Concedierea reclamantului fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
Consecinte . Anularea deciziei de concediere astfel emisa. Reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior in ipoteza existentei demisiei acestuia, anterioare emiterii deciziei de concediere .Prin decizia nr. 404/2005, intimata a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului P.F. incepand cu data de 01.08.2005, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru nerespectarea atributiilor de serviciu si abateri disciplinare grave, fara a descrie insa faptele pentru care s-a aplicat aceasta sanctiune disciplinara.Intimata, careia ii revine sarcina probei in acest litigiu, nu a dovedit in nici un mod legalitatea si temeinicia masurii luate, motiv pentru care se impune anularea deciziei de concediere nr. 404/02.08.2005.In consecinta, instanta de fond a admis in parte contestatia formulata de contestatorul P.F. si a dispus anularea deciziei de concediere nr. 404/2005 emisa de societatea intimata si in temeiul dispozitiilor art. 78 din Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obligarea intimatei sa plateasca acestuia o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data de 01.08.2005 si pana la reintegrarea efectiva.Curtea, fata de documentatia depusa de recurenta in recurs, a constatat ca decizia de concediere nr. 404/2 august 2005 este lovita de nulitate, fiind emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 63 Codul muncii, aspect invocat de contestator prin cererea de chemare in judecata .Articolul 63 Codul muncii prevede obligativitatea efectuarii cercetarii prealabile in cazul concedierii dispuse pentru savarsirea unor abateri grave.Decizia de concediere contestata a fost emisa la data de 2 august 2005, iar convocarea intimatului P.F. s-a facut pentru data de 26 august 2005, cu adresa nr. 460/25 august 2005.Rezulta asadar ca, la momentul emiterii deciziei de concediere, recurenta nu efectuase cercetarea prealabila in legatura cu faptele imputate intimatului.Din acest punct de vedere nu mai are relevanta in cauza unde i s-a comunicat intimatului data la care urma a se efectua cercetarea prealabila.Intemeiat a fost constatat motivul de recurs referitor la reintegrarea intimatului si plata drepturilor salariale.La data de 21 iulie 2005, intimatul P.F. si-a dat demisia de la S.C. ELMAR S.R.L., inscris inregistrat sub nr. 117/22 iulie 2005 si care si-a produs efectele, astfel ca intimatul nu mai poate solicita reintegrarea in postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere .In ceea ce priveste plata drepturilor salariale, intimatul este indreptatit la acordarea acestora pentru perioada 1-6 august 2005, adica 15 zile calendaristice (conform pct. I – Alte clauze, lit. c din contractul individual de munca al intimatului nr. 183417/13.06.2005) de la data depunerii demisiei si pana la implinirea termenului de preaviz.Raportat acestor considerente, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, curtea a admis recursul declarat de S.C. ELMAR S.R.L. Iasi si a modificat in parte sentinta recurata in sensul celor retinute.(Decizia nr. 126/28.02.2006)
temei
Decizie de sanctionare. Continut. Neconcordanta intre temeiul de fapt si temeiul de drept. Consecinte.
Decizie de sanctionare. Continut .
Neconcordanta intre temeiul de fapt si temeiul de drept . Consecinte .In temeiul art.268 al.2 lit.a, b si d, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat si temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica. Intre aceste trei elemente trebuie sa existe o concordanta deplina. In situatia in care precizarea prevederilor din regulament si indicarea temeiului de drept releva o alta fapta decat cea cuprinsa in „descrierea faptei”, ce nu a fost savarsita de contestator, iar pentru fapta descrisa nu au fost indicate elementele prev.de art.268 al.2 lit.b si d, decizia de sanctionare este lovita de nulitate.Sectia civila – decizia civila nr.1441/9 decembrie 2004Prin sentinta civila nr.957/2003, pronuntata de Tribunalul Hunedoara, in dosar nr.4676/2003, a fost admisa contestatia formulata de contestatorul D.A. impotriva deciziei nr.1214/2003 emisa de intimata S.C.”SR”S.R.L.Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca decizia nr.1214/2003 prin care intimata a dispus sanctionarea contestatorului cu diminuarea salariului cu 10% pe perioada unei luni este nelegala deoarece temeiul juridic retinut in decizia de concediere, art.17 al.2 din contractul colectiv de munca, este incompatibil cu starea de fapt descrisa in motivarea acesteia.Impotriva acestei solutii a declarat recurs intimata in contestatie.Recurenta a invocat nelegalitatea hotararii instantei de fond sustinand ca aceasta a apreciat gresit existenta unei neconcordante intre starea de fapt retinuta in decizia de sanctionare si temeiul de drept invocat.Deliberand asupra recursului, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:Potrivit dispozitiilor art.268 al.2 Codul muncii decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii, printre alte elemente : descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica. Aceste elemente reprezinta descrierea starii de fapt si de drept are au condus la aplicarea sanctiunii disciplinare. Raportat la ele angajatul trebuie sa isi organizeze apararea iar instanta sa verifice legalitatea si temeinicia masurii luate. Intre aceste elemente trebuie sa existe o corelare logica.In speta intimata in contestatie a retinut ca fapta savarsita de contestator este aceea de a fi refuzat in mod nejustificat sa semneze modulul cursului de formare profesionala. Unitatea insa nu a retinut in cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de munca faptul ca acest refuz ar constitui in sine o abatere disciplinara si nici nu l-a sanctionat pentru aceasta fapta pe contestator – in cuprinsul deciziei nu se face niciunde vorbire despre caracterul de abatere disciplinara a refuzului de a semna „modulul” si nici nu se indica vreun temei de drept pentru sanctionarea acestui refuz.Unitatea a retinut in sarcina contestatorului ca abaterea disciplinara fapta prevazuta de art.17 al.2 din contractul colectiv de munca, respectiv fapta de a impiedica alta persoana sa-si exercite atributiile de serviciu .In mod corect instanta de fond a aratat ca refuzul de a semna modulul de formare profesionala nu reprezinta o actiune ce sa poata fi circumscrisa abaterii disciplinare care consta in impiedicarea altei persoane sa-si exercite atributiile de serviciu .Faptul ca, in virtutea atributiilor de serviciu, persoanele cu functii de conducere de la locul de munca al contestatorului s-au implicat in rezolvarea situatiei create de refuzul acestuia de a semna nu poate semnifica impiedicarea acestora de a-si exercita atributiile de serviciu . In masura in care rezolvarea problemei ivite reprezenta o atributie de serviciu, aceste persoane nu au facut decat sa-si exercite prerogativele impuse de regulament iar daca implicarea lor nu era permisa de normele unitatii in nici un caz nu este culpabil contestatorul care, potrivit probatiunii administrate, nu le-a solicitat prezenta .Intrucat contestatorul nu a savarsit nici o fapta prin care sa fi impiedicat o alta persoana sa-si exercite atributiile de serviciu si unitatea nu a indicat nici un temei de drept care sa califice fapta acestuia de a „refuza sa semneze modulul de perfectionare profesionala” drept abatere disciplinara in mod corect instanta de fond a dispus anularea deciziei de sanctionare.
Modificarea legislatiei privind renta viagera agricola
Ordin nr. 142 / 2007 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI „Renta viagera agricola” din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si al ministrului finantelor publice nr. 1.272/26.503/2005, cu modificarile si completarile ulterioare; in acest articol voi evidentia principalele modificari ale acestei legi fundamentale pentru domeniul agricol.
In temeiul art. 1 din titlul XI „Renta viagera agricola” din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere Referatul de aprobare nr. 965 din 10 aprilie 2007, intocmit de Agentia Domeniilor Statului, in temeiul art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul agriculturii si dezvoltarii rurale si ministrul economiei si finantelor emit urmatorul ordin: Normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului XI „Renta viagera agricola” din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale si al ministrului finantelor publice nr. 1.272/26.503/2005, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1. 178 din 27 decembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: 1. La articolul 4, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 4. – (1) Beneficiaza de renta viagera agricola persoanele fizice care au varsta de peste 62 de ani si care detine in proprietate pana la 10 ha teren cu destinatie agricola situat in extravilan, care instraineaza prin acte intre vii sau arendeaza terenurile cu destinatie agricola dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.” 2. La articolul 4, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul 11), cu urmatorul cuprins: „(11) Beneficiarii rentei viagere agricole vor putea ramane proprietari pe o suprafata de teren cu destinatie agricola, situata in extravilan, de pana la 0,5 ha pentru folosinta personala.” 3. La articolul 4, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(4) In cazul contractelor de arendare, proprietarii beneficiaza de renta viagera agricola de 50 euro/ha/an, daca aceste contracte sunt inca in vigoare la sfarsitul anului calendaristic pentru care se plateste renta.” 4. La articolul 4, dupa alineatul (41) se introduc trei noi alineate, alineatele (42), (43) si (44), cu urmatorul cuprins: „(42) In situatia in care terenul ce face obiectul contractului de arendare, pe baza caruia rentierul agricol beneficiaza de renta viagera agricola de 50 euro/ha/an, este instrainat in perioada de valabilitate a contractului de arendare, renta de 50 euro/ha/an se calculeaza si se datoreaza de la data incheierii, respectiv a intrarii in vigoare a contractului de arendare, urmand ca de la data instrainarii terenului rentierul sa beneficieze de renta viagera agricola de 100 euro/ha/an. (43) Renta viagera agricola se calculeaza si se datoreaza de la data incheierii contractelor de arendare, respectiv instrainare, indiferent de data depunerii cererii, in cazul in care contractele au fost incheiate in anul depunerii cererii. (44) In cazul in care contractele au fost incheiate in anii precedenti depunerii cererii, renta viagera agricola se calculeaza si se datoreaza de la 1 ianuarie a anului in care s-a depus cererea.” 5. La articolul 4, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(5) In cazul proprietatii comune, renta viagera agricola se acorda individual pentru cota-parte stabilita in baza declaratiei autentice notariale, data de comun acord de toti coproprietarii.” 6. La articolul 5, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 5. – (1) Persoanele care solicita renta viagera agricola pot sa depuna personal ori prin mandatar la orice birou judetean, cu conditia ca toate solicitarile ulterioare sa fie depuse la acelasi birou, o cerere, conform anexei nr. 1, insotita de urmatoarele documente: a) copie de pe actul de identitate al solicitantului; b) copie de pe actul de instrainare autentificat sau, dupa caz, de pe titlul de proprietate al arendatorului si de pe contractul de arendare incheiat cu respectarea prevederilor Legii arendarii nr. 16/1994, cu modificarile si completarile ulterioare; c) declaratie pe propria raspundere, din care sa rezulte faptul ca nu are in proprietate pentru folosinta proprie teren cu destinatie agricola situat in extravilan, in suprafata mai mare de 0,5 ha.” 7. La articolul 5, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmatorul cuprins: „(11) In cazul in care se constata ca datele declarate de solicitanti nu corespund realitatii, dreptul de a primi renta viagera agricola se suspenda pana la data completarii dosarului conform prevederilor legale in vigoare.” 8. La articolul 5, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins: „(4) Persoanele care au depus deja dosar pentru a putea beneficia de renta viagera agricola, iar ulterior dobandesc si alte suprafete de teren in conditiile prevazute la art. 4 alin. (2) si (3) pot beneficia de un termen de 6 luni pentru a incheia acte de instrainare sau contracte de arendare, in vederea obtinerii rentei viagere agricole pe intreaga suprafata pe care o detin.” 9. Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 7. – In termen de maximum 30 de zile Oficiul national propune spre aprobare documentatia primita de la birourile judetene, urmand ca dupa solutionare sa comunice solicitantului si birourilor judetene daca dosarul a fost aprobat, daca trebuie completat sau daca a fost respins.” 10. Articolul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 9. – Birourile judetene tin evidenta rentierilor agricoli din judetul respectiv, iar Oficiul national arhiveaza documentatia si coordoneaza programul informatic de evidenta si calcul al rentei viagere agricole.” 11. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 10. – (1) In primul trimestru al anului rentierii se vor prezenta la birourile judetene de renta viagera agricola in vederea vizarii carnetelor de rentier agricol, in baza carora Agentia Domeniilor Statului va plati renta viagera agricola. (2) Odata cu vizarea carnetelor, rentierii vor depune la birourile judetene unde au fost inregistrate solicitarile de acordare a rentei viagere agricole o declaratie pe propria raspundere privind situatia contractelor de arendare, conform anexei nr. 3, precizand daca acestea au fost in vigoare la sfarsitul anului pentru care se acorda renta.” 12. Articolul 12 se modifica si va avea urmatorul cuprins: „Art. 12. – Plata rentei viagere agricole se face in lei, prin raportarea la cursul mediu de schimb valutar calculat de Banca Nationala a Romaniei din anul pentru care aceasta se datoreaza. Aceasta se efectueaza de catre Agentia Domeniilor Statului, prin mandat postal, virament bancar sau orice alta modalitate prevazuta de lege.” 13. La articolul 13, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins: „(2) Dupa decesul rentierului, mostenitorii vor incasa ultima rata scadenta de la data decesului, in primul trimestru al anului urmator celui pentru care aceasta este datorata, pe baza actelor doveditoare privind calitatea de mostenitor si a carnetului de rentier agricol al defunctului.” 14. Articolul 14 va avea urmatorul cuprins: „Art. 14. – Anexele nr. 1-3 fac parte integranta din prezentele norme metodologice”.