patrimoniu

Lupta continua – Legea dării în plată a fost contestată în integralitate la CCR!

de

 Legea dării în plată a fost contestată în integralitate la CCR. Darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin creditea constituit un subiect controversat încă de la apariţia proiectului de lege. Mulţi susţin această lege iar alţii contestă constant dispoziţiile sale sesizând Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate.

 

Potrivit noutăţilor legislative, o nouă excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată împotriva dispoziţiilor prevăzute în Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite .

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece acestea se aplică nu numai situaţiilor juridice ce se vor naşte, se vor modifica sau stinge după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016, ci şi situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a acestei legi, precum şi efectelor prezente şi viitoare ale unor raporturi juridice trecute încheiate între bănci şi consumatori, ceea este contrar dispoziţiilor constituţionale.

Curtea Constituţională a reţinut că revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit. Totodată, Curtea a reiterat faptul că este rolul instanţelor de judecată să interpreteze normele legale şi să facă aplicarea acestora în funcţie de conţinutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanţial sau de drept procesual şi dacă sunt de imediată aplicare, precum şi cu privire la prioritatea acestora, în funcţie de caracterul de normă specială sau de drept comun.

Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.

Totodată, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50 – 60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.

De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată, care înlătură efectele negative asupra patrimoniului debitorului în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestaţia creditorului, debitorul obligaţiei va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.

Legea dării în plată a fost contestată în integralitate la CCR

Impozit pe profit. Limita deductibilităţii provizioanelor, conform H.G. nr.335/1995

de

Reclamanta  SC „Banca Comercială Albina” prin lichidator a solicitat anularea deciziei nr.813 din 30 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor şi exonerarea de plata sumei de 4.229.110.450 lei reprezentând impozit pe profit, TVA aferentă unor  activităţi nebancare cu majorările de întârziere aferente, precum şi anularea procesului verbal de control din 3 iunie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi exonerarea de plată  a sumelor de: 5.128.826.048 lei, 53.560,35 D.U., 2.274.214,10 franci belgieni şi 8.630,82 USD.

Prin sentinţa civilă nr.1562 din 20 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. S-a reţinut că: reclamanta a încălcat  constant dispoziţiile legale specifice bancare, constituind provizioane specifice de risc şi incluzându-le pe cheltuieli deductibile din profitul impozabil; prin recalcularea impozitului pe profit, ca urmare a provizioanelor nedeductibile a rezultat că pe 1998, ar fi virat în plus numai 1.516.602.647 şi  nu 4.000.000.000 lei cât a solicitat; că datorează TVA în condiţiile  în care nu a produs dovezi care să confirme că prestările de serviciu nu au constat în evaluări de patrimoniu şi în fine că majorările de întârziere sunt datorate integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC „Banca Comercială Albina” SA prin lichidator.

Un prim motiv de casare a vizat greşita respingere a  capătului de cerere referitor la anularea  obligaţiei de plată a  impozitului pe profit şi a deductibilităţii fiscale a provizioanelor specifice de risc. În acest sens, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că şi-a constituit provizioane peste limita legală în condiţiile în care din raportul de audit a reieşit că trebuia să-şi constituie provizioane la un nivel superior celor deja constituite.

Un al doilea motiv de casare a avut în vedere greşita obligare a  băncii la plata TVA pentru activităţi  nebancare (evaluare de patrimoniu).  Recurenta a apreciat că în mod greşit nu s-a  considerat că verificarea garanţiilor este în fapt o componentă a  activităţii de creditare – care în final este scutită de TVA.  Tot greşit, consideră recurenta, s-a apreciat că activitatea realizată de bancă este o activitate de prestări servicii – de evaluare de patrimoniu.

Printr-un alt motiv de casare, recurenta a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru menţinerea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere deşi după data deschiderii producerii falimentului la creanţele existente nu se mai pot adăuga datorii sau alte cheltuieli.

În fine, o ultimă critică a vizat modul de  soluţionare a capătului de cerere  referitor la restituirea impozitului pe profit virat în plus în 1998 în sumă de 1.200.204.719 lei în loc de 4.000.394.881 lei cât s-a solicitat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt justificate.

Recursul este fondat, în sensul ce se va expune:

Din actul de control rezultă că în perioada 30 iunie 1997 –  31 mai 1999, Banca Comercială Albina a constituit provizioane specifice de risc şi le-a inclus pe cheltuieli  deductibile la calculul profitului impozabil fără a respecta Normele Băncii Naţionale a României nr.3/1994 şi H.G. nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor  agenţilor economici şi societăţilor bancare.

Concret, s-a imputat reclamantei că: nu a luat în calcul garanţiile materiale aferente  unor credite acordate; a constituit provizioane pentru credite acordate pe baza unor contracte de credit, nesemnate de beneficiar sau pentru credite la care nu au fost respectate normele interne de creditare; a constituit provizioane fără a lua în calcul garanţiile totale,  sau pentru credite la care nu au fost semnate contractele de credit.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.335/1995 „societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc potrivit Normelor B.N.R. – pentru constituirea acestora, soldul creditelor acordate fiecărui debitor al  societăţii bancare se diminuează  cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti  gajate”.

Art.5 din Normele B.N.R. nr.3/1994 – prevăd expres că la determinarea provizioanelor expunerea debitorului poate fi  micşorată numai cu valoarea  angajamentelor apărute din: garanţii, depozite gajate, colaterale acceptate de conducerea băncii”.

Conform art.5 din H.G. nr.335/1995, nu vor beneficia de deductibilitate fiscală provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art.1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

Reclamanta recurentă a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale  menţionate, precizând, în acelaşi timp, că nivelul provizioanelor de risc s-a situat sub cel necesar constatat de raportul de audit.

Or, problema ce se impune a fi rezolvată priveşte nu nivelul constituirii provizioanelor de risc ci acela al deductibilităţiilor, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, neputând fi deduse decât acele provizioane constituite în limita legală.

Pentru verificarea acestui aspect, se impunea efectuarea unei  lucrări tehnice bancare care să stabilească în ce măsură provizioanele deduse din profitul impozabil au depăşit limitele prevăzute de art.1 şi 2 din H.G. nr.335/1995 – şi în raport de aceasta care este impozitul pe profit datorat.

Lucrarea de specialitate este necesară şi pentru explicarea aspectelor legate de conţinutul activităţii de creditare, în ce măsură activitatea de verificare a garanţiilor  prezentate de clienţi poate fi asimilată acesteia şi dacă prin aceasta se realizează în fapt o evaluare a  garanţiilor.

În ce priveşte majorările de întârziere, cum soluţionarea lor este strâns legată de modul de rezolvare al celorlalte motive de  casare, asupra lor instanţa urmează a se pronunţa în raport de aceste constatări.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Infractiune impotriva patrimoniulul. Circumstanta atenuanta legala a provocarii

de

Prin sentinta penala nr.489 din 8 octombrie 1997, Judecatoria Falticeni i-a condamnat pe inculpati pentru furt si talharie, cu retinerea circumstantei atenuante legale a provocarii, prevazuta de art.73 lit.b C.pen.

In recurs, inculpatii au fost achitati, in temeiul art.18 C.pen., raportat la art.10 lit.b si art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen., dar speta ridica problema admisibilitatii aplicarii art.137 lit.b C.pen. in cazul infractiunilor indreptate impotriva patrimoniului.

Pentru existenta acestei circumstante, este necesar sa existe o legatura de la cauza la efect, intre actul provocator si tulburarea psihica sau emotia sub stapanirea careia s-a savarsit infractiunea.

Reglementarea prin lege a provocarii are la baza ideea ca actiunea ilicita a provocatorului constituie cauza infractiunii savarsite si ca infractorul nu ar fi comis fapta fara existenta actiunii provocatoare. Or, intentia de insusire a bunurilor nu poate, in mod obiectiv, sa fie deteriminata de un act provocator, aplicarea art.73 lit.b C.pen. fiind specifica infractiunilor contra persoanei, in special celor comise prin violenta, ca riposta a actului provocator violent.

Curtea de Apel, decizia nr.114 din 9 martie 1998

Procedura

de

SECTIUNEA 1
Cererile introductive

Art. 26. – (1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute expres de lege.
(2) Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare introduce cerere împotriva entitatilor reglementate si supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, îndeplinesc criteriile prevazute de dispozitiile legale speciale pentru initierea procedurii prevazute de prezenta lege.

§.1. Cererea debitorului

Art. 27. – (1) Debitorul aflat în stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
(2) Va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul în cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta.
(3) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
(4) Introducerea prematura, cu rea-credinta, de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea patrimoniala a debitorului persoana fizica sau juridica, pentru prejudiciile pricinuite.
Art. 28. – (1) Cererea debitorului trebuie sa fie însotita de urmatoarele acte:
a) bilantul certificat de catre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedenta datei înregistrarii cererii de deschidere a procedurii;
b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile si bancile prin care debitorul îsi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;
c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratându-se suma, cauza si drepturile de preferinta;
d) o lista cuprinzând platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrarii cererii introductive;
e) o lista a activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare în perioada de observatie;
f) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
g) o lista a membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile în nume colectiv si cele în comandita;
h) o declaratie prin care debitorul îsi arata intentia de intrare în procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa pâna la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezuma ca debitorul este de acord cu initierea procedurii simplificate;
i) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activitatii;
j) o declaratie pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau un certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului în a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii prevazute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive;
k) o declaratie pe propria raspundere autentificata de notar sau certificata de avocat, din care sa rezulte ca nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infractiuni prevazute în Legea concurentei nr. 21/1996 si ca administratorii, directorii si/sau asociatii nu au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de încredere, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii;
l) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
(2) Daca debitorul nu dispune, la momentul înregistrarii cererii, de vreuna dintre informatiile prevazute la alin. (1) lit. a)-f) si h), va putea înregistra acea informatie la tribunal în termen de 10 zile; daca nu o va face, cererea sa va fi considerata o recunoastere a starii de insolventa a patrimoniului sau, caz în care judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de intrare în procedura simplificata, conform art. 1 alin. (2) lit. c) sau d).
Art. 29. – (1) În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandita, acea cerere nu va fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata ori, în conditiile art. 31-33, si împotriva lor.
(2) O cerere introdusa de un asociat cu raspundere nelimitata ori împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fara efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandita din care face parte.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica, în mod corespunzator, în privinta cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.
Art. 30. – Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciara debitorii, persoane juridice, care în ultimii 5 ani, precedenti hotarârii de deschidere a procedurii, au mai fost supusi unei astfel de proceduri.

§.2. Cererile creditorilor

Art. 31. – (1) Orice creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventa poate introduce o cerere introductiva, în care va preciza:
a) cuantumul si temeiul creantei;
b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege sa participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.
(3) Daca între momentul înregistrarii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri sunt formulate cereri de catre alti creditori împotriva aceluiasi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrarii, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor, în raport cu valoarea însumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevazute de prezenta lege.
(4) Daca exista o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulata de catre debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate înca, toate cererile de deschidere a procedurii se conexeaza la cererea formulata de debitor.
(5) Daca s-a deschis o procedura într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar.

SECTIUNEA a 2-a
Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii

Art. 32. – (1) Daca cererea debitorului corespunde conditiilor prevazute la art. 27, judecatorul-sindic va pronunta o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar daca prin declaratia facuta conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul îsi arata intentia de a intra în procedura simplificata sau nu depune documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) si h) la termenul prevazut la art. 28 alin. (2) ori se încadreaza în una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2), judecatorul va pronunta o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.
(2) Prin încheierea de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului sa efectueze notificarile prevazute la art. 61. În cazul în care, în termen de 15 zile de la notificare, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, în termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma careia va solutiona, deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile. Admitând opozitia, judecatorul-sindic va putea pastra deschisa procedura insolventei, cu consecinta calificarii cererii debitorului de deschidere a procedurii ca fiind prematura, sau va putea revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioara a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data aparitiei starii de insolventa. Reaua-credinta a debitorului trebuie dovedita de creditorul care se opune la deschiderea procedurii insolventei.
Art. 33. – (1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, judecatorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.
(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. Daca debitorul contesta starea de insolventa, iar contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara.
(3) La cererea debitorului, judecatorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 15 zile, la o banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea va fi respinsa, cautiunea va fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Daca nu este consemnata în termen cautiunea, cererea introductiva va fi respinsa.
(4) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este în stare de insolventa, îi va respinge contestatia si va deschide, printr-o sentinta, procedura generala, situatie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de catre administratorul judiciar sau de catre creditorii detinând împreuna sau separat minimum 20% din valoarea masei credale si numai daca acestia îsi exprima intentia de a depune un plan în termenul prevazut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).
(5) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu este în stare de insolventa, respinge cererea creditorilor, care va fi considerata ca lipsita de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(6) Daca debitorul nu contesta, în termenul prevazut la alin. (2), ca ar fi în stare de insolventa si îsi exprima intentia de a-si reorganiza activitatea, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaratia debitorului, facuta pâna la data pronuntarii sentintei, rezulta ca acesta se încadreaza în una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii simplificate.
(7) Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, dupa caz, sa efectueze notificarile prevazute la art. 61.
Art. 34. – Prin sentinta de deschidere a procedurii generale, judecatorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. Desemnarea se va face în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1).
Art. 35. – În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau (6), debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. (1).
Art. 36. – De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Art. 37. – În vederea aplicarii prevederilor art. 36, prin sentinta de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune comunicarea acesteia catre instantele judecatoresti în a caror jurisdictie se afla sediul debitorului declarat la registrul comertului si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturi.
Art. 38. – Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea nu are dreptul, în perioada de observatie si în perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa întrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.
Art. 39. – (1) Creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie de orice fel poate solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii prevazute la art. 36 cu privire la creanta sa si valorificarea imediata, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 116-118 si cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra caruia poarta garantia sau dreptul de retentie, în una dintre urmatoarele situatii:
A. atunci când valoarea obiectului garantiei, determinata de un evaluator conform standardelor internationale de evaluare, este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si a partilor de creante garantate cu acel obiect:
a) obiectul garantiei nu prezinta o importanta determinanta pentru reusita planului de reorganizare propus;
b) obiectul garantiei face parte dintr-un ansamblu functional, iar prin desprinderea si vânzarea lui separata, valoarea bunurilor ramase nu se diminueaza;
B. atunci când nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate în raport cu obiectul garantiei, din cauza:
a) diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta sa sufere o diminuare apreciabila;
b) diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii dobânzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior;
c) lipsei unei asigurari a obiectului garantiei împotriva riscului pieirii sau deteriorarii.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. B, judecatorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendarii formulata de creditor, daca administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor masuri menite sa ofere protectie corespunzatoare creantei garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plati periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuarii valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
b) efectuarea de plati periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect.
(3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendarii, trebuie sa faca dovada faptului prevazut la alin. (1) lit. A.b), ramânând debitorului/administratorului sau altei parti interesate sarcina producerii dovezii contrare si, respectiv, a celorlalte elemente.
Art. 40. – Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 36.
Art. 41. – (1) Nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii.
(2) Prin exceptie de la alin. (1), creantele garantate se înscriu în tabelul definitiv si/sau în tabelul definitiv consolidat, dupa caz, la valoarea garantiilor, evaluata în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totala a creantei garantate de acea garantie. La distributia pretului garantiei, creditorul garantat va fi îndreptatit sa calculeze accesoriile la creanta garantata pâna cel mult la data vânzarii bunului, cu conditia ca pretul bunului sa fie corespunzator mai mare decât valoarea initial evaluata. În cazul în care pretul va fi inferior valorii evaluate, la distributie se va ajusta corespunzator raportul dintre partea garantata si cea negarantata a creantei.
(3) În cazul în care se confirma un plan de reorganizare, dobânzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile nascute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achita în conformitate cu actele din care rezulta si cu prevederile programului de plati. În cazul în care planul esueaza, prevederile alin. (1) si (2) se aplica corespunzator pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plati, la data intrarii în faliment.
(4) Nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât si a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.
Art. 42. – (1) Dupa ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sanctiunea nulitatii, sa înstraineze, fara acordul judecatorului-sindic, actiunile ori partile lor sociale sau de interes detinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecatorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor ori a partilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenta ori în conturile înregistrate electronic.
Art. 43. – (1) Ca urmare a deschiderii procedurii si pâna la data confirmarii planului de reorganizare, actiunile societatilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda de la tranzactionare cu începere de la data primirii comunicarii de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
(2) La data primirii de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a comunicarii privind intrarea în procedura falimentului intervine retragerea valorilor mobiliare de pe piata reglementata pe care acestea se tranzactioneaza.
Art. 44. – Debitorul are obligatia de a pune la dispozitie administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului toate informatiile cerute de acesta, precum si toate informatiile apreciate ca necesare, cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzând platile si transferurile patrimoniale facute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Art. 45. – (1) Dupa ramânerea irevocabila a hotarârii de deschidere a procedurii toate actele si corespondenta emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu si cu caractere vizibile, în limbile româna, engleza si franceza, mentiunea în insolventa, in insolvency, en procedure collective.
(2) Dupa intrarea în reorganizare judiciara sau faliment, actele si corespondenta vor purta, în conditiile prevazute la alin. (1), mentiunea în reorganizare judiciara, in judicial reorganisation, en redressement sau, dupa caz, în faliment, in bankruptcy, en faillite. Dupa intrarea în procedura simplificata se va face, de asemenea, mentiunea în faliment, in bankruptcy, en faillite.
(3) Prejudiciile suferite de tertii de buna-credinta, ca urmare a nerespectarii obligatiei debitorului mentionate la alin. (1) si (2), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanti legali ai debitorului, fara a fi atinsa averea debitorului.
Art. 46. – (1) În afara de cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
(2) Debitorul si/sau, dupa caz, administratorul judiciar sunt obligati sa întocmeasca si sa pastreze o lista cuprinzând toate încasarile, platile si compensarile efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractantilor.
Art. 47. – (1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a declarat, în conditiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, dupa caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare.
(2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odata cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodata si conditia de exercitare a conducerii debitorului de catre acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului înceteaza de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
(6) Judecatorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevazuta la alin. (5), într-o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, comitetul creditorilor si administratorul special.
(7) De la data intrarii în faliment, debitorul va putea desfasura doar activitatile ce sunt necesare derularii operatiunilor lichidarii.
Art. 48. – (1) Prin sentinta sau, dupa caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil în conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului.
(2) Încalcarea dispozitiilor judecatorului-sindic, mentionate la alin. (1), atrage raspunderea bancilor pentru prejudiciul creat, precum si o amenda judiciara de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).
Art. 49. – (1) Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se încadreaza în conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
(2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
(3) În cazul propunerilor de înstrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de garantii, se va tine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protectii corespunzatoare creantei garantate.
Art. 50. – Daca la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil tertilor, înscrierile, transcrierile, intabularile si orice alte formalitati specifice necesare acestui scop, efectuate dupa data deschiderii procedurii, sunt fara efect fata de masa creditorilor, cu exceptia cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulata, a fost primita de instanta, autoritatea ori institutia competenta cel mai târziu în ziua premergatoare hotarârii de deschidere a procedurii.
Art. 51. – (1) Orice transfer, îndeplinire a unei obligatii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat în temeiul unor contracte financiare calificate, precum si orice acord de compensare bilaterala sunt valabile, pot fi executate si/sau opuse unui cocontractant insolvent ori unui garant insolvent al unui cocontractant, fiind recunoscute ca baza de înscriere a creantei în procedurile prevazute de prezenta lege.
(2) Singura obligatie, daca exista în cuprinsul contractului, ca urmare a realizarii unui netting în conditiile prevazute de un contract financiar calificat, a unei parti la contract va fi aceea de a presta (echivalentul) obligatia (suma de plata sau obligatie de a face) neta rezultata în urma nettingului catre cocontractantul sau.
(3) Singurul drept, daca exista în cuprinsul contractului, ca urmare a realizarii unui netting în conditiile prevazute de un contract financiar calificat, a unei parti la contract va fi acela de a primi (echivalentul) dreptul (suma de plata sau obligatie de a face) net care rezulta în urma nettingului de la cocontractantul sau.
(4) Nici o atributie conferita prin prezenta lege unui organ care aplica procedura insolventei nu va împiedica încetarea contractului financiar calificat si/sau accelerarea îndeplinirii obligatiilor de plata ori îndeplinirii obligatiilor de a face sau a realizarii unui drept în baza unuia ori a mai multor contracte financiare calificate, având ca temei un acord de netting, aceste puteri fiind limitate la suma neta rezultata în urma aplicarii acordului de netting.
(5) Cu exceptia dovedirii intentiei frauduloase a debitorului în sensul art. 80 alin. (1) lit. g), nici un lichidator sau, dupa caz, nici o instanta judecatoreasca nu poate împiedica, cere anularea ori decide desfacerea unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de netting, realizate în baza unui contract financiar calificat.
Art. 52. – Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când conditiile prevazute de lege în materie de compensare legala sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
Art. 53. – Bunurile înstrainate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercitiul atributiilor sale prevazute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garantii reale mobiliare sau drepturi de retentie, de orice fel, ori masuri asiguratorii.
Art. 54. – (1) Administratorul judiciar va întocmi si va supune judecatorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care sa propuna fie intrarea în procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala.
(2) Raportul va indica daca debitorul se încadreaza în criteriile prevazute la art. 1 alin. (2) si, în consecinta, trebuie supus procedurii simplificate prevazute de prezenta lege, caz în care va cuprinde documentele doveditoare si propunerea de intrare în faliment în procedura simplificata. Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura simplificata creditorilor care au depus cerere introductiva si debitorului, prin administratorul special, depunând la instanta, odata cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.
(3) Judecatorul-sindic va supune propunerea prevazuta la alin. (2), privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura simplificata, dezbaterii partilor într-o sedinta publica care va avea loc în maximum 20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.
(4) În cadrul sedintei de judecata prevazute la alin. (3), judecatorul-sindic, dupa ascultarea partilor interesate, va da o sentinta prin care va aproba sau va respinge, dupa caz, concluziile raportului supus dezbaterii.
(5) În cazul aprobarii raportului prevazut la alin. (4), judecatorul-sindic va decide, prin aceeasi sentinta, intrarea în faliment a debitorului, în conditiile art. 107 alin. (1) lit. D.
Art. 55. – Ulterior intrarii în procedura simplificata, în cazul în care documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. b)-e) si i) nu sunt prezentate de catre debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, în masura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului.
Art. 56. – Pentru celeritatea procedurii de insolventa, în conditiile art. 1 alin. (2) lit. c) sau d) instanta poate stabili, pentru creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolventa sau administratorul judiciar desemnat, îndatoriri în ceea ce priveste prezentarea probelor cu înscrisuri, relatii scrise, poate solicita la interogatoriu persoanele identificate ca facând parte din administratia societatii, poate solicita asistenta si concursul acestora la efectuarea actelor de procedura, precum si orice alte demersuri necesare solutionarii cauzei.
Art. 57. – Atunci când la sediul înregistrat în registrul comertului debitorul nu mai desfasoara activitate, iar creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu cunoaste un alt sediu, punct de lucru de desfasurare a activitatii, si dupa ascultarea raportului administratorului judiciar, prevazut la art. 54, prin care se constata ca debitorul se gaseste în una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2) lit. c) sau d), comunicarea, notificarea oricarui act de procedura fata de debitor, inclusiv a celor privind deschiderea procedurii, se va efectua numai prin Buletinul procedurilor de insolventa.
Art. 58. – În aplicarea prevederilor art. 54-57, administratorul judiciar va solicita relatii privind sediul social al societatii si date privind administratia societatii, relatii privind bunurile patrimoniale si documentele privind activitatea societatii de la autoritatile care detin sau ar putea sa detina informatiile solicitate.
Art. 59. – (1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi si va supune judecatorului-sindic, în termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
(2) În cazul în care debitorul nu se încadreaza în criteriile prevazute la art. 1 alin. (2), raportul va indica daca exista o posibilitate reala de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori, dupa caz, motivele care nu permit reorganizarea si, în acest caz, va propune intrarea în faliment.
(3) În cazul în care, prin raportul sau, administratorul judiciar arata ca activitatea debitorului poate fi redresata pe baza unui plan de reorganizare judiciara, acesta va trebui sa precizeze daca recomanda ca planul de reorganizare sa fie cel propus de debitor, daca, la cererea debitorului, colaboreaza la întocmirea acelui plan ori daca intentioneaza sa propuna un alt plan singur sau împreuna cu unul ori mai multi creditori.
(4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generala prevazuta la alin. (2), va fi supusa aprobarii adunarii generale a creditorilor la prima sedinta a acesteia.
(5) În cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, judecatorul-sindic va dispune, în termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunt referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolventa, cu indicarea datei adunarii creditorilor, într-un termen de maximum 10 zile de la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. e), la care va supune votului adunarii creditorilor propunerea administratorului judiciar si punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia.
(6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultarii raportului prevazut la alin. (1) la sediul sau, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusa la grefa tribunalului si la registrul comertului sau, dupa caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul si va fi comunicata debitorului.
Art. 60. – (1) În cadrul sedintei adunarii generale a creditorilor prevazute la art. 59 alin. (4), administratorul judiciar îi va informa pe creditorii prezenti despre voturile valabile primite în scris cu privire la propunerea de intrare în faliment a debitorului în procedura generala.
(2) Adunarea generala a creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar, prevazuta la art. 59 alin. (2), prin votul titularilor a cel putin doua treimi din creantele prezente la vot. Indiferent de rezultatul votului, propunerea nu va fi aprobata în cazul în care unul sau mai multi creditori, detinând împreuna peste 20% din creantele cuprinse în tabelul preliminar de creante, îsi anunta intentia de a depune, în termenul legal, un plan de reorganizare a debitorului.
(3) În cazul aprobarii de catre adunarea generala a creditorilor a propunerii administratorului judiciar prevazute la art. 59 alin. (2), judecatorul-sindic va decide, prin sentinta, intrarea în faliment a debitorului, în conditiile art. 107 alin. (1) lit. D.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplica pentru raportul prevazut la art. 59 alin. (2), în cazul în care, pâna la data sedintei adunarii generale a creditorilor de aprobare a raportului prevazut la alin. (1), a fost admis un plan de reorganizare de catre judecatorul-sindic.

SECTIUNEA a 3-a
Primele masuri

Art. 61. – (1) În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusa de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, dupa caz, în conditiile art. 32 alin. (2), debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mentiunii.
(2) Daca creditorii cu sediul sau cu domiciliul în strainatate au reprezentanti în tara, notificarea va fi trimisa acestora din urma.
(3) Notificarea prevazuta la alin. (1) se realizeaza conform prevederilor Codului de procedura civila si se va publica, totodata, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de larga circulatie si în Buletinul procedurilor de insolventa.
Art. 62. – (1) Notificarea va cuprinde:
a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la sentinta de deschidere a procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor, în conditiile art. 32 alin. (1), precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora;
b) termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta înregistrata sa fie considerata valabila;
c) termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante, care nu va depasi 30 de zile pentru procedura generala sau, respectiv, 15 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevazut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile în cazul procedurii generale si, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului corespunzator fiecarei proceduri, prevazut la lit. c);
e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii generale a creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la expirarea termenului prevazut la lit. c).
(2) În functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea hotarî o majorare a termenelor prevazute la alin. (1) lit. b), c) si d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.
Art. 63. – Daca debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau înregistrarii în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite instantelor, autoritatilor ori institutiilor care tin aceste registre o copie de pe sentinta de deschidere a procedurii, spre a se face mentiune.
Art. 64. – (1) Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor în termenul fixat în sentinta de deschidere a procedurii; cererile de creante vor fi înregistrate într-un registru, care se va pastra la grefa tribunalului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica, în mod corespunzator, titularilor de actiuni la purtator.
(3) Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
(4) Creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi îndreptatite sa participe la distribuiri de sume în masura îngaduita de prezenta lege.
(5) Sunt considerate sub conditie si acele creante care pot fi valorificate împotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal.
Art. 65. – (1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau garantii.
(2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.
(3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtator pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale si pastrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul judiciar va face mentiunea pe original despre prezentarea acestora. Originalele vor fi prezentate din nou la orice repartitie de sume între creditori, precum si la exercitarea votului în adunarea generala a creditorilor.
Art. 66. – (1) Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii.
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevazute de legi speciale.
(3) Toate creantele prezentate pentru a fi admise si înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administratorul judiciar sau creditori.
Art. 67. – (1) Administratorul judiciar va proceda de îndata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante.
(2) În vederea îndeplinirii atributiei prevazute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicatii de la debitor, va putea sa poarte discutii cu fiecare creditor, solicitându-i, daca considera necesar, informatii si documente suplimentare.
Art. 68. – Creantele negarantate si partile negarantate ale creantelor garantate care nu sunt scadente la data înregistrarii cererii de admitere vor fi înscrise în tabelul de creante cu întreaga lor valoare, însa, în cursul falimentului, orice distribuire de suma pentru astfel de creante se va face cu respectarea dispozitiilor art. 125.
Art. 69. – (1) Creantele constând în obligatii care nu au fost calculate în valoare monetara sau a caror valoare este supusa modificarii vor fi calculate de catre administratorul judiciar/lichidator si înscrise în tabelul de creante cu valoarea nominala pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Judecatorul-sindic va decide asupra oricarei contestatii împotriva calculului facut de administrator pentru astfel de creante.
(2) Creantele exprimate sau consolidate în valuta vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Bancii Nationale a României existent la data deschiderii procedurii.
Art. 70. – O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi înscrisa în toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pâna va fi complet acoperita. Nici o reducere a sumei creantei prevazute în tabelul de creante nu va fi facuta în vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, pâna ce creditorul nu a fost deplin satisfacut, în numerar sau în bunuri. Daca totalul sumelor distribuite creditorului, în toate actiunile cu debitorii, va depasi totalul sumei care îi este datorata, acesta va trebui sa restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a platit peste ceea ce era datorat.
Art. 71. – (1) Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plata partiala pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanta înscrisa în tabelul de creante numai pentru partea pe care nu a încasat-o înca.
(2) Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptatit la restituire ori la despagubire din partea debitorului pentru suma platita, va fi trecut în tabelul de creante cu suma pe care a platit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sa i se plateasca, pâna la achitarea integrala a creantei sale, cota cuvenita codebitorului sau fidejusorului, ramânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitata.
(3) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului sau are asupra bunurilor acestuia un drept de garantie, concura la masa credala, pentru a face posibila realizarea garantiei sale, dar pretul obtinut din vânzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scazându-se din suma ce este datorata.
Art. 72. – (1) Ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi si va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creantele împotriva averii debitorului, precizând ca sunt: chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie sau nescadente si aratând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitata de creditor si suma acceptata de administratorul judiciar.
(2) La creantele garantate se vor arata titlul din care izvoraste garantia, rangul acesteia si motivele pentru care creantele au fost trecute partial în tabel sau au fost înlaturate.
(3) Tabelul preliminar de creante va fi, totodata, afisat de grefa la usa instantei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afisare, si va fi comunicat debitorului. Dupa afisare, creditorii înscrisi în tabelul preliminar de creante pot participa la adunarile creditorilor.
(4) Odata cu afisarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndata notificari creditorilor, ale caror creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial în tabelul preliminar de creante sau înlaturate, precizând totodata si motivele.
Art. 73. – (1) Debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creante.
(2) Contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile înainte de data stabilita, prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante atât în procedura generala, cât si în procedura simplificata.
(3) La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urma caz, judecatorul-sindic poate sa admita, în tot sau în parte, creantele, în mod provizoriu, la masa credala, atât în ceea ce priveste deliberarile, cât si repartitiile.
(4) Daca se admite creanta fara dreptul de preferinta pretins, aceasta va participa la repartitiile sumelor obtinute din valorificarea bunurilor negrevate de garantii.
(5) Din sumele care s-ar obtine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinta contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creante.
Art. 74. – (1) Dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndata, la tribunal si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creantelor împotriva averii debitorului, aratând suma, prioritatea si situatia – garantata sau negarantata – a fiecarei creante.
(2) Dupa înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creantelor înregistrate în tabelul definitiv pot sa participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartitii de sume în caz de faliment în procedura simplificata.
Art. 75. – (1) Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pâna la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie împotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta în tabel definitiv de creante, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotarâtoare si pâna atunci necunoscute.
(2) Judecarea contestatiei se va face de judecatorul-sindic, dupa citarea contestatorului, a creditorului care detine creanta contestata, daca acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului judiciar/lichidatorului, a membrilor comitetului creditorilor si a oricarei alte parti interesate, dupa caz.
(3) Pâna la judecarea irevocabila a contestatiei, judecatorul-sindic va putea declara creanta sau dreptul de preferinta contestat ca admis numai provizoriu.
Art. 76. – (1) Cu exceptia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu încalcarea dispozitiilor art. 7, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pâna la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. b), este decazut, cât priveste creantele respective, din urmatoarele drepturi:
1. dreptul de a participa si de a vota în cadrul adunarii generale a creditorilor;
2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizarii si falimentului;
3. dreptul de a-si realiza creantele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase.
(2) Decaderea va putea fi invocata oricând, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie.

Dispozitii generale

de

Art. 1. – (1) Procedura generala prevazuta de prezenta lege se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati în stare de insolventa sau de insolventa iminenta, cu exceptia celor prevazuti la alin. (2) lit. c) si d):

1. societatile comerciale;
2. societatile cooperative;
3. organizatiile cooperatiste;
4. societatile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6. orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.
(2) Procedura simplificata prevazuta de prezenta lege se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în una dintre urmatoarele categorii:
a) comercianti, persoane fizice, actionând individual;
b) asociatii familiale;
c) comercianti care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1) si îndeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
1. nu detin nici un bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
3. administratorul nu poate fi gasit;
4. sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;
d) debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) si h) în termenul prevazut de lege;
e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
f) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de prezenta lege.
Art. 2. – Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa.
Art. 3. – În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1. insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori;
b) insolventa este iminenta atunci când se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei;
2. averea debitorului reprezinta totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolventei -, care pot face obiectul executarii silite, în conditiile reglementate de Codul de procedura civila;
3. procedura colectiva este procedura în care creditorii recunoscuti participa împreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, în modalitatile prevazute de prezenta lege;
4. data deschiderii procedurii reprezinta:
a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronuntarii încheierii prevazute la art. 32 alin. (1);
b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronuntarii sentintei judecatorului-sindic, prevazuta la art. 33 alin. (4) sau (6);
5. debitorul este persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevazute la art. 1, al carei patrimoniu este în stare de insolventa;
6. prin creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se întelege creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile;
7. prin creditor se întelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat, în mod expres, instantei sa îi fie înregistrata creanta în tabelul definitiv de creante sau în tabelul definitiv consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului, în conditiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fara a depune personal declaratiile de creanta, salariatii debitorului;
8. creditorul îndreptatit sa participe la procedura insolventei este acel creditor care a formulat si i-a fost admisa, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creantei sale pe tabelul definitiv al creantelor contra debitorului si care are dreptul de a participa si de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciara admis de judecatorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distributiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciara a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfasurarea procedurii si de a participa la orice alta procedura reglementata de prezenta lege;
9. creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale;
10. creantele salariale sunt creantele ce izvorasc din raporturi de munca între debitor si angajatii acestuia. Aceste creante sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creante de catre administratorul judiciar/lichidator;
11. creantele bugetare reprezinta creantele constând în impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora;
12. valoare-prag reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie;
13. creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituite garantii fata de patrimoniul debitorului si care nu au privilegii însotite de drepturi de retentie, ale caror creante sunt curente la data deschiderii procedurii, precum si creante noi, aferente activitatilor curente în perioada de observatie;
14. activitatile curente reprezinta acele fapte de comert si operatiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observatie, în cursul normal al comertului sau, cum ar fi:
a) continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate;
b) efectuarea operatiunilor de încasari si plati aferente acestora;
c) asigurarea finantarii capitalului de lucru în limite curente;
15. perioada de observatie este perioada cuprinsa între data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii în faliment;
16. tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele nascute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub conditie sau în litigiu, acceptate de catre administratorul judiciar în urma verificarii acestora. În tabel vor fi mentionate atât suma solicitata de catre creditor, cât si suma acceptata si rangul de preferinta. În cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra si creantele nascute dupa deschiderea procedurii si pâna la momentul intrarii în faliment;
17. prin tabel definitiv de creante se întelege tabelul care cuprinde toate creantele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar si împotriva carora nu s-au formulat contestatii în conformitate cu prevederile art. 73, precum si creantele admise în urma solutionarii contestatiilor. În acest tabel se arata suma solicitata, suma admisa si rangul de prioritate a creantei;
18. tabelul suplimentar cuprinde toate creantele nascute dupa data deschiderii procedurii generale si pâna la data începerii procedurii falimentului, acceptate de catre lichidator în urma verificarii acestora. În tabel vor fi mentionate atât suma solicitata de catre creditor, cât si suma acceptata si rangul de preferinta;
19. tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creantelor ce figureaza ca admise în tabelul definitiv de creante si cele din tabelul suplimentar necontestate, precum si cele rezultate în urma solutionarii contestatiilor la tabelul suplimentar. În situatia în care s-a dispus intrarea în faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare, urmeaza a se întocmi o varianta actualizata a tabelului definitiv consolidat, în concordanta cu programul de plata a creantelor, cuprins în planul de reorganizare, si cu deducerea sumelor achitate pe parcursul desfasurarii acestuia;
20. reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, în vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, împreuna sau separat:
a) restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;
b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului;
21. categoria de creante defavorizate este prezumata a fi categoria de creante pentru care planul de reorganizare prevede cel putin una dintre modificarile urmatoare pentru oricare dintre creantele categoriei respective:
a) o reducere a cuantumului creantei;
b) o reducere a garantiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reesalonarea platilor în defavoarea creditorului;
c) valoarea actualizata cu dobânda de referinta a Bancii Nationale a României, daca nu este stabilit altfel prin contractul privind creanta respectiva sau prin legi speciale, este mai mica decât valoarea la care a fost înscrisa în tabelul definitiv de creante;
22. prin program de plata a creantelor se întelege tabelul de creante mentionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creante si la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, si care cuprinde:
a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creante pe care debitorul se obliga sa le plateasca acestora;
b) termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume;
23. prin procedura falimentului se întelege procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului în vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;
24. procedura generala reprezinta procedura prevazuta de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin. (1), fara a le îndeplini simultan si pe cele de la art. 1 alin. (2), intra, dupa perioada de observatie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciara si în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciara ori doar în procedura falimentului;
25. procedura simplificata reprezinta procedura prevazuta de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin. (2) intra direct în procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada în care vor fi analizate elementele aratate la art. 1 alin. (2) lit. c) si d);
26. administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, sa efectueze în numele si pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedura când debitorului i se permite sa-si administreze activitatea si sa le reprezinte interesele în procedura pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generala a actionarilor, asociatilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocata de administratorul judiciar ori de lichidator, pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 20 de zile de la deschiderea procedurii sau, dupa caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea. Adunarea generala va fi prezidata de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz;
27. administratorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician în insolventa, autorizat în conditiile legii, desemnat sa exercite atributiile prevazute la art. 20 în perioada de observatie si pe durata procedurii de reorganizare;
28. lichidatorul este persoana fizica sau juridica, practician în insolventa, autorizat în conditiile legii, desemnata sa conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generala, cât si în cea simplificata;
29. Buletinul procedurilor de insolventa reprezinta publicatia editata de Oficiul National al Registrului Comertului, care are drept scop publicarea citatiilor, convocarilor, notificarilor si comunicarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti, administratorul judiciar/lichidator dupa deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege;
30. ridicarea dreptului de administrare atrage suspendarea mandatului administratorului special sau al consiliului de administratie al debitorului. În cazul ridicarii dreptului de administrare al debitorului, conducerea acestuia este preluata de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz;
31. prin contract financiar calificat se întelege orice contract având ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pietele reglementate, pietele asimilate sau pietele la buna întelegere, astfel cum sunt acestea reglementate;
32. prin consumator captiv se întelege consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul;
33. operatiunea de compensare bilaterala (netting) presupune realizarea, în legatura cu unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre urmatoarele operatiuni:
a) încetarea unui contract financiar calificat si/sau accelerarea oricarei plati sau îndepliniri a unei obligatii ori realizari a unui drept în baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate având ca temei un acord de compensare bilaterala (netting);
b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piata, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricareia dintre obligatiile sau drepturile la care se refera lit. a);
c) conversia într-o singura moneda a oricarei valori, calculata potrivit lit. b);
d) compensarea, pâna la obtinerea unei sume nete (off-set), a oricaror valori calculate potrivit lit. b) si convertite potrivit prevederilor lit. c);
34. prin acord de compensare bilaterala (acord de netting) se întelege:
a) orice întelegere sau clauza în cadrul unui contract financiar calificat dintre doua parti, prin care se prevede un netting al unor plati ori o îndeplinire a unor obligatii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultând din sau având legatura cu unul ori mai multe contracte financiare calificate („acord master de netting”);
b) orice acord master de netting între doua parti, prin care se prevede netting-ul între doua sau mai multe acorduri master de netting („acord master-master de netting”);
c) orice întelegere de garantare subsecventa ori în legatura cu unul sau mai multe acorduri master de netting;
35. prin întelegere de garantare se întelege orice contract/instrument de garantare a unui acord de netting sau a unor contracte financiare calificate, incluzând fara limitare: gajuri, scrisori de garantie, garantii personale si altele asemenea.
Art. 4. – (1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.
(2) Platile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei banci, pe baza de dispozitii emise de debitor sau, dupa caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator.
(3) Disponibilitatile banesti vor putea fi pastrate într-un cont special de depozit bancar.
(4) În lipsa disponibilitatilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul-sindic.
(5) Judecatorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative atasate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depasit bugetul previzionat.
(6) Fondul prevazut la alin. (4) va fi constituit prin:
a) majorarea cu 20% a taxelor percepute de oficiile registrului comertului de pe lânga tribunale pentru operatiunile de înregistrare;
b) majorarea cu 20% a taxelor percepute pentru operatiunile de înregistrare în registrul societatilor agricole si, în cazul asociatiilor si fundatiilor ce desfasoara activitati economice, în registrul asociatiilor si fundatiilor.
(7) Sumele prevazute la alin. (1) vor fi virate de oficiile registrului comertului, prin Oficiul National al Registrului Comertului, în contul Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventa din România, denumita în continuare U.N.P.I.R., iar taxele prevazute la alin. (6) lit. b) vor fi achitate la orice unitate bancara în contul mentionat.
(8) U.N.P.I.R. va comunica la Oficiul National al Registrului Comertului si la instantele judecatoresti pe lânga care functioneaza registrul societatilor agricole, respectiv registrul asociatiilor si fundatiilor, numarul contului si unitatea la care acesta este deschis si orice modificari ulterioare ale acestuia.
(9) Sumele mentionate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 si art. 123 pct. 1 si vor fi înscrise în planul de distribuire prevazut la art. 122 alin. (1).