Atentie la neatentie: HOMESCHOOLING

14 ianuarie 202517 mai 2024 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Atentie la neatentie: HOMESCHOOLING

Articol Scris de Coltuc Marius Vicentiu

Recent, o instanță a condamnat definitiv doi părinți care au decis retragerea copiilor lor din sistemul de învățământ, optând pentru învâțământ de acasă. Judecătorii au constatat că o astfel de decizie intră atât sub incitența contravențiilor prevăzute de legea învățământului, căt și a infracțiunilor pedepsite de Codul penal.

Homeschooling sau educație acasă este un concept care implică educarea copiilor în afara cadrului instituțiilor de învățământ tradiționale, de cele mai multe ori în familie.

În acest sistem, părinții sunt cei care își asumă principalul rol în educația copiilor, alegând curriculele, manualele și resursele necesare pentru instruirea celor mici.

Adepții acestui sistem consideră că el prezintă avantajul de a putea fi adaptat pentru a se potrivi stilului de învățare al fiecărui copil, oferindu-i oportunitatea de a progresa învățând în ritmul și modul care li se potrivesc cel mai bine.

În Codul penal, împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu este faptă prevăzută şi pedepsită de art. 380: ”părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat, potrivit legii, un minor și care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Tocmai retragerea copiilor de la școlile ”tradiționale” și direcționarea lor către învățământul de acasă a atras recent condamnarea definitivă a unor părinți.

Cuplul în cauză are patru copii minori (în vârstă de 8, 10, 11 și 13 ani) care anterior frecventau școala din localitatea lor de reședință (Bratca, județul Bihor). În septembrie 2021, au decis să îi retragă de la școală pentru a-i educa ei înșiși acasă, în cadrul unui program de învățământ de tip homeschooling, inițiat prin intermediul unei platforme specializate în învățământul de acasă.

Sesizat cu privire la retragerea copiilor, parchetul a demarat o anchetă soldată cu trimiterea în judecată a celor doi părinți

Procurorii au constatat că platforma în cauză nu a furnizat cursuri online sau manuale, ci a permis părinților să își aleagă propriul mod de educație și evaluare a copiilor. Singura lor obligație era să transmită de două ori pe an rezultatele testelor, pe baza cărora, la sfârșitul anului școlar, copiii primeau o foaie matricolă.

Cei doi părinți au fost acuzați de împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu, fiind trimiși în judecată pe 21 februarie 2023. În fața instanței, au recunoscut fapta, iar din documentele judiciare reiese faptul că cei doi au decis retragerea copiilor de la scoală ”întrucât nu sunt de acord cu utilizarea internetului, canalele TV, media”.

De asemenea, după cum se arată în hotărârea instanței, raportul de evaluare psihologică relevă o altă disfuncționalitate: îndrumătorii copiilor, cei doi părinţi, nu au pregătire pedagogică şi nici de specialitate, nivelul de educaţie al celor doi părinţi fiind de opt clase (mama), respectiv 12 clase (tatăl).

Astfel, în primă instanță, Judecătoria Aleșd i-a condamnat pe cei doi la câte patru luni de închisoare, cu suspendare pe o perioadă de doi ani, în care trebuie să presteze 40 de ore de muncă în folosul comunității, hotărârea fiind pronunțată pe 21 decembrie 2023. Instanța a stabilit că homeschooling-ul este o formă de învățământ neacceptată în România, iar cursurile urmate în cadrul acestui sistem nu sunt echivalate în învățământul românesc. De asemenea, școlile trebuie să fie înregistrate în Registrul special al organizațiilor furnizoare de educație.

Fiind nemulțumiți de sentința primită, cei doi au contestat hotărârea. Însă, pe data de 9 mai 2024, Curtea de Apel Oradea a respins contestația părinților, confirmând legalitatea condamnării date de judecătorie, arătând că ”dreptul la educaţie este unul dintre drepturile fundamentale ale societăţii contemporane, fiind subiect al reglementării atât în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi în cadrul Uniunii Europene şi în constituţiile statelor membre. Legiuitorul, recunoscând importanţa dreptului la educaţie şi problematica creşterii alarmante a ratei abandonului şcolar de către elevi în vârstă tot mai mică, a incriminat fapta de împiedicare a accesului la învăţământului general obligatoriu, având în vedere că nu numai statul are obligaţia reducerii ratei abandonului şcolar, ci şi părintele minorului aflat în această situaţie”.

Astfel, decizia intanței de apel a statuat faptul că, în cazul retragerii unui copil de la școală, atunci când nu este forțat să facă acest lucru (cum ar fi în cazul dificultăților materiale) părintele acţionează în mod abuziv. Hotărârea Curții de Apel Oradea poate fi consultată aici.

În România, deși homeschooling-ul nu este o activitate ilegală în sine, legislația în acest domeniu este destul destul de vagă. Deși Legea 198/2023 privind învățământului preuniversitar nu face referire directă la sistemul de învățare de acasă, ea prevede că învățământul general este obligatoriu.

De asemenea, conform aceleiași legi, la articolul 14 ”părinții sau reprezentantul legal au obligația să asigure participarea la cursuri a beneficiarului primar minor pe întreaga perioadă a învățământului obligatoriu. Nerespectarea prezentei obligații constituie contravenție”.

În plus, norma menționată prevede că , ”nerespectarea dispozițiilor art. 14 alin. (1), din culpa părintelui sau a reprezentantului legal, în sensul interzicerii participării beneficiarului direct la programul școlar, se sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 5.000 de lei. Prevederea se aplică și în cazul refuzului semnării contractului educațional”.

Citește mai mult despre acces scoala, drepturi si obligatii scoala, scoala, homeschooling, jurisprudenta, jurisprudenta utila

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Articol

2 decembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Articol

articol – subdiviziunea cea mai importantă a unei legi. Mai multe articole formează o secţiune, mai multe secţiuni un capitol, iar mai multe capitole un titlu. Articolul se individualizează printr-un număr şi prin conţinutul său deoarece, de regulă, exprimă o dispoziţie distinctă în cadrul legii.

In unele situaţii, articolul prezintă şi denumire marginală (nomen juris), care rezumă conţinutul acestuia (de ex., articolele din Codul penal şi din Codul de procedură penală). Prescurtat, articolul se notează art. (de ex., art. 6, C.p.p.). Un articol poate avea mai multe alineate (de ex., art. 60, alin. 4, C.p.p.)

ARTICOL (juridic), diviziune dintr-un act normativ (lege, decret), marcată printr-un număr de ordine.

Legea nr. 270/2008 pentru modificarea Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice

21 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Articol unic

Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 30 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 30. – (1) Autoritatea tutelara sau, dupa caz, consilierii juridici angajati ai consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica au obligatia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuita in vederea incheierii actelor juridice de vanzare-cumparare, donatie sau imprumuturi cu garantii imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei varstnice respective.
(2) Persoana varstnica, astfel cum este definita la art. 1 alin. (4), va fi asistata, la cererea acesteia sau din oficiu, dupa caz, in vederea incheierii unui act juridic de instrainare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce ii apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale, de un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica respectiva.”
2. Articolul 34 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 34. – (1) In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii, autoritatea tutelara va solicita serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, compartimentului de specialitate constituit conform legii in subordinea consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul persoana varstnica sa efectueze o ancheta sociala in maximum 10 zile de la solicitare.
(2) Autoritatea tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica, sesizata in conditiile art. 33 si in baza anchetei sociale, va propune masurile necesare de executare legala a dispozitiilor inscrise in actul juridic incheiat si va putea solicita in instanta judecatoreasca rezilierea contractului de intretinere in nume propriu si in interesul persoanei intretinute.”

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Repausul saptamanal

16 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 132. – (1) Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.

(2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.

(4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.

(5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).

Art. 133. – (1) In cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari.

(2) Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile alin. (1) au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2).

Raspunderea patrimoniala

16 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 269. – (1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa cu plangere instantelor judecatoresti competente.

(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 270 si urmatoarele.

Art. 270. – (1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.

Art. 271. – (1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.

(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar.

Art. 272. – (1) Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.

(2) Daca salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau si care nu mai pot fi restituite in natura sau daca acestuia i s-au prestat servicii la care nu era indreptatit, este obligat sa suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor in cauza se stabileste potrivit valorii acestora de la data platii.

Art. 273. – (1) Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca.

(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza, jumatate din salariul respectiv.

Art. 274. – (1) In cazul in care contractul individual de munca inceteaza inainte ca salariatul sa il fi despagubit pe angajator si cel in cauza se incadreaza la un alt angajator ori devine functionar public, retinerile din salariu se fac de catre noul angajator sau noua institutie ori autoritate publica, dupa caz, pe baza titlului executoriu transmis in acest scop de catre angajatorul pagubit.

(2) Daca persoana in cauza nu s-a incadrat in munca la un alt angajator, in temeiul unui contract individual de munca ori ca functionar public, acoperirea daunei se va face prin urmarirea bunurilor sale, in conditiile Codului de procedura civila.

Art. 275. – In cazul in care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face intr-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rata de retineri, angajatorul se poate adresa executorului judecatoresc in conditiile Codului de procedura civila.

Obligaţia de a atribui o destinaţie vamală mărfurilor prezentate la vamă

15 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 71. – Mărfurilor străine prezentate la biroul vamal li se acordă o destinaţie aprobată de autoritatea vamală.

Art. 72. – (1) Când mărfurile sunt înscrise într-o declaraţie sumară, titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat să solicite o destinaţie vamală, aprobată de vamă, în termen de:
a) 45 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă;
b) 20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare, în cazul mărfurilor transportate pe altă cale decât maritimă.
(2) Când împrejurările o justifică, autoritatea vamală poate stabili un termen mai scurt sau poate aproba prelungirea termenului prevăzut la alin. (1).
(3) Prelungirea termenului nu poate depăşi necesităţile reale justificate de împrejurări şi se acordă numai dacă solicitarea este depusă în cadrul termenului iniţial.

Descărcarea mărfurilor prezentate în vamă

15 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 69. – (1) Mărfurile sunt descărcate sau transbordate de pe mijlocul de transport numai cu permisiunea autorităţii vamale în locurile desemnate ori aprobate de aceasta.

(2) În cazul unui pericol iminent care impune descărcarea totală sau parţială a mărfurilor, operaţiunea se poate face fără acordul autorităţii vamale, care trebuie să fie informată imediat despre această situaţie.
Art. 70. – (1) Autoritatea vamală poate oricând să efectueze controlul mărfurilor şi al mijloacelor de transport, impunând să se procedeze la descărcarea şi dezambalarea mărfurilor.
(2) Mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei sumare pot fi transferate numai în cazurile şi în locurile stabilite de autoritatea vamală.

Obligatii declarative ale platitorilor de venituri cu retinere la sursa

10 martie 20222 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Obligatii declarative ale platitorilor de venituri cu retinere la sursa

Art. 93. – (1) Platitorii de venituri, cu regim de retinere la sursa a impozitelor, sunt obligati sa calculeze, sa retina, sa vireze si sa declare impozitul retinut la sursa, pana la termenul de virare a acestuia inclusiv, cu exceptiile prevazute in prezentul titlu.

(2) Platitorii de venituri, cu regim de retinere la sursa a impozitelor, au obligatia sa depuna o declaratie privind calcularea si retinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, pana la data de 30 iunie a anului fiscal curent pentru anul expirat.

(3) Fac exceptie de la termenul prevazut la alin. (2) si au obligatia depunerii declaratiei, pana in ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul expirat, urmatorii:

a) platitorii de venituri din activitatile independente prevazute la art. 52;

b) platitorii de venituri din salarii, in legatura cu veniturile din salarii platite contribuabililor, care nu au obligatia depunerii declaratiei prevazute la alin. (2) si pentru care obligatiile declarative sunt prevazute la art. 59;

c) platitorii de venituri din transferul titlurilor de valoare si din operatiuni de vanzarecumpa rare de valuta la termen, pe baza de contract, precum si din orice alte operatiuni de acest gen, pentru care impozitul pe venit se retine la sursa.

Principii generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ARTICOLUL 5
Aplicarea unitara a legislatiei

Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

ARTICOLUL 6
Exercitarea dreptului de apreciere

Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.

ARTICOLUL 7
Rolul activ

(1) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.

(2) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. In analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.

(3) Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.

(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

(5) Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.

ARTICOLUL 8
Limba oficiala in administratia fiscala

(1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.

(2) Daca la organele fiscale se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organele fiscale vor solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de traducatori autorizati.

(3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor nationale se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 9
Dreptul de a fi ascultat

(1) Inaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:

a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;

b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creantelor fiscale;

c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;

d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita.

ARTICOLUL 10
Obligatia de cooperare

(1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute.

(2) Contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice si efective ce ii stau la dispozitie.

ARTICOLUL 11
Secretul fiscal

(1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, in conditiile legii, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

(2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:

a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;

b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in baza unor conventii;

c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;

d) in alte cazuri prevazute de lege.

(3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.

(4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (2), in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

(4¹) Prin exceptie de la prevederile alin. (4), cazurile de nerespectare a legislatiei financiar-fiscale pot fi facute publice prin mass-media.

(5) Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potrivit legii.

ARTICOLUL 12
Buna-credinta

Relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.

Concedierea reclamantului fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. Consecinte. Anularea deciziei de concediere astfel emisa.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Concedierea reclamantului fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Consecinte . Anularea deciziei de concediere astfel emisa. Reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior in ipoteza existentei demisiei acestuia, anterioare emiterii deciziei de concediere .Prin decizia nr. 404/2005, intimata a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului P.F. incepand cu data de 01.08.2005, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru nerespectarea atributiilor de serviciu si abateri disciplinare grave, fara a descrie insa faptele pentru care s-a aplicat aceasta sanctiune disciplinara.Intimata, careia ii revine sarcina probei in acest litigiu, nu a dovedit in nici un mod legalitatea si temeinicia masurii luate, motiv pentru care se impune anularea deciziei de concediere nr. 404/02.08.2005.In consecinta, instanta de fond a admis in parte contestatia formulata de contestatorul P.F. si a dispus anularea deciziei de concediere nr. 404/2005 emisa de societatea intimata si in temeiul dispozitiilor art. 78 din Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obligarea intimatei sa plateasca acestuia o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data de 01.08.2005 si pana la reintegrarea efectiva.Curtea, fata de documentatia depusa de recurenta in recurs, a constatat ca decizia de concediere nr. 404/2 august 2005 este lovita de nulitate, fiind emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 63 Codul muncii, aspect invocat de contestator prin cererea de chemare in judecata .Articolul 63 Codul muncii prevede obligativitatea efectuarii cercetarii prealabile in cazul concedierii dispuse pentru savarsirea unor abateri grave.Decizia de concediere contestata a fost emisa la data de 2 august 2005, iar convocarea intimatului P.F. s-a facut pentru data de 26 august 2005, cu adresa nr. 460/25 august 2005.Rezulta asadar ca, la momentul emiterii deciziei de concediere, recurenta nu efectuase cercetarea prealabila in legatura cu faptele imputate intimatului.Din acest punct de vedere nu mai are relevanta in cauza unde i s-a comunicat intimatului data la care urma a se efectua cercetarea prealabila.Intemeiat a fost constatat motivul de recurs referitor la reintegrarea intimatului si plata drepturilor salariale.La data de 21 iulie 2005, intimatul P.F. si-a dat demisia de la S.C. ELMAR S.R.L., inscris inregistrat sub nr. 117/22 iulie 2005 si care si-a produs efectele, astfel ca intimatul nu mai poate solicita reintegrarea in postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere .In ceea ce priveste plata drepturilor salariale, intimatul este indreptatit la acordarea acestora pentru perioada 1-6 august 2005, adica 15 zile calendaristice (conform pct. I – Alte clauze, lit. c din contractul individual de munca al intimatului nr. 183417/13.06.2005) de la data depunerii demisiei si pana la implinirea termenului de preaviz.Raportat acestor considerente, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, curtea a admis recursul declarat de S.C. ELMAR S.R.L. Iasi si a modificat in parte sentinta recurata in sensul celor retinute.(Decizia nr. 126/28.02.2006)