Atentie cand faceti un denunt sau „Un 19” – Doar daca denuntati infractiuni grave beneficiati de reducerea pedepsei

Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și 2, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Infracțiunea gravă este infracțiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracțiunile contra păcii și omenirii, infracțiunile contra siguranței statului sau contra siguranței naționale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracțiunile privind traficul de droguri și traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracțiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracțiunile de corupție, infracțiunile contra patrimoniului care au produs consecințe deosebit de grave, precum și orice altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puțin 10 ani sau mai mare;

Cand si cum se ia in considerare denuntul pentru reducerea pedepselor.Solutia practica

Cand si cum se ia in considerare denuntul pentru reducerea pedepselor.Solutia practica

 

Vom vorbi despre “celebrul” art.19 din Legea 682/2002 si mai ales sintagma “ identificarea şi tragerea la răspundere penală”

 

 

In 2016 practica la instante este destul de variata si se pune intrebarea : Care este momentul ab initio cand se poate considera denuntul viabil pentru reducerea pedepselor?

 

 

Unele instante iau in considerare denuntul numai care este finalizat cu o tragere la raspundere penale.

Altele au considerat ca denuntul poate fi luat in considerare doar daca este trecut in rechizitoriul prin care se sesizeaza instanta

Altele,din contra,considera ca un denunt trebuie sa isi produca efectele doar daca s-a inceput urmarirea si s-a format dosarul penal.

Si,in final, unele instante considera momentul in care un denunt produce efecte numai cand se pune in miscare actiunea penala potrivit art.309 CPP

 

 

Haideti sa vedem care este solutia corecta

 

 

Avem in vedere urmatoarele dispozitii

I

Art.2 din legea 682/2002

În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

  1. a)martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:
  2. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;
  3. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză;

 

 

 

 

II

Art.19 din Legea 682/2002

Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

 

 

Analiza o voi incepe cu art.19 din Legea 682/2002

 

 

La o prima citire lapidara dat fiind cele 2 conditii “identificare si tragerea la raspunderea penala ,atunci denuntul s-ar lua in considerare cand instanta ramane in pronuntare si se judeca.

Apar 2 critici:

  1. Tragerea la raspundere in acesta interpretare ar fi momentul cand hotararea pronuntata de judecator ar deveni definitiva,si ar exista un moment intermediar care nu este luat in considerare – INTERPRETARE ILEGALA
  2. Ar insemna ca judecatorul unde se foloseste denuntul incalca legea intrucat judeca mai repede decat dosarul format in urma denuntului – INTERPRETARE ILEGALA

 

Atunci,care este intepretara corecta?

 

Revenim un pic la art.19

 

 

“Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”

 

Trebuie indeplinite 3 conditii cumulative:

 

1.Cel care denunta are calitatea martor in sensul legii 682/2002 ,cel care denunta nu are nicio calitate procesuala dar informatiile sale sunt determinate pentru aflarea adevarului sau este inculpat intr-o alta cauza

  1. Persoana de la punctul 1 a savarsit o infractiune grava

 

3.Inaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au savarsit infractiuni grave

 

La punctul 3 gasim cuvantul “persoane”

Cand putem vorbi de tragerea la identificarea si tragerea la raspundere penala a persoanelor?

Momentul initial este art.309 CPP cand se pune in miscare actiunea penala si sunt probe impotriva unei persoane

Un al doilea moment este cand se trimite in judecata si se confirma actiunea penal

 

Concluzie

Un denunt produce efectele de reducere la jumatate a limitelor de pedeapsa numai daca in dosarul format in urma denuntului s-a pus in miscare actiunea penala potrivit art.309 CPC

Orice alt moment anterior sau ulterior incalca dispozitiile art.19 din Legea 682/2002

 

 

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

 

 

 

 

 

Ce trebuie să cunoaşteţi referitor la modurile de sesizare a organelor judiciare

Orice persoană căreia i s-a cauzat o vătămare printr-o infracţiune, sau are cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni poate sesiza organele judiciare prin plângere, denunţ sau plângere prealabilă.
De asemenea, organele de urmărire penală se pot sesiza şi din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune.

1. Plângerea  este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a pricinuit prin fapta.    Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatarul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces verbal de organul care o primeşte.
Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.

2. Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea, să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.

3. Plângerea prealabilă
Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.
Plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată în cazul următoarelor infracţiuni: lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 din Codul penal, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 din Codul penal, ameninţarea prev. de art. 193 din Codul penal, insulta prev. de art. 205 Cod penal, calomnia prev. de art. 206 Cod penal, furtul săvârşit între soţi ori rude apropiate sau de către un minor în paguba tutorelui său, ori de cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta prev. de art. 210 din Codul penal, abuzul de încredere prev. de art. 213 Cod penal şi tulburare de posesie prevăzut de  art. 220 Cod penal.
Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.
Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului în cazul următoarelor infracţiuni: vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal, vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 din Codul penal, violarea de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal, violarea secretului corespondenţei prev. de art. 195 Cod penal, divulgarea secretului profesional prev. de art. 196 Cod penal, violul prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, gestiunea frauduloasă prev. de art. 214 Cod penal, adulterul prev. de art. 304 Cod penal, abandonul de familie prev. de art. 305 Cod penal, nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului prev. de art. 307 Cod penal.
Plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală când este îndreptăţită contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi.
Plângerea prealabilă trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabilă civilmente.
În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de  2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul.
Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!