Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) intentioneaza sa împrumute 50 de milioane euro de la Trezorerie pentru a efectua toate platile restante catre pagubitii FNI, potrivit presedintelui AVAS, Mircea Ursache.
“Urmeaza sa prezint un memorandum în aceasta problema Guvernului, iar daca va fi aprobat este foarte bine
Mai mult de 280 de autoturisme care încurcau circulaţia în sectorul 6 al Capitalei, fiind parcate neregulamentar, au fost ridicate de la începutul
lunii februarie de agenţii Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară. Agenţii Poliţiei Comunitare împreună cu Brigada de Poliţie Rutieră şi firma specializată au ridicat, de la începutul lunii februarie, 285 de autoturisme parcate neregulamentar în sectorul 6.
De asemenea, săptămâna trecută, reprezentanţii municipalităţii au desfăşurat o serie de controale privind respectarea normelor de salubrizare şi igienizare, precum şi a celor privind regimul deşeurilor. Astfel, s-au aplicat 224 de amenzi contravenţionale în valoare de peste 60.000 de lei, au fost aplanate 43 de strări conflictuale şi s-au confiscat bunuri în valoare de 375 de lei
Haideti sa atacam aceste abuzuri
Judecatorii au respins definitiv recursul prin care Primaria Capitalei cerea ca pasajul sa fie declarat de utilitate publica. Argumentul instantei: doar Parlamentul putea cere acest statut.
Marti, Curtea de Apel Bucuresti a confirmat definitiv decizia din aprilie 2008 a Tribunalului Bucuresti, conform careia pasajul Basarab nu este de utilitate publica, astfel încât Primaria Capitalei nu mai poate face exproprieri în zona pentru continuarea lucrarilor
Restantele romanilor la credite au ajuns la 2,865 miliarde lei (719 milioane euro) la finalul lui 2008, in crestere de 2,6 ori fata de decembrie 2007,
ponderea datoriilor neplatite in volumul total al imprumuturilor acordate dublandu-se in aceeasi perioada. Jucatorii din piata colectarii de creante consultati de Wall-Street anunta luni grele in care colectarea debitelor se va face cu mari dificultati
Art. 1. – (1) Persoanele fizice si persoanele juridice care urmaresc desfasurarea unor activitati de interes general sau in interesul unor colectivitati ori, dupa caz, in interesul lor personal nepatrimonial pot
constitui asociatii ori fundatii in conditiile prezentei ordonante.
(2) Asociatiile si fundatiile constituite potrivit prezentei ordonante sunt persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial.
(3) Partidele politice, sindicatele si cultele religioase nu intra sub incidenta prezentei ordonante.
Art. 2. – Prezenta ordonanta are ca scop crearea cadrului pentru:
a) exercitarea dreptului la libera asociere;
b) promovarea valorilor civice, ale democratiei si statului de drept;
c) urmarirea realizarii unui interes general, local sau de grup;
d) facilitarea accesului asociatiilor si fundatiilor la resurse private si publice;
e) parteneriatul dintre autoritatile publice si persoanele juridice de drept privat fara scop patrimonial;
f) respectarea ordinii publice.
Art. 3. – Actele juridice de constituire a asociatiilor si fundatiilor, incheiate in conditiile prezentei ordonante, sunt guvernate de legea civila.
CAPITOLUL II
Infiintarea asociatiilor si a fundatiilor
Secţiunea 1
Constituirea si inscrierea asociatiei
Art. 4. – Asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei intelegeri, pun in comun si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele sau aportul lor in munca pentru realizarea unor activitati in interes general, al unor colectivitati sau, dupa caz, in interesul lor personal nepatrimonial.
Art. 5. – (1) Asociatia dobandeste personalitate juridica prin inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul.
(2) In temeiul dreptului constitutional la asociere, persoanele fizice se pot asocia fara a constitui o persoana juridica atunci cand realizarea scopului propus permite aceasta.
Art. 6. – (1) In vederea dobandirii personalitatii juridice, membrii asociati incheie actul constitutiv si statutul asociatiei, in forma autentica sau atestata de avocat.
(2) Actul constitutiv cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute:
a) datele de identificare a membrilor asociati: numele sau denumirea si, dupa caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) exprimarea vointei de asociere si precizarea scopului propus;
c) denumirea asociatiei;
d) sediul asociatiei;
e) durata de functionare a asociatiei – pe termen determinat, cu indicarea expresa a termenului, sau, dupa caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul initial al asociatiei; activul patrimonial, in valoare de cel putin un salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociatiei, este alcatuit din aportul in natura si/sau in bani al asociatilor. In cazul aportului in natura, forma autentica a actului constitutiv si a statutului este obligatorie;
g) componenta nominala a celor dintai organe de conducere, administrare si control ale asociatiei;
h) persoana sau, dupa caz, persoanele imputernicite sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice;
i) semnaturile membrilor asociati.
(3) Statutul cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute:
a) elementele prevazute la alin. (2), cu exceptia celor precizate la lit. g) si h);
b) precizarea scopului si a obiectivelor asociatiei;
c) modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat;
d) drepturile si obligatiile asociatilor;
e) categoriile de resurse patrimoniale ale asociatiei;
f) atributiile organelor de conducere, administrare si control ale asociatiei;
g) destinatia bunurilor, in cazul dizolvarii asociatiei, cu respectarea dispozitiilor art. 60.
Art. 7. – (1) Oricare dintre membrii asociati, pe baza imputernicirii date in conditiile art. 6 alin. (2) lit. h), poate formula o cerere de inscriere a asociatiei in Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala urmeaza sa-si aiba sediul.
(2) Cererea de inscriere va fi insotita de urmatoarele documente:
a) actul constitutiv;
b) statutul asociatiei;
c) actele doveditoare ale sediului si patrimoniului initial;
d) dovada disponibilitatii denumirii eliberata de Ministerul Justitiei sau, dupa caz, refuzul motivat al eliberarii acesteia.
(3) Este interzisa utilizarea in denumirea asociatiei a unor sintagme sau cuvinte susceptibile sa creeze confuzie cu denumirea unor autoritati sau institutii publice de interes national ori local.
(4) In cazul nerespectarii dispozitiilor alin. (3), Ministerul Justitiei va refuza motivat eliberarea dovezii disponibilitatii denumirii.
– Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 305/2008.
Art. 8. – (1) Asociatia devine persoana juridica din momentul inscrierii ei in Registrul asociatiilor si fundatiilor.
(2) In termen de 3 zile de la depunerea cererii de inscriere si a documentelor prevazute la art. 7 alin. (2) judecatorul desemnat de presedintele instantei verifica legalitatea acestora si dispune, prin incheiere, inscrierea asociatiei in Registrul asociatiilor si fundatiilor.
(21) In cadrul procedurii de verificare a legalitatii cererii de inscriere si a documentelor prevazute la art. 7 alin. (2), judecatorul desemnat de presedintele instantei verifica respectarea dispozitiilor art. 7 alin. (3) si poate dispune, prin incheiere motivata, inscrierea asociatiei in Registrul asociatiilor si fundatiilor, chiar daca exista un refuz motivat al Ministerului Justitiei de a elibera dovada disponibilitatii denumirii, pe care il apreciaza ca neintemeiat.
(3) Odata cu efectuarea inscrierii, incheierea prin care s-a dispus inscrierea se comunica din oficiu, pentru evidenta fiscala, organului financiar local in a carui raza teritoriala se afla sediul asociatiei, cu mentionarea numarului de inscriere in Registrul asociatiilor si fundatiilor.
Art. 9. – (1) In cazul in care cerintele legale pentru constituirea asociatiei nu sunt indeplinite, judecatorul, la expirarea termenului prevazut la art. 8 alin. (2), il va cita, in camera de consiliu, pe reprezentantul asociatiei, punandu-i in vedere, in scris, sa remedieze neregularitatile constatate.
(2) Daca neregularitatile constatate privesc dispozitiile art. 40 alin. (2) din Constitutie, pentru termenul fixat va fi citat si parchetul de pe langa instanta sesizata, caruia i se vor comunica, in copie, cererea de inscriere, impreuna cu actul constitutiv si statutul asociatiei. In acest caz punerea concluziilor de catre procuror este obligatorie.
Art. 10. – (1) In situatia in care, la termenul fixat, neregularitatile sunt inlaturate, judecatorul, ascultand si concluziile procurorului, daca este cazul, va lua act despre aceasta prin incheiere, dispunand inscrierea asociatiei in Registrul asociatiilor si fundatiilor.
(2) In cazul in care neregularitatile nu au fost inlaturate sau, desi legal citat, reprezentantul asociatiei lipseste in mod nejustificat, judecatorul va respinge cererea de inscriere prin incheiere motivata.
(3) Incheierile prevazute in acest articol se vor pronunta in cel mult 24 de ore de la inchiderea dezbaterilor si se vor redacta in termen de cel mult 48 de ore de la pronuntare.
Art. 11. – (1) Incheierile de admitere sau de respingere a cererii de inscriere sunt supuse numai recursului.
(2) In cazul in care procurorul nu a participat la solutionarea cererii, parchetului pe de langa instanta sesizata i se vor comunica si copii de pe actul constitutiv si de pe statutul asociatiei, impreuna cu incheierea de admitere ori de respingere a cererii de inscriere, dupa caz.
(3) Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la data pronuntarii, pentru cei care au fost prezenti, si de la data comunicarii, pentru cei care au lipsit.
(4) Recursul se solutioneaza cu citarea partilor, in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere. Dispozitiile art. 10 alin. (3) cu privire la pronuntarea si redactarea hotararii se aplica in mod corespunzator.
Art. 12. – (1) Inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor, in conformitate cu art. 8, se efectueaza in ziua ramanerii irevocabile a incheierii de admitere, eliberandu-se, la cerere, reprezentantului asociatiei sau mandatarului acesteia, un certificat de inscriere care va cuprinde: denumirea asociatiei, sediul acesteia, durata de functionare, numarul si data inscrierii in Registrul asociatiilor si fundatiilor.
(2) In relatiile cu tertii dovada personalitatii juridice se face cu certificatul de inscriere.
Art. 13. – (1) Asociatia isi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un numar minim de 3 membri, organe de conducere proprii si un patrimoniu distinct de cel al asociatiei.
(2) Filialele sunt entitati cu personalitate juridica, putand incheia, in nume propriu, acte juridice in conditiile stabilite de asociatie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot incheia acte juridice de dispozitie, in numele si pe seama asociatiei, numai pe baza hotararii prealabile a consiliului director al asociatiei.
(3) Filiala se constituie prin hotararea adunarii generale a asociatiei. Personalitatea juridica se dobandeste de la data inscrierii filialei in Registrul asociatiilor si fundatiilor.
(4) In vederea inscrierii filialei, reprezentantul asociatiei va depune cererea de inscriere, impreuna cu hotararea de constituire a filialei, statutul, actul constitutiv, actele doveditoare ale sediului si patrimoniului initial ale acesteia, la judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala urmeaza sa-si aiba sediul filiala. Dispozitiile art. 6 si ale art. 9-12 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Art. 131. – (1) Asociatia isi poate constitui sucursale, ca structuri teritoriale fara personalitate juridica.
(2) Sucursalele se constituie prin hotarare a adunarii generale.
(3) Sucursalele desfasoara activitatile date in competenta lor de catre asociatie.
Art. 14. – Daca asociatia, prin natura scopului sau obiectivelor propuse, urmeaza sa desfasoare activitati pentru care, potrivit legii, sunt necesare autorizatii administrative prealabile, aceste activitati nu vor putea fi initiate, sub sanctiunea dizolvarii pe cale judecatoreasca, decat dupa obtinerea autorizatiilor respective.
Secţiunea a 2-a
Constituirea si inscrierea fundatiei
Art. 15. – (1) Fundatia este subiectul de drept infiintat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act juridic intre vii ori pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, in mod permanent si irevocabil, realizarii unui scop de interes general sau, dupa caz, al unor colectivitati.
(2) Activul patrimonial initial al fundatiei trebuie sa includa bunuri in natura sau in numerar, a caror valoare totala sa fie de cel putin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundatiei.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), in cazul fundatiilor al caror scop exclusiv, sub sanctiunea dizolvarii pe cale judecatoreasca, este efectuarea operatiunilor de colectare de fonduri care sa fie puse la dispozitia altor asociatii sau fundatii, in vederea realizarii de programe de catre acestea din urma, activul patrimonial initial poate avea o valoare totala de cel putin 20 de ori salariul minim brut pe economie.
Art. 16. – (1) In vederea dobandirii personalitatii juridice, fondatorul sau, dupa caz, fondatorii incheie actul constitutiv si statutul fundatiei, in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Actul constitutiv al fundatiei cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute:
a) datele de identificare a fondatorului sau, dupa caz, a fondatorilor: numele sau denumirea si, dupa caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) scopul fundatiei;
c) denumirea fundatiei;
d) sediul fundatiei;
e) durata de functionare a fundatiei – pe termen determinat, cu indicarea expresa a termenului sau, dupa caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul initial al fundatiei;
g) componenta nominala a celor dintai organe de conducere, administrare si control ale fundatiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
h) persoana sau persoanele imputernicite sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice;
i) semnaturile fondatorului sau, dupa caz, ale fondatorilor.
(3) Statutul cuprinde, sub sanctiunea nulitatii absolute:
a) elementele prevazute la alin. (2), cu exceptia celor de la lit. g) si h);
b) explicitarea scopului si a obiectivelor fundatiei;
c) categoriile de resurse patrimoniale ale fundatiei;
d) atributiile organelor de conducere, administrare si control ale fundatiei;
e) procedura de desemnare si de modificare a componentei organelor de conducere, administrare si control, pe parcursul existentei fundatiei;
f) destinatia bunurilor, in cazul dizolvarii fundatiei, cu respectarea dispozitiilor art. 60.
Art. 17. – (1) Fundatia dobandeste personalitate juridica prin inscrierea sa in Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul.
(2) Cererea de inscriere va fi insotita de urmatoarele documente:
a) actul constitutiv;
b) statutul;
c) acte doveditoare ale sediului si patrimoniului initial.
d) dovada disponibilitatii denumirii eliberata de Ministerul Justitiei sau, dupa caz, refuzul motivat al eliberarii acesteia.
(3) Dispozitiile art. 7 alin. (1), (3) si (4), ale art. 8-12 si ale art. 14 se aplica in mod corespunzator.
Art. 18. – (1) Fundatia isi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotararii consiliului director, prin care le este alocat patrimoniul.
(2) Filiala este condusa de un consiliu director propriu, alcatuit din cel putin 3 membri.
(3) Dispozitiile art. 13 alin. (2) si (4) se aplica in mod corespunzator.
Art. 19. – (1) Mostenitorii si creditorii personali ai fondatorilor au fata de fundatie aceleasi drepturi ca si in cazul oricarei alte liberalitati facute de fondator.
(2) Dupa inscrierea fundatiei in Registrul asociatiilor si fundatiilor, nici fondatorii si nici mostenitorii lor nu pot revoca actul constitutiv. De asemenea, dupa inscriere, actul constitutiv nu mai poate fi atacat nici de catre creditorii personali ai fondatorilor.
(3) Daca fundatia dobandeste personalitate juridica dupa decesul fondatorului, efectele liberalitatilor facute in favoarea fundatiei anterior constituirii ei se vor produce de la data actului constitutiv, pentru fundatiile infiintate prin acte intre vii, iar pentru fundatiile infiintate prin testament, de la data mortii testatorului.
CAPITOLUL III
Organizarea si functionarea asociatiilor si a fundatiilor
Secţiunea 1
Organizarea si functionarea asociatiei
Art. 20. – Organele asociatiei sunt:
a) adunarea generala;
b) consiliul director;
c) cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori.
Art. 21. – (1) Adunarea generala este organul de conducere, alcatuit din totalitatea asociatilor.
(2) Competenta adunarii generale cuprinde:
a) stabilirea strategiei si a obiectivelor generale ale asociatiei;
b) aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilantului contabil;
c) alegerea si revocarea membrilor consiliului director;
d) alegerea si revocarea cenzorului sau, dupa caz, a membrilor comisiei de cenzori;
e) infiintarea de filiale;
f) modificarea actului constitutiv si a statutului;
g) dizolvarea si lichidarea asociatiei, precum si stabilirea destinatiei bunurilor ramase dupa lichidare;
h) orice alte atributii prevazute in lege sau in statut.
(3) Schimbarea sediului poate fi hotarata de catre consiliul director, daca aceasta atributie este prevazuta expres in statut.
(4) Adunarea generala se intruneste cel putin o data pe an si are drept de control permanent asupra organelor prevazute la art. 20 lit. b) si c).
(5) Regulile privind organizarea si functionarea adunarii generale se stabilesc prin statut.
Art. 22. – (1) Asociatul care, intr-o anumita problema supusa hotararii adunarii generale, este interesat personal sau prin sotul sau, ascendentii sau descendentii sai, rudele in linie colaterala sau afinii sai pana la gradul al patrulea inclusiv nu va putea lua parte la deliberare si nici la vot.
(2) Asociatul care incalca dispozitiile alin. (1) este raspunzator de daunele cauzate asociatiei daca fara votul sau nu s-ar fi putut obtine majoritatea ceruta.
Art. 23. – (1) Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii, ale actului constitutiv si ale statutului sunt obligatorii chiar si pentru membrii asociati care nu au luat parte la adunarea generala sau au votat impotriva.
(2) Hotararile adunarii generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispozitiilor cuprinse in statut, pot fi atacate in justitie de catre oricare dintre membrii asociati care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat impotriva si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal de sedinta, in termen de 15 zile de la data cand au luat cunostinta despre hotarare sau de la data cand a avut loc sedinta, dupa caz.
(3) Cererea de anulare se solutioneaza in camera de consiliu de catre judecatoria in circumscriptia careia asociatia isi are sediul. Hotararea instantei este supusa numai recursului.
Art. 24. – (1) Consiliul director asigura punerea in executare a hotararilor adunarii generale. El poate fi alcatuit si din persoane din afara asociatiei, in limita a cel mult o patrime din componenta sa.
(2) In exercitarea competentei sale, consiliul director:
a) prezinta adunarii generale raportul de activitate pe perioada anterioara, executarea bugetului de venituri si cheltuieli, bilantul contabil, proiectul bugetului de venituri si cheltuieli si proiectul programelor asociatiei;
b) incheie acte juridice in numele si pe seama asociatiei;
c) aproba organigrama si politica de personal ale asociatiei, daca prin statut nu se prevede altfel;
d) indeplineste orice alte atributii prevazute in statut sau stabilite de adunarea generala.
(3) Regulile generale privind organizarea si functionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director isi poate elabora un regulament intern de functionare.
(4) Nu poate fi membru al consiliului director, iar daca era, pierde aceasta calitate orice persoana care ocupa o functie de conducere in cadrul unei institutii publice, daca asociatia respectiva are ca scop sprijinirea activitatii acelei institutii publice.
Art. 25. – Dispozitiile art. 22 se aplica in mod corespunzator si membrilor consiliului director. Deciziile consiliului director, contrare legii, actului constitutiv sau statutului asociatiei pot fi atacate in justitie, in conditiile prevazute la art. 23.
Art. 26. – Consiliul director poate imputernici una sau mai multe persoane cu functii executive, inclusiv persoane care nu au calitatea de asociat ori sunt straine de asociatie, pentru a exercita atributiile prevazute la art. 24 alin. (2) lit. b) si d).
Art. 27. – (1) Actul constitutiv poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei comisii de cenzori.
(2) Daca numarul asociatilor este mai mare de 15, numirea unui cenzor este obligatorie. Acesta poate fi o persoana din afara asociatiei.
(3) In cazul in care asociatia nu are obligatia numirii unui cenzor, fiecare dintre asociati care nu este membru al consiliului director poate exercita dreptul de control.
Art. 271. – (1) Pentru asociatiile cu mai mult de 100 de membri inscrisi pana la data intrunirii ultimei adunari generale, controlul financiar intern se exercita de catre o comisie de cenzori.
(2) Comisia de cenzori este alcatuita dintr-un numar impar de membri. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori.
(3) Cel putin unul dintre cenzori trebuie sa fie contabil autorizat sau expert contabil, in conditiile legii.
(4) Regulile generale de organizare si functionare a comisiei de cenzori se aproba de adunarea generala. Comisia de cenzori isi poate elabora un regulament intern de functionare.
Art. 272. – In realizarea competentei sale cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori:
a) verifica modul in care este administrat patrimoniul asociatiei;
b) intocmeste rapoarte si le prezinta adunarii generale;
c) poate participa la sedintele consiliului director, fara drept de vot;
d) indeplineste orice alte atributii prevazute in statut sau stabilite de adunarea generala.
Secţiunea a 2-a
Organizarea si functionarea fundatiei
Art. 28. – Organele fundatiei sunt:
a) consiliul director;
b) cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori.
Art. 29. – (1) Consiliul director al fundatiei este organul de conducere si de administrare al acesteia.
(2) Consiliul director asigura realizarea scopului si obiectivelor fundatiei, exercitand urmatoarele atributii:
a) stabilirea strategiei generale si a programelor fundatiei;
b) aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilantului contabil;
c) alegerea si revocarea cenzorului sau, dupa caz, a membrilor comisiei de cenzori;
d) infiintarea de filiale;
e) incheierea de acte juridice, in numele si pe seama fundatiei;
f) executarea bugetului de venituri si cheltuieli;
g) aprobarea organigramei si a strategiei de personal ale fundatiei;
h) modificarea statutului fundatiei;
i) indeplinirea oricaror alte atributii prevazute in lege sau in statut.
(3) Regulile generale privind organizarea si functionarea consiliului director se stabilesc prin statut. Consiliul director isi poate elabora un regulament intern de functionare.
(4) Dispozitiile art. 22 si 24 alin. (4) se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste membrii consiliului director. Deciziile contrare legii, actului constitutiv sau statutului fundatiei pot fi atacate in justitie, in conditiile prevazute la art. 23, de fondator sau de oricare dintre membrii consiliului director care a lipsit sau a votat impotriva si a cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal de sedinta.
(5) Schimbarea scopului fundatiei se face numai de catre fondator sau de majoritatea fondatorilor in viata. Daca nici unul dintre fondatori nu mai este in viata, schimbarea scopului fundatiei se face numai cu intrunirea votului a patru cincimi din numarul membrilor consiliului director.
(6) In toate cazurile, schimbarea scopului fundatiei se poate face numai daca acesta a fost realizat in totalitate sau in parte ori daca acesta nu mai poate fi indeplinit.
(7) Prevederile art. 26 se aplica in mod corespunzator in privinta atributiilor prevazute la alin. (2) lit. e) si i).
Art. 30. – (1) Consiliul director se compune din cel putin 3 membri desemnati de fondator sau, dupa caz, de fondatori, la momentul constituirii fundatiei.
(2) In cazul in care, pe parcursul functionarii fundatiei, componenta consiliului director nu se poate modifica in conditiile stabilite de statut, instanta prevazuta la art. 17 va desemna, pe cale de ordonanta presedintiala, la cererea oricarei persoane interesate, persoanele care vor intra in componenta consiliului director.
Art. 31. – (1) Comisia de cenzori este alcatuita dintr-un numar impar de membri.
(2) Dispozitiile art. 27 se aplica in mod corespunzator.
Art. 32. – In cazul in care actul constitutiv nu cuprinde componenta nominala a celor dintai organe ale fundatiei, ci numai regulile stabilite de fondatori pentru desemnarea membrilor acestora si daca nici unul dintre fondatori nu mai este in viata la data constituirii fundatiei, dispozitiile art. 30 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
CAPITOLUL IV
Modificarea actului constitutiv si a statutului
asociatiei sau fundatiei
Art. 33. – (1) Modificarea actului constitutiv sau a statutului asociatiei se face prin inscrierea modificarii in Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul asociatia, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 8-12.
(2) Cererea de inscriere a modificarii va fi insotita de hotararea adunarii generale, iar in cazul modificarii sediului, de hotararea consiliului director.
(3) Despre schimbarea sediului se va face mentiune, daca este cazul, atat in Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei vechiului sediu, cat si in cel aflat la grefa judecatoriei noului sediu. In acest scop, o copie a incheierii prin care s-a dispus schimbarea sediului va fi comunicata din oficiu judecatoriei in circumscriptia careia asociatia urmeaza sa-si aiba noul sediu.
Art. 34. – Dispozitiile art. 33 se aplica in mod corespunzator in cazul modificarii actului constitutiv sau a statutului fundatiei.
Art. 341. – (1) Fuziunea se face prin absorbtia unei asociatii de catre o alta asociatie sau prin contopirea a doua ori mai multe asociatii pentru a alcatui o asociatie noua.
(2) Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei asociatii care isi inceteaza existenta intre doua sau mai multe asociatii existente ori care iau astfel fiinta.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica si in cazul fuziunii sau divizarii unei fundatii.
Art. 342. – (1) In cazul asociatiilor, decizia de fuziune sau de divizare se ia prin hotararea a cel putin doua treimi din numarul total al membrilor organului de conducere.
(2) In cazul fundatiilor, dispozitiile art. 29 alin. (5) se aplica in mod corespunzator.
Art. 343. – Dispozitiile art. 39-44 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice se aplica in mod corespunzator.
CAPITOLUL V
Federatia
Art. 35. – (1) Doua sau mai multe asociatii sau fundatii se pot constitui in federatie.
(2) Federatiile dobandesc personalitate juridica proprie si functioneaza in conditiile prevazute de prezenta ordonanta pentru asociatiile fara scop patrimonial, conditii care li se aplica in mod corespunzator, cu exceptiile stabilite in prezentul capitol.
(3) Cererea de inscriere se solutioneaza de tribunalul in circumscriptia caruia federatia urmeaza sa isi aiba sediul.
Art. 36. – (1) Federatia devine persoana juridica din momentul inscrierii sale in Registrul federatiilor aflat la grefa tribunalului prevazut la art. 35 alin. (3).
(2) Asociatiile sau fundatiile care constituie o federatie isi pastreaza propria personalitate juridica, inclusiv propriul patrimoniu.
Art. 37. – (1) In cazul dizolvarii federatiilor, daca nu se prevede altfel in lege sau in statut, bunurile ramase in urma lichidarii se transmit, in cote egale, catre persoanele juridice constituente.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica prin asemanare si in cazul retragerii din federatie a unei asociatii sau fundatii.
(3) Retragerea din federatie se poate face numai in urma aprobarii de catre cenzori sau experti independenti a unui raport cu privire la exercitiul financiar.
CAPITOLUL VI
Asociatiile, fundatiile si federatiile recunoscute
ca fiind de utilitate publica
Art. 38. – (1) O asociatie sau o fundatie poate fi recunoscuta de Guvernul Romaniei ca fiind de utilitate publica daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatea acesteia se desfasoara in interes general sau al unor colectivitati, dupa caz;
b) functioneaza de cel putin 3 ani;
c) prezinta un raport de activitate din care sa rezulte desfasurarea unei activitati anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului sau, insotit de situatiile financiare anuale si de bugetele de venituri si cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoasterea statutului de utilitate publica;
d) valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori in parte este cel putin egala cu valoarea patrimoniului initial.
(2) Guvernul Romaniei, prin organul sau de specialitate, poate, la propunerea autoritatii administrative competente, sa acorde o dispensa de la indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) lit. a) si b), daca:
a) asociatia sau fundatia solicitanta a rezultat din fuziunea a doua sau mai multe asociatii ori fundatii preexistente; si
b) fiecare dintre asociatiile sau fundatiile preexistente ar fi indeplinit cele doua conditii, daca ar fi formulat solicitarea in mod independent.
Art. 381. – In sensul prezentei ordonante, prin utilitate publica se intelege orice activitate care se desfasoara in domenii de interes public general sau al unor colectivitati.
Art. 39. – (1) Recunoasterea unei asociatii sau fundatii de utilitate publica se face prin hotarare a Guvernului. In acest scop, asociatia sau fundatia interesata adreseaza o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o inainteaza, in termen de 15 zile, ministerului sau organului de specialitate al administratiei publice centrale in a carui sfera de competenta isi desfasoara activitatea.
(11) Cererea prevazuta la alin. (1) va fi insotita, pe langa dovada indeplinirii conditiilor prevazute la art. 38 alin. (1), de urmatoarele documente:
a) copii de pe actul constitutiv si de pe statutul asociatiei sau fundatiei;
b) copie de pe dovada dobandirii personalitatii juridice;
c) dovada privind bonitatea asociatiei sau fundatiei, emisa de banca la care are deschis contul;
d) copie de pe dovada privind situatia juridica a sediului asociatiei sau fundatiei;
e) numele si adresa persoanelor fizice, respectiv denumirea si sediul persoanelor juridice, cu care asociatia sau fundatia colaboreaza in mod frecvent in vederea realizarii obiectului sau de activitate pentru care aceasta solicita recunoasterea statutului de utilitate publica.
(2) Conflictele de competenta aparute intre autoritatile publice prevazute la alin. (1) privind inregistrarea cererii se solutioneaza, la sesizarea oricareia dintre parti, de catre Secretariatul General al Guvernului, in termen de 5 zile de la data inregistrarii sesizarii.
(3) In vederea stabilirii autoritatii prevazute la alin. (1), persoanele interesate sunt obligate sa puna la dispozitie Secretariatului General al Guvernului toate informatiile necesare rezolvarii cererii.
Art. 40. – (1) Autoritatea administrativa competenta este obligata ca, in termen de 60 de zile, sa examineze cererea si indeplinirea conditiilor prevazute de lege. In cazul in care constata indeplinirea acestor conditii, autoritatea administrativa competenta va propune Guvernului Romaniei recunoasterea. In caz contrar aceasta va transmite persoanelor juridice solicitante un raspuns motivat, in termen de 30 de zile de la data luarii deciziei.
(2) In cel mult 90 de zile de la data depunerii cererii prevazute la alin. (1), precum si a tuturor documentelor necesare luarii deciziei, Guvernul Romaniei decide asupra propunerii de recunoastere. Daca propunerea se respinge, solutia va fi comunicata asociatiei sau fundatiei de catre autoritatea administrativa la care s-a inregistrat cererea de recunoastere, in termen de 120 de zile de la data depunerii cererii si a documentelor necesare luarii deciziei.
Art. 41. – Recunoasterea utilitatii publice confera asociatiei sau fundatiei urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a i se atribui in folosinta gratuita bunurile proprietate publica;
b) Abrogat;
c) dreptul de a mentiona in toate documentele pe care le intocmeste ca asociatia sau fundatia este recunoscuta ca fiind de utilitate publica;
d) obligatia de a mentine cel putin nivelul activitatii si performantele care au determinat recunoasterea;
e) obligatia de a comunica autoritatii administrative competente orice modificari ale actului constitutiv si ale statutului, precum si rapoartele de activitate si situatiile financiare anuale; autoritatea administrativa are obligatia sa asigure consultarea acestor documente de catre orice persoana interesata;
f) obligatia de a publica, in extras, in termen de 3 luni de la incheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate si situatiile financiare anuale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si in Registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial. Modelul extrasului situatiilor financiare se aproba prin ordin al ministrului finantelor publice.
Art. 42. – (1) Recunoasterea utilitatii publice se face pe durata nedeterminata.
(2) In cazul in care asociatia sau fundatia nu mai indeplineste una sau mai multe dintre conditiile care au stat la baza recunoasterii utilitatii publice, Guvernul, la propunerea autoritatii administrative competente sau a Ministerului Justitiei, va retrage actul de recunoastere.
(3) Retragerea va interveni si in situatia neindeplinirii obligatiilor prevazute la art. 41.
(4) Imprejurarile prevazute la alin. (2) si (3) pot fi sesizate autoritatii administrative competente, Ministerului Justitiei sau Guvernului de catre orice persoana fizica sau persoana juridica interesata.
Art. 43. – (1) In evidentele contabile ale asociatiei sau fundatiei se vor inregistra separat bunurile achizitionate sau edificate din bani publici. In cazul dizolvarii asociatiei sau fundatiei recunoscute ca fiind de utilitate publica, bunurile provenite din resurse bugetare si ramase in urma lichidarii se vor repartiza, prin hotarare a Guvernului, catre alte asociatii ori fundatii cu scop similar sau catre institutii publice cu acelasi obiect de activitate.
(2) In cazul dizolvarii, celelalte bunuri ramase in patrimoniul asociatiei sau fundatiei vor fi repartizate conform dispozitiilor art. 60.
Art. 44. – Litigiile referitoare la recunoasterea utilitatii publice a asociatiilor si fundatiilor se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Art. 45. – (1) Dispozitiile prezentului capitol referitoare la conditiile recunoasterii statutului de utilitate publica, precum si la drepturile si obligatiile asociatiilor sau fundatiilor recunoscute ca fiind de utilitate publica se aplica in mod corespunzator si federatiilor.
(2) O federatie poate fi recunoscuta de Guvernul Romaniei ca fiind de utilitate publica daca cel putin doua treimi din numarul asociatiilor si fundatiilor care o alcatuiesc sunt recunoscute ca fiind de utilitate publica.
CAPITOLUL VII
Veniturile
Art. 46. – (1) Veniturile asociatiilor sau federatiilor provin din:
a) cotizatiile membrilor;
b) dobanzile si dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, in conditii legale;
c) dividendele societatilor comerciale infiintate de asociatii sau de federatii;
d) venituri realizate din activitati economice directe;
e) donatii, sponsorizari sau legate;
f) resurse obtinute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;
g) alte venituri prevazute de lege.
(2) Veniturile fundatiilor sunt cele prevazute la alin. (1) lit. b)-g).
Art. 47. – Asociatiile, fundatiile si federatiile pot infiinta societati comerciale. Dividendele obtinute de asociatii, fundatii si federatii din activitatile acestor societati comerciale, daca nu se reinvestesc in aceleasi societati comerciale, se folosesc in mod obligatoriu pentru realizarea scopului asociatiei, fundatiei sau federatiei.
Art. 48. – Asociatiile, fundatiile si federatiile pot desfasura orice alte activitati economice directe daca acestea au caracter accesoriu si sunt in stransa legatura cu scopul principal al persoanei juridice.
CAPITOLUL VIII
Relatiile cu autoritatile publice
Art. 49. – (1) Autoritatile administratiei publice locale vor sprijini persoanele juridice constituite in temeiul prezentei ordonante prin:
a) punerea la dispozitia acestora, in functie de posibilitati, a unor spatii pentru sedii, in conditiile legii;
b) atribuirea, in functie de posibilitati, a unor terenuri in scopul ridicarii de constructii necesare desfasurarii activitatii lor.
(2) Autoritatile administratiei publice locale intocmesc liste de prioritate pentru atribuirea imobilelor prevazute la alin. (1). Listele de prioritate se realizeaza pe baza unor proceduri de evaluare cuprinzand in mod explicit criteriile folosite. Autoritatile au obligatia de a face publice aceste proceduri inainte de utilizarea lor.
Art. 50. – Autoritatile publice sunt obligate sa puna la dispozitia asociatiilor, fundatiilor si federatiilor informatiile de interes public, in conditiile legii.
Art. 51. – (1) In cadrul Camerelor Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, aparatului de lucru al Guvernului, institutiei Avocatul Poporului, autoritatilor administrative autonome, ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatilor administratiei publice locale functioneaza structuri pentru relatia cu mediul asociativ. Acolo unde asemenea structuri lipsesc, ele se vor constitui.
(2) Autoritatile publice mentionate la alin. (1) se vor consulta cu reprezentantii asociatiilor si fundatiilor care isi desfasoara activitatea in sfera lor de competenta, in vederea stabilirii unor programe sau activitati comune.
Art. 52. – (1) Dupa constituirea lor, asociatiile, fundatiile si federatiile interesate vor solicita autoritatilor administrative autonome, ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si autoritatilor administratiei publice locale sa fie luate in evidenta acestora, in functie de domeniul in care activeaza.
(2) Autoritatile publice prevazute la alin. (1) sunt obligate sa tina evidenta asociatiilor si fundatiilor care li s-au adresat in acest scop.
(3) Conflictele de competenta aparute intre autoritatile publice prevazute la alin. (1) privind luarea in evidenta se solutioneaza, la cererea oricareia dintre parti, de catre Secretariatul General al Guvernului in termen de 5 zile de la data sesizarii. Dispozitiile art. 39 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(4) In toate cazurile, Ministerul Justitiei va comunica, spre informare, autoritatilor publice competente prevazute la alin. (1) copii de pe hotararile judecatoresti ramase irevocabile, precum si de pe inscrisurile doveditoare, in termen de 5 zile de la primirea documentelor prevazute la art. 74.
Art. 53. – Litigiile nascute in legatura cu aplicarea dispozitiilor prezentului capitol se solutioneaza in conformitate cu Legea nr. 554/2004.
CAPITOLUL IX
Dizolvarea si lichidarea
Secţiunea 1
Dizolvarea
Art. 54. – (1) Asociatiile si federatiile se dizolva:
a) de drept;
b) prin hotararea judecatoriei sau a tribunalului, dupa caz;
c) prin hotararea adunarii generale.
(2) Fundatiile se dizolva:
a) de drept;
b) prin hotararea judecatoriei.
Art. 55. – (1) Asociatia se dizolva de drept prin:
a) implinirea duratei pentru care a fost constituita;
b) realizarea sau, dupa caz, imposibilitatea realizarii scopului pentru care a fost constituita, daca in termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunarii generale sau a consiliului director in conformitate cu statutul asociatiei, daca aceasta situatie dureaza mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generala sau, dupa caz, consiliul director trebuia sa se constituie;
d) reducerea numarului de asociati sub limita fixata de lege, daca acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.
(2) Constatarea dizolvarii se realizeaza prin hotararea judecatoriei in a carei circumscriptie se afla sediul asociatiei, la cererea oricarei persoane interesate.
Art. 56. – (1) Asociatia se dizolva, prin hotarare judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate:
a) cand scopul sau activitatea asociatiei a devenit ilicita sau contrara ordinii publice;
b) cand realizarea scopului este urmarita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
c) cand asociatia urmareste un alt scop decat cel pentru care s-a constituit;
d) cand asociatia a devenit insolvabila;
e) in cazul prevazut la art. 14.
(2) Instanta competenta sa hotarasca dizolvarea este judecatoria in circumscriptia careia asociatia isi are sediul.
Art. 57. – Asociatia se poate dizolva si prin hotararea adunarii generale. In termen de 15 zile de la data sedintei de dizolvare, hotararea adunarii generale se depune la judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul, pentru a fi inscrisa in Registrul asociatiilor si fundatiilor.
Art. 58. – Fundatia se dizolva de drept in cazurile prevazute la art. 55 alin. (1) lit. a) si b), precum si in situatia imposibilitatii constituirii consiliului director in conformitate cu statutul fundatiei, daca aceasta situatie dureaza mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, consiliul director trebuia constituit. Dispozitiile art. 55 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
Art. 59. – Dizolvarea fundatiei prin hotarare judecatoreasca se face in conditiile art. 56, care se aplica in mod corespunzator, precum si in cazul nerespectarii dispozitiilor art. 15 alin. (3).
Art. 60. – (1) In cazul dizolvarii asociatiei sau fundatiei, bunurile ramase in urma lichidarii nu se pot transmite catre persoane fizice.
(2) Aceste bunuri pot fi transmise catre persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemanator, printr-o procedura stabilita in statutul asociatiei sau al fundatiei.
(3) Daca in termen de 6 luni de la terminarea lichidarii lichidatorii nu au reusit sa transmita bunurile in conditiile alin. (2), precum si in cazul in care statutul asociatiei sau al fundatiei nu prevede o procedura de transmitere a bunurilor ori daca prevederea este contrara legii sau ordinii publice, bunurile ramase dupa lichidare vor fi atribuite de instanta competenta unei persoane juridice cu scop identic sau asemanator.
(4) In cazul in care asociatia sau fundatia a fost dizolvata pentru motivele prevazute la art. 56 alin. (1) lit. a) – c), bunurile ramase dupa lichidare vor fi preluate de catre stat, prin Ministerul Finantelor, sau, dupa caz, de comuna sau orasul in a carui raza teritoriala asociatia sau fundatia isi avea sediul, daca aceasta din urma era de interes local.
(5) Data transmiterii bunurilor este cea a intocmirii procesului-verbal de predare-preluare, daca prin acesta nu s-a stabilit o data ulterioara.
Secţiunea a 2-a
Lichidarea
Art. 61. – (1) In cazurile de dizolvare prevazute de art. 55, 56, 58 si 59, lichidatorii vor fi numiti prin insasi hotararea judecatoreasca.
(2) In cazul dizolvarii prevazute de art. 57, lichidatorii vor fi numiti de catre adunarea generala, sub sanctiunea lipsirii de efecte juridice a hotararii de dizolvare.
(3) In toate cazurile, mandatul consiliului director inceteaza o data cu numirea lichidatorilor.
(4) Lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice, autorizate in conditiile legii.
Art. 62. – (1) Imediat dupa intrarea lor in functie, lichidatorii vor face inventarul si vor incheia un bilant care sa constate situatia exacta a activului si pasivului asociatiei sau ale fundatiei.
(2) Lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze registrele si orice alte acte ale asociatiei sau fundatiei. De asemenea, ei vor tine un registru cu toate operatiunile lichidarii in ordinea datei acestora.
(3) Lichidatorii isi indeplinesc mandatul sub controlul cenzorilor.
Art. 63. – (1) Lichidatorii sunt obligati sa continue operatiunile juridice in curs, sa incaseze creantele, sa plateasca creditorii si, daca numerarul este insuficient, sa transforme si restul activului in bani, procedand la vanzarea prin licitatie publica a bunurilor mobile si imobile.
(2) Lichidatorii pot realiza numai acele operatiuni noi care sunt necesare finalizarii celor aflate in curs.
Art. 64. – (1) Suma cuvenita creditorului cunoscut care refuza sa primeasca plata creantei sale se va consemna in contul sau.
(2) Daca plata creantei nu se poate face imediat sau atunci cand creanta este contestata, lichidarea nu se va declara terminata inainte de a se garanta creditorii.
Art. 65. – In orice caz, lichidatorii nu pot incheia operatiunile si nu pot remite celor in drept contul gestiunii decat dupa expirarea unui termen de 6 luni de la publicarea dizolvarii asociatiei sau fundatiei.
Art. 66. – Lichidatorii raspund solidar pentru daunele cauzate creditorilor din culpa lor.
Art. 67. – Atat fata de asociatie sau fundatie, cat si fata de asociati sau, dupa caz, fondatori, lichidatorii sunt supusi regulilor mandatului.
Art. 68. – (1) Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii sunt obligati ca in termen de doua luni sa depuna bilantul, registrul jurnal si un memorandum, declarand operatiunile de lichidare la Registrul asociatiilor si fundatiilor al judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul asociatia sau fundatia.
(2) Lichidatorii sunt obligati sa indeplineasca toate procedurile pentru publicarea lichidarii si radierea asociatiei sau fundatiei din Registrul asociatiilor si fundatiilor.
(3) Publicarea lichidarii se face prin afisarea la usa instantei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul persoana juridica, in termen de doua luni de la terminarea lichidarii.
Art. 69. – Daca in termen de 30 de zile libere de la depunerea bilantului nu se inregistreaza nici o contestatie, bilantul se considera definitiv aprobat si lichidatorii, cu autorizarea judecatoriei, vor remite celor in drept bunurile si sumele ramase de la lichidare, impreuna cu toate registrele si actele asociatiei sau fundatiei si ale lichidarii. Numai dupa aceasta lichidatorii vor fi considerati descarcati si li se va elibera, in acest scop, un act constatator.
Art. 70. – (1) Contestatiile la bilantul lichidatorilor se pot formula de orice persoana interesata la judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala se afla sediul persoanei juridice lichidate.
(2) Toate contestatiile se solutioneaza printr-o singura hotarare. Sentinta pronuntata de judecatorie este executorie si este supusa numai recursului.
(3) Dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea asociatiei sau fundatiei din Registrul asociatiilor si fundatiilor.
Art. 71. – (1) Asociatia sau fundatia inceteaza a fiinta la data radierii din Registrul asociatiilor si fundatiilor.
(2) Radierea se face in baza actului constatator eliberat lichidatorilor, in conditiile prevazute la art. 69, prin care se atesta descarcarea acestora de obligatiile asumate.
Art. 72. – Dispozitiile prezentului capitol referitoare la dizolvarea si lichidarea asociatiilor si fundatiilor se aplica, in mod corespunzator, si in privinta dizolvarii si lichidarii federatiilor. Instanta competenta este tribunalul in a carui circumscriptie teritoriala se afla sediul federatiei supuse dizolvarii si lichidarii.
CAPITOLUL X
Registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial
Art. 73. – (1) Se constituie Registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial – asociatii, fundatii si federatii -, denumit in continuare Registrul national, in scopul evidentei centralizate a acestora.
(2) Registrul national se tine de Ministerul Justitiei prin directia de specialitate.
Art. 74. – (1) In scopul constituirii si functionarii Registrului national, instantele judecatoresti sunt obligate ca, din oficiu, sa comunice Ministerului Justitiei copii de pe hotararile judecatoresti ramase irevocabile privind constituirea, modificarea si incetarea oricarei asociatii, fundatii sau federatii, precum si de pe inscrisurile doveditoare, in termen de 3 zile de la data ramanerii irevocabile a fiecarei hotarari judecatoresti.
(2) Asociatiile si fundatiile recunoscute ca fiind de utilitate publica sunt obligate sa comunice Ministerului Justitiei, in extras, copii de pe rapoartele de activitate si situatiile financiare anuale, insotite de dovada eliberata de Regia Autonoma Monitorul Oficial ca s-a solicitat publicarea acestora si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Art. 75. – (1) Registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial este public.
(2) Ministerul Justitiei este obligat sa elibereze, pe cheltuiala persoanei solicitante, copii certificate de pe inregistrarile efectuate in Registrul national si de pe inscrisurile doveditoare.
(3) Inscrisurile prevazute la alin. (2) pot fi cerute si eliberate si prin corespondenta.
(4) Datele din Registrul national pot fi redate si arhivate si sub forma de inregistrari pe microfilme si pe suporturi accesibile echipamentelor de prelucrare automata a datelor.
CAPITOLUL XI
Dispozitii privind persoanele juridice straine fara scop patrimonial
Art. 76. – (1) Persoanele juridice straine fara scop patrimonial pot fi recunoscute in Romania, sub conditia reciprocitatii, pe baza aprobarii prealabile a Guvernului, prin inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor de la grefa Tribunalului Bucuresti, daca sunt valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, iar scopurile lor statutare nu contravin ordinii publice din Romania.
(2) In acest scop, reprezentantii persoanelor juridice straine trebuie sa ataseze la cererea de inscriere urmatoarele documente, in copii autentificate si traduceri legalizate:
a) actul de constituire in statul a carui nationalitate o au persoanele juridice straine;
b) statutul (in masura in care exista ca act de sine statator);
c) hotararea organului de conducere a acelei persoane juridice, prin care se solicita recunoasterea in Romania;
d) statutul viitoarei reprezentante in Romania a acelei persoane juridice, cuprinzand prevederi referitoare la sediu, la capacitatea juridica si la persoanele care reprezinta persoana juridica straina;
e) hotararea Guvernului Romaniei de aprobare a cererii de recunoastere in Romania a persoanei juridice solicitante.
(3) Dispozitiile art. 8-12 si ale art. 81 se aplica in mod corespunzator.
Art. 77. – (1) Asociatiile si fundatiile constituite ca persoane juridice romane de catre persoane fizice sau juridice straine pot dobandi pe intreaga durata de functionare dreptul de proprietate si orice alte drepturi reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost constituite.
(2) In cazul dizolvarii si lichidarii asociatiilor si fundatiilor prevazute la alin. (1), lichidatorii au obligatia instrainarii terenurilor in termen de cel mult un an, numai catre persoane care au capacitatea juridica de a dobandi astfel de bunuri. Termenul de un an se calculeaza de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se constata ori se dispune dizolvarea sau, dupa caz, de la data hotararii de dizolvare voluntara.
(3) In cazul nerespectarii termenului de un an pentru instrainarea terenurilor prevazute la alin. (2), instanta competenta va dispune vanzarea acestora prin licitatie publica.
(4) In toate cazurile, bunurile ramase dupa lichidare, inclusiv terenurile neinstrainate in conditiile alin. (2) si (3) se atribuie cu respectarea dispozitiilor art. 60.
CAPITOLUL XII
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 78. – Prezenta ordonanta intra in vigoare in termen de 3 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 79. – In termenul prevazut la art. 78 Ministerul Justitiei:
a) va elabora si va adopta Regulamentul privind organizarea Registrului asociatiilor si fundatiilor, Registrului federatiilor, precum si a Registrului national al persoanelor juridice fara scop patrimonial, care va cuprinde si prevederi privind accesul la acest registru al persoanelor juridice de drept public, al persoanelor juridice de drept privat, precum si al persoanelor fizice;
b) va stabili forma si continutul certificatelor de inscriere prevazute la art. 12 alin. (1) si la art. 17 alin. (3), precum si conditiile de eliberare a dovezii mentionate la art. 7 alin. (2) lit. d).
Art. 80. – Dispozitiile Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice si persoanele juridice se aplica, in mod corespunzator, si asociatiilor si fundatiilor, cu exceptia acelor dispozitii care sunt contrare reglementarilor stabilite prin prezenta ordonanta.
Art. 81. – In privinta asociatiilor si fundatiilor care au calitatea de persoane juridice straine sunt si raman aplicabile dispozitiile art. 43 si urmatoarele din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.
Art. 82. – Cererile de autorizare a infiintarii asociatiilor, fundatiilor, federatiilor sau uniunilor de persoane, aflate in curs de solutionare pe rolul instantelor de judecata legal investite la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, vor continua sa fie solutionate de acele instante.
Art. 83. – (1) Asociatiile si fundatiile constituite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, in conditiile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii) isi pastreaza personalitatea juridica legal dobandita. Acestor asociatii si fundatii li se aplica, de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, regimul juridic prevazut de aceasta.
(2) Uniunile, federatiile sau gruparile de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, isi pastreaza personalitatea juridica si, de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, li se va aplica regimul juridic al federatiilor prevazut de aceasta din urma.
Art. 84. – (1) In termen de 3 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante registrele persoanelor juridice, aflate la grefa tribunalelor in circumscriptiile carora functioneaza persoanele juridice de drept privat prevazute de Legea nr. 21/1924 vor fi transmise judecatoriilor in ale caror circumscriptii teritoriale acestea isi au sediul.
(2) In acelasi termen, registrele uniunilor si federatiilor, aflate la grefa curtilor de apel in circumscriptiile carora functioneaza uniunile si federatiile prevazute de Legea nr. 21/1924, vor fi transmise tribunalelor in circumscriptiile carora acestea isi au sediul.
(3) In vederea constituirii Registrului national prevazut la art. 73, in termenul mentionat la alin. (1), instantele judecatoresti sunt obligate sa transmita Ministerului Justitiei copii de pe registrele asociatiilor si fundatiilor, precum si de pe registrele uniunilor si federatiilor, aflate la grefa acestora.
Art. 85. – Persoanele juridice de utilitate publica – asociatii, fundatii sau alte organizatii de acest fel – infiintate prin legi, ordonante, decrete-lege, hotarari ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intra sub incidenta prevederilor prezentei ordonante, ci raman supuse reglementarilor speciale care stau la baza infiintarii si functionarii lor.
Art. 86. – Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante se abroga Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii), publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 6 februarie 1924, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.
Reprezetantii Mobexpert spun ca sloganul nou înfiintatului magazin de mobila Kika, “Mii de idei pentru amenajarea dormitorului”, este asemanator cu cel al magazinului familiei Sucu, “Mii de idei frumoase, care nu sunt
neaparat scumpe”, ceea ce creeaza cumparatorilor “confuzie si riscul de asociere”.
Comunicatul Curtii de azi spune: „În şedinţa din data de 31 ianuarie 2008, Curtea Constituţională a examinat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste şi a constatat, cu unanimitate de voturi, că dispoziţiile legii,
precum şi cele ale art.II şi art.V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.16/2006 sunt neconstituţionale. Decizia este definitivă şi general obligatorie, se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. În cursul zilei de 1 februarie 2008, o dată cu transmiterea spre publicare a Deciziei nr. 51 din 31 ianuarie 2008, textul său integral, cuprinzând motivarea acesteia, urmează a fi afişat pe site-ul Curţii Constituţionale, la rubrica „Activitate jurisdicţională – Controlul de constituţionalitate. Decizii de admitere. 2008”.
Ţi-a plăcut articolul? Votează, comentează sau trimite mai departe.
1. Albania – Tratat între Republica Populară Română si Republica Populară Albania privind asistenta juridică în cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 463/1960, publicat în B. Of. nr. 4/18.011961 – art. 3
2. Austria – Conventia între România si Republica Austria cu privire la asistenta juridică în materia dreptului civil si de familie si la valabilitatea si transmiterea actelor si Protocolul anexă la conventie, încheiate la Viena la 17 noiembrie 1965, ratificate prin Decretul nr. 1179/1968, publicat în B. Of. nr. 4/9.01.1961 – art. 26
3. Belgia – Conventie între Republica Socialistă România si Regatul Belgiei privind asistenta juridică în materie civilă si comercială, ratificată prin Decretul nr. 368/1976, publicat în B.Of. nr. 93/4.11.1976 – art. 14 si 8, pct. 2
4. Bosnia si Hertegovina (prin declaratie de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română si Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenta juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B.Of. nr. 6/6.02.1961 – art. 47
5. Bulgaria – Tratat între Republica Populară Română si Republica Populară Bulgaria privind asistenta juridică în cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 109/1959, publicat în B. Of. nr. 11/31.03.1960 – art. 13
6. Cehia – Tratatul dintre România si Republica Cehă privind asistenta judiciară în materie civilă, semnat la Bucuresti la 11 iulie 1994, ratificat prin Legea nr. 44/1995, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 106/31.05.1995 – art. 23
7. China – Tratatul de asistentă juridică în materie civilă si penală dintre România si Republica Populară Chineză, semnat la Beijing la 16 ianuarie 1991, ratificat prin Legea nr. 12/1992, publicată în M.Of. nr. 32/03.03.1992 – art. 34
8. Coreea de Nord – Acord între Republica Socialistă România si Republica Populară Democrată Coreeană cu privire la asistenta juridică în cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 305/1972, publicat în B. Of. nr. 87/7.08.1972 – art. 10
9. Croatia (prin declaratie de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română si Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenta juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B.Of. nr. 6/6.02.1961 – art. 47
10. Cuba – Conventie între Republica Socialistă România si Republica Cuba privind asistenta juridică în materie civilă, familială si penală, ratificată prin Decretul nr. 67/1981, publicat în B.Of. nr. 19/27.03.1981 – art. 5
11. Franta – Conventie între Republica Socialistă România si Republica Franceză privind asistenta juridică în materie civilă si comercială, ratificată prin Decretul nr. 77/1975, publicat în B.Of. nr. 79/22.07.1975 – art. 10
12. Macedonia – Conventia dintre România si Republica Macedonia privind asistenta juridică în materie civilă, semnată la Bucuresti la 12 noiembrie 2003, ratificată prin Legea nr. 356/2004, publicată în M. Of. 839/13.09.2004 – art. 21
13. Moldova – Tratat între România si Republica Moldova privind asistenta juridică în materie civilă si penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, publicată în M.Of. nr. 310/13.11.1997 – art. 22
14. Mongolia – Tratat între Republica Populară Română si Republica Populară Mongolă cu privire la asistenta juridică în cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 415/1973, publicat în B.Of. nr. 116/31.07.1973 – art. 18
15. Polonia – Tratat dintre România si Republica Polonă privind asistenta juridică si relatiile juridice în cauzele civile, încheiat la Bucuresti la 15 mai 1999, ratificat prin Ordonanta Guvernului nr. 65/1999, publicată în M.Of. nr. 414/30.08.1999, aprobată prin Legea nr. 33/2000, publicată în M.Of. nr. 158/17.04.2000 – art. 13
16. Rusia – (prin declaratie de succesiune) Tratat între Republica Populară Română si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistentei juridice în cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 334/1958, publicat în B.Of. nr. 30/4.08.1958 – art. 12
17. Serbia (prin declaratie de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română si Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenta juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B.Of. nr. 6/6.02.1961 – art. 47
18. Slovacia – (prin declaratie de succesiune) – Legea nr. 30/2000 privind Protocolul între Guvernul României si Guvernul Republicii Slovace privind valabilitatea tratatelor, acordurilor, conventiilor si a altor întelegeri încheiate de România cu Cehoslovacia) Tratat între Republica Populară Română si Republica Cehoslovacă privind asistenta juridică în cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 506/1958, publicat în B.Of. nr. 6/18.02.1958 – art. 13
19. Slovenia (prin declaratie de succesiune) – Tratat între Republica Populară Română si Republica Populară Federativă Iugoslavia privind asistenta juridică, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat în B.Of. nr. 6/6.02.1961 – art. 47
20. Spania – Conventia dintre România si Spania – complementară la Conventia privind procedura civilă, încheiată la Haga la 1 martie 1954 -, semnată la Bucuresti la 17 noiembrie 1997, ratificată prin Legea nr. 235/1998, publicată în M. Of. Nr. 480/14.12.1998 – art. 8
21. Ungaria – Tratat între Republica Populară Română si Republica Populară Ungară privind asistenta juridică în cauzele civile, familiale si penale ratificat prin Decretul nr. 505/1958, publicat în B.Of. nr. 2/17.01.1959 – art. 13
Ţi-a plăcut articolul? Votează, comentează sau trimite mai departe.
El a precizat ca, in ultimele luni, comisarii Garzii Financiare Bucuresti au controlat firma sa din doua in doua saptamani. „Cred ca si-au facut abonament la noi, la firma. In octombrie, cand ne-au amendat pentru ca nu am publicat pe site-ul firmei noastre acele date, nu au gasit alte nereguli, desi ne-au cerut si le-am pus la dispozitie toate documentele. Dupa acel control din octombrie, la doua saptamani au venit iarasi. Nu au gasit nimic. Acum cateva zile, au venit din nou in control si ne-au cerut sa verifice niste documente privind un import. Concluzia e ca acesti comisari cauta pana gasesc ceva, cat de mic, pentru a avea motiv sa te amendeze”, afirma Lucian Daineanu.
Adrian Cucu, seful Garzii Financiare, a declarat pentru Cotidianul ca nu este de acord cu acest gen de amenzi. „Dezaprob total astfel de sanctiuni. Aceste amenzi nu sunt abuzive, deoarece sunt stipulate in lege . Eu insa nu sunt de acord cu ele, deoarece consider ca prioritatea noastra e cu totul alta. Astfel de amenzi nu caracterizeaza activitatea Garzii Financiare Bucuresti”, e de parere Adrian Cucu. Patronii firmelor bucurestene care au fost amendati pentru astfel de motive sustin ca aceasta procedura este practicata de mai multi comisari pentru a-si rotunji veniturile, din primele pe care le primesc ca recompensa pentru amenzile date. „Exista in lege stipulate prime, care reprezinta un anumit procent din amenzile date. Deci comisarii primesc niste prime in functie de cuantumul amenzilor date”, a explicat Adrian Cucu.
Sursa : Cotidianul
Ţi-a plăcut articolul? Votează, comentează sau trimite mai departe.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 vor fi actualizate in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a OUG nr. 214/2008. Actul normativ emis de Guvern transpune, printre altele, Directiva Consiliului 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private
asupra mediului (Directiva EIA).
Ca urmare a modificarilor aduse de OUG nr. 214/2008, termenul Proiect din sintagmele “Proiect pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii”, “Proiect de organizare a executiei lucrarilor” si “Proiect pentru autorizarea executarii lucrarilor de desfiintare” se inlocuieste cu termenul “Documentatie tehnica”. Astfel, abrevierile “PAC”, “POE” si “PAD” vor fi inlocuite cu „DTAC”, „DTOE” si „DTAD”.
De asemenea, autorizatia de construire se va emite dupa parcurgerea urmatoarelor etape:
– Emiterea certificatului de urbanism, urmare a cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii depusa de solicitant;
– Evaluarea initiala a investitiei si stabilirea necesitatii evaluarii efectelor acesteia asupra mediului de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului;
– Notificarea de catre solicitant a autoritatii administratiei publice locale cu privire la mentinerea cererii pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, in situatia in care autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste necesitatea evaluarii efectelor investitiei asupra mediului;
In aplicarea prevederilor Directivei EIA 85/337/CEE, etapa de evaluare a impactului investitiei asupra mediului se realizeaza dupa depunerea notificarii, prin care solicitantul confirma autoritatii locale cererea de emitere a autorizatiei de construire a investitiei.
In aceste conditii, procedura de evaluare a investitiei si emiterea actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, care poate fi dupa caz, declaratia autoritatii pentru protectia mediului (daca investitia nu are efecte asupra mediului), decizia etapei de incadrare (in una dintre procedurile specifice de evaluare de mediu), acordul de mediu (EIA), avizul Natura 2000, se va desfasura dupa emiterea certificatului de urbanism si anterior elaborarii documentatiei tehnice, respectiv anterior depunerii documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la autoritatea administratiei publice competente.
– Emiterea avizelor si acordurilor stabilite prin certificatul de urbanism;
– Emiterea actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, dupa caz;
– Elaborarea documentatiei tehnice – D.T.;
– Depunerea documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la autoritatea administratiei publice locale competente;
– Emiterea autorizatiei de construire.
Actul normativ mai prevede ca masurile specifice pentru protectia mediului stabilite prin actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului vor fi avute in vedere la elaborarea documentatiei tehnice – D.T. – si nu pot fi modificate prin procedura de autorizare ori prin autorizatia de construire.
In situatia in care o investitie urmeaza sa se realizeze etapizat sau sa se amplaseze pe terenuri aflate in raza teritoriala a mai multor unitati administrativ-teritoriale invecinate, evaluarea efectelor asupra mediului se va realiza pentru intreaga investitie.
Autorizatiile vor avea caracter public
Autorizatia de construire si anexele acesteia vor caracter public si se vor pune la dispozitia publicului spre informare, pe pagina proprie de web a autoritatii administratiei publice locale emitente sau prin afisare la sediul acesteia, dupa caz.
Documentatia necesara autorizarii
Pentru obtinerea autorizatiei de construire, solicitantii vor trebui sa includa in documentatie si actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, pe langa celelalte documente prevazute de legislatia actuala.
Astfel, documentatia va cuprinde:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada, in copie legalizata, a titlului asupra imobilului, teren si/sau constructii, sau, dupa caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi si extrasul de carte funciara de informare actualizat la zi, in cazul in care legea nu dispune altfel;
c) documentatia tehnica – D.T.;
d) avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism;
e) actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului;
f) dovada privind achitarea taxelor legale.
Ţi-a plăcut articolul? Votează, comentează sau trimite mai departe.
Noul program de guvernare cuprinde mai multe elemente care privesc legislatia si organizarea structurilor din justitie.Unul dintre obiectivele pe care si le propune noul guvern, condus in prezent de Emil Boc, este clarificarea regimului proprietatii si a legislatiei in domeniu. Fara prea multe date
concrete, progamul stabileste “finalizarea cat mai rapida a procesului de retrocedare a proprietatilor”. Ar urma sa fie modificate in acest sens legile curente din domeniile cadastrului, cartilor funciare, exproprierilor pentru cauza de utilitate publica, urbanismului si amenajarii teritoriului.
Noi instante si noi proceduri pentru executorii judecatoresti
In capitolul justitie si politici anticoruptie se regasesc si alte masuri. In domeniul actelor normative, se urmareste republicarea automata a unui act dupa ce survine o modificare. Este prevazut si accesul gratuit al cetatenilor la o baza de date electronice oficiala care sa contina toate actele normative aflate in vigoare. In legatura cu acest aspect, amintim ca in urma cu o luna de zile, Regia Autonoma Monitorul Oficial, a pus la dispozitia cetatenilor tocmai o astfel de baza de date electronica, cu acces gratuit.
Accesul in magistratura
Nici politica resurselor umane din magistratura nu este ocolita in programul de guvernare. Institutul National al Magistraturii ar urma sa devina singura institutie responsabila cu recrutarea in magistratura, indiferent de procedura de recrutare. Se doreste limitarea la 1/3 a numarului de posturi vacante care se vor ocupa prin proceduri extraordinare, in timp ce examenele actuale de admitere in magistratura, dar si cele de promovare in functii vor fi reorganizate. Ceea ce nu se mentioneaza insa este cum se va face reorganizarea.
Reducerea duratei proceselor
Pe fondul numeroaselor procese in care Romania este parat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, noul guvern propune reducerea duratei proceselor si cresterea eficientei sistemului judiciar. Pentru aceasta se preconizeaza creearea de noi instante judecatoresti in orase mari din Romania (fara a specifica in ce orase), precum si instituirea unor departamente specializate in cadrul instantelor care sa se ocupe exclusiv de procedura de citare.
Asa sustin membrii Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), care au cerut magistratilor sa constate calitatea acestuia de „colaborator“. Surpriza este cu atât mai mare cu cât Vladulescu a fost încarcerat în perioada comunista, iar povestea pe care el a facut-o publica, dar si
atitudinea sa de militant pentru drepturile profesorilor i-au impresionat, în 2005, atât pe presedintele Traian Basescu, cât si pe premierul Calin Popescu-Tariceanu. Cei doi au mers sa-l viziteze pe „profesorul-disident“ la spitalul la care acesta a fost internat, dupa ce a stat mai multe zile în greva foamei cerând salarii mai mari pentru cadrele didactice.
Procesul lui Vladulescu cu CNSAS ar trebui sa înceapa peste patru zile, la Curtea de Apel Bucuresti.
Sursa: EvZ
Incepand de anul viitor, toate activitatile economice care ar putea afecta aria protejata Grindul Chituc vor fi interzise. Actul normativ prin care o suprafata importanta de teren din zona localitatilor constantene Sacele si Corbu intra in administrarea directa a ARBDD va fi publicat in Monitorul Oficial
zilele urmatoare. O data cu transferul terenului de la Agentia Domeniilor Statului catre administratia rezervatiei, va fi modificat radical regimul acordarii autorizatiilor pentru activitatile economice.
Proiectele privind constructia unei noi statiuni de vacanta, procesul de retrocedare funciara si in general orice activitate care ar putea afecta grindul vor fi stopate. “Nu vor mai fi facute improprietariri in zona protejata. Pentru cei care au primit deja teren, voi sustine exproprierea in interes public”, a precizat Liviu Mihaiu, guvernatorul ARBDD.
Sursa: Romania LIbera
O adolescentă de 15 ani, elevă în clasa a IX-a la Colegiul „Petru Poni” din Oneşti, judeţul Bacău, a fost internată în stare gravă după ce a fost lovită fără milă de o colegă. „Stăteam în prima bancă, ea în ultima şi mânca seminţe. I-am spus să înceteze. Ea m-a înjurat şi profesorul a
ascultat-o şi i-a pus nota 2. În pauză m-a luat la bătaie. M-a lovit cu pumnii şi m-a dat cu capul de bancă, iar când am căzut m-a lovit şi cu piciorul”, a declarat victima, Oana C. Agresoarea a fost amendată cu 100 de lei şi riscă să fie exmatriculată.
sursa
Antena1
Documentul stabileste principiile, regulile si procedurile de evaluare anuala a personalului de specialitate încadrat cu contract individual de munca, necesare determinarii normei de munca si salariului pentru perioada de referinta, cuprinsa între 1 septembrie a anului în curs si 31 august a
anului urmator. Evaluarea este, potrivit actului normativ, cantitativa si calitativa, precizeaza comunicatul, adaugând ca atributiile, sarcinile si activitatile rezultate din servicii, specifice fiecarei categorii profesionale, sunt stabilite în regulamentul de organizare si functionare a institutiei de spectacole sau concerte, iar atributiile, sarcinile si activitatile fiecarui salariat sunt prevazute în fisa postului acestuia.
Sursa: Adevarul
OUG nr. 210/2008 vizeaza modificarea Legii locuintei nr. 114/1996 si a fost publicata joi, 11 decembrie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 835. Ordonanta de urgenta asigura cadrul legal necesar pentru infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari in cadrul tuturor
formelor de condominii, nu numai in cele tip cladire-bloc de locuinte.
Potrivit OUG nr. 210/2008, prin condominiuse intelege „imobilul format din teren cu una sau mai multe constructii, din care unele proprietati sunt comune, iar restul sunt proprietati individuale, pentru care se intocmesc o carte funciara colectiva si cate o carte funciara individuala pentru fiecare unitate individuala aflata in proprietate exclusiva, care poate fi reprezentata de locuinte si spatii cu alta destinatie, dupa caz.
Potrivit acestei OUG, proprietarii din condominii se pot asocia in conditiile legii.
Unele instante au apreciat ca litigiile in cauza nu au caracter patrimonial si intrucat capetele respective de cerere au caracter principal, vor transa chestiunea competentei materiale, in virtutea art. 17 C.pr civ., chiar daca s-a formulat si capatul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare, capat care
desigur are caracter patrimonial. Alte instante, in favoarea carora a inclinat balanta judecatii Inaltei Curti, au apreciat ca dimpotriva respectivele cereri au caracter evaluabil in bani, ceea ce inseamna ca vor atrage competenta de atributiune a instantelor in functie de valoarea obiectului litigiului, dupa distinctiile stabilite de art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit. a) si b) C.pr.civ.
Admit recursul in interesul legii (…). Dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) si art. 282 indice 1 alin. 1 din Codul de procedura civila se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare. (…)”
Casa de avocatura Coltuc va invata ce decizie sa luati.Alegeţi unul dintre tipurile de divorţ, respectiv prin acord, din motive temeinice, din culpă comună, din culpa exclusivă a unuia dintre soţi,Divorţ prin acord.Este varianta cea mai simplă, ieftină, elegantă care durează cel mai puţin
Toate celelalte implica si administrarea de probe
Alte detalii pe avocat@coltuc.ro
Raspunsurile sunt gratuite
Curtea Constitutionala a României a decis, miercuri, ca modificarile adoptate pe 8 octombrie de deputati la Legea caselor nationalizate, prin care casele nationalizate cumparate cu buna-credinta nu mai pot fi restituite în natura proprietarilor de drept, nu încalca legea fundamentala.
Prin decizia de miercuri a Curtii Constitutionale privind modificarile aduse Legii caselor nationalizate, s-a hotarât, de fapt, ca “un bun furat ramâne un bun furat”.
Sursa: Cotidianul
CONSECINŢE. Numărul întârzierilor la plată ale companiilor s-a dublat în noiembrie faţă de media perioadei mai-septembrie.
60% din întârzieri provin de la firmele din construcţii. Acest sector este urmat de distribuţia bunurilor de larg consum şi ITPrimele semne ale unui blocaj financiar au apărut din perioada iunie-iulie. În ultimele luni, acesta a fost confirmat prin dificultatea sau chiar imposibilitatea companiilor de a-şi
finanţa pe termen scurt plăţile către furnizori atunci când nu le pot face din încasările proprii
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831748/Tot-mai-multe-firme-intarzie-cu-platile-/
conform legii.
În realizarea atribuţiilor ce îi revin potrivit legii, funcţionarul public din Poliţia Comunitară are următoarele drepturi şi obligaţii principale:
În exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege, funcţionarul pubic din Poliţia Comunitară are obligaţia să respecte întocmai drepturile fundamentale ale omului, prevăzute de lege şi de Convenţia europeană a drepturilor omului.
În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, funcţionarul public din Poliţia Comunitară îşi exercită competenţa pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde îşi desfăşoară activitatea.
Art 1. – Prezentele norme metodologice, denumite in continuare norme, reglementeaza punerea in aplicare a prevederilor Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Psihologilor din Romania, denumita in continuare lege.
Art 2. – Prin psiholog cu drept de libera practica, denumit in continuare psiholog, se inteleg persoanele prevazute la art. 2 alin (1) din lege care au absolvit o institutie de invatamant superior cu diploma de licenta in psihologie sau asimilata si desfasoara, potrivit atestarilor dobandite, tipurile de activitati enumerate la art. 5 din lege.
Art 3. – Prin diploma de licenta asimilata, in sensul art. 2 alin. (2) din lege se inteleg:
a) actele emise de institutiile de invatamant superior care atesta absolvirea, pana in anul 1990 inclusiv, a unei facultati de filosofie, filosofie – istorie sau din domeniul stiintelor socio-umane;
b) diplomele si diplomele de licenta eliberate de o institutie de invatamant superior acreditata, incepand cu anul 1991, pentru una din specializarile: psihosociologie, psihopedagogie speciala si psihologie, in conditiile dublei specializari.
Art 4. – Pentru a fi atestate ca psiholog persoanele aflate in situatia prevazuta la art. 3, lit. a), trebuie sa indeplineasca, cumulativ, si conditia desfasurarii unor activitati prevazute la art. 5 din lege pe o perioada de minimum 10 ani, dovedita prin documente legalizate.
Art 5. – Absolventii facultatilor din domeniul socio-psiho-pedagogie dupa anul 1991, care la data intrarii in vigoare a legii exercitau legal functia de psiholog, dovedita cu documente legalizate, pot solicita atestatul de libera practica urmand procedurile specifice de atestare stabilite prin prezentele norme.
Art 6. – In exercitarea profesiei si in legatura cu aceasta, psihologul este independent profesional si nu poate fi supus nici unei ingradiri sau presiuni de orice tip, fiind protejat de lege impotriva acestora.
Art 7. – (1) Prin independenta profesionala a psihologului este garantata exercitarea activitatilor prevazute la art. 5 din lege, potrivit competentelor pentru care a fost atestat, fara nici o ingerinta in ceea ce priveste aplicarea cunostintelor sale profesionale, cu respectarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica si a legilor in vigoare.
(2) Independenta profesionala in exercitarea actului psihologic confera, potrivit legii, dreptul de initiativa si decizie, cu asumarea integrala a raspunderii pentru calitatea acestuia.
Art 8. – (1) In situatia in care tipurile de activitati prevazute la art. 5 din lege, toate sau unele din acestea, sunt desfasurate in echipa raspunderea pentru actele psihologice apartine psihologului coordonator al echipei si psihologului care desfasoara direct actul psihologic.
(2) In situatiile in care coordonatorul echipei nu este psiholog raspunderea pentru actele psihologice revine psihologului care desfasoara direct actul psihologic.
Art 9. – (1) Psihologul este obligat sa pastreze confidentialitatea in legatura cu faptele si informatiile despre care a luat cunostinta in exercitarea atributiilor profesionale, fiind interzisa utilizarea in interes personal sau in beneficiul unui tert a informatiilor dobandite in exercitarea actului psihologic.
(2) Rezultatele evaluarilor psihologice pot fi prezentate unei terte persoane, numai cu acordul persoanei evaluate si cuprind informatii relevante in raport cu scopul urmarit, fara a se motiva concluziile, potrivit prevederilor Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica.
(3) In situatiile in care, potrivit legii, psihologul este obligat sa dezvaluie aspecte cuprinse in confidentialitatea actului psihologic, aceasta nu constituie o abatere.
(4) Confidentialitatea actului psihologic persista si dupa incheierea relatiilor profesionale cu beneficiarul.
(5) Psihologul raspunde disciplinar pentru incalcarea confidentialitatii actului psihologic, potrivit Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica si Codului de procedura disciplinara.
CAPITOLUL II
Dobandirea dreptului de libera practica
Art 10. – Obtinerea atestatului de libera practica, in oricare dintre formele prevazute la art. 10 din lege, presupune parcurgerea urmatoarelor etape, a caror succesiune este obligatorie:
a) depunerea dosarului la comitetul filialei de care apartine solicitantul, verificarea continutului si conformitatii si inaintarea acestuia la Comitetul director;
b) analizarea dosarului de catre comisia aplicativa, potrivit procedurilor specifice fiecarei comisii, reglementate prin prezentele norme;
c) parcurgerea de catre psihologul solicitant a procedurilor specifice fiecarei comisii aplicative;
d) sustinerea de catre presedintele comisiei aplicative, in cadrul Comitetului director, a propunerii de eliberare/neeliberare a atestatului in domeniul de specializare solicitat;
e) eliberarea de catre Comitetul director a atestatului de psiholog cu drept de libera practica, in situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, de prezentele norme metodologice si de documentele aprobate de Conventia Nationala a psihologilor din Romania.
Art 11. – Dosarul pentru obtinerea atestatului de libera practica trebuie sa cuprinda:
a) cerere tip adresata Comitetului director;
b) copie de pe actul de identitate;
c) copii legalizate de pe actele de studii si anexele acestora;
d) certificat de cazier judiciar;
e) copie de pe certificatul de casatorie sau de pe hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila de divort, dupa caz;
f) certificat medical eliberat in conditiile legii;
g) copii legalizate de pe documente care atesta absolvirea unor stagii, cursuri de specializare si alte forme de perfectionare;
h) copii legalizate de pe carnetul de munca ori contractul individual de munca, iar pentru psihologii din structurile apararii, ordinii publice si sigurantei nationale adeverinte care sa ateste vechimea in munca si in specialitate;
i) extras din fisa de post – numai pentru obtinerea atestatului de libera practica in conditiile art. 13 lit. b), din prezentele norme.
j) curriculum vitae si lista manifestarilor stiintifice la care a participat, a comunicarilor stiintifice prezentate, a articolelor si cartilor de specialitate publicate;
k) dovada achitarii taxelor necesare acoperirii costurilor atestarii profesionale.
Art 12. – (1) Dupa primirea dosarului si verificarea conformitatii acestuia, Comitetul filialei il transmite, in termen de maximum 10 zile lucratoare de la depunere, la secretariatul Comitetului director.
(2) Prin conformitate in sensul alin. (1) se intelege verificarea existentei in dosar a documentelor prevazute la art. 11 din prezentele norme metodologice;
(3) Secretariatul Comitetului director inregistreaza dosarul si comunica solicitantului data cand a fost programat pentru sustinerea procedurilor de atestare in fata comisiei aplicative competenta.
Art 13. – (1) Atestatul de psiholog cu drept de libera practica se poate obtine in baza:
a) formarii profesionale conform standardelor stabilite prin hotarare de catre Comitetul director;
b) experientei profesionale dovedite.
(2) Comisiile aplicative stabilesc criteriile de accedere in fiecare dintre cele doua modalitati de obtinere a atestatului.
Art 14. – In exercitarea profesiei de psiholog sunt recunoscute trei trepte de specializare:
a) psiholog practicant;
b) psiholog specialist;
c) psiholog principal.
Art 15. – (1) Comisia de Psihologie Clinica si Psihoterapie desfasoara proceduri si activitati specifice de evaluare in vederea atestarii dreptului de libera practica al psihologilor in urmatoarele specialitati:
a) psihologie clinica;
b) consiliere psihologica;
c) psihoterapie.
(2) Competenta in specialitatea psihoterapie poate fi dobandita si de absolventi ai facultatilor de medicina generala (medicii psihiatri), asistenta sociala, filozofie, pedagogie, teologie cu conditia completarii studiilor universitare cu un pachet de discipline de specialitate stabilit prin hotarare a Comitetului director, precum si formarii complementare potrivit cerintelor prevazute de prezente norme.
(3) Psihologul atestat in specialitatea psihoterapie are si toate competentele psihologului atestat in specialitatea consiliere psihologica, pe trepte similare de specializare.
Art 16. – Comisia de psihologia muncii, transporturilor si serviciilor desfasoara proceduri si activitati specifice de evaluare in vederea atestarii dreptului de libera practica al psihologilor in urmatoarele specialitati:
a) psihologia muncii si organizationala;
b) psihologia transporturilor;
c) psihologia aplicata in servicii.
Art 17. – Comisia de psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala desfasoara proceduri si activitati specifice de evaluare in vederea atestarii dreptului de libera practica al psihologilor in urmatoarele specialitati:
a) psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala;
b) psihopedagogie speciala.
Art 18. – (1) Comisia de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala desfasoara proceduri si activitati specifice de evaluare in vederea atestarii dreptului de libera practica al psihologilor in urmatoarele specialitati:
a) psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale;
b) psihologie judiciara – evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf.
(2) Competenta in specialitatea Psihologie judiciara – evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf poate fi obtinuta si de catre absolventii facultatilor de drept cu conditia completarii studiilor universitare cu un pachet de discipline de specialitate stabilit prin hotarare a Comitetului director, precum si formarii complementare potrivit cerintelor prezentelor norme.
(3) Psihologul atestat in specialitatea psihologie aplicata in domeniul securitatii nationale are si toate competentele psihologului atestat in specialitatea psihologia muncii si organizationala, pe trepte similare de specializare.
Art 19. – Competentele psihologilor pe treptele de specializare prevazute la art. 14 si pentru fiecare specialitate se stabilesc prin hotarare a Comitetului director la propunerea fiecarei Comisii aplicative.
Art 20. – Competentele psihologilor se obtin prin programe universitare la nivel de Licenta, Masterat sau Doctorat si prin programe de formare complementara organizate in conditiile stabilite prin prezentele norme.
Art 21. – In vederea obtinerii atestatului de psiholog in fiecare treapta de specializare candidatul va prezenta Comitetului filialei un dosar care va contine documentele prevazute la art. 11.
Art 22. – Conditiile de obtinere a atestatului de libera practica prin cele doua modalitati prevazute la art. 13 alin. (1) se stabilesc la propunerea fiecarei comisii aplicative prin hotarare a Comitetului director.
Art 23. – Trecerea psihologilor in trepte de specializare superioare se poate realiza la solicitare, dupa minimum 5 ani de exercitare a profesiei, daca sunt indeplinite si celelalte conditii de formare profesionala stabilite de catre fiecare Comisie aplicativa.
Art 24. – Obtinerea atestatului de libera practica prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala este obligatorie pentru:
a) psihologii care desfasoara unele sau toate activitatile prevazute la art. 5 din lege in ministerele si institutiile cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale;
b) psihologii care, in conditiile legii, avizeaza psihologic persoanele care solicita permis de arma;
c) persoanele care desfasoara activitati de evaluare a comportamentului simulat prin tehnica poligraf.
Art 25. – Membrii Comisiei de psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala trebuie sa detina autorizatie de acces la informatii clasificate de nivel strict secret, eliberata de organele in drept, potrivit legii.
Art 26. – Controlul profesional, metodologic si deontologic pentru psihologii care isi desfasoara activitatea in institutiile din domeniul sigurantei nationale se realizeaza numai de catre membrii comisiei aplicative de specialitate.
Art 27. – (1) Comisia aplicativa competenta analizeaza documentele din dosarul de atestare si decide admiterea dosarului in baza indeplinirii conditiilor de studii, respectiv a disciplinelor obligatorii prevazute in procedurile specifice fiecareia.
(2) In cazul neindeplinirii conditiilor prevazute la alin. (1), presedintele comisiei propune Comitetului director neeliberarea atestatului solicitat.
Art 28. – Comitetul director, dupa parcurgerea etapelor obligatorii prevazute in prezentele norme, dupa caz, elibereaza solicitantului, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii dosarului la secretariatul Comitetului director, atestatul de libera practica sau adresa de comunicare a respingerii acordarii atestatului.
Art 29. – Persoanele nemultumite de rezultatul atestarii pot depune la secretariatul Comitetului director o contestatie in termen de 10 de zile de la data comunicarii.
Art 30. – In termen de 30 de zile de la data inregistrarii, Conducerea operativa a Colegiului va analiza contestatia depusa si prin grija secretariatului va comunica modul de solutionare a acesteia.
Art 31. – Dupa eliberarea atestatului, secretariatul Comitetului director va asigura inscrierea psihologului in Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din Romania si alocarea codului personal.
Art 32. – Parafa profesionala individuala va cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele elemente:
a)numele si prenumele psihologului;
b)codul personal, format din 5 cifre, alocat in ordinea inscrierii in Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din Romania, partea I, cod ce nu va mai putea fi realocat;
c) treapta de specializare;
d) domeniul de specializare potrivit atestatului.
Art 33. – Atestatele de libera practica emise sunt in regim individual si se trec in Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din Romania, partea I.
Art 34. – (1) Dosarul persoanei atestate se arhiveaza la secretariatul Comitetului director, potrivit prevederilor legale.
(2) Dosarele persoanelor carora nu li s-a acordat atestatul se restituie acestora, iar pentru o noua solicitare de atestare psihologul va relua procedurile stabilite de prezentele norme.
(3) Pentru obtinerea atestatului in alta specialitate sau in alta treapta de specializare dosarul prevazut la alin. (1) se completeaza numai cu actele si documentele necesare.
Art 35. – Persoanele prevazute la art. 8 alin. (2) si (3) din lege, beneficiaza de recunoasterea documentelor de calificare profesionala in conformitate cu Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, cu modificarile ulterioare. Dobandirea dreptului de libera practica, pentru cei care se stabilesc in Romania, se face in conformitate cu procedura aplicabila psihologilor romani, potrivit prezentelor norme. Autoritatea de recunoastere a calificarii profesionale obtinute in UE si SEE pentru cetatenii statelor membre este Colegiul Psihologilor din Romania.
Art 36. – (1) Persoanele prevazute la art. 8 alin. (3) din lege sunt exceptate de la procedura atestarii reglementata prin prezentele norme, precum si de la obligativitatea inscrierii in Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din Romania sau de la plata unor taxe administrative.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) au obligatia de a face o declaratie, autentificata de un notar public, referitoare la serviciile psihologice pe care le vor presta pe teritoriul Romaniei precum si la perioada prestarii acestor servicii , pe care o va depune la Comitetul Director.
(3) Documentele prevazute la alin. (2) vor fi insotite de copii legalizate, traduse in limba romana, ale documentelor care atesta competentele profesionale, in domeniul psihologiei, eliberate in tara de origine.
(4) In urma analizarii dosarului cu documentele prevazute la alin. (2) si (3) de catre conducerea operativa a Colegiului Psihologilor din Romania, potrivit art. 40 din lege, Presedintele acestuia va elibera autorizatia provizorie de prestare a serviciilor psihologice pentru perioada si activitatile solicitate prin cerere.
(5) Pentru persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, autoritatea de recunoastere a studiilor efectuate si a documentelor de calificare in profesia de psiholog este Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Art 37. – Potrivit art. 38 din lege comisiile aplicative elaboreaza norme si proceduri de control si supervizare profesionala in domeniile proprii aprobate de catre Consiliul Colegiului.
Art 38. – (1) Supervizarea profesionala este activitatea formativa specifica profesiei de psiholog prin care se asigura managementul calitatii actului psihologic.
(2) Comitetul director, prin Comisiile aplicative, stabileste procedurile de supervizare si de formare a psihologilor cu drept de supervizare.
(3) Psihologii principali pot superviza psihologii specialisti si psihologii practicanti, iar psihologii specialisti pot superviza psihologii practicanti conform procedurilor stabilite de catre fiecare Comisie aplicativa.
(4) Pentru a putea desfasura activitati de supervizare profesionala psihologul care solicita atestarea potrivit art. 10 lit. c) din lege, pe langa documentele prevazute la art. 11, trebuie sa indeplineasca si criteriile de competenta si experienta profesionala stabilite prin procedurile specifice fiecarei comisii aplicative.
Art 39. – (1) Controlul si supravegherea exercitarii profesiei de psiholog se realizeaza de catre membrii Comitetului director in conformitate cu procedurile stabilite prin hotarare a Consiliului Colegiului Psihologilor din Romania.
(2) Comitetul fiecarei filiale teritoriale controleaza activitatea profesionala a membrilor Colegiului din zona de responsabilitate, in limitele mandatului dat de Comitetul Director.
Art 40. – Pregatirea persoanelor cu atributii de control se face prin sustinerea unor instructaje periodice desfasurate la sediul Comitetului director sub coordonarea persoanelor desemnate prin dispozitie scrisa a Presedintelui acestuia.
Art 41. – Controlul pe baza de mandat al Comitetului director acordat Comitetului filialei se efectueaza in urmatoarele cazuri:
a) sesizari ale psihologilor din teritoriu;
b) reclamatii ale beneficiarilor serviciilor psihologice.
Art 42. – Reclamatia primita la Comitetul director este analizata si solutionata potrivit reglementarilor Codului de procedura disciplinara aprobat de Conventia nationala.
Art 43. – Furnizarea serviciilor psihologice se realizeaza prin: cabinete psihologice individuale, cabinete psihologice asociate, societati civile profesionale sau in temeiul unor contracte individuale de munca, potrivit legii.
Art 44. – Angajatorii au obligatia de a sprijini procesul de formare profesionala continua a psihologilor.
Art 45. – Comitetul director, prin comisiile sale, avizeaza profesional formele de pregatire continua a psihologilor.
Art 46. – In scopul asigurarii secretului profesional, actele, lucrarile si inregistrarile cu caracter profesional aflate asupra psihologului ori la locul unde acesta isi exercita profesia sunt inviolabile, potrivit legii.
Art 47. – (1) Probele psihologice aplicate, rezultatele acestora, insemnarile si inregistrarile se pastreaza in conditii de siguranta o perioada de cel putin 10 ani de la incheierea relatiilor profesionale daca prin alte prevederi legale nu este prevazut un termen mai mare.
(2) La expirarea termenului prevazut la alin. (1), probele psihologice aplicate, rezultatele acestora, insemnarile si inregistrarile se distrug in totalitate potrivit prevederilor legale.
Art 48. – Responsabilitatea pentru pastrarea probelor psihologice aplicate, a rezultatelor acestora, a insemnarilor si inregistrarilor revine psihologilor si, dupa caz, angajatorilor.
Art 49. – (1) Psihologul se poate asigura pentru raspunderea profesionala, in conditiile legii.
(2) Prin „raspundere profesionala” se intelege acoperirea daunelor efective suferite de beneficiar si rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor legii, ale prezentelor norme si ale Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de libera practica.
CAPITOLUL III
Dispozitii finale
Art 50. – La propunerea Comitetului director, Ministerul Educatiei si Cercetarii poate emite ordine in sprijinul reglementarii unor aspecte ale desfasurarii activitatii de psiholog cu drept de libera practica.
Art 51. – (1) Presedintele Comitetului director este abilitat sa emita dispozitii, iar Comitetul director are dreptul de a adopta hotarari, obligatorii, pentru aplicarea unitara si detalierea dispozitiilor legii, a prezentelor norme, precum si a altor acte normative ulterioare emise potrivit art. 50.
(2) Dispozitiile si hotararile cu caracter normativ vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit legii.
Art. 52. – (1) Cursurile complementare de specializare in domeniul psihologiei, altele decat cele universitare, se organizeaza numai sub egida si cu avizul Comitetului director al Colegiului Psihologilor din Romania.
(2) Valoarea creditelor privind formarea profesionala continua se stabileste, la propunerea comisiilor aplicative, prin dispozitie scrisa a Presedintelui Comitetului director.
Art. 53. – Spatiile necesare desfasurarii activitatilor prevazute la art. 5 din lege precum si dotarile aferente sunt stabilite, pentru fiecare forma de exercitare a profesiei de psiholog prin hotarari ale Comitetului director al Colegiului Psihologilor din Romania.
Art. 54. – Cotizatia anuala si nivelul taxelor necesare acoperirii costurilor de atestare si a altor servicii prestate se aproba prin hotarare a Consiliului Colegiului Psihologilor din Romania.
Art. 55. – Spatiile necesare desfasurarii activitatii structurilor de conducere ale Colegiului Psihologilor din Romania si ale filialelor teritoriale ale acestuia se asigura, potrivit legii, de Regia Autonoma Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat.
Art. 56. – (1) Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din Romania este organizat in doua parti:
a) partea I – evidenta psihologilor;
b) partea a II-a – evidenta formelor de exercitare a profesiei de psiholog.
(2) Responsabilitatea gestionarii si actualizarii registrului revine secretariatului Comitetului director.
Art. 57. – Documentele care atesta dreptul de libera practica, Registrul unic al psihologilor cu drept de libera practica din Romania si timbrul sec se realizeaza, in conditiile legii, de catre Regia Autonoma Monetaria Statului.
Ministerul Sanatatii elaboreaza Planul de masuri pentru promovarea sanatatii mintale si prevenirea imbolnavirilor psihice in colaborare cu institutiile publice prevazute la art.1 precum si cu organizatii neguvernamentale.
Planul prevazut la alin.(1) se publica pe site-ul Ministerului Sanatatii.
Art.3
Fiecare institutie dintre cele prevazute la art.1 intocmeste si publica pe site-ul propriu un raport anual cu privire la activitatile intreprinse pentru promovarea sanatatii mintale si prevenirea imbolnavirilor psihice precum si bugetul alocat.
CAPITOLUL II
EVALUAREA SANATATII MINTALE
Art. 4
(1) Pacientii din Centrele de recuperare si reabilitare neuropsihica, aflate in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap sunt evaluati din punct de vedere psihiatric de cel putin doua ori pe an, de catre medicul specialist psihiatru, in scopul stabilirii celei mai adecvate conduite de recuperare.
(2) Evaluarea din punct de vedere psihiatric de la alin.(1) se realizeaza prin servicii medicale ambulatorii si se efectueaza, la solicitarea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, in baza unui grafic stabilit de comun acord si se deconteaza de catre Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate.
(3) Alte unitati decat cele prevazute la alin.(1), aflate in structura Directiilor Generale Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si in coordonarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap solicita evaluarea din punct de vedere psihiatric pentru persoanele cu tulburari psihice asistate, in vederea redistribuirii in alte unitatile prevazute la alin.(1).
(4) Serviciile medicale prevazute la alin.(2) si alin.(3) se furnizeaza de medici psihiatrii din unitati sanitare cu sau fara personalitate juridica in afara timpului de lucru de la unitatea la care este angajat ia cheltuielile de transport, cazare si diurna se suporta de solicitant.
(5) Evaluarea din punct de vedere psihiatric se finalizeaza, daca este cazul, cu un plan terapeutic care se transmite unitatii solicitante si scrisoare medicala adresata medicului de familie pe lista caruia este inscrisa persoana evaluata.
Art. 5
Categoriile de profesiuni care necesită examinarea periodica a starii de sanatate mintala, se aproba prin ordin al ministrului sanatatii, la propunerea unitatilor interesate, cu respectarea dispozitiilor legale privind confidentialitatea si a drepturilor persoanei cu tulburari psihice.
CAPITOLUL III
SERVICII DE SĂNĂTATE MINTALĂ
Art. 6
(1) In vederea asigurarii asistentei psihiatrice comunitare, a cresterii accesibilitatii si calitatii serviciilor acordate, se organizeaza din punct de vedere functional, teritoriul tarii, în arii geografice numite sectoare psihiatrice.
(2) Se organizeaza separat sectoare psihiatrice pentru adulti si sectoare psihiatrice pentru copii şi adolescenţi, astfel :
a). un sector psihiatric pentru adulti este o arie teritorială şi populaţională distinctă care cuprinde 100 – 150 000 de locuitori.
b). un sector psihiatric pentru copii si adolescenti este o arie teritorială şi populaţională distinctă care cuprinde 200 000 – 400 000 de locuitori.
Art. 7
(1) In vederea organizarii si functionarii sectoarelor psihiatrice prevazute la art.6, Ministerul Sanatatii, prin directiile de sanatate Publica, infiinteaza comisii judetene in termen de 15 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin;
(2) Comisia judeteana prevazuta la alin.(1) are urmatoarea componenta:
a). un reprezentant al directiei de sanatate publica;
b). un coordonator – medic psihiatru, desemnat de directia de sanatate publica;
c). un reprezentant al administratiei publice locale;
(3) Pentru dezvoltarea si functionarea sectoarelor psihiatrice Ministerul Sanatatii monitorizeaza utilizarea resurselor financiare si umane prin Institutul National de Cercetare Dezvoltare in Sanatate in cadrul programelor nationale de sanatate.
(4) Comisiile prevazute la alin (1) stabilesc, in termen de 30 de zile de la conform prevederilor legale in vigoare, hartile sectoarelor psihiatrice dupa evaluarea resurselor umane si materiale disponibile si propun masuri pentru acoperirea nevoilor de ingrijiri de sanatate mintala.
(5) Directiile de sanatate publica judetene vor elabora in termen de 6 luni de la stabilirea hartilor sectoarelor psihiatrice planuri specifice de masuri pentru realizarea progresiva a prevederilor referitoare la serviciile de sanatate mintala cuprinse in prezentul ordin.
Art.8
(1) Baza sistemului de ingrijiri o reprezinta o unitate functionala constituita de echipa terapeutica si structurile in care aceasta isi desfasoara activitatea deservind un sector psihiatric.
(2) Echipa prevazuta la alin (1) este compusa din medici specialisti in psihiatrie, psihologi, asistenti sociali, asistenti medicali de psihiatrie si alte categorii de personal necesare, in functie de activitatile desfasurate si de specificul sectorului. Echipa terapeutica este condusa de un psihiatru, medic primar sau medic specialist.
(3) Medicul – coordonator al echipei terapeutice adapteaza serviciile acordate in cadrul sectorului, in functie de specificitatile sectorului psihiatric deservit si de nevoile populatiei tinta.
Art. 9
(1) In cadrul fiecarui sector se organizeaza in functie de nevoile si particularitatile locale, urmatoarele structuri:
centrul de sanatate mintala, care organizeaza unitatea mobila, centrul de interventie in criza si stationar de zi, dupa caz
stationarul de zi;
cabinete de psihiatrie;
structuri cu paturi cu sau fara personalitate juridica
(2) Se pot organiza structuri transectoriale cu paturi, cu sau fara personalitate juridica pentru patologiile rare, rezistente la tratament sau care nu pot fi rezolvate la nivelul sectorului, precum si pentru pacientii incadrati in art.114 Cod Penal.
(3) Pentru îngrijiri de lungă durată pentru persoane cu probleme severe şi persistente de sănătate mintală, se organizeaza in fiecare sector compartimente sau sectii cu paturi, cu maxim 40 de paturi.
Art 10
In unitatile sanitare cu paturi se organizeaza compartimente de psihiatrie de legatura pentru asistenta psihiatrica a pacientilor internati.
Art 11
Pacientii care in urma evaluarii de catre echipa terapeutica necesita tratament indelungat vor fi dirijati catre centrele de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica sau locuintele protejate, dupa caz.
Art. 12
(1) In cadrul fiecarui sector psihiatric se acorda servicii dupa cum urmeaza:
a) servicii psihiatrice ambulatorii;
b) servicii de asistenţă mobilă, pentru pacienţi dificil de tratat sau care refuza sa frecventeze structurile medicale dar care accepta tratamentul sau pentru acoperirea unor nevoi psihosociale variate, care necesită deplasarea unor membri ai echipei terapeutice;
c) servicii psihiatrice de zi: terapie ocupaţională, psihoterapie individuală şi de grup precum si programe specializate de reabilitare. Aceste servicii sunt furnizate pacienţilor internati în stationarul de zi este limitată în timp la maxim 2 luni, după aceasta pacientii fiind trimisi serviciilor de reabilitare sau către asistenţa primară.
d) servicii de reabilitare – in funcţie de oportunităţile locale, fiecare centru de sanatate mintala oferă programe specializate de reabilitare: programe de terapie ocupationala, programe de reabilitare vocaţională, programe de petrecere a timpului liber, programe de psihoeducaţie.
e) servicii spitalicesti
f) ingrijiri la domiciliu
(2) Indrumarea medicilor de familie din sectorul psihiatric în acordarea de îngrijiri de sănătate mintală. Echipa terapeutică a sectorului psihiatric stabileste protocoale de colaborare cu medicii de familie pentru asigurarea continuitatii ingrijirilor
Art 13
(1) Pentru fiecare sector psihiatric se prevede un anumit numar de paturi pentru patologia acuta, in functie de nevoile si particularitatile sectorului, fie într-un spital psihiatric, fie într-o secţie de psihiatrie dintr-un spital general;
(2) Personalul unui serviciu spitalicesc sectorial este parte integranta a echipei terapeutice de sector.
Art. 14
(1) Echipa terapeutica a sectorului psihiatric pentru adulti cuprinde:
(a) 8 norme întregi pentru psihiatri;
(b) 40 norme întregi pentru asistente de psihiatrie;
(c) 4 norme întregi pentru psihologi clinicieni;
(d) 5 norme întregi pentru asistenţi sociali;
(e) alt personal
(2) Echipa terapeutica a sectorului psihiatric pentru copii si adolescenti cuprinde:
(a) 4 norme întregi pentru psihiatri;
(b) 20 norme întregi pentru asistente de psihiatrie;
(c) 2 norme întregi pentru psihologi clinicieni;
(d) 3 norme întregi pentru psihopedagogi;
(e) 3 asistenti sociali;
(f) alt personal
Art.15
Pentru îngrijiri de lungă durată pentru persoane cu probleme severe şi persistente de sănătate mintală, se organizeaza in fiecare sector unităţi cu maxim 40 de paturi.
Art. 16
(1) Pentru pacientii fara probleme severe si persistente de sanatate mintala care necesita tratament de lunga durata, echipa terapeutica evalueaza nevoile si stabileste in functie de starea clinica a pacientului tipul de locuinta protejata spre care sa fie indreptat.
(2) Categoriile serviciilor medicale oferite persoanelor cu tulburari psihice din locuintele protejate sunt elaborate prin ordin comun al Ministerului Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.
Art. 17
Autoritatile publice locale colaboreaza cu Ministerul Sanatatii pentru a asigura spatii adecvate pentru centrele de sanatate mintala.
Art. 18
Centrele de sănătate mintală şi staţionarele de zi pentru copii şi adolescenţi trebuie să aibă localizare intracomunitară, amenajări şi structuri specifice funcţiilor de prevenire, depistare precoce şi terapie complexă a tulburărilor psihice infantilo-juvenile şi ale familiei.
CAPITOLUL IV
DREPTURILE PERSOANELOR CU TULBURARI PSIHICE
Art. 19
(1) La internarea într-o unitate de îngrijire, pacienţii trebuie imediat informaţi asupra identităţii şi statutului profesional al personalului de îngrijire care le acordă asistenţă şi asupra regulamentului de ordine interioara la care trebuie să-l respecte pe durata internării.
(2) Medicul psihiatru trebuie sa-i aduca la cunostinta pacientului care sunt alternativele de tratament si ingrijire, riscurile si efectele adverse ale aplicarii programului terapeutic individualizat.
(3) Programul terapeutic individualizat elaborat de catre echipa terapeutica, cu consimtamantul pacientului, trebuie sa cuprinda:
Descrierea naturii problemelor si a nevoilor specifice ale pacientului;
Descrierea celor mai putin restrictive conditii de tratament necesare;
Descrierea obiectivelor tratamentului;
Specificarea responsabilitatilor personalului.
(4) Medicul specialist psihiatru este responsabil de monitorizarea implementarii programului individualizat de tratament.
Art. 20
In aplicarea art. 26 din lege, in cazul necesitatii restrangerii libertatii de miscare a pacientului
cu scopul de a impiedica producerea unei vatamari pentru sine sau pentru o alta persoana trebuie respectate urmatoarele proceduri:
Contentionarea pacientului ;
(b) Izolarea pacientului.
Art. 21
(1) Prin contenţionare, in sensul prezentelor norme, se înţelege restricţionarea libertăţii de mişcare a unei persoane prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mişcarea liberă a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau a ambelor gambe sau pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vatamari corporale.
(2) Contenţionarea poate fi utilizată doar atunci când este necesara apărarea pacientului de propriile actiuni care l-ar putea rani pe el sau pe ceilalţi. Poate fi folosita doar dacă aplicarea celor mai puţin restrictive tehnici a fost neadecvata sau insuficienta pentru a preveni orice lovire sau vătămare.
(3) Contenţionarea nu poate fi folosita ca pedeapsa sau ca mijloc de a suplini lipsa de personal sau de tratament.
(4) În aplicarea măsurii de restricţionare a libertăţii de mişcare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru evitarea durerii.
(5) Reprezentantul legal sau personal al pacientului trebuie informat cu privire la dispunerea unei măsuri de restricţionare a libertăţii de mişcare a pacientului.
(6) Contenţionarea trebuie efectuata numai în baza dispozitiei scrise a medicului. Dispozitia medicului trebuie să detalieze factorii care au condus la contenţionare si să specifice natura contenţionării. În dispozitie trebuie precizata ora la care măsura de contenţionare a fost luată. Contenţionarea nu poate dura mai mult de 4 ore.
(7) Masura contenţionării va fi menţionata in foaia de observatie a pacientului.
(8) Masurile de contentionare aplicate pacientilor, incluzand toate dispozitiile scrise ale medicului prin care s-a dispus masura, se descriu in Registrul masurilor de contentionare si izolare aplicate pacientilor.
(9) Registrul prevazut la alin (8) se pastreaza in conditii de confidentialitate.
(10) Pe tot timpul contenţionării, pacientul trebuie să fie monitorizat pentru a observa dacă nevoile sale fizice, de confort şi siguranţa sunt îndeplinite. O evaluare a condiţiilor pacientului trebuie realizată la cel puţin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp mai scurte daca medicul o cere. Evaluarea trebuie înregistrata în foaia de observatie a pacientului.
Art. 22
(1) Prin izolare se intelege modalitatea de protejare a pacienţilor care reprezinta un pericol pentru ei insisi sau pentru alte persoane. Aceasta masura trebuie aplicată cu maximă precauţie şi numai în cazul în care orice altă modalitate s-a dovedit ineficientă.
(2)Măsura izolarii poate fi aplicata numai daca institutia psihiatrica dispune de o încăpere special prevăzută şi dotată în acest scop. Incăperea trebuie să ofere posibilitatea unei observari continue a pacientului, să fie iluminată şi aerisită în mod corespunzător, să aibă acces la toaletă şi lavator si să fie protejată în aşa fel încât să prevină rănirea celui izolat. Nu pot fi izolate concomitent in aceeasi incapere mai multe persoane.
(3) Măsura izolarii trebuie să fie aplicată pentru un timp cât mai scurt posibil. Măsura trebuie revizuită periodic la un interval de cel mult 2 ore. Pacientul si/sau reprezentantul sau legal va fi informat cu privire la măsura izolarii şi despre procedura de revizuire periodică a măsurii.
(4) Pacientul va fi observat în timpul izolarii conform unui program prevăzut de medicul care dispune masură izolarii.
(5) Pe perioada dispunerii măsurii izolarii, pacientul va păstra îmbracămintea precum şi orice articole de uz personal sau cu semnificaţie religioasa, cu excepţia situatiei în care păstrarea acestora ar putea afecta siguranţa sa.
(6) Măsura izolării poate fi dispusă doar de medic în aceleaşi condiţii ca şi cea a contenţionării.
(7) Măsura izolării trebuie menţionată în Registrul masurilor de contenţionare si izolare şi în foaia de observatie a pacientului, cu indeplinirea aceloraşi condiţii ca şi în cazul contenţionării.
(8) Măsura izolării nu trebuie folosită ca pedeapsă sau ca o formă de ameninţare.
(9) Măsura izolării nu poate fi parte a programului de tratament.
Art. 23
In aplicarea prevederilor art. 29 al legii se va folosi formularul pentru obtinerea consimtamantului informat prezentat in Anexa 2.
Art. 24
(1) Toate informaţiile privind starea de sănătate a pacientului, condiţia sa medicală, diagnosticul, prognosticul şi tratamentul, precum şi alte informaţii de natură personală sunt confidenţiale, chiar şi după moartea pacientului.
(2) Informaţia confidenţială poate fi divulgată numai cu consimtamantul explicit al pacientului sau când există dispoziţii judiciare exprese în acest sens. Consimtamantul este presupus atunci când divulgarea se face către un alt membru al echipei terapeutice implicate în tratamentul pacientului.
(3) Toate datele de identitate ale pacientului trebuie protejate.
(4) Pacienţii au dreptul de a primi rezultatul în scris al diagnosticului, tratamentului şi îngrijirii lor la externarea dintr-o unitate de îngrijire.
(5) Nu este admisă intervenţia în viaţa particulară a pacientului sau în viaţa de familie decât în cazul în care, pe lângă consimtamantul pacientului, aceasta poate fi justificată ca necesară diagnosticului, tratamentului sau îngrijirii pacientului.
(6) Intervenţiile medicale pot fi efectuate numai atunci când există respectul necesar pentru intimitatea persoanei si numai în prezenţa acelor persoane necesare interventiei respective, dacă pacientul nu a solicitat altfel.
Art. 25
(1) Toate unităţile care acordă îngrijiri de sănătate mintală au obligaţia să înfiinţeze un registru special pentru înregistrarea tuturor plângerilor înaintate de către pacienţi sau reprezentanţii acestora.
(2) Conducerea unităţii are obligaţia să răspundă în scris la toate plangerile cu privire la incalcarea drepturilor pacientilor.
(3) In registrul prevazut la alin (1) se consemneaza si modalitatea de soluţionare a plângerilor.
Art. 26
Pacienţii spitalizaţi fără consimţământul lor nu pot fi folosiţi ca subiect de cercetare stiintifica.
CAPITOLUL V
INTERNAREA NEVOLUNTARĂ
Art.27
In termen de 30 zile de la intrarea in vigoare a prezentului ordin Ministerul Sanatatii desemneaza prin ordin, la propunerea directiilor de sanatate publica si cu avizul Comisiei de specialitate de psihiatrie, unitatile autorizate sa efectueze internari nevoluntare.
Art. 28
(1) Medicul psihiatru care evaluează cazul şi stabileşte dacă pacientul are, în acel moment, posibilitatea să înţeleagă starea sa de boală, va explica într-un limbaj simplu şi pe înţelesul acestuia necesitatea internării în vederea acordării îngrijirilor de sănătate mintală, sub supraveghere medicală.
(2) In situatia in care pacientul refuza internarea si medicul considera ca sunt intrunite conditiile internarii nevoluntare, medicul va informa pacientul, familia, reprezentantul personal sau legal, dupa caz, despre dreptul sau de a contesta masura internarii nevoluntare, precum si despre procedurile care trebuie urmate pentru contestarea acesteia.
Art. 29
(1) Solicitarea internării nevoluntare se formuleaza si se semneaza de catre una dintre persoanele prevazute la articolul 47 din lege, in momentul prezentarii la camera de garda a spitalului.
(2) Dacă solicitantul nu ştie să scrie, solicitarea de internare nevoluntară poate fi scrisa de echipa de gardă, pe baza relatărilor solicitantului, fapt care se va mentiona, cu precizarea persoanei care a scris solicitarea si datelor de identificare ale acesteia.
(3) In solicitarea prevazuta la alin (1) trebuie descrise manifestările ce pun în pericol viaţa, sănătatea, integritatea corporală proprie sau a altora.
Art. 30
(1) Medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care solicita internarea nevoluntara nu pot fi implicati in luarea deciziei de internare sau de revizuire periodica a internarii nevoluntare.
(2) Persoanele care solicita internarea nevoluntara a unei persoane nu pot fi membri ai comisiei de revizie constituite pentru respectiva persoana.
Art. 31
(1) Transportul persoanei la spital fara consimtamantul acesteia se poate face doar daca refuza internarea voluntara si daca exista un pericol iminent de vatamare asupra sa sau a celor din jur
(2) Personalul serviciilor care asigura transportul persoanei la spitalul psihiatric trebuie sa mentioneze lipsa consimtamantului persoanei transportate intr-un raport prezentat medicului psihiatru in momentul aducerii la spital in vederea internarii.
(3) In raportul prevazut la alin (2) se mentioneaza daca a existat impotrivire din partea persoanei, care au fost masurile adoptate, precum si medicatia care a fost aplicata.
(4) Transportul persoanei la spital se face in conditiile cele mai putin restrictive posibile asigurandu-se respectarea integritatii sale fizice, psihice si a demnitatii sale.
Art. 32
(1) Atunci când pacientul, reprezentantul său personal sau legal solicită externarea, dar sunt întrunite condiţiile care justifică menţinerea internării contra voinţei, medicul psihiatru care are în îngrijire bolnavul declanşează procedura de internare nevoluntară.
(2) In situatia prevazuta la alin (1), daca nu exista alt medic psihiatru care sa hotarasca internarea nevoluntara, medicul curant poate lua decizia de internare nevoluntara, ca masura de urgenta, urmand confirmarea acesteia prin cadrul legal stabilit.
Art. 33
(1) În toate unitaţile spitaliceşti nominalizate de către Ministerul Sănătăţii să efectueze internări nevoluntare, se constituie un registru unic de evidenţă centralizată a acestor cazuri şi a documentaţiei medico-juridice care stă la baza internării şi susţine legalitatea acesteia.
(2) Internarea nevoluntară se înregistrează în registrul unic de evidenţă a tuturor acestor cazuri, prevazut la alin (1), aici urmând a fi consemnate şi deciziile luate de către comisiile de revizie a acestei proceduri.
(3) Registrul prevazut la alin (1) cuprinde următoarele informaţii:
(a) numele, prenumele, profesia, vârsta şi domiciliul persoanei internate;
(b) data internarii;
(c) numele, prenumele, profesia şi domiciliul persoanei care a cerut internarea;
(d) Dacă este cazul, menţionarea deciziei justiţiei (număr, dată, instanţă) de punere sub tutelă, curatelă sau supraveghere ;
(e) Notificarea medicului care a internat nevoluntar bolnavul către directorul unităţii, cu menţionarea numelui, prenumelui şi a gradului profesional;
(f) Datele examinărilor de către comisia de revizie, cu componenta nominală şi decizia luată;
(g) Data încetării internării şi starea la externare.
Art. 34
Notificarea medicului care a internat nevoluntar pacientul către directorul unităţii se va face folosind formularul prevazut in Anexa 3.
Notificarea medicului care a internat nevoluntar pacientul catre parchetul de pe langa instanta judecatoreasca competenta se va face folosind formularul prevazut in Anexa 4.
Notificarea comisiei de revizie a procedurii catre parchetul de pe langa instanta judecatoreasca competenta se va face folosind formularul prevazut in Anexa 5.
„Art. 1 – (1) Detectivul particular este persoana atestata în conditiile prezentei legi si care, fara sa aduca atingere dreptului la viata intima, familiala si privata ori altor drepturi si libertati fundamentale, la cererea persoanelor fizice sau juridice, desfasoara
activitati specifice de investigare, referitoare la:
a) conduita si moralitatea publica a unei persoane;
b) date privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice potentiala partenera într-o afacere;
c) persoanele disparute de la domiciliu;
d) bunurile care fac obiectul unor litigii de natura civila sau penala înstrainate în scopul prejudicierii intereselor unei parti în proces;
e) asigurarea protectiei împotriva scurgerii unor informatii din sfera vietii private sau a activitatii agentilor economici care doresc sa pastreze confidentialitatea acestora.
(2) Activitatea detectivului particular nu poate fi contrara reglementarilor legale interne sau celor internationale la care România este parte, sigurantei nationale, ordinii publice ori bunelor moravuri.
(3) Informatiile obtinute în urma activitatilor desfasurate de detectivul particular sunt destinate exclusiv clientului acestuia, în conditiile prezentei legi.”
Norme:
1.1. Prin activitati specifice de investigare, în sensul prezentelor norme, se întelege activitatile de studiere amanuntita si de cercetare, efectuate în cazul investigat de catre detectivul particular prin folosirea mijloacelor, metodelor si procedurilor adecvate de lucru, în scopul realizarii sarcinii investigatiei inclusiv, în functie de caz, masurile specifice de acoperire care sa asigure protectia investigatiei.
1.2. Detectivul particular va refuza cazul atunci când clientul solicita activitati ce încalca normele legale în vigoare sau bunele moravuri si va comunica acest lucru organelor de politie, iar în cazul în care constata ca informatiile solicitate de client vizeaza siguranta nationala, va sesiza de îndata autoritatile cu atributii în domeniu.
2. Lege:
„Art. 2 – (1) Detectivul particular îsi poate exercita profesia, dupa caz, în cadrul societatilor specializate sau al cabinetelor individuale de detectivi particulari înfiintate conform legislatiei comerciale si care functioneaza în baza licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Române.
(2) Obiectul de activitate al societatilor specializate si al cabinetelor individuale de detectivi particulari este unic.
(3) Conducatorii executivi ai societatilor specializate de detectivi particulari trebuie sa fie absolventi ai facultatii de drept sau ai unei scoli postliceale de detectivi ori sa fi îndeplinit functia de politist ori lucrator în cadrul unei institutii publice cu atributii în domeniul ordinii publice sau sigurantei nationale cu grad de ofiter si sa îndeplineasca conditiile prevazute la art. 5 lit. c), d), e) si f).
(4) Asociatii sau actionarii persoane fizice ai societatilor specializate de detectivi particulari, înfiintate conform alin. (1), trebuie sa îndeplineasca cumulativ conditiile prevazute de art. 5 lit. d) si e).”
Norme:
2.1. Pentru obtinerea licentei de functionare, asociatii/actionarii societatilor specializate trebuie sa îndeplineasca conditiile prevazute de art. 5 lit. d) si e) din Legea nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita în continuare lege.
2.2. Pentru obtinerea licentei de functionare conducatorii societatilor specializate sau ai cabinetelor individuale de detectiv particular depun la inspectoratul de politie judetean sau la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, dupa caz, urmatoarele documente:
a) cerere adresata Inspectoratului General al Politiei Române – Directia de investigatii criminale, prin care se solicita eliberarea licentei de functionare, înregistrata si datata, din care sa rezulte denumirea, adresa sediului social/administrativ si a punctelor de lucru, numele si calitatea conducatorilor executivi, numarul de telefon si fax;
b) copia actului de proprietate sau de folosinta pentru sediul social/administrativ si pentru punctele de lucru;
c) pentru conducatorii executivi ai societatii – copie legalizata a diplomei de studii pentru absolventii facultatilor de drept sau ai unei scoli postliceale de detectivi particulari ori a unei adeverinte din care sa reiasa ca au îndeplinit functia de politist sau lucrator în cadrul unei institutii publice cu atributii în domeniul ordinii publice ori sigurantei nationale cu grad de ofiter;
d) avizul, în copie, eliberat de inspectoratul de politie judetean sau, dupa caz, de Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, în raza careia functioneaza societatea sau cabinetul individual de detectivi particulari;
e) declaratie scrisa si autentificata din care sa rezulte ca nu desfasoara o activitate care implica exercitarea autoritatii publice pentru conducatorii executivi;
f) copie legalizata a actului constitutiv al societatii, în care sa fie mentionat codul CAEN, sau a contractului de societate si statutului societatii, dupa caz, ori a statutului cabinetului individual de detectiv particular;
g) copii de pe actele de identitate ale conducatorilor executivi;
h) copie a certificatului de înregistrare a societatii la oficiul registrului comertului;
i) certificate medicale, în original, pentru conducatorii executivi;
j) lista cu mijloacele materiale-tehnice, de transport, de comunicatii, a mijloacelor audio-video, a aparaturii de identificare, a centrelor de supraveghere si a tehnicii de calcul, pe care urmeaza sa le foloseasca;
k) copie a atestatului de detectiv particular – numai pentru cabinetele individuale;
l) regulamentul de organizare si functionare;
m) certificat de cazier judiciar.
2.3. Baremele medicale pentru dobândirea calitatii de detectiv particular se stabilesc prin ordin al ministrului administratiei si internelor, cu avizul Ministerului Sanatatii.
2.4. Regulamentul de organizare si functionare va avea urmatorul cuprins:
a) dispozitii generale;
b) structura organizatorica a societatii;
c) conditii de angajare (cu respectarea legislatiei muncii si a prevederilor Legii nr. 329/2003);
d) pregatirea personalului si controlul acestuia în activitatea desfasurata;
e) atributiile personalului societatii sau cabinetului individual;
f) dotarea personalului;
g) fluxul informatiilor rezultate în urma procesului de investigare si nivelul de acces al personalului societatii/cabinetului individual la acestea;
h) dispozitii finale, care vor cuprinde în mod obligatoriu prevederi referitoare la obligatia de a nu angaja personalul în actiuni de forta, în executari silite, recuperari de debite, conflicte stradale sau între grupuri de persoane, obligativitatea încetarii raporturilor de munca cu angajatul în cazul retragerii avizului sau atestatului de exercitare a profesiei de detectiv particular, precum si obligatia de a comunica, în termen de 10 zile, inspectoratului de politie judetean sau Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, dupa caz, cu privire la modificarile produse în organizare, structura, adresa sediului social sau a punctelor de lucru.
2.5. Inspectoratele de politie judetene si Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti vor transmite, în termen de 5 zile de la primire, documentele mentionate la pct. 2.2 la Inspectoratul General al Politiei Române – Directia de investigatii criminale, cu propuneri motivate privind eliberarea licentei de functionare.
2.6. Încetarea sau întreruperea activitatii pentru care s-a acordat licenta de functionare a societatii, cu precizarea intervalului de timp, va fi comunicata în termen de 10 zile la inspectoratele de politie judetene sau la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, dupa caz.
2.7. Toate documentele prevazute la pct. 2.2 vor fi depuse în doua exemplare, în copie legalizata, cu exceptia certificatului de cazier judiciar prevazut la pct. 2.2 lit. m) si a certificatelor medicale prevazute la pct. 2.2 lit. i), care vor fi depuse în original si însotite de o copie legalizata.
2.8. Licenta de functionare se elibereaza de Inspectoratul General al Politiei Române numai dupa verificarea îndeplinirii tuturor conditiilor prevazute de lege.
2.9. Forma si continutul licentei de functionare sunt prevazute în anexa nr. 1 la prezentele norme.
2.10. Pentru realizarea obiectului unic de activitate, societatile specializate si cabinetele individuale pot efectua:
a) consultanta de specialitate;
b) activitati de investigare pentru realizarea prevederilor art. 1 alin. (1) din lege, prin folosirea de mijloace, proceduri si metode de munca, precum si orice alte activitati permise de lege si în conditiile legii, în scopul solutionarii cazului.
3. Lege:
„Art. 5 – Poate dobândi calitatea de detectiv particular persoana care îndeplineste urmatoarele conditii:
a) are cetatenia româna sau cetatenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European;
b) poseda cel putin studii medii si este absolventa a unei scoli postliceale de detectivi sau a îndeplinit functia de politist ori lucrator în cadrul unor institutii publice cu atributii în domeniul apararii, ordinii publice sau sigurantei nationale ori este absolventa a unei institutii de învatamânt superior;
c) este apta din punct de vedere medical;
d) sa nu fi fost condamnata pentru infractiuni savârsite cu intentie;
e) nu desfasoara o activitate care implica exercitiul autoritatii publice;
f) a obtinut avizul inspectoratului de politie judetean sau al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti, dupa caz;
g) a promovat examenul de atestare a calitatii de detectiv particular, conform prevederilor art. 7, ori detine un certificat de calificare în aceasta profesie sau un atestat similar eliberat în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European.”
Norme:
3.1. Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European dobândesc calitatea de detectiv particular pe teritoriul României:
a) prin recunoasterea de catre Inspectoratul General al Politiei Române a certificatului de calificare în aceasta profesie sau a atestatului similar eliberat în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din România; sau
b) prin promovarea examenului de atestare a calitatii de detectiv particular, conform art. 7 din lege.
3.2. Cetatenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European pot face dovada îndeplinirii conditiilor prevazute de art. 5 lit. c) si d) din lege cu documentele echivalente celor prevazute la art. 6 lit. f) si g) din lege, eliberate de autoritatile competente din unul dintre aceste state. 3.3. Documentele care atesta formarea în profesie sau experienta profesionala, solicitate conform art. 2 alin. (3) si art. 5 lit. b) din lege, eliberate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, se recunosc în scop profesional de catre Inspectoratul General al Politiei Române, conform Legii nr. 200/2004.
3.4. Documentele care atesta studiile medii si universitare, eliberate în strainatate, prevazute la art. 2 alin. (3) si la art. 5 lit. b) din lege, se recunosc de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii.
3.5. Dispozitiile pct. 3.1 lit. a), pct. 3.3 si 3.4 se aplica si cetatenilor români.
3.6. Procedura de recunoastere prevazuta la pct. 3.1 lit. a) si la pct. 3.3 se stabileste prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
4. Lege:
„Art. 7 – (1) Calitatea de detectiv particular se dobândeste în urma verificarii îndeplinirii conditiilor prevazute de lege si a examinarii candidatilor de catre o comisie instituita la nivelul inspectoratului de politie judetean, respectiv al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti.
(2) Comisia prevazuta la alin. (1) se întruneste trimestrial, iar verificarea cunostintelor se face potrivit tematicii aprobate de Inspectoratul General al Politiei Române.
(3) Dupa promovarea examenului, detectivului particular i se elibereaza un atestat, pe baza caruia se poate asocia ori angaja la o societate licentiata sau îsi poate înfiinta cabinet individual pentru desfasurarea de activitati de investigare.
(4) Persoana respinsa la examen poate depune contestatie la Inspectoratul General al Politiei Române în termen de 3 zile, acesta având obligatia sa o solutioneze în termen de 30 de zile de la data depunerii.
(5) Cetatenii din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European care au calitatea de detectiv particular pot desfasura activitatile specifice acestei profesii pe teritoriul României, în conditiile prezentei legi, exclusiv în baza unei delegatii emise de societatea pe care o reprezinta, în vederea solutionarii cazului ce face necesara prezenta acestora în România. Cetatenii din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European fac dovada calitatii de detectiv particular cu actul care atesta în mod valabil aceasta calitate în statul de origine sau de provenienta.
(6) Detectivii prevazuti la alin. (5) au obligatia ca înaintea desfasurarii oricaror activitati specifice si la încetarea acestora sa înstiinteze organul de politie competent teritorial.”
Norme:
4.1. Comisia de examinare prevazuta la art. 7 alin. (1) din lege se constituie prin dispozitie scrisa a directorului general al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, respectiv a inspectorului-sef al inspectoratului de politie judetean, si este formata din ofiteri de politie specializati în domeniu. Comisia are în componenta un presedinte, 2 membri si un secretar.
4.2. La lucrarile comisiei de examinare pot participa reprezentanti anume mandatati ai asociatiilor profesionale de detectivi, cu rol consultativ la adoptarea deciziei de atestare individuala.
4.3. Tematica de examinare în vederea atestarii se stabileste de catre Inspectoratul General al Politiei Române, la propunerea Directiei de investigatii criminale, si se aduce la cunostinta publicului, prin mijloacele de comunicare în masa ori prin afisare la sediile unitatilor de politie la care se constituie comisii de examinare în vederea atestarii, cu minimum 30 de zile înainte de data organizarii examinarii candidatilor.
4.4. Examenul pentru obtinerea atestatului de detectiv particular consta într-o proba scrisa, eliminatorie, precum si în sustinerea unui interviu. În functie de rezultatele obtinute, candidatii sunt declarati „admisi” sau „respinsi”.
4.5. Lista cuprinzând situatia rezultatelor obtinute la examenele de atestare se afiseaza la sediul unitatii de politie care organizeaza examinarea, în locuri accesibile publicului.
4.6. În termen de 24 de ore de la data afisarii rezultatelor, candidatii respinsi la examenul de obtinere a atestatului pot depune contestatie la sediul inspectoratului de politie judetean ori la Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, dupa caz.
4.7. Contestatiile se solutioneaza de o comisie speciala, numita prin dispozitie a sefului unitatii de politie care a organizat examenul de obtinere a atestatului de detectiv particular si care are în componenta: un presedinte, 2 membri, ofiteri de politie specializati în domeniu si un secretar. Functia de presedinte al comisiei de contestatii va fi îndeplinita de unul dintre inspectorii adjuncti ai inspectoratului de politie judetean, respectiv de un director adjunct al Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, iar functia de secretar va fi îndeplinita de seful structurii de resurse umane a unitatii de politie.
4.8. Forma si continutul atestatului de detectiv particular sunt prevazute în anexa nr. 2 la prezentele norme.
4.9. La sosirea pe teritoriul României, înainte de declansarea oricarei activitati în calitate de detectiv particular, în baza art. 7 alin. (6), cetatenii din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European au obligatia de a înstiinta în scris, conform formularului prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme, unitatea de politie pe raza careia urmeaza sa initieze investigatia.
5. Lege:
„Art. 8 – (1) Calitatea de detectiv particular înceteaza:
a) prin renuntare scrisa, care se depune la inspectoratul de politie judetean sau, dupa caz, la Directia generala de politie a municipiului Bucuresti;
b) prin anularea atestatului în conditiile art. 23 alin. (2);
c) când persoana în cauza nu mai îndeplineste conditiile prevazute la art. 5 lit. a) si c) – e).”
Norme:
5.1. În termen de 3 zile de la data constatarii savârsirii uneia dintre faptele prevazute la art. 23 alin. (2) din lege, atestatul de detectiv particular poate fi anulat de unitatea de politie emitenta, prin dispozitia semnata de seful acesteia.
5.2. În maximum 5 zile de la data anularii atestatului, organul de politie care a dispus masura va comunica despre aceasta atât societatii în care îsi desfasoara activitatea detectivul particular, cât si persoanei împotriva careia s-a dispus masura respectiva.
5.3. În termen de 3 zile de la primirea comunicarii, persoana careia i s-a anulat atestatul este obligata sa depuna legitimatia de detectiv particular la sediul unitatii de politie care a dispus anularea.
5.4. În termen de 3 zile de la data producerii unuia dintre cazurile prevazute de art. 8 alin. (1) lit. c) din lege, persoana care are calitatea de detectiv particular este obligata sa comunice în scris acest lucru unitatii de politie care i-a eliberat atestatul.
5.5. Pe perioada încetarii sau suspendarii calitatii de detectiv particular, persoana în cauza este obligata sa predea legitimatia de detectiv particular unitatii de politie emitente.
5.6. În situatia în care atestatul este anulat ca urmare a contraventiei prevazute la art. 18 alin. (1) lit. c) raportat la art. 15 lit. a) – c) din lege, masura anularii va fi comunicata si organelor cu atributii în domeniul sigurantei nationale, potrivit competentelor legale, împreuna cu datele si informatiile obtinute.
6. Lege:
„Art. 11 – (1) În exercitarea profesiei detectivul particular are dreptul sa efectueze investigatii în legatura cu persoanele, bunurile, faptele, datele si împrejurarile care fac obiectul acestei activitati, cu respectarea stricta a drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si a dispozitiilor legale.
(2) În efectuarea investigatiei detectivul particular poate solicita persoanelor fizice sau autoritatilor publice informatii care, potrivit legii, nu sunt clasificate si nu aduc atingere dreptului la viata intima, familiala si privata ori altor drepturi si libertati fundamentale ale persoanei vizate.”
Norme:
6.1. În exercitarea profesiei detectivul particular are dreptul sa efectueze investigatii si supravegheri prin observare directa, fotografiere, înregistrare audio-video si sa solicite din arhivele si evidentele unor institutii publice date, care, potrivit legii, nu sunt clasificate si nu aduc atingere dreptului la viata intima, familiala ori privata sau altor drepturi si libertati fundamentale ale persoanei.
6.2. Datele si informatiile solicitate vor fi furnizate cu operativitate.
7. Lege:
„Art. 12 – Detectivul particular are urmatoarele obligatii: […]
b) sa foloseasca metode si mijloace de investigare prin care sa nu aduca atingere normelor de drept ori drepturilor si libertatilor cetatenesti;”
Norme:
7.1. Detectivilor particulari, precum si societatilor specializate sau cabinetelor individuale în care acestia îsi desfasoara activitatea le sunt interzise urmatoarele activitati:
a) interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf, fax, retele electronice ori alte mijloace de transmitere de voce sau date la distanta, precum si accesul în spatiile respective pentru instalarea aparaturii specifice;
b) interceptarea, sustragerea, distrugerea, retinerea sau deschiderea fara drept a unei corespondente ori a altor trimiteri postale adresate unei persoane;
c) interceptarea comunicatiilor ambientale în spatiul privat;
d) supravegherea foto-video prin amplasarea de mijloace tehnice în spatii private.
8. Lege:
„Art. 14 – Societatile specializate si cabinetele individuale de detectivi particulari au urmatoarele drepturi:
a) sa se doteze si sa foloseasca mijloacele tehnice de investigare si comunicatii permise de lege;
b) sa organizeze cursuri si alte activitati de pregatire profesionala si fizica specifice pentru perfectionarea pregatirii personalului propriu;”
Norme:
8.1. Pentru mijloacele de comunicare este obligatorie obtinerea prealabila a autorizatiei pentru frecventele utilizate, eliberata de Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei – I.G.C.T.I.
8.2. Tematica pregatirii profesionale si pentru perfectionarea personalului propriu va fi prezentata de catre conducatorii executivi ai societatii anual, pâna la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul urmator, la Inspectoratul General al Politiei Române – Directia de investigatii criminale, în vederea aprobarii.
8.3. Tematica va fi utilizata în procesul pregatirii profesionale numai dupa aprobarea sa de catre Inspectoratul General al Politiei Române.
8.4. Daca avizul prevazut la pct. 8.2 nu este emis în termen de 10 zile de la primire, tematica se considera aprobata de drept.
9. Lege:
„Art. 15 – (1) În organizarea si desfasurarea activitatii detectivii particulari din societatile specializate si din cabinetele individuale au obligatia:
a) sa întreprinda investigatii numai în baza unei conventii scrise încheiate cu clientul;
b) sa înfiinteze un registru numerotat si sa îl înregistreze la inspectoratul de politie judetean sau, dupa caz, la Directia generala de politie a municipiului Bucuresti, în care vor tine evidenta cazurilor investigate;
c) sa comunice datele si informatiile solicitate de procuror sau de instanta de judecata, pentru solutionarea unor cauze penale;
d) în cazurile în care constata ca informatiile obtinute vizeaza siguranta nationala, sa sesizeze de îndata autoritatile cu atributii în domeniu;
e) sa angajeze si sa foloseasca pentru activitatile specifice de investigatii numai persoane care au calitatea de detectiv particular;
f) în raport de posibilitati si pe baza unor conventii, sa primeasca în practica elevi ai scolilor de detectivi particulari.
(2) Societatile specializate si cabinetele individuale de detectivi particulari îsi întocmesc regulament de organizare si functionare, care se aproba prin dispozitie scrisa a conducatorului executiv al societatii sau a sefului cabinetului individual, dupa caz.”
Norme:
9.1. Toate cazurile investigate trebuie evidentiate în registrul prevazut la art. 15 lit. b) din lege, ocazie cu care se vor înscrie în mod obligatoriu si urmatoarele mentiuni:
a) numarul de ordine al cazului aflat în lucru la societatea specializata sau la cabinetul individual;
b) codul clientului corespunzator codului mapei-anexa în care se grupeaza datele de identificare ale clientului si toate documentele întocmite cu ocazia efectuarii activitatilor în cazul respectiv; codul poate consta din cifre/numere, nume sau denumire;
c) obiectul conventiei scrise încheiate cu clientul;
d) data finalizarii cazului;
e) codul numeric personal al clientului.
9.2. Societatile specializate sau cabinetele individuale trebuie sa sesizeze în scris, de îndata, autoritatile cu atributii în domeniu, conform atributiilor legale, atunci când datele sau informatiile, indiferent de modul în care au fost obtinute, vizeaza siguranta nationala; acestea sunt obligate sa puna la dispozitie autoritatilor sesizate si suportul pe care, eventual, sunt fixate datele respective.
9.3. Sunt interzise copierea, multiplicarea si transcrierea acestor date si informatii de catre cei care intra în posesia lor – atât detectivii particulari, cât si alte persoane din cadrul societatilor specializate sau al cabinetelor individuale -, precum si comunicarea acestora, sub orice forma, altor persoane fizice sau juridice.
10. Lege:
„Art. 20 – (1) Repetarea savârsirii contraventiilor prevazute la art. 18 lit. a) si c) în interval de un an atrage suspendarea atestatului pe o perioada de la 3 la 6 luni.
(2) Suspendarea atestatului si revocarea suspendarii se dispun, în toate cazurile, de catre Inspectoratul General al Politiei Române, la propunerea inspectoratelor de politie judetene sau a Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti, si se comunica persoanei în cauza.”
Norme:
10.1. În situatia prevazuta la art. 20 alin. (1) din lege, suspendarea atestatului se dispune în scris de catre Inspectoratul General al Politiei Române – Directia de investigatii criminale, la propunerea motivata a inspectoratului de politie judetean sau a Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti din care face parte organul constatator, în termenul prevazut la pct. 5.1.
10.2. Dispozitia de suspendare va fi comunicata în scris persoanei în cauza, respectiv societatii în care aceasta îsi desfasoara activitatea, de catre inspectoratul de politie judetean sau Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, în termenul prevazut la pct. 5.2.
11. Lege:
„Art. 24 – (1) Masurile prevazute la art. 23 referitoare la suspendarea sau la anularea atestatului de detectiv particular se dispun de catre inspectoratul de politie judetean care l-a emis sau, dupa caz, de catre Directia generala de politie a municipiului Bucuresti.
(2) Suspendarea sau anularea licentei de functionare a societatii specializate ori a cabinetului individual de detectivi particulari se dispune, în conditiile prezentei legi, de catre Inspectoratul General al Politiei Române.”
Norme:
11.1. Suspendarea sau anularea atestatului de detectiv particular se dispune de catre inspectoratul de politie judetean sau Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti în conditiile prevazute de lege si de prezentele norme.
11.2. Suspendarea sau anularea licentei de functionare a societatii se dispune de inspectoratul de politie judetean sau Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti, numai dupa obtinerea aprobarii de la Inspectoratul General al Politiei Române – Directia de investigatii criminale.
12. Lege:
„Art. 25 – Controlul activitatii specifice desfasurate de societatile specializate si de cabinetele individuale de detectivi particulari se efectueaza de politisti anume desemnati de catre Inspectoratul General al Politiei Române, cu avizul Ministerului Public.”
Norme:
12.1. Controlul va fi efectuat anual sau ori de câte ori exista sesizari din care rezulta ca activitatea societatii sau cabinetului individual de detectivi particulari nu se desfasoara în conformitate cu prevederile legale.
12.2. Cu ocazia controlului vor fi avute în vedere urmatoarele aspecte:
a) autenticitatea actelor de constituire si functionare a societatii specializate sau cabinetului individual de detectivi particulari si legalitatea functionarii acestora;
b) daca asociatii/actionarii, precum si conducatorul societatii sau cabinetului individual de detectivi particulari si personalul acestora întrunesc conditiile si criteriile prevazute de lege si de prezentele norme;
c) existenta registrului prevazut de lege si înregistrarea datelor obligatorii în acesta;
d) existenta unor incompatibilitati ori interdictii în exercitarea profesiei de detectiv particular.
12.3. În toate situatiile, constatarile facute cu ocazia controlului efectuat la societatile specializate sau cabinetele individuale de detectivi particulari vor fi evidentiate în registrul unic de control, unde se mentioneaza identitatea si calitatea organului de control, masurile propuse si sanctiunile aplicate.
Anexa Nr. 1
la norme
MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR
INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMÂNE
LICENTA DE FUNCTIONARE
În baza prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, cu modificarile si completarile ulterioare, se autorizeaza functionarea
…………………..
…………………………………………………………………,
(denumirea societatii comerciale/a cabinetului individual)
înregistrata/înregistrat la ……………… cu codul unic de înregistrare
………., cu sediul în ………, str. …….. nr. …, bl. …, sc. …,
ap. …, sectorul/judetul ……… .
Inspectorul general
al Inspectoratului General al Politiei Române,
……………………………………….
Data eliberarii ….. Seria ………. numarul ………….
Anexa Nr. 2
la norme
MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR
INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMÂNE
……………………………………………………………………
(unitatea de politie emitenta)
ATESTAT DE DETECTIV PARTICULAR
În urma promovarii examenului profesional si în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular, cu modificarile si completarile ulterioare, se elibereaza domnului/doamnei …………………, CNP …………………….., prezentul atestat prin care se confirma calitatea de detectiv particular.
Prezentul atestat confera titularului toate drepturile prevazute de lege.
Seful unitatii de politie emitente,
…………………………………………..
Data eliberarii ……….. Seria ………… numarul ……………
Anexa Nr. 3
la norme
MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR
INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMÂNE
………………………………….
(unitatea de politie emitenta)
Numele si prenumele politistului (în clar)
Semnatura
…………………..
DECLARATIE
Date de identificare:
– numele ……………………………………………………….;
– prenumele …………………………………………………….;
– prenumele parintilor …………………………………………..;
– anul, luna si ziua nasterii …………………………………….;
– localitatea/tara ………………………………………………;
– domiciliul (localitatea, strada, nr., tara) ………………………;
– seria si numarul pasaportului …………………………………..;
– seria si numarul legitimatiei de serviciu ………………………..;
– societatea de detectivi particulari emitenta ……………………..;
……………………………………………………………….;
– locul si perioada în care efectueaza investigatiile ……………….;
……………………………………………………………….;
Semnatura Data
…………. ………
Proiectul de act normativ urmareste extinderea domeniului de aplicare asupra tuturor fondurilor nerambursabile acordate Romaniei de Uniunea Europeana, dar si asimilarea debitelor comunitare cu datoriile fiscale nationale. De asemenea, prin proiectul mentionat se are in vedere consolidarea
atributiilor autoritatilor cu competente in gestionarea fondurilor comunitare.
Conform notei de fundamentare, sistemul actual corespunde partial noilor cerinte, in sensul ca este aplicabil numai fondurilor de preaderare PHARE, ISPA si SAPARD, dar nu si celor comunitare post-aderare de care beneficiaza Romania incepand cu data de 1 ianuarie 2007.
De asemenea, potrivit notei de fundamentare, au fost intampinate probleme in aplicarea reglementarilor in vigoare, din cauza inexistentei structurilor specializate la nivelul agentiilor de implementare a programelor Phare, ISPA si SAPARD, care sa aiba atributii in constatarea sumelor de recuperat la bugetul Uniunii Europene si a bugetelor din care provine cofinantarea aferenta, platite necuvenit ca urmare a unei nereguli si/sau fraude.
Sistemul actual nu reglementeaza cazurile programelor Phare anterioare programului Phare 1998 si in legatura cu care Comisia Europeana a emis note de debit Romaniei.
Documentul de strategie relevant care sta la baza elaborarii proiectului de act normativ este Strategia Nationala de Lupta Antifrauda pentru protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene in Romania, aprobata prin Hotararea de Guvern nr. 793/2005, modificata prin Hotararea de Guvern nr. 1211/2006.
Punerea in aplicare a proiectului se va realiza partial prin structurile deja existente, fiind necesara, in acelasi timp, infiintarea in cadrul Ministerului Finantelor Publice a unei noi directii de specialitate, care va avea competente de a constata creantele bugetare rezultate din nereguli si/sau frauda.
Prezentul articol prezinta cateva tipuri de clauze din contractele de credit care sunt de natura sa impuna costuri suplimentare sau majorate in sarcina imprumutatului, fara a-si propune insa o analiza a valabilitatii acestora. Merita mentionat faptul ca aceste clauze au fost dezvoltate pentru creditele
pentru persoane juridice, iar aplicabilitatea acestora in cazul contractelor de credit incheiate cu imprumutati persoane fizice ar trebui investigata inclusiv din punctul de vedere al legislatiei privind protectia consumatorilor. anumite contracte de credit bancile si-au rezervat contractual dreptul de a mari dobanda in functie de conditiile pietei. in alte cazuri, cand dreptul bancilor de a modifica unilateral dobanda nu este, prin contract, un drept discretionar, banca este protejata prin clauza cunoscuta in terminologia de specialitate internationala drept „market disruption clause“. Acest tip de clauza este specifica finantarilor structurate pe metoda cost – plus (respectiv in cazul creditelor in care calculul dobanzii se efectueaza pornind de la EURIBOR/LIBOR), unde dobanda se calculeaza ca fiind rata EURIBOR/LIBOR pentru o anumita valuta si respectiv perioada, la care se adauga marja, adica profitul bancii; de asemenea, orice alte costuri aditionale in legatura cu finantarea sunt transferate in sarcina imprumutatului.
Riscuri transferate catre imprumutati
Fundamentarea utilizarii acestui tip de clauza consta in alocarea riscurilor: si anume, banca se presupune ca se finanteaza prin atragerea de depozite pe termen scurt pe piata interbancara. Rata pe care banca o plateste pentru aceste depozite (EURIBOR/LIBOR) reprezinta costul finantarii, iar „plusul“ este marja – profitul bancii in respectiva tranzactie. Acesta este contextul in care banca urmareste sa se protejeze transferand catre imprumutat riscurile de natura sa afecteze marja de profit aferent respectivei tranzactii.
Clauza „market disruption“, standard in documentatia de finantare pentru credite sindicalizate, a fost creata de Loan Market Association (LMA) si a fost preluata in documentatia de finantare a multor banci din Romania. Ea devine operanta in doua tipuri de situatii: cand nu sunt disponibile cotatiile pentru EURIBOR/LIBOR sau cand cresc costurile de finantare pentru banca finantatoare (in cazul creditelor sindicalizate, pentru un anumit procent din bancile dintr-un sindicat), caz in care bancii i se permite sa mareasca dobanda atunci cand costurile de finantare depasesc EURIBOR/LIBOR. Dobanda astfel majorata va reflecta si va acoperi costurile efective de finantare ale bancii creditoare.
Dependenta de fuctionarea pietei interbancare
Istoric, aparitia clauzei a fost justificata prin faptul ca bancile sunt deseori in situatia de a acorda imprumuturi in valute straine – fara a avea surse de finantare domestice pentru astfel de valute – si la rate care depind in totalitate de functionarea pietei interbancare. Clauza a aparut in anii ‘60 – ‘70 pe fondul ingrijorarilor cu privire la potentiala indisponibilizare a finantarilor in dolari pe pietele europene – de unde prima situatie reglementata prin clauza: absenta cotatiilor. A doua situatie reglementata de clauza protejeaza bancile in cazul in care apar diferente intre rata EURIBOR/LIBOR si costurile efective de finantare.
In anii ‘90, clauza „market disruption“ acoperea doar situatia de absenta a cotatiilor. in acea perioada, bancile japoneze acordau imprumuturi bazate pe LIBOR plus marja. Ca urmare a scaderii ratingului bancilor japoneze in perioada respectiva, costurile efective de finantare ale acestora au crescut substantial, rata LIBOR nemaifiind reprezentativa. in absenta celui de-al doilea caz reglementat ca situatie de „market disruption“, bancile din Japonia nu au avut la dispozitie posibilitatea transferarii acestor costuri suplimentare catre imprumutati si au ajuns in situatia de a-si vinde portofoliile de credite, suferind uneori pierderi semnificative.
In momentul de fata, pe fondul turbulentelor din pietele financiare internationale si a crizei de lichiditati, bancile, confruntate cu cresteri reale ale costurilor de finantare, apeleaza la aceasta clauza. in Marea Britanie, Asociatia Bancherilor Britanici (BBA), ca raspuns la rapoarte recente conform carora tot mai multe banci recurg la clauza de „market disruption“, a emis un comunicat de presa conform caruia aplicarea clauzei respective ar trebui efectuata in ultima instanta si doar dupa intreprinderea anumitor masuri prealabile (vezi caseta).
Costuri de reglementare
Clauza „market disruption“ nu este insa singura in masura sa atraga costuri suplimentare in sarcina imprumutatilor. in plus fata de comisioanele bancii, costurile cu incheierea tranzactiei sau cele de rambursare anticipata, contractele de tip LMA contin asa-numitele clauze care impun in sarcina imprumutatului costurile de reglementare: de adecvare a capitalului sau de constituire a rezervelor minime obligatorii ale bancilor („mandatory costs“ – costuri obligatorii si „increased costs“ – costuri majorate).
Clauza de costuri obligatorii are in vedere transferarea in sarcina imprumutatului a oricaror costuri actuale si certe de reglementare, cum ar fi cele legate de constituirea rezervelor minime obligatorii si care sunt platibile, in general, autoritatii de reglementare.
Clauza de costuri majorate are in vedere protejarea bancii de riscul de introducere sau modificare a unor prevederi legale sau de reglementare (sau al unor schimbari in aplicarea ori interpretarea acestora) care ar putea afecta profitul bancii dintr-o anumita tranzactie sau care sunt in masura sa atraga anumite costuri suplimentare pentru banca.
Contractele de tip sau inspirate de LMA creeaza insa si un anumit nivel de protectie pentru imprumutati. Spre exemplu, in cazul aparitiei unui eveniment de „market disruption“, contractul LMA standard prevede posibilitatea, la cererea oricareia dintre parti, inceperii de negocieri (de regula, pentru o perioada limitata) pentru determinarea unei metode alternative de calcul al dobanzii. De asemenea, in aceasta situatie, precum si in celelalte cazuri in care banca intentioneaza sa aplice costuri majorate, se prevede posibilitatea pentru imprumutat de a rambursa anticipat (si fara costuri suplimentare). Cu toate acestea, costurile suplimentare impuse prin clauzele de mai sus sunt datorate de catre imprumutat pana la momentul efectuarii rambursarii. in plus, in situatia (foarte probabila) in care rambursarea are loc prin refinantare, aceasta presupune timp si cheltuieli suplimentare pentru imprumutat, iar marja la care se efectueaza refinantarea este foarte posibil sa fie mai ridicata.
MASURA EXCEPTIONALA
Asociatia Bancherilor Britanici (BBA) considera ca clauza de „market disruption“ ar trebui sa opereze doar in momentul in care bancile au dificultati exceptionale in obtinerea de fonduri sau daca dobanzile platibile pentru depozitele interbancare sunt substantial mai mari decat EURIBOR/LIBOR. Cu toate acestea, conform BBA, ratele EURIBOR/LIBOR ar trebui sa reflecte, chiar in conditiile actuale, costurile medii de finantare ale bancilor ale caror cotatii se iau in considerare la calcularea acestor indici. Renuntarea la sistemul transparent de calcul al dobanzii conform acestor indici si calcularea acesteia exclusiv in baza costurilor de finantare, individuale, ale bancilor, transforma modul de calcul al dobanzii intr-unul opac si dificil. in plus, lipseste imprumutatul de posibilitatea de a disputa acest calcul sau de a solicita documentarea acestor costuri suplimentare (daca aceste drepturi nu i-au fost acordate contractual). Conform Asociatiei Trezorierilor din Marea Britanie (ACT), este esentiala investigarea motivului pentru care indicii nu reflecta conditiile din piata inainte ca bancile sa foloseasca aceasta drept motiv de abandonare a metodei standard de aplicare a dobanzii pe baza EURIBOR/LIBOR.
Autor:
Simina Mut , Senior Associate la Reff & Associates,
Persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile individuale si întreprinderile familiale pot sa opteze, pâna la 25 aprilie 2009, pentru continuarea activitatii comerciale, în caz contrar urmând sa fie radiate, a anuntat, ieri, Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC). “La data de 25 aprilie 2009 expira
termenul pâna la care se mai poate exercita dreptul de optiune pentru continuarea activitatii comerciale în una din formele prevazute de Ordonanta de Urgenta 44 din 25 aprilie 2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale si întreprinderile familiale”, a comunicat institutia. Persoanele fizice si asociatiile familiale autorizate înregistrate în Registrul Comertului în temeiul unor acte normative anterioare ordonantei de urgenta, care nu-si exprima optiunea, vor fi radiate fara nici o alta formalitate. ONRC asteapta doar în Bucuresti peste 20.000 de comercianti pentru îndeplinirea formalitatilor, dupa ce în cele opt luni de la intrarea în vigoare a ordonantei de urgenta s-au prezentat doar 2.000 de persoane fizice autorizate si întreprinderile individuale sau familiale.
http://www.gardianul.ro/Persoanele-fizice-autorizate-trebuie-sa-reconfirme-ca-activeaza–s125758.html
Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii a emis o decizie privind procedura de verificare si omologare a sistemelor informatice destinate operaţiunilor de emitere a facturilor în formă electronică.
Persoanele fizice sau juridice care emit facturi în formă electronică au obligaţia să folosească un
sistem informatic omologat de Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii (ANC).
În acest scop, acestea vor înainta ANC o cerere prin care vor solicita omologarea sistemului informatic. Forma si conţinutul cererii sunt prevăzute în anexa nr. 1 din Decizia nr. 888 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 699 din 14 octombrie 2008.
Solicitantul trebuie să transmită ANC următoarele documente:
a) cererea;
b) raportul de audit întocmit în condiţiile arătate detaliat în Decizia 888;
c) descrierea funcţională a sistemului informatic;
d) planul de securitate a sistemului informatic;
e) certificări privind securitatea sistemului informatic, acolo unde acestea există;
f) declaraţia pe propria răspundere a auditorului, prin care este exprimată independenţa sa faţă de emitentul facturii în formă electronică si producătorul sistemului informatic auditat;
g) dacă este cazul, descrierea echipamentelor necesare realizării procesului de conversie, în situaţia în care emitentul de drept al facturii în formă electronică are un contract valabil încheiat în baza căruia beneficiază de servicii de conversie a facturilor emise pe suport hârtie în facturi în formă electronică;
h) dovada achitării tarifului de omologare;
Documentele se pot depune personal, la sediul central al ANC, pot fi trimise prin postă sau pe e-mail, în condiţiile în care s-a atasat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă.
Raportul de audit poate fi realizat de o persoană fizică sau juridică, certificată ca auditor de sisteme informatice. În cazul în care sistemul informatic este situat în alt stat, auditarea acestuia se va face printr-una dintre următoarele metode:
a) auditorul auditează în mod nemijlocit sistemul informatic din străinătate;
b) auditorul îsi bazează raportul de audit pe certificări similare emise sau pe teste efectuate în statul în care se află sistemul informatic.
Decizia de omologare se emite în termen de 30 de zile de la data transmiterii documentaţiei. Aceasta este valabilă pe o perioadă de un an, procedura de reînnoire fiind similară celei de emitere.
Ministerul Economiei si Finanţelor a emis un Ordin privind Procedura de îndrumarea si asistenţa contribuabililor de către organele fiscale (Ordinul nr. 1.338 din 30 septembrie 2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 706 din 17 octombrie 2008).
Prin acest act normativ sunt stabilite structurile obligate să acorde asistenţă, procedura care trebuie urmată de către contribuabili, precum si modalităţile de îndrumare – direct la sediu, în scris, prin e-mail sau telefonic.
Îndrumarea si asistenţa contribuabililor constau în furnizarea de informaţii cu caracter general în legătură cu modul în care acestia trebuie să procedeze pentru a beneficia de un drept fiscal sau pentru a se conforma unei obligaţii fiscale.
Sfera activităţii de îndrumare si asistenţă cuprinde impozitele, taxele, contribuţiile sociale si alte venituri bugetare administrate de ANAF.
Îndrumarea si asistenţa oferite contribuabililor nu includ furnizarea de informaţii care se încadrează într-una dintre categoriile următoare:
a) informaţii solicitate în perioada în care contribuabilul este supus inspecţiei fiscale si în legătură cu aceasta;
b) informaţii în legătură cu soluţionarea unor problematici care fac obiectul unor contestaţii formulate împotriva actelor administrative fiscale;
c) informaţii prin care se sugerează sau se prezintă modalităţi de optimizare a sarcinii fiscale;
d) informaţii care nu intră în sfera de competenţă a ANAF;
e) informaţii care contravin principiului secretului fiscal;
f) informaţii în legătură cu reclamaţiile privind încălcarea prevederilor codurilor de conduită de către personalul angajat în cadrul unităţilor fiscale;
g) informaţiile de interes public solicitate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările si completările ulterioare;
h) alte informaţii a căror furnizare este interzisă, conform legislaţiei în vigoare.
Procedura de urmat pentru a beneficia de asistenTA
Structurile de îndrumare si asistenţă a contribuabililor
Îndrumarea si asistenţa contribuabililor în domeniul fiscal se asigură de către următoarele structuri:
a) Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili (DGAMC), prin serviciul de asistenţă pentru mari contribuabili;
b) DGFP judeţene si a municipiului Bucuresti, prin serviciile/birourile de asistenţă a contribuabililor;
c) administraţiile finanţelor publice, denumite AFP, municipale/orăsenesti/comunale si AFP ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin serviciile/birourile/compartimentele de asistenţă a contribuabililor sau serviciile/ birourile/compartimentele cu atribuţii în domeniul asistenţei, potrivit regulamentului de organizare si funcţionare, după caz;
d) AFP pentru contribuabili mijlocii, prin birourile/compartimentele de asistenţă a contribuabililor;
e) Centrul de asistenţă a contribuabililor.
Cui se adresează cererea
Contribuabilii se pot adresa cu cereri următoarelor organe fiscale:
– Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili (DGAMC), prin serviciul de asistenţă pentru mari contribuabili;
– Administraţiile finanţelor publice (AFP), municipale/orăsenesti/comunale si AFP ale sectoarelor municipiului Bucuresti, prin serviciile/birourile/compartimentele de asistenţă a contribuabililor sau serviciile/birourile/compartimentele cu atribuţii în domeniul asistenţei, potrivit regulamentului de organizare si funcţionare, după caz;
– AFP pentru contribuabili mijlocii, prin birourile/compartimentele de asistenţă a contribuabililor;
Cum sunt analizate solicitările
Organele fiscale vor analiza cererile contribuabililor si, în situaţia în care răspunsul la problematica fiscală solicitată există în baza de date cu întrebări si răspunsuri a ANAF, îl vor comunica contribuabililor. În situaţia în care răspunsul nu există în baza de date, dar se regăseste în mod explicit în reglementările legale, organele fiscale vor formula răspunsul si îl vor comunica contribuabilului.
Asistenţa privind contribuţiile sociale si alte venituri bugetare administrate de ANAF se acordă conform dispoziţiilor de mai sus. În celelalte situaţii asistenţa se acordă pe baza punctelor de vedere solicitate instituţiilor care au elaborat reglementările specifice domeniilor respective, după caz.
În situaţia în care contribuabilii consideră că răspunsurile primite nu rezolvă problematica solicitată, acestia se pot adresa biroului de asistenţă a contribuabililor din cadrul DGFP judeţene si a municipiului Bucuresti, anexând copia întrebării si a răspunsului primit. DGFP judeţene vor formula si vor transmite răspunsul contribuabililor.
Modalităţi de îndrumare si acordare a asistenţei
Îndrumarea si asistenţa acordate direct la sediul unităţii fiscale – care se realizează de către structurile care au aceste obligaţii si care au fost arătate mai sus;
Îndrumarea si asistenţa acordate în scris – cererile formulate de contribuabili în vederea acordării asistenţei în scris vor include în mod obligatoriu următoarele date de identificare: numele si prenumele sau denumirea societăţii, domiciliul fiscal, precum si codul de identificare fiscală. Cererile vor fi semnate de contribuabili sau de reprezentanţii legali ai acestora.
Organele fiscale pot solicita contribuabililor informaţii, explicaţii, precum si documentele necesare formulării de răspunsuri la solicitările acestora. Toate adresele privind problematica fiscală primite la nivel central, de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală de la diferite autorităţi publice centrale sau locale (Guvern, Parlament, consilii locale etc.), sindicate sau patronate, prin care se solicită soluţionarea problematicii fiscale ridicate de contribuabili, vor fi transmise, în vederea soluţionării serviciilor de asistenţă pentru mari contribuabili din cadrul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili sau DGFP judeţene si a municipiului Bucuresti (prin serviciile/birourile de asistenţă a contribuabililor)
După soluţionare, acestea vor transmite la ANAF copia răspunsului către contribuabil, în vederea informării corespunzătoare a autorităţii solicitante.
Îndrumarea si asistenţa acordate prin e-mail – structurile care coordonează activitatea de îndrumare si asistenţă sunt obligate să mediatizeze adresele de e-mail de la care se acordă asistenţa, prin mijloace adecvate de difuzare în presa scrisă si audiovizuală, inclusiv pe site-ul propriu si pe portalul ANAF.
În cazul în care structura căreia contribuabilul trebuie să i se adreseze, în conformitate, nu are la dispoziţie acest mijloc de comunicare, contribuabilul se poate adresa structurii ierarhic superioare, urmând a primi răspuns direct de la aceasta.
Pentru a beneficia de asistenţă prin e-mail, contribuabilii vor formula solicitarea în mod clar si concis si vor include datele de identificare. În situaţia în care mesajul nu respectă condiţiile menţionate, contribuabilii vor fi înstiinţaţi în aceeasi zi despre necesitatea reformulării acestuia.
Îndrumarea si asistenţa prin telefon – pentru a beneficia de asistenţă prin telefon, contribuabilii se pot adresa, prin intermediul liniilor telefonice alocate în acest scop, astfel:
a) centrului de asistenţă a contribuabililor;
b) serviciilor/birourilor/compartimentelor de îndrumare si asistenţă enunţate în paragrafele anterioare.
Liniile telefonice alocate asistenţei contribuabililor vor fi mediatizate prin toate mijloacele disponibile.
Actele care pot fi încheiate numai la notar
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, sub sancţiunea nulităţii absolute, o întreagă serie de acte juridice pot fi încheiate numai în forma autentică, cum ar fi:
– actele juridice între vii de înstrăinare a terenurilor cu sau fără construcţii situate în intravilan sau extravilan;
– ipotecile convenţionale;
– donaţiile;
– actele constitutive ale societăţilor comerciale în nume colectiv sau în comandită simplă;
– actele constitutive ale societăţilor comerciale pe acţiuni care se constituie prin subscripţie publică;
– actele constitutive ale oricărei societăţi comerciale atunci când printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;
– actele constitutive ale asociaţiilor si fundaţiilor fără scop patrimonial;
– actele constitutive si statutele ocoalelor silvice;
– consimţământul scris de a dona ţesuturi sau organe umane în scop terapeutic;
– consimţământul părintelui firesc, dat prin act autentic notarial, în cazul adopţiei copilului sau de către celălalt soţ;
– actele de mecenat.
Prin urmare, în aceste cazuri, sau în oricare alte situaţii în care legea impune cerinţa ca actul juridic să îmbrace forma autentică, este obligatoriu să mergeţi la un notar public pentru încheierea unor astfel de acte, întrucât, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 36/1995 a notarilor publici, în principiu, doar acestia au competenţa de a autentifica astfel de acte.
Avocaţii nu au competenţa de a autentifica
Atragem atenţia asupra faptului că avocaţii nu au competenţa de a autentifica. De asemenea, nu trebuie confundată posibilitatea legală a avocatului de redactare a actelor juridice, de atestare a identităţii părţilor, a conţinutului si a datei actelor ce urmează a fi prezentate spre autentificare notarului public cu autentificarea propriu-zisă, dată în competenţa notarului, si nu a avocatului.
Asa cum am mai precizat, nu toate actele juridice trebuie încheiate în forma autentică. De asemenea, este la fel de adevărat că nu toate actele juridice privitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile trebuie încheiate în forma autentică.
De exemplu, contractul de vânzare-cumpărare a unui teren trebuie încheiat, sub sancţiunea nulităţii absolute, în forma autentică, în timp ce contractul de vânzare-cumpărare a unui apartament dintr-un imobil bloc de locuinţe poate fi încheiat si sub semnătură privată. Desigur, această ultimă ipoteză este posibilă numai dacă se transferă doar dreptul de proprietate asupra apartamentului fără cota indiviză din terenul de sub bloc.
Prin urmare, într-un astfel de caz, ca si în toate celelalte situaţii când legea nu cere încheierea respectivelor acte în forma autentică, acestea pot fi încheiate sub semnătură privată, fără a apela la un notar public. Totusi, este recomandabil să consultaţi un profesionist al dreptului, respectiv un avocat, pentru a evita eventualele neplăceri ce ar putea surveni din cauza diverselor cauze, din care enumerăm: gresita cunoastere a legii, folosirea unor termeni inadecvaţi, care produc confuzie, lipsa de claritate în exprimare etc. În plus, pe lângă redactarea actului, avocatul dumneavoastră poate să ateste identitatea părţilor, conţinutul si data actelor încheiate.
Cåt costă?
În ceea ce priveste diferenţierea costurilor pe care le aveţi de suportat atunci când doriţi încheierea unui act juridic prin intermediul unui notar sau al unui avocat, în primul rând trebuie făcută o precizare deosebit de importantă: în cazul actelor juridice pentru care legea impune pentru însăsi validitatea acestora cerinţa încheierii în forma autentică, nu se mai pune problema diferenţierii costurilor. În acest caz, nu aveţi de ales decât să mergeţi la notar si să suportaţi toate costurile aferente autentificării. Mai exact, este vorba, în principiu, de diferite sume datorate statului cu titlul de impozite si taxe la care se adaugă onorariul notarial.
În celelalte cazuri, este bine de stiut faptul că, indiferent dacă apelaţi la un notar public sau la un avocat, în funcţie de tipul de act juridic pe care doriţi să-l încheiaţi, subzistă obligaţia de plată a sumelor datorate statului cu titlu de impozit.
Avantajele înscrisurilor autentice
În cazul în care dorim să încheiem un act juridic pentru care legea nu impune încheierea în forma autentică (notarială), se ridică întrebarea: unde este mai bine să fie încheiate? La notar? La avocat? Sau pur si simplu le încheiem singuri, fără avocat si fără notar? Desigur, din punct de vedere al costurilor, este mai avantajos să le încheiem la avocat, si nu la notar si, desigur, cea mai „ieftină“ soluţie ar fi să le încheiem fără a consulta un notar sau un avocat.
Însă, în opinia noastră, cel mai responsabil ar fi să le încheiem în forma autentică, chiar dacă acest lucru ar presupune, uneori, plata unui onorariu mai mare. De ce? Pentru că, este bine de stiut, în sistemul nostru de drept, actul juridic încheiat în forma autentică are cea mai mare forţă probantă. Astfel, notarul este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, sens în care emite acte de autoritate publică care au forţa probantă prevăzută de lege, superioară oricărui alt act, sau un document „situat pe acelasi palier al forţei juridice cu hotărârea judecătorului“. Deoarece înscrisurile autentificate poartă semnătura si sigiliul agentului instrumentator, ele se bucură de o prezumţie de legalitate si validitate si, drept urmare, au deplină forţă probantă atât între părţi, cât si faţă de terţi, până la înscrierea lui în fals. În ceea ce priveste menţiunile consemnate în cuprinsul înscrisului autentic, în baza declaraţiilor părţilor, cum ar fi menţiunea că preţul a fost plătit sau că bunul a fost predat, aceste menţiuni fac deplină dovada atât între părţi, cât si faţă de terţi, până la proba contrară. Desigur, părţile pot face proba contrară numai printr-un alt înscris, fie el autentic, fie sub semnătură privată, în timp ce terţii vor putea face dovada contrară prin orice mijloc de probă, deoarece lor, neparticipând la încheierea actului juridic, nu li se poate pretinde să furnizeze o dovadă scrisă.
De asemenea, notarul public are o serie de obligaţii legale cu privire la modul de încheiere a diverselor acte în forma autentică. De exemplu, în cazul vânzării-cumpărării unui imobil, notarul trebuie să respecte o procedură special edictată în acest scop, cu referire în special la: modul de redactare al actului, actele necesare pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, procedura autentificării etc.
În acelasi timp, spre deosebire de notarul public, avocatul nu are obligaţia legală de a respecta astfel de proceduri, acesta doar atestând data, identitatea si conţinutul actului redactat pentru clienţii săi. Nu spunem aici că avocatul ar fi mai puţin pregătit profesional decât un notar si nici nu am putea vreodată să afirmăm că avocatul este mai puţin diligent decât un notar atunci când trebuie să apere si să reprezinte interesele clienţilor săi, ci doar că avocatul nu este obligat să respecte astfel de proceduri care, în opinia noastră, au fost edictate tocmai pentru a garanta siguranţa circuitului juridic civil.
În plus, înscrisul atestat de avocat este, în definitiv, tot un simplu înscris sub semnătură privată, având o forţă probantă inferioară celui încheiat în forma autentică. Desigur, într-o lume perfectă, diferenţierea sub aspectul forţei probante între aceste tipuri de înscrisuri ar fi inutilă, dar în lumea reală în care trăim, în faţa instanţelor de judecată, balanţa se va înclina întotdeauna în favoarea celui care îsi probează pretenţiile sau apărările sale cu înscrisuri autentice.
De asemenea, înscrisurile autentice prezintă si avantajul că, atunci când ele se referă la o creanţă certă si lichidă, constituie titlu executoriu, putând fi astfel puse în executare asemenea unei hotărâri judecătoresti, în baza art. 66 din Legea nr. 36/1995
http://www.sfin.ro/articol_13687/ce_acte_putem_incheia_la_notar_la_avocat_sau_singuri.html
Potrivit unei noi legi, initiata de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), cei care vând case sau apartamente vor fi nevoiti sa se transforme în mici detectivi. Înainte de a convinge cumparatorul sa semneze contractul, ei trebuie sa stie tot ce misca despre locuinta: spre exemplu,
daca se afla lânga o sursa de poluare sau de zgomot
Nu trebuie sa lipseasca nici informatiile legate de istoricul cladirii sau al terenului, daca în apropiere se organizeaza “manifestari populare periodice” sau daca în zona exista pericol de inundatii sau de surpari. La acestea se adauga datele concrete legate de istoricul casei si alte posibile dezavantaje ale vecinatatilor.
Astfel, potentialul cumparator trebuie sa fie înstiintat daca locuinta, fie apartament la bloc sau casa, se afla lânga o linie de tramvai sau daca este construita peste o magistrala de metrou. “Dupa noua lege, agentul imobiliar trebuie sa stie pâna si ce se întâmpa pe strada, adica ce marsuri pot aparea si daca îl vor polua fonic pe viitorul proprietar. Este total aberant, când stim cu totii ca protestele sunt aprobate de primarii. În forma sa initiala, actul normativ cuprindea si alte reglementari absurde, dar la unele s-a renuntat în urma discutiilor cu reprezentantii ANPC”, ne-a declarat Ruxandra Cleciu, presedinta Asociatiei Române a Agentiilor Imobiliare. Firmele care nu furnizeaza clientilor toate informatiile esentiale despre imobilul sau terenul pe care vor sa îl vânda risca amenzi de 3.000 pâna la 30.000 de lei.
30.000 de lei amenda pentru cine nu respecta legea
“Legea nu cuprinde decât niste lucruri de bun-simt, pe care orice firma care se respecta le pune în aplicare si acum. Lunar, la fiecare OPC curg zeci de reclamatii de la cumparatori. Multi oameni se plâng ca sunt dusi sa vizioneze o casa la 10 noaptea sau li se spune ca aceasta ar avea 100 de metri patrati, iar în acte e mult mai mica. Dupa ce semneaza antecontractul, se trezesc ca nu mai pot da înapoi decât daca platesc câteva mii de euro. Aceste clauze abuzive trebuie sa dispara cât mai repede”, explica Irina Vasile, sef serviciu ANPC.
Sursa: Libertatea
Statul acorda tinerilor care vor sa-si înfiinteze o ferma la tara un ajutor financiar de pâna la 25.000 de euro. Însa conditiile de eligibilitate sunt greu de îndeplinit. Valoarea ajutorului financiar difera în functie de planul de afaceri si suprafata de teren, dar nu poate depasi suma de 25.000 de euro, bani
acordati în doua transe.
Plan de afaceri dupa norme europene
Viitorul fermier trebuie sa aiba la data depunerii dosarului maximum 40 de ani neîmpliniti, sa se instaleze pentru prima data în exploatatia agricola ca sef al acesteia si sa detina sau sa dobândeasca ulterior competente si calificari agricole.
Primul pas pe care trebuie sa îl faca viitorul fermier este sa-si achizitioneze terenul. Ferma poate fi cumparata, concesionata sau luata în arenda. Nu conteaza cât de mare este ferma, important este ca aceasta sa fie eligibila, iar în acest sens puteti primi consultanta de la biroul judetean al Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP).
Al doilea pas este întocmirea unui plan de afaceri pentru care puteti primi de asemenea consultanta gratuita din partea reprezentantilor Ministerului Agriculturii.
Planul de afaceri trebuie sa includa detalii privind investitiile care se realizeaza demonstrând ca cel putin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru realizarea conformitatii cu standardele comunitare, modernizarea si dezvoltarea exploatatiei.
Sursa: Adevarul
Anunţurile de cedare a antecontractelor pentru apartamentele noi au început să se înmulţească. Principalul motiv, spun proprietarii, sunt condiţiile aspre de creditare. parte din cei care au achitat deja avansul pentru o locuinţă nouă dintr-un ansamblu rezidenţial sunt persoane care deţin o locuinţă
veche şi intenţionează să o vândă, pentru a putea achita o parte din banii necesari. Însă socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
Dacă unii proprietari de apartamente vechi, ce sperau să scoată un preţ bun pe ele, nu vor decât să recupereze banii de avans, alţii, în schimb, au transformat cedarea de antecontracte într-o afacere. Deşi banca i-a dat undă verde pentru un credit, Dorin Stancu a scos la vânzare garsoniera de 47 de metri pătraţi, tot din ansamblul Gloria. „Am plătit avansul de 10.000 de euro acum un an şi ceva, când preţurile locuinţelor erau mai mici. Mai sunt de plată 29.500 de euro. Dacă cineva doreşte să preia antecontractul, trebuie să îmi plătească o anumită sumă de bani”, spune aceasta. Cât? 35.000 de euro, la care se adaugă şi restul de aproape 30.000 de euro. Se ajunge astfel la un preţ total de 65.000 de euro, în timp ce o garsonieră cu o suprafaţă construită de 45 de metri pătraţi cumpărată de la dezvoltator costă cu tot cu TVA 60.000 de euro. Preţul oferit de Dorin pare a fi unul corect în opinia lui, în condiţiile în care câştigă din această afacere 25.000 de euro.
La tocmeală cu dezvoltatorul
Doi tineri căsătoriţi, care au o mică afacere cu electrocasnice, nu se mai încadrează în baremele băncilor pentru a obţine un credit de 100.000 de euro. Au achitat deja 11% din apartamentul cu două camere, care va fi finalizat de-abia în 2010. Dacă nu reuşesc să scape de antecontract, vor discuta cu dezvoltatorul, pentru a putea transfera banii de avans pentru achitarea unei garsoniere în alt complex. Preţul total de achiziţie al locuinţei pe care cei doi o vând este de 105.000 de euro, deoarece a fost contractată în fază de proiect, pe când acum, la dezvoltator, preţurile au ajuns la 135.000 de euro. http://www.gandul.info/supliment-proprietatea/particular-cedez-precontract-apartament-nou-urgent-ieftin.html?6457;3506166
Prin Ordonanta de urgenta adoptata in sedinta de joi, Ministerul Justitiei a propus completarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru in sensul acordarii posibilitatii instantei judecatoresti de a incuviinta anumite
facilitati la plata taxei judiciare de timbru persoanelor juridice, si anume reducerea, esalonarea si amanarea
De asemenea, pentru a veni in sprijinul celor care apeleaza la serviciul public al justitiei, prin diversificarea modalitatilor de incasare a taxelor judiciare de timbru, ordonanta de urgenta prevede posibilitatea platii acestora nu numai la unitatile trezoreriei statului, dar si prin unitati bancare, caz in care eventualele costuri ale operatiunilor bancare (comisioane) urmeaza a se suporta de client.
Pentru plata la trezorerie se prevede extinderea sistemului de plata on-line pana la data de 1 martie 2009, data pana la care ar urma sa fie reglementate aspectele de ordin tehnic pentru ca noul mod de plata sa devina functional.
Pentru a incuraja partile in solutionarea amiabila a unei situatii litigioase, noul act normativ prevede posibilitatea de restituire, totala sau partiala, a taxei judiciare de timbru, in cazul in care partile se impaca pe parcursul procesului.
Certificate de naştere în original şi copie nelegalizată;
– certificate medicale prenupţiale valabile 14 zile de la data emiterii, care trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana în cauză se poate căsători;
– buletine de identitate, actele de identitate sau paşapoartele pentru cetăţenii străini şi pentru cei
români care domiciliază în străinătate, original şi copie, valabile la data depunerii actelor şi la data încheierii căsătoriei
– cel puţin unul dintre solicitanţi să aibă domiciliul sau reşedinţa în localitatea unde se oficiază căsătoria;
– declaraţia de căsătorie se face în baza declaraţiei dată în scris în faţa ofiţerului de stare civilă şi trebuie să cuprindă dorinţa de a se căsători, faptul că cei care vor să se căsătorească au luat cunoştinţă reciprocă de starea sănătaţii lor şi de condiţiile prevăzute în codul familiei, ce nume de familie vor purta în timpul căsătoriei, etc.
Dacă unul dintre solicitanţi nu e la prima căsătorie:
– sentinţa de divorţ în 2 exemplare, ambele rămase definitive şi legalizate, timbre fiscale sau chitanţa C.E.C. în cazul în care mariajul anterioar a fost încheiat în localitatea unde se oficiază căsătoria;
– pentru căsătoria anterioară încheiată în altă localitate se va depune un singur exemplar din sentinţa rămasă definitivă şi legalizată;
– sau certificatul de deces în original şi copie nelegalizată;
– dacă din căsătoria anterioară au rezultat copii şi aceştia sunt în îngrijirea soţului / soţiei care se recăsătoreşte se vor prezenta certificatele de naştere în original şi copie nelegalizată.
Dacă unul sau ambii solicitanţi sunt cetăţenii străini:
– certificatul de naştere original, copie şi traducere legalizată;
– actul care atestă că a fost desfăcută căsătoria anterioară sau a încetat, original, copie şi traducere legalizată;
– dovada de la autorităţiile locale dacă există convenţie între România şi statul respectiv;
– dacă această convenţie nu există, dovada se va elibera de ambasada statului respectiv;
– va cuprinde în mod obligatoriu îndeplinirea condiţiilor pentru căsătoria în România în conformitate cu legea naţională;
– dacă ambii soţi sunt cetăţeni străini sau cu domiciliul în străinătate va fi necesar să se facă dovada şederii în municipiul în care se va solicita efectuarea căsătoriei, în intervalul cuprins între data depunerii actelor şi data oficierii.
Nu în ultimul rând viitori soţi trebuie să fie însoţiţi la oficierea căsătoriei civile de doi martori cu buletinele de identitate valabile. Actele se depun la starea civilă cu minim 10 zile înainte de oficializarea căsătoriei. Se poate încheia la expirarea termenului de 10 zile în care se cuprinde atât ziua în care a fost făcută declaraţia de căsătorie cât şi ziua în care se oficiază
http://www.atac-online.ro/04-12-2008/Casatoria.html
serie de măsuri drastice sunt menite să urgenteze procedura de expropriere si să pună la dispoziţia Guvernului un cadru juridic eficient în vederea construirii unei infrastructuri moderne.Parlamentul acoperă o mare lacună a fostei reglementări si oferă un cadru legal unitar tuturor exproprierilor care
au ca obiect lucrări asupra drumurilor de interes naţional, judeţean si local
Noi arii de expropriere si noi expropriatori
În practică, statul român, prin Compania Naţională de Autostrăzi si Drumuri Naţionale (CNADNR), si Guvernul au constatat că termenul de drumuri naţionale nu acoperă toate categoriile de drumuri pe care se intenţionează efectuarea de lucrări, respectiv drumurile de interes judeţean si local. Guvernul era practic obligat să declare numeroase drumuri de interes judeţean/local ca drumuri naţionale, tocmai pentru ca exproprierile ce urmau să se realizeze pentru efectuarea de lucrări asupra acestor drumuri să cadă sub incidenţa Legii 198. Însă această procedură era greoaie, având în vedere că era necesară emiterea unei hotărâri de guvern în acest sens, iar elaborarea unui astfel de act normativ presupune o procedură laborioasă. În consecinţă, modificările/completările la lege declară ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean si local.
Bineînţeles, această modificare a avut un ecou asupra tuturor celorlalte prevederi ale Legii 198.
În consecinţă, dacă până acum calitatea de expropriator o avea doar statul român, prin CNADNR, în prezent calitatea de expropriator o vor avea municipiile, orasele si comunele pentru drumurile de interes judeţean, respectiv local.
O altă modificare majoră vizează terenurile necesare pentru relocarea utilităţilor, pentru drumurile tehnologice, drumurile temporare, drumurile ocolitoare, precum si cele necesare gropilor de împrumut, care pot fi, de asemenea, expropriate si se supun prevederilor Legii 198, asa cum a fost modificată.
Îmbunătăsirea comunicării
Legea în forma modificată prevede că, după avizarea de către Agenţia Naţională de Cadastru si Publicitate Imobiliară (ANCPI), prin unităţile sale teritoriale, a fiecărei documentaţii cadastral-juridice de expropriere, aceasta are obligaţia de a transmite unităţilor administrativ-teritoriale lista imobilelor situate pe coridorul de expropriere. De la data avizării documentaţiei cadastral-juridice de expropriere, se interzice emiterea oricărui aviz, acord, permis, autorizaţie, cu privire la imobilele supuse exproprierii. Legea 198 în forma actuală prevede în mod expres sancţiunea nulităţii absolute a actelor de mai sus, emise ulterior datei avizării documentaţiei cadastral-juridice de expropriere.
Această reglementare vine în întâmpinarea lipsei de comunicare dintre diferitele autorităţi implicate în procesul de expropriere. În practică, se poate întâmpla ca, după avizarea documentaţiei cadastral-juridice de expropriere de către ANCPI, alte autorităţi să emită avize, permise, acorduri etc., care nu sunt în (deplină) concordanţă cu cuprinsul documentaţiilor mai sus menţionate, respectiv sunt contradictorii cu prevederile din documentaţii. Se doreste ca toate autorităţile care emit avize, permise, acorduri etc. cu privire la imobile supuse exproprierii să si aibă cunostinţă despre demararea procedurii de expropriere. Desi prevederea legală menţionată constituie un început, în condiţiile în care publicitatea procedurii nu este tocmai clară, iar modificarea Legii 198 nu vine cu un cadru juridic detaliat în acest sens, lipsa de comunicare dintre diversele autorităţi nu va dispărea cu totul. Aceasta si în condiţiile în care Legea 198 nu prevede nicio sancţiune pentru autorităţi în caz de nerespectare a prevederilor menţionate.
Răspunderea autorităţilor, uitată de legiuitor
Pe de altă parte, legea nu reglementează expres răspunderea autorităţilor administrative emitente în ipoteza în care a fost emis un act administrativ (aviz, autorizaţie etc.) cu încălcarea dispoziţiilor de mai sus. Urmare a constatării nulităţii unui astfel de act în lumina Legii 198, se cauzează o vătămare a drepturilor si intereselor legitime ale unei persoane. Răspunsul ar trebui să fie corelarea prevederilor legale amintite cu dispoziţiile Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ.
Astfel, în măsura în care un act administrativ emis în condiţiile precizate mai sus a intrat în circuitul civil si nulitatea acestuia este constatată de instanţa sesizată de autoritatea administrativă emitentă, trebuie să se admită că persoana vătămată poate solicita instanţei repararea prejudiciului cauzat prin emiterea de către autoritatea administrativă a unui act nelegal si constatarea subsecventă a nulităţii acestuia, în condiţiile în care niciuna dintre aceste circumstanţe nu-i este imputabilă persoanei vătămate.
Indemnizarea pentru prejudiciul suferit în aceste circumstanţe este un element esenţial, întrucât reprezintă singurul mijloc prin care se poate asigura un echilibru între interesul public care stă la baza sancţionării cu nulitatea absolută a actelor emise cu nerespectarea dispoziţiilor Legii 198, pe de o parte, si drepturile si interesele patrimoniale ale persoanei vătămate prin constatarea nulităţii actului în cauză, pe de altă parte
Sebastian GuTiu, Managing partner Schoenherr si Asociaţii SCA
Solutionarea conflictelor pe cale amiabila intre doua sau mai multe parti utilizata cu succes in SUA si Europa, a determinat societatea romaneasca sa perceapa avantajele modalitatilor alternative de solutionare a conflictelor
Termenul “ADR” (Alternative dispute resolution) se refera la procedurile si tehnicile de solutionare a conflictelor in afara salii de judecata si este o reactie la ineficienta modalitatilor traditionale de solutionare a conflictelor (in instanta de judecata). Avantajul principal al ADR-ului este acela ca, partile detin controlul asupra intregului proces, procedura fiind informala, rapida si eficienta. Medierea are o pondere de peste 60% in cauzele solutionate prin metode alternative de solutionare a conflictelor fiind cea mai uzitata modalitate de solutionare a conflictelor in afara salii de judecata.
Interesul pentru mediere si profesia de mediator este in continua crestere. De la aparitia legii medierii in 2006 toti cei interesati de aceasta modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila asteapta cu nerabdare o alternativa la justitia clasica. Pe fondul expansiunii modalitatilor alternative de solutionare a conflictelor in plan mondial., asteptarile sunt mari si la noi.
Medierea nu se poate implementa intr-un sistem juridic peste noapte! Eficienta integrarii medierii in sistemul romanesc de drept nu este garantata de aparitia unei legi care reglementeaza medierea si profesia de mediator. Nu este suficienta o lege a medierii intr-o tara care a avut tangenta vaga cu medierea doar prin intermediul comisiilor de judecata intr-o perioada pe care si-o doreste uitata.
Pentru cei nefamiliarizati cu acest concept nou, voi face o scurta prezentare a medierii. Medierea este arta prin care o persoana specializata denumita mediator, ajuta partile implicate sa transforme un conflict intr-o intelegere. Par?ile au dreptul sa incheie o in?elegere, fara ca prevederile acesteia sa aduca atingere legii ?i ordinii publice, intelegere care poate fi supusa verificarii notarului public sau incuviintarii instantei de judecata, in conditiile prevazute de lege. Pare simplu si in acelasi timp complicat. Mediatorul ajuta partile aflate in conflict sa genereze optiuni, le face sa inteleaga ca au posibilitatea sa aleaga intre aceste optiuni pornind de la ideea ca fiecare persona are un punct de vedere diferit. Nu exista personalitati similare si in consecinta fiecare persona intelege altfel o situatie existenta. De foarte multe ori partile nu constientizeaza situatia juridica in care se afla lasandu-se orbite de propriul orgoliu. Existenta atator procese pe rolul instantelor este determinata de orgolii nemasurate si de ideea de victimizare. Fiecare parte a unui proces aflat pe rolul instantei se considera o victima a celeilalte parti, aceasta din urma fiind considerata sursa tuturor relelor din lume. Incrancenarea cu care partile unui proces lupta pentru o hotarare judecatoreasca favorabila este determinata in primul rand de imaginea pe care o are o astfel de persona despre partea adversa. Aceste procese alimentate de orgolii sunt surse continue de stres, dezamagiri si de lupte imaginare cu un „inamic” mai mult inventat decat real. Sarcina mediatorului este de a identifica asteptarile fiecarei parti si de a incerca sa le aduca intr-un punct convergent precum si de a descoperi temerile partilor si a le inlatura pe cele nefundamentate prin facilitarea dialogului dintre ele.
A 2.CADRU LEGISLATIV
Medierea si profesia de mediator au fost reglementate prin adoptarea Legii nr. 192/2006, pornindu-se de la ideea ca medierea constituie una dintre temele importante ale strategiei de reforma in justitie, fiind o prioritate în cadrul Planului de ac?iune pentru implementarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar 2005-2007. Prin adoptarea legii s-a urmarit reducerea volumului de activitate a instan?elor ?i in consecinta degrevarea acestora de cat mai multe cauze, incercandu-se cresterea calitatii actului de justitie prin satisfacerea intereselor partilor.
A 3.CULTURA MEDIERII
Un studiu recent efectuat in cadrul a 126 companii de top din SUA de catre Institutul International pentru Prevenirea si Solutionarea Conflictului si dat publicitatii in data de 20 aprilie 2007 la New York, a reliefat faptul ca aproximativ 98% din cazurile pe care le-au avut acestea, au fost solutionate inainte de a se ajunge in instanta, fiind evident faptul ca aceste companii prefera sa isi solutioneze conflictele pe cale amiabila.Vorbim despre o cultura a medierii in care compania care are un litigiu nu se gandeste in niciun caz sa actioneze in instanta partea adversa pana nu incearca sa solutioneze disputa prin metodele de solutionare alternative, in special prin mediere.
Pornind de la certitudinea ca medierea este un succes in SUA si ca majoritatea litigiilor se solutioneaza inainte de a se ajunge in sala de judecata, putem privi cu optimism impactul viitor al medierii in Romania. Important este ca mediul juridic autohton sa aiba deschiderea necesara si sa incurajeze aceasta modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila. Medierea are nevoie de timp si de rezultate pentru a se impune si la noi. Primii pasi au avut loc insa nu trebuie sa cadem in capcana raportarii rezultatelor ce se vor obtine la noi cu cele care se realizeaza in prezent in SUA.
Decalajul dintre sistemul de drept romanesc si cel american este considerabil. Implementarea in sistemul juridic romanesc a medierii nu este usoara insa avem toate premisele obtinerii in timp a unor rezultate si a unei schimbari obligatorii de mentalitate.
Firmele straine vor fi cei mai buni promotori ai medierii in Romania. Mediul corporatist va imbratisa medierea date fiind avantajele in plan comercial si in scurt timp vom putea vorbi despre familiarizarea publicului romanesc cu acest concept. Pornind de la aceste premise, in timp, vom dobandi o cultura a medierii! Pana atunci, sa folosim experienta celor care o au deja.
A 4.ALTERNATIVA PROFESIONALA
Cel mai mare interes pe care l-a starnit medierea a fost in lumea juridica. De ce e atat de interesata lumea juridica (si nu numai) de mediere? Raspunsul care imi vine instinctual in minte ar incepe cam asa: “Fiind o institutie noua ….”. Nu, nu acesta e raspunsul pe care il caut. Mai incerc…si ma gandesc la avantajele medierii in raport cu justitia clasica. Sa le fi descoperit subit o mare masa de oameni? Ma indoiesc. In final gasesc si raspunsul care ma framanta. Si imi doream orice alt raspuns nu cel la care am ajuns.
Justitia romana e in deriva, exista o multitudine de profesii juridice care se afla la limita liniei de plutire iar unele incep chiar sa se scufunde. Profesionistii dreptului cauta alternative la profesia lor fiind dispusi sa o ia de la inceput (si) in alt domeniu. Si nu o fac din lipsa de pregatire, din inconsistenta profesionala sau din plafonare ci din dorinta de a nu se deprofesionaliza si de a-si consolida cariera greu cladita pana acum. In domeniul juridic situatia e dezolanta: avocatii, magistratii, personalul auxiliar si consilierii juridici trebuie sa faca fata unor framantari coplesitoare. Acestia percep medierea ca pe o provocare, o noua specializare, o noua profesie care promite, un pas inainte, o schimbare necesara de mentalitate sau… ceea ce isi doresc sa fie…depinde de unghiul din care o privesc. Un lucru este cert, profesia de mediator este o alternativa profesionala viabila iar acest lucru este subliniat de numarul foarte mare al persoanelor care doresc sa devina mediatori (exempli causa, pe lista de asteptare a unei singure asociatii a mediatorilor care organizeaza cursuri de formare a mediatorilor erau inscrise peste 1000 de persoane).
A 5.ALTERNATIVA LA JUSTITIA CLASICA
Cea de-a doua categorie de persoane interesate de mediere sunt justitiabilii si potentialii justitiabili. Adevarata perceptie in randul publicului a medierii este data de catre acestia. Cu alte cuvinte, daca au sau ar avea un conflict, cati dintre cetateni sunt dispusi sa apeleze la mediere? Promovarea medierii in Romania este in stadiu incipient, putina lume chiar si din domeniul juridic are cu adevarat idee ce este mediere si care sunt beneficiile acesteia. Din pacate, rezultatele sunt dezamagitoare. Poate ca cea mai buna promovare a medierii se va face de catre cei care au apelat la mediere si au reusit sa-si rezolve sau preintampine neintelegerile cu ajutorul medierii. Pana in prezent, medierea nu a fost promovata suficient. Exista totusi persoane interesate sa-si solutioneze conflictele pe cale amiabila. Acestea sunt cele care vor hotari daca medierea va fi un esec sau un succes. Numarul persoanelor care ar apela la mediere este consistent mai mic fata de numarul persoanelor care doresc sa devina mediatori. Totusi, cei care au apelat odata la mediere, intr-un procent covarsitor, sunt dispusi sa mai apeleze si in viitor. Pornind de la aceste date putem spera ca medierea va fi un succes in Romania in viitor.
A 6.TEMERILE AVOCATILOR
Din pacate, avocatii privesc cu suspiciune aparitia profesiei de mediator. Acest lucru se datoreaza insuficientei promovari a medierii in randul acestor profesionisti ai dreptului, cu toate ca, paradoxal, cei mai multi mediatori care au urmat cursuri de formare ca mediatori si se afla in prezent in procedura de autorizare in conditiile legii 192/2006 sunt la baza avocati. Evident, oponentii sunt avocatii care nu au urmat cursurile de formare a mediatorilor.
Mediatorul nu este un concurent al avocatului! Asa cum nu sunt nici judecatorul, executorul judecatoresc sau expertul tehnic. Profesia de mediator nu trebuie privita cu rezerve sau scepticism de catre corpul profesional al avocatilor. Medierea functioneaza de zeci de ani cu succes in Europa si SUA si metodele de solutionare alternativa a conflictelor castiga in continuare teren.
Mai mult decat atat, medierea este avantajoasa pentru avocat din urmatoarele motive:
Medierea este benefica pentru toti cei implicati intr-un conflict: partile pot ajunge la o intelegere pe care si-o pot negocia singure, instantele se degreveaza de cauze, avocatii isi exercita meseria in cadrul procedurii de mediere aparand interesele propriilor clienti. Pentru a se realiza aceste deziderate este nevoie si de sprijinul corpului profesional al avocatilor. Iar acest lucru se va intampla in momentul in care acestia vor realiza avantajele medierii si isi vor indruma clientii sa apeleze la mediere inainte de initierea unor actiuni judecatoresti.
B. PROBLEME IDENTIFICATE
B 1.LEGEA MEDIERII
Legea 192/2006 este aparent o lege buna. Exista insa anumite prevederi ale acesteia care ingreuneaza medierea in sine precum si anumite prevederi care pot fi interpretate in mai multe forme, lasand aceasta atributie in seama Consiliului de Mediere, organism autonom de interes public infiintat prin lege, care supravegheaza, coordoneaza si conduce activitatea de mediere in Romania.
Medierea este o modalitate alternativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila iar cel care apeleaza la mediere o face pentru ca este in avantajul sau. Din acest motiv, este normal ca legea sa ii ofere celui care apeleaza din proprie initiativa la mediere anumite facilitati care sa il avantajeze din toate punctele de vedere si astfel sa nu aleaga calea litigioasa. Facilitati oferite de lege celui care alege mediere pentru solutionarea unui conflict exista. Daca doresti sa stingi un litigiu cat mai repede, medierea e solutia optima. Profesia de mediator fiind o profesie liberala, impune plata catre mediator a unui onorariu de mediere. Insa costurile partilor care apeleaza la mediere sunt mult mai reduse neavand de platit taxe de timbru, onorariu de expert etc. In multe cazuri in care medierea reuseste, acest lucru se intampla chiar de la prima sedinta de mediere. La mediere, tu esti cel care decizi termenii intelegerii impreuna cu partea cu care ai un litigiu. Nimeni nu iti poate impune o solutie (cu atat mai putin mediatorul!), tu esti cel care decizi daca vrei sa ajungi la o intelegere sau daca vrei sa ajungi in instanta. Daca litigiul a ajuns deja in instanta dar nu a fost pronuntata inca o hotarare judecatoreasca, in cazul ajungerii la o intelegere (mediere reusita), TAXELE DE TIMBRU DEJA PLATITE ITI SUNT RETURNATE! Acest lucru este un stimulent important, as zice chiar definitoriu pentru justitiabili, oferindu-le acestora posibilitatea stingerii conflictului si a recuperarii acestor sume care uneori au o valoare semnificativa. Insa, modalitatea prin care aceste taxe de timbru iti sunt returnate nu este niciunde prevazuta in lege. Legea nu prevede o anumita procedura pe care justitiabilul trebuie sa o urmeze pentru returnarea taxelor de timbru. Este cunoscut faptul ca recuperarea banilor de la stat este o operatiune mai mult decat complicata. O clarificare in textul legii cu privire la aceasta problema era binevenita.
Conform Legii nr. 192/2006, medierea este aplicabila in majoritatea tipurilor de procese, exceptandu-le pe cele de dreptul muncii si cele care privesc drepturi strict personale, cu privire la care partile nu pot dispune. Conflictele de munca se solutioneaza in baza prevederilor Legii 168/1999, printre modalitatile de solutionare este mentionata si medierea in conditii speciale prevazute de articolele 26-31 (Mediatorii sunt numi?i anual de ministrul muncii ?i protec?iei sociale, cu acordul Consiliului Economic ?i Social). Conform unui studiu efectuat, in anul 2006, niciun conflict de munca nu a fost solutionat prin mediere in conditiile Legii 168/1999. Avand in vedere ca numarul conflictelor de dreptul muncii care ajung anual in instantele de judecata se ridica la aproximativ 50.000, este de neinteles motivul pentru care legiuitorul a decis ca prevederile Legii 192/2006 nu se aplica conflictelor de munca. In fapt, legea 192/2006 vine doar si clarifica aspecte care nu sunt incluse in Legea 168/1999, fiind din acest punct de vedere un suport absolut necesar pentru a incepe aplicarea medierii si in conflictele de munca.
Pentru aplicarea eficienta a prevederilor medierii este nevoie de modificarea codurilor de procedura civila, penala etc si armonizarea lor cu prevederile legii medierii, lucru care nu s-a intamplat pana in prezent. Din acest motiv, aplicarea prevederilor legii 192/2006 in cadrul proceselor de pe rolul instantelor de judecata este apoape imposibila.
Articolul 22 alin. 3 din lege prevede ca mediatorii autorizati pot fi angajati cu contract individual de munca, in conditiile prevazute de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Aceasta prevedere este interpretabila nefacandu-se precizarea de catre cine pot fi angajati. Astfel, printr-o interpretare eronata a legii (pe care e posibil sa o faca anumite instante) s-ar putea ajunge la situatia in care o societate comerciala cu raspundere limitata sa acorde servicii de mediere in conditiile legii 192/2006 doar pentru simplu fapt ca a angajat cu contract de munca un mediator autorizat. Legea dorea sa prevada (interpretare proprie) ca mediatorii pot fi angajati cu contract de munca doar in cadrul formelor de exercitare a profesiei de mediator (societate civila profesionala, birou în care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati sau in cadrul unei organizatii neguvernamentale).
Art. 66 alin. 2 deturneaza prevederile privind confidentialitatea medierii transformandu-l pe mediator, persoana investita cu increderea partilor, intr-o persoana care oricand in cadrul medierii poate sa isi reclame anumitor autoritati ale statului proprii clienti. Scopul acestei prevederi este nobil (interesul superior al minorului) insa acesta nu isi are utilitatea in cadrul legii medierii, lipsind astfel de substanta intreaga lege. Ce se intampla in situatia in care mediatorul (cu buna credinta) se supune prevederilor legii 192/2006, sesizeaza autoritatea competenta cu privire la existenta unor fapte ce pun in pericol cresterea sau dezvoltarea normala a copilului ori prejudiciaza grav interesul superior al acestuia iar aceasta constata inexistenta lor? Dar in cazul in care nu o face, cine poate sa il traga la raspundere stiut fiind faptul ca informatiile din mediere sunt confidentiale?
De asemenea, prevederile din art. 75 sunt mai mult decat interpretabile. “Avocatii, notarii publici si consilierii juridici care dobandesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot desfasura activitatea de mediere in cadrul formelor de exercitare a profesiei lor”. In cazul consilierilor juridici, situatia este cea mai delicata, acestia fiind angajati cu contract individual de munca. Ma intreb cum vor reusi notarii si avocatii sa puna in practica aceste prevederi? Un avocat care este si mediator va oferi servicii de mediere in cadrul biroului propriu de avocat? E neispirata prevederea din lege. Vom avea un “Cabinet individual de avocat si mediator”? Nu cred, legea care reglementeaza profesia de avocat nu prevede aceasta posibilitate. Sau…cabinet de avocat care presteaza si servicii de mediere? Nu, intrucat avem de-a face cu doua profesii distincte, reglementate de legi separate.
Procedura de mediere prevazuta de legea 192/2006 este aparent simpla. Exista insa o prevedere care lipseste in mare parte medierea de substanta si descurajeaza partile sa apeleze la mediere. Cand partile aflate în conflict au ajuns la o intelegere, se redacteaza un acord care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata. Intelegerea partilor care se prezinta la mediator este astfel supusa verificarii notarului public in vederea autentificarii ori, dupã caz, încuviintarii instantei de judecata. Nu a fost aleasa in acest caz o forma care sa incurajeze partea sa se prezinte la mediere. Daca tot a fost adoptata o lege a profesiei de mediator, normal era ca acesta sa redacteze la finalizarea medierii un acord care cuprinde intelegerea partilor si care sa aiba puterea de act autentic si nu inscris sub semnatura privata cum prevede legea actuala. Astfel, medierea ar fi devenit mult mai atractiva pentru justitiabili si potentialii justitiabili.
B 2.CONSILIUL DE MEDIERE si MINISTERUL JUSTITIEI
In vederea organizarii activitatii de mediere prin legea nr. 192/2006 se infiinteazã Consiliul de Mediere, organism autonom cu personalitate juridica, de interes public, cu sediul în municipiul Bucuresti. Atributile acestuia se regasesc la art. 20 din lege.
Consiliul de Mediere este compus din reprezentanti ai organizatiilor cu vocatie in domeniul medierii in conditiile legii 192/2006. Consiliul de Mediere este un corp profesional de elita ai carui membri provin exclusiv din randul mediatorilor.
Prevederile art. 17 alin. 4 din Legea Medierii nu isi au rostul (Membrii Consiliului de mediere sunt validati de Ministrul Justitiei, pe o durata de 2 ani). Implicarea Ministerului Justitiei in activitatea de mediere este curioasa intrucat medierea reprezinta o alternativa la justitia clasica. Mai mult, medierea este facultativa in acest caz se impune ca mediatorii sa fie o categorie profesionala absolut independenta, fara niciun fel de legaturi cu Ministerul Justitiei (vezi profesia de avocat).”Umbrela” Ministerului tinde sa transforme Consiliul de Mediere intr-un departament din cadrul Ministerului Justitiei, moment in care medierea devine orice numai nu o alternativa la justitie ci chiar o parte din ea.
Primul Consiliu de Mediere din istoria Romaniei a fost validat de catre Ministerul Justitiei prin Ordinul nr. 2220/C din 6 octombrie 2006 in conditiile in care legea nr. 192 din 16 mai 2006 a fost publicata in Monitorul Oficial numarul 441 din data de 22 mai 2006. De la infiintare si pana in prezent acesta a elaborat urmatoarele documente: Regulamentul de Organizare si Functionare a Consiliului de Mediere (care a fost si supus consultarii publice), Codul de Etica si Deontologie Profesionala a Mediatorilor, Normele de Raspundere Disciplinara a Mediatorilor Autorizati, Standardul Ocupational al Mediatorului, Ghidul Practic pentru Parcurgerea Procedurii de Autorizare a Mediatorilor, Standardul de Formare a Mediatorului si Lista furnizorilor de formare în domeniul medierii.
In data de 27 august 2007 a inceput procedura de autorizare a mediatorilor, activitate care nu a fost finalizata nici pana in acest moment. Cu toate ca membrii Consiliului s-au achitat de sarcinile ce le revin elaborand documentele mentionate mai sus, au intervenit o multitudine de probleme care nici pana in prezent nu si-au gasit rezolvarea. Primul proiect de buget a fost trimis Ministerului Justitiei in luna noiembrie 2006 insa nici pana acum nu au fost identificate fondurile necesare sustinerii activitatii Consiliului de Mediere, neexistand in acest sens vreun comentariu sau raspuns oficial din partea MJ-ului, cu toate ca exista obligatia alocarii acestor fonduri de catre minister. Astfel, datorita lipsei fondurilor necesare desfasurarii activitatii Consiliului de Mediere, membri au sustinut integral activitatea Consiliului de Mediere prin plata personala a cheltuielilor de transport, masa si uneori cazare pentru participarea la sedintele ordinare si extraordinare. Sumele lunare care se cuvin acestora prin lege nu au fost niciodata acordate, membrii consiliului lucrand “pro bono” de la infiintare si pana in prezent. Consiliul de Mediere are un sediu prin contributia proprie a membrilor consiliului in baza unui contract de comodat, negasindu-se niciun spatiu disponibil in cladirile MJ-ului (au fost efectuate 4 adrese si la RAPPS, toate ramanand fara raspuns). Astfel, este de apreciat activitatea membrilor consiliului in conditiile in care nu au beneficiat de sprijinul autoritatilor statului. Este de notorietate faptul ca in faza de pionierat a oricarei activitati sau profesii problemele sunt multiple. In acest context, ma intreb care este rolul legii medierii? A fost doar o cerinta a Uniunii Europene pe care Statul Roman s-a prefacut ca o respecta sau s-a dorit cu adevarat degrevarea instantelor de cauze? Raspunsul la aceste intrebari il vom primi in decursul anului 2008 si in anii care urmeaza. Din pacate, timpul trece, asteptarile sunt mari si se instaureaza pe zi ce trece neincrederea in institutia medierii. Chiar… dinainte de a avea loc primele medieri in conditiile legii 192/2006.
B 3.MAGISTRATII
Magistratii vor fi cei care vor decide daca medierea va avea rezultate si in Romania. Legea 192 precizeaza: “In cazul in care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor ori la recomandarea instantei, acceptata de parti, cu privire la drepturi asupra carora partile pot dispune potrivit legii”. Imbunatatirea actului de justitie se poate face doar prin micsorarea numarului de cauze care ii revin unui judecator. Ministerul Justitiei a demarat o actiune de informare a magistratilor cu privire la beneficiile medierii insa evaluarea rezultatelor acesteia va putea fi facuta doar dupa ce se vor efectua medieri in conditiile legii medierii. Daca magistratii vor intelege ca nu pierd putere daca isi diminueaza numarul de cauze pe care le au in lucrare ci castiga in ceea ce priveste calitatea actului de justitie, vom avea rezultate benefice in domeniul medierii.
B 4.NUMARUL DE MEDIATORI
In ciuda criticilor, in Romania exista in prezent un numar suficient de mediatori care urmeaza sa fie autorizatii in conditiile legii. Astfel, in fiecare judet din Romania exista un numar de minim 10 mediatori care vor oferi servicii de mediere persoanelor interesate. Pe termen lung, numarul este insuficient insa in aceasta faza incipienta este satisfacator. Consiliul de Mediere a autorizat patru organizatii ale mediatorilor care vor forma mediatori in perioada urmatoare. Exista un numar foarte mare de persoane care doresc sa devina mediatori dar in timp exista riscul formarii unui numar prea mare de mediatori, avand in vedere faptul ca sunt necesari cativa ani pentru familiarizarea publicului roman cu institutia medierii.
B 5.CURSURI DE MEDIERE SI MASTERATE IN MEDIERE
Calitatea actului de mediere atat in ceea ce priveste latura teoretica dar mai ales in cea practica, a condus la situatia in care nicio institutie de invatamant superior din tara nu a solicitat Consiliului de Mediere autorizarea vreunui program masteral in domeniul medierii in scopul formarii de mediatori cu toate ca cererea pentru acest tip de programe masterale exista. In cadrul acestor institutii de invatamant superior exista persoane cu abilitati intelectuale si pedagogice deosebite, insa lipsa unor practicieni in mediere a dus la acest rezultat.
In acest sens, Consiliul de Mediere a autorizat doar cursuri de mediere organizate de catre ONG-uri din domeniul medierii care activeaza in acest domeniu de mai multi ani si care au pus umarul la geneza legii medierii si la aparitia profesiei de mediator. De mentionat este si faptul ca in ultimii ani aceste organizatii ale mediatorilor au efectuat in mod constant medieri “pro bono” cu rezultate remarcabile, avand o experienta practica de necontestat in ceea ce priveste gestionarea si solutionarea conflictelor.
B 6.DISENSIUNI
In afara Consiliului de Mediere, au existat anumite disensiuni (alimentate in special de presa) intre mediatorii care provin din randul juristilor si cei care provin din randul psihologilor. Cum legea medierii prevede ca orice persoana cu studii superioare indiferent de profesie, daca indeplineste conditiile prevazute de art. 7 din lege poate sa dobandeasca calitatea de mediator, doar timpul este cel care va decide cine sunt cei mai buni mediatori. Opinia mea este ca nu profesia din care provine un mediator ii da calitate acestuia ci formarea profesionala de care a beneficiat ca mediator si nu in ultimul rand compatibilitatea intelectuala si emotionala cu profesia de mediator.
CONCLUZII
In Republica Moldova, Legea nr.134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la mediere constituie o prioritate pentru acest an urmand a intra in vigoare la 1 iulie 2008, la aproximativ un an de la adoptare. Cu toate ca Legea Medierii (Legea nr.192/2006) a fost adoptata in Romania la data de 22 mai 2006 (cu peste un an inaintea Republicii Moldova), dispozitiile acesteia privind medierea conflictelor devin aplicabile in termen de o luna de la data intocmirii tabloului mediatorilor autorizati. Cum tabloul mediatorilor inca nu a fost finalizat si au trecut aproape 2 ani de la adoptarea legii, este foarte posibil ca activitatea de mediere sa demareze in aceeasi perioada in Romania si Republica Moldova.
Pozitiv este faptul ca avem o lege a medierii care in mare parte raspunde cerintelor actuale. Chiar daca legea nu este perfecta, ea este perfectibila si posibilitatea modificarii ei exista insa nu este de dorit sa modifici o lege inainte de aplicarea ei. In timp, in functie de evolutia profesiei de mediator in peisajul autohton, se va impune cu siguranta o modificare a legii atat in privinta problemelor identificate pana acum cat si in privinta evolutiilor viitoare.
Ar fi de apreciat o mai mare sustinere din partea Ministerului Justitiei atat in sprijinirea activitatii Consiliului de Mediere cat si in ceea ce priveste promovarea medierii in randul magistratilor,avocatilor,justitiabililor etc .
Anul 2008 va fi hotarator in ceea ce priveste viitorul profesiei de mediator in Romania. Primele medieri vor fi hotaratoare in vederea castigarii increderii justitiabililor si potentialilor justitiabili in institutia medierii.
Consiliul de Mediere are sarcina de a asigura calitatea actului de mediere, in acest sens fiind necesara o atenta selectionare a viitorilor mediatori si o instruire profesionista a acestora.
Este indubitabil faptul ca implementarea medierii in Romania este o operatiune de durata care necesita un efort sustinut din partea organelor statului, simpla adoptare a legii nefiind decat un prim pas in directia respectiva.
Medierea, fiind mai putin formala decat caile litigioase ofera posibilitatea partilor aflate in conflict sa isi realizeaza interesele, solutiile fiind durabile, costurile semnificativ mai reduse iar procedura confidentiala. Avantajul principal al medierii este acela ca, partile detin controlul asupra intregului proces, procedura fiind informala, rapida si eficienta. Dat fiind succesul de care aceasta modalitate alternativa de solutionare a conflictelor se bucura in SUA si Europa, putem sa ne facem totusi sperante in ceea ce priveste viitorul medierii in Romania cu atat mai mult cu cat este de notorietate durata nejustificata a proceselor de pe rolul instantelor romanesti.
av. Sustac Zeno Daniel
Procedura de autorizare a executarii lucrarilor de constructii va fi modificata, prin includerea etapelor specifice pentru evaluarea impactului investitiilor asupra mediului,conform unui proiect de lege elaborat de Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor (MDLPL).
MDLPL a elaborat un proiect de lege pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care transpune Directiva Consiliului 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului (Directiva EIA).
O noua procedura de autorizare a lucrarilor de constructii
Proiectul de lege stabileste urmatoarele etape ale procedurii de autorizare a executarii lucrarilor de constructii, pentru includerea etapelor specifice pentru evaluarea impactului investitiilor asupra mediului, respectiv:
– emiterea certificatului de urbanism, in baza cererii solicitantului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii. Prin certificatul de urbanism se comunica solicitantului obligatia de a contacta autoritatea teritoriala de mediu pentru ca aceasta sa analizeze si sa decida, dupa caz, incadrarea sau neincadrarea proiectului investitiei publice sau private in lista proiectelor supuse evaluarii impactului asupra mediului;
– evaluarea initiala a investitiei si stabilirea necesitatii evaluarii efectelor acesteia asupra mediului de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului;
– notificarea de catre solicitant a autoritatii administratiei publice locale cu privire la mentinerea solicitarii de autorizare a executarii lucrarilor de constructii, in situatia in care autoritatea competenta pentru protectia mediului stabileste necesitatea evaluarii efectelor investitiei asupra mediului.
„In aplicarea prevederilor Directivei EIA 85/337/CEE, etapa de evaluare a impactului investitiei asupra mediului se realizeaza dupa depunerea notificarii, prin care solicitantul confirma autoritatii locale cererea de emitere a autorizatiei de construire a investitiei”, se arata in expunerea de motive a proiectului de lege.
„In aceste conditii, procedura de evaluare a investitiei si emiterea actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, care poate fi dupa caz, declaratia autoritatii pentru protectia mediului (daca investitia nu are efecte asupra mediului), decizia etapei de incadrare (in una dintre procedurile specifice de evaluare de mediu), acordul de mediu (EIA), avizul Natura 2000, se va desfasura dupa emiterea certificatului de urbanism si anterior elaborarii documentatiei tehnice, respectiv anterior depunerii documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la autoritatea administratiei publice competente”, se explica in aceeasi expunere de motive.
Totodata, se instituie atat mecanismul informarii si consultarii publice cu privire la investitia supusa evaluarii de mediu si autorizarii de construire, cat si obligatiile autoritatii competente pentru emiterea autorizatiei cu privire la centralizarea optiunilor populatiei si formularea unui punct de vedere oficial referitor la realizarea investitiei, in acord cu rezultatele consultarii publice.
– emiterea avizelor si acordurilor stabilite prin certificatul de urbanism;
– emiterea actului administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, dupa caz;
– elaborarea documentatiei tehnice pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii;
– depunerea documentatiei pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii la autoritatea administratiei publice locale competente;
– emiterea autorizatiei de construire.
Ca urmare a modificarilor incluse in proiectul de lege, in tot cuprinsul legii nr. 50/1991 termenul Proiect din sintagmele “Proiect pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii”, “Proiect de organizare a executiei lucrarilor” si “Proiect pentru autorizarea executarii lucrarilor de desfiintare” se inlocuieste cu termenul “Documentatie tehnica”. Astfel, vor fi eliminate si sintagmele “PAC”, “POE” si “PAD”.
Potrivit legislatiei actuale, procesul autorizarii este strucurat in doua etape: emiterea Certificatului de urbanism si emiterea autorizatiei de construire.
Intre cele doua etape se desfasoara activitatea tehnica de proiectare care are in vedere satisfacerea cerintelor din certificatul de urbanism, din reglementarile tehnice ale domeniului constructiilor, precum si ale celorlalte autoritati sectoriale care avizeaza utilitatile urbane (apa, canalizare, electricitate, gaze, termoficare, telecomunicatii, salubritate, transport urban, inclusiv pentru restrictiile impuse de retelele de transport energetic sau tehnologic din zona de amplasament, dupa caz), respectiv al institutiilor deconcentrate prevazute de lege (pentru securitatea la incendiu, protectia civila, protectia mediului si a sanatatii populatiei) si altele, dupa caz.
Documentatia necesara autorizarii
Pentru obtinerea autorizatiei de construire, solicitantii vor trebui sa includa in documentatie si actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului, pe langa celelalte documente prevazute de legislatia actuala.
Astfel, documentatia va cuprinde:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada titlului asupra imobilului, teren si/sau constructii, in cazul in care legea nu dispune altfel;
c) actul administrativ al autoritatii competente pentru protectia mediului;
d) avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism;
e) documentatia tehnica;
f) dovada privind achitarea taxelor legale.
cerere tip ( completata de propritarii tabulari ai imobilului).
extras Carte Funciara ( original si copie) nu mai vechi de 30 de zile sau Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenului, insotit de anexa 4 si 5 ( pentru societati comerciale de stat) sau Act de Concesiune
acte doveditoare a legalitatii functionarii socitatii comerciale in spatiul respectiv daca acestea nu s-au notat in cartea funciara ( autorizatia de construire pentru schimbare de destinatie, autorizatie de functionare)
Dovada achitarii taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism ( Nota de plata se intocmeste in momentul inregistrarii actului)
Plan de situatie ( 2 exemplare) sc. 1:500
Solicitantul are asupra lui Buletinul de Identitate
CERTIFICATUL DE URBANISM NU TINE LOC DE AUTORIZATIA DE CONSTRUCTIE !
AUTORIZATIE DE CONSTRUCTIE
cerere tip ( completata de propritar)
extras Carte Funciara ( original si copie) nu mai vechi de 30 de zile sau Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate Asupra Terenului, insotit de anexa 4 si 5 ( pentru societati comerciale de stat) sau Act de Concesiune
avizele solicitate in certificatul de urbanism dupa caz: Aviz Comisia nationala pentru monumente de arhitectura si situri istorice
certificat de inmatriculare firma
autorizatie de functionare ( copie)
proiect firma : – desenul firmei (color) 2 ex. inscrisul panoului va contine in clar denumirea completa a societaii comerciale.
fatada imobilului pe care se monteaza firma, daca este in consola un fragment sectiune sau fatada laterala ( toate in 2 exemplare) sc. 1:50, 1:100
dovada achitarii taxei pentru obtinerea autorizatiei de construire ( nota de plata se intocmeste la inregistrarea actului)
CERTIFICATULUI DE URBANISM
cerere tip ( Completata de propritarii tabulari ai imobilului )
extras Carte Funciara ( original si copie) nu mai vechi de 30 de zile
schita de dezmembrare sc. 1:500 ( 1:1000)
Nota: In cazul in care se dezmembreaza pe apartamente cladirile existente acestea trebuie sa fie inscrise in extrasul de Carte Funciara prezentat. In caz contrar se va solicita evidentierea acestora prezentandu-se actele necesare evidentierii.
Solicitantii vor avea asupra lor Buletinul de identitate.
In momentul in care intentionati sa cumparati un teren sau o casa este util sa verificati:
Valabilitatea si corectitudinea actelor originale (consultati un avocat sau un notar)
Cereti sa vi se arate dosarul cadastral al terenului si a eventualelor constructii ce se afla pe acest teren
Existenta unor litigii in familia vanzatorului (partaj, succesiuni, etc)
Cereti vanzatorului dovada ca terenul se afla in intravilan (este posibil sa fie in intravilan si sa fie momentan in circuitul agricol- in acest caz se plateste o taxa suplimentara pentru a se putea construi acolo)
Solicitati certificatul de urbanism in vederea vanzarii
? Vanzarea-cumpararea se va face la notariat cu respectarea tuturor cerintelor legale:
Extras de carte funciara – 24 h
Certificat fiscal – 48 h -persoana fizica
Taxele si onorariul notarului sunt suportate de cumparator
? In masura in care realizati casa cu o societate de constructii verificati ca in contract de constructie a casei sunt prinse si:
Numele tuturor partilor implicate in contract
Adresele tuturor partilor
Data contractului
Descrierea proprietatii si adresa unde se va construi
Valoarea contractului
Termene de finantare (optional)
Pasi si termene
Cerinte dpdv ale asigurarilor (optional)
Cand incepe derularea contractului
Planuri, schite, planuri arhitectonice
Specificatii (cat mai complete)
Politica de inlocuiri a unor materiale prevazute in specificatii
Permisii (munca / materiale)
Modificarea ordinii procedurilor sau a preturilor
Excluderi
Conditii de acceptare a intarzierilor
Penalitati si/sau amenzi
Accesul le locul constructiei
Inspectii din partea proprietarului, imprumutatorului sau a unor terti
Metode de rezolvare a litigiilor
Clauze de arbitraj
Termene de instalare
Date de notificare si proceduri
Garantii si politica de service in garantie si post-garantie
Documente cerute de autoritati
Orice fapt asupra caruia pot interveni neantelegeri, dezacorduri, nerealizari, executii neadecvate, greseli, ignorari si orice ar putea crea orice fel de probleme intre parti
Semnaturile si data semnarii contractului vor fi trecute pe toate paginile contractului
Cel care are un litigiu si doreste sa se adreseze instantei in vederea solutionarii acestuia demareaza un proces civil prin cererea de chemare in judecata. Pentru ca aceasta sa fie valida, trebuie sa respecte conditiile impuse de lege.
Obiectul cererii reprezinta pretentia concreta a reclamantului, cum ar fi: obligatia de a face sau a nu face un anumit lucru, anularea unui act juridic, revendicarea unui bun, restituirea unei sume de bani, desfacerea casatoriei, constatarea nulităţii unui contract etc.
Cererea de chemare in judecata trebuie sa fie motivata in fapt (reclamantul trebuie sa povesteasca, pe scurt, ce s-a intamplat, cum s-a ajuns la respectivul litigiu ) si in drept ( indicarea articolelor din lege pe care se bazeaza ).
Conform art. 1169 C. civ. “cel ce face o propunere in fata judecatii trebuie sa o dovedeasca”.Asadar,existenta dreptului precum si incalcarea acestuia trebuie dovedita. In acest sens, reclamantul va propune probe si va solicita instantei admiterea acestora.
Proba cu inscrisuri – orice act care poate dovedi cele sustinute. Se mentioneaza in cerere denumirea actelor.
Proba cu martori – in cazul in care sunt persoane care pot dovedi adevarul prin marturia lor. Martorii pot fi citati chiar si in cazul in care acestia refuza. Se va indica numele si domiciliul fiecarui martor.
Proba cu interogatoriul partii adverse pe situatia de fapt.
Cererea se redacteaza in atatea exemplare cati parati sunt plus un exemplar pentru instanta si se depune la registratura instantei competente.Trebuie sa fie insotita obligatoriu de inscrisurile pe care se intemeiaza cererea (cate un exemplar pentru fiecare parat si unul pentru instanta),chitanta prin care se dovedeste plata taxei judiciare de timbru (in cuantumul prevazut de lege pentru actiunea respectiva),timbrul judiciar (conform valorii prevazute de lege).
Taxa de timbru se plateste la CEC iar timbrul judiciar se achizitioneaza de la posta. Valoarea acestora se poate afla de la judecatorul de serviciu.
Paratul, raspunde la acuzatiile care i se aduc prin intampinare,conform art. 115 C. proc. Civ. Aceasta se aseamana cu cererea de chemare in judecata si trebuie sa contina : exceptii procesuale,motivarea in fapt si in drept ( se raspunde la fiewcare capat de cerere),dovezile cu care se apara( se depun copii certificate de pe inscrisuri) si semnatura.(este obligatorie).
Ce sunt exceptiile? – sunt motivele juridice care pot sa duca la amanarea sau suspendarea judecatii. Se impart in doua categorii: exceptii de fond si exceptii de procedura. Exceptiile de fond – cele mai frecvente sunt: prescriptia (cand cererea de chemare in judecata a fost initiata dupa trecerea termenului prevazut de lege in acest sens), puterea lucrului judecat (cand cauza respectiva a mai fost judecata o data si s-a dat o sentinta definitiva si irevocabila), lipsa de calitate (cand cel care a initiat actiunea in instanta nu avea acest drept). Exceptiile de procedura – incalcarea unor reguli de procedura (citare cu mentionarea gresita a numelui sau a adresei), de competenta sau de organizare judecatoreasca.
Cine le poate invoca? – partea interesata sau din oficiu.
In general la primul termen, instanta ii aduce la cunostinta paratului motivele chemarii in judecata, il intreaba daca intelege sa depuna intampinare ( cand aceasta nu e obligatorie ) si il intreaba de ce probe intelege sa se foloseasca. Paratul poate formula pe langa intampinare si o cerere reconventionala
La al doilea termen, dosarul se ia la amanare pentru a se lua la cunostinta despre intampinare si inscrisuri .
Legea prevede posibilitatea amanarii judecatii in anumite situatii. La prima infatisare, partea interesata poate solicita amanare pentru lipsa aparator (avocat), iar aceasta este posibil doar o singura data – ulterior, daca partea respectiva nu si-a angajat aparator, nu va mai putea solicita amanare pentru acest motiv. Alte motive sunt: probleme grave de sanatate (dovedite cu acte medicale) care impiedica prezenta partii la proces, lipsa unui martor, necesitatea efectuarii unei expertize, etc.
In cazul in care una dintre parti cauzeaza prejudicii celeilalte prin amanare (amanari succesive, tergiversarea procesului prin amanari), partea afectata (indiferent daca este parat sau reclamant) poate solicita despagubiri (art. 154 C. proc. civ).
Probele pot fi: inscrisuri (acte, chitante, registre, declaratii, etc), martori, interogatoriul (partii adverse), expertiza. Pentru ca instanta sa incuviinteze proba propusa este nevoie de indeplinirea unor conditii: sa fie legala, sa fie verosimila, sa fie pertinenta (sa aiba legatura ca obiectul cauzei), sa fie concludenta (sa duca la solutionarea cauzei).
Daca probele nu au fost propuse instantei in cererea de chemare in judecata sau in intampinare, se mai pot propune in prima zi de infatisare. In cazul in care nici cu aceasta ocazie nu se propun, partea respectiva va pierde dreptul de a “administra” probe, insa art. 138 C. proc. civ . prevede cateva exceptii de la aceasta regula: cand nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si partea un o putea prevedea si cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii, cand dovada nu a fost ceruta in conditiile articolelor 112,115,132 din pricina nestiintei si lipsei de pregatire a partii.
Proba cu inscrisuri – reprezinta orice declaratie cu privire la un act sau fapt juridic (scris cu mana, dactilografiat, litografiat sau imprimat pe hartie sau orice alt material). Inscrisurile sunt: autentice si sub semnatura privata.
Proba cu interogatoriul paratului ( se incearca demonstrarea adevarului pe baza marturisirii partii adverse ). In acest scop, partea care a propus aceasta proba va depune la dosar lista cu intrebarile pe care instanta le va adresa partii adverse. Intrebarile se formuleaza astfel: “Recunoasteti ca …”, “Este adevart ca…”
Proba prin expertiză.In situatiile in care, pentru demonstrarea adevarului, este nevoie de o expertiza, partea interesata poate recurge la aceasta, cu conditia sa o faca in termenul prevazut pentru propunerea probelor si sa achite contravaloarea expertizei (cheltuieli ce vor fi incluse in cheltuielile de judecata).
Proba cu martori. Cu exceptia divortului, nu pot fi martori rudele si afinii pana la gradul 3 inclusiv, sotul sau fostul sot, persoanele condamnate pentru marturie mincinoasa. Nu pot fi citati ca martori: preotii, avocatii, notarii, medicii si orice alta persoana a carei marturie ar tine de secret profesional. Partea adversa se adreseaza martorului prin intermediul instantei: “Domnule presedinte, va rog sa intrebati martorul daca…”.
Tot ce tine de administrarea probelor trebuie efectuat inainte de a incepe dezbaterile pe fond.
Cererea reconventionala este o actiune prevazuta pentru situatiile in care paratul poate avea la randul sau pretentii fata de cele ale reclamantului. Astfel, paratul poate deveni la randul lui reclamant, iar reclamantul va deveni parat Daca cererea este acceptata, pe parcursul procesului se vor numi parat – reclamant si reclamant – parat. Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune intampinare la cererea reconventionala si a propune dovezile in aparare.
Conf art 119 C pr civ: : “Daca paratul are pretentii in legatura cu cererea sau cu mijloacele de aparare ale reclamantului, el poate sa faca cerere reconventionala. Cererea trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute pentru cererea de chemare in judecata. Cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea sau, daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu in prima zi de infatisare. Cand reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala va fi depusa cel mai tarziu pana la termenul ce se va incuviinta paratului, spre acest sfarsit”
Este socotita ca prima zi de infatisare aceea in care partile, legal citate, pot pune concluzii. Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor.
Se asculta intai reclamantul si apoi paratul.
Ministerul Afacerilor Externe
In baza Hotararii Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificarile si completarile ulterioare, conform dispozitiilor art. 37 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata,
ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.
Art. 1
Se aproba Lista statelor pentru ai caror cetateni este necesara indeplinirea procedurii invitatiei la acordarea vizelor de scurta sedere pentru a intra pe teritoriul Romaniei, conform anexei care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2
Ministerul Afacerilor Externe, prin Directia generala afaceri consulare – Centrul National de Vize, va urmari actualizarea permanenta a reglementarilor din prezentul ordin, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata.
Art. 3
Cu data intrarii in vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 310/2008 privind Lista statelor pentru ai caror cetateni este necesara indeplinirea procedurii invitatiei la acordarea vizelor de scurta sedere pentru a intra pe teritoriul Romaniei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 27 februarie 2008, se abroga.
Art. 4
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
ANEXA – LISTA statelor pentru ai caror cetateni este necesara indeplinirea procedurii invitatiei la acordarea vizelor de scurta sedere pentru a intra pe teritoriul Romaniei
A. State
1. Afganistan
2. Republica Algeriana Democratica si Populara
3. Republica Populara Bangladesh
4. Republica Belarus
5. Republica Burundi
6. Republica Populara Chineza
7. Republica Ciad
8. Republica Democrata Congo
9. Republica Populara Democrata Coreeana
10. Republica Columbia
11. Republica Araba Egipt
12. Statul Eritrea
13. Republica Federala Democrata Etiopia
14. Republica Filipine
15. Republica Ghana
16. Republica Guineea Ecuatoriala
17. Republica India
18. Republica Indonezia
19. Regatul Hasemit al Iordaniei
20. Republica Islamica Iran
21. Republica Irak
22. Republica Libaneza
23. Republica Liberia
24. Marea Jamahirie Araba Libiana Populara Socialista
25. Republica Mali
26. Regatul Maroc
27. Republica Islamica Mauritania
28. Republica Niger
29. Republica Federala Nigeria
30. Republica Islamica Pakistan
31. Republica Rwanda
32. Republica Sierra Leone
33. Republica Araba Siriana
34. Somalia
35. Republica Democratica Socialista Sri Lanka
36. Republica Sudan
37. Republica Tadjikistan
38. Republica Togoleza
39. Republica Tunisiana
40. Republica Uzbekistan
41. Republica Yemen
B. Entitati si autoritati teritoriale care nu sunt recunoscute ca state de cel putin un stat membru
– Autoritatea Palestiniana.
Dumitru Viorel Manescu, presedintele Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania (UNNPR), intr-un interviu acordat agentiei Amos News, a declarat:
REF. alegerea pentru a patra oara in fruntea breslei notarilor: „Stiti, desigur, ca am acceptat cu greu aceasta candidatura. Ci pentru breasla notarilor, cea care a evoluat atat de spectaculos in acesti 13 ani. S-a plecat practic de la zero – si ca experienta in materie de profesie liberala, si ca patrimoniu. Astazi, Uniunea este o entitate recunoscuta si respectata, notarii sunt membri proeminenti ai societatii si ai comunitatilor in care traiesc si activeaza, iar patrimoniul – nu doar cel material – de care despunem este unul care ne situeaza pe un loc de frunte in Europa. In acesti 13 ani Uniunea a parcurs si un important traseu international: de la simplu invitat, sau observator, in institutiile de profil, la membru cu drepturi depline in toate organizatiile de profil. Chiar anul acesta, cea mai importanta reuniune a Uniunii Internationale a Notarilor s-a tinut la Bucuresti. Prin modul de organizare si prin instrumentele de lucru de care dispune, Uniunea noastra va fi, la finele lui 2009, la nivelul celue dintr-o tara dezvoltata, ca Franta. Am de desavarsit cateva proiecte pe care le-am demarat impreuna cu echipa mea si care au termene de finalizare in urmatorii ani. Intre acestea, locul cel mai important il ocupa crearea Institutului Notarial National, institutia de invatamant care va asigura pregatirea continua a notarilor pentru a face fata evolutiilor si provocarilor din profesie, ridicand-o la nivelul standardelor europene.
REF. disutiile notarilor de la Congresul notarilor care incepe astazi: „Se vor valida noul consiliu de conducere si modificarile aduse statutului profesiei de notar. Propunerile facute de camerele teritoriale au fost centralizate de o comisie care le va supune dezbaterii delegatilor la Congres. In plus, va avea loc si o sesiune stiintifica. Avem invitati de renume din organismele internationale, intre care insusi presedintele CNUE –organizatia preofesionala a Comunitatii Europene.”
Capitolul 2. Aportul mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice în cadrul efectuării unor acţiuni de cercetare a furturilor savîrşite prin pătrundere.
2.1 Folosirea mijloacelor tehnice în procesul cercetării la faţa locului a furturilor savîrşite prin pătrundire
2.2 Aplicarea mijloacelor tehnice în cadrul efectuării altor acţiuni de urmarire penală la cercetarea furturilor savîrşite prin pătrundere.
2.3 Rolul mijloacelor tehnice în efectuarea expertizelor criminalistice dispuse în procesul cercetării furturilor.
2.4 Contribuţia mijloacelor tehnice criminalistice în activitatea de prevenire a furturilor.
Încheiere
Bibliografie
Introducere.
Relaţiile de proprietate sunt cunoscute pe bună dreptate, drept cele mai importante relaţii economice materiale. Constituţia Republicii moldova reglamentează dreptul la proprietate, ocroteşte relaţiile de proprietate, defineşte drepturile şi obligaţiile participanţilor la aceste raporturi.
Dreptul la proprietate poate să apară în urma unor activităţi fireşti, legale prin cumpărarea unor bunuri, moştenirea acestora, în urma respectării şi îndeplinirii condiţiilor unor contracte, dar pot aparea şi în urma unor acţiuni ilicite ca sustragerea anumitor bunuri, neexecutarea clauzelor unor contracte etc.
În perioada de tranziţie la economia de piaţa, transformările în toate sferele societăţii s-au manifestat prin înrrăutăţirea nivelului de trai al oamenilor. Salariile şi pensiile mizere, somajul, lipsa surselor de existenţă au sporit săvîrşirea furturilor proprietăţii de orice formă.
analiza dinamicii săvîrşirii infracţiunilor de furt ne arată, că furturile săvîrşite prin pătrundere prevalează şi constituie aproximativ 75% din numarul total de infracţiuni.
Pericolul social sporit, al acestei categorii de infracţiuni, este determinat de faptul că, pentru a comite infracţiunea, faptuitorul depune anumite eforturi, pentru a depăşi obstacole, folosind cu ingeniozitate instrumente şi mecanizme sofisticate.
Pentru descoperirea acestor infracţiuni organele de cercetare penală trebuie să recurgă la aplicarea diverselor mijloace tehnico-ştiinţifice criminalistice de către colaboratori cu o temeinică pregatire în scopul descoperirii şi atragerii la raspundere penală a infractorilor cu repararea prejudiciului material pricinuit părţilor vătămate.
Cunoscînd starea deplorabilă în activitatea de descoperire a acestor infracţiuni am început să caut direcţiile de îmbunătaţire a situaţiei.
Una din căile corecte în activitatea organelor de cercetare penală este utilizarea profesionistă a mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Acest subiect a fost ales ca temă a tezei de licenţa. Fiind desfaşurat în două capitole am încercat să dau o caracteristică generală a mijloacelor tehznico-ştiinţifice. Am conturat principalele probleme care trebuie clarificate la cercetare furturilor săvîrşite prin pătrundere.
În capitolul doi al tezei am descris rolul, metodele şi procedeele principale de folosire a mijloacelor tehnice, în cadrul efectuării principalelor acţiuni procesuale în cercetarea furturilor săvîrşite prin pătrundere.
Studierea unor lucrări ştiinţifice al autorilor ruşi, romîni şi celor din ţările Europei Occidentale, analiza practicii judiciare actuale ne oferă exemple concrete că neglijarea sau folosirea incorectă a tehnicii criminalistice ne depărtează de momentele aflării adevărului, identificarea şi tragerea la răspundere penală a faptuitorului.
In Monitorul Oficial nr. 13 din 9 ianuarie 2007 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 1918/2006 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei.
Principala modificarea consta in desfiintarea, la data de 31 ianuarie 2007, a Institutului National de Criminologie din subordinea Ministerului Justitiei.
Ca urmare a acestei masuri, urmeaza a se desfiinta si cele 32 de posturi aprobate pentru Institutul National de Criminologie, cu exceptia a 19 posturi de personal de specialitate din categoria consilierilor juridici, sociologilor, psihologilor sau a filologilor, precum si de functionar public si personal contractual, care vor fi redistribuite in cadrul aparatului propriu al Ministerului Justitiei, in functie de necesitati, si a unui post de functionar public ce se redistribuie la Institutul National de Expertize Criminalistice.
CASA DE AVOCATURA COLTUC va ofera consultanta de specialitate în urmatoarele domenii:
Colaborarea se poate face direct sau on-line, serviciile urmând a fi achitate pe baza de solicitare sau pe baza de abonament
Va raspundem la intrebari din orice ramura a dreptului.
Va rugam sa oferiti cat mai multe date in ceea ce priveste problema dumneavoastra.
Raspunsurile vin de la persoane autorizate , insa au caracter indrumator si trebuie tratate ca atare.
Adresati intrebarea!
Email: avocat@coltuc.ro
Consultanta juridica gratuita este oferita de avocati independenti.
Timpul in care veti primi raspuns depinde de fiecare avocat in parte.
Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, astfel cum a fost modificata prin Legea 371/2006 si Legea 380/2006, precum si Normele Metodologice /07.02.2002, reglementeaza procedura obtinerii informatiilor de inters public de catre persoanele interesate
Procedura de solictare si obtinere a informatiilor de interes public este asemanatoare cu procedura de drept comun referitoare la contenciosul administrativ, astfel ca, cererea pentru informatii se adreseaza persoanei juridice care are la dispozitie tremen cuprinse intre 5-30 de zile(dupa caz) pentru a raspunde la solicitare sau a refuza sa raspunda. Ulterior acestor termene, perosoana interesata are la dispozitie 30 de zile pentru a depune reclamatia administrativa la institutia al carei raspuns il contesta, urmand ca in caz de nesolutionare amiabila, litigiul sa se judece la sectia de contencios administrativ a tribunalului
Lege nr. 91/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal
1. La articolul 3, alineatele (1), (2) si (4) vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 3. – (1) Cazierul fiscal se organizeaza de Ministerul Finantelor Publice*) la nivel central si la nivelul unitatilor teritoriale competente.
(2) La nivelul Ministerului Finantelor Publice se organizeaza cazierul fiscal national, in care se tine evidenta contribuabililor de pe intregul teritoriu al Romaniei, iar la nivelul unitatilor teritoriale competente se organizeaza cazierul fiscal local, in care se tine evidenta contribuabililor care au domiciliul fiscal in raza teritoriala a acestora.
[…]
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (2), la nivelul Directiei generale de administrare a marilor contribuabili se organizeaza cazierul fiscal in care se tine evidenta contribuabililor mari care intra in competenta de administrare a acestei unitati fiscale, potrivit legii.”
___________
*) Conform art. 15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2007, denumirea „Ministerul Finantelor Publice” se inlocuieste cu denumirea „Ministerul Economiei si Finantelor”.
2. La articolul 3, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmatorul cuprins:
„(11) Unitatile teritoriale competente sunt directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, Directia generala de administrare a marilor contribuabili, administratiile finantelor publice ale municipiilor resedinta de judet, precum si cele ale sectoarelor municipiului Bucuresti.”
3. La articolul 6, litera a) a alineatului (1) va avea urmatorul cuprins:
„a) extrasele de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, transmise de instantele judecatoresti Ministerului Finantelor Publice;”.
4. La articolul 6, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (11) si (12), cu urmatorul cuprins:
„(11) Dispozitivul hotararii judecatoresti definitive si irevocabile se comunica directiei generale a finantelor publice in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal persoana sanctionata, in termen de 15 zile de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti.
(12) Organele competente sa constate faptele prevazute la art. 2 si sa aplice sanctiuni au obligatia ca, in termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a actelor care sanctioneaza fapte care, potrivit legii, se inscriu in cazierul fiscal, neatacate in termenele prevazute de lege, sa transmita aceste acte directiei generale a finantelor publice in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal persoana sanctionata.”
5. La articolul 8, litera a) a alineatului (1) va avea urmatorul cuprins: „a) la infiintarea societatilor comerciale, a societatilor cooperative si a cooperativelor agricole de catre asociati, actionari si reprezentantii legali desemnati;”.
6. La articolul 8, dupa litera c) a alineatului (1) se introduce o noua litera, litera d), cu urmatorul cuprins:
„d) la cesiunea partilor sociale sau a actiunilor de catre asociati sau actionari.”
7. La articolul 8, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmatorul cuprins:
„(11) Obligatia prevazuta la alin. (1) este indeplinita in situatiile prevazute la lit. a) si d) prin transmiterea, in format electronic, a informatiilor din cazierul fiscal al contribuabililor de catre Ministerul Finantelor Publice Oficiului National al Registrului Comertului, la solicitarea acestuia, in termen de 8 ore. Solicitarea cuprinde, in mod obligatoriu, urmatoarele informatii: numele si prenumele/denumirea si codul de identificare fiscala.”
8. La articolul 9, alineatele (3) si (4) vor avea urmatorul cuprins: „(3) Pentru eliberarea certificatului de cazier fiscal, precum si pentru transmiterea electronica a informatiilor din cazierul fiscal se percepe o taxa in suma de 5 lei.
(4) La cerere, pentru situatii de urgenta, certificatul de cazier fiscal poate fi eliberat in maximum doua zile lucratoare, cu plata unei taxe in suma de 100 lei.”
9. La articolul 9, alineatul (41) se abroga.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 104 din legea invatamantului nr. 84/1995, Invatamantul particular functioneaza potrivit legii, daca:
– este organizat si functioneaza pe principiul nonprofit;
– este organizat pe principii nediscriminatorii si respinge ideile, curentele si atitudinile antidemocratice, xenofobe, sovine si rasiste;
– respecta standardele nationale.
Stricto sensu, din prevederile legale, reiese ca o institutie privata de invatamant nu se poate organiza decat sub forma unei organizatii non profit, respectiv asociatie sau fundatie.
Daca in cazul unei societati comerciale scopul este invariabil, obtinerea de profit, in cazul organizatiilor non-profit obiectivele sunt foarte variate, avand insa intotdeauna caracter nelucrativ.
Cu toate acestea, Oficiul National al Registrului Comertului, interzice personelor fizice, asociatiilor familiale, societatilor cu raspundere limitata, precum si SNC, SCS, SCA, SA sa aiba ca obiect de activitate activitatile prevazute la clasa caen 8030-invatamant superior.
Interdictia nu se aplica insa si pentru invatamantul preuniversitar ( prevazut in codul caen la clasa 8010 – Invatamant primar, 8021 -Invatamant secundar general, 8022- Invatamant secundar teoretic, tehnic sau professional) cu toate ca legea nu distinge in aplicarea principiului intre invatamantul preuniversitar si universitar.
Mai mult, in urma evaluarii favorabile ARACIP (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii In Invatamantul Preuniversitar), Ministerul Educatiei si Cercetarii a emis autorizatie de functionare provizorie si pentru institutii particulare preuniversitare, organizate sub forma unor societati cu raspundere limitata. Argumentul uzat se bazeaza pe lacunele legii 84/1995, care nu interzice in mod expres posibilitatea infiintarii unor astfel de institutii sub forma unor societati cu raspundere limitata.
Fiecare institutie de invatamant nou infiintata trebuie sa se supuna procedurii de evaluare, in doua faze succesive: autorizarea de functionare provizorie, care acorda dreptul de a desfasura procesul de Invatamant si de a organiza admiterea la studii, si acreditarea, care acorda in plus si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educatiei si Cercetarii si de a organiza, dupa caz, examen de absolvire, licenta, masterat, doctorat.
1. Oferta comerciala si conceptul
Verificati daca serviciile sau produsele comercializate de catre marca aleasa corespund tendintelor consumatorilor.
Notorietatea si cota de piata sunt principalii indicatori care va vor ajuta sa aflati care este pozitia pe piata a marcii alese.
Trebuie sa verificati daca francizorul este proprietarul marcii si a mijloacelor cantitative si calitative folosite pentru cresterea notorietatii marcii.
Inainte de a semna contractul, francizatul trebuie sa se asigure ca francizorul
dispune de servicii de consultanta pentru francizati si un numar suficient de
animatori.
2. Analiza DIP (document cu informatii precontractuale)
Citirea DIP va va permite sa verificati seriozitatea retelei. Principalele criterii de analiza sunt transparenta francizorului in privinta rezultatelor financiare si strategia folosita.
Francizorul detine propriile fonduri necesare pentru sprijinirea francizatilor ?
Puteti afla aceste informatii din capitalurile proprii, rezultatele financiare si cifra de afaceri. Daca francizorul obtine profit atunci va putea sprijini si candidatii francizati sa reuseasca in noua afacere.
De asemenea, DIP va va permite sa cunoasteti parcursul directorilor marcilor si ce i-a determinat sa se dezvolte in franciza. O experienta anterioara in distributie si/sau in acelasi sector de activitate sunt niste informatii pe care trebuie sa le luati in seama.
3. Istoricul retelei
Este bine sa stiti care este numarul de puncte de vanzare care au parasit reteaua. De obicei aceste informatii ar trebui sa fie in DIP(de obicei DIP este actualizat in fiecare an). Numerosi francizori indica doar soldul, fara sa precizeze numarul iesirilor din retea. Trebuie sa fiti foarte atenti la reteaua care deschide multe puncte de vanzare intr-un timp scurt.
4. Situatia financiara si rentabilitatea francizorului
Analiza datelor trebuie sa fie transparenta. Verificati daca modalitatile de implantare nu au fost schimbate si sunt intrunite aceleasi conditii ca la punctele de vanzare pilot.
Francizatul trebuie sa inteleaga si sa obtina raspunsuri la toate intrebarile sale. Felul in care reteaua raspunde intrebarilor candidatului francizat este un indiciu de transparenta.
5. Relatia francizor-francizat
Trebuie sa existe un echilibru economic intre francizor si francizat. Din punct de vedere juridic nici una dintre parti nu trebuie sa fie in inferioritate. Existenta unor asociatii a francizatilor in cadrul retelei de franciza este un semn al comunicarii.
Astfel francizorul nu va putea sa-si schimbe strategia fara o consultare cu membrii asociatiei de francizati.
Franciza implica relatii intre francizor si francizati, francizatii si prestatorii de servicii exterioare si intre francizati. Organizarea trebuie sa fie coerenta si performanta, procesul si metodele de lucru foarte bine stabilite.
De asemenea este bine sa intelegeti modul in care sunt luate deciziile in cadrul retelei. Trebuie sa evaluati natura, importanta si traseul prestarilor si serviciilor oferite de francizor in ceea ce priveste formarea, asistenta tehnica si comerciala.
Profesionalismul de care da dovada reteaua consta in transferul si calitatea know-how-ului.
6. Parerea francizatilor
Deosebit de importanta este parerea francizatilor. Pentru a putea gasi acest raspuns trebuie sa vizitati ceilalti francizati. In anumite retele, francizorul va poate indica rezultatele unor puncte de vanzare.
De obicei, « tinerii francizati » sunt cei care va vor oferi mai multe informatii cu privire la dificultatile si intarzierile care pot fi prevazute, costul real de intrare in retea, primele rezultate, relatia cu francizorul. Este bine sa discutati cu francizatii cu care va asemanati, care locuiesc in orase cu acelasi potential economic al orasului in care doriti sa va amplasati afacerea.
De asemenea, este bine sa ascultati si francizatii care critica reteaua
sursa
http://www.observatoiredelafranchise.ro/cgi-bin/home/p.php?n=116
Caracteristicile principale ale ISPA sunt:
Proiectele majore din domeniul mediului si al infrastructurii de transport
Un buget de 452 milioane Euro pentru Bulgaria si Romania in 2004 (pana in anul 2003 bugetul anual pentru toate cele 10 tari candidate in acel moment a fost de 1,1 miliarde Euro)
Incepand din anul 2005, Croatia a devenit tara beneficiara a ISPA
Obiectivele principale ale ISPA sunt:
familiarizarea tarilor candidate cu politicile, procedurile si principiile fundamentale ale Uniunii Europene
sprijinirea tarilor candidate in sensul apropierii de standardele de mediu ale Uniunii Europene
imbunatatirea si dezvoltarea legaturilor cu retelele Transeuropene de transport
Cum se pot solicita granturi ISPA:
1. Tarile candidate pot propune proiecte eligibile pentru programul ISPA, prin intermediul Coordonatorului National ISPA. Proiectele trebuie sa faca parte dintr-un sector ISPA de investitii adoptat de tarile candidate si sustinut de Comisie. Dosarele sunt trimise catre directoratul ISPA
2. Dosarele sunt examinate de catre serviciile Comisiei si, atunci cand este necesar, de catre tara candidata
3. Atunci cand Comisia considera un anumit proiect acceptabil, preda proiectul spre analizare Comitetului de Management, compus din reprezentanti ai statelor membre ale UE.
4. Daca Comitetul de Management isi da avizul favorabil, Comisia va adopta proiectul si va deschide un Memorandum de Finantare pentru semnarea de catre tara candidata respectiva
Exista doua tipuri de astfel de formulare, avand insa functionalitate relativ asemanatoare. Cel dintai are numar de cod 14-4-13, iar al doilea 14-4-13/b (acesta din urma se intocmeste in situatia in care bunurile sunt cumparate de la producatori individuali.
Ambele tipuri de borderouri trebuie sa contina cateva rubrici obligatorii. Unele sunt comune: Numele…., Prenumele…., Localitatea…, Judetul… .Borderou de achizitie nr. …, din data de… . Primul tip de borderou contine urmatoarele 6 coloane: Produsul, Codul, U.M., Cantitatea, Pretul unitar de achizitie, Valoarea achizitiei. Pentru fiecare coloana ce contine valori se face totalul si se trece Semnatura achizitorului.
In cazul borderoului de achizitie de la producatori individuali, coloanele ce trebuie completate sunt: Contractul (impartit pe doua rubrici: Nr. si Data), Producatorii (impartit pe doua rubrici: Numele si prenumele si Domiciliul), Buletinul/Cartea de identitate (cu seria si numarul acestora), Denumirea produselor, Cantitatea, Pretul unitar, Valoarea, Avans, Rest de plata, Semnatura de primire a sumei. La final, apare atat semnatura achizitorului, cat si cea a gestionarului