Instigare
instigare – formă a participaţiei penale care constă în determinarea, cu intenţie, a unei persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (art. 25 C. pen.). în funcţie de diferite criterii de clasificare, se distinge între tipuri distincte de instigare: individualizată – se adresează unei sau unor persoane determinate; publică – este adresată unui grup cuprinzând un număr indeterminat de făptuitori având calitatea de coinstigatori; izbutită – activitate de determinare care nu a avut ecoul scontat asupra persoanei instigate, nereuşind să conducă la formarea rezoluţiei infracţionale în mintea acesteia; izbutită – instigare reuşită, care a dus la determinarea persoanei să comită o faptă prevăzută de legea penală; neurmată de executare – activitate de determinare care a avut efectul scontat asupra persoanei instigate, dar aceasta nu a trecut la executarea activităţii infracţionale sau s-a desistat ori a împiedicat producerea rezultatului. Se pedepseşte numai dacă pedeapsa pentru infracţiunea la comiterea căreia s-a instigat este mai mare de doi ani. Pedeapsa pentru acest tip de instigare va fi cuprinsă între minimul general al pedepsei cu închisoarea şi maximul special stabilit pentru infracţiunea la care s-a instigat (art. 29 C. pen.); urmată de executare – activitate de determinare care a dus la formarea hotărârii instigatului de a comite infracţiunea, hotărâre care a şi fost ulterior pusă în executare. ~ publică şi apologia infracţiunilor – infracţiune prevăzută de art. 324 C. pen., care constă în fapta de a determina publicul prin grai, scris sau prin orice mijloace, de a nu respecta legile, ori de a săvârşi fapte ce constituie infracţiuni, precum şi în fapta de a lăuda în public pe cei care au săvârşit infracţiuni sau infracţiunile comise de aceştia. Fapta este mai gravă atunci când este comisă de un funcţionar public ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori de către o persoană ce ocupă o funcţie importantă de stat sau publică; când a avut ca urmare săvârşirea infracţiunii la care s-a instigat; când pentru realizarea infracţiunii s-au purtat în public o uniformă, emblemă, insignă sau alte asemenea semne distinctive neautorizate.