Ministerul Finantelor a lansat ieri in dezbatere publica pe pagina sa de internet doua proiecte de acte normative a caror aplicare, coroborata cu alte acte din legislatia secundara, vor conduce la eliminarea si comasarea a 92 de taxe parafiscale si tarife, se mentioneaza intr-un comunicat de presa remis redactiei.

Este vorba despre un proiect de ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea unor acte normative privind taxe si tarife cu caracter nefiscal si un proiect de hotarare de Guvern pentru modificarea si completarea unor acte normative privind taxe si tarife percepute pentru unele prestari de servicii.

Mai mult, in paralel cu promovarea celor doua acte normative, vor fi elaborate si aprobate o serie de ordine de ministru, astfel incat tot pachetul legislativ care vizeaza reducerea celor 92 de taxe nefiscale si tarife sa fie aplicat incepand cu aceeasi data, se arata in comunicatul citat.

Conform MFP, prin cele doua proiecte urmeaza sa fie eliminate si comasate 27 de taxe si tarife nefiscale, iar prin ordinele de ministru, care se vor aproba concomitent, vor fi reduse inca 65 de taxe si tarife parafiscale.

De asemenea, au fost analizate taxele si tarifele parafiscale pentru care cuantumul incasarilor realizate este nesemnificativ in raport cu costurile de colectare, precum si posibilitatea comasarii altora, prin constructia unor tarife grupate si individualizate in functie de tipologia activitatilor si serviciilor prestate de fiecare institutie.

Astfel, in comunicatul MFP se mentioneaza ca printre taxele si tarifele cu caracter nefiscal ce urmeaza sa fie anulate si de care vor beneficia persoane fizice, agenti economici, institutii publice se numara:

1) Ministerul Afacerilor Interne

• Tariful pentru eliberarea unui pasaport electronic, simplu, temporar sau altui document de trecere a frontierei –  al carui nivel este 22 lei

2) Ministerul Justitiei – Oficiul National al Registrului Comertului

• Tarif asistenta indrumare infiintare firma – 19,8 lei pe ora
• Tarif pentru cerere eliberare date statistice (fisa sintetica a investitiei straine pentru o tara si o perioada definita; statistica in functie de un criteriu) –  20 lei/ fisa sintetica/statistica unicriteriala
• Tarif pentru cerere eliberare informatii pentru serii de firme grupate pe mai mult de 5 criterii  – 11 lei /firma

3) Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodarie Comunala

• Tarif pentru consultanta si prestari de servicii acordate la cerere (consultanta privind legislatia in domeniul serviciilor comunitare de utilitati publice)  –  73 lei/ora

4)  Consiliul Concurentei

• Tarif privind accesul la documentatie (documentatie care vizeaza investigatii privind practicile anticoncurentiale) – 150 lei /solicitare

5) Ministerul pentru Societatea Informationala

• Tariful de utilizare a procedurii electronice – 46 lei/an/utilizator

6)  Ministerul Sanatatii

• Taxa pentru emitere aviz privind activitati in domeniul dispozitivelor medicale si medicamentelor –  300 lei/aviz

„Facem un  pas semnificativ in indeplinirea unor obiective ale mandatului meu de ministru. In primul rand, in ceea ce priveste simplificarea sistemului de taxe – cu efecte benefice pentru contribuabilii care nu vor mai petrece timp la ghiseu, dar si pentru administratie, intrucat vom elimina costurile de administrare ale unor taxe si tarife cu incasari mici. De asemenea, masura contribuie la cresterea predictibilitatii si crearea unui cadru fiscal-bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului de afaceri”, considera ministrul Finantelor Publice, Ioana-Maria Petrescu.

Pentru elaborarea pachetului legislativ care include cele doua proiecte de acte normative, MFP a avut consultari cu mai multe ministere si institutii, in cadrul carora au fost analizate taxele si tarifele cu caracter nefiscal. Potrivit Finantelor, cele doua proiecte vor fi promovate pe agenda Guvernului.

O victorie istorica in lupta impotriva bancilor:Dupa Croatia , si Ungaria infrange bancile pentru denominare clauze abuzive CHF – franci elvetieni

Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene

Consumatorii care contractează un împrumut in valuta trebuie să poata evalua consecintele economice ale aplicării unei rate de schimb (rata de vânzare) la rambursarea împrumutului, care este diferita de cea aplicabila la calcularea valorii creditului in momentul acordarii (rata de cumpărare), se arata intr-o decizie publicata astazi de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), in cazul a doi consumatori din Ungaria care au dat in judecata OTP Bank (Cazul C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt )

Este o intrebare oarecum retorica pentru ca un roman din 3 are un credit la banca si probleme cu bancile.

In Bucuresti sunt 300 de incuviintari zilnice,in tara peste 10 pe zi ca si medie

Si atunci ne punem din nou intrebarea:De ce romanii sunt reticenti la procesele impotriva bancilor?

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Poate costurile sunt mari?

Poate asteapta deciziile ANPC depuse?

Poate au actionat si au renuntat dupa pentru ca procesul dureaza foarte mult?

Poate se asteapta sa se intample ceva de la sine din parte Guvernului?

De ce ungurii,croatii au rezolvat aceste probleme?

Poate sa este frica de puterea bancii respective?

Poate ca este un cerc vicios si intotdeauna bancile au fost protejate de guverne?

Poate lobby-ul este prea mare din partea policienilor in favoarea bancilor?

Sunt cateva intrebari deci care isi asteapta raspunsul.

Haideti sa luam pe rand aceste intrebari

Poate costurile sunt mari?

Nu este cazul pentru ca onorariile sau tarifele sunt destul de mine.Mai mult aceste procese nu se timbreaza.

Poate asteapta deciziile ANPC depuse?

Exista 6 procese pe rol fara termene fixate la TMB.

ANPC primeste peste 100 de petitii zilnice referitor la abuzurile bancilor din datele lor oficiale.

Daca se castiga aceste procese ce se intampla?

In 2014 deja bancile au inceput sa isi anumite masuri de protectie si anume:clientii sunt chemati sa schimbe cateva date din contract neesentiale si i sa da un nou numar. Va intrebati de ce?

Pentru ca actiunile depuse de ANPC  au in vedere anumite contracte,anumite numere de contracte,o anumita perioada,de obicei 2007-2008

Deci este o mare sansa ca dupa aceste procese sa ramana totusi clauze abuzive in noile contracte.

Poate au actionat si au renuntat dupa pentru ca procesul dureaza foarte mult?

Timpul in justitia anului 2014 este destul de important.Si inainte procesele tot atat durau si erau destul de multe depuse

Poate se asteapta sa se intample ceva de la sine din parte Guvernului?

Niciodata in Romania.

De ce ungurii,croatii au rezolvat aceste probleme?

Pentru in aceste tari clasa politica nu protejeaza bancile

Poate sa este frica de puterea bancii respective?

Nu trebuie pentru ca bancile nu prea se apara prin avocati.Sunt rare cazurile banciloe care au avocati.

Poate ca este un cerc vicios si intotdeauna bancile au fost protejate de guverne?

Daca ne uitam si la OG 50/2010 bancile au fost mereu protejate.Este bine totusi ca bancile nu sunt protejate de instante

Poate lobby-ul este prea mare din partea policienilor in favoarea bancilor?

Din punctul meu de vedere este principala piedica in aceste procese

Deci,se poate trage o concluzie?

Nu trebuie decat sa incercam pentru ca exista precedente castigate.

Am incercat cat de cat sa fiu echidistant si sa raspund acestor intrebari extrem de importante pentru romani in 2014

Ca o primă remarcă, considerăm că NCC, comparativ cu vechea lege a arendării – Legea nr. 16/1994 (abrogată prin intrarea în vigoare a NCC) –, îmbunătăţeşte şi readuce pe un făgaş normal legislaţia privind arendarea, care actualmente este în favoarea ambelor părţi, fiind clar stipulate de către legiuitor atât drepturile arendatorului, cât şi ale arendaşului.

Ce înţelegem prin arendare?

Potrivit art. 1778 alin. 1 din NCC, locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.

În conformitate cu prevederile art. 1777 din NCC, locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

Cu alte cuvinte, plecând de la definiţia locaţiunii, putem afirma că arendarea are drept obiect exploatarea pe o durată determinată a bunurilor agricole, contra unui preţ stabilit prin contractul încheiat (contractul de arendare) între proprietarul bunurilor agricole, pe de o parte, în calitate de arendator, şi locatar, pe de altă parte, în calitate de arendaş.

Care sunt bunurile ce pot fi arendate şi care pot forma obiectul contractului de arendă?

Potrivit legiuitorului, pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:

a) terenurile cu destinaţie agricolă, şi anume terenuri agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;

b) animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.

Ce ar trebui să cunoaştem referitor la încheierea contractului de arendă?

În primul rând, contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.

În al doilea rând, sub sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare zi de întârziere, arendaşul trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local. Când bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate.

În al treilea rând, dacă arendaşul este persoană fizică şi obţine venituri din arendarea unui bun agricol, veniturile respective fac parte din categoria veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor. În acest caz, arendaşul trebuie să se  prezinte în termen de 15 zile de la încheierea contractului la unitatea fiscală de care aparţine, pentru a înregistra contractul de arendă.

În al patrulea rând, în contract este recomandabil să fie trecută perioada pentru care se încheie contractul de arendă (în acest caz contractul fiind încheiat pe o perioadă determinată). Cu toate acestea, se poate întâmpla şi ca în contract perioada să nu fie una determinată (în acest caz contractul fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată). În acest ultim caz, dacă durata nu este determinată, arendarea se consideră a fi făcută pentru toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul.

În al cincilea rând, în contract este recomandabil să fie inserată obligaţia arendaşului  de a asigura bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor calamităţi naturale. Reţinem că (chiar în lipsă de stipulaţie expresă în contract) subzistă această obligaţie a arendaşului conform legii.

În al şaselea rând, dacă contractele de arendare sunt încheiate în formă autentică, precum şi dacă sunt înregistrate la consiliul local, acestea constituie, în condiţiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract.

În al şaptelea rând, potrivit art. 1848 alin. 1 din NCC, contractul de arendare se reînnoieşte de drept (fără a fi necesare alte formalităţi), pentru aceeaşi durată, dacă niciuna dintre părţi nu a comunicat cocontractantului în scris refuzul său cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului, iar în cazul terenurilor cu destinaţie agricolă, cu cel puţin un an. Dacă durata contractului de arendare este de un an sau mai scurtă, termenele de refuz al reînnoirii prevăzute la art. 1848 alin. 1 din NCC se reduc la jumătate.

În fine, toate cheltuielile legate de încheierea, înregistrarea şi publicitatea contractului de arendare revin arendaşului.

Există posibilitatea ca arendaşul să poată schimba categoria de folosinţă a terenului arendat?

Da, arendaşul poate schimba categoria de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat în scris de către proprietar şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Se poate reduce arenda stabilită în cazul pieirii recoltei şi în ce condiţii?

Da, se poate reduce arenda stabilită în contractul de arendă în cazul pieirii recoltei. Astfel,  atunci când, pe durata arendării, întreaga recoltă a unui an sau cel puţin o jumătate din ea a pierit fortuit, arendaşul poate cere reducerea proporţională a arendei dacă aceasta a fost stabilită într-o cantitate determinată de produse agricole, într-o sumă de bani determinată sau într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei cantităţi determinate de produse agricole. Dacă arendarea este făcută pe mai mulţi ani, reducerea nu se va stabili decât la sfârşitul arendării, când se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de folosinţă.

În schimb, arendaşul nu poate obţine reducerea arendei în cazul în care pieirea recoltei a avut loc după ce a fost culeasă. De asemenea, reducerea arendei nu va putea fi cerută nici atunci când cauza pagubei era cunoscută la data încheierii contractului.

Cum este suportată de către părţile contractului pieirea fortuită, în tot sau în parte, a fructelor de împărţit?

Atunci când arenda este stabilită într-o cotă din fructe sau într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuită, în tot sau în parte, a fructelor de împărţit este suportată proporţional şi nu dă niciuneia dintre părţi acţiune în despăgubire împotriva celeilalte.

Însă dacă pieirea s-a produs după culegerea fructelor şi una dintre părţi întârzie în mod culpabil predarea sau recepţia lor, cota cuvenită acesteia se reduce cu fructele pierdute, iar cota celeilalte părţi se consideră ca şi cum nu ar fi survenit nicio pierdere, afară numai dacă fructele ar fi pierit chiar dacă predarea şi recepţia fructelor se făceau la timp.

Cum se face plata arendei în fructe?

Atunci când arenda se plăteşte în fructe, în lipsa altui termen prevăzut în contract, arendaşul este de drept în întârziere pentru predarea lor de la data culegerii, iar arendatorul este de drept în întârziere pentru recepţie de la data la care a fost notificat în scris de către arendaş.

Este posibilă cesiunea arendării şi/sau subarendarea?

Da, arendaşul poate să cesioneze contractul de arendare soţului care participă la exploatarea bunurilor arendate sau descendenţilor săi majori, dar numai cu acordul scris al arendatorului.

În schimb, există interdicţia subarendării, astfel încât subarendarea totală sau parţială este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.

De asemenea, legiuitorul arată că nu sunt permise oficiile de arendaşi.

Trebuie respectat dreptul de preempţiune în cazul în care arendatorul doreşte să vândă bunurile date în arendă?

Da, în cazul în care arendatorul doreşte să vândă bunurile agricole arendate, trebuie respectat dreptul respectiv, arendaşul având drept de preempţiune*, care se exercită în conformitate cu art. 1849 din  NCC, cu trimitere la regulile generale de la art. 1730-1739 din NCC.

Reţinem şi că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, potrivit art. 4 alin. 1 din legea  respectivă, înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale.

Care sunt cazurile speciale de încetare a contractului de arendă?

Contractul de arendare încetează prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendaşului.

Textul legal:Preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi. În acest caz, el trebuie să pună în vedere părţii, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziţie

In tara exista foarte multi magistrati care pur si simplu isi bat joc de munca avocatilor si de clientii acestora.

Se limiteaza excesiv:1 minut pe fond DE EXEMPLU

A se vedea Tribunalul Teleorman,Judecatoria Buftea ,Judecatoria Giurgiu si multe altele

Noi propunem ca acest alineat sa contina anumite criterii: in functie de complexitatea cauzei si un termen minim de 5 minute

A gandi altfel inseamna ca avocatii nu pot exercita dreptul de aparare

Zeno Sustac, Vicepresedinte, Consiliul de Mediere, crede ca medierea a atins doar 1% din potential, desi rata de succes a conflictelor mediate este undeva intre 70% si 80%. Sustac crede ca legislatia trebuie modificata, astfel incat sa permita introducerea obligativitatii procedurii de mediere in anumite cazuri, cum ar fi dreptul familiei. Pe de alta parte, obligativitatea nu are sens in mediul de afaceri, considera vicepresedintele Consiliului de Mediere.

sursa
Forumului Medierii, editia a II-a, conferinta organizata marti, 25.03.2014, de Legal Magazin – revista profesiilor liberale.

Eu ca avocat pot spune ca medierea se cere in instanta cand se doreste in mod inevitabil amanarea cauzei sau sedinta privind avantajele medierii ingreuneaza si tergiverseaza actul de justitie

Eu as zice asa: medierea a fost eficienta in 1% din cazuri

Vom vedea in practica cine are dreptate

 Cum se infiinteaza poprirea?

Potrivit art. 781 din Codul de procedura civila, poprirea se infiinteaza, la cererea bancii, de catre un executor judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de Apel unde isi are domiciliul sau sediul imprumutatul/clientul ori tertul poprit.

Daca poprirea se infiinteaza asupra unor conturi bancare, atunci competenta apartine executorului judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel de la domiciliul sau sediul clientului ori, dupa caz, de la sediul principal sau, dupa caz, de la sediile secundare ale bancii unde clientul si-a deschis contul.

Daca debitorul are mai multe conturi deschise, atunci competenta pentru infiintarea popririi asupra tuturor conturilor apartine executorului judecatoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.

Etapele popririi
In acelasi timp, va fi instiintat si debitorul/clientul despre proprirea instituita. Mai exact, acestuia i se va comunica o adresa de infiintare a popririi, la care se vor atasa urmatoare documente, in cazul in care acestea nu i-au fost anterior comunicate:

copii certificate de pe incheierea de incuviintare a executarii sau de pe certificatul privind solutia pronuntata in dosar,
titlul executoriu.

Respectiv, acestea pot fi urmarite:

pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii;
pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

Daca sunt mai multe popriri asupra aceleiasi sume, atunci urmarirea nu poate depasi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor, in afara de cazul in care legea prevede altfel, a adaugat aceeasi sursa.

Veniturile din munca sau orice alte sume ce se platesc periodic debitorului si sunt destinate asigurarii mijloacelor de existenta ale acestuia, in cazul in care sunt mai mici decat cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmarite numai asupra partii ce depaseste 1/2 din acest cuantum.

De exemplu, in conditiile in care cuantumul salariului minim net pe economie este in prezent de 636 lei, iar venitul net obtinut de un debitor este mai mic decat acest cuantum, adica de 500 lei, banca poate pune poprire numai pe suma de 318 lei, care reprezinta jumatate din salariul minim net pe economie.

   In ceea ce priveste taxa auto, fiind reglementata obligativitatea achitarii acesteia la inmatricularea autoturismelor, aceasta a fost statuata in nenumarate randuri ca fiind nelegala si in contradictie cu normele Uniunii Europene. Astfel, atat in cazul taxei de poluare, reglementata de OUG 50/2008, al taxei pentru emisii poluante, reglementate de Legea 9/2012, cat si in cazul timbrului de mediu, reglementat prin Legea 9/2013,  au fost starnite in conceptia colectiva nemultumiri profunde, generate de obligativitatea de a fi supusi unor masuri discriminatorii fata de normele Uniunii Europene, cu atat mai mult cu cat instantele de judecata s-au pronuntat si se pronunta intr-o masura din ce in ce mai mare in acest sens.

               Curtea de Justitie a Uniunii Europene a declarat in mod direct taxa pentru emisii poluate           (Legea 9/2012), cea care a preluat aproape in intergalitate prevederile OUG 50/2008, ca fiind nelegala, stabilind o jurisprudenta consolidata in aceste tipuri de litigii. Astfel, CJUE a stabilit ca taxa de poluare este in contradictie vadita cu normele comunitare, astfel incat cetatenii romani nu sunt datori sa achite o taxa pentru masinile achizitionate in Uniunea Europeana, intrucat Romania este deja stat membru UE. In sprijinul acestor argumente a fost invocat art. 110 TFUE , deoarece taxa auto privind inmatricularea autoturismelor reprezinta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public. De asemenea, prin aceste reglementari se descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru, a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara a descuraja, insa, cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.

            OUG 9/2013 privind timbrul de mediu a abrogat  Legea 9/2012 privind taxa pentru emisii poluate. Si de aceasta data, s-a stabilit ca obligatia de plata a taxei de prima inmatriculare intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

            Aceasta noutate legislativa a fost emisa fara a aduce modificari de substanta fata de reglementarile anterioare. Timbrul de mediu poate fi recuperat prin intermediul unei actiuni in instanta, intemeiata pe motivatii obiective, respectiv caracterul nelegal si discriminatoriu fata de normele Uniunii Europene.

            Nu ar trebui sa fie o surpriza in conceptia colectiva faptul ca si aceasta taxa se recupereaza, deoarece sunt de notorietate prevederile acesteia care stabileste un regim fiscal discriminatoriu pentru  autovehiculele aduse in Romania din Comunitatea Europeana in scopul reinmatricularii lor in Romania, in situatia in care acestea au fost deja inmatriculate in tara de provenienta, in timp ce pentru autovehiculele inmatriculate deja in Romania taxa nu se mai percepe cu ocazia vanzarii ulterioare. In acest sens, se tinde la o diminuare a introducerii in Romania a unor autoturisme achizitionate second-hand intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumparatorii fiind determinati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule noi produse in Romania.

            De asemenea, prin instituirea timbrului de mediu, se incalca dreptul de proprietate, aparat atat de Constitutia Romaniei, cat si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea Europeană de Justiţie în cazul Van Gend en Loos (1963) stabileste o noua ordine juridica in dreptul international, caracterizata prin faptul ca are efect direct si se bucura de suprematie, raportat la ordinea juridica interna. In sprijinul aceste afirmatii invocam si prevederile art. 148 alin.2 din Constitutia Romaniei, unde se prevede expres faptul ca tratatele constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. In acelasi sens este reglementat si art. 4 din Noul Cod Civil, stabilind aplicarea prioritara a normelor comunitare in raport cu reglementarile interne.

            In acelasi sens s-a pronuntat instanta in cazul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, Dosarul nr. 25258/3/CA/2013, stabilind, in cuprinsul sentintei, faptul ca tranzactiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atat timp cat cele interne, care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nicio taxa pe poluare, pot ocoli cu usurinta transferul oficial de proprietate astfel ca taxa sa nu fie achitata, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal. De asemenea, instanta a stabilit, in motivarea sentintei, faptul ca: “Prevederile OUG 9/2013 impun timbrul de mediu autovehiculelor aflate la prima inmatriculare in Romania, o astfel de taxa nefiind perceputa pentru autovehiculele inmatriculate sau care au fost inmatriculate anterior in Romania si apoi reintroduse in tara”.

 Dupa cum a considerat si instanta in cauza citata, “prevedrerile OUG 9/2013 incalca art. 110 din Tratatul C.E., instanta fiind obligata sa dea intaietate prevederilor comunitare, lasand inaplicabil dreptul intern incompatibil legislatiei comunitare, principiu statuat de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene cu prilejul solutionarii cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr. c106/77”.

In concluzie, asa cum s-a conturat o jurisprudenta favorabila in privinta taxei de poluare si a taxei pentru emisii poluate, se recupereaza si timbrul de mediu, datorita faptului ca cele trei dispozitii legislative cuprind reglementari foarte asemanatoare, ceea ce genereaza pronuntarea unui flux de sentinte favorabile din ce in ce mai mare, celor care au efectuat plati nedatorate statului, avand ca obiect timbrul de mediu.

articol scris de catre avocat Cristina Onofrei-membra Cab.avocat Coltuc

PROBLEME DIFICILE DE DREPT PENAL IN CONCEPTIA NOULUI COD PENAL 2014 SI A CODULUI DE PROCEDURA PENALA 2014

Una dintre noutăţile aduse de noul Cod de procedură penală este arestul la domiciliu. Acesta se numără printre măsurile preventive prevăzute în Titlul V al actului normativ, alături de reţinere, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune şi arestarea preventivă.

În vechiul Cod de procedură penală, măsurile preventive erau reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara şi arestarea preventivă.

Măsurile preventive sunt aplicate în cazul în care există probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea că o persoană a săvârşit o infracţiune şi atunci când sunt necesare pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului/inculpatului de la urmărirea penală/judecată ori prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Mai departe vă prezentăm câteva informaţii succinte despre arestul la domiciliu.

ARESTUL LA DOMICILIU – OBLIGAŢII, DURATĂ, PERMISIUNI

Potrivit prevederilor noului Cod de Procedură penală, arestul la domiciliu constă în obligaţia inculpatului de a nu-şi părăsi locuinţa fără a avea permisiunea organului judiciar care a dispus măsura (sau în faţa căruia se află cauza).

Măsura este luată pe o perioadă determinată, iar inculpatul este obligat să se supună restricţiilor stabilite de organul judiciar.

Obligaţiile unui inculpat pe durata arestului la domiciliu sunt:

• să se prezinte – ori de câte ori este chemat – în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată;
• să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii familiei acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii/experţii şi cu alte persoane stabilite de organul judiciar.

Pe durata arestului, se poate dispune ca un inculpat să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.

În cazul încălcării cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor, se poate dispune arestarea preventivă.

Totuşi, există şi cazuri în care un inculpat îşi poate părăsi locuinţa. Pentru asemenea permisiuni, un inculpat trebuie să facă o cerere scrisă motivată.

Astfel, inculpatul poate solicita părăsirea locuinţei pentru a se prezenta la locul de muncă, la cursuri de învăţământ/pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, dar şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru a realiza unele drepturi/interese legitime.

Un inculpat îşi poate părăsi locuinţa fără permisiune numai în cazuri urgente, pentru motive întemeiate, pe durata de timp strict necesară. Acest lucru se face cu informarea imediată a instituţiei, organului sau autorităţii desemnate să-l supravegheze şi a organului judiciar.

Respectarea măsurii arestului la domiciliu şi a obligaţiilor inculpatului sunt verificate periodic. În acest sens, organul de poliţie poate să intre în locuinţa inculpatului fără a avea învoirea acestuia sau a persoanelor cu care locuieşte.

Noul Cod de procedură penală mai prevede că, în cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate dura cel mult 30 de zile. Prelungirea acestei perioade se face numai în caz de necesitate, iar fiecare prelungire poate fi pentru cel mult 30 de zile.

Durata maximă pe care o poate avea măsura arestului la domiciliu este de 180 de zile.

Principiul aplicării legii penale mai blânde mitior lex în cazul faptelor care nu au fost definitiv judecate este prevăzut în dispoziţiile articolului 13 al.1 din Codul penal care stabilesc că în situaţia în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală cea mai favorabilă.

Deosebirile dintre legile penale care se succed într-o situaţie tranzitorie dată privesc fie condiţiile în care fapta este încriminată, fie condiţiile de sancţionare a acesteia.

Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă însă în ştiinţa dreptului penal este în genere admis că pentru determinarea legii mai favorabile trebuie să fie examinate şi comparate între ele legile succesive, sub aspectul condiţiilor de încriminare a faptei, de tragere la răspundere şi de sancţionare.

Se impune de aceea să se ţină seama în determinarea legii penale mai favorabile atât de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită cât şi de toate normele şi instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a făptuitorului şi anume cauzele de agravare şi de atenuare a pedepsei, pedepsele complementare şi accesorii, dispoziţii privitoare la tenatativă, la participaţie etc. [1]

O astfel de situaţie, de aplicare a legii mai favorabile s-a ivit prin abrogarea decretului 218/1977 operată prin Legea 104 din 22 sept. 1992[2], consecutiv căreia au fost reactivate disp.art.99 şi urm. din Codul penal referitoare la minori.

Se pune în discuţie dacă este mai favorabilă sancţionarea minorului pentru săvârşirea de fapte penale conform disp.art. 2-3 din Decretul 218/1977 sau conform disp.art.103-104 din Codul penal.

Dacă măsura prevăzută de art.2 din Decretul 218/1977, de încredinţare a minorului colectivului în care învaţă sau munceşte pentru supravegherea în scopul îndreptării lui, este comparabilă cu aceea a libertăţii supravegheate prevăzută în art.103 Cod penal, nu acelaşi lucru se poate spune despre măsura internării în şcoală specială de muncă şi reeducare prevăzută în art.3 din Decretul 218/1977 cu măsura inserată în art. 104 din Codul penal constând în internarea într-un centru de reeducare.

O discuţie comparativă între cele două măsuri, pune în evidenţă caracterul mai sever al internării într-o şcoală specială de muncă şi reeducare prin aceea că:

– limitele acestei măsuri sunt rigid determinate şi anume între 2 şi 5 ani;

– limita minoră este mai mare (2 ani faţă de 1 an în Codul penal)

– măsura prevăzută în art.104 Cod penal se ia pe o perioadă nedeterminată şi durează -de regulă- până la împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani, ori aceasta înseamnă că poate fi şi de câteva luni, maxim 1 an (şi chiar înainte de a deveni major în condiţiile prevăzute de art.106-107 din Codul penal);

– potrivit art.4 din Decretul 218/1977 încetarea măsurii educative nu  poate avea loc înainte de împlinirea a cel puţin 1/2 din durata măsurii care deci, în raport de limitele măsurii stabilite prin decret, este obligatoriu de 1 an până la 2 ani şi jumătate.

Putem conchide astfel că, în raport de regimul de executare, limite şi condiţii de încetare, este mai blândă măsura prevăzută în art.104 din Codul penal.

Dificultatea stabilirii sancţiunii mai blânde se iveşte însă atunci când pentru o faptă gravă ori deosebit de gravă internarea minorului într-o şcoală specială de muncă şi reeducare poate fi dispusă pe durata sa maximă de 5 ani.

Se poate susţine în acest caz că o pedeapsă cu închisoarea poate fi considerată mai favorabilă?

La această problemă există tendinţa de a refuza de plan orice discuţie cu argumentarea că cele două măsuri, internarea şi închisoarea, nu sunt comparabile fiind de natură diferită în sensul că internarea este măsură educativă iar închisoarea este pedeapsă.

În această optică, indiferent de durata ei, măsura internării este în toate cazurile mai favorabilă decât pedeapsa închisorii. Pe acest raţionament, internarea pe o durată de 5 ani este mai favorabilă minorului decât închisoarea pe 1 an (sau mai puţin).

Considerăm greşit acest punct de vedere şi vom argumenta această opinie în continuare.

În primul rând, nu denumirea celor două sancţiuni constituie prin ea însăşi un temei suficient, care să excludă orice posibilitate de comparaţie.

Ştiind că şcolile speciale de muncă şi reeducare erau păzite de poliţie şi în general, aveau regimul unor închisori pentru minori, se poate susţine că cele două categorii au cel puţin un element comun şi anume ambele sunt privative de libertate.

Odată stabilit acest lucru, esenţial pentru a distinge care este mai favorabilă, este durata sancţiunii.

Fireşte că, la sancţiuni apropiate ca durată (ex. 1 an şi jumătate internare în şcoala specială de muncă şi reeducare şi 1 an închisoare) sau egale se poate considera mai favorabilă internarea, dar când diferenţa dintre acestea devine semnificativă (ex.4 ani internare, faţă de 6 aluni închisoare), considerăm mai favorabilă închisoarea.

Pentru a argumenta această susţinere ne vom referi la o altă gamă de măsuri, care potrivit altor dispoziţiuni din Codul penal, pot fi evocate, spre a anihila aparenta severitate a pedepsei cu închisoarea şi care sunt inoperante în regimul de executare prevăzut în Decretul 218/1977.

Înainte de a detalia aceste argumente reamintim că potrivit art.109 din Codul penal, pedepsele pentru minori (închisoarea sau amenda) se reduc cu 1/2.

1. O primă observaţie ar fi aceea că minorul, optând pentru pedeapsă i se poate aplica amenda;

2. În cazul sancţiunii aplicate conform art.3 din Decretul 218/1977 circumstanţele atenuante şi scuzele legale nu sunt operante deci nu pot duce la coborârea sancţiunii sub limita minimă de 2 ani, ceea ce nu se întâmplă în cazul aplicării art. 73-76 din Codul penal, când pedeapsa poate fi coborâtă până la minimul general sau chiar înlocuită cu amenda.

3. În cazul aplicării închisorii, executarea poate fi suspendată condiţionat în condiţiile art.81 din Codul penal, ori sub supraveghere, în condiţiile art.86¹ din Codul penal (compatibile cu pedepse aplicate până la 3 ani şi respectiv 4 ani).

4. Prin abrogarea art.86² al.2 din Codul penal (care prevedea interdicţia aplicării muncii corecţionale minorilor sub 16 ani) se creează posibilitatea obligării la executarea pedepsei prin muncă corecţională pentru toţi minorii-când contractul de muncă doar se suspendă (dacă execută munca în aceeaşi unitate) ceea ce nu este de neglijat în actuala situaţie.

5. Cu respectarea condiţiilor inserate în art.453 şi 455 din Codul de procedură penală, pedeapsa aplicată minorului poate fi susceptibilă de amânare şi întrerupere pentru perioade uneori nedeterminate (art.453 lit.a-caz de boală) ori limitate (3 luni, 1 an) interval în care i se dă posibilitatea să-şi rezolve probleme majore, pentru el, familie, ori unitatea în care lucrează.

6. În fine, ultimul argument-dar nu mai puţn important, rezidă din prevederile art.61 din Codul penal în baza căruia minorii pot fi liberaţi condiţionat, când împlinesc 18 ani, dacă au executat 1/4 din pedeapsa care nu depăşeşte 10 ani sau 1/3 pentru pedepsele mai mari de 10 ani, în calculul acestei fracţiuni intrând şi timpul câştigat prin munca prestată.

În acest context, o pedeapsă de 2 ani închisoare spre exemplu, care la o primă vedere poate apărea mai gravă decât 3 ani internare în şcoala specială de muncă şi reeducare, se poate reduce în realitate la o detenţie de 6 luni şi chiar mai puţin dacă se ia în calcul şi munca prestată.

Susţinem deci că nu trebuie să ne inducă în eroare eticheta de măsură educativă întrucât esenţa ei este la o ultimă analiză privarea de libertate dar în condiţii cu totul rigide şi incompatibile cu proceduri ce pot conduce în final la modificarea lor până la anihilare (aşa cum s-a demonstrat în cazul pedepsei cu închisoarea).

Şi, dacă nu suprasolicităm, am putea susţine chiar că, pentru îndreptarea şi reeducarea minorului ce a încălcat legea este mult mai eficientă si sancţiunea de scurtă durată, dar notabilă prin natura ei (care nu-i afectează de altfel cazierul) decât aparenţa că nu i s-a întâmplat nimic deosebit, în raport cu regimul aşa-zis „şcolar” în care execută internarea.

1. Situații cu privire la pedepse:

– pentru procese în curs: dacă se comite fapta pe codul vechi și pedeapsa e mai ușoară pe codul nou judecătorul va aplica pedeapsa după codul nou care, astfel, retroactivează. Logic, dacă fapta nu mai este sancționată de noul cod (dezincriminare), inculpatul va fi achitat;

– pentru hotărâri definitive și pedepse neexecutate complet: numai dacă pedeapsa aplicată de judecător sub codul vechi e mai aspră ca maximul pedepsei legale din noul cod, atunci pedeapsa aplicată se reduce la acest maxim, iar dacă această pedeapsă a fost executată, condamnatul va fi pus în libertate; dacă fapta este dezincriminată, condamnatul va fi eliberat imediat. Pentru aceste două chestiuni se vor demara proceduri din oficiu; aproximativ 200 deținuți vor fi puși în libertate în primele zile ale lunii februarie 2014;

– pentru hotărâri definitive și pedepse executate în întregime: noul cod penal mai favorabil nu are incidență sub aspectul redozării pedepselor.

2. Situații cu privire la alte instituții juridice:

– pentru stabilirea pedepselor în caz de infracțiune continuată: codul nou este mai favorabil (3 ani spor, față de 5 ani spor pe codul vechi)

– pentru stabilirea pedepselor în caz de concurs și recidivă: codul penal vechi este mai favorabil (sporul este facultativ, pe când pe noul cod sporul este obligatoriu); dacă una singură este comisă sub legea nouă, pedeapsa pentru concurs/recidivă se stabilește potrivit legii noi.

– pedepsele complementare și accesorii: se aplică legea în funcție de care s-a stabilit pedeapsa principală;

– pentru circumstanțele atenuante: cu privire la conținut codul nou este mai favorabil (acum se introduce ca circumstanță acoperirea integrală a prejudiciului material), dar cu privire la efecte codul vechi este mai favorabil (pedepsele sunt mai reduse în urma reținerii circumstanțelor ca în noul cod unde reducerea este de fixă de o treime);

– pentru circumstanțe agravante: cu privire la efecte, codul nou este mai favorabil (spor de 2 ani, față de 5 ani pe vechiul cod);

– pentru renunțarea sau amânarea aplicării pedepsei: codul nou este mai favorabil (aceste fiind măsuri neprevăzute în vechiul cod);

– pentru plângerea prealabilă și împăcare: este mai favorabil codul care le permite (de ex, codul nou – pentru furt, căci de acum se permite împăcarea, )

– pentru suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei: cu privire la condițiile de aplicare vechiul cod este mai favorabil (se aplică pentru pedepse până la 4 ani, față de 3 ani sub noul cod); pentru termenul de încercare legea veche este mai favorabilă (2-4 ani, față de 2-5 ani sub noul cod)

– pentru liberare condiționată: cu privire la condițiile de aplicare, codul vechi este mai favorabil (cel nou introduce condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile)

– cu privire la prescripția răspunderii penale și prescripția executării pedepsei: termenele sunt identice;

– pentru reabilitarea de drept: pentru pedepsei suspendată cub supraveghere codul vechi este mai favorabil (reabilitarea intervine la momentul expirării termenului de încercare); pentru reabilitarea judecătorească codul nou este mai favorabil (termenele sunt mai mici).

3. Concluzie:

Pare simplu să se stabilească  care e legea mai favorabilă când te referi la pedepse (regulile sunt cuprinse în art. 3-7 Cpen și art. 3-22 din Legea 187/2012).

Când e vorba de alte instituții incidente în cursul procesului sau ulterior procesului soluționat definitiv, lucrurile se complică: doctrina veche (Dongoroz și susținută Decizia 8/2008 a ICCJ-Sectii Unite și de Decizia 1483/2011 a CCR) arată că odată aleasă legea penală aceasta se aplică în mod global, pentru toate instituțiile incidente. Doctrina nouă (Streteanu, Hotca și conformă cu orientările moderne din alte țări) arată că prin lege penală mai favorabilă se înțelege nu legea în ansamblul ei, ci dispozițiile legale cuprinse în acel act normativ, incidente pentru fiecare instituţie de drept penal autonomă după cum fiecare normă este mai favorabile. CSM a îmbrățișat cea de-a doua orientare și a propus ministrului modificarea în acest sens a Legii 187/2012

Raspunsul nostru:cu privire la fiecare dosar penal

Textele legale din NCP care prezintă interes pentru materia aplicării legii penale mai favorabile sunt cuprinse în art. 4 (retroactivitatea legii penale de dezincriminare), art. 5 (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei) și art. 6 (aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei). La cele trei dispoziții menționate mai sus, cuprinse în NCP, trebuie adăugate și anumite dispoziții prevăzute în Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și norme din noul Cod de procedură penală, Legea nr. 255/2013 ș.a

RASPUNS

Recenta intrare în vigoare a noilor coduri în materie penală a adus în prim-planul actului de judecată necesitatea identificării și aplicării legii penale mai favorabile unor situații concrete.

Concepţia diferită a legiuitorului în materia pedepselor aplicabile unora dintre infracţiunile des întâlnite în practica actuală, dar și în privința tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni a impus un imediat și amplu proces de analiză, interpretare şi aplicare a legii substanţiale de către magistraţi, nu lipsit însă de dificultăți.

Practica ultimelor zile permite însă formularea unor concluzii provizorii asupra efectelor imediate ale aplicării art. 5 alin. 1 din Codul penal în sensul regăsit în opinia doctrinară deja cunoscută a ”instituțiilor de drept penal ce funcționează autonom”.

O primă astfel de concluzie este cea a conturării unor divergențe de opinie legate de înțelesul exact al noțiunii de ”instituție autonomă” și de limitele sale de aplicare în una și aceeași cauză. Absența unei norme legale care să definească acest concept, cel puțin în atributele sale esențiale, a impus recursul imediat al practicienilor la argumente doctrinare unilaterale care, în procesul de aplicare, își demonstrează deseori relativitatea.

ORDONANTA DE URGENTA nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013 si prevede urmatoarele reguli in ceea ce priveste scutirea de la plata taxei judiciare de timbru:

ART. 29
(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la:
a) stabilirea si plata pensiilor, precum si alte drepturi prevazute prin sistemele de asigurari sociale;
b) stabilirea si plata ajutorului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de sprijin, a ajutorului social, a alocatiei de stat pentru copii, a drepturilor persoanelor cu dizabilitati si a altor forme de protectie sociala prevazute de lege;
c) obligatiile legale si contractuale de intretinere, inclusiv actiunile in constatarea nulitatii, in anularea, rezolutiunea sau rezilierea contractului de intretinere;
d) stabilirea si acordarea despagubirilor decurgand din condamnarea sau luarea unei masuri preventive pe nedrept;
e) adoptie, ocrotirea minorilor, tutela, curatela, interdictie judecatoreasca, asistenta persoanelor cu tulburari psihice, precum si la exercitarea de catre autoritatea tutelara a atributiilor ce ii revin;
f) protectia drepturilor consumatorilor, atunci cand persoanele fizice si asociatiile pentru protectia consumatorilor au calitatea de reclamant impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor;
g) valorificarea drepturilor Societatii Nationale de Cruce Rosie;
h) exercitarea drepturilor electorale;
i) cauzele penale, inclusiv despagubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand din acestea;
j) stabilirea si acordarea despagubirilor civile pentru pretinse incalcari ale drepturilor prevazute la art. 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata prin Legea nr. 30/1994, cu modificarile ulterioare;
k) drepturile si interesele legitime pretinse de fostii detinuti si persecutati pentru motive politice in perioada regimului comunist din Romania;
l) orice alte actiuni, cereri sau acte de procedura pentru care se prevad, prin legi speciale, scutiri de taxa judiciara de timbru.
(2) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile, actiunile si caile de atac formulate de catre prefect sau primar pentru anularea actelor juridice facute ori emise cu incalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile pentru dizolvarea societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a grupurilor de interes economic, formulate de Oficiul National al Registrului Comertului.
(4) Actiunile si cererile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici si ale functionarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de munca.
(5) Pentru eliberarea de copii simple de pe inscrisurile aflate la dosar, daca realizarea serviciilor de copiere nu se realizeaza de catre instanta, ci de catre prestatori privati care functioneaza in sediul instantei, nu se percepe taxa judiciara de timbru.
ART. 30
(1) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru actiunile si cererile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice.

(2) In intelesul prezentei ordonante de urgenta, in categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursari de credite externe si din dobanzi si comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum si veniturile bugetelor institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice, precum si veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile.

DOMNULE PRESEDINTE,

Subsemnatii ….., domiciliati in …., formulam urmatoarea

a Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului (in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului) si a Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului (care a solicitat deschiderea procedurii adoptiei interne) solicitandu-va sa incuviintati adoptia minorului …., nascut la data de …, in …, CNP …, de catre subsemnatii, pentru urmatoarele

MOTIVE:

In fapt, subsemnatii ne-am casatorit la data de …. Deoarece nu am putut avea copii, ne-am adresat cu o cerere la ……….. si am fost luati in evidenta.
Am fost supusi procedurii de evaluare si ni s-a eliberat atestatul la data de………
Dupa intocmirea raportului de potrivire intre noi si minorul …, nascut la data de …, in …, ne-a fost incredintat minorul prin hotararea …. pronuntata de ……….
Minorul a locuit la noi de la data de …, timp in care s-a adaptat foarte bine in familia noastra. Noi ne-am ocupat de el cu toata atentia si dragostea, astfel ca s-au creat legaturi afective puternice intre noi.
Rapoartele bilunare, precum si raportul final intocmite de Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului arata ca evolutia relatiilor dintre noi si minor a fost foarte buna, astfel ca in prezent noi formam cu adevarat o familie.
In concluzie, va solicitam sa incuviintati adoptia minorului …., nascut la data de …, in …, CNP …, de catre subsemnatii.

In drept, art. 451 – 482 NCC si Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, republicata.

Intelegem sa ne folosim de proba cu inscrisuri, precum si orice alta proba a carei concludenta si pertinenta ar reiesi din dezbateri.

Dupa cum stiti Guvernul a esalonat plata taxei de poluare 2012 pe 5 ani -DECI NUMAI TAXA DE POLUARE,NU SI TIMBRUL DE MEDIU

Ce spunea Guvernul “Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora. Cererile de restituire ale contribuabililor prevazuti la alin. (1) se solutioneaza, conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 45 de zile de la inregistrare, iar plata transelor anuale se efectueaza conform graficului stabilit de Administratia Fondului pentru Mediu.
Termenul prevazut la alin. (1) curge de la data implinirii termenului prevazut la alin. (2). In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept. Sumele prevazute la alin. (1), platite in temeiul prezentei ordonante de urgenta, se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica. Procedura de efectuare a platii titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si schimbarilor climatice si al ministrului finantelor publice, cu respectarea termenelor prevazute la alin. (1). Platile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectueaza cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”

Oamenii deja au inceput sa fie mintiti ca nu vor primi toti banii odata indiferent de denumirea taxei

DECI TIMBRU DE MEDIU SE RECUPEREAZA INTEGRAL PENTRU CA OG 8/2014 SE APLICA DOAR TAXEI DIN 2012 DENUMITA TAXA DE POLUARE

M-ai este o problema:GUVERNUL poate modifica o decizie CJUE anulandu-i efectele prin aceasta cesionare?

Noi credem ca nu.Un exemplu asemanator a fost cu legea 165/2013 privind retrocedarile care a fost declarata neconstitutionala

Romania risca o sanctiune de Amendă: 20 de milioane de euro pentru încălcarea deciziilor CJCE

Acțiuni în constatarea neîndeplinirii unei obligații

Comisia poate iniția o acțiune în justiție în cazul în care consideră că un stat membru nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Procesul poate fi intentat și de un alt stat membru.

În ambele cazuri, Curtea investighează acuzațiile și pronunță sentința. Dacă se constată că acuzațiile aduse statului respectiv sunt întemeiate, acesta are obligația de a remedia situația imediat. În cazul în care statul membru nu se conformează hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție, aceasta poate impune plata unei amenzi.

DECI CE A FACUT GUVERNUL ROMANIEI ESTE FOARTE RISCANT,A INCERCAT SA ANULEZE EFECTELE HOTARARII CJUE PRIVIND TAXA DE POLUARE

V-ati intrebat vreodata daca puteti trai fara a folosi telefonul? Noi credem ca nu se poate in 2014

Pe acest lucru mizeaza toata lumea,inclusiv mai nou producatorii de masini.Intreaga viata se va conecta la mobil si internetul de pe acesta.

Ne putem intrebarea:piata avocaturii poate scapa de acest fenomen?

Noi zicem ca nu.

Zilele trecute am vazut si primul site de avocati online ca a fost lansat http://www.avocatvirtual.com

Nu vrem sa facem reclama acestui site dar am observat ca in doar 3 zile au avut 300000 de vizatori unici.

Deci credem ca in 2014-2015 pe piata avocaturii vor avea loc mari schimbari si avocatii trebuie sa se adapteze la noile tendinte.

    Falimentul personal este posibil si in Romania.Afla aici cum.Solutia pentru milioanele de datornici la banci

In Romania exista o singura hotarare castigate pentru o insolventa persoana fizica
Este vorba de dosarul
Nr. unic (nr. format vechi) :    3499/1285/2011 aflat pe rolul Tribunalului Cluj

MICLE DANIEL-IONEL    Debitor
Solutia pe scurt
Dispune deschiderea procedurii insolvenţei în formă simplificată împotriva debitorului M D I. Numeşte lichidator judiciar C.I.I. TERPE MARIA CRISTINA, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006. Stabileşte în sarcina debitorului obligaţia de a depune la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. Stabileşte în sarcina lichidatorului judiciar obligaţia de a depune la dosar un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006

Cum sa puteti apara prin aceasta procedura speciala daca sunteti executat de catre banca

In primul rand nu trebuie sa asteptati executarea silita.Procedura de insolventa persoana fizica in forma simplificata trebuie deschisa inainte de executare

Cum putem depune o astfel de cerere?

In primul rand in Romania exista mai multe proiecte de lege privind insolventa persoanelor fizice,dar nici unul nu s-a transformat in lege

Deci daca depunem o cerere simpla pe legea insolventei in vigoare nr.85/2006 se va respinge ca inadmisibila
Exista totusi o solutie?

Noi zicem ca da

Rationamentul principal al tribunalului Cluj a fost aplicarea cu intaietate a legislatiei europene fata de cea nationala si coroborat cu Legea insolventei  85/2006, specifica persoanelor juridice, vorbeste si despre cazul comerciantilor persoane fizice

In cadrul Curtii Europene de Justitie, suprematia dreptului comunitar trebuie sa fie generala si absoluta, regasindu-se asupra ansamblului dreptului national, inclusiv si asupra regulilor constitutionale. Curtea a aratat ca normele interne ale unui stat, chiar si cele de ordin constitutional, nu pot justifica neindeplinirea de catre state a obligatiilor comunitare. Aceasta a sustinut ca prin contrast cu tratatele internationale obisnuite, Tratatul CE a creat propriul sau sistem juridic, care a devenit parte integranta a sisteme¬lor juridice ale statelor membre si pe care tribunalele lor sunt obligate sa-l aplice. Curtea a decis: „Prin crearea unei Comunitati de durata nelimitata, avand propriile sale institutii, propria sa personalitate, propria sa capacitate juridica si propria sa capacitate de reprezentare pe plan international si, cu deosebire, puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la Comunitate, statele membre si-au limitat drepturile lor suverane, desi in domenii limitate, si astfel au creat un sistem de legi care obliga atat pe nationalii lor, cat si pe ele insele Nici o regula interna nu poate fi invocata in fata tribunalelor nationale impotriva dreptului creat prin tratate ca o sursa autonoma si originala, fara sa nu se piarda caracterul comunitar al acestuia, ceea ce inseamna ca in binomul drept comunitar-drept national primul termen este esential, un eventual conflict intre regulile comunitare si regulile nationale urmand sa fie rezolvat prin aplicarea principiului suprematiei dreptului comunitar.
Tratatul CE are o prioritate superioara celei care apartine legilor chiar ulterioare intrarii sale in vi¬goare, el instituie o ordine juridica proprie, integrata celei apartinand statelor membre, fiind direct aplicabila resortisantilor acestor state si impunandu-se organelor nationale de jurisdictie. Atat principiul prioritatii, cat si cel al efectului direct au devenit parte a dreptului comunitar prin jurisprudenta Curtii de Justitie.

Practic ce trebuie sa faceti:
1.Puteti depune direct cererea redactata de catre un avocat specializat la Tribunalul de la domiciul dvs.Veti primi un numar de dosar si astepta apoi adresa de comunicare si apoi termenul
Daca instanta considera ca trebuie lamurita va cere detalii prin adresa de comunicare
In cerere trebuie sa luati o lege a insolventei aplicabila intr-ul stat membru UE si jurisprudenta CEDO
Firmele pot să dea faliment, de ce nu şi oamenii?
De fapt, oamenii pot să dea şi ei faliment. Se poate în toată lumea civilizată şi în toată lumea care vrea să ajungă acolo. Se poate în SUA, în Marea Britanie, în Franţa, în Germania, în Japonia, şi de câţiva ani în foste ţări comuniste precum Polonia, Cehia, Letonia, Estonia, Lituania (din 2013). De fapt se poate în toată Uniunea Europeană, cu excepţia României, Bulgariei şi Ungariei – unde se va putea, însă, cât de curând.
O persoană poate intra în faliment/insolvenţă atunci când din veniturile sale nu îşi mai poate satisface creditorii. Datornicul poate cere protecţia tribunalului care va considera dacă falimentul este sau nu scuzabil.
Temeiul juridic va fi legea 85/2006 pentru procedura simplificata si legislatia europeana
Noi consideram ca o astfel de cerere este admisibila
2.Daca aveti un proces pe rol puteti solicita sub forma intrebarilor preliminare sesizarea de catre instanta  la CJUE

Solutia cea mai buna este numarul 1 prin depunerea succesiva a astfel de cereri la instanta competenta.

Avocatii au dreptul sa consulte dosarul de urmarire penala

Dintre modificarile privind dreptul la aparare, cea mai importanta este cea privind dreptul avocatilor de a consulta dosarul de urmarire penala, considera specialistii in domeniu.

Au fost admise deja acţiuni la Teleorman, de exemplu. Motivaţia este următoarea: noua formulă de calcul a timbrului creşte taxele pentru autoturisme Euro 3 şi Euro 4 şi scade pentru Euro 1, Euro 2 şi non-euro. Adică, pentru autoturismele care poluează mai

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/KbXYKcG7JsC

puţin, respectiv Euro 3 şi Euro 4, se plăteşte o taxă mai mare decât pentru autoturismele care poluează mai mult-cele non-euro, Euro 1 şi Euro 2. Această creştere excesivă a cuantumului timbrului afectează dreptul de proprietate a celor care doresc să vândă bunul respectiv. Nu mai pot să vândă liber bunul respectiv, la preţul pe care îl doresc aceştia, pentru că sunt condiţionaţi de plata

acestei taxe de timbru, mă refer la Euro 3 şi Euro 4, care sunt cele mai vândute. Masa cea mai mare a autovehiculelor comercializate reprezintă autovehicule Euro 3 şi Euro 4. Prin aceasta se încalcă un articol privind libera circulaţie a bunurilor din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”, explică avocatul Coltuc Marius pentru juridice at ro

Obligativitatea sedintei de informare privind medierea este prevazuta de art. 60¹ din Legea nr. 115/2012, care stabileste toate cazurile in care trebuie urmata procedura prealabila instantei de judecata.

Astfel, potrivit art. 60¹, alin. (1) lit. g) din Legea nr. 115/2012, sedinta de informare privind medierea este obligatorie inclusiv in materie penala. Mai precis, este vorba despre acele infractiuni pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

Mi-am pus intrebarea ce ar trebui sa spun unui eventual client in domeniul penal

Cazul ipotetic

X este chemat la politie si suna avocatul pentru a-l asista.Te intreaba : am vazut la televizor ca au intrat in vigoare Noile Coduri.Ma ajuta cu ceva? Ce fac?

Raspunsul unui avocat nu este asa simplu.In primul rand trebuie vazut dosarul,incadrarea juridica,stadiul procesual si alte elemente

Dar care sunt institutiile care il ajuta pe un suspect sau inculpat conform Noului Cod de procedura penala si Codului Penal

1.Renuntarea la urmarire si clasarea

După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispoziţiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă, dispunând:
a) clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1);
b) renunţarea la urmărirea penală, când nu există interes public în urmărirea penală a inculpatului.

2.Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării ori există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1);
b) nu se poate pune în mişcare acţiunea penală sau aceasta nu mai poate fi exercitată întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)

Renunţarea la urmărirea penală (1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de conţinutul faptei, de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit şi de împrejurările concrete de săvârşire, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, de eforturile depuse de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acestuia.
(2) Renunţarea la urmărirea penală poate avea loc numai după punerea în mişcare a acţiunii penale şi înainte de sesizarea camerei preliminare.
(3) Procurorul dispune ca inculpatul să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze persoanei vătămate;
c) să îşi îndeplinească obligaţiile de întreţinere scadente;
d) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă;
e) să frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de probaţiune.
În cazul în care procurorul dispune ca inculpatul să îndeplinească obligaţiile prevăzute la alin. (3), prin ordonanţă stabileşte termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni.
Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (3) din prezentul articol şi art. 315 alin. (2)-(4), termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (3) din prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare.
Dacă inculpatul nu dovedeşte îndeplinirea obligaţiilor în termen de 6 luni de la comunicarea ordonanţei, procurorul revocă ordonanţa. O nouă renunţare la urmărirea penală nu mai este posibilă în aceeaşi cauză.
Inculpatului şi celorlalte persoane interesate, care au solicitat comunicarea soluţiei, li se comunică o copie a ordonanţei prin care procurorul a dispus renunţarea la urmărirea penală.

2.Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
a) fapta nu există;
b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;
c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
i) există autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

2.Acordul de recunoastere vinovatie

În cursul urmăririi penale, după punerea în mişcare a acţiunii penale, inculpatul şi procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.
Efectele acordului de recunoaştere a vinovăţiei sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior.
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.
Limitele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior.
Dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţă de mai mulţi inculpaţi, se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre aceştia, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor pentru care nu s-a încheiat acord.
Inculpaţii minori nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei

Pedeapsa se reduce cu 1/3

Atentie se poate cere doar in cursul urmaririi penale,si nu ca fostul 320 indice 1 si in cursul judecatii pana la inceperea cercetarii judecatoresti

Daca veti recunoaste total in judecata va fi circumstanta atenuanta.

Articol scris de cate Avocat Coltuc Marius Vicentiu

Valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit

Prin bunuri, conform prezentului articol, se înţelege şi sumele de bani

Pentru aplicarea dispoziţiilor se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul

DECI

Chiar daca nu aveti acesti bani trebuie sa fie confiscati !

1.Legea nr. 187/2012pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal aduce o serie de precizări cu privire la

aplicarea în timp a legii penale, cuprinse în art. 57, dispoziţiileavând în vedere reglementarea situaţiilor tranzitorii determinate de

abrogarea Codului penal din 1969 şi intrarea în vigoare a Legii nr.286/2009:

ACTE NECESARE PENTRU OBTINEREA AVIZULUI DE MEDIU

ACTE NECESARE PENTRU OBTINEREA AVIZULUI DE MEDIU

1. Cerere (model tip) pentru obtinere aviz..
2. Certificat de urbanism-copie;
3. Act detinere spatiu/teren-copie;
4. Proiect PUZ/PUD;
5. Plan de incadrare in zona, schita de amplasament;
6. Avize furnizori utilitati (cele mentionate in certificatul de urbanism);
7. Avize emise de alte autoritati dupa caz (AN APELE ROMANE, Insp. National pentru Resurse minerale, CNCAN, Comisie circulatie, Comisie de Versanti, etc.) mentionate in certificatul de urbanism sau impuse de legislatia de mediu;
8. Dovada platii tarifelor;
9. Anunturile publice (pagina din publicatia in care se regaseste anuntul public).

Documentele solicitate se depun indosariate

Masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in Romania au fost anuntate de guvernanti inca de la sfarsitul anului 2012, acestea fiind cuprinse intr-un final in Legea nr. 165/2013, in vigoare din luna mai 2013.

 Ulterior, pe tot parcursul anului 2013 s-au facut mai multe demersuri pentru punerea in practica a noilor dispozitii.