CLAUZE ABUZIVE BANCI

Dobanda de referinta a BCR sau cum au incercat unii sa nu mai plateasca nimic pentru un credit

de

Dobanda de referinta a BCR sau cum au incercat unii sa nu mai plateasca nimic pentru un credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/285kpTEXMJf

Dobanda de referinta a bancii si modul ei de calcul ar fi trebuit cunoscute de clienti

Dupa comisionul de risc, o alta clauza din contractele de credit devenita celebra si apreciata de unii drept abuziva a fost dobanda de referinta variabila stabilita de banca, diferita de indicele de referinta Euribor, Libor sau Robor. Este cazul celor mai multe procese initiate impotriva BCR.

Ca si in cazul comisionului de risc, procesele au aparut si in acesta speta odata cu implementarea OUG 50 din 2010, prin care au fost interzise alte tipuri de dobanzi in afara celor stabilite dupa formula: marja fixa plus indicele de referinta Euribor, Libor sau Robor.

Bancile au facut atunci o mare greseala, care i-a infuriat, pe buna dreptate, pe clienti, si anume au schimbat propriile dobanzi variabile cu noile tipuri de dobanzi stabilite in lege, adica marja plus indicele de referinta Euribor, dar fara sa modifice costul total al creditelor, cu toate ca intre timp valoarea indicilor de referinta, in functie de care bancile isi calculau propriile dobanzi, scazusera puternic dupa criza. De exemplul, Euribor a scazut de la 4-5% inainte de criza la 0,5%-1% ulterior.

In acest context, in care clientii au descoperit ca bancile, in loc sa le scada dobanzile, conform evolutiei Euribor, dimpotriva, le-au mentinut sau chiar le-au majorat, din diverse motive, precum cresterea costului de finantare, rascoala publica si in justitie a fost fireasca si putea fi anticipata cu usurina de bancherii din banci si BNR. Daca ei ar fi avut atunci un gram in plus de intelepciune si unul in minus de aroganta, si ar fi apelat, de exemplu, la consultanti din afara sistemului inainte de a lua o decizie, probabil ca ar fi decis sa reduca nivelul dobanzilor cu scopul de a se intelege cu clientii si a evita procesele. Din pacate, n-au facut-o, iar acum trebuie sa traga ponoasele.

Unele instante au decis ca dobanda e abuziva…

Astfel ca, influentati de avocati ahtiati dupa celebritate si bani, oamenii au ajuns in fata judecatorilor cu cerinte extreme: de exemplu, ca in loc de o dobanda de 10%, sa plateasca una de 1% sau chiar 0%, motivand, fireste, ca dobanda de 10% este abuziva pentru ca banca nu a scazut-o odata cu indicele Euribor.

Unii, de exemplu un procuror din Oradea, despre care s-a scris in presa, au si reusit sa convinga judecatorii si sa obtina dobanda 0 la credit.

…alte instante ca e legala

Altii, despre care presa nu a mai scris, pentru a incerca sa fie obiectiva, asa cum i-ar sta bine, au pierdut procesul, intrucat instanta, Curtea de Apel Bucuresti, a constatat ca dobanda in sine, fiind un cost al unui credit, nu poate fi considerata abuziva si pur si simplu eliminata. In schimb, au precizat judecatorii, in mod just, consumatorii se pot considera prejudiciati de faptul ca banca nu a redus dobanda, odata cu indicele Euribor, si pot cere instantei recuperarea prejudiciului, insa in baza altei legi, si nu a clauzelor abuzive. 

De asemenea, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis in 2011, in doarul nr.788/103/2010, ca dobanda de referinta a BCR nu poate fi interpretata ca fiind abuziva, intrucat a fost exprimata in mod clar si inteligibil si a fost negociata, iar “aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei”.

Un client a cerut sa se inlocuiasca dobanda de referinta cu Euribor

Un alt proces pe aceeasi tema a fost pierdut de clienti definitiv, tot la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Procesul a inceput la Tribunalul Valcea, clientii bancii cerand sa se inlocuiasca “dobanda de referinta variabila” a BCR, in jur de 10%, cu dobanda Euribor, de 0,5%, la care sa se adauge marja de 1,5%, astfel ca noua dobanda sa fie de 2%.

Este vorba de un credit la care dobanda era initial fixa pe un an, respectiv de 7,4%, iar ulterior variabila, stabilita de banca, respectiv 10%.

Iata ce spun judecatorii in motivarea deciziei in favoarea BCR: “Reclamanţii precizează că după expirarea perioadei de dobândă fixă au avut surpriza constatării unei dobânzi considerabil mai mari, fără ca pirita (banca) să prezinte în concret un calcul sau o altă formulă de calcul decât cea din contract, ajungându-se practic la o dobânda de 10%.

Faţă de această împrejurare, reclamanţii au comunicat băncii că nu înţeleg să achite decât dobânda Euribor, la care se adaugă marjele convenite, în condiţiile în care indicele de referinţă Euribor a scăzut la cca. 1%.

Având în vedere situaţia de fapt expusă mai sus, reclamanţii au înţeles să precizeze că nu solicită instanţei modificarea sau revocarea convenţiei, ci doar interpretarea unei clauze contractuale, şi anume a art. 5 cu privire la sintagma „dobânda de referinţă variabilă”, pe care banca o consideră ca dobânda de referinţă variabilă BCR, iar reclamanţii consideră că se referă la indicele Euribor.

Reclamanţii menţionează că, prin comparaţie, se observă că prin aplicarea indicelui Euribor, aceştia ar plăti mai puţin, iar potrivit dispoziţiilor art. 983 C. civ., acest indice devine aplicabil prin interpretare, principiu de altfel reluat şi de prevederile art. 1 alin. (2)) din Legea nr. 193/2000 (în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze comerciale, acestea se interpretează în favoarea consumatorului).”

Judecatorii: nu se poate confunda dobanda de referinta a BCR cu indicele Euribor

Tribunalul Valcea a respins insa cererea si a dat dreptate bancii, motivand ca aceasta a oferit mai multe tipuri de imprumuturi, dintre care clientii au avut de ales, fiind astfel constienti de conditiile creditului in privinta dobanzii, astfel ca nu se poate confunda dobanda variabila a bancii cu indicele Euribor:

Ce au spus judecatorii: “Din analiza comparativă a clauzelor din contracte şi a celor din anexele la contracte, adică din „Condiţiile generale”, se observă că pârâta a avut de oferit, pentru creditele în moneda euro, două produse bancare, şi anume credite cu dobândă variabilă stabilită în funcţie de o dobândă de referinţă SC B. SA (2.10 – a) şi credite cu dobândă variabilă stabilită în funcţie de indicele de referinţă E. (2.10 – b), aşa cum sunt identificate în Condiţiile generale.

În cazul contractelor din prezentul litigiu clauza contractuală prevede că dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care s-au adăugat sau nu puncte procentuale.

Noţiunea de „dobândă de referinţă variabilă” trebuie raportată la cea de „dobândă (variabilă) de referinţă BCR” menţionată în anexa la contract – Condiţiile generale, iar nu la noţiunea de „dobândă variabilă stabilită în funcţie de indicele de referinţă Euribor”, concluzie care se impune şi prin comparaţia clauzelor cuprinse în contractele din litigiu şi cele ale contractului depus la fila 247 vol. II dosar.

Prin urmare, prin interpretarea coordonată a clauzelor contractuale, unele prin altele, instanţa a concluzionat că cele 6 contracte de credit semnate de reclamanţi au privit primul tip de produs bancar, şi anume cel prin care dobânda variabilă a fost stabilită în funcţie de dobânda de referinţă BCR, nefiind vorba despre o clauză îndoielnică, în sensul art. 983 C. civ.”

Decizia a fost confirmata si de Curtea de Apel Pitesti iar Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis o decizie definitiva in favoarea bancii.

Cum motiveaza Inalta Curte de Casatie si Justitie decizia in favoarea BCR: este mai mult decât evident că nu există identitate între dobânda de referinţă BCR şi indicele de referinţă Libor/Euribor

Motivatia Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care a dat dreptate BCR in privinta dobanzii de referinta:

„În contractele de credit se precizează expres formula de calcul a dobânzii creditului, fiind dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile BCR, la care se adaugă o marjă procentuală de 0 până la 2%. Pe de altă parte prin art. 2.10 – a şi 2.10 – b din condiţiile generale de creditare este atestată în mod clar existenţa a două produse de creditare, fiind mai mult decât evident că nu există identitate între dobânda de referinţă SC B. SA şi indicele de referinţă Libor/Euribor.

Prin urmare, prin interpretarea coordonată a clauzelor contractuale, unele prin altele, se constată că, contractele de credit au privit dobânda variabilă stabilită în funcţie de dobânda de referinţă BCR, nefiind vorba despre o clauză îndoielnică, în sensul art. 983 C. civ.”

Trebuie mentionat ca in acest proces judecatorii nu au dezbatut daca aceasta dobanda este abuziva sau nu, ci doar cererea clientilor de substituire a celor doua tipuri de dobanzi.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a dezbatut, insa, intr-un alt dosar, si daca dobanda BCR este sau nu abuziva, in urmatorul caz.

Inalta Curte de Justitie si Casatie a dezbatut si daca dobanda BCR este abuziva sau nu

Procesul s-a deschis la Tribunalul Neamt. Este vorba de un credit imobiliar de 176.300 de euro cu o dobanda fixa initiala de 7,4% in primul an si variabila ulterior, formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile BCR, la care se adauga 1,5 puncte. Dobanda Anuala Efectiva (DAE) la data semnarii contractului a fost de 8,7% pe an.

Mai intai, Tribunalul da dreptate BCR…

Clientul bancii a cerut instantei sa constate ca dobada variabila a fost abuziva, fiindca a majorata nejustificat ulterior, insa cererea a fost respinsa de tribunal din urmatoarele motive:

“Potrivit dispoziţiilor art. 2.16 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, este considerată clauză abuzivă, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Or, în cauză nu se poate aprecia că reclamantul a fost în imposibilitate de a negocia clauzele cu privire la dobânda aplicabilă creditului contractat.
Reclamantul a optat pentru acest credit deşi în oferta băncii se regăseau şi alte tipuri de credite cu condiţii diferite în ceea ce priveşte dobânda.

Deşi condiţiile creditării pentru produsul acceptat de reclamant erau prestabilite de bancă, reclamantul a avut cunoştinţă de clauzele contractului, dovadă şi faptul că a optat pentru o dobândă fixă în primul an de rambursare şi variabilă ulterior, contractul propus de pârâtă fiind adus la cunoştinţa reclamantului, conform dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 193/2000.

În ceea ce priveşte formula după care se calculează variaţia dobânzii, instanţa a constatat că au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 9 lit. g) pct. 3 din O.G. nr. 21/1992 care stabilesc că această formulă trebuie indicată în mod expres în contract, iar la art. 4.2 şi art. 4.3 din anexa la contract, s-a stabilit că pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente variabile se modifică în funcţie de evoluţia dobânzii variabile de referinţă B.C.R./indicelui de referinţă LIBOR/EURIBOR/BUBOR, dobânda rezultată aplicându-se la soldul creditului existent la data modificării.
În consecinţă, condiţiile în care survine modificarea ratei dobânzii au fost indicate în mod expres în anexa ce face parte integrantă din contract.”

…dar Curtea de Apel Bacau a fost de partea clientilor, inlocuind dobanda de referinta cu indicele Euribor

Clientul a contestat decizia la Curtea de Apel Bacau, aceasta instanta admitandu-i apelul iar hotararea primei instante a fost modificata in parte. Aceasta instanta a constatat ca dobanda de referinta a BCR este nula si a inlocuit-o cu indicele Euribor si marja fixa de 1,5%, asadar in jur de 2%, iar banca a fost obligata sa restituie clientului diferenta de dobanda de pana la 7% incasata pana in acel moment.

De ce a considerat instanta ca dobanda BCR este abuziva: pentru ca nu exista o definitie a dobanzii de referinta, iar componentele din care se compun acestea sunt neclare, ambigue

Iata de ce a considerat aceasta instanta dobanda ca fiind abuziva:

“In privinţa art. 5 şi art. 6 din contractul bancar că nu se specifică în condiţiile generale că în dobânda variabilă sunt incluse costurile de lichiditate ori cele aferente rezervei minime obligatorii, iar pe de altă parte nu se foloseşte conjuncţia „şi” care să arate că, aşa cum se susţine în apel de către intimată, dobânda va conţine atât indicele EURIBOR, cât şi costurile de lichiditate ori cele cu rezerva minimă obligatorie, iar în condiţiile generale de creditare (care completează contractul de credit) nu există o definiţie a dobânzii variabile de referinţă, astfel cum aceasta este prezentată de intimată cu ocazia litigiului.

S-a reţinut că apelantului nu i-au fost aduse la cunoştinţă la momentul încheierii contractului elementele din care era compusă dobânda variabilă de referinţă, ori că cel puţin lipsa conjuncţiei „şi” din cuprinsul art. 4.2 din condiţiile generale nu poate duce rezonabil la concluzia că împrumutatul a ştiut sau ar fi trebuit să ştie din ce este compusă dobânda la care s-a angajat, clauzele cuprinse în art. 5 din contractul de credit şi cele din art. 4.2 din condiţiile generale de creditare fiind cel puţin neclare, dacă nu chiar ambigue, în ce priveşte componenţa dobânzii de referinţă variabile.

„În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos„

Judecatori: „Împrumutatul nu ştia şi nici nu putea şti în mod rezonabil decât faptul că dobânda curentă este variabilă în funcţie de indicele EURIBOR, LIBOR sau BUBOR, dar nu putea şti şi că aceasta ar cuprinde şi alte elemente nespecificate clar în contract.

În această situaţie devin aplicabile regulile de interpretare actus non potest operari ultra intentionem agentos, conform căreia obligaţia împrumutatului nu poate cuprinde decât ceea ce se poate presupune rezonabil că a acceptat la momentul încheierii contractului, adică indicele EURIBOR şi dobânda fixă de 1,5 procente, indiferent de folosirea termenului general de „evoluţia dobânzii variabile de referinţă B.C.R.”, confuzie creată şi de faptul că ambele dobânzi sunt variabile (atât cea curentă cât şi cea de referinţă) şi ambele sunt stabilite de B.C.R. şi afişate la sediile acesteia.

Aceasta cu atât mai mult cu cât deşi nu exista o prevedere expresă la momentul semnării contractului care să oblige banca să arate nivelul maxim până la care poate fi majorată, aceasta nu însemnă că banca nu ar fi putut majora acest nivel peste un anumit nivel maxim la care s-ar fi aşteptat în mod rezonabil împrumutatul atât timp cât la data semnării contractului erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 296/2004 privind Codul consumatorului care consideră abuzivă, având deci o cauză ilicită, orice clauză care creează dezechilibru financiar semnificativ în cazul contractelor preformulate.

Judecatori: banca nu poate invoca profitul pe care trebuie sa-l obtina din credit, daca acesta este ilicit

S-a mai reţinut, de catre judecatori, că banca nu poate invoca în avantajul său legat de profitul pe care ar fi trebuit să-l obţină decât convenţia şi garanţia pentru care a semnat împrumutatul şi, nicidecum gestiunea propriului patrimoniu, influenţele economice externe, etc., deoarece profitul trebuie să fie întotdeauna licit, iar câştigul nu poate avea la bază decât legea.

S-a stabilit totodată, că nu poate fi primită apărarea intimatei (BCR), reţinută de prima instanţă, potrivit căreia clauzele au fost negociate, întrucât reclamantul a avuta de ales între mai multe oferte.

Poziţia băncii impunea redactarea clară a clauzelor contractuale, aceasta acţionând în calitate de profesionist, iar ambiguitatea clauzelor contractuale, lipsa definiţiei dobânzii variabile de referinţă ori diferenţele dintre clauzele privind aceiaşi termeni după cum aceştia sunt redactaţi în contractul de credit propriu-zis sau în condiţiile generale de creditare pot primi şi interpretarea că s-a dorit de către intimată încheierea a cât mai multe contracte de credite în detrimentul concurenţei, promiţând oferte avantajoase clienţilor ce doreau să se împrumute, însă care ulterior pot fi interpretate ambiguu şi unilateral în detrimentul celor împrumutaţi, putându-se deduce rezonabil că aceştia nu ar mai fi contractat dacă ar fi avut în cunoştinţă întinderea reală maximă şi posibilă (prin aplicare de majorări) a obligaţiei de plată a dobânzii.

În acest sens se observă că banca îşi întemeiază comportamentul şi raportează buna sa credinţă la prevederile art. 1) din Lista privind Anexa la Legea nr. 193/2000, însă nici aceste susţineri nu pot fi primite, din moment ce pentru a fi aplicabil textul de lege sunt necesare două condiţii cumulative, anume să existe o motivaţie întemeiată şi clientul – împrumutat să poată rezilia contractul, ambele condiţii lipsind din speţa de faţă; în ce priveşte prima condiţie, nu se explică de către intimată faptul că indicele EURIBOR a suferit fluctuaţii, dar dobânda a suferit numai majorări, dar nu şi atenuări a acesteia în funcţie de condiţiile de piaţă, transformând cuvântul variabil în termenii de creştere invariabilă a dobânzii, iar în ce priveşte cea de-a doua condiţie se observă că această condiţie este interpretată de intimată în sens strict formal, anume acela ca o parte să poată cere rezilierea uni contract de împrumut, făcând abstracţie de interpretarea după scopul avut în vedere de către legiuitor, anume posibilitatea efectivă, de altfel rezultată din lege, ca împrumutatul să poată returna împrumutul său băncii creditoare, adică să dispună de lichidităţile necesare rambursării restului de credit.”

Ce a sustinut BCR in apararea sa

BCR a facut recurs la Inalta Curte de Casatie, pe care l-a motivat astfel:

“În mod greşit instanţa de apel a intervenit în mecanismul contractual şi a modificat modul de calcul al dobânzii, chiar în lipsa unei cereri exprese în acest sens din partea intimatului – reclamant.

Nici dispoziţiile comunitare, nici legislaţia naţională nu permit instanţei ingerinţe în determinarea preţului contractului, în acest sens, prin preluarea dispoziţiilor art. 4 paragraful 1 al Directivei nr. 93/13/CEE, pe calea Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, legiuitorul român reglementând la rândul său excluderea clauzelor privind preţul contractului de la controlul de excesivitate prin art. 4 alin. (6).

Or, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente ce determină costul total al creditului, conform art. 3 lit. g) şi i) din Directiva nr. 2008/48 şi acest cost împreună cu marja de profit a băncii, formează preţul contractului de credit, componenta esenţială a obiectului contractului de credit, de consum.

În mod greşit instanţa de apel a reţinut faptul că, în speţă contractul de credit nu a fost încheiat cu respectarea tuturor exigenţelor impuse de actele normative aplicabile referitoare la informarea consumatorului cu privire la dobânda aplicabilă.

Sub acest aspect a arătat că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere că dispoziţiile la care părţile contractuale s-au raportat sunt cuprinse în legislaţia civilă, financiar – bancară şi cea privind protecţia consumatorului.

În acest sens, prin art. 1 din Legea nr. 193/2000 se trasează două obligaţii ce incumbă comercianţilor şi implicit băncii în contractarea cu consumatorii, respectiv: obligaţia pozitivă de transparenţă şi cea negativă de a nu stipula clauze abuzive.

Or, în cazul primei obligaţii reclamantul nu a invocat niciodată neînţelegerea contractului din această perspectivă legală, după cum nici faptul că nu ar fi negociat contractul.

Art.5 din contract stipulează că dobânda curentă este variabilă în funcţie de dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediul băncii şi se calculează în funcţie de costul resurselor de creditare ale băncii, incluzând ca element atât indicele de referinţă Euribor/ Libor, costul cu rezerva minimă obligatorie şi costurile de lichiditate şi nu se confundă cu dobânda variabilă în funcţie de indicele de referinţă Euribor sau Libor.

Cum a motivat Inalta Curte de Casatie faptul ca dobanda de referinta a BCR nu este abuziva

Inalta Curte de Casatie a gasit recursul BCR ca fiind fondat si a dat dreptate bancii, motivand astfel:

„Astfel, nici prin acţiunea introductivă nici prin cererea de apel reclamantul nu a solicitat stabilirea de către instanţa de judecată a unei dobânzi convenţionale după formula Euribor + 1,5 %, fiind astfel încălcat principiul disponibilităţii din perspectiva cerinţei ca instanţa de judecată să se pronunţe numai asupra ceea ce s-a cerut, or potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. judecătorii sunt ţinuţi a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

În cauză, stabilirea caracterului abuziv al unor clauze contractuale trebuia făcută în limitele cererii reclamantului.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală este abuzivă dacă sunt neîndeplinite cumulativ următoarele condiţii: lipsa negocierii directe şi dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei – credinţe.

În cauză, reclamantul nu a susţinut că nu ar fi negociat clauzele contractului şi nu ar fi fost informat, iar prin perfectarea unui contract cu dobândă în raport de dobânda de referinţă variabilă a B.C.R. – 8,7 la care s-a adăugat marja de 1,5 puncte procentuale reclamantul şi-a asumat riscul majorării dobânzii iniţiale în funcţie de costul resurselor de creditare ale băncii, semnând Convenţia de credit şi Condiţiile Speciale fără a rezulta din poziţia părţii că acordul acestuia a vizat o dobândă Euribor + 1,5 %.

Dobânda de referinţă variabilă nu este sinonimă şi nu se confundă cu indicele de referinţă Euribor pentru credite în euro şi Libor pentru credite în dolari SUA, or pct. 5 din contractul de credit prevede că dobânda curentă este variabilă în funcţie de „dobânda de referinţă variabilă care se afişează la sediul băncii, iar distincţia este evidentă potrivit Condiţiilor generale de creditare – Anexă la contract, instanţa de judecată prin soluţia pronunţată nesocotind chiar conţinutul contractului prin aplicarea greşită a normelor de interpretare a contractelor prevăzute de Codul civil în art. 973, art. 966, art. 970 şi art. 984.

Cât priveşte dezechilibrul semnificativ instanţa de apel trebuia să aibă în vedere obiectul contractului care îl constituie acordarea unei sume de bani pentru o anumită perioadă de timp în schimbul preţului, care în cauză este format din dobândă şi comision.

Pe de altă parte, clauzele referitoare la dobândă sunt elemente care determină costul total al creditului şi împreună cu marja de profit a băncii formează preţul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu pot privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil – aşa cum rezultă în cauză în acest sens fiind dispoziţiile Legii nr. 193/2000 [art. 4 alin. (6)] care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE.”


Ministrul Justitiei nu a venit la BNR sa discute despre clauzele abuzive din contractele de credit

de

Ministrul Justitiei nu a venit la BNR sa discute despre clauzele abuzive din contractele de credit

 

Ministrul Justitiei nu a venit la BNR sa discute despre clauzele abuzive din contractele de credit

Ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, nu a venit la colocviul organizat in aceasta dimineata de BNR pe tema Legii nr.193 privind clauzele abuzive din contractele de credit, desi aceasta figura in programul distribuit invitatilor, astfel incat nici guvernatorul Mugur Isarescu, care urma sa deschida conferinta, nu s-a mai prezentat.

Ministrul nu a trimis nici un reprezentant pentru a-si exprima opinia cu privire la legislatia discutata.

La conferinta nu a fost invitat nici avocatul Gheorghe Piperea, cel care sustine in instante majoritatea grupurilor de clienti care au dat in judecata bancile, Volksbank si BCR adunand majoritatea plangerilor.

Cei mai multi invitati la colocviu sunt reprezentantii firmelor de avocatura care reprezinta bancile in procesele cu clientii, alaturi de firme de consultanta financiara si reprezentanti ai BNR, care au sustinut, fireste, cauza bancilor in prezentarile facute.

Singurul reprezentant al „celeilalte parti” este Mihai Meiu, din partea Autoritatii pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), institutia care are abilitatea legala de a actiona in justitie bancile care incalca drepturile clientilor.

Colocviul a fost inaugurat de catre viceguvernatorul Bogdan Olteanu, care a sustinut punctul de vedere al reprezentantilor bancherilor prezentat in urma cu o saptamana tot la BNR, potrivit caruia procesele privind clauzele abuzive sa ajunga pana la Inalta Curte de Casatie, astfel incat sa existe decizii unitare in aceste cauze.

In prezent, in aceleasi cauze exista decizii diferite ale instantelor de judecata, unele dand dreptate clientilor, altele fiind de partea bancilor. Mihai Meiu a spus, intr-o discutie cu ziaristii, intr-una din pauzele colocviului, ca sustine noile prevederi ale codului de procedura civila care impun bancilor sa elimine clauzele abuzive din toate contractele de credit, daca o instanta a constatat intr-un singur caz existenta acestora.

Daca in acelasi caz exista doua decizii diferite ale justitiei, respectiv daca o instanta a constatat ca o clauza este abuziva iar alta ca aceasta este legala, Meiu a spus ca ar fi de preferabil sa se aplice principiul conform caruia are prioritate existenta a cel putin unei decizii in favoarea consumatorului.

Nu de aceeasi parere a fost insa reprezentantul BCR, Alexandru Berea, seful departamentului juridic, care considera ca in aceste cazuri cu decizii contradictorii, Inalta Curte de Casatiei si Justitie trebuie sa decida care este solutia corecta.

Reprezentantul BCR a sustinut insa ca toate procesele privind clauzele abuzive ar trebui sa ajunga la instanta suprema, care sa pronunte decizii irevocabile, pentru a se evita cazurile in care Curtile de Apel ajung la decizii divergente in aceeasi cauza.

Berea a fost de acord, pe de alta parte, cu noile prevederi legale care permit eliminarea din toate contractele de credit a unei clauze abuzive, cu scopul de a proteja consumatorii.

Ana Diculescu-Șova, Senior Partner NNDKP, firma de avocatura care reprezinta BCR in procesele cu clientii, sustine ca prevederea din Legea nr.193 care permite unui judecator sa aplice o decizie pentru toate contractele de credit care au clauze abuzive este in contradictie cu prevederile din Codului Civil.

Pe de alta parte, exista o lege care transpune directiva europeana nr.22 prin care se permite corectarea tuturor contractelor cu clauze abuzive, insa doar pentru contractele de credit ce urmeaza a fi incheiate in viitor si nu pentru cele incheiate deja.

Alexandru Paunescu, directorul directiei juridice din cadrul BNR, a spus in final ca acest proiect de reglementare necesita imbunatatiri, nu pentru ca o cer bancile, ci pentru a avea aplicare, pentru ca altfel i-ar pune in dificultate atat pe judecatori cat si pe ANPC.

BNR valida normele de creditare interna doar din punct de vedere prudential si nu in ceea ce priveste a costurilor unui credit, a precizat Paunescu, raspunzand unei intrebari cu privire la responsabilitatea bancii centrale in a permite bancilor sa introduca in contracte clauze abuzive.


Dobanda de referinta a bancii si modul ei de calcul ar fi trebuit cunoscute de clienti

de

Dobanda de referinta a bancii si modul ei de calcul ar fi trebuit cunoscute de clienti

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/jnif4u7neDsDobanda de referinta a bancii si modul ei de calcul ar fi trebuit cunoscute de clienti

Una dintre prevederile contractelor de credit apreciate drept clauze abuzive de avocatii clientilor bancilor este dobanda variabila a bancii, care intra in vigoare dupa o perioada de 6 sau 12 luni, mai mare decat dobanda fixa platita in primii ani, care era de regula una promotionala, practicata de banci in goana lor dupa atragerea a cat mai multor clienti.

Multe credite s-au acordat in perioada 2007 si 2008, inaintea crizei, cand lumea avea si bani si rate mici la credite, datorita acelor dobanzi promotionale, care insa erau valabile doar 6 luni sau un an, adica exact pana in momentul in care a venit criza, moment in care oamenii s-au trezit si fara bani si cu rate mai mari la credite.

Aceasta situatie, favorizata si de modificarile OUG 50/2010, a reprezentat un filon de aur pentru avocati, dupa cum recunoastea chiar unul dintre cei care au ajuns celebri datorita proceselor colective dintre clienti si banci. Ei au speculat aceasta situatie, reclamand faptul ca majorarea dobanzilor ar fi fost abuziva, in principal pentru ca dobanzile variabile ale bancilor nu erau cunoscute de catre clienti, iar modul lor de calcul nu era transparent.

Este adevarat ca, in unele cazuri, precum cel al BCR, netransparenta dobanzii variabile a permis bancii sa o majoreze, probabil, nejustificat, desi indicele Euribor, care intra in calculul dobanzii variabile, scazuse abrupt dupa criza.

In alte cazuri insa, precum cel de fata, banca nu a majorat dobanda variabila, sau cel putin clientul nu a reclamat acest fapt. Problema clientului acestei banci, Banca Romaneasca, este faptul ca nu si-a mai putut achita ratele dupa ce a expirat dobanda promotionala, mai mica decat cea variabila a bancii, care a intrat in vigoare dupa 6 luni, in martie 2009, adica exact dupa venirea crizei.

El a cerut judecatorilor sa constate ca dobanda de referinta a bancii este abuziva, intrucat atat valoarea ei, cat si modul de calcul, nu i-au fost comunicate la incheierea contractului. Un motiv justificat, dupa parerea noastra, intrucat clientul trebuia sa stie cat va plati ulterior, dupa expirarea perioadei cu dobanda promotionala. Nu inseamna ca daca ar fi stiut, nu ar mai fi luat creditul – oamenilor nu prea le pasa atunci cat costa creditul, pentru ca erau siguri ca veniturile le vor creste in permanenta – dar, corect ar fi fost ca pretul creditului sa fie cat mai transparent, inca de la inceput.

Nu de aceeasi parere au fost si instantele care au judecat acest caz. Toate cele trei instante care au judecat acest caz, inclusiv Inalte Curte de Casatie si Justitie, care a dat decizia irevocabila in favoarea bancii, au apreciat ca banca nu era obligata sa-i comunice clientului valoarea dobanzii variabile si modul ei de calcul, fiind suficient ca acesta a fost constient de faptul ca dobanda se va modifica. Cu aceasta abordare nu putem fi de acord, dupa cum am spus, intrucat orice client trebuie sa stie de la inceput, macar orientativ, care va fi dobanda dupa 6 luni sau 1 an.

Judecatorii au apreciat insa ca a fost suficient pentru client sa stie ca dobanda i se va schimba, iar daca voia sa stie care este nivelul dobanzii variabile si modul de calcul, ar fi trebuit sa ceara asta bancii. O decizie destul de controversata, desi, dupa cum vom vedea, este irevocabila.

Care este problema cu creditul

Inalta Curte de Casatie si Justitie, in dosarul nr.7234/1285/2010 a emis, in februarie 2012, o decizie irevocabila in favoarea Bancii Romanesti, membra a National Bank of Greece (NBG), care a fost data in judecata de catre un client dupa ce acesta nu si-a mai platit integral ratele la un credit si a fost raportat la Biroul de Credit, motivand ca banca i-a majorat abuziv dobanda.

Este vorba de un credit in valoare de 37.000 de euro obtinut in septembrie 2008, in a carui contract se arata, la art.6, ca dobanda este fixa in primele 6 luni, dupa care clientul va plati dobanda variabila a bancii, compusa din dobanda de referinta a bancii la care se adauga marja fixa de 4,85%, dobanda fiind revizuibila in functie de evolutia dobanzii de referinta a bancii.

In contract se mai arata ca aceasta dobanda este comunicata prin intermediul graficului de rambursare, specificandu-se faptul ca imprumutatul renunta la orice reclamatie ulterioara cu privire la faptul ca aceasta metoda a fost nepotrivita si se considera ca a acceptat noul procent de dobanda.

Tribunalul a respins actiunea clientului bancii

Tribunalul Cluj a respins actiunea clientului, motivand ca aceste prevedere ale contractului nu sunt abuzive, deoarece reclamantul cunostea ca dobanda creditului are valoare fixa numai in primele 6 luni iar ulterior se aplica o dobanda variabila, avand posibilitatea reala de a solicita bancii sa-i comunice modul in care procedeaza la calcularea dobanzii de referinta si putand refuza incheierea contractului daca dupa verificarea acestor date considera ca acest contract nu corespunde nevoilor sale.

Tribunalul a mai precizat ca modificare nivelului dobanzii nu a fost unilaterala, deoarece reclamantul avea posibilitatea sa nu accepte nivelul dobanzii si sa restituie restul creditului sau sa accepte tacit aceasta modificare conform prevederilor contractuale.

Si Curtea de Apel da dreptate bancii

Clientul a contestat decizia Tribunalului, la Curtea de Apel Cluj, dar si aceasta instanta a dat dreptate bancii. Clientul bancii, au apreciat judecatorii, a fost constient de faptul ca dobanda fixa este valabila doar 6 luni iar ulterior se aplica dobanda variabila a bancii, ce urma sa se modifice in functie de referinta a bancii.

Iata cum au motivat judecatorii respingerea apelului:

“Curtea de Apel a respins susţinerile reclamantului referitoare la clauza abuzivă a dispoziţiilor contractuale şi a faptului că modificarea nivelului dobânzii nu este convenită de ambele părţi, constatând că aceste clauze contractuale au fost negociate în mod direct cu consumatorul potrivit art. 4 din Legea 193/2000 şi prin urmare, nu este o clauză abuzivă în sensul prevăzut de art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Instanţa de apel a apreciat că prin aceste dispoziţii convenite de comun acord între părţi, reclamantul cunoştea că dobânda este fixă pe o perioadă limitată şi expres prevăzută şi este variabilă pentru restul perioadei, iar cu privire la modificarea dobânzii reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referinţă a băncii este modificată şi prin urmare, urmează a se modifica potrivit clauzelor contractuale şi dobânda variabilă stipulată în contract.

Astfel, s-a constatat că acordul reclamantului a fost dat atât la momentul încheierii contractului cât şi prin faptul că nu a înţeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10 zile de la data notificării, acceptând astfel modificarea contractuală a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4.”

Clientul Bancii Romanesti a contestat si aceasta decizie la Inalta Curte de Casatie si Justitie, motivand, printre altele, ca dobanda bancii se calculeaza fata de un singur element individualizat, si anume marja de 4,85%, dobanda de referinta a bancii fiind necunoscuta.

Instanta Suprema: nivelul dobanzii de referinta nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului

Instanta suprema a respins, la randul, sau, recursul clientului, motivand ca, desi in contract nu a fost indicat nivelul dobanzii de referinta a bancii, acesta nu putea fi individualizat in momentul incheierii contractului, fiind stabilit periodic in functie de anumite criterii, precum: “cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente atragerii fondurilor, condiţiile dominante ale pieţei şi politica băncii de atragere a resurselor, precum şi alte criterii care ţin de activitatea specifică a unei instituţii de credit.”

O apreciere cel putin indoielnica, intrucat nivelul unei dobanzi se poate stabili, orientativ, si in momentul incheierii contractului, dovada stand modelele de contract de credit ale altor banci, in care, alaturi de dobanda fixa, se spune ca dupa perioada de dobanda fixa se va aplica dobanda variabila, care in acest moment este de …%, insa se modifica periodic.

Cum motiveaza Inalta Curte de Casatie si Justitie faptul ca dobanda de referinta nu este abuziva:

“Este adevărat că în contract nu a fost indicat nivelul dobânzii de referinţă a băncii, însă această dobândă este reprezentată de dobânda cea mai bună pe care banca o practică în relaţia de creditare cu clienţii săi, constituind referinţa pentru toate produsele care se raportează la acest indicator. Dobânda de referinţă se calculează de către bancă periodic, având în vedere cheltuielile aferente constituirii rezervei minime obligatorii, cheltuielile aferente atragerii fondurilor, condiţiile dominante ale pieţei şi politica băncii de atragere a resurselor, precum şi alte criterii care ţin de activitatea specifică a unei instituţii de credit.

Astfel, cum corect s-a apreciat nivelul dobânzii de referinţă a băncii nu putea fi individualizat în momentul încheierii contractului, acest nivel fiind stabilit periodic în funcţie de anumite criterii. Deoarece băncile au stabilite criterii în funcţie de care calculează dobânda de referinţă, nu se poate susţine că obiectul contractului de credit sub aspectul dobânzii nu este determinabil.

În situaţia în care reclamantul avea îndoieli asupra acestui aspect putea solicita băncii să-i comunice modul în care se calculează dobânda de referinţă, însă la momentul încheierii contractului a acceptat clauzele contractului fără rezerve, fiind neîntemeiată susţinerea conform căreia obiectul contractului nu este determinabil, fiind respectată condiţia de validitate impusă de art. 948 pct. 3 C. civ.

Nici susţinerea conform căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra motivului referitor la conţinutul contractului respectiv la clauzele îndoielnice sau contradictorii făcând o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 978 şi art. 953 C. civ., nu poate fi reţinută, întrucât faptul că aceleaşi chestiuni de drept sunt reluate şi încadrate formal în motive de apel distincte, nu obligă instanţa să urmeze în considerentele hotărârii aceeaşi structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanţa de apel menţinând hotărârea fondului şi-a însuşit motivele de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă.

De altfel, instanţa de apel în controlul exercitat a dat contractului de credit interpretarea corectă impusă printre regulile prevăzute de art. 978 şi art. 953 C. civ., neexistând îndoieli nici cu privire la consimţământul reclamantului şi nici cu privire la clauzele contractuale, reţinând corect că prin acordul reclamantului dat atât la momentul încheierii contractului cât şi prin acceptarea modificării contractuale a dobânzii potrivit prevederilor art. 6 pct. 4 când a înţeles să restituie restul creditului angajat în termen de 10 zile de la data notificării, reclamantul a cunoscut faptul că dobânda de referinţă a băncii este modificată şi prin urmare urmează a se modifica potrivit clauzelor contractuale şi dobânda variabilă stipulată în contract.”


De ce uram bancherii: pentru ca vor sa fie, din nou, mai presus de lege

de

De ce uram bancherii: pentru ca vor sa fie, din nou, mai presus de lege

De ce uram bancherii pentru ca vor sa fie, din nou, mai presus de lege Desi se plang ca au o imagine proasta in ochii consumatorilor si bat tot timpul toba apropierii in relatia cu clientii, bancherii, sau mai corect spus, reprezentantii lor, nu fac altceva decat sa infurie si mai mult publicul. Dovada clara a fost conferinta organizata ieri de BNR, pe tema legii privind clauzele abuzive din contractele de credit, care a umplut sala Mitita Constantinescu cu avocati lansati in pledoarii ca la bara in favoarea bancherilor. Fireste ca reflectarea evenimentului in presa a fost, in aceste conditii, predominant in defavoarea bancherilor si a BNR. Poate ca de aceea ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, nu a mai venit la conferinta, desi figura in programul oficial, astfel incat guvernatorul Mugur Isarescu, ce trebuia sa deschida conferinta, o socotit ca nu mai este de rangul sau sa-si expuna opinia cu privire la razboiul dintre banci si public. Asa incat viceguvernatorului Bogdan Olteanu (foto), reponsabil cu legile la BNR, nu i-a mai ramas decat sa le tina isonul bancherilor si avocatilor, cerand, nici mai mult nici mai putin, decat schimbarea legii, astfel incat bancherii sa se bucure de exceptii precum judecarea proceselor lor doar la Inalta Curte de Casatie, transmitand astfel un mesaj nepotrivit de neincredere sau chiar de desconsiderare a instantelor de judecata din Romania. Bogdan Olteanu: „Vreau sa subliniez de la inceput cateva lucruri pe care le consider esentiale. Misiunea BNR este de a asigura functionarea sistemului, noi nu avem misiunea de a proteja banci sau actionari ai acestora si de altfel in Romania, cum bine am observat si cum bine cred ca ne-am bucurat in calitate de contribuabili: niciun ban public nu a fost folosit in acest scop. Atunci cand bancile au avut pierderi, acestea au fost suportate de catre actionari, atunci cand bancile au trebuit sa-si majoreze capitalurile, actionarii au fost cei care au adus acesti bani, si in perioada care a trecut au fost necesare si suportarea de pierderi si majorari de capital care au fost de fiecare data puse in aplicare, executate din proprie initiativa sau la cererea BNR, de catre actionarii bancilor. „Este extrem de important sa ne asiguram ca banii deponentilor se intorc inapoi din credite” Nu aceatsta este tinta BNR, ci alta, si tine de specificul activitatii bancare. Pentru ca banii pentru creditare provin in cea mai mare parte nu de la actionarii bancilor ci de la deponenti. Asa functioneaza o banca: strange depozite si acorda credite folosindu-se intr-o mare masura de banii din depozite. Ori pentru BNR este extrem de important sa se asigure ca banii care se iau sub forma de credit sunt dati inapoi nu pentru a-i ajuta pe actionari, pentru ca nu se dau inapoi actionarilor, ci pentru a proteja depozitele, intrucat din banii rambursati se pot restitui depozitele. Si as face aici un scurt comentariu: cand vorbim de consumatori in activitatea bancara vorbim de doua categorii. Numeric extrem de diferite, calitativ la fel de respectabile, pentru ca dupa ultimele date pe care le avem la BNR, in Romania exista cam 3,8 milioane persoane fizice debitori ai bancilor, exista 17,1 milioane depozite. Obligatia BNR este de a asigura stabilitatea sistemului, prin asigurarea faptului ca cei care depun bani la banca pot sa si-i recupereze in masura in care banca poate recupera creditele acordate din respectivele depozite. Si trebuie sa privim aceste lucruri impreuna. „OUG 50 nu a fost implementata bine” In privinta necesitatii dezbaterii acum, au fost discutii referitoare la momentul in care se face un studiu de impact, inainte sau dupa adoptarea unei legi, dar incerc sa nu fiu polemic. Am sa va dau insa un exemplu care a fost rezultatul unei evaluari post-factum a OUG 50. El se refera la mecanismul de stabilire a ratei dobanzii, faimosul Euribor plus rata fixa. Au fost atunci cateva opinii, dar n-au avut castig de cauza, care spuneau ca Euribor se afla si se afla in continuare in zona unui minim nu numai istoric ci si rational, fiind putin probabil sa gasim logic posibilitatea sa-l ducem mai jos, si care spuneau pe de alta parte ca marja fixa era maricica pentru ca includea costurile de funding al bancilor. CDS-urile erau la momentul respectiv, intamplarea face, la un nivel aproximativ dublu fata de cel de acum, dar marja ramane fixa, pentru ca asa e legea. Posibilitatea de a beneficia de pe urma acestor fluctuatii a credibilitatii economiei romanesti in fata pietei, uneori in bine alteori in rau, daca e sa ne raportam iarna acestui an la 2010 in bine, nu a fost suficient de eficient de elastic administrata prin OUG 50. De aceasta e util si mai eficient sa facem dezbateri mai multe si mai aprofundate inainte de a taia. Sigur riscul e ca daca tai inainte treci la carpit, te costa mai mult si arata mai rau. Speram ca de data aceasta sa masuram mai intai. „Nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive” Dezbaterea sigur ca nu e usoara si inteleg pozitia bancilor. Dansii o vor reprezenta aici, nu noi. Nu e usor nici pentru dansii sa vorbeasca despre clauze abuzive care se gasesc in contracte. In primul rand pentru ca eu nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive. Asa cum se numeste, asa este. O clauza abuziva nu trebuie sa se regaseasca intr-un contract. Cine defineste caracterul abuziv al unei clauze, asta trebuie sa rezulte dintr-o lege. In principiu poate fi desigur o instanta. Care e modalitatea practica prin care sa se ia aceste masuri, acesta este un lucru intr-adevar interesant. E un lucru de care vor beneficia atat clientii fara indoiala cat si bancile. Pentru ca cel putin din punctul de vedere al bancilor mentionand elementul reputational pe care-l cunoastem foarte bine, mai este un element care nu poate fi decat in interesul lor. Lucrul mai rau decat un pland de afaceri mai putin optimist este un plan de afaceri esuat. Modificari in cursul executarii unor contracte duc la modificari in evolutia unui plan de afaceri. Sunt convins ca orice bancher prefera sa-si faca un plan realist de afaceri decat unul optimist care sa esueze. Din punct de vedere al functionarii sale, al relatiei cu actionarii si fireste, cum spuneam, al reputatiei. „Niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici” De aceea, concluzionez propriile remarci. E util si intelept sa gasim modalitatea de cuantificare, de stabilire a procedurilor in aceasta chestiune. E util sa gasim o modalitate unitara de decizie si poate ajungem ca decizia finala sa fie luata de exemplu la nivelul celei mai inalte instante judecatoresti din Romania. Pentru ca de aceea se face o lege, ca sa creeze reguli si exceptii, inclusiv posibilitatea apelului la Inalta Curte de Justitie si Casatie si aici aveti un punct de vedere al meu personal. Nu e nicio problema sa ai o prima instanta la tribunal si printr-o exceptie de la regula sa urci la inalta curte. De ce? Pentru ca dai o decizie care se aplica unui numar larg de cetateni din intreaga tara, si atunci e mult mai util sa existe un nivel unitar, nu unic, de luare a deciziilor. Asemenea lucruri pot rezulta dintr-o asemenea dezbatere. Pentru ca niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici si va asigur ca noi suntem aici pentru a asculta punctele de vedere si sa incercam sa extragem din ele concluzii care sa faca proiectul de lege, legea intrata in vigoare, cu exceptia acelor cateva prevederi, si care va ajunge sa intre in vigoare la un moment dat, sa facem o lege functionala. Care sa beneficieze partilor si societatii.”

In cazul clauzelor abuzive, bancile ar trebui sa beneficieze de o exceptie de la regula legii

de

In cazul clauzelor abuzive, bancile ar trebui sa beneficieze de o exceptie de la regula legii

 

In cazul clauzelor abuzive, bancile ar trebui sa beneficieze de o exceptie de la regula legii

Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, a declarat, in cadrul unui simpozion organizat de banca centrala, ca legea ar trebui modificata in favoarea bancilor, astfel incat procesele cu clientii pe tema clauzelor abuzive din contractele de credit sa ajunga pana la Inalta Curte de Justitie.

Bogdan Olteanu: „Vreau sa subliniez de la inceput cateva lucruri pe care le consider esentiale. Misiunea BNR este de a asigura functionarea sistemului, noi nu avem misiunea de a proteja banci sau actionari ai acestora si de altfel in Romania, cum bine am observat si cum bine cred ca ne-am bucurat in calitate de contribuabili: niciun ban public nu a fost folosit in acest scop. Atunci cand bancile au avut pierderi, acestea au fost suportate de catre actionari, atunci cand bancile au trebuit sa-si majoreze capitalurile, actionarii au fost cei care au adus acesti bani, si in perioada care a trecut au fost necesare si suportarea de pierderi si majorari de capital care au fost de fiecare data puse in aplicare, executate din proprie initiativa sau la cererea BNR, de catre actionarii bancilor.

„Este extrem de important sa ne asiguram ca banii deponentilor se intorc inapoi din credite”

Nu aceatsta este tinta BNR, ci alta, si tine de specificul activitatii bancare. Pentru ca banii pentru creditare provin in cea mai mare parte nu de la actionarii bancilor ci de la deponenti. Asa functioneaza o banca: strange depozite si acorda credite folosindu-se intr-o mare masura de banii din depozite. Ori pentru BNR este extrem de important sa se asigure ca banii care se iau sub forma de credit sunt dati inapoi nu pentru a-i ajuta pe actionari, pentru ca nu se dau inapoi actionarilor, ci pentru a proteja depozitele, intrucat din banii rambursati se pot restitui depozitele. Si as face aici un scurt comentariu: cand vorbim de consumatori in activitatea bancara vorbim de doua categorii. Numeric extrem de diferite, calitativ la fel de respectabile, pentru ca dupa ultimele date pe care le avem la BNR, in Romania exista cam 3,8 milioane persoane fizice debitori ai bancilor, exista 17,1 milioane depozite. Obligatia BNR este de a asigura stabilitatea sistemului, prin asigurarea faptului ca cei care depun bani la banca pot sa si-i recupereze in masura in care banca poate recupera creditele acordate din respectivele depozite. Si trebuie sa privim aceste lucruri impreuna.

„OUG 50 nu a fost implementata bine”

In privinta necesitatii dezbaterii acum, au fost discutii referitoare la momentul in care se face un studiu de impact, inainte sau dupa adoptarea unei legi, dar incerc sa nu fiu polemic. Am sa va dau insa un exemplu care a fost rezultatul unei evaluari post-factum a OUG 50. El se refera la mecanismul de stabilire a ratei dobanzii, faimosul Euribor plus rata fixa. Au fost atunci cateva opinii, dar n-au avut castig de cauza, care spuneau ca Euribor se afla si se afla in continuare in zona unui minim nu numai istoric ci si rational, fiind putin probabil sa gasim logic posibilitatea sa-l ducem mai jos, si care spuneau pe de alta parte ca marja fixa era maricica pentru ca includea costurile de funding al bancilor. CDS-urile erau la momentul respectiv, intamplarea face, la un nivel aproximativ dublu fata de cel de acum, dar marja ramane fixa, pentru ca asa e legea. Posibilitatea de a beneficia de pe urma acestor fluctuatii a credibilitatii economiei romanesti in fata pietei, uneori in bine alteori in rau, daca e sa ne raportam iarna acestui an la 2010 in bine, nu a fost suficient de eficient de elastic administrata prin OUG 50. De aceasta e util si mai eficient sa facem dezbateri mai multe si mai aprofundate inainte de a taia. Sigur riscul e ca daca tai inainte treci la carpit, te costa mai mult si arata mai rau. Speram ca de data aceasta sa masuram mai intai.

„Nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive”

Dezbaterea sigur ca nu e usoara si inteleg pozitia bancilor. Dansii o vor reprezenta aici, nu noi. Nu e usor nici pentru dansii sa vorbeasca despre clauze abuzive care se gasesc in contracte. In primul rand pentru ca eu nu cred ca cineva poate sustine mentinerea unei clauze abuzive. Asa cum se numeste, asa este. O clauza abuziva nu trebuie sa se regaseasca intr-un contract. Cine defineste caracterul abuziv al unei clauze, asta trebuie sa rezulte dintr-o lege. In principiu poate fi desigur o instanta. Care e modalitatea practica prin care sa se ia aceste masuri, acesta este un lucru intr-adevar interesant. E un lucru de care vor beneficia atat clientii fara indoiala cat si bancile. Pentru ca cel putin din punctul de vedere al bancilor mentionand elementul reputational pe care-l cunoastem foarte bine, mai este un element care nu poate fi decat in interesul lor. Lucrul mai rau decat un pland de afaceri mai putin optimist este un plan de afaceri esuat. Modificari in cursul executarii unor contracte duc la modificari in evolutia unui plan de afaceri. Sunt convins ca orice bancher prefera sa-si faca un plan realist de afaceri decat unul optimist care sa esueze. Din punct de vedere al functionarii sale, al relatiei cu actionarii si fireste, cum spuneam, al reputatiei.

„Niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici”

De aceea, concluzionez propriile remarci. E util si intelept sa gasim modalitatea de cuantificare, de stabilire a procedurilor in aceasta chestiune. E util sa gasim o modalitate unitara de decizie si poate ajungem ca decizia finala sa fie luata de exemplu la nivelul celei mai inalte instante judecatoresti din Romania. Pentru ca de aceea se face o lege, ca sa creeze reguli si exceptii, inclusiv posibilitatea apelului la Inalta Curte de Justitie si Casatie si aici aveti un punct de vedere al meu personal. Nu e nicio problema sa ai o prima instanta la tribunal si printr-o exceptie de la regula sa urci la inalta curte. De ce? Pentru ca dai o decizie care se aplica unui numar larg de cetateni din intreaga tara, si atunci e mult mai util sa existe un nivel unitar, nu unic, de luare a deciziilor. Asemenea lucruri pot rezulta dintr-o asemenea dezbatere. Pentru ca niciun proiect de lege nu este exceptional, imuabil si fara perspectiva de modificare. Din acest motiv ne aflam aici si va asigur ca noi suntem aici pentru a asculta punctele de vedere si sa incercam sa extragem din ele concluzii care sa faca proiectul de lege, legea intrata in vigoare, cu exceptia acelor cateva prevederi, si care va ajunge sa intre in vigoare la un moment dat, sa facem o lege functionala. Care sa beneficieze partilor si societatii.”


Seful ANPC ameninta ca va da bancile in judecata pe tema clauzelor abuzive

de

Seful ANPC ameninta ca va da bancile in judecata pe tema clauzelor abuzive

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/EqCZmUFMtoH

Seful ANPC ameninta ca va da bancile in judecata pe tema clauzelor abuzive

Bogdan Nica, seful ANPC, spune ca institutia pe care o conduce are procese cu toate bancile, mai putin una, probabil Volksbank, pe tema clauzelor abuzive din contractele de credit, procese pe care le va transforma in actiuni colective, conform noii legi privind clauzele abuzive, in vigoare din 1 octombrie.

Aceasta inseamna ca, in cazul unui proces castigat ANPC impotriva unei banci si prin care s-a constatat existenta unei clauze colective intr-un anumit tip de contract, se poate cere eliminarea respectivei clauze din toate contractele de acelasi tip ale respectivei banci.

„Mi se pare de bun-simţ, în temeiul legii, să notific instanţele, printr-o procedură pe care nu o discut eu acum, s-au invocat mai mulţi termeni juridici, să se înţeleagă juriştii, în mod cert ai mei sigur au înţeles şi vor folosi terminologia care trebuie, pentru că altfel nu câştigam de cinci ori mai multe procese decât am pierdut. Vom încerca să convingem instanţa că nu numai pentru persoanele pentru care am intervenit în justiţiei trebuie făcută dreptatea, ci pentru toţi cei care au clauza în contract la profesionistul respectiv”, a spus Nica, citat de Mediafax.

Ceea ce nu a precizat insa seful ANPC (sau nu a fost citat de agentia de presa) este cum anume va convinge judecatorii ca o anumita clauza este abuziva, in conditiile in care justitia a emis in cele mai multe cazuri decizii contradictorii pe aceleasi spete, dupa cum a relevat Bancherul.ro in cadrul campaniei de a explica, pe intelesul tuturor, clauzele abuzive din contractele de credit.

Întrebat cu câte bănci este ANPC în procese pe clauze abuzive, Nica a afirmat: „Mai simplu este să vă spun cu câte bănci nu mai suntem în proces. Este una singură. Una care a renunţat la acţiuni şi a solicitat consiliere în temeiul HG 700. Cu una. O bancă la nivel de ţară, nu am doar eu la nivel de ţară, au şi inspectoratele judeţene, regionale. O singură bancă dintre cele care erau mult hulite, care este în reorganizare, nu o să-i dau numele, şi a cerut consiliere cu o echipă de profesionişti ca să-şi remedieze toate aspectele”.
Preşedintele ANPC a menţionat că atunci când instituţia notifică o firmă să vină la discuţii, aceasta se prezintă imediat cu avocaţii şi de obicei se ajunge la o înţelegere pentru a ca nu se adresa instanţei.
„E greu când ai introdus o clauză abuzivă să demonstrezi că nu e abuzivă. E mult mai simplu să motivezi că e abuzivă”, a spus Nica.


Un site face reclama clientilor nemultumiti ai BCR care au pierdut procesul cu banca

de

Un site face reclama clientilor nemultumiti ai BCR care au pierdut procesul cu banca

 

Un site face reclama clientilor nemultumiti ai BCR care au pierdut procesul cu banca

Site-ul Economica.net, pe care BCR isi face reclama platita la noile sale produse, promoveaza gratis, presupunem, interesele unor clienti ai bancii care au pierdut in justitie procesul prin care reclamau existenta unor clauze abuzive in contractele de credit, iar acum fac presiuni la Parlament.

Site-ul titreaza ca „300 de clienti nemultumiti ai BCR ameninta cu greva bancara”, bazandu-se pe o scrisoare anonima a unei singure persoane care cere Parlamentului „investigarea activitatilor derulate de ARB, Guvernul Romaniei, FMI si BCR cu privire la derularea contractelor pe care subsemnatul le-am incheiat cu aceasta din urma institutie bancara”.

In articol se mentioneaza ca ar fi vorba de „327 de clienti ai BCR, care se considera abuzati de institutia de credit, cer parlamentarilor sa ia atitudine in problema contractelor de credit”, fara a se mentiona cine sunt respectivele persoane si daca exista in realitate.

Ziaristul Mihai Banita il crede insa pe cuvant pe autorul anonim al scrisorii, care sustine ca „alaturi de mine sunt alti 236 de cetateni romani care au luat credite bancare in perioada 2006-2009 de la cea mai importanta banca din sistem, BCR”.

Din acest punct de vedere, informatiile din articol sunt necredibile si vadit intentionate sa sustina interesele unor persoane anonime care au urmarit sa obtina in justitie, cu sprijinul unor avocati ahtiati dupa putere, conditii preferentiale pentru plata creditelor, mai exact o dobanda de doar 2%.

Mai ales ca, dupa cum rezulta chiar din scrisoare, respectivul autor anonim al acesteia mentioneaza ca a pierdut la Curtea de Apel procesul in care a acuzat BCR de existenta clauzelor abuzive.

Este clar, asadar, ca respectiva persoana, care pretinde ca ar vorbi si in numele altora, incearca acum, dupa ce a pierdut procesul cu BCR, sa faca presiuni la Parlament pentru a-si sustine in continuare cauza pierduta in justitie.

Spunem ca acesti clienti ai bancilor urmaresc sa obtina conditii preferentiale la plata creditelor pentru ca nici in articol si nici in respectiva scrisoare nu se spune cum au fost „abuzati” ei de catre banca. Care ar fi, concret, acele clauze considerate abuzive, despre care nici judecatorii nu au ajuns inca la un consens in aceasta privinta.

In scrisoare exista doar acuzatii nefondate, de genul „pentru ca nu am putut avea o discutie de la egal la egal cu partenerul din contractul de credit, banca, am ales sa actionez in instanta BCR pentru eliminarea clauzelor abuzive din contractul/contractele semnate si pentru a plati pretul corect al contractului, nu un pret abuziv, stabilit unilateral de catre banca.”

Dar respectivul „pret abuziv, stabilit unilateral de banca”, este, de fapt, pretul pe care acest client, precum si noi toti cei care avem credite, am fost de acord sa-l platim atunci cand am semnat contractul de credit.

Unde este, de fapt, abuzul? A modificat banca dobanda in mod gresit, nerespectand formula de calcul? A introdus noi comisioane, ce nu erau prevazute in contract? Nu stim, pentru ca nu ni se spune in respectiva scrisoare. Din aceasta rezulta doar ca ar fi vorba de un pret abuziv. De ce? Nu se stie.

Aflam insa, mai jos, ca respectivul client a cerut justitiei sa-i faca dreptate, insa instanta, respectiv Curtea de Apel Bucuresti, a constatat ca nu ar fi vorba de niciun abuz, astfel ca a respins cererea.

„De doi ani si jumatate am ales sa las instanta sa isi faca treaba, fara a fi influentata de articole in media. Acest lucru se opreste aici, ca urmare a deciziei luate de Curtea de Apel Bucuresti in cazul meu si a altor consumatori ce sunt parti a doua grupuri, prin care s-a respins atit apelul facut de noi, cit si apelul formulat de BCR, fapt ce a rezultat in respingerea cererii de chemare in judecata, apreciind-o ca neintemeiata. Aceasta decizie a Curtii de Apel a fost pronuntata in februarie 2013”, se arata in scrisoarea publicata pe site.

Autorul scrisorii pretinde insa ca decizia instantei a fost influentata de puterea executiva, intrucat ar exista o alta decizie judecatoreasca in favoarea clientilor bancii, in acelasi caz.

Este invocata drept argument pentru imixtiunea politicului in justitie o declaratie a premierului Ponta: Aceasta decizie a Curtii de Apel a venit la citeva zile dupa ce prim ministrul Ponta a declarat public „am citit si eu acele clauze si nu sint chiar atit de abuzive”.

Fireste ca acest argument nu poate fi luat in consideratie de o persoana serioasa, care stie ca in Romania exista un stat de drept iar judecatorii sunt inamovibili. Daca nu avem incredere in justitie, atunci nu mai putem avea incredere in nimic. Cu precizarea ca, si in justitie, ca peste tot, exista greseli, dar care se pot corecta. Insa nimeni nu trebuie sa isi permita ca atunci cand pierde un proces sa acuze judecatorii de diverse lucruri, precum influente politice sau faptul ca ar avea si ei credite.

Iar in final, pentru a impresiona un ziarist naiv, ceea ce s-a si intamplat, autorul ameninta ca va intra in greva bancara, prin achitarea ratelor cu o intarziere de 29 de zile.

Clauze abuzive in contractele de credit

de

Clauze abuzive in contractele de credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/jQ2DA5L4RhP

Clauze abuzive in contractele de credit

Trei banci au si acum contracte abuzive in contractele de credit, acuza Bogdan Nica, seful ANPC. El a refuzat insa sa nominalizeze respectivele banci, precizand ca acestea „incearca sa ascunda lucruri in contracte”.

„Există cel puțin trei bănci care în continuare încearcă să ascundă lucruri în contracte. N-o să vă spun ce bănci și câte procese sunt, pentru că vrem să le câștigăm pe toate. Cu cât mai mulți bancheri corecți, cu atât mai bine pentru țară. Vrem cât mai puțini aventurieri”, a a declarat joi Bogdan Nica, președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), citat de Agerpres.

El a adăugat că, de la 1 octombrie, a fost înființată o structură specializată în cadrul ANPC pentru a se ocupa de clauzele abuzive.

„Oamenii reclamau și până acum clauzele abuzive, diferența este de abordare în justiție. Noi vom introduce în toate procesele motivări în temeiul noii legi”, a mai spus Nica.

La rândul său, Radu Grațian Ghețea, președintele Asociației Române a Băncilor, a arătat faptul că, după aplicarea Ordonanței 50 privind contractele de credit pentru consumatori, nu este normal să existe astfel de clauze nici în contractele vechi, nici în cele care vor fi încheiate de acum înainte.

Pe de altă parte, Bogdan Nica a mai spus că acele clauze care până acum erau legale nu vor fi declarate abuzive peste noapte. „Nu se va întâmpla ca mâine sau poimâine să fie găsită abuzivă o clauză care înainte era legală”, a spus el.

Nica a adăugat că principiul potrivit căruia un verdict în cazul unei clauze se va aplica și la celelalte contracte este unul corect, european.

„Trebuie să fie un semnal pentru profesioniști să nu facă profituri din clauze abuzive”, a subliniat el.

Potrivit acestuia, până la constituirea unei instanțe comerciale care să se ocupe de aceste cazuri, atacarea unei clauze se poate face la tribunal, iar a doua instanță și ultima va fi Curtea de Apel. Instanțele vor fi cele din orașul unde are sediul social instituția dată în judecată.

Dispozițiile privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, modificate prin Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, au intrat în vigoare de la 1 octombrie 2013.

Aceste dispoziții se referă la posibilitatea reprezentanților împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau a asociațiilor pentru protecția consumatorilor (constituite în anumite condiții prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor) de a chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune ce conțin clauze abuzive, pentru ca instanța să dispună încetarea folosirii acestora, precum și modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

Aplicarea acestor prevederi nu afectează dreptul consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conține clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acțiune ori pe cale de excepție, în condițiile legii, în contextul unor acțiuni individuale la care avea dreptul și potrivit reglementării în vigoare la acest moment.


Relatiile dintre banci si clienti

de

Relatiile dintre banci si clienti

 

Relatiile dintre banci si clienti

Asa cum aceasta publicatie – poate singura din tara care are o rubrica permanenta de educatie financiara – a mai spus-o recent, educatia financiara nu inseamna doar sa stii cum se calculeaza dobanda, cum sa compari doua credite (acesta ar putea fi chiar un deserviciu, pentru ca cel mai ieftin credit nu e si cel mai bun) sau cum sa folosesti corect un card de credit, adica sa detii cunostinte elementare despre finante.

Mult mai important, in aceste zile tulburi, este sa ai cei 7 ani de-acasa, adica bun simt si modestie, astfel incat sa poti judeca limpede niste fapte si lucruri destul de simple, pana la urma. Si sa invatam ceva, macar putin, din aceasta criza ce are deja o vechime de 4 ani.

Ce vrem sa spunem cu asta?

Sa luam ca exemplu recentele dispute dintre banci si clientii acestora, asa-zisii clienti nemultumiti care se plang ca au fost abuzati de banci prin majorari de dobanzi si diverse comisioane ascunse sau incorecte. (Si lasam la o parte faptul ca, incercand sa-si faca dreptate in justitie, acesti procesomani, sprijiniti de avocati fara scrupule in cautarea puterii si bogatiei, abuzeaza la randul lor de banci, cerandu-le dobanzi la credite mai mici decat depozitele, asa cum am scris recent.)

De fapt, daca ne gandim bine, bancile si-au atras oprobiul public peste tot in lume, nu doar in Romania, si nu doar din cauza respectivelor clauze abuzive. E o reactie fireasca a naturii umane: atunci cand ajungem la ananghie, de obicei altcineva e de vina, mai putin noi.

Asa si cu bancile: cand am vazut ca nu ne mai putem plati ratele, am inceput sa aruncam cu noroi in bancile vinovate de izbucnirea crizei: nenorocitele astea de banci care ne-au subjugat si ne-au exploatat si asa mai departe, dai inainte cu injuriile (uitati-va un pic la comentariile de la articolele populiste de pe site-uri ahtiate dupa trafic).

Parca nici n-au existat vremurile alea in care nu mai puteam de bucurie cand ne cumparam, cu banii de la banca, masini si case, frigidere si calculatoare, masini de spalat si altele. Cati dintre noi mai suntem recunoscatori bancilor austriece, franceze, grecesti, olandeze, chiar si americane si engleze, pentru ca in doar cativa ani am ajuns din saraci, bogati?

Va spunem noi. Suntem 80% dintre toti cei care au luat credite si care ni le platim la timp. O buna parte din restul de 20% au fost cei care au facut speculatii imobiliare cu banii bancilor si carora nu trebuie sa le ducem grija, o alta parte au beneficiat de intelegerea bancilor si si-au restructurat creditele, adica platesc rate mai mici sau pe perioade mai indelungate, iar altii nu au incotro si trebuie sa renunte la case sau la alte lucruri pentru a-si achita datoriile.

„Nu au incotro si trebuie sa-si achite datoria, chiar daca nu pot (si ameninta cu sinuciderea sau cu procesele, eventual)?” Indraznim noi sa spunem asta? Uite ca indraznim, pentru ca e ceva firesc si corect. Si va spunem si de ce.

Unii dintre noi avem credite, unii au chiar restante, in timp ce altii se afla „de cealalta parte a baricadei”, sunt fericitii care au depozite in banci. Si nu sunt putini. Ce se intampla daca noi, cei cu credite, nu le mai putem plati sau nu vrem sa la platim? Banca intra in faliment si Dumnezeu stie cand prietenul meu isi va mai putea recupera banii din conturile acesteia. Cu alte cuvinte, nu furam banca, ne furam intre noi. Ne furam singuri caciula, cum se spune.

De fapt, daca ne gandim bine, banca m-a imprumutat pe mine din banii din depozitele colegului, prietenului sau altor oameni, romani, austrieci, francezi, olandezi. Cat de cinstit ar fi ca eu sa nu-i mai dau acum banii inapoi, din diverse motive?

Unii spun ca bancile au bani destui, au facut profituri uriase iar bancherii au luat bonusuri enorme, asa incat se pot descurca si fara amaratii de bani luati de noi. Nu putem spune ca nu exista si adevar aici, doar nu degeaba autoritatile limiteaza acum castigurile bancherilor si impun bancilor mai mult capital. Insa nu trebuie sa uitam ca, in principal, bancile dau credite unora din banii altora. Iar daca unii nu dau creditele inapoi, de fapt nu le dau celorlalti.

Acesta este motivul pentru care „suntem obligati” sa ne platim creditele. La fel de firesc cum e sa-ti platesti orice datorie. Iar daca nu poti sa o faci, trebuie sa accepti cu demnitate situatia, ca in cazul oricarei infrangeri, sa accepti executarea silita si sa o iei de la inceput.

Si ziaristii au fost cuprinsi de populism

Din pacate, un astfel de comportament firesc a ajuns sa fie desconsiderat nu de catre oameni fara minte sau demnitate ci chiar de formatori de opinie, de mass-media, ba chiar de site-uri financiare care se autoproclama aparatoare ale drepturilor consumatorilor si in care bancile isi fac multa reclama (degeaba, zicem noi).

Intr-un articol recent, cu accente melodramatice, intitulat „O intrebare pentru bancheri: cat valoreaza viata unui om?”, se prezinta cazul unei persoane care a ajuns in situatia de a fi executata silit de o banca pentru ca nu si-a mai platit ratele la credit. Cata nedreptate, cata cruzime din partea bancii, sa dea afara un om care sta intr-o garsoniera de 15 metri patrati, dupa ce i-a mai si aplicat penalizari pentru intarzieri si i-a restructurat creditul, in speranta ca-l va plati! Vai! Si omul, fireste, ameninta ca se va sinucide! (Se pare ca nu a auzit de procesele colective ale lui Piperea). Asa ca, „domnilor bancheri, cat valoreaza pentru voi viata unui om?!”. Te podidesc suvoaie de lacrimi, nu alta.

Ba chiar, seful publicatiei, Alin Iacob (reprezentantul consumatorilor romani la Comisia Europeana, in doua comisii, nu una, dupa cum se recomanda de fiecare data), s-a dus expres la o conferinta la BNR pe tema clauzelor abuzive pentru a anunta si acolo aceasta „drama”, prezentata ca reprezentantiva pentru modul in care isi trateaza bancile clientii. Si da-i cu citate din Caragiale, sa fie preluate si de colegi ziaristi pe Mediafax!

O atitudine corecta din partea unui ziarist, obligat sa fie obiectiv, ar trebui sa fie aceea in care sa promoveze un comportament corect al clientilor fata de banci si viceversa. Condamnam clauzele abuzive din contractele de credit, nimeni nu si le doreste, nici macar bancile, dupa cum au si declarat, dar si pe cei care vor sa profite pentru a obtine avantaje nemeritate, precum dobanzi de 2% la credite sau chiar sa nu plateasca deloc dobanzi.

Un jurnalist si o publicatie corecta ar trebui sa spuna ca toata lumea este obligata sa-si plateasca datoriile.

Iar cazurile sociale, cum pare a fi cel din articolul mentionat, trebuie rezolvate de primarie si alte autoritati si fundatii de protectie sociala. Bancile nu sunt si nici nu trebuie sa fie institutii de binefacere, credeam ca se stie asta destul de bine. (O banca poate ajuta un om, ba chiar o suta, dar ce se va face cand toti vor veni cu mana intinsa la ea si nimeni nu-si va mai plati creditul?). Din simplul motiv ca noi, deponentii, nu vrem ca si banii din banci sa ajunga sa fie folositi pentru protectie sociala sau pentru salvarea bancilor. Platim si asa impozite la asigurari sociale suficient de mari.

Am scris acest articol acid doar in speranta ca va reprezenta un model de lectie invatata din criza in domeniul financiar-bancar.


Justitia a facut dreptate in cazul clauzelor abuzive ale OTP Bank

de

Justitia a facut dreptate in cazul clauzelor abuzive ale OTP Bank

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4ibdupRXJsa

Justitia a facut dreptate in cazul clauzelor abuzive ale OTP Bank

Banca maghiara OTP Bank, cea care a adus prima in Romania, inainte de criza, creditele in franci elvetieni, a fost una dintre bancile care si-au inselat clientii, prin inserarea unor clauze abuzive in contracte, dupa cum releva deciziile instantelor de judecata. Mai intai, ungurii i-au ademenit pe romani cu credite in franci elvetieni cu dobanzi mici, iar la scurt timp, in lacomia de a castiga cat mai mult, le-au crescut dobanzile si le-au mentinut ridicate si dupa criza, desi indicele de dobanda la franci, Libor, s-a prabusit aproape de 0.

Maghiarii si-au inselat astfel clientii bazandu-se pe contractele de credit in care au inserat clauza abuziva „dobanda poate fi modificata unilateral de banca, fara consimtamantul clientului”, formula care a permis OTP Bank sa-si abuzeze clientii, asa cum au facut-o si alte banci.

Numai ca bancherii nu s-au dovedit suficient de intelepti pentru a fi constienti de faptul ca orice fapta are, mai devreme sau mai tarziu, si rasplata. Dupa criza, cand s-au descoperit multe abuzuri ale bancilor, autoritatile au emis reglementari si legi noi de protectie a consumatorilor, in fata carora bancile trebuie acum sa plateasca.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis zilele trecute o decizie definitiva in cazul clientului OTP Bank, caz relatat recent, aici, care se prezinta astfel, pe scurt:

Banca i-a majorat nejustificat dodanda

Clientul bancii a obtinut, in ianuarie 2008, un credit in franci elvetieni (CHF) de la OTP Bank, in valoare de 100.000 CHF pe o perioada de 25 de ani, cu o dobanda de 5,7%, variabila. Contractul de credit prevedea ca „Dobânda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/RUBOR (RON) etc.), fara a exista consimtamântul clientului”.

Dupa numai 4 luni de la obtinerea creditului, banca i-a majorat dobanda la 6,99%, asadar cu 1,29%, motivand ca majorarea „este generata de cresterea dobanzilor de referinta pe piata financiar-bancara”. Numai ca indicele Libor CHF crescuse nesemnificativ, cu doar 0,08 puncte, dupa cum s-a plans clientul judecatorilor.

Cand Libor a scazut, dobanda clientului a ramas neschimbata

Ulterior, cand indicele Libor CHF a scazut aproape de 0, banca nu a mai operat o scadere de dobanda si in cazul creditului clientului, mentinand dobanda neschimbata, la 6,99%.

Din acest motiv, clientul a dat banca in judecata si a obtinut castig de cauza la trei instante: atat la tribunal, cat si la curtea de apel iar acum la curtea suprema, decizia fiind astfel definitiva.

O decizie ce poate constitui un model si pentru alte cazuri

Dincolo insa de faptul ca aceasta practica de majorare a dobanzii a fost declarata abuziva de catre instanta de judecatata, mai important este modul prin care judecatorii au facut dreptate in acest caz, ce poate constitui un model pentru rezolvarea echitabila si a altor cauze in care s-au emis decizii controversate, precum cel al clientilor BCR si Volksbank.

Astfel, in acest caz al OTP, desi judecatorii au constatat ca dobanda variabila a bancii, asa cum era prevazuta in contract, a fost o clauza abuziva, nu au decis sa o elimine, asa cum au facut alte instante in cazul dobanzilor BCR sau a comisionului de risc al Volksbank, ci au impus bancii sa schimbe dobanda intr-o formula transparenta, care sa se poata modifica doar in functie de indicii pietei, astfel incat banca sa nu mai poata abuza, pe viitor, pentru a majora dobanda.

Concret, instanta a decis ca vechea clauza abuziva „Dobânda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta , fara a exista consimtamântul clientului” sa se transforme in „dobanda se modifica doar in functie de evolutia indicelui de referinta”, la care se adauga o marja fixa, care reprezinta castigul si costurile bancii.

Desi in contractul de credit banca nu avea stabilita o marja fixa, in urma datelor prezentate de client si banca s-a stabilit ca marja este de 3%, intrucat in momentul acordarii creditului cu dobanda de 5,7%, indicele Libor era 2,7%, de unde rezulta ca diferenta pana la 5,7% era marja bancii.

Un calcul simplu si just facut atat de client, cat si de judecatori. Intrucat, chiar daca in prezent indicele Libor este aproape 0, asadar dobanda pe care clientul va trebui sa o plateasca este de doar 3%, sa nu uitam ca si banca se imprumuta acum mult mai ieftin deca o facea in momentul in care Libor era aproape 3%. Iar in momentul in care indicele va creste, atunci si dobanda pe care o va plati clientul se va majora in consecinta.

Poate ca o decizie si mai buna ar fi fost daca s-ar fi decis ca noua dobanda sa fie cea practicata in prezent de banca, sau cea medie la nivelul sistemului bancar, unde marjele fixe sunt putin mai ridicate, in jur de 3,5-4%, insa oricum este o decizie care demonstreaza ca judecatorii pot face dreptate in aceste cazuri.

Nu s-a eliminat clauza abuziva, adica dobanda la credit, ci s-a facut dreptate, prin stabilirea unei dobanzi corecte

Decizia in cazul OTP Bank, confirmata de toate cele 3 instante ierarhice prin care a trecut cazul, difera insa de altele, care in loc sa faca dreptate, adica sa stabileasca dobanda corecta pe care clientii trebuie sa o plateasca bancii, si implicit sa modifice modul de calcul al dobanzilor astfel incat sa nu se mai poata face abuzuri in viitor (de altfel, dupa aplicarea OUG 50/ 2010, toate contractele de credit au, acum, dobanzi si comisioane transparente) si astfel sa stinga litigiile dintre banci si clienti, au tulburat si mai mult apele si au nascut noi procese si dispute intre banci si clienti.

Este vorba fie de deciziile prin care s-a stabilit o dobanda 0 la un credit BCR, fie numeroasele cazuri ale Volksbank prin care s-a eliminat comisionul de risc, desi acesta facea parte din costul total al creditului.

Problema este ca o serie de astfel de decizii sunt, deja, definitive, astfel ca ramane intrebarea: cine si cum va putea sa faca dreptate cu adevarat in toate disputele dintre banci si clienti? Cine va avea puterea si intelepciunea sa emita o decizie unitara in aceste cazuri, o decizie echitabila pentru toata lumea, astfel incat sa scapam, in final, de problemele trecutului si sa ne concentram pe viitor?


Clauze abuzive BNR

de

Clauze abuzive BNR

 

Clauze abuzive BNR

Exista clauze abuzive in contractele de credit? intreba, vezi Doamne, ironic, un tanar dar tupeist ziarist, la seminarul BNR despre clauzele abuzive. „Sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimic”, perora din Caragiale un alt coleg, cu atata patos incat mai ca nu a fost aplaudat la scena deschisa, ca la teatru. In schimb, a fost citat de un confrate de la Mediafax, intr-un comentariu in care-i compara pe reprezentantii BNR cu sleahta de nasi si arbitri din fotbalul romanesc.

Unde sunt bunul simt, respectul, decenta, ca sa nu spunem modestia? Cata nesimtire si autosuficienta poti avea astfel incat sa-l compari pe Isarescu, oricat de antipatic ti-ar fi, cu „nasu” Mircea Sandu si arbitrii din fotbal?

Dar unde sunt, mai presus de toate, limpezimea analizelor din articole, impartialitatea jurnalistilor, echilibrul informatiilor cu ambele parti citate?

Ziaristii respectivi au fost „deranjati” de faptul ca la seminarul BNR despre clauzele abuzive nu au fost invitati si procesomanii avocatului Piperea care, la fel ca oamenii lui Gigi Becali, nu au prea multe scrupule in a-si face singuri dreptate si a da de pamant cu nenorocitele de banci care ar trebui sa le ceara dobanzi de doar 2% la credite, sau mai bine nimic. Uitati-va numai putin la comentariile acestor oameni din articolele pe tema proceselor abuzive si va veti face o idee despre caracterul lor si despre disponibilitatea acestora la dialog si la gasirea unei solutii corecte pentru toti. Ce s-ar fi intamplat daca Piperea sau macar cativa din gasca lui ar fi ajuns in sala Mitita Constantinescu?!

BNR a invitat insa reprezentantul ANPC, autoritatea care reprezinta interesele consumatorilor in fata autoritatilor si in justitie. Credem ca a fost suficient. Ceea ce poate fi reprosat cu adevarat organizatorilor este ca a exagerat cu avocatii care reprezentau bancile in procese, avocati care in loc sa dea dovada, si ei, de modestie si corectitudine, s-au lansat in peroratii ca la bara, prin care bancile erau scoase Fecioara Maria iar clientii, toti niste netrebnici.

Recunosti ca esti mistret?

Dar dincolo de acuzatiile la adresa BNR cu privire la dezechilibrul partilor in dezbaterea despre clauzele abuzive, presa a incercat sa patrunda si in miezul problemei. Dar s-a multumit cu superficialitatea si huiduielile de pe stadion, ca de obicei.

Acelasi ziarist rapidist si autosuficient a acuzat BNR ca este vinovata pentru ca ar fi aprobat normele de creditare ale bancilor pe baza carora au fost intocmite contractele de credite ajunse acum in litigiu.

Raspunsul lui Alexandru Nicolae Păunescu, seful directiei juridice din BNR, a fost destul de clar: banca centrala nu poate interveni intr-un contract dintre o banca si un client.

„Aceste norme nu se aprobau ci se validau de BNR din punct de vedere prudential, mai putin partea de costuri, care tine de relatia dintre clienti si bancile comerciale si este in responsabilitatea ANPC. Mai nou, incepand din decembrie 2012, BNR nu mai valideaza acele norme ale bancilor comerciale, mergandu-se pe practica supravegherii on-site (la fata locului) si a aplicarii de masuri acolo unde este cazul modificarii normelor interne ale bancilor.

BNR valida normele interne de creditare ale bancilor in functie de anumiti indicatori pe care-i supravegheaza si reglementeaza. Legea 193/2000 precizeaza cu claritate o autoritate (ANPC) responsabila cu supravegherea si sanctionarea incalcarii (drepturilor consumatorilor)”, a spus Paunescu.

Explicatii date insa in van, inclusiv pentru unele publicatii care n-au fost prezente la conferinta, dar care lanseaza din redactii convenabila si simplista acuza ca BNR e de vina pentru tot ce ni se intampla.

Cine e divina?

Este clar ca bancile sunt singurele responsabile pentru greselile facute prin practicarea unor dobanzi netransparente, ce le-au permis sa le modifice dupa bunul plac, precum si pentru alte costuri ascunse prin diverse comisioane. Cum ar fi putut BNR sa dicteze fiecarei banci ce tip de dobanda sa practice, si eventual si cu ce dobanda, sau ce fel de comision?

De vina a fost si ANPC, initiatoarea OUG 50 si care mai mult din considerente de populism decat din incompetenta, „ajutata” si de ARB, a adoptat si aplicat respectiva lege in asa fel incat sa izbucneasca litigiile dintre clienti si banci.

Asa s-a ajuns la decizii absurde ale unor judecatori de a transforma dobanzi de 9% in unele de 2%, ceea ce fireste ca reprezinta un pericol pentru orice banca, mai ales daca este vorba ca astfel de decizii sa se aplice tuturor contractelor de credite de acelasi fel, cum prevad noile legi.

O absurditate ce nu poate fi negata de nimeni, nici macar de grupurile de clienti adunati in procese colective de avocati, cu scopul de a nu mai plati nimic bancii sau a plati foarte putin.

O absurditate ce trebuie corectata cumva, acesta fiind motivul pentru care BNR se implica in medierea acestui conflict si incearca sa gaseasca o solutie corecta, si bine face, chiar daca destul de tarziu.

Ceea ce i s-ar putea reprosa, de fapt, BNR-ului, ar fi intarzierea cu care reactioneaza la acest fenomen, dar mai ales modul in care s-a implicat in adoptarea si aplicarea noii legislatii privind protectia clientilor bancilor, incepand cu OUG 50: pasiv si fara sa-si aduca o contributie decisiva la adoptarea unei legi bune, care sa nu fi cauzat situatia din prezent.

E simplu sa aruncam cu pietre si noroi, dar e oare cineva fara de pacat care sa aiba acest drept? Si suntem siguri ca aruncam in cine trebuie sau, mai ales, ca piatra (injuratura) e solutia? Sigur ca nu e! Haideti atunci sa avem bunul simt si sa gandim limpede, corect, echilibrat si fara acuze, pentru a gasi o solutie de impacare, decat sa transformam BNR-ul intr-un stadion in care sa injuram si sa huiduim.


Protectia Consumatorilor atentioneaza cu privire la actele aditionale de modificare a contractelor preformulate

de

Protectia Consumatorilor atentioneaza cu privire la actele aditionale de modificare a contractelor preformulate

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/QMs2pFDspJV

Protectia Consumatorilor atentioneaza cu privire la actele aditionale de modificare a contractelor preformulate

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sfatuieste consumatorii sa se informeze asupra noilor modificari cuprinse in Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de adeziune, preformulate ale consumatorilor si sa verifice in contractele pe care acestia le detin daca exista posibile clauze abuzive, anunta autoritatea intr-un comunicat.

Iata ce se mai arata in comunicat: „Daca observa astfel de clauze sunt rugati sa se adreseze comisariatelor regionale/judetene cu toate actele doveditoare pentru ca ANPC sa intreprinda actiunile care se impun.

Totodata, ANPC sfatuieste consumatorii sa fie vigilenti atunci cand li se propun acte aditionale la contractele de adeziune (credite bancare/nebancare, utilitati, telefonie fixa si mobila, cablu etc spre semnare, sa le consulte cu atentie inainte de semnare si sa ceara lamuriri suplimentare entitatilor care le propun.

Daca nu sunt lamuriti pe deplin asupra formularilor si termenilor folositi in actele aditionale, consumatorii sunt rugati sa se adreseze ANPC sau comisariatelor regionale sau judetene pentru a primi informatii si indrumari de la personalul specializat.”


Clauzele abuzive ale creditelor

de

Clauzele abuzive ale creditelor

 

Clauzele abuzive ale creditelor

Bancile spaniole nu-i vor mai putea evacua din case pe clientii executati silit care cer in instanta eliminarea unor clauze abuzive in contractele de credit, conform unei decizii luata de Curtea Europeana de Justitie, relateaza agentia Reuters.

În Spania, ca si in Romania, detinatorul unui credit ipotecar trebuie sa ramburseze creditul chiar daca renunta la casa ipotecata in favoarea bancii de la care a luat imprumutul.

Posibilitatile de a contesta procedura de executare silita si vanzarea caselor pe calea justitiei sunt foarte limitate. Clientii bancilor nu pot cere suspendarea procedurii de evacuare din locuinta chiar daca se plang de existenta unor clauze abuzive in contractele de credit. Astfel, chiar si atunci cand clientii castiga in justitie procesul cu banca, nu-si pot recupera locuinta executata silit.

Curtea Europeana de Justitie a decis, in cazul unui muncitor marocan evacuat din locuinta de catre banca, ca judecatorilor spanioli ar trebui să li se permită să stopeze evacuările atunci când proprietarii de case contesta clauzele abuzive.

Clauze abuzive in contractele de credit ar putea fi considerate prevederi nerezonabile, precum dobanzile penalizatoare exagerat de mari aplicate pentru intarzieri la rambursarea imprumutului.

Aceasta decizie a Curtii de Justitie Europene ar putea pune bancile spaniole in situatia de a se confrunta cu o serie de procese in justitie care ar putea intarzia procesul de executare silita a restantierilor si le-ar putea aduce costuri suplimentare.

Executarile silite si evacuarea spaniolilor din case s-au inmultit considerabil in ultimii ani, iar unele cazuri de sinucidere au contribuit la intensificarea contestatiilor fata de legislatia stricta in privinta creditelor ipotecare.


Decizii contradictorii ale instantelor intr-un proces dintre Credit Europe Bank si un client privind clauzele abuzive

de

Decizii contradictorii ale instantelor intr-un proces dintre Credit Europe Bank si un client privind clauzele abuzive

 

Decizii contradictorii ale instantelor intr-un proces dintre Credit Europe Bank si un client privind clauzele abuzive

Credit Europe Bank a pierdut recent, la Judecatoria Sectorului 6 din Bucuresti, un proces cu un client care a acuzat banca de existenta unor clauze abuzive in contractul de credit. Banca spune ca aceeasi instanta a solutionat o cauza similara in favoarea ei.

Este vorba de sentinta civila nr.22437/2012, prin care au fost constatate nule, in baza Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive, prevederile din contract referitoare la revizuirea nivelului dobanzii creditului si comisioanele, care erau la latitudinea bancii, precum si declararea scadentei anticipate a creditului farra a se specifica motivul in contract, conform unui comunicat al avocatului Avram Codrut.

Potrivit avocatului, au fost declarate abuzive comisionul de acordare si comisionul de administrare lunar, banca fiind obligata sa returneze toate sumele incasate in contul acestor comisioane din momentul incheierii contractului si pana in prezent, la care se adauga dobanda legala. De asemenea, s-a decis incetarea incasarii acestor sume pe viitor.

Avocatul mentionata ca, intrucat hotararea este definitiva, putand fi atacata numai cu recurs, va fi solicitata executarea de buna voie a dispozitiilor acesteia, in caz contrar urmand a se incepe executarea silita impotriva bancii.

Ce spune banca:

„Avem convingerea că toate prevederile incluse în contractele băncii sunt în spiritul legislaţiei privind protecţia consumatorului, care reglementează inclusiv costurile aplicabile creditelor. Mai mult, aceste prevederi sunt întotdeauna discutate şi agreate de ambele părti înainte de intrarea în vigoare a oricărui contract prin care oferim produse sau servicii clienţilor noştri.

Tinem să precizăm că  aceeaşi instanţă, Judecătoria sectorului 6, a soluţionat recent o cauză similară – în dosarul nr. 18611/303/2012 – prin pronunţarea unei sentinţe definitive în favoarea băncii în data de 20.02.2013, în acest fel recunoscând validitatea şi justeţea prevederilor contractuale de felul celor menţionate în articol.

În cazurile în care au existat diferenţe de interpretare, ulterior semnării contractelor, ne-am exprimat întotdeauna deschiderea de a le rezolva în mod amiabil, în spiritul unei relaţii autentice de parteneriat. În ceea ce priveşte decizia luată împotriva băncii vor fi urmate toate căile de atac legale necesare pentru a susţine, şi în acest caz,  punctul de vedere al băncii privind corectitudinea prevederilor utilizate în cazul contractelor sale de credit.”


Volksbank castiga la Curtea de Apel un proces cu clientii

de

Volksbank castiga la Curtea de Apel un proces cu clientii

 

Volksbank castiga la Curtea de Apel un proces cu clientii

Curtea de Apel Bucuresti a anulat o decizie a Tribunalului Bucureşti, reintroducând comisionul de risc în contractul de credit dintre Volksbank și clienții săi şi obligându-i pe aceştia să restituie Băncii aproximativ 25.000 EUR (constând în sume restituite şi cheltuieli de judecată), anunta Volksbank intr-un comunicat.

„Sentința în dosarul 14302/3/2011 și motivarea acesteia au fost comunicate părților în cursul săptămânii trecute.

În această speță, Curtea de Apel apreciază că nu este îndeplinită una din condițiile necesare pentru declarea unei clauze abuzive – crearea unui dezechilibru între obligațiile părților – și, în consecință, anulează hotărârea inițială prin care comisionul de risc a fost eliminat din contract.

”Scopul comisionului de risc rezultă chiar din denumirea sa, respectiv de acoperire a riscului de nerambursare a creditului, astfel încât în Convenția de credit nu este necesară explicarea detaliată a sa. Pentru intimați esențial era să cunoască cuantumul comisionului de risc și dacă acesta era convenabil pentru ei. Legea 193/2000 stipulează doar obligativitatea unei formulări clare, neechivoce, într-un limbaj inteligibil a clauzelor contractuale, nu și necesitatea explicării motivelor care stau la baza perceperii taxelor, comisioanelor, ori a dobânzilor”, se arată în sentința citată.

Hotărârea poate fi atacată cu recurs, însă este executorie, ceea ce înseamnă că Banca va începe procesul de recuperare a sumelor.

Banca a fost reprezentată în acest dosar de către casa de avocatură Vilău & Mitel”, se arata in comunicatul Volksbank.


Clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

de

Clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/17Q89cVoA8m

Clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

Lege nr. 193/2000
din 06/11/2000

Legea privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

Publicat in MOF nr. 560 – 10/11/2000
Versiune consolidata in 25/01/2002
Republicare 1 MOF nr. 1014 – 20/12/2006
Versiune consolidata in 31/12/2007
Republicare 2 MOF nr. 305 – 18/04/2008
Versiune consolidata in 22/07/2010
Republicare 3 MOF nr. 543 – 03/08/2012
Versiune consolidata in 23/08/2012
Versiune consolidata in 31/01/2013
Versiune consolidata in 01/07/2013

Versiune consolidata la data de 31/01/2013

Text actualizat la data de 31.01.2013. Actul include modificările din următoarele acte:
– O.U.G. nr. 44/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 606 din 23/08/2012.
– O.U.G. nr. 4/2013 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 68 din 31/01/2013.
___________

*) ATENŢIE! Potrivit art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, pentru procesele începute în perioada 15 februarie 2013-30 iunie 2013, se aplică art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu următorul cuprins:
„Art. 12. – Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în  a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.
Art. 13. -(1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, aplică sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.
(2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit.
(3) Hotărârea instanţei este supusă numai apelului.”

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea
de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare
cunoştinţe de specialitate.
(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea
consumatorului.
(3) Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 2. – (1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în
asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara
activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

(2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia.
Art. 3. – (1) Prevederile prezentei legi se aplică şi bonurilor de comandă sau bonurilor de livrare, biletelor, tichetelor şi altora asemenea care conţin stipulări sau referiri la condiţii generale prestabilite.
(2) Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispoziţiilor
prezentei legi.

CAPITOLUL II
Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante

Art. 4. – (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost
stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

(4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele
considerate ca fiind abuzive.
(5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Art. 5. – În cazul contractelor standard preformulate, profesionistul are obligaţia să remită, la cerere, oricărei
persoane interesate un exemplar din contractul pe care îl propune.

Art. 6. – Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Art. 7. – În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate
abuzive, consumatorul este indreptatit sa ceara rezilierea contractului, putand solicita, dupa caz, si daune-interese.

CAPITOLUL III
Organele abilitate pentru constatarea contravenţiilor şi soluţionarea litigiilor

Art. 8. – Controlul respectării dispoziţiilor prezentei legi se face de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de specialişti autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice, potrivit competenţelor.

Art. 9. – Organele de control efectuează verificări la sesizarea persoanelor prejudiciate prevăzute la art. 2 alin. (1) sau din oficiu.

Art. 10. – Profesioniştii au obligaţia de a prezenta organelor de control, în original, contractele încheiate cu  consumatorii.

Art. 11. – Organele de control abilitate încheie proceseverbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele din lege încălcate de profesionist.

Art. 12. – (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive,
organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesulverbal întocmit potrivit art. 11.

(3) Asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi 32 din
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la instanţa prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (4) sunt aplicabile.

(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune  ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii.
___________
*) ATENŢIE! Potrivit art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea art. 81 şi 82,
coroborate cu art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de  procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 606 din 23 august 2012, modificările făcute prin Legea nr. 76/2012 vor intra în vigoare la 1 iulie 2013.

Art. 13. – (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16.

(3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.
(4) Hotărârea este supusă numai apelului.
___________
*) ATENŢIE! Potrivit art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea art. 81 şi 82,
coroborate cu art. 80 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de  procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 606 din 23 august 2012, modificările  făcute prin Legea nr. 76/2012 vor intra în vigoare la 1 iulie 2013.

Art. 14. – Consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.

Art. 15. – În cazul în care părţile contractante aleg ca lege aplicabilă contractului legea unui stat care nu face
parte din Uniunea Europeană, iar contractul are o strânsă legătură cu teritoriul României sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene şi în cazul în care prezenta lege are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urmă.

CAPITOLUL IV
Sancţiuni

Art. 16. – (1) Constituie contravenţie, în măsura în care fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

(2) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 27-29.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 17. – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
La aceeaşi dată, orice dispoziţii contrare se abrogă.

Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993.

ANEXĂ

LISTA
cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care profesionistul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu
prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
– profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
– profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul
denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal,
solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune
consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării
contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru
consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru
consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a
dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:

a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;

b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.


Lista clauzelor abuzive din contractele de adeziune

de

Lista clauzelor abuzive din contractele de adeziune

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Wz9wRFQDPyD

Lista clauzelor abuzive din contractele de adeziune

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a avertizat recent consumatorii sa fie atenti la contractele standard, preformulate, denumite contracte de adeziune, ale furnizorilor de servicii, precum banci sau firme de telefonie, intrucat acestea ar putea contine clauze abuzive, conform noilor modificari ale Legii 193/2000 privind clauzele abuzive.

Intr-un comunicat de presa, ANPC anunta: „Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sfatuieste consumatorii sa se informeze asupra noilor modificari cuprinse in Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de adeziune, preformulate ale consumatorilor si sa verifice in contractele pe care acestia le detin daca exista posibile clauze abuzive. Daca observa astfel de clauze sunt rugati sa se adreseze comisariatelor regionale/judetene cu toate actele doveditoare pentru ca ANPC sa intreprinda actiunile care se impun.

Totodata, ANPC sfatuieste consumatorii sa fie vigilenti atunci cand li se propun acte aditionale la contractele de adeziune (credite bancare/nebancare, utilitati, telefonie fixa si mobila, cablu etc spre semnare, sa le consulte cu atentie inainte de semnare si sa ceara lamuriri suplimentare entitatilor care le propun. Daca nu sunt lamuriti pe deplin asupra formularilor si termenilor folositi in actele aditionale, consumatorii sunt rugati sa se adreseze ANPC sau comisariatelor regionale sau judetene pentru a primi informatii si indrumari de la personalul specializat.”

Legea 193/2000 contine o anexa cu o lista a clauzelor abuzive. Iata care sunt acestea:

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care profesionistul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
– profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
– profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:
a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;
b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.


Ce clauze abuzive exista in contractele bancilor sau firmelor de telefonie

de

Ce clauze abuzive exista in contractele bancilor sau firmelor de telefonie

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/VQNeZ2hANrR

Ce clauze abuzive exista in contractele bancilor sau firmelor de telefonie

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) a avertizat recent consumatorii sa fie atenti la contractele standard, preformulate, denumite contracte de adeziune, ale furnizorilor de servicii, precum banci sau firme de telefonie, intrucat acestea ar putea contine clauze abuzive, conform noilor modificari ale Legii 193/2000 privind clauzele abuzive.

Intr-un comunicat de presa, ANPC anunta: „Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor sfatuieste consumatorii sa se informeze asupra noilor modificari cuprinse in Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de adeziune, preformulate ale consumatorilor si sa verifice in contractele pe care acestia le detin daca exista posibile clauze abuzive. Daca observa astfel de clauze sunt rugati sa se adreseze comisariatelor regionale/judetene cu toate actele doveditoare pentru ca ANPC sa intreprinda actiunile care se impun.

Totodata, ANPC sfatuieste consumatorii sa fie vigilenti atunci cand li se propun acte aditionale la contractele de adeziune (credite bancare/nebancare, utilitati, telefonie fixa si mobila, cablu etc spre semnare, sa le consulte cu atentie inainte de semnare si sa ceara lamuriri suplimentare entitatilor care le propun. Daca nu sunt lamuriti pe deplin asupra formularilor si termenilor folositi in actele aditionale, consumatorii sunt rugati sa se adreseze ANPC sau comisariatelor regionale sau judetene pentru a primi informatii si indrumari de la personalul specializat.”

Legea 193/2000 contine o anexa cu o lista a clauzelor abuzive. Iata care sunt acestea:

(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care profesionistul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care profesionistul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul;

b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care profesionistul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

d) dau dreptul profesionistului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

e) dau dreptul profesionistului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

f) dau dreptul profesionistului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

g) dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale;

h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist;

j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:
– profesionistul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);
– profesionistul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

k) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a profesionistului privind utilizarea produselor şi serviciilor;

l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

n) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către profesionist cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra profesionistului;

p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;

r) permit profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist;

s) dau dreptul profesionistului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

t) dau dreptul profesionistului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. a), p) şi t) nu sunt aplicabile în cazul:
a) tranzacţiilor cu valori mobiliare, instrumentelor financiare şi altor produse sau servicii, în cazul în care preţul este legat de fluctuaţiile cotaţiei bursiere sau ale indicelui bursier ori ale unei rate de schimb pe piaţa financiară, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla;
b) contractelor pentru cumpărarea sau vânzarea de devize, cecuri de călătorie, ordine de plată internaţionale emise în devize sau alte instrumente de plată internaţionale.


Bancile – amenintate cu alte procese colective pe tema clauzelor abuzive, de catre o noua asociatie a consumatorilor

de

Bancile – amenintate cu alte procese colective pe tema clauzelor abuzive, de catre o noua asociatie a consumatorilor

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CZbfQrDDSat

Bancile - amenintate cu alte procese colective pe tema clauzelor abuzive, de catre o noua asociatie a consumatorilor

Alin Iacob, fost bancher la o banca falimentata, in prezent sef al site-ului de comparatii de produse financiar-bancare Conso, finantat din reclamele si contractele de parteneriat incheiate cu bancile, a anuntat astazi infiintarea unei asociatii care-si propune sa initieze procese colective impotriva bancilor, in numele clientilor acestora care au fost abuzati cu clauze colective.

Iacob a profitat astfel de intrarea in vigoare a prevederilor din noul Cod Civil care permite ANPC, dar si asociatiilor reprezentantive, sa initieze procese colective in numele clientilor, pentru a infiinta Asociația Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF).

Primele procese colective impotriva bancilor au fost initiate in urma cu 2-3 ani de catre mai multi avocati, cel mai cunoscut fiind Gheorghe Piperea, acesta anuntand chiar ca intentioneaza sa dea in judecata si BNR pentru faptul ca ar fi protejat bancile.

Aceleasi acuzatii au fost lansate astazi si de Iacob, care afirma, citat de agentiile de presa, ca BNR „a protejat sistemul bancar si clauzele abuzive din contractele de credit”.

„Ne așteptăm de la autoritățile de supraveghere să adopte o atitudine neutră și nepartizană. Cel puțin la nivelul Băncii Naționale a existat în ultimii ani o atitudine partizană. Și noi suntem pentru susținerea stabilității sistemului financiar-bancar, dar aceasta nu poate fi menținută prin încălcarea drepturilor utilizatorilor de servicii financiare. Ne dorim publicarea pe web-site a răspunsurilor la proiectele puse în consultare publică. Aici este o lipsă crasă de transparență. Ne dorim ca, similar Comisiei Europene, cum se întâmplă la Banking European Authority, să fie publicat cine și ce răspuns a dat la consultarea publică. Răspunsurile să existe acolo, chiar și anonime. Să existe o consultare transparentă. Facem un apel la transparență în ceea ce privește sistemul financiar-bancar din România”, a declarat Iacob, citat de Agerpres.

Potrivit Mediafax, declaratia lui Iacob suna asa: „Cel puţin la nivelul BNR a existat o atitudine de protejare a sistemului bancar şi a contractelor existente, cu clauze abuzive, motivându-se stabilitatea financiară. Dar stabilitatea sistemului bancar nu poate fi obţinută cu preţul dreptului la o viaţă decentă a consumatorului”.

Cum a raspus BNR acuzatiilor ca ar fi protejat bancile

„Clauzele abuzive sau neabuzive sunt din contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Într-un stat de drept, când semnezi ceva îţi asumi”, declarase recent guvernatorulul Mugur Isarescu, lasand sa se inteleaga, la prima vedere, ca acesta ar fi de partea bancilor in procesele prin care acestea sunt acuzate ca au strecurat in contractele de credite clauze abuzive.

Fireste ca declaratia vine in contradictie cu practica europeana in materia protectiei consumatorilor, dar si a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, care spune ca semnatorii contractelor de credit, dar si alte contracte ale altor furnizori de servicii, precum de telefonie, pot fi abuzati de catre companii, din cauza faptului ca este vorba de contracte standard, pe care consumatori nu le pot negocia. Astfel ca, este posibil ca unii clienti sa-si asume contracte cu cluaze abuzive, ceea ce nu este normal. Iar jurisprudenta Curtii Europene de Justitie spune ca astfel de contracte trebuie modificate, prin eliminarea clauzelor abuzive, chiar daca respectivele contracte au fost semnate de clienti.

L-am intrebat, de aceea, pe Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Isarescu, ce a vrut acesta sa spuna, de fapt, cu acea declaratie.

Declaratiile guvernatorului, spune Adrian Vasilescu, trebuie interpretate din mai multe perspective, inclusiv cele istorice si juridice, si puse in contextul temei in discutie. Ceea ce a vrut sa spuna guvernatorul este ca BNR nu poate sa apere clientii bancilor, adica sa intervina in modificarea contractelor de credit, intrucat acestea, conform legii, pot fi contestate doar in justitie.

BNR nu are voie nici sa aprobe un contract de credit al unei banci si nici sa-l vada. Cu exceptia situatiei in care banca cere clientului o dobanda mai mare decat cea stabilita in contract. Iar aceste cazuri au existat si BNR a intervenit cu masuri dure: 2 presedinti de banci au fost dati afara si mai multi vicepresedinti si-au pierdut posturile.

In ceea ce priveste alte prevederi din contractele de credit, inclusiv in cazul unor clauze considerate abuzive, legea nu permite BNR sa se amestece pentru ca acel contact sa fie modificat, iar clientul trebuie sa-si asume acel contract. Fireste, asumarea contractului nu presupune exluderea posibilitatii de a fi contestat in justitie, cum s-a intamplat si cum se va intampla in continuare.

Printre obiective noii asociatii: procese colective pentru obtinerea de despagubiri pentru daunele suferite de consumatori

„Obiectivele AURSF sunt de a reprezenta consumatorii de servicii financiare în vederea obținerii de despăgubiri pentru daunele suferite prin utilizarea produselor sau serviciilor oferite de bănci, companii de asigurări și alte instituții financiare, bancare sau nebancare, inclusiv în relația cu supraveghetorii pieței financiare. De asemenea, asociația își propune să informeze consumatorii cu privire la produsele și serviciile bancare, de asigurări, de investiții”, a mai spus Iacob, citat de Agerpres.

„Imediat după ce va îndeplini condiţiile de reprezentativitate impuse de legislaţia europeană, 3.000 de membri şi mai multe filiale judeţene, va demara procese în nume colectiv pe clauze abuzive prin intermediul AURSF. El arătat că nu exclude negocierea amiabilă cu băncile în privinţa cazurilor de clauze abuzive”, a mai spus Iacob, citat de Mediafax.


Exista posibilitatea sa fie judecate doar de Tribunalul Specializat Bucuresti clauzele abuzive din contractele de credit

de

Exista posibilitatea sa fie judecate doar de Tribunalul Specializat Bucuresti clauzele abuzive din contractele de credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Tck9zX1ecRB

Exista posibilitatea sa fie judecate doar de Tribunalul Specializat Bucuresti clauzele abuzive din contractele de credit

Dobanda de referinta dintr-un contract de credit al Bancpost, precum si comisionul de administrare perceput la soldul creditului sunt clauze abuzive si trebuie eliminate din contract iar clientul despagubit, a decis ieri printr-o sentinta irevocabila Tribunalul Timis.

Tribunalul Timis, solutie irevocabila in favoarea unui client al Bancpost privind clauzele abuzive din contractul de credit ipotecar, din 04.02.2014:

Solutia pe scurt: Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Bancpost S.A. ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta Botoroga Ramona. Modifică în parte sentinţa civilă nr.8447/13.06.2013 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr.783/325/2013 în sensul că: Admite în totalitate şi petitele 1, 2 şi 6 şi parţial petitul 5, respectiv:

Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, referitoare la „indicele de referinţă al băncii”, ca modalitate de calcul a formulei dobânzii şi implicit nulitatea acestora.

Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.11 lit.b, 5.5 şi 8.1 alin.9 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, privind comisionul de administrare de 0,10% din soldul creditului şi implicit nulitatea acestora.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate începând cu data de 15.01.2010 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an de 5,35% şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare începând cu data de 15.01.2010 şi până la data de 04.02.2014, şi dispune eliminarea acestui comision din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007 începând cu data de 04.02.2014.

Respinge petitul 4 al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la plata către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.


Proces privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit ipotecar pierdut irevocabil de Bancpost

de

Proces privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit ipotecar pierdut irevocabil de Bancpost

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/K8qWpuoTpto

Proces privind clauzele abuzive dintr-un contract de credit ipotecar pierdut irevocabil de Bancpost

Dobanda de referinta dintr-un contract de credit al Bancpost, precum si comisionul de administrare perceput la soldul creditului sunt clauze abuzive si trebuie eliminate din contract iar clientul despagubit, a decis ieri printr-o sentinta irevocabila Tribunalul Timis.

Tribunalul Timis, solutie irevocabila in favoarea unui client al Bancpost privind clauzele abuzive din contractul de credit ipotecar, din 04.02.2014:

Solutia pe scurt: Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Bancpost S.A. ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta Botoroga Ramona. Modifică în parte sentinţa civilă nr.8447/13.06.2013 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr.783/325/2013 în sensul că: Admite în totalitate şi petitele 1, 2 şi 6 şi parţial petitul 5, respectiv:

Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, referitoare la „indicele de referinţă al băncii”, ca modalitate de calcul a formulei dobânzii şi implicit nulitatea acestora.

Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.11 lit.b, 5.5 şi 8.1 alin.9 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, privind comisionul de administrare de 0,10% din soldul creditului şi implicit nulitatea acestora.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate începând cu data de 15.01.2010 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an de 5,35% şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare începând cu data de 15.01.2010 şi până la data de 04.02.2014, şi dispune eliminarea acestui comision din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007 începând cu data de 04.02.2014.

Respinge petitul 4 al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la plata către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.


Care (nu) e reactia Bancpost la decizia unei tribunal de a stabili o dobanda de 0% pentru un credit

de

Care (nu) e reactia Bancpost la decizia unei tribunal de a stabili o dobanda de 0% pentru un credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4jFFuaFrGSf

„Nu putem comenta pana nu vedem motivatia instantei”, au spus reprezentantii Bancpost, citati de Pro TV intr-un reportaj in care prezinta o decizie recenta a Tribunalului Timis, care a constatat ca dobanda stabilita de banca pentru un credit ipotecar, de 7% pe an, este o clauza abuziva si trebuie eliminata.

De fapt, judecatorii au eliminat marja de dobanda stabilita de banca, existenta in orice contract de credit, care se adauga la un indice de referinta precum Libor, pentru creditele in franci elvetieni sau dolari, Euribor la creditele in euro si Robor la creditele in lei.

Formula de calcul a dobanzii la credite constand din marja fixa si indice de referinta a fost impusa prin lege, OUG 50 din 2010, an in care bancile care aveau alte tipuri de dobanda au fost obligate sa le modifice.

Bancpost era una dintre ele, avea o dobanda interna a bancii, netransparenta, de 7%, asa incat a modificat-o astfel: Libor de 0,2% plus marja fixa de 7%. Asadar vechea dobanda s-a transformat practic in marja fixa, care ramane neschimbata.

Aici a gresit Bancpost si toate celelalte banci care au procedat la fel in 2010. De ce?

Pentru ca marja reprezinta castigul bancii si costurile aferente unui credit, pe cand indicele de referinta arata costul banilor, adica dobanda pe care banca o plateste, la randul ei, pentru atragerea resurselor de pe piata, astfel incat sa acorde credite clientilor.

Costul unui credit este compus, asadar, din dobanda resurselor atrase de banca de pe piata (Libor, Euribor, Robor), plus costurile, inclusiv riscurile si castigul bancii (marja fixa).

Cum se stabileste dobanda la un credit

Inainte de criza, prima componenta, cea a costului resurselor, avea o pondere mai mare in costul total al unui imprumut, intrucat in perioadele de euforie, de expansiune economica, indicii de dobanda sunt mai ridicati (Euribor si Libor erau in jur de 4-5%), iar riscurile sunt mai mici si volumele de credite, inclusiv castigurile bancilor, mai mari, asa incat bancile isi permiteau marje reduse.

Dupa criza insa, situatia s-a schimbat. Indicii dobanzilor s-au prabusit spre 0%, ca efect al politicilor bancilor centrale de a reduce dobanda si de a injecta lichiditate in piata, iar pe de alta parte costurile bancilor au crescut, din cauza creditelor neperformante tot mai mari si a veniturilor tot mai mici, astfel ca si marjele au trebuit majorate.

Dar este o greseala sa treci dintr-o extrema in alta, de la o marja de 1%-2%-3%, chiar 4%, la  una de 7% sau chiar mai mare.

Iar bancile romanesti nu numai ca au facut greseala de a trece dintr-o extrema in alta, ci chiar au transformat vechea dobanda proprie in marja, in conditiile in care indicii de referinta sunt in jur de 0.

Iar marja fiind fixa, riscul enorm este ca peste cativa ani, cand indicii de referinta vor creste, costul creditelor sa explodeze.

Bancile au gresit si trebuie sa-si asume acest fapt, trebuie sa plateasca pentru greseli. Dar asta nu inseamna ca de acum inainte sa acorde credite cu 0% dobanda.

O instanta de judecata trebuie sa faca dreptate, asa cum este firesc, nu sa emita, la randul sau, decizii care sa rastoarne logica economica a unui credit si sa afecteze relatia banci-clienti.

Un credit nu poate avea dobanda 0, oricine poate sa inteleaga acest lucru. Fireste ca banca trebuie sa plateasca pentru dobanda prea mare perceputa pana acum, pentru comisioane nepotrivite, clauze abuzive, insa nu este deloc firesc ca o instanta de judecata sa decida ca pentru un credit, clientul bancii nu mai trebuie sa plateasca nimic de acum inainte.

Ganditi-va doar la simplul fapt ca o banca trebuie sa-si plateasca angajatii care incaseaza ratele la credite si care acorda noi credite si alte servicii, sa achite chiria unitatii in care functioneaza, sa intretina echipamentele si sistemele IT, iar la urma, sa faca si profit pentru actionari.

Cum vor putea bancile sa functioneze in continuare, sa acorde noi credite, daca dobanda stabilita de o instanta de judecata este 0?

De ce nu poate un judecator, sa faca dreptate, adica sa stabileasca o dobanda corecta pentru un credit? Nici 0%, nici 7%, ci 4%, de exemplu.

Asa ar fi corect si firesc, daca bancile si clientii nu au fost in stare sa se inteleaga amiabil. Ambii din cauza lacomiei: bancile ar vrea dobanzi cat mai mari, clientii sa nu plateasca nimic.

Asta ar trebui sa explice, dupa fiecare decizie a unei instante de judecata, PR-ul unei banci. Nu sa astepte motivatia instantei, motivatie care oricum nu poate sa fie una in spiritul dreptatii, tinand cont de decizia luata.

In lipsa acestor explicatii, pe intelesul tuturor, privind modul cum functioneaza bancile, din ce este compusa dobanda si cum ar trebui sa se calculeze cat mai corect si echitabil, educatia financiara a publicului, a clientilor bancilor dar si a presei, ramane la niveluri destul de mizerabile.

E firesc, in aceste conditii, ca reportajele TV si articolele din presa sa fie in ton cu mesajele extremiste, de gherila, ale avocatilor si grupurilor de clienti care cauta sa nu mai plateasca nimic pentru creditele luate de la banci.


O noua clauza abuziva: Aplicarea unui curs de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui credit

de

O noua clauza abuziva: Aplicarea unui curs de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui credit

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CarJJ9TsoqV

O noua clauza abuziva Aplicarea unui curs de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui credit

Aplicarea unui curs de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui credit poate fi considerata de judecatori o clauza abuziva, apreciaza, intr-un comunicat, avocatul general al Curtii de Justitie a Uniunii Europene, Nils Wahl.

Comunicatul Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 12 februarie 2014:

Concluziile avocatului general în cauza C-26/13
Árpád Kásler și Hajnalka Káslerné Rábai/OTP Jelzálogbank Zrt

În opinia avocatului general N. Wahl, clauzele care prevăd, pentru deblocarea unui împrumut în monedă străină, aplicarea unui curs de schimb diferit de cel aplicabil rambursării împrumutului nu sunt excluse în mod obligatoriu de la aprecierea caracterului lor abuziv

Deși astfel de clauze pot fi considerate a priori că se înscriu în obiectul principal al unui contract de împrumut încheiat în monedă străină, este totuși de competența instanței naționale să determine dacă consumatorii au fost în măsură să înțeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenței dintre cele două cursuri de schimb

Directiva privind clauzele contractuale abuzive (1) prevede că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor nu creează obligații pentru consumator.

Totuși, în privința clauzelor care definesc obiectul principal al contractului, precum și caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, directiva prevede că nu este posibilă aprecierea caracterului lor abuziv în măsura în care sunt exprimate în mod clar și inteligibil.

La 29 mai 2008, domnul Kásler și doamna Káslerné Rábai au încheiat cu o bancă maghiară un contract de împrumut ipotecar într-o monedă străină.

Banca le acorda împrumutaților un împrumut în valoare de 14 400 000 de forinți maghiari (HUF) (aproximativ 46 469 EUR), al cărui echivalent în franci elvețieni (CHF) a fost stabilit la 94 240,84 CHF.

Potrivit contractului, soții Kásler au luat act că, în afară de cuantumul împrumutului, dobânzile aferente, cheltuielile de administrare, precum și dobânzile de întârziere și celelalte cheltuieli se stabilesc în CHF.

Contractul prevedea de asemenea că stabilirea cuantumului în CHF al împrumutului se efectua pe baza cursului de schimb la cumpărare al acestei monede aplicat de bancă în ziua deblocării fondurilor.

Totuși, potrivit contractului, cuantumul în HUF al fiecărei rate lunare care trebuia plătită se calcula, în ziua anterioară scadenței, pe baza cursului de schimb aplicat de bancă la vânzarea CHF.

Soții Kásler au contestat în fața instanțelor maghiare clauza care permitea băncii calcularea ratelor lunare exigibile pe baza cursului de schimb la vânzarea CHF. Ei se prevalează de natura abuzivă a acestei clauze, în măsura în care prevede, pentru rambursarea împrumutului, aplicarea unui curs diferit de cel utilizat la punerea la dispoziție a împrumutului.

Kúria (Curtea Supremă din Ungaria), sesizată cu judecarea recursului, adresează Curții de Justiție întrebarea dacă clauza care determină cursurile de schimb aplicabile unui contract de împrumut încheiat în monedă străină se raportează la obiectul său principal sau la raportul calitate/preț al prestației.

Dacă este cazul, ea solicită să se stabilească când o astfel de clauză trebuie considerată că este redactată în mod clar și inteligibil, astfel încât, în temeiul directivei, nu poate fi examinat caracterul său abuziv. Instanța maghiară solicită de asemenea să se stabilească dacă, în ipoteza în care contractul nu poate continua să existe după suprimarea unei clauze abuzive, instanța națională este abilitată să îl modifice sau să îl completeze.

În concluziile prezentate astăzi, avocatul general Wahl precizează, în primul rând, că, pentru a stabili ce constituie obiectul principal al contractului, trebuie să se determine în fiecare caz prestația sau prestațiile care trebuie considerate în mod obiectiv esențiale în economia generală a contractului.

Așadar, trebuie să se examineze dacă clauzele în discuție fac parte în mod intrinsec dintre prestațiile care definesc contractul, așa încât, în lipsa unei astfel de clauze, contractul și-ar pierde una dintre caracteristicile sale fundamentale sau chiar nu ar putea continua să existe pe baza celorlalte prevederi contractuale.

În acest context, avocatul general Wahl consideră că, în ceea ce privește un contract încheiat în monedă străină (precum cel în cauză în speță), clauzele care determină cursurile de schimb aplicabile intră, la fel ca și cele privind punerea la dispoziție a capitalului și plata dobânzilor, în sfera obiectului principal al contractului.

Astfel, ele constituie unul dintre elementele esențiale ale mecanismului de împrumut în monedă străină, dat fiind că lipsa lor ar face imposibilă executarea contractului.

În al doilea rând, în ceea ce privește problema dacă aceste clauze au fost redactate în mod clar și inteligibil, avocatul general consideră că examinarea acestui criteriu nu ar trebui să se limiteze la aspectul pur redacțional al clauzelor.

Astfel, claritatea și caracterul inteligibil al unei clauze contractuale trebuie să permită consumatorului să dispună de informațiile cu ajutorul cărora va fi în măsură să aprecieze avantajele și inconvenientele încheierii contractului și riscurile pe care și le asumă prin acea operațiune. Așadar, consumatorul trebuie să înțeleagă nu numai conținutul unei clauze, ci și obligațiile și drepturile aferente acesteia.

În ceea ce privește contractul de împrumut în discuție, avocatul general Wahl consideră că prevederile contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil deblocării și rambursării împrumutului par a fi fost clar enunțate.

Totuși, el apreciază că pot apărea îndoieli cu privire la aspectul dacă consumatorul era în măsură să înțeleagă că s-a expus unei obligații financiare suplimentare care decurge din diferența care există între prețul de vânzare al monedei străine și prețul de cumpărare al aceleiași monede.

În această privință, avocatul general Wahl consideră că este de competența Kúria să răspundă la această întrebare în lumina elementelor obiective prezentate cu ocazia încheierii contractului.

În ultimul rând, avocatul general apreciază că, în ipoteza în care suprimarea unei clauze abuzive ar face contractul neexecutabil, la fel ca în speță, directiva nu se opune ca instanța națională să înlocuiască clauza incriminată cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv, atunci când o astfel de înlocuire este posibilă în temeiul dreptului național.

Astfel, o asemenea abordare permite atingerea obiectivului directivei, care constă în special în restabilirea echilibrului între părți, menținând în același timp, în măsura posibilului, validitatea contractului în întregime.

Dacă o astfel de înlocuire nu ar fi posibilă și dacă instanța ar fi obligată să anuleze contractul, caracterul descurajator al sancțiunii nulității, precum și obiectivul de protecție a consumatorului ar risca să fie compromise.

În speță, o asemenea anulare va avea consecința că întreaga sumă din împrumut care mai este datorată va deveni scadentă. Or, aceasta este de natură să depășească capacitățile financiare ale consumatorului și, prin urmare, să îl penalizeze pe acesta mai degrabă decât pe împrumutător, care, față de această consecință, ar putea să nu fie interesat să evite inserarea de astfel de clauze în contractele sale.

MENȚIUNE: Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curții întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluționează litigiul național. Instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei Curții. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.

MENȚIUNE: Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justiție. Misiunea avocaților generali este de a propune Curții, în deplină independență, o soluție juridică în cauza care le este atribuită. Judecătorii Curții urmează să delibereze în această cauză. Hotărârea va fi pronunțată la o dată ulterioară.

(1) Directiva Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).


Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR spune ca legea falimentului personal este o manipulare a executorilor interesati

de

Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR spune ca legea falimentului personal este o manipulare a executorilor interesati

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/hqqxK93boJN

Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR spune ca legea falimentului personal este o manipulare a executorilor interesati

Bogdan Olteanu, viceguvernatorul BNR, apreciaza, intr-un interviu acordat Agerpres, ca actualul curent de opinie privind adoptarea unei legi a falimentului personal, existenta in alte tari, este o manipulare a operatorilor din piata, a executorilor care au interese. „Nu cunosc vreo situaţie în care o persoană să fi fost evacuată din casa în care locuia”, spune Olteanu, sugerand ca o astfel de lege este inutila.

AGERPRES: Când credeţi că ar fi posibilă aprobarea Legii falimentului la persoane fizice, în România? Cum ar trebui să arate o astfel de lege?

Bogdan Olteanu: Personal, cred că actualul curent de opinie referitor la Legea falimentului personal este o manipulare a agenţilor, a operatorilor de piaţă interesaţi. Nu este niciun interes major al debitorilor şi niciun interes major al creditorilor şi am să vă spun motivul: nu cunosc situaţii relevante în care un debitor şi un creditor să nu fi ajuns la soluţii de compromis asupra unor bunuri esenţiale.

Dacă ţi-ai cumpărat televizoare mai multe decât îţi permiteai, sigur că ai fost executat silit şi este un lucru natural. Dar nu cunoaştem în România, eu nu cunosc cel puţin, vreo situaţie în care o persoană să fi fost evacuată din casa în care locuia. Din casa în care locuia, nu din casa care a fost o investiţie imobiliară, nu vorbesc aici de dezvoltatori imobiliari, nu vorbesc aici de constructori.

Vorbesc de oameni care şi-au cumpărat o casă a lor, strâng cureaua, plătesc din greu, este o situaţie dificilă, dar a existat capacitatea celor două părţi de a se înţelege. Riscul, după părerea mea, în apariţia acestei legi, constă în faptul că, probabil, cea mai mare parte a sumelor recuperate de la persoana în insolvenţă va fi preluată de către lichidatori. Pentru că, să fim foarte deschişi, cei care promovează Legea falimentului personal nu sunt nici debitori, nici bănci, sunt lichidatori. Lichidatori care nu lucrează voluntar. Nu există niciun lichidator care să lucreze gratis în România în acest moment.

După părerea mea, lucrează pentru tarife mult prea mari, mi se pare un element neetic din partea lor să nu prezinte debitorilor, atunci când promovează această lege, şi această dimensiune a costurilor. În multe dintre lichidările în zona comercială, s-a constatat că mai bine de jumătate din banii recuperaţi de la debitor se duc la lichidator pe costuri ale lichidării, şi nu la creditor.

Acesta înseamnă că debitorul rămâne în continuare dator creditorului, deşi plăteşte, deşi îşi pierde din avere. De aceea, când introducem o lege, cred că trebuie să fim extrem de atenţi la cine beneficiază de ea. Se poate găsi un mecanism, dacă este nevoie de el, pentru o uşurare a calendarului de plată, de exemplu, dar această uşurare să fie în favoarea debitorului şi nu a unui al treilea care intervine între debitor şi creditor.

După părea mea, această lege este indusă de persoanele interesate, de unii lichidatori. În cazul celor două iniţiative parlamentare nu am fost consultaţi de iniţiatori. Am fost consultaţi de Guvern pentru elaborarea punctului de vedere al Guvernului.

AGERPRES: Ce ne puteţi spune despre sentinţele/procesele date de instanţe în cazul proceselor dintre bănci şi clienţii acestora? Ar putea constitui acestea un stimul pentru debitorii cu probleme de a da în judecată băncile?

Bogdan Olteanu: Am văzut că au apărut primele sentinţe pe clauze considerate abuzive şi acele clauze trebuie eliminate din contracte. Noi am spus de la început, în dezbateri, că nu există clauze abuzive acceptabile. Orice clauză abuzivă trebuie eliminată din contract pentru simplul fapt că este abuzivă. Constatarea caracterului abuziv, conform legii, o face o instanţă judecătorească. Este evident că o clauză constatată ca abuzivă trebuie eliminată din acele contracte în care se regăseşte. Este evident că atâta vreme cât se vor regăsi prin sentinţe judecătoreşti clauze considerate abuzive ele vor fi eliminate.

Cred, pe de altă parte, că părţile, şi creditorii şi debitorii, au învăţat din experienţa ultimilor ani şi din experienţa crizei şi că în contractele noi de credit probabilitatea de a regăsi asemenea clauze este mult mai mică. De aceea, probabil că numărul clauzelor abuzive identificate va creşte într-o primă instanţă pe situaţiile aflate în stoc după care se va reduce semnificativ.

AGERPRES: Era necesară modificarea Legii insolvenţei?

Bogdan Olteanu: Da, era necesară. Legea insolvenţei din 2006 nu era o lege rea, dar ea a devenit uzată moral pentru că societatea s-a schimbat trecând prin criză, pe de o parte, sofisticându-se pe de altă parte, companiile s-au schimbat, relaţiile sociale şi juridice s-au schimbat şi avem nevoie de instrumente noi pe câteva dimensiuni.

Una dintre dimensiuni, foarte importantă, este consolidarea instrumentelor pre-insolvenţă. Aşa încât restructurarea companiilor aflate în dificultate, dar solvente, să se facă înainte de ajungerea la momentul insolvenţei pentru a salva afacerea. Aceste instrumente se conturaseră prin legi speciale, concordat preventiv, mandat ad-hoc, cu câţiva ani în urmă, puţin practicate şi cu mici dificultăţi care le făceau neatractive. Codul insolvenţei are aici instrumente utile.

O altă dimensiune este cea prin care Codul reaşează raporturile dintre creditor şi debitor într-o poziţie mai bună, mai corectă, adică în favoarea creditorului, pentru că aici e un lucru foarte simplu de spus: debitorul are o obligaţie, creditorul are un drept. Aceasta este relaţia dintre ei. Nu pot fi trataţi în mod egal. Debitorul şi-a asumat să plătească bani, creditorul are dreptul să îi încaseze. Atunci, încercând să conservăm valoarea economică, încercând să conservăm valoarea industrială, întotdeauna trebuie să ţinem cont de faptul că dreptul e al creditorului şi obligaţia a debitorului. Aceste lucruri sunt pozitive în ceea ce priveşte noul Cod al insolvenţei.

Mai avem, la Banca Naţională, câteva elemente de detaliu pe care le discutăm cu iniţiatorul conform înţelegerii la care s-a ajuns în toamnă, după evenimentele legate de Cod. S-a stabilit că se vor depune amendamente la Parlament. Discutăm şi lucrăm pe aceste amendamente, menite să uşureze procedurile, să le facă mai transparente, dar sunt deja chestiuni de detaliu. Principiile mari s-au stabilit.

AGERPRES: În ce stadiu se află iniţiativa care permite băncilor să emită obligaţiuni ipotecare?

Bogdan Olteanu: Este la Ministerul de Finanţe, transmisă de către noi, pusă în dezbatere publică, pe circuit de avizare
în Guvern, din ce cunosc. Urmează să fie trimisă de Guvern la Parlament sau adoptată sub forma unei ordonanţe de urgenţă, după care Banca Naţională va emite reglementările secundare. Aşa cum a rezultat în urma consultărilor este un proiect pe care eu îl consider bun şi implementabil. Adică de natură să permită în practică emisiuni de obligaţiuni ipotecare.

AGERPRES: Când ar putea fi emise primele astfel de titluri? Care ar fi potenţialul pieţei?

Bogdan Olteanu: Noi am transmis în termenul pe care l-am agreat un proiect, până la sfârşitul anului trecut, aşteptăm să devină lege. Bineînţeles că noile titluri vor putea fi emise după ce acest proiect va fi adoptat. Intenţionăm să acordăm un an de încercare.

Noi am stabilit nişte limite de emisiune în funcţie de totalul activelor potenţialilor emitenţi. Limite pe care le-am lăsat la latitudinea Băncii Naţionale în sensul că ele pot fi majorate de BNR după un an, după doi ani, pe măsură ce vedem că băncile administrează bine aceste pachete de ipoteci care constituie garanţia emisiunilor. Există posibilitatea de a emite în valoare de sute de milioane de euro din primul an, nu este o problemă. Limita este 20% din totalul activelor în primul an, dar există posibilitatea ca acest plafon să fie ridicat pe măsură ce vedem că aceste portofolii sunt administrate corect, pentru că ele vor trebui administrate permanent de către bănci, iar în momentul în care apar în ele ipoteci cu dificultăţi acestea vor trebui înlocuite cu altele bune.

AGERPRES: Cum vedeţi evoluând afacerile băncilor în perioada următoare? Ar putea serviciile de consultanţă să deţină o pondere însemnată în cifra de afaceri a acestora?

Bogdan Olteanu: Consultanţa este greu să ajungă să deţină o pondere importantă în cifra de afaceri a băncilor, dar va putea deveni mai mare ca importanţă şi nu ca volum.

Dacă este să ne îndreptăm spre o formulă în care băncile să fie agenţi pentru derularea fondurilor europene, atunci sigur că o contribuţie în domeniul consultanţei în ce priveşte elaborarea proiectelor, în ce priveşte analiza bancabilităţii şi eligibilităţii acestor proiecte va fi o activitate de consultanţă derulată de bănci, nu cu funcţie în principal remuneratorie cât cu funcţie de suport pentru atragerea unor operaţiuni pe care băncile să le deruleze şi care să le aducă şi profit. Eu sunt dintre cei care cred că modelul de business al băncilor este bine să fie în continuare un model clasic şi la noi, în general, a fost un model clasic.Tradingul a avut momentul său de glorie, dar scurt. Cred că rostul băncilor este să atragă depozite şi să dea credite ceea ce asigură şi stabilitate şi profitabilitate şi evită nevoia de intervenţii publice în salvarea sectorului financiar.

AGERPRES: Vorbeaţi despre implicarea băncilor în absorbţia fondurilor UE.

Bogdan Olteanu: Nu este ceva ce am inventat noi. Este un model care a funcţionat în alte ţări, iar Polonia este un bun exemplu. În ce priveşte fondurile europene pentru mediul privat se dovedeşte că statul, ca administrator de proiect, are dificultăţi pentru că este vorba de foarte mulţi potenţiali beneficiari, pentru că este vorba de un volum mare de acte şi pentru că până la urmă apare această nealiniere a stimulentelor.

Funcţionarul public nu este stimulat să încurajeze, prin actualul sistem de remunerare, absorbţia eficientă a acestor fonduri. Am avut discuţii cu domnul ministru Teodorovici ca în următorul exerciţiu bugetar al UE din 2014-2020, când va începe el să se aplice în România, acele fonduri care sunt destinate mediului privat să poată fi derulate de bănci. Băncile vor evalua bancabilitatea, eligibilitate, vor asigura prefinanţarea, vor putea asigura cofinanţarea proiectelor, atunci când beneficiarul are nevoie. Noi am propus ca acest sistem să fie opţional, iar Guvernul va decide cum vrea să procedeze.

AGERPRES: Cum vedeţi limitarea plăţilor în numerar?

Bogdan Olteanu: Se va ajunge acolo, dacă nu prin reglementare, atunci prin cultură pentru că instrumentele electronice de plată se vor extinde şi teritorial şi social. Utilizarea numerarului va fi din ce în ce mai puţin utilizată. Este o tendinţă naturală, dar până să ajungem la nivelul Suediei care este pe punctul să elimine complet numerarul mai avem foarte mult.

AGERPRES: Vă doriţi un nou mandat la BNR pentru funcţia de viceguvernator?

Bogdan Olteanu: Experienţa a fost cu totul extraordinară. Sunt vremuri excepţionale pentru bankingul central, pentru că am trecut prin perioada postcriză în acest Consiliu de Administraţie, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că acum construim cu partenerii noştri europeni Uniunea Bancară, un mecanism extraordinar de complex şi foarte, foarte interesant. Mă consider semnificativ îmbogăţit de această experienţă.

Ce voi face mai departe voi gândi probabil în vara aceasta când va trebui să iau o decizie importantă. Voi avea 10 ani în serviciul public de înalt nivel şi cred că este un moment să decid dacă vreau să merg înainte în serviciul public sau să mă întorc în mediul privat.

Dacă ar fi să mă întorc în mediul privat, va fi o întreprindere personală. O să vreau să decid eu pentru mine, nu să decidă alţii pentru mine.


Lacomia bancherilor romani si lipsa de intelepciune a BNR si ANPC

de

Lacomia bancherilor romani si lipsa de intelepciune a BNR si ANPC

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/7yfSJP316qk

Lacomia bancherilor romani si lipsa de intelepciune a BNR si ANPC

In 2010, odata cu implementarea, prin OUG 50, a unei directive europene privind transparenta contractelor de credit, bancherii romani, reprezentati de ARB, precum si BNR, in calitate de supraveghetor si ANPC, initiatoarea legii si autoritatea de protectie a clientilor bancilor, au fost obligati sa schimbe vechile formule de dobanda interna ale bancilor in EURIBOR, plus marja fixa.

Dar cum EURIBOR se afla la minime istorice, din cauza crizei, iar intre timp o serie de banci au abuzat de puterea lor pentru a majora dobanzile lor interne, dand vina pe criza, „inteleptii” de la BNR, bancherii si ANPC-ul n-au stiut cum sa rezolve problema.

Daca schimbau dobanda interna, de 3,4,5%, in EURIBOR, care era de doar 1%, pierdeau destul de mult. Iar daca aveau si o marja fixa mai mica decat cea standard, de 3-4%, paguba era si mai mare.

Aveau de ales, asadar, intre a renunta la dobanzile prea mari, pe care unele banci chiar le-au majorat, dupa criza, in loc sa le scada, sau a le mentine sub forma unor marje uriase, de 6-7%, constienti fiind ca in viitor, odata cu cresterea EURIBOR-ului, dobanzile vor deveni si mai mari.

Din pacate, unii bancheri s-au dovedit lacomi si cinici in acelasi timp, preferand sa transforme dobanzi de 8-10% in marje fixe plus EURIBOR. Asta sub ochii si consimtamantul supraveghetorului BNR si a protectiei consumatorului, ANPC.

Acum lacomia si lipsa de intelepciune incep sa se razbune: dobanzile uriase sunt acum anulate de catre justitie, fiind considerate clauze abuzive. Cu alte cuvinte, bancile lacome nu vor mai incasa dobanzi de 10%, ci de 0%.

Cazul Banca Romaneasca

Ultimul caz este cel al unui client al Bancii Romanesti, banca greceasca detinuta de NBG, National Bank of Greece, una dintre cele mai mari banci din Grecia.

Acesta avea in 2010 un credit cu o dobanda interna a bancii, de 3,5% la care se adauga o marja fixa de 4,85%, in total 8,35%. Dupa aparitia OUG, banca a fost nevoita sa schimbe dobanda interna, de 3,5%, in EURIBOR, care era de 1%, ceea ce insemna o pierdere de 2,5 puncte. Dar banca a fost lacoma si a transferat cele 2,5 puncte in marja fixa, pe care a majorat-o de la 4,85% la 7,25%.

Nu s-a multumit, asadar, cu o dobanda de 5,85%, care rezulta din marja fixa initiala de 4,85%, plus EURIBOR.

Clientul a refuzat noua formula de dobanda, a facut plangere la ANPC, care la randul sau a dat banca in judecata, solicitand instantei sa constate ca dobanda este o clauza abuziva si sa o elimine.

Ceea ce s-a si intamplat: in loc sa primeasca o dobanda de 5,85% pe an, una care, de altfel, era o dobanda in media pietei, banca va incasa de acum incolo o dobanda de 0%. Rezultatul lacomiei bancherilor si lipsei de intelepciune a autoritatilor: BNR si ANPC.


Cum ne pacalesc in continuare bancile pe clauze abuzive

de

Radu Ghetea, seful CEC Bank, este citat astfel intr-un comunicat al bancii transmis astazi: „oferim costuri mult mai avantajoase decat cele maximale prevazute de legislatie (la creditele pentru IMM-uri prin programul guvernamental de garantare a imprumuturilor pentru micile firme, derulat prin FNGCIMM).”

Costurile „mult mai avantajoase” la care se refera Radu Ghetea este dobanda de 2,5% pe an, plus ROBOR la trei luni, fata de dobanda maxima de 3,5% impusa de stat prin OUG 92/2013 privind programul de garantare a creditelor pentru IMM-uri.

Problema este ca CEC Bank aplica, pe langa dobanda de 2,5%, si un comision lunar, de 0,04%, perceput la valoarea creditului acordat pe o perioada de pana la 2 ani, comision ce poate parea mic la prima vedere, dar care majoreaza dobanda cu aproape 1 punct procentual.

Astfel, daca transformam acest comision in dobanda anuala, vedem ca, de fapt, „costul mult mai avantajos fata de cel maximal” este chiar foarte apropiat de cel maximal, adica 3,45% si nu 2,5%.

E greu de ghicit ce-i poate face pe bancheri sa fie in continuare necinstiti cu publicul si cu clientii lor, chiar si dupa toate cate s-au intamplat in perioada crizei, cand am vazut ca poate cea mai importanta lectie pe care o putem invata din aceasta perioda este tocmai aceea ca nu trebuie sa-i mintim nici pe clienti si nici bancherii nu trebuie sa se minta singuri.

Din simplul motiv ca toata lumea pierde: clientul nu-si va mai putea plati rata cand va descoperi ca de fapt costul este mai mare decat cel din reclama sau chiar din contractul de credit, iar banca va avea pierderi de pe urma nerambursarii imprumuturilor.

 

sursa Incont

BCR pierde si la Inalta Curte pe Clauze Abuzive

de

Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis definitiv si irevocabil ca o clienta BCR din judetul Mures va plati o dobanda la credit formata din Euribor plus o marja de doar 1,5%. Decizia Inaltei Curti se adauga altor decizii definitive si irevocabile favorabile clientilor, pronuntate de alte instante din tara.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul BCR formulat intr-un proces demarat in 2010 de o clienta din Judetul Mures. In consecinta, pentru doua credite aflate in derulare, respectiva clienta va plati o rata a dobanzii calculata dupa formula Euribor + 1,5%.

Aceasta este prima decizie definitiva si irevocabila, favorabila clientilor, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) pe marginea acestei spete. In tara, insa, instantele s-au pronuntat in mai multe randuri definitiv si irevocabil in favoarea clientilor pe aceasta tema.

Modificarea dobanzii – adusa de OUG 50/2010

Procesul a fost demarat de clienta bancii la Tribunalul Mures in 2010. Aceasta a solicitat, in baza OUG 50/2010, stabilirea ratei dobanzii in functie de Euribor, la care sa se adauge marja fixa stabilita prin contractul initial, respectiv 1,5%.

Practic, banca ar fi trebuit sa inlocuiasca dobanda de referinta interna, utilizata pana la acel moment si stabilita fara o formula clara, cu indicele Euribor.

“Prin prevederile art. 37 lit. a al OUG 50/2010, legiuitorul vine si impune un mod transparent de calcul a dobanzii variabile. Astfel, in conformitate cu prevederile ordonantei, dobanda va avea o componenta variabila – indicele Euribior, si o componenta fixa – marja bancii”, se arata in sustinerea clientei.

Clienta nu a semnat actul aditional propus de BCR odata cu adoptarea OUG 50. La momentul respectiv, banca a oferit clientilor posibilitatea de a obtine stabilirea dobanzii in functie de Euribor, insa cu o marja mult peste nivelul indicat in contractul semnat initial.

Pe langa modificarea dobanzii, clienta a solicitat si eliminarea comisioanelor de rambursare anticipata, conform noilor prevederi legale.

BCR a invocat incalcarea liberei concurente

In apararea sa, BCR a argumentat ca solicitarea clientei reprezinta de fapt o modificare a pretului contractului de credit, respectiv a nivelului dobanzii comerciale percepute.

Banca a precizat ca solicitarea nu are temei legal iar o eventuala admitere ar fi de natura sa afecteze “echilibrul contractului in ceea ce are esential: pretul/costul total al creditului, si ar reprezenta, la nivel de principiu, incalcarea liberei concurente pe piata serviciilor financiar bancare”.

Tribunalul Mures a dat dreptate bancii si a respins ca nefondata actiunea formulata de clienta. Aceasta a mers insa la Curtea de Apel Targu Mures, unde a facut recurs solicitand rejudecarea spetei.

Instanţa anulează dobânda unui credit de la Banca Românească – VEZI DOBANDA 0

de

Iată cum motivează magistraţii această decizie:

“Instanţa reţine că această clauză este abuzivă în sensul literelor a,e şi p din Lista anexată la legea 193/2000. Astfel, clauza permite comerciantului să modifice preţul contractului (dobânda) fără să confere consumatorului posibilitatea de a rezilia imediat contractul şi fără acordul consumatorului în acest sens.

 

Rezerva prevăzută de Lista anexă, conform căreia o clauză de modificare a preţului contractului este permisă atunci când metoda prin care variază preţurile este descrisă explicit nu este aplicabilă, deoarece clauza examinată nu indică criterii concrete şi obiective de calcul a noii dobânzi, ci [funcţie de] „evoluţia dobânzii de referinţă a Băncii”. (…) Sintagma indicată este vagă, generală şi este susceptibilă de a crea confuzii asupra înţelesului ei (…) dreptul de a modifica unilateral dobânda fără a fi raportată la un indicator precis individualizat face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispusă si dacă era necesară si proporţională scopului urmărit”, se arată în hotărârea judecătorilor.

 

 

OPINIE JURIDICA PROCES CLAUZE ABUZIVE

de

OPINIE JURIDICA PROCES CLAUZE ABUZIVE

Clauzele abuzive au devenit o problema nationala, mai ales de la 01 Octombrie 2013, moment in care Guvernul a hotarat ca procesele colective castigate (introduse de ANPC) sa reprezinte jurisprudenta pentru toatre contractele ce contin acel tip de clauze abuzive.

Instanta competenta pentru solutionarea acestui tip de litigii se stabileste conform dreptului comun in materie.Astfel, din punct de vedere territorial instanta competenta este cea de la domiciliul paratului, iar din punct de vedere material,instanta se stabileste in functie de valoarea obiectlui litigiului.

Competenta se stabileste potrivit dreptului comun pana la intrarea in functiune a Tribunalului Specializat Bucuresti, pe clauze abuzive, la data de 1 martie 2014.

Etapele demararii unui astfel de proces sunt etape standard, bazate pe principiile generale de drept.Initial se identifica clauzele abuzive dintr-un contract de credit, fiind necesara anterior introducerii actiunii, indeplinirea obligatiei privind sedinta de mediere.

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie in 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Având în vedere că procedura medierii  este o procedură ce are în componenţa sa  două etape principale – şi anume :

1. Pregătirea sesiunii de mediere;

2. Desfăşurarea medierii

3. DOVADA  INFORMĂRII OBLIGATORII -Conform   art. 60. Alin1  ,, Dovada participării la şedinţa de informare privind procedura si avantajele medierii intr-o anumită materie se face printr-un CERTIFICAT DE INFORMARE eliberat de către mediatorul care a realizat informarea”.

Dupa indeplinirea procedurii prealabile, se introduce actiunea la instanta de judecata.Actiunea este redacatat tinandu-se cont de situatia concreta in respectiza speta.

 

Pot fi considerate clauze abuzive:

–                   clauzele care instituie dreptul băncii să revizuiască rata dobânzii în cazul unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, precum şi clauzele care instituie comisionul de risc, redenumit, după caz, comision de administrare.

–                   clauzele care instituie următoarele comisioane, dacă sunt incluse în contract: comisionul de administrare garanţii, comisionul de rezervă minimă obligatorie şi comisionul monitorizare poliţe de asigurare.

–                   clauzele care stabilesc obligaţia împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări parteneră sau agreată de bancă şi dreptul băncii de a alege noua societate de asigurări care reînnoieşte poliţa.

–                   unele clauze privind declararea scadenţei anticipate.

–                   clauzele privind dobanda variabila – instituţiiile de credit au fost obligate să calculeze transparent dobânda împrumuturilor, în funcţie de o formulă. Aceasta trebuie să ţină cont de indicatori precum dobânda de referinţă pentru moneda creditului (Libor, Robor sau Euribor), la care se mai adaugă o marjă a băncii (care nu poate fi modificata ulterior de catre banca).

–                   modificarea unilaterala a clauzelor contractului, fără a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat în contract.

–                   imposibilitatea consumatorului de a intelege in  mod corect clauzele inserate, redactate intr-un mod tehnic, ce nu ar putea fi recunoscute ca si abuzive de o persoana neavizata in domeniu.

–                   disproportionalitatea ridicata in ceea ce priveste pagubele percepute de banca in cazul neexecutarii obligatiei de  catre debitor, in raport cu pagubele suferite.

Actiunea impotriva bancii pentru anularea clauzelor abuzive nu se timbreaza.Costurile pe care clientul trebuie sa le suporte intr-un proces cu banca reprezinta doar onorariul avocatului. Taxa judiciara de timbru nu se plateste, pentru ca litigiile privind protectia consumatorilor sunt scutite de aceasta taxa.

Noua reglementare in materia taxelor de timbru recent intrata in vigoare OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care se aplica din 29 iunie 201,) a pastrat scutirea de la plata taxei de timbru pentru actiunile avand ca obiect protectia drepturilor consumatorilor, atunci cand persoanele fizice si asociatiile pentru protectia consumatorilor au calitatea de reclamant impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile legitime ale consumatorilor.(art.29 lit.f).

Hotararile reprezentative date in materia clauzelor abuzive sunt:

1.Cazul castigal impotriva VOLKSBANK de  avocat.COLTUC  printr-o actiune colectiva bazata pe clauze privind dobanda si comisionul de risc. Astfel, instanta a constatat caracterul abuziv al clauzei care permitea bancii sa ajusteze dobanda in functie de propria politica de creditare, a clauzei cu privire la comisionul de risc, precum si a altor comisioane. Toate clauzele abuzive au fost declarate nule.

2.Actiune castigata de un client BancPost, care a dat în judecată banca pentru o serie de clauze abuzive privind marja dobânzii unui credit.

 

 

Ramona Botoroga va avea de plătit o rată de 200 de euro, jumătate faţă de până acum, iar banca trebuie să-i restituie 15.000 de euro, în contul costurilor pe care tânăra le-a avut de suportat din cauza clauzelori abuzive din contract.

 

articol scris de avocat Eliza Poponeci,membra CAB.AV.COLTUC

 

Cruciada impotriva bancii – Chiar asa sa fie……

de

Institutia financiara cu cele mai multe procese legate de clauze abuzive in contractele de credit acuza judecatorii, prin vocea directorului juridic, ca au dat hotarari in procese pierdute de banca fara a tine cont de dovezi si de prevederile legale, ci de interese personale subiective.

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/ZxaZVdUGuh1

“Clientii judecatori cu credite au inceput, in 2010, aceasta cruciada impotriva bancii. Zonele in care ne-am simtit in special prejudiciati sunt Iasi, Timisoara, Mehedinti, Dolj, Bucuresti. Judecatori clienti, presedinti de tribunale, conducatori de curti de apel au avut procese judecate de colegii lor. A trebuit sa-si rezolve problema asta. Au venit apoi prieteni si amici care a trebuit sa-si rezolve si ei problemele”, a declarat Diana Ciubotariu, directorul Directiei Juridice si Guvernanta Corporativa din Volksbank, la un seminar pe teme financiare desfasurat la Sinaia.

Potrivit afirmatiilor sale, in litigiile cu clauze abuzive instantele aleg adesea “calea mai scurta”, omitand sa ceara clientului sa demonstreze ca a incercat o negociere cu banca, pornind de la prezumtia de rea vointa a bancii si neacceptand solicitari din partea bancii de chemare a clientului in sala de judecata pentru a fi intrebat cum s-au derulat procedurile la acordarea creditului, astfel incat banca sa-si poata dovedi buna credinta. “Dupa 2-3 termene, judecatorul e deja lamurit, se pare, cu toate conditiile pe care legea le cere sa fie demonstrate cand ia o decizie”, spune Ciubotariu.


Volksbank pierde irevocabil proces clauze abuzive

de

Tribunalul Bucureşti a respins recursul Volksbank într-un proces cu titularii a 315 credite luate de clienţi ai băncii. Instanţa de recurs a confirmat astfel o decizie anterioară a Judecătoriei Sectorului 2, prin care a fost dispusă eliminarea din contractele de credit a mai multor comisioane, printre care şi cel de risc.

Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze din contracte:
– clauzele care instituie dreptul băncii să revizuiască rata dobânzii în cazul unor schimbări semnificative pe piaţa monetară
– clauzele care instituie comisionul de risc, redenumit, după caz, comision de administrare credit
– clauzele ce instituie următoarele comisioane, dacă sunt operante în contract: comisionul de administrare garanţii. comisionul de rezervă minimă obligatorie, comisionul monitorizare poliţe de asigurare
– clauzele ce stabilesc obligaţia împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări parteneră sau agreată de bancă şi dreptul băncii de a alege noua societate de asigurări care reînnoieşte poliţa
– următoarele clauze privind declararea scadenţei anticipate
– clauzele privind costurile suplimentare

 

OTP Bank a pierdut un nou proces cu clienţii nemulţumiţi

de

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Argeş în aprilie 2011. În mai 2012 aceştia obţineau o decizie favorabilă a instanţei. Tribunalul a decis că OTP a încălcat prevederile legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, a dispus ca marjele de credit să fie recalculate la nivelul reliefat de expertiza contabilă şi ca OTP să restituie clienţilor între 3.300 şi 5.900 de franci, sume încasate în plus prin creşterea dobânzilor, precum şi comisionul de acordare. Banca a fost obligată şi la plata cheluielilor de judecată.

OTP a atacat cu apel sentinţa, însă a pierdut şi la Curtea de Apel Piteşti, care a completat hotărârea Tribunalului în noiembrie 2012. Iată ce spunea Curtea de Apel despre modul în care OTP a ales să procedeze cu modificarea dobânzii.

OTP a atacat cu recurs această decizie, şi a refuzat să o pună în aplicare, astfel că Viscol a executat silit banca la începutul acestui an.

 

În cele din urmă, OTP a piedut definitiv şi la ÎCCJ în această lună. Astfel că M. Viscol are o dobândă de sub 3%, având în vedere că Libor 3M este la 0,02%. Ceilalţi doi clienţi plătesc şi ei dobânzi foarte mici în acest moment, de 2,7%, respectiv 3,5%, unele dintre cele mai reduse din piaţă.

BCR să scadă la 2% dobânda – CLAUZA ABUZIVA

de

Formularea privind dobânda curentă din contract era una standard pentru împrumuturile ipotecare oferite de BCR la acea vreme: după o perioadă de un an în care dobânda era fixă, aceasta devenea variabilă după formula „dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă a BCR, care se afişează la sediile băncii”, la care se adaugă o marjă fixă, în general de 1,5 pp.

De la o dobândă de 6,85% în primul an, clientul a trecut la una de 10,5% din cel de-al doilea.

Tribunalul Argeş a decis în favoarea clientului în martie 2013 şi a decis modificarea clauzei de dobândă contractele de credit cu prevederea: „dobânda curentă aplicabilă sumei împrumutate după primele 12 luni este formată din dobânda variabilă în funcţie de indicele de referinţă EURIBOR la care se adaugă marja fixă de 1,5%”, precum şi plata unor cheltuieli de judecată de peste 10.000 de lei.

Recursul BCR la această decizie a fost respins de către Curtea de Apel Piteşti în 20 decembrie 2013, astfel că decizia a rămas irevocabilă.

Comisionul de administrare credit al Credit Europe Bank ILEGAL

de

Un client al Credit Europe Bank a câştigat definitiv procesul cu banca, după ce Tribunalul Bucureşti a respins recursul instituţiei de credit în cazul unui litigii în care erau contestate clauzele privind comisionul de administrare a creditului şi cel de acordare.

 

Instanţa de fond a considerat că cele două comisioane sunt abuzive şi trebuie eliminate din contractul de credit ipotecar, iar sumele percepute de-a lungul timpului trebuie returnate clientului împreună cu dobânda legală.

 

 

Clientul a dat banca în judecată în octombrie 2012, instanţa de fond s-a pronunţat în martie 2013, iar decizia definitivă a Tribunalului a venit pe 30 ianuarie 2014.

Bancpost pierde irevocabil la Tribunal- DOBANDA 0

de

 Iată decizia Tribunalului:

“Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Bancpost S.A. ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta Botoroga Ramona. Modifică în parte sentinţa civilă nr.8447/13.06.2013 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr.783/325/2013 în sensul că: Admite în totalitate şi petitele 1, 2 şi 6 şi parţial petitul 5, respectiv: Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la

art.4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, referitoare la „indicele de referinţă al băncii”, ca modalitate de calcul a formulei dobânzii şi implicit nulitatea acestora. Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.11 lit.b, 5.5 şi 8.1 alin.9 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, privind comisionul de administrare de 0,10% din soldul creditului şi implicit nulitatea acestora. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate începând cu data de 15.01.2010 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an de 5,35% şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare începând cu data de 15.01.2010 şi până la data de 04.02.2014, şi dispune eliminarea acestui comision din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007 începând cu data de 04.02.2014. Respinge petitul 4 al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la plata către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă”.

Tribunalul Specializat Bucureşti intră în funcţiune la 1 martie 2014

de

Tribunalul Specializat Bucureşti intră în funcţiune la 1 martie 2014.Procesele pe clauze abuzive se vor judeca aici

 

În urmă cu două săptămâni, a fost modificată legea privind organizarea judiciară. Actul normativ prevede condiţiile în care pot fi înfiinţate instanţele specializate pe teritoriul României.

Aceste instanţe vor acoperi în special procesele legate de domeniul economic (societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială şi insolvenţă). Lista exactă a competenţelor va fi definită prin ordin al ministrului de Justiţie, şi litigiile care intră în sfera de competenţe vor fi automat transferate către aceste instanţe, potrivit legii.

Un astfel de ordin nu există încă. Însă, potrivit Ministerul Justiţiei, iniţiativa are deja, din data de 19 noiembrie, avizul Consiliului Superior al Magistraturii pentru punerea în funcţiune în municipiul Bucureşti a unui tribunal specializat.

Rate mai mici la credite – cursul de la momentul incheierii contractului – Stirile Pro tv

de

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/5jCKucELLds

Avocatul general a anuntat insa ca „este totusi de competenta instantei nationale sa determine daca oamenii au fost in masura sa inteleaga ca s-au expus la o cheltuiala suplimentara din cauza diferentei dintre cele 2 cursuri de schimb”.

In 2006-2007, cand creditele in franci elvetieni erau la mare cautare, un franc valora 2 lei. Acum insa cotatia a ajuns insa la peste 3 lei si 7 de bani. Asta inseamna ca in acest moment ratele celor imprumutati in aceasta moneda au crescut cu peste 85% in ultimii 7 ani.

Marius Coltuc, avocat: „Si in Romania exista multe procese pe rol in legatura cu denominarea de-a lungul contractului a monedei CHF. Ar fi destul de grav pentru banci, in defavoarea lor total.”

Opiniile avocatului general al Curtii Europene de Justitie nu sunt obligatorii, dar sunt respecate in 9 din 10 deciizii finale ale judecatorilor.

Alin Iacob: „Orice decizie favorabila a CJUE poate fi folosita ca jursprudenta si la noi, in conditiile in care situatia e similara pentru ca si in Bulgaria, Croatia si Romania o buna parte a formularilor din contractele de credite au fost similare.”

Daca judecatorii Curtii Europene de Justitie vor decide ca plata ratelor la un curs diferit de cel folosit la acordarea creditului este o clauza abuziva, toti cei cu imprumuturi in franci elvetieni ar putea castiga si ei in instanta plata la cursul initial.

La o rata de 1000 franci reducerea va fi de 1200 lei/pe luna. Peste 50.000 de romani s-au imprumutat in aceasta moneda, iar cele mai multe credite sunt cu ipoteca

 

 


 

 

Reclamatie abuz bancar

de

Reclamatie abuz bancar

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/ipQDMSPie1i

Reclamatie abuz bancar

În momentul în care constată o neregulă în contractul cu banca, clienţii tind să închidă ochii şi să accepte ceea ce le cere banca sau încearcă soluţionarea amiabilă. Totuşi, o asemenea situaţie este un precedent periculos. Toleranţa sau necunoştinţa unora încurajează instituţia financiară să persevereze în comportamentul abuziv, ba chiar să depăşească flagrant limitele, în unele cazuri. Iar practicile abuzive nu se regăsesc numai în cazul băncilor, ci şi în cazul instituţiilor financiare non-bancare.

Atunci când lucrează cu instituţiile financiare, clienţii trebuie să înţeleagă faptul că, în mod legal, orice informaţie este transparentă. Dacă un angajat al instituţiei încearcă să ascundă anumite informaţii sau dacă în contract apar mai puţine costuri decât se achită faptic, atunci situaţia trebuie tratatată cu seriozitate. Banca respectivă sau acea instituţie financiară non-bancară abuzează de drepturile pe care le are. Peste 6.000 de persoane au depus reclamaţii la ANPC între 2012 şi 2013 şi 40% dintre aceastea au fost declarate întemeiate, după investigaţii. Cei mai mulţi clienţi se plâng de:

  • Nerespectarea clauzelor contractuale
  • Neînscrierea în contractul de credit a tuturor comisioanelor
  • Existenţa clauzelor abuzive
  • Perceperea comisionului de risc
  • Neînchiderea conturilor solicitate
  • Informare incompletă şi/sau incorectă
  • Eliberare de card cu întarziere
  • Blocare cont
  • Modificare dată de plată scadentă
  • Neeliberare document de stingere a obligaţiilor de plată
  • Neeliberare grafic de rambursare
  • Lipsa unei copii a contractului
  • Refuz reeşalonare
  • Mărire rată lunară de credit
  • Popriri abuzive pe salariu/pensie
  • Refuz creditare
  • Tratament preferential la ghişeu pentru clienţii băîncii faţă de nonclienţi.

Toate aceste probleme şi multe altele au fost descoperite de ANPC şi sancţionate în consecinţă, în urma controalelor efectuate. Între 2012 şi 2013, peste 400 de filiale bancare şi IFN-uri au primit amenzi în valoare de 3,64 milioane lei, potrivit datelor publicate de instituţie. Cea mai mare amendă a fost de 80.000 lei.

„Serviciile financiare trebuie să fie transparente, mai ales în condiţiile economice pe care le parcurgem, când multora le este greu oricum să îşi returneze creditele. Nu trebuie să existe ambiguităţi care să trădeze încrederea clienţilor. Totuşi, încă există multe bănci care nu prezintă în oferte, uneori nici în contracte, toate costurile pentru serviciile prestate. Tocmai de aceea, noi vom desfăşura acţiuni de control ori de câte ori este necesar”, au declarat oficialii ANPC.

Potrivit ANPC, numărul reclamaţiilor în domeniul bancar au fost ceva mai puţine în prima jumătate a acestui an, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În schimb, a crescut numărul nemulţumirilor legate de activitatea instituţiilor financiare non-bancare.


Abuzuri Banca – Credit bancar

de

Abuzuri Banca – Credit bancar

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/E4wAyWRaYbn

Abuzuri Banca - Credit bancarTot românul cu credite şi contracte dubioase se uită la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) pentru o soluţie. Din toamna anului trecut a fost modificată legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Astfel, o clauză declarată ca abuzivă de instanţă după o acţiune a ANPC sau au unei asociaţii de consumatori va avea efecte asupra tuturor contractelor care o conţin. Pentru consumatori asta înseamnă că nu mai trebuie să meargă în instanţă pentru a-şi căutat dreptate, şi rate lunare mai mici, atunci când clauzele cu probleme se referă la comisioane sau dobânzi calculate de bancă din burtă.

Bogdan Nica: De la 1 octombrie 2013 şi până în prezent s-au înregistrat peste 930 de reclamaţii referitoare la clauze abuzive, reclamaţii noi. 700 dintre acestea se referă la instituţii financiare: bănci, IFN. Restul sunt reclamaţii care ţin de prestări servicii, telefonie, utilităţi, cablu, şamd. Astea sunt reclamaţii pe clauze abuzive, din care o parte s-au soluţionat amiabil prin rezolvarea problemei, inclusiv despăgubirea consumatorului. Până în prezent sunt 11 acţiuni în instanţă, şi aşteptăm termenle. Am primit foarte multe reclamaţii pe aceeaşi cauză, şi le-am agregat şi am depus acţiune la Tribunalul Bucureşti.

(Acţiunile se referă la) Prezenţa unor comisioane nepermise, ascunderea unor costuri nejustificate sub alte forme – ca să nu-i zică comision de risc i-au zis altfel -, nerespectarea din partea profesionistului a obligaţiilor contractuale, dar solicitarea respectării consumatorului a acestor obligaţii şamd.

(…) În mediul bancar, marea majoritate a reclamaţiilor se referă la contracte de împrumut din perioada în care creditele aveau o mult mai mare răspândire decât astăzi. Avem puţine sau foarte puţine reclamaţii, poate pentru că nu prea mai e creditare pe persoane fizice în ziua de azi, datorită crizei, datorită unei politici mai prudente a BNR în alocarea de credite. După OUG 50, după acţiunile pe care şi noi le-am făcut, şi alte instituţii, le-am întreprins cu aceste instituţii financiare, să spunem că s-a îmbunătăţit – în mod evident nu cum ne-am dori -, dar calitatea actelor care se întocmesc, poate şi pentru că riscul este imens, dacă ai greşit, tu ca sucursală, o sută de contracte pe clauze abuzive, riscul de a pierde pe toate cele o sută sau o mie de contracte într-un an, un an şi jumătate, este la noi.

În măsura în care lucrurile vor merge aşa cum sperăm, există o singură instituţie la care se poate face recurs, anume Curtea de Apel. Procesele vor dura mult mai puţin. Au fost procese care au durat patru ani de zile şi mai o cale de atac şi acum.


Abuz? Recuperatori banci?

de

Abuz? Recuperatori banci?

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/hUksSb7XbZJ

Abuz Recuperatori banci

In absenta unor minime reglementari legale specifice, companiile de recuperare creante pot actiona dupa propriile conceptii cu privire la ce este permis si ce nu in activitatea de incasare a datoriilor, consecinta fiind numarul urias al cazurilor de abuz raportate.

Ajunsi in posesia datoriei debitorului, recuperatorii vor trimite somatii de plata, vor suna si vor merge chiar in vizita. Daca metodele initiale nu dau rezultate, au posibilitatea de a recurge la actiuni in instanta pentru a recupera sumele. Cum aceasta din urma este de multe ori mult prea costisitoare raportat la valoarea creantei, recuperatorii vor insista cu precadere pe procedurile „amiabile”.

Se ajunge la zeci de telefoane pe zi, la cele mai nepotrivite ore, fiind vizat nu doar debitorul, ci si familia sau vecinii acestuia, se recuge la amenintari.

Banii care fac obiectul acestor actiuni reprezinta o datorie care trebuie achitata. Exista, desigur, categoria persoanelor de rea-credinta, care vor pur si simplu sa insele banca sau compania care le-a furnizat un serviciu. In majoritatea cazurilor insa situatia de neplata a fost generata de motive obiective, iar debitorul care si-a luat angajamente in anumite circumstante si conditii este presat sa accepte reguli inechitabile si un tratament nedemn.


Reesalonare rate bancare

de

Reesalonare rate bancare

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/ALQTjjhLsSU

Reesalonare rate bancareConsilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, considera ca este bine ca fiecare client care are credit la banci sa judece singur masura privind reducerea ratelor, timp de doi ani, si apreciaza ca „fundamentala” comunicarea cu debitorii.

„Banca Nationala nu da sfaturi, dar sfatul meu personal este sa fie foarte atenti, toti, la masurile care vor fi luate si sa judece cu propriul cap. E important, am mai spus asta si sublinez.

Pana in aprilie, cand se va trece la aceasta masura, fundamentala este comunicarea, daca Guvernul va reusi sa poarte un dialog sincer”, a declarat Vasilescu.

„Subliniez punctul de vedere al Bancii Nationale. Acest punct de vedere al Bancii Nationale este foarte precis. Si anume, aceasta a cerut Guvernului ca pe actul normativ care va organiza acest sistem, aceasta schema fiscala, sa apara o formula de relativitate si anume, sa nu se scrie ‘bancile trebuie sa faca’, adica o previziune imperativa, ci sa se scrie, ‘bancile pot sa faca’.

Sa nu se scrie ‘debitorii bancilor la care au credite de platit trebuie sa faca’, ci sa se scrie ‘pot sa faca’. Asta inseamna ca, atunci in luna aprilie, cand aceasta masura va intra in vigoare, banca si debitorul se vor aseza la o masa si vor discuta. Daca e in avantajul bancii si banca va crede ca e in avantajul ei, va aplica aceasta masura”, a spus Adrian Vasilescu.

Vasilescu: Nu se stie ce vor face debitorii cu banii din stimulentul fiscal

„Eu nu as marja la dezbaterea publica privind previziunea legata de atitudinea consumatorului si ce vor face cu acesti bani din stimulentul fiscal. Ii vor depune la banca, sub forma de economisire sau se vor duce cu ei in consum. Este dificil de facut o asemenea previziune, si cred ca nici nu trebuie facuta.

Nu este pusa sub semnul intrebarii (masura luata de Guvern pentru stimularea consumului n.red.) Nu o pun sub semnul intrebarii, pentru ca aici este vorba de un pachet de masuri, nu este vorba numai despre aceasta masura, ci de un pachet de masuri toate avand ca obiect consumul.


Abuz din partea unor banci

de

Abuz din partea unor banci

Abuz din partea unor banci

Conflictele dintre bancile locale si clientii lor pot gasi trei forme de rezolvare. Institutiile la care romanii pot apela pentru a rezolva aceste conflicte sunt insa ceva mai numeroase.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului (ANPC) si Autoritatea Nationala de  Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) sunt cele doua optiuni la care puteti apela in cazul in care alegeti “calea dura”, adica lupta in instanta cu banca al carei client sunteti.

Daca insa mergeti pe varianta “impacarii” si totusi nu reusiti sa sa ajungeti la o intelegere direct cu banca, mai aveti cel putin inca doua variante, adica Uniunea Mediatorilor Bancari din Romania si Asociatia pentru Protectia Consumatorilor, prima – o asociatie profesionala, iar cea de-a doua – un ONG specializat in rezolvarea pe cale amiabila a conflictelor dintre banci si clientii lor.

Abuzuri in banci – Clauze abuzive banci

de

Abuzuri in banci – Clauze abuzive banci

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/1132L7xPAMg

Abuzuri in banci - Clauze abuzive banciMembrii Comisiei pentru Politica Economica, Reforma si Privatizare din Camera Deputatilor au adus mai multe amendamente OUG 50/2010, privind creditele populatiei. Printre acestea se numara si scoaterea marjelor de 1% pe care clientii visau sa le obtina in negocierile cu bancile.

Creditorii vor putea aplica in continuare marjele de dobanda pe care le-au propus clientiilor, in luna septembrie, prin actele aditionale la creditele vechi, conform OUG 50/2010, scrie Evenimentul Zilei.

S-a incercat sa se gaseasca o cale de mijloc in asa fel incat sa repornim motorul economiei si nici sa nu omoram bancile. Prin aceasta s-a dorit sa se creeze conditii cat mai transparente pentru toti.

Unul din amendamentele aprobate de Comisia de specialitate prevede ca „pentru contractele aflate in curs de derulare care prevad rata dobanzii raportata la o rata de referinta interna a creditorului, conversia ratei dobanzii (…) se va realiza asigurandu-se acelasi nivel al valorii nominale a dobanzii.

Marjele vor fi, astfel, identice cu cele propuse de banci clientilor in actele aditionale pentru implementarea actualei forme a OUG 50.


Abuzuri bancare

de

Abuzuri bancare

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/gxsEZfk65JW

Abuzuri bancareComisioanele nejustificate, modificarea unilaterala a clauzelor din contracte si scadenta anticipata reprezinta principalele ilegalitati pentru care bancile platesc, astazi, in instanta.

Totusi, razboiul dintre clienti si banci este departe de un deznodamant. Procesele se afla in diferite stadii si se pierd sau se castiga, chiar si pe aceeasi cauza.

Comisioanele, mai ales cele de risc sau de administrare, reprezinta cea mai intalnita cauza in procesele dintre clienti si banci.

Comisionul de risc este o inventie pur romaneasca, atat prin valoarea lui, cat si prin modalitatea de pseudo-definire, percepere, introducere in contracte. La lista se mai adauga clauza privind posibilitatea e modificare unilaterala a unui contract, dar si declararea scadentei anticipate din alte motive decat neplata ratelor.


Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania – Statul ar putea cumpara locuintele persoanelor care nu isi pot plati creditul

de

Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania – Statul ar putea cumpara locuintele persoanelor care nu isi pot plati creditul

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/L56Fgn4TKyc

Cei aflati in pericol de a-si pierde locuintele pentru ca nu mai pot achita ratele la banca ar putea beneficia de un ajutor nesperat din partea statului, daca o noua initiativa legislativa a Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania trece de votul Parlamentului. Statul ar urma sa cumpere casele pentru a le transforma in locuinte sociale, iar apoi le va da in chirie fostilor proprietari, evitand astfel evacuarea lor.


Primarul orasului Sfantu Gheorghe, Antal Arpad, sustine ca mii de oameni se afla in situatia de a-si pierde apartamentele de la 1 martie, din cauza ca nu au mai putut plati ratele. Conform legii, acestia nu au nici dreptul la o locuinta sociala. Primarul sustine chiar ca se poate ajunge la prabusirea pietei imobiliare, daca bancile vor scadea preturile pentru a vinde cat mai repede.

Primarul a aratat ca municipalitatea este dispusa sa cumpere apartamentele celor in pericol de a fi evacuati, insa pentru aceasta e necesara o modificare legislativa care sa le dea oamenilor siguranta.

Clauze abuzive banci 2014 – cate procese in 2014

de

Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Civila a pronuntat, pe 30 ianuarie 2014, prima hotarare irevocabila, prin care comisioanele de administrare si acordare ale Credit Europe Bank N.V., banca olandeza (care isi desfasoara operatiunile prin Credit Europe Bank Romania S.A.) au fost constatate ca fiind abuzive

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/7Q8HWgH5M45

 


Hotararea este definitiva si irevocabila. Ea se aplica numai clientilor din acest dosar, nu tuturor contractelor de credit ale acestei banci, insa reprezinta un precedent important pentru acest gen de spete.

Credit Europe Bank (Romania) S.A. este prezenta de 20 de ani pe piata locala. Membra a grupului financiar olandez Credit Europe Bank NV, banca activeaza inca din 1993 sub titulatura Banca de Credit Comercial si Industrial, ulterior ca Finansbank (2000) si apoi, din 2007, in urma unui proces de rebranding, sub numele de Credit Europe Bank Romania.

In Romania Credit Europe Bank ofera produse si servicii catre aproximativ 500.000 de persoane fizice, IMM-uri si corporatii, prin intermediul unei retele alcatuite din 70 de sucursale, agentii si puncte de lucru.

 

 

sursa

portal.just.ro

 

 

Conversie credite in valuta in lei sau alta valuta – Directiva 0541

de

Parlamentul European a adoptat o nouă directivă cu numarul 0541 ce reglementează contractele de credite ipotecare

 

Ce putem face acum cu aceasta directiva?

Putem da in judecata banca pe obligatia de a face ,daca respinge acesta conversie a valutei din contractul de credit

Principalele modificari:

Directiva spune că statele trebuie să se asigure că există o informare corespunzătoare a consumatorilor înainte de accesarea unui credit şi că aceştia au la dispoziţie cel puţin 7 zile pentru a se hotărî dacă semnează sau nu contractul. Modul de prezentare a informaţiilor trebuie să fie standardizat, astfel încât acestea să fie uşor comparabile de la bancă la bancă, şi consumatorul să poată lua mai uşor o decizie. Într-o formă similară, această prevedere ca şi altele ce urmează au fost adoptate de legiuitorul român în textul ordonanţei de urgenţă a guvernului numărul 50 din 2010, modificată prin legea 288/2010, o implementare a unei directive europene pentru reglementarea creditului pentru consumatori pe care România a extins-o şi la creditele ipotecare.

Legiuitorii naţionali trebuie să se asigure şi că băncile fac o evaluare temeincă a capacităţii clienţilor de a-şi achita ratele la credit.

Potrivit preambulului directivei, evaluarea bonităţii clientului trebuie să ia în considerare toţi factorii necesari şi relevanţi care ar putea afecta ablitatea acestuia de a plăti creditul de-a lungul vieţii – un obiectiv cel puţin

Consumatorii trebuie să ofere băncii informaţii privind veniturile şi cheltuielile lor, iar banca trebuie să verifice aceste informaţii înainte să încheie creditul – dacă nu s-a informat suficient, atunci nu are dreptul să întrerupă contractul.

Angajaţii băncilor să fie plătiţi la calitate, nu la volum

Remunerarea angajaţilor băncilor trebuie să nu se facă după numărul creditelor vândute, ci după calitatea acestora, pentru a nu se încuraja creşterea riscului luat de bancă peste nivelul acceptat în strategia acesteia. Atât în Europa, cât şi în România, băncile îşi plăteau angajaţii la volumul de credite acordate. În criză, a urmat o rată de default ridicată în rândul debitorilor care nu se calificau în mod real la un credit.

Brokerii s-ar putea să nu mai ia comision de la bancă

Statele membre pot să interzică plata comisioanelor de către creditori intermediarilor de credite, spune textul Directivei. În acest caz, brokerii nu vor mai putea fi plătiţi de către bănci, pentru că leguitorul european consideră că aceştia vor aduce mai multe riscuri asupra băncii acordând credite celor cu un rating prost. Această prevedere, dacă va fi pusă în aplicare şi în legea naţională, ar putea afecta puternic afacerile brokerilor, care sunt plătiţi din comisioanele încasate de la bănci.

Mai mult, conform Directivei, statele pot impune interzice sau restricţiona plăţile consumatorilor către bănci şi intermediari înainte de semnarea contractului.

Reclame cu DAE scris mare

Reclama trebuie să fie clară, corectă şi să nu inducă în eroare. Sunt interzise formulările care pot crea false aşteptări consumatorilor în legătură cu disponibilitatea sau costul creditului, spune textul de lege.

Dacă într-o reclamă este pomenită dobânda creditului, atunci trebuie automat pomenit şi nivelul DAE, scris cel puţin la fel de mare, plecând de la exemplul creditelor medii ca perioadă şi valoare ale băncii în cauză, precum şi o avertizare că posibilele fluctuaţii ale cursului pot creşte nivelul ratelor.

Fără produse obligatorii legate de credit

Practicile de a lega creditul de alte produse bancare vor fi interzise, deşi băncilor li se va permite să folosească pachetele de produse – doar că accesarea unui credit nu va mai fi condiţionată şi de accesarea altor servicii, cu excepţia unui cont din care se fac plăţile creditului.

Creditorii au dreptul să ceară şi asigurarea locuinţei, însă poliţa să poată fi încheiată cu orice asigurător.

Consumatorilor trebuie să li se prezinte şi un al doilea nivel al DAE, care să ilustreze posibilele riscuri ale unei creşteri semnificative a ratei împrumutului.

Directiva spune şi că statele trebuie să se asigure că sunt dezvoltate standarde de  încredere pentru evaluarea proprietăţilor rezidenţiale pe care băncile să le aplice la acordarea creditelor.

Creditele în valută să fie convertivile în moneda naţională

Directiva spune că în cazul creditelor în valută, statele se asigură că debitorul are dreptul de a converti creditul, la cursul de la data depunerii cererii de conversie valutară, iar dobânda va fi negociată, astfel încât să nu dezavantajeze creditorii. Metoda este diferită de cea folosită în Ungaria, unde guvernul Orban a acordat debitorilor dreptul de a-şi converti creditele în franci elveţieni la un curs preferenţial, care a devantajat puternic băncile.

De asmenea, băncile trebuie să informeze clienţii regulat şi în scris când totalul de plată a creditului creşte cu mai mult de 20% ca urmare a deprecierii monedei în care acesta îşi obţin veniturile faţă de moneda creditului.

Fără dobânzi interne ale băncilor

Indicii şi referinţele după care sunt calculate dobânzile trebuie să fie clare, accesibile, obiective şi verificabile de către părţile din contractul de credit şi de către autorităţile competente – acest aspect a fost rezolvat în România pentru creditele noi cu ocazia OUG 50/2010. Anterior, dobânda variabilă a unor credite acordate înainte de 2010 era netransparentă şi legată de dobânzi calculate de bănci, neexplicate în contracte. Aceste clauze de dobândă au fost printre cele mai atacate în instanţele naţionale în ultimii ani.

Executare cu faţă umană

Statele trebuie să se asigure că băncile arată o toleranţă rezonabilă înainte de iniţierea executării silite, spune textul de lege aprobat de parlamentarii europeni

De asemenea, statele membre pot cere ca, în cazul în care creditorilor le este permis să definească şi să impună taxe asupra consumatorului născute din incapacitatea de plată a acestuia, acele taxe nu vor depsăşi necesarul pentru a compensa creditorul pentru costurile rezultate.


Un nou val de procese:clauze abuzive in contractele de pariuri sportive

de

Un nou val de procese-clauze abuzive in contractele de pariuri sportive

 

 

Un fenomen social foarte greu de neglijat este pariul sportiv.Pe toate siteurile  exista un regulament care il limbaj juridic inseamna un contract incheiat online.

Si aceste regulamente trebuie sa respecte dispozitiile legale si anume legea 193/2000 in principal,Codul civil si Legea publicatii online in subsidiar

Haideti sa vedem cateva exemple de clauze abuzive:

 

I “Orice neînţelegeri cu privire la interpretarea dispoziţiilor prezentului Regulament nu conferă Clienţilor care invocă aceste neînţelegeri drepturi care nu sunt prevăzute în Regulament (ex.: dreptul la restituirea Mizei întrucât Clientul pretinde că, din eroare, a crezut că pariul are un alt obiect; dreptul la câştig întrucât în opinia Clientului, dar contrar Regulamentului, un pariu este câştigător etc.). De asemenea, Organizatorul nu răspunde pentru confuziile şi neînţelegerile cauzate de necunoaşterea de către Clienţi a regulilor oficiale specifice unui Eveniment pe care aceştia au pariat.”

 

Incalca dispozitiile legii 193/2000 si Codul Civil pentru ca nu doar dreptul de negociere,denuntare etc

 

 

II “Datele prezentate în oferta de pariere vor avea doar rol informativ. În cazul unei erori sau a unei modificări în oferta de pariere privind ora limită de pariere sau ora de începere a Evenimentului/ Evenimentelor, pariurile vor ramâne valide pentru acelea efectuate până la ora reală de începere a Evenimentului/ Evenimentelor în cauză.”

Incalca dispozitiile legii 193/2000 pentru ca nu dau dreptul la informare prealabila prin notificare

 

 

 

III “Pentru anumite tipuri de pariuri sau pentru anumite tipuri de Evenimente, Organizatorul poate decide să scurteze perioada dintre momentul anunţării rezultatelor oficiale şi al începerii plăţilor. Clienţii vor fi informaţi în prealabil asupra tipurilor de Pariuri/ Evenimente, pentru care se va aplica această ultimă regulă, prin afişare în cadrul agenţiilor Organizatorului.”

 

Incalca dispozitiile legii 193/2000 pentru ca nu se anunta in prealabil

 

 

 

 

IV “În cazul parierii live nu se vor face restituiri ale sumelor pariate şi anulări ale sumelor pariate”

 

Este o clauza abuziva

 

 

 

V “Rezultatele luate în considerare sunt cele înregistrate la locul desfăşurării Evenimentului. Eventualele investigaţii ulterioare realizate de către autorităţile competente vor fi luate în considerare la plata pariului doar dacă sunt realizate în aceeaşi zi cu cea a finalizării Evenimentului. Orice investigaţie realizată în ziua/ zilele următoare nu va fi luată în considerare, indiferent de temeiul sau rezultatul acesteia. Ne rezervăm dreptul de a suspenda plățile pe evenimentele care fac obiectul unor investigații referitoare la integritatea acestora”

 

Se incalca legea 193/2000 pentru ca este o denuntare a unor obligatii neanuntata in prealabil

 

 

Cine poate cere nulitatea si restituirea acestor contracte-regulamente?

In general orice persoana care este parte a acestui contract si are un interes-deci a pierdut o suma de bani

 

In 2014 se asteapta primele procese pe clauze abuzive pentru pariurile sportive

 

 

 

 

 


Ai clauze abuzive in contractul de credit? Ce trebui sa faci

de

clauze-abuzive-banci

Potrivit Legii nr. 193/2000, orice contract incheiat intre profesionisti si consumatori va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, fiind interzisa in mod expres stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii

 

Clientii bancilor care au clauze abuzive in contractele de credit le pot denunta pentru a obtine astfel eliminarea lor, odata cu intrarea in vigoare din 1 octombrie a unor noi reglementari legale. Procedura este fragmentata deoarece presupune ca initial clauzele sa fie reclamate la ANPC, institutie care ulterior trebuie sa ceara in instanta eliminarea lor. In cazul in care instanta va constata existenta clauzelor abuzive in contract, va obliga banca sa modifice toate contractele in curs de executare, precum si sa elimine clauzele abuzive din contractele preformulate. AvocatNet.ro va prezinta in materialul urmator ce procedura trebuie sa urmati pentru a denunta clauzele abuzive din contractul de credit.

 

http://clauze-abuzive-banci.com/

 

 

 

 

 

 


Atentie la pozitia bancilor din ultima perioada!

de

In ultima perioada foarte multi clienti ai bancilor au foat chemati la sediul bancilor sa semneze un act aditional prin care sa actualizeze datele din contract.

Atentie pentru ca este o capcana!

De ce?

 

Prin actele acestea se renunta la dreptul de a invoca clauzele abuzive din contracte,impreviziunea si se renunta de a cere retroactiv comisioanele ilegal incasate

Atentie si la contractele de credit incheiate in 2013 – si acestea cuprind dispozitiile de la sus

 

 

 

Raspuns la declaratia domnului Ghetea – Cec nu are procese pe clauze abuzive.Chiar asa sa fie?

de

Nr. unic (nr. format vechi) :16219/288/2011

Judecatoria Ramnicu Valcea

Obiect:actiune in raspundere contractuala clauze abuzive

Ora estimata:
Complet: Amanare pronuntare – CIVIL
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: În baza art.1085 Cod proc. civ.; Admite cererea de reexaminare formulată de Barbu Mariana. Anulează încheierea de şedinţă din 05.06.2012 dată în dosarul nr. 16219/288/2011 al judecătoriei Rm. Vâlcea, prin care a fost sancţionată cu amendă judiciară în cuantum de 500 lei. Admite cererea formulată de reclamanţi. Obligă pârâtele, în solidar, să achite reclamantului Toader V Nicolae suma de 5.232,03 lei şi reclamantului Toader N Nicolae suma de 22.091,26 lei. Obligă pârâtele, în solidar, să achite reclamanţilor suma de 3.625,36 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.12.2012.
Document:

 

 

Deci cam exista dosar pe rol!

 

 

 

P.S.Acest dosar a fost modificat in recurs,insa o instanta din Romania a precizat ca exista clauze abuzive si in contractului CEC-ului

 

Opt banci europene amendate pentru formarea unui cartel de manipulare a dobanzilor de referinta Libor si Euribor.La noi cum o fi?

de

Opt banci europene amendate pentru formarea unui cartel de manipulare a dobanzilor de referinta Libor si Euribor.La noi cum o fi?

 

Uniunea Europeana a decis sa penalizeze cu 1,7 miliarde de euro opt concerne bancare internationale care au format in secret un cartel de manipulare a dobanzilor de referinta Libor si Euribor.

Scandalul a izbucnit in vara anului trecut iar amenzile vor fi platite de opt giganti ai pietei bancare. Printre acestia se numara Deutsche Bank, care va avea de platit 725 de milioane de euro, Royal Bank of Scotland, cu 391 de milioane, Societe Generale, cu o amenda de 446 de milioane de euro, precum si bancile americane JP Morgan si Citigroup.

Potrivit Comisiei Europene, bancile s-au inteles cu privire la nivelul dobanzilor amintite, ceea ce a afectat dobanzile la numeroase produse financiare.

 

Comisarul european pentru Concurenta Joaquin Almunia s-a declarat socat, mai ales ca bancile ar trebui sa concureze in ceea ce priveste dobanzile, nu sa incerce sa stabileasca monopoluri.

 

Libor este dobanda de referinta pe baza careia se imprumuta intre ele bancile din centrul financiar Londra, in timp ce Euribor este echivalentul din zona euro. Bancile pot manipula acesti indici, pentru ca participa zilnic la stabilirea valorii lor. Este vorba de un grup de 31 de banci la stabilirea valorii Euribor. Din Germania, bancile care fac parte din acest grup select sunt Deutsche Bank, Commerzbank si DZ Bank.

In urma manipularii dobanzilor, au avut de suferit alte banci, companiile si clientii privati.

Sefii Deutsche Bank, Anshu Jain si Jürgen Fitschen, au declarat ca plata amenzii este un pas important in eforturile de reparare a unor erori din trecut comise de marele concern bancar german. Cei doi lideri ai acestuia au spus ca de vina pentru acest scandal sunt cativa angajati ai bancii, care ar fi tradat valorile si convingerile Deutsche Bank.

Cum te lupți cu clauzele abuzive in 2014

de

Cum te lupți cu clauzele abuzive in 2014

 

Volksbank trebuie să plătească daune de mii de franci elveţieni şi lei mai multor clienţi din cauza clauzelor abuzive din contracte. Totodată, banca a fost obligată să returneze toate sumele încasate în contul acestor comisioane, la care se adaugă dobânda. Şi Credit Europe Bank a pierdut un proces privind comisioane abuzive din contracte.

Au fost câştigate trei procese care vizau clauzele abuzive din contractele Volksbank România, în care s-au acordat consumatorilor daune morale pentru prejudiciile suferite

Persoanele care nu au respins modificarile aduse contractelor de credit prin OUG 50/2010 nu mai pot face plangere impotriva bancilor pentru clauze abuzive

de

Persoanele care nu au respins modificarile aduse contractelor de credit prin OUG 50/2010 nu mai pot face plangere impotriva bancilor pentru clauze abuzive

 

Presedintele ANPC, Bogdan Nica, a emis un ordin intern prin care se stabileste modul in care vor fi tratate plangerile in baza legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre consumatori si profesionisti, modificata de la inceputul lunii octombrie.

Ordinul ANPC cu numarul 358 din 23.10.2013 prevede ca acele reclamatii ale consumatorilor care in care se constata ca se face referire la contracte in executare cu posibile clauze abuzive vor fi redirectionate la ANPC daca sediul social al profesionistului (operatorului economic) se afla in Municipiul Bucuresti sau in llfov sau vor fi analizate de catre Consiliile Judetene pentru Protectia consumatorilor cu consultarea prealabila a ANPC, daca sediul social al profesionistului (operatorului economic) e pe raza teritoriala a regiunii/judetului.

Acest ordin vine in contextul in care legea 193/2000 a fost modificata de la 1 octombrie. Potivit modificarilor inscrise in articolele 12 si 13, actiunile in instanta ale ANPC si cele ale asociatiilor de consumatori impotriva unui profesionist care foloseste clauze abuzive in contractele sale au efecte asupra tuturor consumatorilor care sunt afectati de respectivele clauze, inclusiv in cazul contractelor in derulare.

In privinta contractelor bancare, insa, ordinul ANPC prevede un tratament diferit, in functie de modul in care titularii contractelor bancare au procedat in 2010-2011, anume daca au denuntat explicit sau nu actele aditionale emise de banci pentru alinierea la Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr 50 din 2010, desi contractele lor bancare initiale au clauze care au fost dovedite de mai multe instante (dar nu in toate cazurile) ca fiind abuzive.

Iata ce spune ordinul ANPC:

“Art. 2. Reclamatiile privind serviciile bancare se vor analiza punctual de catre fiecare CJPC (dupa verificarea prealabila la unitatea bancara) astfel:

– Daca petentul nu a denuntat actul aditjonal in termen de 60 de zile prevazut de Legea 288/2010 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernulul nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, in aceasta situatie CJPC va raspunde petentului corespunzator temeiului legal.

– Daca petentul a denuntat actul aditional. reclamatia si documentele aferente se transmit la ANPC – D.C.S.P. – Biroul Prestari Servicii, conform celor de mai sus, care va analiza oportunitatea incheierii documentului de control, conform prevederilor legale”.

Astfel, cei care nu au denuntat OUG 50 vor fi tratati la nivel de CJPC, fara consultarea ANPC, in timp ce de la sesizarile celor care le-au denuntat vor putea fi incepute actiunile cu efecte asupra tuturor consumatorilor afectati de clauzele abuzive ale respectivului profesionist.

Cei mai multi clienti ai bancilor nu au denuntat actele aditionale, chiar daca prevederile acestora le erau mai degraba defavorabile. In prima faza, OUG 50 spunea ca acestea vor fi implementate automat de catre banci si in cazul creditelor in derulare, fara a exista posibilitatea pentru consumator de a le denunta – nesemnarea actelor fiind considerata acceptare tacita. Legea 288 de adoptare a OUG 50 spunea ca ordonanta nu mai este aplicabila creditelor in derulare, dar ca acele acte aditionale emise si nesemnate de catre consumatori pot fi denuntate in termen de 60 de zile de catre parti.

 

 

Avocat clauze abuzive – Clauze abuzive – contracte bancare?‎

de

Avocat clauze abuzive – Clauze abuzive – contracte bancare?‎

 

Cabinet de avocat Coltuc doreste infiintarea unei asociaţii de consumatori (ONG)formata din 3000 de membri care sa actioneze in numele tuturor celor inselati de banci.

 

 

http://clauze-abuzive-banci.com/

 

Despre clauzele abuzive din contractele de credit bancar – CLAUZE ABUZIVE

de

Despre clauzele abuzive din contractele de credit bancar – CLAUZE ABUZIVE

 

 

Clauze abuzive privind comisioanele

De regula, aceste clauze sunt cuprinse in contracte preformulate, lipsindu-le caracterul negociat.

Totodata, ele creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte.

Din aceste motive, precum si pentru argumentele care vor fi dezvoltate in cele ce urmeaza, aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmand a fi eliminate din contracte.

Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze si lipsa bunei-credinte a bancii trebuie analizate in functie de justetea acestui comision fata de costurile suportate de banca in legatura cu activitatea sa de acordare a creditului.

O astfel de justificare nu exista, acest comision nereprezentand altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential bancar, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision.

Aceasta disimulare a dobanzii echivaleaza cu un dol.

In plus, trebuie subliniat faptul ca acest comision este prohibit in mod expres de art. 15 din Legea nr. 190/1999 care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit imobiliar/ipotecar: „In sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente intocmirii documentatiei de credit si constituirii ipotecii si garantiilor aferente”.

Art. 9 din aceeasi Lege enumera clauzele pe care le poate cuprinde un contract de credit imobiliar.

Prin urmare, orice alt cost pus in sarcina clientilor, inclusiv comisionul de acordare/comisionul de gestiune, este interzis in mod expres de legislatia in vigoare.

 

 

 

Clauzele care reglementeaza plata unui comision de administrare calculat la valoarea initiala a creditului sunt abuzive

 

 

Observatiile privind cuprinderea acestor clauze in contracte preformulate, crearea unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor si nulitatea absoluta a acestor clauze abuzive sunt valabile si in aceasta ipoteza.

Acest comision, calculat si perceput lunar, disimuleaza, de fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creand bancii un avantaj concurential contrar uzantelor cinstite fata de celelalte banci.

Acest comision nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential al bancii, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobanzii echivaleaza cu un dol.

In mod evident, o dobanda (aparent) redusa a atras mai multi clienti si, deci, o cifra de afaceri mai mare raportata la ceea ce ar fi putut obtine banca respectiva in conditiile in care ar fi aratat in mod transparent costurile reale ale creditului (asa cum, de altfel, au facut o mare parte din bancile concurente illo temporis).

A se observa, in plus, ca acest comision este calculat si perceput la valoarea initiala a creditului, si nu la soldul acestuia, ceea ce va face, in cazul creditelor ipotecare, acordate pe mai mult de 25 de ani, ca dobanda (aplicata la soldul creditului) sa ajunga sa fie chiar mai mica decat comisionul (care se va aplica la suma initiala imprumutata, indiferent de valoarea din credit rambursata deja la un moment dat).

Disimularea unei parti a dobanzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credinte a bancii care percepe un astfel de comision, intrucat, pe de o parte, reprezinta o modalitate de inducere in eroare a clientilor, prin prezentarea de dobanzi avantajoase in raport cu ofertele altor banci care actionau pe aceeasi piata relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adaugarii la DAE a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atat de avantajoase) si, pe de alta parte, reprezinta o modalitate de procurare a unui avantaj concurential contrar uzantelor cinstite ale comerciantilor.

In baza celor invederate, se impune constatarea caracterului abuziv al clauzelor care reglementeaza plata unui comision de administrare calculat la valoarea initiala a creditului.

 

 

Clauzele care reglementeaza plata unui comision de urmarire riscuri calculat la valoarea initiala a creditului sunt abuzive.

 

Conform clauzelor contractuale impuse de anumite banci, clientii sunt obligati ca lunar, odata cu achitarea ratei din credit, sa achite si un comision de urmarire riscuri, intr-un cuantum calculat din valoarea initiala a creditului.

De exemplu, un comision lunar de 0,35% reprezinta un comision anual de 4,2%, ceea ce reprezinta uneori un cost mai mare chiar decat costul cu dobanda.

Este evident ca ne aflam in prezenta unui alt tip de dobanda mascata, disimulata sub denumirea de comision.

De aceea, toate argumentele relative la comisionul de administrare sunt valabile, mutatis mutandis, si in cazul acestui tip de comision.

MEDIAFAX

Clauze abuzive banci – Ziare.com

de

Clauze abuzive banci – Ziare.com

Conform ANPC, clientii au facut de la inceputul anului peste 6.000 de reclamatii cu privire la banci si IFN-uri. Printre acestea, pe langa nemultumirile care fac frecvent obiectul actiunilor in instanta (precum nerespectarea clauzelor contractuale, neinscrierea in contractul de credit a tuturor comisioanelor, redactarea contractelor intr-o forma necorespunzatoare, existenta clauzelor abuzive etc.), clientii au sesizat si probleme ce sunt percepute la nivel general ca fiind mai putin „grave”.

Reprezinta in fond tot un abuz, chiar daca in forma atenuata. Plangerile adresate bancii sau medierea sunt solutiile recomandate de specialisti.

Ce au reclamat clientii:

  • functionarea defectuoasa a ATM-urilor

Potrivit avocatilor Decalex, in acest caz, chiar daca facem o plangere la banca, aceasta e acoperita, intrucat ATM – urile nu sunt ale bancilor, ele fiind inchiriate de banci de la diverse firme prestatoare de astfel de servicii. Prin urmare, o plangere la banca are ca raspuns in proportie de 99% dintre cazuri scuza potrivit careia a notificat compania care i-a inchiriat ATM-ul si urmeaza ca aceasta sa remedieze situatia in cel mai scurt timp posibil. Practic, bancile se spala pe maini si ies din aceasta ecuatie.

  • neacceptarea de monede la plata la ghiseu

Opera a functionarilor de front-desk care trebuie sa incaseze aceste sume, incidentul poate fi solutionat cu o plangere scrisa la sucursala unde au fost respinse monedele, intrucat in politica bancii nu se prevede ca este interzisa o astfel de plata, au spus avocatii.

  • eliberararea cardului cu intarziere

Care sunt clauzele abuzive din contractele de credit-Ai clauze abuzive in contractul de credit?

de

Care sunt clauzele abuzive din contractele de credit-Ai clauze abuzive in contractul de credit?

 

Unii clienti au dat in judecata bancile in nume propriu si au obtinut conditii mult mai bune

.

Pentru credit de 220.000 de franci elvetieni luat in 2008 un client a obtinut reducerea ratei de la 1.600 la 1.100 de euro. Diferenta este un comison de risc pe care banca il redenumise comision de administrare si pe care instanta l-a declarat abuziv. Mai mult, banca trebuie sa ii si dea inapoi clientului 24.0000 de franci.

Instantele ar putea considera clauza abuziva dreptul bancii de a modifica dobanda fara consimtamantul clientului, in functie de costul resurselor de creditare.

Tot o clauza abuziva este si daca un comsion de risc valutar este transformat in comision de administrare a creditului. Abuziv este si daca dobanda se transforma din fixa in variabila pe durata de derulare a creditului, fara a cere consimtamantul clilentului.

Noutate în războiul debitori-bănci – CLAUZE ABUZIVE

de

Noutate în războiul debitori-bănci – CLAUZE ABUZIVE

 

Curtea Supremă a emis, miercuri, 9 octombrie, o decizie definitivă prin care obligă o bancă să reducă dobânda unui bucureştean la jumătate. Este prima decizie definitivă prin care judecătorii dau câştig de cauză debiitorilor în disputa cu băncile privind clauzele abuzive. Pe scurt, în 2008, bucureşteanul a luat un credit de 100.000 de franci elveţieni, iar banca a decis să ii crească dobânda de la

5,7% la 6,99%, deşi indicatorul de referinţă a scăzut constant. Instanţa a decis că banca nu poate modifica marja care a fost convenită în contractul de creditare. Altfel spus, judecătorii au decis că băncile nu îşi pot mări profitul prin majorarea discreţionară a dobânzilor la credite.

Isărescu – despre clauzele abuzive

de

Isărescu – despre clauzele abuzive

 

Guvernatorul Mugur Isărescu spune că BNR nu şi-a schimbat poziţia în privinţa eliminării clauzelor abuzive din contractele bancare. Judecătorii competenţi să le elimine cele care chiar sunt abuzive, dar cu gândul la deponenţi.

Guvernatorul ne spune şi ceva nou: BNR a fost la bănci înainte de adoptarea OUG 50 şi le-a arătat că au multe nereguli în contracte, asta după ce poziţia reglementatorului de până acum a fost aceea că nu are atribuţii în privinţa protecţiei consumatorilor şi a clauzelor abuzive.

Proces castigat irevocabil impotriva BANCPOST – clauze abuzive

de

Proces castigat irevocabil impotriva BANCPOST – clauze abuzive

 

 

7621/3/2010

BANCPOST S.A. BUCURESTI    Recurent, Pârât

DOBRE SILVANA AUGUSTA    Intimat, Reclamant

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta BANCPOST S.A. BUCURESTI împotriva deciziei civile nr. 362 din 5 octombrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VI-a Civila. Irevocabila. 10.10.2013

Proces castigat irevocabil impotriva OTP BANK -clauze abuzive

de

Proces castigat irevocabil impotriva OTP BANK -clauze abuzive

 

 

3506/99/2012

BACIU DAN MARICEL    Intimat, Reclamant

BACIU IONELA MARIANA    Intimat

S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA SA BUCURESTI    Recurent, Pârât

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA SA Bucuresti împotriva deciziei nr. 187/2012 din 29 octombrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Iasi – Sectia Civila. Obliga recurenta-pârâta S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA SA Bucuresti sa achite intimatilor-reclamanti BACIU IONELA MARIANA si BACIU DAN MARICEL suma de 2500 lei, reprezentând cheltuieli de judecata. Irevocabila. 05.11.2013

Proces castigat irevocabil impotriva BCR-BANCA COMERCIALA ROMANA -clauze abuzive

de

Proces castigat irevocabil impotriva BCR-BANCA COMERCIALA ROMANA -clauze abuzive

 

30026/3/2008

SC BCR ASIGURARI VIENNA INSURANCE GROUP SA BUCURESTI    Recurent, Pârât

TARUS ALINA MANUELA

 

Respinge recursul ca nefondat.Obliga recurenta sa plateasca intim. suma de 2.000 lei, chelt. de jud.

Proces castigat irevocabil impotriva RAIFFESEN -clauze abuzive

de

Proces castigat irevocabil impotriva RAIFFESEN -clauze abuzive

 

48979/3/2010

1.     CRACEA GHEORGHE    Intimat, Reclamant

2.     CRACEA MIHAELA    Intimat, Reclamant

3.     RAIFFEISEN BANK SA BUCURESTI    Recurent, Pârât

 

Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de pârâta RAIFFEISEN BANK SA împotriva deciziei civile nr. 499 din 19 decembrie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila. Irevocabila.

Proces castigat irevocabil impotriva Alpha Bank -clauze abuzive

de

Proces castigat irevocabil impotriva Alpha Bank -clauze abuzive

 

49614/3/2010

IOVANESCU MARIA OLGA -TERESA    Intimat, Reclamant

ALPHA BANK ROMÂNIA SA BUCURESTI    Recurent, Pârât

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ALPHA BANK ROMÂNIA S.A. BUCURESTI împotriva deciziei civile nr. 94 din 27 februarie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a Civila. Irevocabila.21.02.2013

Proces castigat irevocabil impotriva Volksbank -clauze abuzive

de

Proces castigat irevocabil impotriva Volksbank -clauze abuzive

 

 

9208/99/2011
1.     COBZARU BENONI    Intimat, Reclamant

2.     S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA SA BUCURESTI    Recurent, Pârât

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâta S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. BUCURESTI împotriva deciziei nr.164/2012 din 5 octombrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Iasi – Sectia Civila, ca nefondat. Obliga recurenta-pârâta S.C. VOLKSBANK ROMÂNIA S.A. BUCURESTI la plata sumei de 1000 lei catre intimatul reclamant COBZARU BENONI. Irevocabila. 15.10.2013

Iluzia unei victorii a bancilor: infiintarea tribunalului specializat pentru procesele privind clauzele abuzive

de

Iluzia unei victorii a bancilor: infiintarea tribunalului specializat pentru procesele privind clauzele abuzive

 

Senatul a adoptat proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara prin care urmeaza a se infiinta tribunale specializate, unul dintre acestea fiind destinat judecarii proceselor dintre clienti si banci pe tema clauzelor abuzive din contractele de credit.

Potrivit Guvernului, „proiectul de lege oferă un temei legal, clar şi complet în vederea înfiinţării unor tribunale specializate, în special a unui Tribunal specializat în domeniile societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială şi insolvenţă la nivelul municipiului Bucureşti, ceea ce va asigura atât specializarea judecătorilor, cât şi o mai mare celeritate a judecării cauzelor în domenii sensibile.”

Legea prevede ca tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care funcţionează, ceea ce inseamna ca o parte dintre procesele in derulare s-ar putea muta la noul tribunal specializat.

„Datele la care vor începe să funcţioneze tribunalele specializate, judeţele şi localităţile în care vor începe să funcţioneze, denumirea acestora, precum şi domeniile în care vor funcţiona se stabilesc, în mod eşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii”, se precizeaza in lege.

 

 

Atributii tribunal specializat banci

 

Băncile vor să antreneze judecătorii

Asociația Română a Băncilor (ARB) s-a arătat disponibilă să sprijine eforturile guvernului în înfiinţarea Tribunalului specializat, însă precizează că va sprijini recursul la ÎCCJ, dacă Tribunalul nu funcţionează cum îşi doreşte.

„Comunitatea bancară va urmări cu atenție procesul înființării Tribunalului specializat și își exprimă disponibilitatea de a sprijini eforturile autorităților pentru buna organizare și funcționare a acestuia. Totodată, în condițiile în care comunitatea bancară va ajunge la concluzia că nu se creează cadrul protejării, în egală măsură, a intereselor clienților și instituțiilor de credit, Asociația Română a Băncilor va continua să susțină și să promoveze propunerile inițiale ale sistemului bancar, astfel încât instanța de recurs să fie Înalta Curte de Casație și Justiție”, se arăta într-un comunicat de presă al ARB de la acea dată.

Legea clauzelor abuzive, spaima bancherilor

Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori este temeiul de drept pe care s-au câştigat procesele împotriva băncilor în ultimii ani.

Textul de lege defineşte în ce fel o clauză poate fi considerată abuzivă de către instanţă şi organele de control, recte Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), şi în ce condiţii aceasta se înlătură. Legea transpune directiva europeană 93/13/CEE şi are un puternic caracter de protecţie a consumatorilor.

Legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă întăreşte şi mai mult legea 193/2000 în favoarea consumatorului. Se adaugă articole noi care permit ANPC ca, în cazul în care constată că un profesionist (noul termen pentru comerciant) are clauze abuzive în contractele preformulate, să ceară în instanţă obligarea acestuia la eliminarea acestor clauze din toate contractele, fie ele în derulare. Aceasta înseamnă că acei profesionişti care de-a lungul timpului au inserat în contracte anumite clauze considerate abuzive vor trebui să îndrepte situaţia pentru toţi clienţii afectaţi, fără ca aceştia să fie nevoiţi să iniţieze vreo procedută juridică

Prevederile normative care au intrat în vigoare la 1 octombrie spun că cererea de chemare în judecată de depune la Tribunalul de pe raza de acţiune a profesionistului, unde se judecă fondul, şi se ajunge până la Curtea de apel, în cazul în care una dintre părţi atacă hotărârea instanţei de fond cu apel. Pentru aceste procese nu există recurs.

De asemenea, în afară de ANPC, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor (organizaţii non-guvernamentale), pot, în condiţiile în care au cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe, să atace în instaţă clauzele abuzive din contracte.

Deşi legea reglementează protecţia consumatorului în cazul contractelor încheiate cu toţi profesioniştii (persoane fizice sau juridice autorizate), de la firmele de telefonie mobilă, la cele de cablu, asigurări sau la retailerii de produse electronice, domeniul care ar putea fi afectat cel mai mult în perioada următoare este cel bancar.

Comunitatea bancară, prin vocea Asociaţiei Române a Băncilor, dar şi prin cea a BNR, a cerut ca cele două articole să nu se aplice în forma votată de Parlament, prin legea 76/2012, ci a cerut câteva modificări, având în vedere pierderile potenţiale pe care le-ar putea suporta, cum ar fi judecarea acestor procese la ÎCCJ.

 

Tribunale specializate banci in Romania

 

Există 3 tribunale specializate (fostele tribunale comerciale):

  • Tribunalul Specializat Cluj
  • Tribunalul Specializat Mureș
  • Tribunalul Specializat Argeș-desfiintat
  • Tribunalul Bucuresti

Acestea soluționează cauzele cu profesionişti. Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.

 

Ce este important de stiut ca nu exista judecatori decat pe civil care vor judeca aceste procese.

Deci nu este nicio victorie a bancilor,ci din contra as spune.

 

ProcesE castigate irevocabil la ICCJ cu bancile – pe clauze abuzive

de

ProcesE castigate irevocabil la ICCJ cu bancile – pe clauze abuzive

 

Ce am citit saptamana aceasta in presa „Curtea Supremă a emis, miercuri, 9 octombrie, o decizie definitivă prin care obligă o bancă să reducă dobânda unui bucureştean la jumătate. Este prima decizie definitivă prin care judecătorii dau câştig de cauză debiitorilor în disputa cu băncile privind clauzele abuzive. Pe scurt, în 2008, bucureşteanul a luat un credit de 100.000 de franci elveţieni, iar banca a decis să ii crească dobânda de la 5,7% la 6,99%, deşi indicatorul de referinţă a scăzut constant. Instanţa a decis că banca nu poate modifica marja care a fost convenită în contractul de creditare. Altfel spus, judecătorii au decis că băncile nu îşi pot mări profitul prin majorarea discreţionară a dobânzilor la credite.”

Sincer ma bucura aceasta veste!

Problema noastra este alta:NU ESTE SINGURA HOTARARE CASTIGATA LA ICCJ

Se poate verifica extrem de simplu – se intra pe http://www.scj.ro/dosare.asp si ce cauta dupa denumirea unei banci.Le verificati denumirile bancilor si veti observa mai multe procese castigate IREVOCABIL

 

 

BCR, Volksbank, Piraeus Bank, Bancpost, OTP Bank, Banca Transilvania si UniCredit Tiriac Bank au fost implicate in peste 3.000 de procese cu clientii in perioada 2010-2012, din care 1.200 de cauze au fost castigate irevocabil de debitori, potrivit datelor prezentate de Cabinet de avocat Coltuc.

In cazul a 22 de procese din totalul de 3.000, instanta s-a pronuntat irevocabil in favoarea institutiilor de credit, in timp ce restul proceselor sunt pe rol.

“Exista la acelasi complet de judecata decizii diferite. Interpretarea subiectiva a unui judecator nu o intelegem nici noi”, a precizat avocatul Marius Coltuc pentru Wall Street

 

 

ALT PROCES CASTIGAT IREVOCABIL CHIAR LA ICCJ IMPOTRIVA OTP PE ACEEASI PROBLEMA JURIDICA

Număr dosar: 17474/63/2011

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta OTP BANK ROMÂNIA S.A. Bucuresti împotriva deciziei nr.107 din 9 iulie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Craiova – Sectia a II-a Civila. Irevocabila.

 

 

PAS CU PAS PROCES IMPOTRIVA BANCII CLAUZE ABUZIVE

de

PAS CU PAS PROCES IMPOTRIVA BANCII CLAUZE ABUZIVE

Daca aveti dobanzi mai mari,variabile,comisioane ilegale  etc. sau sunteti in pragul executarii silite ar trebui sa urmati acesti pasi:

IN PRIMUL RAND TREBUIE SA STITI CA VA PUTETI JUDECA CU BANCA PE CLAUZE ABUZIVE DACA NU SUNTETI EXECUTAT/A SILIT DE BANCA

Cum verific daca sunt executat silit de banca sau un srl caruia i s-a cesionat creanta?

Intru pe portal.just.ro si caut la judecatoria de la domiciliu/resedinta dvs.Introduceti numele complet al dvs. si vedeti daca apare vreun dosar de executare.Daca nu apare puneti parcurge PASUL 1.Daca sunteti executat/a silit atunci veti depune DOAR CONTESTATIE LA EXECUTARE IN TERMEN DE 15 ZILE DE LA DATA INCUVIINTARII SILITE SAU DATA CAND ATI PRIMIT SOMATIA DE EXECUTARE.

Daca primiti o simpla notificare din parte bancii sau firmei care a cumparat creanta puteti parcurge PASUL 1

Exista o dilema antejudiciara:particip si astept la un proces colectiv ANPC sau actionez singur sau in proces comun nepublic?

ANPC intr-adevar daca depune o cerere comuna poate modifica,anula toate contractele bancii respective,insa pana acum ANPC a depus doar individual astfel de actiuni

Sfatul nostru este sa actionati fara a mai astepta actiunea ANPC

ACESTE DISPOZITII SE APLICA DACA CONSUMATORUL ESTE PERSOANA FIZICA SI NU FIRMA.DACA ESTE FIRMA SE POATE DESCHIDE UN PROCES PE CODUL CIVIL ,EXISTAND HOTARARI CASTIGATE SI PE FIRMA PENTRU CLAUZE ABUZIVE.

PASUL 1

– Daca intentionati sa dati in judecata banca pentru clauze abuzive primul pas este sa faceti o sedinta de informare

Ce inseamna o sedinta de informare?

Sedinta de informare privind medierea a devenit obligatorie in 15 februarie 2013, data de la care s-a instituit obligatia legala pentru parti ca, anterior declansarii unei actiuni in instanta, sa se prezinte la mediator in vederea informarii cu privire la posibilitatea solutionarii diferendelor pe calea medierii.

Daca, pana la 1 august, 2013 refuzul partii de a se prezenta la sedinta era sanctionat doar cu amenda cuprinsa intre 100 si 1000 lei, de-acum regulile s-au schimbat, astfel ca instanta va respinge ca inadmisibile cererile de chemare in judecata ale celor care nu indeplinesc aceasta obligatie

Având în vedere că procedura medierii  este o procedură ce are în componenţa sa  două etape principale – şi anume :

1. Pregătirea sesiunii de mediere;

2. Desfăşurarea medierii – este necesar ca  informarea prealabilă şi obligatorie, ca parte integrantă a procedurii de  mediere, care are loc în etapa de pregătire a sesiunii de mediere, să fie realizată de mediator  în conformitate cu art. 5 alin 1 din legea 192/2006  doar cu acordul tuturor  părţilor, in intalniri comune sau separate, în funcţie de situaţia concretă şi particularităţile  conflictului, după aprecierea mediatorului

3. DOVADA  INFORMĂRII OBLIGATORII

-Conform   art. 60. Alin1  ,, Dovada participării la şedinţa de informare privind procedura si avantajele medierii intr-o anumită materie se face printr-un CERTIFICAT DE INFORMARE eliberat de către mediatorul care a realizat informarea”  .

In urma etapei de informare,  dacă părţile au înregistrat litigiul la instanţă sau parchet, mediatorul va elibera CERTIFICATUL de informare tuturor părţilor participante la şedinţa de informare, iar in cazul in care acestea sunt de acord cu continuarea procedurii de mediere, se va încheia contractul de mediere ce va cuprinde toate elementele cuprinse în conţinutul articolului art. 45, lit. a – i.Art. 2 alin. 1 indice 3 din forma noii Legi a medierii  nr. 192/2006 dispune ca “efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris”.

Acelasi articol 2 dispune la alin. 1 indice 1 ca: dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.

Cel mai bine este sa luati legatura cu un avocat si nu direct cu mediatorul.

De obicei banca nu se prezinta,dar daca vine un reprezentant al bancii ar trebui sa fiti si dvs.prezenta/prezent alaturi de avocat

Greseli in aceasta etapa:

-daca este sa cautati pe google avocati specializati in procese cu bancile ar trebui sa cautati numele acestora pe portal.just.ro si vedeti daca apar ca reprezentati legali in procese cu bancile.Deci atentie.Aceste dispozitii se aplica si la mediator verificati daca este sau nu acreditat

– Ce sa aleg:pornesc singur procesul sau ma adresez BNR sau ANPC?Daca porniti singur procesul ar trebui sa stiti ca este destul de greu un astfel de proces si termenii juridici si bancari sunt foarte tehnici-deci ar trebui avocat specializat in procesele cu bancile

Daca adresez BNR si/sau ANPC si astept 30 de zile.Chiar daca raspund favorabil cererii dvs.,tot nu se rezolva problema dvs. pe fond si aceste institutii publice aplicand doar sanctiuni pecuniare.

PASUL 2

Ce inseamna o clauze abuziva  si cand pot sa actionez in instanta banca?

Potrivit avocatului Colţuc Marius Vicenţiu, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:

1. dau dreptul băncii de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat în contract.

2. obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;

3. obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care banca nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;

4. dau dreptul băncii să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;

5. dau dreptul băncii să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;

6. dau dreptul băncii să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;

7. dau dreptul exclusiv băncii să interpreteze clauzele contractuale;

8. restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;

9. obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de bancă;

10. restrang sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile in care:

– banca a modificat unilateral clauzele prevăzute la clauza 5);

– banca nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;

– banca a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;

11. exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a bănciii privind utilizarea produselor şi serviciilor;

12. exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;

13. permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;

14. dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;

15. interzic consumatorului să compenseze o datorie către bancă cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra băncii;

16. prevăd ca preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preturile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.

17. permit băncii obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de către acesta din urma, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către bancă;

18. dau dreptul băncii să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;

19. dau dreptul băncii să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.

PASUL 3

Unde depune cererea de chemare in judecata?

Daca este depusa de ANPC sau asociatie de consumatori :„Instanţa competentă să soluţioneze acest gen de cauze este tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, iar împotriva hotărârii astfel pronunţate se poate exercita numai calea de atac a apelului, care va fi judecat de către curtea de apel

Daca depun singur sau proces comun nepublic:
Judecatoria de la sediul central sau al sucursalei al bancii.Sentinta este supusa apelului la tribunal si recursul la Curtea de Apel
Judecatoria Art. 94 CPC
Judecatoriile judeca:
1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:
a) cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel;
b) cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
c) cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dupa caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca;
f) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante;
i) cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti;
2. in prima si ultima instanta, cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv;
3. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

DACA DEPUNETI CEREREA PE LEGEA 193/2000 ATUNCI ESTE SCUTITA DE TAXA JUDICIARA DE TIMBRU.DACA DEPUNETI PE CODUL CIVIL SE TIMBREAZA CU APROXIMATIV 10% DIN VALOARE

PASUL 4

Ce scriu in cererea de chemare in judecata?

Este foarte greu ,aproape imposibil sa gasiti un model pe internet.Va sfatuim sa nu folositi un model prestabilit si sa faceti actiune pentru problema dvs. cu ajutorul unui avocat specializat in procese banci

De citit si

Sunt contractele de credit bancar de retail contracte de adeziune, ne-negociate?

• Contractele de credit de reatail sunt contracte pre-formulate, in baza unui model care se impune bancii romanesti – subsidiara a unei banci straine care, in calitate de societate dominanta, isi impune vointa, intersul si strategia, transportindu-le in contractele bancii cu tertii prin instrumentalizarea acesteia in vederea atingerii propriilor scopuri; vointa bancii romanesti – subsidiara a bancii straine nu este decit aparent vointa sa, iar interesul sau in contract este subsumat interesului general al grupului de societati din care face parte banca romaneasca;
• Regulamentul BNR nr.3/2007 : orice produs bancar nou este supus BNR, in vederea validarii; normele interne ale bancilor, inclusiv cele relative la circuitul contractului de credit de retail in interiorul bancii, in vederea tratarii lui din perspectiva riscului sunt, conform regulilor Basel II (implementate in dreptul bancar roman incepind cu decembrie 2006), supuse aprobarii prealabile a BNR; avem, asadar, de-a face cu un contract – tip, un standard pe care il valideaza BNR inainte de a fi pus in vinzare; in orice caz, conditiile generale de afaceri, care sunt integrate oricarui contract luat in mod individual, sunt indubitabil contracte de adeziune, intrucit ele nu se negociaza, acceptarea lor fiind o conditie pentru a inchieia orice contracte cu banca;
• Contractul in sine este importat din sistemul informatic al bancii, unde este integrat un model de contract pe baza caruia se completeaza orice contract; sistemul informatic al bancii lasa in mod voit spatii goale in zona numelui si a altor date de identificare ale clientului, in zona dobinzii si in zona garantiilor suplimentare; in rest, toate celelalte clauze sunt importate din contractul tip, fixat in sistemul informatic al bancii; cel care vinde creditul nu poate modifica acest contract-tip si, in consecinta, nu poate negocia contractul cu clientul;
• Vointa clientului se rezuma la a semna sa nu contractul; singura optiune este de a alege intre diferite tipuri standard de contracte (ca la supermarket), optiune care este si ea controlata de banca, intrucit banca este cea care stabileste scoringul/ratingul clientului, elemente in functie de care, dupa analiza dosarului (pentru care banca incaseaza un comision consistent), banca indica clientului tipul de credit in care se incadreaza conform ratingului;
• Vointa consumatorului, chiar atit de redusa ca optiuni, este in plus alterata de timpul scurt in care trebuie sa semneze contractul; dupa aprobarea creditului de catre banca, aprobare care se da dupa „analiza dosarului” (ceea ce dureaza uneori 2-3 saptamini) mai ramin clientului citeva zile sau ore pentru analiza si eventual negociere, intrucit semnarea contractului de achizitie sau achizitia in sine este iminenta; cel mai grav vointa clientului este alterata la creditele ipotecare, unde refuzul de a semna ar putea duce la pierderea avansului platit de client in ante-contractul de vinzare-cumparare incheiat pentru imobilul ce ar urma sa fie finantat cu acel credit;
• Procesul de fata nu se refera la procente (in primul rind pentru ca nu se intemeiaza pe contract, ci pe lege); in proces se cere constatarea clauzelor abuzive care permit bancii sa modifice aceste procente; asadar, chiar daca s-ar sustine ca a existat totusi o negociere a procentelor de dobinda/comision de risc, caracterul ne-negociat al contractului subzista, intrucit clauzele care sunt negociabile sunt cele care permit bancii controlul total al executarii contractului si transferul tuturor riscurilor pe seama clientului;
• Banca insasi recunoaste ca acest contract este unul de adeziune, prin documentele depuse la dosar.

 Contine contractul de credit de consum clauze care provoaca un dezechilibru semnificativ?

• Toate riscurile contractului sunt in sarcina consumatorului. Toate pierderile, inclusiv cele care nu sunt din vina clientilor (criza, impreviziune) sunt suportate de client. Situatia initiala – si-asa afectata masiv de clauzele abuzive – se agraveaza dat fiind ca intre timp s-a ivit criza economica, pentru care numai clientul raspunde, nu si banca;
• Dobinda, desi ar trebui sa fie fixa in conformitate cu clauzele contractuale si cu legea, este variabila in functie de vointa bancii sau de fluctuatiile pietei financiare, intrucit printr-o clauza abuziva banca si-a asigurat variatia dobinzii in functie de acest element exterior vointei clientului, dar pe care banca il aplica si il interpreteaza dupa cum are interes;
• Se percepe un comision de administrare, de risc, de monitorizare a riscului sau de rezerva minima obligatorie, platibil lunar si aplicat la soldul creditului;
• Se percepe o taxa pentru o polita de asigurare emisa de o societate aleasa de banca;
• Sunt constituite garantii, atit materiale, cit si personale sau constituite de terti;
• Se cer garantii suplimentare in caz de devalorizare a celor initiale;
• Se percep penalitati de intirziere;
• Contractul de credit este titlu executoriu, ceea ce absolva banca de stresul unui proces de dretp comun in care sa se obtina un titlu executoriu contra consumatorului;
• Creditul este cesionabil catre recuperatorii de creanta, fara acordul clientului; in cazul in care cesionarul este o subsidiara sau o afiliata a bancii, nici macar nu mai este necesara notificarea clientului;
• Pentru orice incident de plata, consumatorul este trimis pe lista neagra a debitorilor rau platnici, atit la Biroul de credit, ci si la Centrala Riscurilor Bancare de la BNR, cu consecinta excluderii clientului respectiv de la orice forma de creditare pe urmatorii 4-7 ani.

 Caracterul abuziv este prezumat conform art. 4 din Legea 193/2000 precum si de anexa la aceasta

• Clauza relativa la dobinda este sub efectul prezumtiei de clauza abuziva, deoarece nu este clar exprimata in contract; intr-un text, contractul spune ca dobinda este fixa pe toata durata contractului, dar la un alineat imediat urmator se arata ca banca poate, totusi, sa modifice in mod unilateral dobinda, in functie de conjunctura economica; adica dobinda ar trebui sa fie fixa, dar prin vointa unilaterala a bancii devine variabila;
• Comisionul este o dobinda ascunsa; dovada este declaratia financiara a VBR pe anul 2009, unde comisionul este inregistrat la venituri din dobinzi; comisionul nu poate fi considerat un pret al banilor, caci „pretul” banilor este dobinda; iar daca acest comision ar fi considerat un pret al banilor, prezumtia de caracter abuziv ar fi si mai puternica, intrucit pentru aceeasi prestatie/serviciu, banca incaseaza doua preturi;
• Comisionul este de n%, platibil lunar (dar nu se stie daca este pe an sau pe luna ori pe zi; cu toata aceasta neclaritate, banca il incaseaza luna de luna, de la inceputul contractului) si aplicat la valoarea initiala a contractului sau la soldul creditului;
• Prezumtia de clauza abuziva poate fi ridicata doar prin dovada scrisa, facuta de banca, a caracterului negociat al contractului, si nu doar a unuia sau altuia dintre detaliile contractului (art. 4 alin.3, teza a doua : daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens; asadar, proba nu se poate face nici cu martori, nici cu interogatoriul si, cu atit mai putin, cu expertiza, caci acestea nu sunt probe prezentate de banca, ci provocate de banca; o proba nu poate fi prezentata daca nu pre-exista prezentarii);
• Nu intra sub incidenta prezumtiei de caracter abuziv clauzele referitoare la pretul marfii sau la tariful serviciului, cu conditia ca pretul sa fie clar si usor intelgibil pentru un om cu un nivel de cunostinte mediu (bunul simt comun) – art. 4 alin.6; daca pretul nu e clar exprimat, atunci prezumtia redevine aplicabila; in orice caz, contractul de credit bancar este o varianta de imprumut; el nu are pret (pentru ca banii nu sunt marfa) si nici tarif (pentru ca imprumutul nu este un seriviu prestat clientului) si, in consecinta, nu se poate sustine excluderea acestuia de la aplicabilitatea art. 4.

 Dobinda ar trebui sa fie fixa

• Asa trebuie sa fie interpretat contractul („dobinda este fixa, pe toata perioada contractului”)
• Cind tipul de dobinda nu este clar specificat in contract, se prezuma ca dobinda este fixa, intrucit o astfel de interpretare este in favoarea celui care se obliga.

Comisionul de risc este abuziv

• Este, de fapt, o dobinda mascata;
• Este platit pentru aceeasi prestatie pentru care se plateste deja dobinda;
• Este inregistrat ca atare in contabilitatea bancii, ca „venituri din dobinzi”;
• Este menit sa asigure banca in contra riscului dat de portofoliul sau de credite neperformante, ceea ce inseamna ca riscul bancii din aceste credite neperformante nu este suportat nici de banca, nici de debitorii neperformanti, ci de debitorii bun-platnici, asa cum sunt si reclamantii;
• Ca acest comision este stabilit printr-o clauza abuziva rezulta si din faptul ca, pina la momentul actionarii in judecata si chiar si ulterior, reclamantii nu au avut nici un incident de plata; desi, normal, ar fi trebuit ca banca sa restituie aceasta suma acumulata cu titlu de comision de risc (pentru ca riscul nu s-a intimplat niciodata), suma nu a fost si nu va fi restituita decit ca urmare a obligarii la restituire in cazul cistigarii acestui proces.

F. Bancile au mai fost sanctionate
• De instante (o jurisprudenta relevanta este decizia Curtii de Apel Bacau nr.2/2011, pe care a publicat-o intr-un post mai vechi)
• De ANPC (cazuri, mai ales in 2010, sunt multiple; comisionul de risc, de exemplu, a fost invariabil considerat abuziv anul trecut)
• De BNR (unele banci au fost sanctionate in chestiunea comisionului de rezerva minima obligatorie)
• De Comisia Europeana si de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (speta Clubul Lombard)

Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la clauzele abuzive folosite de bancile austriece in contractele de credit de retail, ca practica de tip cartelar, concertata la nivel de sistem bancar, precum si la raspunderea societatii – mama pentru fapta anticoncurentaiala a filialei sale

PASUL 5

Am castigat sau pierdut procesul

Prima teza:

Daca am castigat procesul si am solicitat sume de bani incasate ilegal de catre banca atunci ar trebui sa punem urgent in executare hotararea data in prima instanta.Vom lua legatura cu un executor competent-este competent cel din raza Curtii de Apel Bucuresti

Nu trebuie sa neglizati apararea in caile de atac sau sa renuntati la serviciului avocatului ales

A doua teza

Analizati pertinent de ce s-a pierdut

Ar fi bine sa nu schimbati avocatul daca va explica pertinent ca a pierdut.Daca aveti informatii lapidare de la avocat sau nu raspunde la telefon trebuie schimbat

PASUL 6

Ideal ar fi sa mergeti la termenele de judecata personal.

PUTETI CITI SI

P.S. Exista si o asociatie de protectie consumatori

avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

 

 

 

ASOCIATIE CONSUMATORI – clauze abuzive banci

de

ASOCIATIE CONSUMATORI – clauze abuzive banci

Prin articolul 12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in forma acestui articol care urmeaza sa intre in vigoare incepand cu data de 1 octombrie 2013 s-a stabilit ca, in cazul in care constata utilizarea unor contracte de adeziune care contin clauze abuzive,

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (A.N.P.C) va sesiza tribunalul de la sediul bancii, solicitand obligarea acesteia sa modifice contractele aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

De asemenea, asociatiile pentru protectia consumatorului care indeplinesc anumite conditii de reprezentativitate pot chema in judecata institutia de credit care utilizeaza contracte de adeziune care contin clauze abuzive, la instanta de la sediul acesteia, pentru ca aceasta sa dispuna incetarea folosirii acestora, precum si modificarea contractelor aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

MAI MULTE INFORMATII PUTETI CITI AICI

Comisioanele aplicate cardurilor bancare – CLAUZE ABUZIVE CARDURI

de

“Exista un proiect de legislatie europeana care  prevede  plafonarea comisioanelor interbancare la  maximum 0,2% pentru cardurile de debit si 0,3% pentru cardurile de credit. La noi media  este la  1%. Sper ca Romania sa sprijine demersul. Avem discutii si cu marii retaileri in acest sens pentru ca ei sunt primii care pierd. In Europa, marii comercianti au avut un cuvant greu de spus in acest sens”, a spus Bogdan Chiritoiu, presedintele Consiliului Concurentei.

Comisioanele interbancare sunt platile realizate intre bancile acceptante si bancile emitente pentru tranzactiile care presupun utilizarea cardurilor de plata. În cazul tranzactiilor la POS, comisionul interbancar este platit de banca acceptanta (care detine POS-ul aflat la comerciant) catre banca emitenta a cardului si este suportat de catre comerciant si, indirect, de catre consumatori. În conformitate cu regulile Visa si MasterCard, pana in 2011, comisioanele interbancare erau stabilite de bancile membre ale celor doua organizatii si erau de 1%. Incepand cu 2012, nivelul comisionului interbancar aplicabil tranzactiilor efectuate in Romania cu carduri emise sub sigla MasterCard este stabilit de MasterCard si aplicat de bancile membre.

Avalansa de procese clauze abuzive in 2014

de

Intenţia guvernanţilor de a înfiinţa doar trei sau patru instanţe specializate care să soluţioneze litigiile colective iniţiate de împrumutaţi împotriva băncilor din cauza clauzelor abuzive cuprinse în contracte ar putea genera o avalanşă de procese la aceste instanţe, ceea ce ar putea duce la o durată mai mare a procedurilor, consideră avocaţii.

Problema este însă mult mai gravă, după cum susţin unii specialişti în astfel de procese, având în vedere că, în prezent, personalul calificat în litigiile comerciale nu este suficient, fapt ce ar putea duce la imposibilitatea finalizării proiectului iniţiat de Ministerul Justiţiei.
Premierul Victor Ponta a anunţat ieri că procesele privind clauzele abuzive din contracte de prestări servicii, inclusiv credite, vor fi judecate de trei sau patru instanţe specializate, printre altele la Bucureşti, Cluj şi Iaşi, pentru a nu suprasolicita Curtea Supremă cu astfel de cazuri foarte tehnice.

Coltuc: Săptămâna trecută s-a înfiinţat un Tribunal comercial în Bucureşti

Av. Marius Coltuc, fondatorul Casei de Avocatură Coltuc, a demontat însă declaraţia premierului explicând că înfiinţarea unor noi instanţe specializate în litigiile cu băncile privind clauzele abuzive incluse în contracte este imposibilă, pentru că nu există suficienţi judecători specializaţi. „Săptămâna trecută s-a înfiinţat la Bucureşti un Tribunal comercial, dar este greu de crezut că se vor mai înfiinţa şi altele. Această posibilitate este nulă pentru că nu există suficienţi judecători specializaţi”, a spus av. Coltuc.
Întrebat cât apreciază că vor dura astfel de procese de acum înainte, specialistul în litigiile cu băncile a spus că „în Bucureşti 2 ani, iar în ţară până la un an”. „Nu se va schimba nimic din punct de vedere procedural, pentru că dosarele vor fi depuse la tribunale, iar aceste instanţe vor decide unde se vor repartiza”, a apreciat av. Marius Coltuc.
Potrivit acestuia, în prezent există deja în derulare procese colective iniţiate împotriva Volksbank, dar şi individuale faţă de OTP şi BCR.

www.coltuc.ro

avocat@coltuc.ro

0745150894

Evitaţi procesele şi negociaţi cu clienţii pe clauzele abuzive

de
Românii au depus peste 6.000 de reclamaţii la ANPC despre bănci

Românii au depus peste 6.000 de reclamaţii la ANPC despre bănci

„Nu doar că o considerăm posibilă, o considerăm și dezirabilă, pentru că ea salvează timp și salvează bani pentru toată lumea. Am încurajat băncile să creeze mecanisme de consultare, mediere, conciliere cu clienții”, a spus Olteanu, întrebat dacă BNR consideră posibilă soluția unei înțelegeri între bănci și clienți pe clauze abuzive.

Cu toate că a început precizând că nicio clauza abuzivă nu are ce căuta în contractele de creditare, Olteanu a avut un discurs construit în sensul protejării băncilor comerciale.

Dacă în precedentele luări de poziție, BNR a adus ca argumente pentru o abordare precaută a proceselor colective stabilitatea financiară și protecția deponenților băncilor, de această dată viceguvernatorul Olteanu a invocat interesul public al relansării creditării.

Potrivit Protecţiei Consumatorilor, românii au trimis în acest an 6.084 de reclamaţii despre bănci şi IFN-uri. Cele mai frecvente aspecte reclamate au fost:

– nerespectarea clauzelor contractuale;

– neînscrierea în contractul de credit a tuturor comisioanelor;

– redactarea contractelor într-o formă necorespunzătoare;

– existenţa clauzelor abuzive;

– perceperea de comision de risc;

– neînchiderea conturilor solicitate;

– informare incompletă şi/sau incorectă;

– eliberare de card cu întârziere;

– blocare cont;

– modificare dată de plată scadentă;

– neeliberare document de stingere a obligaţiilor de plată;

– neeliberare grafic de rambursare;

– lipsa unei copii a contractului;

– refuz reeşalonare;

– mărire rată lunară de credit;

– popriri abuzive pe salariu/pensie;

– funcţionare defectuoasa ATM-uri;

– neacceptare monede la plata facturi la ghişeu;

– tratament preferenţial la ghiseu pentru clienţii băncii faţă de nonclienţi.

Din totalul reclamaţiilor ce vizau băncile şi instituţiile financiare nebancare înregistrate în perioada 2012-31 august 2013, aproximativ 40% dintre acestea s-au dovedit întemeiate în urma cercetării documentelor şi la operatorul economic controlat, precizează ANPC.

Proces clauze abuzive castigat irevocabil impotriva OTP

de

Număr dosar: 17474/63/2011

 

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta OTP BANK ROMÂNIA S.A. Bucuresti împotriva deciziei nr.107 din 9 iulie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Craiova – Sectia a II-a Civila. Irevocabila.

 

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

De ce asociatie de consumatori pentru clauze abuzive banci?

de

O directivă europeană, transpusă în legislaţia românească, ar putea duce la eliminarea practicilor abuzive ale comercianţilor, inclusiv în privinţa clauzelor în neregulă din contractele bancare.

Hotărârea de Guvern 1553/2004 spune că asociaţiile de consumatori abilitate trimit sesizări către autorităţile competente, după ce încearcă, în prealabil, să rezolve pe cale amiabilă cu comerciantul problemele sesizate. În România, doar Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor (APC) – o asociaţie cu 25.000 de membri simpatizanţi – este înscrisă de guvern pe lista trimisă Comisiei Europene ca fiind organizaţia abilitată să iniţieze acţiunile în interes colectiv. În cazul clauzelor abuzive din contracte, autoritatea competentă este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). ANPC trebuie să rezolve în 30 de zile sesizările venite de la APC, perioadă în care poate dispune toate măsurile în vederea încetării, limitării sau înlăturării efectelor produse prin practica ilicită, în regim de urgenţă.

Mii de acțiuni la nivel european

Au existat peste 5.600 de acţiuni în încetare la nivelul UE, în domenii precum telecomunicațiile, domeniul bancar și investițiile, turismul și pachetele de servicii turistice. Practica ilegală cea mai des întâlnită a fost aceea a inserării de clauze abuzive în contracte. Milioane de consumatori au beneficiat de pe urma acestor acţiuni.

Oficialii APC spun că pentru viitor iau în considerare iniţierea unor astfel de acţiuni în încetare în privinţa clauzelor abuzive din contractele bancare, dacă vor exista sesizări de la consumatori.

ACEASTA ESTE POZITIA OFICIALA ANPC.IN REALITATE NU S-A DEPUS SI NICI NU SE VA DEPUNE O ASTFEL DE ACTIUNE COMUNA

Ce se poate face?

  1. Amanarea aplicarii prevederilor art. 12 si art.13 din L193/2000 republicata 2012 privind eliminarea unei clauze abuzive constatata ca atare, din toate contractele de acelasi tip

Contractele de credit ale românilor conţin clauze abuzive care prevăd comisioane de risc, dobânzi fixe care se pot modifica, dobânzi variabile care au variat numai în sens crescator în timp ce EURIBOR / LIBOR scadeau sau dobanzi variabile calculate dupa indici interni şi netransparenţi ai băncilor etc.

Cu toate ca mii de romani au reclamat existenta acestor clauze abuzive si instantele au  dispus irevocabil anularea si eliminarea lor din contractul de credit al reclamantului -fie ca acesta s-a adresat ANPC, fie direct instantelor judecatoresti competente (fapt atestat de miile de sentinte irevocabile-asa cum rezulta din datele furnizate de ACCBAR si Rapoartele anuale de audit ale bancilor)- clauzele abuzive continua sa fie mentinute de catre banci in contractele de credit care nu au fost supuse analizei instantei.Clauzele abuzive continua deci  sa produca efecte, desi profesionistilor le era interzisa prin lege introducerea lor in contracte, prejudiciind grav consumatorii.

La  15 februarie 2013, va intra în vigoare Noul Cod Civil și Noul Cod de Procedura Civila. Ar fi trebuit sa intre in vigoare si modificarile aduse Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, potrivit carora o clauză abuzivă dintr-un contract,  constatată ca atare, ar fi fost eliminată din toate contractele, de acelasi tip, care o conțin. Aceste prevederi care ofereau posibilitatea Protectiei Consumatorilor sa denunte in instanta si clauzele abuzive legate de creditele bancare nu vor intra insa in vigoare la 15 feb., intrucat la cererea bancherilor si FMI, Guvernul a decis (OUG 4/2013) sa fie amanata pana la 1 iul aplicarea acestora. Motivul ar fi “necesitatea efectuării unui studiu de impact şi organizării unei dezbateri publice extinse asupra normelor privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori”, după cum se arată în preambulul Ordonanţei.

Această necesitate a apărut pentru ca reprezentantii FMI au fost convinsi de bancherii din Romania ca in cazul in care vor fi obligati sa elimine din contractele de credit in derulare clauzele abuzive (in baza carora incaseaza comisioane, dobanzi mascate sub forma unor comisioane sau chiar dobanzi ajustate fara acordul clientului) sistemul bancar va suferi pierderi importante si astfel, intreaga economie a tarii ar fi periclitata.  După estimările bancherilor, făcute încă de anul trecut,  modificarile si completarile la L193/2000 (republicata în Monitorul Oficial în 3 august 2012) ar putea aduce pierderi de peste 600 de milioane de euro pe an pentru bănci iar autoritatile au fost rugate sa ia masuri pentru ca acest lucru sa nu se intample.

Determinarea acestor  pierderi, fie chiar si ca valoare aproximata, presupune recunoasterea implicita a existentei clauzelor abuzive in contractele de credit si perceperea in baza acestora, a unor sume deloc de neglijat de la imprumutati. Cum ar putea “posibilele erori izolate apărute în practica trecută a instituțiilor de credit ” (n.n ARB) -daca sunt doar niste erori izolate- să aibă un impact atât de dramatic asupra sistemului bancar încât să determine bancherii să lanseze un strigăt de ajutor autorităților Statului si FMI?!

Este inexplicabila si de neacceptat  pozitia toleranta si deschisa, exprimata de FMI dar si de guvernantii romani in favoarea sistemului bancar, in detrimentul consumatorilor. Nu intelegem de ce este necesar un studiu de impact atata vreme cat modificarile si completarile la L193 reprezinta transpunerea in legislatia noastra a art.7 din Directiva 93/13/CEE, avand un caracter obligatoriu pentru Romania. Ne intrebam cui foloseste aceasta amanare si la ce foloseste  efectuarea unui asemenea studiu daca transpunerea unei Directivei europene are caracter obligatoriu?

Datoria noastra de cetateni este sa informam forurile europene despre felul in care se realizeaza protectia consumatorilor in tara noastra si despre felul in care dreptul comunitar este transpus in legislatia interna dar nu se aplica.

  1. L 193/2000- transpunerea Diectivei 93/13/CEE

Legea 76 din 24 mai 2012 (Legea 76/2012) pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial 365 din 30 mai 2012 (M. Of. 365/2012)

TITLUL IV Modificarea si completarea unor legi speciale

Art. 38. – Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu modificarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:

1. Articolul 12 va avea urmatorul cuprins:

„Art. 12. –

(1) In cazul in care constata utilizarea unor contracte de adeziune care contin clauze abuzive, organele de control prevazute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, dupa caz, sediul profesionistului, solicitand obligarea acestuia sa modifice contractele aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

(2) La cererea de chemare in judecata va fi anexat procesulverbal intocmit potrivit art. 11.

(3) Asociatiile pentru protectia consumatorului care indeplinesc conditiile prevazute la art. 30 si 32 din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, il pot chema in judecata pe profesionistul care utilizeaza contracte de adeziune care contin clauze abuzive, la instanta prevazuta la alin. (1), pentru ca aceasta sa dispuna incetarea folosirii acestora, precum si modificarea contractelor aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispozitiile art. 13 alin. (1) si (4) sunt aplicabile.

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului caruia i se opune un contract de adeziune ce contine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de actiune ori pe cale de exceptie, in conditiile legii.”

 

2. Articolul 13 va avea urmatorul cuprins:

„Art. 13. –

(1) Instanta, in cazul in care constata existenta clauzelor abuzive in contract, obliga profesionistul sa modifice toate contractele de adeziune in curs de executare, precum si sa elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate in cadrul activitatii profesionale.

(2) In cazul prevazut la alin. (1), instanta va aplica si amenda contraventionala prevazuta la art. 16.

(3) Daca instanta constata ca nu sunt clauze abuzive in contract, va anula procesul-verbal intocmit.

(4) Hotararea este supusa numai apelului.”

 

 Articolul 12 nemodificat:

 

Art. 12. – Procesul-verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi are domiciliul sau, după caz, sediul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Art. 13. –

(1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, aplică sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispune, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.

(2) În caz contrar, instanţa va anula procesul-verbal întocmit.

 

Articolul 12 si articolul 13 transpun in legislatia nationala articolul 7 din Directiva 93/13/CEE pe care il redam in continuare:

Articolul 7 din Directiva 93/13/CEE

(1) Statele membre se asigura ca, in interesul consumatorilor si al concurentilor, exista mijloace adecvate si eficace pentru a preveni utilizarea in continuare a clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii de catre vanzatori sau furnizori.

(2) Mijloacele mentionate la alineatul (1) cuprind dispozitiile in conformitate cu care persoanele sau organizatiile care au, in temeiul legislatiei interne, un interes legitim in protectia consumatorilor pot introduce o actiune in justitie sau in fata organismelor administrative competente, in conformitate cu legislatia interna in cauza, pentru a obtine o decizie care sa stabileasca daca clauzele contractuale elaborate pentru a fi utilizate in general sunt abuzive, astfel incat sa poata aplica mijloace adecvate si eficiente pentru a preveni utilizarea acestor clauze in continuare.

(3) Cu respectarea legislatiei interne, actiunile mentionate la alineatul (2) pot fi indreptate, separat sau in ansamblu, impotriva unui numar de vanzatori sau furnizori din acelasi sector economic sau impotriva asociatiilor care utilizeaza sau recomanda utilizarea acelorasi clauze contractuale generale sau a unor clauze similare.

Sublinierile ne apartin pentru a arata ca art. 7 din directiva 93/13/CEE nici macar nu a fost corect transpus in dreptul intern pana la data la care Romania avea obligatia sa o faca (a se vedea coloana din dreapta care contine forma art. 12 si 13 nemodificate, aflate in vigoare).

Abia modificarile aduse in anul 2012 art.12 si art.13 din L 193/2000 vin sa asigure conformitatea dreptului national cu dreptul comunitar. O data in plus, apare ca extrem de frustranta pentru consumatorul cetatean roman, amanarea aplicarii unor prevederi legale de care nu a putut beneficia pana in prezent si de care se doreste a nu beneficia nici in viitor, invocandu-se de catre propriul Guvern, la presiunea FMI, BNR si ARB necesitatea efectuarii unui studiu de impact.

Curtea Europeană a statuat că odată  identificate clauzele abuzive, ele trebuie eliminate din contracte, tocmai pentru a descuraja profesioniștii care ar fi tentati să le utilizeze în continuare. Pur și simplu aceste clauze nu produc efecte, indiferent de data la care astfel de contracte au fost încheiate și indiferent de conținutul și situația concretă a fiecăruii contract în parte. Ba mai mult, instanțele naționale au obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispun de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens (sursa: jurisprudența CJUE http://eu-consumer-law.org).

O nouă modificare legislativă, nu gândită de cei care ar trebui să se preocupe de binele oamenilor din această ţară, ci impusă de Uniunea Europeană, permite unei asociaţii de consumatori (ONG) să ceară în instanţă ANULAREA ŞI ELIMINAREA CLAUZELOR ABUZIVE DIN TOATE CONTRACTELE DE CREDIT, cu condiţia ca acea asociaţie să aibă 3000 membri.

Noi am initiat VEZI AICI

Avem insa doar 224 membri.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

 

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

A inceput „revolutia” executarilor silite de catre banci

de

Cand aproape 90% din populatia activa a Romaniei se afla in concediu bancile au inceput executarile silite impotriva datornicilor.

BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen ,CEC,UniCredit au inceput executarea silita a peste 4000 de imobile doar in Bucuresti.

Sa fie intamplare?Noi zicem ca nu!

De ce spunem aceasta?

Vara avocatii sunt mai putini la lucru si clientii bancilor sunt plecati in concedii.Mai mult incuviintarea executarii silite se judeca chiar daca este vacanta judecatoreasca.

Se mizeaza pe faptul ca nu se pot apara cei executati silit.

Băncile şi-au pierdut răbdarea cu clienţii rău-platnici şi au accelerat recuperarea banilor în ultimele luni după ce rata creditelor neperformante a ajuns la o cincime din portofoli­ile totale. Băncile mari şi-au creat propriile portaluri specializate, în care postează  anunţurile, precum şi informaţii cu privire la preţ, modalitatea de participare la licitaţie şi localizarea pe hartă a proprietăţilor.

Cum ma apar daca sunt executat silit de catre banca?

1.Verific periodic daca nu am platit ratele portal.just.ro .Dau click pe judecatoria unde se afla imobilul sau unde locuiesc,apoi click pe dosare si cautare dupa numele dvs.

Daca exista dosar de executare silita va aparea asa:

Complet: 19-CAMERĂ DE CONSILIU
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite cererea de încuviinţare a executării silite. Încuviinţează executarea silită, pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în conformitate cu dispoziţiile din titlul executoriu invocat

Daca nu sunteti executat silit nu va aparea niciun dosar cu dvs. de executare

2.Daca exista declaraţie de scadenţă anticipată a creditului

Pentru a se proceda la executarea silită, trebuie neapărat să existe o declaraţie de scadenţă anticipată a creditului. Împrumutaţii trebuie să verifice atunci când se găsesc în faza de executare silită dacă au primit acea scrisoare

3.Daca ati primit aceasta declaratie sau ati gasit dosarul pe portal.just.ro trebuie sa depuneti contestatie la executare silita

Singura cale pe care clientul o are la îndemână este contestaţia la executare. Acesta are un termen foarte strict, de 15 zile de la primirea notificării. Dacă în 15 zile împrumutatul nu sesizează instanţa judecătorească, nu se mai poate prevala de niciun fel de neregularitate comisă de bancă. Trebuie neapărat respectata acest termen de 15 zile.

Notificarea se consideră comunicată, chiar dacă nu se semnează pentru primirea sa, dacă rămâne în cutia poştală sau împrumutatul nu este în ţară.

Aici exista si un RIL cu privire la aceste comunicari si ele sunt considerate valabile

Taxa de timbru pentru contestaţie este în jur de 300 de lei. Se poate face o cerere de suspendare a executării, pând când se va da o soluţie la contestaţie. În acest caz este obligatorie plata unei cauţiuni de 10% din valoarea creditului, o sumă pe care, de regulă, împrumutatul nu şi-o poate permite. Mai există şi o suspendare provizorie a executării, care se soluţionează în câteva zile. Inclusiv cererea de suspendare a executării poate dura foarte mult în instanţă, mai mult decât îşi permite împrumutatul. Iar la suspendarea provizorie, în toate cazurile, cauţiunea care trebuie depusă este de 10%, ceea ce, pentru împrumutaţi, este practic imposibil.

4.Daca aveti datorii si doriti amanarea executarii dvs. ar fi bine sa dati in judecata banca pentru clauze abuzive.De obicei banca nu executa pe perioada procesului.Daca a inceput executarea silita atunci nu puteti depune aceasta actiune

Atentie sa va aparati la timp si bine!

avocat Coltuc Marius Vicentiu

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Clauza abuziva se prescrie dupa 3 ani de la semnarea contractului?

de

Clauza abuziva se prescrie dupa 3 ani de la semnarea contractului?Daca au trecut mai mult de 3 ani de la momentul majorarii dobanzii de catre banca, conform unei clauze considerate abuzive, se mai poate merge in instanta sa se conteste respectiva clauza sau se prescrie acest drept?In conformitate cu dispozitiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, art.78 din Codul Consumului (L.296/2004) si art.2 pct.16 din OG nr.21/1992, clauza abuziva este acea clauza inserata in contract care, nefiind negociata direct cu consumatorul, creeaza in detrimentul acestuia si contrar cerintelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor semnatare.

Sanctiunea aplicabila unei clauze abuzive este nulitatea absoluta, care poate fi solicitata instantei de judecata oricand, partea nefiind tinuta de respectarea termenului de 3 ani specific nulitatii relative.

Constatarea nulitatii absolute a clauzelor abuzive nu are drept consecinta nulitatea intregului contract, instanta putand inlatura numai acele clauze care contravin normelor legale sus-mentionate si, respectiv, pastra restul dispozitiilor din contractul partilor.

Pentru detalii va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Obligatia de a face constatare nulitate absolută clauză abuzivă-restituire sumă – Lg. 193/2000

de

obligatia de a face constatare nulitate absolută clauză abuzivă-restituire sumă – Lg. 193/2000.Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 40528/245/2010 reclamantul M. L. a chemat în judecată pârâta Volksbank România S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate abuzivă clauza prev. de art. 3 lit. d din convenţia de credit nr.0085134/14.02.2007, să se dispună anularea acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în conformitate cu disp. art. 15 lit. j din Legea nr. 146/11997şi art. 1 şi 2 din OG 32/1995.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin convenţia de credit nr. 0085134/14.02.2007, pârâta i-a acordat un împrumut cu garanţie imobiliară, cu o perioadă de rambursare de 300 de luni. Contractul prevedea o dobândă fixă de 4,25 % pe an, fiindu-i ataşat în consecinţă un grafic de rambursare, care prevedea fiecare sumă lunară pe care împrumutatul era obligat să o achite.

Cu toate acestea, banca-pârâtă a modificat substanţial acest scadenţar, prin majorarea dobânzii percepute şi a altor comisioane, fără a avea acordul consumatorului în acest sens, căruia i-a fost comunicat pur şi simplu noul scadenţar, fără vreo altă justificare pentru această modificare unilaterală a contractului de credit.

Reclamantul a mai arătat că, deşi a achitat pentru mai multe luni ratele mărite, conform noului plan de rambursare comunicat de împrumutător, a înţeles să conteste diferenţele stabilite în plus faţă de convenţia iniţială, sens în care a convocat-o pe pârâtă la conciliere. Or, pretenţiile consumatorului au fost respinse cu ocazia concilierii dintre cele două părţi, cu motivarea că banca a dat curs prevederilor legale şi contractuale, având un motiv întemeiat pentru a proceda la majorarea dobânzii, fiind în egală măsură şi de bună-credinţă.

Reclamantul a mai arătat că, în cauză, contractul este unul tip, de adeziune, consumatorul neavând posibilitatea de a negocia clauzele acestuia, ci doar de a fi sau nu de acord cu ele, astfel cum acestea au fost în mod discreţionar determinate de bancă. Astfel, întreaga convenţie de credit este alcătuită din mai multe documente, standardizate, denumite „condiţii generale” şi „condiţii speciale”, care sunt în mod evident utilizate de către pârâtă în relaţiile comerciale cu toţi clienţii săi. Prin urmare, nici clauza invocată ca fiind abuzivă nu a fost negociată direct cu reclamantul, fiind impusă acestuia în cadrul contractului de credit de către banca pârâtă Volksbank.

Totodată, reclamantul a mai arătat că art. 3 litera d) este o clauză abuzivă şi anulabilă, deoarece, în sensul Legii nr. 193/2000, este în măsură să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile celor două părţi. Reclamatul a criticat lipsa definirii noţiunii de „schimbare semnificativă a pieţei monetare”, precum şi inexistenţa unui criteriu obiectiv în raport de care banca să poată majora dobânda. De asemenea, el a mai învederat faptul că art. 3 litera d) este contrar celui de principiu de la art. 3 lit. a) din aceleaşi condiţii speciale ale convenţiei, care stipulează faptul că dobânda este fixă. Or, într-o asemenea situaţie, devin incidente dispoziţiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, care consacră regula in dubio pro reo. În aceste condiţii, instanţa de judecată trebuie să dea eficienţă clauzei de la art. 3, lit. a) din contract, în detrimentul celei de la art. 3, lit. d), aceasta din urmă urmând a fi anulată şi pentru acest motiv.

Reclamantul solicită să se observe şi reaua credinţă a băncii în ceea ce priveşte redactarea celor două clauze, mecanismul creat de acestea putând fi rezumat astfel: „dobânda este fixă, însă numai pentru consumator, nu şi pentru bancă”, ceea ce conferă acesteia dreptul de a majora dobânda atunci când costurile de refinanţare cresc, însă nu şi obligaţia de a micşora o asemenea dobândă, în situaţia în care costurile scad – ca dovadă în ceea ce priveşte disproporţia dintre drepturile şi obligaţiile părţilor.

În drept, reclamantul a invocate prevederile Legii nr. 193/2003 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori , OG nr. 50/2010, OG 9/2000, art. 43 C. com., art. 969 C. civ.

Pârâta, legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea susţinerilor sale, pârâta a arătat că la data încheierii convenţiei dintre părţi, împrumutatul a luat la cunoştinţă de toate clauzele şi prevederile contractuale şi a semnat convenţia declarând în mod expres că este de acord cu acestea şi „cunoaşte şi acceptă drepturile şi obligaţiile ce îi revin conform Condiţiilor Speciale, precum şi ale Condiţiilor Generale”.

În cuprinsul pct. 3 din Condiţiilor Speciale ale Convenţiei se prevede la lit. a) „rata dobânzii curente” şi la lit. d) „data ajustării dobânzii: Banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbării semnificative, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii astfel modificată”.

Pârâta a invocat faptul că a acţionat în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 şi pct. 1 litera a) din anexa la lege, că banca însăşi suportă costurile de refinanţare, ce sunt direct influenţate de variaţiile indicilor monetari şi indirect, de costurile cu rezerva minimă obligatorie, că a existat o modificare importantă a pieţei monetare, creşterile indicilor monetari şi ale costurilor de rezervă minimă obligatorie neîncadrându-se în limitele unei fluctuaţii obişnuite, normale şi previzibile, şi că în contextul schimbărilor semnificative intervenite pe piaţa monetară, un număr mare de bănci s-au confruntat cu necesitatea de a majora ratele dobânzilor pentru produsele de creditare în euro.

Pârâta a mai arătat că a avut un motiv întemeiat pentru majorarea costurilor contractuale şi că a acţionat cu bună – credinţă, câtă vreme majorarea costurilor contractuale este fundamentată din punct de vedere economic şi contractual şi câtă vreme, deşi conform prevederilor legale invocate la pct. 3 lit. b), banca nu avea obligaţia de a-l notifica pe client în legătură cu majorarea dobânzii, totuşi i-a notificat modificarea intervenită, înainte de data la care majorarea a devenit efectivă.

Alăturat întâmpinării pârâta a depus înscrisuri.

În dovedirea acţiunii reclamanţii au depus înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:

La data de 14.02.2007, între reclamantul, în calitate de împrumutat, şi pârâta Volksbank România SA, în calitate de bancă-împrumutătoare, s-a încheiat convenţia de credit , având ca obiect acordarea unui împrumut pentru o perioadă de 300 de luni. Contratului i-a fost ataşat un grafic de rambursare, în care părţile au prevăzut suma de plată lunară pe care împrumutatul era obligat să o achite către bancă.

Banca-pârâtă a modificat substanţial scadenţarul prin majorarea dobânzii percepute.

Banca a arătat că rata dobânzii curente a fost majorată, cu aplicarea în acest sens a prevederilor contractului de credit. Reclamantul a învederat instanţei că, pe lângă majorarea dobânzii percepute, a avut loc şi o majorare a altor comisioane.

Faţă de majorarea dobânzii şi, implicit, a sumelor datorate, reclamantul a solicitat să se constate că art. 3 lit. d din convenţiei de credit reprezintă clauză abuzivă şi prin urmare este lovită de nulitate.

Instanţa reţine că, potrivit Secţiunii 3, art. 3.1., intitulat marginal „Dobânda curentă” din Condiţiile Generale ale Convenţiei, „rata dobânzii curente este fixă sau variabilă, exprimată în forme procentuale (ex. x%), valoarea sa fiind menţionată în Condiţiile Speciale”.

Potrivit pct. 3 litera a) din Condiţiile Speciale ale Convenţiei , rata dobânzii curente este fixă, de 4,25. Potrivit literei d) al aceluiaşi punct, cu privire la care reclamantul a solicitat să se constate că reprezintă o clauză abuzivă lovită de nulitate, „banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.

Or, instanţa reţine că, potrivit raportului dintre clauzele generale/speciale, pct. 3 litera a) din Condiţiile Speciale are prevalenţă asupra art. 3.2.1 din Condiţiile Generale, acestea din urmă trimiţând ele însele, pentru lămurirea clauzelor contractuale, la regulile speciale.

Astfel, dacă Volksbank România SA poate acorda, potrivit regulilor generale, împrumuturi fie cu rată fixă, fie cu rată variabilă, în cazul reclamantului, părţile au încheiat un contract cu rata dobânzii fixă, de 4,25 % pe an.

După concluzia logică de interpretare menţionată mai sus, art. 3 litera d) din Condiţiile Speciale prevede că banca îşi rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară. Or, instanţa reţine că banca nu a inserat şi interpretat această clauză în contextul schimbărilor intervenite pe piaţa monetară, ci a nesocotit drepturile consumatorului, prin introducerea unei clauze abuzive.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (ca o aplicaţie a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.). Cu toate acestea, Banca a interpretat art. 3 litera d) din Condiţiile Speciale în sensul dreptului său de a modifica unilateral rata dobânzii, fără informarea în mod transparent şi complet a consumatorului cu privire la cauzele ce au determinat o asemenea măsură.

Un probatoriu cu privire la ultimul aspect nu a fost propus nici în faţa instanţei, în condiţiile în care „schimbările semnificative pe piaţa monetară” nu reprezintă elemente de notorietate – modificarea ratei dobânzii.

Banca a susţinut în notificarea trimisă clienţilor că a avut loc o creştere continuă a indicelui de referinţă Euribor, de aproximativ 1%, fapt ce a determinat creşterea dobânzii. Or, reclamantul a depus la dosar un grafic cu valoarea Euribor, necontestat de pârâtă, din care rezultă că au existat perioade de scădere semnificativă a nivelului Euribor, fără ca aceasta să se reflecte în nivelul ratei dobânzii.

Instanţa nu poate reţine apărările pârâtei întemeiate pe faptul că modificarea unilaterală a contractului este în concordanţă cu teza finală a literei a) din Anexa Legii nr. 193/2000. Potrivit textului invocat, în forma de la data încheierii contractului, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care „dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract şi acceptat de consumator prin semnarea acestuia”. Or, legea are în vederea indicarea/specificarea expresă în contract a „motivului” în funcţie de care poate avea loc modificarea unilaterală a contractului, iar nu indicarea sa pur generică. Deşi în Condiţiile Generale, Banca a definit nu mai puţin de 28 de termeni (a se vedea secţiunea 1, denumită marginal „Definiţii”), dintre care unii de notorietate (de ex, „USD, Dolari”) – nu a indicat ce se înţelege prin „schimbări semnificative pe piaţa monetară”.

Această sintagmă din Convenţia părţilor nu se încadrează în exigenţele literei a) din Anexă, dat fiind că modificarea dobânzii nu a fost raportată la un indicator precis, individualizat. Piaţa financiară evoluează diferit în funcţie de indicele la care ne raportăm, iar Banca va putea invoca de fiecare dată că s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale.

Banca a invocat şi dispoziţiile literei a) alin. 2 din Lista Anexă la Legea nr. 193/2000, din care ar rezulta, în interpretarea sa, că regulile interdicţiei modificării unilaterale a contractului nu s-ar aplica furnizorilor de servicii financiare.

Pe de o parte, prevederile respective nu erau în vigoare la data încheierii contractului de împrumut, ci au fost introduse în Legea nr. 193/2000 abia prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor (ce a transpus prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii). Cum nulitatea lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor în vigoare la data încheierii sale, Banca nu ar putea invoca acele dispoziţii pentru a îşi justifica măsurile luate.

Pe de altă parte, aplicând legea în lumina textului şi finalităţii directivei, din interpretarea sistematică a literei a) rezultă că alin. 2 nu constituie o dispoziţie derogatorie de la alin. 1, dat fiind că legea menţine în sarcina furnizorului de servicii financiare obligaţia de a „îşi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii”, în condiţiile unei „motivaţii întemeiate” şi implicit de a o subsuma îndeplinirii celorlalte condiţii.

În plus, aliniatul 2 menţionează în teza finală libertatea consumatorului de a rezilia imediat contractul. Or, părţile nu au prevăzut în contract o asemenea posibilitate şi nici Banca nu l-a notificat pe consumator în consecinţă. Banca nu poate invoca o dispoziţie contractuală numai în privinţa drepturilor pe care i le-ar recunoaşte, fără a îşi îndeplini în mod corespunzător propriile obligaţii, legale sau contractuale.

Clauzele contractuale („rezervarea dreptului”) şi definirea termenilor („motivaţiile întemeiate”) trebuie formulate într-un astfel de mod încât să ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterală a contractului. Astfel cum este formulat, art. 3 litera d) îi oferă Băncii dreptul exclusiv şi discreţionar de a modifica dobânda, iar clauza analizată este ab initio abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condiţiilor pe care le cuprinde.

Împrejurarea că art. 3 litera d) nu ar fi fost negociat direct cu reclamantul-consumator nu constituie, prin ea însăşi, un motiv de nulitate a clauzei şi de apreciere a ei ca fiind abuzivă. Legea prevede o asemenea sancţiune numai în cazul în care consumatorul este vătămat în derularea raporturilor comerciale. Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În ceea ce priveşte dezechilibrul semnificativ dintre părţi, instanţa reţine că, pe lângă scăderea semnificativă a nivelului Euribor, care nu s-a reflectat în favoarea consumatorului în nivelul ratei dobânzii, nu rezultă din nici un înscris de la dosar că Banca şi-ar fi asumat în egală măsură un minim risc decurgând din evoluţia pieţei monetare. În măsura în Banca interpretează clauzele contractuale în sensul că orice schimbare a împrejurărilor care au stat la baza încheierii contractului se reflectă în nivelul dobânzii, ea îl lipseşte pe consumator de orice previzibilitate, iar interpretarea sa excede limitele teoriei impreviziunii şi este contrară cerinţelor bunei-credinţe.

În consecinţă, instanţa reţine că art. 3 lit. d din Condiţiile speciale ale Convenţiei de credit reprezintă o clauză ce încălcă drepturile consumatorului care a intrat în raporturi contractuale cu pârâta Volksbank România SA în cadrul unui contract de împrumut cu dobânda fixă – ca modalitate răspândită de acordare a creditelor.

În consecinţă, instanţa va admite cererea reclamantului, va anula clauza prev. de art. 3 lit. d din convenţia de credit.

Văzând şi disp. art. 274 C. proc. civ., cheltuieli care reprezintă onorariu avocat.

Detalii: http://legeaz.net/spete-civil/constatare-nulitate-absoluta-clauza-abuziva-12879-2011

Pentru detalii va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Clauze abuzive banci – asociaţie de consumatori (ONG)

de

Cabinet de avocat Coltuc doreste infiintarea unei asociaţii de consumatori (ONG)formata din 3000 de membri care sa actioneze in numele tuturor celor inselati de banci. La obtinerea unei hotarari favorabile pe NCPC vom putea modifica noi contractele bancare ilegale. Aceasta initiativa a venit din pasivitatea autoritatilor de protectie a consumatorilor si din lobby foarte pronuntat al bancilor in randul clasei politice.

SEMNEAZA AICI

Ultimii inscrisi:

209    Gorneanu Mirela Rovenzza    Aug 15, 2013
208    V argas Dorin    Aug 15, 2013
207    iluc mariana    Aug 15, 2013
206    marilena neculai    Aug 15, 2013
205    cara sorin    Aug 15, 2013
204    oprea simona    Aug 15, 2013
203    VLAD NICU LUCIAN    Aug 14, 2013
202    MEHEDINTU LUCICA    Aug 14, 2013
201    Manu Angelica    Aug 11, 2013
200    Manu Lucian Nestor    Aug 11, 2013
199    sechila gherghina    Aug 11, 2013
198    NEAMTU LOREDANA    Aug 07, 2013
197    MALINCHI ALIN DANUT    Aug 07, 2013
196    donose simona    Aug 07, 2013
195    Babanas Emil Gheorghe    Aug 06, 2013
194    TUTUIANU NICOLETA    Aug 06, 2013
193    david mariana    Aug 05, 2013
192    soare elena    Aug 04, 2013
191    lupu vasile lupu vasile    Aug 03, 2013
190    Dan Alin-Ioan    Aug 02, 2013
189    MEZEI MIHAELA CORINA    Aug 02, 2013
188    Maria Cheregi    Aug 01, 2013
187    Magdalena Stegerean    Aug 01, 2013
186    Eugen Stegerean    Aug 01, 2013
185    Maria Borhidan    Aug 01, 2013
184    Anamaria-Ioana Brhidan    Aug 01, 2013
183    adriana simisnean    Aug 01, 2013
182    onciu paula    Jul 31, 2013
181    Olbojan Otilia    Jul 31, 2013
180    Dimitriu Ciprian    Jul 30, 2013
179    ………………………………………….
178    Ion Boboc    Jul 25, 2013
177    Diana Craciun    Jul 25, 2013
176    ppgan camelia    Jul 24, 2013
175    Mihaela Bordea    Jul 24, 2013
174    Iluc Livia    Jul 23, 2013
173    vladoiu gelu    Jul 22, 2013
172    Ilie Neagoe    Jul 22, 2013
171    Tudor Cimpianu    Jul 20, 2013
170    Cumpanasoiu Florenta Claudia    Jul 20, 2013
169    RICA – CIPRIAN BOLD    Jul 17, 2013
168    NACU Vasile    Jul 16, 2013
167    ursache valentina    Jul 16, 2013
166    sebastian medvesan    Jul 15, 2013
165    Tăutan Doina    Jul 15, 2013
164    petcu maria    Jul 15, 2013
163    Diaconu Elena-Adalina    Jul 13, 2013
162    popescu sorin    Jul 12, 2013
161    Erdelyi Emese    Jul 11, 2013
160    Lazar Ana    Jul 11, 2013

De la momentul OUG 50 şi până astăzi, instanţele din toate judeţele ţării în frunte cu Înalta Curte, au constatat că în contractele de credit ale românilor au fost inserate, cu binecuvantarea BNR, clauze abuzive! Acestea au fost eliminate din contracte, sumele percepute în baza acestor clauze fiind returnate clienţilor, aceştia urmând să plătească pentru perioada ramasă din contract rate cu până la 30% mai mici (ex: comision de risc marca Volksbank în valoare de 0.26% din sold / lună). O nouă modificare legislativă, nu gândită de cei care ar trebui să se preocupe de binele oamenilor din această ţară, ci impusă de Uniunea Europeană, permite unei asociaţii de consumatori (ONG) să ceară în instanţă ANULAREA ŞI ELIMINAREA CLAUZELOR ABUZIVE DIN TOATE CONTRACTELE DE CREDIT, cu condiţia ca acea asociaţie să aibă 3000 membri. Ajutaţi-ne să vă ajutăm, pe voi şi pe ceilalţi români ! Ajutaţi-ne să strângem numărul de 3000 membri impus de Legea 193/2000 modificată! Nu va cerem bani, va cerem cateva minute din timpul dv.-pentru a completa o cerere si a o trimite catre noi.

Clauze abuzive in contracte de credit – Hotarari

de

Clauze abuzive in contracte de credit – Hotarari.“Prin Sentinta civila nr. 1696/20.09.2012 pronuntata de Judecatoria Fagaras a fost admisa in parte actiunea civila formulata de catre reclamantii C.M.  si C.G., domiciliati in localitatea S. Sus – Zona Turistica, Jud. x, in contradictoriu cu parata SC V.R. SA, cu sediul in

Mun. Bucuresti, sector x, Sos. x, nr. x, et. x si x, si in consecinta au fost constatate ca fiind abuzive clauzele prevazute la punctul 3 lit. d din conditiile speciale ale conventiilor de credit nr. 0066096/25.08.2006 si nr. 0076491/15.11.2006 – forma initiala,a fost constatata ca fiind abuziva clauza prevazuta la punctul 5 lit. a din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. 0076491/15.11.2006, a fost obligata parata sa restituie reclamantilor  suma de 1719,26 euro, reprezentand prejudiciul cauzat reclamantilor, la care se va adauga dobanda legala aferenta, calculata de la data de 21.03.2011, a fost obligata parata sa emita noi grafice de rambursare pentru ambele conventii de credit, cu respectarea dobanzii contractuale stabilite prin actele aditionale nr. 1/01.02.2010 si au fost respinse restul pretentiilor.

De asemenea a fost obligata parata sa plateasca reclamantilor  suma de 2201 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

La data de 25.08.2006, intre reclamantii C.M.  si C.G., in calitate de imprumutati, si parata SC V.R. SA, in calitate de banca-imprumutatoare, s-a incheiat conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006, avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 16000 euro pentru o perioada de 120 de luni, cu dobanda anuala de 5,95 %, comision de risc de 0,1%  in primele 12 luni ale contractului, comision de rezerva 1,85 % p.a  lunar, imprumut garantat prin instituirea in favoarea bancii a unei ipoteci de gradul I asupra unui apartament proprietatea imprumutatilor, (filele 7- 14). Contractului i-a fost atasat un grafic de rambursare, in care partile au prevazut suma de plata lunara pe care imprumutatii erau obligati sa o achite catre banca, (filele 16 – 21).

In noiembrie 2006 le-a fost aprobata cresterea perioadei de rambursare a creditului la 300 luni, pentru ca apoi in septembrie 2007 prin actul aditional nr. 1/19.09.2007, sa se revina la perioada de rambursare de 120 luni, (filele 24- 25).

De asemenea, la data de 15.11.2006, intre aceleasi parti s-a incheiat conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006, avand ca obiect acordarea unui imprumut in cuantum de 8000 euro pentru o perioada de 300 de luni, cu dobanda anuala de 5,95 %, comision de risc de 0,1% pe toata durata conventiei, comision de rezerva 1,85 % p.a  lunar  la scadenta anuitatilor, calculat la soldul creditului, care se aplica pentru o perioada de maximum 24 de luni, dar cel mai tarziu pana la data de 31.12.2008, garantat prin instituirea in favoarea bancii a unei ipoteci de gradul II asupra apartamentului proprietatea imprumutatilor, (filele 51 – 60).

Pana in luna octombrie 2007, cele doua conventii s-au derulat conform celor convenite, insa, incepand cu data de 29.10.2007, pentru conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006, banca a majorat rata dobanzilor, reclamantilor fiindu-le comunicate graficele de rambursare a creditelor cu dobanda de 7,45 %, (filele 29- 32). De asemenea, incepand cu data de 30.10.2007  a fost majorata rata dobanzii la 7,45 % si pentru conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006, (filele 67 – 70).

La data de 01.02.2010, au fost incheiate pentru ambele conventii acte aditionale, respectiv nr. 1/01.02.2010, prin care s-a micsorat rata dobanzii curente, la 5,825 % p.a, stabilindu-se si formula dupa care se calculeaza rata dobanzii curente, care poate sa varieze, atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, ulterior datei de calcul la care se constata ca fluctuatia 3M Euribor este mai mare sau egala cu  + 0,5 %, respectiv mai mica sau egala cu – 0,5 %, (filele 35- 37).

Potrivit raportului de expertiza contabila, (filele 232 – 243), incepand cu luna ianuarie 2009, sumele incasate in plus de catre parata ca urmare a majorarii dobanzii fata de dobanda stabilita la semnarea conventiilor, sunt: 635,29 euro pentru conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006 si 403,92 euro pentru conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006.

Astfel, in anexele 1a si 2a ale raportului de expertiza, (filele 244 – 247), se prezinta explicit rata dobanzii curente – banca, dobanda aplicata si incasata de catre banca, indicii Euribor 3M, fluctuatie Euribor 3M, precum si recalculul dobanzii in functie de acesti indici, rezultand:

a)      pentru conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006:

pentru perioada  septembrie 2006 – decembrie 2008, dobanda aplicata si incasata de catre banca este de 2404,13, iar dobanda recalculata este de 2404,10, insa pentru perioada ianuarie 2009 – mai 2012, dobanda aplicata si incasata de catre banca este de 2501,99, iar dobanda recalculata este de 1866,70, rezultand astfel o diferenta de 635,29 euro;

b)            pentru conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006:

pentru perioada  noiembrie 2006 – decembrie 2008, dobanda aplicata si incasata de catre banca este de 1121,95, iar dobanda recalculata este de 1121,95, insa pentru perioada ianuarie 2009 – mai 2012, suma incasata de catre banca este de 1686,48, iar suma recalculata este de 1282,56, astfel ca suma incasata in plus pentru aceasta perioada este de 403,92 euro.

In consecinta, suma incasata in plus de catre parata ca urmare a majorarii dobanzii fata de dobanda stabilita la semnarea conventiilor este de 1039,21 euro.

Fata de majorarea dobanzii si, implicit, a sumelor datorate, reclamantii au solicitat sa se constate ca art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale conventiilor de credit nr. 0066096/25.08.2006 si nr. 0076491/15.11.2006, asa cum au fost formulate la incheierea celor doua conventii, sunt clauze abuzive.

Instanta retine, pentru ambele conventii de credit, ca potrivit Sectiunii 3, intitulata marginal „Dobanda curenta”, pct. 2, (filele 10 si 56) din Conditiile Generale ale Conventiei, „rata dobanzii curente este fixa sau variabila, exprimata in forma procentuala (ex. x%), valoarea sa fiind mentionata in Conditiile Speciale”.

Potrivit pct. 3 litera a) din Conditiile Speciale ale Conventiei (filele 7 si 52), rata dobanzii curente este fixa, de 5,95% pe an. Potrivit literei d) al aceluiasi punct, cu privire la care reclamantul a solicitat sa se constate ca reprezinta o clauza abuziva, „banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii. Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii”.

Instanta retine ca, potrivit raportului dintre clauzele generale/speciale, clauzele prevazute la pct. 3 litera a) din Conditiile Speciale se aplica cu prioritate fata de prevederile de la pct. 2 din Sectiunea 3 a Conditiilor Generale, acestea din urma trimitand ele insele, pentru lamurirea clauzelor contractuale, la regulile speciale.

Astfel, daca V.R. SA poate acorda, potrivit regulilor generale, imprumuturi fie cu rata fixa, fie cu rata variabila, in cazul reclamantilor, partile au incheiat doua contracte cu rata dobanzii fixa, de 5, 95% pe an.

In contradictie insa cu cele mentionate mai sus, art. 3 litera d) din Conditiile Speciale prevede ca banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara.  Instanta retine insa ca banca nu a inserat si interpretat aceasta clauza in contextul schimbarilor intervenite pe piata monetara, ci a nesocotit drepturile consumatorului, prin introducerea unei clauze abuzive.

Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului (ca o aplicatie a principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ. in vigoare la data incheierii contractului). Cu toate acestea, Banca a interpretat art. 3 litera d) din Conditiile Speciale in interesul sau, respectiv al dreptului pe care il are de a modifica unilateral rata dobanzii, fara informarea in mod transparent si complet a consumatorului cu privire la cauzele ce au determinat o asemenea masura.

Un probatoriu cu privire la ultimul aspect nu a fost propus nici in fata instantei, in conditiile in care „schimbarile semnificative pe piata monetara” nu reprezinta elemente de notorietate – modificarea ratei dobanzii de la 5,95% la 7,45% pe an avand loc incepand cu data de 29.10.2007, pentru conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006 si incepand cu data de 30.10.2007  pentru conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006, (filele 67 – 70).

Banca a sustinut in notificarea trimisa clientilor de la fila 42, ca a avut un motiv intemeiat pentru majorarea costurilor contractuale, fara insa sa precizeze acest motiv, sustinand ca poate majora rata dobanzii sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, chiar fara o notificare prealabila ,,daca exista o motivatie intemeiata”, iar in notificarea de la fila 66, a mentionat ca ,,este de notorietate faptul ca, urmare a cresterii costurilor de refinantare la nivel global, in ultimele 12 luni au survenit modificari semnificative inclusiv in ceea ce priveste costurile de refinantare ale bancilor din Europa, implicit ale bancilor din Romania. Aceasta situatia a determinat majorarea atat a costurilor bancare directe, (generate de cresterea continua a indicelui de referinta EURIBOR), cu aproximativ 1%, cat si a costurilor bancare indirecte”.  Ulterior, in notificarea de la fila 46, parata mentioneaza ca rata dobanzii poate fi modificata unilateral ,,in cazul intervenirii unor schimbarile semnificative pe piata monetara”, fara ca aceasta clauza sa se refere limitativ la fluctuatiile indicelui de referinta Euribor, precizand ca in cazul reclamantilor, a majorat rata dobanzii curente ,,pentru a se alinia la costurile de refinantare percepute bancii pentru obtinerea fondurilor necesare in vederea desfasurarii activitatii de creditare”, argument generic, nesustinut nici in cursul procesului de nici o dovada.

De asemenea, pentru a justifica revizuirea ratei dobanzii, parata sustine ca numai incepand cu data semnarii actelor aditionale nr. 1/01.02.2010, partile au agreat modificarea art. 3 lit. d din conditiile speciale, conform carora ,,raportarea se face direct la indicele de referinta Euribor”, rata dobanzii urmand a suferi modificari ,,in cazurile in care valoarea indicelui de referinta va fluctua cu valori mai mari de 0,5 %, dupa un mod de calcul si raportat la datele mentionate in acelasi act”.

Reclamantii insa au depus la dosar grafice cu valoarea Euribor, necontestate de catre parata, din care rezulta ca au existat perioade de scadere semnificativa a nivelului Euribor, fara ca aceasta sa se reflecte in nivelul ratei dobanzii, fapt evidentiat si in raportul de expertiza cu anexe, raport care de asemenea nu a fost contestat de catre parata.

In acest sens, instanta nu poate retine apararile paratei intemeiate pe faptul ca modificarea unilaterala a contractului este in concordanta cu teza finala a literei a) din Anexa Legii nr. 193/2000. Potrivit textului invocat, in forma de la data incheierii contractului, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care „dau dreptul comerciantului de a modifica, in mod unilateral, clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia”. Astfel, legea are in vederea indicarea/specificarea expresa in contract a „motivului” in functie de care poate avea loc modificarea unilaterala a contractului, iar nu indicarea sa pur generica. Desi in Conditiile Generale, Banca a definit nu mai putin de 28 de termeni (sectiunea 1, denumita marginal „Definitii”), dintre care unii de notorietate (de ex, „Euro – EUR”) – nu a indicat ce se intelege prin „schimbari semnificative pe piata monetara”.

Astfel, instanta apreciaza ca aceasta sintagma din Conventia partilor nu se incadreaza in exigentele literei a) din Anexa, dat fiind ca modificarea dobanzii nu a fost raportata la un indicator precis, individualizat. Piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care ne raportam, iar Banca va putea invoca de fiecare data ca s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale.

Banca a invocat si dispozitiile literei a) alin. 2 din Lista Anexa la Legea nr. 193/2000, in vigoare, din care ar rezulta, in interpretarea sa, ca regulile interdictiei modificarii unilaterale a contractului nu s-ar aplica furnizorilor de servicii financiare.

In primul rand, mentionam ca prevederile respective nu erau in vigoare la data incheierii celor doua conventii, 25.08.2006 si 15.11.2006, ci au fost introduse in Legea nr. 193/2000 prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor (ce a transpus prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii). Cum nulitatea lipseste actul juridic de efectele contrare normelor in vigoare la data incheierii sale, Banca nu ar putea invoca acele dispozitii pentru a – si justifica propriile actiuni.

In al doilea rand, interpretand legea prin perspectiva directivei, rezulta, din interpretarea sistematica a literei a), ca alin. 2 nu constituie o dispozitie derogatorie de la alin. 1, dat fiind ca legea mentine in sarcina furnizorului de servicii financiare obligatia de a „isi rezerva dreptul de a modifica rata dobanzii”, in conditiile unei „motivatii intemeiate” si implicit de a o subsuma indeplinirii celorlalte conditii. In plus, aliniatul 2 mentioneaza in teza finala libertatea consumatorului de a rezilia imediat contractul, insa, partile nu au prevazut in contract o asemenea posibilitate si nici Banca nu 1-a notificat pe consumator in consecinta. Banca nu poate invoca o dispozitie contractuala numai in privinta drepturilor pe care i le-ar recunoaste, fara a – si indeplini in mod corespunzator propriile obligatii, legale sau contractuale.

 Clauzele contractuale („rezervarea dreptului”) si definirea termenilor („motivatiile intemeiate”) trebuie formulate intr-un astfel de mod incat sa ofere posibilitatea unui observator obiectiv de a aprecia asupra temeiniciei motivelor de modificare unilaterala a contractului. Astfel cum este formulat, art. 3 litera d) ii ofera Bancii dreptul exclusiv si discretionar de a modifica dobanda, iar clauza analizata este ab initio abuziva, intrucat exclude, prin modul in care este formulata, posibilitatea verificarii indeplinirii conditiilor pe care le cuprinde.

Faptul ca art. 3 litera d) nu ar fi fost negociat direct cu reclamantii-consumatori nu constituie, prin el insusi, un motiv de nulitate a clauzei si de apreciere a ei ca fiind abuziva. Legea prevede o asemenea sanctiune numai in cazul in care consumatorul este vatamat in derularea raporturilor comerciale. Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

In ceea ce priveste dezechilibrul semnificativ dintre parti, instanta retine ca, pe langa scaderea semnificativa a nivelului Euribor, care nu s-a reflectat in favoarea consumatorului in nivelul ratei dobanzii, nu rezulta din niciun inscris aflat la dosar ca Banca si-ar fi asumat in egala masura un minim risc decurgand din evolutia pietei monetare. In conditiile in care Banca interpreteaza clauzele contractuale in sensul ca orice schimbare a imprejurarilor care au stat la baza incheierii contractului se reflecta in nivelul dobanzii, ea il lipseste pe consumator de orice previzibilitate, iar interpretarea sa excede limitele teoriei impreviziunii si este contrara cerintelor bunei-credinte.

In consecinta, instanta urmeaza sa constate ca art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale Conventiilor de credit nr. 0066096/25.08.2006 si nr. 0076491/15.11.2006, in forma existenta la data incheierii conventiilor, sunt clauze ce incalca drepturile consumatorului care a intrat in raporturi contractuale cu parata V.R. SA in cadrul unui contract de imprumut cu dobanda fixa — ca modalitate raspandita de acordare a creditelor.

Prin urmare, instanta o va obliga pe parata sa restituie reclamantilor suma de 1039,21 euro, suma incasata in plus de catre parata ca urmare a majorarii dobanzii fata de dobanda stabilita la semnarea conventiilor.

De asemenea, in temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, instanta retine ca dispozitiile art. 3 lit. d din Conditiile Speciale nu vor mai produce efecte asupra consumatorului.

Instanta constata ca prevederile art. 3 lit. d din cele doua conventii de credit au fost  de fapt modificate prin acordul partilor la data de 01.02.2012, prin semnarea actelor aditionale nr. 1/01.02.2010, prin care s-a stabilit si formula dupa care se calculeaza rata dobanzii curente, care poate sa varieze, atat in sens crescator, cat si in sens descrescator, ulterior datei de calcul la care se constata ca fluctuatia 3M Euribor este mai mare sau egala cu  + 0,5 %, respectiv mai mica sau egala cu – 0,5 %, (filele 35- 37).

In consecinta, in temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000, avand in vedere solicitarea reclamantilor cu privire la derularea in continuare a contractelor cu prevederile art. 3 lit. d in forma modificata, instanta va obliga parata sa emita noi grafice de rambursare pentru ambele conventii de credit, cu respectarea dobanzii contractuale stabilite prin actele aditionale nr. 1/01.02.2010.

Reclamantii solicita de asemenea sa se constate ca fiind abuziva, clauza prevazuta la punctul 5 lit. a din conditiile speciale ale conventiei de credit nr. 0076491/15.11.2006, potrivit careia comisionul de risc este de 0,1%, aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei, suma reprezentand comisionul de risc, platita sau care urmeaza sa fie platita lunar de imprumutati, pana la sfarsitul perioadei de rambursare a creditului, fiind trecuta in planul de rambursare, (filele 61 – 65).

Instanta retine ca in Sectiunea 3 din Conditiile Generale la pct. 5 este mentionat ,,comisionul de risc”, astfel: ,,Pentru punerea la dispozitie a creditului, Imprumutatul datoreaza Bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar pe perioada creditului; modul de calcul si scadentele platii acestuia se stabilesc in conditiile speciale”, fara insa ca acesta sa fie definit in Sectiunea 1 – intitulata ,,Definitii”.

Dupa cum am precizat anterior, prevederile art. 4 alin.1 din Legea nr.193/2000 stabilesc ca va fi considerata abuziva acea clauza contractuala „care nu a fost negociata direct cu consumatorul daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”, iar potrivit alin. 2, „o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv”. De asemenea, dispozitiile din alin.3 prevad ca „daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens”.

Instanta retine ca in speta cele doua conventii de imprumut sunt de fapt ,,contracte preformulate”, si ca in cauza parata nu a facut dovada faptului ca prevederile contractuale contestate ar fi fost negociate. De altfel, chiar daca, potrivit sustinerilor paratei, respectiva clauza priveste obiectul principal al contractului, comisionul de risc facand parte din pret, se observa ca aceasta nu este definita intr-un mod inteligibil pentru consumator, si in lipsa unor criterii obiective de stabilire a riscului care ar urma sa fie acoperit prin comisionul perceput, consumatorul este nevoit sa adere la conditiile prestabilite de comerciant, fara a avea posibilitatea sa exercite o influenta asupra continutului acestora. Tocmai de aceea, in Legea nr.193/2000, la art. 4, au fost adaugate ulterior prevederile alin. 6, potrivit carora ,,evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil”.

Referitor la dezechilibrul semnificativ, contrar bunei – credinte, dintre drepturile Bancii si obligatiile reclamantilor, pe care l-a creat clauza inserata la pct. 5 lit. a, instanta retine ca, din moment ce creditul acordat reclamantilor a fost garantat ipotecar, un eventual risc al Bancii ar putea fi acoperit de ipoteca ce a fost constituita asupra apartamentului proprietatea imprumutatilor.

Ulterior insa, se constata, din graficele de rambursare, (filele 89 – 93), ca dupa implementarea OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, ,,comisionul de risc” a fost inlocuit cu ,,comision administrare credit”, fara ca la dosar sa fie depus vreun act aditional, in temeiul caruia sa fi avut loc inlocuirea, act acceptat de catre reclamanti, (dupa cum rezulta si din raspunsurile reclamantilor la interogatoriu – fila 210), contrar prevederilor art. 93 al. 1 lit. e pct. 2 din OG 21/1992 privind protectia consumatorilor, potrivit carora, „fara a prejudicia prevederile privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului: se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost mentionate in contract”.

In consecinta, instanta urmeaza sa constate ca prevederile pct. 5 lit. a din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr. 0076491/15.11.2006, constituie o clauza abuziva, ce incalca drepturile consumatorilor, care, in temeiul art. 6 din Legea nr. 193/2000 nu vor mai produce efecte asupra acestora, contractul putandu-se derula in continuare, potrivit vointei reclamantilor.

Din raportul de expertiza contabila intocmit in cauza, (filele 237- 238), rezulta ca dupa data de 29.06.2012, relativ la conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006, parata nu a mai calculat si nu a mai incasat comisionul de risc, iar relativ la conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006, comisionul de risc incasat de catre banca este in suma de 128,31 euro.

Ca urmare a constatarii caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc din conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006, instanta va admite si cererea reclamantilor referitoare la obligarea paratei la restituirea sumelor incasate in contul comisionului de risc incepand cu data de 29.06.2012, astfel ca, va obliga parata sa restituie reclamantilor suma de 128,31 euro.

Referitor la cererea reclamantilor de obligare a paratei la plata sumelor incasate prin prelungirea nejustificata a perioadelor de mentinere a comisionului de rezerva peste perioada contractuala sau legala, prin conventiile de credit nr. 0066096/25.08.2006 si nr. 0076491/15.11.2006, cu dobanda aferenta, instanta o va respinge, pentru urmatoarele considerente:

In Conditiile Generale ale Conventiilor, la Sectiunea 3, punctul 11, este definit comisionul de rezerva, ,,datorat ca urmare a obligatiei bancii de a constitui rezerva minima obligatorie la BNR,(….), valoarea sa fiind mentionata in conditiile speciale”, iar la pct.5 lit. f din Conditiile Speciale ale conventiei de credit nr. 0066096/25.08.2006, se mentioneaza ca valoarea acestuia este de 1,85 % p.a, fiind calculat si ,,datorat lunar, la scadenta anuitatilor”.

De asemenea, la pct.5 lit. f din Conditiile Speciale ale conventiei de credit nr. 0076491/15.11.2006, se mentioneaza ca valoarea comisionului de rezerva este de 1,85 % p.a, fiind datorat lunar, la scadenta anuitatilor, aplicandu-se ,,pentru o perioada de maximum 24 de luni, incepand cu data utilizarii creditului, dar cel mai tarziu pana la data de 31.12.2008”.

Potrivit raportului de expertiza contabila, (fila 237), pentru conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006, dupa data de 31.12.2008, parata nu a mai calculat si incasat comisionul de rezerva, iar relativ la conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006, dupa decembrie 2008, s-a perceput si incasat comision de rezerva pana in luna mai 2009, in valoare de 104, 38 euro.

Astfel, instanta retine ca relativ la conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006, au fost respectate prevederile contractuale, in sensul ca nu a mai fost perceput respectivul comision dupa data de 31.12.2008, iar privitor la conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006, desi la incheierea conventiei s-a stabilit ca acest comision este datorat lunar, banca nu l-a mai perceput decat pana in luna mai 2009, neexistand la dosar vreun act aditional acceptat de ambele parti, prin care sa se stabileasca obligatia de plata a comisionului de rezerva pentru o perioada limitata de timp. De fapt, prin adresa trimisa de catre parata reclamantilor, (fila 43), acestia sunt instiintati cu privire la decizia paratei de a elimina comisionul de rezerva pentru conventia de credit nr. 0066096/25.08.2006, incepand cu luna iunie 2009, obligandu-se de asemenea, ca eventualele sumele percepute dupa data de 31.12.2008, in contul comisionului de rezerva pentru conventia de credit nr. 0076491/15.11.2006, sa fie restituite.

In consecinta, intrucat nu s-a constatat incalcarea de catre banca a respectivelor prevederi contractuale, in dauna reclamantilor, nici a altor prevederi legale incidente, instanta va respinge cererea acestora, formulata sub acest aspect.

In legatura cu cererea reclamantilor de obligare a paratei la plata prejudiciului cauzat ca urmare a neconsiderarii sumelor incasate in plus ca si plati facute in avans in contul conventiei nr. 0076491/15.11.2006, instanta retine urmatoarele:

Avand in vedere cele retinute mai sus, suma incasate in plus de catre parata ca urmare a majorarii dobanzii si mentinerii comisionului de risc incepand cu data de 29.06.2012, este in cuantum de 1167,55 euro, iar potrivit raportului de expertiza, prejudiciul cauzat reclamantilor ca urmare a neconsiderarii sumei respective ca si plata in avans in contul conventiei nr. 0076491/15.11.2006, este de 551,74 euro, (filele 239 – 241).

Instanta retine ca prin inserarea clauzelor abuzive in conventiile de credit si prin interpretarea si aplicarea acestora in interesul bancii, concretizate prin perceperea in plus a unor sume, in contul conventiilor de credit, se cauzeaza un prejudiciu reclamantilor.

Potrivit art. 970 C.civ., in vigoare la data semnarii conventiilor, conventiile trebuie executate cu buna – credinta, fapt de altfel recunoscut si de catre parata prin raspunsul la interogatoriu, (fila 186), iar nerespectarea acestui principiu poate fi sanctionat, prin plata de catre parata a unor daune, care pentru reclamanti au un caracter reparator.

In acelasi sens, potrivit art. 10 lit. d din OG 21/1992 privind protectia consumatorilor, consumatorii au dreptul de a fi despagubiti pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale.

Pentru aceste considerente, instanta va admite cererea reclamantilor si va obliga parata sa plateasca acestora si suma de 551,74 euro, reprezentand prejudiciul cauzat reclamantilor ca urmare a neconsiderarii sumelor percepute in plus de catre banca ca si plata in avans in contul conventiei nr. 0076491/15.11.2006.

In consecinta, suma totala pe care parata va fi obligata sa o plateasca reclamantilor este in valoare de 1719,26 euro, (1039,21 +128,31  + 551,74 euro).

Potrivit art. 1084 C. civ. in vigoare la data incheierii conventiilor, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind in general atat pierderea suferita cat si beneficiul nerealizat, iar conform art. 1088 alin. 1 si 2 C.civ, la obligatiile care au ca obiect o suma de bani, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, in afara de exceptiile expres prevazute, cuvenindu-se creditorului fara ca acesta sa fie tinut sa justifice vreo paguba, nefiind debite decat din ziua cererii de chemare in judecata, afara de cazurile cand potrivit legii dobanda curge de drept.

In conformitate cu aceste dispozitii legale, instanta o va obliga pe parata sa plateasca reclamantilor si dobanda legala aferenta sumei de 1719,26 euro, care va fi calculata de la data de 21.03.2011.

Referitor  la cererea reclamantilor de obligare a paratei la plata unor penalitati in conformitate cu dispozitiile pct. 4 lit. a din cele doua conventii de credit, instanta o va respinge pentru urmatoarele considerente:

Prevederile pct. 4 lit. a din Conditiile Speciale ale conventiilor de credit stabilesc obligatia de plata a unui ,,comision de penalizare” de ,,2% flat, dar cel putin 10 euro, calculat la valoarea sumelor datorate si neplatite la scadentele mentionate la punctul 6 rambursare”, platibil in maxim 5 zile de la data scadentei”.

Analizand aceste prevederi contractuale, se observa ca acest comision de penalizare este stabilit in sarcina consumatorului, respectiv a imprumutatilor, pentru neachitarea la scadenta a sumelor datorate, respectivele clauze contractuale necreand nici un fel de obligatii in sarcina bancii.

In consecinta, aceasta cerere a reclamantilor urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.

In legatura cu inadmisibilitatea actiunii reclamantilor, raportat la caracterul abuziv al clauzelor indicate, invocata de catre parata, pe care instanta a calificat-o ca si o aparare de fond, instanta o va inlatura, intrucat chiar daca reclamantii nu solicita prin prezenta actiune si anularea clauzelor care ar urma sa fie constate ca abuzive, ei solicita obligarea paratei la restituirea prestatiilor efectuate in temeiul acestor clauze, clauze care de altfel, conform art. 6 din Legea nr. 193/2000 nu ,,vor mai produce efecte” asupra acestora, potrivit respectivelor dispozitii legale, ca o consecinta directa a constatarii caracterului lor abuziv, nemaifiind astfel necesara anularea acestora.

In temeiul art. 274 C.pr.civ., retinand culpa procesuala a paratei, instanta o va obliga sa plateasca reclamantilor suma de 2201 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand: 992 lei – onorariu avocat, conform chitantei de la fila 304 si 1209 lei – cost expertiza tehnica judiciara, conform notei de evaluare de la fila 230.  Instanta respinge cererea reclamantilor de obligare a paratei la plata cheltuielilor efectuate cu ocazia concilierii directe, apreciind ca aceste cheltuieli, de altfel nedovedite, nu pot fi incluse in cheltuielile ocazionate de prezentul proces.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta parata SC V.R. SA, solicitand admiterea recursului si pe cale de consecinta respingerea actiunii formulate, iar in subsidiar, daca va fi mentinuta hotararea instantei de fond, cenzurarea cheltuielilor de judecata la care a fost obligata, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea recursului parata recurenta a aratat ca in ceea ce priveste cheltuielile de judecata acestea sunt exagerat de mari raportat la valoarea pricinii, in acestea intrand doar onorariul avocatial si costul raportului de expertiza.

Mai arata recurenta ca in mod gresit prima instanta a admis actiunea reclamantilor considerand ca fiind abuzive clauzele prevazute la punctele 3 si 5 din conventiile de credit, cu toate ca toate clauzele invocate de reclamanti au fost negociate, fiind in concordanta cu buna-credinta si nefiind de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Chiar si daca s-ar aprecia ca o clauza nu a fost negociata – intrucat dispozitiile legale instituie o prezumtie in cazul contractelor de adeziune – doar acest fapt nu conduce la concluzia ca respectiva clauza este abuziva, asa cum a statuat recent si Curtea de Apel Bucuresti.

Contractul de credit incheiat intre recurenta si imprumutati este impartit in doua sectiuni, cea a conditiilor speciale si cea a conditiilor generale, in corpul aceluiasi contract, cu precizarea ca primele clauze contractuale vizeaza pretul creditului, respectiv dobanda anuala si spezele contractuale, tipul de comision perceput si cuantumul acestuia.

Conditiile in care atare speze sunt percepute sunt reglementate in cuprinsul Conditiilor speciale din contract, iar clauza de referire trimite la definitia spezelor si la clauza contractuala din Conditiile generale, ce reglementeaza vocatia recurentei de a primi in schimbul activitatii desfasurate respectivul pret.

Obligatia de a nu stabili clauze abuzive este reglementata de art. 1 si explicata in art. 4 al L. nr. 193/2000, texte in conformitate cu care se va cerceta caracterul abuziv al clauzelor contractuale.

Clauzele a caror anulare se solicita sunt incluse in Conditiile speciale ale contractului de credit.

Daca, in privinta conditiilor generale ale contractului de credit, se poate presupune ca acestea constituie un contract de adeziune, in ce priveste Conditiile speciale, acestea reprezinta partea componenta a contractului de credit care este negociata de partile contractante si agreata in functie de interesele si situatia economica a fiecaruia dintre consumatori.

In conventiile de credit supuse analizei in prezentul dosar, Conditiile generale sunt parte a aceluiasi instrumentum ca si Conditiile speciale, fiind remise clientilor la momentul contractarii si, totodata, sunt aduse la cunostinta publicului in faza precontractuala.

Clauza privind modalitatea e revizuire a dobanzii nu este clauza abuziva in intelesul art. 4 din L. nr. 193/2000.

Mai mult decat atat, banca, din proprie initiativa si in contextul alinierii contractelor la noul cadru legislativ in materia creditelor de consum, a modificat deja prevederile art. 3 lit. d din Conventia de credit, prin act aditional, in care se precizeaza in mod expres ca rata dobanzii curente este raportata / se calculeaza in functie de indicele Euribor la 3 luni.

Determinarea unilaterala a cuantumului dobanzii este permisa de prevederile L. nr. 193/2000.

Clauza cuprinsa in art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale conventiilor de credit analizate, reglementand posibilitatea Bancii de a ajusta rata dobanzii in functie de variatiile semnificative de pe piata monetara, nu indeplineste niciuna dintre conditiile cumulative prevazute de legea nr. 193/2000. Mai mult, dispozitiile cuprinse in Anexa legii nr. 193/2000 permit in mod expres modificarea unilaterala a ratei dobanzii pentru produsele financiare.

Instanta de fond, inlaturand din Contractele de credit analizate clauza prevazuta la art. 3 lit. d, referitoare la revizuirea ratei dobanzii, a schimbat dobanda contractuala din variabila in fixa. O astfel de interventie a instantei asupra elementelor esentiale ale contractului (i.e. pretul acestuia) este nepermisa, ea incalcand in mod flagrant principiul libertatii de vointa a partilor si principiul fortei obligatorii a contractului, dar si prevederile art. 13 din L. nr. 193/2000, care prevede solutiile pe care instanta le poate da atunci cand constata existenta clauzelor abuzive in contract, respectiv modificarea clauzelor contractuale, in masura in care contractul ramane in fiinta sau desfiintarea acelui contract, dupa caz.

Clauza reglementata la art. 3 lit. d din Conditiile speciale a fost negociata. Avand in vedere ca imprumutatii au semnat conventia de credit si au stabilit, impreuna cu reprezentantul Bancii Conditiile speciale aferente acestui contract, nu se poate considera ca aceste clauze au fost negociate, fiind obligatorii pentru parti.

Aceasta clauza nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor. Deoarece prevederile acestei clauze stabilesc posibilitatea Bancii de a modifica rata dobanzii numai in cazul aparitiei unor situatii semnificative pe piata monetara, Banca fiind, de asemenea, obligata sa informeze consumatorul, conform art. 7 alin. 2 lit. c din Conditiile generale, nu se poate retine existenta vreunui abuz caracterizat de insasi existenta clauzei.

Determinarea ratei dobanzii in functie de schimbarile semnificative ale pietei nu este contrara bunei credinte. Orice eventual dezechilibru identificat pe piata monetara nu poate fi cauzat de lipsa bunei credinte, ci de evolutia pietei financiare.

Clauza contractuala ce reglementeaza dreptul Bancii de a percepe comisionul de risc nu este o clauza abuziva in intelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Consacrarea contractuala a comisionul de risc reprezinta o clauza eminamente particularizata si negociata in functie de situatia economica a fiecaruia dintre consumatori, cu atat mai mult cu cat in sarcina Bancii incumba obligatia legala prevazuta de art. 16 din Regulamentul nr. 18/17.09.2009 al BNR de a trasa politici de creditare care sa includa conditiile de eligibilitate ce trebuie indeplinite de persoanele care doresc sa intre in relatii de afaceri cu Banca.

Clauza reglementata la art. 5 lit. a din Conditiile speciale ale Conventiei de credit a fost negociata.

Conditiile speciale din Conventia de credit prezinta toate caracteristicile unui contract cu forta obligatorie intre parti, incheiat in urma exprimarii libere a vointei din partea ambilor co-contractanti.

Aceasta clauza nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, ea reprezentand exclusiv un cost de administrare a creditului. Acoperirea unui cost nu poate fi considerata ca generand un dezechilibru intre drepturile partilor, ea fiind, din contra, un instrument de stabilire a echilibrului contractual.

Ca si alte comisioane, comisionul de risc este un element al pretului Bancii. Riscul bancar este un element de care Banca este obligata sa tina cont si sa incerce sa il acopere. Acoperirea riscurilor se face prin intermediul societatilor de asigurare, insa costurile aferente acestora trebuie suportate de beneficiarul final, respectiv de client. Prin acest mecanism costul ce cuprinde riscul, denumit comision de risc, devine parte importanta a pretului contractului.

Pentru administrarea tuturor acestor categorii de risc, banca percepe un comision de risc, care se regaseste in pretul creditului. Administrarea riscului este esentiala in contractele de credit, astfel ca acest efort suplimentar depus de creditor se regaseste intr-un cost transparent asumat de consumator sub forma comisionului de risc.

Acest comision de risc este un element al pretului creditului. Tocmai de aceea, prin preluarea dispozitiilor art. 4 al. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, legiuitorul roman a reglementat, la randul sau, excluderea clauzelor privind pretul contractului de la controlul de excesivitate prin art. 4 al. 6, potrivit caruia: ”evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil”.

Recurenta invoca aplicabilitatea art. 4 al. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE, ca o consecinta a principiului efectului direct al dreptului european, principiu consacrat de jurisprudenta CJUE si aceasta ca urmare a transpunerii ambigue a acestei directive in dreptul national prin Leg. 193/2000. Subliniaza, inca o data, ca nu se poate aprecia caracterul abuziv al unei clauze cum e cea referitoare la comisionul de risc, deoarece un astfel de comision reprezinta parte din pret.

Comisionul de risc nu este echivalent al garantiei reale imobiliare – ipoteca. Aceste doua notiuni nu se pot confunda, sunt distincte, comisionul de risc fiind perceput pentru acoperirea si a altor riscuri decat riscul de neplata, si anume riscul de neexecutare a garantei, riscul de urmarire a garantei, riscul de depreciere/pieire a garantiei, de neincasare a valorii asigurarii si orice alte riscuri care exista in legatura cu un credit acordat.

Contractul – conventia de credit – incheiat intre parti nu are caracter aleatoriu pentru nici una din parti, iar asumarea riscului de catre banca a unui castig sau pierderi contravine chiar esentei unui astfel de contract de imprumut, care este un contract comutativ, in care ambele parti cunosc la data incheierii conventiei intinderea obligatiilor sale, chiar daca obligatia imprumutatului este una cu executare succesiva. Prevederea perceperii la comisionul de risc este clara si fara echivoc si a fost insusita de consumatori ca urmare a semnarii conventiilor devenind astfel lege intre partile contractante potrivit art. 969 Cod civil si comisionul de risc a fost avut in vedere de subscrisa la data acordarii creditelor, constituind un element determinat la formarea vointei de a contracta.

Recurenta mai arata ca a fost modificata conventia de credit in concordanta cu prevederile OUG 50/2010 si ale Leg. 288/2010. Chiar daca reclamantii, notificati fiind, nu au semnat actul aditional, acesta se considera acceptat tacit, fata de dispozitiile art. 95 din OUG 50/2010. Reclamantii nu au notificat banca in baza Legii 288/2010, asa incat prevederile actului aditional de implementare a OUG 50/2010 isi produce in continuare efectele, in conformitate cu termenii in care a fost formulat.

Deoarece atat banca, cat si consumatorii au posibilitatea de a denunta unilateral Actul Aditional incheiat in baza dispozitiilor anterioare ale OUG 50/2010, instanta trebuie sa constate ca intentia legiuitorului a fost aceea de a mentine in vigoare numai acel act care concorda vointei libere exprimate a partilor, fie ca el este Conventia de credit initiala, fie ca este aceeasi Conventie modificata prin Actul Aditional. In consecinta, daca reclamantii nu sunt de acord cu implementarea OUG 50/2010, nu au deschisa calea unei actiuni in instanta, ci trebuie sa urmeze procedura prevazuta de Leg. 288/2010.

In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 si 9 C. pr. civ, art. 312 C. pr. civ., art. 992, 993, 1092 si 1169 Cod civil.

Intimatii, legal citati, nu au formulat intampinare dar au depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin reprezentantul conventional.

Instanta retine ca recursul a fost legal timbrat.

Examinand sentinta atacata in raport cu actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 C. pr. civ., tribunalul a constatat ca recursul este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel in ceea ce priveste motivul de recurs invocat de parata recurenta, respectiv cel privitor la stabilirea de catre instanta de fond a cheltuielile de judecata care in opinia recurentei sunt exagerat de mari raportat la valoarea pricinii,nu este intemeiat avand in vedere ca recurenta a fost obligata la plata sumei de 2.201 lei, din care onorariu aparator a fost de 992 lei, iar costul expertizei tehnice a fost de 1.209 lei.

Prima instanta in mod corect a stabilit cheltuielile de judecata avand in vedere numarul mare de termene care au fost necesare pentru solutionarea cauzei,un onorariu de 992 lei fiind unul modic.

Contractul de credit bancar incheiat intre recurenta si intimati intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, intrucat imprumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant.

Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori reprezinta actul normativ care transpune si implementeaza Directiva 93/13/CEE.

Legea amintita, prin art. 1 al. 3, interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in   contractele incheiate cu consumatorii. Cu privire la incidenta acestui act normativ, instanta, avand in  vedere obiectul contractului de credit nr. 0153816/17.06.2008 retine ca aceasta lege este pe deplin aplicabila, alaturi de dispozitiile generale privind protectia consumatorilor, cuprinse in OG 21/1992.
La aceeasi concluzie se ajunge si daca se are in  vedere jurisprudenta CJCE desprinsa, in special, din cauza C-484/2008 – Caja de Madrid si din Ordonanta Curtii ( Camera a opta) din 16.11.2010 ( cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulate de Krajsky sud v Presove – Republica Slovaca) – cauza C-76/2010. In aceasta Ordonanta, CJCE a stabilit ca instanta nationala este obligata sa aprecieze, din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze contractuale, inclusiv in  cazul in  care consumatorul se abtine sa invoce caracterul abuziv al acestei clauze, fie pentru ca nu isi cunoaste drepturile, fie pentru ca este descurajat sa le invoce din cauza cheltuielilor pe care le-ar implica o actiune in justitie.

Art. 4 din Leg. 193/2000 defineste clauza abuziva ca fiind o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. In lumina dispozitiilor al. 2 din art. 4, o clauza este abuziva daca nu a fost negociata cu consumatorul si daca este inclusa intr-un contract de adeziune ( contract preformulat, in care consumatorul nu poate interveni).

Cu privire la dovada negocierii clauzei, art. 4 al. 3 teza finala instituie in sarcina comerciantului aceasta obligatie, respectiv, in  speta de fata, in  sarcina Bancii. Banca nu a facut dovada ca ar fi negociat clauza supusa discutiei asa incat aceasta apare ca abuziva.

In cuprinsul art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale Conventiei de credit este specificat faptul ca „Banca isi rezerva dreptul de a revizui structura ratei dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua structura a ratei dobanzii; rata dobanzii astfel modificata se aplica de la data comunicarii”.

Instanta constata ca aceste prevederi contractuale constituie o clauza abuziva, astfel cum este aceasta definita de Legea nr. 193/2000. Astfel, potrivit articolului 4 din aceasta lege constituie o clauza abuziva acea clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. In Anexa la lege sunt enumerate acele prevederi contractuale care sunt considerate clauze abuzive, la lit. a) fiind stipulate acele dispozitii contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica in mod unilateral clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia.

In speta sunt intrunite conditiile legale ca aceasta clauza sa fie declarata abuziva, intrucat reclamantii au calitatea de consumatori, in sensul definit de lege, iar banca de comerciant, contractul incheiat fiind unul standard.

In momentul in care a fost incheiat acest contract, consumatorul a actionat de pe o pozitie inegala in raport cu banca, iar contractul incheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de catre imprumutator, fara a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze.

Consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nicio clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus in forma respectiva de catre banca. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, bancii ii revenea obligatia de a dovedi ca a negociat in mod direct aceasta clauza cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.

Aceasta clauza, care da dreptul imprumutatorului de a modifica unilateral dobanda, nu este raportata la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind mentionat generic drept “schimbari semnificative pe piata monetara”.

Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala cu „schimbarea semnificativa pe piata monetara” invocata de Banca.

Prin neindividualizarea in nici un mod a elementelor care permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa dea bancii acest drept, lasand practic la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator.

Prin majorarea in acest fel a dobanzii s-a creat un dezechilibru semnificativ in ceea ce il priveste pe consumator, intrucat dobanda a crescut fara ca acesta sa aiba posibilitatea sa verifice baza reala a acestei cresteri, oferind Bancii dreptul discretionar de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta urmand a fi doar instiintat.

In consecinta, pentru considerentele aratate, se constata caracterul abuziv al clauzei cuprinse in art. 3 lit. d din Conditiile speciale ale Conventiei de credit nr. 0136936/07.12.2007, prima instanta in mod corect dispunand anularea acestei clauze.

Caracterul abuziv este insa determinat si de dezechilibrul semnificativ pe care l-a creat clauza inserata in art. 5 lit. a, intre drepturile Bancii si obligatiile reclamantului, atata vreme cat creditul acordat reclamantului a fost garantat ipotecar, ceea ce inseamna ca, un eventual risc al Bancii ar putea fi acoperit de ipoteca ce a fost constituita

Desi clauza mentionata priveste obiectul principal al contractului (comisionul de risc facand parte din pret) si, desi in aparenta, aceasta a fost redactata in  mod clar, instanta constata ca, de fapt,  fata de lipsa unor criterii obiective de stabilire a riscului acoperit prin acest comision, in  esenta, clauza nu este definita intr-un mod inteligibil pentru consumator, fiind incalcate, in  acest mod, dispozitiile art. 4 al. 6 din Leg. 193/2000, limbajul folosit nefiind unul usor inteligibil.

CJCE reaminteste in cauzele C-240/98-C-244/98, C-243/08, C-484/08 ca, in privinta posibilitatii instantei nationale de a aprecia, din oficiu, caracterul abuziv al unei clauze, sistemul de protectie pus in opera de Directiva 93/13/CEE se intemeiaza pe ideea ca un consumator se gaseste intr-o situatie de inferioritate in comparatie cu comerciantul in ceea ce priveste atat puterea sa de negociere, cat si nivelul de informare, situatie care il face sa adere la conditii prestabilite de comerciant, fara a avea posibilitatea sa exercite o influenta asupra continutului acestora

Tocmai deoarece consumatorul-reclamant se afla in aceasta pozitie de inferioritate, el trebuia informat in mod explicit si intr-un limbaj inteligibil asupra semnificatiei comisionului de risc. O persoana neavizata, nu poate intelege rolul acestui comision si motivele care au condus la prevederea sa in contract.

Explicarea comisionului de risc a fost facuta de parata-intimata doar prin intampinare, dar nu este de natura sa complineasca omisiunea de a defini acest comision prin conventie

De altfel, dupa cum rezulta din graficul de rambursare, comisionul de risc nu mai exista, aceasta deoarece a fost inlocuit cu un alt comision, cel de administrare. Intimata nu a depus la dosar un act aditional, acceptat de reclamant, prin care sa se fi produs inlocuirea, fiind discutabila posibilitatea de inlocuire a comisionului de risc cu cel de administrare, fata de dispozitiile art. 9 ind. 3 al. 1 lit. e pct. 2 din OG 21/1992, potrivit carora, „fara a prejudicia prevederile privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului: se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost mentionate in contract”.

Prin urmare, in mod corect prima instanta a constatat nulitatea absoluta a clauzei prevazute in art. 5 lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit.

Consecinta fireasca a constatarii caracterului abuziv al clauzei referitoare la stabilirea dobanzii si a comisionul de risc o reprezinta restituirea sumelor incasate cu titlu de majorare de dobanda si comision de risc,precum si ca urmare a faptului ca parata nu a considerat sumele incasate in plus ca si plati facute in avans.

Fata de cele aratate, instanta, in baza art. 312 al. 1 C. pr. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parata SC V.R. SA, in contradictoriu cu intimatii reclamanti C.G. si C.M., impotriva Sentintei civile nr. 1696/20.09.2012, pronuntata de Judecatoria Fagaras, pe care o va mentine.        Avand in vedere dispozitiile art. 274 C. pr. civ., fiind in culpa procesuala, instanta va obliga recurenta parata SC V.R. SA, sa plateasca intimatilor reclamanti C.G. si C.M., suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu avocat conform chitantei depuse la dosarul cauzei.

                                                     PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parata SC V.R. SA, cu sediul in Bucuresti, Soseaua x, nr. x, et. x si x, sector x, in contradictoriu cu intimatii reclamanti C.G. si C.M., ambii cu domiciliul in S Sus-Zona Turistica, jud. Brasov, impotriva Sentintei civile nr. 1696/20.09.2012, pronuntata de Judecatoria Fagaras, pe care o mentine.

Obliga  recurenta parata SC V.R. SA, sa plateasca intimatilor reclamanti C.G. si C.M., suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica din data de 15.02.2013.”

ANULAREA ŞI ELIMINAREA CLAUZELOR ABUZIVE DIN TOATE CONTRACTELE DE CREDIT

de
14 Alice Dumitrescu Jun 21, 2013
13 banu doina Jun 21, 2013
12 Afrodita Cicovschi Jun 21, 2013
11 Josan Elena Jun 21, 2013
10 Sencu Daniela Vali Jun 21, 2013
9 Claudiu Vlad Jun 21, 2013
8 Popescu Stefania Jun 21, 2013
7 Carmen Anca Haldan Jun 21, 2013
6 savu vasile Jun 21, 2013
5 Apostu Ciprian Jun 20, 2013
4 STAN-LASCU GHEORGHE Jun 20, 2013
3 STAN-LASCU RITA-LILIANA Jun 20, 2013
2 Ghita Adelina Nora Jun 20, 2013
1 COLTUC MARIUS Jun 17, 2013

Cabinet de avocat Coltuc doreste infiintarea unei asociaţii de consumatori (ONG)formata din 3000 de membri care sa actioneze in numele tuturor celor inselati de banci. La obtinerea unei hotarari favorabile pe NCPC vom putea modifica noi contractele bancare ilegale. Aceasta initiativa a venit din pasivitatea autoritatilor de protectie a consumatorilor si din lobby foarte pronuntat al bancilor in randul clasei politice.

 

SEMNEAZA AICI

http://clauze-abuzive-banci.com/

TOT CE TREBUIE SA FACETI ESTE SA SEMNATI ACEASTA PETITIE SI SA EXPUNETI PROBLEMA DVS.MULTUMIM ACEASTA INITIATIVA VINE SI IN CONTEXTUL CAND DE LA 1 IULIE 2013 AR TREBUI SA INTRE IN VIGOARE DISPOZITIILE NOULUI COD DE PROCEDURA CIVILA PRIVIND CLAUZELE ABUZIVE.AR TREBUI PENTRU CA ACEASTA INITIATIVA VA FI AMANATA DIN NOU DE CLASA POLITICA.

De la momentul OUG 50 şi până astăzi, instanţele din toate judeţele ţării în frunte cu Înalta Curte, au constatat că în contractele de credit ale românilor au fost inserate, cu binecuvantarea BNR, clauze abuzive! Acestea au fost eliminate din contracte, sumele percepute în baza acestor clauze fiind returnate clienţilor, aceştia urmând să plătească pentru perioada ramasă din contract rate cu până la 30% mai mici (ex: comision de risc marca Volksbank în valoare de 0.26% din sold / lună). O nouă modificare legislativă, nu gândită de cei care ar trebui să se preocupe de binele oamenilor din această ţară, ci impusă de Uniunea Europeană, permite unei asociaţii de consumatori (ONG) să ceară în instanţă ANULAREA ŞI ELIMINAREA CLAUZELOR ABUZIVE DIN TOATE CONTRACTELE DE CREDIT, cu condiţia ca acea asociaţie să aibă 3000 membri. Ajutaţi-ne să vă ajutăm, pe voi şi pe ceilalţi români ! Ajutaţi-ne să strângem numărul de 3000 membri impus de Legea 193/2000 modificată! Nu va cerem bani, va cerem cateva minute din timpul dv.-pentru a completa o cerere si a o trimite catre noi.

 

SEMNEAZA AICI

http://clauze-abuzive-banci.com/

 

Anuleaza comisioanele abuzive acum-Comisioane abuzive banci

de

Anuleaza comisioanele abuzive acum-Comisioane abuzive banci.Cabinetul avocat Coltuc propune o initiativa legislativa pentru modificarea contractelor bancare ilegale

http://clauze-abuzive-banci.com/

 

 

 

Cabinetul de avocat Coltuc doreste infiintarea unei asociatii de consumatori (ONG), formata din 3000 de membri prin semnarea unei petitii, care sa actioneze in numele tuturor celor inselati de bancile din Romania. In urma unei hotarari favorabile, noi vom putea modifica toate contractele bancare ilegale.

Aceasta initiativa a luat nastere din cauza pasivitatii de care au dat dovada autoritatile pentru protectia consumatorului si a lobby-ului intensiv practicat de bancile romanesti – in randul clasei politice. De la momentul intrarii in vigoare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului, nr. 50, pana in momentul de fata, instantele din toate judetele tarii, inclusiv Inalta Curte, au constatat ca in contractile de credit ale romanilor au fost inserate clauze abuzive cu acordul Bancii Nationale Romane. Clauzele au fost eliminate din contracte in urma actionarii in instanta, sumele percepute în baza acestora fiind returnate clienţilor si urmând ca ei să plătească pentru perioada ramasă din contract rate cu până la 30% mai mici (ex: comision de risc marca Volksbank în valoare de 0.26% din sold/lună).

Banca poate fi chemata in judecata chiar daca consumatorul a semnat contractul ce contine clauze abuzive. Pasii sunt usor de urmat, fiind nevoie ca dupa castigarea procesului, petentul sa se adreseze unui executor pentru a i se restitui banii pentru comisionale percepute abuziv. Litigiul poate fi initiat si in faza de executare silita a imobilului ipotecat, prin contestarea executării sau a solicitarii suspendarii acesteia.
Persoanele care au observat in contractele de imprumut incheiate cu bancile existenta unor clauze abuzive, precum perceperea unor comisioane de risc sau de administrare, trebuie sa se adreseze urgent instantelor, existand sanse imense de a castiga procesele, a declarat avocat Marius Vicentiu Coltuc

Principalele comisioane abuzive percepute de banci sunt comisioanele de administrare, de rezerva sau de risc. „Banca a prevazut comision de risc asupra creditului, comision care este ilegal si care trebuie restituit, chiar daca banca se apara invocand ca acest comision este perceput pentru a elimina riscul dat de portofoliul de clienti sau credite neprofitabile”, a declarat Eliza Petrov, colaborator al Casei de Avocatura Coltuc, explicand ca aplicarea acestui comision inseamna ca nu banca isi asuma riscul, ci imprumutatii care platesc la timp.

„Banca a prevazut comision de risc asupra creditului, comision care este ilegal si care trebuie restituit, chiar daca banca se apara invocand ca acest comision este perceput pentru a elimina riscul dat de portofoliul de clienti sau credite neprofitabile”, a declarat  Eliza Petrov, colaborator al Casei de Avocatura, explicand ca aplicarea acestui comision inseamna ca nu banca isi asuma riscul, ci imprumutatii care platesc la timp.

Un alt comision perceput abuziv este cel de urmarire a riscurilor, calculat la valoarea initiala a creditului, nu la sold, asa cum ar trebui. „De exemplu, un comision lunar de 0,35% reprezinta un comision anual de 4,2%, ceea ce poate fi uneori un cost mai mare chiar decat costul cu dobanda. Este evident ca ne aflam in prezenta unui alt tip de dobanda mascata sub denumirea de comision.”, a precizat avocat Carmen Cretu, colaborator al aceleiasi case de avocatura.

Astfel, chiar in situatia in care consumatorul isi indeplineste intocmai obligatiile de plata, bancile se vor imbogati „fara justa cauza in defavoarea clientilor care, cu toate ca si-au îndeplinit obligatiile contractuale, vor plati lunar un comision de urmarire a riscului. Riscul de piata trebuie sa fie asumat in egala masura de ambele parti, atat de banca, care este jucator profesionist, cat si de consumator”, au spus reprezentantii Casei de avocatura Coltuc.

O modificare legislativa, impusa de catre Uniunea Europeana, permite unei asociatii de consumatori cererea in instanta a anularii si eliminarii clauzelor abuzive din toate contractele de credit, cu conditia ca aceasta sa aiba 3000 membri, conditie impusa de Legea 193/2000 modificată.

Necesitatea semnarii petitiei se datoreaza contextului in care, incepand cu data de 1 iulie 2013, ar trebui sa intre in vigoare dispozitiile Noului Cod de Procedura Civila privind clauzele abuzive, insa initiativa va fi din nou amanata de clasa politica.

Tot ce trebuie sa faceti este sa semnati aceasta petitie, prin care va alaturati cauzei noastre. Petitia reprezinta o modalitate de a va ajuta pe dumneavoastra, se completeaza in mod gratuit si dureaza cateva secunde. Petitia o puteti gasi accesand urmatorul link: http://clauze-abuzive-banci.com/.

Clauze abuzive banci-procese colective banci

de

Clauze abuzive banci-procese colective banci

Simularea BNR a avut in vedere toate clauzele care ar putea fi declarate abuzive de instantele de judecata, inclusiv in conditiile in care contractele de credit ar fi considerate adeziuni, deci nu intelegeri negociate. Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori prevede ca pot fi declarate abuzive clauzele pentru care nu se dovedeste negocierea.

Cu toate aceastea, se pare ca au exsistat banci care au sustinut ca impactul este minim si ca nu ar putea pierde niciun proces.

Amanarea a intervenit la solicitarea expresa a misiunii Fondului Monetar International, care a motivat ca nu exista un studiu de impact asupra sistemului bancar. O astfel de conditionalitate a mai fost introdusa in scrisorile de intentie din anul 2010, cand expertii internationali au cerut modificarea OUG 50/2010, care obliga bancile la transparentizarea costurilor din contractele de creditare.

In ambele situatii, BNR s-a opus initiativelor legislative si a facut lobby pe langa Guvern si FMI pentru a nu valida acte normative care ar aduce pierderi in sistemul bancar, motivand ca ar putea fi pusa in pericol stabilitatea financiara.

Institutiile de credit, sprijinite de BNR, sustin ca procesele colective impotriva bancilor privind clauzele abuzive din contractele de creditare ar putea sa aiba cale de atac la Inalta Curte de Justitie si Casatie, ca o exceptie de la lege, pentru ca deciziile in astfel de spete privesc o masa larga de populatie.

Potrivit Codului Civil, aceste procese ar urma sa aiba ca prima instanta Tribunalul, iar sentinta definitiva sa fie pronuntata de Curtile de Apel.

AVOCAT IMPOTRIVA BANCILOR – Ca urmare a inceperii procedurii executarii silite impotriva Volksbank S.A. de catre clientii care au obtinut castig de cauza (sau clauza) in procesele colective, activitatea Volksbank s-a suspendat pentru o saptamana 01.05.2013-08.05.2013

de

AVOCAT-IMPOTRIVA-BANCILOR – Ca urmare a inceperii procedurii executarii silite impotriva Volksbank S.A. de catre clientii care au obtinut castig de cauza (sau clauza) in procesele colective, activitatea Volksbank s-a suspendat pentru o saptamana 01.05.2013-08.05.2013

 

Este un succes rasunator si o batalie castigata impotriva Volksbank S.A a explicat av.COLTUC MARIUS pentru mediafax

In total impotriva Volksbank sunt 1924 procese

VEZI AICI!

 

 

 

 

OTP BANK infranta in instanta – clauze abuzive banci

de

OTP-BANK-infranta-in-instanta – clauze abuzive banci

 

Judecătoria SECTORUL 1
BUCUREŞTI
Dosare
Informaţii detaliate despre dosar

Numãr unic dosar: 999/299/2012
Înregistrat în data de: 12.01.2012
Obiect dosar: obligaţie de a face
Materia juridicã: Civil
Stadiu procesual: Fond
Părţi: MARIS MIRCEA : Reclamant
MARIS MIRCEA : Reclamant
OTP BANK ROMÂNIA S.A. : Pârât

CĂI DE ATAC:
Tip acţiune Data declarare Cine declara
Pagina 1

TERMENE DE JUDECATÃ:
Data Detalii
01/06/2012 Amână cauza
Solutie:
14/09/2012 Amână cauza
Solutie:
26/10/2012 Amână cauza
Solutie:
07/12/2012 Amână cauza
Solutie: Amână pronunţarea la data de 14.12.2012.
14/12/2012 Încheiere
Solutie: Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată. Acordă termen în vederea continuării judecăţii la data de 08.02.2013, complet C 14, ora 8,30, cu citarea părţilor. Cu cale de atac împreună cu fondul. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.12.2012.
08/02/2013 Încheiere
Solutie:
22/03/2013 Amână cauza
Solutie: Amână pronunţarea la data de 26.03.2013
26/03/2013 Admite in parte cererea
Solutie: Admite în parte acţiunea. Obligă pârâta să pună la dispoziţia reclamantului marja de calcul a băncii. Constată nulitatea absolută parţială a art 8.1 din contractul de consum pentru nevoi nenominalizate garantat cu ipotecă nr. C2204A/3200/10494 din data de 17.06.2008, respectiv cu privire la posibilitatea băncii de a modifica dobânda în mod unilateral, fără a exista consimţământul împrumutatului. Respinge în rest acţiunea, ca neîntemeiată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.03.2013.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!