In perioada 2006 – 2007 se observa in Romania un numar mare al accidentelor de munca. In conformitate cu Legea protectiei muncii, accidentele de munca, în raport cu urmarile produse, se clasifica astfel: 1. accidente care produc incapacitate temporara de munca (ITM): Accidentul care produce ITM determina intreruperea activitatii lucratorului pe o anumita perioada, cu o durata de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical ca fiind urmare a accidentului produs.
Perioada de ITM se calculeaza prin insumarea numarului de zile calendaristice consecutive, acordat imediat dupa producerea accidentului, prin certificatul / certificatele medicale, incepand cu prima zi si terminind cu ultima zi inscrisa în acestea. In cazul în care accidentatul si-a reluat activitatea dupa o perioada de ITM si, ulterior, apar consecinte asupra sanatatii victimei, confirmate prin act medical ca fiind urmare a accidentului suferit, accidentatul va beneficia în continuare de drepturile ce decurg dintr-un accident de munca; 2. accident care produce invaliditate: Accidentul de munca care produce INV determina pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de încadrare într-un grad de INV, emisa de organele medicale în drept. In situatia în care, la momentul producerii accidentului, consecinta acestuia este o infirmitate evidenta (de exemplu: un brat smuls din umar), evenimentul va fi declarat ca accident de urmari de INV, numai dupa emiterea deciziei de INV de catre organele medicale; 3. accident mortal: Accidentul de munca mortal presupune decesul accidentatului imediat sau dupa un interval de timp, daca acesta este confirmat, în baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a accidentului suferit; 4. accident colectiv – daca au fost accidentate cel putin 3 persoane, în acelasi timp si din aceleasi cauze, în cadrul aceluiasi eveniment. Baza reglementarilor privind accidentele de munca o constituie Legea protectiei muncii nr.90/1996, cu normele metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea si evidenta accidentelor de munca. Legea defineste cadrul organizatoric al protectiei muncii si responsabilitatile privind coordonarea si controlul acestei activitati, transpunând Directiva cadru 89/391/CEE. Dreptul la viata, la integritate fizica si psihica a tuturor persoanelor, precum si dreptul la ocrotirea sanatatii sunt drepturi fundamentale, garantate prin Constitutia României în art.22 si art.34. Completarea cadrului legislativ este asigurata de 8 norme metodologice pentru aplicarea legii, Normele Generale de Protectie a Muncii, de 105 norme specifice privind protectia muncii în sectoare de activitate având riscuri comune, si de Normativul cadru de acordare a echipamentului individual de protectie. Nu trebuie sa uitam de raspunderea delictuala prevazuta de Codul civil. Primul pas pentru a dezvolta o strategie eficienta de prevenire a accidentelor de munca este convingerea ca marea majoritate a accidentelor de munca pot fi prevenite. Este necesara corectarea imediata a oricaror situatii nesigure. Supervizarea si controlul aplicarii masurilor de protectie a muncii reprezenta prevenirii accidentelor de munca. Tot mai multe personae apeleaza la instantele de judecata pentru rezolvarea problemelor create.