HG 471/2014 aduce modificari privind Legea azilului in Romania

In Monitorul Oficial Partea I nr. 437/2014 a fost publicata HG 471/2014 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul in Romania, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.251/2006.

DATI CLICK SI URMARITI-NE

Intre motivele de persecutie, cum sunt rasa, religia, nationalitatea, apartenenta la un anumit grup social sau opinie politica, astfel cum acestea sunt prevazute la art. 10, si actele de persecutie prevazute la alin. (1) sau absenta protectiei impotriva unor astfel de acte trebuie sa existe o legatura. Actele si faptele prevazute la alin. (1) pot fi considerate ca reprezinta persecutie indiferent daca motivele de persecutie sunt reale sau au fost atribuite persoanei in cauza de agentul care exercita persecutia.

In analiza situatiei solicitantului, autoritatea competenta va lua in considerare existenta posibilitatii asigurarii, in tara de origine, a protectiei impotriva persecutiei sau a riscului serios. In tara de origine, protectia impotriva persecutiei sau a riscului serios poate fi asigurata, cu conditia sa fie dispusa si in masura sa ofere protectie in sensul alin. (2), de catre:
a) stat;
ori
b) partide sau organizatii, inclusiv organizatiile internationale, care controleaza statul sau o parte importanta din teritoriul acesteia.

Protectia impotriva persecutiei sau a riscului serios trebuie sa fie efectiva si sa nu aiba caracter termporar. Exista o astfel de protectie atunci cand agentii de protectie mentionati la alin. (1) iau masuri rezonabile pentru a impiedica persecutia sau riscul serios, dispun de un sistem juridic eficient care sa permita descoperirea, urmarirea si sanctionarea actelor care constituie persecutie sau risc serios si solicitantul are acces la o astfel de protectie.

In activitatea de determinare a faptului daca o organizatie internationala controleaza un stat sau o parte importanta din teritoriul acesteia si daca aceasta ofera protectia prevazuta la alin. (2), se tine cont de orientarile care pot fi desprinse din toate actele Uniunii Europene in materie.

DATI CLICK SI URMARITI-NE

Vreti sa deveniti magistrat in 2014.Iata ce trebuie sa stii!

In cadrul actului normativ se arata:

Presedintele comisiei de admitere a concursului stabileste fisa de atributii pentru vicepresedinti, membrii comisiei, responsabilii de sala si pentru supraveghetori, precum si sarcinile ce revin tribunalelor si parchetelor de pe langa acestea, in vederea bunei desfasurari a concursului.

 

 

Pe parcursul desfasurarii probei membrii comisiei de admitere a concursului, responsabilii de sala si supraveghetorii nu le pot da candidatilor indicatii referitoare la rezolvarea testului si nu pot aduce modificari acestuia si nici baremului de evaluare si notare. Orice nelamurire legata de subiecte se discuta direct cu comisia de elaborare a subiectelor.

Termenele prevazute de prezentul regulament se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 181 dinLegea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Contractele la distanţă se fac prin reglementări noi!OUG nr. 34/2014

OUG nr. 34/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 427/2014 şi este în vigoare din data de 13 iunie 2014. Aplicarea priveşte contractele încheiate după data intrării sale în vigoare, iar celor în curs de derulare li se aplică legislaţia în vigoare la data încheierii acestora.

Ordonanţa defineşte contractul la distanţă ca fiind orice contract încheiat între profesionist şi consumator în cadrul unui sistem de vânzări sau de prestare de servicii la distanţă organizat, fără prezenţa fizică simultană a profesionistului şi a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanţă, până la şi inclusiv în momentul în care este încheiat contractul.

Prin modificările pe care acelaşi act le aduce la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice, definiţia contractului la distanţă ţine cont de materia specifică, astfel: contractul de furnizare a unor servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau a unor servicii de acces şi conectare la reţele publice de comunicaţii electronice, precum şi de livrare a unor echipamente terminale care au legătură cu furnizarea serviciului, încheiat cu utilizatorii finali, persoane juridice, fără prezenţa fizică simultană a părţilor, care utilizează în mod exclusiv, înainte şi inclusiv la momentul încheierii contractului, unul sau mai multe mijloace de comunicaţie la distanţă.

Ghid complet al consumatorului abuzat de catre banci

Ghid complet al consumatorului abuzat de catre banci

TEXT SCRIS DE AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cuprins:
1.Cum a inceput scandalul?
In anul 2010 consumatorul a inceput sa “deschida ochii” sis a citeasca contractele de credit.
BNR ne expunea si un ghid. I. Studierea Contractului Existent
•    Subliniati text cu creionul fiecare fraza in care apar cuvintele (in orice forma): dobanda, comision, taxa, cost, rata.
•    Aflati care sunt valorile indicilor de referenta (EURIBOR/ROBOR/LIBOR pentru CHF sau USD) valabile la data semnarii contractului pentru a putea identifica marja in cazul contractelor care nu specifica in mod clar care este valoarea marjei*:
o    Vezi Istoric EURIBOR (click aici apoi selectati anul pentru care doriti sa afiseze valorile zilnice si dati click pe Historical Data si se va deschide un tabel excel care contine toate valorile EURIBOR pentru fiecare zi a anului selectat)
o    Vezi Istoric ROBOR (click aici apoi selecteaza pe rand “Piete financiare” -> “Piata monetara interbancara” -> “ROBID – ROBOR” -> “serii zilnice” -> “Genereaza statistica”)
o    Vezi Istoric LIBOR pentru CHF (click aici).
* Marja, conform legilor in vigoare, nu se poate modifica pe intreg parcursul contractului decat in cazul diminuarii acesteia din initiativa Creditorului. Pentru a stabili marja unica si fixa a contractului, aceasta trebuie identificata de la momentul semnarii contractului pentru a ne asigura ca marja nu s-a schimbat in perioada derularii contractului.
II. Studierea OUG 50 / 2010 (in special articolele 7, 35, 36, 37, 38, 40, 41, 95) luand notite pentru orice referire care considerati ca se aplica si contractului dvs. (notati-va articolele relevante pe o hartie pentru a le avea la indemana). Pentru a vizualiza textul OUG 50/2010 click aici. De asemenea, puteti vizualiza recomandarile ANPC pentru clientii institutiilor bancare publicate in data de 13.09.2010 (click aici).

III. Mers la Banca
1.    Solicitati actul aditional; acesta trebuie sa fie NEAPARAT completat special cu datele dvs. de client (numar contract, datele dvs. de identificare, tipul creditului, moneda, suma etc.), fiind datat cu data din ziua respectiva, avand stampila bancii si semnatura persoana care vi-l inmaneaza (altfel, ulterior nu veti putea demonstra ca este actul aditional al dvs.); pastrati cu mare atentie documentul in original si folositi doar copii ale acestuia pentru a nu deteriora in niciun fel actul;
2.    Studiati actul aditional punct cu punct si comparati cu datele din contractul initial si prevederile OUG 50/2010; Daca sunt neclaritati cereti lamuriri pana cand intelegeti pe deplin ce anume vi se propune sa semnati; Daca tot nu va este clar, luati exemplarul dvs. (completat cu datele dvs. personale de catre reprezentantul bancii, ale contractului de credit, datat, cu stampila bancii si semnatura reprezentantului bancii) pentru a-l studia acasa si a-l confrunta cu textul OUG 50 / 2010 si alte materiale informative la care aveti acces (online);
3.    Daca vi se cere sa semnati ca ati luat la cunostinta de actul aditional, scrieti pe exemplarul care ramane la Banca urmatoarele: “Astazi, (data), mi-a fost prezentat la solicitare actul aditional pe care l-am parcurs pe scurt pentru prima oara. Imi rezerv dreptul de a-l accepta sau refuza in urmatoarele zile in termenul precizat de OUG 50/2010. In lipsa raspunsului meu nu permit Bancii declararea abuziva a acceptului tacit si astfel modificarea contractului fara obtinerea in scris a acordului meu in calitate de parte semnatara a contractului”;
4.    Mergeti acasa si studiati problema pana cand ajungeti la o concluzie si apoi intoarceti-va la sediul bancii pentru a semna actul aditional sau pentru a solicita reformularea acestuia (asa cum este descris mai jos, la pasul numarul 5).
5.    Daca ati inteles pe deplin ce anume va propune banca in actul aditional si nu sunteti de acord, depuneti o reclamatie in acest sens la sediul bancii*, luati numar de inregistrare de la registratura bancii, faceti o copie si pentru dvs. (inclusiv numar inregistrare) si notati-va numele reprezentatului bancii cu care ati stat de vorba;
o    * precizand urmatoarele informatii:
    ce anume prevedea contractul existent cu privire la dobanda si comisioane (folositi citate nu redari aproximative din memorie!);
    ce anume vi se propune in actul aditional, precizand ca copia acestuia este atasata reclamatiei (!neaparat atasati o copie a acestuia stampilata de Banca);
    cu ce anume nu sunteti de acord (pe puncte);
    ce anume solicitati bancii (pe puncte);
IV. Depus sesizare la ANPC
1.    Daca considerati ca banca deja a incalcat prevederile OUG 50 / 2010 (de exemplu: nu ati primit nici pana in prezent notificarea de a merge la banca pentru consultarea actului aditional, sau forma actului aditional propusa de banca incalca prevederile OUG 50/2010), dupa ce ati depus o reclamatie la sediul bancii, mergeti si depuneti o sesizare si la ANPC in care le relatati pe scurt cursul evenimentelor si atasati o copie a reclamatiei depuse la sediul bancii.
2.    Vezi sediile ANPC aferente zonei tale (click aici).
V. Actionat in Instantele Judecatoresti (individual sau ca parte a unui grup).

Foarte important de mentionat sunt urmatoarele:
•    Banca nu are voie sa penalizeze sau sa declare creditul scadent in cazul in care clientul refuza semnarea actului aditional in forma propusa de banca (conform OUG 50 / 2010 art. 40 alin. (4) lit. b) “creditorul poate rezilia sau denunta unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectarii reputatiei creditorului);
•    Clientii care nu au intarzieri de plata dar au obtinut restructurari in baza diminuarii veniturilor beneficiaza de toate prevederile OUG 50/2010 in baza art. 2 alin (2) lit. g) : “contracte de credit referitoare la amânarea, cu titlu gratuit, a platii unei datorii existente, neîntelegându-se prin acestea contractele de restructurare, reesalonare etc.”
•    In tot acest timp trebuie sa achitati integral ratele lunare pentru ca prevederile OUG 50/2010 nu se aplica in cazul in care, conform art. 6 lit. a), “consumatorul si-a încalcat deja obligatiile cuprinse în contractul de credit initial”;
•    Pana cand nu obtineti o decizie in instanta care suspenda platile lunare sau declara modificarile aduse contractului de catre banca la care aveti creditul ca neavand suport legal, trebuie sa continuati platile lunare asa cum banca le va emite;
Ce ar trebui sa gasesc intr-un Act Aditional

In functie de DOBANDA creditului:
1.    Dobanda Fixa
1.    Anularea clauzei “Banca isi rezerva dreptul…”;
2.    Plafonarea comisionul de rambursare in avans la max. 1% din soldul creditului la acel moment;
3.    Art 36: Precizarea unui comision unic pentru serviciile prestate de Banca la cererea Clientului;
4.    Art. 36: Eliminarea comisionului de risc (daca este cazul);
5.    Art. 36: Eliminarea comisionului de administrare credit DACA platim si un comision de administrare cont curent (limitarea acestuia la strict nivelul costurilor bancii cu acel cont curent cf. Art. 35 alin. (2);
6.    Art. 35: Eliminarea comisionului de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent daca depunerea se efectueaza de catre titular sau de catre o alta persoana
7.    Art. 35: Eliminarea comisionului de retragere a sumelor trase din credit.
2.    Dobanda Variabila
1.    Definirea forumulei de calcul = (Marja + Indice) (EURIBOR – credite in EUR / ROBOR – credite in RON sau LIBOR CHF – credite in CHF);
2.    Precizarea exacta a frecventei si valorilor indicilor cu care se va actualiza rata dobanzii pe parcursul derularii creditului;
3.    Eliminarea comisionul de rambursare in avans;
4.    Art 36: Precizarea unui comision unic pentru serviciile prestate de Banca la cererea Clientului;
5.    Art. 36: Eliminarea comisionului de risc (daca este cazul);
6.    Art. 36: Eliminarea comisionului de administrare credit DACA platim si un comision de administrare cont curent (limitarea acestuia la strict nivelul costurilor bancii cu acel cont curent cf. Art. 35 alin. (2);
7.    Art. 35: Eliminarea comisionului de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent daca depunerea se efectueaza de catre titular sau de catre o alta persoana
8.    Art. 35: Eliminarea comisionului de retragere a sumelor trase din credit.
Scenarii Dobanda – Posibile Interpretari in Baza OUG 50/2010

Cazul 1: credite pe care consumatorii le stiau ca fiind cu dobanda fixa (chiar daca rata lunara le-a crescut sau NU de la acordare si pana in prezent)
•    Daca in contract se mentioneaza faptul ca dobanda este fixa atunci:
o    poate actiona in judecata Banca pentru recuperarea sumelor pe care le-a platit in plus;
o    solicita Bancii in scris cu numar de inregistrare de la registratura Sucursalei conformarea contractului prevederilor OUG 50/2010;
•    Daca in contract nu se mentioneaza faptul ca dobanda este fixa atunci:
o    poate depune reclamatie (cu numar de inregistrare luat de la registratura sucursalei + numele reprezentantului bancii cu care a stat de vorba) pentru ca a fost inselat la semnarea contractului de credit; copia impreuna cu detaliile se trimit si catre ANPC pentru sanctionarea Bancii;
o    trece la calcularea dobanzii variabile (marja + indice): identifica marja = din dobanda inscrisa in contract scade valoarea indicelui de referinta (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) valabila la data semnarii contractului initial; la marja astfel calculata se va adauga valoarea indicelui (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) valabila la data semnarii actului aditional;
Cazul 2: credite cu dobanda variabila dar care nu au precizat cum anume variaza (“dobanda de referinta a bancii”)
•    Daca exista precizata in contract o parte fixa (“dobanda de referinta a bancii la care se adauga un procent fix”)
o    Noua rata a dobanzii este formata din Marja + Indice (EURIBOR/ROBOR/LIBOR); marja reprezinta partea fixa mentionata in contract, astfel ca se va considera marja bancii ca fiind procentul fix mentionat in contract + valoarea indicelui corespunzator monedei creditului valabila la data semnarii actului aditional;
•    Daca nu exista in contract nici o alta precizare in afara de “dobanda de referinta a bancii”:
o    Se identifica valoarea initiala a ratei dobanzii inscrisa in contract (inclusiv din graficul de rambursare atasat contractului); apoi se cauta valoare indicelui in functie de moneda creditului (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) si se scade din valoarea dobanzii; astfel rezulta marja fixa ce trebuie inscrisa in contract;
Cazul 3: credite cu dobanda fixa pe perioada determinate si apoi variabila
•    Din momentul in care dobanda a devenit variabila se procedeaza ca si in cazurile 1 si 2; se identifica fraza care se refera la cum anume se determina variabilitatea dobanzii si se aplica formulele de calcul mentionate si mai sus:
1.    “dobanda de referinta bancii de la momentul intrarii pe dobanda variabila”:
    Interpretare 1: marja = 0% (nu este specificata dar OUG 50/2010 impune exprimarea variabilitatii dobanzii in functie de marja; daca aceasta nu este precizata in contract inseamna ca are valoare zero);
    Interpretare 2: marja = dobanda de referinta a bancii la momentul la care aceasta devenea variabila din care se scade valoarea indicelui de referinta a monedei creditului (EURIBOR/ROBOR/LIBOR) la momentul intrarii dobanzii in perioda de variabilitate;
2.    “dobanda de referinta a bancii la care se adauga X puncte procentuale”:
    X puncte procentuale reprezinta “marja fixa”/”marja bancii” (partea fixa a dobanzii variabile care nu se poate modifica pe parcursul rambursarii creditului – conform Legii); la aceasta se adauga exclusiv valoarea indicelui de referinta in functie de moneda creditului din prezent (EURIBOR/ROBOR/LIBOR);
Cazul 4: credite cu dobanda variabila care au o formula vaga de calcul a dobanzii (“marja fixa + indicele de referinta al bancii”)
•    Indicele de referinta al bancii se transforma in indicele de referinta in functie de moneda creditului (EURIBOR/ROBOR/LIBOR).
OUG 50 / 2010 (Cele mai Importante Elementele)

Definirea Termenilor (!Inclusiv a dobanzii fixe / art. 12)

Art. 7. – În sensul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos semnifica dupa cum urmeaza:
1. consumator – persoana fizica ce actioneaza în scopuri care se afla în afara activitatii sale comerciale sau profesionale;
2. contract de credit – contract prin care un creditor acorda, promite sau stipuleaza posibilitatea de a acorda unui consumator un credit sub forma de amânare la plata, împrumut sau alte facilitati financiare similare, cu exceptia contractelor pentru prestarea de servicii în mod continuu sau pentru furnizarea de bunuri de acelasi fel, atunci când consumatorul plateste pentru asemenea servicii sau bunuri în rate, pe
durata furnizarii lor;
3. contract de credit legat – un contract de credit în care sunt întrunite, în mod cumulativ, urmatoarele conditii:
a) creditul în cauza serveste exclusiv finantarii unui contract care are ca obiect furnizarea anumitor bunuri sau prestarea unui anumit serviciu;
b) contractul de credit si contractul de achizitie de bunuri sau servicii formeaza, din punct de vedere obiectiv, o unitate comerciala;
4. costul total al creditului pentru consumatori – toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul în legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale; costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de asigurare, sunt incluse daca încheierea contractului de servicii este obligatorie pentru obtinerea creditului însusi sau pentru obtinerea acestuia în concordanta cu clauzele si conditiile prezentate;
5. creditor – persoana juridica, inclusiv sucursalele institutiilor de credit si a institutiilor financiare nebancare din strainatate care desfasoara activitate pe teritoriul României, care acorda sau se angajeaza sa acorde credite în exercitiul activitatii sale comerciale sau profesionale;
6. dobânda anuala efectiva – costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului, inclusiv costurile prevazute la art. 73, dupa caz;
7. descoperit de cont – contract de credit explicit pe baza caruia un creditor pune la dispozitia unui consumator fonduri care depasesc soldul curent al contului curent al consumatorului;
8. descoperit de cont cu aprobare tacita – „descoperit de cont”, acceptat în mod tacit, prin care un creditor pune la dispozitia unui consumator fonduri care depasesc soldul curent al contului curent al consumatorului sau „descoperitul de cont” convenit;
9. intermediar de credit – persoana fizica sau juridica care nu actioneaza în calitate de creditor si care, în cursul exercitarii activitatii sale comerciale sau profesionale, în schimbul unui onorariu, ce poate lua forma pecuniara sau orice alta forma de plata convenita, desfasoara cel putin una din urmatoarele activitati:
a) prezinta sau ofera consumatorilor contracte de credit;
b) ofera asistenta consumatorilor prin organizarea de activitati pregatitoare privind contractele de credit, altele decât cele de la lit. a);
c) încheie contracte de credit cu consumatorii în numele creditorului;
10. intermediarul de credit cu titlu auxiliar – persoana, fizica sau juridica, care realizeaza activitatea de intermediere de credite cu titlu auxiliar activitatii sale principale.
11. rata dobânzii aferente creditului – rata dobânzii exprimata ca procent fix sau variabil aplicat anual sumei trase din credit;
12. rata fixa a dobânzii aferente creditului – convenirea de catre parti în contractul de credit asupra unei singure rate a dobânzii aferente creditului pentru întreaga durata a contractului de credit sau asupra mai multor rate a dobânzii aferente creditului pentru termene partiale aplicând exclusiv un procentaj fix specific. În cazul în care nu sunt stabilite toate ratele dobânzii aferente creditului în contractul de credit, se considera ca rata dobânzii aferente creditului este fixa numai pentru termenele partiale pentru care ratele dobânzii aferente creditului sunt stabilite exclusiv printr-un procentaj fix specific convenit în momentul încheierii contractului de credit;
13. valoarea totala a creditului – plafonul sau sumele totale puse la dispozitie pe baza unui contract de credit;
14. valoarea totala platibila de catre consumator – suma dintre valoarea totala a creditului si costul total al creditului pentru consumator;
15. suport durabil – orice instrument care permite consumatorului sa stocheze informatii care îi sunt adresate personal, în asa fel încât acestea sa fie accesibile pentru consultare în viitor pe o perioada de timp adecvata scopului informatiilor, si care permite reproducerea fidela a informatiilor stocate;
16. unitate comerciala – se considera ca exista unitate comerciala într-una din urmatoarele situatii:
a) furnizorul sau prestatorul de servicii finanteaza el însusi creditul pentru consumator;
b) creditul este finantat de un tert iar creditorul foloseste serviciile furnizorului sau ale prestatorului pentru încheierea contractului de credit sau pentru pregatirea acestuia;
c) bunurile respective sau prestarea unui anumit serviciu sunt specificate în mod expres în contractul de credit.

Comisioane si Costuri Credit

Art. 35.
(1) Fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derularii contractului de credit:
a) se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricaror altor costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie;
b) se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevazute în contract si care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de
consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislatie;
c) se interzice perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent daca depunerea se efectueaza de catre titular sau de catre o alta persoana;
d) se interzice perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit;

(2) Costurilor aferente contului curent nu le sunt aplicabile obligatiile prevazute la alin. (1) lit. a). Costurile aferente contului curent trebuie sa corespunda costurilor efective ale creditorului, sa se limiteze la acoperirea acestora si sa nu conduca la obtinerea de venituri suplimentare pentru acesta.

(3) Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit conditiilor contractuale, creditorul este obligat sa notifice consumatorul în scris sau, la cererea expresa a consumatorului, prin alta modalitate stabilita de acesta si agreata de creditor, si va pune la dispozitia acestuia un nou tabel de amortizare/grafic de rambursare.

Lista Comisioane/Costuri Permise

Art. 36. – Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie în cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, dupa caz, penalitati, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor;

Dobanda Variabila si Marja

Art. 37. – În contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica urmatoarele reguli:
a) dobânda va fi raportata la fluctuatiile indicilor de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinta a BNR, în functie de valuta creditului, la care creditorul poate adauga o anumita marja, fixa pe toata durata derularii contractului;
b) marja dobânzii poate fi modificata doar ca urmare a modificarilor legislative care impun în mod expres acest lucru;
c) în acord cu politica comerciala a fiecarei institutii de credit, prin exceptie de la prevederile lit. b), valoarea marjei si valoarea indicilor de referinta pot fi reduse;
d) formula dupa care se calculeaza variatia dobânzii trebuie indicata în mod expres în contract, cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorarii, cât si în cel al reducerii acesteia;
e) elementele care intra în formula de calcul a variatiei dobânzii si valoarea acestora vor fi afisate pe site-urile si la toate punctele de lucru ale creditorilor.

Calcul Rate Lunare

Art. 38. – Calculul ratei lunare a dobânzii/comisioanelor se va face:
a) fie pe baza anului calendaristic de 365 sau 366 de zile în cazul anului bisect, luând în calcul la numaratorul fractiei formulei, numarul efectiv de zile cuprins între scadente, iar la numitorul aceleiasi fractii, 365 sau 366 de zile, dupa caz;
b) fie luând în calcul la numaratorul fractiei numarul 30 zile, iar la numitorul fractiei numarul 360.
(2) Dobânda penalizatoare se aplica la suma ce reprezinta credit restant si, dupa caz, la sumele restante prevazute în contract, altele decât cele aferente creditului.
(3) Rata dobânzii aplicabila în cazul creditelor restante nu poate depasi cu mai mult de 2 puncte procentuale rata dobânzii aplicata atunci când creditul nu înregistreaza restanta, în cazul în care consumatorul sau sotul/sotia acestuia se afla în una din urmatoarele situatii: somaj, sufera o reducere drastica a salariului, concediu de boala prelungit, divort, deces. Prin reducere drastica a salariului se întelege o reducere de cel putin 15% din valoarea acestuia.

Modificari NEpermise prin Lege

Art. 40. – (1) Sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului sa modifice unilateral clauzele contractuale fara încheierea unui act aditional, acceptat de consumator.
(2) Creditorul trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale.
(3) În cazul modificarilor impuse prin legislatie, nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin (1) este considerata acceptare tacita. În acest caz, se interzice introducerea în actele aditionale a altor prevederi decât cele impuse prin legislatie. Introducerea în actele aditionale a oricaror altor prevederi decât cele impuse prin legislatie sunt considerate nule de drept.
(4) Se interzice introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care:
a) consumatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea prevederilor si a conditiilor contractuale;
b) creditorul poate rezilia sau denunta unilateral contractul ori poate penalize consumatorul în cazul afectarii reputatiei creditorului.
(5) Creditorii nu au dreptul sa refuze încasarea ratelor în moneda în care s-a acordat creditul.

Modificarea Contractelor si Acceptul Tacit

Art. 41. – (1) Orice notificare cu privire la modificarea continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisa consumatorilor cu cel putin 30 de zile înainte de aplicarea acestora.
(2) Consumatorul are la dispozitie un termen de 15 zile de la primirea notificarii pentru a comunica optiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor conditii.
(3) Neprimirea unui raspuns din partea consumatorului în termenul mentionat anterior nu este considerata acceptare tacita si contractul ramâne neschimbat.
(4) În cazul în care consumatorul nu accepta noile conditii, creditorul nu are dreptul de a penaliza consumatorul sau de a declara creditul scadent.

Art. 95. – (1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligatia ca, în termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.
(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte aditionale în termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) Creditorul trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale.
(4) Se interzice introducerea în actele aditionale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanta de urgenta. Introducerea în actele aditionale a oricaror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanta de urgenta sunt considerate nule de drept.
(5) Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (2) este considerata acceptare tacita.

In 2011 surpriza:intervine political si aceste dispozitii nu se aplica.
Din anul 2011 apar si primele procese cu bancile si de atunci exista peste 5000 de dosare castigate de catre consumatori.
Este mult ,este putin haideti sa vedem?
Numărul total al românilor care au cel puţin un credit la bancă a ajuns, la finele lunii iunie, la 4,5 milioane ceea ce reprezintă aproape 50% din totalul populaţiei active. Mai mult, motiv de îngrijorare pentru BNR, media de credite pe cap de român împrumutat este de 1,7. Peste 500.000 de mii de români au cel puţin trei credite(două la bănci şi unul la o Instituţie Financiară Nebancară), arată un document al BNR. „Îndatorarea semnificativă şi rapidă a populaţiei în ultimii ani reclamă o monitorizare atentă, având în vedere că nu există o experienţă la nivelul gospodăriilor în gestionarea unor stocuri importante de datorii bancare de-a lungul unui întreg ciclu de afaceri şi cu precădere în faza descendentă a acestuia, iar evoluţiile actuale sunt preocupante”, precizează specialiştii BNR în raportul asupra stabilităţii financiare.

Este putin in raport cu numarul creditelor,dar este foarte important ca exista doar 22 de hotarari castigate de catre banca in intervalul 2011-2014

2.Care sunt bancile implicate in intervalul de timp 2009-2014?

Băncile în cauză sunt:
•    Banca Comercială Română,
•    OTP Bank
•    Raiffeisen Bank
•    Volksbank România abuzive.
•    Banca Românească
•    Credit Europe Bank IFN
3.Care sunt clauzele abuzive din contractele de credit?
Lista clauzelor abuzive din contractele comerciale
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
c) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care comerciantul nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
d) dau dreptul comerciantului să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată, prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;
e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
f) dau dreptul comerciantului să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
g) dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale;
h) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care comerciantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
i) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant;
j) restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care:
– comerciantul a modificat unilateral clauzele menţionate la lit. e);
– comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
k) exclud sau limitează răspunderea legală a comerciantului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a comerciantului privind utilizarea produselor şi serviciilor;
l) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
m) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părti din contract;
n) dau dreptul comerciantului să transfere obligaţiile contractuale unei terte persoane – agent, mandatar etc., – fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;
o) interzic consumatorului să compenseze o datorie către comerciant cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra comerciantului;
p) prevăd ca preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metodă prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit;
r) permit comerciantului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării  contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în suma echivalentă şi pentru  consumator, în cazul neexecutării contractului de către comerciant;
s) dau dreptul comerciantului să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;
t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul sa fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

4.Cum ma pot judeca cu banca ?
IN PRIMUL RAND TREBUIE SA STITI CA VA PUTETI JUDECA CU BANCA PE CLAUZE ABUZIVE DACA NU SUNTETI EXECUTAT/A SILIT DE BANCA
Cum verific daca sunt executat silit de banca sau un srl caruia i s-a cesionat creanta?
Intru pe portal.just.ro si caut la judecatoria de la domiciliu/resedinta dvs.Introduceti numele complet al dvs. si vedeti daca apare vreun dosar de executare.Daca nu apare puneti parcurge PASUL 1.Daca sunteti executat/a silit atunci veti depune DOAR CONTESTATIE LA EXECUTARE IN TERMEN DE 15 ZILE DE LA DATA INCUVIINTARII SILITE SAU DATA CAND ATI PRIMIT SOMATIA DE EXECUTARE.
Daca primiti o simpla notificare din parte bancii sau firmei care a cumparat creanta puteti parcurge PASUL 1
Exista o dilema antejudiciara:particip si astept la un proces colectiv ANPC sau actionez singur sau in proces comun nepublic?
ANPC intr-adevar daca depune o cerere comuna poate modifica,anula toate contractele bancii respective,insa pana acum ANPC a depus doar individual astfel de actiuni
Sfatul nostru este sa actionati fara a mai astepta actiunea ANPC
ACESTE DISPOZITII SE APLICA DACA CONSUMATORUL ESTE PERSOANA FIZICA SI NU FIRMA.DACA ESTE FIRMA SE POATE DESCHIDE UN PROCES PE CODUL CIVIL ,EXISTAND HOTARARI CASTIGATE SI PE FIRMA PENTRU CLAUZE ABUZIVE.
PASUL 1
Chem in judecata banca
PASUL 2
Ce inseamna o clauze abuziva  si cand pot sa actionez in instanta banca?
Potrivit avocatului Colţuc Marius Vicenţiu, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
1. dau dreptul băncii de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat în contract.
2. obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
3. obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care banca nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
4. dau dreptul băncii să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;
5. dau dreptul băncii să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
6. dau dreptul băncii să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
7. dau dreptul exclusiv băncii să interpreteze clauzele contractuale;
8. restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
9. obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de bancă;
10. restrang sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile in care:
– banca a modificat unilateral clauzele prevăzute la clauza 5);
– banca nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– banca a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;
11. exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a bănciii privind utilizarea produselor şi serviciilor;
12. exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legală sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
13. permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;
14. dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;
15. interzic consumatorului să compenseze o datorie către bancă cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra băncii;
16. prevăd ca preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preturile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
17. permit băncii obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de către acesta din urma, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către bancă;
18. dau dreptul băncii să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;
19. dau dreptul băncii să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
PASUL 3
Unde depune cererea de chemare in judecata?
Daca este depusa de ANPC sau asociatie de consumatori :„Instanţa competentă să soluţioneze acest gen de cauze este tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, iar împotriva hotărârii astfel pronunţate se poate exercita numai calea de atac a apelului, care va fi judecat de către curtea de apel
Daca depun singur sau proces comun nepublic:
Judecatoria de la sediul central sau al sucursalei al bancii.Sentinta este supusa apelului la tribunal si recursul la Curtea de Apel
Judecatoria Art. 94 CPC
Judecatoriile judeca:
1. in prima instanta, urmatoarele cereri al caror obiect este evaluabil sau, dupa caz, neevaluabil in bani:
a) cererile date de Codul civil in competenta instantei de tutela si de familie, in afara de cazurile in care prin lege se prevede in mod expres altfel;
b) cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
c) cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, dupa caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor, dreptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca;
f) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta altor instante;
i) cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti;
2. in prima si ultima instanta, cererile privind creante avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv;
3. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor.
DACA DEPUNETI CEREREA PE LEGEA 193/2000 ATUNCI ESTE SCUTITA DE TAXA JUDICIARA DE TIMBRU.DACA DEPUNETI PE CODUL CIVIL SE TIMBREAZA CU APROXIMATIV 10% DIN VALOARE
PASUL 4
Ce scriu in cererea de chemare in judecata?
Este foarte greu ,aproape imposibil sa gasiti un model pe internet.Va sfatuim sa nu folositi un model prestabilit si sa faceti actiune pentru problema dvs. cu ajutorul unui avocat specializat in procese banci
De citit si
Sunt contractele de credit bancar de retail contracte de adeziune, ne-negociate?
• Contractele de credit de reatail sunt contracte pre-formulate, in baza unui model care se impune bancii romanesti – subsidiara a unei banci straine care, in calitate de societate dominanta, isi impune vointa, intersul si strategia, transportindu-le in contractele bancii cu tertii prin instrumentalizarea acesteia in vederea atingerii propriilor scopuri; vointa bancii romanesti – subsidiara a bancii straine nu este decit aparent vointa sa, iar interesul sau in contract este subsumat interesului general al grupului de societati din care face parte banca romaneasca;
• Regulamentul BNR nr.3/2007 : orice produs bancar nou este supus BNR, in vederea validarii; normele interne ale bancilor, inclusiv cele relative la circuitul contractului de credit de retail in interiorul bancii, in vederea tratarii lui din perspectiva riscului sunt, conform regulilor Basel II (implementate in dreptul bancar roman incepind cu decembrie 2006), supuse aprobarii prealabile a BNR; avem, asadar, de-a face cu un contract – tip, un standard pe care il valideaza BNR inainte de a fi pus in vinzare; in orice caz, conditiile generale de afaceri, care sunt integrate oricarui contract luat in mod individual, sunt indubitabil contracte de adeziune, intrucit ele nu se negociaza, acceptarea lor fiind o conditie pentru a inchieia orice contracte cu banca;
• Contractul in sine este importat din sistemul informatic al bancii, unde este integrat un model de contract pe baza caruia se completeaza orice contract; sistemul informatic al bancii lasa in mod voit spatii goale in zona numelui si a altor date de identificare ale clientului, in zona dobinzii si in zona garantiilor suplimentare; in rest, toate celelalte clauze sunt importate din contractul tip, fixat in sistemul informatic al bancii; cel care vinde creditul nu poate modifica acest contract-tip si, in consecinta, nu poate negocia contractul cu clientul;
• Vointa clientului se rezuma la a semna sa nu contractul; singura optiune este de a alege intre diferite tipuri standard de contracte (ca la supermarket), optiune care este si ea controlata de banca, intrucit banca este cea care stabileste scoringul/ratingul clientului, elemente in functie de care, dupa analiza dosarului (pentru care banca incaseaza un comision consistent), banca indica clientului tipul de credit in care se incadreaza conform ratingului;
• Vointa consumatorului, chiar atit de redusa ca optiuni, este in plus alterata de timpul scurt in care trebuie sa semneze contractul; dupa aprobarea creditului de catre banca, aprobare care se da dupa „analiza dosarului” (ceea ce dureaza uneori 2-3 saptamini) mai ramin clientului citeva zile sau ore pentru analiza si eventual negociere, intrucit semnarea contractului de achizitie sau achizitia in sine este iminenta; cel mai grav vointa clientului este alterata la creditele ipotecare, unde refuzul de a semna ar putea duce la pierderea avansului platit de client in ante-contractul de vinzare-cumparare incheiat pentru imobilul ce ar urma sa fie finantat cu acel credit;
• Procesul de fata nu se refera la procente (in primul rind pentru ca nu se intemeiaza pe contract, ci pe lege); in proces se cere constatarea clauzelor abuzive care permit bancii sa modifice aceste procente; asadar, chiar daca s-ar sustine ca a existat totusi o negociere a procentelor de dobinda/comision de risc, caracterul ne-negociat al contractului subzista, intrucit clauzele care sunt negociabile sunt cele care permit bancii controlul total al executarii contractului si transferul tuturor riscurilor pe seama clientului;
• Banca insasi recunoaste ca acest contract este unul de adeziune, prin documentele depuse la dosar.
Contine contractul de credit de consum clauze care provoaca un dezechilibru semnificativ?
• Toate riscurile contractului sunt in sarcina consumatorului. Toate pierderile, inclusiv cele care nu sunt din vina clientilor (criza, impreviziune) sunt suportate de client. Situatia initiala – si-asa afectata masiv de clauzele abuzive – se agraveaza dat fiind ca intre timp s-a ivit criza economica, pentru care numai clientul raspunde, nu si banca;
• Dobinda, desi ar trebui sa fie fixa in conformitate cu clauzele contractuale si cu legea, este variabila in functie de vointa bancii sau de fluctuatiile pietei financiare, intrucit printr-o clauza abuziva banca si-a asigurat variatia dobinzii in functie de acest element exterior vointei clientului, dar pe care banca il aplica si il interpreteaza dupa cum are interes;
• Se percepe un comision de administrare, de risc, de monitorizare a riscului sau de rezerva minima obligatorie, platibil lunar si aplicat la soldul creditului;
• Se percepe o taxa pentru o polita de asigurare emisa de o societate aleasa de banca;
• Sunt constituite garantii, atit materiale, cit si personale sau constituite de terti;
• Se cer garantii suplimentare in caz de devalorizare a celor initiale;
• Se percep penalitati de intirziere;
• Contractul de credit este titlu executoriu, ceea ce absolva banca de stresul unui proces de dretp comun in care sa se obtina un titlu executoriu contra consumatorului;
• Creditul este cesionabil catre recuperatorii de creanta, fara acordul clientului; in cazul in care cesionarul este o subsidiara sau o afiliata a bancii, nici macar nu mai este necesara notificarea clientului;
• Pentru orice incident de plata, consumatorul este trimis pe lista neagra a debitorilor rau platnici, atit la Biroul de credit, ci si la Centrala Riscurilor Bancare de la BNR, cu consecinta excluderii clientului respectiv de la orice forma de creditare pe urmatorii 4-7 ani.
Caracterul abuziv este prezumat conform art. 4 din Legea 193/2000 precum si de anexa la aceasta
• Clauza relativa la dobinda este sub efectul prezumtiei de clauza abuziva, deoarece nu este clar exprimata in contract; intr-un text, contractul spune ca dobinda este fixa pe toata durata contractului, dar la un alineat imediat urmator se arata ca banca poate, totusi, sa modifice in mod unilateral dobinda, in functie de conjunctura economica; adica dobinda ar trebui sa fie fixa, dar prin vointa unilaterala a bancii devine variabila;
• Comisionul este o dobinda ascunsa; dovada este declaratia financiara a VBR pe anul 2009, unde comisionul este inregistrat la venituri din dobinzi; comisionul nu poate fi considerat un pret al banilor, caci „pretul” banilor este dobinda; iar daca acest comision ar fi considerat un pret al banilor, prezumtia de caracter abuziv ar fi si mai puternica, intrucit pentru aceeasi prestatie/serviciu, banca incaseaza doua preturi;
• Comisionul este de n%, platibil lunar (dar nu se stie daca este pe an sau pe luna ori pe zi; cu toata aceasta neclaritate, banca il incaseaza luna de luna, de la inceputul contractului) si aplicat la valoarea initiala a contractului sau la soldul creditului;
• Prezumtia de clauza abuziva poate fi ridicata doar prin dovada scrisa, facuta de banca, a caracterului negociat al contractului, si nu doar a unuia sau altuia dintre detaliile contractului (art. 4 alin.3, teza a doua : daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens; asadar, proba nu se poate face nici cu martori, nici cu interogatoriul si, cu atit mai putin, cu expertiza, caci acestea nu sunt probe prezentate de banca, ci provocate de banca; o proba nu poate fi prezentata daca nu pre-exista prezentarii);
• Nu intra sub incidenta prezumtiei de caracter abuziv clauzele referitoare la pretul marfii sau la tariful serviciului, cu conditia ca pretul sa fie clar si usor intelgibil pentru un om cu un nivel de cunostinte mediu (bunul simt comun) – art. 4 alin.6; daca pretul nu e clar exprimat, atunci prezumtia redevine aplicabila; in orice caz, contractul de credit bancar este o varianta de imprumut; el nu are pret (pentru ca banii nu sunt marfa) si nici tarif (pentru ca imprumutul nu este un seriviu prestat clientului) si, in consecinta, nu se poate sustine excluderea acestuia de la aplicabilitatea art. 4.
Dobinda ar trebui sa fie fixa
• Asa trebuie sa fie interpretat contractul („dobinda este fixa, pe toata perioada contractului”)
• Cind tipul de dobinda nu este clar specificat in contract, se prezuma ca dobinda este fixa, intrucit o astfel de interpretare este in favoarea celui care se obliga.
Comisionul de risc este abuziv
• Este, de fapt, o dobinda mascata;
• Este platit pentru aceeasi prestatie pentru care se plateste deja dobinda;
• Este inregistrat ca atare in contabilitatea bancii, ca „venituri din dobinzi”;
• Este menit sa asigure banca in contra riscului dat de portofoliul sau de credite neperformante, ceea ce inseamna ca riscul bancii din aceste credite neperformante nu este suportat nici de banca, nici de debitorii neperformanti, ci de debitorii bun-platnici, asa cum sunt si reclamantii;
• Ca acest comision este stabilit printr-o clauza abuziva rezulta si din faptul ca, pina la momentul actionarii in judecata si chiar si ulterior, reclamantii nu au avut nici un incident de plata; desi, normal, ar fi trebuit ca banca sa restituie aceasta suma acumulata cu titlu de comision de risc (pentru ca riscul nu s-a intimplat niciodata), suma nu a fost si nu va fi restituita decit ca urmare a obligarii la restituire in cazul cistigarii acestui proces.
F. Bancile au mai fost sanctionate
• De instante (o jurisprudenta relevanta este decizia Curtii de Apel Bacau nr.2/2011, pe care a publicat-o intr-un post mai vechi)
• De ANPC (cazuri, mai ales in 2010, sunt multiple; comisionul de risc, de exemplu, a fost invariabil considerat abuziv anul trecut)
• De BNR (unele banci au fost sanctionate in chestiunea comisionului de rezerva minima obligatorie)
• De Comisia Europeana si de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (speta Clubul Lombard)
Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la clauzele abuzive folosite de bancile austriece in contractele de credit de retail, ca practica de tip cartelar, concertata la nivel de sistem bancar, precum si la raspunderea societatii – mama pentru fapta anticoncurentaiala a filialei sale
PASUL 5
Am castigat sau pierdut procesul
Prima teza:
Daca am castigat procesul si am solicitat sume de bani incasate ilegal de catre banca atunci ar trebui sa punem urgent in executare hotararea data in prima instanta.Vom lua legatura cu un executor competent-este competent cel din raza Curtii de Apel Bucuresti
Nu trebuie sa neglizati apararea in caile de atac sau sa renuntati la serviciului avocatului ales
A doua teza
Analizati pertinent de ce s-a pierdut
Ar fi bine sa nu schimbati avocatul daca va explica pertinent ca a pierdut.Daca aveti informatii lapidare de la avocat sau nu raspunde la telefon trebuie schimbat
PASUL 6
Ideal ar fi sa mergeti la termenele de judecata personal.

5.Legislatie internationala protectie consumatori in relatia cu bancile?
În dreptul european, cadrul principal de reglementare este conferit de Directiva 1993/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului; Directiva 2009/22/CE privind acţiunile în încetare în ceea ce priveşte protecţia intereselor consumatorilor. Anul acesta a fost adoptată Directiva 17/2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidenţiale şi de modificare a Directivelor 2008/48 şi 2013/36/UE şi a Regulamentului UE nr. 1093/2010.
În dreptul intern, Directiva 1993/13/CEE a fost transpusă prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Ultima modificare a legii, adusă prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care a reglementat posibilitatea formulării aşa-numitor acţiuni colective în încetare, a devenit aplicabilă începând cu data de 1 octombrie 2013. Directiva 2008/48/CE a fost transpusă prin OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Referitor la recenta Directiva 17/2004, până la data de 21 martie 2016, statele membre sunt obligate să transpună în legislaţia internă această directivă, aplicabilă însă numai contractelor de credit existente înainte de această dată. De asemenea, recenta modificare a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, prin Legea nr. 296/2013, a creat cadrul pentru înfiinţarea unor tribunale specializate să judece anumite litigii, inclusiv cele privind protecţia consumatorilor.

6.Se va schimba ceva in aceste probleme in 2015?

articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

Cesiunea partilor sociale, posibila numai dupa o inspectie fiscala

Legea societatilor nr. 31/1990 ar putea fi modificata printr-un proiect de lege, initiat de senatorul PSD Darius-Bogdan Valcov, care a fost aprobat ieri de Senat. Acest document stabileste cateva noutati referitoare la vanzarea firmelor si la procedura lichidarii.

Astfel, transmiterea partilor sociale ale societatii, intr-un anumit termen, catre una sau mai multe persoane s-ar putea realiza numai dupa o inspectie a Agentiei Nationale de Adminstrare Fiscala (ANAF), se precizeaza in proiectul de act normativ.

Mai exact, noile dispozitii stabilesc ca transmiterea in primele 12 luni de la infiintarea unei societati comerciale, a cel putin 50% din partile sociale ale acesteia catre una sau mai multe persoane se poate efectua si devine opozabila tertilor doar dupa realizarea inspectiei fiscale efectuata de organele de specialitate din cadrul ANAF. Inspectia urmeaza sa se realizeze in maximum 30 de zile.

Aceasta masura vine in contextul in care la data cesiunii partilor sociale sunt situatii in care agentii economici, conform declaratiilor depuse de ei, nu figureaza cu obligatii de plata catre bugetul consolidat al statului, se mentioneaza in expunerea de motive a documentului. Ulterior, cu ocazia inspectiilor efectuate de catre ANAF, s-au constat fapte de evaziune fiscala.

Operatiunile de lichidare ar putea deveni obligatorii pentru societatile dizolvate

Realizarea cesiunii partilor sociale numai dupa controlul fiscal nu este singura noutate adusa de dispozitiile aprobate ieri de senatori. Proiectul de lege aduce modificari si in ceea ce priveste dizolvarea societatilor comerciale.

Astfel, noile reglementari stabilesc ca hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea unei firme se va inregistra in registrul comertului si se va comunica si administratiilor publice locale unde persoana juridica are sediul social sau detine bunuri, nu doar directiei generale a finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti.

Legislatia in vigoare nu prevede ca hotararea privind dizolvarea, pronuntata de tribunal, trebuie comunicata si administratiilor publice locale unde persoana juridica are sediul social.

Noua prevedere are scopul de a inlesni desfasurarea activitatii inspectorilor cu atributii in constatare, impunere, control persoane juridice, se mentioneaza in expunerea de motive.

De asemenea, in dispozitiile aprobate ieri de senatori sunt cuprinse o serie de modificari referitoare la procedura de lichidare, pe care trebuie sa o urmeze o societate dizolvata. Mai exact, judecatorul va trebui sa numeasca un lichidator pentru societatea dizolvata in termen de 30 de zile calendaristice de la data la care hotararea judecatoreasca de dizolvare a ramas definitiva si nu in 3 trei luni, asa cum este prevazut in legislatia in vigoare. In plus, aceasta ar putea reprezenta o obligatie pentru judecator.

„Daca in termen de 30 de zile calendaristice de la data de la care hotararea judecatoreasca de dizolvare a ramas definitiva nu se procedeaza la numirea unui lichidator la cererea oricarei persoane interesate, judecatorul delegat are obligatia ca in termen de o luna sa numeasca un lichidator de pe Lista practicienilor in reorganizare si lichidare, remunerarea acestuia urmand a fi facuta din averea persoanei juridice dizolvate sau, in cazul lipsei acesteia din fondul de lichidare constituit in temeiul prevederilor art. 4 alin.(6) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare”, se precizeaza in proiectul de lege.

In acelasi timp, documentul citat ar putea abroga alineatul 8 al articolului 237 din Legea societatilor nr. 31/1990, potrivit caruia daca judecatorul delegat nu a fost sesizat cu nicio cerere de numire a lichidatorului in termen de trei luni de la data la care hotararea judecatoreasca de dizolvare a ramas definitiva, persoana juridica se radiaza din oficiu din registrul comertului, prin incheiere a judecatorului delegat, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului, cu citarea partilor, conform dreptului comun.

In ceea ce priveste incheierea de radiere a unei societati, aceasta va putea fi inregistrata in registrul comertului, numai dupa ce va fi pronuntata dupa inchiderea procedurii de lichidare, in conditiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei. In plus, incheierea de radiere urmeaza sa fie comunicata si administratiilor publice locale unde persoana juridica are sediul social si detine bunuri.

Legea societatilor nr. 31/1990 prevede in prezent ca incheierea de radiere se inregistreaza in registrul comertului, se comunica persoanei juridice la sediul social, Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si directiilor generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, pe cale electronica, si se afiseaza pe pagina de Internet a Oficiului National al Registrului Comertului si la sediul oficiului registrului comertului de pe langa tribunal, in raza caruia societatea isi are inregistrat sediul.

Modificarile care ar putea fi introduse prin proiectul de lege sunt necesare, sustin initiatorii proiectului de lege, pentru ca exista numeroase situatii in care societatile comerciale, dupa incheierea procedurii de dizolvare, ajung sa fie radiate fara a urma procedura de lichidare conform legislatiei in vigoare. Prin stabilirea unui termen de numire a lichidatorului se va evita radierea din oficiu si se vor parcurge in mod obligatoriu operatiunile de lichidare, au explicat aceleasi surse.

Cum se realizeaza acum cesiunea partilor sociale?

Cesiunea partilor sociale sau actiunilor unei societati inseamna vanzarea acelei firme, iar conditiile de realizare a acestei proceduri sunt reglementate prin Legea societatilor nr. 31/1990. Prin vanzarea participatiei la capitalul social al unei societati, vanzatorul transmite atat activul, cat si pasivul societatii, au explicat avocatii de la Pachiu&Asociatii intr-un articol mai vechi publicat de AvocatNet.ro.

Concret, cesiunea partilor sociale reprezinta transmiterea partilor sociale, cu consimtamantul asociatilor actuali, catre una sau mai multe persoane, care astfel vor dobandi calitatea de asociati, au continuat sursele citate. Persoanele catre care vor fi cesionate partile sociale pot fi asociati ai firmei sau persoane din exteriorul acesteia. Avand in vedere acest lucru, procedura cesiunii este diferita in cele doua situatii.

In cazul cesiunii partilor sociale intre asociati, avocatii sustin ca procedura presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

  • aprobarea cesiunii in cadrul adunarii generale a asociatilor (prin majoritatea prevazuta in actul constitutiv);
  • incheierea unui contract intre asociatul cedent si asociatul cesionar;
  • inscrierea cesiunii in registrul asociatilor societatii;
  • inregistrarea cesiunii in Registrul Comertului in vederea opazabilitatii fata de terti.

In schimb, cesiunea partilor sociale catre persoane din afara societatii, prespune, conform acelorasi surse, adoptarea unei hotarari a adunarii generale a asociatilor, inainte de incheierea contractului de cesiune. In acest caz, insa, hotararea trebuie sa fie luata cu votul asociatilor care reprezinta cel putin trei patrimi din capitalul social.

„La calculul acestei majoritati nu se va avea in vedere si partea de capital social detinuta de asociatul care doreste sa-si cedeze partile sociale”, au subliniat sursele citate.

Pe baza hotararii de aprobare a cesiunii partilor sociale, se va incheia contractul de cesiune care trebuie sa cuprinda partile, pretul cesiunii, numarul de parti sociale cesionate, precum si drepturile si obligatiile partilor.

Totodata, la fel ca in cazul cesiunii partilor sociale intre asociati, si transferul partilor sociale catre o persoana din afara societatii trebuie inregistrat atat in registrul asociatilor tinut de societate, cat si in Registrul Comertului, in termen de 30 de zile de la data publicarii hotararii asociatilor sau a actului aditional modificator in Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

In ceea ce priveste costurile procedurii, avocatii de la Pachiu&Asociatii au declarat ca, pe langa costurile corespunzatoare formalitatilor de la Registrul Comertului, in situatia cesiunii partilor sociale, costul principal este reprezentat de impozitul pe venitul realizat prin vanzarea partilor sociale, in cazul vanzatorului (atunci cand partile sociale se tranzactioneaza la o valoare mai mare decat valoarea nominala).

Durata procesului de cesiune a partilor sociale este diferita daca cesiunea se efectueaza intre asociati sau catre persoane din afara societatii.

Potrivit surselor citate, in cazul cesiunii de parti sociale intre asociati, inregistrarea procedurii dureaza aproximativ 5 zile lucratoare de la depunerea documentelor relevante la Registrul Comertului, in timp ce, in cazul cesiunii de parti sociale catre persoane din afara societatii, procedura de inregistrare la Registrul Comertului ajunge la aproximativ doua luni pentru ca trebuie depuse doua dosare distincte.

Prin depunerea primului dosar se asigura mentionarea in Registrul Comertului si publicitatea in Monitorul Oficial a hotararii asociatilor de vanzare a partilor sociale.

„Registrul Comertului are obligatia legala de a transmite in format electronic hotararea de aprobare a transferului catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala si subunitatile acesteia, in termen de 15 zile de la data mentionarii in Registrul Comertului”, au punctat avocatii.

Cel de-al doilea dosar va fi depus la expirarea unui termen de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a hotararii asociatilor prin care a fost aprobata cesiunea partilor sociale. In acest interval orice persoana interesata (in special creditorii societatii care pot fi prejudiciati prin hotararea asociatilor privitoare la cesiunea de parti sociale) poate formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii fie la repararea prejudiciului cauzat, fie la atragerea raspunderii civile a asociatului care doreste sa transfere partile sociale.

Proiectul privind conversia creditelor moneda nationala fara comision sau garantie suplimentara

‘Senatul Romaniei a adoptat propunerea mea legislativa privind dreptul consumatorilor de a solicita conversia creditelor din monede straine in moneda nationala, fara garantii suplimentare sau alte comisioane. Este o victorie. Consumatorii de credite din Romania care au contractat credite in monede straine, spre exemplu in franci elvetieni, au trecut printr-un adevarat cosmar din cauza fluctuatiilor cursului de schimb valutar. Ratele au crescut exponential, astfel incat foarte multi romani au ajuns chiar in imposibilitate de plata, fiind astfel supusi riscului executarilor silite’, a declarat deputatul PSD Ana Birchall, initiatoarea proiectului.

Propunerea legislativa pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.50/2010 privind contractele pentru consumatori a primit aviz favorabil de la Comisia juridica si de la Comisia pentru drepturile omului din Senatul Romaniei. Senatul a adoptat raportul favorabil pe care initiativa legislativa l-a primit de la Comisia pentru buget, finante, activitate bancara si piata de capital in sedinta de astazi cu 74 de voturi pentru, 2 abtineri si un vot impotriva. De asemenea, propunerea legislativa se bucura de sustinerea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

Obtinere autorizatii pentru mediu:Taxele pentru obtinerea autorizatiilor de mediu s-au modificat

Conform OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, printre actele de mediu pe care firmele trebuie sa le detina se numara:

  • acordul de mediu: actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si, dupa caz, masurile pentru protectia mediului, care trebuie respectate in cazul realizarii unui proiect;
  • autorizatia de mediu: actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare ai unei activitati existente sau ai unei activitati noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea in functiune;
  • autorizatia de mediu integrata – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, cu informarea prealabila a Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, care acorda dreptul de a exploata in totalitate sau in parte o instalatie, in anumite conditii, care sa garanteze ca instalatia corespunde prevederilor privind prevenirea si controlul integrat al poluarii; autorizatia poate fi emisa pentru una sau mai multe instalatii ori parti ale acesteia, situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator;
  • avizul de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau programul supus adoptarii.

Tarifele aplicate de autoritatile publice pentru serviciile si lucrarile privind emiterea unora dintre aceste documente au fost modificate printr-un act normativ care a intrat in vigoare ieri.

Este vorba despre Ordinul ministrului mediului nr. 865/2014 privind modificarea unor acte normative care stabilesc taxe si tarife in domeniul protectiei mediului, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 439 din 17 iunie 2014.

Astfel, conform acestui document, contribuabilii care trebuie sa obtina autorizatia de mediu, vor plati pentru analiza documentatiei de sustinere a solicitarii de emitere a autorizatiei de mediu 1.500 de lei. Acest serviciu nu era cuprins in vechile reglementari, inainte fiind prevazuta doar evaluarea documentatiei in vederea emiterii autorizatiei de mediu, taxata cu 500 de lei, dar care nu se mai regaseste in noile dispozitii.

De asemenea, a fost eliminat si serviciul pentru analiza bilantului de mediu care costa 1.000 de lei.

In schimb, in ordinul care se aplica din 17 iunie a fost mentinut serviciul privind finalizarea programului pentru conformare, dupa caz, acesta fiind taxat tot cu 1.000 de lei ca si pana acum.

Pentru revizuirea autorizatiei de mediu contribuabilii vor plati tot 250 de lei. In plus, vor achita aceeasi suma si pentru actualizarea autorizatiei de mediu, lucru care nu era mentionat in vechiul act normativ.

Mai mult decat atat, nu doar tarifele pentru autorizatia de mediu s-au schimbat din 17 iunie, ci si cele pentru autorizatia integrata de mediu.

Concret, potrivit noilor prevederi, contribuabilii vor plati pentru analiza documentatiei de sustinere a solicitarii autorizatiei integrate de mediu 6.000 de lei, acest serviciu fiind nou introdus.

Vechiul act normativ stabilea un tarif de 5.000 de lei pentru analiza propriu-zisa a documentatiei de sustinere a solicitarii autorizatiei integrate de mediu si de 1.000 de lei pentru analiza preliminara a documentatiei, realizata de catre autoritatile publice pentru protectia mediului, insa aceste servicii si tarifele aferente nu se mai regasesc in noile reglementari.

In ceea ce priveste taxa pentru revizuirea/actualizarea autorizatiei integrate de mediu aceasta a ramas neschimbata, fiind de 2.500 de lei.

In acelasi timp, nici tarifele pentru obtinerea avizului de mediu nu s-au modificat, asa incat contribuabilii vor plati ca si pana acum urmatoarele sume:

  • incadrare – 500 de lei;
  • analiza calitatii raportului:
    • planuri/programe locale – 500 de lei;
    • planuri/programe judetene – 1.500 de lei;
    • planuri/programe regionale – 2.000 de lei;
    • planuri/programe nationale – 2.500 de lei.

Cine are nevoie de autorizatia de mediu?

Autorizatia de mediu trebuie solicitata de firme atunci cand desfasoara activitati existente sau incep activitati noi ce pot avea un impact semnificativ asupra mediului.

Mai exact, contribuabilii care au nevoie de autorizatie de mediu sunt prevazuti in Ordinul ministrului mediului nr. 1.798/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizatiei de mediu. Acest act normativ cuprinde lista cu codurile CAEN care au nevoie de autorizatie de mediu, pe care o puteti consulta AICI.

Atentie! Functionarea fara autorizatie de mediu este interzisa pentru activitatile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protectiei mediului.

Cum se obtine autorizatia de mediu?

Institutia care emite autorizatia de mediu este autoritatea competenta pentru derularea procedurii de emitere a autorizatiei de mediu (ACPM), care poate fi, dupa caz, autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului (ANPM) sau Autoritatea publica teritoriala pentru protectia mediului (ATPM), se precizeaza in Ordinul ministrului mediului nr. 1.798/2007.

Firmele care au nevoie de autorizatie de mediu pentru desfasurarea activitatii sunt obligate, conform Ordinul ministrului mediului nr. 1.798/2007, sa depuna la ACPM un dosar cu mai multe documente. De asemenea, contribuabilii care au autorizatie de mediu, dar trebuie sa o reinnoiasca, vor depune dosarul cu minimum 45 de zile inainte de expirarea acesteia.

In ordinul citat se mentioneaza ca dosarul pentru obtinerea autorizatiei de mediu trebuie sa cuprinda urmatoarele documente:

  • cererea pentru eliberarea autorizatiei de mediu;
  • fisa de prezentare si declaratie;
  • dovada ca a facut publica solicitarea prin cel putin una dintre metodele de informare;
  • planul de situatie si planul de incadrare in zona a obiectivului;
  • procesul-verbal de constatare a respectarii tuturor conditiilor impuse prin acordul de mediu intocmit potrivit Ordinului ministrului apelor si protectiei mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu, cu modificarile si completarile ulterioare, sau, dupa caz, nota privind stadiul de realizare a programului pentru conformare existent;
  • formularul de inregistrare, insotit de documentele specificate de acesta, pentru autorizarea activitatii gradinilor zoologice, acvariilor publice si centrelor de reabilitare si/sau ingrijire.

Important! Dosarele care nu vor contine documentele mentionate anterior nu vor fi primite de catre autoritati.

Dupa ce ACPM primeste dosarul din partea contribuabilului, va verifica amplasamentul, va analiza documentele cuprinse in acel dosar, va stabili daca sunt necesare informatii, acte sau documente suplimentare si le va solicita in scris titularului activitatii, se arata in Ordinul ministrului mediului nr. 1.798/2007.

Acelasi document stabileste ca pentru activitati noi pentru care a fost emis acordul de mediu, ACPM, dupa derularea etapelor mai sus, va face publica decizia de emitere a autorizatiei de mediu, precum si programul de consultare a documentelor care au stat la baza acesteia, prin afisare la sediul propriu si postare pe pagina proprie de internet. Aceasta decizia poate fi contestata in termen de 15 zile lucratoare de la data publicarii.

In cat timp se elibereaza autorizatia pentru mediu?

Termenul de eliberare a autorizatiei de mediu este de maximum 90 de zile lucratoare de la data depunerii documentatiei complete, se arata in Ordinul ministrului mediului nr. 1.798/2007.

Pentru activitatile existente, in termen de 20 de zile lucratoare de la data depunerii solicitarii, ACPM va intocmi indrumarul cu problemele rezultate din analiza initiala a documentatiei, lista autorizatiilor/avizelor necesare emise de alte autoritati, precum si necesitatea efectuarii bilantului de mediu.

Dupa executarea bilantului de mediu, titularul activitatii va prezenta la ACPM un raport cu concluziile bilantului de mediu si cu recomandari pentru elementele programului pentru conformare. Acest raport va fi supus dezbaterii publice, iar dupa realizarea dezbaterii publice si analizarea rezultatelor acesteia, ACPM impreuna cu titularul activitatii si cu colectivul de analiza tehnica va analiza raportul cu concluziile bilantului de mediu, concluziile dezbaterii publice si va stabili daca emite autorizatia de mediu, cu sau fara un program pentru conformare, se mentioneaza in ordinul citat.

Mai departe, ACPM va face publica decizia de emitere a autorizatiei de mediu, precum si programul de consultare a documentelor care au stat la baza acesteia, prin afisare la sediul propriu si postare pe pagina proprie de internet. Decizia va putea fi contestata in termen de 30 de zile lucratoare de la data afisarii, iar la expirarea acestui termen, ACPM va elibera autorizatia de mediu.

Autorizatia de mediu are o valabilitate de cinci ani, care a fost modificata in iulie 2013, cand a fost redusa de la zece ani la cinci ani.

Contribuabilii care incalca prevederile autorizatiei de mediu risca amenzi de pana la 100.000 lei

Conform OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, este considerata contraventie incalcarea obligatiei de a solicita autorizatia de mediu, aceasta fiind sanctionata cu amenda.

Astfel, persoanele juridice care nu solicita si nu obtin actele de reglementare conform prevederilor legale, precum si acordul de import/export si autorizatiile privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, in termenele stabilite de autoritate vor fi sanctionate cu amenda cuprinsa intre 30.000 si 60.000 de lei.

Anunt important pentru clauze abuzive banci 2014

Va informez ca, in data de 30.04.2014, s-a pronuntat de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene o decizie extrem de importanta pentru toti clientii bancilor din Romania. In urma acestei decizii (cauza C – 26/13 Arpad Kasler vs OTP) se poate solicita instantelor din Romania plata ratelor pentru viitor la cursul din momentul semnarii contractelor de credit si chiar returnarea sumelor platite in plus rezultate din diferenta de curs valutar. Acest lucru este valabil pentru toate bancile si pentru toate valutele (CHF, EURO). In acest sens, este necesara deschiderea unui proces, orice judecator national fiind obligat sa tina cont de aceasta solutie.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU


Datele noastre virtuale – Cabinet de avocat Coltuc

Cabinet de avocat Coltuc se afla intr-un complex program de adaptare la procesele de tehnologie ale anului 2014 si de aceea am lansat Rubrica LINESKYPEWHATSAPP – LSW

Ce inseamna LSW?

Inseamna ca putem comunica gratuit pe aplicatiile de telefon Line,Skype si WHATSAPP. Aceste aplicatii sunt folositi de peste 1 milard de oameni si sunt gratuite.

Ce trebuie sa faceti?

Instalati aplicatiile Line,Skype si WHATSAPP
Noi avem urmatoarele date:
– pentru aplicatia LINE – Cab.av.Coltuc si numarul 0745150894
– pentru aplicatia Skype – user avocatcoltuc
– pentru aplicatia Whatsapp – numarul 0745150894

Pentru aplicatia Facebook Messenger Marius Coltuc
Ne putem vedea gratuit pe telefon pentru aplicatia Skype – user avocatcoltuc si aplicatia LINE. Tot ce trebuie este sa aveti internet pe telefon si sa sunati cu video call.
Ne puteti adresa intrebari oricand pe aceste aplicatii si va raspundem cu placere.
Avocat titular COLTUC MARIUS VICENTIU.

Acordarea vizei pentru intrarea în România şi prelungirea dreptului de şedere

Viza constă în autorizaţia, materializată prin aplicarea unui colant pe un document de trecere a frontierei de stat valabil sau, după caz, pe fila separată pentru aplicarea vizei, care conferă titularului dreptul să solicite tranzitul aeroportuar, tranzitul ori şederea temporară pentru o perioadă determinată.
Viza dă dreptul titularului de a intra pe teritoriul României numai în situaţia în care, în momentul prezentării acestuia în punctul de trecere a frontierei de stat, se constată de către organele Poliţiei de Frontieră Române că nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării în România.

Reprezentanţii poliţiei de frontieră române solicită, de regulă, fiecărui străin să dovedească îndeplinirea condiţiilor de intrare şi şedere în România. Dacă îndeplinirea acestor condiţii nu este probată, străinului i se poate refuza intrarea în România, chiar dacă el deţine o viză valabilă.

Notă: Informaţii despre condiţiile privitoare la intrarea străinilor, motivele de nepermitere a intrării în România şi cererea de acordare a vizei găsiţi în prima parte. În partea a doua sunt informaţii despre viza de tranzit aeroportuar, viza de tranzit şi viza de scurtă şedere.

4. VIZA DE SCURTĂ ŞEDERE PE BAZĂ DE INVITAŢIE

În conformitate cu Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 1743/2010, modificat prin Ordinul nr. 418/2013, cetăţenii următoarelor state pot obţine viza de scurtă şedere în România doar în baza unei invitaţii avizate în prealabil de către Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Oficiul Român pentru Imigrări:
Afganistan
Republica Algeriană Democratică şi Populară
Republica Angola
Republica Populară Bangladesh
Republica Populară Chineză
Republica Ciad
Republica Democrată Congo
Republica Populară Democrată Coreeană
Republica Arabă Egipt
Republica India
Republica Indonezia
Regatul Haşemit al Iordaniei
Republica Islamică Iran
Republica Irak
Republica Libaneză
Marea Jamahirie Arabă Libiană Populară Socialistă
Republica Mali
Regatul Maroc
Republica Islamică Mauritania
Republica Federală Nigeria
Republica Islamică Pakistan
Republica Arabă Siriană
Somalia
Autoritatea Palestiniană
Republica Democratică Socialistă Sri Lanka
Republica Sudan
Sudanul de Sud
Republica Tunisiană
Republica Uzbekistan
Republica Yemen
Străinilor din statele aflate pe lista statelor ai căror cetăţeni au nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul României, pentru care este stabilită procedura invitaţiei, posesori de paşapoarte simple, li se poate acorda viză de scurtă şedere cu una sau mai multe călătorii, dacă prezintă misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare invitaţie scrisă din partea unei persoane fizice sau juridice, din care să rezulte că aceasta va asigura costurile privind îndepărtarea, în cazul în care străinul invitat nu părăseşte România până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză, în următoarele scopuri:
a) vizită – pot face invitaţii cetăţenii români sau străinii posesori ai unui permis de şedere valabil, cu prezentarea, după caz, a următoarelor documente:
– cartea de identitate sau paşaportul pentru cetăţenii români, cartea de identitate sau paşaportul şi certificatul de înregistrare, cartea de rezidenţă sau cartea de rezidenţă permanentă pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European şi pentru cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi pentru membrii de familie ai acestora şi paşaportul şi permisul de şedere pentru străini, în original şi în copie;
– dovada asigurării condiţiilor de cazare;
– dovada posibilităţilor de asigurare a întreţinerii străinului în cuantum de cel puţin 30 euro/zi pentru întreaga perioadă pentru care este invitat;
– copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat, aparţinând străinului invitat;
– două fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale străinului invitat;
b) turism – pot face invitaţii, nominal pentru fiecare străin invitat, societăţile comerciale cu profil turistic, cu prezentarea următoarelor documente:
– actele de înfiinţare ale persoanei juridice care face invitaţia;
– certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi, după caz, împuternicirea din partea societăţii comerciale pentru persoana desemnată să invite în numele acesteia;
– cartea de identitate sau permisul de şedere, după caz, al persoanei împuternicite;
– copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat aparţinând străinului invitat;
– două fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale străinului invitat;
c) afaceri – pot face invitaţii, de regulă, pentru 3 persoane simultan, societăţile comerciale cu sediul în România. În numele societăţilor comerciale pot invita numai persoanele care sunt desemnate, conform legii, să reprezinte societatea comercială ori sunt deţinătoare ale majorităţii capitalului social. În acest caz este necesară prezentarea următoarelor documente:
– actele de înfiinţare ale persoanei juridice care face invitaţia;
– certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi, după caz, împuternicirea din partea societăţii comerciale pentru persoana desemnată să invite în numele acesteia;
– cartea de identitate sau permisul de şedere, după caz, al persoanei împuternicite;
– copie de pe documentul de trecere a frontierei de stat aparţinând străinului invitat;
– două fotografii de dimensiunea 3 x 4 cm ale străinului invitat;
– dovada asigurării condiţiilor de cazare a străinului invitat pe perioada şederii în România.
IMPORTANT
Costul formularelor se suportă de către persoanele fizice sau juridice care invită.
Invitaţiile se completează în două exemplare şi se depun la sediul formaţiunilor teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea aprobării.
Aprobarea este condiţionată de verificarea documentelor prezentate şi a evidenţelor Oficiului Român pentru Imigrări, în scopul constatării îndeplinirii condiţiilor legale privind intrarea în România a străinilor în cauză şi, implicit, al prevenirii intrării în România a unor străini care nu prezintă suficiente garanţii că vor părăsi teritoriul la expirarea vizei.
Soluţionarea cererilor de aprobare a invitaţiilor se face în termen de 60 de zile de la data depunerii.
În cazul aprobării, un exemplar al invitaţiei va fi înmânat persoanei care invită, în scopul transmiterii către străinul invitat în vederea prezentării în original la misiunea diplomatică sau la oficiul consular unde solicită acordarea vizei române.
Străinul poate solicita acordarea vizei în termen de 30 de zile de la aprobarea invitaţiei.
Nu se aprobă o nouă invitaţie depusă de un solicitant, indiferent de scopul acesteia, dacă una dintre persoanele invitate anterior de acesta nu a părăsit teritoriul ţării în termenul de valabilitate al vizei.
Vizele se acordă cu un drept de şedere de până la 90 de zile, în funcţie de perioada pentru care străinul este invitat.

EXCEPŢII DE LA PROCEDURA INVITAŢIEI

Centrul Naţional de Vize poate aproba acordarea vizelor, cu avizul prealabil al Oficiului Român pentru Imigrări, fără îndeplinirea condiţiilor procedurii pe bază de invitaţie, pentru următoarele categorii de străini:
a) străinul minor al cărui părinte este beneficiar al statutului de refugiat sau are protecţie subsidiară ori se află în posesia unui permis de şedere în România, cu condiţia ca acesta să fie valabil cel puţin 90 de zile de la data acordării vizei de intrare;
b) soţul/soţia şi părinţii străinului beneficiar al statutului de refugiat sau care are protecţie subsidiară ori care se află în posesia unui permis de şedere în
România, cu condiţia ca acesta să fie valabil cel puţin 90 de zile de la data acordării vizei de intrare;
c) străinul major al cărui părinte este cetăţean român;
d) străinul, părinte al unui cetăţean român.
Centrul Naţional de Vize poate aproba acordarea vizei, fără avizul Oficiului Român pentru Imigrări şi fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta secţiune, pentru următoarele categorii de străini:
a) străinii căsătoriţi cu cetăţeni români;
b) străinii copii minori ai cetăţenilor români;
c) străinii posesori ai unui permis de şedere valabil în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în statele părţi la Acordul Schengen, fără ca valabilitatea vizei să depăşească valabilitatea permisului de şedere;
d) străinii posesori ai unui permis de şedere valabil în state pentru ai căror cetăţeni nu există obligativitatea vizei de intrare în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în statele părţi la Acordul Schengen;
e) străinii care au aplicate în documentul de trecere a frontierei de stat vize ale statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European, ale statelor părţi la Acordul Schengen sau ale statelor pentru ai căror cetăţeni nu există obligativitatea vizei de intrare în aceste state. Viza română nu poate depăşi valabilitatea acestei vize;
f) străinii care urmează să vină în România în scop de afaceri, la solicitarea autorităţilor administrative, precum şi a societăţilor comerciale, care sunt înscrise pe listele contribuabililor la bugetul de stat, stabilite de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi care îşi asumă, printr-o scrisoare de garanţie adresată în original Centrului Naţional de Vize, obligaţia suportării cheltuielilor privind asistenţa materială, medicală şi a celor de îndepărtare;
g) străinii care urmează să vină în România în scop de vizită, la solicitarea misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare străine acreditate în România;
h) străinii pentru care s-a solicitat acordarea vizei, în scris, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare, din partea autorităţilor publice centrale ori a camerelor de comerţ străine;
i) persoanele pentru care s-a solicitat acordarea vizei la Centrul Naţional de Vize din partea următoarelor instituţii din România: Administraţia Prezidenţială, Parlament, Guvern şi alte autorităţi publice centrale şi locale, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, precum şi cele teritoriale şi a prefecturilor, care îşi asuma obligaţia suportării cheltuielilor privind asistenţa materială, medicală şi a celor de îndepărtare, printr-o scrisoare de garanţie transmisă în original;
j) şoferii de TIR;
k) personalităţile din diaspora românească şi descendenţii acestora.
l) părinţii elevilor sau studenţilor străini, acceptaţi la studii în România, care sosesc în vederea primei instalări a acestora, sub rezerva prezentării unui document apostilat sau, după caz, supralegalizat, eliberat de autorităţile din statul de origine care să ateste legătura de rudenie.

5. VIZA DE LUNGĂ ŞEDERE

Viza de lungă şedere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri:
– desfăşurarea de activităţi economice (simbol D/AE) – se acordă străinilor care urmează să desfăşoare activităţi economice în mod independent sau în cadrul unor asociaţii familiale, în condiţiile legii privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice;
Documente necesare: – dovada îndeplinirii condiţiilor referitoare la atestarea pregătirii profesionale, prevăzute de legea privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice de către persoane fizice; – asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei; – certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.
– desfăşurarea de activităţi profesionale (simbol D/AP) – se acordă străinilor care urmează să desfăşoare aceste activităţi în conformitate cu legile speciale care reglementează condiţiile de exercitare a profesiilor respective;
Viza se acordă dacă străinii:

a) fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a profesiilor respective;
b) fac dovada faptului că în ţara de origine practică o profesie similară cu cea pe care intenţionează să o desfăşoare în România;
c) prezintă dovada asigurării medicale pe perioada valabilităţii vizei;
d) prezintă certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.
– desfăşurarea de activităţi comerciale (simbolul D/AC) – străinilor care sunt sau urmează să devină acţionari sau asociaţi cu atribuţii de conducere şi administrare a unor societăţi comerciale din România;
Acest tip de viză se acordă, pe baza avizului Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine, străinilor care sunt acţionari ori asociaţi, cu atribuţii de conducere sau de administrare, ai unor societăţi comerciale, persoane juridice române, care urmează să realizeze o investiţie, în condiţiile prezentului articol.
Avizul Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine se acordă dacă străinii prevăzuţi mai sus îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) prezintă un plan de afaceri care va cuprinde date referitoare la: identificarea firmei, obiectul de activitate al acesteia, obiectul şi valoarea investiţiei, numărul estimat de locuri noi de muncă şi etapele de creare a acestora, etapele derulării procesului de investiţie şi sumele aferente acestora, locaţia investiţiei, durata investiţiei şi amortizării acesteia, proiecţia activităţii financiare pe o perioadă de minimum 3 ani;
b) fac dovada, printr-un singur extras de cont eliberat de o bancă din România pe numele persoanei fizice cetăţean străin, solicitant al avizului, că dispun de fondurile necesare desfăşurării activităţii, în valoare de cel puţin 100.000 euro, pentru străinii asociaţi într-o societate cu răspundere limitată şi cel puţin 150.000 euro, pentru străinii acţionari într-o societate pe acţiuni;
c) vor realiza, în maximum 12 luni de la data obţinerii permisului de şedere, o investiţie potrivit planului de afaceri prevăzut la lit. a), aducând un aport de capital sau tehnologie în valoare de minimum 100.000 euro pentru o societate cu răspundere limitată şi de cel puţin 150.000 euro pentru o societate pe acţiuni;
d) prin activitatea pe care o presupune investiţia propusă, aceasta va crea, în maximum 12 luni de la data obţinerii permisului de şedere, cel puţin 10 noi locuri de muncă pentru o societate cu răspundere limitată şi cel puţin 15 noi locuri de muncă pentru o societate pe acţiuni.
În cazul societăţilor cu 2 sau mai mulţi asociaţi ori acţionari, care solicită acordarea avizului, condiţiile de mai sus vor trebui analizate pentru fiecare solicitant în mod separat, valoarea investiţiei ce urmează a fi realizată şi numărul locurilor de muncă ce urmează a fi create majorându-se în mod corespunzător, în funcţie de numărul solicitanţilor de aviz. Străinii care au mai obţinut anterior un aviz din partea Agenţiei Române pentru Investiţii Străine sau a Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine pot solicita eliberarea unui alt aviz, în următoarele situaţii:
a) dovedesc imposibilitatea obiectivă de realizare a planului de afaceri anterior;
b) dovedesc că au realizat planul de afaceri anterior. Solicitarea de viză va fi însoţită de următoarele documente:
a) avizul Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine;
b) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică;
c) asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;
d) dovada asigurării condiţiilor de cazare.
Cererea însoţită de documentele necesare se depune la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României şi se transmite, prin intermediul Departamentului consular din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Oficiului Român pentru Imigrări, pentru avizare conform competenţelor. Avizul Centrului Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine este valabil 6 luni de la data emiterii şi are drept scop constatarea îndeplinirii condiţiilor tehnice, de utilitate şi fezabilitate economică a investiţiei ce urmează a fi implementată de către cetăţeanul străin.
– angajare în muncă (simbolul D/AM) – se acordă străinilor care urmează să intre în România în vederea încadrării în muncă. Viza acordată în acest scop se va elibera şi sportivilor care urmează să evolueze în cadrul unor cluburi sau echipe din România, în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenţii civile în condiţiile legii;
Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă străinilor pe baza autorizaţiei de muncă eliberate de Oficiul Român pentru Imigrări în condiţiile legii, cu excepţia autorizaţiei de muncă pentru lucrători detaşaţi.
Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
a) copia autorizaţiei de muncă eliberate de Oficiul Român pentru Imigrări sau, după caz, documente prin care să se facă dovada că solicitantul prestrează muncă la persoane fizice sau juridice din România fără autorizaţie de muncă;
b) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului minim brut garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu sau de reşedinţă;
d) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.
Viza de lungă şedere pentru angajare în muncă se acordă şi următoarelor categorii de străini care pot fi încadraţi în muncă sau pot presta muncă la persoane fizice sau juridice din România fără autorizaţie de muncă:
a) străinilor al căror acces fără autorizaţie de muncă pe piaţa muncii din România este stabilit în textul acordurilor, convenţiilor sau înţelegerilor la care România este parte;
b) străinilor care desfăşoară activităţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activităţi specifice cu caracter temporar în instituţii de profil acreditate din România, în baza unor acorduri bilaterale sau în baza ordinului ministrului de resort;
c) străinilor care urmează să desfăşoare pe teritoriul României activităţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autorităţi administrative autonome;
d) străinilor care sunt numiţi şefi de filială, reprezentanţă sau de sucursală ai unei companii de pe teritoriul României care are sediul în străinătate, iar la data solicitării nu sunt asociaţi, acţionari sau administratori la o persoană juridică română. Străinii pot presta muncă la persoane fizice sau juridice din România fără autorizaţie de muncă în condiţiile în care obţin şi avizul de la Oficiul Român pentru Imigrări.
Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în termen de 60 de zile de la data eliberării autorizaţiei de muncă. Viza se aprobă de Centrul Naţional de Vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei, fără a mai fi necesară obţinerea avizului.
– detaşare (simbol D/DT) – se acordă străinilor calificaţi, angajaţi ai unei persoane juridice străine, care pot să desfăşoare activităţi pe teritoriul României, în următoarele situaţii: sunt detaşaţi pe teritoriul României în numele întreprinderii şi sub coordonarea acesteia, în cadrul unui contract încheiat între întreprinderea care face detaşarea şi beneficiarul prestării de servicii care îşi desfăşoară activitatea în România, sunt detaşaţi la o unitate situată pe teritoriul României sau la o întreprindere care aparţine unui grup de întreprinderi situate pe teritoriul României;
Viza de lungă şedere pentru detaşare se acordă străinilor pe baza autorizaţiei de muncă pentru lucrători detaşaţi, eliberată de Oficiul Român pentru Imigrări, în condiţiile legii.
Viza de lungă şedere pentru detaşare se acordă şi străinilor angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană, detaşaţi în România, posesori ai unui permis de şedere din acel stat, care pot fi încadraţi în muncă sau pot presta muncă la persoane fizice sau juridice din România fără autorizaţie de muncă.
Pentru străinii prevăzuţi mai sus este necesară şi obţinerea avizului Oficiului Român pentru Imigrări.
Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
a) copia autorizaţiei de muncă eliberate de Oficiul Român pentru Imigrări în termen de 60 de zile de la data eliberării autorizaţiei de muncă.
b) dovada mijloacelor de întreţinere la nivelul salariului minim brut garantat în plată pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
c) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din statul de domiciliu sau de reşedinţă;
d) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei.Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în termen de 60 de zile de la data eliberării autorizaţiei de muncă.
Străinul poate solicita viza de lungă şedere pentru angajare în muncă în termen de 60 de zile de la data eliberării autorizaţiei de muncă. Viza se aprobă de Centrul Naţional de Vize, în termen de 10 zile de la data depunerii cererii de eliberare a vizei, fără a mai fi necesară obţinerea avizului Oficiului Român pentru Imigrări.
– studii (simbol D/SD) – se acordă străinilor care urmează să intre în România pentru a urma cursuri în învăţământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obţinerea unor titluri ştiinţifice în cadrul instituţiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii;
Viza de lungă şedere pentru studii poate fi acordată, la cerere, străinilor care solicită intrarea pe teritoriul României în calitate de student sau care participă la un program de schimb de elevi.
Calitatea de student o au străinii acceptaţi la studii de către o instituţie de învăţământ de stat sau particulară, acreditată ori autorizată provizoriu potrivit legii, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat.
Documente necesare:
a) în cazul studenţilor:
(i) dovada de acceptare la studii eliberată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, din care să rezulte că va urma o formă de învăţământ de zi;
(ii) dovada achitării taxei de studii pentru cel puţin un an de studii;
(iii) dovada mijloacelor de întreţinere, în cuantum de cel puţin salariul minim net pe ţară lunar, pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
(iv) certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică;
(v) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei;
(vi) încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea în scop de studii pe teritoriul României, dacă străinul este minor;
b) în cazul străinilor care participă la un program de schimb de elevi:
(i) dovada de acceptare la studii eliberată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, din care să rezulte că va urma o formă de învăţământ de zi;
(ii) dovada de participare într-un program de schimb de elevi, realizat de o organizaţie constituită în condiţiile legii şi recunoscută pentru acest scop;
(iii) dovada din partea organizaţiei care realizează schimbul de elevi, din care să rezulte că aceasta va asigura mijloacele de întreţinere şi eventualele costuri privind îndepărtarea;
(iv) asigurarea medicală pe perioada valabilităţii vizei;
(v) dovada privind asigurarea cazării la o familie selectată de către organizaţia care realizează schimbul de elevi şi care deţine un spaţiu de locuit considerat normal pentru o familie din România;
(vi) încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea în scop de studii pe teritoriul României, dacă străinul este minor. Străinii bursieri ai statului român nu sunt obligaţi să prezinte documentele prevăzute la lit. a) pct. (ii) şi (iii), iar cei de origine română nu sunt obligaţi să prezinte documentele prevăzute la lit. a) pct. (iii).
Străinii care participă la un program de schimb de elevi trebuie să aibă vârsta cuprinsă, de regulă, între 7 şi 19 ani.
Viza de lungă durată pentru studii se acordă şi străinilor acceptaţi la studii în baza documentelor internaţionale la care România este parte.
– reîntregirea familiei (simbol D/VF) – se acordă străinilor care urmează să intre în România în scopul redobândirii unităţii familiale;
Cererea de reîntregire a familiei:
Sponsorul posesor al unui permis de şedere temporară valabil un an, al unei Cărţi albastre a UE, al unui permis de şedere pe termen lung sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare poate solicita reîntregirea familiei pentru:
a) soţ/soţie;
b) copiii minori necăsătoriţi ai sponsorului şi ai soţului/soţiei, inclusiv cei adoptaţi;
c) copiii minori necăsătoriţi ai sponsorului, inclusiv cei adoptaţi, aflaţi în întreţinerea sa şi asupra cărora sponsorul exercită drepturile părinteşti. Dacă drepturile părinteşti sunt exercitate în comun, este necesar şi consimţământul celuilalt titular al drepturilor părinteşti cu privire la reîntregirea familiei solicitată de sponsor;
d) copiii minori necăsătoriţi ai soţului/soţiei, inclusiv cei adoptaţi aflaţi în întreţinerea sa şi asupra cărora soţul/soţia exercită drepturile părinteşti. Dacă drepturile părinteşti sunt exercitate în comun, este necesar şi consimţământul celuilalt titular al drepturilor părinteşti cu privire la reîntregirea familiei solicitată de sponsor.
Oficiul Român pentru Imigrări poate aproba, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, reîntregirea familiei şi pentru următoarele categorii:
a) rudele de gradul I în linie ascendentă ale sponsorului sau ale soţului/soţiei, în cazul în care nu se pot întreţine singure şi nu se bucură de un sprijin familial adecvat în ţara de origine;
b) copiii adulţi necăsătoriţi ai sponsorului sau ai soţului/soţiei, în cazul în care aceştia nu se pot întreţine singuri din motive medicale.
Minorii neînsoţiţi, beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare, pot solicita reîntregirea familiei pentru:
a) rudele de gradul I în linie ascendentă sau tutorele legal; ori
b) atunci când aceştia nu există sau nu pot fi identificaţi, orice altă rudă a acestuia. Sponsorii, titulari ai unui drept de şedere pentru desfăşurarea unei activităţi de cercetare ştiinţifică şi străinii posesori ai Cărţii albastre a UE pot solicita reîntregirea familiei chiar dacă valabilitatea permisului de şedere este mai mică de un an.
* Termenul de sponsor este atribuit străinului posesor al unui permis de şedere sau al unei Cărţi albastre a Uniunii Europene eliberate de Oficiul Român pentru Imigrări, care solicită reîntregirea familiei sau ai cărui membri de familie solicită reîntregirea familiei cu acesta.
Cererea-tip se depune la formaţiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări pe a cărei rază solicitantul locuieşte în mod legal şi va fi însoţită de următoarele documente (art. 46 alin. 7):
a) certificatul de căsătorie sau, după caz, dovada legăturii de rudenie;
b) declaraţia solicitantului, în formă autentică, din care să reiasă că membrii de familie vor locui împreună cu acesta;
c) copia documentului care atestă dreptul de şedere pe teritoriul României;
d) dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit pentru o locuinţă considerată normală pentru o familie similară în România;
e) dovada mijloacelor de întreţinere;
f) dovada asigurării în sistemul de asigurări sociale de sănătate a solicitantului;
g) declaraţia scrisă a persoanei care deţine împreună cu sponsorul custodia comună a copilului minor pentru care se solicită reîntregirea familiei, din care să rezulte consimţământul ca acesta să locuiască împreună cu sponsorul pe teritoriul României;
h) copia documentului de călătorie al membrului de familie pentru care se solicită reîntregirea familiei.
În cazul în care există dubii cu privire la încheierea căsătoriei ori legătura de rudenie, Oficiul Român pentru Imigrări poate solicita şi alte dovezi pentru stabilirea acestora.
Cererea se aprobă în cazul îndeplinirii următoarelor condiţii (art. 46 alin. 9):
a) să nu existe o stare de bigamie sau de poligamie;
b) solicitantul să deţină un spaţiu de locuit considerat normal pentru o familie similară din România;
c) solicitantul să posede mijloace de întreţinere, pe lângă cele necesare pentru propria întreţinere potrivit legii, în cuantum corespunzător salariului minim net pe economie pentru fiecare membru de familie.
d) persoana pentru care se solicită reîntregirea familiei posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, acceptat de statul român, nu este inclusă în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura interzicerii intrării în România sau care au fost declaraţi indezirabili şi nu prezintă un pericol pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea, sănătatea ori morala publică.
Pentru beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare, care solicită reîntregirea familiei, nu este obligatorie prezentarea documentelor prevăzute la alin. (7) lit. d)-f) şi nici îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (9) lit. b) şi c).
Cererea va fi soluţionată în termen de maximum 3 luni de la data depunerii.
Aprobarea cererii se comunică în scris solicitantului, în vederea transmiterii acesteia membrilor de familie interesaţi, care o prezintă la misiunea diplomatică sau la oficiul consular în termen de 60 de zile de la data emiterii, odată cu cererea de acordare a vizei de lungă şedere pentru reîntregirea familiei.
În cazul respingerii cererii, motivele vor fi comunicate străinului în scris.
Solicitarea şi eliberarea vizei pentru reîntregirea familiei:
Viza se eliberează de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din ţara în care membrii de familie îşi au reşedinţa sau domiciliul.
Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
a) comunicarea Oficiului Român pentru Imigrări;
b) dovada asigurării medicale pe perioada valabilităţii vizei;
c) certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţă a străinului.
Pot solicita viză pentru reîntregirea familiei şi următoarele categorii de persoane:
a) străinii căsătoriţi cu cetăţeni români;
b) străinii necăsătoriţi care convieţuiesc cu cetăţeni români necăsătoriţi, dacă au cel puţin un copil împreună, denumiţi în continuare parteneri;
c) copiii cetăţeanului român, ai soţului/soţiei sau ai partenerului, inclusiv cei adoptaţi, care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care se află în întreţinerea cetăţeanului român, a soţului/soţiei sau a partenerului;
d) rudele de gradul I în linie ascendentă ale cetăţeanului român sau ale soţului/soţiei acestuia.
e) străinul părinte al cetăţeanului român minor, dacă face dovada faptului că minorul se află în întreţinerea sa sau că există obligaţia plăţii pensiei de întreţinere, obligaţie pe care străinul şi-o îndeplineşte cu regularitate;
f) străinii, membrii de familie ai cetăţenilor români, care fac dovada că sunt înregistraţi cu drept de rezidenţă în alt stat membru în această calitate.
Solicitarea de viză depusă de persoanele prevăzute la lit. a)-e) va fi însoţită de certificatul de căsătorie eliberat de autorităţile române sau transcris în condiţiile legii ori, după caz, de dovada existenţei legăturii de rudenie sau a calităţii de partener.
Solicitarea de viză depusă de persoanele prevăzute la lit. f) va fi însoţită de documente care să ateste că sunt înregistraţi cu drept de rezidenţă în alt stat membru, în calitate de membru de familie al cetăţeanului român.
Adopţia trebuie să fie dispusă printr-o decizie a unei autorităţi române competente, în condiţiile legii, sau printr-o decizie a unei autorităţi a altui stat, care produce efecte juridice pe teritoriul României.
Acordarea vizei de lungă şedere pentru reîntregirea familiei poate fi refuzată atunci când solicitarea se întemeiază pe o căsătorie de convenienţă constatată anterior, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, sau când se constată existenţa unei stări de bigamie sau poligamie.
– activităţi religioase (simbol D/AR) – se acordă străinilor care urmează să intre în România pentru a desfăşura activităţi în domeniul cultelor recunoscute, la cererea acestora;
Viza de lungă şedere pentru activităţi religioase se acordă străinilor, la cerere, de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din ţara în care aceştia îşi au reşedinţa sau domiciliul, în următoarele condiţii:
a) existenţa avizului Secretariatului de Stat pentru Culte. Avizul se acordă străinilor care desfăşoară activităţi similare în ţara de origine sau de reşedinţă;
b) dovada calităţii de reprezentant al unei organizaţii religioase legal înfiinţate în România;
c) dovada spaţiului de locuit şi a mijloacelor de întreţinere, la nivelul a 3 salarii medii pe economia naţională;
d) dovada asigurării medicale şi că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică;
e) prezentarea certificatului de cazier judiciar sau a altui document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine a străinului.
– activităţi de cercetare ştiinţifică (simbol D/CS) – se acordă străinilor care urmează să intre în România pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică;
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi de cercetare ştiinţifică se acordă străinilor în baza avizului Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi al Oficiului Român pentru Imigrări.
Avizul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică se eliberează la solicitarea unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) unităţile de cercetare-dezvoltare să fie atestate în condiţiile legii;
b) să existe un acord de primire între unităţile prevăzute la lit. a) şi cercetătorul care a fost acceptat să desfăşoare activităţi în cadrul unui proiect de cercetare ştiinţifică.
Forma şi condiţiile în care se încheie acordul de primire vor fi stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului.
Solicitarea de viză trebuie să fie însoţită de următoarele documente:
a) acordul de primire avizat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică;
b) certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de domiciliu sau de reşedinţă;
c) asigurarea medicală valabilă pe perioada valabilităţii vizei.
– viza diplomatică şi viza de serviciu (simbol DS);
Viza diplomatică şi viza de serviciu permit intrarea în România, pentru o şedere, de regulă, de lungă durată, străinilor titulari ai unui paşaport diplomatic, respectiv de serviciu, care urmează să îndeplinească o funcţie oficială ca membri ai unei reprezentanţe diplomatice sau ai unui oficiu consular al statului de apartenenţă în România.
Aceste tipuri de vize se eliberează titularilor de paşapoarte diplomatice, respectiv de serviciu sau asimilate acestora, la solicitarea Ministerului Afacerilor Externe al statului trimiţător sau a unei reprezentanţe diplomatice ori consulare a acestuia, precum şi membrilor de familie, împreună cu care titularul locuieşte, şi sunt valabile pe perioada misiunii sau în conformitate cu înţelegerile bilaterale la care România este parte.
– alte scopuri (simbol D/AS).
Viza de lungă şedere pentru alte scopuri se acordă, la cerere, de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din ţara în care aceştia îşi au reşedinţa sau domiciliul, următoarelor categorii de străini:
* Celor desemnaţi ca administratori ai unei societăţi comerciale, dacă fac dovada că îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:
(i) au calitatea de administrator;
(ii) la data solicitării nu sunt asociaţi sau acţionari la societatea comercială în cauză sau la altă persoană juridică română şi nu au avut aceste calităţi în ultimii 2 ani;
(iii) la societatea comercială în cauză nu mai există un alt străin care a obţinut un drept de şedere în acest scop;
(iv) societatea comercială în cauză a realizat un aport de capital sau transfer de tehnologie de cel puţin 50.000 euro;
* Celor care solicită intrarea pe teritoriul României în scopul formării profesionale neremunerate în cadrul unui furnizor de pregătire profesională acreditat ori în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat autorizate în condiţiile legii să desfăşoare astfel de activităţi, dacă fac dovada că îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(i) au încheiat un contract de formare pentru participarea neremunerată la o formă de pregătire în cadrul unui furnizor de pregătire profesională acreditat ori în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat autorizate în condiţiile legii să desfăşoare astfel de activităţi;
(ii) dispun de mijloace de întreţinere în cuantum de cel puţin salariul mediu brut pe economie lunar pentru întreaga perioadă înscrisă în viză;
(iii) au încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea pe teritoriul României în acest scop, dacă străinul este minor.
* Celor care desfăşoară activităţi în cadrul unor programe de voluntariat, dacă fac dovada că îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:
(i) au încheiat un contract de voluntariat cu o persoană juridică de drept public sau de drept privat fără scop lucrativ, denumită în continuare organizaţie-gazdă, în cuprinsul căruia se face menţiune cu privire la activitatea pe care urmează să o desfăşoare, condiţiile în care sunt supravegheaţi în îndeplinirea sarcinilor, precum şi la orele de lucru;
(ii) organizaţia-gazdă asigură cazarea, mijloacele de întreţinere şi asigurarea medicală pentru întreaga perioadă de valabilitate a vizei, precum şi eventualele costuri privind îndepărtarea;
(iii) au vârsta de peste 14 ani inclusiv;
(iv) au încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui cu privire la şederea pe teritoriul României în acest scop, dacă străinul este minor;
* Celor care urmează tratament medical de lungă durată, în cadrul instituţiilor medicale publice sau private, dacă prezintă scrisoare de acceptare din partea instituţiilor respective, în care să fie precizate diagnosticul şi durata tratamentului. Această viză poate fi acordată şi pentru un eventual însoţitor, care asistă străinul aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur, dacă acest lucru este menţionat expres în scrisoarea de acceptare;
* Celor care desfăşoară alte activităţi ce nu contravin legilor române, dacă îşi justifică prezenţa pe teritoriul României.
Viza de lungă şedere pentru alte scopuri se acordă dacă străinii:
a) prezintă dovada asigurării medicale pe perioada de valabilitate a vizei;
b) prezintă dovada asigurării condiţiilor de cazare;
c) prezintă certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică, eliberat de autorităţile din ţara de origine.
Viza de lungă şedere permite străinilor intraţi pe teritoriul României să solicite prelungirea dreptului de şedere temporară şi să obţină un permis de şedere.
Notă: Pentru mai multe informaţii legate de viza de şedere pe teritoriul României, a se vedea OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.

Restrictii legale privind platile in numerar efectuate catre persoane fizice.Noi cazuri.

In ce priveste platile in numerar facute catre persoane fizice, se va stabili daca in prezent se pot achita dividende catre persoane fizice intr-o singura zi in suma de 10.000 lei. La aceasta data sunt inca in vigoare prevederile OG 15/1996, care permit efectuarea de plati in numerar catre persoane fizice fara avea o limita superioara, informeaza fiscalitatea.ro. Atentie insa ca pentru plati mai mari de 15.000 euro/tranzactie/zi, societatea va trebui sa raporteze tranzactia la Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea spalarii banilor, conform Legii 656/2000.

Nu au intrat inca in vigoare, fiind in stadiu de proiect acele prevederi care vor plafona si platile in numerar catre persoane fizice. Prevederile actuale in vigoare: Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din OG 15/1996 privind intarirea disciplinei financiar-valutare, pentru intarirea disciplinei financiare si evitarea evaziunii fiscale, operatiunile de incasari si plati intre persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plata fara numerar.

Prin exceptie de la aceste prevederi, conform alin. (2) al aceluiasi articol, persoanele juridice pot efectua plati in numerar in urmatoarele cazuri: plata salariilor si a altor drepturi de personal; alte operatiuni de plati ale persoanelor juridice cu persoane fizice; plati catre persoane juridice in limita unui plafon zilnic maxim de 10.000 lei, platile catre o singura persoana juridica fiind admise in limita unui plafon zilnic in suma de 5.000 lei. Sunt interzise platile fragmentate in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile a caror valoare este mai mare de 5.000 lei.

66093/3/2011 (648/2013 ) DOSAR IREVOCABIL IMPOTRIVA VOLKSBANK

Ora estimata: 09:00
Complet: S6 Completul 2A
Tip solutie: Nefondat
Solutia pe scurt: Respinge apelul ca nefondat. Respinge cererea de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată. Cu recurs. Pronunţată în şedinţă publică.
Document: Hotarâre  313/2013  01.10.2013

 

 

 

SI RECURSUL

 

http://www.scj.ro/dosare.asp?view=detalii&id=300000000443101&pg=1&cauta=

 

 

Dorim infiintarea Avocatului contribuabilului dupa modelul american Taxpayer Advocate

Cum este in America?

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Biroul avocatului contribuabilului, de asemenea, numit avocatul Serviciul de contribuabil, este un birou independent în cadrul Internal Revenue Service , Guvernul Statelor Unite ale Americii ‘s de colectare a impozitelor agenției. Acesta se află sub supravegherea și conducerea avocatului contribuabilului , care este numit de către și rapoarte direct comisarului de Internal Revenue . Biroul a fost creat sub contribuabil Bill of Rights 2 , un act al Congresului Statelor Unite care a devenit lege la 30 iulie 1996. Biroul înlocuit Oficiul anterior al Ombudsmanului în Internal Revenue Service.

Contribuabilul Avocatul Serviciul (TAS) este format din aproximativ 2.000 de angajati. Aproximativ 1.400 dintre acestea sunt avocați de caz, care asistă contribuabilii personal în rezolvarea problemelor lor cu Internal Revenue Service. Pentru a beneficia de această asistență personală, contribuabilii trebuie să se confruntă cu prejudicii economice sau costuri semnificative (inclusiv taxele de reprezentare profesională), au înregistrat o întârziere de mai mult de 30 de zile pentru a rezolva problema lor fiscale, sau nu au primit un răspuns sau rezoluție problema de la data la care a fost promis de către IRS

Cum se poate infiinta in Romania?

In Sua institutia este creata de guvern si este o institutie publica asemeni Avocatului Poporului

In Romania este aproape imposibil sa avem o initiativa din partea Guvernului pe aceste aspecte.

Ce se poate face in Romania?

Se pune intrebarea : de ce ne trebuie institutia Avocatului Contribuabilului daca avem Avocatul Poporului?

Ce face Avocatul Poporului?

Instituţia Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate publică şi are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice.

Principalele atribuţii ale Avocatului Poporului:

1. activitatea de soluţionare a petiţiilor;

2. activitatea privind contenciosul constituţional:

  1. formulează puncte de vedere, la cererea Curţii Constituţionale;

b. poate sesiza Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea legilor, înainte de promulgarea acestora;

  1. poate sesiza direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a legilor şi ordonanţelor;

3. activitatea privind contenciosul administrativ: poate sesiza instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii contenciosului administrativ;

4. promovarea recursului în interesul legii în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la problemele de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile;

5. prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora; rapoartele pot conţine recomandări privind modificarea legislaţiei sau măsuri de altă natură pentru ocrotirea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;

6. prezintă rapoarte preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului sau, după caz, primului – ministru, în cazurile în care constată, cu prilejul cercetărilor întreprinse, lacune în legislaţie sau cazuri grave de corupţie ori de nerespectare a legilor ţării;

7. Avocatul Poporului poate fi consultat de iniţiatorii proiectelor de legi şi ordonanţe, care, prin conţinutul reglementărilor, privesc drepturile şi libertăţile cetăţenilor, prevăzute de Constituţia României, de pactele şi celelalte tratate internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

SE POATE OBSERVA CA AVOCATULUI POPORULUI NU REZOLVA ASTFEL DE PROBLEME

Ce face efectiv AVOCATUL CONTRIBUABILULUI?

Apara toate drepturile contribuabilului

DREPTURI CONTRIBUABIL PERSOANA FIZICA

1. Dreptul de a fi instiintat despre actiunea de inspectie fiscala

Avizul de inspectie fiscala

Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale veti fi instiintat despre aceasta actiune printr-un aviz de inspectie fiscala, care va fi transmis, in scris, de organul fiscal, astfel:
– cu 30 de zile inainte de inceperea actiunii de inspectie fiscala, pentru marii contribuabili;
– cu 15 zile inainte de inceperea actiunii de inspectie fiscala, pentru ceilalti contribuabili.

Prin avizul de inspectie fiscala veti fi instiintat cu privire la:
a) organul de inspectie fiscala care va efectua inspectia fiscala;
b) temeiul juridic al inspectiei fiscale;
c) data de incepere a inspectiei fiscale;
d) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;
e) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale.

In cazul in care inspectia fiscala are un caracter inopinat, se desfasoara in vederea solutionarii unor cereri facute de contribuabil sau in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii, transmiterea avizului de inspectie fiscala nu este obligatorie.

2. Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele si contributiile sociale aflate in cadrul termenului de prescriptie

Organul de inspectie fiscala poate verifica situatia dumneavoastra in cadrul termenului de prescriptie. Termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale este de 5 ani, cu exceptia cazului cand legea dispune altfel.

3. Dreptul de a solicita modificarea datei de incepere a inspectiei fiscale

Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.  In acest caz vi se va comunica data la care a fost reprogramata inspectia fiscala.

4. Dreptul de a fi verificat o singura data pentru fiecare impozit, taxa sau contributie sociala si pentru fiecare perioada supusa verificarii/impozitarii

Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa sau contributie sociala si pentru fiecare perioada supusa verificarii/impozitarii.

Totusi, in cazul in care, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare, necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii verificarilor, sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade.

Datele suplimentare pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a unei anumite perioade pot rezulta din situatii cum sunt:
– efectuarea unui control incrucisat asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care faceti parte
– obtinerea pe parcursul actiunilor de inspectie fiscala efectuate la alti contribuabili a unor documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea pe care o desfasurati, intr-o perioada care a fost deja supusa inspectiei fiscale;
– solicitari ale organelor de urmarire penala ori ale altor organe sau institutii indreptatite potrivit legii;
– informatii obtinute in orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele inspectiei fiscale anterioare.

5. Dreptul de a solicita legitimarea organelor de inspectie fiscala

La inceperea inspectiei fiscale, organul de inspectie fiscala este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie fiscala si ordinul de serviciu semnat de conducatorul activitatii de inspectie fiscala. inceperea inspectiei fiscale trebuie consemnata in Registrul unic de control.

6. Dreptul ca activitatea dumneavoastra sa fie cat mai putin afectata pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale

Organele de inspectie fiscala au obligatia sa exercite activitatea de inspectie fiscala in asa fel incat sa afecteze cat mai putin desfasurarea activitatilor curente si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.

7. Dreptul de a fi informat
Pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale veti fi informat asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.

8. Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informatii

Organul de inspectie fiscala va solicita informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale intai de la contribuabil sau de la alta persoana imputernicita de acesta.

Daca pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de catre contribuabila, organul de inspectie fiscala poate solicita informatii si altor persoane. Informatiile furnizate de aceste persoane vor fi luate in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.

9. Dreptul de a refuza furnizarea de informatii

Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri.

Preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatilor.
Persoanele sus-mentionate, cu exceptia preotilor, pot totusi furniza informatii, dar numai cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.

10. Dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate

Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale aveti dreptul sa beneficiati de asistenta de specialitate sau juridica.

11. Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal
Aveti dreptul sa fiti protejat pe linia secretului fiscal.

Informatiile pe care le furnizati  organelor de inspectie fiscala, precum si cele pe care acestea le obtin pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale sunt protejate pe linia secretului fiscal.

In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori din documente prezentate de catre contribuabil sau orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

In acest sens, functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

12. Dreptul de a primi dovada scrisa in cazul retinerii unor documente de catre organele de inspectie fiscala

In cazul in care, in timpul desfasurarii inspectiei fiscale, vi se retin, in scopul protejarii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre dumneavoastra, organul de inspectie fiscala trebuie sa intocmeasca un act in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal.

Daca au fost retinute inscrisuri si alte documente, in original, acestea va vor fi inapoiate, organul de inspectie fiscala retinand numai copii ale inscrisurilor relevante din punct de vedere fiscal.

13. Dreptul de a cunoaste rezultatele inspectiei fiscale

La incheierea inspectiei fiscale organul fiscal va purta o discutie finala cu contribuabilul asupra constatarilor si consecintelor lor fiscale.

Data, ora, locul si problematica discutiei va vor fi comunicate in timp util.

Aveti dreptul sa prezentati in scris punctul dumneavoastra de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.
De asemenea, dupa incheierea inspectiei fiscale, in cazul in care nu se modifica baza de impunere aferenta impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si altor sume datorate bugetului general consolidat, supuse inspectiei fiscale, acest fapt va va fi comunicat in scris.

Daca in urma inspectiei fiscale se modifica baza de impunere a obligatiilor bugetare supuse inspectiei fiscale, vi se va comunica Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.

14. Dreptul de a contesta decizia de impunere emisa in urma inspectiei fiscale

In cazul in care va simtiti lezat de rezultatul inspectiei fiscale, aveti dreptul sa contestati decizia de impunere emisa cu aceasta ocazie de organul de inspectie fiscala.
Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:
– datele dumneavoastra de identificare;
– obiectul contestatiei;
– motivele de fapt si de drept;
– dovezile pe care se intemeiaza;
– semnatura dumneavoastra sau a persoanei imputernicite, precum si stampila, in cazul persoanelor juridice.

Contestatia se depune in scris, in termen de 30 de zile de la data comunicarii rezultatelor inspectiei fiscale, la organul fiscal al carui act este atacat.

Contestatiile formulate de dumneavoastra impotriva deciziilor de impunere si actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere se solutioneaza dupa cum urmeaza:
a) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale ale finantelor publice la care sunteti inregistrat ca platitor de impozite si taxe;
b) contestatiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5 miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite in cadrul respectivelor directii generale de administrare a marilor contribuabili;
c) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum si cele formulate impotriva actelor emise de organele centrale se solutioneaza de catre organele competente de solutionare constituite la nivel central.

In solutionarea contestatiei organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie.

Decizia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.

Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica in conditiile art. 43 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, precum si organului de inspectie fiscala emitent al actului administrativ atacat.

Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta.

De asemenea, este bine sa cunoasteti si urmatoarele prevederi:
• Termenul de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, daca legea nu dispune altfel.
• Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Acest termen curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune, sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
• La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior.
• La celelalte categorii de contribuabili, inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca:
a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declaratii fiscale;
c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.
• Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni. in cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

DREPTURI CONTRIBUABIL PERSOANA JURIDICA

Dreptul de a fi instiintat despre actiunea de inspectie fiscala prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala care va cuprinde: temeiul juridic si data de incepere a  inspectiei; obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale; posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale.

Avizul se comunica in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.

Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara insa in cazul controlului inopinat si al controlului incrucisat. (Controlul inopinat consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului. Controlul incrucisat consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat).

Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele, taxele si contributiile sociale aflate in cadrul termenului de prescriptie. Termenul de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale este de 5 ani si incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala. Insa, in cazul in care obligatia fiscala rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, termenul de prescriptie este de 10 ani si curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

Atentie insa ca aceste termene pot fi intrerupte la orice act incepator de executare care poate fi si o notificare, ceea ce inseamna ca prescriptia o ia de la inceput din momentul intreruperii. La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior. La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale.

Dreptul de a solicita modificarea datei de incepere a inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.

Dreptul de a fi verificat o singura data pentru fiecare impozit, taxa sau contributie sociala si pentru fiecare perioada supusa verificarii/impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.

Dreptul de a fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.

Dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informatii. Numai daca pe timpul desfasurarii inspectiei fiscale starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de catre contribuabilul asupra caruia se desfasoara inspectia, organul poate solicita informatii si altor persoane, care vor fi luate in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.

Dreptul de a refuza furnizarea de informatii. Sotul/sotia contribuabilului supus inspectiei si rudele pana la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri. De asemenea, preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor.

Dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate pe toata durata exercitarii inspectiei.

Dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal in privinta informatiilor furnizate organelor de inspectie. In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intra datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informatii obtinute din declaratii ori din documente prezentate de catre contribuabil sau orice alte informatii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

Dreptul de a primi dovada scrisa in cazul retinerii unor documente de catre organele de inspectie fiscala.

Dreptul de a cunoaste rezultatele inspectiei fiscale. La incheierea inspectiei fiscale organul fiscal trebuie sa poarte o discutie finala cu contribuabilul asupra constatarilor si consecintelor lor fiscale. Data, ora, locul si problematica discutiei va vor fi comunicate in timp util. Contribuabilul are dreptul sa-si prezinte in scris punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale. De asemenea, dupa incheierea inspectiei fiscale, in cazul in care nu se modifica baza de impunere aferenta impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si altor sume datorate bugetului general consolidat, supuse inspectiei fiscale, acest fapt va fi comunicat in scris.

Daca in urma inspectiei fiscale se modifica baza de impunere a obligatiilor bugetare supuse inspectiei fiscale, se va comunica Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala.

PROIECT INITIAT DE COLTUC MARIUS VICENTIU

„Avocatul contribuabilului”, o soluţie la abuzurile Fiscului

Instanţele de judecată din România au pe rolul lor zeci de mii de procese deschise de contribuabili la bugetul de stat nemulţumiţi de deciziile de impunere stabilite de Fisc la adresa lor. Deciziile Fiscului sunt executorii.

Avocatul contribuabilului
Avocatul contribuabilului

Potrivit portalului instanţelor de judecată, numai în Bucureşti există 3.500 de procese deschise la Curtea de Apel şi la cele şase judecătorii de sector. În fiecare judeţ există apoi sute, chiar mii de procese în care Fiscul are calitate procesuală

Câteva exemple de abuzuri

O firmă de confecţii în lohn primea de la beneficiar, respectiv de la o multinaţională, textilele necesare confecţiilor realizate. In cazul acestor operaţiuni, Fiscul verifică baza de cost, apoi aplică o cotă de impozitare a profiturilor de 10%. În cazul de faţă, inspectorii fiscali au decis să majoreze baza de cost cu preţul materialelor folosite, deşi aceste materiale erau livrate firmei de către multinaţională, deci prima nu avea nici un cuvânt de spus la achiziţie. Prin introducerea materialelor în baza de cost nivelul acesteia a crescut substanţial şi la fel şi impozitele de plată către stat. Cota de 10% nu s-a mai aplicat unei baze de un milion de lei, ci uneia de 10 milioane lei. „Majorarea bazei cu valoarea materialelor este abuzivă atât timp cât firma de lohn nu are funcţii, nu are riscuri în achiziţia materialelor, potrivit regulilor OECD”, spune consultantul fiscal care ne-a povestit cazul. Statul a încasat însă impozit mai mare din această măsură abuzivă, condamnată ulterior de către o instanţă de judecată.

Soluţia: Avocatul contribuabililor

Se pune întrebarea: cine apără contribuabilii de abuzurile unui Fisc dornic deseori să stoarcă pentru buget câţi mai mulţi bani, aproape cu orice mijloace?

IN SUA EXISTA

Organizat în cadrul IRS (Internal Revenues Service, Fiscul american) Serviciul Avocatul Contribuabilului (Taxpayer Advocate Service) funcţionează separat în interiorul IRS şi a fost înfiinţat în urma adoptării de către Congres în 1996 a unei Carte a drepturilor contribuabililor. Oficiul are 2.000 de angajaţi care asistă plătitorii americani de taxe în relaţia lor cu IRS. Serviciul acordă asistenţa sa contribuabililor americani care înregistrează pierderi economice majore din disputa lor cu IRS, care nu au reuşit să îşi rezolve problema în 30 de zile sau care nu au primit un răspuns scris de la IRS. Oficiul auditează anual activitatea IRS şi prezintă anual Congresului SUA un raport conţinând sugestii de ameliorare a activităţii IRS.

 

Drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii.Noi reguli Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2014

Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2014 se adresează tuturor profesioniștilor și reglementează drepturile consumatorilor, reprezentând transpunerea în cadrul normativ intern a mai multor directive europene.

Ordonanţa de urgenţă nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 427/2014.
Amintim faptul că profesionist este orice persoană fizică sau juridică, atât de drept privat, cât și de drept public, care își desfășoară activitatea în domenii comerciale, industriale, de producție, artizanale ori practică profesii libere și semnează contracte cu beneficiarii săi. Consumatorul este orice persoană fizică sau orice grup de persoane fizice asociate care achiziționează bunuri sau servicii de la profesioniști.
Foarte important: OUG nr. 34/2014 se aplică la orice tip de contract între profesioniști și consumatori, inclusiv la contractele semnate electronic.
Legiuitorul a precizat în mod expres că dacă există alte acte normative în vigoare aflate în contradicție cu prezentele prevederi din ordonanță, aceasta din urmă prevalează. Sunt excluse din obiectul ordonanței serviciile sociale, serviciile de sănătate, jocurile de noroc, serviciile financiare, schimbarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile și alte câteva servicii specializate.

Obligații preliminare pentru profesioniști

Înainte de a semna un contract, profesionistul trebuie să informeze consumatorul cel puțin cu privire la următoarele aspecte:
– principalele caracteristici ale produselor și serviciilor;
– identitatea profesionistului, inclusiv denumirea și adresa sa;
– prețul total al produselor cu toate taxele incluse și modalitățile de plată;
– mențiuni cu privire la garanțiile legale;
– durata de valabilitate a contractului;
– condițiile de încetare a contractului;
– eventuale proceduri de prelungire automată.
Notă: Sarcina probei cu privire la informarea consumatorului este în seama profesionistului.

Obligații de informare pentru contractele semnate la distanță (semnate electronic) și contractele semnate în afara spațiilor comerciale (în alte incinte decât cele de afaceri)

Profesionistul trebuie să informeze consumatorul asupra mai multor aspecte cu privire la bunurile și serviciile livrate/prestate, dintre care le amintim pe cele mai importante:
– caracteristicile principale ale produselor și serviciilor;
– identitatea profesionistului, adresa poștală;
– prețul total ce include toate taxele sau procedura de calcul a prețului, dacă acesta este compus din mai multe componente;
– costul de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanță în vederea încheierii contractului;
– modalitățile de plată;
– garanțiile legale.
Foarte important: Un contract semnat la distanță poate fi reziliat unilateral de consumator într-un termen de 14 zile. Dacă au fost achiziționate produse, acestea trebuie returnate într-un termen de 14 zile pentru a se considera închis contractul.
Dacă profesionistul nu a transmis consumatorului dreptul de retragere, în acest caz, perioada de retragere se prelungește cu până la 12 luni după primele 14 zile.
Dreptul de retragere al consumatorului trebuie să fie exprimat neechivoc de către acesta, cu informarea profesionistului. Acesta poate folosi fie un formular de retragere prevăzut chiar de Ordonanța de urgenţă nr. 34/2014, fie de a comunica într-o formă neechivocă stabilită de către consumator decizia de retragere din contract.
Sarcina probei privind exercitarea dreptului de retragere dintr-un contract revine consumatorului.
În cazul retragerii, profesionistul trebuie să ramburseze toate sumele pe care le-a primit în maximum 14 zile de la informarea de retragere a consumatorului.
Consumatorul este obligat să restituie produsele achiziționate într-un termen de maximum 14 zile de la data retragerii din contract.
Ordonanța prevede și câteva excepții, situații în care consumatorul nu se poate retrage dintr-un contract, dintre care amintim:
– în cadrul contractelor de prestări servicii, când acestea au fost efectuate cu acordul expres al consumatorului, iar acesta a fost informat că își pierde dreptul de retragere;
– pentru produse confecționate după specificațiile prezentate de consumator sau personalizate în mod clar;
– furnizarea de înregistrări audio sau video sigilate sau de programe informatice sigilate care au fost desigilate după livrare;
– furnizarea de ziare periodice și reviste, cu excepția contractelor de abonament pentru astfel de publicații;
– furnizarea de conținut digital care nu este livrat pe suport material, când prestarea a fost efectuată cu acordul consumatorului, iar acesta a fost înștiințat că își va pierde dreptul de retragere.
Foarte important: Există cel puțin 25 de fapte considerate contravenții în OUG nr. 34/2014, cu sancțiuni de la 1.000 la 5.000 de lei, în funcție de gravitatea contravenției.
Cu această ocazie se mai modifică și alte acte normative, cum ar fi:
– Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte;
– OUG nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice;
– Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora.
Ordonanța de urgenţă nr. 34/2014 intră în vigoare începând cu data de 13 iunie 2014 și se aplică pentru contractele semnate după intrarea în vigoare a acesteia.

O veste buna pentru toti romanii cu credite in monede straine: le vor putea converti in lei, fara comisioane sau garantii suplimentare

Suntem in totalitate de acord

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Propunerea legislativa initiata de catre deputatul Ana Birchall, impreuna cu alti 133 de colegi si colege parlamentari a primit raport favorabil de la Comisia pentru Buget din Senatul Romaniei, miercuri, 11 iunie.

“Esenta acestei propuneri legislative vizeaza dreptul consumatorilor de buna credinta, persoane fizice sau juridice, de a putea solicita conversia creditelor in moneda nationala.

Creditele neperformante si ratele restante la banci au ajuns o problema sociala in Romania si mi se pare echitabil ca toti romanii impovarati de majorarea ratelor bancare datorate cresterii cursului de schimb valutar sa poata opta pentru conversia creditelor fara costuri suplimentare, comisioane sau garantii aditionale. Prin aceasta lege dam dreptul consumatorilor sa solicite protectie, astfel incat ratele lunare sa nu fie dublate sau triplate din cauza ratei de schimb valutar“, sustine Ana Birchall intr-un articol publicat pe site-ul oficial.

Pot schimba vreodata furnizorul de energie?

Drepturile şi obligaţiile consumatorilor captivi de
energie electrică
În conformitate
cu Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr
. 123/2012
,
clientii finali de energie electrică au următoarele
drepturi şi obligaţii
:
Art. 62
Drepturile clientului final de energie electrica
(1) Clienţii finali de energie electrică au următoa
rele drepturi:
a) să aibă acces la reţelele electrice de interes p
ublic şi să consume energie electrică în
conformitate cu prevederile contractului de furniza
re;
b) să solicite furnizorului modificarea şi completa
rea contractului de furnizare şi a anexelor
la acesta sau să iniţieze acte adiţionale la contra
cte, atunci când apar elemente noi ori când
consideră necesară detalierea sau completarea unor
clauze contractuale;
c) să aibă acces pentru citire la grupurile de măsu
rare pentru decontare;
d) să solicite furnizorului sau operatorului de dis
tribuţie să ia măsuri pentru remedierea
defecţiunilor şi a deranjamentelor survenite în reţ
elele electrice;
e) să primească despăgubiri de la furnizor, operato
r de reţea sau alt client final, conform
prevederilor contractuale, când i se produc daune d
in vina acestora ori în cazul nerespectării
indicatorilor de calitate a energiei;
f) să se asocieze voluntar în vederea reprezentării
intereselor clienţilor, conform
reglementărilor ANRE;
g) să achiziţioneze energia electrică pe bază de co
ntract bilateral de la un furnizor de
energie, indiferent de statul membru în care este î
nregistrat furnizorul, cu condiţia să
respecte normele aplicabile de comercializare şi de
echilibrare stabilite pe teritoriul
României;
h) să schimbe furnizorul, conform unei proceduri ap
robate de ANRE;
i) să încheie contracte cu mai mulţi furnizori de e
nergie în acelaşi timp, pentru un singur loc
de consum, drept ce lerevine exclusiv clienţilor no
ncasnici de mari dimensiuni, a căror
putere maximă aprobată prin avizul tehnic de racord
are este stabilită prin reglementările
ANRE;
j) să supună soluţionării autorităţii competente di
vergenţele rezultate din derularea
contractelor încheiate în sectorul energiei electri
ce, în baza unor proceduri elaborate de
autoritatea competentă;
k) să beneficieze de serviciile unui mediator, în c
ondiţiile Legii nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu m
odificările şi completările ulterioare, în
vederea soluţionării extrajudiciare a litigiilor ap
ărute pe piaţa de energie electrică;
l) să denunţe unilateral contractul de furnizare, î
n condiţiile art. 58 alin. (3).
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) lit. h) stabil
eşte în principal etapele procesului de
schimbare a furnizorului, modalitatea de stingere a
obligaţiilor de plată datorate de clientul
final furnizorului ce urmează a fi schimbat, datele
ce pot fi solicitate de clientul final sau de
noul furnizor în procesul de schimbare, precum şi o
peratorii economici care sunt obligaţi să
le furnizeze.
(3) Procedura prevăzută la alin. (1) lit. h) trebui
e să garanteze unui client care doreşte să
schimbe furnizorul, cu respectarea condiţiilor cont
ractuale, că această schimbare se poate
realiza în termen de 3 săptămâni de la iniţierea ac
esteia.
Art. 63
Dreptul clienţilor finali de alegere a tarifelor
(1) Clienţii finali prevăzuţi la art. 55 alin. (1)
au dreptul să opteze pentru oricare dintre
tarifele reglementate aplicabile categoriei din car
e fac parte sau să beneficieze de serviciul
universal în condiţiile stabilite prin reglementări
le ANRE.
(2) Clienţii casnici au dreptul de a opta pentru or
ice modalitate de plată pe care furnizorul o
pune la dispoziţie.

2
(3) Clienţii finali nu mai pot reveni la tarife reg
lementate dacă şi-au exercitat dreptul de
eligibilitate.
Art. 61
Obligaţiile clientului final de energie electrică
(
1) Clientul final de energie electrică răspunde pen
tru daunele dovedite cauzate
furnizorului/operatorului de reţea din culpa sa.
(2) Nerespectarea contractului de furnizare a energ
iei electrice de către clientul final poate
atrage suportarea următoarelor consecinţe, după caz
:
a) penalizări;
b) sistarea temporară a furnizării energiei electri
ce;
c) rezilierea contractului de furnizare a energiei
electrice.
(3) În cazul intervenţiilor asupra instalaţiilor el
ectrice de către persoane neautorizate,
operatorul de reţea este îndreptăţit să întrerupă a
limentarea cu energie electrică, în
conformitate cu reglementările specifice ale ANRE.
(4) În cazul constatării, conform prevederilor lega
le în vigoare, a unor acţiuni menite să
denatureze în orice fel indicaţiile echipamentelor
de măsurare sau să sustragă energia
electrică prin ocolirea echipamentelor de măsurare,
clientul final este obligat să constituie o
garanţie financiară, conform prevederilor art. 58 a
lin. (5).
(5) Clientul final de energie electrică cu o putere
aprobată prin avizul tehnic de racordare de
cel puţin 1.000 kVA este obligat să prezinte progno
ze orare de consum furnizorului cu care
are relaţii contractuale, conform reglementărilor e
mise de autoritatea competentă.
(6) Clienţii finali au obligaţia plăţii contravalor
ii facturilor pentru energia electrică şi pentru
serviciile de care beneficiază la termenele scadent
e prevăzute în contractele încheiate între
părţi.
(7) Pentru garantarea plăţilor facturilor la energi
a electrică, furnizorii de ultimă instanţă pot
solicita clienţilor constituirea de garanţii financ
iare, numai în condiţiile stabilite de
reglementările emise de autoritatea competentă.
Art. 59
Plata energiei furnizate
În conformitate cu prevederile contractului, client
ul final este obligat să plătească
contravaloarea energiei electrice consumate la preţ
ul şi în condiţiile prevăzute în contractul
de furnizare a energiei electrice.
Potrivit
Regulamentului de furnizare a energiei electrice,
consumatorii au următoarele
drepturi şi obligaţii:
Drepturi:
ART. 88
Consumatorul are următoarele drepturi:
a) să solicite creşterea nivelului de calitate a
energiei electrice, în condiţiile în care suportă
cheltuielile aferente lucrărilor necesare;
b) să verifice respectarea prevederilor contract
ului de furnizare;
c) să solicite furnizorului plata daunelor provo
cate ca urmare a întreruperilor în
alimentarea cu energie electrică, în condiţiile pre
zentului regulament;
d) să solicite furnizorului reduceri tarifare sa
u, după caz, plata daunelor rezultate din
furnizarea energiei electrice la un nivel de calita
te în afara limitelor prevăzute de normele
tehnice aplicabile sau de contracte;
e) să stabilească împreună cu furnizorul/operato
rul de reţea un arbitru pentru stabilirea
răspunderilor pentru întreruperile în alimentarea c
u energie electrică. Arbitrul poate fi
persoana fizică sau juridică romană, fără relaţii c
ontractuale cu furnizorul sau cu
consumatorul de energie electrică;
f) orice alte drepturi prevăzute de Legea nr. 31
8/2003 şi de prezentul regulament.
Obligaţii:
ART. 87
Consumatorul are următoarele obligaţii:
a) să sesizeze imediat furnizorul în legătură cu
orice defecţiune pe care o constată în
funcţionarea grupului de măsurare;

3
b) să menţină starea tehnică corespunzătoare a i
nstalaţiilor electrice proprii în
conformitate cu normele în vigoare;
c) în cazul marilor consumatori, să respecte dis
poziţiile dispecerului energetic în
conformitate cu reglementările în vigoare;
d) să nu modifice valorile parametrilor de prote
cţie şi de reglaj stabilite cu operatorul de
reţea;
e) să ia măsuri de evitare a supracompensării en
ergiei reactive, în cazul în care în
contractul de furnizare nu există prevederi contrar
e;
f) să comunice în scris furnizorului orice modif
icare a elementelor care au stat la baza
încheierii contractului de furnizare;
g) consumatorii de energie electrică cu o putere
maximă contractată mai mare de 3 MW
au obligaţia să asigure datele necesare realizării
de către furnizor a prognozei consumului
de energie electrică, în condiţiile art. 47;
h) orice alte obligaţii prevăzute de Legea nr. 3
18/2003 şi de prezentul regulament.
Conform
Contractului cadru de furnizare a energiei electrice l
a consumatorii
casnici cu tarife reglementate,
drepturile şi obligaţiile acestora sunt:
Art. 7.
Consumatorul are următoarele
drepturi şi obligaţii
:
a) să consume energie electrică în conformitate cu
prevederile prezentului contract;
b) să aleagă dintre tarifele legale în vigoare, tar
iful pentru decontarea energiei electrice
consumate;
c) să achite integral şi la termen contravaloarea e
nergiei electrice furnizate, prin
următoarele modalităţi de plată:
1. ……..
2. ……..
(se vor trece două modalităţi de plată – normală şi
de rezervă – dintre următoarele:

la domiciliul consumatorului, prin personalul desem
nat de furnizor, o dată cu
prezentarea facturii de către acesta;

la casieria furnizorului, în perioada convenită înt
re părţi, pe baza indexului autocitit;

la bancă, prin transfer bancar în contul furnizorul
ui;

prin card bancar;

orice alt mod prevăzut în dispoziţiile legale privi
toare la plată, acceptate de furnizor)”
1. prin bancă;
2. orice alt mod prevăzut în dispoziţiile legale pr
ivitoare la plată, acceptat de furnizor;
d) să nu permită altor persoane să se racordeze la
instalaţia electrică de utilizare proprie;
e) să permită accesul delegatului furnizorului în p
unctul de măsurare, pentru a verifica
respectarea prevederilor contractuale;
f) să păstreze intacte contorul de decontare, plomb
ele metrologice şi plombele furnizorului
de la capacul de borne al acestuia şi de la firida
individuală de branşament, precum şi toate
celelalte instalaţii ale furnizorului aflate pe pro
prietatea consumatorului;
g) să nu permită altor persoane, cu excepţia person
alului furnizorului, să intervină la
contorul de decontare sau la instalaţia furnizorulu
i;
h) să menţină starea tehnică corespunzătoare a inst
alaţiei electrice de utilizare în
conformitate cu prescripţiile tehnice, modificările
sau extinderile acesteia se vor efectua
numai prin electricieni autorizaţi sau prin agenţi
economici atestaţi de furnizor;
i) să sesizeze imediat furnizorul în legătură cu or
ice defecţiune pe care o constată în
funcţionarea contorului de decontare;
j) să utilizeze în instalaţia electrică numai sigur
anţe calibrate;
k) să permită furnizorului inventarierea receptoare
lor electrice în scopul recalculării
consumului în condiţiile art.6;
l) să se prezinte la sediul furnizorului în termen
de 10 zile calendaristice de la data avizării,
pentru a stabili, de comun acord cu acesta, o dată
pentru citirea indexului contorului, în
cazul în care cititorul nu a avut acces la contor î
n două perioade de facturare consecutive. În
caz contrar, se va proceda la întreruperea alimentă
rii cu energie electrică şi la emiterea unei
facturi din oficiu;
Drepturile şi obligaţiile furnizorului de energie elect
rică

Scandal Enel facturi:Ponta „Cred ca din 2007 suntem furati”.Incredibil

Enel nu şi-a realizat investiţiile asumate la privatizarea Electrica Muntenia Sud, care trebuiau să fie în cuantum total de 220 de milioane de euro în perioada 2009-2011, „cu acordul tacit al autorităţilor române din cadrul ANRE“, iar investiţiile parţiale au fost acceptate „fără procedurile de verificare şi control din partea reprezentanţilor ANRE“, în schimbul unor mite date persoanelor din comisiile de control şi recepţie. citeaza adevarul.ro

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Mult prea puţine reacţii şi zero responsabilităţi asumate în cazul vicepreşedintelui Autorităţii din Energie, arestat după ce a încărcat, la propriu, tarifele cetăţenilor pentru o şpagă.

Nu intru foarte mult în complicatul caz al taxării duble pentru certificate verzi, dar, dacă în ultimii doi ani aţi simţit că v-a crescut factura la curent, ar fi trebuit de acum să ştiţi că aţi fost păcăliţi, şi să judecaţi şi singuri cine este responsabil pentru asta.

Prin cele trei distribuţii ale sale – Dobrogea, Banat şi Muntenia Sud care include şi Capitala – Enel face, în România, aproape jumătate de miliarde de euro pe an. În 2012, tarifele au crescut cu 10%, în 2013, au crescut cu 7,5%. Nu e clar până în acest moment câţi bani a luat ENEL de la consumatori, dar sumele sunt de ordinul zecilor de milioane

Pe de altă parte, hoţia pe factură la toate companiile de distribuţie este de ordinul zecilor sau poate chiar sutelor de milioane de euro. Este de neiertat şi este incredibil modul în care nimeni nu răspunde pentru ea. Nu sunt sigur dacă ea intră sau nu în sfera DNA-ului, dar cineva trebuie să ia rapid o decizie!

Noi toţi banii i-am dat. Acum cine  plăteşte?

declara Havrilet

Pentru detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Conferinta de presa avocat Coltuc pe tema:Diplomelor Spiru Haret promotiile 2009,2010,2011,2012,2013 nerecunoscute

Marti 17.06.2014 ,ora 11.00 va avea loc conferinta de presa :

Scandalul diplomelor Spiru Haret este departe de a fi incheiat si in 2014.Risc de a fi dat afara de la munca

 

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Temele discutate:

DIPLOME SPIRU HARET NEELIBERATE- Cine e de vina?

HOTARARI PROCESE DIPLOME SPIRU HARET

Ghidul absolventului abuzat:recunoastere-eliberare diplome Spiru Haret

Parerile invitatilor

Este necesar un proces colectiv pentru a rezolva aceasta problema nationala?

Ce faca daca imi pierd locul de munca pentru ca nu am diploma recunoscuta sau neeliberata?

 

 

Speakeri:

avocat Alexandra Budisteanu

consilier Alexandru Panduroaica

avocat Coltuc Marius

 

Pnetru detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

 

Cum poate fi dat in judecata Banciu pentru „afirmatiile” impotriva Simonei Halep?

In timp ce Simona Halep isi inmormanta un unchi au venit aceste afirmatii defaimatoare.Radu Banciu nu a fost impresionat de performanţa Simonei Halep de la Roland Garros. Acesta a făcut, în cadrul emisiunii pe care o moderează, o remarcă jignitoare la adresa tenismenei românce.

„Simona Halep este o ţărăncuţă, nu aţi văzut cum vorbeşte engleza? Aia, Şarapova, e o lady”, a spus acesta, în timpul emisiunii sale de duminică.

Aceasta nu a fost singura remarcă deplasată la adresa Simonei Halep, Radu Banciu a continuat în acelaşi stil, spunând că Simona degeaba a ajuns în finală dacă a pierdut-o, că nu a învins nicio tenismenă puternică în acest turneu şi a spus că nu e de acord cu faptul că Simona se simte mândră că este româncă, într-o ţară în care 86% dintre cetăţeni nu reuşesc să facă economii de la o lună la alta.

Haideti sa vedem ce prevede Codul Civil

Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane

Art. 72

Dreptul la demnitate

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75 din Codul Civil

Art. 75

Limite

(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.

Se pot exercita 3 actiuni:
– actiune depusa de Simona Halep pentru daune morale.Aceasta se timbreaza cu 100 de lei indiferent de suma pretinsa
– actiune colectiva pentru apararea unui simbol public al Romaniei

– sau chiar o plangere penala

Scandalul diplomelor Spiru Haret este departe de a fi incheiat si in 2014.Risc de a fi dat afara de la munca

Scandalul diplomelor Spiru Haret este departe de a fi incheiat si in 2014.Risc de a fi dat afara de la munca

In perioada 2009-2012 au terminat facultatea Spiru Haret la formele de invatamant ID si FR peste 100000 de absolventi.

Dintre acestia conform datelor oficiale doar 8662 au dat in judecata Spiru Haret si Ministerul Educatiei si au obtinut hotarari judecatoresti de recunoastere/eliberare diploma

A se vedea datele oficiale publicate de Spiru Haret

La data de 03.03.2014 sunt 6080 http://www2.spiruharet.ro/data/zone/30911d04618cf62a4a9e178ac6d2481f.pdf

8662 la data de 06.06.2014

http://www2.spiruharet.ro/data/zone/3adc933f05666972a5af7c011dfe4192.pdf

“Raul nu vine niciodata singur” este o regula care se aplica foarte mult in Romania.

Pe data de 20.05.2014 peste 25000 de persoane au primit din partea angajatorilor(bugetari sau nu) somatii sa aduca diploma in original sau hotararea judecatoreasca daca nu vor restitui toate sumele incasate ca si salarii,bonusuri si vor fi dati afara.

Scandalul diplomelor de la Spiru ia amploare – Cum risti sa fii dat afara dupa ani de profesat

Din 2009 şi până în prezent, fiecare politician care a preluat funcţia de ministru al Educaţiei a promis o rezolvare, dar nici unul a reuşit să tranşeze în vreun fel problema absolvenţilor de la Spiru Haret. Între timp, sătui să mai aştepte, aceştia au început să dea în judecată ministerul şi universitatea

Cum a inceput totul

Goana după profit a universităţilor particulare şi incompetenţa celor care au condus Ministerul Educaţiei în ultimii ani au dat naştere unei situaţii scandaloase, din care câţiva băieţi deştepţi s-au îmbogăţit, iar zeci de mii de cetăţeni au rămas cu ochii în soare

Scandalul diplomelor de la Spiru Haret a izbucnit în 2009, când Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei de la acea vreme, a anunţat că formele de învăţământ ID (învăţământ la distanţă) şi FR (fără frecvenţă) ale Universităţii Spiru Haret nu sunt autorizate şi funcţionează în ilegalitate. Culmea e că ministerul nu se obosise prea tare până atunci să le semnaleze acest lucru zecilor de mii de studenţi care urmau cursurile respectivelor forme de învăţământ. De fapt, nici nu ar fi avut cum din moment ce, din câte se pare, nu avea habar dacă formele respective de învăţământ sunt autorizate sau nu. Conform unei declaraţii de anul trecut, Ecaterina Andronescu a cerut verificarea Universităţii Spiru Haret abia când a văzut cifra uriaşă de absolvenţi din anul 2009: “În momentul în care s-au cerut formularele de diplome pentru absolvenţii anului 2009, universitatea aceasta a cerut 50.000 de diplome. Când am văzut, am spus că au greşit cu un ordin de mărime şi am cerut să verifice dacă cifra este corectă. Era, iar cu un an înainte se întâmplase acelaşi lucru. Şi atunci am încercat să vedem dacă toate aceste programe care aveau absolvenţi, funcţionează legal sau nu. O comisie pe care am trimis-o acolo a constantat că erau foarte multe programe de învăţământ la distanţă care nu erau autorizate”.

Solutii

Politice

Nu exista astfel de solutii de 5 ani de zile

Judecatoresti

Pentru a-si primi diplomele, multi dintre acestia au ales calea tribunalului

Aici, Universitatea Spiru Haret este parata, iar Ministerul Educatiei este chemat in garantie

Consecinte serioase

Potrivit avocatilor, absolventii se afla in situatia de a fi dati afara de la locurile de munca pentru ca nu au cum sa demonstreze ca au studii superioare, adeverinta care tine loc de diploma de licenta fiind valabila doar un an.

„Problema s-a extins insa si asupra anilor, 2010, 2011,2012. Cei care sunt angajati in cadrul Ministerului Educatiei si vor sa sustina examenul de gradatie in invatamant sau examenul de titularizare, apar in sistemul de verificare cu diplome nerecunoscute.

Fara niciun avertisment si fara a aduce la cunostinta opiniei publice, MECTS a hotarat ca diplomele anterioare anului 2009 nu sunt valabile, in conditiile in care la vremea respectiva ARACIS nu functiona.

Exemplul unei cliente este urmatorul: a absolvit Facultatea de Litere Spiru Haret, a lucrat ca suplinitor in invatamant, iar anul acesta voia sa isi depuna dosarul pentru examenul de titularizare.

La momentul depunerii dosarului cu actele necesare se face si o verificare in sistem a candidatului, ori in acest caz doamna apare cu diploma nerecunoscuta. Aceeasi doamna care profesase timp de trei ani in baza aceleiasi diplome”, explica avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

Acesta doamna poate restitui o suma de 20000 de lei.Deci problema este extrem de grava si necesita rezolvare.

POT DA IN JUDECATA DUPA 5 ANI?NU S-A PRESCRIS?

Nu .

Puteti da in judecata oricand ,dar problema se rezolva numai in instanta.

 ARTICOL SCRIS DE AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Pentru detalii ne puteti scrie pe avocat@coltuc.ro

Proces impotriva ENEL pentru facturile marite – Cum fac?

Furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de furnizor cu consumatorul. Contractul de furnizare stabilește raporturile dintre un furnizor și un consumator cu privire la furnizarea energiei electrice, inclusiv facturarea și plata energiei electrice.

Acesta este un contract ce intra sub incidenta legii 193/2000 privind consumatorii

 

ENEL ne acorda si un calculator de calculare energie electrica

https://www.enel.ro/crosweb/calculator/index

 

Raspunderea este una contractuala

 

VEZI AICI

 

 

La articolul 6 litera c Furnizorul are obligatia de a respecta tariful legal si sa nu mareasca acest tarif  ilegal.

 

Noi propunem urmatoarele:

– O actiune contractuala,comuna intemeiata pe legea 193/2000 modificarea acestei clauze si specificarea in mod concret si transparent a formarii tarifului

– Acesta clauza este una abuziva

– Actiunea intemeiata pe legea 193/2000 este scutita de taxa de timbru

– Restituirea sumelor incasate ilegal

Aceasta actiune nu se suspeda pana se judeca dosarul penal,pentru ca in NCPC actiunea civila este independenta de actiunea penala(Deci nu mai exista principiul „penalul tine in loc civilul?

 

Deci se poate initia o astfel de actiune.Mai mult decat atat este destul de simplu pentru ca acest contract este acelasi pentru toti consumatorii fiind nevoie decat de mentionarea Numelui si datelor de contact pentru fiecare.

 

Pentru detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Durata de solutionare a unui dosar privind restituirea unei proprietati

Durata de solutionare a unui dosar privind restituirea unei proprietati

 

Durata de solutionare a unui dosar privind restituirea unei proprietati

 

Din ianuarie 2014, peste 8.000 de proprietari care au detinut terenuri in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta ar trebui sa primeasca despagubiri de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, in baza Legilor 290/2003 si  9/1998.

Pana la acest moment statul roman a platit despagubiri si compensatii in valoare de peste 630 milioane de lei.

Legea nr. 287/2013 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 10/2013, publicata recent in Monitorul Oficial al Romaniei in luna noiembrie a.c., precizeaza ca solutionarea dosarelor de despagubire se va realiza in ordinea cronologica a inregistrarii la ANRP. Tot in ordine cronologica se va efectua si emiterea titlului de plata. Sumele aferente despagubirilor se vor acorda beneficiarilor in transe anuale egale, pe o perioada de 10 ani. Valoarea unei transe nu poate fi mai mica de 20.000 lei.

Bugetul anual alocat Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor este, insa, insuficient pentru plata dosarelor care isi asteapta randul pe listele institutiei. In situatia in care, conform legii, sentintele date in cazul dosarelor solutionate in instanta au prioritate la plata, o parte dintre romanii beneficiari ai legilor de despagubiri au reusit sa incaseze sumele datorate de statul roman, numai cu ajutorul cabinetelor de avocatura specializate in despagubiri ANRP.

Romanii care au dreptul sa solicite despagubiri statului roman in baza legii 290/2003 sunt proprietarii sau urmasii proprietarilor de imobile sechestrate aflate in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947. Valoarea totala a despagubirilor platite pana acum de stat in baza Legii 290/2003 este de aproximativ 165 milioane lei.

De cealalta parte, in baza Legii 9/1998, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (A.N.R.P.) a acordat in perioada 1998-2010 compensatii in valoare de aproximativ 465 milioane lei. Despagubirile au fost incasate de cetatenii romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar, in urma aplicarii Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

De prevederile Ordonantei de urgenta 10/2013 beneficiaza fostii proprietari si mostenitorii legali ai acestora, pana la gradul al IV-lea inclusiv, care la data formularii cererii au cetatenie romana si poseda acte doveditoare, certificate de catre autoritati, completate cu declaratii autentificate.

 

De la 1 iulie se maresc amenzile de circulatie!

De la 1 iulie se maresc amenzile de circulatie!

 

De la 1 iulie se maresc amenzile de circulatie

De la 1 iulie 2014, amenzile de circulatie se vor mari, cuantumul acestora fiind stabilit de la 180 de lei ai ajungand la maximul de 1.800 de lei, in functie de gravitatea contraventiilor comise de conducatorii auto, noteaza Ziarul Financiar.

Reamintim faptul ca amenzile contraventionale se stabilesc in punte-amenda. Un punct-amenda reprezinta 10% din salariul minim brut pe economica, stabilit prin hotararea Guvernului art. 98, alin. (1) si (2).

Tinand cont de aptul ca salariul minim pe economie a crescut la data de 1 ianuarie 2014 si va creste si la data de 1 iulie 2014, si punctul-amenda va fi majorat in consecinta. De la data de 1 iulie 2014, punctul de amenda va creste de la 85 la 90 de lei.

Conform art. 98 din Codul Rutier, sunt delimitate si clasele de sanctiuni, impreuna cu punctele-amenda instituite:

a) clasa I: 2 sau 3 puncte-amenda;

b) clasa a II-a: 4 sau 5 puncte-amenda;

c) clasa a III-a: de la 6 la 8 puncte-amenda;

d) clasa a IV-a: de la 9 la 20 puncte-amenda;

e) clasa a V-a: de la 21 la 100 puncte-amenda.

Asadar, de la 1 iulie, amenzile pentru contraventiile auto vor fi clasate si delimitate dupa cum urmeaza:

a) clasa I: de la 180 la 270 de lei;

b) clasa a II-a: de la 360 la 450 de lei;

c) clasa a III-a: de la 540 la 720 de lei:

d) clasa a IV-a: de la 810 la 1.800 de lei;

e) clasa a V-a: de la 1.800 la 9.000 de lei (numai pentru contraventiile savarsite de persoane juridice)

 

 

Alcoolul la volan in 2014:Care este momentul relevant al prelevării mostrelor biologice

Condiţiile de incriminare, în general
Noul Cod penal, în art. 336 alin. (1), a incriminat fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului.

Instanţa care a ridicat această problemă a arătat că legiuitorul nu a preluat pur şi simplu textul din vechea reglementare, ci a modificat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul în care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului auto. Dacă din reglementarea anterioară se desprindea concluzia că îmbibaţia alcoolică peste limita prevăzută de lege trebuie să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede că momentul relevant este cel al prelevării mostrelor biologice.

Dar dacă se fac două prelevări?

Problema de drept ridicată, în legătură cu modificarea textului de lege, este aceea de a şti care este rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări, în condiţiile în care, conform Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1512/2013, la art. 10 alin. (1) se prevede că pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta tot două probe de sânge.
Instanţa care a sesizat Înalta Curte cu chestiunea de drept supusă dezlegării a apreciat că “problema de drept în discuţie este una reală şi necesită o dezlegare care va fi utilă şi în viitorul apropiat, până la o eventuală intervenţie legislativă.”
La dosar au fost depuse puncte de vedere primite din partea Universităţii din Bucureşti, precum şi punctele de vedere formulate de Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici”, Brigada de Poliţie Rutieră şi Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.
Opinia judecătorului-raportor a fost aceea că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel rezultat din prima prelevare de mostre biologice.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat pronunţarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării în cauza de faţă să primească următoarea rezolvare: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel din prima prelevare.

Soluţia pronunţată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea şi a decis că, în aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.
Hotărârea ÎCCJ a făcut obiectul Deciziei nr. 3/2014, în vigoare de la 28 mai, data publicării în Monitorul Oficial nr. 392/2014.
În Decizie găsiţi detaliate:
–  expunerea cauzei care a declanşat discuţia pentru formularea unei hotărâri;
– opinia instanţelor judecătoreşti;
– opinia specialiştilor consultaţi, anume Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” şi Direcţia legislaţie, studii documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În opinia trimisă Înaltei Curţi de Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” se arată că valoarea probatorie pentru existenţa intoxicaţiei etilice este dată de valoarea alcoolemiei din prima probă de sânge prelevată. În argumentaţia prezentată, s-a arătat că recoltarea a două probe de sânge a făcut parte din metodologia de stabilire a intoxicaţiei etilice şi a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicaţiei (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolului. În sensul dispoziţiilor noului Cod penal, pentru probarea infracţiunii este necesară prelevarea unei singure probe de sânge într-un moment cât mai apropiat de evenimentul rutier. Această prevedere ar fi trebuit să înlocuiască vechea prevedere a recoltării a două probe de sânge, prevăzută în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1512/2013, însă până la modificarea ordinului ministrului sănătăţii, Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Minovici” a opinat că valoarea probatorie pentru existenţa intoxicaţiei etilice este dată de valoarea alcoolemiei din prima probă de sânge prelevată;
– punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, este în sensul că momentul primei prelevări a mostrelor biologice prezintă relevanţă pentru reţinerea infracţiunii de “conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”;
– jurisprudenţa relevantă în cauză;
– jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale;
– jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene;
– dispoziţii legale incidente.

 

Amenzi imense, de 700.000 de euro, aplicate transportatorilor de marfă

Amenzi imense, de 700.000 de euro, aplicate transportatorilor de marfă

 

Amenzi imense, de 700.000 de euro, aplicate transportatorilor de marfă

Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR) Suceava, instituţie înfiinţată în 2011 pentru a se ocupa exclusiv de depistarea neregulilor în domeniul transportului auto de mărfuri sau persoane, a aplicat pe parcursul anului trecut amenzi care totalizează aproape 700.000 de euro. Cele 491 de contravenţii constatate de inspectorii ISCTR Suceava, în valoare de 3.087.250 de lei, au vizat nereguli dintre cele mai grave şi diverse, de la depăşirea masei maxime autorizate, defecţiuni tehnice grave, lipsa licenţelor de transport sau transporturi de mărfuri periculoase fără luarea măsurilor de siguranţă prevăzute de lege.

 

Multe amenzi contestate, dar menţinute de instanţă

Inspectorul-şef al ISCTR Suceava, Florin Petru Homiuc, a arătat că amenzile pentru depăşirea maselor maxime autorizate sunt de 25.000 de lei, fără posibilitatea achitării unei sume mai mici în 48 de ore.

„La controalele la cântar, cu amenzi pentru depăşirea maselor maxime admise,  majoritatea celor 15 amenzi pe care le-am aplicat au fost contestate, însă pot să vă spun că 90% dintre ele au fost menţinute de instanţă. Per total, în jur de 30% dintre amenzi au fost contestate, iar restul plătite”, a declarat inspectorul-şef Homiuc.

El a arătat că ISCTR Suceava are competenţe şi în ceea ce priveşte activitatea şcolilor de şoferi şi a instructorilor auto, fiind aplicate două amenzi, în valoare de 16.000 de lei, şi fiind suspendată o autorizaţie eliberată de Autoritatea Rutieră Română.

Inspectorii ISCTR au aplicat anul trecut şi 15 amenzi, în valoare de peste 36.000 de lei, pentru lipsa rovinietei şi au reţinut plăcuţele de înmatriculare şi certificatele de înmatriculare a nouă maşini de transport care prezentau defecţiuni tehnice majore sau periculoase. Amenzi în valoare de peste 141.000 de lei au fost aplicate pentru nereguli la transportatori de mărfuri periculoase.

 

Şapte inspectori de trafic şi două maşini cu autolaboratoare de control

„În anul 2014 avem ca priorităţi verificarea reglementărilor în vigoare privind starea tehnică, în cazul transportului rutier de persoane, a transportului de masă lemnoasă şi a activităţilor şcolilor de conducători auto”, a mai precizat inspectorul-şef judeţean Florin Petru Homiuc, subliniind că se va insista şi pe modul în care sunt transportaţi pasagerii din microbuze, o problemă la nivel de judeţ.

ISCTR Suceava are şapte inspectori de trafic, care acţionează cu trei maşini, din care două sunt dotare cu autolaboratoare de control, pentru verificare tehnică, verificare electronică a rovinietei etc.

 

Amenzi mai mici în 2014

De menţionat că în aceste zile a fost aprobată HG 76/2014, Legea Transporturilor, care modifică HG 69/2012. Noutatea principală este că cele mai multe amenzi vor avea un cuantum diminuat semnificativ. Decizia a fost luată din cauză că multe dintre sancţiuni erau extrem de mari, iar aplicarea lor punea în mare dificultate societăţile vizate.

Pe de altă parte, amenzile pentru depăşirea maselor maxime admise pe drumurile publice, cele mai mari, au fost menţinute la aceleaşi valori. La un cuantum mare rămân şi amenzile pentru nerespectarea timpilor de odihnă şi repaus, reglementate de altă lege.

Cum s-a schimbat situatia orfanilor romani in ultimii ani

Cum s-a schimbat situatia orfanilor romani in ultimii ani

 

Cum s-a schimbat situatia orfanilor romani in ultimii ani

In ultimele sapte decenii, au fost publicate numeroase cercetari si studii de caz pe tema copiilor institutionalizati.

Unul dintre ele – „Copiii abandonati ai Romaniei” – isi propune sa faca o radiografie a situatiei copiilor orfani din Romania, transmite Times Higher Education.

Trei cercetatori americani, Charles Nelson, Nathan Fox si Charles Zeanah, au inceput un studiu in 2011, cand au analizat cazurile a 136 de copii orfani din centrele de plasament din Bucuresti.

Concluzia la care au ajuns a fost aceeea ca orfelinatele romanesti sunt suprapopulate si ca exista putini asistenti maternali special pregatiti pentru a lua in ingrijire astfel de copii.

Studiul celor trei a inclus si o serie de copii orfani care nu fusesera niciodata institutionalizati.

Astfel, s-a ajuns la concluzia ca orfanii care sunt luati in ingrijire maternala, chiar si atunci cand nu mai sunt bebelusi, se dezvolta mai bine din punct de vedere cognitiv si emotional. De asemenea, cu cat acestia sunt luati in ingrijire mai devreme, beneficiile sunt mai mari pentru ei.

Copiii din orfelinate au un IQ mai mic

Concluzia fundamentala a acestui studiu este aceea ca asistenta maternala de calitate este mai buna decat institutionalizarea copiilor in orfelinate, acolo unde micutilor nu li se acorda atentia necesara pentru a se dezvolta la fel de bine precum cei care cresc in familii traditionale.

Traumele copiilor romani adoptati de familii din Canada

Astfel, s-a ajuns la concluzia ca un copil care a petrecut mai putin timp intr-un centru de plasament, inainte de varsta de doi ani, are sanse sa dezvolte un coeficient de inteligenta (IQ) mai mare pe viitor. Dincolo de dezvoltarea intelectului, copiilor din orfelinate le este afectata si dezvoltarea fizica.

In concluzie, studiul arata ca accesul orfanilor la asistenta maternala a crescut extrem de mult in Romania ultimilor ani si ca acest lucru ar putea stimula si adoptiile.

 

 

Orfanii romani, adoptati in SUA

Orfanii romani, adoptati  in SUA

 

Orfanii romani, adoptati  in SUA

Adoptiile internationale au fost reluate si pentru cetatenii romani stabiliti in SUA. Oficiul Roman pentru Adoptii a anuntat ca trei copii au fost deja adoptati de catre doua familii mixte, in care un parinte este roman.

Aceste adoptii au avut loc in ultima luna.

In cazul unei fetite de cinci ani si o luna, procesul de adoptie a durat un an si trei luni. In ceea ce priveste doi frati de etnie rroma a durat 11 luni pana au putut fi luati de americani. Cei doi au cinci ani si zece luni, respectiv patru ani. Copiii au probleme medicale, ei prezinta intarzieri in dezvoltare si retard mintal usor.

Adoptiile internationale pentru cetateni romani stabiliti in strainatate au fost redeschise pe data de 7 aprilie 2012. Potrivit datelor oficiale, cele mai multe cereri de adoptie au venit din Canada, 16, dintre care doar in cazul a 11 actele au fost complete. Din Italia exista 13 solicitari (11 complete), din Franta 10 (5 complete), din Spania 5 (2 complete), din Germania 5 (4 complete).

 

 

ROMANIA URMEAZA:Ungaria pune in aplicare decizia CJUE privind cursul valutar aplicat creditelor in franci elvetieni

Curtea Suprema a Ungariei a decis marti ca marja de curs de schimb practicata de grupul bancar OTP Bank pentru creditele ipotecare in valuta a fost incorecta si invalida, o decizie istorica pentru ca ar putea ghida planurile Guvernului de la Budapesta pentru solutionarea problemei creditelor in valuta, transmite Reuters.

Cazul a fost demarat de familia Kasler care s-a plans ca in luna mai 2008 a incheiat cu OTP un contract de credit ipotecar in valoare de 14,4 milioane forinti (63.365 dolari) calculat in franci elvetieni. Contractul prevedea ca banca va acorda imprumutul in franci elvetieni la valoarea de cumparare a cursului de schimb din ziua in care vor fi eliberate fondurile. In schimb, rambursarea se va face la valoarea de vanzare a cursului de schimb utilizat de banca cu o zi inaintea platii. Diferenta dintre cele doua cursuri de schimb era in favoarea bancii.

Curia (Curtea de Justitie a Uniunii Europene) a decis ca utilizarea spread-ului cursului de schimb, diferenta dintre nivelul cursului de schimb in momentul acordarii fondurilor si cel inregistrat in momentul rambursarii, este incorecta. In plus, Curia decis ca OTP va trebui sa aplice cursul oficial de schimb al Bancii Nationale a Ungariei.

Dobanda 0 la un credit deschis la BCR- AVOCAT COLTUC MARIUS

Viorica M. din Sighetu Marmatiei a dat BCR in judecata in 2009, cu mai bine de un an inainte sa apara OUG 50/2010, care a pus pe jar relatia dintre clienti si banci. V.M. este fost judecator la Judecatoria Sighetu Marmateiei (pana in 2008) si fost procuror la parchetul de pe langa aceeasi instanta, pensionata anticipat in august 2013.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Potrivit declaratiei de avere, V.M. a luat un credit ipotecar de 120.000 de euro in 2007. Contractele BCR de la acea vreme spuneau ca dobanda este fixa in primul an, iar apoi variaza dupa DRV. De regula, din cel de-al doilea an dobanda aproape ca se dubla, la peste 9%.

In martie 2010 Tribunalul Maramures dispune eliminarea dobanzii din contract. Curtea de apel Cluj decide ca pe langa eliminarea dobanzii, din contract mai trebuie sa dispara si comisionul de administrare. Decizia Curtii de Apel este atacata cu recurs de catre BCR la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care, in martie 2011, a casat decizia si sentinta instantelor anterioare si a trimis cauza spre rejudecare.

La sfarsitul lunii martie din acest an, Tribunalul Botosani intoarce decizia instantei de fond si admite apelul magistratului pensionat si spune clar ca contractul de imprumut va continua fara dobanda – pentru prima oara cand instanta arata explicit care sunt urmarile declararii ca abuzive a clauzei de dobanda.

“Schimba in parte sentinta apelata in sensul ca admite in parte actiunea reclamantei Marina Viorica, constata caracterul de clauza abuziva a clauzei din contractul bancar nr. 1565 din 04.12.2007, inscrisa la art. 5 cu privire la dobanda variabila si dispune executarea in continuare a contractului fara aceasta dobanda”, se arata in solutia de pe portalul instantelor.

Ghid practic pentru proces denominare franci elvetieni sau euro – 2014

Ghid practic pentru proces denominare franci elvetieni sau euro

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

 

 

In ultima vreme se discuta foarte mult de aceasta forma de procese importiva bancilor pentru clauze abuzive si anume: proces denominare franci elvetieni sau euro

 

In acest articol o sa incercam sa rapundem intrebarilor dvs.: Ce pot cere?Cum fac in concret?Daca pierd ce patesc?

 

 

Ce pot cere?

In concret cererea de chemare in judecata trebuie sa aibe ca obiect:

i)                   denominarea creditului (creditul dvs va deveni credit in LEI) si

ii)                 convertirea acestuia la cursul acordarii (1 CHF va fi stabilit la cursul acordarii – aproximativ 2 lei)

 

Cum fac in concret?

 

Trebuie depusa o cerere de chemare in judecata la judecatoria sau tribunalul de la sediul bancii.Va sfatuim sa depuneti in Bucuresti unde exista o practica déjà consacrata in favoarea consumatorilor.

Imi trebuie avocat?Raspunsul este da pentru ca sunt probleme destul de complexe de drept si la recurs aveti nevoie de unul

Raspunsul corect la acesta intrebare ar fi:aveti nevoie de un avocat specializat in dreptul consumatorului-clauze abuzive

Sunt doar 3-4 avocati in Romania care indeplinesc aceste conditii.

 

Nu trebuie sa va mai duceti la banca sa negociati pentru ca puteti depune cererea direct in instanta

Nu va redactati cererea singuri dupa internet pentru ca s-au schimbat foarte multe lucruri si ar trebui sa adaptati cererea la speta dvs.

Temei juridic al cererii de chemare in juedcata: Legea 193/2000,Codul civil si Decizia Kasler vs. OTP

Ce intampla prin Uniunea Europeana in astfel de probleme?

Autoritatile si instantele din Franta au calificat, inca din 2011, ca fiind produse financiare toxice toate creditele in franci elvetieni contractate de populatie sau de autoritatile administratiei locale, iar instantele din tari ca Ungaria, Bulgaria sau Croatia au dispus inghetarea cursului de schimb CHF si denominarea in moneda nationala a creditelor.

Plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua in care s-a acordat imprumutul ar putea fi considerata o clauza abuziva. Aceasta este opinia avocatului general al Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Totul a pornit de la un proces intentat bancii de doi maghiari care au obtinut un credit in 2008. In contract se prevedea ca rambursarea creditului se va face la cursul de vanzare a valutei valabil cu o zi inainte de data de plata ratei. Imprumutatii au cerut sa plateasca ratele insa la cursul la care au luat creditul, adica mult mai mic.

Pornind de la acest caz avocatul general Nils Wahl spune ca utilizarea a 2 cursuri diferite, unul mai mic la acordare si altul mai mare la plata ratelor poate fi o clauza abuziva.

Avocatul general a anuntat insa ca „este totusi de competenta instantei nationale sa determine daca oamenii au fost in masura sa inteleaga ca s-au expus la o cheltuiala suplimentara din cauza diferentei dintre cele 2 cursuri de schimb”.

In 2006-2007, cand creditele in franci elvetieni erau la mare cautare, un franc valora 2 lei. Acum insa cotatia a ajuns insa la peste 3 lei si 7 bani. Asta inseamna ca in acest moment ratele celor imprumutati in aceasta moneda au crescut cu peste 85% in ultimii 7 ani.

Marius Coltuc, avocat: „Si in Romania exista multe procese pe rol in legatura cu denominarea de-a lungul contractului a monedei CHF. Ar fi destul de grav pentru banci, in defavoarea lor total.”

Opiniile avocatului general al Curtii Europene de Justitie nu sunt obligatorii, dar sunt respecate in 9 din 10 deciizii finale ale judecatorilor.

Alin Iacob: „Orice decizie favorabila a CJUE poate fi folosita ca jurisprudenta si la noi, in conditiile in care situatia e similara pentru ca si in Bulgaria, Croatia si Romania o buna parte a formularilor din contractele de credite au fost similare.”

Daca judecatorii Curtii Europene de Justitie vor decide ca plata ratelor la un curs diferit de cel folosit la acordarea creditului este o clauza abuziva, toti cei cu imprumuturi in franci elvetieni ar putea castiga si ei in instanta plata la cursul initial. La o rata de 1.000 franci reducerea va fi de 1200 lei/pe luna. Peste 50.000 de romani s-au imprumutat in aceasta moneda, iar cele mai multe credite sunt cu ipoteca.

 

 

Ce patesc daca voi pierde?

Sunt cateva banci care angajeaza avocati in astfel de dosare.Ne referim la BCR,OTP,VOLKSBANK

Onorariile acestora sunt in jur de 4000 lei.

Aceste onorarii le veti achita numai daca veti pierde.Insa sansele de castig sunt foarte mari pentru ca din 4000 de procese bancile au castigat doar 16.Si acestea castigate de catre banci se datoreaza culpei reclamantilor care s-au aparat singuri si au pierdut

 

 

 

 

 

 

Cauza C‑331/13 Ilie Nicolae Nicula împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

MELCHIOR WATHELET

prezentate la 15 mai 2014(1)

 

Cauza C‑331/13

Ilie Nicolae Nicula

împotriva

Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu,

Administrației Fondului pentru Mediu

[cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu (România)]

„Rambursarea unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii – Limitare a cuantumului restituirii ca urmare a modificării reglementării naționale”

I –    Introducere

1.        Prezenta cauză se înscrie într‑o listă lungă de cauze românești cu privire la compatibilitatea cu articolul 110 TFUE a taxei pe poluarea cauzată de autovehicule(2). În special, aceasta ridică problema dacă autoritățile fiscale române au dreptul de a păstra în temeiul unei taxe noi de aceeași natură și cu același obiect, numită „timbru de mediu”, suma care a fost percepută în temeiul taxei pe poluare incompatibile cu dreptul Uniunii.

II – Cadrul juridic

A –    Dreptul Uniunii

2.        Articolul 110 TFUE prevede:

„Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”

3.        În cauza Tatu (EU:C:2011:219), Curtea a interpretat acest articol în sensul că „se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”(3).

B –    Dreptul românesc

4.        Articolul 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule (denumită în continuare „O.U.G. nr. 9/2013”) prevede:

„Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a)      cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b)      la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s‑a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului […];

c)      cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d)      cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s‑a dispus de către instanțe restituirea [taxei] sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”

5.        Articolul 12 alineatul (1) din această ordonanță de urgență prevede că:

„În cazul în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, achitată, este mai mare decât timbrul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind timbrul de mediu, calculat în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat, se pot restitui sumele reprezentând diferența de sumă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta ordonanță de urgență, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării sau al transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat.”

III – Litigiul principal și întrebarea preliminară

6.        Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (denumită în continuare „O.U.G. nr. 50/2008”), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, a instituit o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3. Obligația de a plăti această taxă lua naștere în special cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, grevând astfel vehiculele de ocazie importate.

7.        Curtea a declarat că o taxă precum această taxă pe poluare era contrară articolului 110 TFUE pentru motivul că aceasta „[avea] ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”(4). Pentru același motiv, Curtea a statuat că această situație se regăsea în cazul unei taxe precum taxa pe poluare instituită prin Legea nr. 9/2012(5), care, la 13 ianuarie 2012, abrogase O.U.G. nr. 50/2008, înainte de a fi ea însăși abrogată la 15 martie 2013 prin O.U.G. nr. 9/2013.

8.        În cursul anului 2009, domnul Nicula a cumpărat un autovehicul marca BMW 320i, înmatriculat pentru prima dată în alt stat al Uniunii Europene, și anume Germania. În vederea înmatriculării vehiculului respectiv în România, acesta a plătit o sumă de 5 153 RON (aproximativ 1 200 euro) cu titlu de taxă pe poluare, prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.

9.        Domnul Nicula a depus o cerere de restituire a acestei sume la autoritățile fiscale române și, ca urmare a respingerii cererii menționate de către acestea din urmă, o acțiune la instanțele române.

10.      Prin sentința administrativă nr. 1497/CA/2012, Tribunalul Sibiu (România) a admis acțiunea introdusă de domnul Nicula împotriva Agenției Fondului pentru Mediu (beneficiarul taxei), a obligat această pârâtă să restituie taxa, după ce a constatat, pe baza Hotărârii Tatu (EU:C:2011:219), incompatibilitatea taxei pe poluare cu articolul 110 TFUE, și a respins acțiunea introdusă împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu (instituția care a colectat taxa).

11.      La 25 ianuarie 2013, în urma recursului formulat împotriva acestei sentințe, Curtea de Apel Alba‑Iulia a decis casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu indicația dată în rejudecare că, în acest gen de litigii, calitatea de pârât în acțiunea în restituirea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii revenea nu numai beneficiarului acestei taxe, dar și colectorului acesteia.

12.      După reînscrierea cauzei pe rolul Tribunalului Sibiu, O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu a intrat în vigoare la 15 martie 2013.

13.      În situația concretă a reclamantului, cuantumul timbrului de mediu pentru autovehiculul său s‑a stabilit la 8 126,44 RON, în temeiul O.U.G. nr. 9/2013, în timp ce taxa pe poluare plătită anterior se ridica la 5 153 RON.

14.      Or, în temeiul articolului 12 alineatul (1) din O.U.G. nr. 9/2013, domnul Nicula nu ar mai avea dreptul să recupereze taxa pe poluare și dobânzile aferente acesteia, suma pe care o plătise fiind reținută de autoritățile fiscale și de mediu cu titlu de timbru de mediu, întrucât valoarea timbrului de mediu era mai ridicată decât taxa pe poluare pe care o plătise.

15.      În aceste condiții, Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Dispozițiile articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ale articolelor 17, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 110 TFUE, principiul securității juridice și principiul non reformatio in peius, ambele statuate [de] dreptul [Uniunii] și jurisprudența Curții [Hotărârile Belgocodex, C‑381/97, EU:C:1998:589 și Belbouab, 10/78, EU:C:1978:181], pot fi interpretate ca opunându‑se unei reglementări precum O.U.G. nr. 9/2013?”

IV – Procedura în fața Curții

16.      Cererea de decizie preliminară a fost depusă la Curte la 18 iunie 2013. Domnul Nicula, guvernul român și Comisia Europeană au depus observații scrise.

17.      Prin scrisoarea din 20 decembrie 2013, guvernul român a solicitat atribuirea prezentei cauze Marii Camere. Conform articolului 16 al treilea paragraf din statutul său, Curtea a dat curs acestei cereri. În ședință, guvernul român a justificat această cerere prin necesitatea de a asigura coerența jurisprudenței Curții referitoare la impozitarea vehiculelor de ocazie importate.

18.      În temeiul articolului 101 din Regulamentul de procedură, la 14 februarie 2014, Curtea a solicitat instanței de trimitere să furnizeze, până la 5 martie 2014, clarificări privind aplicabilitatea O.U.G. nr. 9/2013 în litigiul principal. Răspunsul instanței de trimitere a fost primit de Curte la 4 martie 2014.

19.      La 25 martie 2014 a avut loc o ședință în cursul căreia domnul Nicula, guvernul român, precum și Comisia au prezentat observații orale.

V –    Analiză

A –    Cu privire la admisibilitate

20.      Guvernul român consideră că prezenta cerere de decizie preliminară este inadmisibilă întrucât un răspuns la întrebarea formulată de instanța de trimitere nu ar fi util pentru soluționarea litigiului principal. Potrivit guvernului român, O.U.G. nr. 9/2013 nu se aplică litigiului principal pentru două motive.

21.      În primul rând, guvernul român consideră că procedura extrajudiciară de restituire a eventualelor diferențe între taxele plătite în temeiul actelor normative anterioare O.U.G. nr. 9/2013 și timbrul de mediu, instituită prin articolul 12 din această ordonanță de urgență, nu vizează în niciun fel instanța de trimitere și nu se aplică litigiului principal.

22.      Guvernul român consideră astfel că această procedură extrajudiciară de restituire nu împiedică instanța de trimitere să dispună restituirea în întregime a sumei plătite de domnul Nicula cu titlu de taxă pe poluare.

23.      În al doilea rând, guvernul român consideră că, în temeiul principiului tempus regit actum, O.U.G. nr. 9/2013, care a intrat în vigoare la 15 martie 2013, nu se aplică cererii de rambursare a taxei pe poluare plătite de domnul Nicula în anul 2009. În consecință, instanța de trimitere nu ar trebui să se considere legată de articolul 12 din această ordonanță de urgență.

24.      Având în vedere aceste argumente, Curtea a solicitat instanței de trimitere să ia poziție cu privire la aplicabilitatea în litigiul principal a O.U.G. nr. 9/2013, în special a articolului 12 din aceasta.

25.      Prin răspunsul primit de Curte la 13 martie 2014, instanța de trimitere a confirmat aplicabilitatea articolului 12 din O.U.G. nr. 9/2013 în litigiul principal. Potrivit instanței de trimitere, interpretarea acestei ordonanțe de urgență invocată de guvern este lipsită de orice temei juridic și golește de conținut articolul 12 din ordonanța menționată.

26.      Potrivit unei jurisprudențe consacrate a Curții, „în cadrul unei proceduri prevăzute la articolul [267 TFUE], întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, orice apreciere a situației de fapt din cauză este de competența instanței naționale. De asemenea, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare, pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate au ca obiect interpretarea dreptului [Uniunii], Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe”(6).

27.      Întrucât instanța de trimitere a confirmat aplicabilitatea O.U.G. nr. 9/2013 în litigiul principal, este necesar să se înlăture obiecțiile guvernului român cu privire la admisibilitatea prezentei cereri de decizie preliminară.

B –    Cu privire la fond

28.      Prin intermediul întrebării formulate, instanța urmărește să afle dacă dispoziții precum cele ale O.U.G. nr. 9/2013 sunt conforme cu articolul 110 TFUE, cu principiile egalității în fața legii și nediscriminării prevăzute la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), cu dreptul de proprietate menționat la articolul 17 din această cartă, precum și cu principiile securității juridice, neretroactivității legii și non reformatio in peius.

1.      Principiile sau dispozițiile dreptului Uniunii aplicabile în speță

29.      Esența criticii formulate de domnul Nicula este că articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 perpetuează discriminarea instituită prin taxa pe poluare între vehiculele de ocazie importate în România și vehiculele prezente deja pe piața românească și care erau, în această calitate, scutite de taxa pe poluare. În opinia noastră, în consecință, la fel ca în cauzele Tatu (EU:C:2011:219), Nisipeanu (EU:C:2011:466), Druțu (EU:C:2011:478), Micșa (EU:C:2011:479), Vijulan (EU:C:2011:477) și Câmpean și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Alexandria (EU:C:2014:229), normele aplicabile sunt articolul 110 TFUE, care interzice taxele discriminatorii, precum și principiul potrivit căruia orice taxă percepută cu încălcarea dreptului Uniunii, în special a articolului 110 TFUE, trebuie restituită contribuabilului.

30.      Potrivit articolului 52 alineatul (2) din cartă, „[d]repturile recunoscute prin prezenta cartă care fac obiectul unor dispoziții prevăzute de tratate se exercită în condițiile și cu respectarea limitelor stabilite de acestea”. În consecință, nu este necesar, în vederea interpretării dreptului Uniunii de către Curte, să se examineze aplicabilitatea în litigiu a altor norme și principii conținute în cartă. Acest lucru este valabil și pentru celelalte principii generale citate de instanța de trimitere, care s‑ar putea referi totuși la aceste norme și principii, de exemplu în cadrul unei analize de constituționalitate în dreptul român a O.U.G. nr. 9/2013.

2.      Argumentele prezentate Curții

31.      Domnul Nicula consideră că, instituind o nouă taxă pe poluare numită „timbru de mediu” și permițând autorităților fiscale române să restituie contribuabilului doar diferența dintre cuantumul timbrului de mediu și cel plătit deja cu titlu de taxă pe poluare, O.U.G. nr. 9/2013 urmărește în special să blocheze demersurile de restituire a taxei pe poluare în toate aceste forme care precedă timbrul de mediu.

32.      În plus, domnul Nicula consideră că timbrul de mediu însuși este contrar articolului 110 TFUE, întrucât instituie o discriminare între:

–        pe de o parte, proprietarii de vehicule de ocazie cumpărate într‑un alt stat membru decât România, precum domnul Nicula, care au plătit taxa pe poluare la înmatricularea acestora în România și nu au recuperat‑o încă, pentru care timbrul de mediu este exigibil imediat prin reținerea unei părți sau a întregii taxe plătite anterior, și

–        pe de altă parte, proprietarii de vehicule deja înmatriculate în România, pentru care timbrul de mediu este exigibil abia în momentul eventualei transcrieri a dreptului de proprietate al unui terț.

33.      Domnul Nicula adaugă că timbrul de mediu constituie de asemenea o sarcină fiscală discriminatorie în sensul că O.U.G. nr. 9/2013 nu garantează că cuantumul taxei datorate cu privire la vehiculele de ocazie importate dintr‑un alt stat membru nu depășește cuantumul taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare înmatriculate deja în România.

34.      Guvernul român susține că O.U.G. nr. 9/2013 respectă în totalitate normele enunțate în Hotărârea Tatu (EU:C:2011:219). Acesta consideră că timbrul de mediu se întemeiază pe criterii obiective și transparente, precum cilindreea și norma de poluare Euro sau emisiile de CO2 ale vehiculului. În plus, cuantumul acesteia ar ține seama în mod adecvat de valoarea reală pe piață a unui vehicul de ocazie calculată de la momentul introducerii vehiculului pe piață și ar putea fi contestat pe cale administrativă sau judiciară, pentru a demonstra o depreciere mai semnificativă decât cea stabilită în temeiul cotei de depreciere. Astfel, susține guvernul român, timbrul de mediu impus vehiculelor importate nu depășește cuantumul taxei reziduale încorporat în valoarea autovehiculelor de ocazie similare înmatriculate deja pe teritoriul național.

35.      Guvernul român amintește de asemenea că plata timbrului de mediu este obligatorie și exigibilă la data primei transcrieri a dreptului de proprietate pentru vehiculele care se află deja în parcul auto național înaintea apariției taxei respective, inclusiv pentru vehiculele pentru care taxele anterioare pe poluare nu au fost achitate, după cum impuneau Hotărârile Tatu (EU:C:2011:219) și Nisipeanu (EU:C:2011:466).

36.      În consecință, guvernul român concluzionează că o reglementare națională precum O.U.G. nr. 9/2013 nu este contrară articolului 110 TFUE.

37.      Comisia consideră că regimul instituit prin O.U.G. nr. 9/2013 este contrar articolului 110 TFUE, întrucât se aplică retroactiv unor evenimente impozabile intervenite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 9/2013 și perpetuează astfel practica discriminatorie constatată de Curte în Hotărârea Tatu (EU:C:2011:219).

3.      Apreciere

38.      Trebuie amintit de la bun început că, potrivit unei jurisprudențe constante, reiese că dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Prin urmare, statul membru este obligat, în principiu, să restituie impozitele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii(7). În plus, atunci când un stat membru a perceput taxe cu încălcarea dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul nu numai la restituirea taxei astfel percepute, dar și a dobânzilor aferente acesteia, din momentul plății taxei(8).

39.      Există o singură excepție de la această regulă, și anume repercutarea taxei asupra altor subiecte(9), și intră, în absența unei reglementări la nivelul Uniunii, sub incidența normelor de procedură naționale, sub rezerva respectării principiilor echivalenței și efectivității(10).

40.      În această privință, trebuie amintit că Curtea a statuat deja că, în toate versiunile sale, O.U.G. nr. 50/2008 instituia un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și, pentru acest motiv, contrar articolului 110 TFUE(11).

41.      În consecință, România este obligată să restituie taxa pe poluare domnului Nicula.

42.      Astfel, statele membre pot impune taxe noi pe vehicule din rațiuni legate de politica de mediu sau politica generală prin intermediul unor dispoziții legislative noi, cu condiția ca aceste impozite să nu fie de natură să descurajeze importul bunurilor originare din alte state membre, în favoarea produselor naționale, și să nu încalce astfel articolul 110 TFUE(12).

43.      Considerăm, așadar, că, în special în urma pronunțării Hotărârii Tatu (EU:C:2011:219), citată anterior, autoritățile române trebuiau să aleagă în realitate între două opțiuni pentru a se conforma cu obligațiile ce le revin în temeiul dreptului Uniunii: fie desființarea taxei pe poluare și rambursarea sumelor percepute în temeiul acestei taxe contribuabililor care o plătiseră deja, însoțită de introducerea sau de neintroducerea unei taxe noi conforme cu articolul 110 TFUE pentru viitor, fie menținerea taxei pe poluare (indiferent de denumire), dar să o solicite fără întârziere și de la proprietarii de autovehicule de ocazie înmatriculate deja în România.

44.      În loc să aleagă una dintre aceste soluții, guvernul român a optat în realitate, prin O.U.G. nr. 9/2013, pentru un regim care impune tuturor vehiculelor, importate sau neimportate, o nouă taxă începând de la o dată viitoare, permițând în același timp autorităților fiscale să păstreze sumele percepute în mod nelegal în temeiul taxei pe poluare până în momentul unei transcrieri viitoare a dreptului de proprietate asupra vehiculului în cauză, care va determina plata timbrului de mediu.

45.      Astfel, după cum afirmă instanța de trimitere, articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 limitează restituirea taxei pe poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 la diferența dintre cuantumul timbrului de mediu și taxa pe poluare. Suma plătită anterior este reținută, așadar, în temeiul timbrului de mediu, în timp ce, pentru vehiculele înmatriculate deja în România în momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 și care erau, în această calitate, scutite de taxa amintită, timbrul de mediu devine exigibil abia în momentul transcrierii viitoare a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule.

46.      Se ridică, așadar, problema dacă un stat membru poate refuza restituirea unei taxe contrare dreptului Uniunii prin introducerea unei taxe noi, eventual exigibile în viitor, și a unui temei juridic care permite administrației fiscale să păstreze suma percepută în temeiul taxei declarate contrare dreptului Uniunii până în momentul în care noua taxă devine exigibilă, compensarea dintre cele două taxe efectuându‑se în același moment.

47.      În acest context, chiar dacă prezenta cauză privește restituirea taxei pe poluare, iar nu impunerea timbrului de mediu, trebuie analizat dacă coroborarea articolelor 4 și 12 din O.U.G. nr. 9/2013, care amână restituirea taxei pe poluare până la data la care timbrul de mediu devine exigibil, și în măsura în care cuantumul taxei pe poluare depășește acest timbru, respectă obligația de a restitui taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, eliminând totodată discriminarea interzisă prin articolul 110 TFUE, pe care o instituise O.U.G. nr. 50/2008. Chiar dacă domnul Nicula și guvernul român au dezbătut pe larg în cadrul ședinței metoda de calcul al timbrului de mediu, prezenta cauză privește numai rambursarea taxei pe poluare. Compatibilitatea metodei de calcul al timbrului de mediu cu articolul 110 TFUE nu face parte, așadar, din întrebarea preliminară.

a)      Coerența jurisprudenței Curții referitoare la autovehiculele de ocazie importate

48.      În ședință, guvernul român a justificat cererea sa de a atribui prezenta cauză Marii Camere susținând existența unei incoerențe între, pe de o parte, Hotărârea Nádasdi și Németh(13) și, pe de altă parte, Hotărârile Tatu(14) și Nisipeanu(15).

49.      Potrivit aceluiași guvern, nu este posibil să se reconcilieze Hotărârea Nádasdi și Németh, în care Curtea a decis că „[o] comparație [a vehiculelor de ocazie importate recent în Ungaria] cu vehiculele de ocazie puse în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a legii referitoare la taxa de înmatriculare nu ar fi pertinentă”(16), cu Hotărârile Tatu și Nisipeanu, în care Curtea a examinat neutralitatea taxei pe poluare între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008(17).

50.      Amintim că, spre deosebire de cauzele Nádasdi și Németh, Tatu și Nisipeanu, prezenta cauză privește o acțiune în restituirea unei taxe declarate incompatibilă cu articolul 110 TFUE, iar nu compatibilitatea timbrului de mediu cu acest articol. În consecință, problema unității jurisprudenței Curții evocată de guvernul român nu se ridică, hotărârile de referință pentru taxa pe poluare în discuție în prezenta cauză fiind în mod incontestabil Hotărârile Tatu și Nisipeanu, cu mult ulterioare Hotărârii Nádasdi și Németh.

b)      Compatibilitatea unei norme precum cea prevăzută la articolul 4 din O.U.G. nr. 9/2013 cu articolul 110 TFUE

51.      Este cert că articolul 110 primul paragraf TFUE impune o neutralitate perfectă a impozitării interne în raport cu concurența dintre produsele care se află deja pe piața națională și produsele similare importate(18).

52.      Se impune, așadar, să se examineze dacă articolul 4 din O.U.G. nr. 9/2013 supune aceleiași taxe vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie înmatriculate în România înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 și care erau scutite, în această calitate, de taxa pe poluare.

53.      Considerăm că literele c) și d) ale acestui articol 4, astfel cum sunt formulate, nu sunt afectate de discriminarea constatată în Hotărârea Tatu (EU:C:2011:219), întrucât vehiculele de ocazie înmatriculate în România înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, care erau scutite, în această calitate, de taxa pe poluare sunt supuse noii taxe, ca și vehiculele de ocazie pentru care o instanță română, în urma pronunțării Hotărârii Tatu, dispusese fie restituirea taxei pe poluare, fie înmatricularea fără plata taxei pe poluare.

54.      Nu numai că timbrul de mediu este aplicabil în principiu celor două categorii citate anterior, însă acesta este de asemenea exigibil în același moment, și anume în momentul viitoarei transcrieri a dreptului de proprietate.

55.      În temeiul acestei aprecieri ar trebui, așadar, să îi fie rambursată domnului Nicula taxa pe poluare incompatibilă cu dreptul Uniunii, noul timbru de mediu neputând, eventual, să îi fie impus decât la momentul transcrierii viitoare a dreptului de proprietate asupra vehiculului său.

56.      Întrucât instanța de trimitere consideră că articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 este de asemenea aplicabil litigiului în cauză, trebuie analizată și compatibilitatea cu dreptul Uniunii a unei norme precum cea prevăzută la acest articol, care prevede că taxa pe poluare (plătită în speță de domnul Nicula) îi poate fi rambursată dacă și în măsura în care aceasta este mai mare decât timbrul de mediu care ar trebui să fie plătit cu privire la vehiculul în cauză.

c)      Compatibilitatea unei norme precum cea prevăzută la articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 cu articolul 110 TFUE și obligația de a restitui o taxă percepută cu încălcarea dreptului Uniunii

57.      Amintim că discriminarea instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 consta în faptul că taxa pe poluare „[avea] ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante [erau] supuse […] unei taxe care [se putea] apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie [nu erau] în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”(19). În acest temei, Curtea considerase că taxa pe poluare „[avea] ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”(20).

58.      Potrivit guvernului român, România s‑a conformat Hotărârilor Tatu (EU:C:2011:219) și Nisipeanu (EU:C:2011:466) prin adoptarea articolului 4 litera c) din O.U.G. nr. 9/2013, extinzând impunerea timbrului de mediu la vehiculele înmatriculate deja în România și care erau scutite de taxa pe poluare, și acest lucru de la următoarea schimbare a proprietății asupra acestor vehicule.

59.      Considerăm, dimpotrivă, că articolul 12 din această ordonanță (despre care guvernul român aprecia că nu era aplicabil litigiului în cauză)(21) nu permite eliminarea discriminărilor create prin legislația anterioară.

60.      Astfel, efectul acestui articol este de a permite administrației fiscale să rețină suma percepută deja în temeiul taxei pe poluare până în momentul unei eventuale transcrieri a dreptului de proprietate asupra vehiculului în cauză. Și aceasta fără a lua în considerare dobânzile care ar fi datorate contribuabililor care au plătit taxa pe poluare și fără a prevedea un mecanism de restituire a acestei taxe și de plată a dobânzilor aferente acesteia în ipoteza în care nu ar mai exista în viitor transcrierea dreptului de proprietate asupra acestui vehicul.

61.      Astfel cum arată domnul Nicula, transcrierea dreptului de proprietate asupra unei vehicul de ocazie care era înmatriculat deja în România în momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 sau care, precum cel al domnului Nicula, a fost importat la data la care această ordonanță de urgență era în vigoare nu este nicidecum certă, întrucât o parte semnificativă a acestor vehicule poate avea o vechime mare. Același rezultat este posibil în cazul în care vehiculul în cauză a fost furat sau a fost distrus.

62.      În consecință, astfel cum arată Comisia, timbrul de mediu nu se aplică în același mod tuturor tranzacțiilor care au avut loc în perioada de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008. Chiar dacă acesta se aplică vehiculelor de ocazie care erau înmatriculate deja în România și care erau, în această calitate, scutite de taxa pe poluare, va fi datorat abia la data primului transfer al dreptului de proprietate asupra acestui vehicul care va urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 9/2013, în timp ce articolul 12 permite administrației fiscale să nu restituie cuantumul taxei pe poluare care fusese deja perceput, cu încălcarea articolului 110 TFUE, cu privire la vehiculele de ocazie importate de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008.

63.      Guvernul român încearcă să justifice această diferență de tratament susținând că anumite diferențe de tratament între situații comparabile sunt inerente unei intervenții legislative de restabilire a legalității ca urmare a unei hotărâri a Curții prin care a fost declarată neconformitatea unei norme de drept național cu dreptul Uniunii. Nu suntem de acord cu această poziție, care afectează eficacitatea și aplicarea uniformă a dreptului Uniunii. Dimpotrivă, în urma constatării de către Curte a unei încălcări a dreptului Uniunii, statele membre sunt obligate să repare această încălcare și să elimine toate consecințele sale.

64.      Considerăm, așadar, la fel ca și Comisia, că articolul 12 din O.U.G. nr. 9/2013 nu este compatibil cu articolul 110 TFUE și încalcă obligația ce revine României de a restitui taxa pe poluare percepută cu încălcarea aceluiași articol din tratat.

65.      În aceste împrejurări, cuantumul taxei pe poluare, împreună cu dobânzile aferente trebuie restituite domnului Nicula.

66.      Trebuie să se răspundă, așadar, la întrebarea adresată de instanța de trimitere că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național de impozitare a vehiculelor precum cel instituit prin articolele 4 și 12 din O.U.G. nr. 9/2013.

C –    Cu privire la limitarea în timp a efectelor hotărârii

67.      În ipoteza în care Curtea ar considera că articolul 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel în discuție, guvernul român solicită Curții să limiteze în timp efectele deciziei sale.

1.      Argumentele guvernului român

68.      Guvernul român susține că a acționat cu bună‑credință prin instituirea regimului de impozitare în discuție cu intenția de a respecta Hotărârile Tatu (EU:C:2011:219) și Nisipeanu (EU:C:2011:466). Acesta adaugă că restituirea sumelor percepute ar provoca perturbări grave pentru statul român.

69.      În ședință, guvernul român a arătat că suma totală percepută în temeiul O.U.G. nr. 9/2013(22) s‑ar ridica la 3 288 565 944 RON (aproximativ 750 de milioane de euro). Potrivit propriilor aprecieri, dobânzile cu privire la această sumă ar depăși suma de 1 583 545 688 RON (aproximativ 360 de milioane de euro), ceea ce ar ridica suma totală care grevează bugetul român la aproximativ 1,1 miliarde de euro. Potrivit guvernului român, această sumă ar reprezenta 36,5 % din deficitul prevăzut în bugetul 2013, iar restituirea acesteia ar putea pune în discuție programele și proiectele avute în vedere pentru protecția mediului.

70.      În plus, subliniază guvernul român, bugetul român pentru anul 2013 prezintă un deficit de 2,97 miliarde de euro, iar restituirea sumelor percepute și a dobânzilor aferente acestora ar crește deficitul bugetar cu 0,8 %, ceea ce ar pune în pericol respectarea obligației impuse României prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare de a reduce în măsura posibilului deficitul bugetar.

71.      Domnul Nicula a contestat de asemenea în cadrul ședinței fiabilitatea cifrelor avansate de guvernul român, întemeindu‑se pe cifrele publicate de Administrația Fondului pentru Mediu, potrivit cărora suma primită în 2013 cu titlu de timbru de mediu în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 9/2013 se ridica la aproximativ 730 de milioane de RON, iar nu la 3 288 565 944 RON. Domnul Nicula contestă și suma de 1 583 545 688 RON reprezentând dobânzi, fără a oferi însă o cifră alternativă. În opinia acestuia, suma totală care trebuie restituită reprezintă doar 0,83 % din bugetul român pentru anul 2013.

72.      În replică, guvernul român nu a contestat cifrele oferite de domnul Nicula.

2.      Apreciere

73.      Trebuie amintit de la bun început că, potrivit unei jurisprudențe constante, interpretarea unei norme de drept al Uniunii făcută de Curte în exercitarea competenței pe care i‑o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acestei norme, astfel cum trebuie sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la intrarea sa în vigoare. Rezultă că norma astfel interpretată poate și trebuie să fie aplicată de o instanță raporturilor juridice născute și constituite înainte de pronunțarea hotărârii asupra cererii de interpretare dacă, pe de altă parte, sunt întrunite și condițiile care permit declanșarea unui litigiu privind aplicarea normei respective la instanțele competente(23).

74.      Invocând o jurisprudență constantă a Curții, am arătat în Concluziile noastre prezentate în cauza T‑Mobile Austria: „Curtea poate, numai în mod excepțional, în aplicarea principiului general al securității juridice, inerent ordinii juridice comunitare, să considere necesar să limiteze posibilitatea oricărei persoane interesate de a invoca o dispoziție pe care a interpretat‑o în scopul de a contesta raporturi juridice stabilite cu bună‑credință. Pentru a putea impune o astfel de limitare, este necesară întrunirea a două criterii esențiale, și anume buna‑credință a celor interesați și riscul unor consecințe grave.”(24)

75.      În opinia noastră, niciunul dintre aceste două elemente nu este prezent în speță.

76.      În ceea ce privește criteriul bunei‑credințe, guvernul român arată că O.U.G. nr. 9/2013 a fost adoptată în scopul asigurării respectării obligațiilor impuse României de articolul 110 TFUE, astfel cum a fost interpretat de către Curte în Hotărârile Tatu (EU:C:2011:219) și Nisipeanu (EU:C:2011:466).

77.      Or, prin introducerea unei aplicabilități diferite pentru vehiculele importate și vehiculele înmatriculate deja în România, O.U.G. nr. 9/2013 perpetuează, pentru motivele pe care le‑am formulat la punctele 59-64 din prezentele concluzii, discriminarea instituită inițial prin O.U.G. nr. 50/2008, ceea ce guvernul român nu putea ignora.

78.      Atunci când criteriul bunei‑credințe nu este îndeplinit, „nu este necesar să se verifice dacă este îndeplinit al doilea criteriu […] privind riscul unor consecințe grave”(25). În măsura în care ar putea fi util pentru Curte, prezentăm totuși în continuare câteva elemente de reflecție cu privire la acest al doilea criteriu.

79.      Amintim mai întâi că guvernul român solicitase deja limitarea în timp a efectelor Hotărârii Nisipeanu (EU:C:2011:466). Cu acea ocazie, Curtea a decis că „existența unor consecințe financiare care ar rezulta pentru un stat membru dintr‑o hotărâre preliminară nu justifică, prin ea însăși, limitarea în timp a efectelor acestei hotărâri […]. Statului membru care solicită o astfel de limitare îi revine obligația de a prezenta în fața Curții date cifrice care să stabilească riscul unor repercusiuni economice grave […]”(26).

80.      Cererea guvernului român a fost respinsă pentru motivul că, „în lipsa unor date cifrice mai precise care să permită să se concluzioneze că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile prezentei hotărâri, condiția privind existența unor perturbări grave nu poate fi considerată stabilită”(27).

81.      În opinia noastră, cifrele avansate de guvernul român și dezacordul dintre părți cu privire la aceste estimări sunt irelevante, întrucât prezenta cauză nu privește problema restituirii sumelor percepute în temeiul O.U.G. nr. 9/2013, ci restituirea sumelor percepute în temeiul legislației anterioare, în special O.U.G. nr. 50/2008. Astfel, în lipsa unor date cifrice precise care să permită să se concluzioneze că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile prezentei hotărâri, considerăm că, precum în cauza Nisipeanu (EU:C:2011:466), condiția privind existența unor perturbări grave nu este stabilită.

82.      În orice caz, astfel cum am susținut la punctul 43 din prezentele concluzii, în urma pronunțării Hotărârii Tatu (EU:C:2011:219), guvernul român putea alege fie să elimine taxa pe poluare și să restituie sumele percepute în temeiul acestei taxe contribuabililor care o plătiseră deja, fie să mențină taxa pe poluare (indiferent de denumire), dar să o impună prompt și fără întârziere proprietarilor de autovehicule de ocazie înmatriculate deja în România care erau, în această calitate, scutite de taxa pe poluare.

83.      Dat fiind că, prin adoptarea O.U.G. nr. 9/2013, guvernul român a ales să mențină taxa pe poluare sub forma timbrului de mediu, era suficient, pentru evitarea acestei perturbări bugetare și eliminarea discriminării instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, să se perceapă timbrul de mediu pentru vehiculele de ocazie înmatriculate deja în România cărora nu li se aplicase taxa pe poluare, și aceasta imediat, iar nu la data viitoarei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor vehicule.

84.      În consecință, chiar dacă, în temeiul regimului actual, domnul Nicula are dreptul la restituirea taxei pe poluare pe care o plătise în 2009, România poate evita orice risc bugetar prin modificarea O.U.G. nr. 9/2013, astfel încât să impună plata timbrului de mediu proprietarilor de vehicule de ocazie înmatriculate deja în România în momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2008 și care erau la acea dată scutite de taxa pe poluare.

85.      Rezultă din aceste considerații că nu este necesar să se limiteze în timp efectele hotărârii.

VI – Concluzie

86.      Propunem, așadar, Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Sibiu după cum urmează:

„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național de impozitare a vehiculelor precum cel instituit prin articolele 4 și 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.”


1 – Limba originală: franceza.


2 – A se vedea Hotărârile Tatu (C‑402/09, EU:C:2011:219) și Nisipeanu (C‑263/10, EU:C:2011:466), precum și Ordonanțele Druţu (C‑438/10, EU:C:2011:478), Micşa (C‑573/10, EU:C:2011:479), Vijulan (C‑335/10, EU:C:2011:477) și Câmpean și Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria (C‑97/13 și C‑214/13, EU:C:2014:229).


3 – Punctul 61.


4 – Ibidem (punctul 58). Versiunile modificate ale O.U.G. nr. 50/2008 au fost considerate de asemenea contrare dreptului Uniunii prin Hotărârea Nisipeanu (EU:C:2011:466) și prin Ordonanțele Druţu (EU:C:2011:478), Micşa (EU:C:2011:479) și Vijulan (EU:C:2011:477).


5 – A se vedea Ordonanța Câmpean și Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria (EU:C:2014:229, punctele 31-33).


6 – Hotărârea Zurita García și Choque Cabrera (C‑261/08 și C‑348/08, EU:C:2009:648, punctul 34). A se vedea de asemenea în acest sens Hotărârile IKA (C‑326/00, EU:C:2003:101, punctul 27), Keller (C‑145/03, EU:C:2005:211, punctul 33), Conseil général de la Vienne (C‑419/04, EU:C:2006:419, punctul 19) și Gómez‑Limón Sánchez‑Camacho (C‑537/07, EU:C:2009:462, punctul 24).


7 – A se vedea Hotărârile San Giorgio (199/82, EU:C:1983:318, punctul 12), Metallgesellschaft și alții (C‑397/98 și C‑410/98, EU:C:2001:134, punctul 84), Test Claimants in the FII Group Litigation (C‑446/04, EU:C:2006:774, punctul 202) și Test Claimants in the Franked Investment Income Group Litigation (C‑362/12, EU:C:2013:834, punctul 30).


8 – A se vedea Hotărârea Irimie (C‑565/11, EU:C:2013:250, punctul 29).


9 – A se vedea în special Hotărârea Lady & Kid și alții (C‑398/09, EU:C:2011:540, punctul 20).


10 – A se vedea de exemplu Hotărârile Danfoss și Sauer‑Danfoss (C‑94/10, EU:C:2011:674, punctul 24 și jurisprudența citată) și Irimie (EU:C:2013:250, punctul 23).


11 – Hotărârea Nisipeanu (EU:C:2011:466, punctele 27-29). A se vedea de asemenea, în ceea ce privește O.U.G. nr. 9/2012, Ordonanța Câmpean și Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Alexandria (EU:C:2014:229, punctele 31-33).


12 – Hotărârea Nádasdi și Németh (C‑290/05 și C‑333/05, EU:C:2006:652, punctul 49).


13 – EU:C:2006:652.


14 – EU:C:2011:219.


15 – EU:C:2011:466.


16 – EU:C:2006:652, punctul 49.


17 – EU:C:2011:219, punctul 38, și EU:C:2011:466, punctul 20.


18 – A se vedea Hotărârile Comisia/Danemarca (C‑47/88, EU:C:1990:449, punctele 8 și 9) și Tatu (EU:C:2011:219, punctul 34).


19 – Hotărârea Tatu (EU:C:2011:219, punctul 58).


20 – Idem.


21 – Poziție pe care instanța de trimitere a respins‑o în răspunsul scris la cererea de lămuriri adresată de Curte.


22 – La o întrebare pe care i‑am adresat‑o în cadrul ședinței, guvernul român a confirmat că se referea într‑adevăr la sumele percepute în temeiul O.U.G. nr. 9/2013.


23 – A se vedea Hotărârile Barreira Pérez (C‑347/00, EU:C:2002:560, punctul 44), Linneweber și Akritidis (C‑453/02 și C‑462/02, EU:C:2005:92, punctul 41) și Meilicke și alții (C‑292/04, EU:C:2007:132, punctul 34).


24 – Concluziile prezentate în cauza T‑Mobile Austria (C‑616/11, EU:C:2013:691, punctul 96). A se vedea Hotărârile Vroege (C‑57/93, EU:C:1994:352, punctul 21), Cooke (C‑372/98, EU:C:2000:558, punctul 42), Skov și Bilka (C‑402/03, EU:C:2006:6, punctul 51), Nádasdi și Németh (EU:C:2006:652, punctul 63), Brzeziński (C‑313/05, EU:C:2007:33, punctul 56), Kalinchev (C‑2/09, EU:C:2010:312, punctul 50) și Santander Asset Management SGIIC și alții (C‑338/11-C‑347/11, EU:C:2012:286, punctul 59).


25 – Hotărârea Transportes Jordi Besora (C‑82/12, EU:C:2014:108, punctul 47).


26 – Punctul 34.

 

In maxim 7 zile timbru de mediu va fi declarat ilegal de CJUE

Ceea ce este foarte important de stiut este faptul ce desi CJUE declara ilegala aceasta taxa va trebuie totusi o hotarare castigata interna de anulare timbru de mediu.Cu alte cuvinte va puteti judeca si veti castiga

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) trebuie să se pronunţe cu privire la compatibilitatea cu articolul 110 Tratatului privind Funcţionarea UE a taxei pe poluarea cauzată de autovehicule. În special, aceasta ridică problema dacă autoritățile fiscale române au dreptul de a păstra în temeiul unei taxe noi de aceeași natură și cu același obiect, numită “imbru de mediu”, suma care a fost percepută în temeiul taxei pe poluare incompatibile cu dreptul Uniunii.
În acest nou dosar – Ilie Nicolae Nicula împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu (Cauza C‑331/13) – Tribunalul Sibiu a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară:
“Dispoziţiile articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ale articolelor 17, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 110 TFUE, principiul securităţii juridice şi principiul non reformatio in peius, ambele statuate [de] dreptul [Uniunii] şi jurisprudenţa Curţii [Hotărârile Belgocodex, C‑381/97, EU:C:1998:589 şi Belbouab, 10/78, EU:C:1978:181], pot fi interpretate ca opunându‑se unei reglementări precum O.U.G. nr. 9/2013?“
Pe site-ul Curia au fost prezentate recent concluziile puse pe 15 mai 2014 de Avocatul general, în vederea răspunsului pe care Curtea urmează să îl dea la cererea preliminară formulată de Tribunalul Sibiu.
Cităm din preambulul concluziilor:
“Prezenta cauză se înscrie într‑o listă lungă de cauze românești cu privire la compatibilitatea cu articolul 110 TFUE a taxei pe poluarea cauzată de autovehicule. În special, aceasta ridică problema dacă autorităţile fiscale române au dreptul de a păstra în temeiul unei taxe noi de aceeaşi natură şi cu acelaşi obiect, numită „timbru de mediu”, suma care a fost percepută în temeiul taxei pe poluare incompatibile cu dreptul Uniunii.“
Cu privire la litigiul principal şi întrebarea preliminară, în concluzii se arată următoarele:
“(…)
6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (denumită în continuare «O.U.G. nr. 50/2008»), care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008, a instituit o taxă pe poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3. Obligaţia de a plăti această taxă lua naştere în special cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, grevând astfel vehiculele de ocazie importate.
7. Curtea a declarat că o taxă precum această taxă pe poluare era contrară articolului 110 TFUE pentru motivul că aceasta «[avea] ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre». Pentru acelaşi motiv, Curtea a statuat că această situaţie se regăsea în cazul unei taxe precum taxa pe poluare instituită prin Legea nr. 9/2012, care, la 13 ianuarie 2012, abrogase O.U.G. nr. 50/2008, înainte de a fi ea însăși abrogată la 15 martie 2013 prin O.U.G. nr. 9/2013.
(…)”
În urma analizei efectuate, Avocatul general propune Curţii să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Sibiu după cum urmează:
“Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim naţional de impozitare a vehiculelor precum cel instituit prin articolele 4 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.“

Diplomele internationale, limba straina pentru angajatorii romani

Diplomele internationale, limba straina pentru angajatorii romani

 

Diplomele internationale, limba straina pentru angajatorii romani

Situatia situatia actuala a balantei de export/import de inteligenta a Romaniei nu este noua, insa amploarea fenomenului si potentialul de redresare face sa merite redeschiderea sau continuarea discutiei publice despre incompatibilitatile dintre marile companii din Romania si tinerii absolventi de studii universitare la institutii de prestigiu din afara granitelor.

Discutia se merita purtata doar in jurul masurilor pe care le poate lua sectorul privat. Incapacitatile sectorului public sunt (re)cunoscute. De altfel, acesta este deja posesorul unui istoric de esecuri notabile in aceasta directie (managementul dezastruos al Bursei Speciale „Guvernul Romaniei” este de notorietate).

Sectorul privat (si in special companiile mari) este singurul care are premisele de a fi atractiv pentru aceasta categorie de tineri cu calificari inalte, singurul cu capacitatea reala de a adresa acest deficit si cel mai mare potential beneficiar.

Ca de obicei, adevarul este undeva la mijloc si vina este impartita. Dar in aceasta cheie s-au scris multe. As vrea sa ne uitam in acest articol la cativa factori care contribuie la aceasta prapastie si care, din perspectiva sferei de actiune a companiilor comerciale, pot sau nu sa fie adresati in mod direct. Unele dintre dificultatile actuale sunt de natura structurala si in consecinta putin adresabile.

Un prim exemplu in acest sens sunt diferentele notabile dintre paradigmele curente de business, de luarea a deciziilor, de cultura organizationala etc prezente in multe dintre companiile de pe piata locala si cele care se regasesc de cele mai multe ori in curiculele programelor de la universitatile internationale de prestigiu. E nevoie sa intelegem ca exista o diferenta, fara sa facem o judecata de valoare.

Este perfect justificat pentru aceste institutii de invatamant sa-si pregateasca studentii pentru o cariera de succes in economia globala si sa-i tina conectati la cele mai noi discutii si tendinte, sa-i invete sa lucreze cu cele mai noi instrumente. Pe de alta parte, este cumva normal si pentru companiile de pe piata locala, avand in vedere „tineretea” lor, sa nu aiba inca o maturitate a proceselor, o capacitate de schimbare si inovatie sau efectiv o nevoie de expertiza specializata de dimensiuni similare cu ale companiilor din tarile mai avansate.

Care sunt insa factorii pe care ii putem influenta intr-o masura semnificativa, astfel incat sa micsoram aceste decalaje, spre beneficiul ambelor parti?

Omul potrivit, la locul de munca potrivit

O a doua consecinta pozitiva a unei astfel de masuri ar fi aceea ca ar creste „gradul de uz” al talentelor unor astfel de angajati, evident in beneficiul ambelor parti. In prezent exista o serie de dificultati: „nu sunt de-ale noastre, poate nu se potrivesc in spatiul nostru, poate nu pot fi puse la munca eficient la noi”. E o perceptie cumva de nepotrivire care nu isi are neaparat sursele in realitate si care genereaza frustrare si in randul anagajatorilor care asteapta mai mult de la ei si in randul angajatilor, care simt ca isi irosesc talentele.

In al treilea rand, o mai buna cunoastere a calificarilor si competentelor la o calibrare a asteptarilor si a actiunilor din partea recrutorilor. Ca om de resurse umane, imi devine mai clar pe cine testez si la ce, devine mai clar pentru cine s-ar merita sa incerc sa provoc sistemul rigid de salarizare si pentru cine nu vreau neaparat sa-mi asum un astfel de risc.

Aceasta discutie despre compatibilitati si indemnul la dezvoltarea expertizei departamentelor de resurse umane ale marilor companii in zona diplomelor si a calificarilor acordate de universitatile internationale de prestigiu nu au ca sursa sentimentalisme de factura patriotarda („sa-i ajutam pe cei care se intorc in tara”), ci o privire destul de pragmatica asupra a ce urmeaza.

In 2014 vom simti pentru prima data efectele Bacalaureatului (in sfarsit corect) din 2011: 50% mai putini studenti si in consecinta mai putini absolventi decat in acest an (aproximativ 110.000 fata de 206.000). In 2015 – inca mai putini. In plus, fenomenul migrationist nu da semne de scadere. Cu astfel de perspective, chiar si in conditiile crizei sunt sanse mari sa avem de-a face, pe termen mediu, cu un deficit serios de forta de munca calificata. Atunci cu siguranta vom incepe sa dam mai multa atentie acestor aspecte. N-ar fi bine totusi sa ne pregatim din timp si sa nu fim luati prin surprindere?

 

Guvernul anunta un sistem de pensii bazat pe conturi individuale de economisire

Guvernul anunta un sistem de pensii bazat pe conturi individuale de economisire

 

Guvernul anunta un sistem de pensii bazat pe conturi individuale de economisire

Guvernul va promova dezvoltarea unui sistem de pensii durabil, bazat pe conturi individuale de economisire, care sa preia, ca pondere, un procent tot mai mare din venitul de inlocuire si din venitul total al asigurarilor sociale ale asiguratului.

Sistemul va fi aplicat pornind de la convingerea ca „sustenabilitatea unui sistem de pensii tine de aplicarea principiului contributivitatii, prin acumulare, si al responsabilitatii individuale”, se arata in noul program al Guvernului.

„Pornind de la convingerea ca sustenabilitatea unui sistem de pensii tine de aplicarea principiului contributivitatii, prin acumulare, si al responsabilitatii individuale, vom promova dezvoltarea unui sistem de pensii durabil, bazat pe conturi individuale de economisire care sa preia, ca pondere, un procent tot mai mare din venitul de inlocuire si totodata din venitul total al asigurarilor sociale ale asiguratului. In acest sens, vom sustine schimbarea principiilor care guverneaza sistemul public de pensii, prin centrarea sistemului pe principiul contributivitatii si al responsabilitatii individuale printr-un sistem de conturi individuale de economisire pentru pensia publica (Pilon I) cu asigurarea pe perioada de tranzitie catre noul sistem a masurilor de atenuare a costurilor reformei, fara afectarea veniturilor beneficiarilor in plata sau cu perioada de acumulare mica”, conform planului Guvernului.

Documentul prevede introducerea sistemului facultativ de pensii ocupationale (Pilonul IV), bazat pe contributia asiguratului si a angajatorului, pornind de la specificul unor profesii sau domenii de activitate. Guvernul considera ca astfel sunt eliminate nedreptatile create beneficiarilor pensiilor speciale de noua lege a pensiilor si se creeaza posibilitatea pentru stimularea pe termen lung a profesiilor cu grad mai mare de uzura.

Pensiile private, in atentia Guvernului

In luna noiembrie a anului trecut, agentia Mediafax a anuntat, prezentand scrisoarea de intentie convenita de Guvern cu Fondul Monetar International, faptul ca Guvernul a transmis FMI ca evalueaza pensiile private obligatorii si impactul acestora asupra sistemului de pensii si a dezvoltarii pietei de capital, precizand ca urmareste reducerea poverii fiscale fara impact bugetar, ceea ce sugereaza o posibila limitare a cotelor distribuite fondurilor private.

„Am inceput sa intreprindem o analiza exhaustiva pentru a evalua performanta pilonului II de pensii (pensiile private obligatorii) si implicatiile acestuia pentru sustenabilitatea si adecvarea sistemului de pensii, precum si asupra dezvoltarii pietei de capital romanesti. Evaluam, de asemenea, optiuni de reducere a poverii fiscale intr-un mod neutru pentru buget”, se arata in scrisoarea de intentie convenita de Guvern cu FMI si Comisia Europeana.

In prezent, cota de contributie virata catre Pilonul II este de 4% din veniturile brute ale participantilor, aceasta evoluand de la nivelul de 2% din momentul startului sistemului (2008) si urmand sa ajunga la 6%, cu o crestere de jumatate de punct procentual anual, pana in 2016.

Pensiile private obligatorii au acumulat peste 10 miliarde de lei

De la lansare si pana in prezent, fondurile de pensii private obligatorii au primit in administrare de la Casa Nationala de Pensii Publice (CNPP), in numele participantilor, contributii brute totale in valoare de 10,47 miliarde de lei, ajungand, in urma investitiilor, la active nete de 12,75 miliarde de lei. Diferenta de 2,28 miliarde de lei reprezinta castigul investitional net de toate comisioanele produs de fondurile de pensii in beneficiul contributorilor la sistem.

In ultimul an (septembrie 2012 – septembrie 2013), activele fondurilor de pensii Pilonul II si-au mentinut cresterea accelerata, cu un ritm usor peste 45%.

Fondurile de pensii private obligatorii au ajuns dupa primele noua luni ale acestui an la un numar total de 5,95 milioane de participanti, dintre care numarul celor care primesc luna de luna contributii virate de catre CNPP s-a stabilizat la aproximativ 3,6 milioane.

Din punct de vedere al performantelor investitionale, fondurile de pensii private obligatorii au realizat, de la lansarea lor si pana in prezent, un randament mediu anualizat de 11,7%.

Primele contributii la Pilonul II au fost virate in mai 2008.

Pentru Pilonul III (pensii private facultative), unde primele contributii au fost virate incepand cu luna mai 2007, activele celor 10 fonduri insumau la septembrie 750,11 milioane de lei pentru 305.796 de persoane.

 

Ponta: Pensiile vor fi indexate cu cel putin 4,5% in 2015

Ponta: Pensiile vor fi indexate cu cel putin 4,5% in 2015

 

Ponta Pensiile vor fi indexate cu cel putin 4,5 in 2015

Premierul Victor Ponta a anuntat, vineri, 16 Mai 2014, ca Guvernul are in vedere indexarea, in 2015, a pensiilor mici cu cel putin 4,5 procente. El a declarat, la Botosani, ca Executivul cauta o solutie pentru ca pensiile sa nu fie indexate in mod egal atat pentru cei cei cu venituri de 10.000 de lei, cat si pentru 500 de lei.

„Curtea Constitutionala ne-a spus ca nu avem voie sa indexam cu acelasi procent si la cel cu 100 de milioane si la cel care are cinci milioane pensie. O sa vad ce solutie legislativa si constitutionala gasim pentru ca mi se pare ca primul efort trebuie facut catre cei cu pensiile mici, insa, in mod sigur, cel putin 4,5% va fi indexarea pe 2015”, a afirmat Victor Ponta.

Seful Guvernului efectueaza, vineri, o vizita de lucru la Botosani, el fiind insotit de vicepremierul Liviu Dragnea.

 

Romanii au in medie 562 de euro in conturile de pensii private obligatorii

Romanii au in medie 562 de euro in conturile de pensii private obligatorii

 

Romanii au in medie 562 de euro in conturile de pensii private obligatorii

Valoarea medie a unui cont de pensie privata obligatorie (pe Pilonul II) era la finalul lunii martie 2014 de 2.503 lei (562 euro), potrivit datelor publicate miercuri de Autoritatea de Supraveghere Financiara (ASF).

Sistemul pensiilor private obligatorii a fost lansat in Romania in mai 2008, dar numai 3,19 milioane persoane din totalul de 6,12 milioane de participanti in sistem au avut inregistrate contributii lunare repetitive in aceasta perioada, iar 180.000 de persoane nu au avut nicio contributie virata.

Valoarea medie a unui cont in Pilonul II pentru cei 3,19 milioane participanti care au avut contributii lunare repetitive in perioada mai 2008 – martie 2014 este de 3.357 lei (aproximativ 750 euro).

Aproximativ 450.000 de persoane aveau valori ale contului cuprinse intre 5.000 si 10.000 de lei. Aproximativ 159.000 de persoane aveau valori ale contului de peste 10.000 de lei (peste 2.244 euro), valori superioare mediei depozitelor bancare ale persoanelor fizice la institutiile de credit din Romania (9.040 lei la data de 31 martie 2014).

De la 1 ianuarie 2014, cota de contributie pentru Pilonul II este de 4,5 puncte procentuale (din contributiile pentru asigurari sociale), cu 0,5 puncte procentuale mai mult fata de cota din anul 2013. Primele contributii majorate virate au fost cele pentru luna martie 2014 (calculate la salariile brute aferente lunii ianuarie 2014).

Valoarea activelor totale, la 31 martie 2014

Valoarea activelor totale aflate in administrare la nivelul intregului sistem de pensii private, la data de 31 martie 2014, a fost de 15,7 miliarde lei (+0,9 miliarde lei fata de 31 decembrie 2013), respectiv 3,52 miliarde euro. In raport cu PIB-ul estimat pentru anul 2014 (662,769 miliarde lei) activele totale reprezinta 2,36% din PIB.

Valoarea activelor nete inregistrate de fondurile de pensii private aferente Pilonului II a fost de 14,84 miliarde lei (3,33 miliarde euro), in crestere cu aproximativ 900 milioane de lei fata de 31 decembrie 2013.

Numarul participantilor cu contributii lunare in luna martie 2014 a fost de 3,68 milioane (60,14% din total participanti) in scadere usoara fata de 31 decembrie 2013 (61,55% din total participanti). Contributia medie in luna martie a celor 3,68 milioane de participanti a fost de 83,12 lei.

La finalul lunii martie, 94,38% din activele fondurilor de pensii (Pilonul II) erau plasate in Romania, in principal in titluri de stat, actiuni, depozite bancare. Titlurile de stat, actiunile si titlurile de participare la fonduri de investitii si-au majorat ponderea in plasamente, in timp ce depozitele bancare si-au diminuat ponderea la 7,07%.

Rata medie de rentabilitate anuala a tuturor fondurilor de pensii administrate privat (Pilonul II), calculata pentru ultimele 24 de luni, a fost de 8,5%.

 

 

Cum poti sa obtii despagubiri de la agentia care te-a abandonat in strainatate

Cum poti sa obtii despagubiri de la agentia care te-a abandonat in strainatate

 

Cum pot sa obtii despagubiri de la agentia care te-a abandonat in strainatate

Ofertele speciale de vacanta, foarte apreciate de turisti pentru discounturile masive, au si partea lor „intunecata”. Adesea se intampla ca serviciile sa nu se ridice la nivelul promis, dar ce faci cand te trezesti ca agentia de turism a intrat in insolventa?

Pe de o parte din cauza naivitatii turistilor si pe de alta parte, din pricina lacomiei unor agentii de turism obscure, care furnizeaza servicii fara sa fie incluse in subordinea Asociatiei Natioanale a Agentiilor de Turism (ANAT). Organizatia impune tuturor agentiilor membre sa incheie o asigurare de calatorie, care sa protejeze turistii, in cazul in care firma intra in incapacitate de plata.

Initiativa apartine ministerului Turismului care a obligat, din 2001, prin statutul membrilor ANAT, sa incheie o asigurare in valoare de 50.000 de dolari.

„In contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice incheiat intre
agentiile de turism si turisti, indiferent de modul de prezentare a acestuia (catalog, pliant sau alt inscris), este obligatoriu sa se consemneze faptul ca turistul este asigurat pentru insolvabilitatea sau falimentul agentiei de turism, precum si conditiile si termenele in care turistul poate solicita plata despagubirilor”, se arata in ordinul emis de ministerul de Turism, in iunie 2001, privind asigurarea turistilor in cazul insolvabilitatii sau falimentului agentiei de turism.

Cel mai recent caz de agentie care a anuntat oficial intrarea in incapacitate de plata este Kara Travel, care se afla in subordinea ANAT si care este controlata de Doru Negulescu si Aristide Iordache. Cel din urma detine si firma de transport Arytrans.

Potrivit datelor de pe Ministerul Finantelor, Kara Travel a avut in 2012 o cifra de afaceri de aproape un milion de lei si pierderi de peste 500.000 de lei. Anul trecut a beneficiat de o marire de capital, Aristide Iordache intrand in actionariatul agentiei.

Presedintele ANAT, Lucia Morariu, a mentionat ca turistii vor fi despagubiti in limita celor 50.000 de dolari prevazuti prin lege. De asemenea, mentioneaza ca agentia de turism Kara Travel a avut anul trecut un incident cu un partener din strainatate care a reclamat-o „pentru ca nu a facut platile, insa ANAT a intervenit si agentia si-a platit datoriile”.

In acest moment exista aproximativ 100 de turisti plecati pe destinatii externe prin agentia de turism Kara Travel, carora le-au fost achitate doar partial serviciile, dar care au transportul retur asigurat.

„Acestia vor fi nevoiti sa isi achite local serviciile neplatite de Kara Travel, urmand ca la intoarcerea in tara sa se adreseze asiguratorului care a emis polita de asigurare pentru riscul de insolvabilitate al agentiei de turism”, mai precieaza oficialii ANAT.

 

 

Ce oameni romani de afaceri vor fi afectati de strategia anti-offshore a Comisiei Europene

Ce oameni romani de afaceri vor fi afectati de strategia anti-offshore a Comisiei Europene

 

Ce oameni romani de afaceri vor fi afectati de strategia anti-offshore a Comisiei Europene

Autoritatile europene cauta solutii pentru a le „veni de hac” companiilor care isi deschid sedii in „paradisuri fiscale” prin introducerea obligativitatii de a declara taxele platite in fiecare tara in care au subsidiare. Pe lista companiilor „vizate” de masura sunt Google, Starbuck sau Microsoft. In Romania, oameni de afaceri precum Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vantu sau Dan Voiculescu ar avea de pierdut din schimbarea regimului fiscal.

Obligand companii importante sa declare ce taxe platesc, comisarul Seneta spera ca ele se vor teme de reactia clientilor si vor fi nevoite sa plateasca taxe mai mari. Metodele de a evita plata taxelor folosite de Starbucks, Apple sau Amazon a facut ca autoritatile sa puna „planificarea fiscala agresiva” pe lista prioritatilor politice din acest an.

ine sunt oamenii de afaceri din Romania care vor suferi dupa offshore-uri

Dinu Patriciu este „patrintele offshore-urilor din Romania” daca tinem cont de faptul ca prima companie infiintata dupa Revolutie la care a devenit asociat avea ca ationar majoritar un offshore cu o istorie incalcita.

Firma Alpha Constructii si Investitii Imobiliare, prima societate comerciala infiintata dupa Revolutie, are in momentul de fata ca actionar majoritar (55,01%) Astra Investitii Imobiliare, un offshore. Astra Investitii Imobiliare a fost vanduta, in 2008, de compania controlata de Dinu Patriciu – Rompetrol SA, unui offshore cipriot – DSP Investments, care ar fi controlat tot de miliardar. Suma tranzactiei s-a ridicat la 33,85 de milioane de dolari.

In prezent, compania de constructii Astra Investitii, cu sediul in vila din strada Mircea Eliade, este detinuta de DPGP Astra (aproape 99% din actiuni), companie cu sediul in Luxemburg si de DPGP Romania, companie tot cu sediul in Luxemburg (1%).

Sorin Ovidiu Vantu,supranumit si „Regele offshore-urilor” a folosit nu mai putin de 22 de companii pentru delapidarea Petromservice.

Cu alte sase companii offshore- Tabor Projects Limited, Brendelco Limited, Karaka Holdings Limited, Karo Holdings Limited, Kauri Holdings Limited si SC PSV Company SA – Vantu a dat in judecata autoritatile din Republica Moldova pentru a obtine capitalul investit la Investprivatbank, careia autoritatile i-au retras licenta.

Dan Voiculescu are, la randul lui, afaceri cu offshore-uri. El a ales Cipru pentru a „duce” profitul companiilor din Romania prin companiile Crescent Comercial & Maritime si Crescent Comercial.

O baza comuna de taxare pentru firmele din UE, un proiect care se misca cu greu

Autoritatile europene nu sunt la prima incercare de a le veni „de hac” offshore-urilor. Un alt proiect al Comisiei viza introducerea unei baze comune de taxare pentru firme la nivel european. Daca se va aplica aceasta masura, firmele din Romania se vor numara printre cei mai mari pierdanti.

Incercari romanesti de a „pune taxe” pe off-shore-uri

Si autorititatile din Romania au cautat solutii pentru a opri „scurgerea” banilor catre paradisurile fiscale. S-a propus modificarea Codului fiscal, prin impunerea unui impozit de 50% pentru tranzactiile catre tari cu care Romania nu are conventie pentru schimbul de informatii. Totusi, potrivit specialistilor masura nu ii incurca deloc pe evazionisti, care au gasit deja mai multe cai de ocolire a suprataxarii.

Compania din Romania nu va mai face plati direct catre offshore, ci prin intermediul unui stat care percepe impozit mic si cu care Romania are conventie, precum Bulgaria sau Cipru, care practica impozit de 10%, dar care nu are reglementari atat de stricte in privinta transferurilor catre paradisuri fiscale. Si nu este ilegal.

O alta cale si mai simpla este constituirea unui cont extern, spre exemplu in Ungaria, din care banii vor fi virati catre offshore. Tranzactia nu intra in evidenta Fiscului din aceste tari, ci sub supravegherea autoritatilor din paradisul fiscal.

 

 

„Legea anti-offshore” poate afecta comertul

„Legea anti-offshore” poate afecta comertul

 

Legea anti-offshore poate afecta comertul

Modificarea Codului fiscal, prin impunerea unui impozit de 50% pentru tranzactiile catre tari cu care Romania nu are conventie pentru schimbul de informatii nu ii incurca deloc pe evazionisti, care au gasit deja mai multe cai de ocolire a suprataxarii.

„Este complet inutila si mai mult incurca decat ajuta. Cei care vor sa foloseasca companii din strainatate pentru o impozitare mai mica, oricum nu folosesc direct companii offshore. Romania are 85 de conventii privind evitarea dublei impuneri. Daca cineva vrea sa foloseasca structuri de optimizare fiscala, foloseste interfata din state cu care avem deja conventii”.

Asadar, pentru ocolirea acestei legi, compania din Romania nu va mai face plati direct catre offshore, ci prin intermediul unui stat care percepe impozit mic si cu care Romania are conventie, precum Bulgaria sau Cipru, care practica impozit de 10%, dar care nu are reglementari atat de stricte in privinta transferurilor catre paradisuri fiscale. Si nu este ilegal.

O alta cale si mai simpla este constituirea unui cont extern, spre exemplu in Ungaria, din care banii vor fi virati catre offshore. Tranzactia nu intra in evidenta Fiscului din aceste tari, ci sub supravegherea autoritatilor din paradisul fiscal.

Statul impoziteaza banii trimisi spre paradisuri fiscale. Se vor speria evazionistii?

Iar paradisul fiscal nu este o titulatura proprie tarilor exotice. Statul Delaware, SUA, percepe un impozit de 1%. Nu este de mirare ca la o populatie de 917.000 de locuitori, sunt inregistrate 945.000 de companii.

Pe de alta parte, impozitul ar putea sa loveasca tocmai in afacerile „de buna-credinta” dintre Romania si tari cu care nu exista conventie de evitare a dublei impuneri, dar care nu intra in categoria paradisurilor fiscale, cum ar fi Brazilia, Taiwan sau Peru.

Astfel, potrivit OG nr. 8/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2013 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale, care intra in vigoare incepand cu data de 1 februarie 2013, veniturile impozabile cu 50% sunt dividendele, redeventele, comisioanele, dar si „venituri din servicii prestate in Romania si in afara Romaniei” sau „venituri din profesii independente desfasurate in Romania (…), care nu indeplinesc anumite conditii, prevazute in lege.

 

Timbru de mediu 2014.Hotarare castigata in Romania in 2014 pe timbru de mediu

Portal  > Tribunalul BRĂILA  > Informaţii dosar

Nr. unic (nr. format vechi) :3725/113/2013

29.05.2014 Ora estimata: 09:00
Complet: F3 COM+CA
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite acţiunea.Respinge exceptiile invocate de pârâtă. Obligă pârâta să înmatriculeze autoturismul reclamantului fără plata timbrului de mediu. Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Document: Hotarâre  952/2014  29.05.2014

Persoanele fizice care au depus bani la CEC pana in 1992 pentru cumpararea unui autoturism Dacia isi iau banii

Desi pe hartie pare usor in realitate BRD refuza sa de acesti bani.Ce pot face?Persoanele fizice care au depus bani la CEC pana in 1992 pentru cumpararea unui autoturism Dacia si pe care i-au transferat ulterior la BRD trebuie sa depuna mai multe acte pentru s-si putea reccupera investitia.

Hotararea de Guvern (HG) pe aceasta tema a fost publicata in Monitorul Oficial din 16 mai.

In context, reprezentantii BRD au transmis ca „in vederea constituirii dosarelor de despagubire, deponentii CEC, mostenitorii acestora sau imputernicitii desemnati, se vor putea prezenta, in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a HG, in orice agentie BRD pentru depunerea unei cereri impreuna cu documentele doveditoare ale sumei depuse sau transferate, dupa caz: originalul cec-ului cu suma limitata si/sau originalul dovezii eliberate de banca in momentul transferului sumelor de la CEC la BRD”.

Cati bani da statul pentru pagubitii Dacia

La dosar vor fi necesare urmatoarele acte:

– o declaratie notariala pe proprie raspundere in care sa se declare faptul ca nu s-a incasat despagubirea pana la data declaratiei, sa se ateste faptul ca suma transferata la BRD nu a fost afectata in niciun fel pana la data declaratiei si ca persoana in cauza este de acord cu prelucrarea datelor personale si transferul acestora catre Ministerul Finantelor Publice sau orice alta autoritate sau entitate implicata;

– un act de identitate valabil;

– un act care atesta calitatea de mostenitor sau procura notariala speciala care atesta calitatea de imputernicit, in original.

BRD precizeaza, de asemenea, ca in cazul deponentilor, mostenitorilor sau imputernicitilor acestora care au obtinut o hotarare judecatoreasca executorie care prevede o suma pe care statul Roman, prin MFP, a fost obligat sa o achite, acestia trebuie sa se adreseze direct Ministerului Finantelor Publice, pentru a depune o cerere si copia legalizata de instanta judecatoreasca emitenta dupa hotararea judecatoreasca executorie.

„Emisiunea de titluri de stat pentru plata despagubirilor va avea loc la data de 4 august 2014, cu scadenta in data de 3 septembrie 2014. Persoanele fizice care au dreptul la despagubire se vor putea prezenta la banca, in vederea punerii la dispozitie a sumelor cuvenite, incepand cu prima zi bancara imediat urmatoare datei scadentei emisiunii de titluri de stat, respectiv 4 septembrie 2014.

Termenul de 30 zile de la data intrarii in vigoare a HG pentru depunerea cererilor de inscriere nu este un termen de decadere din drepturi si nu afecteaza dreptul la despagubire acordata de Statul Roman. Deponentii vor putea depune dosare si ulterior, urmand a primi despagubiri prin viitoare emisiuni de titluri de stat”, arata reprezentantii bancii.

BRD-Groupe Societe Generale este cea de-a doua banca din Romania dupa totalul activelor cu 2,3 milioane de clienti.

AVOCAT COLTUC:ICCJ urmeaza sa se pronunte in doua procese colective impotriva BCR

Potrivit aparatorilor clientilor, pana in prezent, pe rolul diferitelor instante din tara sunt inregistrate aproximativ 4.000 – 5.000 de litigii pe clauze abuzive, dintre care bancile au castigat maximum 10. “In prezent, pe rolul instantelor de judecata sunt inregistrate peste 4.000 de dosare, din care 99% au fost deja castigate pe fond de clientii care au dat in judecata bancile din cauza existentei clauzelor abuzive. Dintre acestea doar 10 litigii au fost castigate de catre banci. Exista o tendinta de pierdere a tuturor proceselor de catre banci. Din contractele de imprumut pe care le-am analizat au iesit la iveala toate clauzele abuzive existente in anexa la Legea 193/2000″, a declarat pentru Curierul National av. Marius Coltuc

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Contactat telefonic, av. Anca Margineanu, din cadrul Casei de avocatura Coltuc, a mentionat ca numarul proceselor initiate impotriva bancilor va fi mult mai mare, avand in vedere ca in prezent se semneaza contractele de reprezentanta cu alte cateva sute de clienti. “Contractele pentru procesele colective sunt incheiate pentru fiecare banca. Zilele acestea vor fi semnate si apoi centralizate. Avem procese initiate impotriva BCR, Raiffeisen, unde sunt inregistrati cei mai multi clienti nemultumiti, Volksbank si Piraeus”, a spus Margineanu.

Cum isi conving bancile clientii sa renunte la proces

Pentru a scapa de procese si, implicit, de repercusiunile pe care le-ar avea acestea asupra situatiei lor financiare, tot mai multe banci aleg sa-i contacteze pe clienti in faza terminala a litigiului pentru a le oferi noi contracte, de data aceasta avantajoase clientilor. “Sunt mari probleme in procesele legate de denominare, pentru ca bancile nu vor sub nicio forma sa accepte plata ratelor la valoarea la care au fost contractate imprumuturile. Vor face acest lucru doar in baza unei decizii definitive si irevocabile a instantei. Dar, pentru a nu se ajunge acolo, bancile, in special BCR si BRD, ii contacteaza pe clientii care au procese la instantele superioare si le propun noi contracte, de data aceasta favorabile clientilor, nu bancilor”, a explicat av. Marius Coltuc.

Bancile nu ar trebui sa modifice unilateral contractele

Potrivit anexei actualizate la Legea 193 din 2000, lista cuprinzand clauzele considerate ca fiind abuzive sunt acele prevederi contractuale care dau dreptul bancii sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract; obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului; obliga consumatorul sa isi indeplineasca obligatiile contractuale, chiar si in situatiile in care comerciantul nu si le-a indeplinit pe ale sale; dau dreptul comerciantului sa prelungeasca automat un contract incheiat pentru o perioada determinata, prin acordul tacit al consumatorului, daca perioada-limita la care acesta putea sa isi exprime optiunea a fost insuficienta; dau dreptul comerciantului sa modifice unilateral, fara acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor si serviciilor care urmeaza sa fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu; dau dreptul comerciantului sa constate unilateral conformitatea produselor si serviciilor furnizate cu prevederile contractuale; dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale.

Stabilirea rezultatului alcoolemiei cu relevanta penala in ipoteza unei duble prelevari de mostre biologice

Prin Incheierea din 24 februarie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 4.638/257/2012, in baza art. 475 din Codul de procedura penala, Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia penala si pentru cauze cu minori a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizand interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal,in sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanta penala in ipoteza unei duble prelevari de mostre biologice.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Opinia instantelor judecatoresti

Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala si-a exprimat opinia in sensul ca „la stabilirea intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii trebuie avuta in vedere valoarea alcoolemiei rezultata din prima prelevare de mostre biologice, aceasta fiind cea mai apropiata de momentul conducerii autovehiculului si deci a savarsirii infractiunii“, neidentificand practica judiciara relevanta.

Judecatoriile Sector 1, 4 si 5 Bucuresti au aratat ca „stabilirea caracterului infractional in functie de rezultatul primei prelevari corespunde cel mai bine valorilor sociale ocrotite. Astfel, daca rezultatul primei prelevari este mai mare decat al celei de-a doua, atunci imbibatia alcoolica din momentul savarsirii faptei era mai mare decat cele existente la momentul celor doua prelevari, ceea ce dovedeste gradul de pericol social superior.“

Judecatoria Sector 2 si-a exprimat punctul de vedere in sensul relevantei penale a probei cu valoarea cea mai mare, iar Judecatoria Sector 6 in sensul probei cu valoarea cea mai mica, in baza principiului in dubio pro reo, deoarece nu intotdeauna prima proba prelevata este mai mica, intrucat alcoolemia se prezinta sub forma unei curbe, cu o perioada de crestere si una de descrestere. Daca prelevarea celor doua probe de sange se face in perioada de crestere, prima proba are valoare mai mica si va fi mai favorabila inculpatului. Daca prelevarea celor doua probe se face in perioada de descrestere, cea de a doua proba va fi mai mica si mai favorabila inculpatului.

Tribunalul Bucuresti, Tribunalul Ialomita, Tribunalul Teleorman si Tribunalul Ilfov au considerat ca pentru stabilirea rezultatului alcoolemiei cu relevanta penala in ipoteza unei duble prelevari se ia in considerare prima prelevare a mostrelor biologice pentru ca aceasta indica concentratia de alcool pur in sange, fiind cea mai apropiata de momentul depistarii suspectului.

Opinia specialistilor consultati

Punctul de vedere al Institutului National de Medicina Legala „Mina Minovici“

In opinia trimisa Inaltei Curti se arata ca valoarea probatorie pentru existenta intoxicatiei etilice este data de valoarea alcoolemiei din prima proba de sange prelevata.

Punctul de vedere al Directiei legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 336 alin. (1) dinCodul penal, in ipoteza unei duble prelevari de mostre biologice, este in sensul ca momentul primei prelevari a mostrelor biologice prezinta relevanta pentru retinerea infractiunii de „conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante“.

ICCJ a decis admiterea sesizarii formulate de catre Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 4.638/257/2012 prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizand interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, in sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanta penala in ipoteza unei duble prelevari de mostre biologice.

In aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza unei duble prelevari de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanta penala este cel dat de prima prelevare.

Brosura scrisa de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU pe Teoria clauzelor abuzive

Teoria clauzelor abuzive,  abuzul de drept contractual, deschide o interesantă şi extrem de actuală discuţie legată de teoria clauzelor abuzive, pe care o să o schiţăm în cele ce urmează.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Domeniul de aplicare al teoriei clauzelor abuzive.

Chestiunea clauzelor abuzive şi-a făcut loc în dreptul pozitiv, în mod preferenţial, în categoria contractelor de consum. In acest domeniu – al raporturilor contractuale dintre un profesionist şi un consumator, se aplică norme speciale de determinare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale. Legiuitorul român, prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, a transpus Directiva 93/13 privind clauzele abuzive. Din complexa mulţime de norme specifice sectorului dreptului consumului, tematica clauzelor abuzive reprezintă un domeniu preferenţial şi de imediată actualitate, constituind, deja în mod tradiţional, un segment legislativ prioritar.

La nivel european, Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Europei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (mai departe, „Directiva din 1993” sau „Directiva”) reprezintă cea mai importantă măsură de uniformizare şi armonizare a dreptului contractelor în Europa3, întrucât atinge esenţa contractului4. Un compromis european plin de claritate şi relativ uşor de transpus în legislaţiile ţărilor membre. Până în prezent, Directiva a fost adoptată de legislaţia tuturor statelor membre6, chiar dacă procesul nu a dus întotdeauna la o reglementare fară cusur din perspectiva dreptului consumului, astfel cum atestă, între altele, şi unele hotărâri ale Curţii Europene de Justiţie1 care subliniază deficienţe în absorbirea directivei clauzelor abuzive, dar şi ambiguităţi ale acţiunilor unor instituţii europene în raporturile cu unele ţări2. Prevederi privind clauzele abuzive se regăsesc şi în alte Directive, dedicate altor domenii ale dreptului consumului3 (este vorba ori de trimiteri efective la dreptul comun – adică la Directiva din 19934, ori de calificări proprii ale unor clauze ca fiind abuzive cu detalii tehnice de calificare. Răspândirea prevederilor referitoare la clauzele abuzive în numeroase acte specializate, face destul de dificilă o cunoaştere unitară a domeniului. O Directivă unitară6 în materie de drept al consumului care va avea, se presupune, valoarea unui adevărat Cod european al consumului, în cadrul căruia clauzele abuzive ocupă un segment vast şi detaliat reglementat a fost, în cele din urmă, adoptată.

în legislaţia naţională, Legea nr. 193/2000 trebuie completată cu Codul consumului8 (care în art. 78-81 reia pur şi simplu, prevederi din Legea nr. 193/2000 legate de definiţia clauzelor abuzive, de semnificaţia negocierii, de transparenţa contractuală9), respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Pe lângă reglementările de bază, putem identifica (după modelul european oferit deja) o multitudine de prevederi legale incidente în acte normative destinate altor sectoare. Este vorba şi de această dată de trimiteri la Legea nr. 193/2000 sau de definiţii proprii ale clauzelor abuzive. Inventarul este fastidios pentru că e vorba de peste 30 de acte normative care utilizează această tehnică şi fac tot mai dificilă aplicarea dreptului. Câteva exemple de interes ar fi: Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană; Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori; Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind pachetele de servicii turistice; Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind contractele la distanţă; Legea nr. 449/2003 privind vânzările de consum şi garanţiile asociate acestora etc.

Criteriile determinării caracterului abuziv al unei clauze contractuale.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”. Pornind de la această definiţie, în doctrină se consideră că, elementele principale ale definirii şi totodată ale identificării unei clauze ca abuzive sunt: A. lipsa de negociere; B. dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului’, C. încălcarea exigenţei de bună-credinţă. Mai există însă două criterii necuprinse în definiţia legală pe care le considerăm ataşate: D. utilizarea listei clauzelor abuzive (anexele 1 şi 2 ale Legii); E. criteriul celorlalte circumstanţe relevante (art. 4.5 din lege). Le vom analiza pe rând.

A. Lipsa de negociere. Contractele de adeziune. Clauzele standardizate. Clauzele abuzive sunt de regulă asociate noţiunii de contract-tip, contract-standard sau de contract de adeziune. Nu insistăm asupra noţiunii’, dar reţinem că, un contract de adeziune (aceleaşi observaţii se pot face şi cu privire la clauzele standardizate) se caracterizează prin câteva trăsături specifice: a) este redactat unilateral de către partea care îl propune; b) nu permite negocierea prevederilor sale, chiar dacă permite înţelegerea acestora de către aderent; c) de regulă, conferă o poziţie dominantă comerciantului care l-a propus în raporturile sale cu consumatorul sau dacă nu, măcar una mai comodă. în esenţă, consumatorul nu are posibilitatea influenţării conţinutului unui asemenea contract, ci doar pe aceea de a adera sau nu la oferta preexistentă a comerciantului. Legea cuprinde (după modelul Directivei din 1993) criterii directe şi indirecte de determinare a acestui cadru contractual. Reţinem în această privinţă, două asemenea criterii: a) imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei;

b) încălcarea de către comerciant a obligaţiei de transparenţă contractuală. Să le analizăm din perspectivă practică.

a) Imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei contractuale este prevăzută ca şi criteriu al identificării abuzului contractual de art. 4 alin. (2) din Lege, conform căruia „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fară a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei (…)”. Proba negocierii este oricum anevoioasă pentru profesionist1. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, „faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.” Pe de altă parte, art. 4 alin. (6) din Lege (transpunând stângaci art. 4.2 din Directivă) prevede că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil”, patru consecinţe se deduc din textele citate:

i. sarcina probei caracterului negociat aparţine comerciantului profesionist;

ii. clauzele negociate nu vor face obiectul controlului caracterului lor abuziv prevăzut de Lege, chiar dacă acestea se dovedesc în cele din urmă ca fiind abuzive*; iii. dacă unele clauze au făcut obiectul negocierii3, controlul clauzelor abuzive se extinde asupra celorlalţi termeni contractuali nenegociaţi; iv. clauzele care definesc obiectul principal al contractului sunt excluse de la controlul clauzei abuzive. De unde se deduce că esenţialul afacerii/contractului/tranzacţiei şi beneficiile sau pierderile pe care aceasta le aduce sau le generează prin ea însăşi părţilor trebuie excluse din sfera de control a clauzelor abuzive4.

b) Obligaţia de transparenţă contractuală. Este conexă exigenţelor de publicitate şi informare specifice dreptului consumului’ şi presupune garantarea dreptului consumatorului de a înţelege prevederile contractului pe care îl încheie6. Această obligaţie are conotaţii specifice. Principala este aceea că nu trebuie să reţinem cumva că o clauză care încalcă exigenţa transparenţei contractuale trebuie considerată abuzivă, întrucât Legea nu pune semnul egalităţii între ele. Termenii clauzelor propuse de profesionist consumatorului trebuie să fie redactaţi într-o maniera dara şi comprehensibilă „pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate” [art. 1 alin. (1) din Lege]2. încălcarea exigenţei de transparenţă contractuală se consideră că are trei efecte principale: i. va genera o interpretare contra proferentem3 – adică va fi interpretată împotriva profesionistului care a propus-o consumatorului. Astfel, conform art. 5 din Directivă [art. 6 alin (2) din Lege], în caz de dubiu privind sensul unei clauze standardizate, ea va fi interpretată în sensul ce! mai favorabil pentru consumator. În consecinţă, lipsa de transparenţă contractuală nu va avea ca efect automat considerarea clauzei netransparente ca fiind abuzivă. Practic, încălcarea regulii nu are decât efect probator, Legea fiind rezervată în a califica automat o clauză netransparentă drept abuzivă5; ii. Lipsa de transparenţă va constitui un factor important în declararea unei clauze ca fiind abuzivă. Aşadar, deşi lipsa transparenţei nu atrage automat calificarea unei anume clauze ca fiind abuzivă, este de reţinut că ea reprezintă o circumstanţă importantă în evaluarea globală a caracterului abuziv al unei clauze; iii. Lipsa de transparenţă cu privire la clauzele care definesc obiectul principal al contractului, respectiv cu privire la raportul calitate/preţ, va avea drept consecinţă înlăturarea „imunităţii” acestor termeni de la controlul caracterului abuziv al unei clauze1.

B. Dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului. între altele, şi teoria clauzelor abuzive a marcat sfârşitul autonomiei de voinţă ca doctrină dominantă în materie contractuală. În această teorie, un loc central îl ocupă problema echilibrului contractual raportat la interesele părţilor implicate în contract. Astfel cum am arătat, al doilea indiciu al caracterului abuziv al unei clauze îl constituie „dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (…), în detrimentul consumatorului” (din art. 4.1 din Lege). Care este criteriul după care putem determina un asemenea dezechilibru? Propunerile prezente sunt destul de variate şi adesea contestabile. Iată câteva posibile criterii, cu un conţinut practic ridicat. S-a vorbit astfel de un simplu raport matematic apt să ne lămurească dar de regulă, dată fiind excluderea termenilor principali din sfera controlului clauzelor abuzive3, de criteriul dezechilibmlui economic1 şi în cele din urmă de criteriul dezechilibrului juridic, care credem că este adevăratul criteriu legal de determinare a clauzei abuzive. Tocmai de aceea, legiuitsrul vorbeşte de un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor şi nu de un dezechilibru economic [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000]. Aşadar, inegalitatea poziţiilor juridice ale celor două părţi, în sensul afirmării abuzive a intereselor comerciantului, în defavoarea celor ale consumatorului, este determinantă pentru acest element al definiţiei clauzelor abuzive. Astfel, într-o soluţie mai veche a sa pentru a identifica dezechilibrul juridic5, Curtea Supremă Germană (BGB) a reţinut că un indiciu al caracterului abuziv al unei clauze standardizate constă în abilitatea acesteia de a îndepărta conţinutul contractului în favoarea celui care a impus clauza, faţă de ius dispositivum adică faţă de dreptul comun al contractului6. Acest drept comun trebuie considerat, la rândul său, ca fiind varianta cea mai corectă de distribuţie a riscului contractual şi în consecinţă, de repartiţie a drepturilor şi obligaţiilor părţilor, adică varianta cea mai echitabilă de contract.
C. încălcarea exigenţei de bună-credinţă. în dezbaterile care au stat la baza adoptării Directivei din anul 1993, a câştigat soluţia de principiu oferită de dreptul german, considerându-se că referinţa la buna-credinţă este datorată Legii privind condiţiile generale de afaceri din 9 decembrie 19761. Buna-credinţă în materie de clauze abuzive reprezintă un concept european (a se vedea chiar „comunitar”) autonom. Tocmai de aceea, în comentariile pe marginea conceptului de bună-credinţă, astfel cum este acesta însuşit de art. 3.1 din Directivă s-a cristalizat ideea interpretării „autonome” a conceptului de bună-credinţă2. Interpretarea autonomă presupune că noţiunea de bună credinţă va fi identificată şi aplicată în concordanţă cu spiritul Directivei şi nu în concordanţă cu perspectiva pe care sistemele naţionale de drept i-o atribuie. Buna-credinţă în contextul Directivei reprezintă un instrument de evaluare globală a caracterului abuziv al unei clauze alături de celelalte criterii oferite de art. 3.1 (art. 4.1 din Lege). Ideea se desprinde din prima parte a considerentului nr. 16 al Directivei, conform căruia „aprecierea caracterului abuziv al unei clauze, după criteriile generale fixate, în special în activităţile comerciale cu caracter public care presupun furnizarea de servicii colective, ţinând seama de solidaritatea dintre utilizatorii acestor servicii, trebuie să fie completată de un mijloc de evaluare globală a diferitelor interese implicate”, în această ultimă privinţă: i. caracterul global al bunei-credinţe are rolul de a complini criteriul dezechilibrului semnificativ şi de a preîntâmpina o posibilă evaluare mecanică a dezechilibrului între drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi de a ii. impune ca la evaluarea caracterului abuziv al unei clauze să se aibă în vedere toate circumstanţele relevante ale încheierii contractului3.

D. Al patrulea criteriu: lista neagră a clauzelor abuzive. Controlul caracterului abuziv al unei clauze porneşte în principiu de la definiţia propusă de art. 3.1 din Directivă (art. 4.1 din Lege). Pe lângă cele trei criterii cuprinse în definiţia clauzelor abuzive putem identifica un al patrulea criteriu – o listă de stipulaţii contractuale (anexele I şi II) despre care art. 3.3 din Directivă [art. 4 alin. (4) din Lege într-o versiune mai puţin clară, din păcate] ne spune că include o enumerare neexhaustivă de clauze contractuale care „pot fi declarate abuzive” (în varianta românească se prevede „considerate ca fiind abuzive”). întrebarea care se pune faţă de acest criteriu este dacă, odată inclusă în lista clauzelor abuzive, o clauză trebuie automat declarată ca fiind abuzivă sau nu? Astfel cum s-a subliniat în doctrină şi parţial în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie4 avem de a face doar cu o listă gri a clauzelor abuzive, nu cu una neagră’, încadrarea unei stipulaţii contractuale nu are ca efect automat declararea ca abuzivă a clauzei – aceasta este şi interpretarea literală a Directivei. Art. 3.3 prevede că „pot fi declarate abuzive” şi nu că „vor fi declarate abuzive”’.

Lista clauzelor abuzive din Directivă cuprinde o clasificare destul de cuprinzătoare a clauzelor potenţial abuzive: clauze de excludere sau limitare a răspunderii comerciantului profesionist [lit. a), b) şi n) – ultima cu referire la mandatarii comerciantului], clauze penale excesive [lit. e), d)], clauze potestative în favoarea comerciantului [lit. c) – condiţie potestativă doar în favoarea comerciantului; lit. d), f),

g) – clauze de denunţare unilaterală în favoarea comerciantului], clauze de prelungire automată a perioadei contractuale [lit. h)], clauze de integralitate [lit. i)], clauze de modificare unilaterală a contractului în favoarea comerciantului [lit. j), k), 1)], clauze discreţionare pentru comerciant [lit. m) – care îi permit de exemplu să determine unilateral dacă a fost sau nu executat contractul în ce îl priveşte sau să interpreteze unilateral contractul], clauze de cesiune a contractului doar în favoarea comerciantului [lit. p)], clauze de executare unilaterală [lit. o)], clauze de jurisdicţie care limitează dreptul consumatorului la instanţele de judecată sal îl fac mai anevoios sal mai costisitor [lit. q)].

E. Al cincilea criteriu: toate celelalte circumstanţe relevante. Conform art. 4.1 din Directivă3 [art. 4 alin. (5) din Legea nr. 193/2000], la determinarea caracterului abuziv al unei clauze trebuie să se ţină seama şi de: a) natura bunurilor sau a serviciilor ce fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) de toate circumstanţele care au determinat încheierea contractului (mai cu seamă trebuie să se ţină seama în această privinţă de factori cum ar fi: gradul de nevoie al consumatorului pentru achiziţionarea produsului/serviciului, dacă încheierea contractului a avut loc la presiunea comerciantului şi dacă acestuia nu i s-a acordat posibilitatea să conştientizeze natura reală a tranzacţiei sau dacă îi este sau nu necesară4); c) de alte clauze ale contractului sau de alt contract de care contractul în discuţie depinde.

Câteva observaţii legate de efectul clauzelor abuzive.

Art. 6.1 din Directivă se rezumă să prevadă că statele membre vor adopta măsurile legislative necesare pentru ca o clauză abuzivă să nu îl lege pe consumator, în timp ce restul contractului, dacă acesta poate subzista după eliminarea clauzei abuzive, să rămână obligatoriu pentru părţi. Nici textul transpunerii noastre – cuprins în art. 6, 7 din Legea nr. 193/2000 nu este cu mult mai lămuritor în privinţa desemnării concrete a sancţiunii aplicabile. Esenţial este însă că, din formulare se înţelege limpede că asemenea clauze nu produc niciun efect asupra consumatorului . în doctrina românească s-a susţinut atât teza nulităţii absolute a clauzelor abuzive2, cât şi aceea a considerării clauzei ca nescrise3. Astăzi, ca urmare a unei jurisprudenţe destul de consistente în materie de clauze abuzive a Curţii Europene de Justiţie, poziţia nulităţii absolute se potriveşte cel mai bine cu tradiţia sistemului nostru de drept, dar şi cu spiritul Directivei4.

Eventual, ar mai trebui subliniat că, dacă în urma înlăturării din contract a clauzei abuzive, contractul nu îşi mai poate produce efectele, atunci nulitatea se extinde de fapt la întregul contract (principiul este nulitatea parţială – astfel cum se deduce din art. 7 din Lege).

Clauzele abuzive în alte raporturi decât cele de consuni.

Mai sus am prezentat posibilitatea eliminării clauzelor abuzive din contractele de consum. Orice utilizare a legislaţiei speciale în afara raporturilor de consum (mai ales în condiţiile în care avem de a face cu norme imperative în materie) nu este permisă. Efectul principal este o restrângere drastică a utilizării tehnicii de eliminare a clauzelor abuzive la sfera persoanelor fizice care au calitatea de consumatori6 şi imposibilitatea aplicării normelor speciale prezentate mai sus, la raporturile care ar putea exista între doi profesionişti, indiferent de constatarea existenţei unui dezechilibru major al raporturilor contractuale dintre aceştia.

Cu toate că legislaţia specială din sfera dreptului protecţiei consumatorului nu poate fi în nicio manieră extinsă la aceste raporturi, se poate considera posibilă identificarea în instrumentele dreptului comun a mai multor tehnici de eliminare a clauzelor abuzive. Unele dintre acestea existau şi sub imperiul vechiului Cod civil, altele sunt prevăzute abia în contextul noului Cod civil. Ele au fost recunoscute şi acceptate de jurisprudenţa şi doctrina în materie. Avem în vedere:

a) Utilizarea teoriei viciilor de consimţământ pentru înlăturarea clauzelor abuzive, în principal, noua reglementare a leziunii în sfera viciilor de consimţământ, cu efecte extrem de extinse, va da posibilitatea invocării caracterului abuziv al unei clauze contractuale sau a întregii operaţiuni contractuale1; dolul şi eroarea pot fi invocate în condiţii speciale pentru înlăturarea unor clauze contractuale cu conţinut abuziv, mai ales în situaţia în care avem de a face cu profesionişti din branşe diferite de comerţ, unde obligaţia de informare precontractuală şi exigenţele transparenţei contractuale se apreciază diferit faţă de situaţia în care profesioniştii aparţin aceleiaşi profesii;

b) utilizarea noţiunii de cauză pentru înlăturarea unei clauze abuzive. Jurisprudenţa ultimelor două decenii a fost proba unor interesante aplicaţii ale noţiunilor de lipsă a cauzei şi cauză ilicită în raporturile dintre profesionişti. Aplicarea noţiunii de cauză poate să ducă la eliminarea unei clauze contractuale care, în condiţiile în care ar fi aplicată, ar lipsi de cauză voinţa de a se obliga a celeilalte părţi;

c) utilizarea teoriei formării acordului de voinţe – de această dată avem de a face cu o tehnică inedită în peisajul juridic românesc, preluată la nivel legislativ de noul cod civil din prevederile similare ale codificărilor modeme. Anumite reglementări din sfera formării contractului, pot fi utilizate pentru excluderea din contract a unor clauze abuzive, chiar în raporturile dintre profesionişti, cu condiţia, de regulă, să avem de a face cu un contract de adeziune. Avem astfel în vedere, mai ales prevederile legale referitoare la clauzele standardizate (art. 1202 noul Cod Civil), la clauzele surprinzătoare sau neuzuale (art. 1203 noul Cod Civil);
d) utilizarea noţiunii de bună credinţă – ţine într-o anumită măsură tot de teoria formării contractului, în cadrul căreia este reglementată exigenţa de bună-credinţă contractuală (art. 1183 noul Cod Civil). Obligaţia de bună-credinţă poate fi utilizată de judecător pentru a sancţiona comportamentul abuziv al profesionistului şi pentru a lipsi de efecte o clauză susceptibilă de exercitare abuzivă din partea profesionistului. In acest sens, utilizarea tehnicii trebuie considerată conexă celei a abuzului de drept (reglementat expres de art. 15 noul Cod Civil);

e) utilizarea regulilor transparenţei contractuale – dacă o clauză contractuală dintr-un contract de adeziune (teren tipic al clauzelor abuzive), este lipsită de transparenţă contractuală, adică are o redactare confuză şi nu se poate face dovada conţinutului său real prin apelul la regulile comune de interpretare a contractului, se va utiliza regula contra proferentem, prevăzută de art. 1269 alin. (2) noul Cod Civil („Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus”), respectiv regula in dubio pro reo, prevăzută de art. 1269 alin. (1) noul Cod Civil („Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă”). Utilizarea acestor două reguli de interpretare poate să ducă, în realitate, la înlăturarea efectelor abuzive pe care o anumită clauză – lipsită de transparenţă contractuală – le-ar putea avea în sensul producerii unui dezechilibru grav între prestaţiile reciproce ale părţilor. Utilizarea regulilor de interpretare nu va duce însă la desfiinţarea formală a clauzei, ci la lipsirea ei de anumite efecte

De ce sunt gresite Suspendă judecarea cauzei, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 413 alin.1 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.267 TFUE, până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C-76/2014 si Suspendă judecarea cauzei, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 413 alin.1 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 267 TFUE, până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C-331/2013.

Daca aveti aceste pronuntari trebuie sa depuneti urgent repunere pe rol pentru urmatoarele motive:

 

 

Suspendă judecarea cauzei, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 413 alin.1 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art.267 TFUE, până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C-76/2014 nu produce efecte decat relative ,numai la instanta care a sesizat si nu a trecut de camera preliminara

 

Suspendă judecarea cauzei, conform dispoziţiilor prevăzute de art. 413 alin.1 pct. 1 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 267 TFUE, până la soluţionarea de către CJUE a cauzei C-331/2013 produce efecte relative numai la instanta respectiva

Inca un abuz al instantelor din Romania

 

 

 

 

 

 

Statistica primele 6 luni anul 2014 procese castigate in Romania impotriva bancilor

CLAUZE ABUZIVE. Banca Comercială Română încearcă să convingă câteva sute de clienţi cu care se află în litigiu la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să renunţe la proces, în schimbul unor dobânzi mai mici la credite.

BCR ofertează clienţii cu care se judecă în două procese de grup la ÎCCJ cu reducerea dobânzilor la credite, pentru ca aceştia să renunţe la pretenţiile din instanţă.

Câteva sute de clienţii ai băncii s-au unit în grupuri şi au chemat banca în judecată în 2010, la Tribunalul Bucureşti. Clienţii au cerut instanţei să constate că sunt abuzive mai multe clauze din contractele de credit, printre care cele referitoare la calculul dobânzii, despre care vom vorbi mai jos, şi la comisioane.

După ce Tribunalul le-a dat dreptate parţial clienţilor pe fond, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul băncii în totalitate şi dosarul a ajuns într-o postură favorabilă BCR la ÎCCJ în recurs

In primele 6 luni sunt 4000 de perocese pe rolul instantelor.In proportie de 99% aceste procese sunt castigate de catre consumatori

Denominare chf .Plata ratelor la cursul de la momentul acordarii imprumutului. Motivatia Curtii Europene de Justitie. Daca un judecator national constata ca este abuziva, aceasta clauza, atunci rata se va plati la cursul de la data acordarii imprumutului.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că:

– termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într‑un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează;

– o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.

3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziție nu se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv.

Comisioanele bancilor tot mai abuzive, modul de calcul si stabilire al dobanzilor 2006-2011 intra sub incidenta legii 193/2000 fiind catalogat ca abuziv

De fiecare data cand se discuta despre un litigiu cu banca, trebuie sa avem in vedere determinarea extraordinara pe care bancherii  o arata, in ultima perioada, pentru a castiga procesele in care sunt angrenati. Sa nu uitam totusi ca din 2006, cand au inceput primele discutii intre institutiile bancare si s-au constituit, spunem noi, sub forma de CARTEL si pana in 2011 tarziu cand pagubitii s-au saturat efectiv de aceste abuzuri si au actionat in justitie pentru corectarea acestor abuzuri. In ultima perioada ne-am constituit sub forma de colectivitate, tocmai pentru a putea sa  ne impunem in fata bancilor.

 

 

Prin urmare,inscrierile in acest proces colectiv privesc urmatoarele doua aspcte:
Pentru cei ce au creditele in EURO sau FRANCI si doresc sa scape de riscul valutar se va solicita DENOMINAREA CREDITULUI la moneda nationala repectiv RON la cursul valutar de la momentul acordarii creditului, motiv pentru care rata dvs. urmeaza sa fie tratata ca fiind la nivelul anului corepunzator acordarii creditului.

Pentru celelalte categorii de imprumutati, cei care au creditele in RON, inclusiv pentru cei care au creditele in EURO si FRANCI, se va solicita constatarea nulitatii absolute a

a) comisionului de acordare
b) comisionului de gestiune
c) comisionului de risc
d) comisionului de transformare
e) STABILIREA MARJEI DE CALCUL dupa formula DOBANDA DE LA DATA INCHEIERII CONVENTIEI MINUS INDICELE DE REFERINTA DE LA ACEASTA DATA.

Practic prin aceasta solicitare vi se va fixa o MARJA FIXA, care in cazul anumitor banci este 0, practic putem obliga sa calculeze cu MARJA 0 la care se va adauga DOAR indicele de referinta, practic insemnand ca reducerea ratei pe care o platiti sa fie proportionala cu acest calcul (spre 70%).
Nu trebuie sa uitam de faptul ca la 1 Octombrie 2013 a intrat in vigoare Art. 13. – (1) Instanþa, în cazul în care constatã existenþa clauzelor abuzive în contract, obligã profesionistul sã modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum ºi sã elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activitãþii profesionale, fapt pentru care succesul procesului este unul clar!

Denominare franci elvetieni:Dobanda legala restituita alaturi de comisionul de risc. Sentinte castigate Volksbank 2014, noua procedura.

Model de actiune impotriva VOLKSBANK castigat pe COMISION RISC SI DOBANDA LEGALA.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Vedeti solutiile mai jos.

Nr. unic (nr. format vechi) :     25993/300/2013
Data inregistrarii     12.09.2013
Data ultimei modificari:     15.04.2014
Sectie:     ..
Materie:     Civil
Obiect:     acţiune în constatare clz. ab., pretentii
Stadiu procesual:     Fond
Nume     Calitate parte
JUCALEA NICOLAE BOGDAN CU DOM. PROC. ALES LA S,C.A. CUCULIS     Reclamant
SC VOLKSBANK ROMANIA SA     Pârât

Şedinţe
20.05.2014
Ora estimata: 15:00
Complet: Amanari pronuntare Prisăcaru
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată. Constată caracterul abuziv al art.3 lit.d) şi al art.5 lit.a) din condiţiile speciale şi al art.3.5 din condiţiile generale ale convenţiei de credit nr.0123211/01.11.2007, şi, în consecinţă, declară nulitatea absolută a acestor clauze. Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de risc în perioada 20.06.2008 – 20.06.2012, şi să plătească dobândă legală calculată asupra fiecărei sume percepute, de la data încasării la data achitării efective. Respinge capetele de cerere privind constatarea marjei de calcul a băncii, modificarea contractului de credit în sensul inserării, la art.3 lit.a), a men?iunii potrivit căreia rata dobânzii curente este formată din marja fixă de 0,15 plus indicele de referin?ă Euribor la 6 luni, restituirea excedentului de dobândă ?i inserarea în contract a clauzei potrivit căreia banca poate modifica rata dobânzii doar prin fluctua?iile indicelui de referin?ă, ca neîntemeiate. Cu apel în 30 zile de la data comunicării. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Sectorului 2 Bucure?ti. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20.05.2014.
Document: Hotarâre  6094/2014  20.05.2014

Informaţii generale
Nr. unic (nr. format vechi) :     25994/300/2013
Data inregistrarii     12.09.2013
Data ultimei modificari:     21.05.2014
Sectie:     ..
Materie:     Civil
Obiect:     acţiune în constatare clz. ab., pretentii
Stadiu procesual:     Fond

Părţi
Nume     Calitate parte
DASCALU VASILICA MONICA CU DOM PROC ALES LA C.A. CUCULIS Ş     Reclamant
SC VOLKSBANK ROMANIA SA     Pârât

Şedinţe
20.05.2014
Ora estimata: 15:00
Complet: Amanari pronuntare Prisăcaru
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea, astfel cum a fost modificată. Constată caracterul abuziv al art.3 lit.d) şi al art.5 lit.a) din condiţiile speciale şi al art.3.5. din condiţiile generale ale convenţiei de credit nr.0122355/01.11.2007, şi, în consecinţă, declară nulitatea absolută a acestor clauze. Obligă pârâta să restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de comision de risc, în perioada 20.11.2007 – 20.06.2012, şi să plătească dobândă legală calculată asupra fiecărei sume percepute, de la data încasării la data achitării efective. Respinge capetele de cerere privind constatarea marjei de calcul a băncii, modificarea contractului de credit în sensul inserării, la art.3 lit.a), a men?iunii potrivit căreia rata dobânzii curente este formată din marja fixă de 1,88 plus indicele de referin?ă Euribor la 6 luni, restituirea excedentului de dobândă ?i inserarea în contract a clauzei potrivit căreia banca poate modifica rata dobânzii doar prin fluctua?iile indicelui de referin?ă, ca neîntemeiate. Cu apel în 30 zile de la data comunicării. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Sectorului 2 Bucure?ti. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20.05.2014.
Document: Hotarâre  6092/2014  20.05.2014

O veste exceptionala pentru cei cu credite la banci:Legea privind insolventa persoanelor fizice ar putea fi adoptata in 2014

‘Suntem in discutii foarte aprinse cu privire la insolventa persoanelor fizice. Cred ca pana la sfarsitul acestui an vom avea o lege intr-o forma finala. Am colaborat cu institutii de specialitate prestigioase din Europa si din lume’, a declarat marti, la Forumul International de Asigurari FIAR de la Brasov, deputatul Daniel Florea.

Daniel Florea a afirmat ca au existat niste cutremure pe piata asigurarilor, dar aceasta a avut puterea si maturitatea sa reziste si are seriozitatea sa se vindece din interior.

‘Avem acum o noua problema in ceea ce priveste aceste jocuri de noroc (discutiile aprinse pe tema unor intiative de schimbare a legislatiei in domeniul jocurilor de tip sloturi, pacanele. – n.r.), o alta entitate deosebita a economiei romanesti. Cred ca este o problema nu de credibilitate ci de opacitate si cred ca, din cauza acestei opacitati, nu ar rezista atat de bine unui scandal, asa cum a rezistat piata de asigurari’, a mai spus reprezentantul Comisiei Juridice din Camera Deputatilor.

Suntem de rasul-plansul:ICCJ: legea penala mai favorabila se aplica global

Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca legea penala mai favorabila se aplica global, in sensul ca nu pot fi combinate dispozitii din vechile si noile coduri in materie penala, si nu pe institutii autonome, asa cum stabilise initial, in 14 aprilie.

“Constata ca nu este permisa combinarea prevederilor din legi succesive in stabiliarea si aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la conditiile de existenta si sanctionare ale infractiunii in forma continuata”, arata Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala al ICCJ.

Instanta suprema a raspuns, astfel, unei solicitari a Sectiei penale a ICCJ, prin care se cerea pronuntarea unei hotarâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept ce vizeaza aplicare legii penale mai favorabile in cazul infractiunii in forma continuata, respectiv daca infractiunea in forma continuata reprezinta o institutie autonoma fata de institutia pedepsei.

“In aplicare articolului 5 din Codul penal, se are in vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile”, se arata in decizia de luni a instantei supreme.

Prin decizia luata de ICCJ luni, instanta s-a aliat hotarârii impuse de Curtea Constitutionala (CC).

Anterior, in 14 aprilie, contrar deciziei de luni, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca judecatorii vor trebui sa foloseasca articolele mai favorabile din oricare din cele doua coduri, vechi si nou.

Un complet de noua judecatori de la instanta suprema stabilea atunci ca prescriptia raspunderii penale reprezinta o institutie autonoma fata de institutia pedepsei si a admis in acest fel o sesizare a Curtii de Apel Bucuresti prin care aceasta instanta cerea lamuriri privind aplicarea legii penale mai favorabile in cazul prescriptiei.

Pe de alta parte, in 6 mai, CC a stabilit ca legea penala mai favorabila se aplica global. Potrivit motivarii acestei decizii, legea penala mai favorabila vizeaza aplicarea legii si nu a dispozitiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si noua lege.

“Indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text atunci când Curtea Constitutionala a hotarât ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinându-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in aceasta interpretare, instantele judecatoresti trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare. De altfel, Curtea Constitutionala a statuat ca, in ceea ce priveste determinarea concreta a legii penale mai favorabile, aceasta vizeaza aplicarea legii si nu a dispozitiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art. 61 din Constitutie, ar permite judecatorului sa legifereze”, arata CC in motivarea deciziei din 6 mai, privind legea penala mai favorabila.

Judecatorii CC mentioneaza, in documentul citat, ca instanta suprema, cea care a sesizat Curtea in aceasta speta, nu se poate substitui Parlamentului. ICCJ a stabilit, anterior sesizarii, ca legea penala se aplica pe institutii autonome mai favorabile, acest lucru fiind de “natura sa infrânga exigentele constitutionale, deoarece, in caz contrar s-ar rupe legatura organica dintre institutiile de drept penal apartinând fiecarei legi succesive, cu consecinta directa a schimbarii continutului si sensului actelor normative adoptate de catre legiuitor”, sustine CC.

“Curtea observa ca notiunea de institutie autonoma nu este reglementata in niciunul dintre cele doua coduri penale si nici in legea de aplicare a actualului Cod penal. Asa fiind, chiar daca in limbajul juridic curent utilizarea notiunii de institutie autonoma pentru anumite categorii juridice este acceptata, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este sustinut in doctrina si practica judiciara, presupune ca ea are o existenta de sine statatoare si nu depinde de ansamblul normativ in care este integrata pentru a-si indeplini finalitatea. Or, o atare concluzie este inadmisibila, intrucât nu se poate retine ca o norma din Codul penal care reglementeaza cu privire la o anumita institutie de drept penal (recidiva, concurs de infractiuni, prescriptie etc.) este independenta de legea careia ii apartine”, sustin judecatorii CC, in motivarea deciziei.

Decizia CJUE despre interpretarea Directivei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii

Pe data de 30 aprilie 2014, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) – Camera a şasea – s-a propunţat în cauza C-280/13 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în cadrul unui litigiu între Barclays Bank SA (denumită în continuare „Barclays”), pe de o parte, şi doamna Sánchez García şi domnul Chacón Barrera (denumiţi în continuare „debitorii”), pe de altă parte, cu privire la recuperarea creanţelor neplătite care rezultă dintr-un contract de împrumut ipotecar încheiat între aceste părţi din litigiul principal.

Prin Decizia în cauza mai sus rubricată, CJUE a decis următoarele: “Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, precum cele în discuţie în litigiul principal, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.

Cum s-a ajuns la pronunţarea de către CJUE a Deciziei din data de 30.04.2014?

În cauza C-280/13 s-a formulat o cerere de decizie preliminară privind interpretarea Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Care sunt prevederile Directivei 93/13/CEE ce prezintă interes în cauză şi care este conţinutul acestora?

Al treisprezecelea considerent al Directivei 93/13/CEE prevede, în ceea ce priveşte actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale, următoarele:
„întrucât se consideră că actele cu putere de lege sau normele administrative ale statelor membre, care determină direct sau indirect clauzele contractelor încheiate cu consumatorii, nu conţin clauze abuzive; întrucât, în consecinţă, nu este necesar ca prezenta directivă să se aplice clauzelor care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii şi principiile sau dispoziţiile din convenţiile internaţionale la care statele membre sau Comunitatea sunt părţi; întrucât, în această privinţă, formularea «acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii» din art. 1 alin. 2 se referă şi la normele care, în conformitate cu legea, se aplică între părţile contractante, cu condiţia să nu se fi instituit alte acorduri”.
Art. 1 din Directiva 93/13/CEE prevede:
„(1) Scopul prezentei directive este de apropiere a actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor şi un consumator.
(2) Dispoziţiile prezentei directive nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii (…).”
Art. 3 din Directiva 93/13/CEE are următorul cuprins:
„(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicţie cu cerinţa de bună-credinţă, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenţa conţinutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune. (…)
(3) Anexa conţine o listă orientativă şi neexhaustivă a clauzelor care pot fi considerate abuzive.”
Potrivit art. 4 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE:
„Fără să aducă atingere art. 7, caracterul abuziv al unei clauze contractuale se apreciază luând în considerare natura bunurilor sau a serviciilor pentru care s-a încheiat contractul şi raportându-se, în momentul încheierii contractului, la toate circumstanţele care însoţesc încheierea contractului şi la toate clauzele contractului sau ale unui alt contract de care acesta depinde.”
Art. 6 alin.1 din Directiva 93/13/CEE are următorul cuprins:
„Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislaţia internă, nu creează obligaţii pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părţile prin aceste clauze (a se citi “potrivit dispoziţiilor sale”), în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.”
Art. 7 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE prevede:
„Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor şi al concurenţilor, există mijloace adecvate şi eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori.”
Punctul 1 din anexa la Directiva 93/13/CEE enumeră clauzele menţionate la art. 3 alin. 3 din aceasta. Anexa respectivă este redactată astfel:
„1. Clauzele care au ca obiect sau ca efect: (…)
(e)solicitarea de la orice consumator care nu şi-a îndeplinit obligaţia să plătească o sumă disproporţionat de mare drept compensaţie (…)”.

De ce s-a declanşat litigiul principal între Barclays şi debitori şi care a fost cursul acestuia?

La 30.08.2005, debitorii au încheiat un contract de împrumut cu Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Baleares pentru suma de 91.560 de euro. Pentru garantarea acestui împrumut, aceştia au constituit o ipotecă asupra locuinţei în care domiciliau.
Părţile au inclus în actul prin care s-a constituit ipoteca o clauză specifică prin care se stipula că, în cazul unei eventuale vânzări silite a bunului, valoarea de referinţă a locuinţei ar fi de 149.242,80 euro. Potrivit Barclays, părţile la contract au convenit, de asemenea, în sensul răspunderii personale nelimitate a debitorilor pentru restituirea împrumutului, fără a limita această răspundere doar la valoarea bunului ipotecat.
Prin actul din 24.07.2007, Barclays s-a subrogat în drepturile împrumutătorului. Barclays şi debitorii au convenit printr-un act încheiat în aceeaşi zi o majorare a sumei împrumutate până la valoarea de 153.049,08 euro. Estimarea valorii bunului ipotecat şi clauza referitoare la răspunderea debitorilor nu au fost modificate. Cu privire la aceste aspecte care nu au fost reluate în mod expres în noul act, trebuiau să se aplice dispoziţiile contractului de împrumut ipotecar iniţial.
Potrivit Barclays, întrucât debitorii au încetat să plătească ratele lunare la 24.10.2009, exigibilitatea împrumutului ipotecar a intervenit la 25.03.2010. La această dată, sumele datorate în temeiul respectivului împrumut se ridicau la o valoare totală de 150.011,52 euro.
La 10.12. 2010, Barclays a sesizat Juzgado de Primera Instancia nº 4 de Palma de Mallorca (Tribunalul de Primă Instanţă din Palma de Mallorca) cu o cerere de executare a garanţiei sale ipotecare împotriva debitorilor, invocând o creanţă de 148.142,83 euro reprezentând împrumutul, 1.689,95 euro reprezentând dobânzi scadente şi 45.003 euro reprezentând dobânzi şi cheltuieli. Juzgado de Primera Instancia nº 4 de Palma de Mallorca a dispus instituirea sechestrului asupra imobilului ipotecat prin decizia din 15.12. 2010.
La 2.05.2011 a avut loc vânzarea silită a acestui imobil fără ca vreun ofertant să se prezinte. Imobilul menţionat a fost adjudecat de creditor, Barclays, conform articolului 671 din LEC, pentru suma de 74.621,40 euro, reprezentând 50% din valoarea estimată pe care părţile o menţionaseră în actul de constituire a ipotecii.
La 18.10.2012, la cererea Barclays, s-a emis o ordonanţă de executare silită împotriva debitorilor. Această ordonanţă a încuviinţat continuarea recuperării silite a restului creanţei Barclays în valoare de 95.944,11 euro, şi anume 75.390,12 euro reprezentând împrumut restant datorat, 10.960,50 de euro reprezentând dobânzi stabilite la 25.05.2011 şi 9.593,49 euro reprezentând cheltuieli de sechestru ipotecar, precum şi o majorare provizorie de 22.617,03 euro, stabilită cu titlu de dobânzi şi cheltuieli aferente măsurilor de executare.
În termenul legal prevăzut în acest scop, debitorii au formulat contestaţie împotriva ordonanţei menţionate. Aceştia arată că, având în vedere că bunul imobil estimat la 182.700 de euro, potrivit unui certificat de evaluare solicitat de Barclays şi întocmit la 18.05.2007, a fost atribuit acesteia din urmă pentru suma de 74.621,40 euro, trebuie să se considere creditul ca fiind restituit prin adjudecare, iar fracţiunea din creanţa Barclays care nu a fost acoperită de acest cuantum ca fiind stinsă. Ei invocă, de asemenea, un abuz de drept şi o îmbogăţire fără justă cauză ale Barclays.
Barclays a răspuns la motivele acestei contestaţii susţinând că creanţa sa nu a fost plătită integral şi că Tribunal Supremo (Curtea Supremă) a statuat anterior, în cazuri similare celui care face obiectul procedurii principale, că nu exista nici abuz de drept, nici îmbogăţire fără justă cauză.
În aceste condiţii, Juzgado de Primera Instancia nº 4 de Palma de Mallorca a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii un numar de patru întrebări preliminare.

Ce a solicitat instanţa de trimitere prin întrebările preliminarii formulate către CJUE?

Prin intermediul celor patru întrebări preliminare, care a fost necesar să fie analizate împreună, instanţa de trimitere -Juzgado de Primera Instancia nº 4 de Palma de Mallorca- a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă Directiva 93/13 şi principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că se opun actelor cu putere de lege şi normelor administrative ale unui stat membru, precum cele în discuţie în litigiul principal, care:

– pe de o parte, prevăd că, în pofida adjudecării unui imobil ipotecat, a cărui valoare estimată este superioară valorii totale a creanţei garantate, pentru o sumă egală cu 50% din această valoare creditorului ipotecar în lipsa unui terţ licitant, acest creditor poate să continue executarea silită a titlului pe care îşi întemeiază creanţa pentru o valoare corespunzătoare soldului restant din aceasta; şi

– pe de altă parte, permit extinderea garanţiilor creditorului menţionat, în ipoteza unei diminuări cu 20% a estimării valorii imobilului ipotecat, fără a prevedea posibilitatea unei reevaluări în creştere a acestei estimări în favoarea debitorului.

Ce a răspuns CJUE prin Decizia din data de 30.04.2014 la cele patru întrebări preliminare ce i-au fost adresate?

Având în vedere motivele expuse pe larg în Decizia din data de 30.04.2014, CJUE a răspuns -în esenţă-  în sensul următor:
“În cauza principală, instanţa de trimitere nu invocă nicio clauză contractuală care poate fi calificată drept abuzivă. Cele patru întrebări au ca obiect compatibilitatea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative naţionale cu Directiva 93/13. Niciuna dintre dispoziţiile naţionale în discuţie în litigiul principal nu este de natură contractuală. Pe de altă parte, spre deosebire de cauzele în care s-au pronunţat Hotărârile Banco Español de Crédito (EU:C:2012:349) şi Aziz (EU:C:2013:164), niciuna dintre aceste dispoziţii nu se referă la întinderea competenţelor instanţei naţionale de a aprecia caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Astfel, dispoziţiile naţionale care fac obiectul trimiterii preliminare sunt acte cu putere de lege sau norme administrative şi nu sunt reluate în contractul în discuţie în litigiul principal. Or, astfel de dispoziţii nu intră în domeniul de aplicare al directivei menţionate, care urmăreşte să interzică clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Spre deosebire de cauza în care s-a pronunţat Hotărârea RWE Vertrieb (C-92/11, EU:C:2013:180, punctul 25), în care, potrivit punctelor 29-38 din această hotărâre, părţile au convenit cu privire la extinderea domeniului de aplicare al unui regim prevăzut de legiuitorul naţional, actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale care fac obiectul întrebărilor sunt aplicabile fără să fi intervenit vreo modificare a domeniului lor de aplicare sau a conţinutului lor prin intermediul unei clauze contractuale. Se poate prezuma, aşadar, în mod legitim că echilibrul contractual stabilit de legiuitorul naţional este respectat (a se vedea în acest sens Hotărârea RWE Vertrieb, EU:C:2013:180, punctul 28). Legiuitorul Uniunii a decis în mod explicit să menţină acest echilibru, astfel cum reiese din formularea celui de al treisprezecelea considerent şi din art. 1 alin. 2 din Directiva 93/13.
În plus, actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale în discuţie în litigiul principal se aplică între părţile contractante cu condiţia să nu se fi instituit alte acorduri. Prin urmare, în conformitate cu al treisprezecelea considerent al Directivei 93/13, ele intră sub incidenţa art. 1 alin. 2 din această directivă, potrivit căruia „dispoziţiile prezentei directive nu [li] se aplică”. Astfel, directiva amintită nu are, în orice caz, vocaţie de a se aplica.
În ceea ce priveşte principiile dreptului Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual, este necesar să se constate că Directiva 93/13 urmăreşte să asigure respectarea lor prin eliminarea din contractele încheiate cu consumatorii a clauzelor abuzive ca manifestare a unui dezechilibru între părţile contractante.
Or, astfel cum s-a subliniat deja, actele cu putere de lege şi normele administrative naţionale în discuţie în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13, având în vedere că nu a fost invocată existenţa unei clauze contractuale abuzive. Prin urmare, în prezenţa unei lex specialis, precum Directiva 93/13, care exclude din domeniul său de aplicare o situaţie precum cea în discuţie în litigiul principal, principiile generale pe care se întemeiază aceasta nu îşi pot găsi aplicarea.
Având în vedere toate aceste consideraţii, trebuie să se răspundă la întrebările adresate de instanţa de trimitere că Directiva 93/13 şi principiile din dreptul Uniunii referitoare la protecţia consumatorilor şi la echilibrul contractual trebuie interpretate în sensul că sunt excluse din domeniul lor de aplicare acte cu putere de lege şi norme administrative ale unui stat membru, precum cele în discuţie în litigiul principal, în lipsa unei clauze contractuale de modificare a conţinutului sau a domeniului de aplicare al acestora”.

HOTARARE CASTIGATA 2014 / RECUPERARE TIMBRU DE MEDIU 2014.Comunicare

Inţelegem să prezentăm o nouă hotărâre judecătorească din seria celor recent pronunţate, prin care anumite instanţe naţionale au constatat deja caracterul nelegal şi al timbrului de mediu (taxa auto 2013 – s.n.) reglementat de OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule[1], fără a aştepta o eventuală hotarărâre preliminară a CJUE pronunţată într-o cauză exclusiv împotriva României [care să analizeze din nou (in)compatibilitatea legislaţiei naţionale privind taxele auto cu dreptul UE], aşa cum procedează alte instanţe care, pe lângă faptul că refuză să sesizeze instanţa de la Luxembourg, ignoră şi practica judiciară depusă la dosare, chiar jurisprudenţa anterioară a CJUE în materia taxelor/impozitelor, iar în momentul în care sunt puse în situaţia de a realiza că inclusiv la nivelul aceleaşi instanţe s-a conturat o practică judiciară neunitară, fie încep să respingă în bloc acţiunile, fie încep să le admită, în special dacă, între timp, CJUE se pronunţă asupra unei trimiteri preliminare făcute de o instanţă “mai curajoasă” din România.

Amintim că astfel de incidente au apărut până la pronunţarea hotărârii în cauza Tatu, apoi până la cea pronunţată în cauza Nisipeanu, dar şi până la recenta hotărâre pronunţată în cauza Irimie, care a constituit totodată o dovadă clară a situaţiei ridicole şi fără precedent în care s-a aflat justiţia din România, de vreme ce s-a permis crearea unei jurisprudenţe cvasiunanime incompatibile cu dreptul unional şi practica CJUE.

Surprinzător este faptul că instanţa constată că şi în forma actuală legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013, stabileşte indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare. Reglementată în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule noi produse în România.

Deşi constatarea este corectă, în opinia noastră, instanţa ar fi trebuit să se aplece cu şi mai multă atenţie asupra prevederilor din OUG nr. 9/2013, care, în momentul de faţă, determină potenţialii cumpărători să achiziţioneze autovehicule pentru care a fost achitată taxa de primă înmatriculare/de poluare pentru autovehicule/pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (şi nerecuperate ulterior), tocmai pentru a nu fi obligaţi la plata timbrului de mediu în momentul (re)înmatriculării pe numele noului proprietar. Astfel că piaţa autovehiculelor second-hand deja înmatriculate (pentru care s-au achitat taxele, dar nu s-au recuperat ulterior) este favorizată în deterimentul autovehiculelor second-hand deja înmatriculate, dar taxele plătite au fost recuprate, respectiv în detrimentul autovehiculelor importate din alte state membre ale UE şi care urmează a fi înmatriculate pentru prima dată în România[

VEZI HOTARAREA AICI

TRIBUNALUL MEHEDINŢI

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr. 4519/2013

Şedinţa publică de la 6 Septembrie 2013

Completul constituit din:

PREŞEDINTE Magdalena Lucia Bordea

Grefier Liana Camelia Manea

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul C.G. prin SC K. D. SRL şi pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi, având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat Ş.Ş.D. pentru reclamant, lipsind pârâtul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care conform art. 131 Cod procedură civilă instanţa, din oficiu, procedează la verificarea competenţei generale, materiale şi teritoriale de a judeca pricina şi constată că este competentă cu soluţionarea prezentei cauze în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond părţii prezente.

Avocat Ş.Ş.D. solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la înmatricularea definitivă a autoturismului marca Volkswagen Passat fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013, fără cheltuieli de judecată.

Instanţa, rămânând în deliberare, a pronunţat următoarea sentinţă.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 31 mai 2013 şi înregistrată sub nr. 6615/101/2013, reclamantul C.G., prin SC K. D. SRL, a chemat în judecată pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligat la înmatricularea definitivă a autoturismului marca Volkswagen Passat fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013.

În motivarea cererii arată că a cumpărat un autoturism second-hand marca Volkswagen Passat şi pentru a-l folosi în România i s-a solicitat să plătească o taxă de înmatriculare. Precizează reclamantul că plata acestei taxe contravine Tratatului Comunităţii Europene care în art. 90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.

Mai arată reclamantul că prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, iar din analiza dispoziţiilor legale rezultă că taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu este percepută. Instituirea timbrului de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013 reprezintă un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor în cadrul Comunităţii Europene iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerinţe obligatorii ale interesului public. A susţinut că instituirea timbrului de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013 are un caracter protecţionist, producând un efect echivalent taxelor şi tarifelor vamale, respectiv creşterea preţurilor pentru produsele importate şi că este contrară art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene .

Reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri: contract de mandat nr. 862/28.11.2012, adresa nr. 71216/13.05.2013, cererea nr. 71216/09.05.2013, actul de identitate, actul de proprietate, certificatul de înmatriculare tradus din limba germană.

Pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi, deşi legal citat nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul C.G. a achiziţionat autoturismul marca VOLKSWAGEN, EURO 4, cu număr de identificare….., an fabricaţie 2005, fiind înmatriculat pentru prima data în Germania la data de 1 iulie 2005.

Astfel cum rezultă din adresa nr. 71216/13.05.2013 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, reclamantului i-a fost refuzată înmatricularea autoturismului sus menţionat motivat de împrejurarea că nu a făcut dovada achitării timbrului de mediu, astfel cum este reglementat prin OUG nr. 9/2013 .

Instanţa reţine că potrivit art. 7 din Ordinul nr. 150 /2006 emis de M.A.I., înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza mai multor documente printre care şi dovada plăţii timbrului de mediu conform OUG nr. 9/2013.

La data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule fiind abrogată Legea nr. 9/2012 aflată în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 și până la adoptarea noului act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 lit. a) din OUG nr. 9/2013 care reglementează timbrul de mediu ce trebuie achitat pentru autoturismele importate din alte state membre în vederea punerii lor în circulaţie în România, dispoziţii pe care instanţa le găseşte contrare legislaţiei comunitare, respectiv art. 110 TFUE.

Se reţine că legiuitorul român a ajuns la adoptarea OUG nr. 9/2013 după ce anterior a înţeles să adopte mai multe acte normative în acelaşi domeniu care, în final, au ajuns să fie considerate de instanţa comunitară ca fiind neconforme cu legislaţia europeană.

Aşa cum rezultă din analiza legislaţiei române adoptată de-a lungul timpului (Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008 cu toate modificările, Legea nr. 9/2012, OUG nr. 1/2012), obligaţia de plată a taxei de primă înmatriculare sau taxă de poluare sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a existat pentru mai multe categorii de autovehicule, două fiind cele care au suscitat opinii divergente, respectiv cele achiziţionate second-hand dobândite de un prim proprietar din România cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente, potrivit legii, atribuirii unui certificat de înmatriculare și a unui număr de înmatriculare, precum și cele rulate care au fost înmatriculate deja în România și care fac obiectul unor tranzacţii de vânzare-cumpărare și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria exceptate sau scutite de la plata acestor taxe sau taxa pe emisii poluante (art. 4 alin. 1 lit. a ,alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule).

Din preambulul diferitelor acte normative adoptate de legiuitorul român rezultă că printre motivele care au determinat executivul să le adopte au fost avute în vedere impactul pe care măsurile dispuse prin aceste acte normative privind taxa de primă înmatriculare, taxa pe poluare pentru autovehicule sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule le-ar fi avut în plan economic și social ,consecinţele negative asupra modului de aplicare a taxării autovehiculelor aflate în categoria celor reglementate de aceste prevederi legale precum și necesitatea simplificării procedurii aplicării taxei.

În mod evident, prin adoptarea OUG. nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulaţii a mărfurilor, neutralităţii impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene și produsele de pe piaţa internă, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE)

Scopul art. 110 TFUE este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.

Potrivit jurisprudenţei CJUE, interdicţia prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale.

Articolul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională și introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate.

Se consideră că, în mod aparent, prin adoptarea OUG nr. 9/2013 este înlăturată discriminarea la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene și produsele de pe piaţa internă deoarece, în realitate, aplicarea unor taxe cu titulatura de timbru de mediu în cuantumuri destul de însemnate pentru cele achiziţionate second-hand dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene conduce în mod evident la diminuarea livrărilor intracomunitare de autovehicule și încurajarea producţiei interne de astfel de bunuri și achiziţionarea lor, o asemenea măsura intrând în categoria celor cu efecte restrictive din punct de vedere cantitativ.

Deşi, modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehiculele second-hand achiziţionate din afara României și cele similare de pe piaţa internă este, cel puţin, identică, se apreciază că în mod indirect s-a creat un tratament favorabil celor produse în România având în vedere că, în contextul intenţiei legislativului de înnoire a parcului auto naţional cu autovehicule produse în țara noastră, cele mai multe autovehicule indigene sunt noi, din categoria Euro 4, Euro 5 pentru care cuantumul timbrului de mediu pentru autovehicule este mai mic comparativ cu cele achiziţionate din spaţiul intracomunitar, numărul tranzacţiilor de vânzare-cumpărare cu autovehiculele deja înmatriculate în România și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, sau taxa pe emisii poluante fiind infim.

Este adevărat că statele membre ale Uniunii Europene au libertatea de a stabili taxe pentru activitatea de comerţ cu bunuri importate însă este necesar ca efectul economic al unei astfel de norme asupra circulaţiei bunurilor importate să nu intre în conflict cu legislaţia comunitară, aici intervenind rolul judecătorului naţional de a verifica respectarea principiului egalităţii de tratament între cele două categorii de mărfuri .

Pornind de la ideea că Uniunea Europeană doreşte liberalizarea pieţelor si înlăturarea oricăror obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor, personal, ţinând cont de contextul economico-social, de amploarea pieţei auto din România, tendinţa cetăţenilor români de a achiziţiona autovehicule second-hand din alte state membre ale spaţiului intracomunitar deoarece se realizează egalitatea între preţ si calitate, se consideră că prin actuala reglementare s-au impus măsuri cu caracter restrictiv din punct de vedere cantitativ, măsuri interzise de legislaţia comunitară.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 şi Krawczyński C 426/07).

În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art. 110) vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naţionale şi, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).

Prin urmare, şi în forma actuală legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013 , stabileşte indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare. Reglementată în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule noi produse în România.

De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 Tatu şi prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 Nisipeanu a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

Ca atare, şi actualul act normativ este contrar art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinat să facă mai puţin atractivă opţiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel achiziţionarea autovehiculelor noi produse în România.

Instanţa reţine că TFUE a creat ”o nouă ordine juridică” în dreptul internaţional (denum ită astfel de Curtea Europeană de Justiţie în cazul Van Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct şi se bucură de supremaţie (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate şi de art. 148 alin. 2 din Constituţia României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţa de dispoziţiile contrare din legile interne. Astfel, având în vedere că dispoziţiile art. 110 din Tratatul de funcţionare a UE prevalează faţă de dispoziţiile contrare cuprinse în OUG nr. 9/2013 , precum şi faptul că, instituţiile statului, deci inclusiv Instituţia Prefectului, sunt obligate a da prioritate regulilor de drept comunitar, se apreciază că, pârâta, nu poate invoca dispoziţiile art. 7 din Ordinul nr. 150/2006 pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condiţiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.

Prin urmare, constatându-se că, în mod nelegal, pârâtul a refuzat înmatricularea autovehiculului fără plata timbrului de mediu, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată şi în consecinţă o va admite şi va obliga pârâtul să înmatriculeze autoturismul deţinut de reclamant fără plata timbrului de mediu pentru autovehicule prevăzut de OUG nr. 9/2013.

Se va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul C.G., CNP…., cu domiciliul în…., prin SC K. D. SRL, cu domiciliul procesual ales în….. în contradictoriu cu pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi, cu sediul în…..

Obligă Instituţia Prefectului – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi să înmatriculeze autoturismul reclamantului marca Volkswagen Passat, serie saşiu… fără plata timbrului de mediu pentru autovehicule prevăzută de OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.

Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 6 Septembrie 2013 la sediul Tribunalului Mehedinţi.

PREŞEDINTE,

Intre timp a devenit si irevocabila aceasta hotarare.

Proces denominare chf-franci elvetieni.2014 a devenit o certitudine?Cum fac in concret?

Proces denominare chf-franci elvetieni.2014 a devenit o certitudine?Cum fac in concret? Publicul vizat:peste 50000 de consumatori

Temei juridic:Legea 193/2000 si Decizia Kasler vs Otp

Plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua in care s-a acordat imprumutul ar putea fi considerata o clauza abuziva. Aceasta este opinia avocatului general al Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Totul a pornit de la un proces intentat bancii de doi maghiari care au obtinut un credit in 2008. In contract se prevedea ca rambursarea creditului se va face la cursul de vanzare a valutei valabil cu o zi inainte de data de plata a ratei. Imprumutatii au cerut sa plateasca ratele insa la cursul la care au luat creditul, adica mult mai mic.

Pornind de la acest caz avocatul general Nils Wahl spune ca utilizarea a 2 cursuri diferite, unul mai mic la acordare si altul mai mare la plata ratelor poate fi o clauza abuziva.

Avocatul general a anuntat insa ca „este totusi de competenta instantei nationale sa determine daca oamenii au fost in masura sa inteleaga ca s-au expus la o cheltuiala suplimentara din cauza diferentei dintre cele 2 cursuri de schimb”.

In 2006-2007, cand creditele in franci elvetieni erau la mare cautare, un franc valora 2 lei. Acum insa cotatia a ajuns insa la peste 3 lei si 7 de bani. Asta inseamna ca in acest moment ratele celor imprumutati in aceasta moneda au crescut cu peste 85% in ultimii 7 ani.

Marius Coltuc, avocat: „Si in Romania exista multe procese pe rol in legatura cu denominarea de-a lungul contractului a monedei CHF. Ar fi destul de grav pentru banci, in defavoarea lor total.”

Opiniile avocatului general al Curtii Europene de Justitie nu sunt obligatorii, dar sunt respecate in 9 din 10 deciizii finale ale judecatorilor.

Alin Iacob: „Orice decizie favorabila a CJUE poate fi folosita ca jursprudenta si la noi, in conditiile in care situatia e similara pentru ca si in Bulgaria, Croatia si Romania o buna parte a formularilor din contractele de credite au fost similare.”

Daca judecatorii Curtii Europene de Justitie vor decide ca plata ratelor la un curs diferit de cel folosit la acordarea creditului este o clauza abuziva, toti cei cu imprumuturi in franci elvetieni ar putea castiga si ei in instanta plata la cursul initial.

La o rata de 1000 franci reducerea va fi de 1200 lei/pe luna. Peste 50.000 de romani s-au imprumutat in aceasta moneda, iar cele mai multe credite sunt cu ipoteca.

Imi pierd locul de munca pentru ca diploma Spiru Haret este nerecunoscuta .Ce fac?

Imi pierd locul de munca pentru ca diploma Spiru Haret este nerecunoscuta .Ce fac?

In mai 2014 peste 10000 de absolventi Spiru din sectorul bugetar au primit o notificare ca in 10 zile sa aduca diploma Spiru Haret in original si dovada ca este recunoscuta

Situatia este una disperata.

Daca nu reusesc aceste persoane sa aduca actle solicitate vor fi date afara si obligate sa restituie sumele primite ca si salarii pe baza diplomei

In 2009, Ecaterina Andronescu, ministru al Educatiei la acea vreme, anunta ca formele de invatamant la distanta si fara frecventa ale unor specialitati ale Universitatii „Spiru Haret” nu sunt autorizate, deschizand astfel o cutie a Pandorei umflata de valurile succesive de zeci de mii de absolventi.

Ministerul si Universitatea s-au acuzat reciproc, fara a fi avansata insa nicio solutie concreta pentru rezolvarea unei situatii care a capatat accente grave, in contextul in care pune in pericol locul de munca al fostilor studenti.

Pentru a-si primi diplomele, multi dintre acestia au ales calea tribunalului.

Aici, Universitatea Spiru Haret este parata, iar Ministerul Educatiei este chemat in garantie

„Ministerul Educatiei este in razboi cu Universitatea Spiru Haret de aproape cinci ani de zile si nu a facut niciun demers pana la ora actuala pentru a media conflictul si pentru a da o mana de ajutor studentilor.

Ba mai mult, si in cazurile care ajung la instanta avand ca obiect eliberarea diplomelor de licenta, MECTS ingreuneaza procedura in fata instantei, acestia neprezentandu-se la primul termen de judecata si solicitand termen pentru angajare aparator, in conditiile in care in minister lucreaza peste 50 de juristi. Ministerul Educatiei nu emite avizele si tipizatele necesare pentru ca Universitatea Spiru Haret sa poate elibera diplomele absolventilor Consecinte serioase

Potrivit avocatilor, absolventii se afla in situatia de a fi dati afara de la locurile de munca pentru ca nu au cum sa demonstreze ca au studii superioare, adeverinta care tine loc de diploma de licenta fiind valabila doar un an.

„Problema s-a extins insa si asupra celor care au diplomele, promotiile vechi, 2005, 2006,2007 si mai noi 2010,2011,2012 .Cei care sunt angajati in cadrul Ministerului Educatiei si vor sa sustina examenul de gradatie in invatamant sau examenul de titularizare, apar in sistemul de verificare cu diplome nerecunoscute.

Fara niciun avertisment si fara a aduce la cunostinta opiniei publice, MECTS a hotarat ca diplomele anterioare anului 2009 nu sunt valabile, in conditiile in care la vremea respectiva ARACIS nu functiona.

Exemplul unei cliente este urmatorul: a absolvit Facultatea de Litere Spiru Haret, a lucrat ca suplinitor in invatamant, iar anul acesta voia sa isi depuna dosarul pentru examenul de titularizare.

La momentul depunerii dosarului cu actele necesare se face si o verificare in sistem a candidatului, ori in acest caz doamna apare cu diploma nerecunoscuta

Situatia este una complexa si afecteaza peste 50000 de persoane

avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

www.coltuc.ro

0745150894

In mai 2014 au reinceput problemele cu nerecunoasterea diplomelor Spiru Haret

Aceste probleme sunt de 5 ani si inca nu au fost rezolvate decat in instanta prin obtinerea sau eliberarea diplomelor Spiru Haret promotiile 2009,2010,2011,2012

Stirea apare in presa si este citata de agerpres.

Peste 15.000 de absolvenţi ai universităţii particulare „Spiru Haret” (USH), care au absolvit în 2009 ,2010,2011,2012 cursurile la distanţă (ID) şi cu frecvenţă redusă (FR), au procese în instanţă pentru a-şi câştiga diplomele de licenţă, potrivit datelor publicate de agerpres

În cadrul unei dezbateri organizate de Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, fostul ministru  Remus Pricopie s-a văitat că cei trei jurişti ai ministerului sunt prea puţini pentru cele 15.000 de procese în care este implicată, în acest moment, instituţia pe care o conduce. Pricopie a recunoscut că ministerul este obligat să aprobe eliberarea diplomelor pentru cei care câştigă în instanţă: “Noi suntem obligaţi să eliberăm talonul de diplomă, iar apoi universitatea eliberează diplomele”.

Va rog comentati aici daca sunteti in aceasta situatie

Cabinet de avocat virtual (virtual law firm) o necesitate in Romania anului 2014?

Saptamana trecuta la conferita privind procesele de denominare banci am avut un invitat special – avocatul Nielsen O. din Olanda si , pe langa discutiile despre banci ma intreba de ce nu am transmis conferita de  presa DOAR ONLINE pentru ca ei asa fac in Olanda de anul trecut.

L-am intrebat curios cum?

Avocatul Nielsen im spune,noi cu mai avem nici sediul decat online,intalnirile,contactatul cu clientii le facem doar online,prin telefonul mobil.

L-am intrebat firesc cum face?

Raspunsul lui a fost unul foarte sec:folosim aplicatiile gratuite LINE,SKYPE,WHATSAPP,FACEBOOK MESSENGER de pe telefonul mobil.

Pai si curios l-am intrebat:cum folositi aceste aplicatii?

Raspunsul lui Nielsen:

pentru video LINE,SKYPE

pentru mesaje WHATSAPP,FACEBOOK MESSENGER

Imi pun intrebarea fireasca:ne putem opune tehnologiei?

Eu zic ca nu!

Cum defineste Wikipedia Cabinetul de avocat virtual?

O firmă de avocatură virtual este o practică legală care nu are un birou de caramizi si mortar, dar operează de la casele sau birourile din satelit ale avocaților săi, oferind, de obicei, de servicii pentru clienți la distanță cu ajutorul mijloacelor tehnologice de comunicare

Firma de avocatură virtuală primul înregistrat a fost „Woolley & Co”, înființat în anul 1996 în Anglia de către Andrew Woolley.

Firma de avocatură virtuală a ajuns, de asemenea, să fie asociată cu prețuri mai mici, deoarece acestea funcționează, în general, cu cheltuieli generale mai mici decat firmele de avocatură tradiționale.

Mai recent, conceptul de firma de avocatura virtuală a fost asociat cu termenul, ” eLawyering „, referindu-se la o firma de avocatura care ofera servicii juridice on-line, fie direct la consumatori prin intermediul site-urile lor firma de avocatura sau prin intermediul platformelor de potrivire legale. ELawyering Task Force al Secției de Management Legea Practica a Asociației Avocaților Americani a lansat o declarație privind cerințele minime pentru firme de avocatura furnizarea de servicii juridice on-line. Liniile directoare echivala conceptul de „eLawyering” cu practica virtuale de drept și a conceptului de firma de avocatură virtuale. În conformitate cu liniile directoare American Bar Association, eLawyering sau practica de drept virtuale se referă în mod special la furnizarea de servicii juridice on-line printr-o secțiune a site-ului o firma de avocatura care este un cunoscut ca o sigură „portal client.” În conformitate cu această definiție, o „firma de avocatura virtual” nu este pur și simplu un avocat care nu are un birou fizic și comunică cu clienții prin e-mail. În schimb, firma de avocatura trebuie să aibă o secțiune securizată a site-ului său în cazul în care un client se poate conecta cu un nume unic de utilizator și parola.

Scopul cerințelor minime eLawyering Task Force este de a oferi îndrumare pentru avocații care doresc să ofere servicii juridice on-line cu privire la modul de a se conforma cu normele de conduită profesională care guvernează practica de drept, în fiecare stat al SUA. Efectuarea de afaceri prin intermediul unui portal-log in este diferit de la efectuarea de afaceri prin e-mail, ca portalul log-in este necesar pentru a fi sigure și trebuie să respecte reglementările și standardele stricte. Un birou de lege complet virtuale va efectua toate de afaceri on-line, în timp ce unele practici mici alege pentru a integra un VLO portal log-in pentru a oferi mai multe opțiuni pentru clienții lor.

O lege Virtual Office, sau VLO, este o practică lege online, care există prin intermediul unui portal-log în siguranță și pot fi accesate atât de client și avocat oriunde o conexiune la internet este disponibil. Spre deosebire de o practică tradițională lege, o VLO permite avocați și clienții pentru a comunica în siguranță pe documentele pe internet, descărcare sau de încărcare, și să desfășoare alte afaceri realizată în mod normal față-în-față pe internet.

Până în 2014, există cel puțin 15 de firme de avocatura virtuale in Statele Unite, cu mai mult de 5 membri și chiar mai mult în Marea Britanie. O asociație de firme de avocatura virtuale se formează, Virtual Law Firm Asociația Internațională http://vlfai.com/ , astfel încât părțile interesate să poată face schimb de informații și de a promova modelul de afaceri.

O noua forma de proces impotriva bancilor:interventia in procesele initiate de ANPC

ANPC a initiat 10 procese colective impotriva bancilor.Stadiul acestora este ceea ce noi numim”regularizare,administrativa” adica exista dosar,dar nu exista termen

Ce inseamna interventia?

Adica putem interveni in procesele ANPC prin cerere de interventie accesorie

Intervenţia accesorie

Cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător.

 Intervenţia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac.

Cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanţelor judecătoreşti pot fi formulate şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege

intervenţie accesorie, cerere incidentală prin intermediul căreia o terţă persoană participă în procesul civil pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi. Prin intermediul i.a. terţul nu promovează în justiţie o pretenţie proprie, distinctă de aceea a părţii în favoarea căreia a intervenit. I.a. este admisibilă în orice materie, întrucât nicio dispoziţie legală nu limitează o atare posibilitate; cu toate acestea, i.a. este, de regulă, inadmisibilă în litigiile privitoare la starea şi capacitatea persoanelor. I.a. se face cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru orice cerere care se adresează justiţiei; întrucât nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ea poate fi promovată în orice fază a procesului civil, chiar şi în faţa instanţelor de apel şi recurs. I.a. se soluţionează în două faze:

a) admiterea în principiu;

b) judecarea cererii. După încuviinţarea în principiu, cererea de i.a. urmează să fie comunicată părţilor; împotriva i.a. partea interesată poate formula întâmpinare; cererea reconvenţională este însă inadmisibilă împotriva i.a., de vreme ce aceasta din urmă nu constituie o veritabilă acţiune, i.a. se judecă odată cu cererea principală; instanţa nu poate dispune disjungerea lor spre a fi soluţionate separat. Activitatea intervenientului este limitată la actele de procedură ce nu sunt potrivnice interesului părţii în favoarea căreia s-a promovat cererea; noţiunea de „acte procesuale potrivnice” se analizează după criterii obiective, adică pornind de la poziţia procesuală a părţii în favoarea căreia s-a făcut cererea de intervenţie; au un asemenea caracter acele acte ce sprijină poziţia părţii adverse şi care ar putea conduce chiar la pierderea procesului de către partea în favoarea căreia s-a promovat intervenţia. Terţul intervenient are posibilitatea de a invoca orice apărări şi excepţii care, în mod obiectiv, sprijină poziţia părţii în interesul căreia a acţionat; în schimb, apelul sau recursul promovat de intervenient împotriva hotărârii pronunţate se socoteşte neavenit, dacă partea nu a exercitat ea însăşi această cale de atac. Asupra i.a. instanţa de judecată poate pronunţa soluţii diferite, în funcţie de modul de rezolvare a acţiunii principale.
Astfel:

a) în ipoteza respingerii acţiunii principale, urmează să fie respinsă şi i.a. promovată în favoarea reclamantului; dimpotrivă, admiterea cererii de chemare în judecată poate conduce şi la admiterea i.a., dacă aceasta a fost promovată în favoarea reclamantului (dacă sunt întrunite condiţiile sale de admisibilitate);

b) i.a. promovată în interesul pârâtului poate fi admisă dacă s-a respins acţiunea principală; în ipoteza admiterii acţiunii, i.a. formulată în interesul pârâtului urmează să fie respinsă. I.a. produce importante efecte procedurale privitoare la: dobândirea de către terţ a calităţii de parte; limitarea activităţii procesuale a intervenientului la actele procesuale ce nu sunt potrivnice părţii în interesul căreia a promovat cererea; opozabilitatea hotărârii pronunţate şi faţă de terţul intervenient [sin. intervenţie în interesul uneia din părţi; intervenţie conservatoare; intervenţie auxiliară; v. şi intervenţie principală].

INTERVENŢIE ACCESORIE, cerere incidentă prin intermediul căreia o terţă persoană participă în procesul civil pentru apărarea drepturilor uneia dintre părţi. Întrucât nu reprezintă o acţiune de sine stătătoare, ea poate fi promovată în orice fază a procesului civil, chiar şi în faţa instanţelor de apel sau recurs. Intervenţia accesorie se soluţionează în două etape: a) admiterea în principiu;

b) judecarea cererii. După încuviinţarea în principiu, cererea de intervenţie accesorie urmează să fie comunicată părţilor, iar în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va fixa termenul în care aceasta va trebui depusă. Cererea de intervenţie accesorie se judecă odată cu cererea principală. Activitatea intervenientului este limitată la actele de procedură ce nu sunt potrivnice interesului părţii în favoarea căreia s-a promovat averea. Terţul intervenient are posibilitatea de a invoca orice apărări şi excepţii care sprijină poziţia părţii interesate; în schimb, apelul sau recursul promovat de intervenient împotriva hotărârii pronunţate se socoteşte neavenit, dacă partea nu a exercitat ea însăşi această cale de atac. Asupra intervenţiei accesorii instanţa de judecată poate pronunţa soluţii diferite, în funcţie de modul de rezolvare a acţiunii principale. Astfel:

a) în cazul respingerii acţiunii principale, urmează să fie respinsă şi intervenţia accesorie promovată în favoarea reclamantului; dimpotrivă, admiterea cererii de chemare în judecată poate conduce şi la admiterea intervenţiei accesorii dacă, aceasta a fost promovată în favoarea reclamantului; b) intervenţia accesorie promovată în interesul pârâtului poate fi admisă dacă s-a respins acţiunea principală; în cazul admiterii acţiunii, intervenţia accesorie formulată în interesul pârâtului urmează să fie respinsă. Intervenţia accesorie generează efecte procedurale referitoare la: a) dobândirea de către terţ a calităţii de parte; b) limitarea activităţii procesuale a intervenientului la actele procesuale ce nu sunt potrivnice părţii în interesul căruia a promovat cererea; c) opozabilitatea hotărârii pronunţate şi faţă de terţul intervenient.

Sfaturi pentru consumatori:

– să obţină informaţii complete referitoare la condiţiile de creditare, să compare ofertele de pe piaţă şi să ia decizia ţinând cont de nevoile şi de posibilităţile financiare de care dispun pentru restituire.
– orice depozit sau credit funcţionează prin intermediul unui cont curent care are costuri de administrare, retragere numerar etc. şi  se adaugă la cele aferente creditului.
– să verifice cu atenţie costurile totale pe care urmează să le suporte, raportând aceste costuri la nivelul procentual de dobândă pe care banca îl oferă, şi să aleagă oferta pe care o consideră cea mai avantajoasă.
– să solicite băncii, la lichidarea creditelor, încetarea contractului şi emiterea unei adrese care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi.

„Există bănci care nu prezintă în oferte sau chiar în contracte toate costurile pentru serviciile prestate. Ţinând cont de perioada economică pe care o parcurgem şi de dificultăţile financiare pe care le avem noi toţi în a returna creditele, serviciile financiare trebuie să fie transparente, fără ambiguităţi ce pot submina încrederea consumatorilor. Acţiuni de control vor avea loc ori de câte ori este necesar”, a declarat Bogdan Cristian Nica, preşedinte ANPC.

 

Dupa obtinerea hotararii in procesele ANPC o puteti folosi si dvs.

Instanța de judecată va fi întotdeauna remediul pentru procesele impotriva bancilor?

Curia semper dabit remedium?

Din momentul in care clientii au inceput sa-si dea bancile in judecata si dupa parcurgerea lungului drum pana la obtinerea unor hotarari irevocabile, favorabile consumatorilor, de anulare a unor clauze auzive, s-a strans o jurisprudenta consistenta. Suficienta, cel putin, pentru a se lamuri cu certitudine care anume prevederi din contractele de credit sunt nule absolut. Si care comisioane din contractele de credit sunt percepute in mod abuziv si trebuie inlaturate din contracte.

Atunci, de ce acum, dupa ce s-au obtinut in instanta hotarari (si nu putine!) care indubitabil au dat dreptate clientilor, bancile nu recunosc unde au gresit si, pentru a nu se expune singure riscului de a-si macula si mai mult imaginea, nu fac efortul necesar de a recastiga increderea clientilor lor, dar si simpatia publica de a corecta, din proprie initiativa aceste greseli?


Oficialii BNR indeamna la dialog si la mediere. Indemna clientul nemultumit sa faca EL pasul pacificator “sa se duca la banca, pentru a-si exercita drepturile cetatenesti”, speriindu-l cu perspectiva unui proces indelungat, care ar presupune si niste costuri.

 


Aveti nevoie de avocat in recurs.Asa a decis Curtea De Apel Cluj

 Una dintre cele mai importante noutati introduse de Noul Cod de Procedura Civila, in vigoare din 15 februarie 2013, se refera la redactarea cererii de recurs, precum si exercitarea si sustinerea recursului.

Mai precis, NCPC stabileste, la art. 83 si 84, ca, la redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea sau sustinerea recursului, partile (persoane fizice si juridice) vor fi asistate si reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat sau consilier juridic.

Art. 83. – (3) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si sustinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate si, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat, in conditiile legii, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
Art. 84. – (2) La redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si sustinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate si, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat sau consilier juridic, in conditiile legii.

Mai departe, la art. 486 din acelasi act normativ, sunt prevazute mai multe mentiuni pe care cererea de recurs trebuie sa le cuprinda, printre care: numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii in favoarea careia se exercita recursul, numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului care formuleaza cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si numele si prenumele consilierului juridic care intocmeste cererea. De asemenea, cererea va contine si semnatura avocatului sau, dupa caz, a consilierului juridic.

Asadar, dupa cum se arata in reglementari, cererile de recurs care nu cuprind semnatura unui avocat sau a unui consilier juridic vor fi respinse de instanta.

De la aceasta regula exista, insa, si o exceptie, detaliata tot de NCPC, la art.13, alin.2: „In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licentiata in drept”.

Recurs la Curtea de Apel din Cluj, respins pentru ca nu a fost semnat de un avocat

O decizie recenta a Curtii de Apel Cluj a pus in aplicare reglementarile introduse anul trecut, in sensul ca un recurs a fost declarat nul pentru ca a fost redactat fara asistarea/reprezentarea prin avocat sau consilier juridic. Concret, este vorba despre Decizia civila nr. 1904/2014, pronuntata in sedinta publica in 28 februarie 2014, in dosarul nr. 10434/117/2013 al Curtii de Apel Cluj, document obtinut recent de AvocatNet.ro, ce poate fi consultat si in fisier atasat.

CODUL INSOLVENTEI ESTE IN VIGOARE CU 21.05.2014

Grupul parlamentar al Partidului National Liberal din Camera Deputatilor a depus o sesizare la Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) referitoare la Legea privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa.

Potrivit sesizarii, Legea privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa incalca mai multe principii constitutionale, precum: dreptul la proprietate, accesul liber si neingradit la justitie, dar si obligativitatea respectarii legilor in vigoare, potrivit Agerpres.

Ministrul Justitiei, Robert Cazanciuc preciza ca legea insolventei este un important pas inainte, el vine in sprijinul mediului de afaceri punandu-i la indemana instrumente mai eficiente in recuperarea creantelor, propune solutii de prevenire a abuzurilor in procedura din partea debitorului sau a creditorului, propune masuri pentru un proces derulat intr-un termen rezonabil.

Suspendarea executarii silite intr-o executare a bancii.Ce fac?

Procentul foarte mare de cereri privind creditarea la inceputul anului 2007 parca prevedea o criza economica ce lua amploare, insa nimeni nu voia sa o creada. Tot atunci a fost inregistrata si cea mai mare cerere de accesare a profesiei de executor judecatoresc, de parca cei interesati au simtit ceea ce avea sa vina.

Stim cu totii ca, in momentul declansarii scadentei anticipate, este doar un pas pana la inceperea executarii silite si tragedia survine in momentul in care exista o ipoteca instituita pe imobilul pe care il detine persoana in cauza, iar executarea silita se efectueaza pe acest imobil.

Multe persoane nu stiu ca atunci cand au semnat un contract de credit, de fapt, au semnat un angajament variabil in detrimentul acestora si in favoarea bancii, cum ar fi modificarea dobanzii de referinta, aplicarea unor comisioane, cum ar fi cel de risc, de gestiune sau administrare ce, in fapt, duceau la o dobanda ascunsa crescuta, astfel datoria debitorului crescand de la luna la luna.

Salvarea vine din clauzele abuzive

Toate aceste clauze abuzive, cum sunt ele determinate de legea 193/2000 modificata in 2013, duc intr-un final, daca actiunea este facuta corespunzator, la o anulare cel putin partiala a actelor de executare silita, iar daca actele de executare sunt lovite de nulitate absoluta, pot duce chiar la o redobandire a unui imobil pierdut in cadrul procedurii executionale.

Un element extrem de important pe care trebuie sa il aiba in vedere cei executati se refera la cercetarea amanuntita a incuviintarii executarii silite, care poate fi dispusa, sub sanctiunea nulitatii absolute, doar de catre instanta de executare.

In noul cod de procedura civila, instanta de executare se refera la cea din circumscriptia locului unde isi are sediul executorul judecatoresc, raportat la prima instanta in grad, judecatoria. Daca aceasta incuviintare este luata de la o alta judecatorie, atunci executarea silita este nula absolut si toate actele sunt anulate de instanta de judecata investita cu solutionarea contestatiei la executare.

De observat ar fi incheierea de incuviintare a executarii prin prisma incuviintarii la executare atat a debitului ce emana din titlul executoriu, cat si a cheltuielilor de executare. Daca cheltuielile de executare nu sunt cuprinse in mod specific in cadrul incheierii judecatoresti, atunci prin actiunea contestatiei la executare, procesele verbale de stabilire a cheltuielilor pot fi anulate integral.

Trebuie sa avem in vedere faptul ca, prin raportare la dispozitiile codului de procedura, atunci cand titlul executoriu nu emana de la o instanta de judecata, pot fi facute aparari si critici ale titlului executoriu in sensul contestarii exigiblitatii si certitudinii creantei.

Un contract de credit la care avem calculate dobanzile si penalitatile de catre un functionar bancar poate sa aiba erori de calcul, astfel suma intr-un final executata reiese ca fiind in excedent, iar singura instanta competenta sa se pronunte pe o asemenea recalculare este instanta de executare investita cu o contestatie la executare.

Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca singurii interesati de o stabilire in concret a sumei executate sunt debitorii, ori pentru acestia exista, asa cum am aratat si mai sus, contestatia la executare, menita sa elimine orice suspiciune asupra posibilelor erori de executare.

De retinut este faptul ca atunci cand sunt executati de catre banca, debitorii trebuie sa analizeze in primul rand contractul de credit si sa vada daca intr-adevar nu contine clauze abuzive, iar atunci cand sunt descoperite ele pot fi denuntate in instanta.

Printr-o contestatie la executare se pot elimina din actele de executare sume importante ce pot proveni din recalculari de dobanzi, comisioane ascunse si alte spete bancare, ceea ce ar duce la o scadere considerabila a sumei executate. Astfel, o asemenea decizie poate da posibilitatea redresarii financiare totale sau partiale a debitorului.

Privind suspendarea executarii, instantele din Romania s-au pronunat din moduri diferite, insa majoritatea, atunci cand conditiile au fost indeplinire, au suspendat fara drept de atacare, prin incheieri irevocabile, executarile pornite de banci impotriva clientilor.

Anul 2014,anul cand denominarea pentru franci elvetieni sau euro este posibila

Daca aveti credit in CHF (la orice banca) si doriti:

i)                   denominarea creditului (creditul dvs va deveni credit in LEI) si

ii)                 convertirea acestuia la cursul acordarii (1 CHF va fi stabilit la cursul acordarii – aproximativ 2 lei)

CJUE  decis ca se poate si in Romania

CE VOM CERE

La momentul incheierii contractului de credit in cauza, raportat la circumstantele economice de la acel moment precum si la capacitatea subsemnatei de intelegere a clauzelor contractuale si a implicatiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigura  a fi cea mai avantajoasa  alternativa la un credit in lei sau in euro, acest  aspect constituind motivul determinant in vederea perfectarii contratului. Astfel, subsemnata m-am obligat sa returnez creditul contractat la termenele si in cuantumul stipulate in contract, avand ca premiza cursul valutar al CHF de la aceea data (1,7-2,2) insa pe parcursul derularii contractului acesta s-a dublat cu consecinte grave asupra capacitatii subsemnatei de a-mi indeplini obligatiile contractatuale, determinand astfel o imposibilitate fortuita de executare.

Cresterea accelerata a valorii CHF fata de moneda nationala cu implicatii negative directe asupra costurilor imprumutului ce se rasfrang asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF au determinat o schimbare a conditiilor contractuale avute in vedere la data contractarii creditului si, in consecinta, incumba in sarcina subsemnatei obligatii vadit disproportionale fata de cele in considerarea carora mi-am exprimat vointa de a ma angaja juridic. Avand in vedere pozitiile de inegalitate de pe  care actioneaza partile si in vederea asigurarii unei angajari in deplina cunostinta de cauza a consumatorului in contracele de credit, este instituita in sarcina operatorului economic – banca, care are o pozitie dominanta in raport cu consumatorul, obligatia informarii in mod complet, corect si precis a celui din urma cu privie la aspectele esentiale ale produsului/serviciului oferit  (art. 18 din OG 21/1992) si implicit cu privire la implicatiile indatorarii si la riscurile reprezentate de volatilitatatea cursului valutar astfel cum reiese din OG 50/2010. De asemenea, conform art. 57 „In cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligati sa ofere consumatorilor informatii complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligatiilor ce le revin”.

Aceste obligatii legale instituite in sarcina operatorilor economici, cu precadere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar sunt menite sa protejeze interesele consumatorilor care sunt expusi riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor si intereselor legitime prin contractarea unor servicii/ produse in lipsa unei informari  reale cu privire la acestea, si, pe cale de consecinta, evitarea unor astfel de situatii.   1. Caracterului abuziv al clauzei de risc valutar Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, intrucat, raportat la momentul incheierii contractului si la circumstantele acestuia, precum si la caracterul sau prestabilit si impus consumatorului fara a-i acorda posibilitatea influentarii naturii acesteia, determina un dezechilibru major intre drepturile si obligatiilor asumate de catre parti, riscul valutar fiind suportat exclusiv de catre consumator cu toate consecintele negative asupra posibilitatii de respectare a obligatiilor contractuale. Caracterul abuziv al acestei clauze rezida in faptul ca obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului.

Or,  avand in vedere obligatia de transparenta contractuala instituita in sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigentelor de informare si protectie inerente dreptului consumatorului in scopul garantarii dreptului consumatorului de a intelege prevederile si efectele pe termen lung ale contractului pe care il incheie, fiecare beneficiar al unui credit in valuta trebuie sa cunoasca riscurile pe care si le asuma la contractarea unui asemenea produs. Omisiunea bancilor  de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru expertii financiari ce activeaza in cadrul acestora, dat fiind faptul ca CHF este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului aceasta era la un minim istoric,   cresterea valorii fata de moneda nationala fiind inevitabila, constituie o  incalcare  a obligatiei de consiliere, sever sanctionat in dreptul european si national intrucat este de natura sa angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecand de la o imagine deformata a intinderii drepturilor si obligatiilor asumate. Conform art. 4 alin. 1) din Legea 193/2000 „ O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Alin. 2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. „

Raportat la prevederile legale in domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezinta un contract de adeziune continand clauze prestabilite de catre Banca care se impun clientului fara a-i da posibilitatea de a influenta continutul acestora, fapt ce determina inegalitatea pozitiilor juridice ale partilor contractante in sensul afirmarii intereselor bancii, in calitate de profesionist, in detrimentul consumatorului, care reprezinta partea mai slaba in contract . Astfel, prin prisma acestei reglementari, clauza de risc valutar constituie o clauza abuziva intrucat subsemnata, in calitate de consumator, nu am avut posibilitatea reala de a negocia continutul acestei clauze, fiind constransa, prin natura redactarii contractului de credit, la acceptarea acestuia astfel cum a fost prestabilit. In apreciera echilibrului / dezechilibrului contractual trebuie sa se aiba in vedere criteriul echivalentei prestatiilor fapt ce presupune existenta unei proportionalitati intre drepturile si obligatiile asumate de catre parti, or, clauza de risc valutar ce cade in sarcina exclusiva a consumatorului denatureaza raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situatiei consumatorului si conferirea bancii unui avantaj economic  vadit disproportional.   De asemenea, in considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie luat in calcul si aptitudinea acesteiea de a indeparta continutul contractului in favoarea celui care a impus clauza, riscul valutar materializandu-se in obtinerea de catre banca a unui  castig injust in detrimentul consumatorului, contrar principiului echitatii si bunei-credinte, principii ce trebuie sa guverneze relatiile contractuale.   2. Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie  valabil pe toata perioada derularii contractului; Avand in vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, in detrimentul consumatorului, determinand onerozitatea excesiva a executarii obligatiei de catre subsemnata, consider ca se impune restabilirea prestatiilor inerente contractului asumat prin inghetare cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului astfel incat sa se asigure o proportionalitate a prestatiilor asumate de parti care sa corespunda manifestarii de vointa in sensul angajarii in acest raport juridic. Contractul de credit se supune regulilor generale prevazute de Codul Civil cu privire la obligatii,din acest fapt decurgand anumite consecinte asupra regimului juridic aplicabil.Astfel, contractul de credit, fiind un contract comutativ caracterizat prin faptul ca intinderea drepturilor si obligatiilor partilor la momentul incheierii contractului este determinata  sau determinabila astfel incat partile  se angajeaza din punt de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre parti la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte parti a unei sanse de castig. Plecand de la aceasta caracteristica inerenta contractului de credit, stipularea unei clauze de risc valutar este contrara dispozitiilor legale intrucat, in lipsa unui acord expres al partilor prin care sa-si asume posibilitatea unui castig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecinta stramutarii asupra subsemnatei a riscului generat de hipervalorizarea CHF. Hiper-valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de intelegere a consumatorului, intrucat acesta nu are cunostinte de specialitate in domeniul financiar bancar care sa-I permita anticiparea unei cresteri accelerate a cursului de schimb si, in consecinta, asumarea in cunostinta de cauza a riscului valutar.Conform art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului,  contractele de credit pentru consum precum si toate celelalte conditii aplicabile contractului trebuie sa contina clauze clare, corecte, care sa nu determine interpretari echivoce ale acestora si pentru intelegerea carora sa nu fie necesare cunostinte de specialitate. Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligatia bancii de a administra riscul in sensul diminuarii lui prin organizarea  adecvata a activitatii de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului operatiunii de creditare de catre consumator iar o masura in acest sens o constituie inghetarea cursului de schimb valutar la momentul incheierii contractului, masura ce corespunde cerintelor echitatii si bunei-credinte. Avand in vedere prevederile art. 969 C.Civ conform carora partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale, neputand inlatura sau limita aceasta obligatie, distributia intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a cresterii valori CHF fata de moneda nationala, apara ca o solutie  justa si echitabila ce materializeaza aplicarea acestui principiu. Intrucat s-au schimbat imprejurarile avute in vedere  de parti la momentul incheierii contractului si, pe cale de consecinta, efectele actului juridic au ajuns sa fie altele decat cele pe care partile au inteles sa le stabileasca, consideram ca se impune revizuirea efectelor contractului in temeiul  teoriei impreviziunii care odata cu intrarea in vigoare Noului Cod Civil beneficiaza de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativa a solutiilor conturate in practica. Luand in considerare ca noua reglementare consacra ca solutie legislative una dintre solutiile date in jurisprudenta, in considerarea imperativului de a avea o practica judiciara previzibila, se poate da solutia statuata in Noul Cod Civil fara a se putea reprosa ca s-ar atribui efect retroactiv  legii noi. In sensul admiterii teoriei impreviziunii  a statuat Curtea Suprema de Justitie  in decizia nr. 21/1994 privind revizuirea clauzei referitoare la pret intr-un contract cu executare succesiva (Buletinul Jurisprudentei 1996, pg. 230. In sustinerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului  de schimb valutar si denominarea platii, invederam faptul ca  partile s-au obligat in conditiile economice existente la data incheierii contractului cand CHF avea o valoare moderata fata de moneda nationala asa incat, ca urmare a schimbarii acestor conditii, este necesar ca si contractul sa fie adaptat la noile imprejurari economice. De asemenea, intrucat schimbarea conditiilor economice a fost imprevizibila, subsemnata neavand cunostinte de specialitate in domeniul financiar-bancar care sa-mi permita anticiparea unei devalorizari vadite a leului fata de CHF, revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de vointa al partilor intrucat hiper-valorizarea CHF deturneaza contractul de la scopul in vederea caruia a fost incheiat si executarea acestuia in contextul actual nu mai corespunde vointei concordante a partilor.   3. Denominarea in moneda nationala a platilor conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea  efectuarii platilor, intre rezidenti ce fac obiectul comertului cu bunuri si servicii in moneda nationala.

Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar “Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2”. Achitarea ratelor lunare in temeiul unui contract de credit nu este prevazuta in anexa nr. 2 a Regulamentului valutar astfel incat se impune ca executarea obligatiilor decurgand din acest contract sa se faca in moneda nationala. De asemenea,  efectuarea platilor in valuta implica suportarea  unor costuri suplimentare in sarcina consumatorului constand in comisioanele de schimb valutar din leu in euro si din euro in CHF cu consecinta impovararii consumatorului, determinand o onerozitate excesiva fata de obligatia asumata, fapt contrar principiului echitatii si bunei credinte care trebuie sa guverneze executarea contractului. Avand in vedere acest aspect, denominarea in moneda nationala a platilor constituie o aplicare in fapt a prevederilor legale precum si a principiului echitatii.

 

Va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

In Monitorul Oficial nr. 363 din 16 mai 2014 a fost publicata H.G. nr. 392/2014 privind aprobarea elementelor tehnice si modalitatea de stabilire a despagubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, precum si pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti.

Prezentul articol reglementeaza elementele tehnice necesare despagubirii persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme.

 

 

Valoarea totala a despagubirii prevazuta la art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 232/2008, cu completarile ulterioare, denumita in continuare ordonanta, se majoreaza cu suma de 222.231,94 lei, care reprezinta cumulul despagubirilor rezultate din necesitatea recalcularii despagubirilor acordate pentru 4 deponenti, din neincluderea in lista initiala a unui deponent, precum si al despagubirilor rezultate din 6 hotarari judecatoresti executorii.

Valoarea totala a despagubirii este calculata de catre C.E.C. BANK – S.A., prin indexarea, de la data depunerii si pana la data de 31 iulie 2007, a sumelor existente cu indicii preturilor de consum comunicati de Institutul National de Statistica, din care se deduce dobanda legala bonificata de C.E.C. BANK – S.A. pe perioada in care a fost acordata.

Suma reprezentand despagubirea este asigurata de Ministerul Finantelor Publice printr-o emisiune de titluri de stat pe numele C.E.C. BANK – S.A., de valoare nominala totala egala cu valoarea totala a despagubirii, in data de 4 august 2014. Titlurile de stat sunt nenegociabile, nepurtatoare de dobanda si au scadenta la 3 septembrie 2014.

Valoarea nominala individuala a fiecarui titlul de stat este egala cu valoarea individuala a despagubirii, determinata potrivit prevederilor anterioare, pe numele fiecaruia dintre deponenti.

La data scadentei emisiunii de titluri de stat, Ministerul Finantelor Publice procedeaza la rascumpararea acestora, prin plata pe numele C.E.C. BANK – S.A. a sumei de 222.231,94 lei, reprezentand valoarea nominala totala a titlurilor de stat emise.

Pentru a intra in posesia sumelor reprezentand valoarea despagubirii, deponentii C.E.C. BANK – S.A., mandatarii sau succesorii legali ai acestora vor prezenta, in original, urmatoarele documentele, dupa caz: cec cu suma limitata, un act de identitate valabil, acte de stare civila, procura speciala autentificata pentru a face dovada mandatului, certificat de mostenitor si alte documente legale.

Doi din trei români au datorii.Cum ma apar de executare?

Cercetarea relevă faptul că mai mult de jumătate dintre români s-au declarat pesimişti în privinţa situaţiei materiale, indiferent de generaţia din care fac parte, iar două treimi dintre datornici au contractat credite din bănci.

Concret, doi din trei români au o datorie, iar în jumătate din cazuri aceasta depăşeşte 5.000 de lei. De asemenea, două treimi dintre cei care au credite au contractat datoria de la bănci, iar 20% de la rude.

Tot la situaţia datoriilor, 20,19% dintre români au declarat că au avut o datorie mai mare de 1.000 de lei în ultimii zece ani, iar 31,74% că au contractat un împrumut mai mare de 1.000 de lei, în ultimul deceniu.

Potrivit studiului, când vine vorba despre atitudinea faţă de bani, 41% dintre români declară că aceştia contează, dar numai cât să aibă un trai decent, iar 21% spun că e bine să ai cât mai mulţi bani cu putinţă şi cine nu recunoaşte acest fapt minte sau este ipocrit. Mai mult, peste o treime dintre repondenţi au menţionat că îşi doresc să aibă mai mulţi bani decât în prezent.

Întrebaţi dacă mărturiile unor persoane cu experienţă despre greutăţile financiare i-ar putea ajuta să iasă din datorii, părerile românilor sunt împărţite în mod egal, între ‘nimeni nu poate şti mai bine decât mine problemele mele’ şi că ‘da, aş putea afla nişte sfaturi utile’.

Conform cercetării, aproape 60% dintre cei chestionaţi spun că părinţii lor aveau mai puţine datorii, în timp ce 40% dintre aceştia au menţionat că generaţia părinţilor lor era mai puţin interesată de latura materială. Doar 30% dintre români au indicat că preocuparea faţă de bani era aceeaşi.

„Clauzele abuzive din contracte – la capat de drum in 2014?”

„Clauzele abuzive din contracte – la capat de drum in 2014?”

Cabinetul Avocatului Colţuc lansează Ghidul românului din străinătate

Joi, 15 mai 2014, Cabinet Avocat Coltuc a organizat o conferinta de presa in cadrul careia au fost dezbatute 4 teme care au inclus principalele tipuri de procese impotriva principalelor banci din Romania, studii de caz, explicarea hotararii CJUE si efectele ei.
In cadrul conferintei, speakerii, Av. Coltuc Marius Vicentiu, titular al Cabinetului de Avocat Coltuc, Av. Margineanu Anca si Av. Sturza Ioana, colaboratori al Cabinetului de Avocat Coltuc, au abordat urmatoatele teme de discutie:
1.    Decizia Árpád Kásler impotriva OTP pentru contractele in franci elvetieni. Aceasta decizie obliga judecatorii din Romania sa aplice clauza cu privire la cursul valutar. In ceea ce priveste domeniul juridic al clauzelor abuzive din contractele de credit incheiate cu bancile, o decizie recenta si de o importanta deosebita in practica este Decizia data de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene, denumita uneori si Curtea Europeana de Justitie , in cauza Arpad Kasler si Hajnalka Kaslerne Rabai versus OTP,  pronuntata la data de 30.04.2014.
In primul rand, pentru a intelege care este forta legislativa a unei decizii data de CJUE intr-o cauza cu privire la care a fost sesizata, trebuie sa vedem mai intai care este structura si competenta acestei instante. CJUE cea mai inalta autoritate judiciara a UE. Ea asigura, in cooperare cu instantele judecatoresti ale statelor membre, aplicarea si interpretarea unitara a dreptului Uniunii Europene. Alaturi de CJUE, sistemul instantelor judecatoresti ale UE este constituit si din Tribunal si Tribunalele specializate.
Nemultumirea sotilor Kasler a fost cu privire la natura abuziva a clauzei contractuale care prevede ca imprumutul este calculate raportat la cursul francului la cumparare, rezultand astfel o suma mai mare imprumutata, insa la rambursarea creditului, cand acestia achitau efectiv ratele, se calcula suma raportat la cursul de vanzare al francului, care este bineinteles mai mic decat cel de cumparare.
Altfel spus, cand banca  punea la dispozitie imprumutul, aceasta calcula cuantumul acestuia la cursul de vanzare afisat de ea, iar cand  incasa rata lunara,  calcula cuantumul acesteia raportat la schimbul de vanzare al monedei, CHF in speta noastra.
Intervine, asadar, diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare a francului, care este suportata de catre imprumutati datorita acestor clauze abuzive, spunem noi, si curtea de asemenea , intrucat in baza acestei diferente de pret semnificative care se cumuleaza de-a lungul derularii contractului de credit, banca nu presteaza nici un serviciu, fiind asadar si de aceasta data in situatia unei plati nedatorate, care trebuie restituita catre imprumutati.

2.    Cazul Aziz vs. Spania si cum se pot apara persoanele care sunt executate silit de catre o banca;
3.    Efectul hotararii CJUE din Ungaria asupra contractelor de leasing;
4.    Posibilitatea unui proces colectiv de peste 100.000 de membri ca in Croatia si in Romania.
Pentru intrebari in legatura cu conferinta de presa, va rugam sa ne contactati!
Despre Cab. Av. Coltuc
Fondat in anul 2005, dupa o indelungata experienta in domeniu, Cabinet Avocat Coltuc a reusit sa se integreze pe deplin in piata juridica din Romania, oferind clientilor sai servicii profesionale prompte si eficiente. Departamente: recuperari creante, litigii, consultanta, registrul comertului, marketing si relatii cu clientii.

Situatie Solutii instante timbru de mediu 2014.CASTIGATE

 Situatie Solutii instante timbru de mediu

Instante ce admit actiunile :

  1. TRIBUNALUL TELEORNAM – ADMITE

                                                 125/87/2014 – RECUPERARE

                                                   4327/87/2013 – EVITARE

  1. TRIBUNALUL TIRGU MURES – ADMITE
                   4530/102/2013

                                                    3992/102/2013

  1. TRIBUNALUL IALOMITA – ADMITE

                                                        1573/98/2013

  1. TRIBUNALUL BUURESTI ADMIE

                                                       RECUPERARE – 21601/3/2013 / 25258/3/2013

  1. TRIBUNALUL VRANCEA – ADMITE

                                                     3653/91/2013 / 906/91/2013

  1. TRIBUNALUL GALATI – ADMITE

                                         RECUPERARE – 7354/121/2013 / 7123/121/2013

                                         EVITARE – 6348/121/2013 / 6279/121/2013

  1. TRIBUNALUL BRASOV – RECUPERARE – ADMITE

  1. TRIBUNALUL BUZAU – ADMITE

                                       RECUPERARE – 4161/114/2013 / 2436/114/2013

                                         EVITARE – 4739/114/2013

  1. TRIBUNALUL PRAHOVA – ADMITE

                                               EVITARE – 6056/105/2013 / 6056/105/2013

                                               RECUPERARE – 7143/105/2013 /

  1. TRIBUNALUL DAMBOVITA – ADMITE

                                                         4783/120/2013

  1. TRIBUNALUI ARGES ARGES – ADMITE

                                                     EVITARE – 1192/109/2013

  1. TRIBUNALUL VALCEA – ADMITE

                                             EVITARE – 6206/90/2013 / 5695/90/2013

                                           RECUPERARE 6754/90/2013

  1. TRIBUNALUL ALBA ADMITE

                                             EVITARE – ADMIS 2598/107/2013

                                               RECUPERARE ADMIS – 4131/107/2013 – SI PE CAB

                                                                                   3695/107/2013

Instante ce resping actiunile :

TRIBUNALUL HUNEDOARA – RESPINGE

TRIBUNALUL SIBIU – RESPINGE

TRIBUNALUL COVASNA – RESPINGE

TRIBUNALUL BIHOR – RESPINGE

TRIBUNALUL BISTRITA NASAUD – RESPINGE

TRIBUNALUL CLUJ – RESPINGE

TRIBUNALUL MARAMURES –RESPINS

TRIBUNALUL SALAJ – RESPINGE

TRIBUNALUL BACAU – RESPINGE

TRIBUNALUL NEAMT – RESPINGE

TRIBUNALUL IASI – RESPINGE

TRIBUNALUL VASLUI – RESPINGE

TRIBUNALUL SUCEAVA – RESPINGE

TRIBUNALUL BOTOSANI – RESPINGE

TRIBUNALUL ILFOV – RESPINGE

TRIBUNALUL CONSTANTA – RESPINGE

TRIBUNALUL GIURGIU – RESPINGE

TRIBUNALUL BRAILA – RESPINGE

TRIBUNALUL DOLJ – RESPINGE

TRIBUNALUL GORJ – RESPINGE

TRIBUNALUL MEHEDINTI – RESPINGE

TRIBUNALUL OLT – RESPINGE

TRIBUNALUL ARAD RESPINGE

TRIBUNALUL TIMIS – RESPINGE

Instante pe rolul carora nu sunt dosare inregistrate:

TRIBUNALUL TULCEA – NU SUNT DOSARE

TRIBUNALUL SATU MARE – NU SUNT DOSARE

Google invins si el de clauze abuzive.Incredibil!

Indivizii au dreptul de a controla datele care fac referire la ei si pot cere motoarelor de cautare sa ii elimine din rezultatele lor, a hotarat Curtea Europeana de Justitie, potrivit The Guardian. Asta, chiar daca Google, cel mai popular motor de cautare, a sustinut ca nu controleaza datele personale si nu ar trebui sa actioneze ca cenzor, scrie sursa citata.

Decizia istorica a CEJ impotriva Google in ce priveste intimitatea persoanelor a avut ca punct de plecare cazul spaniolului Mario Costeja Gonzalez. Ibericul nu a reusit sa obtina stergerea unui aviz de licitatie a casei sale, datand din 1998, de pe web site-ul unui ziar de larga circulatie din Catalunia, desi o redobandise.

Costeja Gonzalez a sustinut ca speta, in care casa lui fusese scoasa la licitatie pentru a recupera datoriile sale la fondul de asigurari sociale, fusese rezolvata si nu mai trebuia asociata cu el, de fiecare data cand numele sau era cautat pe Google.

„Sunt fericit. Am luptat pentru eliminarea datelor care afecteaza onoarea si demnitatea oamenilor, si le expun vietile private. Orice submineaza fiintele umane, nu este libertate de exprimare”, a spus spaniolul pentru The Guardian.

Judecatorii de la Curtea Europeana de Justitie au decis ca, sub legile UE privind protectia datelor, Google trebuie sa stearga linkurile catre doua pagini de pe web site-ul La Vanguardia, din rezultatele sale care sunt afisate cand numele lui Costeja Gonzalez este cautat.

Acestia au subliniat ca, in opinia lor, directiva UE avand ca obiect protectia datelor instituia deja un „drept de a fi uitat”.

Judecatorii au ajuns la concluzia ca includerea in rezultatele Google a linkurilor asociate cu un individ care le vrea eliminate „pe motiv ca doreste ca informatia despre el, de pe respectivele pagini, sa fie `uitata` dupa un timp” era incompatibila cu legislatia existenta in domeniul protectiei datelor.

Magistratii CEJ au spus ca datele menite a fi sterse ar putea aparea drept „inadecvate, irelevante sau excesive… in lumina timpului care a trecut”. Ei au adaugat ca pana si datele corecte, publicate initial conform legii, pot „in cursul timpului deveni incompatibile cu directiva”.

In termeni tehnici hotararea stabileste asadar ca un motor de cautare, cum ar fi Google, trebuie sa fie privit ca un „controlor de date”, in conformitate cu legislatia de protectie a datelor din tarile UE.

Prin urmare, Google trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru continut si poate fi obligat sa elimine rezultatele sale, chiar daca materialul a fost publicat anterior in mod legal.

Avocatii specializati pe protectia datelor au declarat ca hotararea se traduce practic prin faptul ca Google nu mai poate fi considerat in mod legal ca un „intermediar neutru”.

Totodata, experti juridici au declarat ca hotararea ar putea da unda verde la cereri de stergere de materiale, inclusiv fotografii jenante din perioada adolescentei sau chiar insulte de pe site-urile de socializare, si ar putea duce astfel la o regandire a modului in care se gestioneaza link-urile catre continutul de pe web.

Comisarul UE pe Justitie, Viviane Reding, a salutat decizia instantei, spunand ca a fost o victorie clara pentru protectia datelor cu caracter personal ale europenilor, in timp ce, pe de alta parte, Google a declarat ca este o decizie dezamagitoare pentru motoarele de cautare si editorii online, in general.

Lista taxe eliminate:92 de taxe vor fi eliminate si comasate

Ministerul Finantelor a lansat ieri in dezbatere publica pe pagina sa de internet doua proiecte de acte normative a caror aplicare, coroborata cu alte acte din legislatia secundara, vor conduce la eliminarea si comasarea a 92 de taxe parafiscale si tarife, se mentioneaza intr-un comunicat de presa remis redactiei.

Este vorba despre un proiect de ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea unor acte normative privind taxe si tarife cu caracter nefiscal si un proiect de hotarare de Guvern pentru modificarea si completarea unor acte normative privind taxe si tarife percepute pentru unele prestari de servicii.

Mai mult, in paralel cu promovarea celor doua acte normative, vor fi elaborate si aprobate o serie de ordine de ministru, astfel incat tot pachetul legislativ care vizeaza reducerea celor 92 de taxe nefiscale si tarife sa fie aplicat incepand cu aceeasi data, se arata in comunicatul citat.

Conform MFP, prin cele doua proiecte urmeaza sa fie eliminate si comasate 27 de taxe si tarife nefiscale, iar prin ordinele de ministru, care se vor aproba concomitent, vor fi reduse inca 65 de taxe si tarife parafiscale.

De asemenea, au fost analizate taxele si tarifele parafiscale pentru care cuantumul incasarilor realizate este nesemnificativ in raport cu costurile de colectare, precum si posibilitatea comasarii altora, prin constructia unor tarife grupate si individualizate in functie de tipologia activitatilor si serviciilor prestate de fiecare institutie.

Astfel, in comunicatul MFP se mentioneaza ca printre taxele si tarifele cu caracter nefiscal ce urmeaza sa fie anulate si de care vor beneficia persoane fizice, agenti economici, institutii publice se numara:

1) Ministerul Afacerilor Interne

  • Tariful pentru eliberarea unui pasaport electronic, simplu, temporar sau altui document de trecere a frontierei –  al carui nivel este 22 lei

2) Ministerul Justitiei – Oficiul National al Registrului Comertului

  • Tarif asistenta indrumare infiintare firma – 19,8 lei pe ora
  • Tarif pentru cerere eliberare date statistice (fisa sintetica a investitiei straine pentru o tara si o perioada definita; statistica in functie de un criteriu) –  20 lei/ fisa sintetica/statistica unicriteriala
  • Tarif pentru cerere eliberare informatii pentru serii de firme grupate pe mai mult de 5 criterii  – 11 lei /firma

3) Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodarie Comunala

  • Tarif pentru consultanta si prestari de servicii acordate la cerere (consultanta privind legislatia in domeniul serviciilor comunitare de utilitati publice)  –  73 lei/ora

4)  Consiliul Concurentei

  • Tarif privind accesul la documentatie (documentatie care vizeaza investigatii privind practicile anticoncurentiale) – 150 lei /solicitare

5) Ministerul pentru Societatea Informationala

  • Tariful de utilizare a procedurii electronice – 46 lei/an/utilizator

6)  Ministerul Sanatatii

  • Taxa pentru emitere aviz privind activitati in domeniul dispozitivelor medicale si medicamentelor –  300 lei/aviz

„Facem un  pas semnificativ in indeplinirea unor obiective ale mandatului meu de ministru. In primul rand, in ceea ce priveste simplificarea sistemului de taxe – cu efecte benefice pentru contribuabilii care nu vor mai petrece timp la ghiseu, dar si pentru administratie, intrucat vom elimina costurile de administrare ale unor taxe si tarife cu incasari mici. De asemenea, masura contribuie la cresterea predictibilitatii si crearea unui cadru fiscal-bugetar stimulativ pentru dezvoltarea mediului de afaceri”, considera ministrul Finantelor Publice, Ioana-Maria Petrescu.

Pentru elaborarea pachetului legislativ care include cele doua proiecte de acte normative, MFP a avut consultari cu mai multe ministere si institutii, in cadrul carora au fost analizate taxele si tarifele cu caracter nefiscal. Potrivit Finantelor, cele doua proiecte vor fi promovate pe agenda Guvernului.

Vedeti aici cum arata un rechizitoriu pe NPCP .RECHIZITORIUL conform Noului cod de procedura penala

Model rechizitoriu conform NCPP. Temeiul de drept: art. 327-331 din Noul cod de procedura penala

ART. 327
Rezolvarea cauzelor
Atunci cand constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa si exista probele necesare si legal administrate, procurorul:
a) emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata, daca din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savarsita de inculpat si ca acesta raspunde penal;
……………….
ART. 328
Cuprinsul rechizitoriului
(1) Rechizitoriul se limiteaza la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si cuprinde in mod corespunzator mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta retinuta in sarcina inculpatului si incadrarea juridica a acesteia, probele si mijloacele de proba, cheltuielile judiciare, mentiunile prevazute la art. 330 si 331, dispozitia de trimitere in judecata, precum si alte mentiuni necesare pentru solutionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand a fost intocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Cand a fost intocmit de un procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este verificat de procurorul-sef de sectie, iar cand a fost intocmit de acesta, verificarea se face de catre procurorul general al acestui parchet. In cauzele cu arestati, verificarea se face de urgenta si inainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(2) In rechizitoriu se arata numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces, si locul unde urmeaza a fi citate.
(3) Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti si inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 327.
ART. 329
Actul de sesizare a instantei
(1) Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata .
(2) Rechizitoriul insotit de dosarul cauzei si de un numar necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpatilor, se trimit instantei competente sa judece cauza in fond .
(3) In situatia in care inculpatul nu cunoaste limba romana, se vor lua masuri pentru traducerea autorizata a rechizitoriului, care va fi atasata actelor mentionate la alin. (2). Cand nu exista traducatori autorizati, traducerea rechizitoriului se face de o persoana care poate comunica cu inculpatul.
(4) Inculpatul, cetatean roman apartinand unei minoritati nationale, poate solicita sa ii fie comunicata o traducere a rechizitoriului in limba materna.
ART. 330
Dispozitiile privitoare la masurile preventive sau asiguratorii
Cand procurorul dispune trimiterea in judecata a inculpatului, rechizitoriul poate sa cuprinda si propunerea de luare, mentinere, revocare sau de inlocuire a unei masuri preventive ori a unei masuri asiguratorii.
ART. 331
Dispozitiile privitoare la masurile de siguranta
Daca apreciaza ca fata de inculpat este necesara luarea unei masuri de siguranta cu caracter medical, procurorul, prin rechizitoriu, propune luarea acelei masuri .

Verificat

sub aspectul legalitatii si temeiniciei,

Procuror general/Procuror sef/Prim procuror

(Numele, prenumele, semnatura, stampila)

RECHIZITORIU

Anul … luna … ziua…

Procuror…din cadrul Parchetului de pe langa …

Examinand actele de urmarire penala efectuate in dosarul cu numarul de mai sus privind pe inculpatul(a) ……., cercetat(a) in stare de libertate/arest preventiv, arest la domiciliu ori alta masura preventiva sub aspectul savarsirii infractiunii prevazuta si pedepsita de art. … din …..

EXPUN URMATOARELE:

(in cuprinsul rechizitoriului se va face trimitere la actele procedurale

si la filele din dosar unde acestea se gasesc)

I. IN FAPT:

Date privind modalitatea de sesizare:

– plangere/denunt/act incheiat de alt organ de constatare – cu mentionarea elementelor relevante prevazute de art. 289, alin. (2) sau, dupa caz, art. 291 din C. proc. pen.;

– sesizare din oficiu – date referitoare la intocmirea si cuprinsul procesului-verbal prevazut de art. 292 C . proc. pen.)

Date privind istoricul cauzei:

– organul sesizat initial, trimiterea pe cale administrativa a plangerii (art. 289, alin. (9) din C. proc. pen.);

– declinarea de competenta (art. 63, alin. (1) rap. la art. 50 din C. proc. pen.);

– reunirea (art. 63, alin. (1) rap. la art. 45 din C. proc. pen.);

– disjungerea (art. 63, alin. (1) rap. la art. 46 din C. proc. pen.);

– infirmarea actelor procesuale sau procedurale, admiterea/respingerea plangerii impotriva actelor procurorului (art. 339, alin. (1) si (5) din C. proc. pen.);

– restituirea cauzei la parchet in procedura camerei preliminare (art. 346, alin. (3) din C. proc. pen.);

Date privind contextul general al cauzei

– in cauzele complexe vor fi prezentate contextul general al savarsirii faptelor, precum si alte elemente relevante pentru deplina intelegere a situatiei de fapt .

Din actele de urmarire penala administrate in cauza au rezultat urmatoarele:

Expunerea detaliata a situatiei de fapt

– situatia de fapt cu privire la care se va dispune sesizarea instantei de judecata, asa cum aceasta rezulta din aprecierea de catre procuror a tuturor probelor, in urma analizei si evaluarii acestora (faptele retinute vor fi prezentate in mod clar, concis si obiectiv, in succesiunea logica sau cronologica a desfasurarii lor, cu aratarea modului, timpului si locului unde au fost savarsite);

– situatia de fapt cu privire la care se va dispune o alta solutie/masura decat trimiterea in judecata (clasarea, renuntarea la urmarirea penala, disjungerea);

– faptele privitoare la raspunderea civila, atunci cand exista parte civila;

– faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii;

– aratarea motivelor pentru care se apreciaza ca anumite probe contribuie/nu contribuie la aflarea adevarului;

– combaterea apararilor inculpatului (daca este cazul);

– orice alta imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.

II. MIJLOACELE DE PROBA:

Situatia de fapt expusa mai sus se dovedeste cu urmatoarele mijloace de proba: ……

– vor fi enumerate, pe categorii, in ordinea prevazuta de art. 97, alin. (2) din C. proc. pen., toate mijloacele de proba, cu indicarea filelor din dosar la care se regasesc;

– in cazul suporturilor care contin rezultatele activitatilor de supraveghere tehnica vor fi indicate datele privind copiile certificate si copiile acestora, precum si locul unde se afla sau unde sunt pastrate;

– in cazul inscrisurilor si al mijloacelor materiale de proba vor fi indicate masurile luate cu privire la acestea in cursul urmaririi penale, conditiile in care au fost pastrate si vor fi inaintate instantei ori locul unde se afla.

III. IN DREPT:

Fapta inculpatului. ……… care la data de ………. (se expune in mod concis fapta) realizeaza continutul constitutiv al infractiunii de …., fapta prevazuta si pedepsita de art. …. din ….

Alte elemente relevante privind starea de drept, dupa caz:

– latura subiectiva – forma si modalitatea vinovatiei, iar, daca este cazul, mobilul si scopul infractiunii;

– aplicarea legii penale in timp: aplicarea legii penale mai favorabile (art. 4 si 5 din C. pen.), aplicarea legii penale de dezincriminare (art. 4 din C. pen.), aplicarea legii penale temporare (art. 7 din C. pen.);

– aplicarea legii penale in spatiu (art. 8 si urm. din C. pen.);

– cauzele justificative (art. 18-22 din C. pen.);

– cauzele de neimputabilitate (art. 23-31 din C. pen.);

– tentativa (art. 32 din C. pen.) sau desistarea si impiedicarea producerii rezultatului (art. 34 din C. pen.);

– unitatea si pluralitatea de infractiuni: infractiunea continuata si infractiunea complexa (art. 35 din C. pen.), concursul de infractiuni (art. 38 din C. pen.), recidiva (art. 41 din C .pen.), pluralitatea intermediara (art. 44 din C. pen.);

– forma de participatie (art. 46-48 si art. 52 din C. pen.) si impiedicarea savarsirii infractiunii (art. 51 din C. pen.);

– circumstantele atenuante legale si judiciare si circumstantele agravante, personale sau reale (art. 75 si art. 77 din C. pen.) ori alte cauze legale de reducere a pedepsei incidente in cauza;

– minoritatea (art. 113 si urm. din C. pen.);

– cauzele care inlatura raspunderea penala (art. 152-159 din C. pen.);

– incidenta unor acte de clementa si revocari ce urmeaza a fi dispuse de instanta: gratierea (art. 160 din C. pen.), anularea renuntarii la aplicarea pedepsei (art. 82, alin. (3) din C. proc. pen.) revocarea sau anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (art. 96, alin. (4) si (5) si art. 97, alin. (1) si (2) din C. pen.);

– orice alte aspecte legate de latura obiectiva sau subiectiva a infractiunii cu relevanta asupra incadrarii juridice, de exemplu: valoarea prejudiciului, elementul material, legatura de cauzalitate, urmarea imediata, cerinte sau conditii esentiale pentru elementul material, o anumita calitate pentru subiectul activ sau pasiv al infractiunii, conditii de timp si de loc ale infractiunii, etc.;

– dispozitiile legale substantiale si procedurale in baza carora se dispun alte solutii/masuri decat trimiterea in judecata .

IV. MASURILE PREVENTIVE LUATE IN CAUZA

Date esentiale privind masurile preventive dispuse:

– retinerea – ordonanta, organul judiciar emitent, perioada retinerii;

– luarea altor masuri preventive fata de inculpat – in ordine cronologica, pentru fiecare masura preventiva si pentru fiecare prelungire a acesteia vor fi mentionate numarul si data ordonantei/incheierii, parchetul/instanta emitent(a), numarul si data mandatului de arestare preventiva, perioada pe care a fost dispusa, masura cu care a fost inlocuita;

– incetarea de drept/revocarea/inlocuirea fiecarei masuri preventive;

– propunerile formulate si masurile preventive dispuse/respinse de catre instanta.

Computarea duratei masurilor privative de libertate:

In temeiul art. 72 din C. pen., urmeaza a fi scazuta din pedeapsa ce se va aplica perioada in care inculpatul a fost supus masurii preventive privative de libertate, de ….., inclusiv perioada care a fost executata in afara tarii (se vor indica masurile preventive respective si perioadele care urmeaza a fi computate).

V. DATE REFERITOARE LA INCULPAT

Datele de stare civila sau de identificare

– pentru inculpatul persoana fizica: numele si prenumele, porecla, data si locul nasterii, codul numeric personal, numele si prenumele parintilor, cetatenia, starea civila si situatia familiala (copiii minori/majori), situatia militara (inclusiv gradul militar), studiile, profesia ori ocupatia, locul de munca, domiciliul si adresa unde locuieste efectiv si adresa la care a solicitat sa ii fie comunicate actele de procedura, antecedentele penale sau daca impotriva sa se desfasoara un alt proces penal (cu explicatiile corespunzatoare si cu mentionarea consecintelor potrivit legii);

– pentru inculpatul persoana juridica: denumirea, sediul, codul unic de inregistrare fiscala, numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, contul bancar ti reprezentantul legal sau conventional.

Alte date referitoare la inculpat

– discernamantul inculpatului persoana fizica, concluziile expertizei medico-legale psihiatrice (art. 184 din C. proc. pen.);

– datele privind dispunerea si concluziile expertizei medico-legale psihiatrice efectuata conform prevederilor art. 184, alin. (1) din C. proc. pen. (i n cazul infractiunilor comise de minorii cu varsta intre 14 si 16 ani, in cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci cand organul de urmarire penala are o indoiala asupra discernamantului suspectului ori inculpatului in momentul savarsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei);

– datele relevante din referatul de evaluare intocmit de serviciul de probatiune de pe langa tribunalul in a carui circumscriptie teritoriala isi are locuinta minorul, potrivit prevederilor art. 506, alin. (1) din C. proc. pen.;

– in situatia in care inculpatul persoana fizica nu vorbeste sau nu intelege limba romana ori nu se poate exprima, daca i s-a asigurat posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului, de a vorbi si de a comunica cu avocatul prin interpret autorizat (art. 83, lit. f) si art. 105 din C. proc. pen.);

– exercitarea dreptului la tacere – lipsa declaratiilor ca urmare a exercitarii dreptului la tacere (art. 109, alin. (3) din C. proc. pen.);

– orice alte date favorabile/nefavorabile care caracterizeaza inculpatul sau sunt de natura sa contureze conduita acestuia dupa savarsirea infractiunii si in cursul urmaririi penale (sincera/nesincera/oscilanta), nivelul de educatie, starea de sanatate si situatia familiala si sociala a acestuia.

VI. DATE REFERITOARE LA URMARIREA PENALA

Date esentiale referitoare la urmarirea penala, dupa caz:

Prin ordonanta nr. ……/P/……din ……. s-a dispus inceperea urmaririi penale cu privire la fapta de ……., prevazuta si pedepsita de art. ….. din ….., constand in aceea ca …… .

Prin ordonanta nr. ……/P/……. din …… s-a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale, iar prin ordonanta nr. ……/P/…… din …… s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale fata de inculpatul(a) …… pentru infractiunea prevazuta si pedepsita de art. …… din ……. (daca este cazul, se indica datele relevante privind obtinerea autorizatiei prealabile sau indeplinirea conditiei prealabile pentru efectuarea urmaririi penale potrivit art. 305, alin. (4) din C. proc. pen.)

Inculpatului(ei) …….. i-au fost aduse la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute de art. 108 si art. 83/art. 83, art. 108, art. 209, alin. (17) si art. 210, alin. (1) si (2) din C. proc. pen. intocmindu-se procesele – verbale din ….

Inculpatului(ei) ……… i-a fost asigurata asistenta juridica in timpul urmaririi penale fiind asistat de avocatul ales/desemnat din oficiu……. (delegatia nr. …. din ……, aflata la fila …. a dosarului).

Alte date referitoare la urmarirea penala, dupa caz:

– reunirea cauzelor (art. 63, alin. (1) rap la art. 45, alin. (1) din C. proc. pen.);

– disjungerea cauzelor (art. 63, alin. (1) rap. la art. 46, alin. (1) din C. proc. pen.);

– admiterea/respingerea prin ordonanta a unor cereri de administrare a probelor (art. 103, alin. (3) si (40 si art. 306, alin. (4) din C. proc. pen.).

– dispunerea masurilor de protectie a persoanei vatamate sau a partii civile (art. 113 din C. proc. pen.);

– dispunerea masurilor de protectie a investigatorului sub acoperire, colaboratorului, informatorului si membrilor de familie ai acestora sau a altor persoane (art. 149, alin. (3) din C. proc. pen.);

– dispunerea masurilor de protectie a expertului (art. 175, alin. (6) din C. proc. pen.);

– acordarea statutului de martor amenintat si de dispunere a masurilor de protectie/ordonanta de incetare a masurilor de protectie dispuse fata de martorul amenintat (art. 125 si 126, alin. (4) si (5) din C. proc. pen.);

– acordarea statutului de martor vulnerabil si de dispunere a masurilor de protectie (art. 130 din C. proc. pen.);

– autorizarea/dispunerea masurilor de supraveghere tehnica (art. 141, alin. (2) si art. 139, alin. (1) din C. proc. pen.);

– dispunerea retinerii, predarii si perchezitionarii trimiterilor postale (art. 147, alin. (1) din C. proc. pen.);

– autorizarea utilizarii investigatorilor sub acoperire (art. 148, alin. (1) din C. proc. pen.);

– participarea autorizata la anumite activitati (art. 150, alin. (1) din C. proc. pen.);

– livrarea supravegheata (art. 151, alin. (1) din C. proc. pen.);

– obtinerea datelor generate sau prelucrate de catre furnizorii de retele publice de comunicatii electronice sau furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, altele decat continutul comunicatiilor, si retinute de catre acestia (art. 152, alin. (1) din C. proc. pen.);

– conservarea datelor informatice (art. 152, alin. (1) din C. proc. pen.);

– efectuarea perchezitiei domiciliare/corporale/informatice/a unui autovehicul (art. 158, alin. (1)/art. 165, alin. (2)/art. 168, alin. (2)/art. 167, alin. (2) din C. proc. pen.);

– dispunerea predarii obiectelor, inscrisurilor sau a datelor informatice (art. 170, alin. (4) din C. proc. pen.);

– dispunerea ridicarii silite de obiecte sau inscrisuri (art. 171, alin. (1) din C. proc. pen.);

– dispunerea efectuarii constatarii (art. 172, alin. (9) si 181 1 din C. proc. pen.);

– dispunerea efectuarii expertizei/expertizei genetice judiciare/expertizei medico-legale psihiatrice (art. 172, alin. (2) si (6)/art. 191, alin. (1)/art. 184, alin. (1) din C. proc. pen.);

– dispunerea prezentarii scriptelor de comparatie (art. 183, alin. (1) din C. proc. pen.);

– dispunerea autopsiei medico-legale/autopsiei fetusului/ autopsiei nou-nascutului (art. 185, alin. (1)/art. 187, alin. (1)/art. 187, alin. (2) din C. proc. pen.);

– dispunerea exhumarii (art. 186, alin. (1) din C. proc. pen.);

– dispunerea analizei toxicologice (art. 188, alin. (1) din C. proc. pen.);

– dispunerea efectuarii examinarii fizice (art. 190, alin. (2) si (3) din C. proc. pen.);

– dispunerea comisiei rogatorii (art. 200, alin. (4) din C. proc. pen.);

– dispunerea delegarii (art. 201, alin. (2) din C. proc. pen.);

– luarea masurilor de ocrotire in caz de arestare preventiva in cursul urmaririi penale (art. 229, alin. (1) din C. proc. pen.);

– aplicarea provizorie a masurilor de siguranta cu caracter medical (art. 245 si urm. din C. proc. pen.);

– dispunerea restituirii lucrurilor (art. 255, alin. (1) din C. proc. pen.);

– infirmarea actului sau a masurii procesuale (art. 304, alin. (1) si (2) din C. proc. pen.);

– admiterea/respingerea cererilor de administrare a probelor (art. 306, alin. (4) din C. proc. pen.);

– extinderea urmaririi penale sau schimbarea incadrarii juridice (art. 311, alin. (1) din C. proc. pen.);

– suspendarea urmaririi penale/ reluarea urmaririi penale dupa suspendare (art. 312, alin. (1)/ art. 333 din C. proc. pen.);

– restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire penala (art. 323, alin. (1) din C. proc. pen.);

– delegarea efectuarii unor acte de urmarire penala (art. 324, alin. (3) din C. proc. pen.);

– preluarea cauzelor de la alte parchete (art. 325 din C. proc. pen.);

– reluarea urmaririi penale in caz de restituire (art. 334, alin. (2) din C. proc. pen.);

– redeschiderea urmaririi penale (art. 335, alin. (2) si (3) din C. proc. pen.);

– acordul de recunoastere a vinovatiei (art. 478, alin. (1) din C. proc. pen.);

– orice alte date relevante privind masurile procesuale sau procedurale dispuse in cursul urmaririi penale de catre organele politiei judiciare, procuror, JLD sau JCP.

VII. LATURA CIVILA

Aspecte esentiale privind exercitarea actiunii civile, dupa caz:

Persoana vatamata ………. a declarat ca nu doreste sa participe la procesul penal, urmand a fi audiata ca martor (daca este cazul, conform art. 81, alin. (2) din C. proc. pen.).

Conform prevederilor art. 20 din C. proc. pen., persoana vatamata ( succesorii acesteia ) ….. s-a constituit parte civila impotriva inculpatului si/sau a partii responsabile civilmente ….. conform declaratiei/procesului verbal din ….. cu suma de……. reprezentand prejudiciul material si/sau moral produs prin comiterea faptei de catre inculpat(a).

Intrucat persoana vatamata ……. este lipsita de capacitate de exercitiu/are capacitate de exercitiu restransa , actiunea civila se exercita in numele acesteia de catre reprezentantul sau legal …/de catre procuror , in conditiile art. 19, alin. (3) si 20 alin. (1) si (2) din C. proc. pen..

Potrivit prevederilor art. 21, alin. (1)/alin. (2) din C. proc. pen., la cererea ……../procurorului a fost introdus(a) in procesul penal ca parte responsabila civilmente ….

Persoanei vatamate/partii civile/partii responsabile civilmente i-a fost asigurata asistenta juridica in timpul urmaririi penale fiind asistata de avocatul ales/desemnat din oficiu ……… (delegatia nr. …. din ……, aflata la fila … a dosarului).

Alte aspecte privind exercitarea actiunii civile, dupa caz:

– desemnarea unui avocat din oficiu pentru a reprezenta interesele persoanelor vatamate/partilor civile care nu si-au desemnat un reprezentant comun (art. 20, alin. (6) si 85, alin. (1) rap. la art. 80, alin. (1)) din C. proc. pen.);

– in cazul neconstituirii de parte civila se va propune, dupa caz, aplicarea masurii de siguranta a confiscarii speciale sau a confiscarii extinse, conform prevederilor art. 112 si 112 1 din C. pen.;

– exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori (art. 24 din C. proc. pen.);

– incheierea unei tranzactii sau a unui acord de mediere intre inculpat, partea civila si partea responsabila civilmente (art. 23, alin. (1) din C. proc. pen.) sau privind recunoasterea totala/partiala a pretentiilor civile de catre inculpat, daca este cazul, cu acordul partii responsabile civilmente (art. 23, alin. (2) din C. proc. pen.);

– repararea totala sau partiala a prejudiciului in cursul urmaririi penale si modul concret in care s-a realizat – prin restituirea in natura, prin plata unei sume de bani, etc.;

– cererea de rezolvare a actiunii civile prin restituirea lucrului/prin desfiintarea totala sau partiala a unui inscris/restabilirea situatiei anterioare (art. 25, alin. (2) si (3) din C. proc. pen.);

– masurile asiguratorii dispuse in cursul urmaririi penale, din oficiu sau la cererea partii civile, conform prevederilor art. 249 si urm. din C. proc. pen..

VIII. PROPUNERI FORMULATE CATRE INSTANTA DE JUDECATA

A. Masuri preventive

Avand in vedere ca in cauza exista probe/indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul(a) ….. a savarsit infractiunea de …., prevazuta si pedepsita de art. …….. din ….., ca masura preventiva …… este necesara in scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal/al impiedicarii sustragerii inculpatului(ei) de la urmarirea penala/ prevenirii savarsirii unei alte infractiuni (se mentioneaza cazul/cazurile incidente dintre cele prevazute la art. 202, alin. (1) din C. proc. pen.) , ca nu exista nicio cauza care impiedica exercitarea actiunii penale, precum si ca masura …….. este proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului(ei),

In temeiul prevederilor art. 330, art. 202, art. 203, alin. (1)/alin. (2) , art. 211, alin. (2)/art. 216, alin. (2)/art. 218, alin. (1)/art. 223, alin. (1) din C. proc. pen.,

P R O P U N:

Luarea/mentinerea/revocarea/inlocuirea masurii preventive a …… fata de inculpatul(a) ….. ……., fiul/fiica lui …… si al/a …… nascut(a) in anul….., luna …., ziua …., in ……., jud./sect . ……., domiciliat(a) in ……, str. ……, nr. ……, bl. ……, sc. ……, et. ……, ap. ……, jud./sect . ….., ….., cetatenia ….., profesia ……, ocupatia……, locul de munca ……., studii ….., situatia militara …., antecedente penale ….., posesor(oare) al/a BI/CI seria ……, nr. ……, avand C.N.P. ……, pe o durata de …, incepand de la data de …, pana la data de …/incepand cu data de …….. pe o perioada de ……../incepand cu data de ……../cu masura preventiva a …….incepand cu data de …….

B. Masuri asiguratorii

a) Pentru a evita ascunderea/distrugerea/instrainarea/sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse/care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune ,

b) Avand in vedere ca lucrurile ridicate de la inculpatul(a)…../numitul ….. (alta persoana care le-a primit spre a le pastra) sunt proprietatea persoanei vatamate …../numitului …. (alta persoana)/au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea numitului ……. , precum si ca restituirea lucrurilor nu ingreuneaza stabilirea situatiei de fapt si justa solutionare a cauzei,

In temeiul prevederilor art. 330, art. 249, alin. …./art. 255/art. 256 din C. proc. pen. ,

P R O P U N:

(pot fi formulate si alte propuneri –

de mentinere, revocare sau de inlocuire a unei masuri asiguratorii)

a) Instituirea unui sechestru asupra urmatoarelor bunuri mobile si/sau imobile apartinand inculpatului(ei) ….. fiul/fiica lui …… si al/a …… nascut(a) in anul….., luna …., ziua …., in ……., jud./sect . ……., domiciliat(a) in ……, str. ……, nr. ……, bl. ……, sc. ……, et. ……, ap. ……, jud./sect . ….., ….., cetatenia ….., profesia ……, ocupatia……, locul de munca ……., studii ….., situatia militara …., antecedente penale ….., posesor(oare) al/a BI/CI seria ……, nr. ……, avand C.N.P. …… : …….

b) Restituirea catre persoana vatamata …../ numitul(a) …… a urmatoarelor bunuri …. care sunt proprietatea acestuia/au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea acestuia si care au fost ridicate de la inculpatul(a) …../de la numitul(a) ……

c) Dispunerea, in vederea restabilirii situatiei anterioare savarsirii infractiunii, a urmatoarelor masuri ……

C. Masuri de siguranta cu caracter medical

a) In scopul inlaturarii starii de pericol si pentru a preintampina savarsirea unei alte fapte prevazuta de legea penala, avand in vedere ca inculpatul(a) …… din cauza bolii …../din cauza bolii ….provocata de consumul cronic de alcool/substantei psihoactive …. , prezinta pericol pentru societate,

b) In scopul inlaturarii starii de pericol si pentru a preintampina savarsirea unei alte fapte prevazuta de legea penala, avand in vedere ca inculpatul(a) …… este bolnav psihic, suferind de …../este consumator cronic de substante psihoactive …./sufera de boala infectocontagioasa …. si prezinta pericol pentru societate,

In temeiul prevederilor art. 331, art. 107, art. 108, lit. a)/lit. b), art. 109, alin. (1)/art. 110 si art. 109, alin. (2) , (dupa caz) din C. proc. pen.,

P R O P U N:

Luarea fata de inculpatul(a) ….. fiul/fiica lui …… si al/a …… nascut(a) in anul….., luna …., ziua …., in ……., jud./sect . ……., domiciliat(a) in ……, str. ……, nr. ……, bl. ……, sc. ……, et. ……, ap. ……, jud./sect . ….., ….., cetatenia ….., profesia ……, ocupatia……, locul de munca ……., studii ….., situatia militara …., antecedente penale ….., posesor(oare) al/a BI/CI seria ……, nr. ……, avand C.N.P. ……, a masurii obligarii la tratament medical/internarii medicale, incepand cu data de …..pana la insanatosire sau pana la obtinerea unei ameliorari care sa inlature starea de pericol .

*

* *

Constatand ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa si ca exista probele necesare si legal administrate, precum si ca fapta de ….. exista, a fost savarsita de inculpatul(a) …… si ca ace(a)sta raspunde penal,

In temeiul art. 327, lit. a) din C. proc. pen. ( pentru pct. 1 ),

In temeiul art. 327, lit. b) si art. 315, alin. (1), lit. b) rap. la art. 16, alin. (1), lit. …. din C. proc. pen. ( pentru pct. 2 ),

In temeiul art. 327, lit. b) si art. 318 din C. proc. pen. ( pentru pct. 3 ),

In temeiul art. 63, alin. (1) rap. la art. 46, alin. (1) din C. proc. pen. ( pentru pct. 4 ),

D I S P U N:

1. Trimiterea in judecata, in stare de libertate/arest preventiv, arest la domiciliu ori alta masura preventiva , a inculpatului(ei) (gradul militar) …., numele ….., prenumele ……, poreclit(a) …., fiul/fiica lui/a …. si al/a …., nascut(a) in anul….., luna …., ziua …., in ……, casatorit(a)/necasatorit(a) , domiciliat in …., str. …., nr. …., bl. …., sc. …., ap. …., judet/sector …., cetatenia ….., profesia ……, ocupatia……, locul de munca ……., studii ….., situatia militara …., antecedente penale ….., posesor(oare) al/a BI/CI seria ……, nr. ……, avand C.N.P. ……, pentru savarsirea infractiunii de …., prevazuta si pedepsita de art. …. din ….

2. Clasarea cauzei privind pe suspectul(a)/inculpatul(a) …. fiul/fiica lui …… si al/a …… nascut(a) in anul….., luna …., ziua …., in ……., jud./sect . ……., domiciliat(a) in ……, str. ……, nr. ……, bl. ……, sc. ……, et. ……, ap. ……, jud./sect . ….., ….., cetatenia ….., profesia ……, ocupatia……, locul de munca ……., studii ….., situatia militara …., antecedente penale ….., posesor(oare) al/a BI/CI seria ……, nr. ……, avand C.N.P. ……, pentru comiterea infractiunii de …. prevazuta si pedepsita de art. …. din ….

Cheltuielile judiciare in suma de …. lei raman in sarcina statului.

3. Renuntarea la urmarirea penala fata de suspectul(a)/inculpatul(a) …. fiul/fiica lui …… si al/a …… nascut(a) in anul….., luna …., ziua …., in ……., jud./sect . ……., domiciliat(a) in ……, str. ……, nr. ……, bl. ……, sc. ……, et. ……, ap. ……, jud./sect . ….., ….., cetatenia ….., profesia ……, ocupatia……, locul de munca ……., studii ….., situatia militara …., antecedente penale ….., posesor(oare) al/a BI/CI seria ……, nr. ……, avand C.N.P. ……, pentru comiterea infractiunii de …. prevazuta si pedepsita de art. …. din ….

Cheltuielile judiciare in suma de …. lei raman in sarcina statului.

4. Disjungerea cauzei in vederea efectuarii urmarii penale fata de numitul …. fiul/fiica lui …… si al/a …… nascut(a) in anul….., luna …., ziua …., in ……., jud./sect . ……., domiciliat(a) in ……, str. ……, nr. ……, bl. ……, sc. ……, et. ……, ap. ……, jud./sect . ….., ….., cetatenia ….., profesia ……, ocupatia……, locul de munca ……., studii ….., situatia militara …., antecedente penale ….., posesor(oare) al/a BI/CI seria ……, nr. ……, avand C.N.P. ……, sub aspectul faptei de …. prevazuta si pedepsita de art. …. din …. /cercetarii imprejurarilor in care ….

5. Conform prevederilor art. 316 din C. proc. pen., copia prezentului rechizitoriu se comunica persoanei care a facut sesizarea/suspectului/inculpatului/altor persoane interesate/ administratiei locului de detinere cu privire la incetarea de drept a masurii arestarii preventive, in vederea punerii de indata in libertate a inculpatului .

6. Potrivit prevederilor art. 339, alin. (4) din C. proc. pen., impotriva solutiilor de clasare ori de renuntare la urmarirea penala, se poate face plangere la procurorul general/procurorul sef sectie/prim procurorul Parchetului …., in termen de 20 zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus solutia.

*

* *

In temeiul art. 329 din C. proc. pen., prezentul rechizitoriu insotit de …. copii certificate si de dosarul cauzei se transmite ……… (denumirea instantei) , competenta sa judece cauza in fond, potrivit art. …. din …. , urmand a fi citate urmatoarele persoane (fizice si/sau juridice) :

Inculpatul:

– ……….. – Penitenciarul …. /Arestul Politiei…../domiciliat in …./cu sediul in ….

Parintii inculpatului minor (dupa caz, tutorele, curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla temporar minorul, conform prevederilor art. 508, alin. (1) din C. proc. pen.):

– Tatal …., cu domiciliul in ….

– Mama …., cu domiciliul in ….

Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul …. (la judecarea inculpatului minor, conform art. 508, alin. (1) din C. proc. pen.)

Persoana vatamata:

– ……. – domiciliata in …./cu sediul in ….

Partea civila:

– ………… – domiciliata in …./cu sediul in ….

Partea responsabila civilmente:

– ………… – domiciliata in …. /cu sediul in ….

Martorii:

– ………… – domiciliat in ….

Martorul minor cu o varsta mai mica de 16 ani …., care va citat prin intermediul parintilor/tutorelui (conform prevederilor art. 257, alin. (6) din C. proc. pen.) :

– Tatal …., cu domiciliul in ….

– Mama …., cu domiciliul in ….

Parintii martorului minor in varsta de pana la 14 ani (dupa caz, conform prevederilor art. 124, alin. (1) si (2) din C. proc. pen., tutorele, persoana ori a reprezentantul institutiei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare, iar daca aceste persoane nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente ori martor in cauza ori exista suspiciunea rezonabila ca pot influenta declaratia minorului, audierea acestuia are loc in prezenta unui reprezentant al autoritatii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplina de exercitiu, stabilita de organul judiciar)

– Tatal …., cu domiciliul in ….

– Mama …., cu domiciliul in ….

Psihologul …, cu domiciliul …. (daca se considera necesar sa asiste la audierea martorului minor, potrivit art. 124, alin. (3) din C. proc. pen.)

Conform prevederilor art. 274, alin. (1) din C. proc. pen. solicitam obligarea inculpatului, in solidar cu partea responsabila civilmente (daca este cazul) ……. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in suma de …. lei reprezentand …..

P R O C U R O R,

(numele si prenumele, semnatura si stampila)

 

Avocat COLTUC MARIUS militeaza pentru infiintarea unui tribunal specializat pe judecarea infractiunilor penal-economice

Necesitatea infiintarii unui tribunal specializat in judecarea infractiunilor economice devine evidenta, sustin reprezentantii mediului de afaceri. Acestia sunt nemultumiti de blandetea pedepselor din noul cod penal pentru infractiunile economice. Exista insa si parti bune in noua lege, cum ar fi obligativitatea celor vinovati sa achite prejudiciul creat

Adoptarea noului Cod Penal a starnit reactii vehemente in mediul economic, specialistii in drept penal apreciind ca legea este prea blanda in privinta infractiunilor. Iar cap de lista sunt inselaciunea si delapidarea, unde pedepsele s-au redus si de patru ori.

“Intr-o tara in care coruptia, infractionalitatea economica este atat de ridicata, in care consecintele economice ale acestui tip de infractiune sunt foarte mari, poate ca este in continuare de discutat reducerea brusca a pedepselor si toleranta relativa pe care noul Cod Penal o aduce”, a afirmat prof.univ. dr. Vlad Nistor, la Antena 3.

In cazul infractiunii de delapidare, pedeapsa maxima scade cu 8 ani si a fost eliminata delapidarea cu consecinte deosebit de grave, infractiune pedepsita cu pana la 20 de ani de inchisoare in vechiul Cod Penal.

Acum pedeapsa maxima prevazuta de lege este intre 2 si 7 ani, plus interzicerea dreptului de a ocupa o functie publica. De asemenea, odata cu micsorarea pedepsei se reduce si termenul de prescriptie a infractiunii, de la 10, la 8 ani.

Specialistii admit insa ca noul Cod are si modificari bine venite.

Avocat COLTUC explica : Ce sunt clauzele abuzive din contracte şi care sunt modalităţile de combatere a acestora?

Menţionăm faptul că, deşi tema clauzelor abuzive în contractele încheiate cu profesioniştii a fost una îndelung dezbătută, totuşi, având în vedere atât recenta decizie a CJUE mai sus menţionată (care readuce în prim-plan clauzele abuzive din contracte), dar şi multitudinea unor asemenea clauze atât în contractele încheiate cu băncile, cu instituţiile financiar-nebancare, dar şi cu societăţile de asigurări, cu societăţile de telefonie mobilă, cu furnizorii de energie electrică, gaz, apă, salubritate, termoficare etc, toate acestea au constituit motive suficiente pentru a prezenta în acest articol câteva aspecte referitoare la clauzele abuzive din contracte.

Când consideră Legea că o clauză este abuzivă?

O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor Legii pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist.
Reţinem că, dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, şi, pe cale de consecinţă nu este o clauză abuzivă, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Există în Lege exemple de clauze considerate ca fiind abuzive?

În anexa care face parte integrantă din Lege sunt redate, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive.
Fără a insista foarte mult pe exemplele oferite de Lege, arătăm că, în practica instantelor, s-a constatat, de exemplu, că suntem în prezenţa unei clauze abuzive într-un contract de credit dacă într-un astfel de contract există o clauză contractuală care acordă dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda creditului, în raport de o marjă fixă stabilită exclusiv de către bancă.

Ce se întâmplă cu contractul în cazul în care se constată existenţa unei/unor clauze abuzive?

Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese.

Ce poate face consumatorul/persoana prejudiciată  în cazul în care constată existenţa unei clauze abuzive?

În cazul în care consumatorul*/persoana prejudiciată a constatat existenţa unei clauze abuzive într-un contract încheiat cu un profesionist**, acesta are posibilitatea să denunţe clauza respectivă formulând în acest sens o sesizare sau are posibilitatea de a invoca în mod individual nulitatea clauzei pe cale de acţiune (ori pe cale de excepţie), în condiţiile legii.

Ce se întâmplă în cazul în care consumatorul/persoana prejudiciată alege să denunţe clauza abuzivă formulând o sesizare?

Dacă consumatorul/persoana prejudiciată alege să denunţe clauza abuzivă formulând o sesizare, atunci organele de control efectuează verificări la sesizarea persoanei prejudiciate (reţinem că organele de control se pot sesiza şi din oficiu).
Potrivit art. 8 din Lege, controlul respectării dispoziţiilor Legii se face de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de către specialişti autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice, potrivit competenţelor.
Profesionistul are obligaţia de a prezenta organelor de control, în original, contractul/contractele încheiat/incheiate cu consumatorul.
Organele de control abilitate încheie un proces-verbal prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele din lege încălcate de profesionist.
În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 din Lege vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. La cererea de chemare în judecată va fi anexat şi procesul-verbal mai sus amintit.
De asemenea, reţinem că asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi 32 din OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, în instanţă, pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale. În acest caz, instanţa va aplica şi amenda cuprinsă între 200 şi 1000 de lei.
În schimb, dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit.
În fine, reţinem că hotărârea instanţei de judecată este supusă apelului, conform prevederilor noului Cod de procedură civilă.

Acciza pentru inmatricularea autoturismelor cu cilindree mai mare de 3000 cmc SE POATE RECUPERA.Afla cum?

Certificatul eliberat pentru acciza este un act administrativ si se poate ataca ca si taxa de poluare pe legea contenciosului administrativ

Orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atat privat, cat si public.

Se poate adresa instantei de contencios administrativ si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept

De ce se poate castiga?

Trebuie invocata legislatia europeana in materie de discriminare si plata de 2 ori a aceleiasi taxe.

Se poate invoca faptul ca se plateste aceeasi suma ca impozit si aceeasi suma ca timbru de mediu

O noua taxa ilegala:Accize pentru inmatricularea autoturismelor cu cilindree mai mare de 3000 cmc

Intrebarea este daca se poate ataca ca si timbru de mediu?Raspunsul este categoric DA

Este vorba de un act administrativ si se ataca ca atare.

Este discrimatorie pentru ca se plateste si la impozit si ca timbru de mediu.Incredibil.

 

V-ati saturat de impozitele pe care trebuie sa le platiti anual? De taxele care trebuie achitate pentru fiecare inmatriculare? De amenzile usturatoare datorate in cazul in care comiteti o contraventie? De taxa de prima inmatriculare, de poluare, timbru de mediu sau cum s-o mai fi chemand in decursul celor sapte ani care au trecut de cand a fost introdusa? „Si ce daca?!”, parca ar zice autoritatile.

 

Incepand cu 1 septembrie 2013 a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 16 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si reglementarea unor masuri fiscal-bugetare, publicata in Monitorul Oficial nr. 490/02.08.2013. Ce spune aceasta ordonanta?

Partea care ne intereseaza in articolul de fata o reprezinta articolul 207 privind sfera de aplicare a accizei unde, la litera i, regasim: autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate, cu codurile NC: 8703 23, S703 24 şi 8703 33, a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cm3. In Anexa 2 sunt prezentate si valorile accizei, astfel:

Nr. crt. Denumirea produsului sau a grupei de produse U.M. Acciza echivalent euro/U.M.
8 Autoturisme si autoturisme de teren inclusiv din import rulate a căror capacitate cilindrica este mai mare sau egala cu 3.000 cm^3 cm^3 1

Prin urmare, toate masinile care vor fi cumparate si aduse la noi in tara, indiferent ca sunt din afara sau din interiorul Uniunii Europene, indiferent ca sunt noi sau la mana a doua si a caror capacitate cilindrica este egala sau mai mare de 3000 cmc, vor fi accizate cu echivalentul in euro a valorii capacitatii cilindrice (ex.: daca autoturismul are 3200 cmc, atunci suma de plata va fi de 3200 euro).

In acest sens, persoanele fizice care doresc sa inmatriculeze pentru prima oara un vehicul achizitionat intracomunitar, cu o capacitate cilindrica mai mare de 3000 cmc, vor fi nevoite sa prezinte la Directia de Inmatriculari un certificat eliberat de ANAF care sa ateste ca au platit aceasta acciza, asa cum este prezentat in Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 3361/2013. Certificatul se elibereaza de catre organul financiar in raza caruia isi are domiciliul fiscal persoana in cauza, la cererea acesteia, cerere care va fi insotita si de dovada platii sumei catre bugetul de stat. Termenul de eliberare este de 3 zile lucratoare de la data depunerii cererii. Daca autovehiculul a fost achizitionat din afara Uniunii Europene, trebuie prezentata declaratia vamala care atesta efectuarea formalitatilor de punere in libera circulatie.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU organizeaza Joi 15.05.2014, ora 11.00 conferinta de presa Clauzele abuzive din contracte la capat de drum in 2014?

Subiecte:

  1. Árpád Kásler vs. OTP. Adevărata semnificație a hotărârii CJUE pentru Romania

        2. Aziz vs. Spania. Cum ma apar daca sunt executat silit de catre o banca

       3. Efectul hotararii CJUE din Ungaria asupra contractelor de leasing

       4. Să fie posibil un proces colectiv de peste 100.000 de membri ca în Croaţia şi în România?

 

 

Intrarea este libera si se va desfasura in incinta Electromagnetica Business Park

 

Decizia Aziz – Cauza C 415/11 va apara daca sunteti executat silit de catre banca.Se aplica cu prioritate

In ultima vreme vedem pe toate posturile tv ca s-a relansat creditarea.Insa in Romania peste 3000000 de oameni sunt executati silit de catre banci.Cum ar trebui sa se apare ne precizeaza o decizie CJUE

Pentru cei pentru care este iminenta evacuarea din casele ipotecate la banci (sau carora li se pregateste o astfel de evacuare), citeva sfaturi pe care ni le da CJUE in speta Aziz – Cauza C 415/

11, Mohamed Aziz împotriva Caixa d’Estalvis de Catalunya, Tarragona i Manresa (Catalunyacaixa).

„Chiar si in cazul in care caracterul abuziv al unei clauze din contractul de imprumut care sta la baza ipotecii s ar opune executarii imobilului, consumatorul nu ar avea […] posibilitatea de a impiedica scoaterea la licitatie publica si astfel de a evita pierderea proprietatii rezultata din aceasta. Consumatorul este limitat la protectia juridica existenta, care are forma unei despagubiri, si trebuie sa accepte pierderea locuintei. O asemenea modalitate procedurala aduce atingere efectivitatii protectiei urmarite prin Directiva 93/13. In special in cazul in care locuinta debitorului este un imobil grevat de o ipoteca, simplul drept la despagubiri este inadecvat pentru a i garanta in mod efectiv consumatorului drepturile recunoscute prin Directiva 93/13. Nu exista niciun fel de protectie efectiva impotriva clauzelor contractuale abuzive in cazul in care, in legatura cu astfel de clauze, consumatorul trebuie sa accepte valorificarea unei ipoteci – si astfel scoaterea la licitatie publica a locuintei sale, pierderea proprietatii suferita in urma licitatiei si evacuarea lipsita de orice protectie – si acesta poate doar formula cereri de reparare a prejudiciului prin protectie juridica subsecventa. Dimpotriva, Directiva 93/13 impune [dreptul consumatorului la] un remediu juridic efectiv pentru a putea verifica caracterul abuziv al clauzelor din contractul de imprumut pe care l a incheiat si sa poata astfel, eventual, impiedica executarea silita. Aceeasi orientare reiese si din speta Banco Español de Crédito. In aceasta hotarare, Curtea a statuat, in privinta unei somatii de plata obtinute in instanta, ca, in vederea respectarii principiului efectivitatii in contextul Directivei 93/13, instantele nationale au obligatia, inca inainte de emiterea somatiei de plata, pe care consumatorul ar putea o contesta ulterior, sa examineze din oficiu caracterul abuziv al clauzelor contractuale, in masura in care instanta dispune de toate elementele de fapt si de drept necesare in acest scop. Prin urmare, principiul efectivitatii impune in orice caz ca judecatorul sesizat cu actiunea in realizare sa aiba posibilitatea de a dispune suspendarea (provizorie) a procedurii de executare, pentru a opri executarea silita pana la examinarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale si a impiedica astfel aparitia ca urmare a procedurii de executare a unor situatii de fapt iremediabile in detrimentul consumatorului”.

Asadar, CJUE impune, contrar legislatiei noastre, dreptul consumatorului la o contestatie la executare si la o suspendare provizorie a executarii, mai ales in cazul in care imobilul supus executarii este locuinta debitorului. Conform Constitutiei Romaniei (art. 148 alin.2), cind dreptul UE sau jurisprudenta CJUE sunt contrare dreptului intern, acesta din urma nu se mai aplica.

Efectul hotararii CJUE din Ungaria asupra contractelor de leasing

Cred ca toata lumea a aflat de decizia Soţii Kasler vs. OTP

Se pune intrebarea : se aplica si la clauzele abuzive din contractele de leasing?

Raspunsul este categoric ,DA

 

 

 

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza Kasler, trimisă de Curtea Supremă din Ungaria, privind caracterul abuziv al unei clauze contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil ratelor unui împrumut contractat în monedă străină.

Pe scurt, Curtea a stabilit că:

  • instanţele naţionale se pot pronunţa asupra caracterului abuziv a acestor clauze, în anumite condiţii,
  • instanţele trebuie să ia în calcul nu numai redactarea într-un limbaj clar şi inteligibil a unor astfel de clauze, dar şi faptul că băncile trebuie să arate în mod transparent în contracte cum funcţionează mecanismul cursului de schimb şi consecinţele asupra consumatorului
  • că instanţele pot să completeze clauzele abuzive cu norme legislative interne, dacă contractul nu mai poate continua altfel şi ar fi în defavoarea consumatorilor.

 

 

Ce fac mai exact firmele de leasing?

 

Companiile de leasing din România acordă doar teoretic finanţări în euro pentru că, în realitate, ele încasează ratele de la clienţi exclusiv în lei, la un curs impus şi întotdeauna mai dezavantajos decât cele mai bune cotaţii disponibile la casele de schimb valutar. Exact această practică a fost catalogată recent ca abuzivă de către Curtea Europeană de Justiţie în urma unei întrebări puse de o instanţă maghiară.

Singura diferenţă este că, în cazul ungurilor, era vorba despre bănci care au acordat credite în franci elveţieni dar care îşi obligau clienţi să achite ratele în forinţi la un curs impus. Folosindu-se de statutul de Insitutuţii Financiare Nonbancare, firmele de leasing îşi motivează strategia prin faptul că pe teritoriul României nu pot fi încasate facturi decât în lei, nu şi în alte monede.

Este însă o explicaţie care nu poate sta în picioare atât timp cât singurul lucru pe care firmele de leasing ar trebui să îl facă pentru a permite clienţilor să-şi plătească ratele în moneda în care a fost acordată finanţarea este să îşi deschidă un cont în euro la o bancă din România. Ar fi un lucru cu atât mai firesc cu cât majoritatea firmelor de leasing din România sunt arondate unor grupuri bancare iar clienţii achită ratele la respectivele bănci.

 

 

 

 

Ce se poate face?

 

Actiona in Judecata firma de leasing pentru constatarea caracterului abuziv al acestor clauze

 

 

Comisionul ascuns din contractele de leasing ca si clauza abuziva

Companiile de leasing din România acordă doar teoretic finanţări în euro pentru că, în realitate, ele încasează ratele de la clienţi exclusiv în lei, la un curs impus şi întotdeauna mai dezavantajos decât cele mai bune cotaţii disponibile la casele de schimb valutar. Exact această practică a fost catalogată recent ca abuzivă de către Curtea Europeană de Justiţie în urma unei întrebări puse de o instanţă maghiară.

Singura diferenţă este că, în cazul ungurilor, era vorba despre bănci care au acordat credite în franci elveţieni dar care îşi obligau clienţi să achite ratele în forinţi la un curs impus. Folosindu-se de statutul de Insitutuţii Financiare Nonbancare, firmele de leasing îşi motivează strategia prin faptul că pe teritoriul României nu pot fi încasate facturi decât în lei, nu şi în alte monede.

Este însă o explicaţie care nu poate sta în picioare atât timp cât singurul lucru pe care firmele de leasing ar trebui să îl facă pentru a permite clienţilor să-şi plătească ratele în moneda în care a fost acordată finanţarea este să îşi deschidă un cont în euro la o bancă din România. Ar fi un lucru cu atât mai firesc cu cât majoritatea firmelor de leasing din România sunt arondate unor grupuri bancare iar clienţii achită ratele la respectivele bănci.

Exemplu de calcul pentru un automobil de 15.000 de euro luat în leasing pe cinci ani cu avans 25%. Cursurile practicate în data de 7 mai 2014 la casele de schimb şi la firmele de leasing. Rata impusă şi rata care ar fi trebuit plătită la cel mai bun curs

Ai cumpărat euro ieftin? Ţi-l mareste firma de leasing

Pierderile suferite de clienţi nu vin doar din diferenţa dintre cel mai bun curs de pe piaţă şi cel al firmei de leasing la data facturării, deşi nici acestea nu sunt neglijabile.

Clientul este dezavantajat şi prin faptul că nu poate plăti rata direct cu euro achiziţionaţi din timp, la un curs mai avantajos. Acest dezavantaj este cu atât mai vizibil în criză economică, atunci când leul este foarte expus. De menţionat este şi faptul că peste 95% din volumul contractelor de leasing încheiate în România reprezintă fi­nan­ţări în euro.

Taxa de despăgubire sau plata abonamentului în avans sunt reversul medaliei atunci când vă achiziţionaţi servicii telecom sau un telefon la preţ redus

Este lesne de înțeles de ce există aceste taxe pentru terminalele achiziţionate de la un operator prin subvenţii la dispozitive, dar când îţi achiziţionezi doar servicii de comunicaţii mobile, aceste taxe nu ar avea ce să caute în contracte sau valoarea lor nu ar trebui să fie la nivelul actual.

În cazul Vodafone România taxa de despăgubire a unui contract de servicii este minim 150 de euro.

„Dacă clientul solicită rezilierea înainte de expirarea perioadei minime contractuale, se percepe o despăgubire. Aceasta se calculează pornind de la o suma fixă, ținând cont de durata minimă contractuală şi de numărul de luni rămase până la sfârşitul perioadei contractuale. Suma de la care porneşte calculul despăgurii depinde de tipul serviciului achiziţionat de client şi de modelul de telefon. Pentru clienţii care reziliază înainte de terminarea contractului abonamente care nu au inclus şi un telefon, suma este fixă”, au declarat oficialii Vodafone

economica

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene consideră că instanţele naţionale se pot pronunţa asupra naturii abuzive a unei clauze referitoare la mecanismul cursului de schimb dintr-un contract de credit

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în cauza Kasler, trimisă de Curtea Supremă din Ungaria, privind caracterul abuziv al unei clauze contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil ratelor unui împrumut contractat în monedă străină.

Pe scurt, Curtea a stabilit că:

  • instanţele naţionale se pot pronunţa asupra caracterului abuziv a acestor clauze, în anumite condiţii,
  • instanţele trebuie să ia în calcul nu numai redactarea într-un limbaj clar şi inteligibil a unor astfel de clauze, dar şi faptul că băncile trebuie să arate în mod transparent în contracte cum funcţionează mecanismul cursului de schimb şi consecinţele asupra consumatorului
  • că instanţele pot să completeze clauzele abuzive cu norme legislative interne, dacă contractul nu mai poate continua altfel şi ar fi în defavoarea consumatorilor.

Soţii Kasler vs. OTP

Soţii Kasler au luat un credit în forinţi, în mai 2008, a cărui valoare era însă exprimată în franci elveţieni, la o dobândă de 5,2 % la care se adaugă cheltuieli de administrare de 2,04%, ceea ce corespundea unei dobânzi anuale efective (DAE) de 7,43% la acel moment – dobândă mai mică decât cea aplicabilă creditelor în forinţi.

Valoarea în franci urma să fie cea de la data eliberării împrumutului, calculată în funcţie de cursul de cumpărare a valutei. În schimb, banca urma să primească contravaloarea ratelor lunare în forinţi, la cursul de vânzare a francului din ziua de dinante de scadenţa ratei.

Potrivit punctului I/1 din contract, OTP a acordat împrumutaților un împrumut în sumă de 14,4 milioane de forinți maghiari (HUF), precizându-se că „determinarea valorii în valută a împrumutului se realizează la cursul de schimb la cumpărarea valutei aplicat de bancă, în vigoare la data deblocării fondurilor”. Conform acestui punct I/1, „ulterior deblocării fondurilor, cuantumul împrumutului, dobânzile aferente și cheltuielile de administrare, precum și dobânzile de întârziere și celelalte cheltuieli se stabilesc în valută”, se arată în decizia CJUE.

Împrumutului în forinţi îi corespundea o valoare de 94.240 de franci la acel moment, la un curs de cumpărare prestat de bancă de 152.8 forinţi/franc.

Potrivit clauzei III/2 din contract, „împrumutătorul stabilește valoarea în forinți maghiari a fiecăreia dintre ratele lunare datorate pe baza cursului de schimb la vânzare al monedei [străine] aplicat de bancă în ziua anterioară scadenței”, se arată în decizia CJUE.

Cursul de vânzare al băncii este todeauna mai dezavantajos pentru consumator decât cel de cumpărare. Spre exemplu, la casa de schimb a OTP Ungaria, banca afişa la sfârşitul săptămânii trecute un curs de cumpărare de 243.79 forinţi pentru un franc, şi de 260.43 pentru vânzare. Clienţii supuşi acestei diferenţe de rată de schimb plătesc o cu 6,4% mai mult la rata lunară decât dacă ar fi supuşi plăţii la cursul de cumpărare – la OTP România diferenţa este de 4,3%.

Soţii Kasler au dat OTP în judecată şi au cerut instanţei să declare ca abuzivă clauza III/2, invocând faptul că banca obţine un venit necuvenit prin aplicarea unui curs diferit la data încasării ratelor faţă de cel de la momentul acordării împrumutului.

Aceştia au avut câştig de cauză şi pe fond şi în apel. De altfel, decizia Curţii de apel este foarte importantă pentru a înţelege speţa. Aceasta spune că OTP nu a pus la dispoziţia clienţilor un credit în monedă străină, deci nu are de ce să calculeze valoarea ratelor lunare în funcție de cursul actual al francului elvețian, pentru că nu oferă niciun serviciu în acest sens, şi nicio plată nu poate fi cerută fără contraprestaţie.

De asemenea, instanţa a mai stabilit că acea clauză nu era scrisă într-un limbaj simplu şi inteligibil, pentru că era impoibil să fie determinată baza după care se calculează diferenţa între sumele împrumutate şi cele ce urmau a fi plătite. Paragraful relevant, mai jos.

„În hotărârea sa, instanța de apel a considerat printre altele că, în cadrul unei operațiuni de împrumut precum cea în discuție în litigiul cu care a fost sesizată, Jelzálogbank nu pune la dispoziția clienților săi monedă străină. În schimb, această instanță a constatat că Jelzálogbank stabilește valoarea ratei, exprimată în forinți maghiari, în funcție de cursul actual al francului elvețian, în vederea indexării valorii ratelor împrumutului deblocat în forinți maghiari. Jelzálogbank nu furnizează împrumutaților niciun serviciu financiar referitor la cumpărarea sau la vânzarea de monedă străină, astfel încât banca nu poate aplica la rambursarea împrumutului un curs de schimb care este diferit de cel utilizat la deblocarea împrumutului respectiv, cu titlu de contraprestație pentru o prestație de servicii virtuală. Această instanță a apreciat de asemenea că clauza III/2 nu este nici clară, nici inteligibilă întrucât nu permite să se înțeleagă justificarea pentru diferența de mod de calcul al împrumutului, după cum este vorba despre deblocarea sau despre rambursarea sa”, se arată în hotărârea CJUE.

Banca, în recurs, a cerut Curţii Supreme să constate că acea clauză îi permite să îşi acopere cheltuielile generate instituiţiei de credit de către operaţiunile de cumpărare a valutei din piaţă, şi că împrumutul acordat este unul în valută. De asemenea, OTP Jelzálogbank a cerut instanţei supreme să constate că instanţa nu se poate pronunţa asupra caracterului presupus abuziv al clauzei menţionate, din moment ce aceasta face parte din „obiectul principal al contractului” şi că face parte din „remunerație” , în sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, transpus în legislaţia naţională – în România directiva este transpusă prin legea 193/2000, în Ungaria prin Codul civil.

Iată ce spune articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13:

„Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului [principal al] contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau al remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”.

Pentru a stabili felul în care trebuie interpretată legislaţia naţională în raport cu Directiva, Curtea Supremă a Ungariei a hotărât suspendarea cauzei şi adresarea a trei întrebări CJUE, pe care le reluăm mai jos, cu răspunsurile aferente ale Curţii.

Întrebarea Curţii Supreme:

„1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13] trebuie interpretat în sensul că, în cazul unui împrumut exprimat într-o monedă străină, dar deblocat în realitate în moneda națională și care trebuie rambursat de consumator exclusiv în moneda națională, clauza contractuală privind cursul de schimb al monedei, care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, poate fi inclusă în noțiunea «definirea obiectului [principal al] contractului»?

În caz contrar, în temeiul celei de a doua expresii cuprinse la articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13], trebuie să se înțeleagă că diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare [al valutei] constituie o remunerație al cărei caracter adecvat în raport cu serviciul prestat nu poate fi analizat în vederea aprecierii caracterului său abuziv? Este sau nu este determinant în această privință aspectul dacă s-a realizat efectiv o operațiune de schimb valutar între instituția financiară și consumator?

Răspunsul CJUE:

1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că:
termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează;

o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

Întrebarea Curţii Supreme:

2) În cazul în care articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că instanța națională, independent de prevederile din dreptul național, poate să examineze de asemenea caracterul abuziv al unor astfel de clauze contractuale, atunci când acestea nu sunt clare și inteligibile, trebuie să se înțeleagă prin această ultimă condiție că respectiva clauză contractuală trebuie să fie prin ea însăși clară și inteligibilă din punct de vedere gramatical pentru consumator sau, în plus, motivele economice care stau la baza aplicării clauzei contractuale, precum și relația dintre aceasta și alte clauze ale contractului trebuie să fie clare și inteligibile pentru respectivul consumator?

Răspunsul CJUE:

2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.

Întrebarea Curţii Supreme:

3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 și punctul 73 din Hotărârea [Banco Español de Crédito, EU:C:2012:349] trebuie interpretate în sensul că instanța națională nu poate remedia, în beneficiul consumatorului, nevaliditatea unei dispoziții abuzive a unei clauze contractuale generale a unui contract de împrumut încheiat cu un consumator, modificând sau completând clauza contractuală respectivă, dacă contractul nu poate exista în continuare în temeiul altor clauze contractuale după eliminarea clauzei abuzive? În acest sens, este relevant că dreptul național cuprinde o dispoziție cu caracter supletiv care reglementează problema juridică respectivă în lipsa prevederii nevalide?”

Răspunsul CJUE:

3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziție nu se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv.

Ce relevanţă are decizia CJUE pentru România

CJUE nu se pronunţă asupra fondului unei speţe, ci oferă o soluţie cu caracter general valabil şi obligatoriu pentru aplicarea legislaţiei europene în dreptul naţional şi interpretarea acesteia. Hotărârile CJUE sunt izvor de lege pentru dreptul intern naţional din toate ţările UE, indiferent dacă instanţa este sesizată de o curte din Ungaria sau din România.

Transportul rutier contra-cost de persoane se poate realiza doar în condiţiile prevăzute în OG nr. 27/2011 şi Ordinul nr. 980/2011

Conform art. 3 din OG nr.  27/2011, prin transport rutier contra-cost se înţelege transportul rutier de mărfuri şi/sau persoane efectuat contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii.

Prin transport rutier interjudeţean se înţelege transportul rutier care se efectuează între capul de traseu de plecare şi capul de traseu de destinaţie, situate pe teritoriul a două judeţe diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau a mai multor judeţe. În sensul prezentei ordonanţe, transportul rutier dintre municipiul Bucureşti şi alte judeţe este considerat transport rutier interjudeţean, cu excepţia transportului dintre municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov, care este considerat transport local.

LICENŢA DE TRASEU reprezintă document pe baza căruia operatorul de transport rutier efectuează transport rutier naţional contra-cost de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport.

Transportul rutier contra-cost de persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă a licenţei comunitare, precum şi licenţa de traseu sau documentul de transport corespunzător serviciilor ocazionale, după caz.

Prin excepţie, transportul rutier naţional contra-cost de persoane prin servicii regulate speciale şi servicii ocazionale se efectuează de către operatorii de transport rutier şi cu autovehicule având nouă locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, precum şi de către întreprinderile autorizate numai cu autovehicule având nouă locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, copia conformă a licenţei comunitare valabilă pentru transportul rutier naţional contra-cost, prevăzută la art. 184 alin. (2) la nomele metodologice/copia conformă a autorizaţiei pentru transportul rutier naţional contra-cost, după caz, precum şi licenţa de traseu sau documentul de transport corespunzător serviciilor ocazionale.

Transportul rutier în trafic judeţean/interjudeţean al elevilor prevăzuţi la art. 84 alin. (1)-(3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează de către operatorii de transport rutier.

Transportul rutier contra-cost de persoane se poate realiza prin servicii regulate, servicii regulate speciale, servicii ocazionale.

TRANSPORTUL RUTIER CONTRA-COST DE PERSOANE PRIN SERVICII REGULATE SPECIALE

Transportul rutier interjudeţean contra-cost de persoane prin servicii regulate speciale se efectuează de către operatorii de transport rutier sau întreprinderile autorizate pe baza licenţei de traseu eliberate de Autoritatea Rutieră Română (ARR).
Licenţa de traseu reprezintă documentul nominal de transport (nefiind transmisibilă) al operatorului de transport rutier/întreprinderii autorizate pe baza căruia se poate efectua transportul rutier naţional contra-cost de persoane prin servicii regulate speciale.
Condiţii în care se poate desfăşura transportul rutier contra-cost de persoane prin servicii regulate speciale
Transportul rutier interjudeţean contra-cost de persoane prin servicii regulate speciale poate fi efectuat de către operatorii de transport rutier care au încheiat un contract cu un beneficiar care poate fi operator economic, unitate de învăţământ sau unitate militară, în vederea efectuării transportului următoarelor categorii de personal:
a) angajaţi transportaţi între domiciliu şi locul de muncă;
b) elevii şi studenţii transportaţi spre şi dinspre instituţiile de învăţământ;
c) militarii şi familiile acestora transportaţi între domiciliu şi unitatea militară.
Transportul rutier interjudeţean contra-cost de persoane prin servicii regulate speciale poate fi efectuat de către întreprinderile autorizate care au încheiat un contract cu un beneficiar care poate fi operator economic sau unitate militară, în vederea efectuării transportului următoarelor categorii de personal:
a) angajaţi transportaţi între domiciliu şi locul de muncă;
b) militarii şi familiile acestora transportaţi între domiciliu şi unitatea militară.
Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier interjudeţean contra-cost de persoane prin servicii regulate speciale, la bordul autobuzului/autovehiculului având nouă locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, trebuie să se mai afle:
a) contractul încheiat cu beneficiarul transportului sau copia conformă cu originalul a acestuia;
b) documentele din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este licenţiat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale;
c) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto;
d) contractul de închiriere sau de leasing, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care autobuzul/autovehiculul având nouă locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, este deţinut cu contract de închiriere sau leasing;
e) actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
f) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora, pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier/întreprinderii autorizate, în copie.

Rugaminte:Va rog sa dati Urmareste si NU adauga pe pagina noastra de facebook

Intrati aici https://ro-ro.facebook.com/r.php?profile_id=1053014214&next=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fcoltuc&friend_or_subscriber=subscriber

Aceasta masura o luam pentru ca deja am depasit numarul de 5000 de prieteni.Multumim

 

sau  https://ro-ro.facebook.com/coltuc

SA DATI URMARESTE

 

 

Multumim

 

 

Denominarea creditului (creditul dvs va deveni credit in LEI) – convertirea acestuia la cursul acordarii (1 CHF va fi stabilit la cursul acordarii – aproximativ 2 lei)

MODEL ACTIUNE DENOMINARE CHF – AVOCAT COLTUC

  1. Constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar inserata in contractul de credit si eliminarea acesteia;
  2. Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie  valabil pe toata perioada derularii contractului;
  3. Denominarea in moneda nationala a platilor, in virtutea principiului din regulamentul valutar conform caruia pretul marfurilor sau lal serviciilor intre rezidenti se plateste in moneda nationala;
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

  In fapt, intre subsemnata, in calitate de imprumutat, si Raiffeisen Bank SA, denumita in cele ce urmeaza Banca, in calitate de imprumutator, s-a incheiat Contractul de credit nr. RM32744072575 / 05.11.2007 avand ca obiect un credit in valoare de 81758,25 CHF. La momentul incheierii contractului de credit in cauza, raportat la circumstantele economice de la acel moment precum si la capacitatea subsemnatei de intelegere a clauzelor contractuale si a implicatiilor acestora pe termen lung, contractarea unui credit in CHF se prefigura  a fi cea mai avantajoasa  alternativa la un credit in lei sau in euro, acest  aspect constituind motivul determinant in vederea perfectarii contratului. Astfel, subsemnata m-am obligat sa returnez creditul contractat la termenele si in cuantumul stipulate in contract, avand ca premiza cursul valutar al CHF de la aceea data (1,7-2,2) insa pe parcursul derularii contractului acesta s-a dublat cu consecinte grave asupra capacitatii subsemnatei de a-mi indeplini obligatiile contractatuale, determinand astfel o imposibilitate fortuita de executare. Cresterea accelerata a valorii CHF fata de moneda nationala cu implicatii negative directe asupra costurilor imprumutului ce se rasfrang asupra ratelor precum si a comisioanelor de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF au determinat o schimbare a conditiilor contractuale avute in vedere la data contractarii creditului si, in consecinta, incumba in sarcina subsemnatei obligatii vadit disproportionale fata de cele in considerarea carora mi-am exprimat vointa de a ma angaja juridic. Avand in vedere pozitiile de inegalitate de pe  care actioneaza partile si in vederea asigurarii unei angajari in deplina cunostinta de cauza a consumatorului in contracele de credit, este instituita in sarcina operatorului economic – banca, care are o pozitie dominanta in raport cu consumatorul, obligatia informarii in mod complet, corect si precis a celui din urma cu privie la aspectele esentiale ale produsului/serviciului oferit  (art. 18 din OG 21/1992) si implicit cu privire la implicatiile indatorarii si la riscurile reprezentate de volatilitatatea cursului valutar astfel cum reiese din OG 50/2010. De asemenea, conform art. 57 „In cazul serviciilor financiare, operatorii economici sunt obligati sa ofere consumatorilor informatii complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligatiilor ce le revin”.  Aceste obligatii legale instituite in sarcina operatorilor economici, cu precadere a operatorilor economici din domeniul financiar-bancar sunt menite sa protejeze interesele consumatorilor care sunt expusi riscului ridicat de prejudiciere a drepturilor si intereselor legitime prin contractarea unor servicii/ produse in lipsa unei informari  reale cu privire la acestea, si, pe cale de consecinta, evitarea unor astfel de situatii.   1. Caracterului abuziv al clauzei de risc valutar Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, intrucat, raportat la momentul incheierii contractului si la circumstantele acestuia, precum si la caracterul sau prestabilit si impus consumatorului fara a-i acorda posibilitatea influentarii naturii acesteia, determina un dezechilibru major intre drepturile si obligatiilor asumate de catre parti, riscul valutar fiind suportat exclusiv de catre consumator cu toate consecintele negative asupra posibilitatii de respectare a obligatiilor contractuale. Caracterul abuziv al acestei clauze rezida in faptul ca obliga consumatorul sa se supuna unor conditii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reala sa ia cunostinta la data semnarii contractului. Or,  avand in vedere obligatia de transparenta contractuala instituita in sarcina operatorilor economici care se circumscrie exigentelor de informare si protectie inerente dreptului consumatorului in scopul garantarii dreptului consumatorului de a intelege prevederile si efectele pe termen lung ale contractului pe care il incheie, fiecare beneficiar al unui credit in valuta trebuie sa cunoasca riscurile pe care si le asuma la contractarea unui asemenea produs. Omisiunea bancilor  de a informa consumatorul asupra riscului de hiper-valorizare a CHF, fenomen previzibil pentru expertii financiari ce activeaza in cadrul acestora, dat fiind faptul ca CHF este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului aceasta era la un minim istoric,   cresterea valorii fata de moneda nationala fiind inevitabila, constituie o  incalcare  a obligatiei de consiliere, sever sanctionat in dreptul european si national intrucat este de natura sa angajeze din punct de vedere juridic un consumator plecand de la o imagine deformata a intinderii drepturilor si obligatiilor asumate. Conform art. 4 alin. 1) din Legea 193/2000 „ O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Alin. 2) O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. „   Raportat la prevederile legale in domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezinta un contract de adeziune continand clauze prestabilite de catre Banca care se impun clientului fara a-i da posibilitatea de a influenta continutul acestora, fapt ce determina inegalitatea pozitiilor juridice ale partilor contractante in sensul afirmarii intereselor bancii, in calitate de profesionist, in detrimentul consumatorului, care reprezinta partea mai slaba in contract . Astfel, prin prisma acestei reglementari, clauza de risc valutar constituie o clauza abuziva intrucat subsemnata, in calitate de consumator, nu am avut posibilitatea reala de a negocia continutul acestei clauze, fiind constransa, prin natura redactarii contractului de credit, la acceptarea acestuia astfel cum a fost prestabilit. In apreciera echilibrului / dezechilibrului contractual trebuie sa se aiba in vedere criteriul echivalentei prestatiilor fapt ce presupune existenta unei proportionalitati intre drepturile si obligatiile asumate de catre parti, or, clauza de risc valutar ce cade in sarcina exclusiva a consumatorului denatureaza raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situatiei consumatorului si conferirea bancii unui avantaj economic  vadit disproportional.   De asemenea, in considerarea unei clauze ca fiind abuzive, trebuie luat in calcul si aptitudinea acesteiea de a indeparta continutul contractului in favoarea celui care a impus clauza, riscul valutar materializandu-se in obtinerea de catre banca a unui  castig injust in detrimentul consumatorului, contrar principiului echitatii si bunei-credinte, principii ce trebuie sa guverneze relatiile contractuale.   2. Stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului, curs care sa fie  valabil pe toata perioada derularii contractului; Avand in vedere dezechilibrul contractual produs ca urmare a clauzei de risc valutar, in detrimentul consumatorului, determinand onerozitatea excesiva a executarii obligatiei de catre subsemnata, consider ca se impune restabilirea prestatiilor inerente contractului asumat prin inghetare cursului de schimb CHF – leu la momentul semnarii contractului astfel incat sa se asigure o proportionalitate a prestatiilor asumate de parti care sa corespunda manifestarii de vointa in sensul angajarii in acest raport juridic. Contractul de credit se supune regulilor generale prevazute de Codul Civil cu privire la obligatii,din acest fapt decurgand anumite consecinte asupra regimului juridic aplicabil.Astfel, contractul de credit, fiind un contract comutativ caracterizat prin faptul ca intinderea drepturilor si obligatiilor partilor la momentul incheierii contractului este determinata  sau determinabila astfel incat partile  se angajeaza din punt de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul, exclude expunerea uneia dintre parti la riscul unei pierderi cauzate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte parti a unei sanse de castig. Plecand de la aceasta caracteristica inerenta contractului de credit, stipularea unei clauze de risc valutar este contrara dispozitiilor legale intrucat, in lipsa unui acord expres al partilor prin care sa-si asume posibilitatea unui castig sau a unei pierderi, contractul nu poate fi considerat aleatoriu cu consecinta stramutarii asupra subsemnatei a riscului generat de hipervalorizarea CHF. Hiper-valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de intelegere a consumatorului, intrucat acesta nu are cunostinte de specialitate in domeniul financiar bancar care sa-I permita anticiparea unei cresteri accelerate a cursului de schimb si, in consecinta, asumarea in cunostinta de cauza a riscului valutar.Conform art. 75 coroborat cu art. 76 din Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului,  contractele de credit pentru consum precum si toate celelalte conditii aplicabile contractului trebuie sa contina clauze clare, corecte, care sa nu determine interpretari echivoce ale acestora si pentru intelegerea carora sa nu fie necesare cunostinte de specialitate. Norma BNR nr. 17/2003 prevede obligatia bancii de a administra riscul in sensul diminuarii lui prin organizarea  adecvata a activitatii de creditare. Astfel, aceasta prevedere exclude asumarea riscului operatiunii de creditare de catre consumator iar o masura in acest sens o constituie inghetarea cursului de schimb valutar la momentul incheierii contractului, masura ce corespunde cerintelor echitatii si bunei-credinte. Avand in vedere prevederile art. 969 C.Civ conform carora partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale, neputand inlatura sau limita aceasta obligatie, distributia intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a cresterii valori CHF fata de moneda nationala, apara ca o solutie  justa si echitabila ce materializeaza aplicarea acestui principiu. Intrucat s-au schimbat imprejurarile avute in vedere  de parti la momentul incheierii contractului si, pe cale de consecinta, efectele actului juridic au ajuns sa fie altele decat cele pe care partile au inteles sa le stabileasca, consideram ca se impune revizuirea efectelor contractului in temeiul  teoriei impreviziunii care odata cu intrarea in vigoare Noului Cod Civil beneficiaza de o reglementare cu caracter general, reglementare care constituie o transpunere legislativa a solutiilor conturate in practica. Luand in considerare ca noua reglementare consacra ca solutie legislative una dintre solutiile date in jurisprudenta, in considerarea imperativului de a avea o practica judiciara previzibila, se poate da solutia statuata in Noul Cod Civil fara a se putea reprosa ca s-ar atribui efect retroactiv  legii noi. In sensul admiterii teoriei impreviziunii  a statuat Curtea Suprema de Justitie  in decizia nr. 21/1994 privind revizuirea clauzei referitoare la pret intr-un contract cu executare succesiva (Buletinul Jurisprudentei 1996, pg. 230. In sustinerea revizuirii efectelor contractului prin stabilizarea cursului  de schimb valutar si denominarea platii, invederam faptul ca  partile s-au obligat in conditiile economice existente la data incheierii contractului cand CHF avea o valoare moderata fata de moneda nationala asa incat, ca urmare a schimbarii acestor conditii, este necesar ca si contractul sa fie adaptat la noile imprejurari economice. De asemenea, intrucat schimbarea conditiilor economice a fost imprevizibila, subsemnata neavand cunostinte de specialitate in domeniul financiar-bancar care sa-mi permita anticiparea unei devalorizari vadite a leului fata de CHF, revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de vointa al partilor intrucat hiper-valorizarea CHF deturneaza contractul de la scopul in vederea caruia a fost incheiat si executarea acestuia in contextul actual nu mai corespunde vointei concordante a partilor.   3. Denominarea in moneda nationala a platilor conform regulamentului valutar care prevede obligativitatea  efectuarii platilor, intre rezidenti ce fac obiectul comertului cu bunuri si servicii in moneda nationala.   Conform art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar “Plăţile, încasările, transferurile şi orice alte asemenea operaţiuni între rezidenţi, care fac obiectul comerţului cu bunuri şi servicii, se realizează numai în moneda naţională (leu), cu excepţia operaţiunilor prevăzute în anexa nr. 2”. Achitarea ratelor lunare in temeiul unui contract de credit nu este prevazuta in anexa nr. 2 a Regulamentului valutar astfel incat se impune ca executarea obligatiilor decurgand din acest contract sa se faca in moneda nationala. De asemenea,  efectuarea platilor in valuta implica suportarea  unor costuri suplimentare in sarcina consumatorului constand in comisioanele de schimb valutar din leu in euro si din euro in CHF cu consecinta impovararii consumatorului, determinand o onerozitate excesiva fata de obligatia asumata, fapt contrar principiului echitatii si bunei credinte care trebuie sa guverneze executarea contractului. Avand in vedere acest aspect, denominarea in moneda nationala a platilor constituie o aplicare in fapt a prevederilor legale precum si a principiului echitatii.

„Electorata” si clauzele abuzive banci

Electorata lui Ponta, dezavantajoasă pentru datornici

 

„Povestea cu creditul fiscal, cel puţin atâta cât am participat la discuţii, nu era foarte clară. Foarte multe banci m-au întrebat care e mecanismul practic de funcţionare şi nu am ştiut ce să le răspund. El intervine iîn momentul în care se incheie perioada de reducere a principalului, nu era clar dacă va fi plătit lunar, anual, ce se întamplă cu pensionarii..”, a mai spus Cinteză. Din punct de vedere al creditorului, aceste lucruri trebuiau clarificate, a mai precizat el.

 

Ajutor pentru 900.000 de datornici sau păcăleală pentru 5.000.000 de contribuabili?

 

În cazul debitorilor, vorbim de o reeşalonare a creditului astfel încât valoarea ratei lunare să scadă considerabil timp de 2 ani pentru cei cu venituri sub salariul mediu net pe economie. După acest interval, debitorul va plăti timp de alţi 2 ani rata veche plus fracţiunea de principal de care fusese scutit (băncile nu renunţă la dobândă în primii 2 ani ci doar la fracţiunea din principal ce intră în componenţa ratei e redusă). Acest efort va fi însă acoperit de Guvern, care va acorda o scutire din impozitul pe venit în anii 3 şi 4 în limita a 200 lei/lunar. Pe scurt, îţi poţi reduce rata timp de 2 ani iar în următorii 2 ani Guvernul îţi va achita majorarea faţă de valoarea iniţială a acesteia acceptând să-ţi reducă impozitul pe venit.

Se remarcă în acest context că principalul beneficiar al măsurii de stimulare a consumului prin reducerea ratelor debitorilor cu împrumuturi care n-au ajuns încă în stadiul de credite neperformante (la peste 90 de zile de întârziere banca trebuie să provizioneze creditul) este sectorul bancar. Băncile vor primi din partea statului timp de 2 ani dobânzile aferente creditelor rescadenţate pentru că toate împrumuturile care se vor încadra în această categorie vor ajunge cu doi ani mai tărziu la scadenţă. Este un efort aproximat de ministrul delegat pentru Buget, Liviu Voinea, la 0,1% din PIB (aproximativ 130 milioane euro), dar estimarea se poate dovedi ulterior prea pesimistă, precum valoarea încasărilor din impozitul pe stâlp. Astfel, dacă am lua în considerarea o DAE medie la creditele rescadenţate de 10%, un număr mediu de debitori care vor profita de această “oportunitate” de 1 milon şi o valoare medie a soldului creditelor echivalentă cu 5.000 euro, cele 20% de procente colectate de bănci suplimentar timp de 2 ani înseamnă per total 1 mililard euro împărţit în 2 ani de scutiri fiscale.

 

CLAUZE ABUZIVE BANCI:Aveţi un credit în monedă străină? Plata ratelor s-ar putea face la cursul de la data semnării contractului, nu la cel actual!

Recent, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a pronunţat, în cauza C-26/13,  Decizia  care stabileşte, în esenţă, următoarele:  

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
– instanţa naţională ar putea declara drept clauză abuzivă paragraful dintr-un contract de împrumut care prevede că plata ratelor se face la cursul actual şi nu cel de la data semnării contractului;
– o clauză contractuală este considerată a fi redactată în mod clar şi inteligibil dacă respectiva clauză este clară şi inteligibilă atât din punct de vedere gramatical pentru consumator, dar şi dacă motivele economice care stau la baza aplicării clauzei contractuale, precum şi relaţia dintre aceasta şi alte clauze ale contractului sunt clare şi inteligibile pentru respectivul consumator;
– instanţa naţională ar putea remedia nulitatea unei clauze abuzive dintr-un contract de împrumut prin înlocuirea clauzei respective cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv.
Reţinem că decizia mai sus menţionată devine obligatorie pentru instanţele statelor membre, deci inclusiv pentru instanţele judecătoreşti din România.

Cum s-a ajuns la pronunţarea de către CJUE a acestei decizii?

În cauza C-26/13 s-a formulat o cerere de decizie preliminară privind interpretarea art. 4 alin. 2 şi a art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului [principal al] contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil.
Potrivit art. 6 alin.1 din Directiva 93/13, statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislaţia internă, nu creează obligaţii pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părţile prin aceste clauze [a se citi “potrivit dispoziţiilor sale”], în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.
Cererea de decizie preliminară a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Kásler şi doamna Káslerné Rábai (denumiţi în continuare împreună „împrumutaţii”), pe de o parte, şi OTP Jelzálogbank Zrt (denumită în continuare „Jelzálogbank”), pe de altă parte, cu privire la pretinsul caracter abuziv al unei clauze contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil ratelor unui împrumut contractat în monedă străină.

De ce s-a declanşat litigiul principal intre împrumutaţi şi banca Jelzálogbank?

La 29 mai 2008, împrumutaţii au încheiat cu Jelzálogbank un contract denumit „împrumut ipotecar încheiat în valută garantat printr-o ipotecă” (denumit în continuare „contractul de împrumut”).
Potrivit punctului I/1 din acest contract, Jelzálogbank a acordat împrumutaţilor un împrumut în sumă de 14.400.000 de forinţi maghiari (HUF), precizându-se că „determinarea valorii în valută a împrumutului se realizează la cursul de schimb la cumpărarea valutei aplicat de bancă, în vigoare la data deblocării fondurilor”. Conform acestui punct I/1, „ulterior deblocării fondurilor, cuantumul împrumutului, dobânzile aferente şi cheltuielile de administrare, precum şi dobânzile de întârziere şi celelalte cheltuieli se stabilesc în valută”.
Pe baza cursului de schimb la cumpărarea francilor elveţieni (CHF) aplicat de Jelzálogbank la deblocarea fondurilor, suma împrumutului a fost stabilită la 94.240,84 CHF. Împrumutaţii aveau obligaţia de a rambursa această sumă într-o perioadă de 25 de ani, fiecare rată lunară fiind scadentă în a patra zi a fiecărei luni.
Potrivit punctului II din contractul menţionat, acest împrumut a fost acordat la o rată a dobânzii nominale de 5,2 %, la care se adaugă cheltuieli de administrare de ordinul a 2,04 %, ceea ce corespundea unei dobânzi anuale efective (DAE) de 7,43 % la data încheierii contractului de împrumut.
Potrivit punctului III/2 din acest contract (denumit în continuare „clauza III/2”), „împrumutătorul stabileşte valoarea în forinţi maghiari a fiecăreia dintre ratele lunare datorate pe baza cursului de schimb la vânzare al monedei [străine] aplicat de bancă în ziua anterioară scadenţei”.
Împrumutaţii au introdus o acţiune împotriva Jelzálogbank invocând caracterul abuziv al clauzei III/2. Ei au susţinut că această clauză, prin faptul că permite Jelzálogbank să calculeze ratele lunare de rambursare scadente pe baza cursului de schimb la vânzarea monedei străine aplicat de Jelzálogbank, deşi cuantumul împrumutului deblocat este stabilit de aceasta din urmă pe baza cursului de schimb la cumpărare pe care îl aplică valutei respective, conferă Jelzálogbank un avantaj unilateral şi nejustificat în sensul articolului 209 din Codul civil maghiar.

Care a fost cursul litigiului şi care au fost, în esenţă, întrebările preliminarii formulate către CJUE?

Instanţa de prim grad a admis acţiunea împrumutaţilor, hotărârea ce a fost confirmată în apel.
Jelzálogbank a formulat recurs la instanţa de trimitere împotriva hotărârii pronunţate în apel.
Instanţa de trimitere Kúria a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze CJUE mai multe întrebări preliminare.
Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere a solicitat, în esenţă, să se stabilească dacă art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că termenii „obiectul principal al contractului” şi „caracterul adecvat al preţului sau al remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de credit încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale (precum cea în discuţie în litigiul principal), în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute.
De asemenea, prin intermediul celei de-a doua întrebări, instanţa de trimitere a solicitat să se stabilească, în esenţă, dacă art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie să se înţeleagă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie clară şi inteligibilă din punct de vedere gramatical pentru consumator, ci şi ca motivele economice care stau la baza aplicării clauzei contractuale, precum şi relaţia dintre aceasta şi alte clauze ale contractului să fie clare şi inteligibile pentru respectivul consumator.
În fine, prin intermediul celei de-a treia întrebări, instanţa de trimitere a solicitat să se stabilească în esenţă dacă, într-o situaţie (precum cea în discuţie în litigiul principal) în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care permite instanţei naţionale să remedieze nulitatea clauzei abuzive prin înlocuirea acesteia cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv.

Ce a răspuns CJUE la întrebările preliminare ce i-au fost adresate?

Având în vedere motivele expuse pe larg în Decizia din data de 30.04.2014, CJUE a răspuns la prima întrebare că art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că:
– termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuţie în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanţei de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală şi prevederile contractului, precum şi contextul său juridic şi factual – că respectiva clauză stabileşte o prestaţie esenţială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează;
– o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligaţie pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare şi cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remuneraţie” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestaţii efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13.
De asemenea, pentru motivele expuse pe larg în Decizia din data de 30.04.2014, CJUE a răspuns la a doua  întrebare că art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că:
– în ceea ce priveşte o clauză contractuală (precum cea în discuţie în litigiul principal), cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie înţeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi ca contractul să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte.
În fine, pentru motivele expuse pe larg în Decizia din data de 30.04.2014, CJUE a răspuns la  a treia  întrebare că art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că:
– într-o situaţie (precum cea în discuţie în litigiul principal) în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziţie nu se opune unei norme de drept naţional care permite instanţei naţionale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziţie de drept naţional cu caracter supletiv.

Art. 34 din Legea 165/2013 este neconstitutional

Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.4 cu raportare la art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania a fost dezbatuta in data de 7 mai de judecatorii Curtii Constitutionale.

Cu unanimitate de voturi, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 34 alin. (1) din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.

Art. 4 prevede ca “Dispozitiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, la data intrarii in vigoare a prezentei legi.”

Potrivit art. 34 “dosarele inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni“.

In consecinta, termenul de 60 de luni, respectiv de 36 de luni, nu se aplica dosarelor prin care se solutioneaza restituirea imobilelor preluate abuziv.

Decizia este definitiva si general obligatorie si  se  comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Tribunalului Cluj – Sectia civila si Tribunalului Dolj – Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Reamintim faptul ca dispozitiile art. 4 fac obiectul unei alte decizii de constitutionalitate, decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 88/2014 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Eyal Munteanu si Magda Munteanu Tamar in Dosarul nr. 638/3/2013, Florica Seceleanu (decedata) in Dosarul nr. 76.787/3/2011 si Paul Goldenberg in Dosarul nr. 29.875/3/2013 ale Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a civila si s-a constatat ca dispozitiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 33 din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.

Felicitari: Prevederile referitoare la informarea obligatorie privind avantajele medierii sunt neconstitutionale

Potrivit comunicatului publicat pe pagina oficiala a Curtii Constitutionale a Romaniei, in urma dezbaterilor care au avut ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin.(1) din Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, cu unanimitate de voturi, curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art.2 alin.(1) si (12) din Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator sunt neconstitutionale.

Reamintim faptul ca art. 2 alin. (1) al Legii nr. 192/2006, modificat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale din 19 iulie 2013, prevede astfel:
(1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege.

Din acelasi articol, alineatul 12 prevede:
“Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 601alin. (1) lit. a)–f).”

Ambele texte au fost declarate neconstitutionale si nu se vor mai aplica incepand cu data publicarii deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU A DEVENIT MEMBRU European Criminal Bar Association – ECBA

Avocat Coltuc Marius Vicentiu este specializat din 2014 pe dreptul penal al afacerilor editand Revista avocatilor specializati in dreptul penal al afacerilor  si sustine portalul noulcodpenal.com

 

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

 

ECBA Membership Registration
European Criminal Bar Association Membership Registration Details
Welcome Mr. Marius Vicentiu Coltuc, thank you for registering.

This is an automatically generated e-mail.
The information you have provided has been forwarded to our secretariat.

For more information contact our secretariat (secretariat@ecba.org) or
visit our website: www.ecba.org

Nu primesc toti banii odata la taxa mediu/poluare/timbru de mediu.Ce fac?

Toate agentiile ANAF dupa adoptarea OUG 8/2014 esaloneaza indiferent cand ai emisa decizia de calcul.Atentie foarte mare sa nu cadeti in aceasta capcana.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

 

 

OUG 8/2014 se refera doar la deciziile de calcul 2012 si pana in 15 martie 2013.Deci daca deciziile sunt in alti ani emise se primesc TOTI banii,NU esalonat

 

Trebuie insa sa aveti un executor „indraznet” care executa Trezoreria.

 

Pentru detalii

 

 

 

Mergem la vot luna aceasta.Care sunt infractiunile electorale

Împiedicarea exercitării drepturilor electorale.Potrivit art. 385 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de împiedicare a exercitării drepturilor electorale împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a alege sau de a fi ales. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani.

De asemenea, atacul, prin orice mijloace, asupra localului secţiei de votare se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani şi interzicerea exercitării unor drepturi (art. 385 alin. 2 din NCP).

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art.  385 din NCP se pedepseşte.

Coruperea alegătorilor

În conformitate cu prevederile art. 386 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de corupere a alegătorilor oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Reţinem că nu intră în categoria bunurilor prevăzute în art. 386 alin. 1 din NCP bunurile cu valoare simbolică, inscripţionate cu însemnele unei formaţiuni politice.

Frauda la vot

Potrivit art. 387 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de fraudă la vot fapta persoanei care votează:

a) fără a avea acest drept;
b) de două sau mai multe ori;
c) prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător.

Infracţiunea prevăzută de art. 387 alin. 1 din NCP se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează utilizarea unei cărţi de alegător sau a unui act de identitate nul ori fals sau a unui buletin de vot fals (art. 387 alin. 2 din NCP).

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art.  387 din NCP se pedepseşte.

Frauda la votul electronic

Conform art. 388 din NCP, constituie infracţiunea de fraudă la votul electronic tipărirea şi utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art.  388 din NCP se pedepseşte.

Violarea confidenţialităţii votului

Constituie infracţiunea de violare a confidenţialităţii votului violarea prin orice mijloace a secretului votului (art. 389 alin. 1 din NCP). Infracţiunea se pedepseşte cu amendă.

Dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secţiei de votare, pedeapsa este închisoare de la şase luni la trei ani sau amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art.  389 din NCP se pedepseşte.

Nerespectarea regimului urnei de vot

Potrivit art. 390 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de nerespectare a regimului urnei de vot deschiderea urnelor înainte de ora stabilită pentru închiderea votării. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la trei ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

De asemenea, constituie infracţiunea de nerespectare a regimului urnei de vot încredinţarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al secţiei de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte condiţii decât cele prevăzute de lege (art. 390 alin. 2 din NCP). Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Tentativa la infracţiunea prevăzută în art. 390 din NCP se pedepseşte.

Falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale

În conformitate cu prevederile art. 391 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale. Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă ori de pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în această listă (art. 391 alin. 2 din NCP).

Constituie, de asemenea, infracţiunea de falsificare a documentelor şi evidenţelor electorale introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obţinute în secţiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii (art. 391 alin. 3 din NCP). Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la doi la şapte ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează introducerea de date, informaţii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor (art. 391 alin. 4 din NCP).

De ce bancile nu au dreptate cu aplicarea deciziei CEJ in cazul denominarii

Avocatii bancilor spun ca judecatorii Curtii Europene au avut insa in vedere doar diferenta dintre cursul de cumparare si cel de vanzare la data platii fiecarei rate.

TOTAL GRESIT

Plata ratelor la cursul de la momentul acordarii imprumutului. Motivatia Curtii Europene de Justitie. Daca un judecator national constata ca este abuziva, aceasta clauza, atunci rata se va plati la cursul de la data acordarii imprumutului.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că:

– termenii „obiectul principal al contractului” nu acoperă o clauză, cuprinsă într‑un contract de împrumut încheiat în monedă străină între un vânzător sau un furnizor și un consumator și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute, decât în cazul în care se constată – ceea ce revine în sarcina instanței de trimitere să verifice având în vedere natura, economia generală și prevederile contractului, precum și contextul său juridic și factual – că respectiva clauză stabilește o prestație esențială a acestui contract care, ca atare, îl caracterizează;

– o astfel de clauză, în măsura în care cuprinde o obligație pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferența dintre cursul de schimb la vânzare și cursul de schimb la cumpărare ale monedei străine, nu poate fi considerată ca cuprinzând o „remunerație” al cărei caracter adecvat în calitate de contrapartidă a unei prestații efectuate de împrumutător să nu poată face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili dacă este abuzivă în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, cerința potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar și inteligibil trebuie înțeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci și ca contractul să expună în mod transparent funcționarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum și relația dintre acest mecanism și cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare și inteligibile, consecințele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl privește.

3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator nu poate continua să existe după eliminarea unei clauze abuzive, această dispoziție nu se opune unei norme de drept național care permite instanței naționale să remedieze nulitatea clauzei respective prin înlocuirea acesteia cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv.

Hotararile Curtii Europene de Justitie sunt obligatorii pentru TOATE statele UE. Vezi de ce

In legatura cu decizia CEJ despre clauze abuzive sustinem cu tarie ca este obligatorie si pentru ROMANIA.

De ce?

CEJ, în calitate de gardian al legalității și instrument de coeziune în cadrul Comunității, a, de la început a fost într-o poziție puternică de a defini statutul de drept comunitar și pentru a da prioritate, atunci când în conflict cu sistemele juridice naționale ale diferitelor state Statele.

Primul caz în care Curtea a făcut o declarație cu privire la natura de drept european este celebra cazul Van Gend en Loos c. Țările de Jos (1963) [11] de-a face cu principiul efectului direct al dispozițiilor din Tratatul CE, precum și gradul în care persoanele fizice se pot baza pe astfel de termeni pentru a contesta măsurile de drept intern.

În acest caz, care va fi prezentat în detaliu mai târziu, CEJ a declarat că:

„Obiectivul din Tratatul CEE, care este de a stabili o piață comună, funcționarea, care este de interes direct pentru părțile interesate din cadrul Comunității, implică faptul că acest tratat este mai mult decât un acord care doar creează obligații reciproce între statele contractante …

Comunitatea reprezintă o nouă ordine juridică de drept internațional în beneficiul căreia statele și-au limitat drepturile suverane, deși în domenii limitate, iar subiectele care cuprinde nu numai membre Statele ci și resortisanții acestora „.

Raționamentul Curții în cauza este scurt și în afară de elaborare cu privire la conceptul de efect direct, în cazul în care acesta a subliniat necesitatea de executare directă de către instanțele naționale a normelor comunitare, puțin mai mult a fost spus despre necesitatea de a instanțelor naționale de a acorda întâietate a dreptului comunitar asupra dreptului național în conflict. Era în centrul atenției Curții în Van Gend dacă articolul 12 alineatul (taxele vamale la importurile din statele membre către alte state membre), ar putea da naștere la așa-numitele efecte directe – aplicabilitatea imediată în fața instanțelor naționale de către solicitanți individuale ale prevederilor tratatului – astfel încât o individ ar putea să se bazeze pe și să aibă articolul aplicate în fața instanțelor interne.

Abordarea Curții sa bazat pe viziunea Curții de tipul de comunitare care aceste tratate au stabilit pentru a crea, precum și tipul de sistem juridic care crearea efectivă a unui astfel comunitar ar necesita.

A fost într-un al doilea caz de important, doi ani mai târziu, cu toate acestea, faptul că CEJ a extins teoria constituțională a Comunității, declarând din nou că statele au creat o comunitate suveran prin limitarea propriilor drepturi suverane.

Cazul a fost Costa v. ENEL (1964) [12] , iar faptele au fost următoarele:

O persoană a pretins în fața instanței său local, că producția și distribuția de energie electrică drept naționalizare a fost incompatibile cu Tratatul CE. Instanța locală menționat problema la CEJ pronunțare a unei hotărâri preliminare.

CEJ în hotărârea sa a subliniat durata nelimitată a Comunității, autonomia puterii comunitare, atât în plan intern și extern, și în special limitarea de competență sau transferul de competențe de la state la CE.

Curtea a fost stabilit pentru a demonstra că „cuvintele și spiritul tratatului”, a presupus în mod necesar că:

„Este imposibil ca statele să înființeze o măsură unilaterală ulterioară împotriva unei ordini juridice care le-au acceptat pe bază de reciprocitate”.

Curtea a constatat supremația dreptului CE confirmat de modul de redactare a articolului 189 din Tratatul CE [13] în care reglementările au „Obligatorii” forță și sunt „aplică direct în toate statele membre”.

Curtea a subliniat că această prevedere, care nu este însoțită de nicio rezervă „ar fi lipsit de sens în cazul în care un stat ar anula unilateral efectul său prin intermediul unor măsuri legislative care ar putea prevala asupra dreptului comunitar”.

Curtea a fost, astfel, posibilitatea de a ajunge la o concluzie în Costa în cuvinte care au devenit clasic și au avut o influență considerabilă în deciziile naționale:

„Din toate aceste observații că legea care decurge din tratat, o sursă independentă de drept nu a putut, din cauza naturii sale speciale și originală, să i se opună cu prevederile legale interne, indiferent de natura, fără a-și pierde caracterul de drept comunitar și fără temeiul juridic al Comunității înseși fi pus în discuție.

Transferul de către statele din sistemul lor juridic intern la sistemul juridic comunitar al drepturilor și obligațiilor care decurg din Tratatul de la poartă cu ea o limitare permanentă a drepturilor lor suverane în care un act unilateral ulterior incompatibil cu noțiunea de Comunitate nu poate prevala „.

  • Ca și în cazul Van Gend, Curtea a făcut nici o referire la constituirea de orice membru special De stat pentru a vedea dacă un astfel de transfer sau limitare de suveranitate a fost avute în vedere sau chiar a fost posibil, în conformitate cu constituția.

  • În plus, Curtea a atras pe „spiritul și scopurile” din Tratatul de la concluzia că acesta a fost „imposibil” pentru ca statele membre să acorde întâietate la legile interne.

Spiritul Tratatului necesar ca toate acestea să acționeze cu aceeași diligență pentru a asigura aplicarea integrală a normelor comunitare pe care le-au acceptat, pe baza de stat „reciprocitate” – ceea ce înseamnă probabil că, deoarece fiecare stat a fost la fel de legat de legile adoptate de Comunitate în întreg, ei au cu toții de acord că nici unul dintre ei ar putea deroga în mod unilateral de la obligațiile prevăzute în tratat. Și, din moment ce „obiectivele” ale Tratatului au fost cele de integrare și cooperare, realizarea lor ar fi subminat de un membru De stat a refuzat să pună în aplicare un drept comunitar care, ar trebui să lege pe toți.

În Van Gend și Costa v. Enel Curtea stabilit baza de teoretic de principiul supremației dreptului comunitar. Forța și aplicarea practică a principiului devenit clară încă în deciziile sale ulterioare.

În următorul caz, Curtea a precizat că statutul juridic al unei măsuri naționale de conflict nu a fost relevant pentru întrebarea dacă dreptul comunitar ar trebui să aibă prioritate: nici măcar o regulă fundamentală a dreptului constituțional național ar putea, în sine, să fie invocat pentru a contesta supremația legii CE se aplică direct:

Internationale Handelsgesellschaft v. Einfuhr (1970) [14]

„Recurgerea la normele juridice sau noțiunile de drept intern, în scopul de a judeca validitatea măsurilor adoptate de instituțiile comunitare ar avea un efect negativ asupra uniformității și eficacitatea dreptului comunitar. Perioada de valabilitate a unor astfel de măsuri pot fi judecate numai din perspectiva dreptului comunitar …….

Validitatea unui act comunitar sau efect în termen de un membru De stat nu poate fi afectată de acuzațiile că acesta contravine fie drepturilor fundamentale, astfel cum este formulată de către constituția acestui stat sau a principiilor unei structuri constituționale naționale „.

Această decizie a dat naștere de ceva timp la un impas potential grave în relațiile dintre Curtea Constituțională din Germania, care a considerat că sistemul de depozit comunitar a încălcat o prevedere fundamentală a ordinii juridice naționale, iar CEJ, care a negat că principiile constituționale naționale ar putea avea orice efect cu privire la aplicabilitatea internă a dreptului comunitar.

Dar, departe de suport off de la pretențiile sale, Curtea a continuat să sublinieze importanța de a se asigura că supremația dreptului comunitar nu a fost pur și simplu o chestiune de principiu sau de numai teorie, dar a fost dat efect practic prin toate instanțele naționale, în cazurile care apar în fața lor .

Este totuși, interesant de observat că, în urma acest caz, CEJ a evoluat conceptul de drepturile fundamentale ale UE le declara a fi principiile generale de drept, Curtea se va aplica în cadrul dreptului comunitar

În conformitate cu dreptul internațional public (PIL), există două concepții cu privire la transferul sau delegarea de competențe suverane la organizații internaționale:

Monism Dualism

 

+ Legislația națională PIL  parte de un sistem unic cu PIL au prioritate.

adică olandeze + constituțiile franceze asigura că obligațiile internaționale ratificate corespunzător prezida lege municipal.

De asemenea, instanțele belgiene au obținut același rezultat, în absența unor prevederi constituționale explicite de proclamând că obligațiile internaționale au efect superior de drept intern.

vorbesc direct de puteri de transfer.

+ Legislația națională PIL  sisteme separate,

fiecare suprem în cadrul propriilor sfere.

de exemplu, Marea Britanie  aici ai nevoie de încorporarea

PIL în legislația națională prin Legea națională a

Parlamentul, sub forma unui statut

BA v. Laker și Caz Blackburn 

Act European Comunitățile, 1972.

 

 

 

căutând întotdeauna statutul pentru a se conforma legislației CE.

În practică, există o diferență mică în aplicare a dreptului comunitar.

              În Franța, nu a existat nici o problemă constituțională special din Constituție prevede că tratatele internaționale au un efect direct și sunt acordate supremație

Principiul supremației are implicații pentru persoane fizice. Principiul efectului direct dă dreptul persoanelor fizice de a pleda în fața instanței naționale cu prevederile legislației CE.

              Ca o doctrină care protejează în principal persoanele fizice și le dă drepturi pe care le pot baza pe față de statele membre de multe ori, se stabilește un mecanism de aplicare individuală sau indirectă a dreptului comunitar făcând astfel dreptul comunitar o realitate pentru cetățenii Europei.

              Van Gend en Loos oferă un exemplu clar de abordare a Curții. Curtea a subliniat faptul că indivizii au fost avute în vedere și posibilitatea de a pleda și se bazează pe chestiuni de drept CE, prin procedura preliminară.

Deci ,Hotararile Curtii Europene de Justitie sunt obligatorii pentru TOATE statele UE. Vezi de ce

Decizia CJUE in cauza Kasler vs. OTP. Efecte in dreptul national.Procese colective

Curtea de Justitie a Uniunii Europene considera ca instantele nationale se pot pronunta asupra naturii abuzive a unei clauze referitoare la mecanismul cursului de schimb dintr-un contract de credit si ca instantele pot inlocui clauzele lovite de nulitate cu dispozitii din dreptul national, daca este pusa in pericol desfasurarea contractului in continuare.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat in cauza Kasler, trimisa de Curtea Suprema din Ungaria, privind caracterul abuziv al unei clauze contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil ratelor unui imprumut contractat in moneda straina.

Pe scurt, Curtea a stabilit ca:

instantele nationale se pot pronunta asupra caracterului abuziv a acestor clauze, in anumite conditii,
instantele trebuie sa ia in calcul nu numai redactarea intr-un limbaj clar si inteligibil a unor astfel de clauze, dar si faptul ca bancile trebuie sa arate in mod transparent in contracte cum functioneaza mecanismul cursului de schimb si consecintele asupra consumatorului
ca instantele pot sa completeze clauzele abuzive cu norme legislative interne, daca contractul nu mai poate continua altfel si ar fi in defavoarea consumatorilor.

Sotii Kasler vs. OTP

Sotii Kasler au luat un credit in forinti, in mai 2008, a carui valoare era insa exprimata in franci elvetieni, la o dobanda de 5,2 % la care se adauga cheltuieli de administrare de 2,04%, ceea ce corespundea unei dobanzi anuale efective (DAE) de 7,43% la acel moment – dobanda mai mica decat cea aplicabila creditelor in forinti.

Valoarea in franci urma sa fie cea de la data eliberarii imprumutului, calculata in functie de cursul de cumparare a valutei. In schimb, banca urma sa primeasca contravaloarea ratelor lunare in forinti, la cursul de vanzare a francului din ziua de dinante de scadenta ratei.

Potrivit punctului I/1 din contract, OTP a acordat imprumutatilor un imprumut in suma de 14,4 milioane de forinti maghiari (HUF), precizandu-se ca „determinarea valorii in valuta a imprumutului se realizeaza la cursul de schimb la cumpararea valutei aplicat de banca, in vigoare la data deblocarii fondurilor”. Conform acestui punct I/1, „ulterior deblocarii fondurilor, cuantumul imprumutului, dobanzile aferente si cheltuielile de administrare, precum si dobanzile de intarziere si celelalte cheltuieli se stabilesc in valuta”, se arata in decizia CJUE.

Imprumutului in forinti ii corespundea o valoare de 94.240 de franci la acel moment, la un curs de cumparare prestat de banca de 152.8 forinti/franc.

Potrivit clauzei III/2 din contract, „imprumutatorul stabileste valoarea in forinti maghiari a fiecareia dintre ratele lunare datorate pe baza cursului de schimb la vanzare al monedei [straine] aplicat de banca in ziua anterioara scadentei”, se arata in decizia CJUE.

Cursul de vanzare al bancii este todeauna mai dezavantajos pentru consumator decat cel de cumparare. Spre exemplu, la casa de schimb a OTP Ungaria, banca afisa la sfarsitul saptamanii trecute un curs de cumparare de 243.79 forinti pentru un franc, si de 260.43 pentru vanzare. Clientii supusi acestei diferente de rata de schimb platesc o cu 6,4% mai mult la rata lunara decat daca ar fi supusi platii la cursul de cumparare – la OTP Romania diferenta este de 4,3%.

Sotii Kasler au dat OTP in judecata si au cerut instantei sa declare ca abuziva clauza III/2, invocand faptul ca banca obtine un venit necuvenit prin aplicarea unui curs diferit la data incasarii ratelor fata de cel de la momentul acordarii imprumutului.

Acestia au avut castig de cauza si pe fond si in apel. De altfel, decizia Curtii de apel este foarte importanta pentru a intelege speta. Aceasta spune ca OTP nu a pus la dispozitia clientilor un credit in moneda straina, deci nu are de ce sa calculeze valoarea ratelor lunare in functie de cursul actual al francului elvetian, pentru ca nu ofera niciun serviciu in acest sens, si nicio plata nu poate fi ceruta fara contraprestatie.

De asemenea, instanta a mai stabilit ca acea clauza nu era scrisa intr-un limbaj simplu si inteligibil, pentru ca era impoibil sa fie determinata baza dupa care se calculeaza diferenta intre sumele imprumutate si cele ce urmau a fi platite. Paragraful relevant, mai jos.

„In hotararea sa, instanta de apel a considerat printre altele ca, in cadrul unei operatiuni de imprumut precum cea in discutie in litigiul cu care a fost sesizata, Jelzálogbank nu pune la dispozitia clientilor sai moneda straina. In schimb, aceasta instanta a constatat ca Jelzálogbank stabileste valoarea ratei, exprimata in forinti maghiari, in functie de cursul actual al francului elvetian, in vederea indexarii valorii ratelor imprumutului deblocat in forinti maghiari. Jelzálogbank nu furnizeaza imprumutatilor niciun serviciu financiar referitor la cumpararea sau la vanzarea de moneda straina, astfel incat banca nu poate aplica la rambursarea imprumutului un curs de schimb care este diferit de cel utilizat la deblocarea imprumutului respectiv, cu titlu de contraprestatie pentru o prestatie de servicii virtuala. Aceasta instanta a apreciat de asemenea ca clauza III/2 nu este nici clara, nici inteligibila intrucat nu permite sa se inteleaga justificarea pentru diferenta de mod de calcul al imprumutului, dupa cum este vorba despre deblocarea sau despre rambursarea sa”, se arata in hotararea CJUE.

Banca, in recurs, a cerut Curtii Supreme sa constate ca acea clauza ii permite sa isi acopere cheltuielile generate instituitiei de credit de catre operatiunile de cumparare a valutei din piata, si ca imprumutul acordat este unul in valuta. De asemenea, OTP Jelzálogbank a cerut instantei supreme sa constate ca instanta nu se poate pronunta asupra caracterului presupus abuziv al clauzei mentionate, din moment ce aceasta face parte din „obiectul principal al contractului” si ca face parte din „remuneratie” , in sensul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, transpus in legislatia nationala – in Romania directiva este transpusa prin legea 193/2000, in Ungaria prin Codul civil.

Iata ce spune articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13:

„Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului [principal al] contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau al remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil”.

Pentru a stabili felul in care trebuie interpretata legislatia nationala in raport cu Directiva, Curtea Suprema a Ungariei a hotarat suspendarea cauzei si adresarea a trei intrebari CJUE, pe care le reluam mai jos, cu raspunsurile aferente ale Curtii.

Intrebarea Curtii Supreme:

„1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13] trebuie interpretat in sensul ca, in cazul unui imprumut exprimat intr-o moneda straina, dar deblocat in realitate in moneda nationala si care trebuie rambursat de consumator exclusiv in moneda nationala, clauza contractuala privind cursul de schimb al monedei, care nu a facut obiectul unei negocieri individuale, poate fi inclusa in notiunea «definirea obiectului [principal al] contractului»?

In caz contrar, in temeiul celei de a doua expresii cuprinse la articolul 4 alineatul (2) din Directiva [93/13], trebuie sa se inteleaga ca diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare [al valutei] constituie o remuneratie al carei caracter adecvat in raport cu serviciul prestat nu poate fi analizat in vederea aprecierii caracterului sau abuziv? Este sau nu este determinant in aceasta privinta aspectul daca s-a realizat efectiv o operatiune de schimb valutar intre institutia financiara si consumator?

Raspunsul CJUE:

1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretat in sensul ca:
termenii „obiectul principal al contractului” nu acopera o clauza, cuprinsa intr-un contract de imprumut incheiat in moneda straina intre un vanzator sau un furnizor si un consumator si care nu a facut obiectul unei negocieri individuale, precum cea in discutie in litigiul principal, in temeiul careia pentru calcularea ratelor imprumutului se aplica cursul de schimb la vanzare al acestei valute, decat in cazul in care se constata – ceea ce revine in sarcina instantei de trimitere sa verifice avand in vedere natura, economia generala si prevederile contractului, precum si contextul sau juridic si factual – ca respectiva clauza stabileste o prestatie esentiala a acestui contract care, ca atare, il caracterizeaza;

o astfel de clauza, in masura in care cuprinde o obligatie pecuniara a consumatorului de a plati, in cadrul ratelor imprumutului, sumele care rezulta din diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare ale monedei straine, nu poate fi considerata ca cuprinzand o „remuneratie” al carei caracter adecvat in calitate de contrapartida a unei prestatii efectuate de imprumutator sa nu poata face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili daca este abuziva in temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

Intrebarea Curtii Supreme:

2) In cazul in care articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca instanta nationala, independent de prevederile din dreptul national, poate sa examineze de asemenea caracterul abuziv al unor astfel de clauze contractuale, atunci cand acestea nu sunt clare si inteligibile, trebuie sa se inteleaga prin aceasta ultima conditie ca respectiva clauza contractuala trebuie sa fie prin ea insasi clara si inteligibila din punct de vedere gramatical pentru consumator sau, in plus, motivele economice care stau la baza aplicarii clauzei contractuale, precum si relatia dintre aceasta si alte clauze ale contractului trebuie sa fie clare si inteligibile pentru respectivul consumator?

Raspunsul CJUE:

2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, in ceea ce priveste o clauza contractuala precum cea in discutie in litigiul principal, cerinta potrivit careia o clauza contractuala trebuie redactata in mod clar si inteligibil trebuie inteleasa ca impunand nu numai ca respectiva clauza sa fie inteligibila pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci si ca contractul sa expuna in mod transparent functionarea concreta a mecanismului de schimb al monedei straine la care se refera clauza respectiva, precum si relatia dintre acest mecanism si cel prevazut prin alte clauze referitoare la deblocarea imprumutului, astfel incat acest consumator sa poata sa evalueze, pe baza unor criterii clare si inteligibile, consecintele economice care rezulta din aceasta in ceea ce il priveste.

Intrebarea Curtii Supreme:

3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 si punctul 73 din Hotararea [Banco Espanol de Crédito, EU:C:2012:349] trebuie interpretate in sensul ca instanta nationala nu poate remedia, in beneficiul consumatorului, nevaliditatea unei dispozitii abuzive a unei clauze contractuale generale a unui contract de imprumut incheiat cu un consumator, modificand sau completand clauza contractuala respectiva, daca contractul nu poate exista in continuare in temeiul altor clauze contractuale dupa eliminarea clauzei abuzive? In acest sens, este relevant ca dreptul national cuprinde o dispozitie cu caracter supletiv care reglementeaza problema juridica respectiva in lipsa prevederii nevalide?”

Raspunsul CJUE:

3) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat in sensul ca, intr-o situatie precum cea in discutie in litigiul principal, in care un contract incheiat intre un vanzator sau un furnizor si un consumator nu poate continua sa existe dupa eliminarea unei clauze abuzive, aceasta dispozitie nu se opune unei norme de drept national care permite instantei nationale sa remedieze nulitatea clauzei respective prin inlocuirea acesteia cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv.

Proiect legislativ pentru amnistierea unor infractiuni in 2014 – vreauamnistie.com

Amnistia este un act care se refera la raspunderea penala si care poate scoate un condamnat de sub aceasta raspundere in totalitate. Mai exact, acesta este absolvit atat de executarea pedepsei la care a fost condamnat de catre judecatori, dar si de consecintele sentintei, care pot continua chiar si dupa executarea pedepsei.

Amnistia poate fi solutie pentru degrevarea sistemului penitenciar, dar o decizie in acest sens trebuie sa aiba un suport popular important. Din aceast motiv, am initiat demersu pentru strangerea de semnaturi de sustinere a proiectului legislativ.

Suntem în momentul de faţă la un deficit de multe mii de locuri. Suntem cu un sistem penitenciar în care nu s-a investit de foarte mult timp, suntem la limita oricăror norme în ceea ce priveşte spaţiile din sistemul penitenciar.

SE POATE SEMNA AICI

 

Ai credit la banca in franci elvetieni sau alta valuta? Iata o veste senzationala din partea Curtii Europene de Justitie!

Persoanele care au credite la banci in franci elvetieni ar putea primi inapoi sumele de bani pe care au fost nevoite sa le achite ca urmare a cresterii acestei valute comparativ cu leul, a spus avocat Coltuc Marius Vicentiu pentru Antena 1

 

Ai credit la banca in franci elvetieni sau alta valuta? Iata o veste senzationala din partea Curtii Europene de Justitie!

Modul in care sunt calculate ratele lunare la creditele in valuta din Ungaria poate fi considerata clauza abuziva si modificata de instantele de judecata, apreciaza Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Daca Judecatorul CJUE a decis acest lucru (n.r. ca este abuziva clauza conform careia ratele pentru creditele in franci elvetieni se platesc la cursul curent), va fi lege pentru toate tarile membre. Inclusiv instantele din Romania vor fi obligate sa aplice aceasta lege, care va trebui transpusa in legislatia autohtona.Trebuie insa o hotarare judectoreasca in acest sens,comuna sau individuala.”afirma avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

 

 

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a emis astazi o decizie potrivit careia instantele de judecata din Ungaria pot modifica prevederile din contractele de credit in valuta daca acestea contin clauze abuzive, precum cele referitoare la cursul de schimb care se aplica pentru calcularea ratelor, precum si daca termenii contractului nu sunt exprimati intr-un limbaj simplu si inteligibil.

Decizia a fost emisa la solicitarea Kuria (Curtea suprema din Ungaria), care judeca procesul unei familii maghiare impotriva OTP Bank, cei doi sustinand ca este abuziva prevederea din contractul de credit care stabileste ca ratele pentru rambursarea imprumutului se stabilesc la cursul de vanzare al bancii, mai mare decat cel de cumparare, luat in calcul in momentul acordarii imprumutului.

CJUE a dat dreptate clientilor OTP Bank, sustinand ca diferenta dintre cursul de vanzare si cel de cumparare nu poate fi considerat un serviciu oferit de banca, asadar nu poate fi imputata clientilor sub forma unei remuneratii pentru plata unui serviciu.

In consecinta, instanta nationala poate modifica constractul de imprumut, in cazul in care constata ca prevederea este abuziva.

Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene

Consumatorii care contractează un împrumut in valuta trebuie să poata evalua consecintele economice ale aplicării unei rate de schimb (rata de vânzare) la rambursarea împrumutului, care este diferita de cea aplicabila la calcularea valorii creditului in momentul acordarii (rata de cumpărare), se arata intr-o decizie publicata astazi de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), in cazul a doi consumatori din Ungaria care au dat in judecata OTP Bank (Cazul C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt )

Instanta natională poate înlocui o clauza abuziva cu o dispozitie de drept intern, cu scopul de a restabili un echilibru între părtile din contract si pentru a păstra valabilitatea acestuia, adauga CJUE.

Iata ce se mai arata in decizia CJUE:

„Potrivit directivei privind clauzele abuzive (Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO 1993, L 95, p. 29), clauzele abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu sunt obligatorii pentru consumatori. Cu toate acestea, în ceea ce priveste termenii care definesc obiectul principal al contractului si caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, si fata de serviciile sau bunurile oferite în schimb, pe de altă parte, directiva autorizează statele membre să prevadă în legislatia natională ca respectivii termeni nu sunt supusi unei evaluări a caracterului lor abuziv daca sunt exprimati într-un limbaj simplu si inteligibil. Legislatia maghiară de punere în aplicare a directivei prevede o astfel de excludere.

La data de 29 mai 2008, dl Kasler si dna Káslerné Rábai au încheiat un contract pentru un credit ipotecar într-o monedă străină, cu o bancă din Ungaria. Banca le-a acordat debitorilor un împrumut de 14 400 000 de forinti maghiari (HUF), aproximativ 46 867 euro.

Contractul prevedea că rata de schimb în franci elvetieni a sumei împrumutului să se facă pe baza ratei de cumpărare a schimbului valutar aplicata de bancă în ziua în care banii au fost virati. În conformitate cu aceasta prevedere, suma împrumutului a fost stabilită la 94 240,84 CHF. Cu toate acestea, conform contractului, suma în forinti maghiari pentru fiecare rată lunară ce urma să fie plătită, urma sa fie stabilita, cu o zi înainte de data scadenta a ratei, în functie de rata de schimb aplicată de banca pentru vânzarea de franci elvetieni.

Domnul si doamna Kasler a introdus o actiune în fata instantei maghiare contestand prevederea din contract care permite bancii sa calculeze ratele lunare in functie de rata de vânzare la cursul de schimb pentru francul elvetian. Ei sustin caracterul abuziv al acestei prevederi, intrucat in acest fel se aplica o rata de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispozitie.

Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), pronuntându-se în apel, a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene să stabilească dacă prevederea cu privire la cursul de schimb aplicabil la un contract de împrumut denominat în valută se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/pret al bunuri sau serviciilor furnizate. Acesta doreste, de asemenea, să stie, dacă prevederea contestată poate fi considerată ca fiind într-un limbaj simplu si inteligibil, astfel incat sa nu poata fi supus unei evaluări a corectitudinii acestuia, în conformitate cu directiva european.

În cele din urmă, instanta maghiară doreste să afle dacă, în cazul în care contractul nu poate continua daca este eliminata clauza abuziva, instanta natională este autorizata să modifice sau să completeze contractul.

Curtea reaminteste, în primul rând, că interdictia privind stabilirea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie să fie interpretata strict si poate fi aplicata numai prevederilor care stabilesc obligatiile esentiale ale contractului. Kuria este cea care trebuie sa determine daca prevederea în litigiu constituie o obligatie esentială a contractului încheiat de domnul si doamna Kasler.

Mai mult decât atât, Curtea notează că examinarea caracterului abuziv al prevederii în cauză nu poate fi evitata pe motiv că se referă la caracterul adecvat al pretului si remuneratiei, pe de o parte, si fată de serviciile sau de bunurile furnizate, pe de altă parte. Aceasta prevedere doar determină rata de conversie dintre florintul maghiar si francul elvetian, în scopul calculării ratelor, fără ca banca sa furnizeze un serviciu de schimb valutar. În absenta unui astfel de serviciu, costurile financiare care rezultă din diferenta dintre pretul de cumpărare si de vânzare a ratelor de schimb, care trebuie să fie suportate de către debitor, nu poate fi considerat o remuneratie pentru un serviciu oferit.

Principalele conditii pentru a beneficia de aceasta decizie:

– sa existe un proces pe rol sau sa depuna un astfel de proces-colectiv sau individual

– nu conteaza ca decizia se refera la franci elvetieni,aceasta decizie se aplica si celorlalte monede(euro,dolar etc)

– sa fiti cu ratele la zi la credite

 

Judgment in Case C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt.VEZI DECIZIA AICI

www.curia.europa.eu
Press and Information
Court of Justice of the European Union
PRESS RELEASE No 66/14
Luxembourg, 30 April 2014
Judgment in Case C-26/13

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt

Consumers who contract a loan in foreign currency must be able to assess the economic consequences of the application of a rate of exchange (the selling rate) to the repayment of the loan which is different from that applicable to the calculation of the amount of the loan when it is made available (the buying rate)
The national court may substitute a provision of national law for an unfair term in order to re-establish a balance between the parties to the contract and to preserve its validity
The directive on unfair contract terms1 provides that unfair terms in a contract concluded with a seller or supplier are not binding on consumers. However, as regards terms which define the main subject matter of the contract and adequacy of the price and remuneration, on the one hand, as against the services or goods supplies in exchange, on the other, the directive authorises the Member States to provide in the national implementing legislation that those terms are not subject to an assessment of their unfairness provided they are in plain, intelligible language. The Hungarian legislation implementing the directive provides for such exclusion.
On 29 May 2008, Mr Kásler and Ms Káslerné Rábai concluded a contract for a mortgage denominated in a foreign currency with a Hungarian bank. The bank granted the borrowers a loan of 14 400 000 Hungarian Forints (HUF) (approximately €46 867).
The contract stipulated that the fixing in Swiss francs of the amount of the loan was to be made on the basis of the buying rate of exchange of that currency applied by the bank on the day the funds were advanced. In accordance with that term, the amount of the loan was fixed at CHF 94 240.84. However, under the contract, the amount in Hungarian forints of each monthly instalment to be paid was to be determined, on the day before the due-date, on the basis of the rate of exchange applied by the bank to the sale of Swiss francs.
Mr and Mrs Kásler brought an action before the Hungarian court challenging the term, which authorises the bank to calculate the monthly instalments due on the basis of the selling rate of exchange of the Swiss franc. They rely on the unfairness of that term, in so far as it provides, for the purpose of repayment of the loan, for the application of a rate different from that used when the loan was made available.
The Kúria (Hungarian Supreme Court) hearing the case on appeal, asks the Court of Justice whether the term concerning the exchange rate applicable to a loan contract denominated in foreign currency concerns the main subject matter of the contract or the quality/price ratio of the goods or services supplied. It also wishes to know whether the contested term may be regarded as being in plain, intelligible language, so that it is not subject to an assessment of its fairness pursuant to the directive. Finally, the Hungarian court wishes to know whether, if the contract cannot continue in existence if the unfair term is deleted, the national court is authorised to amend or supplement the contract.
The Court recalls, first of all, that the prohibition on determining the unfairness of terms relating to the main subject-matter of the contract must be interpreted strictly and may be applied only to terms laying down the essential obligations of the contract. It is for the Kúria to determine whether
1 Council Directive 93/13/EEC of 5 April 1993 on unfair terms in consumer contracts (OJ 1993 L 95, p. 29).
www.curia.europa.eu
the contested term constitutes an essential obligation of the contract concluded by Mr and Ms
Kásler.
Furthermore, the Court notes that the examination of the unfairness of the term at issue cannot be
avoided on the ground that that term relates to adequacy of the price and the remuneration on one
hand as against the services or goods supplied on the other. That term merely determines the
conversion rate between Hungarian florints and Swiss francs for the purpose of calculating the
repayments, without the lender providing any foreign exchange service. In the absence of such a
service, the financial costs resulting from the difference between the buying and selling rates of
exchange, which must be borne by the borrower, cannot be regarded as remuneration due as
consideration for a service.
Second, the Court states that a term defining the main subject matter of the contract is exempt
from an assessment of its unfairness only if it is in plain, intelligible language. In that connection,
the Court states that that requirement is not limited to clarity and intelligibility from a purely
structural and grammatical point of view. To the contrary, the loan contract must set out in a
transparent fashion the reason for and the particularities of the mechanism for converting the
foreign currency. Thus, it is for the Kúria to determine whether the average consumer, who is
reasonably well informed and reasonably observant and circumspect, on the basis of the
promotional material and information provided by the lender in the course of negotiating the loan
contract, would not only be aware of the existence of the difference between the selling rate of
exchange and the buying rate of exchange of a foreign currency, but also be able to assess the
consequences arising from the application of the selling rate of exchange for the
calculation of the repayments and for the total cost of the sum borrowed.
Finally, the Court observes that, if the deletion of an unfair term renders the contract
unenforceable, as in the present case, the directive does not preclude the national court from
substituting the contested term with a supplementary provision of national law. Such an
approach enables attainment of the aim of the directive, which consists in re-establishing a balance
between the parties while preserving, as far as possible, the validity of the contract as a whole.
If such a substitution were not allowed and if the court were obliged to annul the contract, the
dissuasive nature of the penalty of nullity and the objective seeking to protect consumers might be
jeopardised. In the present case, such an annulment would have the consequence that the whole
of the outstanding sum would become due. That is likely to be in excess of the consumer’s
financial capacities and, as a result, to penalise him rather than the lender who, in the light of that
consequence, might not be dissuaded from inserting such terms in its contracts.
NOTE: A reference for a preliminary ruling allows the courts and tribunals of the Member States, in disputes
which have been brought before them, to refer questions to the Court of Justice about the interpretation of
European Union law or the validity of a European Union act. The Court of Justice does not decide the
dispute itself. It is for the national court or tribunal to dispose of the case in accordance with the Court’s
decision, which is similarly binding on other national courts or tribunals before which a similar issue is raised.
Unofficial document for media use, not binding on the Court of Justice.
The full text of the judgment is published on the CURIA website on the day of delivery.
Press contact: Christopher Fretwell  (+352) 4303 3355

Persoanele care au credite in valuta vor plati rata la cursul semnarii contractului. Decizia Curtii Europene de Justitie

Informatie importanta pentru toti cei care au credite in valuta. Indiferent ca este vorba de franci elvetieni, euro sau dolari, ei ar putea obtine dreptul de a le plati la cursul de la data acordarii.

AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Oricine declanseaza o astfel de procedura in momentul de fata poate sa aiba castig de cauza. Ceea ce este, insa, neplacut, este ca fiecare va trebui sa faca propriul proces, eventual in alianta cu altii„.

De exemplu, pentru romanii care au luat un credit in 2007, la un curs de 1,98 lei pentru un franc elvetian, rata lunara a urcat de la 1.732 de lei la aproape 3.200 de lei.

Insa decizia Curtii Europene este valabila pentru procesele legate de credite in orice moneda

 

Bancile nu au reactionat deocamdata la decizia Curtii Europene de Justitie.

 

 

 

 

C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt se aplica la toate procesele pe clauze abuzive banci

Desi hotararea se refera la CHF aceasta decizie se aplica pentru toate contractele de credit care contin clauze abuzive

 

Bancile sunt incoltite din toate partile:

In august 2013 Croatia infrange bancile care acordau credite in franci elvetieni

In MAI 2014 Ungaria face acelasi lucru

In decembrie 2013 apare Directiva Europeana(care se aplica in maxim 2 ani) prin care bancile sunt obligate sa schimbe oricand moneda din contractele de credit

Instanta natională poate înlocui o clauza abuziva cu o dispozitie de drept intern, cu scopul de a restabili un echilibru între părtile din contract si pentru a păstra valabilitatea acestuia, adauga CJUE

Putem trage o concluzie:procesele pe clauze abuzive se vor castiga mai usor in instante

 

 

Dati  URMARESTE  si NU ADAUGA
https://www.facebook.com/coltuc