Institutia prescriptiei extinctive a suferit unele modificari prin Noul Codul civil (Legea 287/2009), fiind reglementata in art. 2500-2544, care constituie dreptul comun in materie.

Obiectul prescriptiei extinctive il reprezinta ceea ce se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege, este dreptul material la actiune; dreptul la actiune reprezinta dreptul de a constrange o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz.

Prescriptibilitatea dreptului la actiune

Sunt supuse prescriptiei extinctive:

• drepturile la actiune avand un obiect patrimonial, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel;
• alte drepturi la actiune, indiferent de obiectul lor, in cazurile anume prevazute de lege.

Imprescriptibilitatea dreptului la actiune

Dreptul la actiune este imprescriptibil in urmatoarele cazuri:

• in cazurile prevazute de lege;
• ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat in timp;
• drepturile privitoare la:

– actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial, cu exceptia cazului in care prin lege se dispune altfel;
– actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept;
– actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic;
– actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor, daca obiectul sau il constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub conditia acceptarii mostenirii in termenul prevazut de lege.

Prescriptia dreptului la actiune privind drepturile accesorii
Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel; in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate. Totusi, aceste din urma dispozitii nu sunt aplicabile in cazul in care prestatiile succesive alcatuiesc, prin finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie, un tot unitar.

Prescriptia dreptului la actiune privind creanta garantata
Prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara, creditorul ipotecar putand urmari, in conditiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, insa numai in limita valorii acestor bunuri. Aceste dispozitii nu se aplica prescriptiei dreptului la actiune pentru plata dobanzilor si a altor accesorii ale creantei ipotecare, care, in afara capitalului, nu mai pot fi acoperite dupa implinirea prescriptiei din valorificarea, pe cale silita, a bunului grevat.

Compensatia si dreptul de retentie
Prescriptia nu impiedica stingerea prin compensatie a creantelor reciproce si nici exercitarea dreptului de retentie, daca dreptul la actiune nu era prescris in momentul in care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retentie, dupa caz.

Efectele prescriptiei implinite
Prescriptia nu opereaza de plin drept, ci trebuie invocata; dupa implinirea termenului de prescriptie, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiei. Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit;

Recunoasterea dreptului, facuta printr-un act scris, precum si constituirea de garantii in folosul titularului dreptului a carui actiune este prescriptibila sunt valabile, chiar daca cel care le-a facut nu stia ca termenul de prescriptie era implinit, in aceste cazuri fiind aplicabile regulile de la renuntarea la prescriptie.

Renuntarea la prescriptie
Noul Cod civil dispune ca nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga, ci doar la prescriptia implinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia inceputa si neimplinita.

Felurile renuntarii la prescriptie

• Expresa;
• Tacita – in acest caz, trebuie sa fie neindoielnica, putand rezulta numai din manifestari neechivoce.

Nu va putea renunta la prescriptie cel lipsit de capacitatea de a instraina sau, dupa caz, de a se obliga.

Efectele renuntarii la prescriptie
dupa renuntare, incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel;
daca partea indreptatita renunta la beneficiul termenului scurs pana la acea data, sunt aplicabile dispozitiile privind intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului.

Intinderea renuntarii la prescriptie
Renuntarea isi produce efecte numai in privinta celui care a facut-o; nu poate fi invocata impotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligatii indivizibile sau impotriva fideiusorilor.

Persoanele care pot invoca prescriptia
1. cel in folosul caruia curge; prescriptia poate fi opusa personal sau prin reprezentant, fara ca persoana sa fie tinuta a produce vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-credinta; organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu, chiar daca invocarea prescriptiei ar fi in interesul statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale.
2. codebitorii unei obligatii solidare sau indivizibile si fideiusorii;
ei pot invoca prescriptia, chiar daca unul dintre debitori a neglijat sa o faca ori a renuntat la ea;
3. creditorii celui interesat, precum si orice alta persoana interesata.

Momentul pana la care se poate invoca prescriptia
Prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.

Regulile aplicabile prescriptiei extinctive

• prescriptia extinctiva este reglementata prin lege;
• este interzisa orice clauza prin care fie direct, fie indirect o actiune ar fi declarata imprescriptibila, desi, potrivit legii, aceasta este prescriptibila, sau invers, o actiune declarata de lege imprescriptibila ar fi considerata prescriptibila; cu toate acestea, in limitele si conditiile prevazute de lege, partile care au capacitatea deplina de exercitiu pot, prin acord expres, sa modifice durata termenelor de prescriptie sau sa modifice cursul prescriptiei prin fixarea inceputului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de intrerupere a acesteia, dupa caz. Fac exceptie drepturile la actiune de care partile nu pot sa dispuna si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei privind protectia consumatorului.

Termenele de prescriptie pot fi reduse sau marite, prin acordul expres al partilor, fara insa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai mare de 10 ani, cu exceptia termenelor de prescriptie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite pana la 20 de ani. Aceste dispozitii nu se aplica in cazul drepturilor la actiune de care partile nu pot sa dispuna si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei privind protectia consumatorului.

Orice conventie sau clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este lovita de nulitate absoluta.

Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita a unei hotarari judecatoresti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusa dispozitiilor Codului de procedura civila, afara de cazul in care acestea din urma ar fi neindestulatoare.

Sursa: CSM