sustinere

România şi-ar putea retrage trupele din Irak la 1 ianuarie, dacă până la începutul lunii decembrie nu se ia o decizie politică din partea guvernului irakian care să includă şi statul român, a declarat astăzi ministrul Apărării, Teodor Meleşcanu.

„În principiu, pe 30 decembrie expiră mandatul Coaliţiei Multinaţionale din Irak. În opinia mea, dacă până la începutul lunii decembrie nu vom avea o decizie politică e greu de presupus că vom mai putea face în mod eficient activitatea pe care ne-am propus-o. Dacă nu vom avea o decizie politică până la 1 decembrie, la 1 ianuarie este posibil să ne retragem din Irak”, a spus Meleşcanu.

Potrivit lui Meleşcanu, la nivelul Ministerului Apărării se analizează toate scenariile care ar putea să apară, de la menţinerea trupelor în actuala structură, la schimbarea misiunilor sau a localizării. „În aşteptarea unei decizii a guvernului irakian, luăm în calcul toate variantele, înclusiv retragerea, dacă nu va fi o cerere expresă sau o rezoluţie a Adunării Generale care să ne dea mandatul necesar”, a completat Meleşcanu.

Meleşcanu a spus că evoluţiile posibile în Irak sunt determinate, în primul rând, de dezvoltările care au loc în această ţară. „Până la 31 decembrie urmează ca lucrurile să se clarifice. Guvernul irakian să facă o cerere pe care să ne-o adreseze şi nouă şi altora în legătură cu dorinţa de a continua sau nu cu prezenţa militarilor în Irak şi mai ales cu misiunile pe care forţele României şi ale altor state le vor avea. Nu ştiu care va fi soluţia până la urmă, pentru că cel mai greu este să prevezi viitorul”, a afirmat Meleşcanu.

Ministrul Apărării a adăugat că trupele în Irak vor avea alte misiuni decât cele de până acum. „Guvernul irakian va cere două lucruri: o reducere substanţială a prezenţei militare străine şi în al doilea rând o schimbare de fond a misiunilor pe care aceste forţe militare le vor avea în Irak, misiuni care fi concentrate pe sprijinirea, consilierea, asistenţa forţelor armate irakiene, a forţelor de securitate, sprijinirea eforturilor populaţiei civile pentru reconstrucţie, asigurarea terminării căilor de comunicaţie şi în niciun caz nu vor mai exista misiuni de patrulare care să asigure securitatea în Irak. Aşteptăm să vedem care va fi cererea guvernului irakian şi, din punctul nostru de vedere, suntem gata să analizăm implicaţiile pentru noi”, a mai declarat Teodor Melşcanu.

Într-un interviu pentru NewsIn, Meleşcanu a spus, recent, că pentru anul 2009 Ministerul Apărării are aprobată o schemă ce include aproximativ 500 de militari pentru Irak.

Într-un interviu acordat pentru „Evenimentul zilei“, premierul Tăriceanu explică de ce s-a săturat să accepte ca Băsescu să „toarne lături în capul“ celor de la PNL. El îl acuză pe şeful statului de faptul că nu-şi ţine cuvântul şi arată că o împăcare cu PDL se poate produce doar dacă acest partid iese de sub „pulpana stăpânului“. În ceea ce priveşte majorările de salarii, şeful guvernului susţine că nu are de ce să-i fie ruşine de ceea ce a făcut până acum.

Potrivit premierului, cei care l-au criticat pentru majorarea pensiilor, dar susţin creşterea cu 50% a salariilor profesorilor, se fac vinovaţi de „populism deşănţat“.

„PNL va continua să susţină creşterea salariilor“

Tăriceanu crede că nu are de ce să-i fie ruşine de ceea ce a făcut până acum. El declară că măsurile luate de guvernul PNL sunt sustenabile, în timp ce adversarii săi sunt populişti.

Ioana Lupea: De ce aţi preferat varianta amânării legii privind salarizarea profesorilor şi nu pe cea a abrogării? Dumneavoastră aţi spus că nu doriţi să puneţi în pericol viitorul economiei, ori în aceste condiţii, chiar prin amânare, există acest pericol.
Călin Popescu-Tăriceanu: Există acest pericol în orice variantă. Să nu vă imaginaţi că o ordonanţă de anulare a Legii măririi salariilor profesorilor nu ar fi putut să fie, la rândul ei, anulată. Eu cred că este absolut firesc ca această problemă de politică salarială să fie de resortul viitoarei majorităţi parlamentare şi, prin urmare, a viitorului guvern. În acelaşi timp, va trece un răgaz de timp suficient astfel încât să se măsoare efectele crizei economice, care începe să se simtă şi în România şi care ar fi trebuit să-i ducă pe foarte mulţi la concluzia că o astfel de măsură populară – cu anumite semne de întrebare – este, din punct de vedere economic, o măsură extrem de dăunătoare.

Mircea Marian: De ce mergeţi pe ordonanţă şi nu pe asumarea răspunderii? De ce nu v-aţi dus să vă bateţi cu parlamentul, care este până la urmă cel responsabil?
În această privinţă, nu este responsabil parlamentul. În orice ţară, politicile economice, inclusiv cele salariale, sunt de resortul executivului. Nu sunt de resortul parlamentului şi nici al preşedintelui. Punctul meu de vedere şi al membrilor cabinetului a fost că aceasta este soluţia cea mai potrivită. Şi cea mai eficientă.

M.M.: Cine e mai vinovat? Preşedintele sau parlamentul, pentru situaţia asta?
Am impresia că şi preşedintele, şi parlamentul au o percepţie cel puţin eronată. Cred că nu sesizează situaţia în care se găseşte România, nu numai în plan intern, dar şi în acest mediu care ne înconjoară. Situaţia este dramatică la nivel modial, monedele se prăbuşesc, băncile centrale şi guvernele trebuie să intervină pentru susţinerea sistemului financiar. În Ucraina, economia s-a prăbuşit. În Ungaria la fel. Şi la noi? Ce se întâmplă? La noi parcă lucrurile astea nu ar exista. Noi vrem să majorăm, în acest moment extrem de critic, salarii. Deci toate semnele încep să se arate. Nu stau să mă mai gândesc cine are mai multă vinovăţie. Fiecare trebuie să-şi asume partea lui.

I.L.: Totuşi, după ce măreşti salariile unei categorii profesionale, de ce devine inevitabil să măreşti toate celelalte salarii?
E o chestiune de interes colectiv, de solidaritate, de dorinţă de nediscriminare. Toate aceste lucruri cumulate îi fac, pe bună dreptate, într-un mod natural să ceară o majorare salarială. Nu le poţi explica, nu le poţi spune: „Nu, numai profesorii au dreptul!“.

I.L.: Vasile Blaga a spus că, atunci când PDL a plecat din guvern, legea de salarizare a funcţionarului public şi legea de salarizare a bugetarilor a fost lăsată acolo.
Aceste proiecte trebuie negociate cu cine? Cu sindicatele şi cu patronatele şi structura în care se negociază aceste proiecte, domnul Blaga nu a auzit de ea. Ea se numeşte CES, Consiliul Economic şi Social, şi trebuie să te duci după ce ai discutat cu sindicatele şi cu patronatele să îi pui împreună pe toţi, triunghiul guvern – patronate – sindicate. Nu s-a făcut niciun pas, nu s-a discutat nici cu sindicatele, nici măcar cu patronatele. Aceste proiecte sunt nişte topuri de hârtie foarte frumoase.

I.L.: Credeţi că efortul bugetar de 0,74% este fatal pentru economia românească?
Nu este de 0,74%. Este de 4% din PIB, pentru că vorbim numai de majorarea salariilor din educaţie. Vreau să fiu foarte clar. Cine îşi imaginează că această măsură va fi cantonată exclusiv la domeniul educaţiei se înşală. Uitaţi-vă ce se întâmplă cu federaţia sindicatelor funcţionarilor publici, cu SANITAS-ul şi cu ceilalţi.

M.M.: Nu vi se pare că scenariul acesta cu salariile profesorilor şi cel cu majorarea pensiilor este cumva în oglindă? Atunci, Traian Băsescu juca rolul preşedintelui responsabil, iar dumneavoastră spuneaţi că se poate. Acum este pe dos.
Problema dintre noi este că ei fac politică în funcţie de scadenţele electorale. Asta e diferenţa.

I.L.: La fel spun şi ei despre dumneavoastră.
Îmi pare foarte rău. Majorarea pensiilor era să nu o fac pentru că vin alegerile? Ei nu pot spune la fel, pentru că mesajul lor este de un populism deşănţat. Dovada este că, în preajma celor mai importante alegeri, nu ţin cont de scadenţa electorală şi nu iau decizia în funcţie de voturile potenţiale pe care mi le poate aduce o astfel de măsură.

M.M.: În 26 septembrie, cu patru zile înainte de votul din parlament, „Evenimentul zilei“ a publicat o reclamă a PNL în care se spune că partidul va continua politica de creştere a salariilor. Ce s-a schimbat în patru zile?
Nu s-a schimbat nimic. PNL va continua să susţină creşterea salariilor. Dar v-am spus, în mod responsabil. Am curajul să vă spun că aşa vom proceda în continuare, strict în măsura în care e perfect sustenabilă. Aici trebuie să facem o distincţie între măsurile populiste, nesustenabile, şi ceea ce am făcut. Nu îmi e ruşine.

INDEMNIZAŢII PENTRU MAME

Nu sunt pentru alocaţii egalitariste

I.L.: Într-una din scrisorile pe care le-aţi trimis preşedintelui s-a aflat şi nota de fundamentare de la Mariana Câmpeanu. În nota, printre măsurile care afectează economia era şi majorarea indemnizaţiilor pentru mame. A fost o greşeală?
Sunt adeptul alocaţiei pentru mame, cu 85% din ultimul salariu. Nu sunt pentru sistemul egalitarist. Nu putem suporta toate aceste măsuri: salarii, pensii, indemnizaţii. Eu când fac o analiză nu pot să spun că unele contribuie negativ, iar altele pozitiv. Nu pot să spun că ea nu are influenţă asupra bugetului. Şi salariile sunt măsuri foarte bune. Problema este dacă sunt suportabile sau nu. Nu sunt suportabile toate odată!