„Ce trebuie sa stim cu privire la perchezitia domiciliara.Cand vin „mascatii”peste noi”
In fiecare zi auzim in presa sau media ca au loc perchezitii imobiliare in diverse locatii?
Vezi si Craiova: 112 percheziţii ale DIICOT pentru infracţiuni informatice
„Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (D.I.I.C.O.T.) – Serviciul Teritorial Craiova, împreună cu polițiștii specializați în combaterea criminalității organizate, având suportul de specialitate al Serviciului Român de Informații și Departamentului de Informații și Protecție Internă, au documentat activitatea infracțională a unei grupări criminale cu caracter transfrontalier, axată pe trei direcții de acțiune: trafic de substanțe cu caracter psihoactiv, skimming și fraudarea firmelor de transferuri monetare situate, de regulă, în state din centrul și vestul Europei.
Față de membrii grupului infracţional organizat există suspiciunea rezonabilă că au instalat fraudulos un program informatic (malware) în sistemul informatic folosit şi pentru servicii copy-shop de un agent/subagent de transferuri monetare, aflat de regulă în ţări din centrul şi vestul Europei (de ex. Marea Britanie, Germania, Austria, Belgia, Norvegia, etc.), sistem informatic pe care au ajuns astfel să-l controleze de la distanţă.
Conform unui comunicat al DIICOT, astăzi, a fost declanșată o operațiune de mare amploare, pentru anihilarea grupului infracțional organizat fiind efectuate 112 percheziții domiciliare în România la care au participat polițiști din cadrul Brigăzilor de Combatere a Criminalității Organizate Craiova, București, Pitești, precum și lucrători de la Inspectoratul Județean de Poliție Dolj, de la Inspectoratul Județean al Jandarmeriei Dolj, Gruparea de Jandarmi Mobilă Craiova.
Cu sprijinul autorităților judiciare franceze, au fost efectuate simultan percheziții și în Franța, unde unii dintre membrii grupării desfășurau acțiuni de skimming, în aria metropolitană Paris, iar întreaga acţiune a beneficiat de sprijinul EUROPOL.”
Ne punem intrebarea:ce se intampla daca vin la domiciliul meu-legal sau din greseala?
Ce drepturi am?
Ce fac in concret?
In urmatorul articol voi incerca sa raspund ,ca avocat penalist, la aceste intrebari
Cand se poate dispune o perchezitie domiciliara?
Codul de procedura penala reglementeaza in dispozitiile art. 157 al. 1 si 2) cazurile si conditiile in care se poate dispune perchezitia domiciliara.
Astfel, perchezitia domiciliara ori a bunurilor aflate in domiciliu poate fi dispusa daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni de catre o persoana ori la detinerea unor obiecte sau inscrisuri ce au legatura cu o infractiune si se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea si strangerea probelor cu privire la aceasta infractiune, la conservarea urmelor savarsirii infractiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.
Cine incuviinteaza o perchezitie domiciliara, procurorul sau judecatorul?
Perchezitia domiciliara este dispusa de judecatorul de drepturi si libertati iar la baza incuviintarii unei astfel de dispozitii trebuie sa existe o suspiciune rezonabila de savarsire a unei infractiuni. Cu alte cuvinte procurorul care instrumenteaza dosarul trebuie sa aiba un minim de probe care sa demonstreze si sa convinga o persoana neutra ca persoana perchezitionata (suspectul/inculpatul) ar fi savarsit o infractiune.
Cand chem avocatul?
Se contacteaza un avocat specializat in dreptul penal dupa ce organele insarcinate sa efectueze perchezitia patrund in incapere.
Ce drepturi am la perchezitia domiciliara?
In practica, odata cu emiterea mandatului de efectuare a perchezitiei domiciliare pe numele persoanei perchezitionate se dispune si un mandat de aducere la sediul Parchetului pentru declaratii.
Persoana perchezitionata trebuie sa-si cunoasca drepturile ce deriva dintr-o astfel de masura a judecatorului de drepturi si obligatii, in caz contar, este de recomandat ca acesta sa contacteze un avocat, pentru ca acesta din urma sa vegheze la respectarea intrutotul a drepturilor sale.
Sa luam un exemplu din practica in care persoana perchezitionata trebuie fie foarte atenta si sa demonstreze organelor de politie insarcinate cu efectuarea perchezitiei ca anumite inscrisuri/sume de bani provin din relatii comerciale legale. Intr-o perchezitie domiciliara relativ recenta, organul de politie a dorit sa ridice o suma insemnata de bani, considerand ca aceasta suma provine din savarsirea unei infractiuni, incalcandu-se astfel prezumtia de nevinovatie a persoanei perchezitionate.
Trebuie sa demonstrezi prin inscrisuri sumele de bani gasite in domiciliul persoanei perchezitionate (de exemplu, un extras de cont ce demonstreaza o suma de bani primita ca urmare a unei despagubiri), in caz contrar aceste sume sunt indisponibilizate si restituite, daca e cazul, la momentul finalizarii procesului.
Mentiunile persoanei perchezitionate cu privire la provenienta sumelor de bani sunt consemnate in procesul-verbal ce se va intocmi la momentul finalizarii perchezitiei.
Cine poate afla motivele pentru care s-a dispus perchezitia domiciliara?
Un alt aspect destul de important ce trebuie retinut de catre persoana perchezitionata este faptul ca acesta poate obtine informatii cu privire la motivele pentru care judecatorul de drepturi si libertati a dispus efectuarea unei perchezitii domiciliare. Potrivit dispozitiilor art. 94 al 1 C.proc.pen. „Avocatul partilor si al subiectilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrans in mod abuziv” Asadar , suspectul/inculpatul cu ajutorul avocatului ales poate lua la cunostinta de probele ce-l incrimineaza, urmand sa-si pregateasca apararea in functie de incriminarile concrete aduse.
Ce trebuie sa cuprinda procesul-verbal de perchezitie?
Activitatile desfasurate cu ocazia efectuarii perchezitiei sunt consemnate intr-un proces-verbal, iar acest proces verbal trebuie sa cuprinda:
– numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;
– numarul si data mandatului de perchezitie;
– locul unde este incheiat;
– data si ora la care a inceput si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei intreruperi intervenite;
– numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea perchezitiei, cu mentionarea calitatii acestora;
– efectuarea informarii persoanei la care se va efectua perchezitia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezitie;
– descrierea amanuntita a locului si conditiilor in care inscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile in care suspectul sau inculpatul a fost prins;
– obiectiile si explicatiile persoanelor care au participat la efectuarea parchezitiei, precum si mentiunile referitoare la inregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;
– mentiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate in pastrare;
– mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
Care este sanctiunea pentru incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza procedura perchezitiei domiciliare si unde se poate contesta?
Raspunsul il avem in dispozitiile art. 280-282 C.pr.pen. ce reglementeaza „Nulitatile”. In functie de norma legala incalcata, persoana perchezitionata trebuie sa invoce neregularitatile in procesul-verbal de perchezitie, trebuie sa aduca la cunostinta procurorului de caz si cel mai tarziu in procedura de camera preliminara trebuie sa invoce nelegalitatea administrarii probei . Un aspect foarte important de remarcat este faptul ca neregularitatile sanctionate cu nulitatea relativa se acopera daca nu sunt invocate.
In ce interval se poate efectua perchezitia?
Potrivit art. 27 al 4 din Constitutie, perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunii flagrante. Deoarece textul din Constitutie nu defineste expresia „in timpul noptii”, in legea procesual penalase arata ca ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face intre orele 06:00-20:00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 06:00-20:00 poate continua si in timpul noptii.
Consideram ca interdictia efectuarii perchezitiei in timpul noptii este motivata de faptul ca o actiune a autoritatii publice, efectuata in conditii de legalitate, nu trebuie sa produca efecte nedorite cat priveste nu numai persoana celui vizat, dar si a membrilor familiei sale. Totodata, o perchezitie efectuata pe timpul zilei ofera mai multe garantii in ceea ce priveste corectitudinea, dar si posibilitatea de depistare, gasire a bunurilor cautate.
Cum ma comport la audieri dupa perchezitie?
Daca am hotarat sa nu dau nicio declaratie decat dupa ce imi sunt aduse la cunostinta acuzatiile, atunci, ma prezint in fata procurorului de caz/organului de cercetare penala si precizez acest lucru.
Daca doresc sa dau o declaratie, atunci trebuie sa spun tot ce stiu despre aceea fapta.
Articol scris de avocat specializat in drept penal Bogdan Palade,membru C.A.COLTUC
„Sunt executat silit de banca pentru un contract de credit? Ce fac?”
O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului prevede că atât contractele de credit, cât şi contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit, constituie titluri executorii.
În condiţiile în care, la executarea silită, executorul judecătoresc decide singur, fără controlul instanţei, s-a ridicat întrebarea dacă debitorul are garanţia că nu există posibilităţi de abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor.
Practic, în speţa pe care o prezentăm, într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare s-a pus în discuţie dreptul executorului judecătoresc de a aprecia singur asupra existenţei şi legalităţii cererii creditorului, caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, întocmai ca o instanţă de judecată.
Debitorul urmărit într-un contract de credit bancar a apreciat că executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului şi a drepturilor acestuia, ci şi din perspectiva debitorului. În speţă, afirmă debitorul, executorul judecătoresc a apreciat în mod greşit îndeplinirea condiţiilor punerii în executare, întrucât creanţa nu era certă, lichidă şi exigibilă, iar, în acest context, a fost încălcat şi dreptul de proprietate, întrucât “pentru o greşeală imputabilă creditorului şi necorectată de executor” prin formularea unei contestaţii la executare este nevoit să plătească o cauţiune substanţială.
Debitorul urmărit în instanţă a apreciat că sunt neconstituţionale prevederile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, potrivit cărora “contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.”
În soluţionarea criticii de neconstituţionalitate, CCR arată că, potrivit dispoziţiilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătoreşti şi al înscrisurilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Aşa fiind, prevederile art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 nu aduc nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenţei sale constituţionale.
De asemenea, Curtea a reţinut că, în materia la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, calificarea contractelor încheiate de o instituţie de credit, care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă ca fiind titluri executorii, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanţe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voinţă al părţilor cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părţile şi le însuşesc în mod liber şi se obligă să le respecte.
Debitorul este ocrotit de lege
După cum subliniază Curtea Constituţională, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garanţie reală sau personală sunt puse în executare silită, acestea pot face obiectul unei contestaţii la executare.
Ce implică obligaţia debitorului de a plăti o cauţiune
Curtea nu a reţinut nici pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie prin aceea că partea este obligată să plătească o cauţiune. În opinia CCR, aceasta reprezintă o garanţie în vederea evitării abuzului de drept, cât şi o garanţie pentru prejudiciile cauzate creditorului, iar instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere principiului constituţional referitor la garantarea dreptului de proprietate privată.
Procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţării titlului executoriu sau al executării însăşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, sens în care este şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional.
„Ce trebuie modificat in Legea adoptiei din Romania.Adoptie copil Romania „
In sistemul de protectie din Romania sunt, in acest moment, circa 60.000 de copii, insa putin peste o mie se gasesc pe listele de adoptie. Aceasta pentru ca, spun autoritatile, nu toti copiii lasati in carca statului sunt lipsiti de parinti, ci doar abandonati o vreme din saracie, iar, pe de alta parte, la doi ani de la ultima modificare a legii, sustin reprezentantii asociatiilor nonguvernamentale, procedura prin care un copil devine adoptabil este una extrem de dificila si de birocratica.
Toate rudele, consultate la adoptie
De 10 ani, asociatiile nonguvernamentale se zbat sa obtina o modificare legislativa care sa usureze adoptiile si sa redea speranta orfanilor romani de a avea o familie proprie. Iata care sunt, in opinia acestora, cateva dintre impedimentele legii, care condamna copii nevinovati la suferinta.
1. Acceptul rudelor pana la gradul IV. „Este cea mai mare lacuna, in conditiile in care noul Cod Civil prevede ca doar parintii firesti sau tutorele trebuie sa fie de acord cu adoptia”, explica Azota Popescu, presedinta Asociatiei Catharsis Brasov. Obtinerea consimta mantu lui rudelor pana la gradul IV este apreciata drept anevoioasa si consumatoare de timp nepermis de mult si de catre Irina Popescu, reprezentanta Asociatiei SOS Infertilitatea: „Aceasta prevedere este contrara interesului superior al copilului, ea fiind principala responsabila pentru varsta ridicata a copiilor declarati adoptabili si pentru problemele grave de sanatate dobandite de acestia in timpul cat raman in cadrul sistemului, lipsiti de atentia si de afectiunea necesare unei dezvoltari normale”. Reprezentantii asociatiilor propun deschiderea procedurii de adoptie dupa obtinereaconsimta – mantului parintilor, sau cel mult al bunicilor.
2. Atestatul de parinte adoptator, valabil un an. Pana in 2011, legea prevedea ca familiile sa obtina un atestat pe un an, dupa care, la cerere, valabilitatea acestuia putea fi extinsa inca un an, daca nu se primea niciun copil catre adoptie. Acum, dupa modificarile de acum doi ani, valabilitatea atestatului este de un an, dupa care familia adoptatoare trebuie sa reia intreaga procedura, in conditiile in care doar evaluarea dureaza 6 luni.
3. Lipsa sanctiunilor pentru functionarii care nu respecta legea. „In numeroase cazuri, legea existenta nu e aplicata, cum este situatia bebelusilor abandonati in maternitati cu parinti necunoscuti, carora ar trebui sa li se deschida procedura adoptiei in circa 30 de zile, lucru care nu se intampla in prezent”, spune Irina Popescu. Aceasta sa permita parintilor biologici care doresc sa renunte la nou-nascuti sa cedeze tutela cui doresc si sa permita adoptia, fara alte procedure greoaie, fireste, dupa verificarea indeplinirii tuturor conditiilor necesare pentru a preveni abuzurile.
„LECTIA 20 Avocatul contribuabilului :Societatea poate sa amane data de incepere a inspectiei fiscale?”
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală. După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală. Cererea contribuabilului trebuie temeinic justificată, în scris. (baza legală: art. 101 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Avizul de inspecţie fiscală cuprinde: temeiul juridic al inspecţiei fiscale; data de începere a inspecţiei fiscale; obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Temeiul legal:
– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
„LECTIA 19 Avocatul contribuabilului : Ce trebuie sa stim despre Registrul unic de control”
Registrul unic de control are ca scop evidentierea tuturor controalelor desfăşurate la contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia impotriva incendiilor, precum şi în alte domenii prevăzute de lege.
Organele de control au obligaţia de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente:
numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul,
unitatea de care aparţin,
numărul legitimatiei de control,
numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare,
obiectivele controlului,
perioada controlului,
perioada controlată, precum şi
temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul.
Registrul unic de control se eliberează contra cost, pe baza certificatului de înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fisală, în cazul celorlalte categorii de contribuabilii.
Neînscrierea, de către organele de control specializate, în registrul unic de control a elementelor obligatorii menţionate anterior constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit Legii nr. 188/1999, sau după caz.
– Neachiziţionarea registrului unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are sediul social contribuabilul, în termenul de 30 de zile de la data înregistrării, se pedepseşte cu amendă de la 500 lei la 1000 lei.
– Neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate de la 1000 lei la 2000 lei.
„LECTIA 18 Avocatul contribuabilului : Regimul fiscal pentru majorari de intarzierea”
Referitor la regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale, nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
1. Cadru legal. Regimul fiscal pentru majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale este reglementat prin art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, începând cu 01.07.2010, conform art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. Astfel, prin O.U.G. nr. 39/2010 s-a instituit un regim distinct al obligaţiilor fiscale accesorii pentru creanţele datorate bugetelor locale. Textul art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 are următorul conţinut:
“Art. 1241: Majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(3) Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2).”
Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
* Opinie. Deşi elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, precum şi a reglementărilor similare din legislaţia străină, în special a ţărilor Uniunii Europene, textul noului art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, ar fi trebuit să prezinte supleţe pentru a realiza îmbinarea caracterului de stabilitate a reglementării cu cerinţele de perspectivă ale dezvoltării sociale.
Soluţiile legislative preconizate prin textul noului art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 creează premisele potrivit cărora, în ceea ce priveşte obligaţiile de plată accesorii creanţelor fiscale ale bugetelor locale, există doar “majorări de întârziere”.
În vederea asanării legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.
Plecând de la acest aspect, observăm că a fost instituită o derogare expresă de la dispoziţiile art. 119 alin.(1) şi art. 1201 din O.G. nr. 92/2003, care fac distincţia între “dobânzi“ şi “penalităţi de întârziere“. Însă, coroborând cu alin. (4) al art. 1241 din O.G. nr. 92/2003, conform căruia pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă, la nivelul şi modul de calcul prevăzut de alin. (2) al art. 1241 din O.G. nr. 92/2003 (2% pentru fiecare lună sau fracţiune de lună), constatăm o inadvertenţă legislativă şi terminologică.
Această configurare a conceptelor şi noţiunilor introduse prin O.U.G. nr. 39/2010 care lasă loc de interpretare, ne determină să considerăm că regimul juridic al obligaţiilor fiscale accesorii în cazul creanţelor fiscale ale bugetelor locale presupune o analiză aprofundată şi implicit o nouă intervenţie legislativă din partea legiuitorului pentru realizarea unei armonii interioare a legislaţiei fiscale româneşti.
Baza legală:
– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
„LECTIA 17 Avocatul contribuabilului : Contestatia in procedura fiscala”
Potrivit art. 205 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată (r3) în Monitorul oficial nr. 513/2007, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Contestaţia se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum si împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:
– structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
– structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
– Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în Art. 209 Cod proc. fiscală, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.
Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă. Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
– organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
– soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
Procedura administrativă se reia la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Soluţii asupra contestaţiei. Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat. Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare. Soluţia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare.
Comunicarea deciziei şi calea de atac. Potrivit art. 218 Cod proc. fiscală, decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Atacarea deciziilor. Potrivit aceluiaşi articol 218 alineat (2), deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă.
Decizia CCR pe care am semnalat-o în titlu priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, text care, aşa cum am arătat mai sus, prevede că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei a invocat prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.
Curtea constată că, prin Decizia nr. 617/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 390/2010, a stabilit că prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.
Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut că actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, aşadar, acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată. Aşa fiind, Curtea a reţinut că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituţie.
Totodată, prin Decizia nr. 95/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 320/2011, Curtea a reţinut că trebuie distins între mai multe ipoteze, după cum urmează:
* Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia deoarece a suspendat, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă sau când soluţionarea cauzei depinde, în tot ori în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
* Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a exista vreun motiv de suspendare.
Având în vedere dispoziţiile Codului de procedură fiscală, precum şi pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a observat că o atare situaţie se circumscrie nesoluţionării în termenul legal a cererii de către organul fiscal. Într-o atare situaţie, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanţei de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluţionare a contestaţiei.
* Organul fiscal competent a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală, pronunţând o decizie în acest sens.
Curtea a constatat că în toate cazurile, ulterior pronunţării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca această decizie la instanţa de contencios administrativ competentă. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, adică şi asupra actelor administrative fiscale contestate în faţa organului fiscal.
De asemenea, Curtea a constatat că eventualul comportament al părţilor sau al instituţiilor administrative care determină o întârziere în soluţionarea contestaţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o problemă ce ţine exclusiv de conduita părţilor implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat.
„LECTIA 16 Avocatul contribuabilului :Data de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru obligaţiile fiscale”
1) Temeiul legal în stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de prescripţie, de 5 ani, pentru obligaţiile fiscale.
Prin „Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală” se dispune clar, precis şi la modul imperativ:
„Art. 91. Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. […]”
„Art. 23. Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale
(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.
(2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.”
Din prevederile art. 91 şi ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar, precis şi la modul imperativ că, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată se prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanţa fiscală.
2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impozitare.
Din prevederile art. 91 şi ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar, precis şi la modul imperativ că, termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată se prescrie în termen de 5 ani şi începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanţa fiscală.
„Baza impozabilă” pentru veniturile care generează obligaţii fiscale (impozite, taxe, contribuţii etc.) cu reţinere prin stopaj la sursă o constituie „veniturile impozabile”.
„Momentul” în care se naşte un venit impozabil, este dat de momentul în care acest venit este înregistrat în contabilitate, şi constituie „momentul constituirii bazei impozabile”.
În lipsa unui venit impozabil nu se poate vorbi de: bază impozabilă; creanţe fiscale; obligaţii fiscale; termen de prescripţie; contribuabil; control fiscal etc.
Numai din momentul în care are loc o operaţiune care generează venituri impozabile, numai şi numai din acel moment se poate vorbi de constituirea bazei de impunere, care generează:
1) creanţe fiscale pentru stat; obligaţii fiscale pentru contribuabili; termene de prescripţie pentru creanţele fiscale şi pentru obligaţii fiscale;
2) contribuabili;
3) dreptul organului fiscal:
3.1) de a urmări legalitatea operaţiunilor privind înregistrarea în contabilitate, integrală şi în termenul legal, a veniturilor impozabile;
3.2) de a stabili şi de a determina obligaţiile fiscale datorate;
3.3) de a urmări declararea, de către contribuabil, şi plata integrală şi în termenul legal a obligaţiilor fiscale (generate de respectiva bază impozabilă);
3.4) de a întreprinde măsurile legale şi de a emite „acte administrativ fiscale” pentru încasarea / executarea silită a creanţelor fiscale, în cadrul termenului de prescripţie;
3.5) de a stabili termenul de prescripţie (la încasare, la executare) şi de aplica măsurile legale, în cadrul acestuia, pentru încasarea şi, dacă este cazul, pentru executarea silită a creanţelor bugetare.
Numai din momentul în care se constituie „baza de impozitare” a unei persoane (fizice şi juridice), numai din acel moment se naşte:
1) creanţa fiscală, adică dreptul organului fiscal de a urmări legalitatea operaţiunilor privind înregistrarea integrală şi în termenul legal a „materiei impozabile”, stabilirea şi determinarea obligaţiilor fiscale datorate, declararea şi plata integrală şi în termenul legal a impozitului aferent etc.;
2) obligaţia fiscală, adică obligaţia contribuabilului de a înregistra, integral şi în termenul legal, „materia impozabilă”, stabilirea şi determinarea obligaţiilor fiscale datorate, declararea şi plata integrală şi în termenul legal a impozitului aferent etc.;
3) data (de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut „baza de impozitare”) de la care începe să curgă termenul de prescripţie;
4) dreptul organului fiscal de a emite acte de administrare fiscală (în funcţie de această „bază de impozitare”, şi de prevederile legale cu privire la impozitarea acesteia).
„Cum Facem in cazul contestarii unei decizii de pensionare?In concret”
Persoana îndreptăţită în obţinerea unei anumite categorii de pensie trebuie să formuleze şi să depună o cerere în vederea obţinerii pensiei respective. Astfel, legiuitorul arată că pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.
Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana.
Pentru persoanele din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiţii, la casa de pensii sectorială competentă, în funcţie de ultimul loc de muncă.
Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010, şi se acordă de la data înregistrării cererii.
Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, respectiv de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii. Decizia respectivă cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
Decizia casei teritoriale de pensii sau a casei de pensii sectoriale se comunică persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de cinci zile de la data emiterii.
Cum procedăm dacă suntem nemulţumiţi de decizia de pensionare comunicată de casa teritorială de pensii / casa de pensii sectorială?
În situaţia în care persoana îndreptăţită în obţinerea unei anumite categorii de pensie este nemulţumită de conţinutul deciziei comunicate, potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, decizia de pensie emisă de casa teritorială de pensii / casa de pensii sectorială poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii *.
Potrivit legiuitorului, Comisia Centrală de Contestaţii funcţionează în cadrul CNPP.
Ce se întâmplă dacă decizia de pensionare nu este contestată potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 în termenul de 30 de zile de la comunicare?
În situaţia în care decizia de pensionare nu este contestată în termenul de 30 de zile de la comunicare, aceasta este definitivă, prezumându-se faptul că destinatarul deciziei de pensionare este de acord cu decizia respectivă ce i-a fost comunicată de casa teritorială de pensii / casa de pensii sectorială.
Este obligatorie contestarea deciziei de pensionare potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 sau partea se poate îndrepta direct către instanţa de judecată?
Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării (potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010) reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicţional.
Aceasta presupune că, în situaţia în care contestatorul nu a formulat contestaţie potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, ci s-a adresat direct cu contestaţie către instanţa de judecată, tribunalul va admite excepţia prematurităţii invocată fie de partea adversă, fie din oficiu de către instanţă şi, pe cale de consecinţă, va respinge ca prematur formulată cererea contestatorului reclamant.
Pe cale de consecinţă reţinem că respectiva contestaţie formulată în baza art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 reprezintă o procedură prealabilă obligatorie ce trebuie îndeplinită de către cel căruia i se comunică decizia de pensionare, mai înainte ca acesta să acţioneze în instanţă casa teritorială de pensii / casa de pensii sectorială care a emis respectiva decizie.
Care este termenul de soluţionare a contestaţiei formulate potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010?
Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
Cum se procedează în soluţionarea contestaţiei formulate potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010?
Potrivit art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, în soluţionarea contestaţiei, Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv comisia de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii adoptă o hotărâre.
Hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiei de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanei în cauză şi casei teritoriale de pensii sau casei de pensii sectorială interesată, după caz, în termen de cinci zile de la adoptare.
Poate fi atacată hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiei de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii?
În conformitate cu prevederile art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, hotărârea prevăzută la art. 150 alin. 3 poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Reţinem că nesoluţionarea contestaţiei (în termen de 45 de zile de la data înregistrării acesteia) şi necomunicarea în termenul legal (de cinci zile de la adoptare) a hotărârii Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv a comisiei de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie. Aceasta presupune că, chiar dacă contestatorului nu i-a fost soluţionată contestaţia prin adoptarea unei hotărâri în cele 45 de zile de la data înregistrării acesteia sau nu i-a fost comunicată hotărârea adoptată în termenul legal de cinci zile de la adoptare, acesta are dreptul de a formula o acţiune în instanţă.
Ce se întâmplă dacă hotărârea prevăzută la art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 nu este atacată la instanţele judecătoreşti în termenul de 30 de zile de la comunicare?
În situaţia în care hotărârea prevăzută la art. 150 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 nu este atacată la instanţele judecătoreşti în termenul de 30 de zile de la comunicare, aceasta este definitivă.
Care sunt cheltuielile de judecată suportate de o persoana care formulează contestaţii împotriva unei decizii de pensionare?
Legiuitorul arată că cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale (asa cum sunt cele referitoare la contestatiile la deciziile de pensionare), sunt scutite de taxa de timbru.
” Imposibilitatea concedierii, ca măsură disciplinară, a salariatei în primele şase luni de la reîntoarcerea din concediul de creştere a copilului”
Potrivit actelor internaționale în materie, cu referire expresă la prevederile art. 10 alin. 2 din Directiva Consiliului 92/85/CEE din 19.10.1992, statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătoarelor gravide, care au născut recent şi cele care alăptează, în perioada de la începutul sarcinii şi până la terminarea concediului de maternitate, cu excepţia cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislaţie şi/sau practica naţională şi, dacă este cazul, pentru care autoritatea competentă şi-a dat acordul.
Prin urmare, instanţa de judecată a apreciat că este întemeiată susținerea intimatei potrivit cu care concepţia legiuitorului european prevede admisibilitatea concedierii salariatelor revenite din concediul de maternitate, pentru motive nelegate de starea lor de graviditate, prezentă sau trecută.
Cu toate acestea, instanţa de judecată a reamintit dispozițiile art. 20 din Constituția României, potrivit cu care:
„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.”
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor constituționale şi ale principiilor de drept comunitar, dispoziția comunitară (în general, o prevedere internațională) este direct aplicabilă unei situații juridice interne în măsura în care este mai favorabilă prin raportate la prevederea legală din dreptul intern. Rațiunea este aceea a stabilirii unui nivel minim de protecție la nivel Internaţional, pe care statele se obligă să îl respecte.
Este evident că în măsura în care în dreptul intern există o prevedere mai favorabilă beneficiarului normei juridice, în raport cu dispoziția internațională, norma internă este cea care se aplică. Un nivel de protecție crescut, stabilit în dreptul intern este, desigur, o prerogativă a statului suveran, care poate dispune în acest sens, norma internațională neinterzicând o asemenea conduită.
De asemenea, instanţa de judecată a constatat faptul că dispozițiile OUG nr. 111/2010, prin art. 25 din acest act normativ, stabilesc un nivel de protecție mult crescut al salariatei, care a beneficiat de concediu de maternitate sau de creștere a copilului in vârstă de până la doi ani, în raport cu dispozițiile internaționale, care permit concedierea acesteia pentru motive care nu au legătura cu starea de graviditate. Rațiunile pentru care legiuitorul român a dispus în acest sens au, desigur, ca scop protecția situației familiale a salariatei, respectiv a copilului minor al acesteia, încercându-se evitarea pierderii locului de muncă al mamei şi lipsirea totală de mijloace financiare de creștere a copilului, în perioada imediat următoare revenirii din concediu de maternitate/creștere a copilului.
Prin urmare, aceste dispoziții legale mai favorabile sunt aplicabile contestatoarei, instanţa de judecată reținând că în temeiul legislației interne în prezent în vigoare NU se poate dispune ca măsură de sancțiune disciplinară concedierea unei salariate în termen de şase luni de la data revenirii din concediul de creștere a copilului.
Instanţa de judecată a apreciat că interdicţia de concediere nu are drept efect crearea unei imunităţi de răspundere disciplinară, respectiv a unei cauze de impunitate/nepedepsire pentru săvârşirea unor abateri disciplinare, astfel cum susține intimata SC M.R. SRL. În realitate, dacă angajatorul constată că salariata a săvârşit o abatere disciplinară gravă, i se poate aplica acesteia o altă sancțiune disciplinară dintre cele prevăzute de Codul muncii (retrogradare din funcția de conducere, reducerea salariului de bază).
Practic, norma de protecție nu exonerează salariata de răspundere disciplinară, ci limitează posibilitatea angajatorului de a aprecia în sensul că abaterile săvârșite sunt atât de grave încât justifică măsura concedierii, individualizarea concretă a sancțiunii disciplinare aplicată urmând să se facă doar prin raportare la celelalte sancțiuni disciplinare prevăzute de lege.
Întrucât măsura concedierii disciplinare a fost dispusă de intimata SC M.R. SRL cu încălcarea dispozițiilor OUG nr. 111/2010, intervenind sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere, instanța de judecată a considerat că nu se mai impune analizarea argumentelor intimatei cu privire la temeinicia deciziei de concediere contestată. Indiferent dacă contestatoarea ar fi săvârșit cu vinovăție abaterile disciplinare care i-au fost imputate, sancțiunea concedierii disciplinare nu îi putea fi aplicată.
„Cum se obTine ORDIN DE PROTECTIE violenta in familie şi ce riscă cei care-l încalcă?”
Ce este ordinul de protecţie?
Ordinul de protecţie este o hotărâre judecătorească emisă în procedură de urgenţă prin care sunt luate măsuri imediate şi necesare în scopul de a proteja integritatea fizică şi psihică a victimei violenţei în familie.
Ce măsuri de protecţie se pot lua printr-un ordin de protecţie?
Potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse (mai sus arătate), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
Care este durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie?
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de către judecător, fără a putea depăşi şase luni de la data emiterii ordinului.
Reţinem că, dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de şase luni de la data emiterii ordinului.
La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
Cum se procedează pentru obţinerea unui ordin de protecţie?
Victima (personal) sau un reprezentant legal al acesteia poate formula şi depune la instanţa competentă cererea pentru emiterea ordinului de protecţie.
Reţinem că, potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, cererea poate să fe introdusă în numele victimei şi de:
a) procuror;
b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie;
c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.
În cazurile prevăzute la art. 25 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, victima poate renunţa, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, la judecarea cererii privind ordinul de protecţie.
Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa la Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, cererea respectivă fiind scutită de taxa judiciară de timbru.
În ceea ce priveşte instanţa competentă, cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.
Care este procedura de judecată în cazul emiterii unui ordin de protecţie?
Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.
Instanţa are obligativitatea citării părţilor, iar aceasta se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
Reţinem că, la cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţă sau reprezentare prin avocat. În schimb, asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie.
Legiuitorul permite ca, în caz de urgenţă deosebită, instanţa să emită ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.
Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.
Aşa cum deja am arătat în rândurile anterioare, judecata se face de urgenţă şi cu precădere şi nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.
Dacă odată cu soluţionarea cererii instanţa constată existenţa uneia dintre situaţiile care necesită instituirea unei măsuri de protecţie specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu atribuţii privind protecţia copilului.
În ceea ce priveşte pronunţarea (hotărârea ce se pronunţă în cauza respectivă), reţinem că aceasta se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului de protecţie se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Potrivit legii, ordinul de protecţie este executoriu, iar la cererea victimei sau din oficiu, atunci când împrejurările cauzei impun astfel, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.
Hotărârea prin care s-a dispus ordinul de protecţie poate fi atacată cu o cale de atac?
Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai recursului, în termen de trei zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni, al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
În ceea ce priveşte judecarea recursului, acesta se judecă cu citarea părţilor, iar participarea procurorului este obligatorie.
Cum se pune în executare ordinul de protecţie?
Ordinul de protecţie se comunică de îndată structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului.
Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, cu modificarile ulterioare, se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei.
Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, cu cel al altui membru al familiei.
Reţinem că organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
Ce riscă persoana împotriva căreia s-a solicitat ordinul de protecţie dacă nu respectă hotărârea judecătorească?
Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, cu modificările ulterioare, şi dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Legiuitorul arată că împăcarea înlătură răspunderea penală.
Poate fi solicitată revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse?
Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.
Reţinem că revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranţă, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;
c) dacă există indicii temeinice că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenţei sau pentru familia acesteia.
În ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revocare, aceasta are loc cu citarea părţilor şi a unităţii de poliţie care a pus în executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită, iar participarea procurorului este obligatorie.
„Potrivit art. 81 alin. (1) din Codul Muncii, prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.”
Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.
Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua măsurile necesare înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel consecinţele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivă a contractului de muncă.
Demisia este o consecinţă a principiului libertăţii muncii, consacrat de art. 41 alin. (1) din Constitutie, conform căruia „alegerea profesiei şi a locului de muncă sunt libere”. De altfel, „ munca forţată este interzisă”.
Salariatul nu este obligat să-şi motiveze demisia, dar manifestarea sa de voinţă în acest sens trebuie să fie clară, precisă, fermă şi lipsită de echivoc.
Cea mai sigură înştiinţare o constituie înregistrarea în registrul de intrare-ieşire al angajatorului. Angajatorul este obligat să înregistreze demisia, în caz contrar el săvârşind contravenţia prevăzută la art. 260 alin. (1) lit. n) din Codul Muncii.
Demisia nu trebuie aprobată de angajator. De altfel, acesta nici nu are vreun drept de a-şi manifesta acordul la demisie.
Pot înceta prin demisie atât contractele încheiate pe durată nedeterminată, cât şi cele pe durată determinată, precum şi contractele cu timp parţial, cele temporare sau contractele de muncă la domiciliu, dar în baza principiilor generale salariatul va răspunde pentru prejudiciile cauzate prin exercitarea abuzivă a dreptului de a denunţa contractul, ţinându-se seama de termenul şi obiectul acestuia.
În conformitate cu art. 81 alin. (8) din Codul Muncii, salariatul poate demisiona fără preaviz numai dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă. De exemplu, nu plăteşte salariul, nu ia măsuri pe linia asigurării sănătăţii ori securităţii în muncă, nu creează condiţii optime pentru îndeplinirea normelor de muncă etc. Într-o atare ipoteză, contractul încetează chiar în ziua în care salariatul transmite notificarea sa angajatorului.
De asemenea, cel puţin teoretic, angajatorul poate renunţa la preaviz, acesta fiind reglementat de lege în interesul sau [art. 81 alin. (7) din Codul Muncii]. Înseamnă că este posibilă şi o demisie fără preaviz.
O alternativă ar mai fi dacă angajatul s-ar afla în perioada de probă sau la sfârşitul ei. Printr-o notificare scrisă, în temeiul art. 31 alin. (3) din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate înceta fără preaviz.
Atenţie! O consecinţă total nefavorabilă persoanelor cărora le-a încetat contractul de muncă prin demisie este imposibilitatea de a beneficia de indemnizaţia de şomaj.
„Marii operatori de telefonie mobila din Romania impun clientilor mai multe conditii in cazul in care acestia vor sa renunte la contracte inainte de termenul de expirare, inclusiv plata unor taxe de reziliere. Considerate abuzive, trebuie sa stii ca de aceste taxe poti scapa. Vezi ce spun specialistii”
„In primul rand aceasta taxa este o clauza abuziva. In practica, lucrurile stau simplu: operatorul trebuie anuntat din timp de faptul ca vrei sa denunti contractul incheiat, si anume cu 30 de zile inainte de perioada de la care vrei sa inceteze serviciul”, sustine avocatul Marius Vicentiu Coltuc.
El arata ca daca procedura notificarii e similara la cei trei operatori de telefonie mobila cu putere semnificativa pe piata (Orange, Vodafone, Cosmote), tarifele de reziliere difera, desi legea e aceeasi pentru toti.
Cand poti renunta la abonamentul Orange
Clientii Orange trebuie sa stie ca pot rezilia contractul de telefonie mobila in cazul in care considera ca operatorul nu a respectat parametrii de calitate. Rezilierea se face in scris, printr-o notificare transmisa cu cel putin 30 de zile calendaristice inainte de data rezilierii.
Totodata, denuntarea unilaterala din partea clientului este posibila doar in anumite situatii, si anume:
– la expirarea perioadei mentionate in oferta comerciala care a stat la baza incheierii contractului, cu acordarea unui preaviz de minimum 30 de zile, prin scrisoare recomandata cu dovada de primire si cu conditia achitarii tuturor datoriilor catre Orange Romania;
– daca se majoreaza tarifele abonamentului Orange contractat;
– ca urmare a decesului clientului;
– in orice alte cazuri prevazute in mod expres in prezentul contract sau in lege.
Operatorul de telefonie mobila, precizeaza ca, in cazul in care consumatorul denunta contractul inainte de perioada minima contractuala sau, dupa caz, perioada minima prevazuta in oferta speciala, va fi obligat la plata de despagubiri. Acestea consta in contravaloarea abonamentului contractat inmultit cu numarul de luni ramase pana la expirarea perioadei minime contractuale.
In vederea exercitarii dreptului la denuntarea unilaterala a contractului de catre consumator, Orange pune la dispozitia formulare standard, care pot fi gasite in magazinele Orange Romania.
Denuntarea unilaterala se poate face, insa, si verbal. Totusi, Orange precizeaza ca nu poate fi garantata protectia clientului impotriva abuzurilor care pot aparea in legatura cu denuntarea contractului in acest mod.
150 euro despagubiri la Vodafone, daca incetezi contractul inainte de termen
Clientii Vodafone pot solicita incetarea prezentului contract printr-o notificare adresata Vodafone, cu 30 de zile inainte de data de la care doresc incetarea contractului. Notificarea se face sub forma unei scrisori recomandate cu confirmare de primire.
La incetarea contractului si dezactivarea cartelei SIM, clientii se obliga sa achite toate datoriile catre Vodafone, dar si o despagubire suplimentara pentru incetarea contractului inainte de termen, in cazul in care au beneficiat de oferte promotionale.
Astfel, clientul care solicita incetarea contractului inainte de durata minima, datoreaza o despagubire egala cu valoarea prejudiciului cauzat. Insa, prejudiciul se calculeaza pornind de la suma de 150 euro. In cazul in care clientul a achizitionat la activare un telefon compatibil UMTS/Vodafone Internet on Your Mobile (IOYM) subventionat, valoarea despagubirilor se calculeaza pornind de la suma de 270 euro, durata minima contractuala si numarul de luni ramase pana la expirarea duratei contractuale.
Despagubiri de pana la 800 lei pentru denuntarea abonamentului la Cosmote
Si la Cosmote denuntarea abonamentului din partea consumatorului se face prin notificare scrisa, intr-un termen de cel putin 30 de zile inainte de data de la care se doreste incetarea serviciilor. Insa, clientul trebuie sa-si achite integral sumele datorate in baza contractului incheiat.
Daca abonamentul este denuntat inainte de perioada prevazuta in contract, Cosmote poate percepe despagubiri, denumite “costuri de incetare”. Sumele se percep pentru fiecare Cartela SIM dezactivata, dupa cum urmeaza:
– daca incetarea contractului a intervenit la mai putin de 3 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile – de incetare sunt echivalentul a 100 lei/Cartela SIM dezactivata;
– daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 3 luni dar la mai putin de 6 luni fata de sfarsitul perioadei – prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 200 lei/Cartela SIM dezactivata;
– daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 6 luni dar la mai putin de 12 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 400 lei/Cartela SIM dezactivata;
– daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 12 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 800 lei/Cartela SIM dezactivata.
Ce drepturi iti confera legea
Lege nr. 193/2000 reglementeaza clauzele abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Actul normativ, modificat prin legea Legea nr. 161/2010, prevede drept clauza abuziva impunerea consumatorului, prin contract, a unei clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denuntarii unilaterale.
Totodata, este interzisa prelungirea automata a unui contract incheiat pentru o perioada determinata, prin acordul tacit al consumatorului, daca perioada limita la care acesta putea sa isi exprime optiunea a fost insuficienta.
Aceeasi lege prevede ca nu poate fi modificat contractul de catre comerciant, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmeaza sa fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu.
De asemenea, consumatorul nu poate fi obligat la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Pe de alta parte, specialistii ANCOM atrag atentia ca utilizatorii care doresc pastrarea numarului de telefon la schimbarea furnizorului de telefonie trebuie sa fie atenti inclusiv la contractul pe care il au cu furnizorul de la care pleaca, pentru a beneficia pe deplin de avantajele portabilitatii.
ANCOM sfatuieste utilizatorii sa verifice daca la data la care urmeaza sa se efectueze portarea a expirat perioada minima contractuala cu furnizorul pe care il parasesc. In caz contrar, cel mai probabil va trebui sa plateasca penalitati de reziliere anticipata a contractului, deoarece transferul numarului la un alt furnizor nu anuleaza datoriile fata de vechiul furnizor.
„Articolul va avea in vedere plecarea Enel din Romania si consecintele pentru Romania”
Puteti citi un rezumat aici
Cum se va schimba piata de energie dupa plecarea ENEL?
Piaţa de energie electrică din România nu va fi influenţată semnificativ de decizia Enel de a-şi vinde activele de distribuţie şi furnizare din România, a declarat, avocat Coltuc Marius .
Piaţa de energie din România nu se va schimba foarte mult odată cu plecarea celor de la Enel, pentru că, în principal, piaţa depinde de consum, de cerere, de ofertă, care nu se vor schimba. Se va schimba doar structura acţionariatului, proprietarul’, a continuat el.
„Modificarea a fost introdusă în Codul muncii prin Legea nr. 77/2014, în vigoare de la data de 29 iunie 2014. În context, vă propunem şi o succintă abordare a răspunderii disciplinare a angajatului”
Regulamentul intern
Salariatul găseşte obligaţiile şi drepturile sale în Regulamentul intern, document care se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.
Regulamentul intern cuprinde o serie de dispoziţii, enumerate nelimitativ de art. 242 din Codul muncii, astfel:
– reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
– reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a demnităţii;
– drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
– procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
– reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
– abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile;
– reguli referitoare la procedura disciplinară;
– modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
– criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.
Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora.
ATENŢIE! Revine angajatorului obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern. Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern. Codul muncii îl obligă, în orice caz, pe angajator, să afişeze regulamentul la sediul său social şi, de asemenea, să facă cunoscute orice modificări la acest document intern.
Chiar înainte ca angajatul să se afle în situaţia încălcării reglementărilor ce ar putea duce la răspundere disciplinară, orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
Controlul legalităţii dispoziţiilor cuprinse în regulamentul intern este de competenţa instanţelor judecătoreşti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunicării de către angajator a modului de soluţionare a sesizării formulate de salariatul interesat.
Răspunderea disciplinară
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Potrivit art. 247 din Codul muncii, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Dacă, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.
Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.
ATENŢIE! Codul muncii interzice aplicarea de amenzi disciplinare.
Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancţiune.
Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele:
– împrejurările în care fapta a fost săvârşită;
– gradul de vinovăţie a salariatului;
– consecinţele abaterii disciplinare;
– comportarea generală în serviciu a salariatului;
– eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Cercetarea disciplinară prealabilă
Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în vederea cercetării prealabile, fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Aşa cum s-a arătat deja, potrivit modificărilor aduse în materie de Legea nr. 77/2014, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Decizia pentru sancţiune disciplinară
Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de şase luni de la data săvârşirii faptei.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
– descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
– precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
– motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
– temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
– termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
– instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult cinci zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
1. „Daca sedinta de judecata prin care este solutionata, in cursul urmaririi penale si de camera preliminara, contestatia declarata impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati si de camera preliminara privind masurile preventive are loc in camera de consiliu sau se desfasoara in sedinta publica”;
2. „Daca hotararea adoptata la pct.1 este o incheiere sau o decizie”.
Examenul jurisprudentei nationale evidentiaza urmatoarele orientari de practica, confirmand caracterul neunitar al acesteia, noteaza procurorul general, argumentand astfel:
“I. Intr-o orientare, instantele au solutionat contestatiile declarate impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati si de camera preliminara privind masurile preventive luate in cursul urmaririi penale, respectiv in procedura de camera preliminara, in camera de consiliu, iar hotararea adoptata a fost pronuntata prin :
a) incheiere (Anexele 1 – 119)
Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie este in acest sens (Anexele 120-126).
b) decizie (Anexele 127,128).
II. Pentru aceeasi ipoteza, instantele au solutionat contestatiile in sedinta publica, prin :
a) decizie (Anexele 129 – 144);
b) incheiere (Anexele 145 – 152).
Apreciez ca solutia legala este cea exprimata de prima orientare jurisprudentiala mentionata la pct.I, lit.a.
Contestatia, cale ordinara de atac, a fost introdusa, intr-un capitol distinct, prin art.III din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.3 din 5 februarie 2014[2].
Prin art.III pct.5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.3/2014, dupa Capitolul III al Titlului III al Partii speciale din noul Cod de procedura penala (privind apelul) a fost introdus un nou capitol, Capitolul III1, intitulat „Contestatia”, cuprinzand art.4251 – Declararea si solutionarea contestatiei[3].
Dupa cum mentioneaza chiar in primul alineat, prevederile acestui articol sunt aplicabile „cand legea nu prevede altfel”.
Prin urmare, ratiunea introducerii acestui capitol a fost aceea de a se institui o procedura pentru judecarea acestei cai de atac in situatiile in care, desi este prevazuta de lege, nu exista dispozitii care sa vizeze procedura de judecata incidenta (de pilda, art. 246 alin. 7, art. 248 alin. 8 din Codul de procedura penala privind contestarea incheierii judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara privind masurile de siguranta cu caracter medical) sau acestea sunt insuficiente.
Dispozitia astfel instituita reprezinta o norma cu caracter general.
Acest tip de norma cuprinde reglementari uniforme stabilite prin dispozitii generale, care pot fi completate sau inlocuite cu norme speciale cand legiuitorul le-a instituit prin prevederi distincte.
Potrivit doctrinei[4] o norma generala posterioara uneia speciale nu abroga norma speciala decat in cazul in care o prevede in mod expres.
Astfel, in toate situatiile in care exista o norma speciala ce contine dispozitii derogatorii, acestea se vor aplica cu prioritate.
Printre hotararile care pot face obiectul contestatiei, se numara si incheierile prin care, in cursul urmaririi penale, judecatorul de drepturi si libertati ori judecatorul de camera preliminara dispune asupra masurilor preventive, sediul materiei regasindu-se in prevederile art.203 alin.5 si art.204, respectiv art.205 din Cod de procedura penala.
Aceste dispozitii legale, prin situarea lor dupa art.202, intitulat „Scopul si conditiile generale de aplicare si categoriile masurilor preventive”, releva vointa legiuitorului de a realiza o mai buna sistematizare a reglementarilor in materia masurilor preventive si, totodata, de a institui un regim juridic specific in aceasta materie.
Astfel, art. 204 si art. 205 din Codul de procedura penala reglementeaza in mod expres regimul juridic al caii de atac impotriva incheierii prin care se dispune asupra masurilor preventive in cursul urmaririi penale, respectiv in procedura de camera preliminara. Sunt stabilite aspectele esentiale privind hotararile supuse caii de atac, titularii acesteia, termenul de declarare, organul judiciar competent cu solutionarea (art. 204 alin. 1, 2, art. 205 alin. 1, 2); caracterul nesuspensiv (art. 204 alin. 3, art. 205 alin. 3), termenul de solutionare (art. 204 alin. 4, 5, art. 205 alin. 4, 5), procedura de solutionare (prezenta parti, procuror, asistenta juridica – art. 204 alin. 6 -9, art. 205 alin. 6-9); solutiile (art. 204 alin. 10-12, art. 205 alin. 10).
Aceste dispozitii se completeaza cu art. 203 alin. 5 care stabilesc expres actul de solutionare / natura hotararii – incheiere motivata, caracterul sedintei – camera de consiliu, precum si pronuntarii – camera de consiliu.
In consecinta, din analiza acestor dispozitii si, in special, al art. 203 alin. 5 din Codul de procedura penala, a plasarii lor in economia reglementarilor privind masurile preventive in cursul urmaririi penale, respectiv in procedura de camera preliminara (modul de sistematizare a materiei) rezulta cu caracter de evidenta natura derogatorie, de norme speciale a acestora.
In considerarea acestei naturi derogatorii, dispozitiile art. 203 alin. 5 din Codul de procedura penala se vor aplica prioritar in raport cu cele similare ale art. 4251 alin. 5 si 7 din acelasi cod, in ceea ce priveste caracterul sedintei si natura actului de solutionare a cauzei.
Prin urmare, sedinta de judecata in care este solutionata, in cursul urmaririi penale, respectiv al procedurii de camera preliminara, contestatia impotriva incheierii judecatorului de drepturi si libertati, ori a judecatorului de camera preliminara privind masurile preventive are loc in camera de consiliu, hotararea adoptata in aceasta procedura fiind o incheiere, conform art. 203 alin. 5 din Codul de procedura penala.”
Ifn-urile fac mai multi bani decat banci si de 3 ori mai multe clauze abuzive in contracte.Cum se face? Cele mai mari 50 de instituţii financiare nebancare, cea mai mare parte companii de credite de consum, au raportat anul trecut un profit agregat de 144 de milioane de lei (33 mil. euro), la o cifră de afaceri de 2,9 mld. lei (650 mil. euro) şi un număr de 2.800 de angajaţi. Marja medie de profit ajunge
la nivel individual şi la 60%. Spre comparaţie, sistemul bancar, care cuprinde 40 de bănci cu active de 80 de miliarde de euro şi 58.000 de angajaţi, a încheiat anul trecut cu un profit agregat de numai 49 milioane de lei (11 mil. euro). Cele mai mari două profituri din piaţă au fost raportate de Cetelem, deţinută de BNP Paribas, şi ERB Retail Services, compania de credite de consum a Bancpost, cu 37 de milioane de lei (circa 8 mil. euro) şi respectiv 26 de milioane de lei (6 mil. euro). Cele mai mari companii din piaţă în funcţie de cifra de afaceri au fost anul trecut UniCredit Consumer Financing şi Provident. UniCredit Consumer, deţinută de UniCredit Ţiriac Bank, a raportat afaceri de 316 milioane de lei (71 mil. euro), iar Provident, o companie care se bazează pe vânzarea de credite de mică valoare direct la domiciliul clientului, a avut afaceri de 214 milioane de lei. Clauze abuzive IFN-uri Legea nr. 193/2000 transpune in legislatia nationala Directiva nr. 93/13/CEE, aplicabila tuturor contractelor incheiate intre profesionisti si consumatori avand ca obiect vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii. Potrivit Legii, o clauza contractuala va fi considerata abuziva in cazul in care sunt indeplinite, in mod cumulativ, urmatoarele 3 conditii: 1. clauza nu a fost negociata direct cu consumatorul; 2. clauza creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor; 3. clauza este contrara bunelor credinte. anctiunea inserarii unei astfel de clauze intr-un contract incheiat intre un consumator si un profesionist este nulitatea absoluta partiala a contractul incheiat. Legislatia in vigoare confera doar consumatorului dreptul de a cere rezilierea in cazul in care contractul nu isi mai poate produce efectele ulterior eliminarii clauzelor abuzive
Subsemnatul, ……………………………………………, prin prezenta solicit Curtii Constitutionale sa se pronunte cu privire la:
EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE
A art. XV din OUG 8/2014 privind plata sumelor provenite din hotarari judecatoresti, avand ca obiect restituirea taxei pe poluare si pe emisii poluante pentru autovehicule, fiind exceptat timbrul de mediu de la aceste prevederi.
In fapt, prin intermediul dispozitiilor art. XV din OUG 8/2014 s-a instituit faptul ca restituirea sumelor achitate cu titlu nedatorat pentru emisii poluante si pe poluare se va face pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Astfel, in Dosarul nr. 334/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, subsemnatul, am achitat timbrul de mediu in valoare de 5588 lei, pentru inmatricularea autoturismului marca OPEL. Prin mentinerea dispozitiilor OUG 8/2013 consider ca imi vor fi prejudiciate drepturile si interesele in situatia obtinerii unei sentinte definitive favorabile, pronuntate de Tribunalul Bucuresti, respectiv Curtea de Apel Bucuresti. In acest sens, la momentul la care voi fi indreptatit a-mi recupera suma achitata cu titlu nedatorat, acest drept imi va fi respins, fiindu-mi impuse prevederile prezentei ordonante de urgenta, care prevad obligatia de a accepta restituirea taxei intr-un termen de 5 ani, desi subsemnatul, am achitat aceste sume la o singura data.
Un aspect foarte important de mentionat este faptul ca dispozitiile OUG 8/2014 fac referire numai la taxa pe poluare si pentru emisii poluante. Astfel, s-a reglementat faptul ca „Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect resitutirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora. Avand in vedere aceste considerente, va rugam sa constatati faptul ca OUG 8/2014 nu se aplica si pentru taxa reprezentand timbrul de mediu.
De asemenea, va rugam sa constatati faptul ca legislatia nationala in baza careia au fost percepute taxele pe poluare si pe emisii poluante au fost declarate incompatibile cu art. 110 TFUE. Consideram ca, pentru a se evita riscul unor perturbari financiare grave care ar rezulta din mentinerea dispozitiilor art. XV din OUG 8/2014, acest articol trebuie declarat neconstitutional. Astfel, toate sumele care au facut obiectul litigiilor privind recuperarea taxelor auto – taxa pe poluare, taxa pe emisii poluante si timbru de mediu – trebuie sa fie restituite intergral si simultan, iar nu esalonat, intr-un termen de cinci ani,asa cum se prevede la acest moment. Aceste taxe au fost achitate cu buna-credinta de catre platitori, in scopul inmatricularii autoturismeleor personale, si consideram ca se creeaza un regim profund injust, contrar drepturilor si intereselor cetatenilor, prin obligarea la acceptarea platii esalonate a sumelor achitate cu titlu nedatorat.
In fapt, pentru o perioada de aproximativ 5 luni de zile, statul nu a restituit nicio suma de bani persoanelor care aveau o sentinta definitiva in acest sens – titlul executoriu. Statul a invocat lipsa lichiditatilor necesare pentru a restitui aceste sume, insa, dovedind o constanta rea-credinta, a procedat in continuare la incasarea sumelor reprezendant taxa pe poluare, taxa pe emisii poluante ori timbru de mediu, fara a face nicio diferenta in acest sens. In baza aceluiasi argument, s-a instituit si procedura restituirii esalonate a sumelor achitate, in mod nelegal, desi platitorii au fost de buna-credinta si si-au indeplinit toate obligatiile impuse, incepand de la achitarea taxei catre ANAF si pana la parcurgerea tuturor etapelor necesare in vederea obtinerii unei sentinte definitive in fata instantelor de judecata, prin care li s-a instituit dreptul de a li se restitui aceste taxe achitate cu titlu nedatorat.
Executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, in temeiul sentintelor care reprezinta titluri executorii, se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se incadreaza obligatia de plata la care facem referire. Ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa dispuna toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate propriu-zisa, va rugam sa dispuneti sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei, si, potrivit art. 9 alin.2 din Legea nr. 554/2004, sa dispuneti suspendarea cauzei pana la solutionarea exceptiei, avand in vedere faptul ca art.XV din OUG 8/2014 este neconstitutional.
In motivarea prezentei solicitari, va rugam sa constatati faptul ca prin OUG 8/2014 se incalca in mod vadit numeroase articole din Constitutia Romaniei.
Temeiul prezentei solicitari il reprezinta art. XV din OUG nr.8/2014, intrucat consideram ca dispozitiile acestuia se aplica atat cauzelor viitoare, dar si cu titlu retroactiv. Este injusta aplicarea prezentei ordonante si in ceea ce priveste cauzele deduse judecatii si finalizate anterior intrarii in vigoare actului normativ, intrucat art. 15 din Constitutie stabileste faptul ca actul normativ are putere numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.
De asemenea, prin intermediul art.21 alin.3 din Constitutie,este aparat dreptul la un proces echitabil, care presupune, implicit, ca toate procedurile antejudiciara, judiciare si postjudiciare sa fie solutionate conform dispozitiilor legale in vigoare. Astfel este reglementata si executarea silita realizata in mod echitabil, ceea ce, prin intermediul OUG 8/2014 este vadit incalcata, intrucat prin instituirea platii esalonate a sumelor de bani achitate cu titlu nedatorat procedura echitabila a executarii silite ramane practic fara obiect, intrucat subsemnatul, nu imi pot recupera sumele achitate deodata in aceeasi modalitate in care am platit, ci doar intr-un decurs de 5 ani.
Un aspect profund neconstitutional deriva si din incalcarea dreptului de proprietate privata, prevazut de art.44 Constitutie, unde se reglementeaza faptul ca „Dreptul de proprietate privata, precum si creantele asupra statului, sunt garantate.” Intrucat sumele de restituit sunt achitate pentru inmatricularea autoturismelor in Romania, consideram ca, implicit, se relationeaza chestiunea recuperarii acestora cu problema achitarii taxei si a incalcarii dreptului de proprietate. In acest sens, platitorului care a achitat taxa de inmatriculare cu buna-credinta, nu ii poate fi ingradit dreptul de a beneficia de restituirea taxei achitate dintr-o data si in acelasi cuantum, asa cum a existat la momentul achitarii.
Curtea Constituţională a fost sesizată în numeroase rânduri pentru a examina constituţionalitatea Ordonanţei 22/2002, care a dispus o diferentiere intre stat (institutiile publice) si restul subiectelor de drept. In Decizia nr. 161/22.04.2003, Curtea a reţinut că „(…) ar fi disproporţionat şi inechitabil a recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica creanţele împotriva acestora în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa perturbării grave a activităţii care constituie însăşi raţiunea de a fi a unor asemenea instituţii. Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 consacră, în materia executării creanţelor faţă de instituţiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea că instituie restricţii în urmărirea fondurilor băneşti ale acestora, cât şi pentru că limitează o atare urmărire exclusiv la fondurile băneşti.
In alte decizii Curtea Constituţională, fără a reveni expres asupra acestei opinii, arată că: „Indiscutabil, ordonanţa instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop (s.n.). Această limitare nu este însă contrară Legii fundamentale, ci, aşa cum s-a arătat, este în concordanţă cu principiile consacrate de aceasta şi nu înfrânge regula accesului liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil. Interzicerea executării silite asupra altor fonduri băneşti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci o normă de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu (s.n.).” Curtea nu arată expres dacă limitarea priveşte numai executarea silită a fondurilor băneşti (adică pot fi executate nu numai anumite fonduri, ci şi bunurile mobile sau imobile din domeniul privat), sau toate tipurile de executare, nefiind posibilă decât executarea silită a fondurilor băneşti special alocate de la bugetul de stat.
In alte decizii ale Curtii Constitutionale s-a stipulat faptul ca ordonanta amintita instituie anumite limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora care sunt alocate special de la buget in acest scop. Avand in vedere aceste aspecte, limitarea mentionata este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu se infrange regula accesului liber la justitie sau la un proces echitabil. Este evident faptul ca interzicerea executarii silite asupra altor fonduri banesti nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, insa nu se arata expres daca limitarea priveste doar executarea silita a fondurilor banesti, sau si bunurile mobile sau imobile din domeniul privat, ori toate tipurile de executare.
In ceea ce priveste admisibilitatea exceptiei, aceasta este de esenta cererii de chemare in judecata, avand in vedere faptul ca trebuie declarat mai intai neconstitutional actul vatamator pentru a se putea aborda fondul. In conditiile in care Art. XV din OUG nr.8/2014 esaloneaza pe 5 ani plata oricaror sume in materia taxei anterior stabilite de catre instantele judecatoresti pana la 31.12.2015 si suspenda de drept orice procedura de executare silita, este evident faptul ca ridicarea acestei exceptii de neconstitutionalitate este pertinenta si are legatura cu fondul cauzei.
Potrivit art. 53 din Constitutie, „Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai daca se impune” prin instituirea unor masuri de o gravitate majora, care ameninta ordinea si securitatea intr-o societate la un moment determinat. Or, in acest caz, niciuna dintre aceste conditii nu este indeplinita; refuzul platii sumei achitate cu titlu nedatorat de catre un cetateam membru UE nu pune in pericol securitatea nationala, ordinea, sanatatea sau morala. Inca de la publicarea OUG 8/2014 in Monitorul Oficial, s-au sistat platile privind restituirea taxei pe poluare si taxei pe emisii poluante, desi Administratia Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice continua sa incaseze bani cu acelasi titlu, declarat prin sentinte definitie ca fiind neintemeiat. Avand in vedere aceste considerente, si art. 53 din Constitutie reliefeaza caracterul neconstitutional al art. XV din OUG 8/2014.
Dispozitiile art. 148 din Constitutie, potrivit caruia tratatele constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, astfel incat art. XV din OUG 8/2014 ar trebui sa fie abrogat. Prin acesta se eludeaza intentia legiuitorului comunitar, asa cum au prevazut mai multe instante de judecata, de a restitui taxele prevalate in mod nelegal dintr-o data si in cuantumul in care au fost percepute, iar nu esalonat sau fara a putea fi puse in executare silita.
.Avand in vedere aceste considerente, va rugam sa incuviintati actiunea astfel cum a fost formulata si sa inaintati prezenta cerere catre Curtea Constitutionala, in vederea pronuntatii unei hotarari cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
In drept, ne intemeiem prezenta solicitare pe dispozitiile art. 15 alin.2, art. 16 alin.2, art.21 alin.3, art.44 alin.1 si art. 53 alin.1, art.148 din Constitutia Romaniei.
Solicit aplicarea dispozitiilor art.411 alin.2 teza a II-a Cod pr.civila privind judecarea cauzei si in lipsa partilor.
Art. 9 din legea Contenciosului administrativ
(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.
(2) Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.
Art. 14 Contenciosului administrativ
(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.
(2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor
Ce se cere:
1.Inlaturarea sau diminuarea valorii garantiei de buna conduita din OUG 51/2014 privind achizitiile publice
Dupa parerea noastra se incalca liberal acces la justitie prevazut de constitutie
2.Suspendarea aplicarii acestei prevederi pana la judecarea procesului pe contencios administrative
Pentru a avea si sorti de izbanda ar trebui sa exista cat mai multe firme care sa fie de acord si sa semneze cererea de chemare in Judecata
Conform Legii nr. 97/2014, prin programul pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor se vor acorda facilităţi “pentru microîntreprinderile nou-înfiinţate, conduse de întreprinzători debutanţi în afaceri, care desfăşoară pentru prima dată activitate economică, prin intermediul unei societăţi cu răspundere limitată”.
În prezent, în Ordonanţa de urgenţă nr. 6/2011 se prevede că pot beneficia de facilităţile programului întreprinzătorii tineri în vârstă de cel mult 35 de ani.
În ceea ce priveşte obligaţiile care trebuie îndeplinite, notificarea în scris cu privire la înfiinţare se va face în cel mult 30 de zile lucrătoare de la înregistrare, faţă de zece zile lucrătoare, aşa cum este în prezent. Totodată, se introduce precizarea că salariaţii (cel puţin doi) angajaţi cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată (care trebuie menţinuţi în activitate până la pierderea calităţii de microîntreprindere a unui întreprinzător debutant în afaceri) trebuie să aibă normă întreagă.
Atenţie! Prevederea referitoare la angajaţii cu normă întreagă se va aplica doar întreprinderilor nou-înfiinţate după data de 11 iulie 2014.
CE FACILITĂŢI SE ACORDĂ PRIN PROGRAMUL SRL-D
Odată cu intrarea în vigoare a noilor prevederi, întreprinzătorii debutanţi în afaceri vor beneficia de următoarele facilităţi prin Programul SRL-D:
• acordarea unei alocaţii financiare nerambursabile de cel mult 50% – dar nu mai mult de 10.000 de euro sau echivalentul în lei – din valoarea proiectului aferent planului de afaceri, pentru care se face dovada surselor de cofinanţare;
• garanţii pentru creditele contractate de beneficiari pentru realizarea planurilor de afaceri acceptate, până la cel mult 80% din valoarea creditului solicitat, în limita a 80.000 de euro sau echivalentul în lei;
• scutirea de la plata contribuţiilor de asigurări sociale datorate de angajatori, potrivit legii, pentru veniturile aferente timpului lucrat de cel mult patru salariaţi (angajaţi pe perioadă nedeterminată);
• scutirea de la plata taxelor pentru operaţiunile de înmatriculare efectuate la oficiile registrului comerţului pentru înregistrarea microîntreprinderii şi de la plata tarifului pentru publicarea în Monitorul Oficial, Partea a IV-a;
• consiliere, instruire şi sprijin.
Programul SRL-D se aplică până în 2020, iar în fiecare an vor exista cel puţin 550 de beneficiari.
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului.
Plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala.Cum si cand depun o plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala
În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată
(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Începând cu data de 01.07.2014, contestaţiile depuse la CNSC trebuie să conţină dovada constituirii garanţiei de bună conduită, conform Art. I. pct. 4 din OUG 51/30.06.2014, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Cum contest in concret la cnsc o achizitie-licitatie publica.
Cuprinsul contestaţiei:
Art. 270 alin.(1) din OUG nr. 34/2006 prevede elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o contestaţie, respectiv:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa contestatorului ori, pentru persoanele juridice, denumirea, sediul lor şi codul unic de înregistrare. În cazul persoanelor juridice se vor indica şi persoanele care le reprezintă şi în ce calitate;
b) denumirea şi sediul autorităţii contractante;
c) denumirea obiectului contractului de achiziţie publică şi procedura de atribuire aplicată;
d) obiectul contestaţiei;
e) motivarea în fapt şi în drept a cererii;
f) mijloacele de probă pe care se sprijină contestaţia, în măsura în care este posibil;
g) semnătura părţii sau a reprezentantului persoanei juridice.
La redactarea şi depunerea contestaţiei veţi avea în vedere şi următoarele recomandări:
contestaţia se formulează în limba română, în caz contrar urmând a fi însoţită de traducerea ei în limba română;
pentru contestatorii cu domiciliul/reşedinţa/sediul în străinătate este utilă indicarea unei adrese de corespondenţă din România, pentru a nu fi afectată celeritatea soluţionării contestaţiei;
în contestaţie se vor menţiona şi alte date de contract ale contestatorului şi autorităţii contractante, respectiv numerele de telefon şi fax, adresele de e-mail;
procedurile de atribuire sunt cele enumerate de OUG nr. 34/2006: licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte, concursul de soluţii;
obiectul contestaţiei reprezintă solicitarea pe care contestatorul o adresează Consiliului, respectiv anularea unui act al autorităţii contractante, obligarea autorităţii la a emite un act, obligarea autorităţii la a lua o anumită măsură de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim etc., conform art. 255 alin. (1) şi art. 256 ind. 2 alin. (1) din OUG nr. 34/2006. Obiectul contestaţiei nu trebuie confundat cu actul autorităţii contractante care este atacat;
se va preciza care este actul atacat prin contestaţie şi data luării lui la cunoştinţă de către contestator. Prin act al autorităţii contractante se înţelege orice act administrativ, orice altă operaţiune administrativă care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii prevăzute de OUG nr. 34/2006, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul procedurii de atribuire;
la motivarea în drept a contestaţiei se vor arăta care sunt textele legale pe care le-a încălcat autoritatea contractantă prin actul atacat prin contestaţie;
în cadrul mijloacelor de probă anexate la contestaţie se va depune şi copia actului atacat, dacă este posibil;
semnătura persoanei fizice sau a reprezentantului persoanei juridice contestatoare trebuie să fie olografă şi în original. Când contestaţia este formulată prin împuternicit (mandatar), este necesară anexarea originalului împuternicirii de semnare a contestaţiei în numele contestatorului.
Important: Contestaţia trebuie transmisă în termenul legal atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante.
VEZI MODEL AICI
Antet contestator (în cazul persoanelor juridice)
……………………………..
Număr de înregistrare şi data (de la contestator)
……………………………..
Către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
Str. Stavropoleos nr. 6, sector 3, Bucureşti, 030084, România
Spre ştiinţă: …………… (denumirea şi sediul autorităţii contractante)
Subsemnatul/subscrisa ………………………………. (nume persoanei fizice/denumirea persoanei juridice), cu domiciliul/sediul în ………………………………, cod unic de înregistrare (în cazul persoanelor juridice) …………, telefon ………….., fax …………, e-mail ………….., reprezentată legal prin ………………………. (numele şi funcţia pe care o ocupă reprezentantul în cadrul persoanei juridice), în calitate de persoană care se consideră vătămată de către autoritatea contractantă ………………………. (denumirea autorităţii contractante), cu sediul în ……………………….,
în temeiul art. 255 şi 256 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, formulez prezenta
CONTESTAŢIE
la procedura de ……………….. (licitaţie deschisă, licitaţie restrânsă, dialog competitiv, negociere cu sau fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, cerere de oferte, concurs de soluţii), publicată pe SEAP sub nr. ……… din data de ………., organizată de autoritatea contractantă pentru atribuirea contractului de furnizare/servicii/lucrări …………………………. (denumirea contractului), cu data de deschidere a candidaturilor/ofertelor în ……………. .
Actul (sau actele) autorităţii contractante pe care îl consider nelegal şi pe care îl contest este ……………………….. [a se vedea art. 255 alin. (3) din ordonanţă], despre care am luat cunoştinţă la data de …………………, conform comunicării pe care o anexez în copie, primită de la autoritatea contractantă.
Motivele care stau la baza contestaţiei sunt:
– în fapt …………………………. (se prezintă situaţia de fapt care a condus la vătămarea persoanei contestatoare);
– în drept …………………………… (se vor arăta care sunt textele legale pe care le-a încălcat autoritatea contractantă prin actul atacat prin contestaţie).
În sprijinul contestaţiei depun următoarele mijloace de probă (copiile de pe înscrisuri se vor certifica de contestator pentru conformitate cu originalul):
– ……………………… ;
– ……………………… .
Faţă de cele evocate mai sus, vă solicit să dispuneţi ……………….. [se va menţiona solicitarea care formează obiectul contestaţiei, respectiv: anularea unui act al autorităţii contractante, obligarea autorităţii la a emite un act, obligarea autorităţii la a lua o anumită măsură de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim etc., conform art. 255 alin. (1) şi art. 256 ind. 2 alin. (1) din ordonanţă].
Prezenta contestaţie, împreună cu actele anexate ei, a fost/va fi comunicată şi autorităţii contractante, potrivit art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006.
Numele/denumirea contestatorului (şi a reprezentantului său, dacă este cazul) ……..
………………………………….
(semnătura şi, dacă este cazul, ştampila)
Domnului Preşedinte al Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
Legiuitorul a statuat conceptul de evaziune fiscală ca fiind “sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”.
De reţinut este faptul că efectuarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de un cadru legal.
Detaliem mai jos, pe scurt, lista pedepselor pentru infracţiunile de evaziune fiscală.
Identificarea faptei care poate fi sancţionată
Sancţiunea faptei
Temeiul legal instituit de legiuitor
Fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.
Baza legală:art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor.
Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
Baza legală:art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Asocierea în vederea săvârşirii faptei referitoare la stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
Baza legală: art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare
Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin organizarea şi ţinerea contabilităţii. Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, corespunzător operaţiunilor înregistrate.
Dupa adoptarea Noului Cod Penal 2014 DACA SE ACHITA TOT PREJUDICIUL PEDEPSELE SE REDUC LA JUMATATE
Ce trebuie sa fac?
Sa apelez la un profesionist care sa studieze dosarul ANAF
În condiţiile reorganizării din 2013 a Agenţiei Naţionale de Adminstrare Fiscală (ANAF), a fost modificat Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Măsurile asigurătorii din competenţa organelor fiscale
Ordinul modificator (aprobat de preşedintele ANAF) cu nr. 1296/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 412/2014 şi este în vigoae de la data de 3 iunie 2014.
În atribuţiile organelor fiscale intră măsurile asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
În temeiul art. 129 din Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie, organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Măsurile asigurătorii dispuse de organul fiscal, precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită.
Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate de către debitor (cu acordul organului de executare, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare) sau prin vânzare în regim de urgenţă.
În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară. Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie.
Măsurile asigurătorii se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei, după caz.
Care sunt noutăţile de procedură
Atribuţiile sunt duse la îndeplinire de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Generală a Vămilor, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, organele fiscale teritoriale subordonate acestora, precum şi Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili.
Organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Prin OPANAF nr. 1296/2014, o modificare priveşte situaţia născută în urma constatării unor acte şi fapte care pot constitui infracţiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală şi vamală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrativ-fiscale de impunere.
Ca procedură efectivă de lucru, organul de control transmite în aceeaşi zi sau cel târziu în ziua următoare proiectul “Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii”, precum şi proiectul “Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii”, în vederea aprobării conducătorului organului fiscal respectiv, directorului general în cazul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, şefului de administraţie în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, şefilor de administraţie în cazul administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi Administraţiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti.
Pentru a fi clar ce categorii de salariaţi pot invoca drepturile salariale în temeiul legii, să reamintim, mai întâi, că procedurile se aplică profesioniştilor, cu excepţia celor care exercită profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul insolvenţei lor. Procedura se aplică şi regiilor autonome, dar nu este aplicabilă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Drepturile de creanţă ale salariaţilor la insolvenţa angajatorului
În continuare, nu vom nota decât acele dispoziţii din lege care îi privesc pe salariaţi, în calitate de creditori, procedura tehnică fiind generală pentru toţi creditorii agreaţi, cu precizările de mai jos.
Creanţele salariale şi declaraţia de creanţe
La definiţiile incluse în actul normativ, creanţe salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă şi raporturi asimilate între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
Creditor îndreptăţit să participe la procedură este acel titular al unui drept de creanţă asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de înscriere a creanţei, în urma admiterii căreia acesta dobândeşte drepturile şi obligaţiile reglementate de lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum şi prin închiderea procedurii.
În ce priveşte salariaţii debitorului, aceştia au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă.
Este îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanţă certă, în sensul legii, se înţelege acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi valoarea-prag stabilită de lege la 40.000 de lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale.
Pentru salariaţi, valoarea-prag este de şase salarii medii brute pe economie/salariat.
Participarea la planul de reorganizare
Ca etapă în procedura insolvenţei, planul de reorganizare se propune de către debitor, adminisratorul judiciar sau de către unul sau mai mulţi creditori, în condiţiile legii.
Administratorul judiciar va publica în termen de cinci zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, urmând ca şedinţa adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ţine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului. Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă.
Următoarele creanţe se constituie în categorii distincte, care votează separat:
a) creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă;
b) creanţele salariale;
c) creanţele bugetare;
d) creanţele creditorilor indispensabili;
e) celelalte creanţe chirografare.
La şedinţele adunării creditorilor, salariaţii debitorului vor putea fi reprezentaţi de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti ce li se cuvin.
Falimentul şi lichidarea activelor
În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv consolidat.
În cazul falimentului, legea prevede o anumită ordine pentru plata creanţelor, pe care o prezentăm pentru a se vedea poziţia creanţelor salariale:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (6);
4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);
5. creanţele bugetare;
6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele corespunzătoare art. 123 alin. (11) lit. b), inclusiv obligaţiunile;
9. alte creanţe chirografare;
10. creanţele subordonate, în ordinea de preferinţă stabilită de lege.
Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat.
Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii arătate.
În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.
Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, denumită în continuare verificare fiscală, prevăzută la art. 1091 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.
Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale
În scopul efectuării acestor activităţi organul fiscal va proceda, în principal, la:
a) solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii de la autorităţi şi instituţii publice;
b) analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate;
c) confruntarea informaţiilor obţinute prin administrarea mijloacelor de probă cu cele din declaraţiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terţe persoane;
d) solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată şi/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
e) discutarea constatărilor organului fiscal cu persoana fizică verificată şi/sau cu împuterniciţii acesteia;
f) stabilirea, dacă este cazul, a diferenţei de bază de impozitare, prin utilizarea metodelor indirecte prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi a obligaţiilor fiscale corespunzătoare acesteia;
g) dispunerea măsurilor asigurătorii, în condiţiile legii.
Durata efectuării verificării fiscale este stabilită de organul fiscal şi nu poate fi mai mare de 6 luni, respectiv 12 luni în cazul în care sunt necesare informaţii din străinătate, potrivit Codului de procedură fiscală.
Stimate contribuabil,
Pe timpul desfăşurării verificării fiscale aveţi următoarele drepturi:
1. Conform art. 1091 alin. (4) şi (5), art. 1093, art. 102 şi art. 1092 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de verificare fiscală.
Înaintea desfăşurării verificării fiscale, veţi fi înştiinţat despre această acţiune printr-un aviz de verificare, care va fi transmis, în scris, de organul fiscal cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificării fiscale.
Prin avizul de verificare veţi fi înştiinţat cu privire la:
a) temeiul juridic al verificării;
b) data de începere a verificării;
c) perioada ce urmează a fi supusă verificării;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării;
e) locul desfăşurării verificării şi persoana de contact la care vă veţi prezenta;
f) informaţiile şi înscrisurile relevante pentru verificare.
Aveţi la dispoziţie 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, să prezentaţi documentele justificative în vederea clarificării situaţiei fiscale personale.
Avizul de verificare se comunică potrivit dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală şi este însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale.
2. Conform art. 1093 şi art. 101 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita amânarea datei de începere a verificării fiscale.
Amânarea datei de începere a verificării fiscale se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a dumneavoastră, pentru motive justificate.
În acest caz vi se va comunica data la care a fost reprogramată acţiunea de verificare fiscală.
3. Conform art. 1092 alin. (1) şi art. 106 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate.
Pe toată durata exercitării verificării fiscale aveţi dreptul să beneficiaţi de asistenţă de specialitate sau juridică.
4. Conform art. 1092 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale.
La cererea scrisă a dumneavoastră, verificarea fiscală se poate desfăşura şi la:
a) domiciliul dumneavoastră, dacă sunteţi în imposibilitate fizică de a vă deplasa;
b) domiciliul/sediul persoanei care vă acordă asistenţă de specialitate sau juridică, dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional.
Solicitarea scrisă pentru desfăşurarea verificării fiscale la domiciliul dumneavoastră sau la domiciliul/sediul persoanei care vă acordă asistenţă se depune la organul fiscal înainte de data începerii verificării fiscale înscrisă în avizul de verificare.
5. Conform art. 1091 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita prelungirea termenului de prezentare a informaţiilor şi înscrisurilor relevante pentru verificare.
Perioada de 60 de zile de la primirea avizului de verificare, prevăzută pentru prezentarea de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia dumneavoastră fiscală, poate fi prelungită cu 30 de zile, o singură dată, pentru motive justificate.
6. Conform art. 1091 alin. (5) şi art. 106 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a colabora la stabilirea stării de fapt fiscale şi de a numi persoane pentru a furniza informaţii.
Aveţi dreptul să colaboraţi la constatarea stărilor de fapt fiscale, aveţi dreptul să daţi informaţii, să prezentaţi înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal, în condiţiile legii.
La începerea verificării fiscale, aveţi dreptul să numiţi persoane care să dea informaţii.
Dacă informaţiile date de dumneavoastră sau cele ale persoanei numite de dumneavoastră sunt insuficiente, atunci organul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.
7. Conform art. 58 şi 59 din Codul de procedură fiscală, soţul/soţia, rudele dumneavoastră şi alte persoane au dreptul de a refuza furnizarea de informaţii.
Soţul/Soţia şi rudele dumneavoastră până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri.
Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, asistenţii persoanelor anterior menţionate, precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a respectivelor persoane, cu excepţia informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legea fiscală în sarcina lor, precum şi a informaţiilor necesare clarificării şi stabilirii situaţiei fiscale reale a contribuabililor/plătitorilor cu care au avut sau au raporturi juridice.
Persoanele sus-menţionate, cu excepţia preoţilor, pot totuşi furniza informaţii, dar numai cu acordul dumneavoastră.
8. Conform art. 1091 alin. (1) şi art. 98 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele şi taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie.
Perioada supusă verificării fiscale este perioada impozabilă definită de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale.
9. Conform art. 1091, art. 105 alin. (3) şi art. 1051 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi verificat o singură dată.
Verificarea fiscală se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadă impozabilă.
Prin excepţie, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii verificării fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute organelor fiscale la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.
10. Conform art. 105 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a solicita legitimarea organelor de verificare fiscală.
La începerea verificării fiscale, organul de verificare fiscală este obligat să vă prezinte legitimaţia de verificare fiscală şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul activităţii de verificare fiscală.
11. Conform art. 1091 alin. (8) şi art. 11 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal.
Informaţiile pe care le furnizaţi dumneavoastră organelor de verificare fiscală, precum şi cele pe care acestea le obţin în timpul desfăşurării verificării fiscale sunt protejate pe linia secretului fiscal.
12. Conform art. 107 din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a cunoaşte rezultatele verificării fiscale.
Aveţi dreptul de a fi informat pe parcursul desfăşurării verificării fiscale asupra constatărilor rezultate.
La finalizarea verificării fiscale, organul fiscal vă prezintă constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-vă posibilitatea de a vă exprima punctul de vedere, potrivit art. 9 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma verificării fiscale sau în cazul în care dumneavoastră renunţaţi la acest drept şi notificaţi, în scris, acest fapt organelor fiscale.
Data, ora şi locul prezentării concluziilor vă vor fi comunicate, în scris, în timp util.
Aveţi dreptul să prezentaţi, în scris, punctul dumneavoastră de vedere cu privire la constatările verificării fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii verificării fiscale.
Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare fiscală vi se va comunica potrivit dispoziţiilor art. 44 din Codul de procedură fiscală.
13. Conform art. 205, art. 206 şi art. 207 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma verificării fiscale.
În cazul în care vă simţiţi lezat de rezultatul verificării fiscale, aveţi dreptul să contestaţi decizia de impunere emisă cu această ocazie de organul de verificare fiscală.
Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a) datele dumneavoastră de identificare;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura dumneavoastră sau a persoanei împuternicite.
Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere emise în urma verificării fiscale, la organul fiscal emitent al actului atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
Pe timpul desfăşurării verificării fiscale aveţi următoarele obligaţii:
1. Conform art. 1092 alin. (1) şi art. 50 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a vă prezenta la locul, data şi ora precizate în avizul de verificare.
Acţiunea de verificare fiscală se desfăşoară, de regulă, la sediul organului fiscal. În acest scop, veţi fi înştiinţat prin avizul de verificare despre data, locul şi persoana de contact la care să vă prezentaţi.
2. Conform art. 52 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a furniza informaţii.
În situaţia în care aveţi calitatea de contribuabil potrivit Codului fiscal, dumneavoastră sau altă persoană împuternicită de dumneavoastră aveţi/are obligaţia prevăzută de art. 52 din Codul de procedură fiscală de a furniza organului fiscal informaţiile necesare determinării stării de fapt fiscale.
3. Conform art. 56 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a prezenta înscrisuri.
În situaţia în care aveţi calitatea de contribuabil potrivit Codului fiscal, dumneavoastră sau altă persoană împuternicită de dumneavoastră aveţi/are obligaţia prevăzută de art. 56 din Codul de procedură fiscală de a pune la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri relevante pentru clarificarea stării de fapt fiscale.
4. Conform art. 57 din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a permite efectuarea cercetărilor la faţa locului.
Indiferent de locul unde se desfăşoară verificarea fiscală, aveţi obligaţia de a permite funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal să efectueze o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.
Potrivit art. 27 din Constituţia României, republicată, funcţionarii împuterniciţi de organul fiscal şi experţii folosiţi în acţiunea de verificare nu au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reşedinţa dumneavoastră decât cu acordul dumneavoastră.
În cazul în care constatările în interes fiscal fac necesar accesul funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal şi al experţilor, dacă este cazul, în domiciliul sau reşedinţa dumneavoastră şi nu sunteţi de acord, accesul se poate face numai cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente.
5. Conform art. 105 alin. (9) din Codul de procedură fiscală, aveţi obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de verificare fiscală.
Aveţi obligaţia de a îndeplini măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia verificării fiscale, în termenele şi în condiţiile stabilite de organele de verificare fiscală.
6. Conform art. 1094, art. 111 alin. (2) şi art. 119 din Codul de procedură fiscală, precum şi prevederilor art. 791 din Codul fiscal, aveţi obligaţia de a plăti diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acestora.
Sunteţi obligat să plătiţi diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acestora.
Acestea sunt prevăzute în Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale, care a fost aprobată prin Ordinul nr. 544/2014.
Control fiscal
Verificarea fiscală a persoanelor fizice este prevăzută în Codul de procedură fiscală la articolul 109^1.
Potrivit Cartei, verificarea fiscală reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale cu scopul de a examina totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei verificate.
În acest caz, organele fiscale sunt obligate să comunice contribuabililor avizul de verificare şi Carta.
Atenţie! Durata verificării fiscale nu poate fi mai mare de şase luni (sau de 12 luni, dacă sunt necesare informaţii din străinătate).
Mai jos găsiţi informaţii succinte referitoare la drepturile şi obligaţiile prevăzute în Cartă. Printre acestea se numără dreptul de a cere amânarea verificării, dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau obligaţia de a permite accesul funcţionarilor Fiscului în locuinţă sau pe terenuri.
DREPTURILE CONTRIBUABILILOR
Pe durata verificării fiscale, contribuabilii vor avea următoarele drepturi:
• Dreptul de a fi înştiinţat despre acţiunea de verificare a situaţiei fiscale personale. Contribuabilul va fi înştiinţat printr-un aviz de verificare care va fi transmis (în scris) de organul fiscal cu minimum 15 zile înainte de data începerii verificării. Acesta va fi însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale. Contribuabilul va avea la dispoziţie 60 de zile (de la comunicarea avizului) pentru a prezenta documentele justificative necesare clarificării situaţiei fiscale personale;
• Dreptul de a solicita amânarea datei de începere a verificării situaţiei fiscale personale. Amânarea se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a contribuabilului, pentru motive justificate. Organul fiscal va comunica apoi data pentru care a fost reprogramată verificarea;
• Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică;
• Dreptul de a solicita schimbarea locului de desfăşurare a verificării fiscale. Înaintea începerii verificării, contribuabilul poate solicita (în scris) ca aceasta să se desfăşoare şi la domiciliul acestuia (în situaţia imposibilităţii fizice de a se deplasa), domiciliul/sediul persoanei care acordă acestuia asistenţă de specialitate sau juridică (dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional);
• Dreptul de a solicita prelungirea termenului de prezentare a informaţiilor şi înscrisurilor relevante pentru verificare. Contribuabilul va putea să ceară (o singură dată, pentru motive justificate) prelungirea cu 30 de zile a termenului de 60 de zile specificat la primul punct;
• Dreptul de a colabora la stabilirea stării de fapt fiscale şi de a numi persoane pentru a furniza informaţii. În cazul în care informaţiile oferite sunt insuficiente, organul fiscal se va putea adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii;
• Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. Acest drept se referă la soţul/soţia şi rudele contribuabilului până la gradul al treilea inclusiv. Totodată, vor putea refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, asistenţii acestor persoane, dar şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora. Excepţie vor face informaţiile cu privire la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legea fiscală în sarcina acestora şi informaţiile necesare clarificării şi stabilirii situaţiei fiscale reale a contribuabililor/plătitorilor cu care au avut sau au raporturi juridice;
• Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele şi taxele aflate în cadrul termenului de prescripţie;
• Dreptul de a fi verificat o singură dată. Verificarea situaţiei fiscale personale va putea fi efectuată o singură dată pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadă impozabilă;
• Dreptul de a solicita legitimarea organelor de verificare fiscală;
• Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal. Informaţiile furnizate de contribuabil organelor de verificare fiscală şi cele pe care acestea le obţin în timpul verificării fiscale vor fi protejate;
• Dreptul de a cunoaşte rezultatele verificării fiscale. Contribuabilul va fi informat pe parcursul verificărilor cu privire la constatările rezultate. De asemenea, organele fiscale vor prezenta la finalul verificării constatările şi consecinţele lor fiscale. Contribuabilul va avea posibilitatea să-şi exprime în scris punctul de vedere cu privire la rezultate;
• Dreptul de a contesta decizia de impunere emisă în urma verificării fiscale. Contestaţia se va formula în scris şi se va depune la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
OBLIGAŢIILE CONTRIBUABILILOR
Pe durata verificării fiscale, contribuabilii vor avea următoarele obligaţii:
• Obligaţia de prezentare la locul, data şi ora precizată în avizul de verificare. De obicei, verificarea fiscală va avea loc la sediul organului fiscal;
• Obligaţia de a furniza informaţiile necesare determinării stării de fapt fiscale;
• Obligaţia de a prezenta înscrisurile necesare clarificării stării de fapt fiscale;
• Obligaţia de a permite efectuarea cercetărilor la faţa locului. Contribuabilul va fi obligat să permită cercetările la faţa locului făcute de funcţionarii împuterniciţi în acest sens şi experţii folosiţi de aceştia (intrarea pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal). Totuşi, contribuabilul va putea să refuze acest lucru, însă intrarea se va face apoi cu autorizarea unei instanţe judecătoreşti;
• Obligaţia de a îndeplini măsurile dispuse de organul de verificare fiscală;
• Obligaţia de a plăti diferenţele de impozit stabilite cu ocazia verificării fiscale, precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora.
Admite recursul. Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că: Admite în parte cererea de chermare în judecată. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art.2.9. din Condiţiile Speciale ale contractului de credit de consum auto nr. 25800272 din 15.09.2009. Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumelor achitate în temeiul clauzei prevăzute în art.2.9. din Condiţiile Speciale ale contractului nr. 25800272 din 15.09.2009. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate. Irevocabilă. Pronunţată în ședinţă publică, azi 30.06.2014
Principalul element de noutate introdus în activul legislativ de OUG nr. 51/2014 este „garanția de bună conduită” pe care ofertantul contestator trebuie să o constituie pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Încă din preambul, executivul român își justifică inițiativa invocând necesitatea, de altfel, reală, de a fluidiza procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice și de a proteja autoritățile contractante împotriva depunerii unor contestații abuzive, iar în consecință se va proteja interesul public.
Este ușor de înțeles această argumentație a executivului. Ne uităm cu mândrie la podul de la Cernavodă proiectat de Anghel Saligny. Acum, după un secol de la inaugurarea sa, nu putem decât să ne bucurăm că există, îi recunoaștem măreția și grandoarea arhitecturală și nu ne putem întrebări cu privire la detaliile atribuirii contractului de construire; nici pe ce criterii de eficiență și transparență a fost ales Anghel Saligny ca să îl proiecteze. Acestea sunt detalii care, probabil, au contat în anii 1890-1900, dar pe care trecerea anilor le-a decantat de interesul public.
Așadar, din această perspectivă, a întâietății interesului public, privit ca o componentă a investiției publice, „garanția de bună conduită” pare o măsură binevenită din partea executivului român preocupat de accelerarea investițiilor publice.
Pe de altă parte, la edictarea unor asemenea măsuri, legiuitorul trebuie să aibă în vedere și interesul privat, al operatorului economic care dorește să depună sau a depus o ofertă în cadrul unei proceduri și care se simte nedreptățit de cerințele sau „atitudinea” autorității contractante. De asemenea, întrucât achizițiile publice reprezintă unul dintre domeniile cele mai armonizate ale dreptului european, iar autonomia legislativă a statelor este limitată de directivele în materia achizițiilor publice, toate actele normative interne în acest domeniu trebuie să fie conforme cu aceste directive.
Analiza juridică a noilor reglementări privind „garanția de bună conduită”, efectuată prin prisma înțelegerii de către legiuitor a necesității prezervării unui echilibru just între interesul public și cel privat, respectiv a necesității respectării preeminenței dreptului european, nu relevă un tablou optimist al „sorții juridice” a acestei noi instituții de drept, creată cu scopul declarat de a „disciplina” justițiabilii (deci având de principiu un caracter de ”sancțiune” sau ”constrângere”).
În primul rând, avem în vedere că prin Directiva 89/665/CE, Consiliul Uniunii Europene a impus statelor membre obligativitatea instituirii, prin legislația națională, a unor proceduri de control jurisdicțional al legalității deciziilor autorităților contractante în materia achizițiilor publice, care să îndeplinească trei condiții esențiale: eficiența; celeritatea; liberul acces pentru orice persoană care este sau a fost interesată de obținerea unui anumit contract de achiziție publică și care riscă să fie lezată printr-un act al autorității contractante.
Chiar de la prima vedere, instituirea „garanției de bună conduită” pare să fie contrară cerințelor cu privire la eficiența și accesibilitatea procedurilor jurisdicționale de control al legalității, întrucât ofertanții nu pot declanșa procedura jurisdicțională în lipsa unor lichidități pentru plata „garanției de bună conduită”; astfel, această măsură a statului român contravine exigențelor dreptului european.
În al doilea rând, amintim că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil, cu componenta sa de acces efectiv și liber la un tribunal independent și imparțial. Instituirea „garanției de bună conduită”, ca o condiție pentru efectuarea controlului jurisdicțional asupra actelor emise de autoritățile contractante, poate fi văzută ca o limitare a dreptului la un proces echitabil, incompatibilă cu art. 6 din Convenție, având în vedere efectul restrictiv al acesteia.
În al treilea rând, observăm că art. 126 alin. (6) din Constituția României garantează controlul judecătoresc al actelor emise de autoritățile publice. Garanția constituțională este efectivă dacă accesul la instanța de contencios administrativ nu este obstrucționat prin impunerea unor condiții exorbitante pentru justițiabil sau care sporesc dezechilibrul firesc, existent a priori, între justițiabil și autoritatea publică.
„Garanția de bună conduită” poate fi interpretată și ca o măsură de limitare a accesului la instanța de contencios administrativ, dat fiind cuantumul acesteia, dar și faptul că, în cazul în care procedura judiciară se finalizează cu respingerea contestației, autoritatea contractantă va reține „garanția de bună conduită” fără a fi obligată să facă dovada vreunui prejudiciu cauzat prin depunerea contestației. Pe de altă parte, în cazul admiterii contestației, dacă a înregistrat vreun prejudiciu, operatorul economic va trebui să se adreseze instanței de judecată pentru recuperarea acestuia, cu toate rigorile de probatoriu pe care un asemenea demers îl comportă, întrucât autoritatea publică nu are obligația de a constitui o garanție similară.
În plus față de criticile care pot fi aduse noii instituții juridice a ”garanției de bună conduită”, cu privire la incompatibilitatea cu Tratatele fondatoare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția, se pot ridica semne de întrebare și cu privire la aptitudinea acestor noi reglementări de a asigura echilibrul între legalitatea procedurii de achiziție publică și celeritatea acesteia, ca scop declarat de către legiuitor.
Practica ne demonstrează că, în medie, Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor („CNSC”) soluționează o contestație în aproximativ 45 de zile calendaristice. În faza judecătorească, instanțele depun eforturi deosebite pentru acordarea unor termene scurte, decizia finală fiind, de cele mai multe ori, emisă în termen de 45-60 de zile de la înregistrarea plângerii la instanță. Prin urmare, raportându-ne și la experiența altor state membre, dar și la experiența altor proceduri judiciare în România, se poate aprecia că durata controlului de legalitate al actelor autorităților contractante (în medie de 3 luni) este rezonabilă, aceasta având un impact limitat asupra duratei totale a procedurilor de achiziție publică.
În plus, este cunoscut faptul că întârzierile în atribuirea contractelor de achiziții publice sunt cauzate chiar de către autoritățile contractante, care depășesc cu mult calendarul inițial al achizițiilor, fie prin întocmirea unor documentații de atribuire respinse de ANRMAP în cadrul controlului ex-ante, cu consecința amânării publicării anunțului de participare, fie întârziind atât de mult procesul de evaluare (uneori, evaluarea ofertelor durează peste 1 an), încât cele trei luni afectate controlului de legalitate par nesemnificative. Desigur, acest interval de timp este apăsător în contextul în care controlul de legalitate se efectuează, de cele mai multe ori, la finalul procedurii de atribuire, amânând semnarea contractului de către ofertantul care a fost declarat câștigător.
În concluzie, durata procedurii judiciare nu temporizează atât de mult procedura de atribuire încât să fie necesară adoptarea unor măsuri care să îngrădească, indirect, accesul la justiție pentru efectuarea controlului de legalitate al actelor autorităților contractante.
IN PRIMUL RAND ACESTA TAXA ESTE O CLAUZA ABUZIVA.In practica, lucrurile stau simplu: operatorul trebuie anuntat din timp de faptul ca vrei sa denunti contractul incheiat, si anume cu 30 de zile inainte de perioada de la care vrei sa inceteze serviciul. Insa, daca procedura notificarii e similara la cei trei operatori de telefonie mobila cu putere semnificativa pe piata (Orange, Vodafone, Cosmote), tarifele de reziliere difera, desi legea e aceeasi pentru toti.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Cand poti renunta la abonamentul Orange?
Clientii Orange trebuie sa stie ca pot rezilia contractul de telefonie mobila in cazul in care considera ca operatorul nu a respectat parametrii de calitate. Rezilierea se face in scris, printr-o notificare transmisa cu cel putin 30 de zile calendaristice inainte de data rezilierii.
Totodata, denuntarea unilaterala din partea clientului este posibila doar in anumite situatii, si anume:
la expirarea perioadei mentionate in oferta comerciala care a stat la baza incheierii contractului, cu acordarea unui preaviz de minimum 30 de zile, prin scrisoare recomandata cu dovada de primire si cu conditia achitarii tuturor datoriilor catre Orange Romania;
daca se majoreaza tarifele abonamentului Orange contractat;
ca urmare a decesului clientului;
in orice alte cazuri prevazute in mod expres in prezentul contract sau in lege.
Operatorul de telefonie mobila, precizeaza ca, in cazul in care consumatorul denunta contractul inainte de perioada minima contractuala sau, dupa caz, perioada minima prevazuta in oferta speciala, va fi obligat la plata de despagubiri. Acestea consta in contravaloarea abonamentului contractat inmultit cu numarul de luni ramase pana la expirarea perioadei minime contractuale.
In vederea exercitarii dreptului la denuntarea unilaterala a contractului de catre consumator, Orange pune la dispozitia formulare standard, care pot fi gasite in magazinele Orange Romania.
Denuntarea unilaterala se poate face, insa, si verbal. Totusi, Orange precizeaza ca nu poate fi garantata protectia clientului impotriva abuzurilor care pot aparea in legatura cu denuntarea contractului in acest mod.
150 euro despagubiri la Vodafone, daca incetezi contractul inainte de termen
Clientii Vodafone pot solicita incetarea prezentului contract printr-o notificare adresata Vodafone, cu 30 de zile inainte de data de la care doresc incetarea contractului. Notificarea se face sub forma unei scrisori recomandate cu confirmare de primire.
La incetarea contractului si dezactivarea cartelei SIM, clientii se obliga sa achite toate datoriile catre Vodafone, dar si o despagubire suplimentara pentru incetarea contractului inainte de termen, in cazul in care au beneficiat de oferte promotionale.
Astfel, clientul care solicita incetarea contractului inainte de durata minima, datoreaza o despagubire egala cu valoarea prejudiciului cauzat. Insa, prejudiciul se calculeaza pornind de la suma de 150 euro. In cazul in care clientul a achizitionat la activare un telefon compatibil UMTS/Vodafone Internet on Your Mobile (IOYM) subventionat, valoarea despagubirilor se calculeaza pornind de la suma de 270 euro, durata minima contractuala si numarul de luni ramase pana la expirarea duratei contractuale.
Despagubiri de pana la 800 lei pentru denuntarea abonamentului la Cosmote
Si la Cosmote denuntarea abonamentului din partea consumatorului se face prin notificare scrisa, intr-un termen de cel putin 30 de zile inainte de data de la care se doreste incetarea serviciilor. Insa, clientul trebuie sa-si achite integral sumele datorate in baza contractului incheiat.
Daca abonamentul este denuntat inainte de perioada prevazuta in contract, Cosmote poate percepe despagubiri, denumite “costuri de incetare”. Sumele se percep pentru fiecare Cartela SIM dezactivata, dupa cum urmeaza:
daca incetarea contractului a intervenit la mai putin de 3 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 100 lei/Cartela SIM dezactivata;
daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 3 luni dar la mai putin de 6 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 200 lei/Cartela SIM dezactivata;
daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 6 luni dar la mai putin de 12 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 400 lei/Cartela SIM dezactivata;
daca incetarea contractului a intervenit la mai mult de 12 luni fata de sfarsitul perioadei prevazute in contract, costurile de incetare sunt echivalentul a 800 lei/Cartela SIM dezactivata.
Ce drepturi iti confera legea
Lege nr. 193/2000 reglementeaza clauzele abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Actul normativ, modificat prin legea Legea nr. 161/2010, prevede drept clauza abuziva impunerea consumatorului, prin contract, a unei clauze referitoare la plata unei sume fixe in cazul denuntarii unilaterale.
Totodata, este interzisa prelungirea automata a unui contract incheiat pentru o perioada determinata, prin acordul tacit al consumatorului, daca perioada limita la care acesta putea sa isi exprime optiunea a fost insuficienta.
Aceeasi lege prevede ca nu poate fi modificat contractul de catre comerciant, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmeaza sa fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu.
De asemenea, consumatorul nu poate fi obligat la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Admite în parte. Dispune anularea clauzelor contractuale de la art.9.10 lit.c şi d. Dispune restituirea oricăror sume percepute de bancă care nu respectă următorul mod de calcul a dobânzii: libor la 3 luni+2,974 p.p.
Respinge ca neîntemeiată excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune. Respinge pe fond ac?iunea ca neîntemeiată. Ia act că pârâta î?i rezervă dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronun?ată în ?edin?ă publică la data de 30.01.2014.
Respinge ca neîntemeiată excep?ia prescrip?iei dreptului material la ac?iune. Respinge pe fond ac?iunea ca neîntemeiată. Ia act că pârâta î?i rezervă dreptul de a solicita cheltuieli pe cale separată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronun?ată în ?edin?ă publică la data de 30.01.2014.
Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca fiind neîntemeiată. Admite în parte acţiunea formulată de către reclamanta CHIVU GARIP IRINA LAURA în contradictoriu cu pârâta OTP BANK ROMANIA SA. Constată nulitatea absolută parţială a clauzelor 5.2 şi 5.4 din contractul de credit nr. C2204/1000/12485/08.09.2008 în ce priveşte posibilitatea băncii să modifice unilateral dobânda . Respinge capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a clauzelor 3 alin.d , 5 alin. a şi 6.4 din contractul de credit nr. C2204/1000/12485/08.09.2008 şi privind restituirea sumei încasate în urma majorării marjei băncii ca fiind neîntemeiate . Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiat . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare . Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22.01.2014 .
Respinge ca neintemeiate exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei de obiect. Admite in parte cererea. Constata caracterul abuziv al clauzei prevazute la pct. 5.2 si pct. 6.2 – 6.3 din contractul de credit ipotecar nr. C2204/1000/9100/14.04.2008 : “Dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii”, “Pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica unilateral nivelul comisioanelor si taxelor , fara consimtamantul clientului”, “ Pentru orice alte servicii prestate de catre Banca, Clientul datoreaza Bancii, corespunzator Conditiilor Generale de Afaceri ale acesteia, speze, taxe si comisioane calculate conform Tarifului de taxe si comisioane al Bancii”. Obliga parata sa restituie reclamantilor suma reprezentand diferenta dintre dobanda incasata de banca incepand cu data de 16.09.2010 si dobanda calculata in raport de valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni si marja fixa a bancii de 6,77 % . Obliga parata sa plateasca reclamantilor suma de 4300 lei cheltuieli de judecata. Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Respinge exceptia de netimbrare. Admite exceptia lipsei de obiect a capetelor 1,3 si 5 ale cererii. Respinge capetele 1,3 si 5 ale cererii,ca fiind lipsite de obiect. Admite exceptia prescriptiei capatului 13 al cererii. Respinge capatul 13 al cererii,ca fiind prescris. Respinge actiunea precizata formulata de reclamanta BOICU LENUTA LOREDANA,in contradictoriu cu paratele OTP BANK ROMANIA SA BUCURESTI si OTP BANK ROMANIA SA SUCURSALA BOTOSANI,ca fiind lipsita de obiect. Obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu expert in cuantum de 500 lei. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, azi, 13.05.2014.
Admite în parte acţiunea precizată . Constată caracterul abuziv al clauzei contractuale conţinute de art. 5 pct. 5.2 şi art. 5.4 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/2300/8037/21.03.2008. Obligă pârâta să recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamantului în temeiul contractului de credit nr. C2204/2300/8037/21.03.2008 după următoarea formula: marja băncii fixă în valoare de 2,935 % +valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni. Obligă pârâta să precizeze şi să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adiţional la contractul de credit nr. C2204/2300/8037/21.03.2008 cuprinzând: a) precizarea şi definirea elementelor componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora; b) modalitatea de modificare a dobânzii exclusivă în funcţie de indicele de referinţă LIBOR, cu menţiunea că marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părţilor, modificarea urmând a se produce atât în sens crescător , cat si în sens descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţă LIBOR. Obligă pârâta să plătească reclamantului echivalentului în lei al sumei de 15 936,31 CHF reprezentând dobânda încasată abuziv . Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3090,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18.12.2013.
Admite cererea. Dispune completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 14154/19.06.2013 în sensul că: admite cererea de majorare a onorariului de expert cu suma de 1250 lei formulată de d-l expert contabil Ferecatu Gheorghe. Obligă reclamantul să plătească în contul Biroului Local de Expertize suma de 1250 lei, reprezentând onorariu expertiză. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Admite în parte acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzei contractuale conţinute de art. 6 pct 6.1 şi de art. 6 pct. 6.4 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2202/1130/4923/02.04.2007. Obliga parata sa recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamantului în temeiul contractului de credit nr. C2202/1130/4923/02.04.2007 dupa următoarea formula: marja băncii fixa în valoare de 3,20% +valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni. Obliga parata sa precizeze si să actualizeze contractul de credit prin semnarea unor acte aditionale la contractul de credit nr. C2202/1130/4923/02.04.2007, în cuprinzind: a) precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora. b) modalitatea de modificare a dobanzii exclusiva în functie de indicele de referinta libor, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputind fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea urmind a se produce atat in sens crescator , cat si in sens descrescator, în functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR. Obliga parata la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 5941,32 CHF, reprezentând dobânda încasată abuziv până la data de 16.02.2012 şi a dobânzii legale aferente până la data achitării efective. Obligă pârâta la plata sumei de 2178,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26.10.2012.
Dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 12660 pronunţată la data de 04.06.2013 de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 16999/299/2011, în sensul că în cadrul soluţiei privind cererea de intervenţie în interes propriu formulată de IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA, din eroare numele acestora a fost consemnat greşit, indicându-se numele intervenienţilor DUDĂU RADU şi DUDĂU ROXANA, motiv pentru care aceste nume consemnate în cadrul soluţiei privind cererea de intervenţie în interes propriu formulată de IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA, se înlocuiesc cu numele intervenienţilor IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA. Cu apel în termen 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.11.2013. Dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii civile pronunţată la data de 29.10.2013 de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 16999/299/2011, în sensul că încheierea este supusă aceleiaşi căi de atac ca hotărârea în legătură cu care s-a solicitat, respectiv apel şi nu recurs cum din eroare s-a menţionat. Cu apel în termen 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.11.2013.
Dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 12660 pronunţată la data de 04.06.2013 de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 16999/299/2011, în sensul că în cadrul soluţiei privind cererea de intervenţie în interes propriu formulată de IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA, din eroare numele acestora a fost consemnat greşit, indicându-se numele intervenienţilor DUDĂU RADU şi DUDĂU ROXANA, motiv pentru care aceste nume consemnate în cadrul soluţiei privind cererea de intervenţie în interes propriu formulată de IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA, se înlocuiesc cu numele intervenienţilor IFRIM DANIEL şi IFRIM RALUCA. Cu apel în termen 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.11.2013. Dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii civile pronunţată la data de 29.10.2013 de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. 16999/299/2011, în sensul că încheierea este supusă aceleiaşi căi de atac ca hotărârea în legătură cu care s-a solicitat, respectiv apel şi nu recurs cum din eroare s-a menţionat. Cu apel în termen 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05.11.2013.
Admite în parte acţiunea. Constată că art. 8.1, art. 8.3, art. 9.1 lit. e, art. 9. 2 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă, nr. C 2204/2110/3650 încheiat între reclamanţi şi pârâtă la data de 08.06.2007, constituie clauze abuzive. Dispune înlăturarea clauzelor abuzive menţionate mai sus, cu menţinerea celorlalte dispoziţii din contract. Obligă pârâta la restituirea către reclamanţi a sumelor de bani plătite în plus ca urmare a aplicării clauzelor abuzive menţionate, astfel: diferenţa de dobândă de 0,4 % încasată în perioada 28.03.2008-04.07.2012, precum şi orice comision încasat în baza art. 9.1 lit. e din contract, în perioada 28.03.2008-04.07.2012 . Respinge în rest acţiunea, ca neîntemeiată. Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Admite excepţia tardivităţii apelului formulat de apelantul-reclamant. Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant ca tardiv. Ia act că apelanta-pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată. Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă ca neîntemeiat. Ia act că apelantul-reclamant şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe calşe separată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică.
Admite în parte acţiunea. Constată caracterul abuziv al clauzei contractuale conţinute de art. 8.3 şi de art. 8.1 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1140/4012/24.07.2007, în partea având următorul conţinut ” dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii. Constată caracterul abuziv al clauzei contractuale conţinute de art. 5.4 şi de art. 5.1 din Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1140/8299/15.04.2008, în partea având următorul conţinut ” dobânda este variabilă în conformitate cu politica băncii”. Obliga parata sa recalculeze nivelul dobanzii percepute reclamantului în temeiul contractului de credit nr. C2204/1140/4012/24.07.2007 dupa urmatoarea formula: marja băncii fixa în valoare de 3,3% +valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni. Obliga parata sa recalculeze nivelul dobanzii percepute reclamantului în temeiul contractului de credit nr C2204/1140/8299/15.04.2008 dupa urmatoarea formula: marja bancii fixa în valoare de 4,22%+valoarea indicelui de referinta LIBOR la 3 luni. Obliga parata sa precizeze si să actualizeze contractele de credit prin semnarea unor acte aditionale la contractul de credit nr. C2204/1140/8299/15.04.2008 şi C2204/1140/4012/24.07.2007, în cuprinzind: a) precizarea si definirea elementelor componente ale dobanzii si a cuantumului acestora. b) modalitatea de modificare a dobanzii exclusiva în functie de indicele de referinta libor, în virtutea clauzei de indexare cuprinsa in contract, cu mentiunea ca marja bancii este fixa, neputind fi modificata decat prin acordul scris al partilor, modificarea urmind a se produce atat in sens crescator , cat si in sens descrescator, în functie de variatiile indicelui de referinta LIBOR. Obliga parata la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 12004,47 CHF , reprezentând dobânda încasată abuziv până la data de 06.02.2012 şi a dobânzii legale aferente până la data achitării efective. Obligă pârâta la plata sumei de 1967 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01.06.2012.
Admite, în parte, cererea, în sensul că:Obligă pe pârâta OTP BANK ROMANIA SA la recalcularea dobânzii percepute în baza contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C2204/3200/4729/28.08.2007, după următoarea formulă: marja fixă + valoarea indicelui LIBOR la trei luni, începând cu data de 28.08.2007 şi până la finalizarea contractului.Obligă pe pârâtă să actualizeze art. 8.1 din Contractul de credit menţionat, în sensul că dobânda este variabilă, fiind compusă din indicele de referinţă LIBOR la trei luni şi din marja fixă a băncii, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia. Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 9.2 din contract şi obligă pe pârâta OTP BANK ROMANIA SA la eliminarea din contract a acestei clauze.Respinge restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.Obligă pe pârâta OTP BANK ROMANIA SA la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Admite în parte cererea astfel cum a fost precizată. Constată nulitatea prevederilor art. 5.2 şi 5.4 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă nr. C2204/1000/13256/1.10.2008 şi a prevederilor art. 6.2 din contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. C2202/1000/8089/10.10.2008 ca fiind clauze abuzive. Respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate. Obligă pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 1100 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani plătite anterior datei de14.08.2009, ca neîntemeiată. Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Vlase Anca Gabriela, în contradictoriu cu pârâta OTP Financing Solutions BV, prin mandatar OTP Bank România SA Bank. Constată că art. 5 pct. 5.2 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C2204/1110/6784 încheiat la data de 16.01.2008 constituie clauză abuzivă în sensul art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Constată că marja băncii are valoarea de 3,0036%. Obligă pârâta să recalculeze nivelul dobânzii percepute reclamantei în temeiul contractului de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C2204/1110/6784 încheiat la data de 16.01.2008 după următoarea formula: marja băncii în valoare de 3,0036%+valoarea indicelui de referinţa LIBOR la 3 luni şi să emită un nou grafic de plăţi, precum şi să restituie reclamantei suma de 11.009,25 CHF, în echivalentul în lei la data plăţii efective, cu titlu de dobândă încasată în plus, aferentă perioadei 14.09.2010-16.10.2012. Obligă pârâta să precizeze si să definească elementele componente ale dobânzii şi a cuantumului acestora din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C2204/1110/6784 încheiat la data de 16.01.2008, precum şi să precizeze modalitatea de modificare a dobânzii exclusiv în funcţie de indicele de referinţa LIBOR, în virtutea clauzei de indexare cuprinsă in contract, cu menţiunea ca marja băncii este fixa, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părţilor, modificarea urmând a se produce atât în sens crescător, cât şi în sens descrescător, în funcţie de variaţiile indicelui de referinţa LIBOR. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3.307,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru, timbru judiciar şi onorariu de expert. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi 29.04.2013.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Matei Ciprian în contradictoriu cu pârâta OTP Bank Romania SA. Constată caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art. 6 pct. 6.2 din Contractul de credit nr. C2202/1200/7241/07.05.2008, înlăturând-o din contract. Obligă pârâta să recalculeze nivelul dobânzii percepută reclamantului, după următoarea formulă: marja băncii fixă de 4,99% + valoarea indicelui de referinţă LIBOR (actulaizat periodic). Obligă pârâta să precizeze şi să actualizeze contractul de credit prin semnarea unui act adiţional care să cuprindă modalitatea legală de modificare a dobânzii: atât în sens crescător cât şi descrescător, exclusiv în funcţie de variaţia indicelui de referinţă LIBOR, independent de voinţa băncii concretizată în marja sa; periodicitatea indicelui LIBOR pe care pârâta o are în vedere pentru calculul dobânzii (1 lună/3 luni/6 luni/1an). Obligă pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 4595,16 CHF reprezentând dobânda încasată în plus, până în februarie 2013. Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 2940 lei. Respinge restul pretenţiilor. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi 21 martie 2013.
în temeiul dispoziţiilor art. 151 cpc repune cauza pe rol în vederea discutării trimiterii dosarlui către un complet specializat pentru litigiile între profesionişti. Acordă termen de judecată la data de 28.03.2011, complet Ar11, ora 08,30, pentru când se vor cita părţile cu această menţiune. Irevocabilă.
Admite cererea de chemare în judecată Constată caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 5.2 din contractul de credit ipotecar nr. C2204/1000/13514 din data de 13.10.2008 doar în ceea ce priveşte posibilitatea pârâtei de a varia dobânda în funcţie de politica OTP Bank Romania SA, de costurile de finanţare ale Băncii şi de evoluţia pieţei financiar-bancare şi al clauzei cuprinse în art. 5.4 din acelaşi contract, în forma sa anterioară încheierii actului adiţional. Obligă pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5355,59 CHF. Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecata. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, 12.12.2012.
Admite exceptia l.calitatii proc pasive a OTP Bank- Suc Baneasa. Respinge actiunea fata de aceasta parata. Admite actiunea precizata. Constata ca clauzele 6.1. si,6.2. si 8.8. din contract sunt abuzive. Dispune derularea in continuare a contarctului cu eliminarea clauzelor contractuale prevazute la art. 6.1. si 8.8. din contract. Dipune odificarea clauzei 6.2. in sensul calcularii ratei dobanzoii in functie l de LIBOR CHF. Obliga parata sa refaca graficul de rambursare in sensul aratat. Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 10498 CHF- c/val in lei la data platii. Ia act ca nu se sol. ch. judecata. Cu recurs.
Admite în parte cererea . Respinge capătul de cerere privind completarea sentinţei civile nr. 12006/27.05.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti în dosarul nr. 60688/299/2012 ca fiind neîntemeiat . Admite capătul de cerere privind lămurirea sentinţei civile nr. 12006/27.05.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti în dosarul nr. 60688/299/2012. Lămureşti dispozitivul sentinţei civile în sensul că marja fixă a băncii stabilită iniţial în contractul de credit nr.C2204/1120/3504/10.07.2007 este în cuantum de 3,7845% . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.11.2013.
Admite în parte cererea. Constată nulitatea absolută parţială a art. 8.1 din contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca pentru persoane fizice nr. C2204/1120/4510/30.08.2007 în ceea ce priveşte posibilitatea pârâtei de a varia dobânda în funcţie de „politica băncii”. Constată nulitatea absolută a art. 9.2 din acelaşi contract de credit. Obligă pârâta să anuleze planul de rambursare emis la data de 06 mai 2008. Constată că dobânda datorată de reclamanţi pârâtei pentru perioada 06.05.2008- noiembrie 2012 este de 23.517,84 CHF. Obligă pârâta să restituie reclamanţilor suma de 19.404,15 CHF, reprezentând plată nedatorată. Respinge cererea ca neîntemeiată pentru rest. Ia act de manifestarea de voinţă a reclamanţilor de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. Ia act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 februarie 2013.
Admite in parte cererea. Constata nulitatea clauzelor abuzive prevazute de art. 8.1 si 8.3 din contractul de credit nr. C2204/1500/5642/30.10.2007. Constata nulitatea clauzelor abuzive prevazute de art. 5.2 si 5.4 din contractul de credit nr. C2204/1500/7110/13.02.2008. Constata nulitatea clauzelor abuzive prevazute de art. 5.2 si 5.4 din contractul de credit nr. C2204/1000/13468/07.10.2008. Constata ca dobanda in contractul de credit nr. C2204/1500/5642/30.10.2007 este variabila, compusa elementul fix – marja bancii – avand valoarea de 2,9128 % si elementul variabil– indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni. Constata ca dobanda in contractul de credit nr. C2204/1500/7110/13.02.2008 este variabila, compusa elementul fix – marja bancii – avand valoarea de 2.9555% si elementul variabil– indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni. Constata ca dobanda in contractul de credit nr. C2204/1000/13468/07.10.2008 este variabila, compusa elementul fix – marja bancii – avand valoarea de 4.7916% si elementul variabil– indicele de referinta LIBOR CHF la 3 luni. Cu recurs in 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, azi, 23.01.2013.
Respinge recursul ca nefondat. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică.
Respinge recursul declarat de pârâta OTP BANK ROMANIA SA BUCURESTI împotriva deciziei civile nr. 27 din 23 ianuarie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila, ca nefondat. Irevocabila
Vom publica in aceasta brosura TOATE procesele impotriva bancilor din Romania
Cele mai importante legi, ordonante, decrete, directive, coduri civile in apararea drepturilor consumatorului sunt descrise cu link direct la textul de lege. Mai jos gasiti PRIMI PASI, o descriere concreta a pasilor care trebuie efectuati pentru a va recastiga drepturile in instanta.
1. Dir 93/13 CEE, Cel mai important. Clauzele „inechitabile”
2. Legea 193/2000, Clauzele „abuzive”
3. Legea 296/2004, Codul consumului Art 27, lit. b, Art 56
4. Legea 190/1999, Creditului ipotecar
5. Ordonanta 21/1992, Protectia Consumatorului
6. Ordonanta 99/2006 Art 117 Alin 1 si 2
7. Ordonanta 174/2008 pt cei ce vor marja fixa prin AA
8. Ordonanta 50/2010 pt procesele incepute in toamna 2010
9. Legea 288/2010 pt cei cu AA refuzate
10. Legea 363/2007 pt cei cu contracte din 2008
11. Legea 146/1997 Art 15, lit. j., Fara taxa timbru
12. Legea 202/2010, Mica reforma in justitie
13. Decret 167/1958 , Prescriptia extinctiva
14. Cod Civil Art. 992-997, Plata nedatorata
15. Cod Civil Art 7201, Conciliere directa
16. Constitutia Romaniei Art. 115
17. Tratatul de Functionare UE (TFUE) Art 276
18. Cod proc. Civ. Art 10, Alin 4
19. Cod proc. Civ. Art. 153, Alin 3
Singura cale de a inlatura clauzele abuzive din contractele de credit OTP sau ale altei banci este prin invocarea in instanta a legilor de mai sus.
Exista doua cai pentru rezolvarea litigiului, si nici una nu exclude pe cealalalta, in multe cazuri se merge pe ambele variante, in acelasi timp, sau dupa ce ati dat-o in bara cu prima varianta, mergeti pe a doua varianta:
1.. Depunerea unei petitii la CJPC / ANPC local
2. Actionand banca in instanta
PRIMII PASI
Actionand banca in instanta direct-personal
Chemare in judecata
Trebuie sa aveti un avocat langa Dvs. daca decideti sa dati piept cu banca de unul singur. DA, au fost cazuri in care clientii au castigat procese de unul singur contra unei banci, dar in toate cazurile au consultat avocati. Cu totul ca pe baza informatiilor prezentate pe siteul nostru, citind toate sentintele definitive ati putea teoretic sa invingeti banca de unul singur, aveti sansa mare de a face ceva gresala de pilotaj pe drum si sa iesiti in decor.
Sper ca pasii descrisi impreuna cu legislatia de mai sus si jurisprudenta prezentata pe acest site si pe pagina noastra facebook, va vor ajuta sa va recastigati drepturile care v-au fost incalcate de banca.
Art. 1. – Prezenta lege stabileste regulile in domeniul prevenirii insolventei si al insolventei.
Art. 2. – Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia.
Art. 3. – (1) Procedurile prevazute de prezenta lege se aplica profesionistilor, astfel cum sunt definiti la art. 3 alin. (2) din Codul civil, cu exceptia celor care exercita profesii liberale, precum si a celor cu privire la care se prevad dispozitii speciale in ceea ce priveste regimul insolventei lor
(2) Procedura prevazuta de prezenta lege se aplica si regiilor autonome
(3) Procedura prevazuta de prezenta lege nu este aplicabila unitatilor si institutiilor de invatamant preuniversitar, universitar si entitatilor prevazute la art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
CAPITOLUL II
Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa. Definitii
SECTIUNEA 1
Principii
Art. 4. – Prevederile prezentei legi se bazeaza pe urmatoarele principii:
1. maximizarea gradului de valorificare a activelor si de recuperare a creantelor;
2. acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare judiciara;
3. asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare si derulare a procedurii intr-un timp util si rezonabil, intr-o maniera obiectiva si impartiala, cu un minim de costuri;
4. asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelasi rang;
5. asigurarea unui grad ridicat de transparenta si previzibilitate in procedura;
6. recunoasterea drepturilor existente ale creditorilor si respectarea ordinii de prioritate a creantelor, avand la baza un set de reguli clar determinate si uniform aplicabile;
7. limitarea riscului de credit si a riscului sistemic asociat tranzactiilor cu instrumente financiare derivate prin recunoasterea compensarii cu exigibilitate imediata in cazul insolventei sau al unei proceduri de prevenire a insolventei unui cocontractant, avand ca efect reducerea riscului de credit la o suma neta datorata intre parti sau chiar la zero atunci cand, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garantii financiare;
8. asigurarea accesului la surse de finantare in procedurile de prevenire a insolventei, in perioada de observatie si de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creante;
9. fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament egal intre creditorii de acelasi rang, a recunoasterii prioritatilor comparative si a acceptarii unei decizii a majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti creditori plati egale sau mai mari decat ar primi in faliment;
10. favorizarea, in procedurile de prevenire a insolventei, a negocierii/renegocierii amiabile a creantelor si a incheierii unui concordat preventiv;
11. valorificarea in timp util si intr-o maniera cat mai eficienta a activelor;
12. in cazul grupului de societati, coordonarea procedurilor de insolventa, in scopul abordarii integrate a acestora;
13. administrarea procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa de catre practicieni in insolventa si desfasurarea acestora sub controlul instantei de judecata.
SECTIUNEA a 2-a
Definitii
Art. 5. – In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile au urmatoarele semnificatii:
1. acord de compensare bilaterala (netting) reprezinta:
a) orice acord master de netting – orice intelegere sau clauza in cadrul unui contract financiar calificat dintre doua parti, prin care se prevede un netting al unor plati ori o indeplinire a unor obligatii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultand din sau avand legatura cu unul ori mai multe contracte financiare calificate;
b) orice acord master – master de netting – orice acord master de netting intre doua parti, prin care se prevede netting-ul intre doua sau mai multe acorduri master de netting;
c) orice intelegere de garantare subsecventa ori in legatura cu unul sau mai multe acorduri master de netting;
2. activitati curente reprezinta acele activitati de productie, comert sau prestari de servicii si operatiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor in perioada de observatie si in perioada de reorganizare, in cursul normal al activitatii sale, cum ar fi:
a) continuarea activitatilor contractate si incheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate;
b) efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora;
c) asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente;
3. administrator interimar este persoana fizica sau juridica desemnata de Banca Nationala a Romaniei, iar, in cazul cooperativelor de credit, si comitetul de administrare speciala desemnat de casa centrala a cooperativelor de credit, abilitata sa ia masuri de conservare, in scopul prevenirii diminuarii activului si a cresterii pasivului institutiei de credit, de la momentul depunerii unei cereri de deschidere a procedurii falimentului si pana la data numirii lichidatorului judiciar, in procedura falimentului institutiilor de credit;
4. administrator special este persoana fizica sau juridica desemnata de adunarea generala a actionarilor/asociatilor/membrilor debitorului, imputernicita sa le reprezinte interesele in procedura si, atunci cand debitorului i se permite sa isi administreze activitatea, sa efectueze, in numele si pe contul acestuia, actele de administrare necesare;
5. averea debitorului reprezinta totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale, inclusiv cele dobandite in cursul procedurii insolventei, care pot face obiectul executarii silite potrivit Codului de procedura civila;
6. Buletinul procedurilor de insolventa, denumit in continuare BPI, este publicatia editata de Oficiul National al Registrului Comertului, care are drept scop publicarea citatiilor, convocarilor, notificarilor si comunicarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar dupa deschiderea procedurii de insolventa prevazute de prezenta lege, precum si a altor acte care, potrivit legii, trebuie publicate;
7. centrul principalelor interese ale debitorului, in situatia procedurii de insolventa cu element de extraneitate, este, pana la proba contrarie, dupa caz:
a) sediul social al persoanei juridice;
b) sediul profesional al persoanei fizice care exercita o activitate economica sau o profesie independenta;
c) domiciliul persoanei fizice care nu exercita o activitate economica sau o profesie independenta;
8. cererea comuna de deschidere a procedurii insolventei este cererea formulata de debitor sau creditor, avand drept scop deschiderea procedurii insolventei in mod concomitent impotriva a 2 sau a mai multor membri ai grupului de societati, in cadrul unor dosare separate, repartizate spre solutionare aceluiasi judecator-sindic;
9. controlul este capacitatea de a determina sau influenta in mod dominant, direct ori indirect, politica financiara si operationala a unei societati sau deciziile la nivelul organelor societare. O persoana va fi considerata ca detinand controlul atunci cand:
a) detine in mod direct sau indirect o participatie calificata de cel putin 40% din drepturile de vot ale respectivei societati si niciun alt asociat sau actionar nu detine in mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;
b) detine in mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot in adunarea generala a societatii respective;
c) in calitate de asociat sau actionar al respectivei societati dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administratie, conducere sau supraveghere;
10. consumator captiv este consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul;
11. contractul financiar calificat este:
a) orice contract avand ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate;
b) orice acord repo si acord reverse repo;
c) orice contract buy-sellback si sell-buyback; precum si
d) orice contract avand ca obiect operatiuni de imprumut de valori mobiliare, realizate pe pietele reglementate, pietele asimilate sau pietele la buna intelegere, astfel cum sunt acestea reglementate;
12. contract de compensare bilaterala reprezinta oricare dintre urmatoarele:
A. orice contract sau clauza cuprinsa intr-un contract incheiat intre institutia de credit debitoare si orice alta entitate, inclusiv persoane fizice, avand ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pietele reglementate, pietele asimilate ori pe pietele la buna intelegere, prin care se stipuleaza compensarea unor obligatii de plata sau obligatii de a face, prezente ori viitoare, decurgand din sau avand legatura cu unul ori mai multe astfel de contracte, inclusiv orice garantie accesorie ori avand legatura cu acestea; sau
B. orice contract sau clauza, de natura celor prevazute la lit.A, prin care se stipuleaza compensarea unor obligatii de plata sau obligatii de a face, prezente ori viitoare, decurgand din unul sau mai multe contracte de compensare bilaterala, inclusiv orice garantie accesorie ori avand legatura cu acestea, in temeiul carora compensarea bilaterala contractuala se poate realiza prin una sau mai multe dintre urmatoarele modalitati:
a) stingerea si/sau devansarea scadentei oricarei obligatii de plata ori obligatii de a face decurgand din unul sau mai multe contracte din categoria celor prevazute mai sus;
b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piata, valori de lichidare ori valori de inlocuire a oricarei obligatii care a fost stinsa sau a carei scadenta a fost devansata potrivit prevederilor lit. a);
c) conversia intr-o singura moneda a oricarei valori calculate potrivit prevederilor lit. b);
d) compensarea, pana la obtinerea unei sume nete, a oricaror valori calculate potrivit prevederilor lit. b), asa cum au fost convertite potrivit prevederilor lit. c);
e) lichidarea bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare;
13. coordonarea procedurala reprezinta setul de masuri menite sa coreleze procedurile de insolventa deschise impotriva membrilor unui grup de societati, cu scopul de a asigura celeritatea si armonizarea procedurilor, precum si minimizarea costurilor;
14. creante bugetare reprezinta creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora. isi pastreaza aceasta natura si creantele bugetare care nu sunt acoperite in totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor detinute, pentru partea de creanta neacoperita;
15. creante care beneficiaza de o cauza de preferinta sunt acele creante care sunt insotite de un privilegiu si/sau de un drept de ipoteca si/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, si/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garant fata de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinta. in cazul in care debitorul este tert garant, creditorul care beneficiaza de o cauza de preferinta va exercita drepturile corelative numai in ceea ce priveste bunul sau dreptul respectiv. Aceste cauze de preferinta au intelesul dat lor de Codul civil, daca prin lege speciala nu se prevede altfel;
16. categoria de creante defavorizate este considerata a fi categoria de creante pentru care planul de reorganizare prevede cel putin una dintre modificarile urmatoare pentru creantele categoriei respective:
a) o reducere a cuantumului creantei si/sau a accesoriilor acesteia la care creditorul este indreptatit potrivit prezentei legi;
b) o reducere a garantiilor ori reesalonarea platilor in defavoarea creditorului, fara acordul expres al acestuia;
17. concordat preventiv este un contract incheiat intre debitorul in dificultate financiara, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin 75% din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, omologat de judecatorul-sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare si de realizare a creantelor acestor creditori, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla;
18. creante salariale sunt creantele ce izvorasc din raporturi de munca si raporturi asimilate intre debitor si angajatii acestuia. Aceste creante sunt inregistrate din oficiu in tabelul de creante de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar;
19. creditor indreptatit sa participe la procedura este acel titular al unui drept de creanta asupra averii debitorului, care a inregistrat o cerere de inscriere a creantei, in urma admiterii careia acesta dobandeste drepturile si obligatiile reglementate de prezenta lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor inceteaza ca urmare a neinscrierii sau a inlaturarii din tabelele creditorilor intocmite succesiv in procedura, precum si prin inchiderea procedurii; au calitatea de creditor, fara a depune personal declaratiile de creanta, salariatii debitorului;
20. creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta asupra patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile. Prin creanta certa, in sensul prezentei legi, se intelege acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolventei doar in cazul in care, dupa compensarea datoriilor reciproce, de orice natura, suma datorata acestora va depasi suma prevazuta la pct. 72;
21. creditor cu creante curente sau creditor curent este acel creditor ce detine creante certe, lichide si exigibile, nascute in timpul procedurii de insolventa, si care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanta, conform documentelor din care rezulta;
22. creditori chirografari sunt creditorii debitorului inscrisi in tabelele de creante care nu beneficiaza de o cauza de preferinta. Sunt creditori chirografari si creditorii care beneficiaza de cauze de preferinta, ale caror creante nu sunt acoperite in totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor detinute, pentru partea de creanta neacoperita. Simpla inscriere in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare a unei creante nu determina transformarea acesteia in creanta care beneficiaza de o cauza de preferinta;
23. creditori indispensabili sunt creditorii chirografari care furnizeaza servicii, materii prime, materiale sau utilitati fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti de niciun alt furnizor care ofera servicii, materii prime, materiale sau utilitati de acelasi fel, in aceleasi conditii financiare;
24. creditor strain este creditorul al carui domiciliu sau, dupa caz, sediu este stabilit intr-un stat strain;
25. data deschiderii procedurii reprezinta:
a) in cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronuntarii incheierii judecatorului-sindic, prevazuta la art. 71;
b) in cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronuntarii sentintei judecatorului-sindic, prevazuta la art. 72;
c) in cazul insolventei transfrontaliere, momentul la care hotararea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar daca aceasta nu are caracter definitiv;
26. debitor este persoana fizica sau juridica care poate fi subiect al unei proceduri prevazute de prezenta lege;
27. debitor in dificultate financiara este debitorul care, desi executa sau este capabil sa execute obligatiile exigibile, are un grad de lichiditate pe termen scurt redus si/sau un grad de indatorare pe termen lung ridicat, ce pot afecta indeplinirea obligatiilor contractuale in raport cu resursele generate din activitatea operationala sau cu resursele atrase prin activitatea financiara;
28. extras al raportului de activitate reprezinta un rezumat al masurilor luate de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Mentionarea urmatoarelor elemente este obligatorie:
a) persoanele de specialitate desemnate potrivit prevederilor art. 61, precum si onorariul acestora;
b) actele de dispozitie asupra averii debitorului si documentele incheiate in acest sens, inclusiv procesul-verbal de adjudecare sau contractul de vanzare, dupa caz;
c) incheierea, modificarea sau incetarea unor contracte la care debitorul este parte;
d) situatia incasarilor si platilor, in sinteza;
e) promovarea unor actiuni prevazute la art. 117-122 sau la art. 169;
f) masuri privind acordarea unei protectii corespunzatoare creditorului care beneficiaza de o cauza de preferinta;
g) stadiul efectuarii inventarierii, daca este cazul;
29. insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, astfel:
a) insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa 60 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa;
b) insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei;
30. insolventa institutiei de credit este acea stare a institutiei de credit aflate in una dintre urmatoarele situatii:
a) incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti;
b) scaderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a institutiei de credit;
c) retragerea autorizatiei de functionare a institutiei de credit, potrivit prevederilor legale, ca urmare a imposibilitatii de redresare financiara a unei institutii de credit;
31. insolventa societatii de asigurare/reasigurare este acea stare a societatii de asigurare/reasigurare caracterizata prin una dintre urmatoarele situatii:
a) incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti;
b) scaderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumatate din limita minima prevazuta de reglementarile legale in vigoare pentru fondul de siguranta;
c) imposibilitatea restabilirii situatiei financiare a societatii de asigurare/reasigurare in cadrul procedurii de redresare financiara;
32. instanta straina este autoritatea judecatoreasca sau orice alta autoritate competenta potrivit legii statului de origine, abilitata sa deschida si sa controleze sau sa supravegheze o procedura straina ori sa adopte hotarari in cursul derularii unei asemenea proceduri;
33. instrumente financiare sunt valori mobiliare, titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv, instrumente ale pietei monetare, contracte futures, inclusiv contracte care implica plata unor diferente in numerar, contracte forward pe rata dobanzii, swap-uri pe rata dobanzii, cursul de schimb si actiuni, optiuni pe orice instrument financiar prevazut in aceste categorii, inclusiv contracte care implica plata unor diferente in numerar, precum si optiuni pe cursul de schimb, rata dobanzii si instrumente financiare derivate pe marfuri si orice alt instrument admis la tranzactionare pe o piata reglementata intr-un stat membru sau pentru care s-a facut o cerere de admitere la tranzactionare pe o astfel de piata;
34. intelegere de garantare este orice contract/instrument de garantare a unui acord de netting sau a unor contracte financiare calificate, incluzand: gajuri, scrisori de garantie, garantii personale si altele asemenea;
35. grup de societati inseamna doua sau mai multe societati interconectate prin control si/sau detinerea participatiilor calificate;
36. mandat ad-hoc este o procedura confidentiala, declansata la cererea debitorului in dificultate financiara, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla;
37. membru al grupului poate fi oricare din societatile grupului, indiferent daca este societatea-mama sau un membru controlat al grupului;
38. membru controlat al grupului este acea societate controlata de societatea-mama;
39. obligatie de cooperare reprezinta indatorirea instantelor si a practicienilor in insolventa de a asigura coordonarea procedurala prin urmatoarele mijloace:
a) schimbul de informatii cu privire la procedura, in special in privinta creantelor, activelor si masurilor luate de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar;
b) deschiderea concomitenta a procedurilor de insolventa a membrilor grupului, la cererea debitorilor sau a creditorilor;
c) fixarea corelata a termenelor procedurale, precum si a sedintelor adunarii creditorilor;
d) in cazul in care nu a fost desemnat acelasi practician in insolventa pentru fiecare membru al grupului, coordonarea comunicarii intre practicienii in insolventa de catre practicianul desemnat in dosarul privind societatea-mama sau, dupa caz, societatea cu cea mai mare cifra de afaceri conform ultimei situatii financiare anuale publicate;
40. operatiunea de compensare bilaterala (netting) presupune realizarea, in legatura cu unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre urmatoarele operatiuni:
a) incetarea unui contract financiar calificat si/sau accelerarea oricarei plati sau indepliniri a unei obligatii ori realizari a unui drept in baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate avand ca temei un acord de compensare bilaterala (netting);
b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piata, valori de lichidare ori valori de inlocuire a oricareia dintre obligatiile sau drepturile la care se refera lit. a);
c) conversia intr-o singura moneda a oricarei valori, calculata potrivit lit. b);
d) compensarea, pana la obtinerea unei sume nete (off-set), a oricaror valori calculate potrivit lit. b) si convertite potrivit prevederilor lit. c);
41. participatie calificata inseamna fractiunea de capital cuprinsa intre 20% si 50% detinuta de catre o persoana in alta societate;
42. perioada de observatie este perioada cuprinsa intre data deschiderii procedurii insolventei si data confirmarii planului de reorganizare sau, dupa caz, a intrarii in faliment;
43. piata reglementata este sistemul de tranzactionare prevazut de art. 125 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare;
44. procedura colectiva este procedura in care creditorii participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de prezenta lege;
45. procedura falimentului este procedura de insolventa, concursuala, colectiva si egalitara, care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat;
46. procedura generala reprezinta procedura de insolventa prevazuta de prezenta lege, prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute la art. 38 alin. (1), fara a le indeplini simultan si pe cele de la art. 38 alin. (2), intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului;
47. procedura simplificata reprezinta procedura de insolventa prevazuta de prezenta lege, prin care debitorul care indeplineste conditiile prevazute la art. 38 alin. (2) intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 20 de zile, perioada in care vor fi analizate elementele prevazute la art. 38 alin. (2) lit. c) si d);
48. procedura romana de insolventa este orice procedura reglementata de prezenta lege, cu exceptia procedurilor de prevenire a insolventei;
49. procedura straina este procedura colectiva, publica, judiciara sau administrativa, care se desfasoara in conformitate cu legislatia in materie de insolventa a unui stat strain, inclusiv procedura provizorie, in care bunurile si activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instante straine, in scopul reorganizarii sau lichidarii activitatii acelui debitor;
50. procedura straina principala este procedura straina de insolventa care se desfasoara in statul in care se situeaza centrul principalelor interese ale debitorului;
51. procedura straina secundara este procedura straina de insolventa, alta decat cea principala, care se desfasoara in statul in care debitorul isi are stabilit un sediu;
52. profesia liberala este profesia exercitata in baza unei calificari profesionale, cu titlu personal, pe propria raspundere si in mod independent, implicand activitati de natura intelectuala in interesul clientului si servind interesul public. Caracteristice pentru aceste profesii sunt: existenta unui cod de etica, pregatirea profesionala continua si confidentialitatea relatiilor cu clientul;
53. programul de plata a creantelor este graficul de achitare a acestora mentionat in planul de reorganizare care include:
a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, dar nu mai mult decat sumele datorate conform tabelului definitiv de creante; in cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinta sumele vor putea include si dobanzile;
b) termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume;
54. reorganizare judiciara este procedura ce se aplica debitorului in insolventa, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, nelimitativ, impreuna sau separat:
a) restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;
b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
c) restrangerea activitatii prin lichidarea partiala sau totala a activului din averea debitorului;
55. reprezentant roman este practicianul in insolventa desemnat ca administrator sau lichidator judiciar ori administrator concordatar, in cadrul unei proceduri romane de insolventa sau de prevenire a insolventei potrivit prevederilor prezentei legi;
56. reprezentant strain este persoana fizica sau juridica, incluzand persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, in cadrul unei proceduri straine sa administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor si a activitatii debitorului sau sa actioneze ca reprezentant al unei proceduri straine;
57. sediul este orice punct de lucru in care debitorul exercita, cu mijloace umane si materiale si cu caracter netranzitoriu, o activitate economica sau o profesie independenta;
58. sediul principal este, in situatia procedurii de insolventa cu element de extraneitate, locul in care se afla, intr-un mod verificabil de catre terti, centrul principal de conducere, supraveghere si gestiune a activitatii statutare a persoanei juridice, chiar daca hotararile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, actionari sau asociati din alte state;
59. sediul profesional este locul in care functioneaza, intr-un mod verificabil de catre terti, conducerea activitatii economice ori a exercitarii profesiei independente a persoanei fizice;
60. sistemul alternativ de tranzactionare este sistemul de tranzactionare prevazut la art. 2 alin. (1) pct. 26 din Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
61. societate inseamna orice entitate de drept privat constituita in temeiul Legii societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
62. societate-mama este societatea care exercita controlul sau influenta dominanta asupra celorlalte societati din grup;
63. societate de asigurare/reasigurare este asiguratorul si/sau reasiguratorul, astfel cum sunt definiti la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare;
64. statul in care se gaseste un bun este:
a) pentru bunurile corporale – statul pe teritoriul caruia este situat bunul;
b) pentru bunurile si drepturile pe care proprietarul sau titularul trebuie sa le inscrie intr-un registru public – statul sub a carui autoritate este pastrat registrul;
c) pentru creante – statul pe teritoriul caruia se afla centrul principalelor interese ale debitorului creantei, astfel cum este determinat la pct. 7;
65. subansamblul functional reprezinta un grup de bunuri ale debitorului care asigura realizarea unui produs finit, de sine statator, sau permite desfasurarea unei afaceri independente;
66. supravegherea exercitata de administratorul judiciar, in conditiile in care nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului, consta in analiza permanenta a activitatii acestuia si avizarea prealabila atat a masurilor care implica patrimonial debitorul, cat si a celor menite sa conduca la restructurarea/reorganizarea acesteia; avizarea se efectueaza avand la baza o raportare intocmita de catre administratorul special, care mentioneaza si faptul ca au fost verificate si ca sunt indeplinite conditiile privind realitatea si oportunitatea operatiunilor juridice supuse avizarii. Supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului se face prin avizul prealabil acordat cel putin cu privire la urmatoarele operatiuni:
a) platile, atat prin contul bancar, cat si prin casierie; aceasta se poate realiza fie prin avizarea fiecarei plati, fie prin instructiuni generale cu privire la efectuarea platilor;
b) incheierea contractelor in perioada de observatie si in perioada de reorganizare;
c) operatiunile juridice in litigiile in care este implicat debitorul, avizarea masurilor propuse privind recuperarea creantelor;
d) operatiunile care implica diminuarea patrimoniului, precum casari, reevaluari etc.;
e) tranzactiile propuse de catre debitor;
f) situatiile financiare si raportul de activitate atasat acestora;
g) masurile de restructurare sau modificarile contractului colectiv de munca;
h) mandatele pentru adunarile si comitetele creditorilor ale societatilor aflate in insolventa la care societatea debitoare detine calitatea de creditor, precum si in adunarile generale ale actionarilor la societatile la care debitorul detine participatii;
i) instrainarea de active imobilizate din patrimoniul societatii la care debitorul detine participatii sau grevarea de sarcini ale acestora, este necesara, pe langa avizul administratorului judiciar, si parcurgerea procedurii prevazute de art. 87 alin. (2) si (3);
67. tabel definitiv de creante este tabelul care cuprinde toate creantele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate in tabelul preliminar si impotriva carora nu s-au formulat contestatii, precum si creantele admise in urma solutionarii contestatiilor sau cele admise provizoriu de catre judecatorul-sindic. in cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creante cuprinde, pe langa creantele nascute anterior deschiderii procedurii, si creantele nascute in perioada de observatie, ce au fost admise la masa credala. in acest tabel se arata suma solicitata, suma admisa si rangul de prioritate al creantei potrivit prevederilor art. 159 si 161;
68. tabelul definitiv consolidat de creante cuprinde totalitatea creantelor care figureaza ca admise in tabelul definitiv de creante si cele din tabelul suplimentar necontestate, precum si cele rezultate in urma solutionarii contestatiilor la tabelul suplimentar. in situatia in care s-a dispus intrarea in faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare, tabelul definitiv consolidat va cuprinde: totalitatea creantelor ce figureaza ca admise in tabelul definitiv de creante, cele din tabelul suplimentar necontestate, cele rezultate in urma solutionarii contestatiilor la tabelul suplimentar, din care se vor deduce sumele achitate pe parcursul derularii planului de reorganizare;
69. tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele scadente sau nescadente, sub conditie sau in litigiu, nascute inainte de data deschiderii procedurii, acceptate de catre administratorul judiciar in urma verificarii acestora. in tabel vor fi mentionate atat suma solicitata de catre creditor, cat si suma acceptata si rangul de prioritate, iar in situatia creditorului aflat in procedura insolventei se va arata si administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat. in cazul procedurii simplificate, in acest tabel se vor inregistra si creantele nascute dupa deschiderea procedurii si pana la momentul intrarii in faliment;
70. tabelul suplimentar cuprinde toate creantele nascute dupa data deschiderii procedurii generale si pana la data inceperii procedurii falimentului, acceptate de catre lichidatorul judiciar in urma verificarii acestora. in tabel vor fi mentionate atat suma solicitata de catre creditor, cat si suma acceptata si rangul de preferinta;
71. testul creditorului privat reprezinta analiza comparativa a gradului de indestulare a creantei bugetare prin raportare la un creditor privat diligent, in cadrul unei proceduri de prevenire a insolventei sau reorganizare, comparativ cu o procedura de faliment. Analiza are la baza un raport de evaluare intocmit de catre un evaluator autorizat membru ANEVAR, desemnat de creditorul bugetar si se raporteaza inclusiv la durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plati propus. Nu constituie ajutor de stat situatia in care testul creditorului privat atesta faptul ca distributiile pe care le-ar primi creditorul bugetar in cazul unei proceduri de prevenire a insolventei sau reorganizare sunt superioare celor pe care le-ar primi intr-o procedura de faliment;
72. valoarea-prag reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa. Valoarea-prag este de 40.000 lei atat pentru creditori, cat si pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit in procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru creante de alta natura decat cele salariale, iar pentru salariati este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
TITLUL I
Proceduri de prevenire a insolventei
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 6. – Prezentul titlu se aplica debitorilor aflati in dificultate financiara.
Art. 7. – (1) Organele care aplica procedurile prevazute de prezentul titlu sunt: instantele judecatoresti, prin presedintele tribunalului sau, dupa caz, prin judecatorul-sindic, mandatarul ad-hoc, respectiv administratorul concordatar
(2) Creditorii participa la procedura in mod individual, in masura permisa de drepturile aferente creantei lor, precum si in mod colectiv, potrivit prezentei legi, prin adunarea creditorilor si reprezentantul creditorilor
(3) Debitorul participa la procedura prin reprezentantii sai legali sau conventionali.
Art. 8. – (1) Tribunalul in a carui circumscriptie se afla sediul principal sau sediul profesional al debitorului este competent sa solutioneze cererile la care se refera prezentul titlu
(2) Cererile si pricinile referitoare la concordatul preventiv sunt de competenta judecatorului-sindic, desemnat potrivit prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
(3) Hotararile pronuntate de presedintele tribunalului sau de judecatorul-sindic, in aplicarea prezentului titlu, sunt executorii
(4) Hotararile presedintelui tribunalului sau ale judecatorului-sindic pot fi atacate de parti numai cu apel, in termen de 7 zile, care se calculeaza de la comunicare, pentru absenti, si de la pronuntare, pentru cei prezenti
(5) Apelul nu este suspensiv de executare.
Art. 9. – Curtea de apel este instanta de apel pentru hotararile pronuntate de presedintele tribunalului sau de judecatorul-sindic, dupa caz. Hotararile curtii de apel sunt definitive.
CAPITOLUL II
Mandatul ad-hoc
Art. 10. – (1) Un debitor poate adresa presedintelui tribunalului o cerere de numire a unui mandatar ad-hoc. Prin cererea sa, debitorul propune un mandatar ad-hoc dintre practicienii in insolventa, autorizati potrivit legii
(2) Cererea trebuie sa cuprinda o descriere detaliata a motivelor care fac necesara numirea unui mandatar ad-hoc.
Art. 11. – Cererea este depusa la cabinetul presedintelui tribunalului si se inregistreaza intr-un registru special.
Art. 12. – (1) Dupa primirea cererii, presedintele tribunalului dispune citarea, in termen de 5 zile, prin agent procedural, a debitorului si a mandatarului ad-hoc propus
(2) Procedura se desfasoara in camera de consiliu si se mentine confidentiala pe toata durata sa
(3) Confidentialitatea procedurii este obligatorie pentru toate persoanele si institutiile care iau parte sau sunt implicate in aceasta.
Art. 13. – (1) Dupa ascultarea debitorului, daca se constata ca dificultatile financiare ale acestuia sunt reale, iar persoana propusa ca mandatar ad-hoc intruneste conditiile legii pentru exercitarea acestei calitati, presedintele tribunalului desemneaza, prin incheiere executorie, mandatarul ad-hoc propus
(2) Obiectivul mandatarului ad-hoc va fi acela de a realiza, in termen de 90 de zile de la desemnare, o intelegere intre debitor si unul sau mai multi creditori ai sai, in vederea depasirii starii de dificultate financiara in care se afla debitorul, a salvgardarii acestuia, pastrarii locurilor de munca si acoperirii creantelor asupra debitorului
(3) in scopul realizarii obiectivului mandatului, mandatarul ad-hoc va putea propune remiteri, reesalonari sau reduceri partiale de datorii, continuarea sau incetarea unor contracte in curs, reduceri de personal, precum si orice alte masuri considerate a fi necesare.
Art. 14. – Onorariul mandatarului ad-hoc va fi stabilit provizoriu de catre presedintele tribunalului, la propunerea debitorului si cu acordul mandatarului ad-hoc, sub forma unui onorariu fix sau a unui onorariu lunar. Acesta va putea fi modificat ulterior, la cererea mandatarului ad-hoc, cu acordul debitorului.
Art. 15. – (1) Mandatul ad-hoc inceteaza:
a) prin denuntarea unilaterala a mandatului de catre debitor sau de catre mandatarul ad-hoc;
b) prin incheierea intelegerii prevazute la art. 13 alin. (2);
c) daca, in termenul prevazut la art. 13 alin. (2), mandatarul nu a reusit sa intermedieze incheierea unei intelegeri intre debitor si creditorii sai
(2) La cererea debitorului sau a mandatarului ad-hoc,
presedintele tribunalului va constata incetarea mandatului ad-hoc, prin incheiere definitiva.
CAPITOLUL III
Concordatul preventiv
SECTIUNEA 1
Beneficiarii procedurii. Organele care aplica procedura
Art. 16. – Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor in dificultate financiara, cu urmatoarele exceptii:
a) daca in cei 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv care a esuat;
b) daca debitorul si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari care detin controlul debitorului sau administratorii/directorii acestuia au fost condamnati definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate contra patrimoniului, de coruptie si de serviciu, de fals, precum si pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garantii si raspunderea in legatura cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, republicata, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare, si infractiunile prevazute de prezenta lege, in ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii prevazute de prezenta lege. Aceasta prevedere nu se aplica titularilor actiunilor la purtator;
c) daca s-a dispus suportarea unei parti a pasivului debitorului de catre membrii organelor de conducere si/sau supraveghere ale debitorului, potrivit prevederilor art. 169 si urmatoarele sau prevederilor unor legi speciale, pentru ajungerea acestuia in stare de insolventa; prevederile lit. b) raman aplicabile.
Art. 17. – Judecatorul-sindic are urmatoarele atributii in procedura concordatului preventiv:
a) sa numeasca administratorul concordatar provizoriu;
b) sa omologheze, la cererea administratorului concordatar, concordatul preventiv;
c) sa constate, la cererea oricarui creditor nesemnatar al concordatului preventiv, indeplinirea conditiilor cerute pentru a fi inscris pe lista creditorilor ce au aderat la concordatul preventiv;
d) sa dispuna prin incheiere, potrivit prevederilor art. 18, suspendarea provizorie a executarilor silite contra debitorului, in baza ofertei de concordat preventiv formulate de debitor si transmise creditorilor;
e) sa judece actiunile in nulitate si in rezolutiune a concordatului preventiv.
Art. 18. – (1) Cererile formulate in temeiul prezentului titlu se judeca in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere, partile fiind citate in termen de 48 de ore de la primirea cererii
(2) Partile cu sediul in strainatate sunt citate prin mijloace rapide de comunicare, la sediul sau, dupa caz, la domiciliul ori resedinta cunoscut/cunoscuta al/a acestora; in lipsa, citarea se face prin afisare la usa instantei.
Art. 19. – Atributiile administratorului concordatar sunt urmatoarele:
a) intocmeste tabelul creditorilor, care include si creditorii contestati sau ale caror creante sunt in litigiu, si tabelul creditorilor concordatari; o creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari aflati in procedura de concordat va fi inscrisa in toate tablourile creditorilor cu valoarea nominala a creantei detinute pana ce aceasta va fi complet acoperita;
b) elaboreaza, impreuna cu debitorul, oferta de concordat, cu elementele componente ale acesteia, respectiv proiectul de concordat si planul de redresare;
c) face demersuri pentru solutionarea pe cale amiabila a oricarei dispute intre debitor si creditori ori intre creditori;
e) supravegheaza indeplinirea obligatiilor asumate de catre debitor prin concordatul preventiv;
f) informeaza, de urgenta, adunarea creditorilor concordatari asupra neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare de catre debitor a obligatiilor sale;
g) intocmeste si transmite adunarii creditorilor concordatari rapoarte lunare sau trimestriale asupra activitatii sale si a debitorului; raportul administratorului concordatar va contine si opinia acestuia privind existenta sau, dupa caz, inexistenta unor motive de rezolutiune a concordatului preventiv;
j) indeplineste orice alte atributii prevazute de prezentul capitol, instituite prin concordatul preventiv ori stabilite de judecatorul-sindic.
Art. 20. – (1) Onorariul administratorului concordatar se propune prin proiectul de concordat si se stabileste prin concordatul preventiv; acesta va fi suportat din averea debitorului
(2) Onorariul administratorului concordatar va consta, in functie de natura obligatiilor acestuia, intr-o suma fixa, un onorariu lunar si/sau un onorariu de succes; la stabilirea cuantumului onorariului se vor avea in vedere natura activitatii desfasurate de catre debitor, precum si complexitatea planului de redresare.
Art. 21. – (1) Adunarea creditorilor concordatari are urmatoarele atributii:
a) aproba rapoartele administratorului concordatar privitoare la activitatea debitorului si la indeplinirea obligatiilor asumate prin concordat;
b) desemneaza reprezentantul creditorilor;
c) este titularul actiunii in rezolutiune a concordatului preventiv
(2) in cursul derularii procedurii, adunarea creditorilor concordatari poate fi convocata de administratorul concordatar, din oficiu sau la cererea creditorilor reprezentand cel putin 10% din valoarea totala a creantelor concordatare
(3) Adunarea creditorilor concordatari adopta hotarari cu majoritatea de voturi stabilita prin raportare la valoarea creantelor creditorilor concordatari prezenti.
Art. 22. – (1) Votul creditorilor concordatari poate fi exercitat si prin corespondenta
(2) sedinta adunarii creditorilor concordatari va fi organizata si prezidata de administratorul concordatar
(3) La adunarile creditorilor concordatari va fi invitat si debitorul.
Art. 23. – (1) Orice debitor aflat in dificultate financiara, mai putin cei exclusi conform prevederilor art. 16, poate introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv. Prin cererea sa, debitorul propune un administrator concordatar provizoriu dintre practicienii in insolventa autorizati potrivit legii
(2) Judecatorul-sindic numeste administratorul concordatar provizoriu prin incheiere executorie
(3) in termen de 30 de zile de la numirea sa, administratorul concordatar elaboreaza, impreuna cu debitorul, lista creditorilor si oferta de concordat preventiv
(4) Oferta de concordat preventiv se notifica de catre administratorul concordatar provizoriu creditorilor prin mijloace de comunicare rapida si care asigura posibilitatea confirmarii primirii acesteia
(5) Oferta de concordat preventiv va fi depusa in dosarul deschis potrivit alin. (1) si, pentru opozabilitate fata de terti, se depune la grefa tribunalului, unde va fi inregistrata intr-un registru special. Despre depunerea si notificarea acesteia se face mentiune in registrul in care este inregistrat debitorul
(6) Oferta de concordat preventiv va cuprinde si proiectul de concordat preventiv, la care se vor anexa declaratia debitorului privind starea de dificultate financiara in care se afla, precum si lista creditorilor cunoscuti, inclusiv cei ale caror creante sunt contestate integral sau partial, cu precizarea cuantumului si a cauzelor de preferinta acceptate de debitor.
Art. 24. – (1) Proiectul de concordat preventiv trebuie sa prezinte, in mod detaliat:
a) situatia analitica a activului si a pasivului debitorului, certificata de un expert contabil sau, dupa caz, auditata de un auditor autorizat potrivit legii;
b) cauzele starii de dificultate financiara si, daca este cazul, masurile luate de debitor pentru depasirea acesteia pana la depunerea ofertei de concordat preventiv;
c) proiectia evolutiei financiar-contabile pe urmatoarele 24de luni
(2) Proiectul de concordat preventiv trebuie sa includa un plan de redresare, care prevede cel putin urmatoarele masuri:
a) reorganizarea activitatii debitorului, prin masuri precum: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii functionale, reducerea personalului sau orice alte masuri considerate a fi necesare;
b) modalitatile prin care debitorul intelege sa depaseasca starea de dificultate financiara, precum: majorarea capitalului social, conversia unor creante in actiuni/parti sociale, imprumut bancar, obligational sau de alta natura, inclusiv imprumuturi ale asociatilor/actionarilor, infiintarea ori desfiintarea unor sucursale sau puncte de lucru, vanzarea de active, constituirea de cauze de preferinta; in cazul acordarii de noi finantari in perioada de concordat, se va prevedea prioritatea la distribuire a acestor sume, dupa plata cheltuielilor de procedura
(3) in cazul contractelor a caror scadenta depaseste termenul de 24 de luni prevazut pentru realizarea concordatului sau al celor pentru care se propun esalonari de plata in afara acestei perioade, dupa inchiderea procedurii de concordat, aceste plati vor continua conform contractelor din care rezulta
(4) Termenul pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordat este de 24 de luni de la data omologarii acestuia prin hotarare executorie, cu posibilitatea de prelungire cu 12 luni. in primul an este obligatorie plata a minimum 20% din valoarea creantelor stabilite prin concordat
(5) in cazul in care prin proiectul de concordat se propun reduceri ale creantelor bugetare, este obligatorie prezentarea rezultatelor testului creditorului privat
(6) Prin proiectul de concordat preventiv, supus aprobarii creditorilor, debitorul propune, de asemenea, confirmarea administratorului concordatar provizoriu, precum si onorariul acestuia pentru perioada ulterioara datei incheierii concordatului.
Art. 25. – (1) in baza ofertei de concordat preventiv, debitorul poate cere judecatorului-sindic suspendarea provizorie a urmaririlor silite, potrivit prevederilor art. 996 si 999 din Codul de procedura civila
(2) Cererea se judeca in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere, fara citarea partilor
(3) Suspendarea provizorie a urmaririlor silite individuale se mentine pana la pronuntarea unei hotarari executorii de omologare a concordatului sau pana la respingerea ofertei de concordat prin vot de catre creditorii ale caror creante necontestate compun masa credala, conform legii.
SECTIUNEA a 2-a
Incheierea si omologarea concordatului preventiv
Art. 26. – (1) in vederea exercitarii votului creditorilor asupra proiectului de concordat preventiv, debitorul poate organiza una sau mai multe sedinte, colective ori individuale, de negociere cu creditorii, in prezenta administratorului concordatar propus de debitor
(2) Initiativa negocierii poate apartine si unuia sau mai multor creditori, precum si actionarilor sau asociatilor debitorului care detin controlul
(3) Perioada in care se desfasoara negocierile asupra proiectului de concordat preventiv nu poate depasi 60 de zile calendaristice.
Art. 27. – (1) Asupra ofertei de concordat preventiv, cu eventualele amendamente rezultate in urma negocierilor, creditorii voteaza, in principiu, prin corespondenta
(2) Votul creditorilor se trimite prin mijloace de comunicare rapida pe adresa debitorului, in termen de maximum 60 de zile calendaristice calculate de la data primirii ofertei de concordat preventiv. Votul favorabil neconditionat asupra concordatului preventiv are valoare de acceptare a concordatului. Orice conditionare a votului este considerata vot negativ
(3) in cazuri exceptionale, administratorul concordatar poate convoca o adunare a tuturor creditorilor
(4) Daca in termenul prevazut la alin. (2) unul sau mai multi creditori detinand cel putin 10% din valoarea totala a creantelor solicita convocarea adunarii tuturor creditorilor, administratorul concordatar este obligat sa o convoace in termen de maximum 5 zile de la data primirii cererii. Convocarea este transmisa creditorilor prin mijloace de comunicare rapida si care asigura confirmarea primirii acesteia
(5) Concordatul preventiv se considera aprobat de creditori daca sunt intrunite voturile creditorilor care reprezinta cel putin 75% din valoarea creantelor acceptate si necontestate
(6) Creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati ori se afla sub control comun cu debitorul pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la concordat doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului.
Art. 28. – (1) Dupa aprobarea concordatului de catre creditori, administratorul concordatar solicita judecatorului-sindic sa omologheze concordatul preventiv. Pentru omologare, judecatorul-sindic verifica indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
a) valoarea creantelor contestate si/sau in litigiu nu depaseste 25% din masa credala;
b) concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezinta cel putin 75% din valoarea creantelor acceptate si necontestate
(2) Judecatorul-sindic omologheaza concordatul preventiv prin incheiere pronuntata in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere, dupa citarea si ascultarea administratorului concordatar. Cererea de omologare a concordatului preventiv poate fi respinsa exclusiv pentru motive de legalitate
(3) Concordatul preventiv, aprobat de creditori si omologat de judecatorul-sindic prin incheiere, se comunica creditorilor, prin intermediul administratorului concordatar, si se mentioneaza in registrul in care este inregistrat debitorul.
Art. 29. – (1) De la data comunicarii hotararii de omologare a concordatului preventiv se suspenda de drept urmaririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului si curgerea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a creantelor acestora contra debitorului
(2) Curgerea dobanzilor, a penalitatilor si a oricaror altor cheltuieli aferente creantelor nu se suspenda fata de creditorii semnatari, cu exceptia situatiei in care acestia isi exprima expres, in scris, acordul in sens contrar, acord ce va fi mentionat in proiectul de concordat.
Art. 30. – (1) Dispunand omologarea, judecatorul-sindic suspenda toate procedurile de executare silita
(2) La cererea administratorului concordatar, sub conditia acordarii de garantii creditorilor de catre debitor, judecatorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amanare a scadentei creantei lor, perioada in care nu vor curge dobanzi, penalitati, precum si orice alte cheltuieli aferente creantelor. Prevederile referitoare la amanarea scadentei creantei nu sunt aplicabile in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala
(3) Concordatul va fi opozabil creditorilor bugetari, cu conditia respectarii prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat din legislatia interna si europeana, potrivit prevederilor art. 24 alin. (5).
Art. 31. – in perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolventei fata de debitor.
Art. 32. – (1) Orice creditor care obtine un titlu executoriu asupra debitorului in cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate sa isi recupereze creanta prin orice alte modalitati prevazute de lege
(2) Cererea de aderare se depune la administratorul concordatar, care o include in tabelul creditorilor concordatari.
Art. 33. – (1) in cursul procedurii, debitorul isi desfasoara activitatea in limitele afacerii sale obisnuite, in conditiile concordatului preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar
(2) Masurile cuprinse in concordatul preventiv, inclusiv modificarile creantelor, profita si codebitorilor, fidejusorilor si tertilor garanti.
SECTIUNEA a 3-a
Inchiderea procedurii concordatului preventiv
Art. 34. – (1) Creditorii care au votat impotriva concordatului preventiv pot cere anularea acestuia, in termen de 15 zile de la data omologarii a cestuia
(2) Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul de a cere constatarea nulitatii se prescrie in termen de 6 luni de la data omologarii concordatului
(3) Judecatorul-sindic, la cererea reclamantului, poate dispune, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea concordatului preventiv.
Art. 35. – (1) In situatia in care se constata incalcarea grava de catre debitor a obligatiilor asumate prin concordatul preventiv, adunarea creditorilor concordatari poate hotari introducerea actiunii in rezolutiune a concordatului preventiv. Asupra acestui aspect adunarea poate delibera chiar daca nu a fost inscris pe ordinea de zi. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor acceptate si necontestate
(2) in intelesul alin. (1) reprezinta incalcare grava a obligatiilor asumate de debitor prin concordatul preventiv actiuni precum: favorizarea unuia sau a mai multor creditori in dauna celorlalti, ascunderea sau instrainarea de active in perioada concordatului preventiv, efectuarea de plati fara contraprestatie sau in conditii ruinatoare
(3) Daca adunarea creditorilor concordatari a decis introducerea actiunii in rezolutiune, procedura concordatului preventiv se suspenda de drept
(4) Prin hotararea de admitere a actiunii in rezolutiune, judecatorul-sindic acorda creditorilor daune-interese, potrivit dreptului comun.
Art. 36. – (1) Daca procedura concordatului preventiv se finalizeaza cu succes, la termenul prevazut in contract sau anterior acestuia, dupa caz, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere prin care va constata realizarea obiectului concordatului preventiv. in acest caz, modificarile creantelor prevazute in concordatul preventiv raman definitive
(2) in cazul in care in cursul derularii procedurii, inainte de expirarea termenului prevazut la art. 24 alin. (4), administratorul concordatar apreciaza ca este imposibila realizarea obiectivelor concordatului din motive neimputabile debitorului, poate cere judecatorului-sindic constatarea nereusitei concordatului preventiv si inchiderea procedurii.
Art. 37. – (1) Masurile prevazute de prezentul titlu se vor aplica cu respectarea regulilor in materia ajutorului de stat
(2) Prevederile prezentului titlu nu sunt aplicabile in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala.
TITLUL II
Procedura insolventei
CAPITOLUL I
Dispozitii comune
SECTIUNEA 1
Aspecte generale
Art. 38. – (1) Procedura generala prevazuta de prezentul capitol se aplica debitorilor prevazuti la art. 3, cu exceptia celor carora li se aplica procedura simplificata
(2) Procedura simplificata prevazuta de prezentul capitol se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:
a) profesionisti persoane fizice supuse obligatiei de inregistrare in registrul comertului, cu exceptia celor care exercita profesii liberale;
b) intreprinderi familiale, membrii intreprinderii familiale;
c) debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1) si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
1. nu detin niciun bun in patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
3. administratorul nu poate fi gasit;
4. sediul social/profesional nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formularii cererii introductive, chiar daca lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, desi numit, mentiunea privitoare la numirea sa nu a fost inscrisa in registrul comertului;
e) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment;
f) orice persoana care desfasoara activitati specifice profesionistilor, care nu a obtinut autorizarea ceruta de lege pentru exploatarea unei intreprinderi si nu este inregistrata in registrele speciale de publicitate; aplicarea prezentei legi fata de aceste persoane nu exclude sanctiunile aplicabile pentru lipsa autorizarii sau inregistrarii respectivei persoane.
Art. 39. – (1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului
(2) Platile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei banci, pe baza de dispozitii emise de debitor sau, dupa caz, de administratorul judiciar, iar in cursul falimentului, de lichidatorul judiciar
(3) Disponibilitatile banesti vor putea fi pastrate intr-un cont special de depozit bancar
(4) in lipsa disponibilitatilor in contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile urmand a fi facute potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pe baza unui buget previzionat
(5) in cadrul adunarii creditorilor, administratorul judiciar va putea solicita creditorilor avansarea sumelor necesare continuarii procedurii
(6) in scopul si in limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedura, oricand pe parcursul procedurii, in lipsa de lichiditati in patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esentiale pentru reorganizare, si va proceda la valorificarea de urgenta, la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilita de un evaluator. Pana la desemnarea comitetului creditorilor decizia de valorificare apartine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Propunerea de valorificare, inclusa in raportul prevazut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei si se publica in extras in BPI, poate fi contestata de orice parte interesata in termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului in BPI. Dupa desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului, potrivit prevederilor art. 87 alin. (2)
(7) Fondul prevazut la alin. (4) va fi constituit prin:
a) aplicarea unui procent de 50% la taxele care se achita la oficiul registrului comertului pentru autorizarea constituirii persoanelor supuse inregistrarii in registrul comertului, cu modificarile actelor, faptelor si mentiunilor acestora, si efectuarea tuturor inregistrarilor in registrul comertului, autorizare, functionare si eliberare documente specifice, verificare si/sau rezervare, transmitere/obtinere/eliberare documente si/sau informatii prevazute de lege;
b) preluarea a 2,0% din sumele recuperate in cadrul procedurilor de insolventa, inclusiv din fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, suma care va fi inclusa in categoria cheltuielilor aferente procedurii in sensul alin. (1)
(8) Sumele prevazute la alin. (1) vor fi platite cu prioritate in momentul existentei disponibilului in contul debitorului. Sumele platite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de procedura sunt considerate avansuri si vor fi restituite de catre practicianul in insolventa din averea debitoarei la momentul existentei lor
(9) Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania va comunica Oficiului National al Registrului Comertului si instantelor judecatoresti pe langa care functioneaza registrul societatilor agricole, respectiv registrul asociatiilor si fundatiilor, numarul contului si unitatea la care acesta este deschis si orice modificari ulterioare ale acestuia.
SECTIUNEA a 2-a
Organele care aplica procedura. Participantii la procedura
Art. 40. – (1) Organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul judiciar
(2) Organele prevazute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea, in conditiile legii, a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni.
§ 1. Instantele judecatoresti
Art. 41. –
(1) Toate procedurile prevazute de prezentul capitol, cu exceptia apelului, sunt de competenta tribunalului sau, daca este cazul, a tribunalului specializat in a carui circumscriptie debitorul si-a avut sediul social/profesional cel putin 6 luni anterior datei sesizarii instantei. Daca in cadrul tribunalului a fost creata o sectie speciala de insolventa, acesteia ii apartine competenta pentru derularea procedurilor prevazute de prezenta lege
(2) Sediul social/profesional al debitorului este cel cu care figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatilor si fundatiilor. in cazul in care sediul a fost schimbat cu mai putin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, sediul social/profesional al debitorului este cel cu care acesta figura la registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor inainte de schimbare
(3) Tribunalul, legal investit cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei potrivit alin. (1), ramane competent sa solutioneze cauza, indiferent de schimbarile ulterioare de sediu al debitorului
(4) Toate cererile, contestatiile, actiunile intemeiate pe dispozitiile prezentului capitol se judeca potrivit prevederilor Codului de procedura civila cu privire la judecata in prima instanta, cu mentiunea ca termenul pentru depunerea intampinarii este de maximum 15 zile de la comunicare, raspunsul la intampinare nu este obligatoriu, iar judecatorul-sindic fixeaza, prin rezolutie, in termen de maximum 5 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei. in ceea ce priveste cererile de deschidere a procedurii de insolventa ori in alte cazuri in care legea prevede termene speciale se va tine cont de aceste termene speciale. in cazul cererii de deschidere a procedurii insolventei nu sunt aplicabile dispozitiile art. 200 din Codul de procedura civila privind regularizarea cererii
(5) in litigiile care au fost promovate in temeiul dreptului comun, dupa deschiderea procedurii insolventei citarea debitorului se va face la sediul acestuia si la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.
Art. 42. – (1) Citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura se efectueaza prin BPI. Comunicarea citatiilor, a convocarilor si notificarilor catre participantii la proces, al caror sediu, domiciliu sau resedinta se afla in strainatate, este supusa dispozitiilor Codului de procedura civila coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala („notificarea sau comunicarea actelor”) si abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000 al Consiliului, dupa caz. BPI va fi realizat in forma electronica. Pentru acoperirea cheltuielilor de publicare a BPI se percepe o taxa constand intr-o cota de 10% aplicata asupra taxelor achitate la oficiul registrului comertului pentru toate operatiunile de constituire, autorizare, inregistrare, mentionare, rezervare efectuate in registrul comertului
(2) in procedurile contencioase reglementate de prezentul capitol vor fi citate in calitate de parti numai persoanele ale caror drepturi sau interese sunt supuse spre solutionare judecatorului-sindic, in conditii de contradictorialitate. in toate celelalte cazuri se aplica dispozitiile din Codul de procedura civila referitoare la procedura necontencioasa, in masura in care nu contravin unor dispozitii exprese prevazute de prezenta lege
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedura civila. Creditorii care nu au fost notificati potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) sunt considerati de drept in termenul de depunere a cererilor de admitere a creantelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credala si vor prelua procedura in stadiul in care se afla in momentul inscrierii lor la masa credala
(4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), prima citare si comunicare a actelor de procedura catre persoanele impotriva carora se introduce o actiune, in temeiul dispozitiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolventei, se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedura civila si prin BPI. Instantele judecatoresti vor transmite actele de procedura in cauza, din oficiu, pentru publicare in BPI
(5) in cazul in care debitorul este o societate tranzactionata pe o piata reglementata, judecatorul-sindic va comunica Autoritatii pentru Supraveghere Financiara hotararea de deschidere a procedurii
(6) Formatul si continutul-cadru ale actelor care se publica in BPI si ale dovezii privind indeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare si comunicare se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei si sunt utilizate in mod obligatoriu de toti participantii la procedura
(7) Notificarile, cu exceptia cazului in care sarcina notificarii apartine altor organe care aplica procedura, si convocarile prevazute de prezenta lege cad in sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, dupa caz
(8) Creditorii care au inregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati ca au in cunostinta termenele prevazute la art. 100 ori la art. 146 sau 147, dupa caz, si nu vor mai fi citati
(9) in vederea publicarii citatiilor, convocarilor si notificarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti, dupa deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege, se editeaza BPI
(10) Publicarea actelor de procedura sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti in BPI inlocuieste, de la data publicarii acestora, citarea, convocarea si notificarea actelor de procedura efectuate individual fata de participantii la proces, acestea fiind prezumate a fi indeplinite la data publicarii.
Art. 43. – (1) Curtea de apel va fi instanta de apel pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic. Hotararile curtii de apel sunt definitive
(2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotararii realizata prin publicare in BPI, daca prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenta. Citarea apelantilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar si a intimatilor in apel si comunicarea deciziilor pronuntate se fac prin BPI. Instantele judecatoresti vor transmite actele de procedura in cauza, din oficiu, pentru publicare in BPI. Procedura va fi considerata indeplinita daca citatia se publica cu cel putin 5 zile calendaristice inainte de data stabilita pentru infatisare. in vederea solutionarii apelului se trimit la curtea de apel, in copie certificata, de grefierul-sef al tribunalului, numai actele care intereseaza solutionarea caii de atac, selectate de judecatorul-sindic in cazul in care apelul priveste o hotarare a judecatorului-sindic pentru care nu s-a format dosar asociat. in cazul in care instanta de apel considera necesare si alte acte din dosarul de fond, va pune in vedere partilor interesate, prin rezolutia la primirea cererii de apel sau prin incheiere in cursul solutionarii apelului, sa le depuna in copie certificata sau le va solicita jucatorului-sindic
(3) Apelul se judeca potrivit prevederilor Codului de procedura civila, cu urmatoarele derogari: termenul pentru depunerea intampinarii este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii si a motivelor de apel, raspunsul la intampinare nu este obligatoriu, iar judecatorul-sindic fixeaza, prin rezolutie, in termen de maximum 3 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei
(4) Prin derogare de la prevederile Codului de procedura civila, apelul nu suspenda executarea hotararilor judecatorului-sindic
(5) Urmatoarele hotarari ale judecatorului-sindic vor putea fi suspendate de instanta de apel:
a) sentinta de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitorului;
b) sentinta prin care se decide intrarea in procedura simplificata;
c) sentinta prin care se decide intrarea in faliment;
d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante;
e) sentinta de solutionare a contestatiilor impotriva masurilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar;
f) incheierea prin care s-a confirmat practicianul in insolventa;
g) incheierea prin care a fost inlocuit practicianul in insolventa;
h) sentinta prin care s-au solutionat actiunile in anulare prevazute la art. 117-122
(6) Pentru toate cererile de apel formulate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul-sindic in cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel caruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va solutiona toate apelurile urmatoare privind aceeasi procedura, exercitate impotriva aceleiasi hotarari sau a hotararilor succesive pronuntate de judecatorul-sindic in acelasi dosar de insolventa
(7) Curtea de apel investita cu solutionarea apelului declarat impotriva hotararii judecatorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei, admitand apelul, va anula hotararea si va trimite cauza judecatorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolventei.
Art. 44. – Repartizarea cauzelor, avand ca obiect procedura prevazuta de prezentul titlu, judecatorilor desemnati ca judecatori-sindici se realizeaza in mod aleatoriu, in sistem informatizat, potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
§ 2. Judecatorul-sindic
Art. 45. – (1) Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentului capitol, sunt:
a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii insolventei si, dupa caz, de intrare in faliment, atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;
b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii;
c) judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;
d) desemnarea motivata, dupa verificarea eventualelor incompatibilitati, prin sentinta de deschidere a procedurii, dupa caz, a administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu, solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de catre debitor, daca cererea ii apartine acestuia. in lipsa unei astfel de propuneri facute de catre debitor sau de catre oricare dintre creditori, desemnarea se va face dintre practicienii in insolventa inscrisi in Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania, care si-au depus oferta la dosar. Daca nu s-a depus nicio oferta, va desemna aleatoriu pe oricare dintre practicienii in insolventa inscrisi in Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania. in cazul in care atat debitorul, cat si creditorul au solicitat desemnarea cate unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenta cererea creditorului. Daca creditorii solicita a fi desemnati administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiti, judecatorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propusi de acestia. Desemnarea se va face pentru administrarea procedurii pana la confirmarea acestuia in conditiile legii. Totodata, judecatorul-sindic va fixa onorariul in conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada;
e) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor. Daca nu exista contestatii asupra legalitatii hotararii adunarii creditorilor sau a deciziei creditorului care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, confirmarea se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, in termen de 5 zile de la sesizarea judecatorului-sindic;
f) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, potrivit prevederilor art. 57 alin. (4);
g) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
h) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 169, sau sesizarea organelor de urmarire penala atunci cand exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni;
i) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operatiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 si a actiunilor in nulitatea platilor sau operatiunilor efectuate de catre debitor, fara drept, dupa deschiderea procedurii;
j) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar;
k) confirmarea planului de reorganizare, dupa votarea lui de catre creditori;
l) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;
m) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar;
n) judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;
o) judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar in situatiile in care nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati, la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi;
p) dispunerea convocarii adunarii creditorilor, cu o anumita ordine de zi;
q) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii;
r) orice alte atributii prevazute de lege
(2) Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului judiciar si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care si-a pastrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.
Art. 46. – (1) Hotararile judecatorului-sindic sunt executorii si pot fi atacate, separat, numai cu apel
(2) Dispozitiile art. 42 alin. (1) din Codul de procedura civila privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunta succesiv hotarari in acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecarii, dupa anularea hotararii in apel
(3) Hotararile pronuntate de judecatorul-sindic vor fi motivate de acesta in termen de 20 de zile de la data pronuntarii hotararii.
Art. 47. – (1) Adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, daca prezenta lege sau judecatorul-sindic nu dispune altfel. Secretariatul sedintelor adunarilor creditorilor este in sarcina administratorului judiciar/lichidatorului judiciar
(2) Creditorii cunoscuti vor fi convocati de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar in cazurile prevazute expres de prezenta lege si ori de cate ori este necesar
(3) Adunarea creditorilor va putea fi convocata si de comitetul creditorilor sau de catre creditorii detinand creante in valoare de cel putin 30% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot. in aceasta situatie, daca administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar refuza sa prezideze adunarea creditorilor ori nu se prezinta la data si locul convocarii, aceasta va fi prezidata de
presedintele comitetului creditorilor ori, in lipsa, de creditorul care a cerut convocarea, reprezentati sau asistati de un avocat ori de un consilier juridic. in acest caz, convocarea si orice alte documente si informatii aferente acesteia vor fi comunicate de urgenta administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Procesul-verbal intocmit va fi transmis spre publicare in BPI in termen de 3 zile de catre persoana care a prezidat adunarea.
Art. 48. – (1) Convocarea creditorilor se realizeaza prin publicare in BPI cu cel putin 5 zile anterior tinerii sedintei si trebuie sa cuprinda ordinea de zi a acesteia. Convocatorul se depune la BPI cu 3 zile inaintea datei la care trebuie efectuata publicarea
(2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este nula, cu exceptia cazului in care la sedinta participa titularii tuturor creantelor si acestia sunt de acord cu introducerea chestiunii respective pe ordinea de zi a sedintei
(3) Creditorii pot fi reprezentati in adunare prin imputerniciti cu procura speciala autentica sau, in cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegatie semnata de conducatorul unitatii
(4) Daca prin lege nu se interzice in mod expres, creditorii vor putea vota si prin corespondenta. Scrisoarea prin care isi exprima votul, semnata de creditor, sau inscrisul in format electronic caruia i s-a incorporat, atasat ori asociat semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat valabil, pot fi comunicate prin orice mijloace, pana in ziua si la ora fixata pentru exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar
(5) La sedintele adunarii creditorilor, salariatii debitorului vor putea fi reprezentati de un delegat din randul acestora, care va vota pentru intreaga valoare a creantelor reprezentand salariile si alte drepturi banesti ce li se cuvin
(6) Deliberarile si hotararile adunarii creditorilor vor fi cuprinse intr-un proces-verbal, care va fi semnat de presedintele sedintei, membrii comitetului creditorilor, precum si de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, dupa caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, la dosarul cauzei si trimis spre publicare in BPI, in termen de doua zile lucratoare de la data adunarii creditorilor
(7) Hotararea adunarii creditorilor poate fi anulata de judecatorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor sau ale caror voturi nu au fost consemnate in procesul-verbal intocmit. Hotararea, cu exceptia celei prin care a fost desemnat, poate fi atacata, pentru motive de nelegalitate, si de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar
(8) Cererea prevazuta la alin. (7) va fi depusa la dosarul cauzei, inclusiv in format electronic, in termen de 5 zile de la data publicarii in BPI a procesului-verbal al adunarii creditorilor si va fi solutionata in camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar si a creditorilor. Citarea partilor si comunicarea actelor catre acestia se fac prin BPI.
Art. 49. – (1) Cu exceptia cazurilor in care legea cere o majoritate speciala, sedintele adunarii creditorilor au loc in prezenta titularilor de creante insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunarii creditorilor se adopta cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majoritatii, prin valoare, a creantelor prezente cu drept de vot. Votul conditionat este considerat vot negativ. Sunt considerati prezenti si creditorii care au votat valabil prin corespondenta
(2) Calculul valorii totale a creantelor prevazute la alin. (1) impotriva averii debitorului se va determina prin raportare la:
a) ulterior publicarii in BPI a tabelului preliminar si pana la publicarea in BPI a tabelului definitiv, valoarea creantelor verificate si acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;
b) ulterior publicarii in BPI a tabelului definitiv si pana la confirmarea unui plan de reorganizare sau, in cazul neconfirmarii planului, pana la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;
c) ulterior confirmarii planului de reorganizare si pana la deschiderea procedurii de faliment, potrivit cuantumului cuprins in programul de plati, modificat in urma stingerii creantelor achitate in plan;
d) dupa deschiderea procedurii de faliment pana la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din tabelul definitiv asa cum acesta a fost modificat in urma stingerii creantelor;
e) ulterior publicarii in BPI a tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia
(3) in cazul in care, ulterior adoptarii hotararii adunarii creditorilor, se constata, prin hotarare definitiva, ca votul a fost viciat prin introducerea sau eliminarea unei creante pentru care titularul acesteia solicitase inscrierea in tabelul de creante si daca votul astfel viciat ar fi putut conduce la adoptarea unei alte hotarari, adunarea creditorilor se reconvoaca cu aceeasi ordine de zi. in cazul in care noua hotarare a adunarii creditorilor este diferita fata de cea initiala, judecatorul-sindic poate decide desfiintarea in tot ori in parte a actelor sau operatiunilor incheiate in temeiul hotararii initiale
(4) in cazurile privind creditorii ale caror creante au fost stinse total sau partial se va proceda la o modificare corespunzatoare a tabelului de creante, dupa caz. Odata cu convocatorul adunarii creditorilor se va publica si tabelul de creditori actualizat cu sumele stinse in timpul procedurii. Odata cu contestarea procesului-verbal al adunarii, creditorii vor putea contesta in aceleasi termene si conditii si tabelul astfel publicat.
Art. 50. – (1) Judecatorul-sindic poate desemna, in raport cu numarul creditorilor, un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre cei cu drept de vot, cu creantele beneficiind de cauze de preferinta, creantele bugetare si chirografare cele mai mari, prin valoare. Daca, din cauza numarului mic de creditori, judecatorul-sindic nu considera necesara constituirea unui comitet al creditorilor, atributiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor
(2) Desemnarea se va face, prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar de creante
(3) Pentru necesitatile procedurii, judecatorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un presedinte al comitetului creditorilor. comitetul creditorilor va fi citat in persoana presedintelui astfel desemnat, iar in lipsa, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor
(4) in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei detinand creante ce beneficiaza de cauze de preferinta, creante bugetare si creante chirografare, cele mai mari in ordinea valorii si care se ofera voluntar, selectia fiind efectuata prin intrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creantelor prezente. Comitetul astfel desemnat va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic
(5) Daca nu se va obtine majoritatea necesara, se va mentine comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic. La propunerea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar sau a celorlalti membri ai comitetului creditorilor, judecatorul-sindic va consemna, prin incheiere, modificarea componentei acestuia, astfel incat criteriile prevazute la alin. (4) sa fie respectate in toate fazele procedurii
(6) in cursul derularii procedurii, judecatorul-sindic va putea cere asistenta comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.
Art. 51. – (1) Comitetul creditorilor are urmatoarele atributii:
a) sa analizeze situatia debitorului si sa faca recomandari adunarii creditorilor cu privire la continuarea activitatii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;
b) sa negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul judiciar care doreste sa fie desemnat de catre creditori in dosar conditiile numirii;
c) sa ia cunostinta de rapoartele intocmite de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, sa le analizeze si, daca este cazul, sa formuleze contestatii la acestea;
d) sa intocmeasca rapoarte, pe care sa le prezinte adunarii creditorilor, privind masurile luate de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri;
e) sa solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
f) sa introduca actiuni pentru anularea unor acte sau operatiuni frauduloase, facute de debitor in dauna creditorilor, potrivit prevederilor art. 117 alin. (1), atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar
(2) Comitetul creditorilor se intruneste ori de cate ori este necesar, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, dupa caz, ori la cererea oricarui membru al comitetului creditorilor. Comunicarea si votul se vor putea efectua prin orice mijloc care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia
(3) Deliberarile comitetului creditorilor vor avea loc in prezenta administratorului judiciar/lichidatorului judiciar si vor fi consemnate intr-un proces-verbal, care va retine pe scurt continutul deliberarilor, precum si hotararile luate
(4) Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simpla din totalul numarului de membri ai acestuia
(5) Daca un membru al comitetului creditorilor se afla, din cauza interesului propriu, in conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, acesta se va abtine de la vot, sub sanctiunea anularii deciziei comitetului creditorilor, daca fara votul sau nu s-ar fi intrunit majoritatea ceruta. in astfel de cazuri, anularea deciziei nu exclude raspunderea creditorului demonstrat a se fi aflat in conflict de interese, pentru prejudiciile create averii debitorului printr-o asemenea fapta
(6) impotriva actiunilor, masurilor si deciziilor luate de comitetul creditorilor, orice creditor poate formula contestatie la judecatorul-sindic, in termen de 5 zile de la publicarea procesului-verbal al comitetului creditorilor in BPI
(7) in cazul in care un membru al comitetului creditorilor voteaza repetat in situatie de conflict de interese ori in cazul lipsei repetate nejustificate de la sedintele comitetului creditorilor, la cererea oricarui creditor, judecatorul-sindic il va inlocui pe respectivul membru al comitetului creditorilor, in mod provizoriu, urmand ca adunarea creditorilor sa il confirme pe cel provizoriu sau sa aleaga un alt membru, potrivit criteriilor prevazute la art. 50 alin (4).
§ 4. Administratorul special
Art. 52. – Dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor/membrilor debitorului va desemna, pe cheltuiala acestora, administratorul special.
Art. 53. – (1) Adunarea generala a actionarilor, asociatilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocata de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar pentru desemnarea administratorului special, in termen de maximum 10 zile de la notificarea deschiderii procedurii de catre administratorul judiciar/lichidatorul provizoriu
(2) Adunarea generala va fi prezidata de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, dupa caz. Daca adunarea asociatilor/actionarilor/membrilor, convocata potrivit alin. (1), nu desemneaza un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, daca acesta nu a fost deja ridicat, iar debitorul, respectiv asociatii/actionarii/membrii sunt decazuti din drepturile recunoscute de procedura si care sunt exercitate prin administrator special
(3) Daca un administrator special nu a fost desemnat, pentru solutionarea actiunilor prevazute la art. 117-122 ori a celor rezultand din nerespectarea art. 84, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate in exercitiul functiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de catre judecatorul-sindic in camera de consiliu si fara citarea partilor. in cazul in care ulterior adunarea generala a asociatilor/actionarilor/membrilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura in stadiul in care se gaseste la data desemnarii.
Art. 54. – Mandatul administratorilor statutari inceteaza de la data ridicarii dreptului de administrare sau de la data desemnarii administratorului special. incetarea mandatului impune obligatia predarii gestiunii.
Art. 55. – Dupa deschiderea procedurii si numirea administratorului special, adunarea generala a actionarilor/asociatilor/membrilor isi suspenda activitatea si se va putea intruni, la convocarea administratorului judiciar, in cazurile expres si limitativ prevazute de prezenta lege.
Art. 56. – (1) Administratorul special are urmatoarele atributii:
a) participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 117-122 ori a celor rezultand din nerespectarea art. 84;
b) formuleaza contestatii in cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
c) propune un plan de reorganizare;
d) administreaza activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa confirmarea planului, doar in situatia in care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;
e) dupa intrarea in faliment, participa la inventar, semnand actul, primeste raportul final si situatia financiara de inchidere si participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;
f) primeste notificarea inchiderii procedurii
(2) Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care ii conduce si activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor/membrilor.
§ 5. Administratorul judiciar
Art. 57. – (1) Practicienii in insolventa interesati vor depune la dosar o oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar in dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calitatii de practician in insolventa si o copie de pe polita de asigurare profesionala. in oferta, practicianul in insolventa interesat va putea arata si disponibilitatea de timp si de resurse umane, precum si experienta generala sau specifica necesare preluarii dosarului si bunei administrari a cazului. in cazul in care debitorul, respectiv creditorii nu au formulat propuneri si nu sunt oferte depuse la dosar, judecatorul-sindic va desemna provizoriu, pana la prima adunare a creditorilor, un practician in insolventa ales in mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania
(2) in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, creditorii care detin mai mult de 50% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i si onorariul. in cazul in care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. in aceasta din urma situatie nu va mai fi necesara confirmarea judecatorului-sindic. Prima sedinta a adunarii creditorilor va avea in mod obligatoriu pe ordinea de zi atat confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cat si stabilirea onorariului acestuia
(3) Creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar ori lichidator judiciar in locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu/lichidatorul judiciar provizoriu si sa ii stabileasca onorariul
(4) in orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptarii unei hotarari a adunarii creditorilor in acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot, il poate inlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice. inlocuirea se judeca in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor. impotriva incheierii se poate formula apel in termen de 5 zile de la comunicare
(5) in orice moment al procedurii, la cererea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, pentru motive bine justificate, judecatorul-sindic poate incuviinta inlocuirea acestuia, in urma analizei cererii. in acest caz, judecatorul-sindic va desemna un alt administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu, in conditiile prevazute la art. 45 alin. (1) lit. d)
(6) Creditorii pot contesta la judecatorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevazuta la alin. (2) si (3), in termen de 5 zile de la data publicarii acesteia in BPI. Judecatorul va solutiona, de urgenta si deodata, toate contestatiile printr-o incheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat sau, dupa caz, va solicita adunarii creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator judiciar
(7) Daca in termenul stabilit la alin. (6) decizia adunarii creditorilor sau a creditorului ce detine mai mult de 50% din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul-sindic, prin incheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, daca acesta indeplineste conditiile prevazute de lege, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin incheierea sau, dupa caz, sentinta de deschidere a procedurii
(8) Administratorul judiciar, persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, potrivit legii
(9) inainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile, care sa acopere eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului judiciar pe perioada exercitarii calitatii sale
(10) Este interzis administratorului judiciar, sub sanctiunea revocarii din functie si a repararii eventualelor prejudicii cauzate, sa diminueze, in mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare
(11) Practicianul in insolventa, in calitatea sa de organ care aplica procedura, nu va putea fi sanctionat sau obligat la plata oricaror cheltuieli de judecata, amenzi, daune sau oricaror altor sume, de catre instanta de judecata sau de alta autoritate, pentru fapte sau omisiuni imputabile debitorului
(12) Daca adunarea creditorilor a infirmat administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, inainte de a-i fi stabilit onorariul, pentru activitatea desfasurata pana la data infirmarii onorariul va fi stabilit de catre judecatorul-sindic in conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Din suma aprobata se va scadea onorariul aprobat cu titlu provizoriu prin hotararea judecatoreasca privind desemnarea, daca a fost incasat
(13) in cazul desfiintarii pentru orice motive a hotararii de deschidere a procedurii, instanta care va desfiinta hotararea va decide asupra onorariului practicianului, aplicandu-se corespunzator alin. (2), iar plata acestui onorariu si a cheltuielilor de procedura va fi suportata de parat sau de reclamant, potrivit reglementarilor privitoare la cheltuielile de judecata din Codul de procedura civila
(14) in cazul in care adunarea creditorilor confirma administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, dar nu aproba oferta de onorariu a acestuia, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea accepta onorariul votat de catre creditori sau va reconvoca adunarea intr-un termen de maximum 30 de zile pentru negocierea cu creditorii si discutarea onorariului. in cazul in care nici la aceasta adunare oferta administratorului judiciar/lichidatorului judiciar nu va fi acceptata de catre creditori, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va putea declara ca se retrage. in caz de renuntare, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va convoca o noua adunare in termen de maximum 30 de zile, in vederea desemnarii noului administrator judiciar/lichidator judiciar. Daca in cadrul acestei adunari nu se desemneaza un alt administrator judiciar/lichidator judiciar, presedintele comitetului creditorilor sau, daca nu a fost constituit, un creditor desemnat de adunarea creditorilor va solicita judecatorului-sindic desemnarea unui administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu, in termen de maximum 5 zile de la data adunarii. Judecatorul-sindic va numi un administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu in termen de 5 zile de la sesizare, in camera de consiliu. Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
Art. 58. – (1) Principalele atributii ale administratorului judiciar, in cadrul prezentului titlu, sunt:
a) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse potrivit prevederilor art. 67 sau 74, dupa caz, si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul procedurii generale si supunerea acelui raport aprobarii judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b) examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele carora le-ar fi imputabila si cu privire la existenta premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile prevederilor art. 169-173, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si depunerea la dosarul cauzei, intr-un termen stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
c) intocmirea actelor prevazute la art. 67 alin. (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;
d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului prevazut la lit. a);
e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f) conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, in acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului-sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;
g) convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;
h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor sau operatiunilor frauduloase ale debitorului, incheiate in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de procedura;
j) denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, notificarea creditorilor in cazul neinscrierii sau inscrierii partiale a creantelor, precum si intocmirea tabelelor de creante;
l) incasarea creantelor, urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii, formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;
m) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fideijusorilor, renuntarea la garantii reale, cu conditia confirmarii acestor operatiuni de catre judecatorul-sindic;
n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;
o) inventarierea bunurilor debitorului;
p) dispunerea evaluarii bunurilor debitorului, astfel incat aceasta sa fie realizata pana la data stabilita pentru depunerea tabelului definitiv al creantelor;
q) transmiterea spre publicare in BPI a unui anunt cu privire la depunerea la dosar a raportului de evaluare, in termen de doua zile de la depunere
(2) Judecatorul-sindic poate stabili in sarcina administratorului judiciar, prin incheiere, orice alte atributii in afara celor prevazute la alin. (1), cu exceptia celor prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.
Art. 59. – (1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzand descrierea modului in care si-a indeplinit atributiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului, precum si, daca este cazul, stadiul efectuarii inventarierii. in raport se va mentiona si onorariul incasat al administratorului judiciar, cu precizarea modalitatii de calcul al acestuia
(2) Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publica in BPI
(3) La fiecare 120 de zile, judecatorul-sindic va analiza si se va pronunta asupra stadiului continuarii procedurii, printr-o rezolutie, prin care va putea pune in sarcina administratorului judiciar anumite masuri si va acorda un termen administrativ de control sau de judecata, dupa caz
(4) in ipoteza in care exista cereri cu caracter contencios sau necontencios, precum si in ipoteza in care judecatorul-sindic considera necesar, acesta va dispune citarea de urgenta a persoanelor interesate si a administratorului judiciar, pentru solutionarea cererilor sau pentru dispunerea masurilor care se impun
(5) Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar
(6) Contestatia trebuie sa fie depusa in termen de 7 zile de la publicarea in BPI a extrasului prevazut la alin. (2)
(7) Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, in termen de 15 zile de la inregistrarea ei, in camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar si a comitetului creditorilor, putand, la cererea contestatorului, sa suspende executarea masurii contestate. Suspendarea se judeca in camera de consiliu, de indata, fara citarea partilor
(8) Onorariul administratorului judiciar va fi platit in baza procesului-verbal al adunarii creditorilor prin care s-a stabilit cuantumul acestuia, in baza deciziei publicate in BPI sau pe baza hotararii judecatoresti pentru cazurile in care a fost stabilit onorariul provizoriu de catre judecatorul-sindic.
Art. 60. – (1) in cazul in care administratorul judiciar desemnat prin incheiere pronuntata in camera de consiliu fara citarea partilor, refuza numirea, acesta are obligatia de a notifica instanta, in termen de 5 zile de la comunicarea numirii. Judecatorul-sindic va sanctiona cu amenda judiciara de la 500 lei la 1.000 lei necomunicarea in termen a refuzului, fara motive temeinice. Judecatorul-sindic va lua act de refuzul practicianului in insolventa, si va desemna un alt practician in insolventa in calitate de administrator judiciar provizoriu. in cazul in care debitorul, respectiv creditorii nu au formulat propuneri si nu sunt oferte depuse la dosar, judecatorul-sindic va desemna provizoriu, pana la prima adunare a creditorilor, un practician in insolventa ales in mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania
(2) Judecatorul-sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amenda judiciara de la 1.000 lei la 5.000 lei in cazul in care acesta, din culpa sau cu rea-credinta, nu isi indeplineste ori indeplineste cu intarziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic
(3) Daca prin fapta prevazuta la alin. (2) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecatorul-sindic va putea, la cererea oricarei parti interesate, sa il oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs
(4) in cazul amenzilor prevazute la alin. (1) si (2), respectiv al despagubirii prevazute la alin. (3), se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 190 si 191 din Codul de procedura civila.
Art. 61. – in vederea indeplinirii atributiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate precum avocati, experti contabili, evaluatori sau alti specialisti. Numirea si nivelul remuneratiilor acestor persoane vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor in cazul in care acestea vor fi platite din averea debitoarei sau se vor supune standardelor de cost stabilite de Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul in care se vor remunera din fondul de lichidare constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4).
Art. 62. – (1) Administratorul judiciar, precum si oricare dintre creditori pot formula obiectiuni impotriva rapoartelor de evaluare intocmite in cauza
(2) Obiectiunile se formuleaza in termen de maximum 5 zile de la publicarea in BPI a unui anunt cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei
(3) Judecatorul-sindic va solutiona obiectiunile in termen de maximum 15 zile de la inregistrarea lor, cu citarea celui care a formulat obiectiunile, a administratorului judiciar si a membrilor comitetului creditorilor
(4) Judecatorul-sindic, admitand cererea, va obliga evaluatorul, sub sanctiunea amenzii, sa raspunda la obiectiunile incuviintate in termen de maximum 5 zile de la primirea, din partea instantei de judecata, a unei adrese in acest sens
(5) Pentru motive temeinice, precum si in cazul in care raspunsul la obiectiuni nu este satisfacator, judecatorul-sindic va putea dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi evaluari. Judecatorul-sindic va omologa unul dintre rapoartele de evaluare
(6) in cazul in care operatiunile pentru care este necesara angajarea de specialisti sunt operatiuni impuse de lege, cum ar fi, dar nu limitat la acestea, arhivarea documentelor, bilanturile obligatorii de mediu, audit si alte asemenea, daca propunerile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar sunt respinse de catre comitetul creditorilor, acesta va convoca din nou comitetul in termen de maximum 7 zile, in care membrii comitetului vor propune si vor desemna un specialist, aprobandu-i si onorariul. in cazul in care in cele doua sedinte ale comitetului creditorilor nu s-a decis numirea unui specialist, practicianul in insolventa va putea desemna specialistul cu oferta tehnica si financiara cea mai buna, dintre cele depuse pentru cele doua comitete.
§ 6. Lichidatorul judiciar
Art. 63. – (1) in cazul in care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator judiciar, aplicandu-se, in mod corespunzator, dispozitiile art. 57, art. 59-62 si art. 140 alin. (6)
(2) Atributiile administratorului judiciar inceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului judiciar de catre judecatorul-sindic
(3) Poate fi desemnat lichidator judiciar si administratorul judiciar desemnat anterior.
Art. 64. – Principalele atributii ale lichidatorului judiciar, in cadrul prezentului capitol, sunt:
a) examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si a existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile prevederilor art. 169-173, intr-un termen stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului judiciar, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul judiciar;
b) conducerea activitatii debitorului;
c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor si operatiunilor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor cauze de preferinta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;
e) denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
f) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, notificarea creditorilor in cazul neinscrierii sau inscrierii partiale a creantelor, precum si intocmirea tabelelor de creante;
g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii, incasarea creantelor, formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;
h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;
i) vanzarea bunurilor din averea debitorului, potrivit prevederilor prezentei legi;
j) sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fideijusorilor, renuntarea la garantii reale;
k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;
l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.
SECTIUNEA a 3-a
Deschiderea procedurii si efectele acesteia
§ 1. Cererile introductive
Art. 65. – (1) Procedura incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor, de catre unul sau mai multi creditori, ori de catre persoanele sau institutiile prevazute expres de lege
(2) Autoritatea de Supraveghere Financiara introduce cerere impotriva entitatilor reglementate si supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, indeplinesc criteriile prevazute de dispozitiile legale speciale pentru initierea procedurii prevazute de prezenta lege.
Art. 66. –
(1) Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. La cererea adresata tribunalului va fi atasata dovada notificarii organului fiscal competent cu privire la intentia de deschidere a procedurii insolventei
(2) Daca la data expirarii termenului prevazut la alin. (1) debitorul este angrenat, cu buna-credinta, in negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligatia de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de 5 zile de la esuarea negocierilor
(3) Daca in cursul negocierilor derulate in cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv debitorul ajunge in stare de insolventa, dar exista presupunerea rezonabila, bazata pe indicii temeinice, ca rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate in termen scurt prin incheierea unui acord extrajudiciar, debitorul, de buna-credinta, trebuie sa introduca cererea de deschidere a procedurii in conditiile si termenul prevazute la alin. (2). in caz contrar, debitorul trebuie sa introduca cererea de deschidere a procedurii insolventei in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa
(4) Debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentului titlu
(5) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta, fara a fi necesara o hotarare a asociatilor/actionarilor. in cazul in care prin cererea debitorului se solicita aplicarea procedurii simplificate, se va depune si hotararea adunarii generale a asociatilor/actionarilor in acest sens
(6) La inregistrarea cererii, serviciul de registratura va efectua verificari, din oficiu, cu privire la existenta pe rol a unor alte cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de creditori. in cazul in care sunt inregistrate cereri formulate de creditori, se solutioneaza cererea debitorului in procedura necontencioasa, prin aceeasi incheiere judecatorul dispunand conexarea cererilor creditorilor, care in cazul deschiderii procedurii devin declaratii de creanta, iar daca se respinge cererea debitorului, se solutioneaza potrivit art. 72 si urmatoarele
(7) Daca, ulterior inregistrarii cererii debitorului, dar inainte de solutionarea acesteia, sunt formulate cereri de deschidere a procedurii de catre creditori, acestea se vor inregistra direct la cererea formulata de debitor. in acest scop, serviciul de registratura va efectua verificari, din oficiu, la data inregistrarii cererilor si va inregistra cererile la dosarul ce are ca obiect cererea formulata de debitor. in aceasta situatie, se va proceda la solutionarea in procedura necontencioasa a cererii debitorului. in cazul admiterii acesteia, cererile creditorilor se vor califica drept declaratii de creanta, iar in cazul respingerii sale, se vor solutiona cererile creditorilor, potrivit art. 72 si urmatoarele
(8) in cazul deschiderii procedurii insolventei, creantele ce fac obiectul cererilor de deschidere a procedurii care devin declaratii de creanta pot fi actualizate cu accesorii calculate pana la data deschiderii procedurii, in termenul legal stabilit pentru declararea creantelor, potrivit prevederilor art. 102
(9) Introducerea prematura, cu rea-credinta, de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea patrimoniala a debitorului persoana fizica sau juridica, pentru prejudiciile pricinuite
(10) Cererea debitorului se va judeca de urgenta, in termen de 10 zile, in camera de consiliu, fara citarea partilor. Prin exceptie de la prevederile art. 200 din Codul de procedura civila, judecatorul-sindic va stabili termenul de judecata in camera de consiliu, in termen de 10 zile de la depunere, chiar daca cererea nu indeplineste toate cerintele legale si nu sunt depuse toate documentele. in cazul in care la data depunerii cererii debitorului se gasesc inregistrate pe rol cereri ale creditorilor, se va proceda potrivit prevederilor alin. (6) teza a II-a
(11) Dupa depunerea cererii de deschidere a procedurii, in cazuri urgente, care ar pune in pericol activele debitorului, judecatorul-sindic poate dispune de urgenta, in camera de consiliu si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a oricaror proceduri de executare silita a bunurilor debitorului pana la pronuntarea hotararii cu privire la respectiva cerere.
Art. 67. – (1) Cererea debitorului trebuie sa fie insotita de urmatoarele acte:
a) ultima situatie financiara anuala, certificata de catre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii;
b) lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;
c) lista numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;
d) lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 6 luni anterioare inregistrarii cererii introductive;
e) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
f) lista membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita;
g) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale;
h) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are in vedere pentru reorganizarea activitatii;
i) o declaratie pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau un certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului sau alte registre in a carui raza teritoriala se afla sediul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciara prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive;
j) o declaratie pe propria raspundere, autentificata de notar ori certificata de avocat, din care sa rezulte ca el sau administratorii, directorii si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari care detin controlul debitorului nu au fost condamnati definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate contra patrimoniului, de coruptie si de serviciu, de fals, precum si pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 22/1969, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicata, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificarile ulterioare, si infractiunile prevazute de prezenta lege in ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii;
k) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise;
l) o declaratie prin care debitorul arata daca este membru al unui grup de societati, cu precizarea acestora;
m) dovada codului unic de inregistrare;
n) dovada notificarii organului fiscal competent
(2) Documentele prevazute la alin. (1) se depun odata cu cererea de deschidere a procedurii sau, cel mai tarziu, pana la termenul de judecata stabilit de judecatorul-sindic. Nedepunerea documentelor prevazute la alin. (1) lit. a)-g), k), l), m) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 38 alin. (2) lit. c) si d), precum si a cazului in care cererea de deschidere a procedurii este formulata de lichidatorul numit in procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Nedepunerea documentelor prevazute la lit. h), i) si j) este sanctionata cu decaderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare.
Art. 68. – (1) in cazul unei cereri introduse de o societate in nume colectiv sau in comandita, acea cerere nu va fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata ori, in conditiile art. 70, si impotriva lor
(2) O cerere introdusa de un asociat cu raspundere nelimitata ori impotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fara efecte juridice cu privire la societatea in nume colectiv sau in comandita din care face parte
(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica, in mod corespunzator, in privinta cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.
Art. 69. – Nu pot fi supusi reorganizarii judiciare debitorii, persoane juridice, care in ultimii 5 ani, precedenti hotararii de deschidere a procedurii, au mai fost supusi unei proceduri de reorganizare judiciara.
Art. 70. – (1) Orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezentul titlu poate introduce o cerere de deschidere a procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa, in care va preciza:
a) cuantumul si temeiul creantei;
b) existenta unui drept de preferinta, constituit de catre debitor sau instituit potrivit legii;
c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire a cauzelor de preferinta. De asemenea, creditorul va depune dovada codului unic de inregistrare al debitorului
(3) Daca intre momentul inregistrarii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri sunt formulate cereri de catre alti creditori impotriva aceluiasi debitor, tribunalul, prin serviciul de registratura, va verifica, din oficiu, la data inregistrarii, existenta dosarului pe rol si va inregistra cererea la dosarul existent. Judecatorul-sindic va stabili indeplinirea conditiilor referitoare la cuantumul minim al creantelor, in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevazute de prezentul titlu, si va comunica cererile debitorului
(4) Creditorii inregistreaza cererea de deschidere a procedurii direct in dosarul ce are ca obiect cererea debitorului sau, daca nu exista, in dosarul al carui obiect il are cererea altui creditor care are stabilit un termen mai scurt
(5) Creditorul care are inregistrata o cerere de deschidere a procedurii, in cazuri urgente, pana la data judecarii cererii, poate solicita judecatorului-sindic pronuntarea unei ordonante presedintiale prin care sa dispuna masuri vremelnice, in scopul suspendarii operatiunilor de instrainare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale importante din averea debitorului, sub sanctiunea nulitatii, precum si masuri de conservare a acestor bunuri
(6) Judecata cererii prevazute la alin. (5) se face de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea creditorului care a formulat cererea si nici a debitorului. Masura va fi incuviintata vremelnic, pana la data solutionarii cererii de deschidere a procedurii. Creditorul poate fi obligat la plata unei cautiuni de pana la 10% din valoarea creantei pretinse, care va putea fi folosita de debitor pentru acoperirea daunelor produse in cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii.
§ 2. Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii
Art. 71. – (1) Daca cererea debitorului corespunde conditiilor prevazute la art. 66, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale, iar daca prin declaratia facuta potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. g) debitorul isi arata intentia de a intra in procedura simplificata ori se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 38 alin. (2), judecatorul va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii simplificate. Minuta incheierii privind deschiderea procedurii insolventei se comunica, de indata, administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu numit de catre judecatorul-sindic
(2) Prin incheierea de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar/lichidatorului judiciar sa efectueze notificarile prevazute la art. 100. in cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 5 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile. Admitand opozitia, judecatorul-sindic va revoca incheierea de deschidere a procedurii.
Art. 72. – (1) in cazul cererii de deschidere a procedurii insolventei formulate de creditor, la cererea debitorului, formulata in termenul prevazut la alin. (3), judecatorul-sindic poate dispune, prin incheiere, in sarcina creditorului consemnarea la o banca a unei cautiuni de pana la 10% din valoarea creantei, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cautiunea va fi consemnata in termen de 5 zile de la comunicarea masurii, sub sanctiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii
(2) in termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii creditorului, instanta o va comunica debitorului si organului fiscal competent
(3) in termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. in cadrul judecarii contestatiei, va putea fi administrata doar proba cu inscrisuri
(4) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, respinge cererea creditorului, care va fi considerata ca lipsita de orice efect chiar de la inregistrarea ei. in acest caz, cautiunea va fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinta a unei astfel de cereri, conform dispozitiei judecatorului-sindic
(5) in cazul achitarii, pana la inchiderea dezbaterilor, a creantei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, judecatorul-sindic va respinge cererea ca ramasa fara obiect, cautiunea depusa fiind restituita in mod corespunzator
(6) Daca debitorul nu plateste creanta creditorului pana la inchiderea dezbaterilor, iar judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa, va admite cererea de deschidere a procedurii formulate de acesta si va deschide, prin sentinta, fie procedura generala a insolventei, fie procedura simplificata, dupa caz. in acest caz, cautiunea va fi restituita creditorului.
Art. 73. – Prin sentinta de deschidere a procedurii generale, judecatorul-sindic desemneaza un administrator judiciar provizoriu, iar in cazul deschiderii procedurii simplificate desemneaza un lichidator judiciar provizoriu, dispunand efectuarea notificarilor prevazute la art. 100. Desemnarea se face potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 57 alin. (1). Prevederile art. 60 raman aplicabile.
Art. 74. – in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 67 alin. (1).
Art. 75. – (1) De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererilor de admitere a creantelor. Repunerea pe rol a acestora este posibila doar in cazul desfiintarii hotararii de deschidere a procedurii, a revocarii incheierii de deschidere a procedurii sau in cazul inchiderii procedurii in conditiile art. 178. in cazul in care hotararea de deschidere a procedurii este desfiintata sau, dupa caz, revocata, actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar masurile de executare silita pot fi reluate. La data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii, atat actiunea judiciara sau extrajudiciara, cat si executarile silite suspendate inceteaza
(2) Nu sunt supuse suspendarii de drept prevazute la alin. (1):
a) caile de atac promovate de debitor impotriva actiunilor unui/unor creditor/creditori incepute inaintea deschiderii procedurii si nici actiunile civile din procesele penale indreptate impotriva debitorului;
b) actiunile judiciare indreptate impotriva codebitorilor si/sau tertilor garanti
(3) Nu sunt supuse suspendarii prevazute la alin. (1) actiunile judiciare pentru determinarea existentei si/sau cuantumului unor creante asupra debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii. Pentru astfel de actiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observatie si de reorganizare, cerere de plata ce va fi analizata de catre administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplica in mod corespunzator, fara ca aceste creante sa fie inscrise in tabelul de creante. impotriva masurii dispuse de catre administratorul judiciar se va putea formula contestatie cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) si (7)
(4) Titularul unei creante curente, certe, lichide si exigibile ce a fost recunoscuta de catre administratorul judiciar sau de catre judecatorul-sindic potrivit alin. (3) si al carei cuantum depaseste valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observatie deschiderea procedurii de faliment al debitorului daca aceste creante nu sunt achitate in termen de 60 de zile de la data luarii masurii de catre administratorul judiciar sau a hotararii instantei de judecata. Prevederile art. 143 alin. (2) si (3) se vor aplica in mod corespunzator
(5) in cazul bunurilor debitorului deja adjudecate sau al sumelor indisponibilizate prin proceduri de executare silita pana la data deschiderii procedurii, organele de executare vor vira sumele corespunzatoare in contul prevazut la art. 39 alin. (2), mai putin onorariul acestora si celelalte cheltuieli de executare efectuate; debitorul isi pastreaza toate drepturile prevazute de respectiva procedura
(6) Sumele provenite din executarile silite vor fi platite de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar catre creditorii titulari ai cauzei de preferinta asupra bunurilor adjudecate in termen de 30 de zile, chiar si in perioada de observatie. Asupra acestor sume nu se vor aplica onorariul si cheltuielile aferente procedurii insolventei
(7) Sumele de bani existente in contul debitorului la data deschiderii procedurii si asupra carora este constituita o ipoteca mobiliara, precum si garantiile in numerar (cash colateral) vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creantelor exigibile ale acestuia, in termen de 5 zile de la cererea creditorului. in cazul sumelor aferente unui cont escrow, in caz de opozitie, acestea vor fi transferate in contul prevazut la art. 39 dupa verificarea de catre judecatorul-sindic a indeplinirii conditiilor de fond ale contractului
(8) Sumele de bani existente in contul debitorului la data deschiderii procedurii si asupra carora este constituita o ipoteca mobiliara, precum si garantiile in numerar (cash colateral) vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creantelor exigibile ale acestuia, in termen de 5 zile de la cererea creditorului. in cazul sumelor aferente unui cont escrow, in caz de opozitie, acestea vor fi transferate in contul prevazut la art. 39 alin. (2) dupa verificarea de catre judecatorul-sindic a indeplinirii conditiilor de fond ale contractului
(9) Pentru asigurarea resurselor in vederea continuarii activitatii curente a debitorului in perioada de observatie, sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferinta prevazute la acest articol vor putea fi folosite de catre administratorul judiciar cu acordul creditorului titular al garantiei. in cazul refuzului acestui acord, judecatorul-sindic poate autoriza folosirea acestor sume de bani, cu acordarea in beneficiul creditorului titular al garantiei a protectiei corespunzatoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3).
Art. 76. – in vederea aplicarii prevederilor art. 75, prin hotararea de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va dispune comunicarea acesteia catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului declarat la registrul corespunzator si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturi.
Art. 77. – (1) Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, in perioada de observatie si in perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau averea acestuia, in cazul in care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii
(2) Pentru serviciile furnizate in conditiile alin. (1), debitorul are obligatia de a achita contravaloarea acestora, avand dreptul la un termen de plata de 90 de zile. in cazul in care contractele pe care debitorul le avea incheiate cu furnizorii de servicii mentionati la alin. (1) prevad un termen de plata mai mic de 90 de zile, acesta se va modifica corespunzator la data deschiderii procedurii de insolventa
(3) Nerespectarea obligatiilor contractuale de furnizare a utilitatilor, in caz de mentinere a contractului in conditiile prezentei legi, atrage raspunderea pentru acoperirea prejudiciilor aduse averii debitorului si aplicarea unei amenzi judiciare de la 10.000 lei la 30.000 lei pentru fiecare incalcare a obligatiilor, sub conditia ca furnizorul de utilitati sa fi fost notificat in prealabil cu privire la deschiderea procedurii, potrivit art. 42 alin. (3). Lipsa remedierii incalcarii obligatiilor sau neexecutarea obligatiei de reluare a furnizarii utilitatilor in termen de maximum 10 zile calendaristice de la notificarea primita de la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar constituie in sine o noua incalcare si se va sanctiona cu o noua amenda
(4) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (2), daca debitorul nu achita creantele nascute dupa deschiderea procedurii insolventei, aferente serviciilor prestate, in termenul prevazut de alin. (2), furnizorul de utilitati este indreptatit sa intrerupa furnizarea serviciilor
(5) Furnizarea serviciului va fi reluata dupa achitarea creantelor nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei
(6) Debitorul aflat in procedura insolventei nu poate fi impiedicat sa participe la licitatii publice pentru motivul deschiderii procedurii.
Art. 78. – (1) Creditorul titular al unei creante ce beneficiaza de o cauza de preferinta poate solicita judecatorului-sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special si a administratorului judiciar, ridicarea suspendarii prevazute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanta sa si valorificarea imediata, in cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 154-158 si cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art. 159 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra caruia poarta cauza de preferinta, in una dintre urmatoarele situatii:
A. atunci cand valoarea obiectului garantiei, determinata de un evaluator conform standardelor internationale de evaluare, este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si a partilor de creante garantate cu acel obiect, daca:
a) obiectul garantiei nu prezinta o importanta determinanta pentru reusita planului de reorganizare propus;
b) obiectul garantiei face parte dintr-un subansamblu functional, iar prin desprinderea si vanzarea lui separata, valoarea bunurilor ramase nu se diminueaza;
B. atunci cand nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul garantiei, din cauza:
a) diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta sa sufere o diminuare apreciabila;
b) diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior;
c) lipsei unei asigurari a obiectului garantiei impotriva riscului pieirii sau deteriorarii
(2) in cazurile prevazute la alin. (1) lit. B, judecatorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendarii formulate de creditor, daca administratorul judiciar/debitorul propune in schimb adoptarea uneia sau mai multor masuri menite sa ofere protectie corespunzatoare creantei garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului pentru acoperirea diminuarii valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
b) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului pentru satisfacerea dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect
(3) in cererea de ridicare a suspendarii creditorul trebuie sa faca dovada faptului prevazut la alin. (1) lit. A pct. b), ramanandu-i debitorului/administratorului judiciar sau altei parti interesate sarcina producerii dovezii contrare si, respectiv, a celorlalte elemente
(4) Valoarea bunului asupra caruia poarta cauza de preferinta se va stabili printr-o evaluare efectuata de catre un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61.
Art. 79. – Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 75 alin. (1).
Art. 80. – (1) Nicio dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 103
(2) in cazul in care se confirma un plan de reorganizare, dobanzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile nascute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achita in conformitate cu actele din care rezulta si cu prevederile programului de plati. in cazul in care planul esueaza, acestea se datoreaza pana la data deschiderii procedurii falimentului.
Art. 81. – (1) Ca urmare a deschiderii procedurii si pana la data confirmarii planului de reorganizare, actiunile societatilor emitente, in sensul Legii nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda de la tranzactionare cu incepere de la data primirii comunicarii de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara
(2) La data primirii de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara a comunicarii privind intrarea in procedura falimentului intervine retragerea valorilor mobiliare de pe piata reglementata pe care acestea se tranzactioneaza.
Art. 82. – (1) Debitorul are obligatia de a pune la dispozitia administratorului judiciar/lichidatorului judiciar si a creditorului detinand cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv de creante toate informatiile si documentele apreciate ca necesare cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzand platile efectuate in ultimele 6 luni anterioare deschiderii procedurii si transferurile patrimoniale facute in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, sub sanctiunea ridicarii dreptului de administrare
(2) Pentru nepunerea la dispozitia administratorului judiciar/lichidatorului judiciar a informatiilor si documentelor de catre persoanele responsabile, judecatorul-sindic va face aplicarea amenzii prevazute la art. 60 alin. (2), in mod corespunzator.
Art. 83. – (1) Dupa ramanerea definitiva a hotararii de deschidere a procedurii, toate actele si corespondenta emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar vor cuprinde, in mod obligatoriu si cu caractere vizibile, in limbile romana, engleza si franceza, mentiunea „in insolventa”, „in insolvency”, „en procedure collective”
(2) Dupa intrarea in reorganizare judiciara sau faliment, actele si corespondenta vor purta, in conditiile prevazute la alin. (1), mentiunea „in reorganizare judiciara”, „in judicial reorganisation”, „en redressement” sau, dupa caz, „in faliment”, „in bankruptcy”, „en faillite”. Dupa intrarea in procedura simplificata se va face, de asemenea, mentiunea „in faliment”, „in bankruptcy”, „en faillite”
(3) Daca debitorul detine sau administreaza una sau mai multe pagini de internet, organele de conducere ale acestuia sunt obligate sa publice pe paginile de internet proprii, in termen de 24 de ore de la data comunicarii hotararii de deschidere a procedurii, informatiile referitoare la starea societatii, precum si numarul, data si instanta care a pronuntat hotararea
(4) Prejudiciile suferite de tertii de buna-credinta ca urmare a nerespectarii obligatiilor prevazute la alin. (1)-(3) vor fi reparate in mod exclusiv de persoanele care au incheiat actele ca reprezentanti legali ai debitorului, fara a fi atinsa averea debitorului.
Art. 84. – (1) in afara de cazurile prevazute la art. 87, de cele autorizate de judecatorul-sindic sau avizate de catre administratorul judiciar, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept
(2) Administratorul special desemnat intr-o procedura de insolventa raspunde pentru incalcarea dispozitiilor art. 87, judecatorul-sindic, la cererea administratorului judiciar, a adunarii creditorilor, formulata de presedintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor desemnat de aceasta, sau la cererea creditorului ce detine 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala, putand dispune ca o parte din pasivul astfel produs sa fie suportat de catre administratorul special, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu actele sau operatiunile astfel desfasurate
(3) Debitorul si/sau, dupa caz, administratorul judiciar sunt/este obligati/obligat sa intocmeasca si sa pastreze o lista cuprinzand toate incasarile, platile si compensarile efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora, precum si a datelor de identificare a cocontractantilor.
Art. 85. – (1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare, constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea daca nu si-a declarat intentia de reorganizare, in conditiile art. 67 alin. (1) lit. g). Ridicarea dreptului de administrare se dispune si in cazul in care debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare in termenul prevazut la art. 74
(2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in legatura cu bunurile pe care debitorul le-ar dobandi ulterior deschiderii procedurii
(3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului odata cu desemnarea unui administrator judiciar, indicand totodata si conditiile de exercitare a conducerii activitatii debitorului
(4) Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la care se dispune deschiderea falimentului
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricand adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, cu conditia dovedirii pierderilor continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate
(6) Judecatorul-sindic va examina, in termen de 15 zile, cererea prevazuta la alin. (5), intr-o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, comitetul creditorilor si administratorul special
(7) De la data intrarii in faliment, debitorul va putea desfasura doar activitatile ce sunt necesare derularii operatiunilor lichidarii.
Art. 86. – (1) Prin sentinta sau, dupa caz, incheierea avand drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are deschise conturi sa nu dispuna de sume fara un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va comunica de urgenta bancilor instituirea acestei interdictii
(2) incalcarea interdictiei comunicate de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar atrage raspunderea bancilor pentru prejudiciul creat, precum si o amenda judiciara de la 4.000 lei la 10.000 lei.
Art. 87. – (1) in perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, in sensul art. 67 alin. (1) lit. g), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare
(2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile prevazute la alin. (1) vor putea fi autorizate in exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. in cazul in care o anumita operatiune care excedeaza activitatii curente este recomandata de catre administratorul judiciar, iar propunerea este aprobata de catre comitetul creditorilor, aceasta va fi indeplinita obligatoriu de administratorul special. in cazul in care activitatea este condusa de catre administratorul judiciar, operatiunea va fi efectuata de catre acesta cu aprobarea comitetului creditorilor, fara a fi necesara cererea administratorului special
(3) in cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de cauze de preferinta, creditorul titular are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei sale, potrivit prevederilor art. 78;
b) dreptul de a beneficia de distribuiri de sume in conditiile art. 159 alin. (1) pct. 3 si art. 161 pct. 1, in conditiile in care nu poate beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei, beneficiind de o cauza de preferinta, conform prevederilor art. 78
(4) Finantarile acordate debitorului in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente, cu aprobarea adunarii creditorilor, beneficiaza de prioritate la restituire, potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 2 sau, dupa caz, potrivit prevederilor art. 161 pct. 2. Aceste finantari se vor garanta, in principal, prin afectarea unor bunuri sau drepturi care nu formeaza obiectul unor cauze de preferinta, iar in subsidiar, daca nu exista astfel de bunuri sau drepturi disponibile, cu acordul creditorilor beneficiari ai respectivelor cauze de preferinta. in ipoteza in care acordul acestor creditori nu va fi obtinut, prioritatea la restituire a acestor creante, prevazuta de art. 159 alin. (1) pct. 2, va diminua regimul de indestulare al creditorilor beneficiari ai cauzelor de preferinta, proportional, prin raportare la intreaga valoare a bunurilor sau drepturilor care formeaza obiectul acestor cauze de preferinta. in cazul inexistentei sau al insuficientei bunurilor care sa fie grevate de cauze de preferinta in favoarea creditorilor ce acorda finantare in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente, pentru partea negarantata a creantei, acestia vor beneficia de prioritate potrivit prevederilor art. 161 pct. 2.
Art. 88. – Daca la data deschiderii procedurii un drept, act sau fapt juridic nu devenise opozabil tertilor, inscrierile, transcrierile, intabularile si orice alte formalitati specifice necesare acestui scop, inclusiv cele dispuse in cursul unui proces penal in vederea confiscarii speciale si/sau extinse, efectuate dupa data deschiderii procedurii, sunt fara efect fata de creditori, cu exceptia cazului in care cererea sau sesizarea, legal formulata, a fost primita de instanta, autoritatea ori institutia competenta cel mai tarziu in ziua premergatoare hotararii de deschidere a procedurii. inscrierile efectuate cu incalcarea acestui articol se radiaza de drept.
Art. 89. – (1) Orice transfer, indeplinire a unei obligatii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat in temeiul unor contracte financiare calificate, precum si orice acord de compensare bilaterala sunt valabile, pot fi executate si/sau opuse unui cocontractant insolvent ori unui garant insolvent al unui cocontractant, conform conditiilor rezultand din intelegerea partilor, fiind recunoscute ca baza de inscriere a creantei in procedurile prevazute de prezentul capitol
(2) Singura obligatie, daca exista in cuprinsul contractului, ca urmare a realizarii unei compensari bilaterale – netting – in conditiile prevazute de un contract financiar calificat, a unei parti la contract va fi aceea de a presta obligatia neta, respectiv suma de plata sau obligatia de a face, rezultata in urma nettingului catre cocontractantul sau
(3) Singurul drept, daca exista in cuprinsul contractului, ca urmare a realizarii unui netting in conditiile prevazute de un contract financiar calificat, a unei parti la contract, va fi acela de a primi dreptul net, respectiv suma de plata sau obligatia de a face, care rezulta in urma nettingului de la cocontractantul sau
(4) Nicio atributie conferita prin prezenta lege unui organ care aplica procedura insolventei nu va impiedica incetarea contractului financiar calificat si/sau accelerarea indeplinirii obligatiilor de plata ori a indeplinirii obligatiilor de a face sau a realizarii unui drept in baza unuia ori a mai multor contracte financiare calificate, avand ca temei un acord de netting, aceste puteri fiind limitate la suma neta rezultata in urma aplicarii acordului de netting
(5) Cu exceptia dovedirii intentiei frauduloase a debitorului in sensul art. 117 alin. (2) lit. g), administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sau, dupa caz, instanta judecatoreasca nu poate impiedica, cere anularea ori decide desfacerea unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la indeplinire a unui acord de netting, realizate in baza unui contract financiar calificat.
Art. 90. – (1) Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatata si de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar
(2) Prevederile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si creantelor reciproce nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei.
Art. 91. – (1) Bunurile instrainate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, in exercitiul atributiilor sale prevazute de prezenta lege, sunt dobandite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retentie, sechestre, de orice fel. Fac exceptie de la acest regim masurile asiguratorii dispuse in procesul penal in vederea confiscarii speciale si/sau confiscarii extinse
(2) Prin exceptie de la dispozitiile art. 885 alin. (2) din Codul civil, radierea din cartea funciara a oricaror sarcini si interdictii prevazute la alin. (1) se face in temeiul actului de instrainare semnat de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
Art. 92. – (1) Administratorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de acesta, care nu va putea depasi 20 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala
(2) Raportul va indica daca debitorul se incadreaza in categoriile prevazute la art. 38 alin. (2) si, in consecinta, trebuie supus procedurii simplificate prevazute de prezenta lege, caz in care va cuprinde documentele doveditoare si propunerea de intrare in faliment in procedura simplificata. Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare in faliment prin procedura simplificata creditorilor care au depus cerere introductiva si debitorului, prin administratorul special, depunand la instanta, odata cu cererea, dovada indeplinirii procedurii de notificare
(3) Judecatorul-sindic supune propunerea prevazuta la alin. (2), privind intrarea in faliment a debitorului in procedura simplificata, dezbaterii partilor in sedinta publica, in maximum 15 zile de la primirea raportului administratorului judiciar
(4) in cadrul sedintei de judecata prevazute la alin. (3), judecatorul-sindic, dupa ascultarea partilor interesate, va da o sentinta prin care va aproba sau va respinge, dupa caz, concluziile raportului supus dezbaterii
(5) in cazul aprobarii raportului prevazut la alin. (4), judecatorul-sindic va decide, prin aceeasi sentinta, intrarea in faliment a debitorului, in conditiile art. 145 alin. (1) lit. D.
Art. 93. – Ulterior intrarii in procedura simplificata, in cazul in care documentele prevazute la art. 67 alin. (1) lit. b)-f) si l) nu sunt prezentate de catre debitor, lichidatorul judiciar desemnat va reconstitui, in masura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmand a fi suportate din averea debitorului.
Art. 94. – Pentru celeritatea procedurii de insolventa, in conditiile art. 38 alin. (2) lit. c), instanta poate stabili, pentru creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolventa sau administratorul judiciar desemnat, indatoriri in ceea ce priveste prezentarea probelor cu inscrisuri, relatii scrise, poate solicita la interogatoriu persoanele identificate ca facand parte din conducerea societatii, poate solicita asistenta si concursul acestora la efectuarea actelor de procedura, precum si orice alte demersuri necesare solutionarii cauzei.
Art. 95. – Atunci cand la sediul inregistrat in registrul corespunzator debitorul nu mai desfasoara activitate, iar creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu cunoaste un alt sediu, punct de lucru sau de desfasurare a activitatii si dupa ascultarea raportului administratorului judiciar, prevazut la art. 97, prin care se constata ca debitorul se gaseste in una dintre categoriile prevazute la art. 38 alin. (2) lit. c), comunicarea, notificarea oricarui act de procedura fata de debitor, inclusiv a celor privind deschiderea procedurii, se va efectua numai prin BPI.
Art. 96. – in aplicarea prevederilor prezentei legi, administratorul judiciar va solicita relatii privind sediul principal al societatii, punctele de lucru sau alte locatii in care se afla bunuri ale debitorului ori se desfasoara activitati ale acestuia, precum si date privind administratia societatii, relatii privind bunurile patrimoniale si documentele privind activitatea societatii de la autoritatile care detin sau ar putea sa detina informatiile solicitate. Acestea vor elibera informatiile solicitate fara a percepe eventualele taxe, onorarii sau comisioane, prevazute de alte acte normative aferente acestor activitati.
Art. 97. – (1) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 40 de zile de la data desemnarii, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila. La cererea motivata a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, in cazuri de o complexitate ridicata, termenul poate fi prelungit de catre judecatorul-sindic cu o perioada de maximum 40 de zile
(2) in cazul in care debitorul nu se incadreaza in categoriile prevazute la art. 38 alin. (2), raportul va indica daca exista o posibilitate reala de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori, dupa caz, motivele care nu permit reorganizarea si, in acest caz, va propune intrarea in faliment
(3) in cazul in care, prin raportul sau, administratorul judiciar arata ca activitatea debitorului poate fi redresata pe baza unui plan de reorganizare judiciara, acesta va trebui sa precizeze daca recomanda ca planul de reorganizare sa fie propus de debitor, daca, la cererea debitorului, colaboreaza la intocmirea planului ori daca intentioneaza sa propuna un alt plan singur sau impreuna cu unul ori mai multi creditori
(4) Propunerea privind intrarea in faliment a debitorului, potrivit alin. (2), va fi supusa aprobarii adunarii generale a creditorilor la prima sedinta a acesteia. La sedinta va putea participa si administratorul special, fara drept de vot
(5) in cazul in care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare in faliment, acesta va publica un anunt referitor la raport in BPI, cu indicarea datei primei adunari a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, daca raportul va fi depus dupa data primei adunari. La aceasta adunare va supune votului adunarii creditorilor propunerea de intrare in faliment
(6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultarii raportului prevazut la alin. (1) la sediul sau, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusa la grefa tribunalului si la registrul comertului sau, dupa caz, la registrul in care este inregistrat debitorul si va fi comunicata debitorului.
Art. 98. – (1) in cadrul sedintei adunarii creditorilor prevazute la art. 97 alin. (4), administratorul judiciar ii va informa pe creditorii prezenti despre voturile valabile primite in scris cu privire la propunerea de intrare in faliment a debitorului in procedura generala
(2) Adunarea creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar, prevazuta la art. 97 alin. (2), prin votul titularilor a cel putin doua treimi din creantele prezente la vot. Indiferent de rezultatul votului, propunerea nu va fi aprobata in cazul in care unul sau mai multi creditori, detinand impreuna peste 20% din creantele cuprinse in tabelul preliminar de creante, isi anunta intentia de a depune, in termenul legal, un plan de reorganizare a debitorului
(3) in cazul aprobarii de catre adunarea creditorilor a propunerii administratorului judiciar prevazute la art. 97 alin. (2), judecatorul-sindic va decide, prin sentinta, intrarea in faliment a debitorului, in conditiile art. 145 alin. (1) lit. D
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplica pentru raportul prevazut la art. 97 alin. (2), in cazul in care, pana la data sedintei adunarii creditorilor de aprobare a acestui raport, a fost confirmat un plan de reorganizare.
SECTIUNEA a 4-a
Primele masuri. intocmirea tabelului de creante. Contestatiile
Art. 99. – (1) in urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor potrivit prevederilor art. 67 alin. (1) lit. c) ori, dupa caz, potrivit prevederilor art. 74, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este inmatriculat/inregistrat, pentru efectuarea mentiunii
(2) Daca creditorii cu sediul sau cu domiciliul in strainatate au reprezentanti in tara, notificarea va fi trimisa acestora din urma
(3) Notificarea prevazuta la alin. (1) se realizeaza potrivit prevederilor Codului de procedura civila si se va publica, totodata, pe cheltuiala averii debitorului, intr-un ziar de larga circulatie si in BPI.
Art. 100. – (1) Notificarea va fi comunicata creditorilor de indata si, in orice caz, cu cel putin 10 zile inainte de implinirea termenului-limita pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor si va cuprinde:
a) termenul-limita de depunere de catre creditori a opozitiilor la sentinta de deschidere a procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor, in conditiile art. 71 alin. (1), precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora;
b) termenul-limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila;
c) termenul de verificare a creantelor, de intocmire si publicare in BPI a tabelului preliminar de creante, care nu va depasi 20 de zile pentru procedura generala sau, respectiv, 10 zile, in cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevazut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 25 de zile, in cazul procedurii generale si al celei simplificate, de la expirarea termenului corespunzator fiecarei proceduri, prevazut la lit. c);
e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor, care va avea loc in maximum 5 zile de la expirarea termenului prevazut la lit. c)
(2) in functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea hotari o majorare a termenelor prevazute la alin. (1) lit. b), c) si e) cu maximum 30 de zile.
Art. 101. – (1) Administratorul judiciar va efectua, in termen de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, procedura de inventariere a bunurilor din averea debitorului, pe baza informatiilor primite de la debitor in conditiile art. 67 sau 74 si/sau pe baza oricaror informatii si documente solicitate autoritatilor competente potrivit legii. Termenul de 60 de zile poate fi prelungit la cererea administratorului judiciar, pentru motive temeinice, de catre judecatorul-sindic
(2) Daca debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau inregistrarii in registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite instantelor, autoritatilor ori institutiilor care tin aceste registre o copie de pe hotararea de deschidere a procedurii, spre a se face mentiune.
Art. 102. – (1) Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi inregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in hotararea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creantelor vor fi inregistrate intr-un registru, care se va pastra la grefa tribunalului. Sunt creante anterioare si creantele bugetare constatate printr-un raport de inspectie fiscala intocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioara a debitorului. in termen de 60 de zile de la data publicarii in BPI a notificarii privind deschiderea procedurii, organele de inspectie fiscala vor efectua inspectia fiscala si vor intocmi raportul de inspectie fiscala, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Creditorii bugetari vor inregistra cererea de admitere a creantei in termenul prevazut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmand ca, in termen de 60 de zile de la data publicarii in BPI a notificarii privind deschiderea procedurii, sa inregistreze un supliment al cererii de admitere a creantei initiale, daca este cazul
(2) Creanta in baza careia s-a deschis procedura insolventei este inregistrata de administratorul judiciar, in baza documentelor justificative atasate cererii de deschidere a procedurii si in urma verificarii, fara a fi necesara depunerea unei cereri de admitere, potrivit alin. (1), cu exceptia cazului in care se calculeaza accesorii pana la data deschiderii procedurii
(3) Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu
(4) Creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume in masura ingaduita de prezentul titlu
(5) Dreptul de vot si dreptul la distributie ale titularilor creantelor sub conditie suspensiva la data deschiderii procedurii, inclusiv ale titularilor creantelor a caror valorificare este conditionata de executarea in prealabil a debitorului principal, se nasc numai dupa indeplinirea conditiei respective
(6) Creantele nascute dupa data deschiderii procedurii, in perioada de observatie sau in procedura reorganizarii judiciare vor fi platite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara inscrierea la masa credala. Prevederea se aplica in mod corespunzator pentru creantele nascute dupa data deschiderii procedurii de faliment
(7) in cazul in care se deschide procedura de faliment dupa perioada de observatie sau reorganizare, creditorii vor solicita inscrierea in tabelul suplimentar pentru creantele nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei ce nu au fost platite
(8) Creanta unei parti vatamate din procesul penal se inscrie sub conditie suspensiva, pana la solutionarea definitiva a actiunii civile in procesul penal in favoarea partii vatamate, prin depunerea unei cereri de admitere a creantei. in cazul in care actiunea civila in procesul penal nu se finalizeaza pana la inchiderea procedurii insolventei, fie ca urmare a reusitei planului de reorganizare, fie ca urmare a lichidarii, eventualele creante rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, daca este cazul, din sumele obtinute din actiunea in atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor ce au contribuit la aducerea persoanei juridice in stare de insolventa, potrivit prevederilor art. 169 si urmatoarele
(9) Toate creantele prezentate a fi admise si inregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administratorul judiciar sau creditori.
Art. 103. – Creantele beneficiare ale unei cauze de preferinta se inscriu in tabelul definitiv pana la valoarea de piata a garantiei stabilita prin evaluare, dispusa de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuata de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61. in cazul in care valorificarea activelor asupra carora poarta cauza de preferinta se va face la un pret mai mare decat suma inscrisa in tabelul definitiv sau in tabelul definitiv consolidat, diferenta favorabila va reveni tot creditorului garantat, chiar daca o parte din creanta sa fusese inscrisa drept creanta chirografara, pana la acoperirea creantei principale si a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanta, pana la data valorificarii bunului. Aceasta prevedere se aplica si in cazul esuarii planului de reorganizare si vanzarii bunului in procedura de faliment.
Art. 104. – (1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele cauze de preferinta
(2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de cauze de preferinta, cel mai tarziu in termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creantei
(3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtator pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale si pastrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul judiciar va face mentiunea pe original despre prezentarea acestora.
Art. 105. – (1) Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezentul capitol, cu exceptia creantelor constatate prin hotarari judecatoresti executorii, precum si prin hotarari arbitrale executorii. in cazul in care aceste hotarari judecatoresti sau arbitrale sunt anulate, casate sau modificate in caile de atac, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va reface tabelul de creante in mod corespunzator. in cazul in care instanta de judecata, anuland sau casand hotararea, nu dezleaga si fondul dedus judecatii, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va proceda la verificarea acelei creante, notificand creditorii in cazul neinscrierii totale sau partiale a creantei, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4). in acest din urma caz, impotriva masurii inscrierii partiale sau neinscrierii in tabel a respectivei creante, creditorii pot formula contestatie in conditiile art. 59 alin. (5)
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi speciale
(3) Creantele provenind din contracte de leasing, reziliate inainte de data deschiderii procedurii insolventei, vor fi inregistrate astfel:
a) daca proprietatea bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing se transfera debitorului, finantatorul va dobandi o ipoteca legala asupra acelor bunuri, avand rang egal cu cel al operatiunii de leasing initiale, iar creanta sa va fi inregistrata potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 3;
b) daca bunurile ce fac obiectul contractului de leasing sunt recuperate, va fi inregistrata, beneficiind de ordinea de prioritate prevazuta la art. 161 pct. 8, daca nu exista alte bunuri care sa confere titularului calitatea de creditor care beneficiaza de o cauza de preferinta, doar diferenta dintre valoarea intregii creante si valoarea de piata a bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing stabilita de un evaluator independent;
c) daca unul sau mai multe din bunurile recuperate au fost valorificate de catre societatea de leasing pana la data intocmirii tabelului preliminar al creantelor, pentru acestea se va deduce din totalul creantei de inregistrat pretul obtinut din vanzare
(4) in cadrul contractului de leasing financiar in derulare la data deschiderii procedurii si mentinut, in conditiile art. 123 alin. (12), creantele curente nu vor fi inscrise in tabelul de creante, fiind platite la scadenta. Pentru ratele anterioare inscrise in tabel, acestea vor urma regimul juridic al creantelor prevazute la art. 159 alin. (1) pct. 3. Daca toate creantele curente au fost platite si toate celelalte obligatii nascute dupa deschiderea procedurii au fost achitate, va opera transferul dreptului de proprietate catre debitor asupra bunului ce face obiectul contractului de leasing financiar, caz in care, pentru ratele anterioare inscrise in tabel, finantatorul va dobandi concomitent o ipoteca legala asupra bunului respectiv, avand rang egal cu cel al operatiunii de leasing initiale. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar va notifica finantatorul cu privire la faptul ca a operat transferul dreptului de proprietate si va efectua mentiunea in registrele de publicitate relevante cu privire la mentinerea rangului creantei finantatorului.
Art. 106. – (1) Administratorul judiciar va proceda de indata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante
(2) in cazul in care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 si urmatoarele din Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constata ca a intervenit prescriptia extinctiva a creantei, va notifica in acest sens creditorul, fara a mai face verificari de fond ale creantei pretinse
(3) in vederea indeplinirii atributiei prevazute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicatii de la debitor, va putea sa poarte discutii cu fiecare debitor, solicitandu-i, daca considera necesar, informatii si documente suplimentare.
Art. 107. – (1) Creantele constand in obligatii care nu au fost calculate in valoare monetara sau a caror valoare este supusa modificarii vor fi calculate de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar si inscrise in tabelul de creante cu valoarea nominala pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Judecatorul-sindic va decide asupra oricarei contestatii impotriva calculului facut de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar pentru astfel de creante
(2) Creantele exprimate sau consolidate in valuta vor fi inregistrate in tabelul preliminar la valoarea lor in lei, la cursul Bancii Nationale a Romaniei existent la data deschiderii procedurii insolventei.
Art. 108. – (1) O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi inscrisa in toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pana va fi complet acoperita. Toate tabelele vor fi actualizate corespunzator cu sumele distribuite
(2) Daca creantele au fost stinse sau modificate, total sau partial, se va proceda la o modificare corespunzatoare a tabelului de creante, dupa caz. Odata cu convocatorul adunarii creditorilor se va publica si tabelul de creditori actualizat cu sumele stinse sau modificate in timpul procedurii. Odata cu contestarea procesului-verbal al adunarii, creditorii vor putea contesta in aceleasi termene si conditii si tabelul astfel publicat.
Art. 109. – (1) Un creditor care, inainte de inregistrarea unei cereri de admitere a creantelor, a primit o plata partiala pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanta inscrisa in tabelul de creante numai pentru partea pe care nu a incasat-o inca. Creditorul are obligatia de a raporta orice suma incasata, in termen de 3 zile de la momentul incasarii
(2) Un codebitor sau un fidejusor, care este indreptatit la restituire ori la despagubire din partea debitorului pentru suma platita, va fi trecut in tabelul de creante cu suma pe care a platit-o creditorului. in acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sa i se plateasca, pana la achitarea integrala a creantei sale, cota cuvenita codebitorului sau fidejusorului, ramanand creditor al acestuia doar pentru suma neachitata
(3) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului sau are asupra bunurilor acestuia o cauza de preferinta, concura la masa credala, pentru a face posibila realizarea acestui drept, dar pretul obtinut din vanzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scazandu-se din suma ce este datorata.
Art. 110. – (1) Ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va intocmi si va inregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzand toate creantele impotriva averii debitorului cu mentiunile prevazute la art. 5 pct. 68
(2) La creantele care beneficiaza de o cauza de preferinta se vor arata titlul din care izvoraste dreptul de preferinta, rangul acesteia si, daca e cazul, motivele pentru care creantele au fost trecute partial in tabel sau au fost inlaturate
(3) Tabelul preliminar de creante va fi, totodata, publicat in BPI. Dupa publicare, creditorii inscrisi in tabelul preliminar de creante pot participa la adunarile creditorilor
(4) Odata cu publicarea tabelului in BPI, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite de indata notificari creditorilor, ale caror creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial in tabelul preliminar de creante sau inlaturate, precizand totodata si motivele.
Art. 111. – (1) Debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii fata de tabelul de creante, cu privire la creantele si drepturile trecute sau, dupa caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar in tabel
(2) Contestatiile trebuie depuse la tribunal in termen de 7 zile de la publicarea in BPI a tabelului preliminar, atat in procedura generala, cat si in procedura simplificata
(3) Sub sanctiunea anularii, contestatia va fi insotita de dovada, in original, a achitarii taxei de timbru, precum si de toate inscrisurile de care partea intelege sa se foloseasca in dovedirea sustinerilor sale, cu aratarea oricaror altor probe care se solicita, cu exceptia celor care nu se afla in posesia partii sau nu sunt cunoscute la momentul formularii contestatiei
(4) Partea care formuleaza contestatia trimite, cu confirmare de primire, cate un exemplar al contestatiei si al documentelor ce o insotesc administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a carui creanta se contesta, precum si administratorului special. in cazul in care aceasta obligatie nu a fost respectata, judecatorul-sindic va putea aplica, din oficiu, o amenda in conditiile Codului de procedura civila
(5) intampinarea se depune in termen de 10 zile de la data comunicarii contestatiei si a documentelor ce o insotesc. Un exemplar al intampinarii se comunica, cu confirmare de primire, de catre partea care formuleaza intampinarea si contestatorului, administratorului judiciar/lichidatorului judiciar si debitorului, sub sanctiunea prevazuta de art. 208 alin. (2) din Codul de procedura civila
(6) La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; in acest din urma caz, judecatorul-sindic poate admite, in tot sau in parte, inscrierea creantelor respective in mod provizoriu in tabelul definitiv. Creantele inscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevazute de lege cu exceptia dreptului de a incasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna in contul unic pana la definitivarea creantei
(7) Daca se admite creanta fara dreptul de preferinta pretins, aceasta va participa la repartitiile sumelor obtinute din valorificarea bunurilor negrevate de cauze de preferinta
(8) Din sumele care s-ar obtine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinta contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creante.
Art. 112. – (1) Dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate si s-a predat raportul de evaluare a garantiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va inregistra, de indata, la tribunal si va publica in BPI tabelul definitiv al tuturor creantelor impotriva averii debitorului, aratand suma, prioritatea si situatia fiecarei creante, beneficiara sau nu a unei cauze de preferinta
(2) Dupa inregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitiv pot sa participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartitii de sume in caz de faliment in procedura simplificata
(3) Durata maxima a perioadei de observatie este de 12 luni, calculate de la data deschiderii procedurii. Pentru respectarea acestui termen judecatorul-sindic va putea aplica dispozitiile art. 113 alin. (4) in mod corespunzator.
Art. 113. – (1) Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 111 alin. (2), si pana la inchiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie impotriva inscrierii unei creante sau a unui drept de preferinta in tabelul definitiv de creante ori in tabelele actualizate, in cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale, care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotaratoare si pana atunci necunoscute
(2) Contestatia se depune in termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca situatia ce determina promovarea contestatiei
(3) Judecarea contestatiei se va face cu respectarea prevederilor art. 111 alin. (4)
(4) Pana la judecarea definitiva a contestatiei, judecatorul-sindic va putea declara creanta sau dreptul de preferinta contestat ca admis numai provizoriu.
Art. 114. – (1) Cu exceptia cazului in care notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 42, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pana la expirarea termenului prevazut la art. 100 alin. (1) lit. b), va fi decazut, cat priveste creantele respective, din dreptul de a fi inscris in tabelul creditorilor si nu va dobandi calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura. El nu va avea dreptul de a-si realiza creantele impotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare ulterior inchiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase
(2) Decaderea va fi constatata de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai inscrie creditorul in tabelul creditorilor.
SECTIUNEA a 5-a
Situatia unor acte juridice ale debitorului
§ 1. Aspecte generale
Art. 115. – (1) Toate actiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar in aplicarea dispozitiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creantelor, sunt scutite de taxe de timbru
(2) Operatiunile de publicare in BPI a actelor de procedura emise de instantele judecatoresti sau de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar in cadrul derularii procedurii de insolventa se efectueaza cu titlu gratuit
(3) Actele de procedura emise de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care, potrivit prezentei legi, sunt supuse si formalitatii de publicitate prin registrul comertului, alaturi de publicitatea prin BPI, se depun la BPI, iar inregistrarea in registrul comertului se va opera din oficiu, cu titlu gratuit.
Art. 116. – Masurile prevazute in prezenta sectiune se aplica atat in procedura de reorganizare judiciara, cat si in cea de faliment, ca urmare a declansarii sale in procedura generala sau in cea simplificata.
§ 2. Anularea actelor frauduloase
Art. 117. – (1) Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor sau operatiunilor frauduloase ale debitorului in dauna drepturilor creditorilor, in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii
(2) Urmatoarele acte sau operatiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestatii executate:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile in scop umanitar;
b) operatiuni in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
c) acte incheiate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau in folosul acestuia, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in caz de faliment al debitorului este mai mica decat valoarea actului de transfer;
e) constituirea unui drept de preferinta pentru o creanta care era chirografara, in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor intr-o perioada de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/intarzia starea de insolventa ori de a frauda un creditor
(3) Prevederile alin. (2) lit. d)-f) nu sunt aplicabile actelor incheiate, cu buna-credinta, in executarea unui acord cu creditorii, incheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul sa fi fost de natura a conduce, in mod rezonabil, la redresarea financiara a debitorului si sa nu aiba ca scop prejudicierea si/sau discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplica si actelor juridice incheiate in cadrul procedurilor prevazute la titlul I
(4) Urmatoarele acte sau operatiuni, incheiate in cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate in raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile recuperate:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinand cel putin 20% din capitalul societatii ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor, in situatia in care debitorul este acea societate in comandita, respectiv o societate agricola, in nume colectiv sau cu raspundere limitata;
b) cu un membru sau administrator, atunci cand debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un actionar detinand cel putin 20% din actiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile de vot in adunarea generala a actionarilor, in situatia in care debitorul este respectiva societate pe actiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativa, societate pe actiuni cu raspundere limitata sau, dupa caz, societate agricola;
e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinand o pozitie de control asupra debitorului sau a activitatii sale;
f) cu un coproprietar sau proprietar devalmas asupra unui bun comun;
g) cu sotul, rudele sau afinii pana la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit. a)-f).
Art. 118. – (1) Actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, prevazuta la art. 117, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar in termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru intocmirea raportului prevazut la art. 97, dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. in cazul admiterii actiunii, partile vor fi repuse in situatia anterioara, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reinscrise
(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecatorul-sindic o astfel de actiune, daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu o face
(3) Poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala.
Art. 119. – Nu se va putea cere anularea unui act de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial, facut de catre debitor in cursul desfasurarii normale a activitatii sale curente.
Art. 120. – (1) Tertul dobanditor in cadrul unui transfer patrimonial, anulat potrivit prevederilor art. 117, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul nu mai exista ori exista impedimente de orice natura pentru preluarea acestuia de catre debitor, tertul va restitui valoarea acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor, stabilita prin expertiza efectuata in conditiile legii. in caz de restituire, partile vor fi repuse in situatia anterioara astfel incat sarcinile existente la data transferului vor fi reinscrise
(2) Tertul dobanditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de catre debitor, va avea impotriva averii debitorului o creanta egala cu pretul platit, la care se poate adauga cel mult sporul de valoare a bunului, determinat de eventualele investitii efectuate de acesta, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i impiedica, intarzia ori insela pe creditorii debitorului. La cererea sa, tertul dobanditor de buna-credinta va fi inscris in tabelele de creante cu creanta nascuta in urma restituirii bunului sau valorii acestuia catre averea debitorului potrivit prezentului articol si va putea participa la distribuiri potrivit prevederilor art. 161 pct. 4. Tertul dobanditor de rea-credinta va fi indreptatit sa primeasca doar pretul platit si va putea participa la distribuiri de sume potrivit prevederilor art. 161 pct. 10 lit. a). Reaua-credinta a tertului dobanditor trebuie dovedita
(3) Daca tertul dobanditor nu restituie bunul sau valoarea acestuia de bunavoie sau pe calea unei tranzactii, creanta acestuia, nascuta in temeiul alin. (2), va putea fi pretinsa numai pe calea cererii reconventionale formulate in cadrul actiunii indreptate impotriva sa potrivit prevederilor art. 117
(4) Tertul dobanditor cu titlu gratuit de buna-credinta va restitui bunurile in starea in care se gasesc, iar, in lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care s-a imbogatit. in caz de rea-credinta, tertul va restitui, in toate cazurile, intreaga valoare, precum si fructele percepute.
Art. 121. – (1) Administratorul judiciar, lichidatorul judiciar, comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala va putea introduce actiune pentru a recupera de la subdobanditor bunul ori valoarea bunului transferat de catre debitor, numai daca subdobanditorul nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat. Acesta va putea pretinde de la debitor doar contravaloarea sporului de valoare determinat de investitiile pe care le-a efectuat si va beneficia, in acest scop, de toate drepturile procedurale cuvenite tertului dobanditor de rea-credinta potrivit prevederilor art. 120 alin. (2) si (3) si art. 161 pct. 10 lit. a)
(2) in cazul in care subdobanditorul este sot, ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezuma relativ ca acesta a cunoscut imprejurarea prevazuta la alin. (1).
Art. 122. – (1) Cererea pentru anularea unui act de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial se va nota, din oficiu, in registrele de publicitate aferente
(2) O persoana obtinand un titlu sau dobandind un drept de preferinta asupra bunului respectiv dupa efectuarea unei astfel de notari va avea titlul sau dreptul sau conditionat de dreptul de a fi recuperat bunul
(3) in privinta actelor si operatiunilor prevazute la art. 117 alin. (2) se instituie o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor
(4) Prezumtia de frauda se pastreaza si in cazul in care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a intarziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 117
(5) Legitimarea procesuala activa in actiunile in anulare prevazute la art. 117 apartine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, in cazul prevazut la art. 118 alin. (2), comitetului creditorilor, iar in cazul prevazut de art. 118 alin. (3), creditorului care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala
(6) Au calitate procesuala pasiva in actiunile in anulare prevazute la art. 117 debitorul si, dupa caz, tertul dobanditor ori subdobanditorul. Debitorul va fi citat in calitate de parat prin administratorul special sau prin curator special, potrivit prevederilor art. 53 alin. (3)
(7) De la data deschiderii procedurii de insolventa, anularea unor acte incheiate de debitor in cei 2 ani anterior deschiderii procedurii de insolventa, pentru motivul fraudei in dauna creditorilor, se poate face exclusiv prin intermediul actiunilor prevazute la art. 117.
§ 3. Situatia contractelor in derulare
Art. 123. – (1) Contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare, de decadere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilitatii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la mentinerea contractelor in derulare si la nulitatea clauzelor de incetare sau accelerare a obligatiilor nu sunt aplicabile in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala. in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, intr-un termen de prescriptie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu au fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile de la primire, notificarii contractantului, formulata in primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere sa denunte contractul; in lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat. Contractul se considera denuntat:
a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului privind denuntarea contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu raspunde;
b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar
(2) Daca solicita executarea contractului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar precizeaza trimestrial, in cadrul rapoartelor de activitate, daca debitorul dispune de fondurile banesti necesare achitarii contravalorii bunurilor sau prestatiilor furnizate de cocontractant
(3) Debitorul decade din beneficiul termenului daca, in primele 3 luni de la data deschiderii procedurii, cocontractantul notifica administratorului judiciar intentia privind denuntarea contractului sau declararea anticipata a exigibilitatii. Ulterior mentinerii contractului, cocontractantul poate solicita rezilierea acestuia pentru culpa debitorului, solutionarea cererii facandu-se de judecatorul-sindic
(4) in cazul denuntarii unui contract, o actiune pentru despagubiri poate fi introdusa de catre cocontractant impotriva debitorului si va fi solutionata de judecatorul-sindic. Drepturile stabilite in favoarea cocontractantului in urma exercitarii actiunii in despagubiri se vor plati acestuia potrivit prevederilor art. 161 pct. 4, pe baza hotararii in temeiul careia i-au fost recunoscute, ramasa definitiva
(5) Pe parcursul perioadei de observatie, cu acordul cocontractantilor, administratorul judiciar va putea sa modifice clauzele contractelor incheiate de debitor, inclusiv contractele de credit, astfel incat acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii. Eventualele cereri formulate in temeiul art. 1.271 din Codul civil vor fi solutionate de judecatorul-sindic
(6) Daca vanzatorul unui bun a retinut titlul de proprietate pana la plata integrala a pretului vanzarii, vanzarea va fi considerata executata de catre vanzator si nu va fi supusa prevederilor alin. (1), rezerva fiind opozabila administratorului judiciar/lichidatorului judiciar daca au fost efectuate formalitatile de publicitate prevazute de lege. Bunul cu privire la care vanzatorul a retinut titlul de proprietate intra in averea debitorului, iar vanzatorul beneficiaza de o cauza de preferinta, potrivit art. 2.347 din Codul civil
(7) Un contract de munca sau de inchiriere, in calitate de locatar, va putea fi denuntat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz
(8) Dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitorului se va putea face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat doar termenul legal de preaviz. in cazul in care sunt incidente dispozitiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste concedierea colectiva, termenele prevazute de art. 71 si art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se reduc la jumatate
(9) intr-un contract prevazand plati periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu il va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plati poate fi formulata cerere de admitere a creantei impotriva debitorului
(10) Pentru maximizarea averii debitorului sau in situatia in care contractul nu mai poate fi executat, administratorul judiciar va putea cesiona contractele in derulare catre terti, cu conditia ca acele contracte sa nu fi fost incheiate intuitu personae, potrivit prevederilor Codului civil
(11) in cazul rezilierii contractelor de leasing financiar de catre finantator, acesta va putea opta pentru una dintre urmatoarele variante:
a) transferul proprietatii asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, catre debitor, caz in care finantatorul dobandeste o ipoteca legala asupra acelor bunuri, avand rang egal cu cel al operatiunii de leasing, si este inregistrat la masa credala, conform ordinii de prioritate prevazute la art. 159 alin. (1) pct. 3, cu contravaloarea ratelor si accesoriilor restante facturate si neplatite la data deschiderii procedurii, la care se adauga restul sumelor datorate, in temeiul contractului de leasing, fara a se putea depasi valoarea de piata a bunurilor, stabilita de un evaluator independent, potrivit prevederilor art. 61;
b) recuperarea bunurilor ce fac obiectul material al contractului de leasing, iar finantatorul va fi inregistrat la masa credala potrivit prevederilor art. 161 pct. 8, daca nu exista alte bunuri care sa confere titularului calitatea de creditor care beneficiaza de o cauza de preferinta, cu contravaloarea ratelor si accesoriilor restante facturate si neplatite la data deschiderii procedurii, la care se adauga restul sumelor datorate in temeiul contractului de leasing minus valoarea de piata a bunurilor recuperate, stabilita de un evaluator independent, potrivit prevederilor art. 61
(12) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) teza I, in cazul contractului de leasing financiar, daca finantatorul nu isi exprima, in termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii, acordul expres pentru mentinerea contractului, acesta se considera denuntat la data expirarii acestui termen. in cazul care, in acelasi termen, finantatorul transmite administratorului judiciar o notificare prin care i se cere sa denunte contractul, acesta se considera denuntat la expirarea unui termen de 30 de zile de la data receptionarii notificarii de catre administratorul judiciar. in vederea maximizarii averii debitorului, lichidatorul judiciar poate sa denunte orice contract de leasing financiar, contractul considerandu-se denuntat la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
Art. 124. – Daca un bun mobil, vandut debitorului si neplatit de acesta, era in tranzit la data deschiderii procedurii si bunul nu se afla inca la dispozitia debitorului si nici alte parti nu au dobandit drepturi asupra lui, atunci vanzatorul isi poate lua inapoi bunul. in acest caz, toate cheltuielile vor fi suportate de catre vanzator si el va trebui sa restituie debitorului orice avans din pret. Daca vanzatorul admite ca bunul sa fie livrat, el va putea recupera pretul prin inscrierea creantei sale in tabelul de creante. Daca administratorul judiciar/lichidatorul judiciar cere ca bunul sa fie livrat, el va trebui sa ia masuri sa se plateasca din averea debitorului intregul pret datorat in baza contractului.
Art. 125. – Daca debitorul este parte intr-un contract cuprins intr-un acord master de netting, prevazand transferul anumitor marfuri, titluri reprezentative ale marfurilor sau active financiare cotate pe o piata reglementata de marfuri, servicii si instrumente financiare derivate, la o anumita data sau intr-o perioada determinata de timp, si scadenta intervine sau perioada expira dupa data deschiderii procedurii, se va efectua o operatiune de compensare bilaterala a tuturor contractelor cuprinse in acordul master de netting respectiv, iar diferenta rezultata va trebui sa fie platita averii debitorului, daca aceasta este creditoare, si va fi inscrisa in tabelul de creante, daca este o obligatie a averii debitorului.
Art. 126. – Daca un comisionar care detine titluri pentru bunuri ce urmeaza a fi primite ori pentru marfa devine subiectul unei cereri introductive a procedurii insolventei, comitentul va fi indreptatit sa isi ia inapoi titlurile ori marfa sau sa ceara ca valoarea lor sa fie platita de comisionar.
Art. 127. – (1) Daca un debitor detine marfa in calitate de consignatar sau orice alt bun care apartine altuia la data deschiderii procedurii, proprietarul va avea dreptul sa isi recupereze bunul potrivit prevederilor art. 2.057 alin. (4) din Codul civil, in afara de cazul in care debitorul are o cauza de preferinta valabila asupra bunului
(2) Daca la una dintre datele prevazute la alin. (1) marfa nu se afla in posesia debitorului si el nu o poate recupera de la detinatorul actual, proprietarul va fi indreptatit sa aiba creanta inregistrata in tabelul de creante, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data. Daca debitorul se afla in posesia marfii la acea data, dar a pierdut ulterior posesia, proprietarul poate cere ca intreaga valoare a marfii sa fie inscrisa in tabelul de creante.
Art. 128. – Faptul ca un proprietar al unui imobil inchiriat este debitor in prezenta procedura nu va desfiinta contractul de inchiriere, in afara de cazul in care chiria este inferioara chiriei practicate de piata. Cu toate acestea, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sa refuze sa asigure prestarea oricaror servicii datorate de proprietar chiriasului pe timpul inchirierii. in acest caz, chiriasul poate evacua cladirea si poate sa ceara inregistrarea creantei sale in tabel sau poate detine in continuare imobilul, scazand din chiria pe care o plateste costul serviciilor datorate de proprietar. Daca chiriasul alege sa continue a detine imobilul, nu va fi indreptatit la inscrierea creantei in tabel, ci va avea numai dreptul de a scadea din chiria pe care o plateste costul serviciilor datorate de proprietar.
Art. 129. – Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate sa denunte, in conditiile art. 123 alin. (1), contractele prin care debitorul s-a obligat sa efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal.
Art. 130. – (1) Daca un asociat dintr-o societate agricola, societate in nume colectiv, societate in comandita ori cu raspundere limitata sau actionarul unei societati pe actiuni este debitor intr-o procedura prevazuta de prezenta lege si daca implicarea debitorului intr-o astfel de procedura nu atrage dizolvarea acelei societati, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate cere lichidarea drepturilor debitorului in acea societate, potrivit ultimei situatii financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul sa fie pastrat ca asociat, daca ceilalti asociati sunt de acord
(2) Prevederile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si in cazul membrilor societatilor cooperative si ai grupurilor de interes economic.
Art. 131. – (1) Obligatiile rezultand dintr-o promisiune bilaterala de vanzare cu data certa, anterioara deschiderii procedurii, in care promitentul-vanzator intra in procedura, vor fi executate de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar la cererea promitentului-cumparator, daca:
a) pretul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se afla in posesia promitentului-cumparator;
b) pretul nu este inferior valorii de piata a bunului;
c) bunul nu are o importanta determinanta pentru reusita unui plan de reorganizare;
d) in cazul imobilelor, promisiunile sunt notate in Cartea funciara
(2) Pentru a putea fi incheiat contractul de vanzare cu promitentul-cumparator in conditiile art. 91 alin. (1), in prealabil, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va asigura respectarea urmatoarelor drepturi pentru creditorii detinatori ai unor creante ce beneficiaza de cauze de preferinta asupra bunurilor ce urmeaza a se instraina potrivit alin. (1) si au inscris acel drept in registrele de publicitate prevazute de lege inainte de data incheierii promisiunii bilaterale de vanzare:
a) dreptul de a beneficia cu prioritate de orice sume incasate in averea debitoarei in baza contractelor de vanzare incheiate in conditiile alin. (1), potrivit prevederilor art. 159; si/sau
b) dreptul de a beneficia de o masura privind asigurarea unei protectii corespunzatoare, respectiv una dintre urmatoarele masuri:
1. primirea unei sume reprezentand maximum valoarea de piata a bunului din care se deduc cheltuielile prevazute de art. 159 alin. (1) pct. 1;
2. primirea unei garantii reale cu o valoare egala cu valoarea de piata a bunului stabilita in cadrul procedurii, printr-un raport de evaluare actualizat ce va fi intocmit de catre un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61;
3. primirea unei scrisori de garantie bancara pentru o suma egala cu valoarea de piata a bunului stabilita in cadrul procedurii, dar nu mai mult decat valoarea creantei acestora inregistrata in tabelul de creante in vigoare
(3) Propunerea masurii prevazute la alin. (2) lit. b) se va face de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar prin raportul de activitate prin care se propune masura vanzarii si se notifica creditorului beneficiar al unei cauze de preferinta. SECtIUNEAa 6-a Reorganizarea
§ 1. Planul
Art. 132. – (1) Urmatoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare:
a) debitorul, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, in termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creante, cu conditia formularii intentiei de reorganizare potrivit art. 67 alin. (1) lit. g), daca procedura a fost declansata de acesta, si in termenul prevazut de art. 74, in cazul in care procedura a fost deschisa ca urmare a cererii unuia sau mai multor creditori;
b) administratorul judiciar, de la data desemnarii sale si pana la indeplinirea unui termen de 30 de zile de la data publicarii tabelului definitiv de creante;
c) unul sau mai multi creditori, detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitiv de creante, in termen de 30 de zile de la publicarea acestuia; administratorul judiciar este obligat sa puna la dispozitia acestora informatiile existente si necesare pentru redactarea planului. in acest sens, debitorul, prin administrator special, sau administratorul judiciar, in masura in care acesta din urma le detine, daca dreptul de administrare i-a fost ridicat debitorului, au obligatia ca, in termen de maximum 10 zile de la primirea solicitarii, sa puna la dispozitia creditorului actele si informatiile prevazute de art. 67 alin. (1) lit. a), b) si e), actualizate corespunzator depunerii tabelului definitiv de creante. Se va pune la dispozitia creditorului si lista tuturor creantelor nascute in timpul procedurii, precum si orice alte documente solicitate, care sunt utile pentru redactarea unui plan de reorganizare
(2) La cererea oricarei parti interesate sau a administratorului judiciar, judecatorul-sindic poate prelungi cu maximum 30 de zile, pentru motive temeinice, termenele de depunere a planului prevazute la alin. (1)
(3) Planul va putea sa prevada fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor doua variante de reorganizare
(4) Nu poate propune un plan de reorganizare debitorul care, intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite in baza prezentei legi si nici debitorul care, el insusi, administratorii, directorii si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari ai acestuia care detin controlul asupra sa, au fost condamnati definitiv pentru savarsirea unei infractiuni intentionate contra patrimoniului, de coruptie si de serviciu, de fals, precum si pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 22/1969, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicata, cu modificarile ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile si completarile ulterioare, si infractiunile prevazute de prezenta lege, in ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii
(5) Nerespectarea termenelor prevazute la alin. (1) conduce la decaderea partilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia judecatorului-sindic, la faliment.
Art. 133. – (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului si va cuprinde masuri concordante cu ordinea publica, inclusiv in ceea ce priveste modalitatea de selectie, desemnare si inlocuire a administratorilor si a directorilor
(2) Planul de reorganizare va cuprinde in mod obligatoriu programul de plata a creantelor. Creantele inscrise ca beneficiare ale unei cauze de preferinta in tabelul definitiv al creantelor pot fi purtatoare de dobanzi si alte accesorii
(3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depasi 3 ani, calculati de la data confirmarii planului. Termenele de plata stabilite prin contracte – inclusiv de credit sau de leasing – pot fi mentinute prin plan, chiar daca depasesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi si prelungite, cu acordul expres al creditorilor, daca initial erau mai scurte de 3 ani. Dupa realizarea tuturor obligatiilor din plan si inchiderea procedurii de reorganizare, aceste plati vor continua conform contractelor din care rezulta
(4) Planul de reorganizare va mentiona:
a) categoriile de creante care nu sunt defavorizate, in sensul prezentului titlu;
b) tratamentul categoriilor de creante defavorizate;
c) daca si in ce masura debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din societatile in nume colectiv si asociatii comanditati din societatile in comandita vor fi descarcati de raspundere;
d) ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, in comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire in caz de faliment; valoarea estimativa se va calcula in baza unui raport de evaluare, intocmit de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61;
e) modalitatea de achitare a creantelor curente
(5) Planul va specifica masurile adecvate pentru punerea sa in aplicare, cum ar fi:
A. pastrarea, in intregime sau in parte, de catre debitor, a conducerii activitatii sale, inclusiv dreptul de dispozitie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activitatii sale de catre administratorul judiciar desemnat in conditiile legii;
B. obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta a acestora, finantarile aprobate prin plan urmand sa beneficieze de prioritate la restituire potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 2 sau, dupa caz, potrivit prevederilor art. 161 pct. 2;
C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului catre una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmarii planului;
D. fuziunea sau divizarea debitorului, in conditiile legii, inclusiv cu respectarea obligatiilor de notificare a operatiunilor de concentrare, potrivit legislatiei in domeniul concurentei. in cazul divizarii, dispozitiile art. 2411 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se aplica;
E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori in bloc, libere de orice sarcini, sau darea in plata a acestora catre creditorii debitorului, in contul creantelor pe care acestia le au fata de averea debitorului. Darea in plata a bunurilor debitorului catre creditorii sai va putea fi efectuata doar cu conditia prealabila a acordului scris al acestora cu privire la aceasta modalitate de stingere a creantei lor;
F. lichidarea partiala sau totala a activului debitorului in vederea executarii planului. Sumele de bani obtinute dupa vanzarea unor bunuri asupra carora poarta cauze de preferinta, potrivit prevederilor Codului civil, vor fi distribuite, obligatoriu, creditorilor titulari ai acelor cauze de preferinta, cu respectarea dispozitiilor art. 159 alin. (1) si (2);
G. modificarea sau stingerea cauzelor de preferinta, cu acordarea obligatorie in beneficiul creditorului titular a unei garantii sau protectii echivalente, potrivit prevederilor art. 78 alin. (2) lit. c), pana la acoperirea creantei acestora, inclusiv dobanzile stabilite conform contractelor sau conform planului de reorganizare, pe baza unui raport de evaluare, cu parcurgerea procedurii prevazute de art. 61;
H. prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobanzii, a penalitatii sau a oricarei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligatiilor sale;
I. modificarea actului constitutiv al debitorului, in conditiile legii;
J. emiterea de titluri de valoare de catre debitor sau oricare dintre persoanele prevazute la lit. D si E, in conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si de Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Pentru inscrierea in plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres, in scris, al creditorului care urmeaza sa primeasca titlurile de valoare emise, acord ce se da inainte de exprimarea votului asupra planului de reorganizare de catre creditori. Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, operatiunile prevazute de prezenta litera sunt considerate operatiuni exceptate in sensul art. 205 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
K. prin exceptie de la prevederile lit. J, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creantelor bugetare in titluri de valoare;
L. inserarea in actul constitutiv al debitorului – persoana juridica – sau al persoanelor prevazute la lit. D si E a unor prevederi:
a) de prohibire a emiterii de actiuni fara drept de vot;
b) de determinare, in cazul diferitelor categorii de actiuni ordinare, a unei distributii corespunzatoare a votului intre aceste categorii;
c) in cazul categoriilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fata de alte categorii de actiuni, de reglementare satisfacatoare a numirii administratorilor reprezentand categoriile de actiuni respective in ipoteza neonorarii obligatiei de plata a dividendelor
(6) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, planul propus de creditori sau de administratorul judiciar poate prevedea modificarea, fara acordul statutar al membrilor sau asociatilor/actionarilor debitorului, a actului constitutiv
(7) inregistrarea mentiunii in registrul comertului va fi solicitata de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului, pe baza hotararii de confirmare a planului de reorganizare, care se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Art. 134. – (1) in vederea votarii planului de reorganizare se poate constitui categoria creditorilor indispensabili, astfel cum este aceasta definita la art. 5 pct. 23. Administratorul judiciar confirma, in tot sau in parte, ori infirma lista acestor creditori
(2) Lista creditorilor indispensabili, mentionati la alin. (1), este depusa de catre debitor impreuna cu celelalte documente prevazute la art. 67 alin. (1), lista ce se anexeaza, mentionandu-se si creantele acestora, la raportul intocmit de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, potrivit art. 97. Nedepunerea acestei liste conduce la decaderea debitorului din dreptul de a propune, in vederea votarii planului de reorganizare, categoria creditorilor indispensabili.
Art. 135. – Nu se considera modificare a creantei sau a conditiilor de realizare a acesteia situatia in care planul propus prevede revenirea la conditiile de realizare a creantei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea conditiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau mai multor rate scadente ale unui imprumut, la termenele si in conditiile stipulate in contract, care conduce la accelerarea platii intregului rest al imprumutului.
Art. 136. – Cate o copie de pe planul propus va fi depusa la grefa tribunalului si la registrul in care este inregistrat debitorul si va fi transmisa debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar si comitetului creditorilor.
Art. 137. – (1) Administratorul judiciar va publica in termen de 5 zile de la depunerea planului un anunt referitor la acesta in BPI, cu indicarea celui care l-a propus, a datei cand se va vota cu privire la plan in adunarea creditorilor, precum si a faptului ca este permisa votarea prin corespondenta
(2) sedinta adunarii creditorilor in care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va tine in termen de 20-30 de zile de la publicarea anuntului. Planul de reorganizare, inclusiv anexele, se va transmite persoanelor prevazute la art. 136 in format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia
(3) Creditorii cu titluri de valoare la purtator vor trebui sa depuna originalele la administrator cu cel putin 5 zile inainte de data fixata pentru exprimarea votului, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a vota
(4) Din momentul publicarii, toate partile interesate vor fi socotite ca au cunostinta de plan si de data de exprimare a votului. in toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultarii planului la sediul sau, pe cheltuiala solicitantului.
Art. 138 – (1) La inceputul sedintei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenti despre voturile valabile primite in scris
(2) Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia il exercita in categoria de creante din care face parte creanta respectiva
(3) Urmatoarele creante se constituie in categorii distincte, care voteaza separat:
a) creantele care beneficiaza de drepturi de preferinta;
b) creantele salariale;
c) creantele bugetare;
d) creantele creditorilor indispensabili;
e) celelalte creante chirografare
(4) Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca in categoria respectiva planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie
(5) Creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub conditia ca programul de plati sa nu le ofere nicio suma sau sa le ofere mai putin decat ar primi in cazul falimentului si ca orice astfel de plati sa le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creantelor subordonate prevazute la art. 161 pct. 10 lit. a)
(6) Daca au fost propuse mai multe planuri de reorganizare, atunci votarea acestora se va face in aceeasi sedinta a adunarii creditorilor, in ordinea decisa prin votul creditorilor.
Art. 139. – (1) Judecatorul-sindic fixeaza termenul pentru confirmarea planului in cel mult 15 zile de la depunerea la tribunal de catre administratorul judiciar a procesului-verbal al adunarii creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecatorul-sindic poate sa ceara unui specialist sa isi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, inainte de confirmarea lui. Planul este confirmat in urmatoarele conditii:
A. in cazul in care sunt 5 categorii, planul se considera acceptat daca cel putin 3 dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati, dintre cele prevazute la art. 138 alin. (3), accepta planul cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul;
B. in cazul in care sunt trei categorii, planul se considera acceptat in cazul in care cel putin doua categorii voteaza planul, cu conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul;
C. in cazul in care sunt doua sau patru categorii, planul se considera acceptat in cazul in care daca este votat de cel putin jumatate din numarul de categorii, cu conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul;
D. fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan;
E. vor fi considerate creante nedefavorizate si vor fi considerate ca au acceptat planul creantele ce se vor achita integral in termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori in conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezulta;
F. planul respecta, din punct de vedere al legalitatii si viabilitatii, prevederile art. 133
(2) Tratament corect si echitabil exista atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) niciuna dintre categoriile care resping planul si nicio creanta care respinge planul nu primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului;
b) nicio categorie sau nicio creanta apartinand unei categorii nu primeste mai mult decat valoarea totala a creantei sale;
c) in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul, nicio categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezulta din ierarhia prevazuta la art. 138 alin. (3), nu primeste mai mult decat ar primi in cazul falimentului;
d) planul prevede acelasi tratament pentru fiecare creanta in cadrul unei categorii distincte, cu exceptia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinta, precum si in cazul in care detinatorul unei creante consimte la un tratament mai putin favorabil pentru creanta sa
(3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat
(4) Confirmarea unui plan de reorganizare impiedica confirmarea oricarui alt plan
(5) Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia se poate face oricand pe parcursul procedurii de reorganizare, fara a se putea depasi o durata totala maxima a derularii planului de 4 ani de la confirmarea initiala. Modificarea poate fi propusa de catre oricare dintre cei care au vocatia de a propune un plan, indiferent daca au propus sau nu planul. Votarea modificarii de catre adunarea creditorilor se va face cu creantele ramase in sold, la data votului, in aceleasi conditii ca si la votarea planului de reorganizare. Modificarea planului va trebui sa fie confirmata de judecatorul-sindic.
Art. 140. – (1) Cand sentinta care confirma un plan intra in vigoare, activitatea debitorului este reorganizata in mod corespunzator; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate astfel cum este prevazut in plan. in cazul intrarii in faliment se va reveni la situatia stabilita prin tabelul definitiv al tuturor creantelor impotriva debitorului prevazut la art. 112 alin. (1), scazandu-se sumele achitate in timpul planului de reorganizare
(2) Daca dupa confirmarea planului de reorganizare se vor recupera sume suplimentare din actiuni introduse in temeiul art. 1 17, acestea se vor distribui in modul prevazut de art. 163
(3) Sumele provenite din activitatea curenta a debitorului sau din valorificarea activelor negrevate de cauze de preferinta vor fi prevazute a se distribui pro rata pentru fiecare creanta prevazuta a se achita in timpul reorganizarii, dupa deducerea sumelor prevazute ca fiind necesare platii creantelor curente exigibile si a celor necesare asigurarii capitalului de lucru, daca este cazul. Programul de plata a creantelor va prevedea plata acestor sume in trimestrul consecutiv celui la care aceste sume devin disponibile
(4) Creditorii conserva actiunile lor pentru intreaga valoare a creantelor, impotriva codebitorilor si a fideiusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului
(5) Daca niciun plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan, in conditiile art. 132, a expirat, judecatorul-sindic va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului, in conditiile art. 145
(6) Remuneratiile persoanelor angajate in temeiul art. 57 alin. (2), art. 61 si 63, precum si alte cheltuieli de procedura vor fi achitate la momentul prevazut, dupa caz, de lege, cu exceptia cazurilor in care partile interesate ar accepta, in scris, alte termene de plata. Planul trebuie sa precizeze in programul de plati cum va fi asigurata aceasta plata
(7) Plata va putea fi facuta trimestrial pe baza de acte legale.
§ 2. Perioada de reorganizare
Art. 141. – (1) in urma confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul isi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul confirmat, pana cand judecatorul-sindic va dispune, motivat, fie incheierea procedurii insolventei si luarea tuturor masurilor pentru reinsertia debitorului in activitatea de afaceri, fie incetarea reorganizarii si trecerea la faliment, potrivit prevederilor art. 145
(2) Pe parcursul reorganizarii, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar, sub rezerva prevederilor art. 85 alin. (5). Actionarii, asociatii si membrii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activitatii ori in administrarea averii debitorului, cu exceptia si in limita cazurilor expres si limitativ prevazute de lege si in planul de reorganizare
(3) Debitorul va fi obligat sa indeplineasca, fara intarziere, schimbarile de structura prevazute in plan.
Art. 142. – Prin exceptie de la dispozitiile art. 77, judecatorul-sindic poate, la cererea furnizorului, sa dispuna ca debitorul sa depuna o cautiune la o banca, drept conditie pentru indatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale in timpul desfasurarii procedurii de reorganizare judiciara. O astfel de cautiune nu va putea depasi 30% din costul serviciilor prestate debitorului si neachitate ulterior deschiderii procedurii.
Art. 143. – (1) Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii sale aduce pierderi sau se acumuleaza noi datorii catre creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricand judecatorului-sindic sa dispuna intrarea in faliment a debitorului. Cererea se judeca de urgenta si cu precadere
(2) inregistrarea cererii prevazute la alin. (1) nu suspenda continuarea activitatii debitorului pana cand judecatorul-sindic nu hotaraste asupra ei, prin incheiere
(3) Titularul unei creante curente, certa, lichida si exigibila mai veche de 60 de zile si un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricand in timpul planului de reorganizare sau dupa indeplinirea obligatiilor de plata asumate in plan, trecerea la faliment. Cererea sa va fi respinsa de catre judecatorul-sindic in situatia in care creanta nu este datorata, este achitata sau debitoarea incheie o conventie de plata cu acest creditor.
Art. 144. – (1) Debitorul, prin administratorul special, sau, dupa caz, administratorul judiciar va trebui sa prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situatiei financiare a averii debitorului. Ulterior aprobarii de catre comitetul creditorilor, rapoartele vor fi inregistrate la grefa tribunalului, iar debitorul sau, dupa caz, administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor, in vederea consultarii rapoartelor
(2) Administratorul judiciar va prezenta si situatia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activitatii, in vederea recuperarii acestora, care va fi avizata de comitetul creditorilor
(3) in termen de 5 zile de la aprobarea rapoartelor, comitetul creditorilor va putea convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta masurile luate de debitor si/sau de administratorul judiciar, efectele acestora, precum si sa propuna motivat alte masuri.
SECTIUNEA a 7-a
Falimentul si lichidarea activelor
Art. 145. – (1) Judecatorul-sindic va decide, prin sentinta sau, dupa caz, prin incheiere, in conditiile art. 71, intrarea in faliment in urmatoarele cazuri: A.a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
b) debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare;
c) niciunul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, potrivit dispozitiilor art. 132, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
B. debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dupa caz, intrarea debitorului in faliment, potrivit art. 92 alin. (5) sau art. 97 alin. (5);
E. in cazurile prevazute la art. 75 alin. (4) si art. 143 alin. (3)
(2) Prin hotararea prin care se decide intrarea in faliment, judecatorul-sindic va pronunta dizolvarea debitorului persoana juridica si va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) in cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar provizoriu, precum si stabilirea atributiilor si a onorariului acestuia, in conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei;
c) in cazul procedurii simplificate, confirmarea in calitate de lichidator judiciar a administratorului judiciar, desemnat potrivit prevederilor art. 57 alin. (2) sau art. 73, dupa caz;
d) termenul maxim de la intrarea in faliment in cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar catre lichidator judiciar, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii prevazute la art. 84 alin. (2);
e) intocmirea de catre administratorul judiciar si predarea catre lichidatorul judiciar, in termen de maximum 5 zile de la intrarea in faliment, in cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzand numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creantelor si a oricaror altor tabele intocmite in procedura, a oricaror rapoarte de distributie, a listei actelor si operatiunilor efectuate dupa data deschiderii procedurii. Aceasta obligatie revine administratorului special, cu avizul administratorului judiciar, daca, pana la data deschiderii procedurii falimentului, nu a fost ridicat dreptul de administrare;
f) notificarea intrarii in faliment
(3) in cazul intrarii in faliment, incheierea sau, dupa caz, sentinta va indica si termenele prevazute la art. 146 alin. (2) sau, dupa caz, la art. 147 alin. (2)
(4) Dupa intrarea in faliment in procedura generala, dispozitiile art. 99-114 vor fi aplicate, daca este necesar, in mod corespunzator, in ceea ce priveste creantele nascute intre data deschiderii procedurii si data intrarii in faliment, precum si procedura de admitere a acestora.
Art. 146. – (1) in cazul intrarii in faliment in procedura generala, lichidatorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor/administratorul judiciar, prevazuta la art. 145 alin. (2) lit. e), ale caror creante s-au nascut dupa deschiderea procedurii, debitorului si registrului unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. Dispozitiile art. 99 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator
(2) Notificarea va fi comunicata creditorilor cu cel putin 10 zile inainte de implinirea termenului-limita pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor si va cuprinde:
a) termenul-limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor prevazute la alin. (3), in vederea intocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrarii in faliment, precum si cerintele pentru ca o creanta inregistrata sa fie considerata valabila;
b) termenul de verificare a creantelor prevazute la alin. (3), de intocmire si publicare a tabelului suplimentar al acestora, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. a);
c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor, care va fi de 7 zile de la publicarea in BPI a tabelului suplimentar;
d) termenul de intocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit.b)
(3) Vor fi supuse verificarii toate creantele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, nascute dupa data deschiderii procedurii sau, dupa caz, al caror cuantum a fost modificat fata de tabelul definitiv de creante sau fata de programul de plata din planul de reorganizare, ca urmare a platilor facute dupa deschiderea procedurii
(4) Creantele admise in tabelul definitiv de creante nu vor mai fi supuse verificarii; toti creditorii vor putea sa formuleze contestatii cu privire la tabelul suplimentar
(5) Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creantelor admise impotriva averii debitorului, existente la data intrarii in faliment, cu respectarea dispozitiilor art. 112
(6) Titularilor de creante nascute dupa deschiderea procedurii, care nu depun cerere de admitere a creantelor in termenul prevazut la alin. (2) lit. a), li se aplica, in mod corespunzator, prevederile art. 114.
Art. 147. – (1) in cazul intrarii in faliment prin procedura simplificata, lichidatorul judiciar va trimite o notificare privind intrarea in procedura falimentului si, in cazul debitorului persoana juridica, ridicarea dreptului de administrare si dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificati potrivit prevederilor art. 99, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori registrului asociatiilor si fundatiilor in care debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. in cazul in care este justificata majorarea, in sensul art. 100 alin. (2), a termenelor de publicare a tabelului preliminar de creante, prevazut la art. 100 alin. (1) lit. c), si de definitivare a tabelului de creante, prevazut la art. 100 alin. (1) lit. d), noile termene astfel fixate vor fi notificate creditorilor
(2) in cazul in care, pana la aprobarea propunerii administratorului judiciar prevazute la art. 92 alin. (4), debitorul aflat in faliment prin procedura simplificata si-a continuat activitatea, lichidatorul judiciar va notifica, in termen de 5 zile de la data intrarii in faliment, creditorii detinand creante asupra debitorului, avand prioritate potrivit prevederilor art. 161 pct. 4, nascute in perioada de observatie, solicitandu-le sa inscrie, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, cereri de admitere a creantelor insotite de documente justificative. Notificarea va cuprinde si termenele de publicare a tabelului preliminar de creante, prevazut la art. 100 alin. (1) lit. c), si de definitivare a tabelului de creante, prevazut la art. 100 alin. (1) lit. d), asa cum au fost cuprinse si in notificarea prevazuta la alin. (1) sau, dupa caz, la art. 99 alin. (1). Dispozitiile art. 99 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator
(3) Vor fi supuse verificarii toate creantele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, nascute dupa data deschiderii procedurii
(4) Titularilor de creante nascute dupa deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creantelor in termenul prevazut la alin. (2), li se aplica, in mod corespunzator, prevederile art. 114.
Art. 148. – in cazul intrarii in faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creantelor participa la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost inregistrate in tabelul definitiv consolidat.
Art. 149. – Garantiile reale si personale constituite pentru indeplinirea obligatiilor asumate prin planul de reorganizare raman valabile in favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.
Art. 150. – (1) Creditorii nu sunt obligati sa restituie sumele incasate in cursul reorganizarii
(2) Actele cu titlu gratuit, efectuate intre data confirmarii planului de reorganizare si intrarea in faliment, sunt nule
(3) Celelalte acte efectuate in intervalul prevazut la alin. (2), exceptandu-le pe cele facute cu respectarea dispozitiilor art. 87 alin. (1) si (2) si pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind in frauda creditorilor si vor fi anulate, cu exceptia cazului in care cocontractantul dovedeste buna sa credinta la momentul incheierii actului
(4) Creantele banesti asupra averii debitorului se considera scadente la data deschiderii procedurii de faliment. Aceasta prevedere nu este aplicabila in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala.
§ 1. Masuri premergatoare lichidarii
Art. 151. – (1) Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, arhiva, dispozitivele de stocare si prelucrare a informatiei, contractele, marfurile si orice alte bunuri mobile apartinand averii debitorului
(2) in situatia prevazuta la art. 93, inventarul bunurilor debitorului se va face dupa obtinerea relatiilor scrise privind situatia bunurilor debitorului. Daca in urma demersurilor efectuate potrivit prevederilor art. 94-96, administratorul judiciar nu identifica niciun bun, inventarul se incheie pe baza comunicarilor scrise transmise de autoritatile relevante
(3) Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenta pentru a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza a fi scadente in scurt timp, precum si actiunile ori alte titluri de participatie ale debitorului, care vor fi preluate de lichidatorul judiciar pentru a fi incasate sau pentru a efectua activitatile de conservare necesare;
d) numerarul pe care lichidatorul judiciar il va depune in banca in contul averii debitorului
(4) in timpul actiunii de sigilare, lichidatorul judiciar va lua masurile necesare pentru conservarea bunurilor.
Art. 152. – (1) Daca averea debitorului poate fi inventariata complet intr-o singura zi, lichidatorul judiciar va putea proceda imediat la inventariere, fara a aplica sigiliile. in toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere in cel mai scurt timp posibil. Administratorul special va trebui sa fie de fata si sa asiste la inventar, daca judecatorul-sindic dispune astfel. Daca administratorul special nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar
(2) Pe masura desfasurarii inventarierii, lichidatorul judiciar ia in posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.
Art. 153. – (1) Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile identificate ale debitorului
(2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar si de administratorul special, iar daca acesta nu participa la inventariere, numai de catre lichidatorul judiciar
(3) in vederea conservarii patrimoniului, in cazul in care in averea debitorului nu exista suficiente lichiditati, lichidatorul judiciar va putea valorifica de urgenta bunuri ale debitorului, cu prioritate pe cele asupra carora nu exista cauze de preferinta, pentru obtinerea acestor lichiditati, fara aprobarea creditorilor. Valorificarea se va efectua prin licitatie publica, dupa evaluarea prealabila, pornind de la valoarea de lichidare indicata de evaluator.
§ 2. Efectuarea lichidarii
Art. 154. – (1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidatorul judiciar sub controlul judecatorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piata, intr-o forma adecvata, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului
(2) Lichidarea va incepe indata dupa finalizarea de catre lichidatorul judiciar a inventarierii si depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vandute in bloc sau individual. Orice vanzare in bloc a bunurilor, ca subansamblu functional, indiferent daca se face in reorganizare sau in faliment, poate fi considerata transfer de active, daca indeplineste dispozitiile art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003. Tipul de vanzare a bunurilor, respectiv licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua si regulamentul de vanzare corespunzator modalitatii de vanzare pentru care se opteaza sunt aprobate de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar. in cazul licitatiei publice, publicitatea se va face si prin afisare pe site-ul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania. in vederea evaluarii bunurilor din averea debitorului, cu acordul comitetului creditorilor, lichidatorul judiciar poate sa angajeze, in numele debitorului, un evaluator si sa ii stabileasca onorariul. Evaluatorii trebuie sa fie membri ai Asociatiei Nationale a Evaluatorilor din Romania, iar evaluarea trebuie efectuata in conformitate cu standardele internationale de evaluare
(3) Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atat in bloc, cat si individual. Evaluarea in bloc are in vedere fie evaluarea totalitatii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor functionale.
Art. 155. – Raportul de evaluare va fi depus la dosarul cauzei, iar un anunt cu privire la depunerea acestuia si un extras cuprinzand o sinteza a sa se vor publica in BPI. Creditorii vor putea consulta raportul de evaluare in locatia indicata prin anunt de catre lichidatorul judiciar.
Art. 156. – (1) Lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor in termen de maximum 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare la dosarul cauzei, in vederea stabilirii tipului de vanzare
(2) in cazul vanzarii bunurilor prin licitatie publica, aceasta se va putea efectua si potrivit Codului de procedura civila. in cazul in care adunarea creditorilor nu aproba un regulament de vanzare, potrivit art. 154 alin. (2), sau in ipoteza in care, desi a fost aprobat un regulament de vanzare, bunurile nu au fost valorificate intr-un termen rezonabil, la cererea lichidatorului judiciar, aprobata de judecatorul-sindic, vanzarea bunurilor se va efectua prin licitatie publica, potrivit Codului de procedura civila
(3) in cazul vanzarii prin negociere directa, lichidatorul judiciar va supune aprobarii adunarii creditorilor si regulamentul de vanzare
(4) Vanzarea activelor se va face dupa efectuarea publicatiilor de vanzare de catre administratorul judiciar/lichidator, intr-un ziar de larga circulatie. Persoanele interesate vor putea inspecta bunurile supuse vanzarii dupa efectuarea publicatiilor de vanzare.
Art. 157. – Valorile mobiliare vor fi vandute in conditiile Legii nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 158. – (1) Lichidatorul judiciar va incheia contracte de vanzare; sumele realizate din vanzari vor fi depuse in contul prevazut la art. 39 alin. (2)
(2) Daca vanzarea activelor se va face prin licitatie publica, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate. Cand legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentica, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitatie.
§ 3. Distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii
Art. 159. – (1) Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor si drepturilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de cauze de preferinta, vor fi distribuite in urmatoarea ordine:
1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vanzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si cheltuielile avansate de creditor in cadrul procedurii de executare silita, creantele furnizorilor de utilitati nascute ulterior deschiderii procedurii, in conditiile art. 77, remuneratiile datorate la data distribuirii persoanelor angajate in interesul comun al tuturor creditorilor, in conditiile art. 57 alin. (2), art. 61 si 63, care se vor suporta pro rata, in raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului;
2. creantele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinta nascute in timpul procedurii de insolventa. Aceste creante cuprind capitalul, dobanzile, precum si alte accesorii, dupa caz;
3. creantele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinta, cuprinzand tot capitalul, dobanzile, majorarile si penalitatile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum si cele corespunzatoare art. 105 alin. (3) si art. 123 alin. (11) lit. a)
(2) in cazul in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata in intregime a respectivelor creante, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare sau bugetare, dupa caz, care vor veni in concurs cu cele cuprinse in categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art. 161, si vor fi supuse dispozitiilor art. 80. Daca dupa plata sumelor prevazute la alin. (1) rezulta o diferenta in plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului judiciar, in contul averii debitorului
(3) Un creditor beneficiar al unei cauze de preferinta este indreptatit sa participe la orice distribuire de suma facuta inaintea vanzarii bunului grevat de o cauza de preferinta in favoarea sa. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scazute din cele pe care creditorul ar fi indreptatit sa le primeasca ulterior din pretul obtinut prin vanzarea bunului grevat de o cauza de preferinta, daca aceasta este necesara pentru a impiedica un astfel de creditor sa primeasca mai mult decat ar fi primit daca bunul grevat de o cauza de preferinta in favoarea sa ar fi fost vandut anterior distribuirii.
Art. 160. – (1) La fiecare 3 luni, calculate de la data inceperii lichidarii, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante, precum si un plan de distribuire intre creditori, daca este cazul. Raportul si planul se inregistreaza la grefa tribunalului si se publica in BPI. Raportul va prevedea si plata onorariului sau si a celorlalte cheltuieli prevazute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1, dupa caz
(2) Raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante va cuprinde, cel putin, urmatoarele:
a) soldul aflat in contul de lichidare dupa ultima distribuire;
b) incasarile efectuate de catre lichidatorul judiciar din valorificarea fiecarui bun si din recuperarea creantelor;
c) cuantumul dobanzilor sau al altor venituri de care beneficiaza averea debitorului ca urmare a pastrarii in conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente in averea debitorului;
d) totalul sumelor aflate in contul de lichidare
(3) Planul de distribuire intre creditori cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea:
a) actualizarile aduse tabelului definitiv de creante;
b) sumele distribuite deja;
c) sumele ramase dupa ajustarea tabelului definitiv si distribuirile efectuate deja;
d) sumele ce fac obiectul distribuirii;
e) sume ramase de plata dupa efectuarea distribuirii
(4) Pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate prelungi cu cel mult o luna sau poate scurta termenul de prezentare a raportului si a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi inregistrat la grefa tribunalului si lichidatorul judiciar va notifica aceasta fiecarui creditor. O copie de pe raport si o copie de pe planul de distribuire vor fi afisate la usa tribunalului
(5) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestatii la raport si la plan in termen de 15 zile de la publicarea acestora in BPI. O copie de pe contestatie se comunica de urgenta lichidatorului judiciar. in termen de 5 zile lucratoare de la expirarea termenului de formulare a contestatiilor, daca nu se depune nicio contestatie, lichidatorul judiciar va proceda la plata efectiva a sumelor distribuite. in cazul in care s-au depus contestatii, lichidatorul judiciar va retine de la distribuire sumele supuse contestatiei in conditiile alin. (6), facand plata sumelor necontestate
(6) in termen de 20 de zile de la publicare, judecatorul-sindic, in sedinta, cu citarea lichidatorului judiciar, a debitorului si a creditorilor, solutioneaza deodata, prin sentinta, toate contestatiile. in termen de 5 zile lucratoare de la data cand hotararea de solutionare a contestatiilor devine executorie, lichidatorul judiciar procedeaza la plata efectiva a sumelor distribuite, conform hotararii instantelor de judecata.
Art. 161. – Creantele se platesc, in cazul falimentului, in urmatoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activitatii, precum si pentru plata remuneratiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 si 73, sub rezerva celor prevazute la art. 140 alin. (6);
4. creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii, cele datorate cocontractantilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) si cele datorate tertilor dobanditori de buna-credinta sau subdobanditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);
5. creantele bugetare;
6. creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
7. creantele reprezentand sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru intretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;
8. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, din chirii, creantele corespunzatoare art. 123 alin. (11) lit. b), inclusiv obligatiunile;
9. alte creante chirografare;
10. creantele subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta:
a) creantele nascute in patrimoniul tertilor dobanditori de rea-credinta ai bunurilor debitorului in temeiul art. 120 alin. (2), cele cuvenite subdobanditorilor de rea-credinta in conditiile art. 121 alin. (1), precum si creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;
b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.
Art. 162. – Sumele de distribuit intre creditori in acelasi rang de prioritate vor fi acordate proportional cu suma alocata pentru fiecare creanta, prin tabelul definitiv consolidat.
Art. 163. – (1) Titularilor de creante dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai dupa deplina indestulare a titularilor de creante din categoria ierarhic superioara, potrivit ordinii prevazute la art. 161
(2) in cazul insuficientei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creantelor cu acelasi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cota falimentara, reprezentand suma proportionala cu procentul pe care creanta lor il detine in categoria creantelor respective
(3) Contul de insolventa deschis in conditiile art. 39 alin. (2) nu va putea fi in niciun mod indisponibilizat prin nicio masura de natura penala, civila sau administrativa dispusa de organele de cercetare penala, de organele administrative sau de instantele judecatoresti.
Art. 164. – in cazul in care bunurile care alcatuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societati in nume colectiv sau in comandita nu sunt suficiente pentru plata creantelor inregistrate in tabelul definitiv consolidat de creante, impotriva grupului sau a societatii judecatorul-sindic va autoriza executarea silita, in conditiile legii, impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata sau, dupa caz, a membrilor, pronuntand o sentinta executorie, care va fi pusa in executare de lichidatorul judiciar, prin executor judecatoresc.
Art. 165. – Cu ocazia distribuirilor partiale, urmatoarele sume vor fi provizionate:
1. sume proportionale datorate creditorilor ale caror creante sunt supuse unei conditii suspensive care nu s-a realizat inca;
2. sume proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtator si care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
4. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, inclusiv cele generate de litigiile in curs.
Art. 166. – Pentru creditorii detinand creante inscrise in tabelul consolidat definitiv de creante, carora li s-au alocat sume numai partial sau creante sub conditie suspensiva si care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi pastrate la banca, intr-un cont special de depozit, pana ce situatia lor va fi lamurita.
Art. 167. – (1) Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul judiciar va supune judecatorului-sindic un raport final insotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor si debitorului prin publicare in BPI. Judecatorul-sindic va dispune convocarea adunarii creditorilor in termen de maximum 30 de zile de la publicarea raportului final. Creditorii pot formula obiectiuni la raportul final cu cel putin 5 zile inainte de data convocarii
(2) La data sedintei, judecatorul-sindic va solutiona, prin incheiere, toate obiectiunile la raportul final, il va aproba sau va dispune, daca este cazul, modificarea corespunzatoare a acestuia
(3) Creantele care la data inregistrarii raportului final vor fi inca sub conditie nu vor participa la ultima distribuire.
Art. 168. – Dupa ce judecatorul-sindic aproba raportul final al lichidatorului judiciar, acesta va trebui sa faca distribuirea finala a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate in termen de 30 de zile de catre cei indreptatiti la acestea vor fi depuse in contul prevazut la art. 39 alin. (4).
SECTIUNEA a 8-a
Atragerea raspunderii pentru intrarea in insolventa
Art. 169. – (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv al debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, fara sa depaseasca prejudiciul aflat in legatura de cauzalitate cu fapta respectiva, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au facut activitati de productie, comert sau prestari de servicii in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea. in cazul nepredarii documentelor contabile catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atat culpa, cat si legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma. Prezumtia este relativa;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori;
h) orice alta fapta savarsita cu intentie, care a contribuit la starea de insolventa a debitorului, constatata potrivit prevederilor prezentului titlu
(2) Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de
presedintele comitetului creditorilor in urma hotararii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, in aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala
(3) Cererea introdusa in temeiul alin. (1) sau, dupa caz, alin. (2) se va judeca separat, formandu-se un dosar asociat
(4) in caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au detinut pozitia in care au contribuit la starea de insolventa
(5) Raspunderea persoanelor in cauza nu va putea fi angajata daca, in organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori la faptele care au contribuit la starea de insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au contribuit la starea de insolventa si au facut sa se consemneze, ulterior luarii deciziei, opozitia lor la aceste decizii
(6) Raspunderea nu va putea fi angajata daca, in luna precedenta incetarii platilor, s-au efectuat, cu buna-credinta, plati in executarea unui acord cu creditorii, incheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, cu conditia ca acordul sa fi fost de natura a conduce la redresarea financiara a debitorului si sa nu fi avut ca scop prejudicierea si/sau discriminarea unor creditori. Aceste prevederi se vor aplica si in cazul acordurilor realizate in cadrul procedurii concordatului preventiv
(7) in cazul in care s-a pronuntat o hotarare de respingere a actiunii introduse potrivit alin. (1) sau, dupa caz, alin. (2), administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care nu intentioneaza sa formuleze apel impotriva acesteia va notifica in acest sens comitetul creditorilor sau, in cazul in care nu a fost desemnat un comitet al creditorilor, adunarea creditorilor. in cazul in care adunarea creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor decide ca se impune introducerea apelului, acesta va fi introdus de catre presedintele comitetului creditorilor sau de catre creditorul majoritar, dupa caz
(8) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni
(9) Daca s-a pronuntat o sentinta prin care judecatorul-sindic a dispus atragerea raspunderii patrimoniale a administratorului statutar, aceasta va fi comunicata catre Oficiul National al Registrului Comertului, din oficiu
(10) Persoana impotriva careia s-a pronuntat o hotarare definitiva de atragere a raspunderii nu mai poate fi desemnata administrator sau, daca este administrator in alte societati, va fi decazuta din acest drept timp de 10 ani de la data ramanerii definitive a hotararii.
Art. 170. – Actiunea prevazuta la art. 169 se prescrie in termen de 3 ani. Prescriptia incepe sa curga de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a contribuit la aparitia starii de insolventa, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data pronuntarii hotararii judecatoresti de deschidere a procedurii de insolventa.
Art. 171. – Sumele depuse potrivit dispozitiilor art. 169 alin. (1) vor intra in averea debitorului si vor fi destinate, in caz de reorganizare, platii creantelor potrivit programului de plati, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului.
Art. 172. – (1) Odata cu cererea formulata potrivit prevederilor art. 169 alin. (1) sau ale alin. (2), administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar ori, dupa caz, comitetul creditorilor va putea cere judecatorului-sindic sa instituie masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmarite potrivit prevederilor art. 169. Fixarea unei cautiuni de pana la 10% din valoarea pretentiilor este obligatorie
(2) Cererea de masuri asiguratorii poate fi formulata si ulterior introducerii actiunii prevazute la art. 169.
Art. 173. – (1) Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 169 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, potrivit Codului de procedura civila
(2) Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc potrivit prevederilor prezentului titlu, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidatorul judiciar. SECtIUNEAa 9-a inchiderea procedurii
Art. 174. – (1) in orice stadiu al procedurii prevazute de prezentul titlu, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va audia de urgenta creditorii intr-o sedinta, iar in cazul refuzului exprimat de acestia de a avansa sumele necesare sau in cazul neprezentarii acestora, desi s-a indeplinit procedura citarii prin BPI, va da o sentinta de inchidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat
(2) in cazul prevazut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 167.
Art. 175. – (1) O procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau de lichidare pe baza de plan va fi inchisa, prin sentinta, in baza unui raport al administratorului judiciar care constata indeplinirea tuturor obligatiilor de plata asumate prin planul confirmat, precum si plata creantelor curente scadente. Daca o procedura incepe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi inchisa potrivit prevederilor art. 167
(2) O procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile nereclamate au fost depuse la banca
(3) Bunurile vor putea fi distribuite creditorilor in contul creantelor pe care le detin impotriva averii debitorului, in urma unei propuneri a creditorului, cu obligatia acestuia de a achita toate sumele ce ar fi fost datorate creditorilor aflati pe ordinele de prioritate anterioare, precum si celor de pe aceeasi ordine de prioritate, potrivit prevederilor art. 159 si 161, in situatia in care bunul ar fi fost vandut catre un tert. Daca sunt mai multe propuneri, bunul se va distribui celui care ofera cel mai mare pret, caz in care creanta respectivului creditor se va scadea din pretul datorat. in toate cazurile, pretul bunurilor distribuite creditorilor in contul creantelor nu va fi mai mic decat valoarea stabilita prin raportul de evaluare.
Art. 176. – Daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii falimentului si de radiere a debitorului din registrul in care este inmatriculat:
a) chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime, in cazul in care toti asociatii persoanei juridice sau persoana fizica, dupa caz, solicita acest lucru in termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului judiciar facuta administratorului special, urmand ca bunurile sa treaca in coproprietatea asociatilor/actionarilor, corespunzator cotelor de participare la capitalul social;
b) in toate celelalte cazuri, procedura se inchide numai dupa lichidarea completa a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmand a fi depuse intr-un cont la dispozitia asociatilor sau persoanei fizice, dupa caz;
c) daca dupa acoperirea tuturor creantelor, inchiderea procedurii si radierea debitorului din registrele in care acesta a fost inmatriculat, au fost identificate bunuri in patrimoniu care nu au fost cunoscute in timpul procedurii de insolventa, acestea vor intra de drept in patrimoniul asociatilor.
Art. 177. – (1) in cazul procedurii deschise in urma formularii cererii introductive de catre debitor, in conditiile art. 71, daca judecatorul-sindic constata, la expirarea termenului pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor, ca nu s-a depus nicio cerere, va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii
(2) in cazul prevazut la alin. (1), inchiderea procedurii nu produce efectele prevazute la art. 176. Cu toate acestea, operatiunile de administrare, legal facute asupra averii debitorului, isi vor produce efectele, iar drepturile dobandite pana la inchiderea procedurii raman neatinse.
Art. 178. – Daca toti creditorii inscrisi in tabelul definitiv al creantelor primesc sumele ce li se datoreaza in perioada de observatie sau renunta la judecata in perioada de observatie, judecatorul-sindic va dispune inchiderea procedurii, fara a dispune radierea debitorului din registrul in care este inregistrat.
Art. 179. – Sentinta de inchidere a procedurii va fi notificata de judecatorul-sindic directiei regionale sau, dupa caz, administratiei judetene a finantelor publice si oficiului registrului comertului ori, dupa caz, registrului societatilor agricole sau altor registre unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. Aceasta va fi notificata si tuturor creditorilor, prin publicare in BPI.
Art. 180. – Prin inchiderea procedurii, judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul judiciar si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de drepturi de preferinta, actionari sau asociati.
Art. 181. – (1) Prin inchiderea procedurii de faliment, debitorul persoana fizica va fi descarcat de obligatiile pe care le avea inainte de intrarea in faliment, insa sub rezerva de a nu fi gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase; in astfel de situatii, el va fi descarcat de obligatii numai in masura in care acestea au fost platite in cadrul procedurii
(2) La data confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul este descarcat de diferenta dintre valoarea obligatiilor pe care le avea inainte de confirmarea planului si cea prevazuta in plan, pe parcursul procedurii reorganizarii judiciare. in cazul trecerii la faliment, dispozitiile art. 140 alin. (1) devin aplicabile.
Art. 182. – (1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la raspundere pentru exercitarea atributiilor cu rea-credinta sau grava neglijenta. Exista rea-credinta atunci cand administratorul judiciar/lichidatorul judiciar incalca normele de drept material ori procesual, urmarind sau acceptand vatamarea unui interes legitim. Exista grava neglijenta atunci cand administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu indeplineste sau indeplineste defectuos o obligatie legala si prin aceasta determina vatamarea unui interes legitim
(2) in afara dispozitiilor alineatului precedent, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la raspundere civila, penala, administrativa sau disciplinara pentru actele efectuate in cursul procedurii, potrivit normelor de drept comun
(3) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care actioneaza cu buna-credinta, in limitele atributiilor prevazute de lege si a informatiilor disponibile, nu poate fi tras la raspundere pentru actele procesuale efectuate ori pentru continutul inscrisurilor intocmite in cadrul procedurii.
CAPITOLUL II
Dispozitii speciale privind procedura insolventei grupului de societati
Art. 183. – Prevederile cap. I se vor aplica in mod corespunzator procedurii insolventei grupului de societati, cu derogarile si completarile prevazute in prezentul capitol.
Art. 184. – La cererea oricarei parti interesate, judecatorul-sindic va putea dispune verificari cu privire la incidenta prezentului capitol.
SECTIUNEA 1
Prevederi speciale privind competenta si organele care aplica procedura
Art. 185. – (1) in cazul deschiderii procedurii insolventei impotriva unor membri ai grupului de societati, in urma depunerii unei cereri comune de deschidere a procedurii insolventei, instanta competenta este tribunalul in a carui circumscriptie teritoriala isi are sediul societatea-mama sau, dupa caz, societatea cu cea mai mare cifra de afaceri conform ultimei situatii financiare publicate, pentru toate societatile membre ale grupului
(2) Pentru fiecare membru al grupului se va forma un dosar separat
(3) Prin derogare de la prevederile art. 53 din Legea nr. 304/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, toate dosarele formate potrivit prevederilor alin. (2) vor fi repartizate judecatorului-sindic desemnat conform sistemului de repartizare aleatorie in primul dosar inregistrat in sistemul informatizat al instantelor.
Art. 186. – Comitetele creditorilor, desemnate pentru fiecare membru al grupului supus procedurii insolventei, se vor intalni cel putin trimestrial, principalul scop fiind formularea de recomandari cu privire la activitatea debitorilor si planurile de reorganizare propuse.
Art. 187. – Adunarile generale ale asociatilor/actionarilor membrilor grupului vor desemna acelasi administrator special pentru fiecare membru al grupului.
Art. 188. – in cazul in care creditorii care detin cel putin 50% din masa credala sunt aceiasi pentru fiecare membru al grupului, pentru fiecare membru al grupului va fi desemnat acelasi administrator judiciar sau consortiu de administratori judiciari, in conditiile art. 57.
Art. 189. – in cazul in care componenta masei credale nu permite aplicarea art. 188, administratorii judiciari numiti potrivit prevederilor art. 57 vor fi tinuti de obligatia de cooperare. Obligatia de cooperare se va materializa inclusiv prin semnarea unui protocol de cooperare, care sa contina o sinteza a modalitatii in care se vor derula, in mod integrat, activitatile economice, juridice si operationale, la nivelul grupului. Protocolul de cooperare va fi depus la dosarul de insolventa in care a fost desemnat practicianul coordonator in termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii si va fi aprobat de catre judecatorul-sindic. Oricare dintre administratorii judiciari desemnati in procedurile de insolventa va putea participa la adunarile creditorilor si ale comitetelor creditorilor ale oricaruia dintre membrii grupului.
Art. 190. – Administratorul judiciar desemnat pentru oricare dintre membrii grupului va avea calitate procesuala de a propune un plan de reorganizare in cadrul procedurii/procedurilor celorlalti membri.
Art. 191. – in situatia prevazuta la art. 188, desemnarea administratorilor/lichidatorilor judiciari se va face cu verificarea inexistentei unui conflict de interese.
SECTIUNEA a 2-a
Deschiderea procedurilor
Art. 192. – Doi sau mai multi debitori, membri ai unui grup, aflati in stare de insolventa, ori unul sau mai multi membri ai grupului de societati care indeplinesc conditiile art. 196, pot adresa tribunalului competent o cerere comuna de deschidere a procedurii insolventei.
Art. 193. – Un creditor detinator al unor creante impotriva a doi sau mai multor membri ai unui grup, care indeplineste conditiile prevazute la art. 5 pct. 20, poate introduce o cerere comuna de deschidere a procedurii insolventei.
Art. 194. – in plus fata de documentele prevazute a fi depuse potrivit prevederilor art. 67, debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei:
a) o lista completa cuprinzand membrii grupului, fie ca acestia fac sau nu obiectul cererii de deschidere a procedurii insolventei;
b) o descriere a modului in care se desfasoara activitatea in cadrul grupului;
c) o lista a contractelor incheiate intre membrii grupului si aflate in derulare.
Art. 195. – Daca cererea debitorilor sau a creditorului, dupa caz, corespunde conditiilor prevazute de art. 71, respectiv de art. 72, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale sau simplificate, dupa caz.
Art. 196. – in vederea evitarii deschiderii ulterioare a procedurii insolventei impotriva sa, prin exceptie de la prevederile art. 66 alin. (1), un membru al unui grup care nu este in stare de insolventa sau insolventa iminenta poate subscrie la o cerere comuna de deschidere a procedurii insolventei. in acest caz, cererea comuna de deschidere a procedurii insolventei va fi aprobata de adunarea generala a asociatilor/actionarilor respectivului membru al grupului.
SECTIUNEA a 3-a
Masuri procedurale
Art. 197. – Creanta creditorului impotriva unor debitori solidari supusi dispozitiilor prezentului capitol va fi inscrisa in tabelele de creante potrivit art. 108 si va conferi drept de vot si va participa la formarea cvorumului atat in procedura deschisa impotriva debitorului principal, cat si in cele impotriva debitorilor solidari.
Art. 198. – in cazul introducerii unor actiuni pentru anularea constituirilor ori transferului de drepturi patrimoniale impotriva unui membru al grupului, in temeiul art. 117 administratorul judiciar va comunica intentia sa in acest sens celorlalti administratori judiciari si practicianului coordonator. in temeiul obligatiei de cooperare, administratorii judiciari vor analiza efectele potentiale ale unei asemenea actiuni, decizia cu privire la introducerea actiunii urmand a fi luata pe considerente de oportunitate, cu consultarea comitetelor creditorilor.
Art. 199. – Prin exceptie de la prevederile art. 132, termenul de depunere a planurilor de reorganizare va fi de 60 de zile de la data afisarii tabelelor definitive de creante.
Art. 200. – in temeiul obligatiei de cooperare, administratorii judiciari vor pune la dispozitia celorlalti administratori judiciari informatiile necesare, in vederea elaborarii unor planuri de reorganizare compatibile si coordonate.
Art. 201. – Prin exceptie de la prevederile art. 161, creantele membrilor grupului impotriva altui membru al grupului, nascute inainte de data deschiderii procedurii, nu vor putea fi incadrate la ordinea de prioritate prevazuta de art. 161 pct. 8 sau 9. Acestea vor fi inscrise de administratorul judiciar la ordinea de prioritate prevazuta de art. 161 pct. 10 lit. a).
Art. 202. – Un membru al grupului poate incheia un contract de imprumut cu alt membru al grupului dupa data deschiderii procedurii insolventei in vederea sustinerii activitatii debitorului, respectiv in perioada de observatie sau in vederea sustinerii planului de reorganizare, cu acordul comitetului creditorilor. in acest caz, membrul grupului care a acordat imprumutul va detine impotriva averii imprumutatului o creanta avand ordinea de prioritate stabilita de art. 161 pct. 4.
Art. 203. – Un membru al grupului poate garanta un contract de imprumut incheiat cu o terta parte de alt membru al grupului aflat in insolventa, cu acordul comitetului creditorilor.
CAPITOLUL III
Dispozitii privind falimentul institutiilor de credit
SECTIUNEA 1
Dispozitii speciale
Art. 204. – Prevederile cap. I, cu exceptia celor cuprinse in sectiunea a 6-a, se aplica in mod corespunzator procedurii falimentului institutiilor de credit, cu derogarile si completarile prevazute in acest capitol.
Art. 205. – Procedura falimentului, reglementata prin prezentul capitol, se aplica institutiilor de credit, persoane juridice romane, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul in strainatate.
Art. 206. – in prezentul capitol termenii: „institutie de credit”, „stat membru”, „stat membru de origine”, „stat membru gazda”, „sucursala”, „instrumente financiare” si „autoritate competenta” au intelesul prevazut in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 207. – (1) in plus fata de atributiile stabilite la art. 45, judecatorul-sindic are urmatoarele atributii:
a) judecarea contestatiei institutiei de credit debitoare impotriva cererii introductive formulate de Banca Nationala a Romaniei pentru deschiderea procedurii;
b) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa compatibili care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a lichidatorului judiciar care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, fixarea onorariului in conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada. Ofertele vor fi depuse la dosar dupa obtinerea avizului prealabil al Bancii Nationale a Romaniei. in lipsa unor oferte depuse la dosar, judecatorul-sindic va desemna un lichidator judiciar din randul practicienilor in insolventa agreati de Banca Nationala a Romaniei. Obligatia obtinerii avizului prealabil al Bancii Nationale a Romaniei revine si practicienilor in insolventa propusi spre desemnare ca lichidatori judiciari de catre adunarea creditorilor;
c) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere, a directorilor si a persoanelor din conducerea directiilor, departamentelor si altor structuri asemanatoare, a cenzorilor si a personalului de executie cu atributie de control din cadrul institutiei de credit in stare de insolventa, care au contribuit la ajungerea acesteia in insolventa, precum si sesizarea organelor de cercetare penala in legatura cu savarsirea infractiunilor specifice;
d) judecarea contestatiilor formulate de reprezentantul actionarilor institutiei de credit debitoare sau de creditori impotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar
(2) Hotararile judecatorului-sindic sunt executorii. Ele pot fi atacate separat numai cu apel in termen de 7 zile de la comunicare.
Art. 208. – (1) Apelul va fi judecat in termen de 15 zile de la inregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea urmand sa fie facuta in conditiile Codului de procedura civila, in cazul lichidatorului judiciar, si in conditiile dreptului comun in materia procedurii insolventei, in cazul celorlalte parti. Atunci cand Banca Nationala a Romaniei a facut cererea pentru declansarea procedurii, aceasta va fi citata in conditiile Codului de procedura civila
(2) Apelul impotriva hotararii prin care s-a dispus deschiderea procedurii se declara in termen de 7 zile de la comunicarea hotararii. Apelul se judeca in 48 de ore de la inregistrarea acestuia. Hotararea atacata nu poate fi suspendata de instanta de apel.
Art. 209. – in plus fata de atributiile stabilite la art. 64, lichidatorul judiciar are urmatoarele atributii:
a) in momentul primirii hotararii judecatoresti privind deschiderea procedurii falimentului acesta va deschide la o banca, persoana juridica romana sau sucursala a unei banci straine autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei, doua conturi, unul in lei si altul in valuta, cu mentiunea „cont tip institutie de credit in faliment”, cu drept exclusiv de dispozitie in interesul procedurii falimentului. in conturile de tipul „institutie de credit in faliment” vor fi virate la ordinul lichidatorului judiciar sumele existente in conturi la alte institutii financiar-bancare. Lichidatorul judiciar va comunica imediat Bancii Nationale a Romaniei denumirea bancii comerciale si conturile deschise la aceasta, dupa care Banca Nationala a Romaniei va transfera imediat in aceste conturi disponibilitatile institutiei de credit aflate in evidentele sale. Operatiunile institutiei de credit in faliment se vor desfasura in continuare prin aceste conturi;
b) inventarierea bunurilor institutiei de credit debitoare si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;
c) angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar in vederea lichidarii si conducerea activitatii acestuia, angajarea putandu-se face si din cadrul personalului existent al institutiei de credit debitoare;
d) conducerea activitatii institutiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de operatiuni in interesul procedurii falimentului, inclusiv reesalonari de credite si stabiliri de noi rate ale dobanzilor aferente activelor institutiei de credit debitoare, cu conditia ca orice nou nivel al ratei dobanzilor sa nu fie mai mic decat nivelul ultimei dobanzi de referinta comunicat de Banca Nationala a Romaniei, precum si participari la piata valutara interbancara, luarea tuturor masurilor, cum ar fi redimensionarea personalului angajat in scopul reducerii permanente a cheltuielilor de functionare si lichidare;
e) mentinerea, rezilierea sau denuntarea unor contracte incheiate de institutia de credit debitoare, precum si incheierea de noi contracte in interesul procedurii falimentului;
f) incheierea oricarui document in numele institutiei de credit debitoare, initierea si coordonarea, in numele acesteia, a oricarei actiuni sau proceduri legale;
g) introducerea de actiuni pentru anularea constituirilor de drepturi de preferinta sau a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de institutia de credit debitoare in dauna intereselor creditorilor, prin acte incheiate, in anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate intr-o legatura speciala cu institutia de credit debitoare, asa cum sunt stabilite la pct. 8-11 din „Lista depozitelor negarantate”, prevazuta in anexa la Ordonanta Guvernului nr. 39/1996 privind infiintarea si functionarea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
h) primirea sumelor in lei si in valuta pe seama institutiei de credit debitoare si consemnarea acestora in noile conturi ale institutiei de credit debitoare si plata cheltuielilor curente necesare pentru conservarea si administrarea averii institutiei de credit debitoare, inclusiv cheltuielile personalului angajat potrivit prevederilor lit. c);
i) luarea masurilor corespunzatoare privind conturile in valuta ale institutiei de credit debitoare, deschise la institutii de credit corespondente, prin:
1. notificarea corespondentilor asupra declararii in stare de faliment a institutiei de credit debitoare, precum si asupra blocarii disponibilitatilor din conturile respective in valuta;
2. transferarea ulterioara, in termenul cel mai scurt, a disponibilitatilor in noul cont deschis in valuta la banca comerciala, ce se dezvolta pe analitice pentru fiecare valuta; sumele aflate in contul in valuta vor fi convertite in lei si transferate in contul deschis in lei;
3. efectuarea de plati pentru operatiunile in curs ale institutiei de credit debitoare, precum si administrarea eficienta a disponibilitatilor;
j) lichidarea bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare;
k) intocmirea unui raport lunar asupra evolutiei procedurii falimentului, respectiv asupra stadiului indeplinirii atributiilor sale; un astfel de raport va include informatii referitoare la valoarea totala a creantelor asupra institutiei de credit debitoare si la valoarea totala a activelor acesteia care au fost valorificate, la sumele obtinute din lichidarea si incasarea de creante, la planul de distribuire intre creditori, la cheltuielile efectuate; raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publica in BPI; in prealabil depunerii la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar transmite raportul Bancii Nationale a Romaniei;
l) intocmirea situatiilor financiare finale de lichidare; daca lichidarea se prelungeste peste durata unui exercitiu financiar, lichidatorul judiciar este obligat sa intocmeasca situatiile financiare anuale si sa le depuna la organele si la termenele prevazute de lege;
m) sesizarea judecatorului-sindic despre orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta, in conformitate cu atributiile conferite prin prezentul capitol;
n) efectuarea oricaror acte de procedura cerute de lege.
Art. 210. – Din comitetul creditorilor va face parte, in mod obligatoriu, Fondul de garantare a depozitelor in sistemul bancar.
Art. 211. – in plus fata de atributiile stabilite in cap. I, adunarea creditorilor are urmatoarele atributii:
a) aprobarea modalitatii de lichidare a bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare si a tranzactiilor de cumparare de active si asumare de pasive;
b) aprobarea raportului prevazut la art. 97.
Art. 212. – (1) in indeplinirea atributiilor, judecatorul-sindic si lichidatorul judiciar pot cere si punctul de vedere al Bancii Nationale a Romaniei, in calitatea sa de autoritate de supraveghere prudentiala, privitor la orice aspecte de natura prudentiala. Banca Nationala a Romaniei poate transmite judecatorului-sindic si lichidatorului judiciar, pe tot parcursul procedurii falimentului, punctul sau de vedere sau informatiile pe care le considera relevante, ori de cate ori considera necesar. Lichidatorul judiciar furnizeaza Bancii Nationale a Romaniei, la cererea acesteia, orice informatii sau documente cu privire la institutia de credit sau la procedura de lichidare
(2) Dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor numeste un reprezentant, care va actiona exclusiv in numele acestora.
SECTIUNEA a 2-a
Deschiderea procedurii si efectele acesteia
Art. 213. – (1) Prin hotararea judecatoreasca privind deschiderea procedurii falimentului, judecatorul-sindic desemneaza lichidatorul judiciar provizoriu si stabileste atributiile si onorariul acestuia
(2) La momentul deschiderii procedurii falimentului prin hotarare judecatoreasca, drepturile si atributiile adunarii generale, ale consiliului de administratie si ale conducerii executive a institutiei de credit inceteaza de plin drept.
Art. 214. – (1) Reprezentantul actionarilor sau oricare dintre creditori poate face contestatie impotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar
(2) Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, in termen de 5 zile de la inregistrarea ei, in Camera de consiliu, cu citarea contestatorului si a lichidatorului judiciar, putand, daca va considera necesar, sa suspende executarea masurii contestate. Judecatorul-sindic va cita si Banca Nationala a Romaniei, daca cererea introductiva a fost formulata de aceasta.
Art. 215. – (1) in orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic poate inlocui lichidatorul judiciar pentru motive temeinice, in conditiile art. 57 alin. (4), cu avizul sau la propunerea Bancii Nationale a Romaniei
(2) La data stabilirii atributiilor noului lichidator judiciar vor inceta atributiile celui numit anterior. Lichidatorul judiciar nou-numit va prelua activitatea de la lichidatorul judiciar inlocuit, sub controlul judecatorului-sindic.
Art. 216. – (1) Procedura falimentului incepe pe baza unei cereri introduse de catre institutia de credit debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Nationala a Romaniei
(2) Cererea institutiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia va fi insotita de aprobarea prealabila a Bancii Nationale a Romaniei
(3) Banca Nationala a Romaniei poate respinge solicitarea institutiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia, atunci cand apreciaza ca aceasta nu se afla in stare de insolventa. in acest caz, Banca Nationala a Romaniei poate decide instituirea administrarii speciale, in masura in care sunt indeplinite conditiile legale pentru instituirea acestei proceduri
(4) Hotararea Bancii Nationale a Romaniei de aprobare sau de respingere a solicitarii va fi motivata si poate fi contestata direct la instanta, potrivit prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 217. – (1) Institutia de credit debitoare aflata in stare prin insolventa este obligata sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusa prevederilor prezentului capitol, in termen de maximum 30 de zile de la data la care a intervenit starea de insolventa
(2) in prealabil, institutia de credit debitoare este obligata sa solicite Bancii Nationale a Romaniei, in termen de maximum 10 zile de la data la care a intervenit starea de insolventa, aprobarea pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului
(3) Banca Nationala a Romaniei se pronunta asupra solicitarii in termen de 10 zile de la data primirii acesteia, prin hotarare motivata
(4) in termen de 10 zile de la data primirii aprobarii prealabile de la Banca Nationala a Romaniei pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului, institutia de credit debitoare este obligata sa adreseze tribunalului cererea pentru a fi supusa prevederilor prezentului capitol.
Art. 218. – (1) Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere, in conditiile art. 70 alin. (1) si (2), impotriva unei institutii de credit debitoare care nu a onorat integral o astfel de creanta pe o perioada de cel putin 30 de zile lucratoare de la scadenta, in cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv in cazul cooperativelor de credit afiliate la acestea, respectiv pe o perioada de cel putin 7 zile lucratoare de la scadenta, in cazul celorlalte institutii de credit
(2) Creditorul nu va putea introduce cererea fara sa faca dovada aprobarii prealabile de catre Banca Nationala a Romaniei a introducerii cererii de deschidere a procedurii falimentului
(3) Banca Nationala a Romaniei se pronunta asupra solicitarii creditorului in termen de 10 zile de la data primirii acesteia, prin hotarare motivata.
Art. 219. – (1) Banca Nationala a Romaniei, in calitatea sa de autoritate de supraveghere prudentiala, va introduce cerere pentru deschiderea procedurii falimentului impotriva institutiei de credit aflate in una dintre situatiile prevazute la art. 5 pct. 30
(2) Cererea Bancii Nationale a Romaniei va fi insotita de hotararea Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei de retragere a autorizatiei institutiei de credit respective si de orice alte documente necesare justificarii actului de sesizare a tribunalului.
Art. 220. – (1) in urma inregistrarii cererii, introdusa potrivit prevederilor art. 217-219, judecatorul-sindic va notifica imediat despre aceasta partilor prevazute la aceste articole
(2) Banca Nationala a Romaniei va desemna un administrator interimar si ii va stabili remuneratia la data depunerii cererii sale sau la data primirii notificarii prevazute la alin. (1). Daca institutia de credit se afla in procedura de administrare speciala la acea data, atributiile administratorului interimar vor fi exercitate de administratorul special, in conditiile prezentului capitol
(3) Cheltuielile legate de administrarea interimara se suporta de catre institutia de credit debitoare. Administratorul interimar poate fi revocat de Banca Nationala a Romaniei
(4) Daca institutia de credit nu s-a aflat in administrare speciala, atributiile consiliului de administratie al institutiei de credit debitoare se suspenda de plin drept la data numirii administratorului interimar, pana la expirarea mandatului acestuia. Consiliul de administratie poate contesta cererea introdusa potrivit prevederilor art. 218 si 219 si pe durata suspendarii sale
(5) Administratorul interimar nu poate lua decat acele masuri care sunt necesare pentru a impiedica diminuarea activului si sporirea pasivului
(6) De la data depunerii cererii de catre un creditor sau de catre institutia de credit debitoare, in conditiile art. 217-219, si a numirii administratorului interimar, autorizatia institutiei de credit se considera acordata numai pentru luarea masurilor conservatorii si pentru derularea operatiunilor curente. Administratorul interimar nu va putea accepta noi depozite si nu va putea acorda noi credite. Contractele in curs se vor executa conform termenilor acestora ori potrivit acordului partilor
(7) in cazul unei institutii de credit aflate in situatia prevazuta la alin. (4), conducerea executiva a acesteia este subordonata administratorului interimar. in cazul in care presedintele consiliului de administratie este si presedintele institutiei de credit, acesta pastreaza functia de presedinte si dupa suspendarea consiliului de administratie, in conditiile alin. (4), pana la expirarea mandatului administratorului interimar
(8) La data numirii lichidatorului judiciar, atributiile administratorului interimar inceteaza de plin drept.
Art. 221. – (1) Contestatia impotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului se poate face in termen de 10 zile de la data comunicarii cu privire la depunerea acestei cereri
(2) Judecatorul-sindic se va pronunta asupra contestatiei in termen de 10 zile de la inregistrarea contestatiei
(3) La primul termen de judecata, judecatorul-sindic va analiza cererea de deschidere a procedurii falimentului si, in situatia in care institutia de credit debitoare nu contesta starea de insolventa in cazul cererilor introduse de partile prevazute la art. 218 si 219, va pronunta hotararea privind deschiderea procedurii falimentului
(4) in urma pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii falimentului, judecatorul-sindic va comunica aceasta de indata persoanelor prevazute la art. 217 si 218, lichidatorului judiciar, Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar, precum si oficiului registrului comertului la care institutia de credit debitoare este inregistrata, pentru efectuarea mentiunii „institutie de credit in faliment”. Comunicarea va fi facuta publica in doua ziare de circulatie nationala
(5) in situatia in care institutia de credit are deschise sucursale in alte tari, Banca Nationala a Romaniei va comunica de indata autoritatii de supraveghere bancara din tara gazda a sucursalei respective despre deschiderea procedurii falimentului, potrivit prevederilor prezentului capitol
(6) Judecatorul-sindic va comunica Bancii Nationale a Romaniei hotararea sa privind deschiderea procedurii falimentului institutiei de credit debitoare, de indata, in ziua pronuntarii acesteia, prin fax, e-mail sau prin telefon. Banca Nationala a Romaniei va inchide imediat, dupa finalizarea decontarii platilor din ziua respectiva, in conformitate cu reglementarile in vigoare, conturile institutiei de credit debitoare deschise in evidentele sale. Disponibilitatile vor fi transferate in conturile tip institutie de credit in faliment, deschise la o banca comerciala, potrivit prevederilor art. 209
(7) De la data deschiderii procedurii falimentului, toate actele institutiei de credit debitoare vor purta mentiunea prevazuta la alin. (4).
Art. 222. – Dupa ce s-a dispus deschiderea procedurii falimentului potrivit art. 221, este interzis, sub sanctiunea nulitatii, persoanelor care au detinut functii de conducere, precum si actionarilor semnificativi ai institutiei de credit debitoare sa instraineze fara acordul judecatorului-sindic actiunile detinute la institutia de credit debitoare.
Art. 223. – Salariatii institutiei de credit aflate in procedura falimentului vor desemna doua persoane care sa ii reprezinte in cursul procedurii pentru recuperarea creantelor reprezentand salariile si alte drepturi banesti.
Art. 224. – (1) Toate cheltuielile vor fi suportate din averea institutiei de credit debitoare
(2) Onorariul lichidatorului judiciar va fi platit trimestrial numai dupa prezentarea de catre acesta a rapoartelor lunare prevazute la art. 209 lit. k) privind fondurile obtinute din lichidare si din incasarea de creante si a calculului privind onorariul cuvenit, precum si a raportului prevazut la art. 97. Judecatorul-sindic poate prelungi cu cel mult o luna termenul de prezentare a raportului si a planului de distributie. Planul de distributie va fi inregistrat la grefa tribunalului si lichidatorul judiciar il va publica in BPI. Oricare dintre creditori poate formula obiectiuni la raportul lichidatorului judiciar si la planul de distributie in termen de 10 zile de la publicarea in BPI. Judecatorul-sindic va tine cu lichidatorul judiciar si cu creditorii, in termen de 20 de zile de la publicarea in BPI a raportului, o sedinta in care va solutiona deodata, prin sentinta, toate obiectiunile.
Art. 225. – Dupa emiterea hotararii judecatoresti privind deschiderea procedurii falimentului unei institutii de credit, lichidatorul judiciar intocmeste raportul prevazut la art. 97, care trebuie sa includa, intre altele, si propuneri privind modalitatea de lichidare a bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare. Modalitatile de lichidare a bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare pot fi urmatoarele:
1. tranzactii privind cumpararea de active si asumarea de pasive;
2. vanzarea de bunuri, cum ar fi: cladiri, terenuri, valori mobiliare, operatiuni de lichidare care se realizeaza cu respectarea prevederilor sectiunii a 7-a a cap. I;
3. alte tehnici de valorificare a activelor, cum ar fi cesiuni de creanta ori novatii, realizate in interesul procedurii falimentului la o valoare negociata.
SECTIUNEA a 3-a
Tranzactii privind cumpararea de active si asumarea de pasive
Art. 226. – (1) Tranzactiile privind cumpararea de active si asumarea de pasive reprezinta modalitatea de lichidare prin care o institutie de credit cu o situatie financiara buna achizitioneaza, partial sau total, activele institutiei de credit debitoare si isi asuma, partial sau total, pasivele acesteia, incluzand totalitatea depozitelor garantate
(2) Tranzactiile privind cumpararea de active si asumarea de pasive pot fi efectuate la vedere sau la termen, cu optiune
(3) Pentru tranzactiile privind cumpararea de active si asumarea de pasive, lichidatorul judiciar poate sa perceapa de la institutia de credit achizitoare o prima negociata, in functie de calitatea activelor cumparate si a pasivelor asumate, platibila la momentul transferului proprietatii, precum si o prima pentru exercitarea optiunii, in functie de termenul optiunii, platibila la momentul negocierii. Dupa cumparare, pentru activele care fac obiectul unor operatiuni frauduloase, pentru care se probeaza ca au la baza fraude sau ca provin din furturi de instrumente financiare, partile pot modifica tranzactia initiala, urmand ca institutia de credit achizitoare sa primeasca de la lichidatorul judiciar, in contravaloare, alte active ori sume de bani
(4) Lichidatorul judiciar poate formula propunerea privind modalitatea de lichidare prin tranzactii privind cumpararea de active si asumarea de pasive numai dupa consultarea Bancii Nationale a Romaniei. Banca Nationala a Romaniei poate transmite lichidatorului judiciar punctul sau de vedere privind modalitatea de lichidare prin tranzactii privind cumpararea de active si asumarea de pasive, in cazul in care considera necesar. Lichidatorul judiciar va informa adunarea creditorilor cu privire la acest punct de vedere
(5) Dupa aprobarea de catre adunarea creditorilor a modalitatii de lichidare prevazute la art. 225, lichidatorul judiciar organizeaza imediat, in situatia in care modalitatea de lichidare aprobata prevede, negocierea privind tranzactia de cumparare de active si asumare de pasive. in acest scop, lichidatorul judiciar organizeaza o sedinta de informare cu toate institutiile de credit considerate eligibile pe baza evaluarii prealabile a Bancii Nationale a Romaniei care va avea in vedere efectele tranzactiei asupra situatiei financiare a institutiei de credit achizitoare si a capacitatii sale de a se conforma cerintelor prudentiale, in vederea prezentarii conditiilor si termenilor negocierii. Prealabil sedintei de informare, lichidatorul judiciar semneaza cu toate institutiile de credit prezente la sedinta un acord de confidentialitate, prin care acestea se angajeaza sa pastreze, in conditiile legii, secretul profesional cu privire la informatiile din cererea de oferta referitoare la institutia de credit aflata in stare de faliment ce urmeaza a face obiectul negocierii.
Art. 227. – in functie de interesul manifestat de institutiile de credit participante la sedinta, lichidatorul judiciar redacteaza o cerere de oferta privind cumpararea de active si asumarea de pasive, care cuprinde, in principal, urmatoarele elemente:
a) categoriile de active si pasive ce urmeaza a face obiectul tranzactiei si volumul acestora, incadrate in functie de gradul de lichiditate si exigibilitate;
b) valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active;
c) prima ce poate fi stabilita de catre lichidatorul judiciar, care va fi platita de institutiile de credit ofertante si care se stabileste in functie de mai multe elemente, intre care calitatea activelor si pasivelor, celeritatea operatiunii;
d) termenul de inaintare catre lichidatorul judiciar a ofertelor institutiilor de credit respective.
Art. 228. – Lichidatorul judiciar transmite, in regim de confidentialitate, cererea de oferta privind cumpararea de active si asumarea de pasive institutiilor de credit ofertante, stabilite de acesta, participante la sedinta de informare si care si-au manifestat interesul pentru o astfel de tranzactie.
Art. 229. – in cadrul termenului pentru primirea ofertelor prevazut in cererea de oferta, care nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice, institutiile de credit ofertante transmit lichidatorului judiciar, in plic inchis, ofertele privind tranzactiile propuse de cumparare de active si asumare de pasive.
Art. 230. – in cel mai scurt timp, lichidatorul judiciar analizeaza ofertele primite si alege, pe principiul costului minim presupus si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei care va avea in vedere si criteriul prevazut la art. 226 alin. (5), oferta institutiei/institutiilor de credit ofertante cu care urmeaza sa se incheie conventia de cumparare de active si asumare de pasive. Totodata, lichidatorul va instiinta Consiliul Concurentei cu privire la potentiala tranzactie.
Art. 231. – in functie de calitatea activelor institutiei de credit aflate in stare de faliment, institutiile de credit achizitoare pot sa isi asume, potrivit legii, pasivele, in mod diferentiat, respectiv numai depozite garantate, in sensul prevederilor art. 2 alin. (3) lit. b) din Ordonanta Guvernului nr. 39/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ori depozitele, in totalitate, atat garantate, cat si negarantate, ajungandu-se pana la preluarea in intregime a institutiei de credit declarate in stare de faliment.
Art. 232. – in cazul in care nu se primesc oferte in termenul stabilit in cererea de oferta ori ofertele primite nu sunt aprobate de Banca Nationala a Romaniei, lichidarea urmeaza sa se efectueze prin celelalte metode prevazute de prezenta lege.
Art. 233. – Fondurile obtinute din vanzarea bunurilor si drepturilor din averea debitorului, grevate, in favoarea creditorului, de cauze de preferinta, vor fi distribuite in ordinea prevazuta de art. 159.
Art. 234. – Creantele vor fi platite in lei, in cazul falimentului unei institutii de credit, in urmatoarea ordine:
1. taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea institutiei de credit debitoare, precum si plata onorariilor persoanelor angajate in conditiile legii, inclusiv ale lichidatorului judiciar;
2. creantele rezultate din depozitele garantate, inclusiv cele ale Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar rezultate din subrogarea in drepturile deponentilor garantati si/sau din finantarea, inclusiv prin emiterea de garantii, a unor operatiuni care au implicat transferul de depozite garantate ale institutiei de credit debitoare, precum si creantele izvorate din raporturi de munca pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
3. creantele rezultand din activitatea debitorului dupa deschiderea procedurii;
4. creantele bugetare, creantele Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar, altele decat cele prevazute la pct. 2, precum si creantele Bancii Nationale a Romaniei decurgand din credite acordate de aceasta institutiei de credit;
5. creantele decurgand din operatiuni de trezorerie, din operatiuni interbancare, din operatiuni cu clientela, operatiuni cu titluri, alte operatiuni bancare, precum si din cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, din chirii, precum si alte creante chirografare;
6. creantele izvorand din acte cu titlu gratuit;
7. creantele decurgand din instrumente de datorie si din imprumuturi, avand la baza conventii care prevad o clauza de subordonare potrivit careia, in caz de lichidare sau faliment al institutiei de credit, astfel de creante urmeaza sa fie platite dupa creantele tuturor creditorilor chirografari nesubordonati si, dupa caz, ale altor creditori chirografari subordonati; in cadrul acestei categorii de creante, plata acestora se va efectua cu respectarea ordinii de preferinta stabilite prin clauza de subordonare aferenta fiecarei creante;
8. creantele actionarilor institutiei de credit in faliment, respectiv creantele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit in faliment, derivand din dreptul rezidual al calitatii lor, potrivit prevederilor legale si statutare.
SECTIUNEA a 4-a
Raspunderea organelor de conducere, a cenzorilor si a personalului de executie sau cu atributii de control din institutia de credit ajunsa in faliment
Art. 235. – in cazul in care in raportul intocmit potrivit prevederilor art. 97 sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte sau intregul pasiv neplatit al debitorului ajuns in stare de insolventa sa fie suportat de membrii organelor de conducere ori de directori/coordonatori cu atributii de control intern ai directiilor, departamentelor sau ai altor structuri asemanatoare, de personalul de executie cu atributii de control intern, cenzorii/auditorii din cadrul institutiei de credit ajunse in stare de insolventa, care au detinut functiile respective in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, daca au contribuit la ajungerea acesteia in stare de insolventa prin faptele prevazute la art. 169 alin. (1) sau:
a) au acordat credite cu incalcarea cerintelor prudentiale aprobate prin normele in vigoare, precum si cu nerespectarea normelor interne in vigoare;
b) au intocmit situatii financiare, alte situatii contabile ori raportari cu nerespectarea prevederilor legale;
c) in cadrul actiunilor interne de verificare nu au identificat si nu au sesizat, prin nerespectarea atributiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude si gestiune defectuoasa a patrimoniului.
Art. 236. – in vederea luarii masurilor prevazute la art. 235, judecatorul-sindic poate fi sesizat de catre lichidatorul judiciar, de un actionar sau de oricare dintre creditori, de Banca Nationala a Romaniei, pe baza datelor din dosarul cauzei, si va putea dispune masuri asiguratorii. SECtIUNEAa 5-a inchiderea procedurii
Art. 237. – (1) Procedura falimentului va fi inchisa de judecatorul-sindic, la solicitarea lichidatorului judiciar, printr-o hotarare de inchidere, atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea institutiei de credit in faliment au fost distribuite si cand fondurile nereclamate de catre cei indreptatiti, in termen de 90 de zile de la data raportului final, au fost depuse de lichidatorul judiciar la Trezoreria Statului, iar extrasul de cont va fi depus la judecatorul-sindic. Hotararea va fi comunicata in scris sau in presa, in cel putin doua ziare de circulatie nationala, tuturor partilor implicate
(2) Dupa intrarea in faliment a institutiei de credit debitoare, lichidatorul judiciar va depune spre pastrare la directia arhivelor nationale judeteana sau, dupa caz, a municipiului Bucuresti documentele institutiei de credit debitoare, arhivate potrivit prevederilor Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificarile si completarile ulterioare. in termen de 60 de zile lucratoare de la pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar va depune la directia arhivelor nationale judeteana sau, dupa caz, a municipiului Bucuresti restul de documente ale institutiei de credit debitoare.
SECTIUNEAa 6-a
Alte dispozitii
Art. 238. – Persoanele care trebuie sa primeasca sau sa transmita informatii in legatura cu procedurile de informare ori de consultare prevazute in prezentul capitol au obligatia de a pastra secretul profesional potrivit prevederilor art. 3 si 52 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei si a celor cuprinse in titlul II cap. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia oricaror autoritati judiciare carora li se aplica prevederile nationale in vigoare.
Art. 239. – in cazul intrarii in faliment, pentru scopuri statistice, institutiile de credit vor fi considerate ca apartinand in continuare sectorului bancar. Raportarile care trebuie intocmite si transmise de catre lichidatorul judiciar Bancii Nationale a Romaniei, periodicitatea si modalitatea de transmitere a acestora vor fi stabilite prin norme de catre Banca Nationala a Romaniei.
Art. 240. – in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala incheiate de o institutie de credit se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 89.
Art. 241. – in actele normative in vigoare, sintagma „procedura reorganizarii judiciare si a falimentului institutiilor de credit” se inlocuieste cu sintagma „procedura falimentului institutiilor de credit”, corespunzator prevederilor prezentului capitol.
CAPITOLUL IV
Dispozitii privind falimentul societatilor de asigurare/reasigurare
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 242. – Prevederile cap. I, cu exceptia celor cuprinse in sectiunea a 6-a, se vor aplica in mod corespunzator procedurii falimentului societatilor de asigurare/reasigurare, cu derogarile prevazute in acest capitol.
Art. 243. – (1) Procedura falimentului, reglementata prin prezentul capitol, se aplica societatilor de asigurare/reasigurare prevazute de art. 2 din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul in strainatate, precum si sucursalelor si filialelor societatilor de asigurare din state terte, care au sediul in Romania
(2) Procedura falimentului, reglementata prin prezentul capitol, nu se aplica sucursalei unei societati de asigurare/reasigurare sau a unei societati mutuale dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a primit o autorizatie de la autoritatea de supraveghere a statului membru de origine
(3) Masurile aplicate in cadrul procedurii falimentului reglementate de prezentul capitol urmaresc protejarea intereselor legitime si a drepturilor creditorilor de asigurari.
Art. 244. – (1) in prezentul capitol, termenii „autoritatea competenta”, „autoritati de supraveghere”, „creditori de asigurari”, „creante de asigurari”, „acord de plata a creantelor de asigurari” si „Fond de garantare”, „procedura de redresare financiara”, „stat membru”, „stat membru de origine”, „stat membru gazda” si „stat tert” au intelesul prevazut de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, republicata, cu modificarile ulterioare
(2) Termenii „filiala”, „sucursala”, „persoana semnificativa” si „actionar semnificativ” au intelesul prevazut de Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
§ 1. Falimentul
Art. 245. – (1) Procedura falimentului societatii de asigurare/reasigurare se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Autoritatea de Supraveghere Financiara, fie de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau de creditorii acesteia, dupa caz
(2) Procedura falimentului unei societati de asigurare/reasigurare autorizate in Romania, precum si a sucursalelor acesteia stabilite in alte state membre este guvernata de legea romana in ceea ce priveste regimul si aplicarea procedurii falimentului, in mod special cu privire la:
a) bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum si regimul bunurilor dobandite de societatea de asigurare/reasigurare debitoare dupa deschiderea procedurii falimentului;
b) atributiile societatii de asigurare/reasigurare debitoare si ale lichidatorului judiciar;
c) conditiile in care se poate invoca o compensare;
d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor in derulare, in care societatea de asigurare/reasigurare debitoare este parte;
e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silita promovate de creditorii de asigurari, cu exceptia cauzelor aflate pe rolul instantelor din alte state membre;
f) creantele care trebuie sa fie declarate asupra societatii de asigurare/reasigurare debitoare si regimul creantelor care iau nastere dupa deschiderea procedurii falimentului;
g) regulile privind declararea, verificarea si admiterea creantelor;
h) regulile privind distribuirea veniturilor obtinute din valorificarea activelor, ordinea de prioritate a achitarii creantelor de asigurari si drepturile creditorilor de asigurari care au obtinut o plata partiala dupa deschiderea procedurii falimentului in temeiul unui drept real sau prin invocarea compensarii;
i) conditiile si efectele inchiderii procedurii falimentului;
j) drepturile creditorilor dupa inchiderea procedurii falimentului; suportarea costurilor si a cheltuielilor aferente procedurii falimentului;
k) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciaza drepturile si interesele legitime ale creditorilor de asigurari.
Art. 246. – (1) in temeiul prezentului capitol, societatea de asigurare/reasigurare debitoare aflata in stare de insolventa, astfel cum aceasta este definita la art. 5 pct. 31 lit. a), este obligata sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii falimentului. Cererea se depune in termen de cel mult 20 de zile de la data aparitiei starii de insolventa
(2) inainte de inregistrarea la tribunal, cererea prevazuta la alin. (1) se inainteaza Autoritatii de Supraveghere Financiara odata cu actele si documentele doveditoare, in vederea analizarii acesteia si a formularii intampinarii prevazute la art. 248 alin. (1). Societatea de asigurare/reasigurare debitoare va anexa la cerere, in mod obligatoriu, registrul special al activelor admise sa acopere rezervele tehnice, prevazut in anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 247. – (1) Creditorii societatii de asigurare/reasigurare debitoare, altii decat creditorii de asigurari ale caror sume pretinse se platesc din disponibilitatile Fondului de garantare, pot inregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment impotriva societatii debitoare, in conditiile prezentului capitol, daca detin o creanta ce indeplineste conditiile prevazute la art. 5 pct. 20 si 72
(2) Prevederile art. 246 alin. (2) se aplica in mod corespunzator in ceea ce priveste inaintarea catre Autoritatea de Supraveghere Financiara a cererii, a actelor si documentelor doveditoare.
Art. 248. – (1) Cererea prevazuta la art. 246 alin. (1) si la art. 247 alin. (1) se inregistreaza de tribunal odata cu intampinarea Autoritatii de Supraveghere Financiara, prin care aceasta comunica daca societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiara, potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare, pentru restabilirea situatiei sale financiare sau, dupa caz, pentru onorarea platilor catre creditori, in cadrul unor masuri administrative de redresare financiara
(2) Deschiderea procedurii falimentului se pronunta de judecatorul-sindic daca:
a) Autoritatea de Supraveghere Financiara a comunicat, prin intampinare, ca la data formularii cererii de deschidere a procedurii falimentului nu se afla in curs de desfasurare o procedura de redresare financiara a activitatii societatii de asigurare/reasigurare debitoare, in conditiile Legii nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare; sau
b) Autoritatea de Supraveghere Financiara a comunicat, prin intampinare, ca nu exista posibilitati reale de restabilire a situatiei financiare a societatii si de plata a creantelor tuturor creditorilor acesteia in cadrul unei proceduri de redresare financiara.
Art. 249. – (1) in temeiul prezentului titlu, Autoritatea de Supraveghere Financiara poate introduce o cerere privind deschiderea procedurii falimentului impotriva unei societati de asigurare/reasigurare debitoare, in oricare dintre situatiile prevazute la art. 5 pct. 31 lit. b) sau c)
(2) Cererea va fi insotita de urmatoarele inscrisuri, dupa caz:
a) hotararea Autoritatii de Supraveghere Financiara privind retragerea autorizatiei de functionare a societatii de asigurare/reasigurare debitoare, constatarea starii de insolventa si promovarea cererii privind deschiderea procedurii falimentului impotriva acesteia;
b) decizia Autoritatii de Supraveghere Financiara privind inchiderea procedurii de redresare financiara, urmata de deschiderea procedurii falimentului impotriva societatii de asigurare/reasigurare;
c) orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de investire a tribunalului.
Art. 250. – (1) in urma inregistrarii cererii, potrivit art. 246-249, se vor cita societatea de asigurare/reasigurare debitoare si, dupa caz, creditorul care a formulat cererea sau Autoritatea de Supraveghere Financiara. Totodata, va fi notificat si Fondul de garantare
(2) Contestatia societatii de asigurare/reasigurare impotriva cererii prevazute la art. 247 sau 249 poate fi introdusa in cel mult 5 zile de la data primirii notificarii cu privire la inregistrarea unei astfel de solicitari. Contestatia se judeca cu celeritate si cu precadere. impotriva hotararii judecatorului-sindic se poate exercita numai apel
(3) La primul termen de judecata, judecatorul-sindic va analiza cererea introductiva si inscrisurile depuse si, in situatia in care societatea de asigurare/reasigurare debitoare nu a contestat existenta starii de insolventa, potrivit alin. (2), va pronunta o hotarare de deschidere a procedurii falimentului.
Art. 251. – Lichidatorul judiciar, practician in insolventa, este desemnat in conditiile art. 63, oferta acestuia fiind depusa dupa obtinerea avizului prealabil al Autoritatii de Supraveghere Financiara. in lipsa unor oferte depuse la dosar, judecatorul-sindic va desemna un lichidator judiciar din randul practicienilor in insolventa agreati de Autoritatea de Supraveghere Financiara. Obligatia obtinerii avizului prealabil al Autoritatii de Supraveghere Financiara revine si practicienilor in insolventa propusi spre desemnare ca lichidatori judiciari de catre adunarea creditorilor.
Art. 252. – (1) in urma pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar comunica de indata despre aceasta partilor interesate, Fondului de garantare, precum si oficiului registrului comertului unde este inregistrata societatea de asigurare/reasigurare debitoare, in vederea efectuarii mentiunii „societate de asigurare/reasigurare in faliment”. Comunicarea se publica, prin grija Fondului de garantare, in cel putin doua ziare de circulatie nationala, potrivit dispozitiilor legale
(2) in cazul in care societatea de asigurare/reasigurare debitoare are deschise sucursale si/sau filiale in alte tari, Autoritatea de Supraveghere Financiara comunica de indata autoritatii de supraveghere din tara gazda a sucursalei/filialei respective despre hotararea privind deschiderea procedurii de faliment, potrivit prezentului titlu
(3) Toate cheltuielile aferente masurilor prevazute la alin. (1) se suporta din patrimoniul societatii de asigurare/reasigurare debitoare; in lipsa disponibilitatilor necesare se utilizeaza fondul de lichidare prevazut in prezentul titlu
(4) De la data deschiderii procedurii, toate actele societatii de asigurare/reasigurare debitoare poarta mentiunea prevazuta la alin. (1).
Art. 253. – (1) in urma deschiderii procedurii falimentului se interzice, sub sanctiunea nulitatii, actionarilor semnificativi ai societatii de asigurare/reasigurare debitoare sau persoanelor care au detinut functii de conducere sa instraineze actiunile detinute la societatea de asigurare/reasigurare debitoare, fara avizul prealabil al Autoritatii de Supraveghere Financiara si fara aprobarea judecatorului-sindic
(2) Judecatorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor, potrivit alin. (1), in registrele speciale de evidenta tinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau in registrele independente.
Art. 254. – Procedura falimentului prevazuta in prezentul capitol, cu exceptia apelului prevazut la art. 256 alin. (2), este de competenta exclusiva a tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul principal al societatii de asigurare/reasigurare debitoare, care figureaza in evidentele oficiului registrului comertului, si este exercitata de un judecator-sindic desemnat in conditiile legii.
Art. 255. – Prin hotararea de deschidere a procedurii falimentului, judecatorul-sindic ridica administratorilor societatii de asigurare/reasigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia si de a dispune de ele.
Art. 256. – (1) Hotararile judecatorului-sindic sunt executorii si pot fi atacate numai cu apel
(2) Apelul se judeca de catre Curtea de apel, cu celeritate si cu precadere. Dispozitiile art. 43 si 44 se aplica in mod corespunzator.
Art. 257. – (1) in plus fata de dispozitiile stabilite prin art. 45, judecatorul-sindic are urmatoarele atributii:
a) notificarea Fondului de garantare, precum si a Autoritatii de Supraveghere Financiara cu privire la inregistrarea cererilor introductive;
b) judecarea contestatiei asiguratorului/reasiguratorului impotriva cererii introductive formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiara, de creditorii de asigurari si de ceilalti creditori, dupa caz;
c) judecarea cererilor Autoritatii de Supraveghere Financiara privind nulitatea sau anularea unor acte frauduloase, prejudiciabile intereselor si drepturilor creditorilor de asigurari, anterioare deschiderii procedurii de faliment;
d) judecarea cererilor de compensare a creantelor, formulate de societatea de asigurare/reasigurare sau de creditorii de asigurari, dupa caz, cu avizul Autoritatii de Supraveghere Financiara;
e) judecarea contestatiilor formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiara, de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, de creditorii de asigurari ori de oricare persoana interesata, dupa caz, impotriva masurilor dispuse de lichidatorul judiciar;
f) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari si a personalului de executie sau cu atributii de control din cadrul societatii de asigurare/reasigurare debitoare care au contribuit la ajungerea asiguratorului/reasiguratorului in insolventa
(2) in indeplinirea atributiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementari specifice activitatii de asigurare desfasurate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, judecatorul-sindic poate cere si opinia Autoritatii de Supraveghere Financiara, in calitate de autoritate administrativa autonoma de specialitate.
Art. 258. – in plus fata de dispozitiile stabilite prin art. 64, lichidatorul judiciar are urmatoarele atributii:
a) analizarea activitatii societatii de asigurare/reasigurare debitoare in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si a imprejurarilor care au condus la starea de insolventa a acesteia, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila intrarea in faliment a societatii de asigurare/reasigurare, si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile art. 268. Raportul intocmit este supus judecatorului-sindic, in cel mult 40 de zile de la data desemnarii sale; un exemplar al acestui raport se va transmite si Autoritatii de Supraveghere Financiara. La cererea lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate, prin incheiere, sa prelungeasca perioada de prezentare a raportului;
b) notificarea cu privire la pronuntarea hotararii de intrare in procedura falimentului a societatii de asigurare/reasigurare debitoare;
c) verificarea creantelor Fondului de garantare, precum si a oricaror altor sume cuvenite acestuia, potrivit prezentului titlu, cu respectarea drepturilor, a privilegiilor si/sau a garantiilor sale legale;
d) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul Autoritatii de Supraveghere Financiara;
e) conducerea activitatii societatii de asigurare/reasigurare debitoare, respectiv efectuarea operatiunilor in interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare;
f) incheierea acordurilor de plata a creantelor de asigurari, cu avizul Autoritatii de Supraveghere Financiara, si confirmarea lor de catre judecatorul-sindic, cu sau fara garantarea acestora cu activele societatii de asigurare/reasigurare debitoare;
g) angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar in vederea lichidarii si conducerea activitatii acestuia, angajarea putandu-se face si din cadrul personalului existent al societatii de asigurare/reasigurare debitoare;
h) introducerea actiunilor pentru anularea actelor frauduloase, incheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare in dauna drepturilor creditorilor de asigurari in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;
i) introducerea actiunilor pentru anularea constituirilor de drepturi de preferinta sau transferuri de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, efectuate de catre societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin:
1. acte de transfer cu titlu gratuit, cu exceptia sponsorizarilor in scop umanitar, efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;
2. acte incheiate cu un actionar ce detine cel putin 5% din actiunile societatii de asigurare/reasigurare debitoare;
3. acte incheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere si supraveghere ale societatii de asigurare/reasigurare debitoare;
4. acte incheiate cu orice alta persoana fizica sau juridica aflata in legatura stransa cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare. O persoana se afla in legatura stransa cu societatea atunci cand:
– detine o participatie directa sau prin intermediul unei relatii de control de cel putin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale societatii de asigurare/reasigurare debitoare;
– este permanent legata de societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin intermediul unei relatii de control sau, dupa caz, infaptuieste o politica comuna fata de aceasta;
– exercita atributii de control asupra societatii de asigurare/reasigurare debitoare;
j) introducerea de actiuni pentru anularea constituirilor de cauze de preferinta sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii, executate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare in dauna creditorilor de asigurari prin:
1. acte incheiate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditorii de asigurari sau de a leza in orice mod drepturile acestora;
2. operatiuni comerciale in care prestatia societatii de asigurare/reasigurare debitoare o depaseste in mod vadit pe cea primita, efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;
3. acte de transfer de proprietate catre un creditor in folosul acestuia sau pentru stingerea unei datorii anterioare, efectuate in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina in cadrul procedurii este mai mica decat valoarea actului de transfer;
4. constituirea unui drept de preferinta pentru o creanta care era chirografara in cele 4 luni anterioare deschiderii procedurii;
5. acte de transfer cu titlu gratuit, cu exceptia sponsorizarilor in scop umanitar derulate potrivit legii, efectuate in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului;
6. acte incheiate de persoanele semnificative sau de actionarii semnificativi cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare in cadrul careia detin aceasta calitate, in anul anterior inceperii procedurii falimentului;
k) urmarirea incasarii oricaror creante din patrimoniul societatii de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta anterior inregistrarii cererii introductive de deschidere a procedurii; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor societatii de asigurare/reasigurare;
l) intocmirea unui raport lunar asupra evolutiei procedurii de faliment, pe care il va prezenta judecatorului-sindic si il va publica in BPI;
m) sesizarea judecatorului-sindic despre orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;
n) incheierea oricaror documente, in numele societatii de asigurare/reasigurare debitoare, initierea si coordonarea, in numele acesteia, a oricarei actiuni sau proceduri legale;
o) intocmirea situatiilor financiare finale de lichidare. Daca lichidarea se prelungeste peste durata unui exercitiu financiar, lichidatorul judiciar este obligat sa intocmeasca situatiile financiare anuale si sa le depuna la organele si la termenele prevazute in modelele situatiilor financiar-contabile pentru societati reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
p) indeplinirea oricaror dispozitii ale Autoritatii de Supraveghere Financiara, emise in calitate de autoritate administrativa autonoma de specialitate competenta, in cazurile expres prevazute de lege, cu confirmarea judecatorului-sindic, in vederea garantarii apararii intereselor si drepturilor creditorilor de asigurari;
q) lichidarea bunurilor si valorificarea drepturilor din patrimoniul societatii de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul prealabil al Autoritatii de Supraveghere Financiara si cu instiintarea Fondului de garantare, cu aprobarea adunarii creditorilor, urmarindu-se valorificarea optima a acestora, in scopul achitarii datoriilor catre creditorii de asigurari, prin:
1. tranzactii privind cumpararea de active si asumarea de pasive prin care o societate de asigurare/reasigurare, cu o situatie financiara buna sau foarte buna, achizitioneaza, in tot sau in parte, activele societatii de asigurare/reasigurare debitoare si isi asuma, partial sau total, pasivele acesteia;
2. vanzarea de bunuri, precum: cladiri, terenuri, aparatura, valori mobiliare;
3. orice alte tehnici de valorificare a activelor societatii de asigurare/reasigurare debitoare, cum ar fi cesiunile de creanta sau novatiile realizate in interesul procedurii falimentului la o valoare negociata;
r) efectuarea oricaror acte de procedura cerute de prezentul capitol.
Art. 259. – (1) Societatea de asigurare/reasigurare debitoare si/sau oricare dintre creditorii de asigurari, Autoritatea de Supraveghere Financiara, Fondul de garantare, precum si orice alta persoana interesata, dupa caz, pot formula contestatie impotriva masurilor luate de lichidatorul judiciar. Contestatia se formuleaza in termenul prevazut la art. 59 alin. (6)
(2) Contestatia se solutioneaza de judecatorul-sindic de urgenta si cu precadere. Judecatorul-sindic tine o sedinta, cu citarea contestatarului, a Autoritatii de Supraveghere Financiara, a creditorilor de asigurari si/sau a Fondului de garantare.
Art. 260. – Pentru incalcarea grava a atributiilor, lichidatorul judiciar poate fi inlocuit de judecatorul-sindic, in conditiile art. 57 alin. (4), la care se adauga avizul prealabil al Autoritatii de Supraveghere Financiara.
Art. 261. – Rapoartele a caror intocmire de catre lichidatorul judiciar este obligatorie, potrivit prezentei legi, se transmit, in mod obligatoriu, si Autoritatii de Supraveghere Financiara, precum si Fondului de garantare.
Art. 262. – (1) in conditiile prezentului titlu, deschiderea procedurii falimentului impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare se dispune prin hotararea judecatorului-sindic
(2) Hotararea de deschidere a procedurii falimentului are drept consecinta retragerea de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara a autorizatiei de functionare a societatii de asigurare/reasigurare debitoare, daca aceasta masura nu s-a dispus anterior pronuntarii hotararii. Lichidatorul judiciar va publica hotararea judecatorului-sindic in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si in cel putin doua ziare de circulatie nationala. Odata cu publicarea va comunica hotararea atat autoritatii competente, cat si Fondului de garantare
(3) Retragerea autorizatiei de functionare nu impiedica lichidatorul judiciar sau orice alta persoana imputernicita in acest sens de catre acesta sa desfasoare unele dintre operatiunile de asigurare ale societatii de asigurare/reasigurare debitoare, in masura in care acest lucru este necesar sau adecvat, in scopul finalizarii procedurii de faliment. Aceste operatiuni se vor putea desfasura numai cu avizul prealabil al autoritatii competente
(4) Hotararea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare si a masurilor de executare silita indreptate impotriva societatii de asigurare/reasigurare debitoare. Creantele pretinse in aceste procese se inregistreaza la dosarul de faliment al tribunalului si se supun examinarii si inscrierii lor in tabelul creantelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil in curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedata societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru in care procesul este in curs
(5) Creantele de asigurari, constatate prin titluri executorii obtinute ulterior momentului pronuntarii hotararii de faliment, se inregistreaza la tribunal, sub sanctiunea decaderii din drept, in termen de cel mult 10 zile de la data obtinerii titlului. Lichidatorul judiciar este obligat sa verifice si, daca este cazul, sa inscrie aceste creante in tabelul creantelor, cu respectarea ordinii de preferinta si/sau a cauzelor de preferinta legale ale acestora. in toate cazurile, cererea de inregistrare a acestor creante nu poate fi depusa mai tarziu de data intocmirii tabelului definitiv consolidat al creantelor, potrivit prezentei legi
(6) in privinta contractelor financiare calificate si a operatiunilor de compensare bilaterala in baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterala incheiate de o societate de asigurare si reasigurare se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 89.
Art. 263. – (1) Dupa pronuntarea hotararii privind deschiderea procedurii falimentului impotriva unei societati de asigurare/reasigurare debitoare, lichidatorul judiciar intocmeste raportul prevazut la art. 258 lit. a), cu precizarea, intre altele, si a propunerilor privind modalitatile concrete de lichidare a bunurilor si a drepturilor din patrimoniul debitoarei, prevazute la art. 258 lit. q)
(2) in cazul aprobarii de catre adunarea creditorilor a modalitatii de lichidare prevazute la art. 258 lit. q) pct. 1, lichidatorul judiciar organizeaza de indata, daca modalitatea confirmata prevede, negocierea privind tranzactia de cumparare de active si asumare de pasive. Lichidatorul judiciar organizeaza in acest scop o sedinta de informare cu toate societatile de asigurare/reasigurare considerate de Autoritatea de Supraveghere Financiara, in vederea prezentarii termenilor si conditiilor negocierii. inainte de tinerea sedintei, lichidatorul judiciar este obligat sa semneze cu societatile de asigurare/reasigurare respective un acord de confidentialitate, prin care acestea se angajeaza, in conditiile legii, sa pastreze secretul profesional cu privire la informatiile referitoare la societatea de asigurare/reasigurare debitoare care face obiectul negocierii.
Art. 264. – (1) Lichidatorul judiciar redacteaza si transmite societatilor de asigurare/reasigurare interesate in efectuarea unei tranzactii potrivit prevederilor art. 263 alin. (2), participante la sedinta de informare, o cerere de oferta privind cumpararea de active si asumarea de pasive; transmiterea cererii de oferta se face in regim de confidentialitate
(2) in functie de interesul manifestat de societatile de asigurare/reasigurare participante la sedinta de informare, cererea de oferta va cuprinde, in principal, urmatoarele elemente:
a) categoriile de active si pasive ce urmeaza a face obiectul tranzactiei, precum si volumul acestora, incadrate in functie de gradul de lichiditate si exigibilitate;
b) valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active;
c) termenul de inaintare catre lichidatorul judiciar a ofertelor societatilor de asigurare/reasigurare respective privind tranzactiile propuse de cumparare de active si de asumare de pasive;
d) elementele cuprinse in registrul special al activelor admise sa acopere rezervele tehnice, prevazut in anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare
(3) Ofertele societatilor de asigurare/reasigurare se transmit lichidatorului judiciar, in plic inchis, in termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii de oferta a acestuia; lichidatorul judiciar va analiza ofertele in cel mai scurt timp si va alege oferta societatii/societatilor de asigurare/reasigurare cu care urmeaza sa incheie tranzactia, cu respectarea principiului costului minim presupus.
Art. 265. – in situatia in care nu se primesc oferte in termenul prevazut la art. 264 alin. (3) sau ofertele primite nu sunt corespunzatoare cerintelor de fezabilitate ale unei astfel de tranzactii ori aceasta tranzactie nu este avizata de Autoritatea de Supraveghere Financiara, dupa caz, lichidarea bunurilor si a drepturilor din patrimoniul societatii debitoare urmeaza a se efectua prin alte modalitati prevazute de prezentul titlu.
Art. 266. – (1) La data publicarii deciziei prin care Autoritatea de Supraveghere Financiara constata existenta indiciilor starii de insolventa a societatii de asigurare/reasigurare si imposibilitatea redresarii se naste dreptul creditorilor de asigurari de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare
(2) De la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, in conditiile prezentului titlu, Fondul de garantare este in drept sa efectueze plati din disponibilitatile acestui fond, in vederea achitarii sumelor cuvenite creditorilor de asigurari, potrivit legii
(3) Este interzis creditorilor de asigurari ale caror creante de asigurari au fost platite de la Fondul de garantare sa mai inregistreze cereri si/sau sa mai solicite valorificarea creantelor si/sau plata sumelor pretinse, in cadrul procedurii falimentului societatii de asigurare/reasigurare debitoare. Fondul de garantare este indreptatit sa solicite autoritatilor competente stabilirea raspunderii pretinsilor creditori si sa ii oblige pe acestia la restituirea sumelor incasate in mod necuvenit.
Art. 267. – (1) Creantele de asigurari se bucura de prioritate absoluta fata de orice alte creante, in ceea ce priveste activele admise sa reprezinte rezervele tehnice ale societatii de asigurare/reasigurare aflate in procedura de faliment. Aceste creante se platesc in lei, imediat dupa plata creantelor prevazute la art. 159 alin. (1) pct. 2
(2) Creantele Fondului de garantare sunt creante de asigurari, in sensul prezentului titlu, si se achita in ordinea de preferinta prevazuta la alin. (1), beneficiind de toate drepturile si/sau cauzele de preferinta legale ale acestora, ca urmare a subrogarii in drepturile creditorilor de asigurari ale caror sume cuvenite au fost achitate din disponibilitatile Fondului de garantare.
SECTIUNEA a 2-a
Raspunderea organelor de conducere ale societatii de asigurare/reasigurare
Art. 268. – Judecatorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii de asigurare/reasigurare ajunse in stare de insolventa sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii de asigurare/reasigurare debitoare, precum si orice alta persoana care a contribuit la ajungerea in stare de insolventa a asiguratorului/reasiguratorului, prin una dintre urmatoarele fapte:
a) au facut activitati de productie, comert sau prestari de servicii in interes personal, sub acoperirea societatii de asigurare/reasigurare;
b) au dispus in interes personal continuarea unei activitati care conducea in mod vadit societatea de asigurare/reasigurare la incetarea de plati;
c) au folosit activele si/sau creditele societatii de asigurare/reasigurare in interes propriu si al altor persoane;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facilitat disparitia unor documente contabile sau nu au tinut contabilitatea potrivit legii;
e) au deturnat ori au ascuns o parte din activul societatii de asigurare/reasigurare sau au marit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura societatii de asigurare/reasigurare fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;
g) in cele 30 de zile premergatoare intervenirii starii de insolventa, au platit sau au dispus sa se plateasca, cu preferinta, unui creditor, in dauna celorlalti creditori de asigurari;
h) au intocmit situatii financiare anuale, alte situatii contabile ori raportari, cu nerespectarea prevederilor legale;
i) nu au indeplinit sau au indeplinit in mod necorespunzator masurile administrative de redresare financiara aplicate de Autoritatea de Supraveghere Financiara ori, dupa caz, au dat dispozitii fara avizul sau aprobarea acestei autoritati, conducand astfel la starea de insolventa si la declansarea procedurii de faliment impotriva societatii de asigurare/reasigurare;
j) in cadrul actiunilor interne de verificare, nu au identificat si/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude si/sau la o gestiune defectuoasa a patrimoniului societatii de asigurare/reasigurare.
Art. 269. – Sumele obtinute potrivit dispozitiilor art. 268 intra in patrimoniul societatii de asigurare/reasigurare debitoare si sunt destinate platii datoriilor acesteia, potrivit legii.
Art. 270. – (1) in vederea pronuntarii hotararii de obligare a persoanelor prevazute la art. 268 la plata partiala a pasivului societatii de asigurare/reasigurare in insolventa, judecatorul-sindic poate fi sesizat de catre lichidatorul judiciar, de oricare dintre creditorii de asigurari, de Autoritatea de Supraveghere Financiara, precum si de presedintele comitetului creditorilor, in conditiile art. 169 alin. (2). Pe baza actelor din dosarul cauzei, judecatorul-sindic poate incuviinta instituirea unor masuri asiguratorii
(2) Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 268 se efectueaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, cu exceptia cazurilor cand prin lege se dispune altfel.
SECTIUNEAa 3-a
Inchiderea procedurii
Art. 271. – (1) in conditiile prezentului capitol, procedura falimentului se inchide de judecatorul-sindic, prin hotarare, la solicitarea lichidatorului judiciar, in situatia in care se constata, dupa caz, una dintre urmatoarele imprejurari:
a) s-a aprobat raportul final;
b) toate fondurile si/sau bunurile din averea societatii de asigurare/reasigurare debitoare au fost distribuite;
c) creantele creditorilor de asigurari au fost platite in baza unui acord ori a unei alte masuri asemanatoare;
d) toate sumele cuvenite Fondului de garantare au fost recuperate de catre acesta
(2) Hotararea de inchidere a procedurii se notifica de catre judecatorul-sindic tuturor partilor implicate, in conditiile prezentului titlu. Sumele ramase dupa satisfacerea drepturilor tuturor persoanelor indreptatite, potrivit prezentei legi, se vireaza la Fondul de garantare, in vederea administrarii si gestionarii lor potrivit prevederilor legale in vigoare.
Art. 272. – in orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic poate pronunta o hotarare de inchidere a procedurii daca se constata ca nu exista active in patrimoniul societatii de asigurare/reasigurare debitoare ori ca acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele necesare.
TITLUL III
Insolventa transfrontaliera
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 273. – (1) Prezentul titlu cuprinde:
a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat in materia insolventei;
b) norme de procedura in litigii privind raporturile de drept international privat in materia insolventei;
c) norme privind conditiile in care autoritatile romane competente solicita si, respectiv, acorda asistenta cu privire la procedurile de insolventa deschise pe teritoriul Romaniei sau al unui stat strain
(2) in sensul prezentului titlu, raporturile de drept international privat in materia insolventei reprezinta acele raporturi de drept privat cu element de extraneitate, care sunt supuse solutionarii ca urmare a deschiderii unei proceduri de insolventa si in conditiile stabilite de aceasta.
CAPITOLUL II
Raporturile cu statele terte
Art. 274. – (1) Prezentul capitol se aplica in urmatoarele situatii:
a) in cazul in care este solicitata asistenta in Romania de catre o instanta straina sau de catre un reprezentant strain in legatura cu o procedura straina de insolventa;
b) in cazul in care este solicitata asistenta intr-un stat strain in legatura cu o procedura romana de insolventa;
c) in cazul desfasurarii concomitente a unei proceduri romane de insolventa si a unei proceduri straine de insolventa referitoare la oricare dintre membrii unui grup de societati, in intelesul art. 5 pct. 35;
d) in cazul in care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat strain sunt interesate sa solicite deschiderea in Romania a unei proceduri prevazute de prezenta lege sau sa participe in cadrul unei proceduri deschise
(2) Prezentul capitol nu se aplica in cazul unei proceduri de insolventa pentru care exista dispozitii speciale derogatorii de la norma de drept comun si care are ca obiect:
a) banci, cooperative sau alte institutii de credit;
b) societati si agenti de asigurare/reasigurare;
c) societati de servicii de investitii financiare, organisme de plasament colectiv in valori mobiliare, societati de administrare a investitiilor;
d) societati de bursa, membri ai burselor de marfuri, case de compensatie, membri compensatori ai burselor de marfuri, societati de brokeraj, traderi
(3) Prevederile prezentului capitol nu sunt aplicabile nici raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei care cad sub incidenta Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.346/2000.
Art. 275. – in masura in care exista neconcordanta intre dispozitiile prezentului titlu si obligatiile Romaniei izvorand din tratate, conventii sau orice alta forma de acord international, bi-sau multilateral, la care Romania este parte, prevederile tratatului, ale conventiei sau ale acordului international se vor aplica cu prioritate.
Art. 276. – Atributiile stabilite de prezentul capitol din acest titlu referitoare la recunoasterea procedurilor straine si cooperarea cu instantele straine sunt de competenta tribunalului, prin judecatorul-sindic, precum si a reprezentantului roman, dupa cum urmeaza:
A. tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul debitorului. in sensul prezentei legi, se considera ca persoana juridica straina are sediul in Romania si in cazul in care are pe teritoriul tarii o sucursala, agentie, reprezentanta sau orice alta entitate fara personalitate juridica. in cazul in care debitorul are mai multe sedii in Romania, competenta revine oricaruia dintre tribunalele in circumscriptia carora se afla sediile respective;
B. in cazul in care debitorul nu are niciun sediu in Romania, competent este:
a) tribunalul sau oricare dintre tribunalele in circumscriptia carora se afla bunuri imobile apartinand debitorului, atunci cand in obiectul cererii se regasesc bunuri imobile in mod exclusiv sau alaturi de alte bunuri;
b) tribunalul in circumscriptia caruia se pastreaza registrul in care este inscrisa nava sau aeronava care face obiectul cererii;
c) tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul societatii romane la care debitorul detine valorile mobiliare care fac obiectul cererii;
d) Tribunalul Bucuresti, in cazul in care obiectul cererii il constituie drepturi de proprietate intelectuala protejate in Romania, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligatiuni de stat si municipale apartinand debitorului;
e) in cazul in care obiectul cererii il constituie drepturi de creanta ale debitorului asupra unei persoane sau autoritati publice, tribunalul in circumscriptia caruia se afla domiciliul sau resedinta, respectiv sediul persoanei sau al autoritatii publice respective.
Art. 277. – Reprezentantul roman este abilitat sa actioneze intr-un stat strain, ca reprezentant al procedurii deschise in Romania, in conditiile stabilite de legea straina aplicabila.
Art. 278. – (1) Instantele romanesti vor putea refuza recunoasterea unei proceduri straine, executarea unei hotarari judecatoresti straine adoptate in cadrul unei asemenea proceduri, a hotararilor care decurg in mod direct din procedura de insolventa si care prezinta o stransa legatura cu aceasta ori incuviintarea oricarei altei masuri prevazute de prezentul capitol, doar in situatia in care:
a) hotararea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate;
b) hotararea incalca dispozitiile de ordine publica de drept international privat roman
(2) Constituie un temei de refuz al recunoasterii, in sensul alin. (1), incalcarea dispozitiilor legale.
Art. 279. – Prevederile prezentului titlu se completeaza, in masura compatibilitatii lor, cu prevederile cartii a VII-a a Codului civil privind dispozitiile de drept international privat.
Art. 280. – in interpretarea prezentului titlu se va tine seama de originea internationala a normei, precum si de necesitatea promovarii uniformitatii in aplicarea sa si a respectarii bunei-credinte.
Art. 281. – Reprezentantul strain are dreptul de a se adresa direct instantelor romanesti sau reprezentantului roman.
Art. 282. – Reprezentantul strain are calitate procesuala activa pentru a introduce o cerere de deschidere a procedurii, potrivit prezentei legi, in masura in care toate celelalte conditii necesare deschiderii unei asemenea proceduri sunt indeplinite potrivit legii romane.
Art. 283. – Reprezentantul strain are calitate procesuala de a participa in cadrul unei proceduri deja deschise impotriva debitorului, potrivit prezentei legi, numai din momentul recunoasterii procedurii straine pe care o reprezinta.
Art. 284. – Actiunea formulata de reprezentantul strain in fata instantelor romanesti, potrivit prezentului capitol, nu va conduce la extinderea competentei instantelor romanesti asupra acestui reprezentant, a bunurilor si a activitatii externe ale debitorului decat pentru solutionarea capetelor actiunii formulate, fara a viza alte scopuri.
Art. 285. – (1) Creditorii straini se bucura de aceleasi drepturi privind deschiderea si participarea in cadrul procedurii deschise, potrivit prezentei legi, ca si creditorii romani
(2) Prevederile alin. (1) nu modifica ordinea de plata a creantelor in procedura prevazuta de prezenta lege, in cazul falimentului. in privinta creantelor creditorilor straini, acestea nu vor fi plasate pe un loc inferior categoriei creantelor chirografare, cu exceptia acelor creante care se incadreaza in categoria creantelor subordonate creantelor chirografare
(3) Creantelor nescadente si celor sub conditie li se vor aplica, in mod corespunzator, prevederile prezentei legi
(4) Creantelor care beneficiaza de o cauza de preferinta, in tot sau in parte, care nu sunt scadente la data inregistrarii cererii de admitere a acestora, li se vor aplica in mod corespunzator prevederile prezentei legi.
Art. 286. – (1) Citarea creditorilor straini cunoscuti, precum si comunicarea si notificarea oricarui act de procedura catre acestia se vor realiza in conditiile prezentei legi. Instantele vor dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru indeplinirea actelor respective de procedura si fata de creditorii straini cu adresa necunoscuta
(2) indeplinirea actelor de procedura prevazute la alin. (1) se va face in mod individual, cu exceptia cazului in care instanta considera ca, potrivit circumstantelor de fapt, folosirea unei alte modalitati ar fi mai potrivita. Instantele nu sunt tinute sa apeleze, in mod obligatoriu, la comisii rogatorii sau la alte proceduri similare
(3) Notificarile transmise creditorilor straini prin care se comunica deschiderea procedurii vor indica elementele prevazute de dispozitiile prezentei legi, inclusiv continutul minim obligatoriu al cererii de admitere a creantei asupra averii debitorului.
Art. 287. – (1) Reprezentantul strain are calitate procesuala activa pentru a formula in fata instantei romanesti competente o cerere de recunoastere a procedurii straine in care acesta a fost desemnat. Instanta astfel sesizata examineaza ex officio daca este competenta, potrivit prevederilor art. 276
(2) Cererea de recunoastere va fi insotita de unul dintre urmatoarele documente:
a) o copie certificata a hotararii de deschidere a procedurii straine si de desemnare a reprezentantului strain;
b) o adeverinta emisa de instanta straina prin care se certifica existenta unei proceduri straine si desemnarea reprezentantului strain;
c) in lipsa mijloacelor de proba prevazute la lit. a) si b), orice alta dovada de deschidere a procedurii straine si de desemnare a reprezentantului strain, admisibila in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea Romaniei la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, aprobata prin Legea nr. 52/2000, cu modificarile ulterioare, ori de alte tratate, conventii sau orice alta forma de acord international, bi – sau multilateral, la care Romania este parte
(3) Cererea de recunoastere va fi insotita de o declaratie prin care se vor preciza toate procedurile straine cu privire la debitor despre care reprezentantul strain are cunostinta
(4) Daca considera necesar, instanta va putea solicita traducerea in limba romana a documentelor furnizate in scopul sustinerii cererii de recunoastere.
Art. 288. – (1) Instanta va putea considera ca procedura straina care face obiectul cererii de recunoastere este o procedura in sensul celei prevazute la art. 5 pct. 49 si ca reprezentantul strain este acea persoana sau autoritate prevazuta la art. 5 pct. 56, daca hotararea sau adeverinta prevazuta la art. 287 alin. (2) lit. a) si b) indica aceasta
(2) Instanta va putea considera ca documentele furnizate in scopul sprijinirii cererii de recunoastere sunt veridice, chiar daca nu sunt legalizate.
Art. 289. – (1) Sub rezerva dispozitiilor art. 278, procedura straina va fi recunoscuta in masura in care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) procedura straina reprezinta acea procedura prevazuta la art. 5 pct. 49;
b) reprezentantul strain care solicita recunoasterea este acea persoana sau autoritate prevazuta la art. 5 pct. 56;
c) cererea de recunoastere indeplineste conditiile stabilite la art. 287 alin. (2);
d) cererea de recunoastere a fost formulata in fata instantei competente prevazute la art. 276;
e) exista reciprocitate in ceea ce priveste efectele hotararilor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotararea
(2) Procedura straina va fi recunoscuta ca:
a) procedura straina principala, daca aceasta se desfasoara intr-un stat strain in care debitorul isi are stabilit centrul principalelor sale interese;
b) procedura straina secundara, daca aceasta se desfasoara intr-un stat strain in care debitorul isi are stabilit un sediu, in intelesul prevazut de art. 5 pct. 57
(3) Cererea de recunoastere a procedurii straine va fi solutionata cu precadere si celeritate. Cand procedura de citare este legal indeplinita, judecata poate continua in ziua urmatoare sau la termene scurte, succesive, date in cunostinta partilor
(4) Instanta se pronunta asupra cererii de recunoastere, dupa citarea partilor, prin pronuntarea unei hotarari care poate fi atacata cu apel
(5) Hotararea de recunoastere a procedurii straine se bucura de autoritate relativa a lucrului judecat; instanta o va putea anula sau, dupa caz, schimba in tot, in masura in care se dovedeste, ulterior pronuntarii sale, ca temeiurile si conditiile recunoasterii lipseau, in tot sau in parte, ori ca au incetat sa existe.
Art. 290. – Ulterior sesizarii instantei romane cu cererea de recunoastere, reprezentantul strain va aduce de indata la cunostinta acesteia urmatoarele informatii:
a) orice modificare importanta survenita in derularea procedurii straine supuse recunoasterii ori recunoscuta sau in statutul sau de reprezentant al acelei proceduri;
b) deschiderea oricaror altor proceduri straine referitoare la acelasi debitor, de care reprezentantul a luat cunostinta.
Art. 291. – (1) La solicitarea reprezentantului strain instanta va putea incuviinta, la data formularii cererii de recunoastere a procedurii straine sau in cursul solutionarii acesteia, urmatoarele masuri cu executare vremelnica, in masura in care acestea sunt de extrema necesitate pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor:
a) suspendarea actelor, a operatiunilor si a oricaror altor masuri de executare individuala asupra bunurilor debitorului;
b) insarcinarea reprezentantului strain sau a altei persoane desemnate de instanta cu administrarea, conservarea ori valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului situate in Romania, care, prin natura acestora sau din alte cauze, sunt perisabile, supuse deteriorarii sau devalorizarii ori periclitate in orice alt mod;
c) orice alta masura dintre cele prevazute la art. 293 alin. (1) lit. c), d) si g)
(2) Judecarea cererii prevazute la alin. (1) se face cu citarea partilor interesate
(3) Masurile incuviintate in conditiile alin. (1) inceteaza la momentul pronuntarii de catre instanta a hotararii asupra cererii de recunoastere a procedurii straine, cu exceptia cazului in care durata acestor masuri este prelungita potrivit prevederilor art. 293 alin. (1) lit. f)
(4) Instanta va putea refuza incuviintarea masurilor prevazute la alin. (1) in masura in care aceasta ar impiedica desfasurarea in bune conditii a unei proceduri straine principale.
Art. 292. – (1) De la data recunoasterii procedurii straine principale este impiedicata pornirea urmatoarelor cereri si actiuni, judiciare sau extrajudiciare, iar daca acestea sunt deja pornite, ele se suspenda de drept:
a) cererile sau actiunile cu caracter individual, vizand bunuri, drepturi si obligatii ale debitorului;
b) actele, operatiunile si orice alte masuri de executare individuala asupra bunurilor debitorului
(2) La solicitarea unui creditor titular al unei creante care beneficiaza de o cauza de preferinta, in conditiile prezentei legi, instanta va putea ridica suspendarea prevazuta la alin. (1), in conditiile prevazute de legea romana
(3) incepand cu data prevazuta la alin. (1), exercitiul dreptului de a instraina, de a greva sau de a dispune in orice alt mod de bunurile debitorului este suspendat. Actele efectuate cu incalcarea acestor prevederi sunt nule de drept
(4) Face exceptie de la prevederile alin. (3) exercitarea dreptului debitorului de a efectua acte, operatiuni si plati care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, pentru care instanta va putea decide suspendarea in conditiile prevazute la art. 293
(5) Recunoasterea procedurii straine principale impiedica inceperea curgerii termenului de prescriptie a cererilor si actiunilor prevazute la alin. (1), iar daca acestea sunt deja pornite, recunoasterea procedurii straine principale reprezinta cauza de intrerupere a termenului de prescriptie a cererilor si a actiunilor respective
(6) Prevederile alin. (1) nu impiedica formularea unei actiuni de deschidere a procedurii prevazute de prezenta lege ori inregistrarea cererii de admitere a creantelor in cadrul acestei proceduri.
Art. 293. – (1) La solicitarea reprezentantului strain instanta poate incuviinta, ulterior recunoasterii procedurii straine principale sau secundare, orice masura cu executare vremelnica necesara pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor acestuia, precum:
a) suspendarea actiunilor ori a cererilor cu caracter individual referitoare la bunurile, drepturile si obligatiile debitorului, in masura in care acestea nu au fost oprite sau suspendate in conditiile prevazute la art. 291 alin. (1) lit. a);
b) suspendarea masurilor de executare purtand asupra bunurilor debitorului, in masura in care oprirea sau suspendarea nu a intervenit ca urmare a aplicarii art. 291 alin. (1) lit. b);
c) suspendarea exercitiului dreptului de a instraina, de a greva sau de a dispune in orice alt mod de bunurile debitorului, in masura in care suspendarea nu a intervenit in conditiile prevazute la art. 292 alin. (3);
d) administrarea de probe referitoare la bunurile, actele juridice, drepturile sau obligatiile debitorului, precum si asigurarea dovezilor si constatarea unei stari de fapt prin executor judecatoresc;
e) insarcinarea reprezentantului strain sau a altei persoane desemnate de instanta cu administrarea sau valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate in Romania;
f) prelungirea duratei masurilor incuviintate in conditiile prevazute la art. 291 alin. (1);
g) aprobarea oricarei altei masuri care poate fi indeplinita de reprezentantul roman, in conditiile stabilite de prezenta lege
(2) La solicitarea reprezentantului strain instanta va putea imputernici, ulterior recunoasterii procedurii straine principale sau secundare, pe reprezentantul strain sau pe o alta persoana desemnata de instanta cu administrarea si valorificarea tuturor sau a unora dintre bunurile debitorului, situate in Romania, in masura in care instanta va considera ca interesele creditorilor romani sunt protejate in mod corespunzator
(3) in vederea incuviintarii masurilor prevazute in prezentul articol in favoarea reprezentantului unei proceduri straine secundare, instanta se va asigura ca, potrivit legii romane, aceste masuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate in cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informatii necesare in acea procedura.
Art. 294. – (1) in vederea aprobarii sau a respingerii cererilor de incuviintare a masurilor prevazute la art. 291 sau 293 ori a modificarii sau incetarii masurilor prevazute la alin. (3), instanta se va asigura ca interesele creditorilor, ale debitorului si ale altor persoane interesate sunt protejate in mod corespunzator
(2) Instanta poate conditiona incuviintarea oricarei masuri, in temeiul art. 291 sau 293, de indeplinirea oricaror cerinte pe care le considera necesare
(3) La solicitarea reprezentantului strain sau a altei persoane interesate ori din oficiu, instanta va putea dispune modificarea sau incetarea masurii incuviintate in conditiile art. 291 sau 293.
Art. 295. – (1) De la data recunoasterii procedurii straine reprezentantul strain are calitate procesuala pentru a formula actiuni in anularea actelor juridice incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor sai, cu care este imputernicit reprezentantul roman, precum si, dupa caz, actiuni in nulitate sau inopozabilitate, in conditiile stabilite de prezenta lege
(2) in cazul cererilor formulate de reprezentantul unei proceduri straine secundare, instanta se va asigura ca acestea au ca obiect numai bunuri care, potrivit legii romane, sunt susceptibile a fi administrate in procedura straina secundara.
Art. 296. – De la data recunoasterii procedurii straine reprezentantul strain are calitate procesuala pentru a interveni in cadrul oricarei cereri sau actiuni cu caracter individual, judiciare sau extrajudiciare, in care debitorul are calitatea de parte, in masura in care sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de legea romana.
Art. 297. – (1) Instantele romanesti vor coopera cu instantele si reprezentantii straini intr-o masura cat mai extinsa, in privinta aspectelor prevazute la art. 274; cooperarea se va putea realiza direct sau prin intermediul reprezentantului roman
(2) Instantele sunt abilitate sa comunice sau sa solicite informatii ori asistenta in mod direct de la instantele sau reprezentantii straini.
Art. 298. – (1) in exercitarea atributiilor sale si sub supravegherea instantei, reprezentantul roman va coopera cu instantele si reprezentantii straini intr-o masura cat mai extinsa, in privinta aspectelor prevazute la art. 274
(2) in exercitarea atributiilor sale si sub supravegherea instantei, reprezentantul roman este abilitat sa comunice in mod direct cu instantele si reprezentantii straini.
Art. 299. – Cooperarea prevazuta la art. 297 si 298 va putea fi pusa in aplicare prin orice mijloace adecvate, precum:
a) desemnarea unei persoane sau a unui organ care sa actioneze potrivit indicatiilor instantei;
b) comunicarea de informatii prin orice mijloace pe care instanta le considera adecvate;
c) coordonarea administrarii si supravegherii bunurilor si a activitatii debitorului;
d) aprobarea sau punerea in aplicare de catre instante a acordurilor de coordonare a procedurilor;
e) coordonarea procedurilor concomitente referitoare la acelasi debitor.
Art. 300. – Ulterior recunoasterii unei proceduri straine principale, deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege impotriva aceluiasi debitor se poate realiza in conditiile prevazute de prezenta lege si numai in masura in care debitorul are stabilit un sediu in Romania. Efectele procedurii prevazute de prezenta lege se vor limita numai la bunurile situate pe teritoriul statului roman si in masura necesara aplicarii cooperarii si coordonarii prevazute la art. 297-299, la alte bunuri ale debitorului, care, potrivit legii romane, trebuie sa fie administrate in aceasta procedura.
Art. 301. – in cazul in care o procedura straina si procedura romana de insolventa se desfasoara concomitent cu privire la acelasi debitor, instanta va intreprinde masurile vizand cooperarea si coordonarea, prevazute la art. 297-299, si va proceda in felul urmator:
A. atunci cand cererea de recunoastere a procedurii straine este formulata ulterior deschiderii procedurii romane de insolventa:
a) orice masura cu executare vremelnica incuviintata in temeiul art. 291 sau 293 va trebui sa fie compatibila cu prevederile procedurii romane de insolventa;
b) art. 295 nu se aplica in masura in care procedura straina este recunoscuta ca procedura straina principala;
B. atunci cand cererea de recunoastere a procedurii straine este admisa ori numai formulata anterior deschiderii procedurii romane de insolventa:
a) orice masura cu executare vremelnica, incuviintata in temeiul art. 291 sau 293, va fi reexaminata de instanta, care va dispune modificarea sau incetarea acesteia, daca este incompatibila cu dispozitiile procedurii romane de insolventa;
b) in masura in care procedura straina este recunoscuta ca procedura straina principala, se va dispune, potrivit prevederilor art. 292 alin. (2), modificarea sau incetarea masurilor de suspendare ori de oprire, prevazute la art. 292 alin. (1) si (3), daca aceste masuri sunt incompatibile cu derularea procedurii romane de insolventa;
C. atunci cand va decide asupra incuviintarii, respectiv a modificarii sau prelungirii duratei masurilor cu executare vremelnica, incuviintate reprezentantului unei proceduri straine secundare, instanta se va asigura ca, potrivit legii romane, aceste masuri poarta numai asupra bunurilor susceptibile a fi administrate in cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informatii necesare in acea procedura.
Art. 302. – in masura existentei mai multor proceduri straine vizand acelasi debitor, fata de care nu sunt aplicabile dispozitiile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.346/2000, instanta va intreprinde masurile vizand cooperarea si coordonarea, prevazute la art. 297-299, in ceea ce priveste aspectele prevazute la art. 274, si va proceda in felul urmator:
a) orice masura cu executare vremelnica incuviintata in temeiul art. 291 sau 293 reprezentantului unei proceduri straine secundare ulterior recunoasterii unei proceduri straine principale trebuie sa fie compatibila cu derularea procedurii straine principale;
b) atunci cand cererea de recunoastere a procedurii straine secundare este admisa ori numai formulata anterior recunoasterii procedurii straine principale, orice masura cu executare vremelnica incuviintata in temeiul art. 291 sau 293 va fi reexaminata de instanta, care va dispune modificarea sau incetarea acesteia, in masura in care este incompatibila cu derularea procedurii straine principale;
c) in masura in care mai multe proceduri straine secundare sunt recunoscute succesiv, instanta va incuviinta, va modifica ori va dispune incetarea masurilor cu executare vremelnica intr-o maniera care sa inlesneasca coordonarea procedurilor respective.
Art. 303. –
(1) Recunoasterea unei proceduri straine principale constituie, pana la proba contrarie, o prezumtie a starii de insolventa a debitorului, in temeiul careia se poate deschide procedura romana de insolventa
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul in care procedura straina recunoscuta este secundara.
Art. 304. – (1) Creditorul care a primit o plata partiala pentru creanta sa, in cadrul unei proceduri de insolventa desfasurate potrivit legislatiei unei stat strain, nu va mai putea primi plati suplimentare in contul aceleiasi creante, in cadrul procedurii romane de insolventa, cu privire la acelasi debitor, in masura in care partea proportionala pe care ar primi-o in aceasta procedura creditorii din aceeasi categorie cu creditorul respectiv este mai mica decat plata creditorului primita in procedura straina
(2) Prevederile alin. (1) nu afecteaza drepturile creditorilor titulari ale unor cauze de preferinta de orice fel.
CAPITOLUL III
Dispozitii privind coordonarea procedurii insolventei grupurilor de societati
Art. 305. – in cazul in care procedura straina si procedura romana de insolventa se refera la doua sau mai multe societati care fac parte dintr-un grup de societati, instanta romana si reprezentantul roman, pe de o parte, vor coopera, intr-o masura cat mai extinsa, cu instanta straina si reprezentantul strain, pe de alta parte, in ipoteza in care o astfel de cooperare este oportuna pentru a facilita coordonarea eficienta a procedurilor, nu este incompatibila cu normele aplicabile unor astfel de proceduri si nu antreneaza un conflict de interese.
Art. 306. – in cadrul formelor de cooperare dintre reprezentantul roman si reprezentantul strain, pe langa mijloacele prevazute in cadrul art. 297-299, reprezentantul roman, in exercitarea atributiilor si sub supravegherea instantei:
a) va putea comunica direct informatii si acte procedurale aferente procedurilor de insolventa;
b) va analiza posibilitatea reorganizarii grupului de societati si, in cazul in care o astfel de posibilitate exista, va sprijini propunerea, negocierea si punerea in aplicare a unui plan comun de reorganizare, actionand de o maniera coordonata cu reprezentantul strain;
c) va putea incheia, impreuna cu reprezentantul strain, un acord de insolventa transfrontaliera.
Art. 307. – De la data recunoasterii procedurii straine a oricaruia dintre membrii grupului de societati, in cadrul procedurii romane de insolventa a unuia dintre membrii grupului de societati, reprezentantul strain are dreptul:
a) de a fi audiat si de a participa, in special, la adunarile creditorilor;
b) de a propune un plan de reorganizare;
c) de a solicita orice masuri procedurale pe care le-ar putea solicita reprezentantul roman, in masura in care toate celelalte conditii necesare unei astfel de masuri sunt indeplinite, potrivit legii romane.
Art. 308. – in cadrul formelor de cooperare, pe langa mijloacele prevazute la art. 297-299, instantele romanesti vor coopera cu instantele si reprezentantii straini, inclusiv prin:
a) coordonarea administrarii si supravegherii bunurilor si a activitatilor societatilor care fac parte din grupul de societati;
b) coordonarea desfasurarii sedintelor de judecata, inclusiv prin posibilitatea stabilirii unor sedinte comune;
c) coordonarea aprobarii si a punerii in aplicare a planului de reorganizare;
d) comunicarea de informatii sau acte procedurale privind procedura romana de insolventa a unuia dintre membrii grupului de societati;
e) posibilitatea aprobarii unui acord de insolventa transfrontaliera avand ca obiect coordonarea procedurilor de insolventa;
f) posibilitatea desemnarii unui reprezentant comun in procedurile de insolventa, cu verificarea inexistentei unui conflict de interese.
Art. 309. – Procedura de cooperare intre instantele romanesti, pe de o parte, si instantele si reprezentantii straini, pe de alta parte, nu va aduce nicio atingere principiilor de independenta si impartialitate sub care isi desfasoara activitatea puterea judecatoreasca sau drepturilor si intereselor legitime ale participantilor la procedura insolventei, potrivit legii romane.
Art. 310. – Reprezentantul roman va putea incheia cu reprezentantul strain un acord de insolventa transfrontaliera, in baza aprobarii prealabile de catre adunarea creditorilor, potrivit prezentei legi si cu respectarea conditiilor prevazute de procedura straina. Acest acord va putea cuprinde:
a) alocarea responsabilitatilor, inclusiv prin desemnarea unuia dintre reprezentanti in calitate de reprezentant coordonator;
b) modalitatea de administrare si supraveghere a membrilor grupului de societati, inclusiv in ceea ce priveste desfasurarea activitatilor curente;
c) finantarile acordate sau care vor fi acordate ulterior deschiderii procedurii;
d) modalitatile de administrare, conservare sau valorificare a bunurilor;
e) fixarea corelata a datelor sedintelor adunarii creditorilor;
f) tratamentul creantelor intragrup.
Art. 311. – Cererile de recunoastere si executare a hotararilor straine prin care se deschid si se inchid procedurile de insolventa, a hotararilor straine adoptate pe parcursul procedurii de insolventa, precum si a hotararilor straine care decurg in mod direct din procedura de insolventa si care prezinta o stransa legatura cu aceasta, formulate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, vor fi solutionate potrivit dispozitiilor legale in vigoare la data formularii acestora.
CAPITOLUL IV
Reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul falimentului institutiilor de credit
Art. 312. – (1) Tribunalul competent potrivit prevederilor art. 41 este singura autoritate imputernicita sa decida aplicarea unei proceduri a falimentului cu privire la o institutie de credit, persoana juridica romana, inclusiv la sucursalele acesteia stabilite in alte state membre
(2) Tribunalul competent va informa de indata, prin intermediul Bancii Nationale a Romaniei, autoritatile competente din statele membre ale Uniunii Europene gazda asupra deciziei de a deschide procedura falimentului, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedura le poate avea. Daca nu este posibila informarea inainte de adoptarea deciziei, aceasta va fi facuta imediat dupa aceea
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatorului-sindic.
Art. 313. – (1) Deschiderea unei proceduri a falimentului cu privire la o institutie de credit autorizata in Romania si la sucursalele acesteia stabilite in alte state membre este guvernata de legea romana in ceea ce priveste regimul si aplicarea procedurii falimentului, inclusiv cu privire la:
a) bunurile care fac obiectul procedurii falimentului si regimul bunurilor dobandite de institutia de credit dupa deschiderea procedurii;
b) atributiile institutiei de credit si ale lichidatorului judiciar;
c) conditiile in care poate fi invocata compensarea legala;
d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor in derulare in care este parte institutia de credit;
e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silita promovate de creditori, cu exceptia proceselor aflate pe rolul instantelor din alte state membre, caz in care se aplica dispozitiile alin. (2);
f) creantele care trebuie sa fie declarate asupra institutiei de credit si regimul creantelor care iau nastere dupa deschiderea procedurii falimentului;
g) regulile privind declararea, verificarea si admiterea creantelor;
h) regulile privind distribuirea veniturilor obtinute din realizarea activelor, ordinea de prioritate a achitarii creantelor si drepturile creditorilor care au obtinut o plata partiala dupa deschiderea procedurii falimentului in temeiul unui drept real sau prin invocarea compensarii legale;
i) conditiile si efectele inchiderii procedurii falimentului;
j) drepturile creditorilor dupa inchiderea procedurii falimentului;
k) cine suporta costurile si cheltuielile aferente procedurii falimentului;
l) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciaza drepturile tuturor creditorilor
(2) Fac exceptie de la dispozitiile alin. (1):
a) exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra unor instrumente financiare a caror existenta ori transmitere este supusa inregistrarii intr-un registru, intr-un cont sau intr-un sistem centralizat de depozitare, tinut ori localizat intr-un stat membru, care va fi guvernata de legea statului membru respectiv;
b) contractele de report si contractele care stau la baza tranzactiilor desfasurate pe o piata reglementata, care vor fi guvernate de legea aplicabila contractelor respective, daca nu sunt incalcate dispozitiile lit. a);
c) compensarea contractuala si acordurile de compensare bilaterala (netting), caz in care se aplica legea care guverneaza contractele respective.
Art. 314. – (1) Judecatorul-sindic va lua de indata masurile necesare pentru publicarea unui extras din hotararea de deschidere a procedurii falimentului in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si in doua ziare de circulatie nationala din fiecare stat membru gazda
(2) Continutul extrasului din hotararea care face obiectul publicarii va trebui sa mentioneze, in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statelor membre in cauza, obiectul si temeiul juridic al hotararii adoptate. Continutul extrasului va trebui sa mentioneze clar termenul de introducere a apelului, inclusiv data la care expira acest termen, precum si adresa instantei competente
(3) Procedura falimentului se aplica indiferent de efectuarea publicitatii prevazute la alin. (1) si produce efecte depline asupra creditorilor.
Art. 315. – (1) Judecatorul-sindic are dreptul de a solicita inregistrarea in registrul imobiliar, in registrul comertului si in orice alt registru public tinut in celelalte state membre a hotararii de deschidere a procedurii falimentului fata de o institutie de credit
(2) Judecatorul-sindic va lua masurile necesare pentru a asigura inregistrarea, ori de cate ori aceasta este obligatorie, potrivit legii statului membru respectiv
(3) Cheltuielile de inregistrare vor fi considerate cheltuieli ale procedurii.
Art. 316. – (1) Lichidatorul judiciar, desemnat potrivit prezentei legi, va putea actiona fara alta formalitate pe teritoriul statelor membre gazda, in baza unei copii certificate de pe hotararea instantei competente care l-a numit, emisa de aceasta
(2) Lichidatorul judiciar va putea exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care ii revin potrivit legii romane. El va putea sa numeasca alte persoane care sa il sprijine sau sa il reprezinte in derularea procedurii pe teritoriul acestor state, in special in scopul de a surmonta dificultatile intampinate eventual de creditorii din aceste state
(3) in exercitarea competentelor sale, lichidatorul judiciar va respecta legislatia statului membru pe teritoriul caruia actioneaza, in special cu privire la procedurile de valorificare a activelor si la furnizarea de informatii angajatilor institutiei de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul judiciar nu poate utiliza forta si nu poate solutiona litigii sau dispute.
Art. 317. – (1) Persoana care executa o obligatie intr-un stat in beneficiul unei institutii de credit fara personalitate juridica supuse unei proceduri de insolventa deschise intr-un alt stat, in loc sa o execute in beneficiul lichidatorului judiciar desemnat in cadrul acelei proceduri, este liberata daca nu a avut cunostinta de deschiderea procedurii
(2) Persoana care executa obligatia respectiva anterior indeplinirii masurilor de publicitate prevazute la art. 314 este prezumata, pana la proba contrarie, ca nu a avut cunostinta de deschiderea procedurii de insolventa; executarea obligatiei ulterior indeplinirii masurilor de publicitate prezuma, pana la proba contrarie, ca persoana a avut cunostinta de deschiderea procedurii.
Art. 318. – (1) Dupa deschiderea procedurii falimentului unei institutii de credit, persoana juridica romana, avand sucursale deschise in alte state membre, lichidatorul judiciar ii va informa de indata si in mod individual pe creditorii cunoscuti care au resedinta obisnuita, domiciliul ori sediul social in celelalte state membre
(2) Informarea, sub forma unei notificari scrise, trebuie sa se refere, in special, la termenele-limita, sanctiunile prevazute pentru nerespectarea acestor termene si cerintele legale pentru luarea in considerare a creantelor de catre instanta competenta sa inregistreze cererile de admitere a acestora sau observatii in legatura cu aceste creante, precum si cu celelalte masuri ori proceduri prevazute. Notificarea va indica si daca creantele preferentiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferinta sunt sau nu sunt supuse verificarii.
Art. 319. – (1) Orice creditor al institutiei de credit debitoare, avand domiciliul/resedinta sau, dupa caz, sediul social intr-un alt stat membru decat Romania, inclusiv autoritatile publice, are dreptul sa isi declare creantele sau sa formuleze observatii scrise in legatura cu creantele sale asupra institutiei de credit, care vor fi adresate lichidatorului judiciar. Declaratia de creante sau, dupa caz, observatiile formulate pot fi inaintate in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie sa poarte mentiunea in limba romana: „Cerere de admitere a creantelor/Declaratie de creante” sau, dupa caz, „Observatii privind creantele”
(2) Creantele creditorilor avand domiciliul/resedinta sau, dupa caz, sediul social in afara teritoriului Romaniei vor fi tratate in acelasi mod si vor avea acelasi rang de prioritate ca si creantele de aceeasi natura ale creditorilor avand domiciliul/resedinta sau, dupa caz, sediul social pe teritoriul Romaniei
(3) Creditorii care isi exercita dreptul prevazut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atesta creantele lor, daca exista, si vor indica natura creantei, data la care aceasta a luat nastere si valoarea acesteia, daca exista cauze de preferinta si alte asemenea drepturi in legatura cu creantele respective si care sunt bunurile asupra carora au fost constituite astfel de drepturi de preferinta
(4) La solicitarea lichidatorului judiciar, creditorii trebuie sa furnizeze si traducerea in limba romana a „Cererii de admitere a creantelor/Declaratiei de creante” sau, dupa caz, a „Observatiilor privind creantele” si a documentelor prezentate
(5) Lichidatorul judiciar va asigura informarea periodica a creditorilor, in modalitatea considerata corespunzatoare, in special cu privire la progresele (evolutiile) inregistrate in valorificarea activelor institutiei de credit debitoare.
Art. 320. – (1) Autoritatile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele imputernicite sa decida cu privire la aplicarea uneia sau mai multor masuri de reorganizare ori deschiderea unei proceduri de lichidare cu privire la o institutie de credit, inclusiv la sucursalele acesteia stabilite in alte state membre. Legea statului membru de origine se va aplica potrivit prevederilor art. 313 alin. (1). Dispozitiile art. 313 alin. (2) se vor aplica si sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit din alte state membre
(2) Autoritatile administrative sau judiciare sunt autoritatile stabilite potrivit legii nationale, care decid cu privire la luarea masurilor de reorganizare sau de incepere a procedurilor de lichidare
(3) Masurile de reorganizare sunt masurile adoptate de autoritatile administrative sau judiciare, destinate sa mentina ori sa restabileasca situatia financiara a unei institutii de credit si care ar putea afecta drepturile preexistente ale unor terti, inclusiv masurile care implica posibilitatea unei suspendari a platilor, a unei suspendari a masurilor de executare sau a unei reduceri a creantelor; persoanele care sunt implicate in activitatea interna a institutiilor de credit, administratorii si actionarii nu sunt considerati terti
(4) Procedura de lichidare este procedura colectiva initiata si controlata de autoritatile administrative sau judiciare cu scopul de a valorifica activele unei institutii de credit sub supravegherea acestor autoritati, inclusiv in cazul in care procedura se inchide printr-un concordat sau alta masura similara.
Art. 321. – (1) Daca asupra unei institutii de credit dintr-un stat membru, care desfasoara activitate pe teritoriul Romaniei, au fost dispuse masuri de reorganizare sau o procedura de lichidare, acestea se vor aplica fara alte formalitati pe teritoriul Romaniei si vor produce efecte in conditiile si de la data prevazute in legislatia statului membru respectiv
(2) Masurile de reorganizare sau procedura de lichidare se va aplica potrivit legislatiei statului membru de origine si tinand seama de prevederile art. 313
(3) La primirea notificarii corespunzatoare de la autoritatea competenta a statului membru de origine, Banca Nationala a Romaniei va informa de indata, prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, despre decizia de deschidere a unei proceduri de reorganizare judiciara sau de faliment
(4) Autoritatile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine, administratorul sau lichidatorul judiciar va comunica oficiului registrului comertului la care sucursala institutiei de credit respectiva este inregistrata decizia privind masurile de reorganizare sau de deschidere a procedurii de lichidare, in vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare. Comunicarea va fi transmisa de autoritatile mentionate si la doua ziare de circulatie nationala din Romania, in vederea publicarii
(5) Prin administrator se intelege persoana ori organismul desemnat de autoritatile administrative sau judiciare, a carui sarcina este de a administra masurile de reorganizare
(6) Lichidator judiciar este persoana ori organismul desemnat de autoritatile administrative sau judiciare, a carui sarcina este de a administra procedurile de lichidare
(7) Persoanele imputernicite sa puna in aplicare masurile dispuse de autoritatea administrativa sau judiciara din statul membru de origine vor putea actiona, fara alta formalitate, pe teritoriul Romaniei, in baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de respectiva autoritate, insotite de o traducere in limba romana
(8) Persoanele prevazute la alin. (5) vor putea exercita pe teritoriul Romaniei toate competentele care le revin potrivit legislatiei din statul membru de origine. Aceste persoane vor putea sa numeasca alte persoane care sa le reprezinte pe teritoriul Romaniei, inclusiv in scopul de a acorda asistenta creditorilor pe parcursul aplicarii masurilor in cauza
(9) in exercitarea competentelor sale pe teritoriul Romaniei, persoanele prevazute la alin. (5) vor respecta legislatia romana, in special cu privire la procedurile de valorificare a activelor si la furnizarea de informatii angajatilor din Romania ai institutiei de credit straine. Competentele nu pot include utilizarea fortei sau dreptul de a solutiona litigii ori dispute.
Art. 322. – (1) Banca Nationala a Romaniei va informa fara intarziere autoritatile competente din statele membre gazda asupra masurilor de reorganizare sau asupra hotararii de deschidere a procedurii lichidarii, luata intr-un stat nemembru cu privire la o institutie de credit si la sucursala acesteia din Romania, atunci cand institutia de credit are sediul in alt stat decat un stat membru si are deschise sucursale si pe teritoriul altor state membre
(2) Informarea va fi facuta imediat dupa ce Banca Nationala a Romaniei a retras autorizatia de functionare a sucursalei ca urmare a deschiderii procedurii de lichidare sau de indata ce a luat cunostinta despre luarea masurilor de reorganizare cu privire la sucursala. in comunicare se va mentiona si faptul ca autorizatia de functionare a sucursalei din Romania a fost retrasa.
CAPITOLUL V
Reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul falimentului societatilor de asigurare/reasigurare
SECTIUNEA 1
Domeniul de aplicare. Competente si legea aplicabila
Art. 323. – Prezentul capitol reglementeaza:
a) procedura falimentului societatilor de asigurare/reasigurare persoane juridice romane si a sucursalelor acestora, cu sediul pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, aflate in stare de insolventa;
b) procedura falimentului privind o sucursala situata intr-un stat membru si apartinand unei societati de asigurare/reasigurare al carei sediu este situat intr-un stat tert;
c) conditiile in care autoritatile implicate se informeaza si se consulta reciproc in ceea ce priveste procedura de faliment a societatilor de asigurare/reasigurare.
Art. 324. – (1) Instanta determinata potrivit prevederilor art. 41 este singura autoritate competenta imputernicita sa decida cu privire la aplicarea procedurii falimentului in ceea ce priveste o societate de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, inclusiv sucursalele acesteia din alte state membre. Hotararea instantei se poate lua in absenta ori dupa adoptarea unor masuri de redresare financiara. Hotararea de deschidere a procedurii falimentului, precum si efectele acesteia se afla sub incidenta legii statului roman. Prevederile art. 9 si 10 din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator
(2) Hotararea instantei competente prevazute la alin. (1) privind deschiderea procedurii falimentului impotriva unei societati de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, inclusiv in ceea ce priveste sucursalele acesteia din alte state membre, este recunoscuta, fara o alta formalitate, pe teritoriile tuturor celorlalte state membre si isi produce efectele in aceste state de indata ce decizia isi produce efectele in statul roman
(3) Instanta competenta prevazuta la alin. (1) informeaza de indata Autoritatea de Supraveghere Financiara cu privire la hotararea de a deschide o procedura de faliment, inclusiv cu privire la efectele practice pe care o astfel de procedura le poate avea; informarea se face inainte de adoptarea hotararii sau imediat dupa aceea. Autoritatea de Supraveghere Financiara informeaza de urgenta autoritatile de supraveghere din toate celelalte state membre despre hotararea de a deschide procedura falimentului, inclusiv despre efectele concrete posibile ale unei astfel de proceduri
(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) nu impiedica aplicarea prevederilor referitoare la exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor instantei.
Art. 325. – (1) Dupa informarea prevazuta la art. 324 alin. (3), Autoritatea de Supraveghere Financiara va lua de indata masurile necesare pentru publicarea unui extras din hotararea de deschidere a procedurii falimentului in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Prevederile art. 9-11 din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator. De asemenea, sunt exceptate de la principiul potrivit caruia efectele deschiderii procedurii falimentului societatii de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, inclusiv a sucursalelor acesteia din alte state membre, se afla sub incidenta legii romane, compensarea contractuala si orice acord de compensare bilaterala (netting), caz in care se aplica exclusiv legea care guverneaza contractele respective.
Art. 326. – (1) Instanta determinata potrivit legii romane este in drept si poate solicita inregistrarea hotararii de deschidere a procedurii falimentului unei societati de asigurare/reasigurare debitoare in registrul imobiliar, in registrul comertului, precum si/sau in orice alt registru public tinut in alte state membre
(2) in toate cazurile in care inregistrarea prevazuta la alin. (1) este obligatorie potrivit legii statului membru respectiv, instanta dispune toate masurile necesare efectuarii acestei operatiuni. Cheltuielile ocazionate cu inregistrarea se considera cheltuieli ale procedurii.
Art. 327. – (1) Lichidatorul judiciar desemnat potrivit art. 251 poate actiona pe teritoriul unor state membre gazda, fara a fi necesara o alta formalitate, fie in baza unei copii certificate de pe hotararea instantei competente care l-a desemnat, fie in temeiul unui certificat emis de aceasta. Actul de desemnare poate fi tradus in limba oficiala sau in una dintre limbile statului membru pe teritoriul caruia lichidatorul judiciar urmeaza sa actioneze, fara a fi necesara legalizarea acestuia sau orice alta forma similara
(2) Lichidatorul judiciar poate exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care ii revin potrivit legii romane si poate numi oricare persoana care sa il ajute si/sau sa il reprezinte in derularea procedurii pe teritoriul acelor state, in special in scopul de a inlatura dificultatile intampinate de creditorii de asigurari din aceste state. in aceleasi conditii, lichidatorul judiciar desemnat potrivit legii unui alt stat membru poate actiona pe teritoriul statului roman, atunci cand acesta este stat membru gazda
(3) in exercitarea competentelor sale, lichidatorul judiciar se supune legilor statului pe al carui teritoriu actioneaza, in special in ceea ce priveste procedurile de valorificare a activelor si furnizarea informatiilor angajatilor societatii de asigurare/reasigurare din statul membru respectiv; competentele exclud utilizarea fortei sau dreptul de a solutiona litigii ori dispute de orice fel.
Art. 328. – in situatia in care, dupa deschiderea procedurii falimentului, o societate de asigurare/reasigurare instraineaza cu titlu oneros un activ imobiliar, o nava si/sau o aeronava supusa inscrierii intr-un registru public sau, dupa caz, valori mobiliare si/sau titluri a caror existenta sau transfer presupune introducerea intr-un registru sau cont stabilit prin lege ori care sunt plasate intr-un sistem central de depozite reglementat de legea unui stat membru, validitatea actului respectiv se afla sub incidenta legii statului membru pe al carui teritoriu se afla activul imobiliar sau sub a carui autoritate se tine registrul/contul/sistemul respectiv.
SECTIUNEAa 2-a
Informarea si drepturile creditorilor de asigurari
Art. 329. – (1) Dupa deschiderea procedurii falimentului impotriva unei societati de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, Autoritatea de Supraveghere Financiara sau, dupa caz, lichidatorul judiciar ii informeaza de indata pe creditorii de asigurari cunoscuti, care au resedinta obisnuita, domiciliul ori sediul social in Romania sau intr-un alt stat membru
(2) Informarea se face sub forma unei notificari scrise, comunicata in mod individual fiecarui creditor de asigurari, si se refera in special la termenele-limita, sanctiunile prevazute pentru nesocotirea acestor termene, organismul sau autoritatea abilitata sa accepte prezentarea creantelor sau observatiile referitoare la creante si alte masuri prevazute, cerintele legale pentru luarea in considerare a creantelor de catre instanta competenta cu inregistrarea cererilor de admitere a acestora sau a observatiilor in legatura cu aceste creante. Notificarea va indica, de asemenea, daca sunt sau nu sunt supuse verificarii creantele preferentiale sau cele pentru care au fost constituite cauze de preferinta. in cazul creantelor de asigurare, notificarea va indica in plus efectele generale ale procedurii de lichidare asupra contractelor de asigurare, in special data la care contractele de asigurare sau operatiunile vor inceta sa produca efecte, precum si drepturile si indatoririle persoanelor asigurate in ceea ce priveste contractul sau operatiunea
(3) Informarea prevazuta la alin. (2) se face in limba romana. in acest scop se foloseste un formular cu titlul: „Cerere de admitere a creantei; termene ce trebuie respectate” sau, dupa caz, „Invitatie de a prezenta observatii referitoare la o creanta; termene ce trebuie respectate”, scris in toate limbile oficiale ale Uniunii Europene. in orice caz, daca un creditor cunoscut detine o creanta de asigurare, informarea cuprinsa in notificare va fi furnizata in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale a/ale statelor membre in care creditorul isi are resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul principal, dupa caz.
Art. 330. – (1) Creditorii de asigurari care, dupa caz, au resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul principal pe teritoriul unui stat membru, inclusiv autoritatile publice din acel stat, au dreptul sa prezinte si sa inregistreze creante de asigurari sau sa faca observatii scrise referitoare la acestea, in conditiile prezentei legi
(2) Cererile de admitere a creantelor si/sau, dupa caz, observatiile cu privire la acestea se adreseaza Fondului de garantare si/sau lichidatorului judiciar si se transmit in limba oficiala ori in una dintre limbile oficiale a/ale statului membru, situatii in care aceste inscrisuri vor purta in mod obligatoriu mentiunea in limba romana „Cerere de admitere a creantei” sau, dupa caz, „Observatii referitoare la creante”
(3) Creantele creditorilor de asigurari care au resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul principal intr-un stat membru beneficiaza de acelasi tratament si de acelasi rang ca si creantele de asigurari de aceeasi natura, susceptibile de a fi prezentate de creditorii de asigurari care au resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul principal in Romania
(4) Creditorii de asigurari care isi exercita drepturile prevazute la alin. (1) sunt obligati sa transmita copii de pe actele care atesta creantele lor, daca acestea exista, sa indice natura creantei, momentul nasterii si valoarea acesteia, daca exista cauze de preferinta si alte asemenea drepturi, precum si care sunt creantele care beneficiaza de astfel de cauze de preferinta. Creditorii de asigurari nu sunt obligati sa indice prioritatea acordata creantelor de asigurare potrivit prevederilor art. 267
(5) Fondul de garantare si/sau lichidatorul judiciar, dupa caz, este obligat sa asigure informarea periodica a creditorilor de asigurari in conditiile legii, in special cu privire la stadiul valorificarii activelor societatii de asigurare/reasigurare debitoare
(6) Autoritatile de supraveghere ale statelor membre pot solicita informatii privind evolutia procedurii de faliment de la Autoritatea de Supraveghere Financiara.
SECTIUNEA a 3-a
Reguli privind procedura falimentului, aplicabila sucursalelor societatilor de asigurare/reasigurare din alte state membre ale Uniunii Europene, care au sediul in Romania
Art. 331. – Autoritatile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele imputernicite sa decida in ceea ce priveste deschiderea unei proceduri de faliment impotriva unei societati de asigurare/reasigurare, inclusiv cu privire la sucursalele acesteia stabilite in statele membre. Legea statului membru de origine se aplica potrivit prevederilor art. 9-11 din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare, ale art. 325 alin. (2) si ale art. 328.
Art. 332. – (1) Procedura falimentului dispusa asupra unei societati de asigurare/reasigurare dintr-un alt stat membru care desfasoara activitate pe teritoriul Romaniei se aplica fara alte formalitati pe teritoriul Romaniei si produce efecte in conditiile si de la data prevazute in legislatia din statul membru respectiv. in aceleasi conditii, procedura falimentului, instituita prin prezentul capitol, se aplica pe teritoriul statelor membre in ceea ce priveste o societate de asigurare/reasigurare, persoana juridica romana, inclusiv sucursalele acesteia stabilite pe teritoriul acelor state
(2) Procedura falimentului se aplica potrivit legislatiei din statul membru de origine, cu exceptiile expres prevazute de lege
(3) La primirea notificarii corespunzatoare de la Autoritatea de Supraveghere Financiara a statului membru de origine, autoritatea competenta informeaza de indata creditorii de asigurari despre decizia de deschidere a unei proceduri de faliment, prin publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 333. – (1) Persoanele imputernicite sa aplice masurile dispuse de autoritatile competente din statul membru de origine pot actiona fara nicio alta formalitate pe teritoriul Romaniei, in baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de autoritatea respectiva, insotite de traducerea in limba romana
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) pot sa isi exercite pe teritoriul Romaniei toate competentele care le revin potrivit legislatiei statului membru de origine; aceste persoane vor putea sa numeasca alte persoane care sa le reprezinte pe teritoriul Romaniei, inclusiv in scopul acordarii asistentei creditorilor de asigurari pe parcursul aplicarii masurilor in cauza
(3) in exercitarea atributiilor si competentelor lor pe teritoriul Romaniei, persoanele prevazute la alin. (1) sunt obligate sa respecte legislatia romana, in special cu privire la procedurile de valorificare a activelor si la furnizarea de informatii angajatilor din Romania ai societatii de asigurare/reasigurare straine.
Art. 334. – Autoritatile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine sau lichidatorul judiciar, dupa caz, au obligatia sa comunice in ceea ce priveste decizia de deschidere a procedurii de faliment oficiului registrului comertului la care societatea de asigurare/reasigurare respectiva este inregistrata, pentru a fi efectuate mentiunile corespunzatoare.
Art. 335. – (1) Instanta competenta, potrivit legii romane, este obligata sa informeze de indata, prin intermediul Autoritatii de Supraveghere Financiara, autoritatile competente din statele membre gazda asupra hotararii de deschidere a procedurii falimentului, inclusiv asupra efectelor pe care le poate avea aceasta procedura, daca hotararea a fost dispusa cu privire la o sucursala sau o filiala din Romania a unei societati de asigurare/reasigurare avand sediul stabilit in alt stat decat un stat membru, dar care are deschise sucursale si/sau filiale pe teritoriul altor state membre
(2) Informarea se va face inainte de pronuntarea hotararii de deschidere a procedurii sau imediat dupa acest moment si va preciza daca autorizatia de functionare a sucursalei sau a filialei respective a fost retrasa.
SECTIUNEA a 4-a
Sucursalele societatilor de asigurare/reasigurare din statele terte
Art. 336. – (1) Sub rezerva definitiilor prevazute la art. 5 pct. 31 si 63 si in scopul aplicarii dispozitiilor privind procedura de faliment, reglementata de prezentul capitol, privind o sucursala situata intr-un stat membru si apartinand unei societati de asigurare/reasigurare al carei sediu principal este localizat in afara Uniunii Europene:
a) stat membru de origine inseamna statul membru in care sucursala a primit o autorizatie de functionare;
b) autoritati de supraveghere si autoritati competente inseamna autoritatile statului membru in care sucursala a primit autorizatia
(2) in cazul in care o societate de asigurare/reasigurare al carei sediu principal se afla in afara Uniunii Europene are sucursale stabilite in cel putin doua state membre, fiecare sucursala beneficiaza de un tratament independent in ceea ce priveste aplicarea prezentului titlu. Autoritatile competente si autoritatile de supraveghere, precum si lichidatorii judiciari desemnati din aceste state membre vor coopera si isi vor coordona actiunile, in vederea exercitarii atributiilor si competentelor stabilite de lege.
TITLUL IV
Sanctiuni
Art. 337. – (1) Nerespectarea prevederilor art. 83 alin. (3) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei
(2) Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunii prevazute la alin. (1) se fac de catre organele de specialitate ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, din oficiu sau la sesizarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar sau a oricarei persoane interesate. Veniturile rezultate din aplicarea sanctiunii prevazute la alin. (1) se fac venit la bugetul de stat
(3) incalcarea in orice mod a obligatiilor prevazute la art. 246 privind inregistrarea cererii de deschidere a procedurii falimentului unei societati de asigurare/reasigurare constituie contraventie si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) amenda, aplicabila asiguratorului/reasiguratorului, de la 15.000 lei la 30.000 lei;
b) amenda, aplicabila persoanelor semnificative ale asiguratorului/reasiguratorului, de la 5.000 lei la 15.000 lei;
c) amenda, aplicabila persoanelor semnificative ale brokerului de asigurare si/sau de reasigurare, de la 5.000 lei la 15.000 lei;
d) amenda, aplicabila lichidatorilor asiguratorului/reasiguratorului sau brokerului de asigurare si/sau de reasigurare, de la 5.000 lei la 15.000 lei
(4) Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (3) se fac de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara. Sanctiunile se aplica asiguratorului/reasiguratorului sau persoanelor semnificative care au participat la comiterea faptelor contraventionale. Sanctiunea amenzii se aplica separat fiecarei persoane care a participat la savarsirea contraventiei
(5) in functie de natura si de gravitatea faptei, Autoritatea de Supraveghere Financiara poate aplica, odata cu amenda prevazuta la alin. (3), oricare dintre sanctiunile prevazute la art. 39 alin. (3) lit. d) si e) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare
(6) Contraventiilor prevazute la alin. (1) si (3) le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
TITLUL V
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 338. – Limitele amenzilor judiciare prevazute de prezenta lege se actualizeaza periodic, prin hotarare a Guvernului, in functie de indicele inflatiei.
Art. 339. – (1) Procedura falimentului prevazuta de titlul II cap. IV, declansata impotriva unei societati de asigurare/reasigurare care cumpara un bun, nu afecteaza rezerva dreptului de proprietate a vanzatorului atunci cand, in momentul deschiderii procedurii respective, bunul respectiv se afla situat pe teritoriul unui stat membru, altul decat statul in care procedurile respective au fost deschise
(2) Procedura de faliment deschisa impotriva unei societati de asigurare/reasigurare care vinde un bun, dupa livrarea acestuia, nu constituie o cauza de rezolutiune sau de denuntare a vanzarii si nu impiedica dobandirea de catre cumparator a proprietatii, daca bunul respectiv se afla, la momentul deschiderii procedurii, pe teritoriul unui stat membru, altul decat cel in care procedurile respective au fost deschise
(3) Prevederile alin. (1) si (2) nu impiedica exercitarea actiunilor privind nulitatea, anularea si/sau inopozabilitatea reglementate de lege
(4) Procedura falimentului reglementata prevazuta de titlul II cap. I nu impiedica si nu afecteaza exercitarea drepturilor creditorilor de asigurari privind compensarea creantelor lor cu creantele societatii de asigurare/reasigurare supuse acestor proceduri, in conditiile legii. Prevederile alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
Art. 340. – Ori de cate ori prin legi si prin alte acte normative se face trimitere la Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, sau la Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, cu modificarile ulterioare, la Ordonanta Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 278/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, la sectiunile 1-3 ale capitolului III, capitolul IV si art. 83 din Legea nr. 503/2004, republicata, cu modificarile ulterioare, sau la Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, abrogate prin prezenta lege, trimiterea se considera a fi facuta la prezenta lege.
Art. 341. – Orice decaderi, limitari, interdictii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolventa vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispozitiile contrare se abroga.
Art. 342. – (1) Dispozitiile prezentei legi se completeaza, in masura in care nu contravin, cu cele ale Codului de procedura civila si ale Codului civil
(2) Prevederile cap. I al titlului III nu sunt aplicabile raporturilor de drept international privat din domeniul insolventei care cad sub incidenta Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.346/2000.
Art. 343. – Procesele incepute inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi raman supuse legii aplicabile anterior acestei date.
Art. 344. – La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
a) Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 870 din 14 decembrie 2009, cu modificarile ulterioare;
c) Ordonanta Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2004, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 278/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) sectiunile 1-3 ale capitolului III, capitolul IV si art. 83 din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara in activitatea de asigurari, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 453 din 23 iulie 2013, cu modificarile ulterioare;
e) Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 931 din 19 decembrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
f) art. 175 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificarile ulterioare, precum si art. 81 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013;
g) orice alte dispozitii contrare. Prezenta lege transpune Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea si lichidarea institutiilor de credit, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 125 din 5 mai
2001. Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.
După cum bine cunoaştem, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă (OUG nr. 91/2013) a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 447/2013 (decizie publicată în Monitorul Oficial al României nr. 674/01.11.2013), aceasta încetându-şi efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Constatarea neconstituţionalităţii prevederilor OUG nr. 91/2013 nu a avut ca efect apariţia unui vid legislativ, ci a determinat reintrarea în fondul activ al legislaţiei a actelor abrogate, după publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În acest context mai sus descris, legiuitorului român a fost nevoit să adopte unele măsuri care să conducă în final la adoptarea unei noi legislaţii în materia insolvenţei, fapt ce s-a concretizat prin publicarea, de dată recentă, a Legii nr. 85/2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466/2014, lege ce a intrat în vigoare sâmbătă, pe data de 28.06.2014.
În prezentul articol (structurat în două părţi) ne-am propus să prezentăm succint care sunt unele noutăţi introduse în materie de Legea nr. 85/2014. Astfel, în această primă parte a articolului vom prezenta noutăţile în ceea ce priveşte codificarea legislaţiei în materie realizată prin Legea nr. 85/2014, precum şi noutăţile în ceea ce priveşte echilibrarea intereselor în concurs; în cea de-a doua parte a articolului vom prezenta câteva noutăţi din Legea nr. 85/2014 privind eficientizarea procedurii.
I. Prin Legea nr. 85/2014 legiuitorul şi-a propus să codifice într-un singur act normativ reglementările din materia insolvenţei.
Astfel, Legea nr. 85/2014 cuprinde atât legislaţia generală ce este aplicabilă tuturor operatorilor economici, dar şi legislaţia specială aplicabilă institutiilor de credit, societăţilor de asigurare/reasigurare, grupurilor de societăţi. De asemenea legea reglementează şi insolvenţa transfrontalieră. Totodată, în Legea nr. 85/2014 sunt reglementate şi instrumentele de prevenire a insolvenţei, în speţă mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv.
II. Totodată, prin Legea nr. 85/2014 legiuitorul şi-a propus să realizeze şi o echilibrare a intereselor în concurs; în acest sens avem în vedere aspectele următoare:
prin Legea nr. 85/2014, s-a egalizat regimul deschiderii procedurii în cazul concursului dintre cererea debitorului şi a creditorului, la 10 zile de la depunerea cererii debitorului.
Potrivit art. 66 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, la înregistrarea cererii debitorului, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, cu privire la existenţa pe rol a unor alte cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de creditori. În cazul în care sunt înregistrate cereri formulate de creditori, se soluţionează cererea debitorului în procedură necontencioasă, prin aceeaşi încheiere judecătorul dispunând conexarea cererilor creditorilor, care în cazul deschiderii procedurii devin declaraţii de creanţă, iar dacă se respinge cererea debitorului, se soluţionează potrivit art. 72 şi următoarele.
Dacă, ulterior înregistrării cererii debitorului, dar înainte de soluţionarea acesteia, sunt formulate cereri de deschidere a procedurii de către creditori, acestea se vor înregistra direct la cererea formulată de debitor. În acest scop, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, la data înregistrării cererilor şi va înregistra cererile la dosarul ce are ca obiect cererea formulată de debitor. În această situaţie, se va proceda la soluţionarea în procedură necontencioasă a cererii debitorului (în termen de 10 zile).
În cazul admiterii acesteia, cererile creditorilor se vor califica drept declaraţii de creanţă, iar în cazul respingerii sale, se vor soluţiona cererile creditorilor, potrivit art. 72 şi următoarele (art. 66 alin. 7 din Legea nr. 85/2014).
Fostul sef liberal al ANPC: Demiterea mea ar putea fi legata de procesele cu bancile
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Bogdan Nica, eliberat luni din functia de presedinte al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), a criticat modul in care premierul Victor Ponta a actionat in cazul demiterii sale si a vorbit despre motivele care ar putea explica aceasta decizie.
Liberalul a denuntat lipsa de comunicare din partea premierului pe parcursul celor doi ani de activitate la conducerea ANPC si a facut referire la razboiul cu bancile purtat de institutia pe care a reprezentat-o pana de curand, din cauza clauzelor abuzive din contractele de credit.
Nica a afirmat ca a aflat de la presa ca nu mai este presedintele ANPC, fara a i se fi comunicat nimic in prealabil. Mai mult, nici macar presedintele PNL, Crin Antonescu, nu a fost informat cu privere la aceasta demitere.
Decizia a fost publicata luni in Monitorul Oficial.
Presedintele de la Protectia Consumatorului a fost eliberat din functie de Ponta
„Sa fie anuntat presedintele partidului din care fac parte. Domnul Antonescu a spus ca se abtine, eu nu am tacut la plagiat. Eu nu am copiat nici la scoala. (…) Poate ca nu trebuie sa aparem (la televizor – n.red.), poate trebuie sa apara doar domnul Ponta. (…) Daca mai trebuie cineva sa ma convinga de acest proiect (USL – n.red.), m-a convins Victor Ponta. (…)
Tribunalul Bucureşti face o mutare importantă în procesele colective împotriva băncilor şi se pronunţă în mare măsură în favoarea clienţilor şi împotriva Băncii Comerciale Române, constatând existenţa unor clauze abuzive în contractele de credit. Dobânzile rămân însă nechimbate.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Instanţa a decis că sunt nule clauzele contractuale care prevăd perceperea de către bancă a comisioanelor de risc şi de administrare calculate la valoarea iniţială a creditului şi a dispus ca acestea să fie eliminate. Sumele percepute de către bancă cu acest titlu vor fi restituite clienţilor. Măsurile privind comisionul de risc se referă la contractele pentru credite de nevoi personale.
De asemenea, vor fi emise noi grafice de rambursare.
Suntem la o distanta de aproape 4 ani de la declansarea proceselor colective contra bancilor care aveau clauze abuzive in contractele cu consumatorii. Marea majoritate a acestor procese sunt deja finalizate cu decizii irevocabile ale instantelor, favorabile consumatorilor. Acele clauze pe care le-am atacat ca fiind abuzive sunt evacuate din contracte in acest moment, iar bancile pirite au devenit debitoare ale consumatorilor, fiind obligate sa restituie, cu titlu de plata nedatorata, toate sumele incasate in baza clauzelor declarate abuzive (sa observam ineditul situatiei: de esenta sa, banca este creditor in contractele de credit, dar in aceste litigii este debitor).
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Precizez ca nu toate clauzele abuzive au fost evacuate din contracte, pe motiv ca nu toate au fost atacate. Spre exemplu, clauzele de denominare a platilor in franci elvetieni (calificate recent de Avocatul General la CJUE, Niels Wahl, drept „clauze abuzive”) se aplica in continuare, desi sunt pe rol, incepind cu 31 ianuarie 2014, 11 procese in care un numar de 1200 de consumatori ataca si aceasta clauza ca fiind aubziva.
Precizez, de asemenea, ca nu toate contractele de acelasi tip au fost atacate cu actiuni intemeiate pe legislatia de interdictie a clauzelor abuzive. In fapt, procesele colective de care vorbim au implicat cam 3000 de persoane (la care se adauga un numar de 10-12 mii de alte procese, colective sau individuale, care s-au organizat pe baza modelului setat de noi in anul 2010). O picatura intr-un ocean, caci in anul 2010 erau peste 5,4 milioane de persoane in contracte de retail cu bancile, in timp ce in 2013 mai ramasera inca 3 milioane de persoane. Restul acesta imens de consumatori sunt obligati, in continuare, sa suporte efectele clauzelor abuzive, desi art. 6 din Legea nr. 193/2000 dispune ca, odata constatat caracterul abuziv al unor clauze in contracte, aceste clauze nu mai au efect fata de consumator. Din perspectiva Directivei UE 93/13 (mai ales art. 7 din Directiva) si a jurisprudentei CJUE data in aplicarea si interpretarea Directivei, aceasta situatie este de-a dreptul bizara (desi noi suntem, totusi, obisnuiti cu conceptul de relativitate a efectelor hotaririi judecatoresti). Multe cauze solutionate la CJUE, dintre care cele mai recente sunt cauza J. C. Camino si cauza M. Aziz, statueaza ca dreptul procedural intern nu poate conduce la o situatie in care drepturile conferite de directiva consumatorilor sa fie direct sau indirect invalidate. Daca acesta ar fi efectul, atunci o astfel de norma procedurala interna trebuie inlaturata de la aplicare (art. 148 alin. 2 Constitutie). Or, ceea ce principiul relativitatii efectelor hotaririi judecatoresti impune si predicatorii acestuia propavaduiesc este, in acest domeniu, tocmai invalidarea drepturilor consumatorilor de a nu fi afectati de clauze abuzive. A se observa ca eu nu contest principiul relativitatii efectelor hotaririi judecatoresti. Exista insa situatii, cistigate deja dreptului romanesc, cind o hotarire judecatoreasca are efecte fie fata de o colectivitate, fie fata de toata lumea. Exemplele cele mai la indemina sunt din contenciosul administrativ. Nu inteleg de ce se refuza acest efect in domeniul clauzelor abuzive, unde exista si texte exprese, si jurisprundenta a CJUE care obliga la extinderea erga omnes a efectului constatarii caracterului abuziv al unor clauze din contractele tip. Singurele „explicatii„ sunt conjuncturale: daca s-ar accepta acest efect, bancile vizate ar pierde. Trist. Autoritatile si ONG-urile bancare prefera perpetuarea unui abuz, pentru ca a face dreptate in acest domeniu ar insemna falimente de banci. Si, nu-i asa, aceste corporatii sunt prea mari pentru a fi lasate sa falimenteze.
Procese care sa tinda la eliminarea cu titlu general si cu efect erga omnes a acestor clauze abuzive din toate contractele-tip nu s-au declansat decit la inceputul anului 2014. Din declaratiile oficiale ale ANPC (singura entitate care are, in acest moment, legitimare procesuala activa in astfel de class action) rezulta ca sunt pe rol 11 astfel de procese.
De asemenea, exista asociatii pentru protectia consumatorilor, cum este Parakletos, care se va lansa in 27 februarie, si care vor putea declansa astfel de procese in momentul in care vor intruni conditiile minimale pentru a avea legitimare procesuala activa (minim 3000 de membri si minim 10 filiale judetene).
Anul 2010 a adus o explozie a numărului de procese intentate băncilor de către clienţii presoane fizice. Mersul greoi al sistemului juridic din România a făcut ca abia în a doua jumătate a anului 2011 să apară cea mai mare parte a sentinţelor definitive.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Procesele colective îndreptate împotriva băncilor mari din sistem precum Volksbank şi BCR s-au derulat mai greu până în prezent, pronunţarea sentinţei fiind amânată în mai multe rânduri.
Ceva mai repede s-au mişcat procesele individuale, unde clienţii care au dat în judecată băncile pentru clauzele abuzive din contractele de credit au obţinut de foarte multe ori câştig de cauză.
Cele mai multe procese au fost îndreptate împotriva Volksbank, unde instanţele de judecată au constatat, de altfel, cele mai multe nereguli şi au dat cele mai multe sentinţe favorabile clienţilor. Dar şi celelalte bănci au fost bătute în tribunal.
Volksbank
Banca austraică Volksbank a fost dată în judecată pentru clauzele abuzive din contractele de credit încă din anul 2008, cu mult înainte ca OUG 50 – adaptarea deciziei CE 48 – să intre în atenţia autorităţilor române.
Volksbank a fost obligată în mai multe rânduri, prin sentinţe definitive şi irevocabile, să restituie clienţilor banii din comisioanele considerate abuzive şi să modifice clauzele contractuale.
Din informaţiile culese cu ajutorul clienţilor nemulţumiţi ai Volksbank şi prin verificarea Judecătoriilor şi Tribunalelor din ţară am identificat peste 100 de procese cu sentinţe definitive şi irevocabile împotriva Volksbank şi în favoarea clienţilor.
Beneficiarii creditelor au reclamat existenţa clauzelor abuzive în contractele de credit. Comisia Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin oficiile judeţene a chemat în instanţă banca în multe cazuri în urma sesizărilor făcute de clienţi. Judecătorii au dispus eliminarea clauzelor contractuale abuzive privind perceperea comisoanelor de risc, au amendat Volksbank, de regulă cu 1.000 de lei şi au pus banca să plăteacă cheltuielile de judecată.
Mult mai bine au ieşit clienţii care au dat în judecată Volksbank pe cont propriu. Instanţele au dispus eliminarea comsioanelor ilegale, dar şi restituirea de către Volksbank a banilor pe care i-a perceput cu titlul de comision de-a lungul timpului. Şi sumele nu sunt deloc mici.
La Slatina, în dosarul 1822/207/2011, în octombrie 2011, Tribunalul Olt a hotărât să menţină decizia Judecătotiei Caracal în care Volksbank România era obligată să elimine comisionul de risc din contractul de credit şi să resituie titularilor o sumă de 12.658 de franci elveţieni, bani percepuţi în contul acestui comison între martie 2008 şi noiembrie 2010.
Instanţa a decis că este nefondată cererea clienţilor ca dobânda să rămână fixă la 3,99% pe an. Procesul a durat de la iniţiere la soluţia finală şapte luni. În alte cinci dosare identificate la Caracal, Volksbank este obligată să resituie între 3.000 şi 6.700 de franci elveţieni pentru comisionul de risc. La Judecătoria Slatina, Volksbank a pierdut în 44 de dosare şi a fost obligată să restituie contravaloarea comisoanelor de risc, hotărârii menţinute de Tribunalul Olt. Pe 23 februarie, anul curent, Tribunalul a respins recursul Volksbank în trei cazuri. Alte şase sentinţe la care Volksbank a făcut recurs trebuiau pronunţate în 8 martie, şi încă trei la sfârşitul lunii.
În unele cazuri în acţiuni intentate împotriva Volksbank de către Protecţia Consumatorului, instanţa a permis persoanelor prejudiciate de bancă ca acestea să ceară restituirea banilor percepuţi în comisionul de risc, fără a mai fi nevoie de un nou proces.
Tot la Slatina, în dosarul 4791/311/2011, clienţii care au chemat în judecată Volksbank au obţinut eliminarea clauzelor abuzive prin care banca putea să schimbe dobânda, iar instanţa a dispus ca dobânda să fie fixă de 3,99% pe an, una dintre cele mai mici din ţară. Pe 1 martie, Tribunalul a respins recursul băncii şi a obligat-o şi la plata unor cheltuieli de judecată de 500 de lei. Titluarii contractului se mai află într-un proces cu Volksbank, şi au primit o sentinţă favorabilă pe 8 martie.
În dosarul 155/207/2011 de la Caracal s-a lăsat cu o pagubă de 3.046 de franci pentru Volksbank din restituirea comisionului de risc, în 3224/207/2011 cu 4980 CHF, în 2779/207/2011 cu 6659 CHF, în 1822/207/2011 cu 12658 CHF, în 2850/207/2011 cu 4710 CHF.
În total, din sentinţele pronunţate identificate de noi, acolo unde s-au specificat sumele, Volksbank ar fi trebuit să resituie aproximativ 100.000 de franci elveţieni, 135.000 de lei şi 22.500 euro.
Afară de cele 44 de dosare cu sentinţe definitive şi irevocabile din Olt, am identificat peste 120 în restul ţării, din care peste 30 numai în Argeş.
În articolul publicat luni puteţi citi mai multe despre procesele împotriva Volksbank, în special despre cele în care instanţa a arătat că dobânzile variabile, aşa cum erau ele reglementate de către clauzele contractuale, sunt abuzive. Aşa că aceastea au fost eliminate şi clienţii au rămas cu dobânzi fixe de 3,99% – 4,25% pe an la creditele în franci.
Raportul anual pe 2010, ultimul disponibil, arată că Volksbank era împlicată în 925 de litigii (nu se specifică natura lor), avea înregistrate 588 de plângeri şi existau 1.929 de plângeri potenţiale ale clienţilor pentru care banca constituise provizioane de 8,24 milioane de lei.
Banca Comercială Română
În luna ianuarie, Tribunalul Vrancea a confirmat decizia Judecătoriei Focşani şi a hotărât definitiv şi irevocabil ca dobânda clientului T.T. să fie Euribor + o marjă de 1,5 pp, instanţa declarând clauza privind dobânda de referinţă care se afişează la sediile BCR ca fiind nulă.
Acesta nu este însă primul caz în care această clauză este declarată nulă în instanţă în mod definitiv şi irevocabil. În cinci dosare din Argeş, acţiunile formulate de Protecţia Consumatorilor împotriva BCR, ca urmare a plângerilor depuse de clienţii băncii, au adus eliminarea clauzei respective, după ce clienţii implicaţi au intervenit în nume propriu. În câteva cazuri, ANPC şi clienţii au câştigat la recurs, după ce prima instanţă hotărâse în favoarea BCR.
Un subiect interesant, pe tema eneunţată în titlu, s-a aflat pe rolul Curţii Constituţionale, pe motiv de neconstituţionalitate. Analiza Curţii a făcut obiectul Deciziei nr. 350/2011, publicată în M.Of. nr. 406 din 9 iunie a.c.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
În motivarea criticii de neconstituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală, autorul acesteia a susţinut, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale în măsura în care acestea se aplică şi contribuabililor faţă de care inspecţia fiscală s-a extins în “mod nelegal”. Aşa cum rezultă din art. 98 din Codul de procedură fiscală, inspecţia fiscală poate fi extinsă numai în anumite condiţii strict prevăzute de lege, astfel că extinderea inspecţiei fiscale în alte condiţii este nelegală, iar sancţiunea prevăzută în dispoziţiile legale, considerate a fi neconstituţionale, rămâne valabilă chiar dacă contestaţia va fi admisă, în urma contestării titlului de creanţă, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins în mod nelegal inspecţia fiscală.
Textele din Codul de procedură fiscală au următorul cuprins:
– Art. 219 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. a):
“(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
[…]
c) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2);
[…]
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
a) cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);”.
Potrivit analizei efectuate de Curte, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că sancţiunea prevăzută în dispoziţiile legale criticate rămâne valabilă chiar dacă, în urma contestării titlului de creanţă, a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecţia fiscală, contestaţia va fi admisă.
În analiza CurţIi se arată că prevederile art. 219 alin. (1) lit. c) se referă la fapta de nerespectare a obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, care constituie contravenţie, iar cele ale art. 219 alin. (2) lit. a) se referă la aplicarea sancţiunii amenzii pentru săvârşirea acestei fapte.
● Potrivit art. 56 din Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală “Prezentarea de înscrisuri”, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte. Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.
● Iar, potrivit art. 57 alin. (2) din acelaşi cod, cu denumirea marginală “Cercetarea la faţa locului”, contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.
● Prevederile criticate dispun doar sancţionarea nerespectării unei obligaţii legale. Reglementarea unor sancţiuni ce decurg din încălcarea obligaţiei de punere la dispoziţie a organelor de control fiscal a actelor necesare efectuării controlului nu are legătură cu însăşi legalitatea sau nelegalitatea respectivului control, prin textele criticate fiind sancţionată doar nerespectarea unei obligaţii legale.
Pe de altă parte, legalitatea respectivului control poate fi analizată pe cale procesuală, autorul având dreptul de a se adresa justiţiei, potrivit art. 205 şi următoarelor din Codul de procedură fiscală, care conferă posibilitatea contestării titlului de creanţă şi a altor acte administrative fiscale, inclusiv a actului în baza căruia s-a extins inspecţia fiscală.
Bună ziua. Întrebarea mea este dacă există temei legal în amânarea datei de începerere a unui control fiscal. Vă mulţumesc.
Ionel Bradu, Târgovişte.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală. După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală. Cererea contribuabilului trebuie temeinic justificată, în scris. (baza legală: art. 101 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Avizul de inspecţie fiscală cuprinde: temeiul juridic al inspecţiei fiscale; data de începere a inspecţiei fiscale; obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Temeiul legal:
– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
– Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Legiutorul a stabilit faptul că sunt declaraţi în stare de inactivitate fiscală, contribuabilii care:
– nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă (Baza legală: art. 78^1 alin. 1 lit a din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
-se sustrag de la efectuarea inspectiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia; (Baza legală: art. 78^1 alin. 1 lit b din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
– organele fiscale au constatat ca nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat. (Baza legală: art. 78^1 alin. 1 lit c din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Facem precizarea că în cadrul obligaţiilor declarative sunt înscrise:
FOLLOW AVOCAT COLTUC
– declaratia 100
– declaratia 112
– declaratia 101
– declaratia 300
– declaratia 301
– declaratia 390
– declaratia 394
Atenţie! Dacă pe perioada de inactivitate prestaţi activităţi economice, aveţi obligaţia plăţii impozitelor şi taxelor prevăzute de Codul fiscal, dar nu beneficiaţi de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a TVA aferente achiziţiilor efectuate în perioada respectivă.
Potrivit art. 205 şi următoarele din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată (r3) în Monitorul oficial nr. 513/2007, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Contestaţia se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum si împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:
– structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
– structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
– Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în Art. 209 Cod proc. fiscală, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.
Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă. Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
– organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
– soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
Procedura administrativă se reia la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent, indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Soluţii asupra contestaţiei. Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat. Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare. Soluţia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare.
Comunicarea deciziei şi calea de atac. Potrivit art. 218 Cod proc. fiscală, decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Atacarea deciziilor. Potrivit aceluiaşi articol 218 alineat (2), deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă.
Decizia CCR pe care am semnalat-o în titlu priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, text care, aşa cum am arătat mai sus, prevede că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei a invocat prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.
Curtea constată că, prin Decizia nr. 617/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 390/2010, a stabilit că prin procedurile de recurs administrativ reglementate de textul de lege criticat se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege.
Cu acelaşi prilej, Curtea a mai reţinut că actele de soluţionare de către organele administrative a contestaţiilor, respectiv a reclamaţiilor formulate potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură fiscală, nu sunt, aşadar, acte de jurisdicţie, ci acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată. Aşa fiind, Curtea a reţinut că textul legal criticat nu încalcă art. 21 din Constituţie.
Totodată, prin Decizia nr. 95/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 320/2011, Curtea a reţinut că trebuie distins între mai multe ipoteze, după cum urmează:
* Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia deoarece a suspendat, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă sau când soluţionarea cauzei depinde, în tot ori în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
* Organul fiscal competent nu a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a exista vreun motiv de suspendare.
Având în vedere dispoziţiile Codului de procedură fiscală, precum şi pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea a observat că o atare situaţie se circumscrie nesoluţionării în termenul legal a cererii de către organul fiscal. Într-o atare situaţie, cel care se consideră lezat în drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instanţei de judecată pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de soluţionare a contestaţiei.
* Organul fiscal competent a soluţionat contestaţia în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală, pronunţând o decizie în acest sens.
Curtea a constatat că în toate cazurile, ulterior pronunţării deciziei de către organul fiscal, contestatorul nemulţumit poate ataca această decizie la instanţa de contencios administrativ competentă. În soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, adică şi asupra actelor administrative fiscale contestate în faţa organului fiscal.
De asemenea, Curtea a constatat că eventualul comportament al părţilor sau al instituţiilor administrative care determină o întârziere în soluţionarea contestaţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o problemă ce ţine exclusiv de conduita părţilor implicate, conduită ce nu este determinată de textul de lege criticat.
Care sunt cauzele care conduc la suspendarea inspecției fiscale?
a) pentru efectuarea unuia sau mai multor controale încrucișate;
FOLLOW AVOCAT COLTUC
b) pentru ducerea la îndeplinire a unor măsuri cuprinse în “Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscala”;
c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
d) pentru efectuarea unei expertize;
e) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realității unor tranzacții;
f) la solicitarea scrisă a contribuabilului;
g) pentru solicitarea unor informații suplimentare de la autoritățile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenții internaționale pentru schimburi de informații în scopuri fiscale;
h) pentru solicitarea elaborării și prezentării dosarului prețurilor de transfer;
i) la solicitarea structurii din cadrul ANAF;
j) pentru soluționarea contestației;
k) pentru solicitarea de informații sau documente de la alte instituții sau terți, în legătură cu obiectul inspecției fiscale;
l) în cazul în care, la data prevăzută pentru începerea inspecției fiscale, reprezentantul legal al contribuabilului nu este prezent la locul de desfășurare a inspecției fiscale;
m) când finalizarea inspecției fiscale depinde, în tot sau în parte, de pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile;
n) pentru emiterea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în legătură cu un act administrativ fiscal, emis anterior, pentru același contribuabil;
o)pentru efectuarea verificărilor la ceilalți membri ai grupului fiscal unic.
Decizia de suspendare a inspecției fiscale se face prin aprobarea referatului întocmit de echipa de inspecție fiscală în care se va regăsii motivul suspedarii.
Reluarea inspecției fiscale se face în funcție de motivul care a determinat suspendarea și pe baza referatului întocmit de echipa de inspecție fiscală, prin care se constată că au fost îndeplinite condițiile ce au condus la suspendarea acesteia.
CAB.AVOCAT COLTUC lucreaza pe TOATA perioada vacantei judecatoresti
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Prevazuta de Legea nr. 92 din 4 august 1992, este de 2 luni pentru toate instantele judecatoresti si are loc in perioada 1 iulie – 31 august a fiecarui an calendaristic, perioada in care se efectueaza concediile de odihna cuvenite personalului instantelor.
Toata lumea a aflat ca domnul Ponta vrea sa ne dea banii in 5 ani.Se poate face ceva? Noi zicem ca da. De ce? 1.Puteti compensa cu datoriile de la stat in intregime 2.Puteti obtine toata suma platita in 2014-2015
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Alte argumente:
in septembrie 2014 CJUE va declara ilegal timbru de mediu,deci Guvernul va trebui sa schimbe legislatia.
Mai mult esalonarea pe 5 ani este neconstitutionala si ilegala
Reluarea inspecţiei fiscale se va face pe baza referatului întocmit de echipa de inspecţie fiscală, care va conţine propuneri privind îndeplinirea condiţiei de reluare a inspecţiei fiscale şi tratamentul fiscal aplicabil situaţiei care a stat la baza suspendării.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Referatul va fi supus avizării şefului de serviciu coordonator şi aprobării conducătorului inspecţiei fiscale competent.
Data reluării inspecţiei fiscale va fi comunicată în scris contribuabilului.
Conform dispoziţiilor stabilite la art. 5 din Ordinul ANAF nr. 467/2013, reluarea inspecţiei fiscale se va face în funcţie de motivul care a determinat suspendarea, în următoarele condiţii:
Motivul care a determinat suspendarea
Data la care se reia inspecţia fiscală
a) pentru efectuarea unuia sau mai multor controale încrucişate, în vederea verificării suspiciunilor identificate în legătură cu documentele şi operaţiunileimpozabile ale contribuabilului supus inspecţiei fiscale;
1 – data primirii procesului-verbal cuprinzând rezultatele controlului încrucişat;
2 – data primirii adresei de înştiinţare de la structura care urma să efectueze controlul încrucişat, prin care sunt prezentate demersurile întreprinse, precum şi motivele neefectuării controlul încrucişat;
3 – împlinirea unui termen de 120 de zile de la data solicitării controlului încrucişat;
b) pentru ducerea la îndeplinire a unor măsuri cuprinse în “Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală” care sunt în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale în derulare;
1 – data primirii comunicării privind ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale;
2 – expirarea termenului stabilit de organele de inspecţie fiscală, în cazul în care măsurile dispuse nu au fost duse la îndeplinire;
c) pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
1 – data aprobării deciziei Comisiei fiscale centrale;
2 – data de primire a comunicării Secretariatului Comisiei fiscale centrale, că solicitarea nu întruneşte condiţiile pentru includerea pe ordinea de zi;
d) pentru efectuarea unei expertize, conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea determinării stării de fapt fiscale;
după data primirii raportului de expertizăe) pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realităţii unor tranzacţii;
după data primirii răspunsului cu privire la identificarea unor persoane implicate în tranzacţiile verificate sau stabilirea realităţii unor tranzacţiif) la solicitarea scrisă a contribuabilului, ca urmare a apariţiei unei cauze justificate, confirmată de echipa de inspecţie fiscală. Pe parcursul unei inspecţii fiscale contribuabilul poate solicita suspendarea acesteia numai o singură dată;
după data aprobată de organul de inspecţie fiscală ca termen-limită de suspendare a inspecţiei fiscaleg) pentru solicitarea unor informaţii suplimentare de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale;
1 – data primirii datelor suplimentare de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale;
2 – împlinirea unui termen de 6 luni de la data solicitării de date de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale;
h) pentru solicitarea elaborării şi prezentării dosarului preţurilor de transfer sau a dosarului tranzacţiei, după caz;
după data stabilită pentru prezentarea dosarului preţurilor de transfer sau a dosarului tranzacţiei, după cazi) la solicitarea structurii din cadrul ANAF care coordonează activitatea de inspecţie fiscală, pentru valorificarea unor informaţii din documente: rezultate din alte acţiuni de inspecţie fiscală; primite de la alte instituţii ale statului; obţinute de la terţi;
după data primirii, de către structura teritorială, a documentelor pentru care s-a aprobat suspendareaj) pentru soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior, pentru acelaşi contribuabil, care poate influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
după data comunicării deciziei privind soluţionarea contestaţieik) pentru solicitarea de informaţii sau documente de la alte instituţii sau terţi, în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale, ori pentru finalizarea altor acţiuni de control la acelaşi contribuabil care pot influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
1 – data primirii informaţiilor sau documentelor de la alte instituţii ori terţi;
2 – data finalizării, la acelaşi contribuabil, a altei acţiuni de control pentru care s-a suspendat inspecţia fiscală;
3 – împlinirea unui termen de 90 de zile de la data solicitării de informaţii sau documente, dacă acestea nu au fost primite;
l) în cazul în care, la data prevăzută pentru începerea inspecţiei fiscale, reprezentantul legal al contribuabilului nu este prezent la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale şi nici nu a desemnat un împuternicit să îl reprezinte în relaţia cu organele fiscale;
1 – data prezentării la sediul organului fiscal a reprezentantului legal al contribuabilului sau a împuternicitului desemnat să îl reprezinte;
2 – împlinirea unui termen de 30 de zile de la data prevăzută pentru începerea inspecţiei fiscale;
m) când finalizarea inspecţiei fiscale depinde, în tot sau în parte, de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ca urmare a atacării unei decizii emise în soluţionarea contestaţiilor, prin care s-a dispus desfiinţarea unui act administrativ fiscal;
după data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilăn) pentru emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în legătură cu un act administrativ fiscal, emis anterior, pentru acelaşi contribuabil, care poate influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
după data la care hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilăo) pentru efectuarea verificărilor la ceilalţi membri ai grupului fiscal unic, considerat în sensul prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
după data primirii proceselor-verbale întocmite la ceilalţi membri ai grupului fiscal un
În prezent, Codul de procedură fiscală nu reglementează reguli privind condiţiile în care administraţia fiscală rambursează taxa pe valoarea adăugată rezultată din deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Citiţi mai jos ce propune MFP în acest sens.
Proiectul de modificare a reglementărilor în materie, din Codul de procedură fiscală, face parte dintr-un ansamblu de măsuri pentru modificarea mai multor acte normative, prin ordonanţă de guvern, recent propusă de MFP.
Pornind de la constatarea expusă în preambulul acestui material, nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă propune reglementarea unei proceduri de rambursare a taxei pe valoarea adăugată din deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, care să asigure o fluidizare considerabilă a rambursărilor de TVA către contribuabili, asigurând în acelaşi timp un nivel de siguranţă rezonabil şi proporţional faţă de nivelul sumelor rambursate.
Modul de soluţionare, de către autorităţile fiscale din România, a rambursărilor de TVA către contribuabili se află de peste patru ani sub monitorizarea Comisiei Europene datorită înregistrării unor întârzieri nerezonabile, mai mari de şase luni, în soluţionarea unui număr semnificativ de cereri.
Astfel, datorită evoluţiei crescătoare a numărului de cereri soluţionate cu astfel de întârzieri în aceşti ani, România se află în acest moment în ultima fază precontencioasă, aceea a Avizului motivat, iar pentru evitarea sesizării iminente a CJUE sunt necesare măsuri structurale de modificare a procedurilor legale de rambursare a TVA, respectiv:
– a fost majorat plafonul valoric al deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare existent, în prezent, de 10.000 de lei pentru care rambursările se realizează cu control ulterior, la 20.000 de lei;
– a fost creat un al doilea palier valoric între 20.000 de lei şi 65.000 de lei al deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare în cadrul căruia acestea sunt rambursate cu control ulterior dacă la opţiunea contribuabilului acestea sunt certificate de către un consultant fiscal;
– contribuabilii care depun deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, certificate cu rezerve, urmează să fie supuşi procedurii generale de analiză de risc, în condiţiile în care, în urma analizei de risc efectuate de organul fiscal, acesta decide efectuarea inspecţiei fiscale ulterior rambursării sau anticipat rambursării.
De subliniat că măsurile de mai sus nu se aplică dacă respectivul contribuabil are înscrise în cazierul fiscal fapte de natura infracţiunilor sau dacă organul fiscal constată că există riscul unei rambursări necuvenite.
În plus, în nota de fundamentare se menţionează şi faptul că, chiar dacă textul de lege prevede rambursarea cu inspecţie ulterioară, aplicarea acestei măsuri nu presupune că inspecţia fiscală este obligatorie, ci aceasta se decide de organul fiscal în baza unei analize de risc.
Dispoziţii noi propuse pentru Codul de procedură fiscală
În aceste condiţii, un articol special ar urma să fie introdus în Codul de procedură fiscală, cu prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată. Iată ce ar urma să prevadă acest articol 1171:
“(1) Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoare adăugată cu opţiune de rambursare, se rambursează de organul fiscal potrivit procedurii şi condiţiilor aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Organul fiscal decide în condiţiile prevăzute în ordin dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 20.000 lei, organul fiscal rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare, pentru care suma solicitată la rambursare se situează între 20.000 lei şi 65.000 lei, în situaţia în care contribuabilul optează pentru certificarea decontului, potrivit art. 831 alin. (1), iar certificarea este fără rezerve.
(5) Dispoziţiile alin. (3) şi (4) nu se aplică:
a) în cazul în care contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;
b) în cazul în care organul fiscal, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite.
(6) Organul fiscal va notifica contribuabilul în cazul în care constată că a fost depus un decont de taxă pe valoarea adăugată certificat de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (2).
(7) Ori de câte ori, în condiţiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecţie fiscală ulterioară, inspecţia fiscală se decide în baza unei analize de risc potrivit art. 100.“
Reglementarea conţinută în art. 209 din Codul de procedură fiscală a fost recent modificată prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 8/2014 – publicată în Monitorul Oficial nr. 151/2014.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
În această materie, dispoziţiile sunt în vigoare din 28 februarie 2014.
Articolul 209 din Codul de procedură fiscală stabileşte organul competent să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva:
– deciziilor de impunere;
– a actelor administrativ-fiscale asimilate deciziilor de impunere;
– deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală;
– a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi
– împotriva deciziei de reverificare.
Prin modificările aduse de O.U.G. nr. 8/2014, iată care sunt organele competente şi noile praguri în bani avute în vedere:
a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale (fostele direcţii generale) ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane de lei – faţă de limita anterioară de 3 milioane lei –, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane de lei – faţă de limita anterioară de 3 milioane lei –, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane de lei sau mai mare – faţă de cuantumul anterior de 3 milioane lei sau mai mare –, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecţie/control, indiferent de cuantum.
COMPETENŢA SPECIALĂ
Potrivit art. 36 din Codul de procedură fiscală, la care se face trimitere mai sus, în situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale. Aceste dispoziţii se aplică şi pentru luarea de urgenţă a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum şi în caz de executare silită.
Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a creanţelor datorate de contribuabilii nerezidenţi, care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Potrivit Ordinului MFP nr. 2157/2006 privind organizarea activităţii de administrare a contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, competenţa se stabileşte astfel:
a) contribuabilii nerezidenţi care au, potrivit titlului VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal, obligaţia desemnării unui reprezentant fiscal se administrează de organul fiscal competent pentru administrarea reprezentantului fiscal;
b) contribuabilii nerezidenţi care au, potrivit titlului VI “Taxa pe valoarea adăugată” din Codul fiscal, un sediu fix în România se administrează de organul fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul fix;
c) contribuabilii nerezidenţi, stabiliţi în spaţiul comunitar, care au, potrivit legilor speciale, dreptul de a se înregistra direct în România se administrează de serviciul de specialitate din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti;
d) contribuabilii nerezidenţi care au, potrivit art. 18 din Codul de procedură fiscală, obligaţia desemnării unui împuternicit se administrează de organul fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
Prin acelaşi Ordin nr. 2157/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost aprobată şi Procedura de administrare a contribuabililor nerezidenţi stabiliţi în Comunitate, care se înregistrează direct.
Analizam mai jos cazul unui SRL infiintat la ONRC in data de 16.11.2009, neplatitor de TVA, si care inca de la inceput realizeaza primele venituri (grupa 70) in luna decembrie 2009. Rulaj cont 704 in decembrie 2009 = 114.562 lei.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Aceasta suma reprezinta cifra de afaceri realizata de societate in anul 2009. Vom stabili daca societatea trebuia sa depuna Declaratia 010 pana pe 10.01.2010 si totodata sa devina platitor de TVA incepand cu 01.02.2010.
Se mentioneaza ca pana in trimestrul I societatea nu a mai realizat venituri, dar nu a avut nici activitatea suspendata. In situatia in care ar fi trebuit sa se inregistreze in scopuri de TVA in anul 2010, vom vedea care sunt implicatiile care apar in urma neinregistrarii si cum poate regla situatia pentru a intra in legalitate.
Raspuns Avocatul contribuabilului
In situatia prezentata, societatea respectiva trebuia sa se inregistreze in scopuri de TVA prin depunerea formalitatilor necesare la organul fiscal competent pana pe data de 10.01.2010, aspect precizat chiar de dvs. In acest caz, societatea devenea platitoare de TVA incepand cu data de 1 februarie 2010, avand drept perioada fiscala trimestrul calendaristic daca nu efectua nicio achizitie intracomunitara de bunuri.
Realizarea unei A.I.C. impunea si impune persoanei impozabile inregistrate in scopuri de TVA luna calendaristica drept perioada fiscala de raportare prin decontul de TVA cod 300 a operatiunilor realizate.
Obligatia de inregistrare in scopuri de TVA in anul 2009 a fost reglementata prin art. 152 „Regimul special de scutire pentru intreprinderile mici” alin. (1) si alin. (5) din Codul fiscal. Conform acestor prevederi, plafonul de scutire pentru o societate nou infiintata care incepe o activitate economica in decursul unui an calendaristic, se determina proportional cu perioada ramasa de la infiintare si pana la sfarsitul anului, fractiunea de luna considerandu-se o luna calendaristica intreaga. In situatia prezentata de dvs., plafonul pentru aplicarea regimului de scutire de 119.000 lei/an a fost depasit in ultimele doua luni ale anului 2009. Deoarece societatea s-a infiintat in luna noiembrie 2009, plafonul de scutire a fost de 19.833,33 lei (119.000 lei : 12 luni x 2 luni = 9.916,66 lei/luna x 2 luni = 19.833,33 lei).
In prezent, pentru intrarea in legalitate, este recomandabil sa va inregistrati in scopuri de TVA prin asumarea riscului de primire a amenzii contraventionale pentru nerespectarea obligatiei de inregistrare in termen in scopuri de TVA, dar si riscul de a fi programati in viitorul apropiat pentru efectuarea unei inspectii fiscale privind TVA. Inregistrarea se efectueaza prin declaratia cod 010 in baza caruia se deschide in fisa sintetica pe platitor obligatia „Taxa pe valoarea adaugata”. In cadrul inspectiei fiscale se stabilesc consecintele fiscale ale neinregistrarii, in termen, in scopuri de TVA pentru perioada cuprinsa in intervalul dintre data inregistrarii si data incheierii Raportului de inspectie fiscala.
Aceste consecinte fiscale consta in stabilirea diferentelor suplimentare de plata TVA rezultate din necolectarea TVA pentru operatiunile taxabile realizate. Diferentele suplimentare astfel stabilite genereaza si calcularea de accesorii constand in majorari de intarziere si penalitati de intarziere conform Codului de procedura fiscala. Deci, diferentele se vor calcula si asupra facturilor emise in anul 2013, valoarea facturata reprezentand baza de impozitare a TVA (de exemplu, 4.000 lei x 24% = 960 lei) conform prevederilor art. 140 alin. (1) din Codul fiscal „Cota standard este de 24% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotelor reduse.”.
Trebuie retinut faptul ca organul de inspectie fiscala nu aplica cota recalculata de 19/119 x 100% sau 24/24 x 100% asupra sumei facturate si nu acorda drept de deducere pentru achizitiile de bunuri efectuate in perioada 01.02.2010 – 31.08.2013 (ipotetic, data incheierii inspectiei fiscale privind TVA) astfel incat sa diminueze suma TVA de plata. Pentru perioada 01.02 – 30.06.2010 se aplica cota TVA de 19% asupra bazei de impozitare pentru operatiuni taxabile.
Dupa primirea deciziei de inregistrare in scopuri de TVA avand drept consecinte inscrierea in Registrul persoanelor impozabile inregistrate in scopuri de TVA si Registrul persoanelor impozabile care aplica sistemul TVA la incasare, aveti posibilitatea sa exercitati dreptul de deducere a sumei TVA aferente achizitiilor de bunuri si servicii efectuate in perioada 01.02 – 30.06.2010, fie in primul decont, fie in deconturile urmatoare.
De asemenea, in situatia in care cumparatorul ar fi de acord sa achite TVA colectata aferenta achizitiilor efectuate anterior inregistrarii in scopuri de TVA a furnizorului, dar ulterior inspectiei fiscale, aveti posibilitatea sa aplicati prevederile art. art. 159 alin. (3) din Codul fiscal coroborate cu cele de la pct. 81^2 din normele de aplicare ale acestui articol, „profitand” de prevederile urmatoarelor alineate, in special de alin. (6):
” (4) Furnizorii/Prestatorii care emit facturi de corectie dupa inspectia fiscala, in conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) din Codul fiscal, vor inscrie aceste facturi in jurnalul pentru vanzari intr-o rubrica separata, iar acestea vor fi preluate de asemenea intr-o rubrica separata din decontul de taxa, fara a avea obligatia sa colecteze taxa pe valoarea adaugata inscrisa in respectivele facturi. Pentru a evita situatiile de abuz si pentru a permite identificarea situatiilor in care se emit facturi dupa inspectia fiscala, in cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vor mentiona ca sunt emise dupa inspectia fiscala. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata inscrise in aceste facturi in limitele si in conditiile stabilite la art. 145 – 147^1 din Codul fiscal, taxa fiind inscrisa in rubricile din decontul de taxa aferente achizitiilor de bunuri si servicii. Emiterea facturilor de corectie nu poate depasi perioada prevazuta la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal.
(5) Prevederile alin. (4) si ale art. 159 alin. (3) din Codul fiscal se aplica si pentru situatiile in care facturile de corectie se refera la perioade fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2010.
(6) Prevederile alin. (4) si (5) se aplica inclusiv in cazul micilor intreprinderi care nu s-au inregistrat in scopuri de TVA potrivit art. 153 din Codul fiscal la depasirea plafonului prevazut de art. 152 din Codul fiscal si organele de inspectie fiscala au stabilit diferente de taxa colectata de plata conform pct. 62 alin. (2).”
În data de 7 mai 2014, Curtea Constituţională a României (CCR) a decis că prevederile referitoare la obligaţia de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii sunt neconstituţionale.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Decizia respectivă a CCR-ului (nr. 266/2014) a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 25 iunie 2014. Prin urmare, de la această dată, prevederile declarate neconstituţionale sunt suspendate şi NU se mai aplică.
Prevederile declarate neconstituţionale sunt cele ale art. 2 alin. (1) şi (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, pe care le puteţi citi în continuare.
“Art. 2.
(1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.
(…)
(1^2) Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60^1 alin. (1) lit. a)-f).“
Curtea a considerat că obligativitatea de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie. “Obligativitatea participării la informarea despre avantajele medierii reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie, deoarece se constituie într-un filtru pentru exercitarea acestui drept constituţional, iar prin sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată acest drept este nu doar îngrădit, ci chiar interzis“, este precizat în decizia Curţii.
Conform Constituţiei României, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei CCR-ului în Monitorul Oficial, dacă între timp Parlamentul sau Guvernul (după caz) nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Pe durata celor 45 de zile, dispoziţiile declarate neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Litigiile pentru care trebuia făcută dovada participării la şedinţa privind avantajele medierii
Conform Legii nr. 192/2006, litigiile ce pot face obiectul medierii pentru care părţile şi/sau partea interesată erau ţinute să facă dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii sunt în următoarele materii:
• în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;
• în materia dreptului familiei (continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exerciţiul drepturilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
• în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;
• în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;
• în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
• în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 de lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura ordonanţei de plată sau la procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Deci, din 25 iunie 2014, prevederile referitoare la obligaţia de a participa la şedinţa de informare privind avantajele medierii sunt suspendate timp de 45 de zile.
Dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul (după caz) nu vor pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, dispoziţiile de la art. 2 alin. (1) şi (1^2) din Legea nr. 192/2006 îşi vor înceta efectele juridice.
Decizia CCR nr. 266/2014 este definitivă şi general obligatorie.
Continutul si motivarea actului administrativ fiscal
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Actul administrativ fiscal se emite in scris, pe suport hartie sau in forma electronica.
Actul administrativ fiscal emis pe suport hartie cuprinde urmatoarele elemente:
denumirea organului fiscal emitent;
data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;
datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil, dupa caz;
obiectul actului administrativ fiscal;
motivele de fapt;
temeiul de drept;
numele persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;
semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent
posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;
mentiuni privind audierea contribuabilului.
Actul administrativ fiscal emis de organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in forma electronica se semneaza cu semnatura electronica extinsa a Ministerului Finantelor Publice, bazata pe un certificat calificat.
Actul administrativ fiscal emis de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in forma electronica se semneaza cu semnatura electronica extinsa a autoritatii administratiei publice locale din care face parte organul fiscal emitent, bazata pe un certificat calificat.
Actul administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masiva este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie.
Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit de catre organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Prin ordin comun al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice si al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise de catre organele fiscale ale autoritatilor administratiei publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotarare, daca organele fiscale din cadrul autoritatii administratiei publice locale respective pot emite acte administrative fiscale.
Comunicarea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat. In situatia contribuabililor fara domiciliu fiscal in Romania, care si-au desemnat imputernicit, precum si in situatia numirii unui curator fiscal, actul administrativ fiscal se comunica imputernicitului sau curatorului, dupa caz.
Actul administrativ fiscal emis pe suport hartie se comunica prin remiterea acestuia contribuabilului/imputernicitului, daca se asigura primirea sub semnatura a actului administrativ fiscal, sau prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
Actul administrativ fiscal emis in forma electronica se comunica prin mijloace electronice de transmitere la distanta ori de cate ori contribuabilul a optat pentru aceasta modalitate de emitere si de comunicare.
In cazul in care comunicarea nu a fost posibila, aceasta se realizeaza prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective.
In lipsa paginii de internet proprii a autoritatii publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean sau a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.
In cazul actelor administrative fiscale emise de catre organele fiscale din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, mijloacele electronice de transmitere la distanta, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta, precum si conditiile in care aceasta se realizeaza se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
In cazul actelor administrative fiscale emise de organele fiscale ale autoritatilor administratiei publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanta, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanta, precum si conditiile in care aceasta se realizeaza se aproba prin ordin comun al ministrului dezvoltarii regionale si administratiei publice si al ministrului finantelor publice. Pentru organul fiscal al unei autoritati a administratiei publice locale, consiliul local stabileste, prin hotarare, in functie de capacitatea tehnica disponibila, mijloacele electronice de transmitere la distanta ce urmeaza a fi utilizate de catre respectivul organ fiscal.
In situatia in care contribuabilii sunt supusi unei inspectii fiscale acestia trebuie sa se situeze intr-un raport de egalitate cu organele fiscale anunta Avocatul Contribuabilului.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Organul fiscal va instiinta contribuabilii ca urmeaza sa fie supusi unei inspectii fiscale printr-un aviz. Acesta este trimis contribuabililor mici cu 15 zile inainte de inspectie, iar firmelor mari cu 30 de zile inainte. Este important de retinut ca firmele au dreptul sa solicite amanarea inspectiei fiscale, insa pot face acest lucru doar o singura data, a punctat directorul financiar, a adaugat Avocatul Contribuabilului.
In plus, nu este recomandat ca firmele sa astepte discutia finala cu inspectorii pentru a clarifica diverse aspecte, pentru ca ar putea fi prea tarziu, ci ar trebuie sa existe un dialog pe tot parcursul inspectiei fiscale
Drepturile si obligatiile fiecarei parti in timpul inspectiei fiscale
Potrivit Codului de Procedura Fiscala, contribuabilii trebuie sa le asigure inspectorilor un spatiu adecvat unde sa-si poata desfasura activitatea si sa pastreze in siguranta documentele, iar inspectia se poate desfasura doar in timpul orelor de munca.
In plus, pe durata inspectiei, contribuabilii sunt obligati sa colaboreze cu inspectorii fiscali, dar au si dreptul de a fi informati de catre echipa de control despre cum decurge aceasta. De asemenea, cei verificati au dreptul sa se impotriveasca reverificarii unei perioade care a facut deja obiectul unei inspectii fiscale. Reverificarea se face doar prin decizia conducatorului autoritatii fiscale, in situatia cand apar elemente noi ce nu au fost cunoscute primei echipei de inspectie.
Avocatul contribuabilului le recomanda contribuabililor:
sa nu se grabeasca sa raspunda si sa nu scrie mai mult decat este necesar;
sa foloseasca un limbaj clar, concis si la obiect, fara a face referinta la elemente care nu au legatura cu subiectul;
inainte sa inmaneze echipei de inspectie raspunsurile, sa le confirme continutulcu avocatul sau consultantul fiscal, deoarece o exprimare nefericita poate genera mari complicatii.
In plus, contribuabilul trebuie sa verifice daca inspectorul detine:
legitimatia de verificare fiscala, care atesta imputernicirea speciala a titularului in fata contribuabilului; aceasta este nominala, netransmisibila si trebuie semnata de presedintele ANAF;
ordin de serviciu semnat de conducatorul structurii cu atributii de verificare fiscala, fara de care legitimatia nu este valabila
Daca timp de 24 de luni, locurile concesionate NU sunt intretinute, administratorii cimitirelor au dreptul sa le confiste. Anularea actelor de concesiune nu sunt singurele prevederi deja contestate. Firmele de pompe funebre nu mai au voie sa-si faca reclama prin spitale.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Conform legii cimitirelor, administratorii pot retrage dreptul de folosinta a locului de veci in cazul in care acesta este parasit sau neingrijit de mai bine de 2 ani. E adevarat ca pana la aparitia normelor de aplicare, termenul de neingrijit poate avea mai multe semnificatii.
Astfel, un cetatean care are o parcela de inhumare, in concesiune, se poate gandi ca neingrijit inseamna un mormant plin de buruieni sau un loc fara gard. Culmea e ca nici parlamentarii care au votat noul act normativ nu sunt foarte lamuriti.
Aceasta prevedere intra in contradictie cu un ordin al Ministerului Sanatatii care spune foarte clar ca osemintele pot fi deshumate doar dupa 7 ani de la deces. Iata cum vede un alt parlamentar aceasta operatiune.
Ciprian Nica, deputat PSD: “Avem o prevedere legala care s-a inspirat din datele si obiceiurile stramosesti, ca e dezgroparea crestineasca care se face la 7 ani de la deces. Chiar daca s-a schimabt titularul, noul proprietar are obligatia ca osemintele sa le spele, ma rog, nu maI stiu proceduri ca le-am vazut cand eram mic. Trebuie sa puna osemintele intr-un sac si sa le lase acolo in mormant”.
Presedintele Traian Basescu a semnat, marti, decretul pentru promulgarea Legii privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa. Saptamana trecuta, premierul Victor Ponta i-a transmis o scrisoare presedintelui Curtii Constitutionale, Augustin Zegrean, in care afirma ca netransmiterea catre presedinte a deciziei CCR privind Legea insolventei, in vederea promulgarii actului normativ, genereaza neincasarea unor venituri la bugetul de stat.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Proiectul de lege privind insolventa a fost adoptat pe 15 aprilie de plenul Camerei Deputatilor.
Actul normativ a fost contestat pe 22 aprilie de PNL la Curtea Constitutionala a Romaniei. Liberalii invocau faptul ca Legea privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa incalca mai multe principii constitutionale precum: dreptul la proprietate, accesul liber si neingradit la justitie, dar si obligativitatea respectarii legilor in vigoare. Ulterior, CCR a respins aceasta sesizare.
Pe 17 iunie, premierul Victor Ponta i-a transmis o scrisoare presedintelui Curtii Constitutionale, Augustin Zegrean, in care ii solicita sa dispuna ‘masurile corespunzatoare’ pentru ca decizia CCR privind legea insolventei ‘sa produca efectele legale’.
Plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala.Cum si cand depun o plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala
Prevederea legală la care se face trimitere stipulează că „înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii
Ce spune legea?Cum interpretam legea?Aflati informatii in acest articol
FOLLOW AVOCAT COLTUC
„Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora”, se arata in documentul citat.
Asadar, soferii nu vor primi integral banii achitati pe taxa de poluare, ci in termen de 5 ani, cu plata esalonata. Cu alte cuvinte, cei care au obtinut deja in instanta o decizie de restituire a banilor, iar plata incepe in 2014, isi vor recupera in totalitate banii abia in 2019.
DECI S-A ELIMINAT SINTAGMA DIN OUG 8/2014 „SUSPENDARE DE DREPT”
Art. XV din OUG 8/2014
(1) Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevazuti la alin. (1) se solutioneaza, conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 45 de zile de la inregistrare, iar plata transelor anuale se efectueaza conform graficului stabilit de Administratia Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevazut la alin. (1) curge de la data implinirii termenului prevazut la alin. (2).
(4) In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
(5) Sumele prevazute la alin. (1), platite in temeiul prezentei ordonante de urgenta, se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica.
(6) Procedura de efectuare a platii titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si schimbarilor climatice si al ministrului finantelor publice, cu respectarea termenelor prevazute la alin. (1).
(7) Platile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectueaza cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”
Prin transa anuala se intelege cota-parte de 20% din:
taxa pe poluare pentru autovehicule/ taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ,
cheltuielile de judecata,
alte sume stabilite de instantele judecatoresti.
Deci se poate executa silit fara probleme.
Ce se poate face?
Puteti compensa sumele obtinute cu datoriile dvs.catre stat,atunci se va lua in considerare INTREAGA SUMA,NEESALONATA
Cum interpretam legea?
Cum poti contesta in instanta taxa auto?
Asa cum am aratat mai sus, pentru ca soferii sa-si poata recupera banii achitati pe taxa de poluare, ei trebuie mai intai sa castige acest drept in instanta
Restituirea taxei de poluare se poate face numai pe calea instantei de judecata, prin promovarea unei cereri de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu administratia finantelor publice si administratia fondului pentru mediu.
Au inceput sa se comunice primele intampinari in dosarele privind denominarea chf.
In maxim 2-3 luni vor veni si termenele.
Este o veste extraordinara.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Sa vedem ce scriu
„Subscrisa, din pacate, alaturi de alte institutii financiare, nu am fost in masura, in anii 2006-2008, sa anticipez ca criza instalata in Statele Unite va afecta cursul de schimb leu – CHF in defavoarea persoanelor care s-au imprumutat in CHF (de altfel, in epoca, chiar Presedintele Romaniei declara public ca criza economica nu va afecta Romania. Iar Presedintele Romaniei, dupa cum se stie, este o persoana bine informata)”.
„francul elvetian nu este o valuta exotica. […]. Valuta exotica este definita ca fiind o moneda care este nelichida si foarte putin tranzactionata, cum este, de exemplu, bahtul din Thailanda, peso din Uruguay, dinarul din Iraq si p… din Botswana
p.27, intimpinare : banca, la acelasi rating, a permis clientilor sa imprumute mai mult in CHF decit in leu, euro sau dolar. „Faptul este adevarat in epoca. Conditiile pentru creditarea in franci elvetieni permiteau obtinerea unei sume mai mari decit daca s-ar fi solicitat un credit in euro sau in lei”.
intimpinare : ” in mod evident, actiunea promovata este nelegala si abuziva, interesat egoista si are caracter sicanator, concertat, impotriva unor institutii financiare semnificative pe piata din Romania, in fapt fata de intregul sistem bancar. Fata de acest tip de actiuni, Fondul Monetar International recomanda ca judecarea proceselor care implica clauze abuzive se se realizeze in spiritul legii. […] Mai mult, conform unei declaratii facute de catre guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, clauzele abuzive sau neabuzive sunt din contractele pe care le-au semnat oamenii care au luat credite; intr-un stat de drept, cind semnezi ceva, itit asumi. […]
Ne bucuram ca nu se apara deloc sau mai bine zis se apara destul de defectuos
Camera Deputatilor ar putea modifica legea 193/2000 privind clauzele abuzive in favoarea bancilor, dupa alegerile prezidentiale, potrivit unor surse apropiate situatiei. Bancherii spun ca sunt asaltati de proiecte legislative din Parlament, care de care mai daunatoare pentru afacerile lor. Alesii propun ba ca debitorii sa plateasca creditele la un curs de schimb mai avantajos, ba sa nu mai fie executati silit, in cazul in care au luat credite in franci pe care nu le mai pot plati. Însa situatia nu e atat de dramatica pentru banci, precum suna. Ba dimpotriva.
Doua proiecte au trecut de Senat zilele trecut. Ambele vin sa modifice OUG 50/2010 privind creditele pentru consumatori.
L76/2014 a trecut prin aprobare tacita de Senat. Proiectul ar putea face posibila rambursarea anticipata, totala sau partiala, in lei a creditelor in valuta, la cursul mediu lunar de la data acordarii imprumutului.
Asa cum scria ECONOMICA.NET, proiectul de lege primise aviz negativ de la Comisia Juridica, cea de fond, si urma sa fie respins de catre plenul Senatului. La cererea unui reprezentant al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, proiectul a fost retrimis in comisie pentru raport suplimentar, si acolo l-a prins termenul de adoptare. Dat fiind impactul pe care l-ar putea avea asupra sistemului bancar, in catul in care s-ar aplica si asupra creditelor acordate inainte de 2010, cel mai probabil aceasta initiativa va pica in Camera, desi da bine la popor in CV-ul initiatorilor de la UDMR, PSD, PDL si PNL.
Cealalta initiativa pe acest subiect apartine mai multor parlamentari PSD, in frunte cu Ana Birchall, si a trecut cu majoritate de voturi de plenul Senatului. Desi se refera tot la riscul valutar, pentru consumatori aceasta initiativa este cam apa de ploaie. Conversia creditului din valuta in lei (sau alta moneda avantajoasa pentru debitor) s-ar face la cursul pietei de la data cererii, fara costuri suplimentare in ceea ce priveste serviciul pe care il face banca. Însa, despre dobanzile de dupa conversie nu se pomeneste nimic, astfel incat acestea cel mai probabil ar fi la latitudinea bancii.
Cum dobanzile mai mici au fost cele care i-au atras pe romani sa ia credite in valuta, iar cele la lei nu sunt inca la acel nivel, conversia in lei nu pare cea mai buna optiune in prezent, mai ales pentru cei care asteapta ca leul sa se aprecieze si sa mai recupereze din pierderile din anii anteriori.
Singurele cazuri in care dobanzile la creditele in euro acordate inainte de criza sunt mai mari decat cele la lei din oferta curenta sunt cele in care bancile au folosit dobanzi interne si apoi au calculat marje foarte mari dupa emiterea OUG 50.
Cainii fara stapan nu mai pot fi eutanasiati, intrucat Curtea de Apel Bucuresti a suspendat recent normele metodologice de gestionare a problemei cainilor fara stapan. Potrivit datelor furnizate de portalul instantelor de judecata, autoritatile locale nu mai pot eutanasia caini pana cand instanta de fond nu se va pronunta asupra acestei cauze.
FOLLOW AVOCAT COLTUC
Decizia instantei vine ca urmare a cererii introduse impotriva Guvernului, la inceputul lunii martie, de Fundatia pentru protectia animalelor Vier Pfoten Romania. Organizatia solicita, in cererea sa, suspendarea executarii normelor de aplicare a legii fara stapan, pe motiv ca acestea cuprind mai multe prevederi care contrazic legea, cea care de fapt primeaza.
„Spre exemplu, potrivit acestor norme, autoritatile locale puteau delega managementul cainilor fara stapan unor companii private. Acest lucru deschidea poarta pentru conflicte de interese si deturnarea banilor publici”, explica Gabriel Paun, director de campanii VIER PFOTEN, citat de presa centrala.
„Un alt exemplu: accesul publicului in adaposturile publice era restrictionat, fapt ce a descurajat semnificativ adoptiile si a stimulat abuzurile personalului din adaposturi”, explica in continuare Paun.
Decizia instantei nu este, insa, definitiva. Astfel, Curtea de Apel Bucuresti a dispus suspendarea normelor pana la pronuntarea instantei de fond. In plus, hotararea poate fi atacata prin recurs in 15 zile de la comunicare.
Desi decizia nu este definitiva, normele sunt suspendate in momentul de fata, ceea ce inseamna ca niciun caine fara stapan nu mai poate fi eutanasiat.
