corect

Taxă judiciară de timbru. Scutire

de

Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.187/2001 a  Curţii de Apel Iaşi, susţinând că instanţa  greşit a anulat decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor, Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor, prin care s-a stabilit că C.V. datorează taxă judiciară de timbru pentru acţiunea prin care a cerut actualizarea unor daune de la inculpatul C.P.

Recursul nu este fondat.

C.V. este partea civilă din dosarul penal nr.14562/1997 al Judecătoriei Iaşi şi căruia i s-a admis în parte acţiunea civilă, cu obligarea inculpatului C.P., la o prestaţie periodică de 162.876 lei lunar începând cu 12 iulie 1994 şi până la încetarea stării de  nevoie şi 54.700.000 lei daune morale.

Inculpatul C.P. a fost condamnat la 3 ani închisoare (cu aplicarea art.81 Cod penal) întrucât în ziua de 12 iulie 1994 i-a aplicat mai multe  lovituri părţii vătămate C.V., precum şi o lovitură  cu o furcă de fier în zona capului, având drept consecinţă pierderea  totală a vederii la ochiul stâng.

Ulterior partea civilă C.V. a formulat o acţiune civilă separată, şi, în această cauză, Ministerul Finanţelor, prin decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 (atacată în cauză), i-a impus plata unei taxe de timbru considerându-se cererea formulată o acţiune în pretenţii.

În mod corect, instanţa de fond a stabilit că: „potrivit dispoziţiilor art.24 lit.c din Ordinul Ministrului Justiţiei nr.760/C/1999 pentru aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de  timbru – sunt scutite de taxele judiciare de timbru, potrivit legii, acţiunile şi cererile  inclusiv  cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau prin acţiuni civile separate introduse la instanţa civilă.

Cum intimatul C.V. a cerut actualizarea prestaţiei periodice la care a fost obligat cel ce l-a vătămat, prestaţie  neachitată de C.P., precum şi daune materiale reprezentând venituri nerealizate, acesta beneficiază de scutirea de taxă de timbru prevăzută de lege.

Toate pretenţiile intimatului în acţiunea  promovată şi pentru care i s-a cerut să plătească taxă de timbru prin actul administrativ contestat îşi au izvorul în dosarul penal în care inculpatul C.P. a fost judecat şi condamnat.

Deci, recursul declarat de Ministerul Finanţelor este  neîntemeiat şi întrucât actul administrativ atacat a fost în mod corect anulat de instanţa de fond, hotărârea acesteia fiind legală şi temeinică, recursul a fost respins.

„Justiţia m-a divorţat şi de copil“. Credeti ca e corect?

de

Numeroşi bărbaţi acuză instanţele de judecată că acordă custodia doar mamelor şi le îngrădesc dreptul de a-şi vedea copiii. „Justiţia din România m-a divorţat nu numai de soţie, ci şi de copilul meu“, afirmă unul dintre taţii care, după ce s-au despărţit legal de nevastă, şi-au dat seama că legătura lor cu propriul copil a devenit aproape inexistentă. Are voie să stea cu el doar două weekenduri pe lună.

Peste 100 de tătici adunaţi în Alianţa Antidiscriminare a Tuturor Tăticilor (TATA) cer ca actuala legislaţie care se referă la încredinţarea copiilor, în cazurile de divorţ, să fie modificată în sensul instituirii unei custodii comune.

Mamele obţin custodia unică în 95% din cazuri

Preşedintele TATA, Bogdan Drăghici, spune că justiţia din România acordă, în peste 95% din dosarele de divorţ, custodia unică a copilului către mame. „În acest fel, taţii divorţaţi sunt reduşi la statutul de plătitori de pensie alimentară şi sunt deposedaţi brutal de drepturile parentale“, spune Drăghici.

În opinia tăticilor strânşi în Alianţa TATA, prin introducerea sistemului de custodie comună, copilul ar fi ferit de anumite traume care pot apărea în urma unui divorţ. „Mai grav este faptul că, deşi custodia unică este acordată de regulă mamei, programul de relaţii personale cu propriul copil – aşa-zisul program de vizitare – rezervat tatălui este unul simbolic, constând de cele mai multe ori în două finaluri de săptămână în fiecare lună, indiferent de vârsta copilului“, afirmă preşedintele TATA.

Mentalităţile discriminează, nu legea

Membrii alianţei mai cer să fie respectaţi şi la nivelul şcolilor. Bogdan Drăghici spune că un tătic divorţat este privit ca un infractor când merge la şcoală sau la grădiniţă şi se interesează de situaţia şcolară a copilului.

„Nu legislaţia, ci mentalităţile îi discriminează pe taţii români care divorţează. Legea prevede că cei doi părinţi au drepturi egale, dar mulţi dintre noi nu cred că bărbaţii şi femeile pot fi la fel de buni părinţi“, afirmă avocatul Cristi Sârbu, care s-a ocupat de multe divorţuri.

De cele mai multe ori, părinţii găsesc în acordarea custodiei şi programul de vizitare ocazia de a se şicana reciproc, fără a ţine seama de interesul copilului.

„În Statele Unite şi în restul Europei programul de vizitare este luat foarte în serios. Se precizează foarte strict modalitatea de vizitare, timpul exact în care copilul va sta cu fiecare dintre părinţi, dacă vizita va fi sau nu supravegheată de către un asistent social şi modul în care copilul va fi readus acasă“, explică avocatul. „Este un drept istoric, nu legal, pe care mama îl are asupra copilului.

Cu toţii ştim de mitul mamei, de imaginea Madonnei cu pruncul, de faptul că, spun psihologii, mama trebuie să fie un element continuu, tatăl este discontinuu în viaţa copilului“, explică Aurora Liiceanu, doctor în psihologie.

Dacă părinţii decid să-şi facă vieţi separate, este absolut necesar ca ei să rămână o echipă în ceea ce priveşte responsabilităţile pe care le au faţă de copil.

„În ultimii ani se reconsideră importanţa taţilor şi dreptul lor de a-şi vedea copiii. Pentru că, se ştie, frecvenţa interacţiunii duce la investiţia emoţională. Aşa că părinţii pot avea vieţi separate, dar obiectivul lor comun trebuie să rămână toată viaţa educaţia copilului. Cu alte cuvinte, părinţii trebuie să se pună pe planul doi“, spune doctorul în psihologie Aurora Liiceanu.

DISPERARE DE TATĂ

Un nevăzător se luptă să-şi câştige fetiţa

Răzvan Vasiliu este un tată disperat de deciziile instanţelor. Tânărul este nevăzător, iar în urmă cu şase ani soţia sa, nevăzătoare şi ea, a adus pe lume o fetiţă perfect sănătoasă pe care au numit-o Carina. Acum doi ani, tinerii au divorţat şi au început războiul pentru custodia fetiţei. „La prima instanţă, pe fond, s-a decis ca fetiţa să-mi fie încredinţată mie, după ce am adus martori care au arătat că mama se purta urât cu ea şi o bătea. Ulterior, instanţa a decis ca fetiţa să fie dată fostei soţii“, ne povesteşte Răzvan. Acum, tânărul, care este profesor de religie, a atacat decizia instanţei şi stă cu frica în sân că executorii îi vor lua copilul.