Ce fac daca nu imi este redactata hotararea de la proces

27 februarie 202413 mai 2019 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Alegeri pentru Parlamentul European 2019 în România

Ce fac daca nu imi este redactata hotararea de la proces

Hotararea se redacteaza in 30 de zile de la terminarea judecatii. Ce fac daca nu imi este redactata hotararea de la proces?

De acum, judecătorii nu mai pot amâna motivarea unei hotărâri mai mult de 90 de zile de la pronunțare

Nemotivarea hotărârii în termenul fixat de lege. Ce se intampla?

Chestiunea “cruciala” in analiza de fata, o reprezinta chestiunea de a sti daca termenul instituit prin art. 426 alin. (5) C. proc. Civ., este un termen “pur” de recomandare, si astfel, neinsotit de nicio sanctiune (procesuala) ori dimpotriva, daca, nerespectarea acestui termen, ar atrage anumite consecinte, si in planul procesului civil. (?)

In analiza, urmarind “modelul” uzitat de catre Curtea Constitutionala, in Decizia precitata, trebuie pornit de la observatia pe care o face Curtea, si anume, ca de esenta termenelor de recomandare este, lipsa oricarei sanctiuni procesuale pentru actul neefectuat, asa incat in masura in care s-ar retine ca termenul de la 426 alin. (5) C. proc. Civ., are natura juridica a unui termen de recomandare, in caz de nerespectare a acestuia nu ar fi incidente nici macar dispozitiile procesuale referitoare la nulitatea relativa.

Deopotriva, dupa cum Curtea a analizat “in ce masura nerespectarea termenului reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedura penala, de depunere a propunerii de prelungire a duratei arestarii preventive aduce atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 24 relative la dreptul la aparare si garantiilor statuate prin dispozitiile art. 6 paragraful 3 lit. b) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale care consacra dreptul la aparare si dreptul acuzatului de a „de a dispune de timpul si de facilitatile necesare pentru pregatirea apararii sale” nimic nu s-ar opune ca, abordarea de fata, sa se analizeze in ce masura nerespectarea termenului reglementat de art. 426 alin. (5) din Codul de procedura civila, aduce atingere dispozitiilor art. 21 din Constitutia Romaniei, relative la dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, si drepturilor garantate si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Or, sub acest aspect, apreciez ca ratiunea (ratio legis) instituirii termenului prevazut de art. 426 alin. (5) C. proc. civ., este atat aceea de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil intr-un termen rezonabil, dar in egala masura si pentru a asigura previzibilitatea desfasurarii procesului, aspect de o importanta deosebita, iar aceasta nu doar din perspectiva garantiei recunoscuta prin art. 6 din Conventie “Dreptul la un proces echitabil, in termen optim si previzibi”, ci, mai ales, din perspectiva practica.

Sub acest din urma aspect, dat fiind faptul ca, de motivarea hotararii, depind mai multe drepturi ale partilor litigante, intre care, cel mai important, acela de a contesta hotararea, iar de cele mai multe ori, termenul de exercitare a caii de atac, curge de la comunicarea hotararii motivate, daca ne raportam la caile nationale de atac si, deopotriva, atunci cand se doreste exercitarea unui demers international (sesizarea Curtii Europene, ori a altor organisme cu functie jurisdictionala international).

Or, o intarziere nerezonabila a motivarii unei hotarari judecatoresti, afecteaza in mod substantial, dreptul partii de a contesta hotararea si de a obtine o reexaminare, in calea de atac, eficienta si intr-un termen rezonabil.

https://www.legal-land.ro/cod-procedura-civila/art-426-redactarea-si-semnarea-hotararii/

In egala masura, predictibilitatea momentului comunicarii hotararii judecatoresti sau, altfel spus, asteptarea legitima a momentului cand se va face comunicarea efectiva a hotararii – act procedural subsecvent motivarii – reprezinta o componenta importanta a dreptului la un proces echitabil.

Bunaoara, cum legea procesuala leaga inceputul termenului in care poate fi exercitata calea de atac, de la momentul comunicarii (ce se poate avea loc numai dupa motivare) este evident ca justitiabilul trebuie sa acorde o atentie deosebita acestui moment, care insa, daca ar ramane total incert – cand se va produce – implicit s-ar crea o stare de “vulnerabilitate”. Experienta comuna ne dovedeste ca numeroase sunt situatiile practice in care, comunicarile s-au realizat la perioade lungi de timp dupa pronuntare (cand, atentia scade) si eventual, intr-o perioada in care persoana lipseste de la domiciliu (ex: concediu) pierzand astfel termenul de exercitare a caii de atac.

Or, daca legea instituie un termen in care trebuie sa aiba loc motivarea, si implicit comunicarea –care in mod obligatoriu trebuie respectat – atunci, asteptarea legitima a justitiabilului este, ca in acest interval “va primi” hotararea si, prin urmare, diligenta datorata pentru acest interval, se impune cu precadere. Dimpotriva, depasirea acestui termen si comunicarea hotararii intr-o perioada pe care, in mod rezonabil, justitiabilul nu o poate prevedea, ar reprezenta o inechitate pentru justitiabil, pe care insa, contrar oricaror principii de drept, tot acesta ar fi tinut sa o suporte.

Drept consecinta, consider ca scopul acestei reglementari, respectiv, instituirea unui termen in care, judecatorul are indatorirea de a motiva o hotarare judecatoreasca, este si acela de a inlatura astfel de situatii total inechitabile, manifestate in practica, si de a constitui o garantie suplimentara, a dreptului la un proces echitabil, desfasurat, intr-un termen rezonabil si previzibil, context in care, o incalcare a acestei obligatii legale, nu ar putea ramane fara consecinte in plan procesual, sau, cel putin neinsotita de remedii eficiente, daca ne referim la justitiabilul “afectat”de aceasta neregularitate.

Cat priveste sanctiunea incidenta, evident ca aceasta nu poate fi analizata, pe taramul decaderii, cata vreme aceasta “atrage decaderea din exercitarea dreptului (art. 185 C. proc. civ.), iar motivarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi considerata ca fiind “un drept”, ci o indatorire a instantei de judecata, astfel incat analiza sanctiunii, se poate face numai din perspectiva nulitatii, care, in raport de norma incalcata, poate fi absoluta sau relativa.

Asa fiind, daca ar fi sa analizam incidenta sanctiunii nulitatii, atunci, ar trebui sa observam ca, instituirea unui termen in care o hotarare judecatoreasca poate si trebuie sa fie motivata, excede sferei intereselor partilor, fiind o chestiune de interes general, respectiv, desfasurarea procesului civil, fapt ce apartine “interesului public”.

Dintr-o alta perspectiva, daca teza sanctiunii nulitatii, ar parea “prea aspra” – desi, in optica mea, ar fi cea mai “mobilizatoare” pentru respectarea acestui termen esential in dinamica procesului civil – atunci remediile trebuie cautate in zona institutiei repunerii in termen, pentru ipoteza in care comunicarea, ca urmare a nemotivarii in termen, s-a realizat peste termenul instituit de lege, si deopotriva promovarea caii de atac, s-a realizat peste termenul instituit de lege, socotit de la momentul comunicarii, intrucat necomunicarea hotararii in termenul previzibil, conform legii, poate constitui un “motiv temeinic justificat” pentru a fi repus in termen titularul, sigur, cu luarea in considerare a circumstantelor concrete ale cauzei.

Hotărârile judecătoreşti

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

Art. 426

Redactarea şi semnarea hotărârii

(1) Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluţionat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră şi asistenţi judiciari, preşedintele îl va putea desemna pe unul dintre aceştia să redacteze hotărârea.

(2) În cazul în care unul dintre judecători sau asistenţi judiciari a rămas în minoritate la deliberare, el îşi va redacta opinia separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluţia pe care a propus-o şi semnătura acestuia. De asemenea, judecătorul care este de acord cu soluţia, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă.

(3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată şi de către grefier.

(4) Dacă vreunul dintre judecători este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată în locul său de preşedintele completului, iar dacă şi acesta ori judecătorul unic se află într-o astfel de situaţie, hotărârea se va semna de către preşedintele instanţei. Când împiedicarea priveşte pe grefier, hotărârea se va semna de grefierul-şef. În toate cazurile se face menţiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea.

(5) Hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă se redactează şi se semnează în acelaşi termen.

(6) Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanţei. https://legeaz.net/noul-cod-de-procedura-civila/art-426

O judecătoare din Cornetu, exclusă din magistratură pentru neredactarea a 489 de hotărâri

Judecătoarea Andreea Lungu, de la Cornetu, a fost exclusă din magistratură, miercuri, de către Consiliul Superior al Magistraturii, pentru neredactarea a 489 de hotărâri, magistrata mai fiind sancţionată, inclusiv cu excluderea, însă instanţa supremă a decis doar diminuarea salariului cu 15 la sută.

2408 afişări

O judecătoare din Cornetu, exclusă din magistratură pentru neredactarea a 489 de hotărâri (Imagine: Catalina Filip/Mediafax Foto)

Judecătoarea a întârziat redactarea celor 489 hotărâri judecătoreşti, între care şi cauze cu inculpaţi arestaţi, între o lună şi un an.

Miercuri, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru judecători împotriva judecătoarei Andreea Cătălina Lungu (fostă Ştefănică, respectiv Florescu), din cadrul Judecătoriei Cornetu, fiind exclusă din magistratură.

Hotărârea Secţiei pentru judecători în materie disciplinară poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 15 zile de la comunicare.

La data de 24 februarie 2011 a fost înregistrată la Inspecţia Judiciară – Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători sesizarea formulată de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti cu privire la neîndeplinirea obligaţiilor profesionale de către judecătorul Andreea Cătălina Florescu Lungu de la Judecătoria Cornetu.

În cuprinsul sesizării se specifică faptul că, prin adresa din data de 21 februarie 2011 a Tribunalului Capitalei, Curtea de Apel Bucureşti este informată că Florescu are restanţe în redactarea hotărârilor, atât în materie civilă cât şi în materie penală, respectiv un număr de 429 hotărâri neredactate, unele dintre acestea vizând dosare penale cu inculpaţi arestaţi.

În sesizarea Tribunalului Bucureşti se precizează detalii privind nerespectarea termenului de redactare într-o cauză cu inculpaţi arestaţi, la care expira durata arestării preventive, fapt care a impus măsura redistribuirii dosarului pentru redactare unui alt judecător.

În cuprinsul sesizării adresate Curţii de Apel Bucureşti se mai menţionează faptul că atitudinea doamnei judecător Florescu Andreea Cătălina nu este singulară, în cursul lunii ianuarie 2011 fiind sesizată conducerea administrativ judiciară a Tribunalului Bucureşti cu privire la nerespectarea de judecătoarea Florescu a dispoziţiilor art. 105 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Vezi Decizia Comisiei de disciplină

Comisia de disciplină pentru judecători a reţinut din Nota Serviciului de Inspecţie pentru Judecători conţinând rezultatul verificărilor prealabile: existenţa indiciilor privind comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată şi modificată, constând în nerespectarea termenului de redactare prevăzut de lege cu privire la un număr de 429 hotărâri; existenţa indiciilor privind comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată şi modificată, constând exercitarea cu rea credinţă a funcţiei de judecător faţă de refuzul de a se prezenta la instanţă şi de a motiva hotărârea pronunţată în dosarul 7202/1784/2010 în care expira starea de arest preventiv a inculpaţilor, hotărâre cu privire la care termenul de redactare era depăşit; existenţa indiciilor privind comiterea acestei abateri disciplinare şi din perspectiva nerespectării dispoziţiilor art. 258 alin. 1 şi 4 Cod procedură civilă şi respectiv a dispoziţiilor art. 105 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti; existenţa indiciilor privind comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constând în absenţe nemotivate de la serviciu în mod repetat, la care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. 5 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, informează, miercuri, CSM.

Comisia de disciplină pentru judecători, prin rezoluţia din 15 martie 2011, a dispus cercetarea disciplinară faţă de doamna judecător Florescu Andreea Cătălina din cadrul Judecătoriei Cornetu. Nota Inspecţiei Judiciare de pe lângă plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cuprinzând rezultatul cercetării disciplinare, a fost înaintată Comisiei de disciplină pentru judecători la data de 7 aprilie 2011, iar prin rezoluţia din data de 14 aprilie 2011, Comisia de disciplină a dispus completarea cercetării disciplinare efectuate în dosarul nr. 65/CDJ/2011 în conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. 10 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată. Nota conţinând rezultatul completării cercetării disciplinare a fost înaintată Comisiei de disciplină pentru judecători la data de 29 aprilie 2011, iar prin rezoluţia pronunţată la data de 3 mai 2011 s-a dispus exercitarea acţiunii disciplinare împotriva doamnei judecător Lungu (fostă Ştefănică, respectiv Florescu) Andreea Cătălina din cadrul Judecătoriei Cornetu pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g), h), i) şi j) din Legea 303/2004.

Comisia de disciplină pentru judecători a constatat că, din punct de vedere procedural, pe parcursul desfăşurării cercetării disciplinare au fost respectate prevederilor art. 46 din Legea 317/2004 privind CSM, procedându-se la ascultarea lui Lungu, la verificarea apărărilor formulate, la prezentarea şi administrarea probelor în apărare, precum şi la sesizarea Comisiei de disciplină în termenele prevăzute de dispoziţiile legale.

Sub aspectul situaţiei de fapt, în urma analizării înscrisurilor şi a probelor administrate în faza verificărilor prealabile şi respectiv în faza cercetării disciplinare şi a apărărilor formulate de judecătorul cercetat, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut următoarele: I. În ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i din Legea nr. 303/2004, constând în efectuarea cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile, cercetarea disciplinară efectuată în cauză evidenţiază următoarele aspecte: La momentul efectuării verificărilor prealabile, Florescu din cadrul Judecătoriei Cornetu a depăşit termenul de redactare în privinţa unui număr total de 414 hotărâri judecătoreşti, dintre care 370 în materie civilă şi 44 în materie penală. Potrivit aceloraşi evidenţe, din categoria hotărârilor pronunţate în materie civilă în privinţa cărora la data de 24 februarie 2011 era depăşit termenul de redactare au fost identificate un număr mare de hotărâri pronunţate în cauze care, potrivit legii se judecă de urgenţă şi cu precădere, în această categorie fiind identificate un număr de 139 hotărâri. În ceea ce priveşte sentinţele civile pentru care termenul de redactare este cel prevăzut la art. 264 alin. 1 Cod procedură civilă respectiv de 30 zile, s-au înregistrat, la data de 24 februarie 2011, depăşiri ale termenului de redactare cuprinse între opt luni şi o lună de zile (240 şi 30 zile). În numărul total al cauzelor civile în privinţa cărora la data menţionată mai sus era depăşit termenul de redactare prevăzut de lege au fost identificate şi hotărâri pronunţate în materie de ordonanţă preşedinţială, hotărâri pentru care termenul de redactare este de 48 de ore de la pronunţare, conform art. 581 al. 3 Cod procedură civilă, acesta fiind depăşit, la data verificărilor prealabile, cu perioade cuprinse între şapte luni şi 30 de zile.

În materie penală, termenul de redactare de 20 de zile prevăzut de art. 310 al. 2 Cod procedură penală, la data efectuării prealabile era depăşit cu perioade cuprinse între opt luni (240 zile) şi o lună (30 de zile).

La data efectuării cercetării disciplinare, respectiv 30 martie 2011, din totalul de 370 de hotărâri civile cu privire la care termenul de redactare era depăşit şi care au fost avute în vedere la declanşarea cercetării disciplinare, erau redactate şi predate la mapă un număr de 56 de hotărâri, rămânând neredactate 314 hotărâri, la care se adaugă un număr de alte 63 de hotărâri pentru care s-a depăşit termenul de redactare şi care au fost pronunţate în luna februarie, rezultând aşadar un număr total de 377 hotărâri pronunţate în materie civilă, pentru care termenul de redactare era depăşit la data de 30 martie 2011 şi care nu erau predate la mapă. Niciuna dintre hotărârile pronunţate în cauzele având ca obiect ordonanţă preşedinţială în privinţa cărora la momentul verificărilor prealabile era depăşit termenul de redactare, până la data efectuării cercetării disciplinare, respectiv 30 martie 2011, nu era redactată. La data efectuării cercetării disciplinare, judecătorul cercetat avea un număr de 377 de hotărâri civile neredactate, la care termenul de redactare era depăşit.
La data efectuării cercetării disciplinare, judecătorul faţă de care s-a dispus cercetarea disciplinară înregistra restanţe în redactare cu privire la un număr total de 426 de hotărâri (377 civile şi 49 penale), în privinţa cărora termenul de redactare era depăşit cu durate cuprinse între 330 de zile şi 30 de zile. La numărul sentinţelor civile în privinţa cărora, la data de 30 martie 2011, termenul de redactare era depăşit, s-a mai adăugat un număr de 81 de hotărâri, toate pronunţate în luna martie 2011.

În materie penală, la data de 30 martie 2011, judecătoarea Lungu (fostă Ştefănică, respectiv Florescu) Andreea Cătălina înregistra un număr total de 49 hotărâri penale neredactate în termen. Cu privire la aceste hotărâri, termenul de redactare de 20 de zile prevăzut de art. 310 al. 2 Cod procedură penală a fost depăşit cu o perioadă cuprinsă între zece luni (300 de zile) şi o lună (30 de zile).

Din perspectiva laturii subiective, Comisia de disciplină pentru judecători a reţinut că vinovăţia doamnei judecător Lungu (fostă Ştefănică, respectiv Florescu) Andreea Cătălina rezultă din modul în care a înţeles să îşi îndeplinească obligaţiile profesionale care îi revin în redactarea hotărârilor, în condiţiile în care numărul hotărârilor pronunţate şi redactate nu a fost mai mare decât al celorlalţi judecători ai instanţei care au funcţionat în aceeaşi perioadă şi au exercitat şi atribuţii auxiliare activităţii de judecată similare şi care au înregistrat întârzieri în motivarea hotărârilor, însă mult mai reduse atât sub aspect numeric, cât şi ca întindere în timp. Caracterul imputabil al neredactării hotărârilor judecătoreşti care au fost menţionate este relevat şi de faptul că lipsa de responsabilitate a judecătoarei în îndeplinirea atribuţiilor de redactare a hotărârilor a generat consecinţe de natură a crea premisele încălcării duratei rezonabile a procedurilor judiciare în dosarele soluţionate prin aceste hotărâri judecătoreşti, respectiv a dreptului la un proces echitabil consacrat prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin prelungirea în mod nejustificat a procedurilor judiciare cu un interval de timp cuprins între 365 zile şi respectiv 30 zile, după caz, în condiţiile în care momentul final care se impune a fi luat în considerare în aprecierea caracterului rezonabil al procedurilor judiciare este acela al rămânerii definitive, respectiv irevocabile, a hotărârii, iar hotărârile neredactate au fost pronunţate în primă instanţă. Un alt argument reţinut de Comisia de disciplină pentru judecători în justificarea concluziei conform căreia fapta doamnei judecătoarei Lungu constând în neredactarea hotărârilor specificate are caracter imputabil, rezidă în consecinţele produse de neîndeplinirea acestei obligaţii, atât în plan procesual, prin neînaintarea dosarelor în căile de atac cât şi în imposibilitatea valorificării drepturilor recunoscute de lege sau în planul executării unor hotărâri judecătoreşti.

Comisia de disciplină a reţinut, din argumentarea acestui punct de vedere, şi faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, îndeplinirea unor atribuţii administrative (extrajudiciare) nu poate servi drept argument pentru justificarea caracterului nerezonabil al procedurilor judiciare, fapt care se prezumă a fi cunoscut de orice judecător, în considerarea obligaţiilor care îi revin potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare şi respectiv potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

În concluzie, Comisia de disciplină pentru judecători a apreciat că fapta judecătoarei, care nu a redactat considerentele unui număr de 489 hotărâri judecătoreşti (respectiv 455 hotărâri prin scăderea numărului hotărârilor depuse în ciornă la dosar) în termenul prevăzut de art. 264 alin. 1 Cod procedură civilă şi respectiv de art. 310 alin. 2 din Codul de procedură penală, din motive imputabile, înregistrând întârzieri în motivarea acestora, cu durate cuprinse între 12 luni (365 de zile) şi o lună (30 de zile), întruneşte în drept elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea 303/2004.

În ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare, Comisia reţine un prim aspect care se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, care se referă la nerespectarea dispoziţiilor art. 258 alin. 1 şi 4 Cod procedură civilă, a dispoziţiilor art. 309 alin. 1 Cod procedură civilă şi a prevederilor art. 105 al. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu privire la situaţia dosarelor din şedinţa de judecată din data de 22 decembrie 2010.

„Cu referire la acest aspect, s-a reţinut faptul că, pentru data de 22.12.2010, s-a amânat pronunţarea cu privire la mai multe dosare soluţionate de completul condus de doamna judecător Lungu (fostă Ştefănică, respectiv Florescu) Andreea Cătălina la termene de judecată anterioare. La data de 14.01.2011, preşedintele Judecătoriei Cornetu a fost sesizat de către grefierul-şef cu privire la inexistenţa minutelor în cele 13 dosare soluţionate în data de 22.12.2010, prin notele la care s-a făcut referire mai sus, grefierul de şedinţă predând dosarele respective în custodia preşedintelui instanţei, care, prin adresa nr. 73/20.01.2011, a înştiinţat conducerea Tribunalului Bucureşti. În data de 21 ianuarie 2011, doamnei judecător Lungu (fostă Ştefănică, respectiv Florescu) Andreea Cătălina i s-a solicitat de către preşedintele Judecătoriei Cornetu, prin nota de serviciu nr. 75/20.01.2011, să dea o notă explicativă cu privire la lipsa minutelor în cele 13 dosare mai sus menţionate, însă judecătorul a refuzat, astfel că, prin adresa nr. 86/24 ianuarie 2011, preşedintele Judecătoriei Cornetu a înştiinţat conducerea Tribunalului Bucureşti despre refuzul judecătorului de a da o explicaţie cu privire la neîntocmirea minutelor în dosarele mai sus enumerate. Conducerea Tribunalului Bucureşti prin adresa nr. 1/306/C/26.01.2011 a adus la cunoştinţa conducerii Curţii de apel Bucureşti situaţia existentă la Judecătoria Cornetu, cu privire la cele 13 dosare”, notează CSM.

„Comisia de disciplină pentru judecători a apreciat că argumentele care conduc la concluzia existenţei elementelor constitutive ale abaterii disciplinare menţionate, rezidă în faptul că Lungu a încălcat dispoziţiile procedurale şi a celor regulamentare care vizează procedura deliberării şi pronunţării hotărârilor judecătoreşti. Normele procedurale încălcate de Lungu sunt cele conţinute în dispoziţiile art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora, dispozitivul hotărârii se va întocmi de îndată, respectiv la momentul la care face referire textul art. 256 Cod procedură civilă, şi anume momentul deliberării, respectiv dispoziţiile art. 258 alin. 4 Cod procedură civilă care instituie obligaţia consemnării dispozitivului hotărârii într-un registru special, ţinut de instanţă. Au fost încălcate de asemenea dispoziţiile art. 309 alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii şi respectiv prevederile art. 105 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti care impun obligaţia consemnării rezultatului deliberării într-o minută care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată, pe cererea de apel sau recurs ori pe ultima încheiere, obligaţia transcrierii minutei, integral sau în extras, în condica şedinţelor de judecată fiind impusă de preşedintele completului altui judecător, membru al acestuia. În condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată cu modificările ulterioare, cauzele date în competenţa de primă instanţă a judecătoriei se judecă în complet format dintr-un judecător, neîndeplinirea obligaţiilor impuse de prevederile legale citate mai sus, este imputabilă exclusiv doamnei judecător Lungu (fostă Florescu) Andreea Cătălina. Din perspectiva condiţiei impuse de dispoziţiile art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, sub aspectul formei de vinovăţie, Comisia de disciplină pentru judecători a reţinut faptul că probele administrate demonstrează existenţa gravei neglijenţe a judecătorului cercetat disciplinar în cauză. Aceasta, deoarece doamna judecător Lungu (fostă Florescu) Andreea Cătălina a încălcat normele procedurale şi regulamentare prevăzute de dispoziţiile legale citate care au un caracter imperativ, obligaţia întocmirii minutei la momentul pronunţării soluţiei şi respectiv obligaţia consemnării dispozitivului în registrul special al instanţei având o semnificaţie esenţială în procesul civil, reprezentând concretizarea actului de autoritate judecătorească cu o natură irevocabilă pentru judecătorul care a pronunţat soluţia, faţă de reglementarea conţinută în alin. 3 al art. 258 Cod procedură civilă, conform căreia, «după pronunţarea hotărârii, niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale». Semnificaţia acestor obligaţii stabilite în sarcina judecătorului rezidă şi în faptul că acest moment procesual constituie o secvenţă importantă a activităţii judiciare şi din perspectiva dreptului părţilor de a lua cunoştinţă de soluţia pronunţată, în condiţiile în care dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă în termeni imperativi şi lipsiţi de orice echivoc soluţia adoptată de judecător, constituind în acelaşi timp momentul care conferă hotărârii judecătoreşti dată certă. Îndeplinirea condiţiei gravei neglijenţe impusă de textul art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările ulterioare rezultă şi din împrejurarea că, procedând la întocmirea minutelor în dosar la aproximativ o lună de la momentul la care o hotărâre judecătorească practic inexistentă a dobândit dată certă şi respectiv la omisiunea consemnării dispozitivului în condica şedinţelor de judecată, doamna judecător Lungu (fostă Florescu) Andreea Cătălina a adus atingere valorilor sociale referitoare la realizarea activităţii de justiţie în sensul larg al acestui concept, valori care, în planul responsabilităţilor profesionale ale judecătorului sunt transpuse în obligaţii şi îndatoriri profesionale, stabilite prin legi şi regulamente a căror respectare nu poate fi considerată ca având caracter facultativ pentru un judecător, în raport cu obligaţia instituită prin art. 4 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Condiţia gravei neglijenţe rezultă aşadar şi din faptul că doamna judecător Lungu (fostă Florescu) Andreea Cătălina, prin însăşi statutul său profesional de judecător, fiind avizată de încălcarea normelor de procedură în situaţia nerespectării obligaţiilor care îi sunt impuse de lege, trebuia şi putea să prevadă efectele prejudiciabile aduse drepturilor procesuale ale părţilor dar şi imaginii şi prestigiului justiţiei”, notează CSM.

Pe cale de consecinţă, Comisia de disciplină pentru judecători a reţinut că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în modalitatea încălcării normelor procedurale cu gravă neglijenţă.

Totodată, Comisia de disciplină pentru judecători a constatat, în urma analizării probelor administrate în cursul cercetării disciplinare, faptul că se circumscrie abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, reţinute în sarcina lui Lungu şi nerespectarea dispoziţiilor art. 310 alin. 2 Cod procedură penală, referitor la dosarul nr. 7202/1748/2010 al Judecătoriei Cornetu. „Deşi este vorba despre o nerespectare a termenului prevăzut de lege pentru redactarea hotărârilor în materie penală, care se încadrează şi în conţinutul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, constând în efectuarea cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile, nerespectarea dispoziţiilor art. 310 alin. 2 Cod procedură penală, în dosarul nr. 7202/1748/2010 al Judecătoriei Cornetu constituie şi abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h din acelaşi act normativ. Aceasta, deoarece nerespectarea dispoziţiilor procedurale instituite prin art. 310 alin. 2 Cod procedură penală în considerarea specificului cauzei – respectiv dosar penal cu inculpaţi arestaţi preventiv în cauză – şi a consecinţelor produse de neîndeplinirea acestei obligaţii prevăzute de lege nu se circumscrie doar conţinutului abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i, reprezentând şi o modalitate tipică de exercitare a funcţiei cu gravă neglijenţă, fiind realizate aşadar şi elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare. Sfera consecinţelor produse de neîndeplinirea de către doamna judecător Lungu (fostă Florescu) Andreea Cătălina a obligaţiei de motivare a sentinţei penale nr. 321/22.12.2010 pronunţată în dosarul penal nr. 7202/1748/2010 al Judecătoriei Cornetu nu se rezumă doar la o temporizare, aceste consecinţe extinzându-se şi asupra garanţiilor procesuale recunoscute părţilor din proces, astfel că sunt realizate şi elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare. Dosarul penal nr. 7202/1748/2010 al Judecătoriei Cornetu a fost soluţionat prin sentinţa penală nr. 321/22.12.2010, în cauză existând inculpaţi arestaţi cărora le expira starea de arest la data de 19.02.2011. Împotriva sentinţei pronunţate în dosarul mai sus menţionat s-au declarat mai multe apeluri la datele de 28.12.2010, 29.12.2010, 13.01.2011 şi 18.01.2011. Pentru a evita punerea în libertate a inculpaţilor datorită nemotivării hotărârii şi imposibilităţii înaintării dosarului în cale de atac, preşedintele instanţei a decis ca hotărârea să fie motivată de un alt judecător, încheindu-se în acest sens un proces-verbal”, mai arată sursa citată.

Comisia de disciplină pentru judecători a apreciat că fapta lui Lungu, constând în neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a obligaţiei de redactare a sentinţei penale nr. 321/22.12.2010, pronunţată în dosarul nr. 7202/1748/2010 al Judecătoriei Cornetu, prin care s-a menţinut starea de arest a celor trei inculpaţi, întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în modalitatea exercitării funcţiei şi nerespectării dispoziţiilor procedurale cu gravă neglijenţă.

„Subzistă şi o nerespectare a dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură penală (conform hotărârea se redactează de către unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei), în condiţiile în care, urmare a nemotivării hotărârii în termenul prevăzut de lege, expirând durata arestării preventive a celor trei inculpaţi din cauză s-a impus măsura redistribuirii dosarului la un alt judecător pentru motivarea hotărârii, deşi acesta nu a participat la soluţionarea cauzei. Prin motivarea hotărârii de către un alt judecător decât cel care a soluţionat cauza, au fost încălcate garanţiile procedurale corespunzând dreptului recunoscut părţilor din proces prin art. 312 alin. 1 Cod procedură penală ca hotărârea să fie motivată de judecătorul care a participat la soluţionarea cauzei. În acelaşi timp, în cauzele cu arestaţi, cum este cazul şi în speţa de faţă, exista şi o obligaţie suplimentară în sarcina judecătorului, aceea de a redacta hotărârea înainte de expirarea măsurii arestării preventive, în cazul în care s-a declarat şi o cale de atac, pentru a fi posibilă înaintarea dosarului la instanţa de control judiciar înainte de expirarea măsurii arestării preventive, pentru a permite verificarea din oficiu a legalităţii şi temeiniciei acesteia de către instanţa de control judiciar, fapt care rezultă din coroborarea dispoziţiilor art. 350, 300 ind. 1 şi art. 300 ind. 2 Cod procedură penală”, explică sursa citată.

Comisia de disciplină pentru judecători a subliniat că nu poate fi ignorat faptul că, prin sentinţa penală menţionată, dispunându-se şi menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor în condiţiile prevăzute de art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, măsură care se impune a fi de asemenea motivată de judecătorul care a pronunţat soluţia în dosar, pot fi consecinţe şi din perspectiva respectării dreptului consacrat prin art. 5 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului sub aspectul îndeplinirii condiţiei respectării normelor de drept interne în această materie.

În ceea ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările ulterioare, Comisia de disciplină pentru judecători a reţinut faptul că Lungu a refuzat să motiveze sentinţa penală nr. 321/22.12.2010 pronunţată în dosarul nr. 7202/1748/2010 al Judecătoriei Cornetu în care era exercitată calea de atac prevăzută de lege şi expira durata arestării preventive a trei inculpaţi, deşi a fost solicitată în acest sens la data de 17.02.2011. Această atitudine întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constând în refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu.

Existenţa acestei situaţii demonstrează că judecătorul nu a abordat sistematic lucrările pe care le are în redactare şi nu le-a motivat în ordinea urgenţei lor, ignorând astfel consecinţele deosebit de grave ce s-ar putea produce prin această abordare, spre exemplu în situaţia cauzelor penale cu inculpaţi arestaţi, sub aspectul constatării încetării de drept a măsurilor preventive dispuse.

Totodată, la data de 11 ianuarie 2011, judecătoarea Lungu a anunţat preşedintele instanţei că nu se poate prezenta la şedinţa de judecată din data de 14 ianuarie 2011 în care era planificată (cauze cu arestaţi), întrucât doreşte să-şi rezolve anumite probleme personale.

Întrucât, preşedintele instanţei, în convorbirea avută, i-a sugerat judecătorului să-şi rezolve în alt mod problemele, iniţial, Lungu a fost de acord să se prezinte la şedinţa de judecată, dar ulterior a depus certificatul de concediu medical din data de 11 inauarie 2011, pentru o durată de zece zile. Având în vedere situaţia creată, preşedintele judecătoriei a sesizat conducerea Tribunalului Bucureşti, pentru a dispune verificările necesare şi a amâna plata zilelor de concediu medical, conform art. 88 lit. a din OUG 150/2005.

Preşedintele Tribunalului Bucureşti a sesizat Casa de Asigurări de Sănătate, a apărării, ordinii publice, securităţii naţionale şi autorităţii judecătoreşti, în temeiul art. 51 din OUG nr. 158/2005, pentru a dispune controlul modului de acordare a concediului medical judecătorului Lungu Florescu Andreea Cătălina. Tribunalul Bucureşti a transmis răspunsul Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, prin care s-a arătat că certificatul medical a fost eliberat cu respectarea legislaţiei în materie, situaţie faţă de care nu se poate reţine în sarcina judecătorului faptul că absentat nemotivat de la serviciu în perioada 11.01.2011 – 20.01.2011.

După revenirea din concediul medical, la data de 8 februarie 2011, Lungu a formulat o cerere de concediu de odihnă pentru perioada 8 februarie – 11 februarie 2011, cerere ce a fost avizată favorabil de către preşedintele instanţei.

Ulterior zilelor de concediu astfel efectuate, Lungu a formulat, la data de 14 februarie 2011, o nouă cerere de concediu de odihnă, pentru zilele de 14, 15, 17 şi 23 februarie 2011. Cererea a fost avizată nefavorabil de către preşedintele instanţei pe motivul existenţei unui număr de 473 de hotărâri neredactate. Lungu nu s-a prezentat la sediul instanţei în datele de 14, 15 şi 17 februarie, fiind trecută astfel în condica de prezenţă şi în pontaj ca absent nemotivat în datele specificate anterior.

Comisia de disciplină pentru judecători a reţinut că fapta lui Lungu de a absenta nemotivat de la serviciu în zilele de 14, 15 şi 17 februarie 2011 întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

https://www.mediafax.ro/social/o-judecatoare-din-cornetu-exclusa-din-magistratura-pentru-neredactarea-a-489-de-hotarari-8860497

În aprecierea sancţiunii ce urmează a fi aplicată, Secţia pentru judecători în materie disciplinară a mai avut în vedere şi faptul că Lungu a mai fost sancţionată disciplinar prin Hotărârea nr. 9/J/25 iunie 2008 a Secţiei pentru judecători pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, aplicându-i-se sancţiunea „avertisment”, hotărârea fiind irevocabilă, urmare a respingerii recursului declarat prin decizia nr. 4/25 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 8241/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se în sarcina acesteia încălcarea cu rea credinţă a obligaţiilor care îi reveneau în exercitarea funcţiei, respectiv încălcarea normelor de procedură prevăzute de dispoziţiile art. 258 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă, de dispoziţiile art. 265 Cod procedură civilă şi de dispoziţiile art. 105 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Totodată, prin Hotărârea nr. 4/J/11 februarie 2009 a Secţiei pentru judecători în materie disciplinară s-a aplicat lui Lungu sancţiunea „excluderii din magistratură” pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, hotărârea fiind modificată prin decizia nr. 1 din data de 25 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 2486/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul înlocuirii sancţiunii excluderii din magistratură cu sancţiunea „diminuării indemnizaţiei de încadrare lunară brută cu 15% pe o perioadă de 3 luni”.

Pe cale de consecinţă, analizând aspectele prezentate în acţiunea disciplinară exercitată de Comisia de disciplină pentru judecători, Secţia pentru judecători în materie disciplinară şi-a însuşit concluziile Comisiei de disciplină pentru judecători şi a apreciat că faptele judecătoarei Andreea Cătălina Lungu reprezintă grave abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g), h), i) şi j) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratului.

[/column]

BEC: Alianta PSD+PC ramane pe primul loc

1 decembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Alianta PSD+PC ramane pe primul loc dupa ce au fost centralizate datele de la 99,62% dintre sectiile de vot.

Astfel, potrivit datelor comunicate la ora 18:00 de Biroul Electoral Central (BEC), la Camera Deputatilor PSD+PC a obtinut 33,09% din numarul total de voturi, urmata de PD-L cu 32,34%, PNL 18,57%, iar UDMR 6,18%. Celelalte partide nu au atins pragul de 5%.

La Senat PSD+PC conduce din nou cu 34,12% din totalul voturilor, PD-L 33,57%, PNL 18,75%, iar UDMR 6,41%. Din nou niciun alt partid nu a depasit pragul electoral de 5%.

Reprezentantul BEC a precizat ca nu se va mai face nicio alta comunicare in cursul zilei de luni, urmatoarele rezultate urmand sa fie anuntate marti, la ora 10:00. Tot in sedinta de marti vor fi discutate si cele noua contestatii depuse de reprezentantii PNL, PNG-CD si PSD+PC.

PD-L a castigat in Bucuresti

Biroul Electoral Municipal a anuntat, luni, la ora 18:00, rezultatele finale dupa numararea voturilor centralizate de la toate sectiile de votare din Capitala.

Astfel, PD-L a obtinut 37,55% din voturi pentru Camera Deputatilor si 38,37% pentru Senat, in timp ce PSD+PC a adunat 33,42% si respectiv 34,82%, iar PNL are 15,84% la Camera Deputatilor si 15,52% la Senat.

PD-L si PNL, pe primele locuri in votul diasporei

PD-L a obtinut, in strainatate, 46,88% de voturi pentru Senat si 46,60% din voturile pentru Camera Deputatilor, aflandu-se astfel pe primul loc in optiunile electorale ale diasporei, dupa centralizarea voturilor din 206 sectii de votare din cele 221 organizate in strainatate.

Partidul Democrat-Liberal a obtinut la Senat 9.781 dintre voturile romanilor din strainatate, adica 46,88%. A fost urmat de PNL cu 4.873 dintre voturi (23,35%) si de alianta PSD-PC cu 2.752 (13,19%). PRM a primit 6,48% dintre voturi (1.353), UDMR 5,66% (1.182 ) si PNG 3,23% (674).

Pentru Camera Deputatilor romanii din strainatate au ales in mare parte tot cu PD-L, pentru care au votat 9.759 de romani (46,6%). PNL a obtinut 20,45% din voturi (4.283) , alianta PSD-PC 14,82 % (3.105), UDMR 4,46% (972), PRM 4,44% (931) si PNG 3,08% (647).

In total, in strainatate, au votat 24.000 de romani, care vor fi reprezentanti de patru deputati si doi senatori.

Clauza abuziva in contractul de credit: actualizarea dobanzii. UPDATE. Textul integral

27 iunie 202328 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Valeriu Nicolae, profesor de istorie, a actionat in judecata Banca Romaneasca la care avea un credit pe motiv dobanda a fost marita discretinar, invocandu-se conditiile pietei.

Judecatoria Buzau a dat castig de cauza justitiabilului, hotararea ramanand irevocabila prin respingerea recursului de catre Tribunalul Buzau.

Valeriu Nicolae: „Clauza abuziva prevedea posibilitatea cresterii dobanzii, unilateral, de catre banca, in functie de fluctuatia pietei financiare. Nu stabilea, insa, un indice concret, precum indicele de inflatie sau dobanda de referinta BNR.”

UPDATE 27 octombrie 2008. Suntem in masura sa va prezentam textul integral al sentintei Judecatoriei Buzau. Sentinta este foarte bine motivata si excelent redactata. Ea a ramas irevocabila prin respingerea recursului de catre Tribunalul Buzau.

* * * * *

„DOSAR NR. 5812/200/2007

ROMANIA

JUDECATORIA BUZAU – SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 5766

SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 17.10.2007

PRESEDINTE: UTA MARCELA

GREFIER: ENE MARIA

Pe rol fiind solutionarea actiunii civile avand ca obiect plangere contraventionala formulata de agent constatator OFICIUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR, cu sediul in municipiul Buzau, cartier Bazar, bloc 4C, parter, judetul Buzau, in contradictoriu cu contravenienta BANCA [anonimizat] – SUCURSALA BUZAU, cu sediul in municipiul Buzau, strada Unirii, bloc 13 A-B, judetul Buzau si persoana vatamata NVT, cu domiciliul in municipiul Buzau, judetul Buzau.

Prezenta si dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 12.10.2007 si au fost consemnate in incheierea de sedinta din acea data, cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronuntarea pentru astazi 19.10.2007 si in urma deliberarii a pronuntat urmatoarea hotarare.

JUDECATA

Deliberand asupra prezentei cauze, instanta constata:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau sub nr. 5812/200 din data de 18.07.2007, Oficiul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Buzau a inantat spre competenta solutionare procesul- verbal de constatare nr.195/284 din 12.07.2007, incheiat de inspector [anonimizat], prin care se constata ca art. 7 alin. 2 din contractul de credit bancar nr.*/01.06.2005 incheiat intre Banca [anonimizat] Sucursala Buzau, in calitate de imprumutator si NVT, in calitate de imprumutat, incalca prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000, fiind o clauza abuziva.

In aceste conditii, in baza art. 12 din actul normativ anterior mentionat, organul constatator a inaintat procesul-verbal instantei spre solutionare.

Prin sesizarea adresata OJPC Buzau, partea vatamata a relatat conditiile in care a incheiat contractul si modul in care a luat la cunostina de majorarea dobanzii.

Acesta a sustinut ca prevederea contractuala din art. 7.2 constituie o clauza abuziva, astfel cum este aceasta definita de Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, art. 4, conform caruia: „O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens”.

A aratat ca sunt intrunite conditiile legale ca aceasta clauza sa fie declarata abuziva, intrucat dumnealui are calitatea de consumator, in sensul definit de lege, iar banca de comerciant, contractul incheiat fiind unul standard. In Anexa la lege sunt enumerate acele prevederi contractuale care sunt considerate clauze abuzive, la litera a), fiind stipulate acele dispozitii contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica, in mod unilateral, clauzele contractuale, fara a avea un motiv specificat in contract si acceptat de consumator prin semnarea acestuia, situatie incidenta in cazul de fata.

A subliniat ca in momentul in care a incheiat acest contract, a actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu banca. Nu a avut posibilitatea sa negocieze nicio clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca. De asemenea, nu i-au fost explicate clauzele contractuale. Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze.

Caracterul flagrant abuziv al acestei clauze, precum si aplicarea, cu rea-credinta a acesteia, sunt ilustrate, in acest caz particular, de modalitatea in care s-a derulat acest contract. Pana la data de 17.04.2007, platise, peste obligatiile de plata ce-i reveneau, suma cumulata de 13,04 Euro; cu toate acestea, la aceeasi data figura, in evidentele bancii, cu o restanta de 0,38 Euro. Fata de starea de fapt expusa anterior, inseamna ca imediat dupa ce i-a majorat dobanda la 10%, aceasta i-a fost, inca o data, majorata la 11,50%, ceea ce a facut sa creasca valoarea obligatiei lunare de plata.

Oricum, in punerea in aplicare a clauzei abuzive care permitea majorarea dobanzii, Banca a incalcat in mod manifest prevederile contractuale. Daca la prima majorare, a fost notificat, nu a fost insa chemat sa semneze un nou grafic de rambursare, astfel cum dispune art. 3.3 din contract. De asemenea, din interpretarea textului contractual anterior invocat, reiese ca acest contract se poate considera modificat (in sensul ca imprumutatului ii revine o alta obligatie de plata decat cea initial tabilita) doar in momentul in care ambele parti contractante au convenit asupra unui nou grafic de rambursare, semnandu-l. Prin urmare, aceasta modificare a dobanzii nu-i este opozabila, insa a fost nevoit sa o achite datorita reglementarilor interne ale bancii, in aceasta maniera evitand aplicarea unor sanctiuni cu repercusiuni grave asupra sa: penalitati, introducerea in Banca de Credit si imposibilitatea contractarii altui credit, rezilierea acestui contract cu obligarea la rambursarea anticipata imediata a soldului, etc.

Ulterior, Banca a modificat din nou dobanda, majorand-o de la 10% la 11,50% , fara sa-l notifice in acest sens si fara a semna un nou grafic de rambursare.

Atitudinea Bancii manifestata prin inserarea acestei clauze abuzive coroborata cu modalitatea de punere in aplicare a acestei prevederi contractuale (fara a respecta macar clauzele stipulate de aceasta in contract, majorarea intr-un timp foarte scurt a dobanzii cu 1,75 procente, in conditiile in care in prezent acorda credite in Euro pentru nevoi personale cu o dobanda de 8,5%) atrage raspunderea contraventionala a acesteia.

In raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 193/2000 („Controlul respectarii dispozitiilor prezentei legi se face de reprezentantii imputerniciti ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor…”), a sesizat Oficiul pentru Protectia Consumatorilor Buzau.

In urma verificarilor efectuate, in aplicarea art. 11 din actul normativ anterior mentionat, s-a incheiat un proces-verbal de constatare nr. 195/284 / 12.07.2007 prin care s-a constatat faptul ca in contractul incheiat de partea vatamata cu banca este inserata clauza de la art. 7.2 care contravine prevederilor art.4 alin.1 din Legea nr. 193/2000. Acest proces-verbal este semnat de catre reprezentantul legal al bancii, care a declarat ca nu are obiectiuni de formulat.

Art. 15 alin. 1 statueaza ca incalcarea interdictiei stipulate la art. 1 alin. 3 (Se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.) consituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 200 lei la 1000 lei. Prin derogare de la dispozitiile de drept comun in materie contraventionala, nu organul constatator este in drept sa aplice sanctiunea, ci, potrivit art. 13 alin.1 din lege, instanta de judecata, este aceea care aplica sanctiunea, dispunand totodata, sub sanctiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, in masura in care contractul ramane in fiinta, sau desfiintarea acelui contract cu daune interese, dupa caz.

Agentul constatator arata ca, sunt intrunite elementele constitutive ale contraventiei reglementate in art. 15 alin. 1 din lege, in sensul ca, astfel cum a dezvoltat anterior, in contract a fost stipulata o clauza abuziva, incalcandu-se in acest mod prevederile imperative ale legii. Avand in vedere caracterul continuu al acestei contraventii, clauza abuziva producandu-si efectele si in prezent, in ceea ce priveste sanctiunea ce urmeaza a fi aplicata, fata de limitele de sanctiune extrem de mici, sunt de parere ca se impune aplicarea unei amenzi contraventionale orientate spre maximul special prevazut de lege.

A solicitat, de asemenea, sa se inlaturate clauza abuziva inserata in art. 7 alin. 2 din contract, in conditiile art. 6-7 din Legea nr. 193/2000, urmand ca acest contract sa se deruleze in continuare, insa cu dobanda initiala de 9,75% pe an si sa se dispuna obligarea SC Banca [anonimizat] la modificarea dobanzii (ex tunc, de la data de 27.06.2006 si ex nunc, pana la incetarea raporturilor contractuale), potrivit graficului initial de rambursare – iar sumele platite in plus ca urmare a modificarii abuzive a dobanzii ( 35,08 Euro conform graficului alaturat, la care se adauga 2 Euro, platiti ca urmare a notificarii) trebuind sa fie imputate asupra debitelor urmatoare, sub sanctiunea unei amenzi civile de 50 lei pe zi de intarziere.

Banca [anonimizat], in temeiul art. 115-118 Cod procedura civila a formulat intampinare prin care a solicitat anularea ca neintemeiat a procesului verbal de constatare nr.195/284 din 12.07.2007, incheiat de [anonimizat], inspector, prin care s-a constatat ca una din clauzele contractului de credit, si anume cea prevazuta de art.7 pct.2, incalca art.4 pct.1 din Legea nr.193/2000.

A aratat ca, potrivit art. 78 din Legea nr. 296/2004, o clauza contractuala va fi considerata abuziva, daca sunt indeplinite cumulative, urmatoarele conditii:

1. clauza nu a fost negociata cu clientul/consummator, adica aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv;

2. incalca exigentele bunei-credinte;

3. clauza nenegociata, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor datorita efectului pe care il imprima contractului respectiva clauza.

Clauza prevazuta la art. 7 pct. 2 din contractul de credit are urmatorul continut: „In cazul in care evolutia pietei monetar financiare justifica o astfel de masura, Banca va putea modifica unilateral procentul de dobanda curenta contractuala”.

Mai arata banca faptul ca toate institutiile financiar bancare tin cont si sunt influentate in stabilirea dobanzii de politica Bancii Nationale a Romaniei, care stabileste rata dobanzii de referinta si ratele medii ale dobanzii pe piata interbancara conform circularei emise de aceasta nr. 3/01.02.2002, si de asemenea au relevanta in stabilirea dobanzii privind cursurile plietei valutare.

De asemenea, imprumutantul (consumatorul) a fost informat, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de banca, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala intre produsele si serviciile oferite, in conformitate cu interesele lui economice. Mentioneaza ca nu sunt intrunite conditiile pentru ca o clauza sa fie catalogata drept abuziva deoarece clauza citata nu incalca exigentele bunei credinte, intrucat dobanda fiind fluctuanta, aceasta putea sa aiba si un curs descendent, nu doar ascendent.

In consecinta, nu se poate sustine reaua-credinta a bancii prin inserarea respectivei clauze, aceasta fiind o practica generalizata la nivelul institutiilor finaciar bancare, mai ales ca Banca [anonimizat] nu detine nicio pozitie de monopol pe aceasta piata.

In dovedirea intampinarii a depuse in copie xerox contractul de credit bancar nr. */01.06.2005.

OFICIUL JUDETEAN pentru PROTECTIA CONSUMATORILOR BUZAU a formulat note de raspuns fata de intampinarea depusa de petenta, si a aratat ca in contractul de credit este inserata o clauza abuziva, motivat de faptul ca in art. 7 pct. 2 se prevede ca imprumutatorului are dreptul de a modifica unilateral dobanda. In atare situatie, modificarea dobanzii nu este raportata la un indicator precis, individualizat, aceasta fiind precizata generic si anume „evolutia pietei monetar financiare”, ori se stie fara tagada ca piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care te raportezi.

Sunt situatii in care te raportezi la dobanda de referinta a Bancii Centrale Europene si aceasta este in scadere, cu toate ca in acelasi timp dobanda de referinta a Bancii SUA este in crestere. Aceasta clauza fara, indicator precis stabilit, da posibilitatea bancii de a modifica dobanda numai asa cum doreste acesta.

Mai mult tot in cuprinsul contractului de creditare la art. 3 alin. 3 se specifica „in cazul modificarii duratei creditului si/sau a obligatiilor de plata lunare in sensul diminuarii/majorarii acestora ca urmare a unor plati anticipate din credit/modificari ale nivelului dobanzii, graficul de rambursare modificat si agreat de ambele parti are efect automat modificarea corespunzatoare a contractului”.

Aceasta clauza contravine flagrant cele prevazute de art.7 pct. 2, in sensul ca modificarea va putea opera doar atunci cand este agreata de ambele parti.

Avand in vedere prevederile Legii nr. 193/2000 incidenta in cauza consideram ca in contractul de credit exista clauze abuzive conform prevederilor acestui act normativ si in consecinta solicita aplicarea prevederilor art.13 alin.1 si art.15 alin.1 din actul normativ mai sus amintit.

La dosar au fost depuse de catre partea vatamata NVT, in copie xerox, urmatoarele inscrisuri: procesul verbal de constatare nr. 195/284 din data de 12-07-2007 incheiat de OJPC Buzau (filele 4-6), contractul de credit nr. */01.06.2002 (filele 7-10), graficul de rambursare (fila 21), tabel privind situatia platilor efectuate (filele 22-23), adresa emisa de Banca [anonimizat] Buzau catre NVT (fila 24), notificarea nr. 1/10.05.2007 emisa de EOS KSI Romania SRL (fila 25), un set de foi de varsamant si buletine se schimb valutar (filele 26-48).

In raport de intampinarea formulata de Banca [anonimizat] Sucursala Buzau, partea vatamata NVT a formulat precizari, invederand urmatoarele:

1. clauza nu a fost negociata direct cu consumatorul, intrucat contractul incheiat este unul de adeziune, in care clauzele sunt dinainte stabilite de catre imprumutator, singurele elemente de diferentiere intre acestea fiind suma imprumutata si data scadenta;

2. reaua-credinta a bancii rezida in enuntarea intentionat lacunara a conditiilor in care dobanda poate fi modificata unilateral, fara a circumstantia in niciun mod aceste conditii, decizia acesteia fiind discretionara si imposibil de controlat de catre consumator;

3. reaua-credinta a bancii s-a manifestat si prin maniera de punere in aplicare a acestei clauze, prin incalcarea a altor clauze incluse chiar de catre aceasta in contract, precum si prin faptul ca dobanda a crescut semnificativ intr-un interval scurt de timp (existand in continuare pericolul de crestere), atingand un nivel foarte ridicat in raport de cel practicat la aceeasi data de respectiva banca;

4. s-a creat un dezechilibru semnificativ in ceea ce ilpriveste, intrucat dobanda a crescut cu 1,75 procente fara ca acesta sa aiba posibilitatea sa verifice baza reala a acestei cresteri, existand pericolul ca aceasta sa creasca in aceeasi maniera fara ca dumnealui sa poata verifica, precum si faptul ca a fost expus riscului de a fi introdus in Biroul de Credit si Centrala Riscurilor Bancare, fara sa aiba nicio vina in derularea raporturilor contractuale, fapt de natura sa il afecteze economic si moral;

5. nu se pune problema daca banca ocupa sau nu o pozitie dominanta pe piata, intrucat in acest cadru procesual este supus analizei raportul comerciant-consumator, sub aspectul respectarii drepturilor consumatorului, iar nu raportul dintre Banca Romaneasca SA si alti comerciati, sub aspectul respectarii normelor care disciplineaza dreptul concurential.

De asemeanea, a invederat ca fata de atitudinea adoptata de comerciant, raporturile contractuale nu se mai pot derula in limite normale, motiv pentru care, in temeiul art. 7 din Legea nr. 193/2000 a solicitat rezilierea contractului de credit bancar nr. */01.06.2005, ceea ce presupune incetarea efectelor acestuia pentru viitor. In aceste conditii, considera ca, la data judecatii ar trebui sa returneze suma de 1466,60 EURO (obtinuta astfel: din soldul de 1509,79 EURO existent la data de 22.10.2007 – luand in calcul ca a achitat si debitul scadent pe aceasta data – a scazut suma platita in plus, peste ratele stabilite conform graficului initial, singur care ii este opozabil, in valoare de 43,19 Euro; fiind vorba de o reziliere, iar nu de o rambursare anticipata, nu se aplica, in acest caz, comision).

Nu a solicitat daune, ci doar cheltuieli de judecata.

Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele:

In fapt, pe data de 01.06.2005, intre partea vatamata NVT, in calitate de imprumutat, si BANCA [anonimizat] – Sucursala Buzau, in calitate de imprumutator, s-a incheiat contractul de credit bancar nr. */01.06.2005, pentru suma de 2550 Euro, nevoi personale, urmand a fi rambursat in 60 luni (art. 1-3 din contract).

Ca urmare a contractului, s-a fixat o obligatie lunara de plata in cuantum de 53,89 euro (rata + dobanda). Potrivit art. 7.1 din contract, dobanda curenta contractuala la creditul acordat este de 9,75% pe an. Art. 7.2 stipuleaza ca „in cazul in care evolutia pietei monetar financiare justifica o astfel de masura, Banca va putea modifica unilateral procentul de dobanda curenta contractuala”, iar in virtutea art.7.3, „modificarea nivelului dobanzii curente se comunica imprumutatorului prin notificare scrisa cu confirmare de primire”.

In contractul incheiat este inserata si clauza (art. 3.3), conform careia „in cazul modificarii duratei creditului si/sau a obligatilor de plata lunare in sensul diminuarii/majorarii acestora ca urmare a unor plati anticipate din credit/modificari ale nivelului dobanzii, graficul de rambursare modificat si agreat de ambele parti are ca efect modificarea corespunzatoare a contractului”.

Imprumutatorul a modificat succesiv dobanda de la 9,75% la 10% si apoi, in scurt timp, de la 10% la 11,50%, prima data notificandu-l pe imprumutat, iar ulterior fara a-l notifica, in ambele cazuri insa fara a incheia un nou grafic de rambursare.

Imprumutatul a aflat de a doua majorare a dobanzii prin notificarea nr. 1/10.05.2007 emisa de EOS KSI Romania SRL, prin care era anuntat ca la data de 10.05.2007 inregistreaza catre Banca [anonimizat] o restanta de 0,38 rata credit si 1 Euro comision, sume pe care, daca nu le achita in termen de maxim 5 zile calendaristice de la data primirii, se vor lua fata de dansul masurile prevazute in contract si va fi raportat la Biroul de Credit si Centrala Riscurilor Bancare.

Acest contract de credit bancar intra sub incidenta Legii nr. 193/2000, intrucat imprumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant. Aceste prevederi legale sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale Statelor membre in materie de credit destinat consumului, art. 1 pct. 2 lit.a si b.

Instanta constata ca, fara putinta de tagada, clauza inserata la articolul 7 pct. 2 din contract constituie o clauza abuziva in sensul legii, aceasta incalcand prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

In momentul in care a fost incheiat acest contract, consumatorul a actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu banca. Contractul incheiat este unul de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de catre imprumutator, fara a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze. Consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nicio clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca. Conform art. 4 alin.ultim din Legea nr. 193/2000, bancii ii revenea obligatia de a dovedi ca a negociat in mod direct aceasta clauza cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.

Prin necircumstantierea in nici un mod a elementelor care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator. Aceasta clauza care da dreptul imprumutatorului de a modifica unilateral dobanda nu este raportata la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind mentionat generic drept „evolutia pietei monetar financiare”, fiind de netagaduit ca piata financiara evolueaza diferit in functie de indicele la care te raportezi. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea imprumutatorului, servind doar intereselor acestuia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.

Aceasta clauza contravine si legislatiei comunitare, incalcand prevederile art. 3 si 4 din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale Statelor membre in materie de credit destinat consumului.

In cauza sunt intrunite elementele constitutive ale contraventiei reglementate in art. 15 alin.1 din lege, in sensul ca, astfel cum am dezvoltat anterior, in contract a fost stipulata o clauza abuziva, incalcandu-se in acest mod prevederile imperative ale legii. Avand in vedere caracterul continuu al acestei contraventii, clauza abuziva producandu-si efectele si in prezent, in ceea ce priveste sanctiunea ce urmeaza a fi aplicata, fata de limitele fixate de legiuitor, instanta urmeaza sa aplice o sanctiune cu amenda contraventionala in cuantum de 600 lei.

Fata de solicitarea persoanei vatamate de a se dispune rezilierea contractului de credit bancar, in acord cu prevederile art. 7 din Legea nr. 193/2000 si dezideratele fixate prin Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale Statelor membre in materie de credit destinat consumului, Directiva 90/88/CEE a Consiliului din 22 februarie 1990 de modificare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale Statelor membre in materie de credit destinat consumului, respectiv Directiva 98/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 1998 de modificare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale Statelor membre in materie de credit destinat consumului, in sensul prevalentei drepturilor si interesului consumatorului in raport cu cele ale imprumutatorul, instanta va admite aceasta cerere si va dispune rezilierea contractului.

Instanta are, de asemenea, in vedere si faptul ca dobanda este un element esential intr-un contract de credit bancar, orice clauza nelegala cu incidenta asupra dobanzii, afectand insasi normala derulare a raporturilor contractuale. In raport de prevederile contractuale, instanta retine ca, in ipoteza in care acest contract s-ar derula in continuare, se mentine pericolul lezarii drepturilor si intereselor consumatorului prin majorarea indirecta a dobanzii anuale efective, potrivit art. 7 pct.5 din contract.

Instanta va dispune repunerea partilor in situatia anterioara. Fiind in prezenta unui contract cu executare succesiva, rezilierea isi produce efecte numai pentru viitor, aceasta reziliere se traduce prin obligarea consumatorului sa returneze catre imprumutator suma de 1466,60 EURO calculata la data pronuntarii. Aceasta suma a fost obtinuta astfel: din soldul de 1509,79 EURO existent la data de 22.10.2007, stabilit conform graficului initial semnat si agreat de ambele parti contractante se scade suma platita in plus, peste ratele stabilite conform graficului initial, singurul opozabil acestuia, in valoare de 43,19 Euro, inclusiv suma de 1,38 Euro achitata potrivit notificarii, suma nedatorata intrucat imprumutatul nu era in culpa; fiind vorba de o reziliere, iar nu de o rambursare anticipata, nu se aplica, in acest caz, comision. Sumele platite sunt dovedite cu foile de varsamant depuse la dosarul cauzei. Daca pana la rezilierea efectiva, consumatorul isi va achita ratele in continuare, aceste debite se vor scadea din suma anterior calculata.

In ceea ce priveste cererea accesorie formulata de partea vatamata de a obliga contravenienta la cheltuieli de judecata, discutata in conditii de contradictorialitate si oralitate, instanta o va admite si va dispune obligarea contravenientei la 1500 lei catre NVT.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite sesizarea.

Mentine procesul-verbal de constatare nr. 195/284 din data de 12.07.2007 incheiat de inspector [anonimizat] din cadrul Oficiului Judetean pentru Protectia Consumatorului Buzau.

Constata ca art. 7 alin. 2 din contractul de credit bancar nr. */01.06.2005 constituie o clauza abuziva in sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.

Constata ca fapta SC BANCA [anonimizat] – Sucursala Buzau de a insera in cadrul contractului de credit bancar nr. */01.06.2005 clauza de la art. 7 pct. 2 constituie contraventia prevazuta de art. 15 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000.

Aplica o amenda contraventionala in cuantum de 600 lei contravenientei SC BANCA [anonimizat] – Sucursala Buzau, cu sediul in str. Unirii, bl. 13 A-B, parter, inmatriculata in Registrul Comertului sub nr. [anonimizat], CUI [anonimizat], reprezentant legal [anonimizat], CNP [anonimizat].

Dispune rezilierea contractului de credit bancar nr. */01.06.2005 incheiat intre SC BANCA [anonimizat], in calitate de creditor, si NVT, cu domiciliul in Buzau, jud. Buzau, [anonimizat] in calitate de imprumutat.

Dispune repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului si obliga imprumutatul sa restituie catre banca suma de 1466,60 Euro.

Obliga contravenienta SC BANCA [anonimizat] – Sucursala Buzau la cheltuieli de judecata in cuantum de 1500 lei catre partea vatamata NVT.

Definitiva.

Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 17.10.2007.

Sursa principala