Premierul Victor Ponta a declarat ca firmele care angajeaza someri cu varsta mai mica de 25 ani nu vor plati pentru acestia, pentru o perioada de un an, contributii de asigurari sociale.
“Vom anunta sprijinul pentru cei care angajeaza someri sub 25 de ani, faptul ca un an de zile nu platesc contributii de asigurari”, a spus Ponta.
Sursa: Romania Libera
În acest an, PD-L l-a propus de Croitoru pentru postul de viceguvernator, dar parlamentarii din comisiile buget-finanţe i-au respins candidatura.Timp de patru ani a fost reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional.
Are 52 de ani şi este logodit cu fiica guvernatorului BNR, Lăcrămioara Isărescu.
Lucian Croitoru a comentat de multe ori din postura de consilier al guvernatorului BNR situaţia economică a ţării, politica monetară, nivelul dobânzilor, creditarea, menţinerea cursului de schimb şi consecinţele împrumutului de la FMI.
Lucian Croitoru este absolvent al Facultăţii de Planificare Cibernetică şi Calculatoare, din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti. Este doctor în economie şi preşedinte al Centrului Român de Politici Economice. A publicat numeroase cărţi şi peste 150 de articole de specialitate şi a primit, în 1995, premiul PS Aurelian al Academiei Romåne, fiind decorat , în 2000, cu Ordinul Steaua Romåniei în grad de Comandor.
Între 1991 şi 1995, a fost expert în cadrul Departamentului pentru Reformă Economică din Guvernul României, iar din 1995 până în 1996, consultant la Bucharest Investment Group. Tot timp de un an, între 1996 şi 1997, a fost partener în programul “Firms, Banks and Financial Distress in Central and Eastern Europe”, ACE Phare, iar în perioada ianuarie 2001 – mai 2002 partener în programul de cercetare “Public finance in transition countris: problems of compliance, opportunism and soft budget constraints”.
În anul 1998, Croitoru a fost consilier principal al Ministrului de Finanţe, ulterior fiind numit consilier principal al guvernatorului BNR, poziţie pe care a ocupat-o până în 2003.,
A fost, timp de patru ani, între 2003 şi 2007, reprezentant al României la Fondul Monetar Internaţional, in calitate de Senior Adviser al Executive Directors.
A urmat mai multe cursuri în străinătate, între care cursul intensiv “World Banking and Finance”, la Economics Institute at Bolder and University of Colorado şi cursurile pe instrumente derivate la Center for Central Banking Studies din Londra.
Lucian Croitoru a candidat, în mai 2009, pentru un loc în Consiliul de Administraţie al Bursei de Valori Bucureşti, la propunerea reprezentanţilor Bursei, însă nu a reuşit să câştige.
În septembrie 2009, Lucian Croitoru a fost susţinut de PD-L pentru postul de viceguvernator al BNR, dar candidatura sa a fost respinsă de Parlament, fiind preferat liberalul Bogdan Olteanu.
În prezent, este consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.
În 23 septembrie 2009, Croitoru susţinea că stabilitatea economiei ar putea fi periclitată dacă luptele politice, care se vor intensifica în următoarele 2-3 luni, vor fi concentrate pe politica fiscală, însă îşi exprima speranţa că nu se va ajunge la această situaţie, având în vedere că FMI nu acceptă abateri de la prevederile acordului încheiat cu ţara noastră
realitatea
De acum zece ani, Klaus Johannis nu a bătut deloc pasul pe loc. A fost ales de trei ori primar al Sibiului, a schimbat faţa oraşului, o recunosc şi criticii, şi a început să lucreze la un mit: cel al gospodarului, al tehnocratului meticulos,
portret întruchipat pentru o vreme şi de Theodor Stolojan şi Mugur Isărescu.
În vârstă de 50 de ani, Johannis a şocat pe toată lumea în 2000 când, reprezentând Forumul Democrat al Germanilor din România, a câştigat Primăria Sibiului. Asta în condiţiile în care în oraş nu mai locuiau mai mult de 3.000 de saşi. Proporţiile triumfului au surprins chiar şi FDGR-ul, care a pierdut un loc de consilier local în favoarea celorlalte partide, pentru că nu-şi pusese pe listă atât de mulţi oameni.
Fără simpatii politice manifeste faţă de partidele de la Bucureşti, Johannis a ştiut în primul său mandat să guverneze local cu PSD. A făcut-o timp de patru ani fără incidente, iar în vara lui 2004 a câştigat din primul tur de această dată un nou mandat, cu unul din cele mai mari scoruri din ţară. FDGR-ul condus de el a obţinut majoritatea în Consiliul Local, a preluat şefia Consiliului Judeţean Sibiu, şi a câştigat şi alte câteva primării cheie în judeţ: la Mediaş şi Cisnădie. În toamnă, Johannis a făcut o mişcare politică surprinzătoare: a întors armele la timp. Şi-a declarat public susţinerea pentru candidatul Alianţei D.A. la preşedinţie, Traian Băsescu. Iar gestul său se prea poate să fi contat, pentru că Băsescu a obţinut la Sibiu, unul din cele mai mari scoruri.
De numele lui Klaus Johannis se leagă probabil cel mai important proiect cultural al ultimei jumătăţi de secol din România: Sibiu 2007 Capitală Culturală a Europei. În câţiva ani, beneficiind de sprijinul financiar al Guvernului, oraşul s-a reclădit din temelii. Şi nu e o figură de stil. Timp de un an, Sibiul a fost scenă şi gazdă pentru sute de manifestări artistice, pentru festivaluri de film, teatru, concerte, pentru sute de mii de turişti veniţi din toate colţurile lumii. În aceste condiţii, Johannis nu avea cum să piardă un al treilea mandat, obţinând iarăşi o majoritate covârşitoare la alegerile din vara anului trecut: 88% din voturi. Ferit de criticile presei locale, numele său a fost vehiculat într-un scandal în justiţie legat de retrocedarea unor imobile către familia sa în centrul oraşului.
Klaus Johannis a fost anunţat de presă de-a lungul timpului ca posibil ambasador în Germania, candidat la preşedinţia României, chiar purtând o discuţie cu premierul de atunci Călin Popescu Tăriceanu în acest sens, şi pentru postul de premier.
Extrem de sigur pe el, politicos, dar glacial, zgârcit în declaraţii, tipic german, Klaus Johannis a întruchipat de-a lungul timpului prototipul ardeleanului care pare să privească cu scepticism spre ceea ce se întâmplă în „politica de la Bucureşti”. O lăsa să se înţeleagă şi într-un interviu acordat în primăvara acestui an ziarului Cotidianul. Întrebat în aprilie când a fost ultima oară la Bucureşti, edilul Sibiului a răspuns sec: „În toamna anului trecut”. Refuza pe acelaşi ton să spună ce i-a plăcut în Capitală şi ce i-a displăcut, rezumându-se la a spune că Bucureştiul „e un oraş complicat”. Recunoştea că nu are niciun prieten, amic sau partener în Capitală.
realitatea
Basescu vrea premier ca in Franta, titreaza Evenimentul Zilei. Presedintele Traian Basescu a completat miercuri portretul-robot al viitorul premier, afirmand ca va avea in vedere criterii similare cu cele ale presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy, in momentul cand l-a desemnat pe primulministru Francois Fillon
Declaratia a fost facuta la o intalnire cu cativa ziaristi francezi, Basescu adaugand totodata ca instalarea noului guvern trebuie sa se faca „rapid” pe fondul crizei internationale.
Fillon a fost numit de Sarkozy la o zi dupa investitura sa in functa suprema, premierul Frantei fiind cunoscut ca un apropiat al presedintelui. Ambii provin din Uniunea pentru o Miscare Populara care a castigat alegerile din 2007 in Franta.
Cotidianul scrie ca Basescu promite Guvern rapid si cu majoritate solida. Seful statului a declarat, miercuri seara, la Palatul Cotroceni, ca in Romania noul guvern va fi instalat rapid dupa alegerile din 30 noiembrie si ca acesta se va sprijini pe o majoritate solida in Parlament.
„Chiar daca veti auzi declaratii foarte aspre ale partidelor politice, eu am convingerea ca vom avea guvern catre mijlocul lunii decembrie. Practic, in cel mai scurt timp cu putinta.
Pentru ca pe 30 noiembrie au loc alegerile, pe 10 decembrie s-ar putea valida noul Parlament si cred ca undeva in zona 15-20 decembrie vom avea guvern gata instalat”, a declarat Traian Basescu.
Presedintele Romaniei a fost de parere ca viitoarele alegeri, care combina pentru prima data scrutinul uninominal cu cel pe liste, „reprezinta pentru romani un test al vointei de a elimina coruptia din randul clasei politice”. Seful statului a explicat ca dorinta sa „este de a avea rapid un guvern care sa se bucure de o majoritate solida in Parlament”.
http://www.ziare.com/Presa_de_azi__Cine_va_fi_premierul_lui_Basescu_-477565.html
Într-un interviu acordat pentru „Evenimentul zilei“, premierul Tăriceanu explică de ce s-a săturat să accepte ca Băsescu să „toarne lături în capul“ celor de la PNL. El îl acuză pe şeful statului de faptul că nu-şi ţine cuvântul şi arată că o împăcare cu PDL se poate produce doar dacă acest partid iese de sub „pulpana stăpânului“. În ceea ce priveşte majorările de salarii, şeful guvernului susţine că nu are de ce să-i fie ruşine de ceea ce a făcut până acum.
Potrivit premierului, cei care l-au criticat pentru majorarea pensiilor, dar susţin creşterea cu 50% a salariilor profesorilor, se fac vinovaţi de „populism deşănţat“.
„PNL va continua să susţină creşterea salariilor“
Tăriceanu crede că nu are de ce să-i fie ruşine de ceea ce a făcut până acum. El declară că măsurile luate de guvernul PNL sunt sustenabile, în timp ce adversarii săi sunt populişti.
Ioana Lupea: De ce aţi preferat varianta amânării legii privind salarizarea profesorilor şi nu pe cea a abrogării? Dumneavoastră aţi spus că nu doriţi să puneţi în pericol viitorul economiei, ori în aceste condiţii, chiar prin amânare, există acest pericol.
Călin Popescu-Tăriceanu: Există acest pericol în orice variantă. Să nu vă imaginaţi că o ordonanţă de anulare a Legii măririi salariilor profesorilor nu ar fi putut să fie, la rândul ei, anulată. Eu cred că este absolut firesc ca această problemă de politică salarială să fie de resortul viitoarei majorităţi parlamentare şi, prin urmare, a viitorului guvern. În acelaşi timp, va trece un răgaz de timp suficient astfel încât să se măsoare efectele crizei economice, care începe să se simtă şi în România şi care ar fi trebuit să-i ducă pe foarte mulţi la concluzia că o astfel de măsură populară – cu anumite semne de întrebare – este, din punct de vedere economic, o măsură extrem de dăunătoare.
Mircea Marian: De ce mergeţi pe ordonanţă şi nu pe asumarea răspunderii? De ce nu v-aţi dus să vă bateţi cu parlamentul, care este până la urmă cel responsabil?
În această privinţă, nu este responsabil parlamentul. În orice ţară, politicile economice, inclusiv cele salariale, sunt de resortul executivului. Nu sunt de resortul parlamentului şi nici al preşedintelui. Punctul meu de vedere şi al membrilor cabinetului a fost că aceasta este soluţia cea mai potrivită. Şi cea mai eficientă.
M.M.: Cine e mai vinovat? Preşedintele sau parlamentul, pentru situaţia asta?
Am impresia că şi preşedintele, şi parlamentul au o percepţie cel puţin eronată. Cred că nu sesizează situaţia în care se găseşte România, nu numai în plan intern, dar şi în acest mediu care ne înconjoară. Situaţia este dramatică la nivel modial, monedele se prăbuşesc, băncile centrale şi guvernele trebuie să intervină pentru susţinerea sistemului financiar. În Ucraina, economia s-a prăbuşit. În Ungaria la fel. Şi la noi? Ce se întâmplă? La noi parcă lucrurile astea nu ar exista. Noi vrem să majorăm, în acest moment extrem de critic, salarii. Deci toate semnele încep să se arate. Nu stau să mă mai gândesc cine are mai multă vinovăţie. Fiecare trebuie să-şi asume partea lui.
I.L.: Totuşi, după ce măreşti salariile unei categorii profesionale, de ce devine inevitabil să măreşti toate celelalte salarii?
E o chestiune de interes colectiv, de solidaritate, de dorinţă de nediscriminare. Toate aceste lucruri cumulate îi fac, pe bună dreptate, într-un mod natural să ceară o majorare salarială. Nu le poţi explica, nu le poţi spune: „Nu, numai profesorii au dreptul!“.
I.L.: Vasile Blaga a spus că, atunci când PDL a plecat din guvern, legea de salarizare a funcţionarului public şi legea de salarizare a bugetarilor a fost lăsată acolo.
Aceste proiecte trebuie negociate cu cine? Cu sindicatele şi cu patronatele şi structura în care se negociază aceste proiecte, domnul Blaga nu a auzit de ea. Ea se numeşte CES, Consiliul Economic şi Social, şi trebuie să te duci după ce ai discutat cu sindicatele şi cu patronatele să îi pui împreună pe toţi, triunghiul guvern – patronate – sindicate. Nu s-a făcut niciun pas, nu s-a discutat nici cu sindicatele, nici măcar cu patronatele. Aceste proiecte sunt nişte topuri de hârtie foarte frumoase.
I.L.: Credeţi că efortul bugetar de 0,74% este fatal pentru economia românească?
Nu este de 0,74%. Este de 4% din PIB, pentru că vorbim numai de majorarea salariilor din educaţie. Vreau să fiu foarte clar. Cine îşi imaginează că această măsură va fi cantonată exclusiv la domeniul educaţiei se înşală. Uitaţi-vă ce se întâmplă cu federaţia sindicatelor funcţionarilor publici, cu SANITAS-ul şi cu ceilalţi.
M.M.: Nu vi se pare că scenariul acesta cu salariile profesorilor şi cel cu majorarea pensiilor este cumva în oglindă? Atunci, Traian Băsescu juca rolul preşedintelui responsabil, iar dumneavoastră spuneaţi că se poate. Acum este pe dos.
Problema dintre noi este că ei fac politică în funcţie de scadenţele electorale. Asta e diferenţa.
I.L.: La fel spun şi ei despre dumneavoastră.
Îmi pare foarte rău. Majorarea pensiilor era să nu o fac pentru că vin alegerile? Ei nu pot spune la fel, pentru că mesajul lor este de un populism deşănţat. Dovada este că, în preajma celor mai importante alegeri, nu ţin cont de scadenţa electorală şi nu iau decizia în funcţie de voturile potenţiale pe care mi le poate aduce o astfel de măsură.
M.M.: În 26 septembrie, cu patru zile înainte de votul din parlament, „Evenimentul zilei“ a publicat o reclamă a PNL în care se spune că partidul va continua politica de creştere a salariilor. Ce s-a schimbat în patru zile?
Nu s-a schimbat nimic. PNL va continua să susţină creşterea salariilor. Dar v-am spus, în mod responsabil. Am curajul să vă spun că aşa vom proceda în continuare, strict în măsura în care e perfect sustenabilă. Aici trebuie să facem o distincţie între măsurile populiste, nesustenabile, şi ceea ce am făcut. Nu îmi e ruşine.
INDEMNIZAŢII PENTRU MAME
Nu sunt pentru alocaţii egalitariste
I.L.: Într-una din scrisorile pe care le-aţi trimis preşedintelui s-a aflat şi nota de fundamentare de la Mariana Câmpeanu. În nota, printre măsurile care afectează economia era şi majorarea indemnizaţiilor pentru mame. A fost o greşeală?
Sunt adeptul alocaţiei pentru mame, cu 85% din ultimul salariu. Nu sunt pentru sistemul egalitarist. Nu putem suporta toate aceste măsuri: salarii, pensii, indemnizaţii. Eu când fac o analiză nu pot să spun că unele contribuie negativ, iar altele pozitiv. Nu pot să spun că ea nu are influenţă asupra bugetului. Şi salariile sunt măsuri foarte bune. Problema este dacă sunt suportabile sau nu. Nu sunt suportabile toate odată!