Abuz firma de recuperari creante – Recuperare creante

Abuz firma de recuperari creante – Recuperare creante

Abuz firma de recuperari creante - Recuperare creanteSingura posibilitate reglementata de lege la ora actuala este ca acestia sa faca plangere la Oficiul pentru Protectia Consumatorului, care, in urma unei verificari, aplica sau nu sanctiuni cu privire la modalitatea de desfasurarea a activitatii. „Insa sanctiunile aplicate de OPC sunt notificate printr-o adresa catre persoana care a facut plangerea, dar aplicarea acestor masuri nu se poate verifica”.

In cazul executarii silite, debitorul poate apela la instantele judecatoresti prin recurs la decizie.

Daca timp de 3 ani de la declararea creditului scadent, creditorul sau firma de recuperare nu a luat nicio masura pentru recuperarea creantei, datoria este prescrisa, ceea ce inseamna ca nu se mai poate apela la executare silita.

Lucru mai putin cunoscut, in Romania functioneaza Asociatia de management al creantelor comerciale, care reuneste cateva dintre companiile de profil de pe piata locala si care invita debitorii sa semnaleze situatiile in care membrii au actionat in afara codului de conduita al asociatiei.

Codul de conduita stabileste care sunt actiunile permise in activitatea membrilor, precizand de exemplu ca „apelurile telefonice trebuie efectuate in orice moment si in orice loc, atat timp cat nu ii vor aduce neplaceri debitorului, respectiv in zilele de lucru, intre 7 AM si 9 PM”, fara a mentiona insa niciun fel de sanctiuni in eventualitatea incalcarii acestor norme.

Practicile incorecte nu sunt specifice anumitor companii de recuperare creante care isi desfasoara activitatea in tara noastra.


Infiintare societate recuperari creante – Firma recuperari

Infiintare societate recuperari creante – Firma recuperari

Infiintare societate recuperari creante - Firma recuperariPentru activitatea de recuperare creante trebuie sa ne puneti la dispozitie  urmatoarele documente:

1.denumire sau nume debitor, adresa acestuia sau sediul social,datele de contact ale debitorului/reprezentantului debitorului: telefon, fax, e-mail , seria si numarul cartii de identitate, etc;
2.contractele intervenite intre creditor si debitor;

3.copii xerox ale facturilor emise de catre creditor;
4.cecuri, bilete la ordin, cambii, etc;
6.avize de insotire a marfii;

7.orice document prin care debitorul recunoaste debitul;
8.corespondenta dintre creditor si debitor;
9.alte documente care sa fie utile in procedura de recuperare a creantelor, debitelor, datoriilor.

Firma de recuperari creante – Recuperare creante

Firma de recuperari creante – Recuperare creante

Firma de recuperari creante - Recuperare creanteCea mai des intalnita problema in cadrul relatiilor comerciale dintre persoanele juridice din Romania, este neincasarea la scadenta a facturilor fiscale emise. Din acest motiv agentii economici romani raman de multe ori cu facturi neincasate si sume de bani nerecuperate, ceea ce inseamna in mod automat micsorarea profiturilor societatilor comerciale ce provoaca pierderi insemnate la intocmirea exercitiului financiar anual.

Acesta situatie este rezolvata intr-o mare masura prin angajarea unei societati de recuperare/colectare creante, debite, datorii, specializata in acest domeniu atat de complex.

Lucru mai putin cunoscut, in Romania functioneaza Asociatia de management al creantelor comerciale, care reuneste cateva dintre companiile de profil de pe piata locala si care invita debitorii sa semnaleze situatiile in care membrii au actionat in afara codului de conduita al asociatiei.

Codul de conduita stabileste care sunt actiunile permise in activitatea membrilor, precizand de exemplu ca „apelurile telefonice trebuie efectuate in orice moment si in orice loc, atat timp cat nu ii vor aduce neplaceri debitorului, respectiv in zilele de lucru, intre 7 AM si 9 PM”, fara a mentiona insa niciun fel de sanctiuni in eventualitatea incalcarii acestor norme.

Practicile incorecte nu sunt specifice anumitor companii de recuperare creante care isi desfasoara activitatea in tara noastra. Publicatia americana Huffington Postofera cateva sfaturi utile consumatorilor americani „hartuiti” de recuperatori, care pot fi urmate si de romanii aflati in situatii similare.


Problema credit firma recuperari creante – Firma recuperari

Problema credit firma recuperari creante – Firma recuperari

 

Shutterstock - BusinessIn absenta unor minime reglementari legale specifice, companiile de recuperare creante pot actiona dupa propriile conceptii cu privire la ce este permis si ce nu in activitatea de incasare a datoriilor, consecinta fiind numarul urias al cazurilor de abuz raportate.

Ajunsi in posesia datoriei debitorului, recuperatorii vor trimite somatii de plata, vor suna si vor merge chiar in vizita. Daca metodele initiale nu dau rezultate, au posibilitatea de a recurge la actiuni in instanta pentru a recupera sumele. Cum aceasta din urma este de multe ori mult prea costisitoare raportat la valoarea creantei, recuperatorii vor insista cu precadere pe procedurile „amiabile”.

Se ajunge la zeci de telefoane pe zi, la cele mai nepotrivite ore, fiind vizat nu doar debitorul, ci si familia sau vecinii acestuia, se recuge la amenintari.

Banii care fac obiectul acestor actiuni reprezinta o datorie care trebuie achitata. Exista, desigur, categoria persoanelor de rea-credinta, care vor pur si simplu sa insele banca sau compania care le-a furnizat un serviciu. In majoritatea cazurilor insa situatia de neplata a fost generata de motive obiective, iar debitorul care si-a luat angajamente in anumite circumstante si conditii este presat sa accepte reguli inechitabile si un tratament nedemn.


Societate recuperari creante – Firma recuperari

Societate recuperari creante – Firma recuperari

Societate recuperari creante - Firma recuperariAutoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) va promova o lege de reglementare a companiilor specializate in recuperarea creantelor, inclusiv cele bancare, pentru a limita unele abuzuri asupra debitorilor.

ANPC a mai inaintat in Parlament un proiect de lege pentru reglementarea firmelor de recuperare de creante, care a fost insa respins, la presiunea comunitatii bancare.

In ultima scrisoare de intentie transmisa FMI, autoritatile s-au angajat sa nu promoveze legea falimentului personal sau legea privind colectarea creantelor si sa amane pe o perioada de sase luni modificarea Legii 193/2000, care ar permite ANPC sau asociatiilor de consumatori sa desfiinteze prin instanta clauzele abuzive practicate de banci din tot portofoliul de imprumuturi detinut de o institutie de credit.

Procedura recuperarii creantelor – Procedura recuperari

Procedura recuperarii creantelor – Procedura recuperari

Procedura recuperarii creantelor - Procedura recuperariRecuperarea creantelor se poate dovedi a fi un proces dificil aproape pentru orice afacere, indiferent de domeniul de activitate; insa, pe langa nelinistile produse de sistemul juridic roman, precum si pe langa lipsa unei intelegeri adecvate a protectiei juridice acordate creditorilor in baza legilor in vigoare, a face afaceri si, mai mult, a avea creante in Romania devine mult prea intimidant pentru cele mai multe societati – in special in vremuri tulburi din punct de vedere economic. Din fericire, sistemul juridic romanesc ofera un cadru ce instituie proceduri urgente privind recuperarea creantelor de catre creditori, iar prezentul articol descrie tocmai instrumentele juridice aflate la dispozitia creditorilor pentru recuperarea creantelor lor.

Proceduri diferite privind recuperarea creantelor
Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 (“Legea Insolventei”), acolo unde acestea sunt aplicabile.

Incepand din octombrie 2007, cand a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007 (“OUG 119”), ca parte a responsabilitatilor asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, coexista doua proceduri urgente privind recuperarea creantelor – procedura somatiei de plata, stabilita prin Ordonanta Guvernului nr.5/2001, si procedura ordonantei de plata, stabilita prin OUG 119. In functie de cazul lor concret, creditorii pot opta pentru oricare dintre cele doua procedure urgente, dar pot, de asemenea, utiliza si procedura generala prevazuta de Codul de procedura civila, care necesita insa mai mult timp pentru o implementare integrala.

Somatia de plata si ordonanta de plata
In cazul in care creditorul detine informatii suficiente privind solvabilitatea debitorului sau, iar creanta sa este atestata prin inscrisuri, atunci cea mai buna optiune pentru creditor este sa utilizeze una dintre cele doua procedure urgente. Atat procedura somatiei, cat si cea a ordonantei de plata se refera la creante certe, lichide si exigibile. O creanta este certa, atunci cand existenta sa este dincolo de indoiala; este lichida, atunci cand cuantumul sau este determinat sau determinabil; si este exigibila, atunci cand a devenit scadenta.

Procedura somatiei este o procedura speciala si urgenta, ce poate fi utilizata numai pentru recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, rezultand din contracte sau din alte inscrisuri, semnate de ambele parti. Ordonanta de plata detine o arie mai restransa de aplicare, in sensul ca ea reglementeaza recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, ce decurg din contracte comerciale, definite drept acele contracte incheiate intre comercianti, ori intre comercianti si autoritati contractante.

In timp ce, in procedura somatiei de plata, facturile semnate de debitor reprezinta dovada de baza utilizata in fata instantei, procedura ordonantei de plata permite o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste furnizarea dovezilor in instanta. Astfel, un creditor ce utilizeaza aceasta procedura poate depune cu success, pe langa facturi, si alte documente care sa ateste creanta sa fata de debitor, cum ar fi corespondenta cu acesta.

Acesta este un aspect important in aceasta procedura, ce transforma ordonanta de plata intr-o procedura mai avantajoasa pentru creditori, comparativ cu somatia de plata.
Un alt avantaj al ordonantei de plata este faptul ca, in cadrul acestei proceduri, debitorul isi poate recunoaste partial datoria, in timp ce procedura somatiei nu permite o asemenea recunoastere partiala. Astfel, judecatorul poarte emite o decizie in acest sens, iar creditorul isi va putea recupera o parte a creantei sale, in timp ce, pentru restul creantei pretinse, poate introduce o cerere in instanta in temeiul procedurii generale prevazute de Codul de procedura civila.

Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul. In acest sens, creditorul trebuie sa comunice o notificare scrisa debitorului, prin care sa-l invite in scopul solutionarii amiable a problemei. Notificarea trebuie sa includa, drept anexe, toate documentele ce atesta creanta creditorului, si trebuie transmisa cu cel putin 15 zile inainte de data propusa pentru intalnire. Daca partile reusesc sa rezolve problema in mod amiabil, atunci debitorul va plati suma datorata si nicio actiune nu va mai fi introdusa in instanta.

Insa, in cazul in care partile nu ajung la o intelegere, sau daca partile ajung la o intelegere, pe care debitorul o incalca, atunci creditorul poate introduce o actiune in instanta, la care va anexa toate documentele ce atesta faptul ca partile au incercat sa solutioneze problema amiabil inainte de introducerea respectivei actiuni. In lipsa unor asemenea dovezi, actiunea va fi respinsa de instanta.

La fel ca si in cazul procedurilor somatiei si ordonantei de plata, instanta competenta in cadrul procedurii generale este judecatoria sau tribunalul, in functie de cuantumul creantei ce face obiectul litigiului.


Legalitatea firmelor de recuperare creante – Recuperare creante

Legalitatea firmelor de recuperare creante – Recuperare creante

Legalitatea firmelor de recuperare creante - Recuperare creante

Creditele neperformante au ajuns la cote de alarmă în sistemul bancar autohton, circa 20% din total împrumuturi, iar recuperarea parţială sau totală a banilor de către instituţiile financiare este o luptă în care intră şi companiile de recuperare creanţe, care cumpără, la preţuri foarte mici, împrumuturile neperformante de la bănci. Din păcate, recuperatorii de creanţe nu sunt întotdeauna cinstiţi, iar căile de recuperare folosite sunt la limita legii sau chiar peste.

Un studiu recent efectuat pe piaţa din România arată că în jur de 80% dintre români au un credit şi dintre aceştia aproximativ 20% se află în incapacitate de plată. Am observat în ultimul timp o tendinţa că băncile să paseze dosarele celor rău platnici către anumite firme care aprobate bineînţeles, de organsimul bancar de control, se ocupă să facă treaba murdară a băncilor. Pe scurt băncile nu vor să fie ei cămătarii care vă iau casele, aşa că predau ştafeta firmelor de colectări creanţe.

Deja colectarea de creanţe bancare este o nişă extinsă şi bine definită în piaţa actuală, dar, dintre ei, cei mulţi, răsar fără timiditate unii mai speciali şi anume firmele care reprezintă exclusiv băncile în procedurile de colectare a creanţelor bancare, firme care lucrează la limita legalităţii.

Strategia lor este foarte bine pusă la punct şi anume preiau dosarul de la bancă şi vă sună binevoitori să mergeţi să semnaţi un acord că au preluat ei dosarul şi să staţi fără grijă că nu s-a schimbat nimic. Omul de rând, credul de fel, merge, semnează şi plăteşte în continuare ratele aşa cum era obişnuit doar că la 12 luni de la semnarea acordului se trezeşte acasă cu o hârtiuţă prin care este înştiinţat că trebuie să achite tot sau îl execută silit. Tot însemnând atât creditul cât şi onorariul celor de la firmă de colectare care a preluat dosarul.

Practic, omul a semnat un acord prin care se obligă ca după 12 luni să achite tot creditul, pe care ar fi trebuit să îl achite în 30 de ani şi urmează să fie executat silit dacă nu achită monstruoasa sumă.

Pentru a nu ajunge într-o astfel de situaţie trebuie să cunoaşteţi câteva detalii privind aceşti colectori de creanţe şi cum ne putem feri de ei :

  • o persoană juridică nu poate fi reprezentată de o altă persoană juridică, ci doar de un avocat sau de un consilier juridic
  • activitatea de asistenţă juridică şi reprezentare nu poate fi exercitată decît de către avocaţi sau consilieri juridici;
  • o societate comercială nu poate avea în obiectul de activitate prestarea de servicii juridice; un astfel de obiect de activitate transformă scopul societăţii într-unul ilicit;
  • o persoană juridică nu poate avea un scop ilicit, în caz contrar actul constitutiv fiind nul absolut (art.187 Cciv; art. 196 alin.1 lit.a) Cciv); oricine poate invoca, pe cale de excepţie sau pe cale principală, nulitatea.

Ce poate face consumatorul într-o astfel de situaţie este să sesizeze organele competente cu privire la existenţa acestor practici abuzive şi să se înarmeze cu multă răbdare, întrucât astfel de proceduri sunt de durată.

Deşi în noul cod de procedură civilă s-a încercat o protecţie sporită a consumatorului, aceasta nu va fi posibilă până nu va fi modificată în acest sens şi toată legislaţia cu privire la consum. Iar prevederile legale privind înlăturarea clauzelor abuzive din contractele de creditare au fost amânate pentru anul 2016, protejând astfel instituţiile bancare.


HG 1168/2013 aduce modificari privind transferul de deseuri – Modificari 2014

*Se desemneaza autoritatea publica centrala pentru protectia mediului ca autoritate competenta pentru punerea in aplicare a Regulamentului*


Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului este desemnata punct focal pentru Conventia de la Basel in conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 7 din aceasta.
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului indeplineste atributii de autoritate competenta:
a) de expediere, asa cum este ea definita la art. 2 alin. (19) din Regulament;
b) de destinatie, asa cum este ea definita la art. 2 alin. (20) din Regulament;
c) de tranzit, asa cum este ea definita la art. 2 alin. (21) din Regulament.
Atributiile autoritatii publice centrale pentru protectia mediului in calitate de autoritate competenta pentru punerea in aplicare a Regulamentului, prevazute la alin. (3) lit. a)-c) se pun in aplicare de Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, conform prevederilor legale in vigoare.
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului desemneaza corespondenti responsabili cu informarea sau consilierea persoanelor fizice si juridice care solicita informatii, in conformitate cu prevederile art. 54 din Regulament.

Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului intocmeste si transmite rapoartele prevazute la art. 51 alin. (1) si (2) din Regulament.
Cuantumul costurilor administrative prevazute la art. 29 din Regulament vor fi stabilite prin ordin al ministrului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.
Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului comunica Comisiei Europene informatiile prevazute la alin. (5).

(1) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 30.000 lei la 50.000 lei importul, exportul, tranzitul sau transferul intracomunitar de deseuri, daca nu sunt insotite de documentele prevazute in Regulament, respectiv, anexa IA, anexa IB, anexa VII, dupa caz.
(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 40.000 lei:
a) abaterea de la traseul aprobat, fara informarea autoritatilor care au emis aprobarea;
b) utilizarea unor noi transportatori, fara informarea autoritatilor care au emis aprobarea.
(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 15.000 lei la 30.000 lei:
a) transferul deseurilor mentionate in documentele care insotesc transportul, amestecate cu alte deseuri;
b) transferul deseurilor, ambalate in ambalaje care nu au fost aprobate prin anexa IA din Regulament.
(4) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei:
a) netransmiterea in scris catre autoritatile competente a documentului de circulatie anexa IB din Regulament cu minimum 3 zile inainte de efectuarea transferului de deseuri;
b) netransmiterea catre autoritatile competente a certificarii receptiei deseurilor, in termen de 3 zile de la realizarea acesteia;
c) netransmiterea catre autoritatile competente a certificarii ca operatiunea de valorificare/recuperare a deseurilor a fost finalizata, in termen de 30 de zile de la realizarea acesteia, dar nu mai tarziu de un an de la data receptiei;
d) netransmiterea catre autoritatile competente a certificarii ca operatiunea de valorificare/recuperare finala a deseurilor a fost finalizata, conform art. 15 lit. (e) din Regulament;
e) lipsa semnaturilor pe documentul original al anexei I B sau al anexei VII din Regulament pentru exportul/transferul transfrontalier al deseurilor, dupa caz;
f) lipsa copiilor de pe anexa IA, din care sa rezulte aprobarile autoritatilor implicate, inclusiv conditii speciale privind acordul, dupa caz;
g) lipsa inregistrarilor in registrul al carui model este prevazut in anexa la prezenta hotarare.
(5) Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbal ori, dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii prevazute la alin. (1)-(4), agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.
(6) Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere la instanta competenta, in termen de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal in conditiile legii.


(7) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1)-(4) se fac de personalul imputernicit din cadrul Garzii Nationale de Mediu potrivit competentelor acesteia.


Cum fac o sponsorizare in 2014

Cum fac o sponsorizare

Sumele acordate ca sponsorizari, pentru acte de mecenat si ca burse private care nu sunt scazute din impozitul pe profit se pot reporta in urmatorii 7 ani consecutivi.

Recuperarea acestor sume se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, in aceleasi conditii, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit.

Aceasta prevedere completeaza articolul din Codul fiscal, care va ramane in vigoare anul viitor, potrivit caruia contribuabilii care fac cheltuieli de sponsorizare si/sau mecenat si acorda burse private, toate fiind nedeductibile, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente in urmatoarea limita minima:

3 la mie din cifra de afaceri; pentru situatiile in care reglementarile contabile nu definesc indicatorul „cifra de afaceri”, aceasta limita se determina potrivit normelor, se mentioneaza in noului act normativ;
20% din impozitul pe profit datorat.

 

 

 


Cum fac o sponsorizare

Fraude cu cecuri fără acoperire in Noul Cod penal – RECUPERARE CREANTE

Articolul 215 din Codul Penal, aşa cum a fost el până acum, arăta că: „Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2“. La aliniatul 2 la care face referire acest articol se prevede că pedeapsa cu închisoarea pentru acest gen de înşelăciune este între 3-15 ani. Cel puţin aşa stau lucrurile în teorie.

 

Înseamnă că, de la 1.02.2014, cel care va emite o filă cec fără acoperire va răspunde penal în toate situaţiile, indiferent de motivul pentru care, la scandenţă, în contul bancar, nu a existat disponibil pentru plata filei cec“  a spus avocat Coltuc pentru presa.

.Noul Cod Penal îi ajută şi mai mult pe cei care practică înşelăciuni cu file cec fără acoperire, adică pe acei reprezentanţi ai firmelor care nu au bani în bancă la data scadentă a instrumentelor de plată de natura cecurilor. Potrivit Codului Penal, până acum, cei care făceau înşelăciune cu cecuri fără acoperire erau pasibili de închisoare între 3 şi 15 ani.

Pedepsele pentru acest tip de înşelăciune se diminuează la şase luni şi o amendă de cel mult 100.000 de lei, fapt ce face ca înşelăciunea cu decontarea facturilor între companii să fie încurajată.

Art. 84 din Legea nr. 58/1934 care se va modifica, urmând a avea următorul conţinut:

Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la şase luni până la un an sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, săvârşirea uneia dintre următoarele fapte:
1. emiterea unui cec fără a fi avut autorizarea trasului;
2. emiterea unui cec fără a avea la tras disponibil suficient sau dispunerea în tot ori în parte de disponibilul avut mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare;
3. emiterea unui cec cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul dintre următoarele elemente esenţiale:
a) denumirea de cec;
b) suma de bani ce trebuie plătită;
c) numele trasului;
d) data emiterii cecului;
e) semnătura prevăzută la art. 11;
4. emiterea unui cec cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. 3.
Se poate observa că legiuitorul a eliminat ipoteza nepedepsirii situaţiei în care emiterea unei file cec fără acoperire era rezultatul unui fapt scuzabil!

Stire oficiala – depunatori la FNI pot solicita restituirea sumelor

Stire oficiala – depunatori la FNI pot solicita restituirea sumelor

 

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) a anuntat faptul ca “fostii depunatori la Fondul Nationali de Investitii (FNI), care se regasesc in anexele sentintei penale nr.423/20.03.2007, pot depune cererile de despagubire pentru recuperarea sumelor investite”.

In anexele sentintei penale nr.423/20.03.2007 sunt mentionate 130.798 de
persoane, dar nu si sumele, a caror “valoare se calculeaza pe baza raportului de expertiza contabila extrajudiciara, care se depune individual de catre fiecare creditor”, au precizat oficialii Autoritatii pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), raspunzând la o intrebare ECONOMICA.NET.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS, fosta AVAS), a preluat si de la fosta Comisie Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM, actuala Autoritate de Supraveghere Financiara) toate drepturile si obligatiile in relatia cu investitorii FNI

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) mai avea de platit 29,5 milioane de lei pentru cei 6.114 de pagubiti FNI, inainte de a i se transfera si obligatiile de la CNVM.

Ultimul proces castigat pe recuperare-evitare timbru de mediu

Ultimul proces castigat pe recuperare-evitare timbru de mediu

 

Tribunalul DOLJ

Nr. unic (nr. format vechi) :13393/63/2013

 

La dosar s-a folosit aceasta cerere de chemare in judecata

https://www.coltuc.ro/blog/actiune-judiciara-recuperare-timbru-de-mediu/

 

 

 

 

 

Recuperare creante – Declarant DPX LOGISTIC SRL

Recuperare creante – Declarant DPX LOGISTIC SRL

Firma DPX LOGISTIC SRL are creante fata de firma LOWLAND STEINWAY SRL.

Suma de recuperat: 496 EUR.

Statistici companie DPX LOGISTIC SRL

18 marfuri publicate

165 camioane publicate

Statistici companie LOWLAND STEINWAY SRL

88 marfuri publicate

1 incident de plata activ

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant DPX LOGISTIC SRL

Recuperare creante – Declarant LIVDUMAD SPEDITION SRL

Recuperare creante – Declarant LIVDUMAD SPEDITION SRL

Firma LIVDUMAD SPEDITION SRL are creante fata de firma MVS LOGISTIC SRL.

Suma de recuperat: 10479 RON.

Statistici companie LIVDUMAD SPEDITION SRL

17 marfuri publicate

75 camioane publicate

Statistici companie MVS LOGISTIC SRL

10 marfuri publicate

379 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant LIVDUMAD SPEDITION SRL

Recuperare creante – Declarant WEST EUROTRANS SRL

Recuperare creante – Declarant WEST EUROTRANS SRL

Firma WEST EUROTRANS SRL are creante fata de firma ARGO HUNGARIA KFT.

Suma de recuperat: 400 EUR.

Statistici companie WEST EUROTRANS SRL

330 marfuri publicate

3564 camioane publicate

Statistici companie ARGO HUNGARIA KFT

1 incident de plata activ

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ISORCOM SRL

Recuperare creante – Declarant ISORCOM SRL

Firma ISORCOM SRL are creante fata de firma FRIGO TRANS 2012 EOOD.

Suma de recuperat: 1200 EUR.

Statistici companie ISORCOM SRL

17 marfuri publicate

75 camioane publicate

Statistici companie FRIGO TRANS 2012 EOOD

129 marfuri publicate

59 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ISORCOM SRL

Recuperare creante – Declarant EMI & JESSI SRL

Recuperare creante – Declarant EMI & JESSI SRL

Firma EMI & JESSI SRL are creante fata de firma THEOREMA DESIGN SRL.

Suma de recuperat: 4865 RON.

Statistici companie EMI & JESSI SRL

200 marfuri publicate

19 camioane publicate

Statistici companie THEOREMA DESIGN SRL

259 marfuri publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare debite și colectare – Numărul1 în Recuperare Creanțe

Recuperare creante – Declarant PAPNICTRANS SRL

Firma PAPNICTRANS SRL are creante fata de firma VASICTRANS 2003 SRL.

Suma de recuperat: 1170 RON.

Statistici companie PAPNICTRANS SRL

2 marfuri publicate

5 camioane publicate

Statistici companie VASICTRANS 2003 SRL

58 marfuri publicate

2 camioane publicate

Recuperare debite și colectare – Numărul1 în Recuperare Creanțe

COLTUC SI ASOCIATII SAI

Aveți de recuperat facturi restante? Aici găsiți soluții eficiente. Noi suntem Coltuc Si Asociatii Sai

https://coltucsiasociatii.ro/

#coltuc

 

https://issuu.com/factotum.ro/docs/recuperare_debite__i_colectare_coltuc_si_asociatii

 

 

 

 

 

 

Recuperare creante – Declarant CRISKIS TRANSPORT SRL

Recuperare creante – Declarant CRISKIS TRANSPORT SRL

Firma CRISKIS TRANSPORT SRL are creante fata de firma SYMMETRICA SRL.

Suma de recuperat: 372 RON.

Statistici companie CRISKIS TRANSPORT SRL

15 camioane publicate

Statistici companie SYMMETRICA SRL

2960 marfuri publicate

4 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ALFA SRL

Recuperare creante – Declarant ALFA SRL

Firma ALFA SRL are creante fata de firma CAMSIL SRL.

Suma de recuperat: 1922 LEI.

Statistici companie ALFA SRL

876 marfuri publicate

1967 camioane publicate

Statistici companie CAMSIL SRL

65 marfuri publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Plan de reorganizare în procedura insolvenţei

Plan de reorganizare în procedura insolvenţei

plan de reorganizare în procedura insolvenţei, plan supus confirmării judecătorului sindic de către debitor, administratorul judiciar sau de unul sau mai mulţi creditori în cuprinsul căruia sunt indicate perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului. P. de r. cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. Planul conţine măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor.

Următoarele categorii de persoane pot propune un p. de r. în condiţiile de mai jos: i) debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia formulării intenţiei de reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori; ii) administratorul judiciar, de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia să îşi fi manifestat această intenţie până la votarea raportului privind existenţa unei posibilităţi reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, privind motivele care nu permit reorganizarea debitorilor care nu se află în una din situaţiile care permit aplicarea procedurii simplificate [art. 59 alin. (2), art. 1 alin. (2)]; iii) unul sau mai mulţi creditori care şi-au anunţat această intenţie până la votarea raportului privind existenţa unei posibilităţi reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, privind motivele care nu permit reorganizarea debitorilor care nu se află în una din situaţiile care permit aplicarea procedurii simplificate, deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în tabelul definitiv de creanţe, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe. La cererea oricărei părţi interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele arătate. Planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare. Nu vor putea propune un p. de r. debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza Legii nr. 85/2006 şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996 (legea concurenţei) sau ai cărui administratori, directori şi/sau asociaţi au fost condamnaţi definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii. Nerespectarea termenelor de propunere a planului conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia judecătorului-sindic, la faliment (art. 94 din Legea nr. 85/2006). P. de r. indică perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, şi cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor. P. de r. cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor. Executarea p. de r. nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării. Termenele de plată stabilite prin contracte — inclusiv de credit sau de leasing – pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă iniţial erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă. La recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată. P. de r. va menţiona: i) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate, în sensul legii; ii) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate; iii) dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere; iv) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului. Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi: A) păstrarea, în întregime sau în parte, de către debitor, a conducerii activităţii sale, inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea
activităţii sale de către administratorul judiciar desemnat în condiţiile legii; B) obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă a acestora; C) transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmării planului; D) fuziunea debitorului, în condiţiile legii; E) lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau darea în plată a acestora către creditorii debitorului, în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului. Darea în plată a bunurilor debitorului către creditorii săi va putea fi efectuată doar cu condiţia prealabilă a acordului scris al acestora cu privire la această modalitate de stingere a creanţei lor; F) lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face de lichidator sub controlul judecătorului-sindic potrivit art. 116-120 din lege; G) modificarea sau stingerea garanţiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente; H) prelungirea datei scadenţei, precum şi modificarea ratei dobânzii, a penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale; I) modificarea actului constitutiv al debitorului, în condiţiile legii; J) emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. C) şi D), în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 şi de Legea nr. 297/2004. Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres, în scris, al creditorului care urmează să primească titlurile de valoare emise, acord ce se va da înainte de admiterea planului de către judecătorul-sindic. K) prin derogare de la prevederile lit. J), planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare; L) inserarea în actul constitutiv al debitorului – persoană juridică -sau al persoanelor menţionate la lit. C) şi D) a unor prevederi: i) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot; ii) de determinare, în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare, a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii; iii) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni, de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor. Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990 şi ale Legii nr. 297/2004 planul propus de creditori poate prevedea modificarea, fară acordul statutar al membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului, a actului constitutiv, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: i) planul propus de debitor oferă o recuperare mai redusă a creanţelor debitorului; ii) în caz de faliment, membrilor sau asociaţilor/acţionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire; iii) membrii sau asociaţii/acţionarii debitorului refuză să participe la planul propus de creditori. înregistrarea menţiunii în registrul comerţului va fi solicitată de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului, pe baza hotărârii de confirmare a planului de reorganizare, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a lV-a (art. 95 din Legea nr. 85/2006). în vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din acele creanţe chirografare care aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Lista acestor creanţe trebuie confirmată de administratorul judiciar. Planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa (art. 96 din Legea nr. 85/2006).

Nu se consideră modificare a creanţei sau a condiţiilor de realizare a acesteia situaţia în care planul propus prevede revenirea la condiţiile de realizare a creanţei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea condiţiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau a mai multor rate scadente ale unui împrumut, la termenele şi în condiţiile stipulate în contract, care conduce la accelerarea plăţii întregului rest al împrumutului (art. 97 din Legea nr. 85/2006).

Câte o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului şi la oficiul registrului comerţului sau, după caz, la registrul societăţilor agricole şi va fi comunicată debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar şi comitetului creditorilor. Dacă au fost exprimate mai multe intenţii de depunere a unor p. de r., judecătorul-sindic va fixa un termen maxim până la care acestea pot fi depuse, astfel încât votarea planurilor admise să se facă în aceeaşi şedinţă a adunării generale a creditorilor (art. 98 din Legea nr. 85/2006).

Administratorul judiciar va publica în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum şi a faptului că este admisibilă votarea prin corespondenţă. Şedinţa adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ţine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului. P. de r., inclusiv anexele, se va comunica în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia. Acţionarii şi creditorii cu titluri de valoare la purtător vor trebui să depună originalele la administrator cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a vota. Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă de plan şi de data de exprimare a votului. în toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului (art. 99 din Legea nr. 85/2006).

La începutul şedinţei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris. Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercita în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă. Următoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care votează separat: i) creditorii cu creanţe garantate; ii) creditorii bugetari; iii) creditorii chirografari – furnizori fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi; iv) ceilalţi creditori chirografari. Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului (art. 100 din Legea nr. 85/2006). Judecătorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Jude-cătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: A) cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele care constituie categorii distincte de creanţe conform art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; B) în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul; C) fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan. Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: i) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; ii) nici o categorie sau nici o creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale; iii) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului. Doar un singur p. de r. va fi confirmat. Confirmarea unui p. de r. împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan. Modificarea p. de r. se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor (art. 101 din Legea nr. 85/2006).

Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. în cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creanţe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului. Creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului. Dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului (art. 102 din Legea nr. 85/2006). V. adunare generală a asociaţilor, creanţe în procedura insolvenţei, administrator judiciar, procedură simplificată, administrator, director, asociat, faliment, grup de interes economic, societate în nume colectiv, asociat comanditat, societate în comandită, fuziune, lichidare, lichidator, dohândă, act constitutiv, acţiune, vot, dividend, registrul comerţului, oficiul registrului comerţului, societate agricolă, administrator special, comitetul creditorilor, adunare generală a creditorilor, Buletinul procedurilor de insolvenţă, piaţă reglementată, practician în insolvenţă. plata anticipată a dobânzii v. dobândă.

Plată a indemnizaţiei de asigurare (despăgubirii)

Plată a indemnizaţiei de asigurare (despăgubirii)

plată a indemnizaţiei de asigurare (despăgubirii), operaţiune prin care asigurătorul plăteşte, la producerea riscului asigurat, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare, în limitele şi la termenele convenite (art. 9 din Legea nr. 136/1995).

Avizarea şi constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor ori a sumelor asigurate se efectuează în condiţiile legii şi ale normelor adoptate în baza legii de C.S.A., pentru asigurările obligatorii, sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative (art. 8 din Legea nr. 136/1995). Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare. în caz de neîndeplinire a acestei obligaţii, asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei. Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare (art. 19 din Legea nr. 136/1995). în cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei
juridice asigurate, care lucrează în această calitate. Aceste dispoziţii se aplică, dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către: i) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul; ii) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului. în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de asigurare. în situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri sau de către instanţă judecătorească (art. 20 din Legea nr. 136/1995). în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia. Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului de regres. Asigurătorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului de regres (art. 22 din Legea nr. 136/1995). 1. în cazul asigurărilor de bunuri, despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea, în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător (art. 27 din Legea nr. 136/1995). în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract (art. 28 din Legea nr. 136/1995). în cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţă acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului. Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi, atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia (art. 29 din Legea nr. 136/1995). 2. în
cazul asigurărilor de persoane (asigurări de viaţă, asigurări de accidente şi boală, asigurări de sănătate) indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. în cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului (art. 32 din Legea nr. 136/1995). Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament. înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului (art. 33 din Legea nr. 136/1995). Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare (art. 34 din Legea nr. 136/1995).

Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare. Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului, indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau, în lipsa acestora, moştenitorilor legali ai asiguratului (art. 35 din Legea nr. 136/1995).

Indemnizaţia de asigurare se datorează, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal, după caz (art. 38 din Legea nr. 136/1995). 3. în asigurările de răspundere civilă, asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit (art. 44 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească (art. 43 din Legea nr. 136/1995). 4. în asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:

i) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare; ii) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul (art. 49 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv. Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel vehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul vehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului vehiculului răspunzător de producerea accidentului (art. 50 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirile se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România. în caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat (art. 51 din Legea nr. 136/1995). în cazul în care, pentru acelaşi proprietar de vehicul, la data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către
asigurătorul la care s-a adresat persoana păgubită, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora. Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători (art. 52 din Legea nr. 136/1995). în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz (art. 54 din Legea nr. 136/1995). Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului. Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate în următoarele cazuri:

i) accidentul a fost produs cu intenţie; ii) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie; iii) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire; iv) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus vehiculul fără consimţământul asiguratului (art. 58 din Legea nr. 136/1995). Odată cu încasarea despăgubirii, persoanele păgubite vor declara în scris că au fost despăgubite pentru pagubele suferite şi că nu mai au nici o pretenţie de la asigurătorul de răspundere civilă şi asigurat (persoana vinovată) în legătură cu paguba respectivă. în situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii. în cazul în care în drepturile persoanei păgubite s-a subrogat asigurătorul, eventuala diferenţă de despăgubire dintre asigurarea facultativă şi asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto rămâne pe contul asigurării facultative, neputând fi recuperată de la asigurat (persoana vinovată), dacă despăgubirea plătită din asigurarea facultativă nu depăşeşte limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurător pentru prejudiciile cauzate în unul şi acelaşi accident de vehicul, prevăzută de legislaţia în vigoare (art. 55 din Legea nr. 136/1995). 5. în asigurările de credite şi garanţii, asigurările de pierderi financiare, dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare va cuprinde atât dauna efectivă, cât şi pierderea de profit, precum şi cheltuielile generale şi cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat (art. 44^2 din Legea nr. 136/1995). 6. în materia asigurării obligatorii a locuinţelor, în cazul producerii unuia dinlre riscurile asigurate obligatoriu, cererea de despăgubire se poate face numai de beneficiarii PAD (poliţa de asigurare împotriva dezastrelor naturale) şi va fi adresată asigurătorului care a emis poliţa. Au calitatea de beneficiari ai PAD următoarele categorii de persoane: I) în cazul persoanelor fizice: a) proprietarii construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, asigurate în condiţiile legii; b) persoanele desemnate expres în PAD ca beneficiari de către proprietarii prevăzuţi la lit. a); c) succesorii legali şi/sau testamentari ai persoanelor prevăzute la lit. a), în cazul în care acestea au decedat, cu aplicarea corespunzătoare a legislaţiei în domeniul succesoral, dacă nu există beneficiar desemnat potrivit lit. b); II) în cazul persoanelor juridice: a) proprietarii construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, asigurate în condiţiile legii; b) în cazul locuinţelor aflate în proprietatea statului sau a unităţilor admi-nistrativ-teritoriale, persoanele sau autorităţile desemnate, în condiţiile legii, să le administreze. în cazul în care beneficiarii proprietari ai construcţiilor cu destinaţia de locuinţă sunt minori, cererile de despăgubire se fac în numele acestora de către reprezentanţii legali, desemnaţi în condiţiile legii (art. 3, art. 18 din Legea nr. 260/2008). Constatarea şi evaluarea prejudiciilor, precum şi stabilirea cuantumului despăgubirii se fac de către asigurătorul care a eliberat PAD, în conformitate cu normele emise de C.S.A. în aplicarea legii. în cazul proprietarilor care beneficiază de subvenţionarea primei de asigurare, cererea de despăgubire se adresează direct PAID (Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor) şi, prin derogare de la prevederile anterioare, constatarea şi evaluarea prejudiciilor, respectiv lichidarea daunelor se pot face şi de o societate desemnată conform normelor emise de C.S.A. Constatarea şi evaluarea prejudiciilor, precum şi finalizarea dosarelor de daună se vor face în termenele şi condiţiile stabilite de C.S.A. prin normele de aplicare a legii. Plata despăgubirilor se va face de societatea care a efectuat constatarea şi evaluarea, în termenul prevăzut prin normele emise de C.S.A. în aplicarea legii. Pentru neplata la termen a despăgubirilor se calculează penalităţi care se plătesc persoanei asigurate, în condiţiile şi în cuantumul stabilite de C.S.A. Sumele cuvenite ca despăgubire pot fi consemnate în conturi bancare deschise de beneficiarii asigurării sau în numerar. Despăgubirile acordate de PAID pentru daunele acoperite prin PAD nu pot depăşi valoarea sumei asigurate obligatoriu. PAID decontează asigurătorilor autorizaţi numai cheltuielile efectuate cu activitatea de constatare a prejudiciilor rezultate în urma producerii riscurilor asigurate obligatoriu, precum şi despăgubirea acordată ca urmare a producerii riscurilor asigurate (art. 19 din Legea nr. 260/2008). Asigurătorii autorizaţi vor plăti asiguraţilor numai contravaloarea costurilor de reparaţii/înlocuire referitoare la prejudiciile cauzate de producerea riscului asigurat, în limita sumei totale asigurate prin PAD (art. 20 din Legea nr. 260/2008). Asigurătorii au dreptul să refuze plata despăgubirilor în cazul în care, în termen de 60 de zile de la producerea riscului asigurat, beneficiarii nu au înştiinţat asigurătorul despre acest fapt şi dacă din acest motiv nu s-au putut determina cauza producerii riscului asigurat şi întinderea prejudiciului (art. 21 din legea nr. 260/2008). Pentru riscurile constând în daunele produse construcţiilor cu destinaţia de locuinţă de oricare dintre formele de manifestare a dezastrului, ca efect direct sau indirect al producerii dezastrului natural, sumele plătite de asigurător asiguratului cu titlu de despăgubire, în baza PAD, se constituie după cum urmează:

i) valoarea asigurată obligatoriu sau, după caz, parte din aceasta, corespunzătoare valorii pagubei, se încasează de asigurător de la PAID, în conformitate cu normele emise de C.S.A. în aplicarea legii; ii) calculul despăgubirii pentru suma asigurată prin PAD se va face pe baza asigurării de prim risc (art. 22 din Legea nr. 260/2008). Persoanele fizice sau juridice care nu îşi asigură locuinţele aflate în proprietate, în condiţiile legii, nu beneficiază, în cazul producerii unuia dintre dezastrele naturale definite potrivit legii, de niciun fel de despăgubiri de la bugetul de stat sau de la bugetul local pentru prejudiciile produse locuinţelor. Persoanele fizice despăgubite, în condiţiile legii, pentru pagubele rezultate în urma producerii unui dezastru natural nu beneficiază de prevederile Legii nr. 114/1996, referitoare la acordarea locuinţelor sociale (art. 6, art. 23 din legea nr. 260/2008). V. risc asigurat, poliţă de asigurare împotriva dezastrelor naturale (PAD), asigurător, Pool-ul de Asigurare împotriva Dezastrelor (PAID), asigurat, suma asigurată, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, asigurare obligatorie, asigurare facultativă, broker de asigurare, asigurare de bunuri, asigurare de răspundere civilă, beneficiar al asigurării, asigurare de persoane, asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, franşiză, asigurare de viaţă, asigurare de accidente şi boală, contractant al asigurării, asigurare de credite şi garanţii, asigurările de pierderi financiare, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Ordonanta asiguratorie europeana de indisponibilizare a conturilor bancare – RECUPERARE CREANTE

Ordonanta asiguratorie europeana de indisponibilizare a conturilor bancare – RECUPERARE CREANTE

 

Noua ordonanta europeana va permite creditorilor sa blocheze fondurile in conturi bancare in aceleasi conditii in toate statele membre ale UE. Un element important este acela ca nu se vor efectua modificari ale sistemelor nationale de indisponibilizare a fondurilor. Comisia adauga doar o procedura europeana pe care creditorii pot opta sa o utilizeze pentru recuperarea creantelor transfrontaliere din alte tari membre ale UE.

Propunerea faciliteaza cererile transfrontaliere de recuperare si ofera creditorilor o mai mare siguranta cu privire la recuperarea datoriilor, sporind astfel increderea in tranzactiile comerciale efectuate in cadrul pietei unice a UE.

Intreprinderile mici si mijlocii (IMM-urile) reprezinta 99% din intreprinderile existente in UE. Aproximativ 1 milion dintre acestea au probleme legate de creantele transfrontaliere si in fiecare an se renunta inutil la creante in valoare de pana la 600 de milioane de euro din cauza ca intreprinderile considera ca este prea costisitor sau prea dificil sa fie implicate in litigii judecate in alte tari din UE. Si cetatenii sunt prejudiciati atunci cand produsele cumparate online nu sunt livrate niciodata sau cand un parinte aflat in strainatate nu plateste pensia alimentara.

Ordonanta asiguratorie europeana de indisponibilizare a conturilor bancare se va afla la dispozitia creditorului ca o alternativa la instrumentele existente in temeiul legislatiei nationale. Aceasta va avea un caracter protector, ceea ce inseamna ca se va limita la blocarea contului debitorului, dar nu va permite efectuarea platilor catre creditor. Instrumentul va fi aplicabil doar in cazurile transfrontaliere. Ordonanta asiguratorie europeana de indisponibilizare a conturilor bancare va fi emisa in cadrul unei proceduri ex parte, ceea ce inseamna ca va fi emisa fara ca debitorul sa aiba cunostinta de aceasta, permitand astfel obtinerea unui „efect de surpriza”.

Instrumentul prevede norme comune referitoare la competenta, conditiile si procedura de emitere a unei ordonante, un ordin de divulgare privind conturile bancare, modalitatile de executare a ordonantei asiguratorii de catre instantele si autoritatile nationale, precum si caile de atac pentru debitor si alte elemente de aparare a persoanei chemate in judecata.

Recuperare creante – Declarant ISORCOM SRL

Recuperare creante – Declarant ISORCOM SRL

Firma ISORCOM SRL are creante fata de firma FRIGO TRANS 2012 EOOD.

Suma de recuperat: 1200 EUR.

Statistici companie ISORCOM SRL

17 marfuri publicate

75 camioane publicate

Statistici companie FRIGO TRANS 2012 EOOD

129 marfuri publicate

59 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant HOVI TRADE SRL

Recuperare creante – Declarant HOVI TRADE SRL

Firma HOVI TRADE SRL are creante fata de firma RD TRANS COM SRL.

Suma de recuperat: 4697 RON.

Statistici companie HOVI TRADE SRL

38 marfuri publicate

196 camioane publicate

Statistici companie RD TRANS COM SRL

1865 marfuri publicate

232 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant VIOVALI IMPEX SRL

Recuperare creante – Declarant VIOVALI IMPEX SRL

Firma VIOVALI IMPEX SRL are creante fata de firma ALMOS AGROROM SRL.

Suma de recuperat: 1380 RON.

Statistici companie VIOVALI IMPEX SRL

2226 marfuri publicate

2478 camioane publicate

Statistici companie ALMOS AGROROM SRL

125 marfuri publicate

10 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant CARSPEED SRL

Recuperare creante – Declarant CARSPEED SRL

Firma CARSPEED SRL are creante fata de firma ORATRANS LOGISTIC GROUP SRL.

Suma de recuperat: 3551 RON.

Statistici companie CARSPEED SRL

13044 marfuri publicate

2547 camioane publicate

Statistici companie ORATRANS LOGISTIC GROUP SRL

2794 marfuri publicate

5 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant LUNA B&R SRL

Recuperare creante – Declarant LUNA B&R SRL

Firma LUNA B&R SRL are creante fata de firma GENERAL SPED SRL.

Suma de recuperat: 888 EUR.

Statistici companie LUNA B&R SRL

258 marfuri publicate

954 camioane publicate

Statistici companie GENERAL SPED SRL

503 marfuri publicate

83 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant VEBA EXPEDITIE SRL

Recuperare creante – Declarant VEBA EXPEDITIE SRL

Firma VEBA EXPEDITIE SRL are creante fata de firma TRIPLEX COM SRL.

Suma de recuperat: 11642 RON.

Statistici companie VEBA EXPEDITIE SRL

488 marfuri publicate

125 camioane publicate

Statistici companie TRIPLEX COM SRL

542 marfuri publicate

284 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

 

Recuperare creante – Declarant VEBA EXPEDITIE SRL

Recuperare creante – Declarant AKTIV EURO TRAFIK SRL

Recuperare creante – Declarant AKTIV EURO TRAFIK SRL

FirmaAKTIV EURO TRAFIK SRL are creante fata de firma VEBA EXPEDITIE SRL.

Suma de recuperat: 992 EUR.

Statistici companie AKTIV EURO TRAFIK SRL

512 marfuri publicate

1536 camioane publicate

Statistici companie VEBA EXPEDITIE SRL

488 marfuri publicate

125 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant DALITRANSCO GRUP SRL

Recuperare creante – Declarant DALITRANSCO GRUP SRL

Firma DALITRANSCO GRUP SRL are creante fata de firma L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL.

Suma de recuperat: 2609 RON.

Statistici companie DALITRANSCO GRUP SRL

15 marfuri publicate

249 camioane publicate

Statistici companie L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL

3925 marfuri publicate

82 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant FOX TOTAL MEDIA SRL

Recuperare creante – Declarant FOX TOTAL MEDIA SRL

Firma FOX TOTAL MEDIA SRL are creante fata de firma CARGO POINT LOGISTICS SRL.

Suma de recuperat: 536 RON.

Statistici companie FOX TOTAL MEDIA SRL

12 marfuri publicate

Statistici companie CARGO POINT LOGISTICS SRL

1715 marfuri publicate

77 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant AG CRIVO TRANS SRL

Recuperare creante – Declarant AG CRIVO TRANS SRL

Firma AG CRIVO TRANS SRL are creante fata de firma EASI LOGISTIC SRL.

Suma de recuperat: 1364 RON.

Statistici companie AG CRIVO TRANS SRL

13 marfuri publicate

5 camioane publicate

Statistici companie EASI LOGISTIC SRL

3707 marfuri publicate

8 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant SPEDITION RMD RAC SRL

Recuperare creante – Declarant SPEDITION RMD RAC SRL

Firma SPEDITION RMD RAC SRL are creante fata de firma MBM TRANS GRUP SRL.

Suma de recuperat: 2077 RON.

Statistici companie SPEDITION RMD RAC SRL

1999 marfuri publicate

401 camioane publicate

Statistici companie MBM TRANS GRUP SRL

137 marfuri publicate

50 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant BILY TRANS SRL

Recuperare creante – Declarant BILY TRANS SRL

Firma BILY TRANS SRL are creante fata de firma SPEED GIV GRUP SRL.

Suma de recuperat: 2609 RON.

Statistici companie BILY TRANS SRL

1556 marfuri publicate

6165 camioane publicate

Statistici companie SPEED GIV GRUP SRL

1715 marfuri publicate

77 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ZOVI MAXIM SRL

Recuperare creante – Declarant ZOVI MAXIM SRL

Firma ZOVI MAXIM SRL are creante fata de firma GALASSINI ROMANIA SRL.

Suma de recuperat: 3038 EUR.

Statistici companie ZOVI MAXIM SRL

580 marfuri publicate

3065 camioane publicate

Statistici companie GALASSINI ROMANIA SRL

3411 marfuri publicate

3488 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ROVENTA SRL

Recuperare creante – Declarant ROVENTA SRL

Firma ROVENTA SRL are creante fata de firma HIDROPLASTO SRL.

Suma de recuperat: 1922 EUR.

Statistici companie ROVENTA SRL

891 marfuri publicate

2355 camioane publicate

Statistici companie HIDROPLASTO SRL

5 marfuri publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant MOTIS IRELAND LTD

Recuperare creante – Declarant MOTIS IRELAND LTD

Firma MOTIS IRELAND LTD are creante fata de firma TRANSPORTURI AUTO-IJTL SA.

Suma de recuperat: 6591 RON.

Statistici companie MOTIS IRELAND LTD

119 marfuri publicate

1 camioane publicate

Statistici companie TRANSPORTURI AUTO-IJTL SA

3 marfuri publicate

369 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant SANCAT TRANS SRL

Recuperare creante – Declarant SANCAT TRANS SRL

Firma SANCAT TRANS SRL are creante fata de firma MOJITO SRL.

Suma de recuperat: 9628 RON.

Statistici companie SANCAT TRANS SRL

1368 marfuri publicate

2405 camioane publicate

Statistici companie MOJITO SRL

2521 marfuri publicate

85 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant GUBIBOR SPEDITION SRL

Recuperare creante – Declarant GUBIBOR SPEDITION SRL

Firma GUBIBOR SPEDITION SRL are creante fata de firma L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL.

Suma de recuperat: 4360 RON.

Statistici companie GUBIBOR SPEDITION SRL

27 marfuri publicate

3 camioane publicate

Statistici companie L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL

3925 marfuri publicate

82 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant KBS SPED SRL

Recuperare creante – Declarant KBS SPED SRL

Firma KBS SPED SRL are creante fata de firma Gruber Logistics.

Suma de recuperat: 9373 EUR.

Statistici companie KBS SPED SRL

30258 marfuri publicate

5973 camioane publicate

Statistici companie Gruber Logistics

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant HAZARD TRAFIC CONCEPT SRL

Recuperare creante – Declarant HAZARD TRAFIC CONCEPT SRL

Firma HAZARD TRAFIC CONCEPT SRL are creante fata de firma COMAGRO GRAINS SRL.

Suma de recuperat: 6591 RON.

Statistici companie HAZARD TRAFIC CONCEPT SRL

1 marfuri publicate

82 camioane publicate

Statistici companie COMAGRO GRAINS SRL

511 marfuri publicate

323 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant GERMAN SERV SRL

Recuperare creante – Declarant GERMAN SERV SRL

Firma GERMAN SERV SRL are creante fata de firma SCS EDMAR 87.

Suma de recuperat: 2200 EUR.

Statistici companie GERMAN SERV SRL

394 marfuri publicate

1629 camioane publicate

Statistici companie SCS EDMAR 87

20 marfuri publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TRANS DINU SRL

Recuperare creante – Declarant TRANS DINU SRL

Firma TRANS DINU SRL are creante fata de firma FARTRANS SRL.

Suma de recuperat: 3295 RON.

Statistici companie TRANS DINU SRL

3939 marfuri publicate

636 camioane publicate

Statistici companie FARTRANS SRL

1375 marfuri publicate

322 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Procedura insolvenţei

Procedura insolvenţei

procedura insolvenţei, ansamblu de reguli prin care se urmăreşte plata datoriilor debitorului aflat în stare de insolvenţă faţă de creditorii săi. Este o procedură colectivă la care participă toţi creditorii recunoscuţi ai debitorului aflat în insolvenţă în scopul obţinerii fondurilor băneşti pentru plata datoriilor acestuia, în condiţiile stabilite diferenţiat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment. 1) Căile de realizare a p.i. prevăzute de lege sunt: a) procedura generală (procedura prevăzută de lege, prin care un debitor aflat în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege intră, după perioada de observaţie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului) şi b) procedura simplificată (procedura prevăzută de lege, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 60 de zile).

2) Modalităţile de realizare a p.i. prevăzute de lege sunt: a) procedura reorganizării judiciare (procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor; procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat: restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului; restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului);

b) procedura falimentului (procedura de insolvenţă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat). 3) P.i. are caracter: a) judiciar – procedura la care este supus debitorul aflat în insolvenţă este o procedură judiciară; toate actele şi operaţiunile specifice p.i. sunt reglementate de lege şi se realizează sub control judiciar de către organele învestite cu aplicarea procedurii; b) personal – în funcţie de categoria din care face parte, debitorului aflat în stare de insolvenţă i se va aplica procedura generală sau procedura simplificată; c) colectiv (concursual) – toţi creditorii recunoscuţi ai debitorului participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor în modalităţile prevăzute de lege; d) caracter de remediu sau, după caz, de executare silită – aplicarea procedurii reorganizării judiciare reprezintă un remediu pentru activitatea debitorului, pe când procedura falimentului constituie un instrument de executare silită asupra averii debitorului.

4) P.i. se aplică debitorului, cu îndeplinirea următoarelor condiţii: a) debitorul trebuie să facă parte din categoriile de persoane cărora li se aplică procedura insolvenţei, şi anume: societăţile comerciale, societăţile cooperative, organizaţiile cooperatiste, societăţile agricole, grupurile de interes economic, orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice; b) debitorul să se afle în stare de insolvenţă sau insolvenţă iminentă.

5) Participanţii la p.i. Organele care aplică p.i. sunt: instanţele judecătoreşti (tribunalul şi curtea de apel), judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul. Un rol important la realizarea p.i. îl au şi adunarea generală a creditorilor, comitetul creditorilor şi administratorul special, a) Tribunalul are competenţa de aplicare a p.i. (ratione materie), indiferent de valoarea creanţelor creditorilor. Competenţa tribunalului priveşte şi societăţile comerciale cu capital de stat. Competenţa teritorială aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Toate cererile, acţiunile şi operaţiunile care îşi au originea în p.i. sunt de competenţa tribunalului, b) Curtea de apel este competentă să soluţioneze recursul împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul p.i.

c) Judecătorul-sindic are statutul juridic al unui judecător al tribunalului. Preşedintele tribunalului desemnează pe judecătorii tribunalului care vor avea calitatea de judecător-sindic şi vor exercita atribuţiile prevăzute de lege pentru aplicarea p.i. în îndeplinirea atribuţiilor sale, judecătorul-sindic nu este reprezentantul debitorului sau al creditorilor; el acţionează în calitate de magistrat, actele sale fiind obligatorii atât pentru debitor, cât şi pentru creditori. Potrivit legii, atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente p.i. în îndeplinirea atribuţiilor sale, judecătorul-sindic pronunţă hotărâri, care, după caz, sunt sentinţe sau încheieri; hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive
şi executorii şi pot fi atacate separat cu recurs la curtea de apel. Obligaţiile judecătorului-sindic încetează prin înlocuire sau închiderea procedurii, d) Administratorul judiciar acţionează ca mandatar al justiţiei. Legea reglementează condiţiile pentru desemnarea administratorului judiciar, precum şi atribuţiile sale, judecătorul-sindic având posibilitatea de a-i stabili, prin încheiere, orice alte atribuţii, cu exceptarea celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a judecătorului-sindic. Administratorul judiciar are obligaţia ca, la fiecare termen de continuare a procedurii, să prezinte un raport judecătorului-sindic cu descrierea modului în care acesta şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi justificarea cheltuielilor efectuate. Măsurile luate de administratorul judiciar în exercitarea atribuţiilor sale pot fi contestate de orice persoană interesată; contestaţia se soluţionează de judecătorul-sindic în termen de 10 zile de la data înregistrării ei. în cursul p.i. judecătorul-sindic poate dispune înlocuirea administratorului judiciar, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, pentru motive temeinice. e) Lichidatorul este desemnat după aceleaşi reguli ca şi administratorul judiciar. în calitate de lichidator poate fi desemnat şi administratorul judiciar desemnat anterior. Lichidatorul are obligaţia ca, la fiecare termen de continuare a procedurii, să prezinte judecă-torului-sindic un raport asupra îndeplinirii atribuţiilor sale, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate. Măsurile luate de lichidator în exercitarea atribuţiilor sale pot fi contestate de orice persoană interesată; contestaţia se soluţionează de judecătorul-sindic în termen de 10 zile de la data înregistrării ei. Judecătorul-sindic îl poate înlocui pe lichidator, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, în orice stadiu al procedurii, numai pentru motive temeinice, f) Adunarea creditorilor cuprinde pe toţi creditorii cunoscuţi ai debitorului supus p.i.; reprezintă, fără a avea personalitate juridică, cadrul juridic în care creditorii discută şi aprobă, în condiţiile legii, actele şi operaţiunile privind desfăşurarea p.i. Adunarea are ca atribuţii principale: alege comitetul creditorilor; analizează situaţia debitorului; analizează şi aprobă rapoartele comitetului creditorilor; discută măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator; dezbate şi votează planul de reorganizare, g) Comitetul creditorilor este desemnat de judecătorul-sindic sau ales de adunarea creditorilor; potrivit legii, are următoarele atribuţii: să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse; să negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori în dosar condiţiile numirii şi să recomande adunării creditorilor astfel de numiri; să ia cunoştinţă despre rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea; să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri; să solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului; să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator. ^Administratorul special este desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor. Rolul acestuia este diferit: în perioadele de procedură, administratorul special este împuternicit să efectueze în numele şi pe seama debitorului actele de administrare necesare, iar după ridicarea dreptului de administrare, mandatul administratorului special se reduce la reprezentarea intereselor acţionarilor/ asociaţilor.

6) Desfăşurarea p.i. A) Deschiderea p.i. Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori, precum şi de orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege; debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului cererea în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă; va putea să introducă cerere şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă. De asemenea, orice creditor îndreptăţit poate să solicite deschiderea p.i. împotriva unui debitor aflat în stare de insolvenţă; în cerere, creditorul va indica aplicarea procedurii generale sau a procedurii simplificate, în funcţie de categoria din care face parte debitorul. Judecătorul-sindic verifică cererea introductivă şi se pronunţă prin încheiere sau sentinţă: a) cu privire la cererea debitorului, judecătorul-sindic poate pronunţa, în funcţie de situaţie, o încheiere de deschidere a procedurii generale sau o încheiere de deschidere a procedurii simplificate; b) cu privire la cererea creditorului, în cazul în care debitorul contestă, în termenul legal, că ar fi în stare de insolvenţă, judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia şi va dispune prin sentinţă, după caz: respingerea contestaţiei şi deschiderea procedurii generale, dacă se stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, acesta nemaiavând dreptul să solicite reorganizarea judiciară; admiterea contestaţiei debitorului şi respingerea cererii creditorilor, considerată ca lipsită de efect chiar de la data înregistrării ei, dacă se stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă; în cazul în care debitorul nu contestă că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va dispune, prin sentinţă, deschiderea procedurii generale; dacă din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că se încadrează într-una din categoriile debitorilor
supuşi procedurii simplificate sau că a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate. Prin încheierea/sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator, în condiţiile legii. Desfăşurarea p.i. reclamă cunoaşterea situaţiei debitorului, pentru a se putea lua măsurile care se impun, în acest scop debitorul având obligaţia să depună actele necesare şi să furnizeze informaţiile care îi sunt solicitate. Deschiderea p.i. are următoarele efecte:

a) ridicarea dreptului debitorului de a-şi mai administra averea (dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra şi de a dispune de bunurile din avere) dacă acesta nu şi-a declarat intenţia de reorganizare; b) suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale; c) suspendarea cursului prescripţiei privind acţiunile pentru realizarea creanţelor împotriva debitorului;

d) suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor; legea prevede că nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii; sunt exceptate creanţele garantate; e) interdicţia înstrăinării acţiunilor sau părţilor sociale; f) suspendarea tranzacţionării pe pieţele reglementate a acţiunilor emise de debitor. B) Primele măsuri. După deschiderea procedurii prin hotărârea judecătorului-sindic, trebuie luate primele măsuri pentru realizarea p.i.; a) notificarea deschiderii procedurii; potrivit legii, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor (menţionaţi în lista depusă de debitor sau întocmită în condiţiile legii), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii; notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă; b) declararea, verificarea şi înscrierea în tabelul preliminar şi definitiv a creanţelor creditorilor: potrivit legii, cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii; cererile de creanţe vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului; cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu. Administratorul
judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe; în acest scop, administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare. Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului; acesta va fi, totodată, afişat de grefă la uşa instanţei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afişare, şi va fi comunicat debitorului; după afişare, creditorii înscrişi în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor; debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe; după ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe; c) rapoartele administratorului judiciar: în actuala reglementare, administratorul judiciar trebuie să întocmească două rapoarte pe care să le supună judecătorului-sindic, şi anume: un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală, raport care trebuie întocmit de administratorul judiciar şi supus judecătorului-sindic în maximum 30 de zile de la desemnarea sa; un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului aflat în perioada de observaţie, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă; acest raport trebuie întocmit de administratorul judiciar şi supus judecătorului-sindic în maximum 60 de zile de la desemnarea sa. Pe baza raportului administratorului judiciar, judecătorul va dispune, în condiţiile legii, fie continuarea perioadei de observaţie în procedura generală, pentru a analiza şansele de redresare a debitorului, în baza unui plan de reorganizare, fie intrarea în procedura simplificată, adică în procedura falimentului. C) Planul de reorganizare. în cazul aplicării procedurii reorganizării judiciare, achitarea datoriilor debitorului persoană juridică se face conform programului de plată a creanţelor; aceasta presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan de reorganizare. Potrivit legii, au dreptul de a propune un plan: debitorul, administratorul judiciar, unul sau mai mulţi creditori. Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor; în mod obligatoriu planul de reorganizare va cuprinde programul de plată a creanţelor. Planul poate fi propus până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv de creanţe. D) Reorganizarea judiciară. Dacă un plan de reorganizare a fost confirmat de către judecătorul-sindic, acesta trebuie pus în aplicare în scopul redresării activităţii debitorului şi, pe cale de consecinţă, al plăţii creanţelor creditorilor; aplicarea planului de reorganizare presupune continuarea activităţii debitorului şi implementarea măsurilor stabilite prin plan. Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării de către judecătorul-sindic. La recomandarea administratorului judiciar, după trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, această perioadă va putea fi extinsă cu cel mult încă o perioadă de un an, dacă propunerea este votată de cel puţin două treimi din creditorii aflaţi în sold la acea dată. în cazul nerealizării planului de reorganizare, judecătorul-sindic va dispune începerea procedurii falimentului. E) Falimentul. Procedura falimentului constă într-un ansamblu de acte juridice şi operaţiuni care privesc: hotărârea de intrare în faliment; stabilirea masei active; efectuarea lichidării bunurilor din averea debitorului; distribuirea sumelor de bani realizate din lichidarea bunurilor din averea debitorului; închiderea procedurii falimentului.

7) închiderea p.i. După parcurgerea operaţiunilor prevăzute de lege, p.i. urmează să se închidă. Cazurile generale de închidere a p.i. sunt, potrivit legii: a) nedepunerea niciunei cereri de admitere a creanţelor; b) inexistenţa unor bunuri în averea debitorului. Procedura reorganizării judiciare va fi închisă de judecătorul-sindic, prin sentinţă, dacă au fost îndeplinite toate obligaţiile de plată asumate prin planul de reorganizare confirmat; dacă în urma nerealizării planului de reorganizare devine o procedură a falimentului, aceasta se va închide ca procedură a falimentului. Procedura falimentului va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. în urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice, dispunând şi radierea acestora. Procedura falimentului va fi închisă dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute; judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat. închiderea p.i. are următoarele efecte: a) descărcarea judecătorului-sindic de îndatoririle şi responsabilităţile sale; b) descărcarea debitorului de obligaţiile anterioare.

8) Cheltuielile p.i. Toate cheltuielile aferente p.i., inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului. Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziţii emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator. Cheltuielile aferente procedurii sunt considerate cheltuieli de lichidare [v. şi procedura falimentului; procedura reorganizării judiciare; reguli procedurale aplicabile în procedura insolvenţei].

procedura insolvenţei, procedura generală aplicabilă următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă: societăţile comerciale; societăţile cooperative; organizaţiile cooperatiste; societăţile agricole; grupurile de interes economic; orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice (art. 1 din Legea nr. 85/2006). Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă (art. 2 din Legea nr. 85/2006). V. insolvenţă, societate comercială, societate cooperativă, organizaţie cooperatistă, societate agricolă, grup de interes economic.

PROCEDURA INSOLVENŢEI, este o procedură colectivă (concursuală) unitară, generală, îndreptată împotriva debitorului care se află în insolvenţă, având ca scop acoperirea pasivului debitorului, fie prin reorganizarea activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.

Recuperare creante – Declarant VIO TRANSGRUP SRL

Recuperare creante – Declarant VIO TRANSGRUP SRL

Firma VIO TRANSGRUP SRL are creante fata de firma MENDOCINO SRL.

Suma de recuperat: 9373 EUR.

Statistici companie VIO TRANSGRUP SRL

3266 marfuri publicate

976 camioane publicate

Statistici companie MENDOCINO SRL

3511 marfuri publicate

10 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant DAL CARGO SRL

Recuperare creante – Declarant DAL CARGO SRL

Firma DAL CARGO SRL are creante fata de firma TRANS EURO CARGO SRL.

Suma de recuperat: 1736 RON.

Statistici companie DAL CARGO SRL

3 marfuri publicate

461 camioane publicate

Statistici companie TRANS EURO CARGO SRL

653 marfuri publicate

298 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant EUROLAND EXPRESS SRL

Recuperare creante – Declarant EUROLAND EXPRESS SRL

Firma EUROLAND EXPRESS SRL are creante fata de firma FARTRANS SRL.

Suma de recuperat: 892 EUR.

Statistici companie EUROLAND EXPRESS SRL

159 marfuri publicate

352 camioane publicate

Statistici companie FARTRANS SRL

1375 marfuri publicate

322 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Ordin de plată

Ordin de plată

ordin de plată, orice instrucţiune dată de plătitor sau de beneficiarul plăţii către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operaţiuni de plată (art. 5 pct. 23 din O.U.G. nr. 113/2009). Momentul primirii o. de p. reprezintă momentul în care o. de p., transmis direct de către plătitor ori indirect de către sau prin intermediul unui beneficiar al plăţii, este primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului. în cazul în care momentul primirii nu este într-o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului, o. de p. se consideră primit în următoarea zi lucrătoare. Prestatorul de servicii de plată poate stabili o oră-limită aproape de sfârşitul zilei lucrătoare, după care orice o. de p. primit se consideră primit în următoarea zi lucrătoare (art. 141 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care iniţiază un o. de p. şi prestatorul său de servicii de plată convin ca executarea o. de p. să înceapă într-o anumită zi sau la sfârşitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziţia prestatorului său de servicii de plată, momentul primirii este considerat ziua convenită. în cazul în care ziua convenită nu este o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată, o. de p. se consideră primit în următoarea zi lucrătoare (art. 142 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazul în care prestatorul de servicii de plată refuză executarea unui o. de p., refuzul şi, dacă este posibil, motivele refuzului, precum şi procedura de remediere a oricăror erori de fapt care au condus la refuz sunt notificate utilizatorului serviciilor de plată, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante. Prestatorul de servicii de plată transmite sau pune la dispoziţie notificarea, în modul convenit, în cel mai scurt timp şi, în orice situaţie, în termenele prevăzute de lege. Contractul-cadru poate include o condiţie ca, în cazul în care refuzul este justificat în mod obiectiv, prestatorul de servicii de plată să poată percepe un preţ pentru această notificare (art. 143 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazurile în care sunt îndeplinite toate condiţiile stabilite în con-tractul-cadru încheiat cu plătitorul, prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate refuza executarea unui o. de p. autorizat, indiferent dacă o. de p. a fost iniţiat de un plătitor sau de un beneficiar al plăţii ori prin intermediul acestuia din urmă, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante (art. 144 din O.U.G. nr. 113/2009). Un o. de p. a cărui executare a fost refuzată se consideră că nu a fost primit (art. 145 din O.U.G. nr. 113/2009). Utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un o. de p. după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului decât în cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care iniţiază un o. de p. şi prestatorul său de servicii de plată convin ca executarea o. de p. să înceapă într-o anumită zi sau la sfârşitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziţia prestatorului său de servicii de plată şi cel târziu până la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită (art. 146, art. 142 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată de sau prin intermediul beneficiarului plăţii, plătitorul nu poate revoca o. de p. după transmiterea acestuia sau după exprimarea consimţământului său de executare a operaţiunii de plată către beneficiarul plăţii (art. 147 din O.U.G. nr. 113/2009). Cu toate acestea, plătitorul poate revoca o. de p., în cazul unei debitări directe şi fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârşitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor (art. 148 din O.U.G. nr. 113/2009). După limitele de timp specificate de lege, o. de p. pot fi revocate numai dacă utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul său de servicii de plată convin astfel. în cazul în care operaţiunea de plată este iniţiată de sau prin intermediul beneficiarului plăţii şi în cazul unei debitări directe este necesar şi acordul beneficiarului plăţii. în cazul în care se convine în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe un preţ de revocare (art. 149 din O.U.G. nr. 113/2009).

O. de p. este considerat ca fiind corect executat în ceea ce priveşte beneficiarul plăţii specificat prin codul unic de identificare, dacă o. de p. este executat în conformitate cu codul unic de identificare (art. 161 din O.U.G. nr. 113/2009). în cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operaţiunii de plată. în cazul menţionat, prestatorul de servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operaţiunea de plată. Prestatorul de servicii de plată poate percepe un preţ utilizatorului serviciilor de plată pentru operaţiunea de recuperare, dacă este convenit în contractul-cadru (art. 162 din O.U.G. nr. 113/2009). V. operaţiune de plată, utilizator al serviciilor de plată.

ordin de plată – instrument de plată concretizat în dispoziţia dată de titularul unui cont bancar băncii la care este deschis acel cont ca aceasta să achite din disponibilul contului respectiv o anumită sumă unui beneficiar. Ordinul de plată poate fi: a) simplu (necondiţionat); b) documentar (condiţionat); c) telegrafic, prin telex şi telefonic.

ORDIN DE PLATĂ, modalitate de plată simplă, prin care un titular de cont bancar dispune ca banca sa să plătească o anumită sumă unui beneficiar. Părţile care intervin în ordinul de plată sunt debitorul-ordonator, banca la care acesta îşi are contul, beneficiarul şi banca acestuia care face plata. Ordinul de plată apare sub forma unui document cuprinzând numele ordonatorului, suma de plată şi modul de acoperire. El poate fi simplu (necondiţionat), adică fără explicaţii privitoare la scopul plăţii şi plătibil contra unei chitanţe simple şi documentar (condiţionat), în situaţia în care pe lângă chitanţă se cer documentele referitoare la expedierea mărfurilor; în acest ultim caz, banca nu are obligaţia de a face verificarea de fond a documentelor ca în cazul acreditivului, ci numai o verificare cantitativă a sumei de plată şi a identităţii beneficiarului. în funcţie de modul în care este transmis, ordinul de plată poate fi telegrafic,  telex sau telefonic/fax. Din punct de vedere al modalităţii de plată între banca ordonatorului şi banca beneficiarului ordinului de plată se poate acoperi prin virament bancar direct, prin virament de la o terţă bancă, pe calea acordării de credite etc.

Recuperare creante – Declarant SCANDINAVIA SPEDITION EXPRESS SRL

Recuperare creante – Declarant SCANDINAVIA SPEDITION EXPRESS SRL

Firma SCANDINAVIA SPEDITION EXPRESS SRL are creante fata de firma SALUB SPA SRL.

Suma de recuperat: 9106 RON.

Statistici companie SCANDINAVIA SPEDITION EXPRESS SRL

898 marfuri publicate

2010 camioane publicate

Statistici companie SALUB SPA SRL

166 marfuri publicate

3 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ANDRISTAR SRL

Recuperare creante – Declarant ANDRISTAR SRL

Firma ANDRISTAR SRL are creante fata de firma INTERADLER SRL.

Suma de recuperat: 1796 RON.

Statistici companie ANDRISTAR SRL

1588 marfuri publicate

630 camioane publicate

Statistici companie INTERADLER SRL

3511 marfuri publicate

10 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant SIMA SRL

Recuperare creante – Declarant SIMA SRL

Firma SIMA SRL are creante fata de firma PECONS SRL.

Suma de recuperat: 3038 EUR.

Statistici companie SIMA SRL

1 marfuri publicate

18 camioane publicate

Statistici companie PECONS SRL

1044 marfuri publicate

16 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant EXPEDITII TRANSGHE SRL

Recuperare creante – Declarant EXPEDITII TRANSGHE SRL

Firma EXPEDITII TRANSGHE SRL are creante fata de firma DABY TRANS SRL.

Suma de recuperat: 4823 RON.

Statistici companie EXPEDITII TRANSGHE SRL

27521 marfuri publicate

346 camioane publicate

Statistici companie DABY TRANS SRL

4 marfuri publicate

4 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

Recuperare creante – Declarant ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

Firma ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL are creante fata de firma MOJITO SRL.

Suma de recuperat: 8968 RON.

Statistici companie ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

13891 marfuri publicate

1645 camioane publicate

Statistici companie MOJITO SRL

2521 marfuri publicate

85 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant REGIOM TRANS SRL

Recuperare creante – Declarant REGIOM TRANS SRL

Firma REGIOM TRANS SRL are creante fata de firma L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL.

Suma de recuperat: 1736 RON.

Statistici companie REGIOM TRANS SRL

4 camioane publicate

Statistici companie L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL

3925 marfuri publicate

82 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ROTRANS SRL

Recuperare creante – Declarant ROTRANS SRL

Firma ROTRANS SRL are creante fata de firma BLUE HOUSE SERVICES SRL.

Suma de recuperat: 4224,46 RON.

Statistici companie ROTRANS SRL

280 marfuri publicate

1080 camioane publicate

Statistici companie BLUE HOUSE SERVICES SRL

371 marfuri publicate

1 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant REM BORBELY SRL

Recuperare creante – Declarant REM BORBELY SRL

Firma REM BORBELY SRL are creante fata de firma L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL.

Suma de recuperat: 1674 RON.

Statistici companie REM BORBELY SRL

4 marfuri publicate

6 camioane publicate

Statistici companie L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL

3925 marfuri publicate

82 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant RIA CLASS EXCLUSIV SRL

Recuperare creante – Declarant RIA CLASS EXCLUSIV SRL

Firma RIA CLASS EXCLUSIV SRL are creante fata de firma RANDU LOGISTIC SRL.

Suma de recuperat: 2728 RON.

Statistici companie RIA CLASS EXCLUSIV SRL

7 marfuri publicate

60 camioane publicate

Statistici companie RANDU LOGISTIC SRL

2232 marfuri publicate

476 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant EURO CARGO TRANS EXIM SRL

Recuperare creante – Declarant EURO CARGO TRANS EXIM SRL

Firma EURO CARGO TRANS EXIM SRL are creante fata de firma FRIGO TRANS 2012 EOOD.

Suma de recuperat: 1950 EUR.

Statistici companie EURO CARGO TRANS EXIM SRL

12 marfuri publicate

77 camioane publicate

Statistici companie FRIGO TRANS 2012 EOOD

127marfuri publicate

58 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TRANSMEC RO SRL

Recuperare creante – Declarant TRANSMEC RO SRL

Firma TRANSMEC RO SRL are creante fata de firma MBM TRANS GRUP SRL.

Suma de recuperat: 6469,7 RON.

Statistici companie TRANSMEC RO SRL

22990 marfuri publicate

1033 camioane publicate

Statistici companie MBM TRANS GRUP SRL

137 marfuri publicate

50 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Lichidarea pasivului succesoral

Lichidarea pasivului succesoral

lichidarea pasivului succesoral, operaţiune de împărţire între comoştenitori a pasivului succesoral, respectiv a datoriilor şi sarcinilor succesiunii. Lichidarea pasivului succesoral este guvernată de principiul diviziunii acestuia de plin drept între comoştenitori, chiar de la data deschiderii succesiunii, proporţional cu partea din moştenire la care este îndreptăţită, iar nu cu aceea pe care o ia efectiv, indiferent de faptul că succesiunea a fost acceptată de către aceştia pur şi simplu sau sub beneficiu de inventar. Consecinţele acestui principiu sunt: a) pot exista situaţii în care emolumentul cules efectiv de către moştenitor să fie mai mic decât partea la care a fost îndreptăţit; b) creditorii vor trebui să-şi divizeze urmărirea, cerând de la fiecare comoştenitor să contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor, numai proporţional cu partea la care a fost îndreptăţit; c) insolvabilitatea oricăruia dintre moştenitori nu va fi suportată de către ceilalţi, ci de către creditorul urmăritor. De la principiul succesoral există şi unele excepţii: a) existenţa dreptului de gaj general pe care creditorii îl au asupra bunurilor succesorale, drept care, fiind indivizibil pe toată durata indiviziunii succesorale, dă posibilitatea creditorilor să urmărească toate bunurile lăsate de debitorul lor, fară ca până la efectuarea împărţirii moştenirii să li se poată opune principiul amintit; b) situaţia în care creanţa unui creditor se referă la un bun individual determinat aflat în posesia unui moştenitor care va fi ţinut singur la executarea acelei obligaţii; c) situaţia în care unul dintre comoştenitori a fost însărcinat prin titlu să execute singur o obligaţie, creditorul putându-1 urmări pentru aceasta numai pe el; d) situaţia în care, obligaţia fiind indivizibilă prin însăşi natura ei sau prin convenţia părţilor, creditorul poate urmări, pentru întregul ei, pe oricare dintre comoştenitori; e) situaţia în care, în lotul unuia dintre comoştenitori a intrat un bun imobil ipotecat, creditorul creanţei ipotecare putându-1 urmări numai pentru aceasta pentru întreaga creanţă; f) situaţie în care, după deschiderea succesiunii, comoştenitorii au stabilit prin convenţie că datoriile şi sarcinile succesiunii, ori o parte dintre ele, vor fi achitate numai de către unul dintre ei.

lichidarea pasivului succesoral, 1. Sediul reglementării 2. Conţinutul procedurii de Lichidare a pasivului succesoral

1. Sediul reglementării

Adoptarea unui Nou cod civil nu a adus în ansamblu schimbări fundamentale în domeniul succesoral, iar art. 91 din LPA menţine logic toate moştenirile deschise înainte de 1 octombrie 2011 sub imperiul Codului civil din 1864. Există totuşi unele aspecte în care se constată modificări mai importante: reprezentarea nedemnului, schimbarea cotelor de rezervă şi a caracterului acesteia, dispariţia testamentului mistic, relaxarea substituţiilor fideicomisare, schimbările din materia opţiunii succesorale şi, nu în ultimul rând, schimbarea efectului partajului din declarativ în translativ de drepturi (art. 1143 alin. 2 coroborat cu art. 680 alin. 1 NCC).

Art. 1143 – Starea de indiviziune

(1) Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.

(2) Dispoziţiile art. 669 – 686 se aplică şi partajului succesoral în măsura în care nu sunt incompatibile cu acesta.

Art. 680 – Efectele juridice ale partajului

(1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu începere de la data stabilită în actul de partaj, dar nu mai devreme de data încheierii actului, în cazul împărţelii voluntare, sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

Raţiunea reformei a fost de a pune ordine în transmisiunea succesorală. Era nevoie de o astfel de ordonare din două motive.

Pe de o parte, vechiul Cod civil, după modelul

francez din 1804, nu reglementa un regim organizat al transmisiunii activului şi pasivului succesoral. Aceasta era teoretic gerată de moştenitorii sezinari sau de executorii testamentari, fiind în fapt de multe ori sursă de ambiguităţi.

Pe de altă parte, acceptarea sub beneficiu de inventar fusese reglementată -în vechiul cod ca o variantă aptă să preîntâmpine surprizele neplăcute pentru succesibilul ce nu cunoaşte întinderea pasivului autorului său. Dar reducerea în 1951 a termenului de opţiune succesorală de la treizeci de ani (art. 700 alin. 1, ce trimitea la art. 1890 c.civ.) la şase luni a redus drastic aplicabilitatea practică a acceptării sub beneficiu de inventar.

Să nu uităm nici faptul că succesorii nu se grăbeau în fapt să declare existenţa vreunui pasiv succesoral, chestiune ce nu îi interesa în mod evident.

Consecinţa reformei aduse de noul cod este că la data deschiderii succesiunii operează de drept o transmisiune către moştenitorii aflaţi în indiviziune:

Art. 1114 – Efectele acceptării

(1) Acceptarea consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului.

Soluţia era, până aici, cunoscută şi sub vechiul cod; acum însă, lucrurile merg altfel în sensul că la data partajului moştenitorii dobândesc numai activul succesoral, pasivul urmând să fie lichidat în perioada intermediară cuprinsă între data deschiderii moştenirii şi partaj.

Noul cod avea însă la nivelul anului 2009 o problemă: nu reglementa lichidarea pasivului succesoral. Problema nu a fost rezolvată nici prin LPA. Codul civil al Quebec-ului, sursă de inspiraţie de multe ori pentru legiuitorul român din 2009, are un Titlul 5 în cartea a IlI-a, intitulat: De la liquidation de la succession. Codul nostru, atât în forma promulgată în 2009 cât şi în cea intrată în vigoare în 2011, conţine numai art. 1115 cu privire la opţionala facere a inventarului.

Art. 1115 – întocmirea inventarului

(1) Succesibilii, creditorii moştenirii şi orice persoană interesată pot cere notarului competent să dispună efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, toate cheltuielile care se vor face în acest scop fiind în sarcina moştenirii.

(2) Dacă succesibilii sau persoanele care deţin bunuri din patrimoniul succesoral se opun, efectuarea inventarului este dispusă de către instanţa judecătorească de la locul deschiderii moştenirii.

(3) Inventarul se efectuează de către persoana desemnată prin acordul succesibililor şi al creditorilor sau, în lipsa unui asemenea acord, de către persoana desemnată fie de notar, fie, după caz, de instanţa de judecată competentă.

Proiectul de modificare a Legii nr. 36/1995, în forma sa din 2011, conţinea un art. 81 prin care se încredinţa Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 modificată reglementarea ulterioară a procedurii lichidării pasivului succesoral. Art. 781 Legea nr. 36/1995, introdus prin art. I pct. 91 Legea nr. 77/2012 merge însă pe reglementarea acesteia în Lege.

Sursa de inspiraţie a fost Titlul 5 cartea a IlI-a CCQ: De la liquidation de la succession, adaptat la nevoile specifice ale unei proceduri succesorale notariale ca cea existentă în România. El este rezultatul observaţiilor şi adăugirilor consistente făcute de UNNPR la forma iniţială propusă de Ministerul Justiţiei. Aceste intervenţii au urmărit să menţină procedura în cauză cât mai mult în sfera de control a notarului public, ţinând cont că modelul canadian o proiectase pentru alţi profesionişti ai dreptului decât notarii.

2. Conţinutul procedurii de Lichidare a pasivului succesoral

Legea nr. 77/2012 enunţă la pct. 91 al art. I introducerea în noua formă a Legii notarilor publici a unui text cu valoare de dispoziţie generală:

91. După articolul 78 se introduce un nou articol, articolul 78*, cu următorul cuprins:

Art. 781 – Dacă prin lege nu se prevede altfel, la cererea moştenitorilor legali sau testamentari, notarul

public poate proceda la lichidarea pasivului succesoral, înstrăinarea activului sau partajarea şi atribuirea bunurilor, potrivit acordului moştenitorilor.

Concretizarea vine în textele cu indice ce însoţesc art. 85 din Lege şi care la indice 1-3 descriu în mare aspectele esenţiale ale procedurii:

Art. 85″

în cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public va putea proceda la lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor.

Art. 852 – Procedura de lichidare constă în:

a) recuperarea tuturor creanţelor defunctului;

b) plata tuturor datoriilor aferente succesiunii, respectiv a pasivului succesoral, indiferent dacă acestea sunt datorii ale defunctului sau datorii generate pentru dezbaterea procedurii succesorale;

c) executarea legatelor particulare;

d) valorificarea bunurilor mobile/imobile ale defunctului, în vederea acoperirii stingerii pasivului succesoral, în cazul în care în activul succesoral nu există lichidităţi care să acopere pasivul succesiunii sau în cazul în care moştenitorii nu înţeleg să încheie cu creditorii succesiunii o convenţie prin care să se stabilească modalitatea de stingere amiabilă a pasivului. (art. 776 CCQ)

Art. 853 – (1) Lichidarea se face de către notarul public învestit cu dezbaterea procedurii succesorale sau sub supravegherea acestuia, ori de câte ori în masa succesorală este dovedit un pasiv exigibil.

(2) Pentru stabilirea pasivului, notarul public va întocmi inventarul (art. 794 CCQ) şi va solicita moştenitorilor declaraţii autentice sau orice alte probe despre existenţa pasivului şi caracterul cert, lichid şi exigibil al acestuia, va verifica Registrul naţional notarial de evidenţă a creditorilor persoanelor fizice şi a opoziţiilor la efectuarea partajului succesoral (RNNEC), prevăzut la art. 1002, şi va primi cereri de la creditorii defunctului în vederea recuperării creanţelor acestora, întocmind tabloul creditorilor. Tabloul creditorilor se definitivează în 3 luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale, prioritate având creanţele bugetare.

Având în vedere dispoziţiile art. 851 din Legea nr. 36/1995, modificată prin Legea nr. 77/2012, în cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public poate proceda la lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor.

Conform acestor dispoziţii legale, procedura lichidării pasivului succesoral, se aplică dacă sunt întrunite toate condiţiile legale, atât moştenirii legale, cât şi celei testamentare, precum şi în cazul unei moşteniri vacante.

Condiţiile legale, pentru a putea proceda la lichidarea pasivului succesoral, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 85″ – 8512 din lege sunt:

1. existenţa unui activ succesoral;

2. existenţa unui pasiv succesoral;

3. lipsa lichidităţilor necesare satisfacerii creanţelor, respectiv a pasivului succesoral;

4. acordul tuturor moştenitorilor asupra lichidării pasivului succesoral, precum şi autorizarea instanţei de tutelă, în cazul în care printre moştenitori există minori sau persoane puse sub interdicţie judecătorească (având în vedere şi dispoziţiile art. 145 Cod civil).

Legea nu impune existenţa mai multor creditori succesorali. Se poate proceda la lichidare chiar dacă există un singur creditor, dacă toate condiţiile stipulate de către lege sunt îndeplinite.

In vederea stabilirii activului succesoral, precum şi a pasivului succesoral, notarul public va proceda în mod obligatoriu la inventarierea tuturor bunurilor ce au aparţinut defunctului, conform procedurii reglementate de art. 1115-1118 Cod civil, va avea în vedere declaraţiile în formă autentică date de către succesi-bili (art. 853 alin. 3 din lege) cu privire la datoriile defunctului, precum şi înscrisurile probante ale drepturilor de proprietate asupra bunurilor ce au aparţinut defunctului.

De asemenea, în vederea stabilirii pasivului succesoral, notarul public va verifica RNNEC, RNERM, precum şi efectuarea adreselor către instituţiile statului (Direcţia Impozite şi Taxe Locale, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală etc.).

în cadrul procedurii succesorale de lichidare a pasivului succesoral se vor avea în vedere toate creanţele certe, lichide şi exigibile la data deschiderii succesiunii. Nu vor face obiectul procedurii acele creanţe care nu sunt exigibile la data deschiderii succesiunii (acestea urmând procedura dreptului comun).

Participanţii la această procedură sunt:

– moştenitorii defunctului;

– creditorii succesorali (nu şi creditorii moştenitorilor, care pot solicita numai deschiderea procedurii succesorale, acceptarea moştenirii în numele şi pe seama succesibilului, dar nu pot solicita lichidarea pasivului succesoral).

în ceea ce priveşte categoria creditorilor, se au în vedere:

– creditorii privilegiaţi, titulari ai unei creanţe certe, lichide şi exigibile la data deschiderii succesiunii, a căror creanţă este garantată cu o garanţie reală mobiliară / imobiliară;

– creditorii succesorali ehirografari;

– statul prin instituţiile sale (D.I.T.L. etc.), cu privire la creanţele rezultate din impozite pe proprietate, amenzi auto, contribuţiile de asigurare la sistemul de sănătate, impozitul pe profit, impozitul pe venit etc.;

– creditorii titulari ai creanţelor rezultate din obligaţiile asumate de către defunct, în calitate de debirentier, creanţe exigibile la data deschiderii succesiunii.

Poate fi creditor şi unul dintre moştenitori, titular al unei creanţe deţinute împotriva defunctului.

Procedura lichidării pasivului succesoral poate fi cerută notarului public şi de către creditorii succesorali, ea nu se poate realiza însă decât cu acordul tuturor moştenitorilor.

După stabilirea activului succesoral şi a pasivului succesoral, în termen de trei luni de la data deschiderii procedurii succesorale notarul public va proceda la întocmirea tabloului creditorilor şi a ordinii de preferinţă a acestora.

întocmirea acestui tablou se va face în prezenta moştenitorilor, precum şi a creditorilor succesorali care au înţeles să participe la această procedură.

în tabloul creditorilor vor fi incluşi toţi creditorii titulari de creanţe, care îndeplinesc condiţiile mai sus arătate.

în ceea ce priveşte ordinea de preferinţă vor fi avute în vedere atât dispoziţiile codului de procedură civilă (art. 854 noul Cod procedură civilă), dar şi dispoziţiile art. 2324 alin. 3 şi 4 Cod civil, precum şi cele în materie de societate civilă, sau fiducie.

în conformitate cu dispoziţiile art. 854 din lege, notarul public învestit cu dezbaterea procedurii succesorale, cu acordul tuturor moştenitorilor, în vederea emiterii certificatului succesoral de lichidare, va autentifica acordul de lichidare a pasivului succesoral.

Desemnarea lichidatorului

Conform art. 85^, lichidatorul poate fi desemnat:

– de către defunct, prin testament sau prin înscris autentic, fie ca executor testament, fie ca lichidator;

– de către moştenitorii defunctului, fie dintre aceştia, fie un terţ;

– de către instanţa de judecată în cazul în care apar neînţelegeri între moştenitori cu privire la desemnarea lichidatorului sau în cazul imposibilităţii desemnării ori înlocuirii lui de către acestea.

Dat fiind că lichidatorul îşi exercită atribuţiile sub supravegherea notarului public instrumentator al procedurii succesorale şi având în vedere sarcinile lichidatorului, notarul public investit cu dezbaterea procedurii succesorale nu poate fi şi lichidator în cadrul procedurii succesorale de lichidare.

Conform art. 855 alin. 1, lichidarea pasivului succesoral poate fi făcută de către unul sau mai mulţi lichidatori, care vor acţiona separat sau împreună (cu respectarea regulilor de la mandat prevăzute de Codul civil).

Atribuţiile lichidatorului:

Articolul 858 din lege reglementează atribuţiile lichidatorului, prevăzând că îndeplineşte următoarele

operaţiuni:

a) realizează creanţele succesiunii;

b) plăteşte datoriile succesiunii, utilizând în acest scop sumele existente în activul succesoral, precum şi cele provenite din realizarea creanţelor;

c) valorifică bunurile mobile/imobile ale defunctului. Valorificarea acestor bunuri va putea fi făcută fie prin vânzarea bunurilor la licitaţie publică fie prin încheierea unor acte de dare în plată cu creditorii succesiunii, în condiţiile legii.

Modalitatea de valorificare a bunurilor de către lichidator se va face în baza acordului expres al moştenitorilor exprimat în formă autentică, printr-un mandat special.

Lichidatorul va putea valorifica bunurile prin:

– licitaţie publică, sens în care va sesiza Camera Notarilor Publici, în vederea organizării licitaţiei publice;

– acte de dare în plată;

– vânzare directă;

– cesiune de creanţă, executare silită etc.

Toate sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor, încasarea creanţelor, se vor vira în contul lichidatorului.

în situaţia în care în masa succesorală sunt incluse cote părţi din bunuri, ca urmare a lichidării comunităţii de bunuri, soţul supravieţuitor îşi va exprima consimţământul expres cu privire la valorificarea în cadrul procedurii a întregului bun, caz în care actul juridic de înstrăinare va fi semnat şi de către el, cu precizarea că partea de preţ aferentă cotei ce o deţinea urmează a fi încasată de către acesta.

Plata datoriilor succesiunii de către lichidator se va face având în vedere ordinea de preferinţă prevăzută atât de Legea nr. 77/2012, cât şi de Codul de procedură civilă.

Drepturile lichidatorului

Lichidatorul are dreptul la remuneraţie şi rambursare a cheltuielilor efectuate cu procedura lichidării, conform art. 857 din Lege.

Obligaţiile lichidatorului

– Lichidatorul, având în vedere că acţionează ca un mandatar remunerat al moştenitorilor, are obligaţiile prevăzute de codul civil cu privire la mandatul cu titlu oneros (art. 2018, 2019 şi 2020 Cod civil);

– Lichidatorul nu îşi poate substitui o altă persoană, în vederea îndeplinirii sarcinilor primite;

– darea de seamă.

Durata procedurii lichidării

– un an de zile de la data deschiderii procedurii succesorală, art. 8511 din Lege, poate fi prelungită cu acordul tuturor moştenitorilor.

încetarea funcţiei de lichidator:

– în caz de deces;

– prin renunţare ori împiedicare în exercitarea funcţiei;

– prin înlocuire (art. 8511 alin. 2 din Lege).

Lichidarea pasivului succesoral trebuie analizată în contextul general al transmisiunii activului şi pasivului moştenirii. în cele ce urmează nu ne vom referi decât enunţiativ la unele reglementări importante din noul Cod civil cum sunt:

– posibilitatea acceptării moştenirii de către creditori (art. 1107);

– reducerea termenului de opţiune, măsură ce poate fi dispusă de instanţă la cererea oricărei persoane interesate (art. 1113);

– efectele acceptării care consolidează transmisiunea moştenirii realizată de plin drept la data decesului şi limitează răspunderea moştenitorilor cu vocaţie universală pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai la bunurile din patrimoniul succesoral, potrivit cu cota fiecăruia (art. 1114);

– întocmirea inventarului şi cuprinsul procesului-verbal de inventariere (art. 1115 şi 1116) şi altele.

Obiectul transmisiunii succesorale îl constituie patrimoniul defunctului, privit ca universalitate de drepturi şi obligaţii.

De principiu ca şi în dreptul francez, transmisiunea succesorală operează pe deplin de la data deschiderii moştenirii, ca o consecinţă a principiului că un patrimoniu nu poate rămâne niciun moment fară titular.

Titularii lui devin numai acei succesibili care optează pentru acceptarea moştenirii: noul cod civil menţine principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat să moştenească, iar cel care renunţă nu dobândeşte niciun drept asupra succesiunii.

Sub acest aspect, situaţia renunţătorului este privilegiată din următoarele motive:

– nu răspunde de datoriile şi sarcinile moştenirii;

– nu datorează raportul;

– păstrează donaţiile primite de la decujus în limitele cotităţii disponibile;

– se menţin actele de conservare şi de administrare provizorie făcute de acesta anterior exercitării renunţării în considerarea faptului că profită moştenirii (art. 1120 şi 1121 Cod civil).

Cei care acceptă succesiunea sunt titulari ai drepturilor ce au aparţinut defunctului şi în egală măsură devin obligaţi personal pentru datoriile succesorale, de care însă sunt ţinuţi să răspundă numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia (art. 1114 alin. 1 şi 2 din Cod civil). Din reglementarea materiei moştenirii din noul cod civil a dispărut acceptarea pură şi simplă cu inconvenientul

răspunderii pentru pasiv ultra vires hereditatis, cu propriile bunuri ale moştenitorului ceea ce justifică interesul de care se bucură problema lichidării pasivului succesoral; sub acest aspect, nu doar succesibilii sunt interesaţi în stabilirea calităţii de moştenitor ci şi creditorii pentru că în acest mod sunt identificate persoanele ţinute să răspundă pentru executarea obligaţiilor defunctului. Alături de datoriile succesiunii în pasiv sunt cuprinse şi sarcinile ce o grevează, noţiune în care sunt incluse toate cheltuielile făcute cu identificarea, conservarea şi administrarea patrimoniului succesoral până la momentul valorificării bunurilor în scopul de a-i plăti pe creditori.

De principiu, legatarii cu titlu particular nu sunt ţinuţi la plata datoriilor succesorale (decât în măsura în care au fost obligaţi prin voinţa defunctului sau dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum este o moştenire culeasă de testator şi nelichidată încă – art. 1114 alin. 3 lit. a şi b din Codul civil). în ce-i priveşte pe legatarii cu titlu particular, noul cod civil a operat o clarificare esenţială ce atenuează principiul enunţat anterior: astfel aceştia sunt obligaţi să suporte datoriile si sarcinile moştenirii si în cazul când celelalte bunuri ale ce compun masa succesorală – în privinţa cărora operează transmisiunea universală – sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor (art. 1114 alin. 3 lit. c din Codul civil).

Această dispoziţie explică de ce în activitatea notarială vor exista situaţii în care legatele cu titlu particular având ca obiect bunuri individual determinate iar nu numai sume de bani sau bunuri fungibile, nu vor mai putea fi executate de moştenitorii cu vocaţie universală, dacă bunurile ce le revin acestora (adică celor ţinuţi să le plătească) vor fi insuficiente pentru a acoperi pasivul succesiunii. în această situaţie, primii vor fi plătiti creditorii succesiunii si abia apoi legatarii cu titlu particulari, conform principiului nimeni nu poate face liberalităţi dacă nu şi-a plătit datoriile (nemo liberalis nisi liberatus). Adagiul de drept roman cunoscut din doctrină este ridicat de noul cod civil la rangul de normă apărând expres în conţinutul art. 12 alin.2 din Codul civil”

– libertatea de a dispune. Aceasta constituie prima constatare cu caracter general cât priveşte derularea efectivă a procedurii succesorale: creditorii moştenirii vin înaintea legatarilor cu titlu particular.

O ultimă precizare de ordin general: masa succesorală rămasă de pe urma oricărei persoane decedate

va constitui, în patrimoniul moştenitorului, obiectul unei diviziuni în sensul art. 31 alin. 2 din noul Cod civil. Această înseamnă că drepturile şi obligaţiile asupra bunurilor ce o compun trebuie identificate în scopul afectării lor pentru plata creditorilor succesiunii în rândul cărora intră: creditorii ale căror creanţe s-au născut anterior deschiderii succesiunii şi creditorii ale căror creanţe provin din conservarea şi/sau administrarea bunurilor moştenirii; în rândul acestora pot fi incluşi şi unii dintre moştenitori deoarece între mase patrimoniale distincte din patrimoniul aceleaşi persoane nu operează confuziunea; de asemenea, aceştia pot fi, după cum s-a precizat anterior, şi creditorii care au făcut cheltuieli în scopul identificării bunurilor precum şi notarul pentru plata onorariului datorat pentru măsurile cerute de succesibili sau de creditori în acest scop, şi anume: facerea inventarului, aplicarea de sigilii, păstrarea unor valori în depozit etc. în acest sens, ca argument de text, ne referim atât la prevederile art. 1155 alin.2 cât şi la cele ale art. 1118 alin.2 lit.c din Codul civil.2

Această constituie a doua regulă referitoare la executarea obligaţiilor către creditori: creditorii succesiunii trebuie plătiţi înaintea creditorilor personali ai moştenitorilor. Important este şi determinarea momentului când aceste plăţi pot fi cerute de către primii dintre cei îndreptăţiţi: înainte de partajul succesoral, din bunurile aflate în stare de indiviziune (art. 1155 lit. b teza 1 din Codul civil).

Este dreptul creditorilor succesiunii şi a creditorilor ale căror creanţe provin din conservarea şi administrarea bunurilor moştenirii să aleagă între a obţine îndestularea lor pe cale amiabilă, adică prin procedura notarială reglementată amănunţit prin noi norme introduse în Legea nr.36/1995 prin Legea nr.77/2012 sau pe calea executării silite asupra acestor bunuri.

Dacă se alege ultima cale, creditorii au la îndemână toate garanţiile prevăzute în cuprinsul cărţii a V-a din codul de procedură civilă de la 1865, prin în care se reglementează executarea silită (sechestrarea bunurilor mobile urmăribile în condiţiile art. 411, proprirea sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor mobile incorporale urmăribile datorate succesiunii de către un terţ – art. 452, înscrierea somaţiei de plată a imobilelor în cartea funciară – art. 497, numirea unui administra-tor-sechestru pentru buna administrare a imobilelor urmărite şi încasarea veniturilor acestora – art. 501 etc).

în cadrul executării silite însă, debitorul, în cazul nostru moştenitorii legali şi legatarii, nu vor putea licita bunuri aparţinând succesiunii nici personal, nici prin intermediul altor persoane. Această incapacitate, rezultată din art. 507 Cod procedură civilă nu operează, după opinia noastră în cazul lichidării notariale întrucât, până la finalizarea acestei proceduri, masa succesorală constituie o masă patrimonială distinctă de cea a bunurilor proprii ale moştenitorului, astfel încât acesta îşi poate folosi veniturile rezultate din ultima, pentru a achiziţiona bunuri din prima. De altfel, textul codului de procedură civilă la care ne-am referit este anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, care stabileşte în art. 31-33, după cum s-a mai arătat, principiul potrivit căruia patrimoniul unic al unei persoane este susceptibil de diviziune, iar potrivit art. 1624 alin. 2 Cod civil confuziunea nu operează dacă datoria şi creanţa se găsesc în acelaşi patrimoniu, dar în mase de bunuri diferite.

în acest context, moştenitorul poate fi în acelaşi timp şi poate apărea în acelaşi raport juridic atât în calitate de debitor pentru datoriile şi sarcinile succesiunii cât şi de creditor, pentru bunul sau bunurile succesorale pe care va dori să le dobândească în masa bunurilor sale proprii sau după caz, în devălmăşie cu soţul său, după cum este sau nu căsătorit ori, în funcţie de efectele regimului matrimonial adoptat.

în această ordine de idei, notarul public va prezenta moştenitorilor şi creditorilor avantajele lichidării succesorale pe cale calea amiabilă preferabilă nu numai prin flexibilitatea ei şi prin modalităţile variate de valorificare a bunurilor succesorale în scopul achitării datoriilor, ci şi prin timpul mai scurt în care se poate desfăşură cât şi prin costurile mai scăzute faţă de cele ale executării silite.

în cele ce urmează, pentru a defini în ce constă lichidarea moştenirii vom enumera acelor operaţii care urmează a fi îndeplinite de notarul public pentru soluţionarea unei cauze succesorale în care pasivul se lichidează pe cale amiabilă.

Fără a intra în amănunte, această procedură va cuprinde următoarele etape:

a) întocmirea inventarului în condiţiile art. 1115 şi 1116 din Codul civil. De remarcat că se poate proceda în mod tradiţional, prin deplasarea notarului sau a persoanei delegate de acesta (secretarul biroului notarial, de exemplu) la domiciliul şi/sau la reşedinţa

lui decujus, în scopul redactării unui inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale. Alternativ însă, noul cod civil oferă posibilitatea ca moştenitorii şi creditorii să îşi asume ei înşişi obligaţia de a întocmi inventarul, pe care apoi să-l depună la dosarul succesoral, în această situaţie, rolul notarului se rezumă la a le pune în vedere că vor putea fi valorificate doar bunurile care au o oarecare valoare. în acest sens, un reper îl poate constitui dispoziţia art.821 Cod civil potrivit căreia bunurile de uz personal ale defunctului se pot valorifica doar dacă depăşesc valoarea în lei a sumei de 100 euro pentru fiecare obiect; în caz contrar, deşi apare în inventarul depus la biroul notarial, ele nu vor fi cuprinse în activul succesoral ce urmează a fi lichidat;

b) luarea unor măsuri speciale de conservare a bunurilor care pot consta în:

• sigilii pe uşile locuinţei defunctului în care se află bunuri ce urmează a fi valorificate, procedură ce poate fi îndeplinită numai de notarul public nu şi persoana delegată;

• predarea bunurilor unui custode spre a fi conservate; această calitate o poate îndeplini unul dintre succesibili sau altă persoană desemnată de notar;

• numirea unui curator special în scopul administrării provizorii a bunurilor succesorale, dacă notarul nu a procedat la numirea unui custode, iar conservarea lor necesită şi efectuarea unor cheltuieli (această măsuţă se poate lua atât în succesiunea în care există succesibili cunoscuţi, cât şi în cazul în care urmează a fi declarată vacantă, în condiţiile art. 1136 din Codul civil);

• primirea în depozit notarial a unor sume sau valori, ori depunerea lor la o instituţie specializată.

Dacă predarea nu a avut loc concomitent cu inventarierea, bunurile date în custodie sau spre administrare se predau pe bază de proces-verbal semnat de notar şi custode sau curator. Custodele sau curatorul au obligaţia să restituie bunurile în starea în care le-au primit şi să dea socoteală despre modul în care şi-au exercitat această sarcină. Măsura de conservare şi/sau administrare poate fi contestată separat de celelalte lucrări de la dosar, prin plângere la instanţa de judecată.

A. Aceste proceduri se vor putea îndeplini şi atunci când din actele dosarului succesoral nu rezultă dacă există succesibili cunoscuţi ori aceştia nu s-au decis încă dacă să accepte sau să renunţe la moştenire. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul este complexă şi constă alternativ fie în: acordarea puterii de administrare unuia dintre moştenitori prin voinţa comună a moştenitorilor prezenţi, sau la numirea unui terţ ca

administrator provizoriu al succesiunii; misiunea acestuia din urmă va consta doar în a gestiona succesiunea.

B. Dacă prin acceptarea succesiunii de către cei îndreptăţiţi transmiterea activului succesoral se realizează de drept de la data deschiderii moştenirii, exercitarea efectivă a drepturilor şi a acţiunilor defunctului precum şi dreptul de a administra masa succesorală (sau într-un cuvânt stăpânirea de fapt asupra succesiunii) se transmit către moştenitorii nesezinari numai prin intermediul instituţiei reglementate sub numele de sezină şi se concretizează prin eliberarea certificatului de moştenitor. Se remarcă suprapunerea exactă operată de dispoziţiile noului cod civil între moştenitorii care au calitatea de rezervatari şi de sezi-nari. Astfel, soţul, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi în calitate de sezinari se bucură de dreptul de a administra averea succesorală, precum şi de exerciţiul imediat al drepturilor şi acţiunilor ce au aparţinut defunctului, întrucât titlul lor este prezumat valabil şi prezintă o aparenţă suficient de sigură că sunt succesori ai defunctului.

Legat de analiza sumară a sezinei şi efectelor ei ţinem să precizăm că pentru prima dată, într-o lege de anvergura codului civil, apare reglementat certificatul de moştenitor (art. 1132 şi următoarele din Codul civil); se menţionează de asemenea, toate cele trei efecte pe care Legea nr. 36/1995 şi doctrina i le precizase anterior şi anume:

– stabilirea numărului şi calităţii moştenitorilor, precum şi a cotelor ce le revin (caracterul probator):

– dobândirea prin intermediul certificatului de moştenitor a sezinei de către moştenitorii nesezinari (art. 1127 Cod civil), deci constituie un mijloc de însezinare:

– în loc să se susţină aşa cum se preciza anterior că nu constituie titlu de proprietate certificatului de moştenitor i se recunoaşte caracterul translativ morţiş causa. deci rolul în dovedirea dreptului de proprietate asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală. Această probă se realizează sub condiţia ca autorul succesiunii să fi stăpânit el însuşi sub nume de proprietar; corelativ, certificatul de moştenitor face dovada şi a altor drepturi reale, respectiv a superfi-ciei, servituţii ori dreptului de concesiune care s-au aflat în patrimoniul defunctului şi s-au transmis către moştenitori. De asemenea, s-ar putea adăuga că prin certificatul de moştenitor se face dovada caracterului constitutiv al unor drepturi reale transmise prin legat (de exemplu, uzufruct, uz, abitaţie etc).

La eliberarea certificatului de moştenitor precizăm că dacă decujus a fost căsătorit, notarul public are obligaţia de a proceda mai întâi la lichidarea regi

mului matrimonial. în condiţiile art. 355 alin. 3 Cod civil: dacă regimul comunităţii încetează prin decesul unuia dintre soţi, lichidarea se face între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat. în acest caz, obligaţiile soţului decedat se divid între moştenitori, proporţional cu cotele ce le revin din moştenire.

A contrario, dacă soţii au ales regimul separaţiei de bunuri, lichidarea nu este necesară decât în situaţia în care părţile au stipulat prin convenţia matrimonială clauza prevăzută de art. 360 alin. 2 Cod civil privind lichidarea acestui regim. De asemenea, dacă defunctul a fost profesionist astfel cum această noţiune este definită prin art. 3 Cod civil, în caz de deces se va proceda şi la lichidarea pasivului ce grevează masa patrimonială afectată exercitării, în mod individual sau colectiv, a profesiei autorizate pe care a des-faşurat-o. Sub acest aspect, lichidarea pasivului ce grevează patrimoniul profesional se face potrivit prevederilor art. 33 alin. 3 din Codul civil, după dispoziţiile aplicabile lichidării societăţii civile (art. 1941-1948) chiar dacă exercitarea profesiei individual.

Fără a intra în detalii, concluzionăm că lichidarea propriu-zisă a pasivului succesoral trebuie precedată de lichidarea realizată asupra fiecărei mase de bunuri identificate în patrimoniul defunctului, dacă acesta a făcut obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni: cea afectată exercitării unei profesii autorizate, a comunităţii de bunuri sau a comunităţii de achiziţii, în regimul separaţiei de bunuri.

Din punct de vedere procedural, reglementarea amănunţită a etapelor lichidării pasivului succesoral în cadrul capitolului cu acelaşi nume din Legea nr. 36/1995 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 77/2012 constituie, pentru notarul public, un ajutor esenţial în realizarea ei.

Legea nr.77/2012 gradează procedura împărţind-o în două etape principale:

– una cuprinsă între momentul deschiderii procedurii succesorale şi eliberarea certificatului succesoral de lichidare;

– a doua cuprinzând lichidarea propriu-zisă, prezentarea dării de seamă finale de către lichidator şi eliberarea certificatului de moştenitor în care se va evidenţia produsul net al lichidării: bunurile ce urmează să intre, libere de obligaţii, în stăpânirea moştenitorilor, concretizată în general printr-o sumă de bani, sau după caz deficitul pe care îl suportă creditorii succesiunii, dacă pasivul a fost mai mare decât activul.

Dar după opinia noastră, chiar în lipsa acestei reglementări cu caracter special reperele lichidării în materie succesorală se regăsesc în însuşi cuprinsul Codului civil, care nu etapizează însă şi procedura realizării ei. în această situaţie, până când prevederile

Legii nr.77/2012 vor fi aplicabile, notarul public va putea realiza lichidarea după modelul clasic şi anume:

– va elibera certificatul de moştenitor, care cuprinde enumerarea amănunţită a activului şi pasivului succesoral rezultate din inventar şi din celelalte dovezi prezentate până la acel moment;

– dacă moştenitorii au convenit cu creditorii cum să decurgă valorificarea activului, în baza certificatului de moştenitor se va proceda la vânzarea bunurilor succesorale şi la plata datoriilor. Notarul va putea lua act de orice altă modalitate prin care să fie satisfăcute pretenţiile creditorilor, întrucât fără consimţământul acestora nu se va putea proceda la degrevarea bunurilor de sarcinile reale constituite asupra lor (de exemplu, radierea ipotecilor mobiliare şi imobiliare).

Din contră, dacă creditorii consideră mai potrivită cu interesele lor lichidarea judiciară pot urma procedura executării silite, reglementată de prevederile codului de procedură civilă.

Consecinţe:

După ce aplicarea dispoziţiilor din legea notarilor publici referitoare la lichidarea pe cale amiabilă, alegerea lichidării va duce la eliberarea certificatului succesoral de lichidare care va seamănă întru-totul cu actualul certificat de moştenitor şi va cuprinde toate precizările la care ne-am referit mai sus. în baza lui, se vor valorifica bunurile şi drepturile succesorale în scopul achitării datoriilor. Procedural, prin eliberarea certificatului succesoral de lichidare se va soluţiona dosarul succesoral iniţial; ulterior se va proceda la repunerea lui pe rol sub un nou număr de înregistrare, în vederea consemnării rezultatului lichidării: bunurile rămase, de regulă sume de bani în cazul succesiunii solvabile sau deficitul succesoral în caz de insolvabilitate.

în privinţa transmiterii pasivului succesoral, noul Cod civil menţine principiul diviziunii de drept a pasivului moştenirii (art. 1155 alin. 1): pasivul li se transmite moştenitorilor universali şi cu titlu universal divizat, împărţit între ei, ceea ce înseamnă că aceştia contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii proporţional cu cota succesorală ce-i revine fiecăruia.

Sub acest aspect o noutate o aduce calificarea uzufructului întregii moşteniri, a tuturor bunurilor mobile sau după caz imobile sau al unei cote – părţi din moştenire ori din bunurile mobile sau imobile ca legat cu titlu universal (art. 1056 din Codul civil). Datorită acestei noi calificări şi beneficiarii acestui tip de legat vor fi obligaţi la plata proporţională a pasivului succesoral. Vechiul Cod civil le limita răspunderea la dobânzile pasivului succesoral întrucât legatul era considerat ca fiind cu titlu particular (a se vedea Francisc Deak – Tratat de drept succesoral -ediţia a- II- a, Universul Juridic 2002 pag. 219 şi următoarele); din acest motiv, dreptul lor se întindea doar la veniturile patrimoniului succesoral nu şi la capital (art. 552 din codul civil de la 1864 redactat după modelul art. 612 din Codul civil francez).

De principiu, creditorii trebuie să urmărească pe fiecare moştenitor pentru o parte din pasiv, corespunzătoare părţii ce-i revine din activul succesoral. Cu toate acestea, noul Cod civil a instituit regula potrivit căreia pentru anumite creanţe, creditorii succesorali au dreptul să urmărească indiviziunea. adică masa succesorală indiviză astfel cum a fost lăsată de defunct (soluţie adoptată de Codul Civil Francez încă din 1976, prin art. 815-817). Astfel pot cere să fie plătiţi din bunurile aflate în indiviziune, înainte de partajul succesoral:

– toţi creditorii ale căror creanţe s-au născut înainte de deschiderea moştenirii şi

– creditorii ale căror creanţe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii.

Consecinţele specifice ale limitării răspunderii moştenitorilor la pasivul succesoral constau în faptul că aceştia pot plăti cu banii lor proprii datoriile succesiunii, căci nu operează confuziunea dacă datoria şi creanţa se găsesc în acelaşi patrimoniu dar în mase patrimoniale diferite (art. 1624 alin. 2 Cod civil). Alt mod de stingere a obligaţiei îl poate constitui darea în plată, adică executarea de către moştenitor a altei obligaţii decât cea pe care a contractat-o decujus, inclusiv prin transferul către creditor a unui bun în contul creanţei. De asemenea, obligaţiile se pot stinge şi prin cesiunea de creanţă făcută în scop de plată (art. 1567 alin. 2 Cod civil), sau în orice alt mod convenit de moştenitori cu creditorii.

în precedentul cod civil, problema lichidării pasivului se punea doar în cazul acceptării sub beneficiu de inventar, ori în cazul obţinerii separării de patrimonii de către creditori, iar lichidarea pasivului se făcea numai pe cale judiciară: vânzarea mobilelor prin licitaţie publică, iar a imobilelor prin aceeaşi procedură dar cu autorizarea (sub supravegherea) instanţei.

I. Singura lichidare voluntară reglementată printr-un set de reguli stabilit de noul cod civil o reprezintă execuţiunea testamentară, dacă decujus a dispus ca executorul instituit prin testament să fie învestit cu puteri în acest scop.

Executorul testamentar are administrarea patrimoniului succesoral pentru cel mult doi ani de la deschiderea moştenirii, chiar dacă testatorul nu i-a conferit expres acest drept (art. 1079 Cod civil).

Dreptul de administrare poate fi restrâns prin voinţa testatorului, doar la o parte din patrimoniu sau va putea fi exercitat pentru un termen mai scurt.

Instanţa poate prelungi termenul de doi ani prin acordarea unor termene succesive de câte un an.

Puterile executorului testamentar vor consta în determinarea masei succesorale căci executorul este îndreptăţit să stăruie în inventarierea bunurilor moştenirii în prezenţa sau cu citarea moştenitorilor; de asemenea, executorul va putea încasa creanţele moştenirii, dar va plăti datoriile moştenirii numai dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament sau cu încuviinţarea instanţei, în această operaţie juridică concretizându-se efectiv lichidarea pasivului succesoral.

Misiunea executorului testamentar ar putea fi continuată în cazul decesului acestuia doar dacă a fost desemnat în considerarea unei funcţii determinate: notar, executor judecătoresc, avocat, inclusiv lichidator (art.848 cod civil).

La sfârşitul fiecărui an şi la încetarea misiunii sale, executorul are obligaţia să dea socoteală pentru gestiunea sa (iar dacă decedează, de această obligaţie sunt ţinuţi moştenitorii săi). Dacă au fost desemnaţi mai mulţi executori, răspunderea acestora este solitară, excepţie făcând cazul în care atribuţiile le-au fost limitate prin voinţa testatorului.

Executorul testamentar răspund ca un mandatar pentru executarea dispoziţiilor testamentare şi anume:

– dacă mandatul e cu titlu oneros, cum este cel dat unui profesionist, cu diligenţa unui bun proprietar;

– dacă e cu titlu gratuit cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri (art. 2018 Cod civil). Toate cheltuielile execuţiunii testamentare sunt în sarcina moştenirii.

în concluzie, puterea de a lichida succesiunea îi poate fi conferită executorului testamentar de către defunct, dar lichidarea propriu-zisă a bunurilor succesorale în scopul executării obligaţiilor se poate face doar în condiţiile expres arătate în această materie şi numai dacă a fost împuternicit expres prin testament, sau, în caz contrar doar cu încuviinţarea instanţei care, de asemenea, va fi singura îndreptăţită să dispună vânzarea bunurilor succesorale. Se poate observa că încuviinţarea instanţei este necesară nu numai pentru vânzarea imobilelor ca în precedentul cod, ci şi a mobilelor; imobilele se pot vinde cu încuviinţarea instanţei doar dacă nu există moştenitori rezervatari. Existenţa acestora face ca doar în puterea lor, iar nu a executorului testamentar şi nici măcar a instanţei, să stea dreptul de a lichida bunurile succesorale în scopul plăţii obligaţiilor. Este principala delimitare care poate opera în privinţa lichidării moştenirii de

către executorul testamentar şi anume: dacă există moştenitori rezervatari numai aceştia pot hotărî lichidarea moştenirii, nu şi executorul testamentar chiar mandatat de testator în acest scop şi nici măcar instanţa judecătorească, dacă ei se opun justificat.

Prin urmare, moştenitorii rezervatari sunt îndreptăţiţi să facă opoziţie la încuviinţarea de către instanţă a începerii urmăririi silite, dacă realizează că pentru ei este preferabilă lichidarea pe cale amiabilă, notarială a moştenirii, dar trebuie să obţină în acest scop o înţelegere cu creditorii succesiunii.

în concluzie, se poate aprecia că obligaţiile ce-i revin executorului testamentar împuternicit cu lichidarea moştenirii respectă criteriile trasate pentru orice persoană care are drept obligaţie să administreze bunurile altuia; inventarierea lor, dacă este profesionist asigurarea unor garanţii pentru executare, prezentarea câte unei dări de seamă anuale şi a uneia finale (art.792 -857 cod civil).

II. Aceleaşi obligaţii vor putea fi regăsite şi în cazul în care moştenitorii îşi asumă ei înşişi sarcina lichidării moştenirii; regulile după care se realizează această activitate vor fi cele cuprinse în legea notarilor publici şi a activităţii notariale, în capitolul referitor la lichidarea pasivului succesoral cu următoarele precizări:

– administrarea averii succesorale le revine ab ini-tio doar moştenitorilor sezinari;

– cei nesezinari trebuie să ceară trimiterea în posesie fie prin eliberarea certificatului de moştenitor fie a certificatului succesoral de lichidare;

– moştenitorii nu au nevoie de vreo autorizare pentru a vinde bunurile succesorale întrucât sunt proprietarii acestora;

– aceştia pot răspunde doar pentru culpă gravă şi, în mod excepţional, li se poate ridica dreptul de a administra averea succesorală sau de a mânui sume de bani;

– contravaloarea imobilului ipotecat ce s-a vândut trebuie vărsată de lichidator direct către creditorii ipotecari, iar moştenitorilor li se va restitui doar acea parte care întrece cuantumul obligaţiilor;

– ordinea de prioritate a creditorilor este dată de lege şi de natura garanţiei pe care o au. Astfel:

– în cazul garanţiilor reale se vor îndestula cu prioritate din vânzarea bunului asupra cărora acestea poartă, fiecare în raport de rangul pe care-1 au;

– creditorii ehirografari se vor îndestula din bunurile grevate de garanţii reale numai dacă a mai rămas ceva din preţul lor, după îndestularea creditorilor cu garanţii reale;

– în schimb, creditorul ipotecar neîndestulat prin executarea bunului obiect al garanţiei sale, poate veni

pentru diferenţă în calitate de creditor chirografar;

– dacă sumele obţinute nu sunt suficiente pentru plata lor, creanţele chirografare se reduc toate deodată şi proporţional.

Ultima concluzie cu care dorim să încheiem acest capitol al lucrării se referă la o constatare de natură legislativă: după opinia noastră, principiile generale ale lichidării moştenirii sunt cuprinse în însăşi structura codului civil, regăsindu-se în capitolul referitor la administrarea bunurilor altuia (titlul V) din cartea a IlI-a despre bunuri. Acesta se completează cu dispoziţiile ale art.31-33 din Codul civil referitoare la reglementarea patrimoniului în baza cărora putem stabili că masa succesorală (sau partea din ea ce revine unui anumit moştenitor) va constitui o diviziune a patrimoniului acestuia; trecerea ei în masa patrimonială a bunurilor sale proprii nu constituie înstrăinare, dar se poate realiza numai pentru acea parte ce va depăşi valoric pasivul succesoral de plata căruia este ţinut.

Se poate observa că prin reglementarea cuprinsă în capitolul referitor la lichidarea pasivului succesoral din Legea nr. 36/1995, astfel cum a fost introdus de Legea nr. 77/2012 se regăsesc, prin analogie, aceleaşi reguli după care este reglementată altă masă patrimonială şi anume, fiducia. în mod similar cu dispoziţiile legale ce-1 privesc pe lichidator, în codul civil se găsesc, în cadrul fiduciei, reglementări privind: stabilirea puterilor ce-i pot fi conferite fiduciarului şi remunerarea acestuia; obligaţia sa de a da socoteală; răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale; limitarea răspunderii în funcţie de separaţia maselor patrimoniale (art.773-791).

La data intrării în vigoare a dispoziţiilor referitoare la lichidarea pasivului succesoral {Legea nr. 77/2012 urmează a fi aplicată de la data de 1 ianuarie 2013) se va clarifica atât rolul pe care notarul îl are în procedura de lichidare a pasivului succesoral cât şi etapele acestei proceduri. Acest rol va consta, în toate cazurile în supravegherea modului de desfăşurare a procedurii, iar dacă moştenitorii au hotărât astfel, notarul poate fi şi executantul propriu-zis al lichidării (adică lichidator potrivit art. 854 din Legea nr. 36/1995).

Prima fază se referă la lichidarea propriu-zisă care, potrivit art. 852 din legea notarilor publici va consta în:

a) recuperarea creanţelor defunctului dintre care unele beneficiază de un termen la care să fie executate, iar altele pot fi afectate de o condiţie suspensivă; chiar în aceste situaţii ele vor putea fi cedate de către moştenitori prin intermediul lichidatorului către acei creditori care vor înţelege să-şi satisfacă pretenţiile în acest mod.

b) valorificarea bunurilor mobile şi/sau imobile ale defunctului dacă nu există lichidităţi care să acopere pasivul succesiunii va preceda, după opinia noastră, executarea legatelor particulare deoarece, aşa cum s-a arătat deja şi legatarii cu titlu particular sunt ţinuţi la plata pasivului dacă celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii (conform art. 1114 alin.3 lit.c) din Codul civil).

c) abia după plata creditorilor succesiunii, inclusiv pentru creanţele rezultate din administrarea acesteia poate avea loc predarea legatelor cu titlu particular, conform art. 1129 Cod civil.

Se admite ca lichidatorul stabilit prin voinţa moştenitorilor să încheie cu creditorii succesiunii orice convenţie prin care să se stabilească o modalitate de executare pe cale amiabilă a obligaţiilor ce le revin, între aceste variante se poate include convenţia de suspendare a partajului, a cărei durată nu poate depăşi 5 ani conform art.672 Cod civil, dacă momentul la care se raportează lichidarea, respectiv vânzarea bunurilor succesorale nu este prielnic pentru obţinerea celui mai bun preţ.

în privinţa creditorilor, în art. 853 alin.2 se instituie obligaţia pentru notar de a le primi cererile şi de a le întocmi evidenţa, numită tabloul creditorilor.

De precizat că, potrivit art. 1156 alin.5 din Codul civil se instituie o cauză de preferinţă în favoarea lor faţă de creditorii personali ai moştenitorilor chiar dacă indiviziunea succesorală încetase prin partaj (de exemplu moştenitorii nu cunoscuseră decât ulterior existenţa respectivei creanţe şi obligaţia lor de a o plăti). De asemenea, creditorii moştenirii sunt preferaţi şi faţă de legatarii cu titlu particular; când obiectul legatului constă într-un bun individual determinat, aceştia suportă pasivul asemenea celor care au vocaţie universală sau cu titlu universal la moştenire, potrivit dispoziţiilor art.1114 alin.3 lit.c. Dreptul de preferinţă al creditorilor succesiunii faţă de legatarii ale căror legate au ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungi-bile este conferit de art. 1156 alin.6 Cod civil.

De subliniat este şi faptul că, aşa cum s-a arătat deja, noul Cod civil menţine principiul divizării de drept a pasivului succesoral enunţat în art. 1155 alin. 1 şi 2. Alin. 2 al art. 1155 stabileşte dreptul de preferinţă al creditorilor succesiunii (ale căror creanţe s-au născut înainte de deschiderea moştenirii, dar şi cei a căror creanţe provin din conservarea sau din administrarea bunurilor moştenirii) faţă de creditorii personali ai moştenitorilor, dar si dreptul lor de a cere să fie plătiţi din bunurile aflate în indiviziune. Prin urmare, dacă nu se realizează o înţelegere privind suspendarea partajului între moştenitori, pe de-o parte şi cre

ditorii moştenirii, pe de alta, în folosul celor din urmă poate opera opoziţia lor la partajul moştenirii.

De remarcat, de asemenea, că divizarea de drept a pasivului succesoral nu operează întotdeauna, ci există şi excepţii de la această regulă atunci când:

a) obligaţia este indivizibilă;

b) obligaţia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestaţie determinată asupra unui astfel de bun;

c) obligaţia este garantată cu o ipotecă sau o altă garanţie reală, caz în care moştenitorul care primeşte bunul afectat garanţiei va fi obligat pentru tot, însă numai în limita valorii acelui bun, iar participarea sa la restul pasivului moştenirii se reduce corespunzător;

d) unul dintre moştenitori este însărcinat, prin titlu, să execute singur obligaţia. în acest caz, dacă titlul îl reprezintă testamentul, scutirea celorlalţi moştenitori constituie o liberalitate, supusă reducţiunii dacă este cazul (art. 1155 alin.3 cod civil).

Aceste reguli la care ne-am referit vor fi avute în vedere nu numai de notarul care supraveghează lichidarea, dar şi de cel care are calitatea de lichidator ca şi de orice persoană care vor îndeplini această funcţie, nu numai la întocmirea tabloului creditorilor, ci şi pentru stabilirea modului în care urmează să fie satisfăcute pretenţiile acestora.

în acest context, termenul de 3 luni stabilit în teza ultimă a alin.2 al art. 853 pentru întocmirea tabelului creditorilor nu poate avea, în opinia noastră decât un caracter de recomandare. Nu este exclus ca creditorii să afle, după împlinirea acestui termen că debitorul lor a decedat, astfel încât apare notabilă propunerea (cuprinsă în proiectul de regulament de punere în aplicare a Legii nr.36/1995) de a se înfiinţa o evidenţă centralizată care să-i cuprindă pe toţi creditorii chiro-grafari – evidenţă ce va fi ţinută de Centrul Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale.

în privinţa cauzelor de preferinţă în afară de cele la care ne-am referit, în materia lichidării au relevanţă cele stabilite de art.2327 cod civil, respectiv privilegiile, ipotecile şi gajul.

Ca principiu, preţul bunurilor unui debitor se împarte între creditori proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia, afară de cazul în care există între ei cauze de preferinţă ori convenţii cu privire la ordinea îndestulării lor. Creditorii care au acelaşi rang au deopotrivă drept la plată, proporţional cu valoarea creanţei fiecăruia dintre ei (art. 2326 Cod civil).

Cât priveşte creanţele bugetare, art.2328 care se referă la preferinţa acordată statului şi unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele lor, arată că, de principiu aceste clauze se reglementează prin legi

speciale. De remarcat că, în acelaşi articol se arată faptul că o asemenea preferinţă nu poate afecta drepturile dobândite anterior de către terţi.

Faţă de această normă imperativă se poate pune problema cum poate notarul să aducă la îndeplinire dipozi-ţiile cuprinse în teza finală a art.853 din Legea nr.36/1995 potrivit căruia tabloul creditorilor se definitivează în trei luni de la deschiderea procedurii succesorale notariale, prioritate având creanţele bugetare.

De altfel, şi în cadrul capitolului ce reglementează executarea silită din Codul de procedură civilă găsim referiri în privinţa eliberării şi distribuirii sumelor realizate prin această procedură (art.562 -564), adică o ordine în privinţa drepturilor creditorilor. Astfel, art.563 stabileşte că, creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale se află pe locul patru cât priveşte ordinea de preferinţă a executării lor; în această ordine de idei faţă de creanţele bugetare sunt preferate următoarele categorii de creanţe:

a) creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor. în privinţa literei a), preferinţa acestor creanţe reiese din dreptul celor care au făcut cheltuielile în legătură cu succesiunea de a veni înaintea altor creditori în scopul îndestulării creanţelor.

b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii; c)creanţele rezultând din obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă (art.563 Cod de procedură civilă).

Aşadar, situaţiile reglementate la lit.b şi c) ale art. 563 Cod procedură civilă vin, ca ordine de preferinţă înaintea creanţelor bugetare. în privinţa unor astfel de creanţe există o reglementare specială şi în dreptul substanţial. Astfel, art. 1118 alin.2 din Codul civil dispune că din sumele de bani găsite la inventariere se vor lăsa moştenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul şi gospodăreau împreună cu acesta necesarul pentru:

• întreţinerea persoanelor ce erau în sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni;

• plata sumelor datorate în baza contractelor individuale de muncă sau pentru plata asigurărilor sociale;

• acoperirea cheltuielilor pentru conservarea şi administrarea bunurilor moştenirii.

De asemenea, prevederi speciale referitoare la ordinea stingerii datoriilor există şi în Codul de procedură fiscală. Astfel potrivit articolului 115, (1) dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat o eşalonare la plată, precum şi dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineşte în luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;

b) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. în cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin.

(41);

c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonarea, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorată pe perioada amânării, după caz;

d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.

(2) Vechimea obligaţiilor fiscale de plată se stabileşte astfel:

a) în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;

b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;

c) în funcţie de data depunerii la organul fiscal

a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.

(4) Organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor prevăzută la alin. (1), cu cel puţin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligaţiilor fiscale.

Se pune întrebarea care va fi interpretarea dată dispoziţiilor art. 853 alin. 2 ultima teză din Legea nr. 77/2012 raportate la prevederile din Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală. Din punctul nostru de vedere, trebuie să se plece de la constatarea că celelalte creanţe a căror ordine este stabilită prin textele de lege care le-am redat mai sus, apar mai rar în cadrul procedurii succesorale notariale, dar totuşi prevederea din legea notarilor publici nu poate constitui o dispoziţie cu caracter derogator faţă de dreptul comun, deoarece teza a Il-a din art. 2328 Cod civil stabileşte un nou principiu de drept.

Revenind la procedura stabilită prin Legea nr.77/2012 certificatul succesoral de lichidare este identic în privinţa conţinutului său cu certificatul de moştenitor emis în prezent care însă trebuie să cuprindă nu numai drepturile şi bunurile din activul succesoral ci şi mai ales fară a se omite obligaţiile ce i-au aparţinut defunctului şi revin moştenitorilor săi, adică pasivul (art. 854).

Certificatul succesoral de lichidare îi va cuprinde pe toţi moştenitorii legali şi/sau pe toţi legatarii, cu menţionarea drepturilor sau bunurilor ce revin fiecăruia. Emiterea acestui certificat este, după cum s-a arătat, esenţială pentru moştenitorul legal nesezinar, întrucât în lipsa lui, acesta nu poate fi urmărit în calitate de moştenitor (art. 1127 alin. 2 Cod civil). în schimb, predarea legatelor cu titlu particular se va face, în întregime sau numai parţial doar la eliberarea certificatului de moştenitor, prin urmare după faza de lichidare propriu-zisă a pasivului realizată prin plata creditorilor.

Specific certificatului succesoral de lichidare este complementaritatea lui cu actul autentificat la care face trimitere art.859 şi care va cuprinde numirea lichidatorului, stabilirea puterilor acestuia , respectiv a limitelor în care va acţiona; modul în care se va realiza lichidarea (prin vânzare, prin bună-învoială sau prin licitaţie publică, prin dare în plată) cât şi manda-tarea lichidatorului pentru toate operaţiile pe care le comportă această fază precum şi termenul de finalizare a lichidării dacă acesta poate fi estimat. Ultimul aliniat al acestui articol stabileşte obligaţia notarului de a realiza publicitatea certificatului succesoral de lichidare, măsură care apare concretizată în propunerea de modificare a Regulamentului de punere în

aplicare a Legii nr. 36/1995. Potrivit art. 263 alin. 4 din proiect, anunţurile de vânzare vor cuprinde descrierea bunurilor şi preţul de pornire a vânzării şi se vor afişa, cu cel puţin 5 zile înainte de data organizării licitaţiei, la locul la care aceasta se va ţine urmând să fie publicate într-un ziar de largă circulaţie precum şi pe site-ul Camerei.

Una din modalităţile prin care moştenitorii pot valorifica bunurile succesorale este licitaţia publică ce urmează a fi organizată la nivelul fiecărei camere pe raza căreia există asemenea bunuri, dar sub supravegherea notarului public indiferent că acesta acţionează în calitate de persoană învestită cu soluţionarea cauzei sau şi ca lichidator. Procedura de organizare a licitaţiei publice este stabilită conform dispoziţiilor art. 8510 din lege, tot prin proiectul Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr.36/1995, care preconizează şi înfiinţarea un sistem de evidenţă al creditorilor persoanelor fizice, pentru ca aceştia să beneficieze de un mod de publicitate adecvat al creanţelor deţinute împotriva debitorilor lor. După înfiinţarea ei, verificarea acestei evidenţe va fi obligatorie în cauzele succesorale (art. 258 alin.l din proiect).

Altă măsură de publicitate se va realiza prin intermediul site-ului fiecărei camere care va publica într-un folder separat atât începerea procedurii de lichidare pe cale notarială, cât şi ulterior tabloul creditorilor (art. 258 alin. 1 teza 2 şi 259 alin. 2 din proiect). De altfel, dacă succesiunea ce urmează a fi lichidată cuprinde imobile, începerea lichidării va fi notată în cartea funciară, la cererea moştenitorilor adresată notarului public instrumentator. Se remarcă astfel o simetrie faţă de obligaţiile stabilite de Codul de procedură civilă în sarcina executorului judecătoresc învestit cu procedura de executare silită: art. 497 alin.l teza a II dispune că somaţia de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde menţiunea că s-a luat măsura înscrierii ei în cartea funciară. Creditorii succesiunii nu pot administra ei înşişi bunurile succesorale, dar moştenitorii au dreptul să-i numească pe aceştia în calitate de lichidatori.

Publicitatea va fi continuată pe site-ul Camerei dacă în vederea lichidării pasivului succesoral se va organiza licitaţie publică (art. 263 alin. 4); de asemenea, data şi locul licitaţiei urmează să se publice şi într-un ziar .

Vânzarea la licitaţie se face în mod public după trei strigări începând cu preţul comunicat în anunţ. Dacă nu se obţine cel puţin preţul de pornire a licitaţiei, lichidatorul, cu acordul moştenitorilor şi al creditorilor prezenţi sau în lipsa acestora pe baza puterii conferite lui prin înscrisul autentificat de numire ca lichidator, va cere diminuarea preţului de vânzare la valoarea stabilită de aceştia, iar respectiva etapă se va consemna în procesul-verbal. Licitaţia se va finaliza prin încheierea unui proces – verbal care se va semna de către lichidator, comisia de organizare a licitaţiei şi dobânditorul bunului. Pe baza procesului – verbal Camera va emite un certificat care atestă rezultatul licitaţiei şi care va constitui dovada dobândirii bunurilor mobile. Acesta va sta la baza întocmirii actului autentic pentru bunurile imobile. Actul notarial se va încheia între lichidator şi dobânditor iar în cuprinsul său se va stabili şi modul de stingere a sarcinilor care grevează bunul; pentru simplificarea procedurii nu excludem ca notarul care îndeplineşte funcţia de lichidator să poată fi împuternicit şi de creditori ca, în numele lor, să consimtă la radierea sarcinilor înscrise în registrele constitutive sau de publicitate.

Sumele de bani rezultate în urma vânzării la licitaţie se vor consemna într-un cont bancar separat deschis pe numele lichidatorului, acesta urmând să efectueze plăţile în ordinea stabilită de lege, dispoziţiile art. 2333, art. 2342 şi art. 1155 Cod civil fiind aplicabile în mod corespunzător.

La finalizarea procedurii de lichidare, dosarul de moştenire în care s-a eliberat certificatul succesoral de lichidare se va repune pe rol la cererea moştenitorilor, a lichidatorului sau din oficiu de către notarul public instrumentator, după care se va putea proceda la prezentarea dării de seamă finale. Acest ultim act procedural al lichidatorului va specifica toate operaţiunile îndeplinite în vederea recuperării creanţelor, a valorificării activului succesoral şi modalitatea, precum şi măsura în care s-a stins pasivul succesoral.

Notarul public instrumentator va lua act de concluziile lichidatorului prin încheiere (art. 8512), apoi va proceda la eliberarea ultimului înscris ce marchează finalizarea lichidării, certificatul de moştenitor; în masa succesorală va urma să fie evidenţiat produsul net al lichidării, adică beneficiul rămas şi care urmează a se împărţi între moştenitorii şi/sau legatarii identificaţi prin certificatul succesoral de lichidare sau după caz, deficitul succesiunii (art. 8513).

In cauzele succesorale în care activul succesoral este grevat de pasiv, partajul succesoral se va face doar după emiterea certificatului de moştenitor final, eliberat după lichidare (art. 8514); dacă s-ar proceda altfel, creditorii succesiunii vor fi în drept să se opună ieşirii din indiviziune.

în concluzie, completarea făcută prin Legea nr.77/2012 în materia procedurii succesorale notariale, îi permite notarului să realizeze lichidarea pasivului succesoral, după reguli care fac ca lichidarea amiabilă să fie compatibilă cu cea realizată anterior, mai ales pe calea executării silite. Modelul avut în vedere este cel oferit de Codul civil al provinciei Quebec care a constituit una din sursele de inspiraţie ale însuşi noului Cod civil.

Bibliografie generală:

– D.Chirică-Drept civil. Succesiuni şi testamente. Editura Rosetti 2003, pag.404, 471;

– Fr.Deak- Tratat de drept succesoral. Universul Juridic 2002, pag. 379, 449;

– M.Eliescu – Curs de succesiuni – Editura Humanitas 1997, pag.291-416.

Recuperare creante – Declarant WEST STOP SRL

Recuperare creante – Declarant WEST STOP SRL

Firma WEST STOP SRL are creante fata de firma BLUE HOUSE SERVICES SRL.

Suma de recuperat: 4224,46 RON.

Statistici companie WEST STOP SRL

280 marfuri publicate

1080 camioane publicate

Statistici companie BLUE HOUSE SERVICES SRL

371 marfuri publicate

1 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant BAGOLY LOGISTIC SRL

Recuperare creante – Declarant BAGOLY LOGISTIC SRL

Firma BAGOLY LOGISTIC SRL are creante fata de firma SANNIN TEA & COFFEE SRL.

Suma de recuperat: 1326,99 RON.

Statistici companie BAGOLY LOGISTIC SRL

268 marfuri publicate

491 camioane publicate

Statistici companie SANNIN TEA & COFFEE SRL

3 marfuri publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant CRISTIANU IMPEX SRL

Recuperare creante – Declarant CRISTIANU IMPEX SRL

Firma CRISTIANU IMPEX SRL are creante fata de firma INTERFRIGO COM SRL.

Suma de recuperat: 2976 EUR.

Statistici companie CRISTIANU IMPEX SRL

105 marfuri publicate

705 camioane publicate

Statistici companie INTERFRIGO COM SRL

3797 marfuri publicate

3490 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ERMI COM SRL

Recuperare creante – Declarant ERMI COM SRL

Firma ERMI COM SRL are creante fata de firma FARTRANS SRL.

Suma de recuperat: 15418,97 RON.

Statistici companie ERMI COM SRL

64 marfuri publicate

1244 camioane publicate

Statistici companie FARTRANS SRL

1375 marfuri publicate

322 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant BALASA G. MIHAIL II

Recuperare creante – Declarant BALASA G. MIHAIL II.

Recuperare creante – Declarant BALASA G. MIHAIL II

Firma BALASA G. MIHAIL II are creante fata de firma GHEVAS PIESE AUTO SRL.

Suma de recuperat: 1371,29 RON.

Statistici companie BALASA G. MIHAIL II

73 marfuri publicate

498 camioane publicate

Statistici companie GHEVAS PIESE AUTO SRL

225 marfuri publicate

1 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant BALASA G. MIHAIL II

Recuperare creante – Declarant CRISTIANU IMPEX SRL

Recuperare creante – Declarant CRISTIANU IMPEX SRL

Firma CRISTIANU IMPEX SRL are creante fata de firma MOJITO SRL.

Suma de recuperat: 3200 EUR.

Statistici companie CRISTIANU IMPEX SRL

14 marfuri publicate

342 camioane publicate

Statistici companie MOJITO SRL

2521 marfuri publicate

85 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant BETA LOGISTIK SRL

Recuperare creante – Declarant BETA LOGISTIK SRL

Firma BETA LOGISTIK SRL are creante fata de firma DSV GRUP & CO SRL.

Suma de recuperat: 3200 EUR.

Statistici companie BETA LOGISTIK SRL

76 marfuri publicate

78 camioane publicate

Statistici companie DSV GRUP & CO SRL

66 marfuri publicate

4 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TRANS SAVIUC SRL

Recuperare creante – Declarant TRANS SAVIUC SRL

Firma TRANS SAVIUC SRL are creante fata de firma ERTRAG SRL.

Suma de recuperat: 806 RON.

Statistici companie TRANS SAVIUC SRL

86 marfuri publicate

8663 camioane publicate

Statistici companie ERTRAG SRL

1649 marfuri publicate

2 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant GLOBUS TRANSPEDITION SRL

Recuperare creante – Declarant GLOBUS TRANSPEDITION SRL

Firma GLOBUS TRANSPEDITION SRL are creante fata de firma EUROTRANS SRL.

Suma de recuperat: 35697,13 EUR.

Statistici companie GLOBUS TRANSPEDITION SRL

86 marfuri publicate

8663 camioane publicate

Statistici companie EUROTRANS SRL

2759 marfuri publicate

3421 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TUDOR CRISCOS SPEDITION SRL

Recuperare creante – Declarant TUDOR CRISCOS SPEDITION SRL

Firma TUDOR CRISCOS SPEDITION SRL are creante fata de firma GOWI SPED SRL.

Suma de recuperat: 703,93 EUR.

Statistici companie TUDOR CRISCOS SPEDITION SRL

273 marfuri publicate

1197 camioane publicate

Statistici companie GOWI SPED SRL

671 marfuri publicate

199 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant NICODIN SRL

Recuperare creante – Declarant NICODIN SRL

Firma NICODIN SRL are creante fata de firma SOLEMN SRL.

Suma de recuperat: 11290,13 EUR.

Statistici companie NICODIN SRL

89 marfuri publicate

400 camioane publicate

Statistici companie SOLEMN SRL

27 marfuri publicate

114 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant LAW EXPED TRANS SRL

Recuperare creante – Declarant LAW EXPED TRANS SRL

Firma LAW EXPED TRANS SRL are creante fata de firma CONFORTES MAXIMA SRL.

Suma de recuperat: 11290,13 EUR.

Statistici companie LAW EXPED TRANS SRL

721 marfuri publicate

556 camioane publicate

Statistici companie CONFORTES MAXIMA SRL

40 marfuri publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Licitaţie publică

Licitaţie publică

licitaţie publică, 1. mijloc procedural prin care se asigură valorificarea bunurilor debitorului prin vânzarea silită a acestora, la care se recurge ori de câte ori recuperarea creanţei nu poate fi făcută pe o altă cale mai convenabilă creditorulul. 1) în cazul bunurilor mobile, executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la l.p., vânzare directă şi prin alte modalităţi admise de lege. Dacă valorificarea bunurilor urmează să se facă prin vânzare la l.p., executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la întocmirea procesului-verbal de sechestru a bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, va fixa data, ora şi locul l. Vânzarea la l. se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, pentru motive temeinice, în alt loc. Executorul judecătoresc îl va înştiinţa pe debitor despre data, ora şi locul vânzării l. Vânzarea nu se va putea face în mai puţin de două săptămâni, nici în mai mult de două luni de la data procesului-verbal de
sechestru; termenul vânzării se va putea scurta sau prelungi, cu acordul atât al creditorului, cât şi al debitorului; de asemenea, dacă bunurile sunt supuse pierii sau stricăciunii, executorul judecătoresc va putea chiar din oficiu să scurteze termenul de vânzare. Cu cel puţin 3 zile înainte de ţinerea l., executorul judecătoresc va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare la locul l., la sediul organului de executare, al primăriei de la locul vânzării bunurilor şi al instanţei de executare, iar atunci când apreciază că este necesar, vânzarea la l. va fi anunţată şi într-un ziar de largă circulaţie. Publicaţiile şi anunţurile de vânzare vor cuprinde data, ora şi locul licitaţiei, enumerarea bunurilor ce vor fi oferite spre vânzare, cu indicarea pentru fiecare a preţului de începere a l., care este preţul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiză. La l. poate participa orice persoană care, cel mai târziu până la începerea vânzării la l.p., a consemnat la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C.-S.A. sau la orice instituţie bancară, la dispoziţia executorului judecătoresc, cel puţin 10% din preţul de începere a l. pentru bunurile pe care intenţionează să le cumpere. Desfăşurarea procedurii l. parcurge următoarele momente mai importante: în ziua publicată pentru vânzare, executorul judecătoresc însărcinat cu urmărirea va merge la locul unde se află obiectele, verificând starea şi numărul lor pe baza procesului-verbal de urmărire şi le preia de la custode, dându-i acestuia chitanţă de eliberare, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i s-au încredinţat şi aşa cum i s-au încredinţat; vânzarea la l. se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi spre vânzare fiecare bun în parte sau mai multe bunuri împreună, în funcţie de natura şi destinaţia lor; preţul de la care începe l. este cel prevăzut în publicaţii sau anunţuri; bunul se adjudecă aceluia care, după trei strigări succesive, făcute la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, oferă preţul cel mai mare, chiar şi atunci când, în lipsă de alţi concurenţi, acesta a fost singurul ofertant; dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit; în toate cazurile la preţ egal, va fi preferat cel care are un drept de preempţiune asupra bunului urmărit; creditorii urmăritori sau interve-nienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din preţul de începere a l.; în cazul în care adjudecatar este însuşi creditorul urmăritor, iar la urmărire nu participă alţi creditori sau aceştia se află într-un rang de preferinţă inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune în contul preţului creanţa sa, în tot sau în parte; după adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să depună de îndată întregul preţ, în numerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, încuviinţată de executorul judecătoresc, preţul se va putea depune în cel mult 5 zile; dacă preţul nu se va depune în aceste condiţii, se va relua l. sau, după caz, o altă modalitate de valorificare a bunului, iar primul adjudecatar este răspunzător atât de scăderea preţului obţinut la a doua vânzare, cât şi de cheltuielile făcute pentru aceasta; sumele se vor stabili de către executorul judecătoresc prin proces-verbal cu putere de titlu executoriu şi se vor reţine cu precădere din suma depusă; executorul judecătoresc va consemna de îndată sumele de bani încasate, păstrând dovada consemnării; despre aceasta el va face menţiune şi în procesul-verbal de l. Licitaţia se va închide de îndată ce din sumele obţinute se pot acoperi creanţele ce se urmăresc, precum şi toate cheltuielile de executare. După închiderea l., executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum şi de adjudecatar. 2) Imobilele urmărite silit se valorifică prin vânzare la l.p., vânzare directă şi prin alte modalităţi admise de lege. In cazul în care obiectul executării silite îl formează mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vânzare prin l.p. se va îndeplini pentru fiecare bun în parte. în vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta şi va încheia un proces-verbal de situaţie, după care executorul îl va soma pe debitor că, în cazul în care nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Dacă în termen de 15 zile de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare.

Executorul va stabili preţul imobilului, putând cere părerea unui expert, în cazul în care consideră necesar. Totodată, executorul va cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre executare şi vor fi citaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilulul. După emiterea somaţiei şi în tot cursul executării silite executorul judecătoresc poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară în vederea unei mai bune administrări a imobilului urmărit; administratorul-sechestru poate fi numit şi la cererea creditorulul. în termen de 5 zile de la stabilirea preţului imobilului, executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare a acestuia la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară l., dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul. în cazul în care se urmăreşte imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie, o copie de pe publicaţia de vânzare a imobilului se depune şi la parchetul de pe lângă instanţa de executare. Executorul judecătoresc, la cererea celui interesat, va anunţa vânzarea la l. şi într-un ziar de largă circulaţie. Debitorul va fi înştiinţat despre data, ora şi locul vânzăril. Termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 30 de zile şi nici mai lung de 60 de zile de la afişarea publicaţiei de vânzare la locul unde va avea loc l. Persoanele care vor să cumpere imobilul la l. sunt obligate să depună la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Con-semnaţiuni C.E.C.-S.A. sau la orice instituţie bancară, la dispoziţia executorului judecătoresc, până la termenul stabilit pentru vânzare, o cauţiune reprezentând 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul; dovada consemnării va fi ataşată ofertei de cumpărare. Nerespectarea acestei obligaţii antrenează inadmisibilitatea participării la l. a persoanelor în cauză. codul de procedură civilă nu determină expres persoanele care pot participa la l.; pentru aceasta trebuie să se ţină seama de principiul instituit de art. 1306 C. civ., potrivit căruia pot cumpăra şi vinde toţi cei cărora nu le este oprit prin lege; sunt incapabili de a contracta minorii şi persoanele puse sub interdicţie; potrivit art. 1308 C. civ., nu pot fi adjudecatari, nici direct, nici prin persoane interpuse: a) tutorii, pentru averea celor puşi sub tutelă; b) mandatarii, pentru averea ce sunt însărcinaţi să o vândă; c) administratorii, pentru averea comunelor sau stabilimentelor încredinţate îngrijirii lor; d) funcţionarii publici, pentru averile statului ale căror vânzări se fac prin intermediul lor. De asemenea, nu pot fi cesionari de drepturi litigioase judecătorii, membrii ministerului public şi avocaţii din raza teritorială a instanţei unde se desfăşoară l. Persoanele care participă la l. o pot face personal sau prin mandatar, cu procură specială autentificată, care se va depune la dosarul cauzel. Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane. Vânzarea se face la sediul organului de executare sau al instanţei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau în orice alt loc, dacă se consideră că este mai potrivit pentru buna valorificare a acestuia; în comune vânzarea se poate efectua şi la sediul primăriei în raza căreia este situat imobilul. Vânzarea la l. se face în mod public şi se va ţine separat pentru fiecare imobil sau corp de proprietate; dacă mai multe corpuri de proprietate sunt grevate cu aceeaşi ipotecă sau dacă corpul de proprietate este compus din mai multe parcele, executorul judecătoresc va putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului urmăritor, ca vânzarea să se facă în acelaşi timp pentru mai multe corpuri de proprietate sau separat pentru fiecare parcelă în parte. l. începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată. Imobilul va fi oferit spre vânzare, prin strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ; legea nu stabileşte durata de timp dintre strigările succesive; ea trebuie să fie raţională pentru a se realiza scopul urmărit prin instituirea acestei regull. Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsă, de la cel fixat în publicaţie, scăzut cu valoarea acestor drepturi; dacă din cauza existenţei acestor drepturi nu s-a putut obţine un preţ suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare înscrise anterior, socotite după datele din cartea funciară, executorul judecătoresc va relua în aceeaşi zi l. pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz, strigările vor începe de la preţul menţionat în publicaţia de vânzare; dacă nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie, la acest termen l. începând de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat; dacă nu se obţine preţul de începere a l., la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe l. Va fi declarat adjudecatar persoana care, la termenul de l., a oferit preţul de vânzare potrivit acestor dispoziţii; la preţ egal va fi preferat cel care are un drept de preempţiu-ne asupra bunului urmărit. în toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecărei l., care va fi semnat de executor, creditor, debitor şi de adjudecatar. Dacă adjudecatarul nu depune preţul în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, se va organiza o nouă l. în contul acestuia, el fiind obligat să plătească cheltuielile şi eventuala diferenţă de preţ.La termenul de l. adjudecatarul va putea să achite preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua l.; dacă însă la noul termen imobilul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului; 2. mijloc procedural prin care se asigură valorificarea bunurilor ce fac obiectul cererii de partaj, prin vânzare acestora, în cazul în care partajul nu se poate realiza în natură sau prin atribuirea bunului unui copărtaş, iar vânzarea prin bună învoială nu s-a realizat în termenul stabilit de instanţă. în aceste condiţii, instanţa, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc; încheierea poate fi atacată separat cu apel; dacă nu a fost astfel atacată, aceasta nu mai poate fi supusă apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesulul. După rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la l.p. Executorul va fixa termenul de l., care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, şi va înştiinţa coproprietarii despre data, ora şi locul vânzăril. Pentru termenul de l. a bunurilor mobile, executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare, cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen; în cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de l. Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la oricare preţ oferit de participanţii la l. Dispoziţiile privind vânzarea la l.p. se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile Capitolelor II, III şi IV din Cartea a V-a a Codului de procedură civilă privind vânzarea la l. a bunurilor mobile şi imobile; sumele rezultate din vânzare vor fi împărţite de instanţă potrivit dreptului fiecărui coproprietar.

Îmbogăţire fără justă cauză

Îmbogăţire fără justă cauză

îmbogăţirea fără justă cauză, Consideraţii introductive. Noţiune. Origine. Reglementare. Definiţie. Condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză. Efectele îmbogăţirii fără justă cauză. Prescripţia dreptului la acţiune.

Consideraţii introductive. Noţiune. Origine.

Vechiul cod civil nu cuprindea niciun text în care să se consacre expres, cu valoare de principiu, îmbogăţirea fară justă cauză, izvor de obligaţii civile distinct, de sine stătător, deşi existau numeroase texte care făceau aplicarea ideii de îmbogăţire fară justă cauză şi prevedeau obligaţia de restituire în sarcina celui care şi-a mărit patrimoniul prin micşorarea corelativă a patrimoniului altei persoane. Dintre aceste aplicaţii practice, exemplificăm: art. 484 din vechiul Cod civil prevedea că fructele se cuvin proprietarului bunului frugifer, dar are obligaţia de a plăti semănăturile, arăturile şi munca depusă de alţii; art. 493 din vechiul Cod civil prevede că cei care a ridicat o construcţie, a făcut o plantaţie sau o altă lucrare pe terenul său, cu materialele altuia, este obligat să plătească contravaloarea acelor materiale; art. 494 din vechiul Cod civil, potrivit căruia proprietarul unui teren care dobândeşte prin accesiune o construcţie, plantaţie sau lucrare realizată de altul pe acel teren este obligat să-l despăgubească pe constructor, indiferent că este de bună sau de rea-credinţă; art. 997 din vechiul Cod civil, în materia plăţii nedatorate, confonn căruia solvens era obligat să-i plătească lui accipiens toate impensele necesare şi utile; art. 1618 din vechiul Cod civil, în materia contractului de depozit; art. 1691 din vechiul Cod civil referitor la creditorul gajist etc. Toate aceste exemple se regăsesc şi în actualul Cod civil, alături însă de o reglementare principală a îmbogăţirii fară justă cauză. Având în vedere aceste aplicaţii practice, precum şi altele, practica judiciară şi doctrina juridică elaboraseră o adevărată teorie generală a îmbogăţirii fară justă cauză, izvor distinct de obligaţii. în mare parte, filonul acestei teorii generale a îmbogăţirii fară justă cauză este cel francez — marea parte a observaţiilor doctrinei fiind împrumutate din acest spaţiu juridic. La rândul său, dreptul francez, într-o autentică tradiţie civilistă dezvoltase regulile îmbogăţirii fără justă cauză preluate din dreptul roman unde portanţa îmbogăţirii fără justă cauză era cu adevărat colosală şi regăsibilă în toate sistemele civiliste de drept cu aproximativ aceleaşi coordonate tehnico-juridice, dar şi în sistemul anglo-saxon de drept. Indiferent de denumirea care se dădea mecanismului îmbogăţirii fară justă cauză, importanţa sa teoretică şi practică de drept comun al restituirilor, reclama o reglementare expresă. Această reglementare, ţinând seama de concluziile doctrinei şi jurisprudenţei în materie se regăseşte astăzi în noul Cod civil.

Reglementare. Definiţie.

Reglementarea principală a îmbogăţirii fară justă cauză face obiectul art. 1345-1348 noul Cod Civil, compunând secţiunea a 3-a a Capitolului III („Faptul juridic licit”), din Titlul II („Izvoarele obligaţiilor”) al Căiţii a V-a („Despre obligaţii”). Pe lângă această reglementare principială, regăsim numeroase alte reglementări specializate care reprezintă aplicaţii practice ale mecanismului îmbogăţirii fără justă cauză, în materia drepturilor reale, succesiunilor şi în materia contractelor. În noua reglementare există numeroase aplicaţii speciale ale regulilor deduse din îmbogăţirea fară justă cauză. De exemplu, în materie de accesiune, întregul mecanism al despăgubirilor subsecvente porneşte de fapt, de la regulile îmbogăţirii fară justă cauză când autorul lucrărilor este de bună-credinţă (a se vedea art. 581 şi unn.); în materie de fructe şi producte, art. 550 alin. (4) noul Cod Civil prevede că „Cel care, fără acordul proprietarului, avansează cheltuielile necesare pentru perceperea fructelor sau productelor poate cere restituirea cheltuielilor” etc.

în doctrină, îmbogăţirea fară justă cauză este definită ca fiind: faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micşorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fară ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic. O asemenea definiţie este astăzi susţinută de prevederile art. 1345 noul Cod Civil care enumeră în maniera unei definiţii, condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză. Acest fapt juridic generează un raport juridic în conţinutul căruia se regăseşte obligaţia celui ce şi-a sporit patrimoniul de a restitui celui însărăcit valoarea cu care s-a îmbogăţit. Creditorul se numeşte însărăcit, iar debitorul îmbogăţit. Atunci când îmbogăţitul nu-şi îndeplineşte obligaţia, însărăcitul poate introduce o acţiune în justiţie prin care pretinde restituirea, numită, după tradiţia romană a acestui mecanism, actio de in rem verso.

Condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză.

Pentru ca îmbogăţirea fară justă cauză să dea naştere raportului juridic de obligaţii şi acţiunea în restituire să fie admisă, art. 1345 noul Cod Civil, urmând concluziile mai vechi ale literaturii de specialitate şi practicii judiciare, a prevăzut necesitatea îndeplinirii anumitor condiţii. Aceste condiţii sunt de două feluri: materiale şi juridice.

A. Condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire sunt:

a) să existe o îmbogăţire a pârâtului (art. 1345 noul Cod Civil). îmbogăţirea poate consta în mărirea patrimoniului prin dobândirea unui bun sau a unei creanţe, îmbunătăţirea unui lucru al proprietarului de către o altă persoană, edificarea unei construcţii, facerea unei plantaţii sau executarea unei lucrări pe terenul altuia etc. îmbogăţirea este posibil să aibă loc şi prin evitarea unei cheltuieli obligatorii, cum sunt: plata unei datorii, remiterea de datorie, prestarea unei munci sau a unor servicii de către altul în favoarea pârâtului, folosirea de un bun care aparţine altuia etc. în sinteză, se poate spune că există îmbogăţire, de fiecare dată când în patrimoniul îmbogăţitului se poate înregistra „orice avantaj care poate fi evaluat în bani”, fară să fie necesară o creştere a activului patrimonial, fiind suficientă şi o diminuare a pasivului (chiar dacă matematic şi contabil duce la exact acelaşi rezultat) -rămâne discutabil dacă este posibilă invocarea unui avantaj moral cu titlu de îmbogăţire (de exemplu, în cazul copilului care a beneficiat de educaţie privată, fară ca părinţii acestuia să achite costurile acestei educaţii profesorului), astfel cum o anumită jurisprudenţă mai veche a admis (a se vedea J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 38, nota 8). Temeiurile sunt mai degrabă sunt diferite, de cele mai multe ori, fiind vorba de un contract neonorat, dar nefiind exclusă şi aplicarea mecanismului îmbogăţirii fără justă cauză.;

b) să existe o însărăcire a reclamantului (art. 1345 noul Cod Civil). însărăcirea poate rezulta dintr-o pierdere economică, cum ar fi: ieşirea unei valori din patrimoniu (bun sau creanţă), prestarea unor activităţi sau servicii care nu au fost remunerate de beneficiarul lor, efectuarea unor cheltuieli în favoarea îmbogăţitului (cheltuieli de conservare sau de îmbunătăţire a unui bun proprietatea altuia) etc. însărăcirea nu trebuie să constea neapărat într-o diminuare a patrimoniului şi tocmai de aceea se includ în această categorie ipotezele de prestare a unui serviciu (obligaţiile de a face) executate de însărăcit, fară a fi plătit pentru contravaloarea lor;

c) între îmbogăţirea pârâtului şi însărăcirea reclamantului să fie o legătură sau corelaţie directă (dedusă din acelaşi art. 1345 noul Cod Civil). Cu alte cuvinte, cele două fenomene trebuie să aibă o cauză unică sau aceeaşi origine. Menţionăm că nu este necesar să existe o legătură cauzală necesară între îmbogăţirea unuia şi însărăcirea celuilalt, deoarece o asemenea legătură poate fi concepută numai între o faptă şi rezultatul ei. în acest sens, s-a precizat că este: „indiferent dacă însărăcirea şi îmbogăţirea corelativă rezultă din fapta păgubitului, a îmbogăţitului, a unei terţe persoane sau fortuit, fiind suficient ca ele să aibă o cauză comună – un act sau un eveniment”. în doctrină se vorbeşte în acest sens de „indivizibilitatea de origine” pentru a se sublinia că, acelaşi fapt atrage îmbogăţirea şi însărăcirea, fară ca în mod necesar una să fie cauza celeilalte;

B. Condiţiile juridice ale acţiunii în restituire sunt:

a) îmbogăţirea şi însărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice (art. 1345 noul Cod Civil vorbeşte de „îmbogăţit fară justă cauză” cu sensul de îmbogăţit fară temei juridic, pentru că, un temei de fapt, cauzal, există întotdeauna). îmbogăţirea unei persoane are justă cauză atunci când a avut loc în temeiul unui act juridic (de exemplu, un contract de vânzare executat), al unei hotărâri judecătoreşti (de exemplu, o hotărâre judecătorească prin care s-au acordat despăgubiri victimei unui accident) sau al legii (de exemplu, prin moratoriul legal), prin uzucapiune (dobândirea unui bun prin posesie îşi găseşte justa cauză în consecinţele pe care legea le leagă de această posesie) sau posesie de bună-credinţă (dobândirea fructelor bunului frugifer îşi găseşte justa cauză în consecinţele pe care legea le leagă de posesie şi de bună-credinţă). Pentru a întări această condiţie, art. 1346

C. civ. prevede trei cazuri în care îmbogăţirea trebuie considerată justificată: i. în ipoteza în care îmbogăţirea rezultă din executarea unei obligaţii valabile  (de exemplu, vânzătorul primeşte preţul contractului valabil încheiat) – Orice soluţie contrară ar fi de natură să perturbe grav unnările elementare ale principiului foitei obligatorii a contractului. De aceea, chiar dacă vânzătorul vinde în schimbul unui preţ mai mare decât cel de piaţă sau dacă un cumpărător cumpără la un preţ inferior celui al pieţei, nu înseamnă că utilizând mecanismul unei îmbogăţiri fară justă cauză vreuna din părţi ar putea utiliza împotriva celeilalte adio de in rem verso solicitând restituirea diferenţei. Excepţia şi revenirea la regulile îmbogăţirii fară justă cauză, s-ar regăsi în ipoteza leziunii (a se vedea, pentru aceste observaţii, J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 43, nr. 45). De altfel, întreaga jurisprudenţă care anterior intrării în vigoare a prezentului cod, consacra teoria nominalismului monetar şi înlătura ideea impreviziunii, se baza tocmai pe ipoteza descrisă.; ii. în ipoteza neexercitării de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogăţit (de exemplu, victima unei fapte ilicite nu înţelege să pretindă de la autorul acesteia repararea prejudiciului cauzat – în această limită, autorul faptei ilicite este îmbogăţit just pentru că evită o micşorare a patrimoniului său)1; iii. când îmbogăţirea rezultă dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal şi exclusiv, pe riscul său” ori, după caz, cu intenţia de a gratifica (de exemplu, o persoană investeşte în calitatea drumului de acces către depozitele sale, transfonnându-1 în cale de acces pentru vehicule de mare tonaj; această calitate a drumului nu interesează pe un alt beneficiar al drumului care nu are nevoie de un drum de acces care să prezinte asemenea caracteristici întrucât activitatea sa este de altă natură) – Textul indică şi ipoteza clasică a intenţiei de a gratifica – existenţa intenţiei de a gratifica exclude ideea de lipsă a cauzei. De fiecare dată când se constată intenţia liberală, cauza justă se regăseşte în această intenţie, fară a mai fi nevoie de o altă justificare. Poate fi vorba de o asemenea intenţie în cele mai variate situaţii. în exemplul dat mai sus, în care victima unei fapte ilicite nu reclamă despăgubiri în justiţie pentru prejudiciul care i-a fost cauzat, resortul pasivităţii sale poate să constea tocmai într-o asemenea intenţie liberală a victimei care doreşte să îl ierte pe autor de datoria sa de despăgubire.;

b) îmbogăţitul să fie de bună-credinţă. Această condiţie rezultă astăzi din interpretarea art. 1345 noul Cod Civil care vorbeşte de „cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fară justă cauză (…)”. Neimputabilitatea îmbogăţirii este echivalentă de fapt, cu buna-credinţă a îmbogăţitului. Buna-credinţă se prezumă şi deci nu trebuie dovedită. Aşadar, în cazul îmbogăţirii fară justă cauză, îmbogăţitul nu trebuie să fie în culpă. Fundamentul acţiunii de in rem verso nu constă într-o conduită culpabilă a debitorului, ci rezidă în îndatorirea generală de a nu ne îmbogăţi în dauna altuia. Această îndatorire morală presupune absenţa oricărei culpe din partea îmbogăţitului, el fiind obligat să restituie, aşa cum vom vedea, numai valoarea îmbogăţirii sale, chiar dacă însărăcirea reclamantului este mai mare. Dacă îmbogăţitul a fost de rea-credinţă, nu suntem în prezenţa îmbogăţirii fară justă cauză, fiind vorba de o faptă ilicită care antrenează angajarea răspunderii civile delictuale. In acest caz, însărăcitul va putea promova o acţiune pentru repararea în întregime a pagubei ce i-a fost cauzată, constând în valoarea însărăcirii sale, chiar dacă îmbogăţirea pârâtului este inferioar – Pentru că temeiul unei asemenea acţiuni este răspunderea delictuală care nu mai cunoaşte limitările specifice mecanismului îmbogăţirii fără justă cauză. Limita este dată de valoarea prejudiciului încercat de victima faptei ilicite şi nu de cuantumul îmbogăţirii autorului faptei ilicite. ;

c) însărăcitul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă împotriva pârâtului. Aşa cum se afirmă, act io de in rem verso are caracter subsidiar şi poate fi exercitată numai în absenţa oricărui alt mijloc  juridic de recuperare a pierderii suferite. Această condiţie este astăzi prevăzută expres de art. 1348 noul Cod Civil, confonn căruia: „Cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat”. Dacă reclamantul are la dispoziţie acţiunea bazată pe contract, delict sau alt izvor de obligaţii (între care trebuie să includem neapărat şi legea)3, nu se poate intenta acţiunea bazată pe îmbogăţirea fară justă cauză. De asemenea, adio de in rem verso este inadmisibilă în ipoteza în care reclamantul urmăreşte în realitate obţinerea unei reparaţii pe care ar fi putut să o obţină pe calea unei acţiuni prescrise sau care este paralizată prin altă excepţie ce pârâtul este în drept să o invoce. Caracterul subsidiar al acţiunii întemeiată pe îmbogăţirea fară justă cauză are de fapt rolul de a împiedica o utilizare abuzivă a instituţiei prin care să fie deturnate alte instituţii ale dreptului privat în toate ipotezele în care se poate vorbi de o îmbogăţire şi o însărăcire deşi există temei juridic pentru ambele. în toate cazurile în care însărăcitul dispune de o acţiune, alta decât de in rem verso, fie că ea poate fi intentată împotriva îmbogăţitului, fie împotriva unei terţe persoane, mecanismul îmbogăţirii fară justă cauză nu este funcţional. Se observă astfel că, deşi aparent domeniul îmbogăţirii fară justă cauză este extins deoarece se bazează pe un mecanism universal, în realitate, domeniul său este extrem de restrâns datorită tocmai caracterului subsidiar al actio de in rem verso.

Efectele îmbogăţirii fără justă cauză.

Îmbogăţirea fară justă cauză dă naştere unui raport obligaţional între îmbogăţit şi însărăcit. îmbogăţitul este debitorul, iar însărăcitul este creditorul obligaţiei de restituire. Restituirea trebuie să se facă, ori de câte ori este posibil, în natură. în toate celelalte cazuri, restituirea se face prin echivalent bănesc. Astăzi, întreaga problematică a restituirilor subsecvente îmbogăţirii fară justă cauză este simplificată prin faptul că, art. 1347 alin. (2) noul Cod Civil trimite la regulile restituirii prevăzute de art. 1639 şi urm. noul Cod Civil, adică la exact aceleaşi reguli ca şi la restituirea plăţii nedatorate. Cu toate acestea, din prevederile art. 1347 alin. (1) şi din cele ale art. 1345 noul Cod Civil se deduc şi reguli proprii doar îmbogăţirii fară justă cauză. Pentru o corectă înţelegere a regulilor cărora le sunt supuse efectele restituirii prestaţiilor, trebuie să facem următoarele precizări:

a) limitele restituirii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză. în primul rând, astfel cum s-a spus în literatura juridică şi cum astăzi se deduce din prevederile art. 1345 noul Cod Civil, obligaţia de restituire are o dublă limită: i. îmbogăţitul este obligat să restituie însărăcitului numai valoarea îmbogăţirii sale, chiar dacă însărăcirea reclamantului este mai mare. Astfel, de exemplu, el nu poate fi ţinut să restituie fructele civile. Explicaţia rezidă în faptul că îmbogăţitul este de bună-credinţă şi că din partea lui nu există culpă; ii. însărăcitul are dreptul de a i se restitui doar valoarea însărăcirii sale, chiar dacă foloasele obţinute de îmbogăţit sunt mai mari. Aşadar, obligaţia îmbogăţitului este de a restitui însărăcitului valoarea îmbogăţirii sale, numai în limita însărăcirii corelative, îmbogăţirea şi însărăcirea fiind limite reciproce. A se vedea TS, col. civ., dec. nr. 102/1968. în RRD nr. 6/1968, p. 171; cum s-a subliniat în doctrină, restituirea presupune „cea mai slabă” dintre sumele reprezentând cele două aspecte ale îmbogăţirii, respectiv însărăcirii (J. Flour, J.L. Aubert, op. cit., p. 56, nr. 57). Regula se bazează pe importante considerente de echitate care îşi au originea în valoarea universală şi circulară a mecanismului îmbogăţirii fără justă cauză. Obligarea pârâtului la o restituire superioară celei a îmbogăţirii de care a beneficiat echivalează cu o însărăcire injustă, după cum, acordarea în favoarea reclamantului a unei restituiri superioare însărăcirii sale, echivalează cu o îmbogăţire injustă. Dacă însă îmbogăţirea fară justă cauză se datorează relei credinţe a îmbogăţitului, nu ne mai putem plasa pe terenul acestei instituţii. De aceea, în literatura de specialitate s-a încercat să se găsească un alt temei juridic pentru acţiunea în restituire pe care, fară îndoială, o poate introduce cel păgubit. S-au conturat două opinii. într-o primă teză s-a spus că este necesară extinderea dispoziţiilor aplicabile plăţii nedatorate referitoare la tratamentul juridic al aceipiensului de rea-credinţă. în cea de-a doua teză, pe care o împărtăşim, se va angaja răspunderea civilă delictuală a celui care a obţinut cu rea-credinţă foloasele. Reaua-credinţă a îmbogăţitului determină ieşirea din sfera cvasicontractelor – izvoare de obligaţii civile – şi intrarea în sfera delictelor civile, adică a faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii.

b) momentul la care se raportează obligaţia de restituire. Pentru ca îmbogăţirea fară justă cauză să genereze acţiunea în restituire este necesar, confonn art. 1347 alin. (1) noul Cod Civil ca îmbogăţirea să subziste la data sesizării instanţei. Pe de altă parte, rămânând în sfera îmbogăţirii fară justă cauză este necesar să determinăm momentul în funcţie de care se stabileşte întinderea obligaţiei de restituire. Există unanimitate de opinii şi soluţii în sensul că pentru a stabili sau evalua măsura îmbogăţirii pârâtului şi deci întinderea obligaţiei de restituire, instanţele de judecată se plasează în ziua introducerii acţiunii de către însărăcit. în consecinţă, dacă îmbogăţirea pârâtului a încetat până la acea dată, pentru motive independente de voinţa sa, raportul obligaţional se stinge. Regula de mai sus este, în opinia noastră, un caz de aplicare a teoriei impreviziunii. Altfel, în perioadele de depreciere a puterii de cumpărare a banilor, acţiunea de rem in verso riscă a fi derizorie, dacă îmbogăţirea s-a realizat într-o perioadă de timp anterioară momentului sesizării instanţei de judecată. De aceea, soluţia logică este reevaluarea însărăcirii şi îmbogăţirii corelative, în funcţie de întinderea lor în momentul judecăţii. Aşadar, suntem în prezenţa unei excepţii de la principiul nominalismului monetar. De aceea, în doctrină, s-a subliniat că indemnizaţia generată de îmbogăţirea fără justă cauză are natura unei datorii de valoare;

c) Restituirea este subordonată regulilor generale ale dreptului restituirilor prevăzute de art. 1639 şi urm. noul Cod Civil în această privinţă, trebuie să subliniem că este vorba de reguli principial aplicabile acţiunii în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fară justă cauză – adică este vorba doar de reguli virtual aplicabile. Aceste reguli trebuie subordonate celor două reguli pe care le-am expus mai sus. în măsura în care vreuna din dispoziţiile restituirilor astfel cum sunt ele reglementate de art. 1639 şi unn. noul Cod Civil de dovedeşte incompatibilă cu limitele restituirii aferente îmbogăţirii fară justă cauză, ea va fi aplicată cu ajustările de rigoare. Astfel, de exemplu, distincţia făcută de art. 1645 alin. (1) şi (2) noul Cod Civil în sensul restituirii sau nu a fructelor bunului frugifer sau a cheltuielilor necesare şi utile ale acestuia după cum cel obligat la restituire a fost sau nu de bună-credinţă sau după cum cauza restituirii îi este sau nu imputabilă, este complet invalidă în privinţa îmbogăţirii fară justă cauză, în contextul căreia îmbogăţitul (deci cel obligat la restituire) trebuie să fie întotdeauna de bună-credinţă, în caz contrar situându-ne pe terenul răspunderii civile delictuale. Pe de altă parte însă, restituirea va urma principiile generale ale restituirii, astfel cum acestea sunt descrise de art. 1639 şi unn. C. civ.

Prescripţia dreptului la acţiune.

Acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fară justă cauză se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani. Conform art. 2517 C. civ. termenul general de prescripţie este de 3 ani. Din moment ce nu se prevede un alt termen de prescripţie pentru cazul acţiunii în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fară justă cauză, acest termen general îi este şi ei aplicabil. Pe de altă parte, conform art. 2523 noul Cod Civil, „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui”. Ceea ce presupune în cazul special al îmbogăţirii fară justă cauză că, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care însărăcitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât însărăcirea sa lipsită de o cauză justă, cât şi persoana îmbogăţitului.

în legătură cu momentul în care tennenul de prescripţie începe să curgă atunci când îmbogăţirea şi însărăcirea corelativă s-au produs ca urmare a faptului că însărăcitul a efectuat anumite lucrări de îmbunătăţire a locuinţei îmbogăţitului, locuinţă pe care o folosea însărăcitul, s-a statuat că acesta coincide cu data când reclamantul a încetat să mai folosească acea locuinţă. Apreciem că soluţia este aplicabilă şi altor cazuri identice sau asemănătoare. în realitate, această soluţie se bazează pe un mecanism simplu inerent cursului prescripţiei şi anume pe ideea unei recunoaşteri a datoriei a cărei acţiune se prescrie. Rămânerea în posesie a imobilului echivalează pentru îmbogăţit cu o recunoaştere a datoriei pe care o are faţă de însărăcit, ori recunoaşterea datoriei atrage întreruperea cursului prescripţiei extinctive (art. 2537-2538 noul Cod Civil).

îmbogăţire fără justă cauză, fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fară ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Aceasta constituie un izvor de obligaţii, deoarece cel care a beneficiat de mărirea patrimoniului este obligat să restituie ceea ce a primit în mod necuvenit (de ex.: restituirea cheltuielilor necesare şi utile făcute de depozitar, restituirea sumelor plătite nedatorat sau a contravalorii serviciilor de care o persoană a beneficiat fară drept. Acţiunea în restituirea îmbogăţirii fără justă cauză, se poate exercita numai în cazurile în care între mărirea patrimoniului unei persoane şi micşorarea patrimoniului celeilalte există o legătură, iar reclamantul nu are la dispoziţie pentru recuperarea pierderii suferite nici o altă acţiune izvorâtă din contract, delict sau alte fapte juridice.

Recuperare creante – Declarant ATLAS BETA SUD SRL

Recuperare creante – Declarant ATLAS BETA SUD SRL

Firma ATLAS BETA SUD SRL are creante fata de firma GLOBAL LINE SPEDITION & TRANSPORT SRL.

Suma de recuperat: 1095,61 EUR.

Statistici companie ATLAS BETA SUD SRL

8 marfuri publicate

102 camioane publicate

Statistici companie GLOBAL LINE SPEDITION & TRANSPORT SRL

111 marfuri publicate

5 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ATLAS BETA SUD SRL

Recuperare creante – Declarant ATLAS BETA SUD SRL

Firma ATLAS BETA SUD SRL are creante fata de firma DREAM ESTRAG SRL.

Suma de recuperat: 1116 RON.

Statistici companie ATLAS BETA SUD SRL

8 marfuri publicate

102 camioane publicate

Statistici companie DREAM ESTRAG SRL

232 marfuri publicate

172 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant DIVERTS RADU FOREST 2005 SRL

Recuperare creante – Declarant DIVERTS RADU FOREST 2005 SRL

Firma DIVERTS RADU FOREST 2005 SRL are creante fata de firma CRX SUPORT CURIER EXPRES SRL.

Suma de recuperat: 620 RON.

Statistici companie DIVERTS RADU FOREST 2005 SRL

31 marfuri publicate

1236 camioane publicate

Statistici companie CRX SUPORT CURIER EXPRES SRL

155 marfuri publicate

2 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant CREMA VIC PALAMUT SRL

Recuperare creante – Declarant CREMA VIC PALAMUT SRL

Firma CREMA VIC PALAMUT SRL are creante fata de firma MAD COM SRL.

Suma de recuperat: 1240 EUR.

Statistici companie CREMA VIC PALAMUT SRL

1515 marfuri publicate

1559 camioane publicate

Statistici companie MAD COM SRL

815 marfuri publicate

1 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Model de acțiune în pretenții întemeiată pe dreptul de regres al asigurătorului

Model de acțiune în pretenții întemeiată pe dreptul de regres al asigurătorului

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnata S.C. [2]_ , cu sediul în_, numărul de înmatriculare în registrul comerţului_, codul unic de înregistrare _, contul bancar_, prin reprezentant legal_, în calitate de reclamantă, chem în judecat pe [3]_, domiciliat în _, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_, reprezentând despăgubiri

De asemenea, solicităm să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România art. 7201 C. proc. civ.

Probe [6]: în dovedire, solicităm următoarele probe:_

Anexăm: înscrisuri, respectiv:_, chitanţa privind plata taxei

judiciare de timbru în valoare de lei, timbrul judiciar de_

lei [7], precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. Este o acţiune în realizare, patrimonială, personală, prin care asigurătorul se întoarce împotriva persoanei responsabile de producerea accidentului de autovehicul, pentru recuperarea sumei plătite terţului cu titlu de despăgubire.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are asigurătorul.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana responsabilă de producerea accidentului.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta că asigurătorul a plătit despăgubirea terţului prejudiciat prin accidentul de autovehicul produs din culpa pârâtului şi că este incident unul din cazurile prevăzute de lege în care asigurătorul are drept de regres.

Dreptul se regres se aplică în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, şi anume:

a) accidentul a fost produs cu intenţie;

b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri, sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului.

[5] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 172/2004, precum şi ale art. 720″ C. proc. civ. în ce priveşte îndeplinirea procedurii concilierii directe.

[6] Probe. Sunt aplicabile normele de drept comun, respectiv înscrisuri şi, eventual, interogatoriul pârâtului. Se depun, obligatoriu, poliţa de asigurare, dosarul de daună, dovada achitării despăgubirii, precum şi celelalte înscrisuri necesare pentru dovedirea faptelor a căror săvârşire îndreptăţeşte asigurătorul să recupereze sumele plătite terţilor. în cazul prevăzut de art. 58 lit. d) din lege se poate administra şi proba cu martori pe aspectul avut în vedere de această împrejurare.

Se anexează, obligatoriu, înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs concilierii directe, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile. Dovada acesteia se face cu înscrisul reprezentând confirmarea de primire a convocării.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului cererii, stabilindu-se conform prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului;

b) material – este competentă judecătoria, pentru cererile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei (art. 1 pct.l C. proc. civ.), sau tribunalul, pentru litigiile al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Recuperare creante – Declarant ALTMAN 2006 SRL

Recuperare creante – Declarant ALTMAN 2006 SRL

Firma ALTMAN 2006 SRL are creante fata de firma CARGO POINT LOGISTICS SRL.

Suma de recuperat: 434 EUR.

Statistici companie ALTMAN 2006 SRL

24 marfuri publicate

56 camioane publicate

Statistici companie CARGO POINT LOGISTICS SRL

232 marfuri publicate

3 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant L-TRANZIT IMPEX SRL

Recuperare creante – Declarant L-TRANZIT IMPEX SRL

Firma L-TRANZIT IMPEX SRL are creante fata de firma SC ALTEX ROMANIA SRL.

Suma de recuperat: 1116 RON.

Statistici companie L-TRANZIT IMPEX SRL

7517 marfuri publicate

4245 camioane publicate

Statistici companie SC ALTEX ROMANIA SRL

3920 marfuri publicate

82 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant CLAU & BURG SRL

Recuperare creante – Declarant CLAU & BURG SRL

Firma CLAU & BURG SRL are creante fata de firma MOJITO SRL.

Suma de recuperat: 8578,07 RON.

Statistici companie CLAU & BURG SRL

4 marfuri publicate

15 camioane publicate

Statistici companie MOJITO SRL

2521 marfuri publicate

85 camioane publicate

6 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant LICURICI IMPEX SRL

Recuperare creante – Declarant LICURICI IMPEX SRL

Firma LICURICI IMPEX SRL are creante fata de firma L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL.

Suma de recuperat: 1364 RON.

Statistici companie LICURICI IMPEX SRL

23 marfuri publicate

71 camioane publicate

Statistici companie L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL

3923 marfuri publicate

82 camioane publicate

2 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant EURO DMDCARGO SRL

Recuperare creante – Declarant EURO DMDCARGO SRL

Firma EURO DMDCARGO SRL are creante fata de firma PREMIUM SCHNEIDER SPED SRL.

Suma de recuperat: 372 EUR.

Statistici companie EURO DMDCARGO SRL

46 marfuri publicate

68 camioane publicate

Statistici companie PREMIUM SCHNEIDER SPED SRL

425 marfuri publicate

73 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant NATI OLIMPIA SRL

Recuperare creante – Declarant NATI OLIMPIA SRL

Firma NATI OLIMPIA SRL are creante fata de firma ECO STAR REL SRL.

Suma de recuperat: 4437,62 RON.

Statistici companie NATI OLIMPIA SRL

160 marfuri publicate

673 camioane publicate

Statistici companie ECO STAR REL SRL

555 marfuri publicate

2 camioane publicate

2 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant OST TRANSPORT SRL

Recuperare creante – Declarant OST TRANSPORT SRL

Firma OST TRANSPORT SRL are creante fata de firma POLACH IMPEX SRL.

Suma de recuperat: 1054 RON.

Statistici companie OST TRANSPORT SRL

211 marfuri publicate

241 camioane publicate

Statistici companie POLACH IMPEX SRL

1001 marfuri publicate

4275 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Model de acțiune întemeiată pe gestiunea de afaceri

Model de acțiune întemeiată pe gestiunea de afaceri

ACŢIUNE ÎNTEMEIATA PE GESTIUNEA DE AFACERI

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ , domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_ în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata sumei de_,

cu titlu de indemnizaţie pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-am efectuat cu privire la [4]_

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu: _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații

[ 1 ] Natura juridică. Gestiunea intereselor altei persoane (gestiunea de afaceri) este un fapt juridic licit constând în operaţiunea prin care o persoană (gerant) intervine, prin fapta sa voluntară şi unilaterală, şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane (gerat), fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.
Acţiune întemeiată pe gestiunea de afaceri este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte fie recuperarea de către gerant a cheltuielilor făcute în interesul geratului, fie repararea prejudiciului cauzat geratului prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune de către gerant.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are, după caz, fie persoana care pretinde că a gerat interesele alteia (gerantul), fie cea care pretinde că interesele sale au fost gerate de o altă persoană (geratul).

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are, după caz, în funcţie de persoana care a introdus acţiunea, geratul sau gerantul.

[4] Obiectul acţiunii poate consta în orice obligaţii care să se circumscrie raporturilor juridice născute din gestiunea de afaceri, cum ar fi: obligarea geratului la plata cheltuielilor necesare şi utile făcute de gerant în legătură cu un imobil al geratului; obligarea deponentului, în calitate de gerat, la restituirea cheltuielilor necesare şi utile efectuate de către depozitar, în calitate de gerant, asupra bunului dat în depozit; obligarea gerantului la repararea prejudiciului cauzat geratului prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune etc.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona şi argumenta în fapt îndeplinirea condiţiilor gestiunii de afaceri25, după cum urmează:

a) se va individualiza obiectul gestiunii, care poate consta în acte de administrare, fie ele acte materiale, cum ar fi repararea unui bun al geratului, fie acte juridice, cum ar fi plata unor taxe sau impozite, angajarea celui care urmează să efectueze reparaţia, vinderea unor bunuri ale geratului supuse pieirii sau stricăciunii etc. Actele juridice se pot încheia de gerant în nume propriu, dar cu intenţia ca ele să profite geratului;

b) se va justifica utilitatea gestiunii, arătându-se care este pierderea patrimonială evitată geratului prin raportare la momentul săvârşirii actului de gestiune;

c) se va invoca faptul căgeratul nu a ştiut de operaţiunea efectuată în folosul său de către gerant, pentru că, altfel, acea operaţiune ar avea valoarea unui mandat tacit;

d) se va invoca faptul că gerantul a acţionat în interesul altei persoane, dar nu cu intenţia de a-i face o liberalitate, ci cu intenţia de a o obliga la restituirea cheltuielilor efectuate în folosul acesteia.

[6] Temeiul de drept diferă în funcţie de obiectul acţiunii întemeiate pe gestiunea de afaceri. Astfel, dacă gerantul, fie el şi un depozitar, cere obligarea geratului la plata unei indemnizaţii pentru cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu un bun al acestuia, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 991 teza a Il-a C. civ.

Dacă geratul cere obligarea gerantului la repararea prejudiciului ce i l-a cauzat prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune temeiul de drept îl constituie art. 989-990 C. civ. etc.
[7] Probe:

a) înscrisuri – sunt necesare pentru dovedirea de către gerant a operaţiunilor ce intră în obiectul gestiunii de afaceri, dacă este vorba despre acte juridice ce nu pot fi dovedite decât cu înscrisuri, conform regulilor cu privire la proba actelor juridice;

b) interogatoriul pârâtului – cu privire la fapte personale ce ţin de condiţiile gestiunii de afaceri. De pildă, dacă pârâtul este gerantul, el poate fi interogat cu privire la actele efectuate pentru gerat şi la condiţiile efectuării acestora;

c) martori – pe aspectul operaţiunilor ce intră în obiectul gestiunii, dacă acestea sunt fapte materiale, precum şi dacă sunt acte juridice în cazul în care proba lor se invocă de gerat, întrucât acesta este un terţ faţă de respectivele acte, putându-le, deci, dovedi cu orice mijloc de probă;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului sau indemnizaţiei pretinse prin acţiune -în măsura în care acestea nu au fost recunoscute de pârât sau dovedite cu mijloacele de probă anterior menţionate.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea pretenţiilor solicitate prin acţiune, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr.l46/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea pretenţiilor solicitate, potrivit art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă:

a) teritorial-este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în restituirea plății lucrului nedatorat

Model de acțiune în restituirea plății lucrului nedatorat

ACŢIUNE IN RESTITUIREA PLAŢII LUCRULUI NEDATORAT

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ __domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la restituirea sumei de__ cu titlu de plată nedatorată.

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1092 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Explicații

[1] Natura juridică. Acţiune în restituirea plăţii lucrului nedatorat este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte recuperarea plăţii făcute de persoana care, din eroare, s-a crezut debitor, plătind o datorie inexistentă sau care nu-i incumba.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde că a făcut o plată nedatorată altei persoane (solvens).
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana căreia i se impută primirea unei plăţi ce nu i se cuvenea (accipiens); în situaţia în care sunt întrunite condiţiile art. 993 alin. (2) C. civ., acţiunea trebuie îndreptată împotriva adevăratului debitor (respectiv atunci când, deşi reclamantul a făcut o plată nedatorată, creditorul, cu bună-credinţă, a desfiinţat titlul său de creanţă).

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona şi argumenta în fapt îndeplinirea condiţiilor plăţii nedatorate, după cum urmează:

a) reclamantul să fi efectuat în favoarea pârâtului o prestaţie cu titlu de plată, indiferent de obiectul ei, care poate consta într-o sumă de bani, într-un bun individual determinat sau într-un bun determinat generic;

b) datoria pentru stingerea căreia s-a făcut plata nu există din punct de vedere juridic. Prin excepţie de la această regulă, sunt şi cazuri în care plata unei datorii existente, valabilă din punct de vedere juridic, dă dreptul la restituire, şi anume atunci când plata unei asemenea datorii nu a fost făcută creditorului, ci unei alte persoane;

c) plata a fost făcută din eroare, ceea ce înseamnă că reclamantul a plătit având credinţa că este debitor al pârâtului [art. 993 alin. (1) C. civ.], pentru că altfel, dacă el a plătit ştiind că nu este dator, o atare plată poate fi interpretată fie ca o liberalitate, fie ca o gestiune a intereselor altei persoane. De menţionat că şi dolul se asimilează cu eroarea în efectuarea plăţii şi că sunt şi situaţii în care restituirea nu este condiţionată de eroarea solvensului, respectiv situaţia în care acesta şi-a plătit o datorie faţă de creditorul său, după care, pentru că a pierdut chitanţa liberatorie, o plăteşte din nou pentru a scăpa de urmărirea creditorului, apoi găseşte chitanţa liberatorie astfel că cea de-a doua plată apare ca lipsită de cauză şi va fi supusă restituirii, deşi nu a fost făcută din eroare. De asemenea, şi în situaţia în care plata a fost efectuată în temeiul unei obligaţii lovite de nulitate absolută se naşte dreptul la restituire, căci, deşi debitorul a plătit ştiind că obligaţia asumată este nulă, părţile trebuie repuse în situaţia anterioară încheierii actului lovit de nulitate absolută.

[5] Temeiul de drept este dat de dispoziţiile art. 1092 C. civ.

[6] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură să dovedească actul juridic al plăţii;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul primirii plăţii şi al cauzei acestei operaţiuni;

c) martori – pe aspectul actului juridic al plăţii atunci când aceasta are o valoare mai mică de 250 lei sau în cazul imposibilităţii materiale sau morale de preconstituire a probei scrise (art. 1198 C. civ.), precum şi pe aspectul cauzei datoriei în vederea stingerii căreia s-a făcut plata şi al poziţiei subiective a reclamantului la momentul efectuării plăţii.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea pretenţiilor solicitate prin acţiune, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea pretenţiilor solicitate, după distincţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză

Model de acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză

ACŢIUNE ÎNTEMEIATA PE ÎMBOGĂŢIREA FĂRĂ JUSTĂ CAUZĂ

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Obligarea pârâtului la plata_[4]

De asemenea, vă solicit să dispuneţi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art.
Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de_lei şi timbrul

judiciar de_lei. [8]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [9]

Explicații teoretice

[1] Natura juridică. îmbogăţirea fără justă cauză este un fapt juridic licit care constă în sporirea activului sau micşorarea pasivului patrimoniului unei persoane în dauna unei alte persoane care suferă o micşorare corespunzătoare a patrimoniului său, în lipsa oricărui temei juridic (legal sau contractual) care să o justifice Acţiune întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză (actio de in rem verso) este o acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte recuperarea pierderii suferite pe seama îmbogăţirii corespunzătoare de către o altă persoană, în măsura îmbogăţirii acesteia, dar nu mai mult decât valoarea sărăcirii.

[2] Calitate procesuală activă (reclamant) are orice persoană care pretinde micşorarea patrimoniului său pe seama măririi nelegitime a patrimoniului altei persoane.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are persoana căreia i se impută majorarea nelegitimă a patrimoniului pe seama micşorării patrimoniului altei persoane.

[4] Obiectul acţiunii. Se va menţiona pretenţia concretă ce se cere prin această acţiune, spre exemplu: obligarea pârâtului la plata contravalorii îmbunătăţirilor necesare şi utile efectuate de reclamant, în calitate de chiriaş, la imobilul proprietatea pârâtului; obligarea pârâtului la restituirea alocaţiei de stat încasate pentru copilul minor încredinţat reclamantului; obligarea pârâtului-proprietar care a cules fructele la plata semănăturilor, arăturilor şi a muncii suportate de reclamantul; obligarea pârâtului-proprietar care a ridicat o construcţie pe terenul său cu materialul reclamantului să-i plătească acestuia contravaloarea materialelor; obligarea pârâtului-proprietar care a reţinut construcţia edificată pe terenul său de către reclamant la restituirea către acesta a valorii materialelor şi a preţului muncii sau a sporului de valoare adus terenului; obligarea pârâtului-proprietar la restituirea cheltuielilor făcute de reclamant cu conservarea bunului încredinţat etc.

[5] Motivele de fapt. Se vor menţiona şi argumenta în fapt condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză2), şi anume:

a) mărirea patrimoniului pârâtului prin dobândirea unui bun, a unei sume de bani, a unei creanţe, îmbunătăţirea unui Iucru-proprietatea sa de către o altă persoană sau folosirea unui bun aparţinând altuia;

b) micşorarea patrimoniului reclamantului cu aceeaşi valoare cu care s-a mărit patrimoniul pârâtului;

c) existenţa unei legături între mărirea patrimoniului pârâtului şi micşorarea patrimoniului reclamantului, în sensul că ambele modificări patrimoniale sunt efectul aceleiaşi cauze;

d) inexistenţa unei cauze legitime pentru mărirea patrimoniului pârâtului în detrimentul patrimoniului reclamantului, ceea ce înseamnă că dezechilibrul patrimonial produs între părţile litigante nu are un temei legal, cum ar fi un contract, o dispoziţie legală, o hotărâre judecătorească;

e) inexistenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite de către reclamant, ceea ce înseamnă că acţiunea în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză are un caracter subsidiar, neputând fi folosită dacă există vreo altă acţiune pentru realizarea dreptului său la restituire. De exemplu, proprietarul unui bun individual determinat nu are deschisă acţiunea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză pentru restituirea acestui bun, deoarece el îşi poate valorifica dreptul la restituire pe calea acţiunii în revendicare etc.

[6] Temeiul de drept. Nu există o consacrare legală a principiului îmbogăţirii fără justă cauză, ci doar aplicaţii ale acestuia – art. 484 C. civ., art. 493 C. civ., art. 494 C. civ., art. 997 C. civ., art. 1618 C. civ., art. 1691 C. civ. Prin urmare, ori de câte ori pretenţia reclamantului nu se regăseşte într-una dintre aplicaţiile principiului îmbogăţirii fără justă cauză, consacrată într-o normă legală, se va invoca ca temei de drept chiar principiul.

[7] Probe:

a) înscrisuri – orice înscrisuri de natură să dovedească condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul dezechilibrului patrimonial pretins de reclamant şi al cuantumului pagubei, atunci când restituirea s-a cerut prin echivalent, întrucât nu mai este posibilă restituirea în natură;

c) martori – pe aspectul îndeplinirii condiţiilor îmbogăţirii fără justă cauză, care vizează, în principiu, fapte juridice, ce pot fi dovedite cu orice mijloc de probă;

d) expertiză de evaluare a despăgubirilor – atunci când restituirea s-a cerut prin echivalent, dacă cuantumul diminuării patrimoniale suportate de reclamant nu a fost recunoscut de pârât sau probat cu celelalte mijloace de probă sus-menţionate.

[8] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează la valoarea obiectului pricinii, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea obiectului pricinii, după distincţiile prevăzute în art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Instanţa competentă

a) teritorial- este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art. 5 C. proc. civ.;

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea obiectului pricinii este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Model de acțiune în daune-interese moratorii / compensatorii

Model de acțiune în daune-interese moratorii / compensatorii

ACŢIUNEA ÎN DAUNE-INTERESE MORATORII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2a]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3a]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi obligarea pârâtului la

Plata de daune-interese moratorii (despăgubiri)

în valoare de_lei, reprezentând echivalentul prejudiciului pe

care mi l-a cauzat prin executarea cu întârziere a obligaţiei contractuale asumate de acesta.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1073 coroborat cu art. 1082 şi art. 1084-1086 C. civ.

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_, precum

şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul

judiciar de_lei. [7]

Semnătura,
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

ACŢIUNEA ÎN DAUNE-INTERESE COMPENSATORII

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2b]_, domiciliat în_, în calitate de reclamant, chem în judecată pe [3b]_, domiciliat în_, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi obligarea pârâtului la

Plata de daune-interese compensatorii

în sumă de_lei, reprezentând echivalentul prejudiciului pe care mi l-a cauzat prin neexecutarea (totală sau parţială) obligaţiei contractuale asumate de acesta.

De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 1073 coroborat cu art._

Probe [6]: în dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probelor cu _, pe aspectul_

Anexez, în copie certificată, următoarele înscrisuri:_,

precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de lei şi timbrul judiciar de_lei. [7]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [8]

Comentariu

[1] Natura juridică. Răspunderea civilă contractuală este o formă a răspunderii derogatorie de la dreptul comun, dat de răspunderea civilă delictuală, care este angajată în cazul neexecutării sau a executării necorespunzătoare a unui contract de către una din părţile contractante.

Atât acţiunea privind plata de daune-interese moratorii, cât şi cea privind plata de daune-interese compensatorii sunt acţiuni personale prin care se urmăreşte recuperarea echivalentului prejudiciului încercat de una dintre părţile contractante ca urmare executării cu întârziere a obligaţiei celeilalte părţi din contract (daune-interese moratorii) sau, după caz, ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a obligaţiei de către cealaltă parte (daune-interese compensatorii).

[2] Calitate procesuală activă (reclamant).

2a. Are partea contractantă care pretinde despăgubiri pentru executarea cu întârziere a obligaţiei asumate de cocontractantul său.

2b. Are partea contractantă care pretinde despăgubiri pentru neexecutarea totală sau parţială a obligaţiei asumate de cocontractantul său.

[3] Calitate procesuală pasivă (pârât).

3a. Are cocontractantul căruia i se impută executarea cu întârziere a obligaţiei asumate prin contract.

3b. Are cocontractantul căruia i se impută neexecutarea totală sau parţială a unei obligaţii asumate.

[4] Motivele de fapt. Se va menţiona contractul ce constituie cauza obligaţiei pârâtului, precum şi condiţiile răspunderii civile contractuale, respectiv:

a) săvârşirea unei fapte ilicite de către pârât, constând în executarea cu întârziere, respectiv neexecutarea obligaţiei asumate de el prin contract;

b) producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, adică a unei pagube ce se poate cuantifica băneşte;

Evaluarea prejudiciului se poate face pe cale judecătorească (evaluarea judiciară), prin lege (evaluarea legală) sau prin convenţia părţilor (evaluarea convenţională).

• evaluarea judiciară are la bază principiile consacrate de art. 1084-1086 C. civ., respectiv: principiul după care prejudiciul trebuie să cuprindă atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens), cât şi câştigul nerealizat de creditor Qucrum cessans); principiul că debitorul va fi ţinut să repare numai prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului, cu excepţia cazului în care vina debitorului în neexecutarea obligaţiei contractuale îmbracă forma intenţiei, când debitorul este ţinut să răspundă şi pentru prejudiciul imprevizibil la momentul încheierii contractului; principiul potrivit căruia, în toate cazurile, este reparabil numai prejudiciul direct, aflat în legătură cauzală cu faptul care a generat neexecutarea contractului, nu şi prejudiciul indirect;
• evaluarea legală există în cazul obligaţiilor având ca obiect o sumă de bani, când, potrivit art. 1088 C. civ., debitorul poate fi obligat la plata de daune moratorii (pentru întârziere) care nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, fidejusiune şi societate, dobândă datorată din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept, de exemplu în materia contractului de mandat (art. 1550 C. civ.);

• evaluarea convenţională – părţile pot conveni asupra cuantumului despăgubirilor datorate de debitor fie după producerea prejudiciului, fie înainte de producerea prejudiciului, prin inserarea unei clauze exprese în contract (clauză penală).

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul pretins de reclamant, în sensul că fapta ilicită săvârşită de pârât este cauza prejudiciului pretins de reclamant, altfel spus ea a determinat producerea acelui prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei pârâtului în săvârşirea faptei ilicite, sub forma intenţiei sau a culpei, pârâtul urmând a răspunde pentru culpa cea mai uşoară;

e) punerea în întârziere a debitorului în una din formele prevăzute de lege: notificarea prin intermediul executorilor judecătoreşti [art. 1079 alin. (1) C. civ.] sau cererea de chemare în judecată a debitorului prin care s-a cerut executarea obligaţiei de către pârât.

Condiţia punerii în întârziere nu se cere în situaţia în care debitorul este de drept în întârziere, respectiv: în cazurile expres prevăzute de lege [art. 1079 alin. (2) pct. 1 C. civ.] ca, de exemplu, în materia vânzării de produse şi lucruri mobile (art. 1370 C. civ.); când părţile au convenit expres că debitorul este de drept în întârziere Ia împlinirea termenului la care trebuia să-şi execute obligaţia, fără îndeplinirea vreunei formalităţi [art. 1079 alin. (2) pct. 2 C. civ.]; când obligaţia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să treacă fără a-şi executa obligaţia [art. 1079 alin. (2) pct. 3 C. civ.]; în cazul obligaţiilor continue, cum sunt cele având ca obiect furnizarea energiei electrice, a apei sau aceea de întreţinere a unui anumit bun; în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face (art. 1078 C. civ.);

0 inexistenţa unei clauze de neresponsabilitate. Părţile contractante pot conveni (înainte de producerea prejudiciului în patrimoniul creditorului) asupra modificării consecinţelor executării cu întârziere, respectiv neexecutării obligaţiei debitorului, în sensul agravării, înlăturării sau restrângerii răspunderii debitorului, iar în cazul în care au convenit asupra înlăturării răspunderii debitorului creditorul nu mai poate obţine repararea prejudiciului datorat pentru executarea cu întârziere, respectiv neexecutarea obligaţiei debitorului. Cu toate acestea, convenţiile de neresponsabilitate sunt valabile numai în cazul în care vina debitorului îmbracă una din formele culpei (neglijenţa sau imprudenţa), nu şi forma intenţiei.

[5] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 1073-1090 C. civ.
[6] Probe:

a) înscrisuri – obligatoriu trebuie înfăţişat contractul a cărui întârziere în executare se pretinde, precum şi orice alte înscrisuri de natură să dovedească îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale;

b) interogatoriul pârâtului – pe aspectul datei executării obligaţiei asumate faţă de reclamant, al producerii prejudiciului şi al cuantumului acestuia, al vinovăţiei sale în executarea cu întârziere a obligaţiei şi al punerii sale în întârziere;

c) martori – pe aceleaşi aspecte vizate şi de interogatoriu, mai puţin cuantumul prejudiciului dacă părţile au prevăzut în contractul lor o clauză penală, adică au determinat anticipat, prin acordul lor de voinţă, întinderea prejudiciului şi cuantumul daunelor ce-1 vor acoperi41;

d) expertiză de evaluare a prejudiciului – în cazul în care cuantumul acestuia nu a fost recunoscut de pârât sau dovedit cu celelalte mijloace de probă menţionate anterior; expertiza de evaluare a prejudiciului nu se impune atunci când părţile au inserat în contract o clauză penală, prin care au evaluat anticipat, prin voinţa lor, cuantumul prejudiciului în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale.

[7] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru se calculează în funcţie de valoarea despăgubirilor pretinse prin acţiune, conform OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 29 iunie 2013.

Timbrul judiciar diferă în funcţie de valoarea despăgubirilor solicitate, conform art. 3 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare61.

[8] Instanţa competentă:

a) teritorial – este competentă instanţa de Ia domiciliul pârâtului sau, după caz, cea de la reşedinţa pârâtului din ţară, dacă el are domiciliul în străinătate ori dacă domiciliul nu este cunoscut, iar dacă nici reşedinţa nu este cunoscută, cea de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului, conform art.5 C. proc. civ., sau cea de la locul executării contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ.(competenţă teritorială alternativă);

b) material – instanţa competentă este judecătoria sau tribunalul, după cum valoarea despăgubirilor pretinse este de până la 1 miliard lei sau peste această valoare, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Acţiune în anularea unor acte juridice ale debitorului în procedura insolvenţei

Acţiune în anularea unor acte juridice ale debitorului în procedura insolvenţei

acţiune în anularea unor acte juridice ale debitorului în procedura insolvenţei, cerere adresată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator judecătorului sindic prin care se solicită anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la jude-cătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar; operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer; constituirea ori perfectarea unei garanţii
reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul legii (art. 79 din Legea nr. 85/2006).

Următoarele operaţiuni vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor şi sunt încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul: cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată; cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic; cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni; cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă; cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau a activităţii sale; cu un coindivizar asupra unui bun comun (art. 80 din Legea nr. 85/2006) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. Dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu formulează această acţiune, comitetul creditorilor o poate introduce la judecătorul-sindic (art. 81 din Legea nr. 85/2006). Nu se poate cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente (art. 82 din Legea nr. 85/2006).

Calitate procesuală pasivă au debitorul şi, după caz, cocontractantul său. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special.

Dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 79 şi 80, se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumţia poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se extinde la terţul dobânditor sau subdobânditor. Prezumţia de fraudă se păstrează şi în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă art. 79 şi art. 80 (art. 85 din Legea nr. 85/2006).

Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispoziţiilor legii, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Acţiune de recuperare a bunului transferat de debitorul aflat în procedura insolvenţei

Acţiune de recuperare a bunului transferat de debitorul aflat în procedura insolvenţei

 acţiune de recuperare a bunului transferat de debitorul aflat în procedura insolvenţei, acţiunea prin care administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor urmăreşte recuperarea de la subdobânditor a bunului ori valorii bunului transferat de către debitorul aflat în procedura insolvenţei. Acţiunea poate fi formulată numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. în situaţia în care subdobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ că nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat (art. 84 din Legea nr. 85/2006). Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru.

Activităţi curente ale debitorului în perioada de observaţie

Activităţi curente ale debitorului în perioada de observaţie

activităţi curente ale debitorului în perioada de observaţie, faptele de comerţ şi operaţiunile financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său, cum ar fi continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate; efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată (art. 2 pct. 1 din Legea nr. 32/2000). A. de a. se desfăşoară sub forma asigurărilor de viaţă şi a celor generale, facultative sau obligatorii, în condiţiile legii şi se grupează în asigurări de viaţă şi asigurări generale, cu excepţia asigurătorilor cu activitate compozită (art. 3 din Legea nr. 32/2000, art. 3 din Legea nr. 136/1995). în România a. de a. poate fi exercitată numai de persoane juridice române, constituite ca societăţi pe acţiuni şi/sau societăţi mutuale, autorizate de C.S.A.;

asigurători sau reasiguratori autorizaţi în statele membre, care desfăşoară activitate de asigurare sau de reasigurare pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii; sucursale aparţinând unor societăţi-mamă guvernate de legi dintr-un stat terţ, autorizate de C.S.A.; filiale ale unor asigurători sau reasiguratori din state terţe, autorizaţi de C.S.A.; asigurători sau reasiguratori care adoptă forma de companie europeană pe acţiuni (SE – Societas Europaea). Asigurătorul nu poate fi înregistrat în registrul comerţului fară avizul prealabil în vederea înregistrării emis de C.S.A. (art. 11 din Legea nr. 32/2000).

Acţiuni succesorale

Acţiuni succesorale

acţiuni succesorale, sintagmă ce desemnează în mod generic întregul set de acţiuni în justiţie reglementate de lege pentru a fi utilizate în raporturile dintre moştenitori şi dintre aceştia şi terţi, în vederea punerii în valoare a unor drepturi succesorale ori a unor drepturi ce au o anumită legătură cu o moştenire sau cu calitatea de moştenitori a unor persoane. A.s. pot fi grupate după cum urmează: a) a.s. propriu-zise şi a.s. privitoare la moştenire; b) a.s. specifice şi a.s. nespecifice. Au caracter de a.s.: acţiunea în petiţie de ereditate; acţiunea de partaj succesoral; acţiunea în reducţiune succesorală; acţiunea de raport succesoral; acţiunea împotriva măsurilor de conservare a patrimoniului succesoral luate în cursul procedurii succesorale notariale; acţiunea în anulare (vizând certificatul de moştenitor, certificatul de vacanţă succesorală, renunţarea la succesiune, testamentul); acţiunea în contestare (având ca obiect validitatea unui testament, existenţa şi întinderea masei succesorale, apartenenţa sau neapartenenţa unor bunuri la masa succesorală, calitatea de legatar universal a reclamantului în baza unui testament olograf); acţiunea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii; acţiunea întemeiată pe obligaţia de garanţie a împărţelii moştenirii; acţiunea fundamentată pe gestiunea de afaceri (având ca finalitate recuperarea de către reclamant de la ceilalţi moştenitori a datoriilor succesiunii plătite de el peste partea sa); acţiunea întemeiată pe ideea de subrogaţie personală (având aceeaşi finalitate); acţiunea referitoare la administrarea bunurilor în perioada indiviziunii succesorale; acţiunea vizând darea socotelilor; acţiunea pentru predarea legatului particular; acţiunea creditorilor (ipotecari sau chiro-grafari) ce formulează pretenţii asupra succesiunii etc. Competenţa soluţionării a.s. revine, prin derogare de la regulile de drept comun, instanţei de judecată în raza teritorială a căreia defunctul a avut ultimul domiciliu (dacă acest ultim domiciliu a fost în ţară) sau instanţei de judecată a locului unde se află principalele bunuri ereditare (dacă ultimul domiciliu al defunctului a fost în străinătate).

acţiuni succesorale nespecifice, varietate de acţiuni succesorale de specificul cărora este faptul că sunt susceptibile de utilizare şi în alte domenii decât acela al moştenirii. Fac parte din această grupă: acţiunea creditorilor (ipotecari sau chirografari) ce formulează pretenţii asupra succesiunii; acţiunea în contestare (vizând validitatea unui testament, calitatea de legatar universal a reclamantului în baza unui testament olograf); acţiunea în anulare (având ca obiect certificatul de moştenitor, certificatul de vacanţă succesorală, renunţarea la succesiune, testamentul); acţiunea în gestiune de afaceri (urmărind ca finalitate recuperarea de către reclamant de la ceilalţi moştenitori a datoriilor succesiunii plătite de el peste partea sa) etc.

acţiuni succesorale privitoare la moştenire, varietate de acţiuni succesorale care, fără a avea ca obiect recunoaşterea şi realizarea drepturilor succesorale, au totuşi o strânsă legătură cu o moştenire deschisă. Fac parte din această grupă: acţiunea în constatarea existenţei şi întinderii masei succesorale; acţiunea în constatarea apartenenţei şi neapartenenţei unor bunuri la masa succesorală; acţiunea întemeiată pe gestiunea de afaceri; acţiunea referitoare la administrarea bunurilor în perioada indiviziunii succesorale etc. [v. şi acţiuni succesorale]

acţiuni succesorale specifice, varietate de acţiuni succesorale care se disting prin aceea că sunt susceptibile a fi exercitate exclusiv în materie succesorală. Au acest caracter: acţiunea în petiţie de ereditate; acţiunea în reducţiune succesorală; acţiunea de raport succesoral; acţiunea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii; acţiunea în predarea legatului particular etc.

Acţiune întemeiată pe gestiunea de afaceri

Acţiune întemeiată pe gestiunea de afaceri

acţiune întemeiată pe gestiunea de afaceri, acţiune personală, în realizare, prin care se urmăreşte fie recuperarea de către gerant a cheltuielilor făcute în interesul geratului, fie repararea prejudiciului cauzat geratului prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune de către gerant. Calitate procesuală activă are, după caz, fie persoana care pretinde că a gerat interesele alteia (gerantul), fie cea care pretinde că interesele sale au fost gerate de o altă persoană (geratul), iar calitate procesuală pasivă are geratul sau gerantul, în funcţie de persoana care a introdus acţiunea. Obiectul acţiunii poate consta în orice obligaţii care să se circumscrie raporturilor juridice născute din gestiunea de afaceri, cum ar fi: obligarea geratului la plata cheltuielilor necesare şi utile făcute de gerant în legătură cu un imobil al geratului; obligarea deponentului, în calitate de gerat, la restituirea cheltuielilor necesare şi utile efectuate de către depozitar, în calitate de gerant, asupra bunului dat în depozit; obligarea gerantului la repararea prejudiciului cauzat geratului prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune etc.

Temeiul de drept diferă în funcţie de obiectul a.î.g.a.; astfel, dacă gerantul, fie el şi un depozitar, cere obligarea geratului la plata unei indemnizaţii pentru cheltuielile necesare şi utile efectuate în legătură cu un bun al acestuia, temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 991 teza a ll-a C. civ.; dacă geratul cere obligarea gerantului la repararea prejudiciului ce i l-a cauzat prin îndeplinirea necorespunzătoare a actelor de gestiune, temeiul de drept îl constituie art. 989 şi art. 990 C. civ. etc.

Acţiune în restituirea îmbogăţirii fără justă cauză, actio de in rem verso

Acţiune în restituirea îmbogăţirii fără justă cauză, actio de in rem verso

acţiune în restituirea îmbogăţirii fără justă cauză, acţiunea civilă prin care persoana care a suferit o diminuare a patrimoniului său, ca urmare a îmbogăţirii fără justă cauză a patrimoniului altei persoane, se adresează justiţiei, solicitând obligarea acesteia din urmă la restituirea valorii îmbogăţirii realizate în detrimentul său. Promovarea a.r.î.j.c. este subordonată îndeplinirii a două grupe de condiţii cumulative, şi anume: I) condiţii materiale: a) să existe o mărire a patrimoniului pârâtului şi o scădere a patrimoniului reclamantului; b) între sporirea patrimoniului pârâtului şi diminuarea patrimoniului reclamantului să existe o legătură (să fie efectul unei cauze unice); şi 2) condiţii juridice: a) îmbogăţirea şi sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice; b) îmbogăţitul să fie de bună-credinţă; buna lui credinţă fiind prezumată, nu trebuie dovedită; c) sărăcitul să nu aibă la dispoziţie o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă împotriva pârâtului. A.r.î.j.c. are caracter subsidiar şi, în consecinţă, poate fi exercitată numai în absenţa oricărui alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite. în cazul în care sărăcitul reclamant are la dispoziţie acţiunea bazată pe contract, delict sau alt izvor de obligaţii, nu poate fi promovată a.r.î.j.c. Tot astfel, a.r.î.j.c. este inadmisibilă şi atunci când reclamantul urmăreşte, în realitate, să obţină o reparaţie pe care este îndreptăţit să o pretindă pe calea unei acţiuni prescrise sau care este susceptibilă de a fi paralizată de către pârât prin invocarea unei excepţii având acest efect. Dreptul sărăcitului de a promova a.r.î.j.c. nu este dependent de capacitatea de exerciţiu a acestuia, după cum exercitarea acestui drept nu este dependentă nici de capacitatea civilă a îmbogăţitului pârât, deoarece atât dreptul la restituire, cât şi obligaţia de restituire a îmbogăţirii fără justă cauză nu au ca sursă un act juridic, ci izvorăsc din faptul juridic licit al îmbogăţirii fără justă cauză. în ipoteza când îmbogăţitul este un incapabil, întinderea obligaţiei sale de restituire se limitează la valoarea îmbogăţirii aflată încă în patrimoniul său. într-o atare ipoteză, urmează a se lua în considerare şi ideea subrogaţiei reale cu titlu particular. în toate cazurile, regula privind întinderea obligaţiei de restituire este că pentru a stabili sau evalua măsura îmbogăţirii pârâtului şi, deci, dimensiunile obligaţiei de restituire, instanţa de judecată urmează a se raporta la data introducerii acţiunii.

Ca urmare, dacă îmbogăţirea pârâtului a încetat, din motive independente de voinţa sa, până la acea dată, raportul obligaţional se stinge. Pentru a se evita prejudicierea intereselor sărăcitului, se impune însă reevaluarea sărăcirii şi îmbogăţirii corelative, în funcţie de întinderea lor în momentul judecăţii. Se creează, astfel, o excepţie justificată de la principiul nominalismului monetar. Cât priveşte proba într-o a.r.î.j.c., se vor aplica regulile de drept comun în materie, în principiu, fiind vorba de fapte juridice, dovada lor se poate face prin orice mijloc de probă. Dacă se va invoca un act juridic, se vor aplica regulile cu privire la proba actelor juridice (art. 1191 C. civ.). A.r.î.j.c. se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani. Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, acest termen începe să curgă din momentul când sărăcitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât îmbogăţirea altuia în detrimentul său, cât şi persoana care a realizat acea îmbogăţire [sin. actio de in rem verso].

Acţiune în daune-interese

Acţiune în daune-interese

acţiune în daune-interese, acţiune personală întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, prin care se urmăreşte recuperarea echivalentului prejudiciului încercat de una dintre părţile contractante ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei celeilalte părţi din contract (daune-interese moratorii) sau, după caz, ca urmare a neexecutării totale sau parţiale a obligaţiei de către cealaltă parte (daune-interese compensatorii). Condiţiile răspunderii civile contractuale sunt: a) săvârşirea unei fapte ilicite de către pârât, constând în executarea cu întârziere, respectiv neexecutarea obligaţiei asumate prin contract; b) producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului, adică a unei pagube ce se poate cuantifica băneşte; evaluarea prejudiciului se poate face pe cale judecătorească (evaluarea judiciară), prin lege (evaluarea legală) sau prin convenţia părţilor (evaluarea convenţională); c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul pretins de reclamant, în sensul că fapta ilicită săvârşită de pârât este cauza prejudiciului pretins de reclamant; d) existenţa vinovăţiei pârâtului în săvârşirea faptei ilicite, sub forma intenţiei sau a culpei, pârâtul urmând a răspunde pentru culpa cea mai uşoară; este prezu-mată în cazul obligaţiilor de rezultat; această prezumţie este însă relativă, putând fi răsturnată de debitor prin proba contrară a existenţei unei cauze străine; prezumţia de culpă operează de îndată ce creditorul face dovada că debitorul nu a realizat sau nu a obţinut rezultatul la care s-a obligat; e) punerea în întârziere a debitorului în una din formele prevăzute de lege: notificarea prin intermediul executorilor judecătoreşti sau cererea de chemare în judecată a debitorului prin care s-a cerut executarea obligaţiei de către pârât.

Condiţia punerii în întârziere nu se cere în situaţia în care debitorul este de drept în întârziere, respectiv: în cazurile expres prevăzute de lege, ca, de exemplu, în materia vânzării de produse şi lucruri mobile; când părţile au convenit expres că debitorul este de drept în întârziere la împlinirea termenului la care trebuia să-şi execute obligaţia, fără îndeplinirea vreunei formalităţi; când obligaţia, prin natura sa, nu putea fi îndeplinită decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să treacă fără a-şi executa obligaţia; în cazul obligaţiilor continue, cum sunt cele având ca obiect furnizarea energiei electrice, a apei sau aceea de întreţinere a unui anumit bun; în cazul încălcării obligaţiilor de a nu face; f) inexistenţa unei clauze de nerespon-sabilitate. Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 1073-1090 C. civ.

Acţiune ipotecară

Acţiune ipotecară

acţiune ipotecară, acţiune reală ce se naşte din ipotecă şi care serveşte creditorului ipotecar la recuperarea creanţei sale ajunse la scadenţă, prin urmărirea bunului ipotecat. O atare acţiune se promovează de către creditorul ipotecar.

MODEL DE CERERE DE EXECUTARE SILITĂ

MODEL DE CERERE DE EXECUTARE SILITĂ

Domnule executor Judecătoresc, [1]

Subsemnatul ____, domiciliat în_, în calitate de creditor, vă solicit

Punerea în executare silită_[2]

a titlului executoriu reprezentat de_[3], împotriva debitorului

_, domiciliat în_

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [4]:_

Temeiul de drept [5]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 372-373^2 C. proc. civ. raportat la art.__

Anexez alăturat hotărârea judecătorească/înscrisul ce constituie titlu executoriu.

Semnătura,

Domnului Executor Judecătoresc [6]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. în doctrină se defineşte executarea silită ca fiind procedura prin care titularul unui drept subiectiv recunoscut printr-un titlu executoriu constrânge, cu ajutorul organelor de stat competente, pe acel care îi încălcase dreptul să execute prestaţia specificată în titlu, spre a se asigura astfel respectarea dreptului şi restabilirea ordinii de drept încălcate.

Ori de câte ori titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească, executarea silită este a doua parte a procesului civil, care începe cu introducerea cererii de chemare în judecată şi sfârşeşte cu finalizarea executării hotărârii pronunţate în cauză. Atât în acest caz, cât şi atunci când titlul executoriu nu emană de la o instanţă judecătorească, executarea silită este un adevărat „proces de execuţie”, ţinând de dreptul de jurisdicţie al instanţei, întrucât instanţa are competenţa de a învesti înscrisurile prevăzute de lege cu formulă executorie, de a încuviinţa începerea executării silite şi de a judeca pe tot parcursul executării contestaţiile la executare, executorul judecătoresc fiind doar un organ auxiliar al justiţiei, care lucrează din ordinul acesteia şi sub controlul ei, neavând dreptul să decidă singur atunci când întâlneşte o piedică la executare, ci el trebuie să se adreseze instanţei de executare pentru a decide.

[2] Forma executării. Se va putea indica şi forma de executare silită aleasă de creditor, respectiv mobiliară, imobiliară, prin poprire etc.

[3] Titlul executoriu. Se va indica în ce constă titlul executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească învestită cu formulă executorie sau orice alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu (art. 372 coroborat cu art. 374 C. proc. civ.). Din această ultimă categorie fac parte, de exemplu: orice titlu constatator al creanţei Oficiului de Recuperare a Creanţelor Bancare, precum şi orice act încheiat de acesta pentru realizarea creanţelor preluate potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, fără să fie necesară învestirea cu formulă executorie; contractul de credit ipotecar, precum şi garanţiile reale şi personale subsecvente acestuia, învestite cu formulă executorie; actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă, de la data exigibilităţii acesteia; contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale constituite în scopul garantării creditului bancar; contractele de credit încheiate de CEC, în calitate de creditor; declaraţia vamală în detaliu în detaliu şi actele constatatoare încheiate de autoritatea vamală; contractul de vânzare-cumpărare, procesul-verbal de predare-primire a locuinţei şi contractul de împrumut, încheiate în condiţiile Decretului-Lege nr. 61/1990; convenţiile, contractele sau orice alte angajamente de creditare încheiate de Banca Naţională a României, pentru întregul sold al creanţei de plătit, inclusiv dobânzile sau alte costuri aferente; contractele de leasing; contractul de garanţie reală mobiliară-art. 17 din Legea nr. 99/1999 şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 137/2002; decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului, emisă în procedura Legii nr. 10/2001; etc.

[4] Motivele de fapt. Se va arăta în ce constă obligaţia debitorului stabilită prin titlul executoriu, de exemplu plata unei sume de bani, restituirea unui bun, precum şi faptul că debitorul refuză să-şi execute de bunăvoie această obligaţie.

[5]Temeiul de drept include, pe lângă normele cadru din art. 372-3732 C. proc. civ., normele specifice formei de executare aleasă de creditor, de exemplu, pentru executarea silită mobiliară art. 406-449 C. proc. civ., pentru executarea silită imobiliară art. 488-523 C. proc. civ., pentru executarea prin poprire art.452-461 C. proc. civ.

[6] Depunerea cererii. Cererea de executare se depune la executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea, conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ.

MODEL DE CERERE DE SECHESTRU ASIGURĂTOR

MODEL DE CERERE DE SECHESTRU ASIGURĂTOR

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, chem în judecată pe pârâtul [3]_, domiciliat în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Înfiinţarea unui sechestru asigurător

asupra bunurilor mobile si imobile ale pârâtului până la concurenta sumei de_lei. [4]

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 591 C. proc. civ.

Probe [7]: în dovedirea pretenţiilor, solicit proba cu_

Anexez alăturat copii certificate de pe următoarele înscrisuri

_, taxa judiciară de timbru de 91.000 lei şi timbrul judiciar de

1.500 lei [8], precum si recipisa de plată a cauţiunii în valoare de _lei. [9]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [10]

Explicaţii teoretice

[1] Natura juridică. Sechestrul asigurător este un mijloc procedural pus Ia îndemâna creditorului pentru conservarea, pe timpul judecării cauzei, a averii debitorului, prin prevenirea actelor de înstrăinare de bunuri mobile ale debitorului de rea-credinţă, care ar putea periclita executarea silită în viitor a hotărârii ce se va obţine. Prin funcţia pe care o îndeplineşte, sechestrul asigurător este o măsură asigurătorie, care constă în indisponibilizarea unei cantităţi de bunuri mobile ale debitorului-pârât, din care urmează să se îndestuleze creanţa reclamantului, dacă în momentul în care acesta va obţine o hotărâre judecătorească definitivă, debitorul nu îşi va executa de bunăvoie obligaţia.

[2] Calitate procesuală activă are creditorul interesat să indisponibilizeze o anumită cantitate de bunuri mobile ale debitorului său, în limita creanţei sale, în scopul asigurării realizării acestei creanţe în momentul în care ea va fi constatată prin hotărâre judecătorească definitivă, dacă debitorul nu-şi va executa de bunăvoie obligaţia.

[3] Calitate procesuală pasivă are debitorul titularului cererii de sechestru.

[4] în obiectul sechestrului asigurător intră bunurile mobile şi imobile ale debitorului-pârât, indiferent dacă acestea se află la el sau la un terţ, până la concurenţa valorii creanţei pretinse împotriva lui de creditor; de aceea, reclamantul-creditor trebuie să indice în cerere cuantumul creanţei rezultând din actul scris ce o constată sau din cererea principală de chemare în judecată.

Obiectul este elementul ce face diferenţa între sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie.

[5] Motivele de fapt. Se va menţiona, în primul rând, dacă creanţa reclamantului este constatată sau nu prin act scris.

Dacă creanţa este constatată prin act scris se va arăta în continuare care este actul constatator al creanţei, valoarea acesteia şi data când a devenit exigibilă, precum şi faptul că pentru această creanţă s-a intentat acţiune în justiţie; dacă creanţa nu a devenit exigibilă se va justifica, în plus, necesitatea sechestrului fie prin aceea că debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului, fie prin aceea că debitorul nu a dat asigurările promise, fie prin faptul că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea, arătându-se totodată că se va depune cauţiunea ce se va fixa de instanţă.

Dacă nu există act scris constatator al creanţei se va arăta că s-a pornit procedura judiciară de recuperare a acesteia şi că s-a plătit o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată prin acţiunea principală.

[6] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 591 şi următoarele C. proc. civ.

[7] Probe. Se poate cere administrarea oricărui mijloc de probă admis de lege, cu respectarea regulilor de drept comun în materie.

Ca înscrisuri se depun, în mod obligatoriu, actul constatator al creanţei, dacă un asemenea act există, copia cererii principale de chemare în judecată şi dovada înregistrării acesteia la instanţă, respectiv un certificat de grefă care să ateste existenţa procesului de fond pe rolul instanţei.

[8] Timbraj. Taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005) iar timbrul judiciar este de 1.500 lei, fiind prevăzute de art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.

[9] Cauţiunea.

9.1. în cazul creanţei constatate prin act scris şi ajunsă la scadenţă, depunerea cauţiunii este lăsată la aprecierea instanţei, aşa încât în această situaţie nu se poate depune vreo cauţiune o dată cu cererea de sechestru.

Dacă creanţa este constatată prin act scris, dar nu a ajuns la scadenţă, cauţiunea este obligatorie, însă cuantumul acesteia se stabileşte de instanţă după propria apreciere, aşa încât nici în această situaţie cauţiunea nu se poate depune o dată cu cererea de sechestru.

Potrivit art. 592 alin. (4) C. proc. civ., nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului.

9.2. în cazul creanţei care nu este constatată în scris, cauţiunea, în cuantum de jumătate din valoarea pretinsă prin acţiunea principală, trebuie depusă obligatoriu o dată cu cererea de sechestru.

[10] Instanţa competentă, material şi teritorial, este cea învestită cu judecata în primă instanţă a acţiunii principale, indiferent de etapa procesuală – primă instanţă, apel, recurs-în care se află judecata acestei cereri [art. 592 alin. (1) C. proc. civ.].

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!