ridicare

Magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) au decis pe 26 octombrie, definitiv, ca fostul sef al ANAF, Sorin Blejnar, nu poate parasi tara, acesta fiind urmarit penal pentru complicitate la evaziune fiscala si sprijinire a unui grup infractional organizat.

Instanta suprema a admis recursul procurorilor anticoruptie si a casat decizia Curtii de Apel Bucuresti, care incuviintase pe 10 octombrie cererea lui Sorin Blejnar de ridicare a masurii interdictiei de a parasi tara impusa de procurorii anticoruptie, in dosarul in care au inceput urmarirea penala pe numele acestuia pentru complicitate la evaziune fiscala si sprijinire a unui grup infractional organizat.

Magistratii CAB au respins, pe 8 octombrie, o cerere similara a fostului sef al Vamilor, Viorel Comanita, iar acesta a ramas cu interdictia de a parasi tara pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 4 octombrie.

Procurorii Directiei Nationale Anticoruptie au decis, pe 5 septembrie, prelungirea cu 30 de zile a masurii interdictiei de a parasi tara dispusa in cazul fostului sef al ANAF, Sorin Blejnar, si al fostului sef al Vamilor, Viorel Comanita, cercetati penal intr-un dosar de evaziune fiscala.

Plecand de la premisa clientului utilizator rau platnic, o firma de leasing este pusa in situatia in care pentru recuperarea prejudiciului nu are foarte multe variante.

Astfel, iata principalele cai de urmat:

– rezolvarea pe cale amiabila a iminentului litigiu – sens in care, ca regula, contractele de leasing prevad in mod obligatoriu clauza incercarii de rezolvare pe cale amiabila a diferendului. In acest sens si legiuitorul prin introducerea art. 720.1 in codul de procedura civila instituie o regula – regula concilierii prealabile a unui litigiu.

– rezolvarea pe calea justitiei – prin cerere de chemare in judecata pentru recuperarea bunului obiect al contractului de leasing, respectiv pentru recuperarea sumelor (ratelor de leasing) scadente si neachitate.

Cel mai des, oricare dintre aceste cai este sortita esecului, pentru cateva considerente de actualitate, si ne gandim aici la situatia in care debitorul se sustrage unei rezolvari pe cale amiabila a iminentului litigiu iar calea justitiei, de notorietate in ultimii ani, este anevoioasa prin prisma aparatului stufos si a legislatiei permisive in a putea ataca cu apel, recurs, contestatie la executare, etc. orice hotarare care in prima faza ar da dreptate reclamantului (societate de leasing).

Pentru rezolvarea cat mai repede a propriei situatii, firmele de leasing apeleaza la o clauza contractuala ce ii da dreptul ca prin mijloace proprii sa isi ridice bunurile proprietatea sa.

Din pacate unii actori ai pietei aprecieaza ca aceasta operatiune ar fi identica cu operatiunea de furt.

Este adevarat ca un proprietar neposesor poate comite infractiunea de furt de la un posesor neproprietar, dar oare posesia neproprietarului este oare o posesie de buna credinta?

De asemenea, atata vreme cat a intervenit rezilierea contractului de leasing, cu ce titlu mai detine utilizatorul bunul, proprietatea firmei de leasing?

Noi apreciem ca in masura in care a intervenit rezilierea contractului de leasing, situatie comunicata utilizatorului, firma de leasing prin recuperarea prin mijloace proprii a bunurilor proprietatea sa, nu realizeaza infractiunea de furt.

De altfel, o persoana juridica nu poate realiza infractiunea de furt.

Din pacate apelarea la aceste operatiuni, este cauzata de cele mai multe ori de neseriozitatea utilizatorilor, care „uita” sa isi achite ratele de leasing.

Sursa principala