algoritm google mai 2020

MODEL DE CERERE DE POPRIRE ASIGURĂTORIE

de

MODEL DE CERERE DE POPRIRE ASIGURĂTORIE

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_, domiciliat în_, chem în judecată pe pârâtul-debitor [3]_, domiciliat în_, şi pe pârâtul-terţ poprit_, domiciliat în_, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Înfiinţarea unei popriri asigurătorii

asupra_, până la concurenţa sumei de_lei. [4]

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [5]:_

Temeiul de drept [6]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 597 C. proc. civ. raportat la art. 591-595 C. proc. civ.

Probe [7]: în dovedirea cererii, solicit încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Anexez alăturat copii certificate de pe următoarele înscrisuri

_, taxa judiciară de timbru de 91.000 lei şi timbrul judiciar de

1.500 lei [8], precum si recipisa de plată a cauţiunii în valoare de _lei. [9]

Semnătura,
Domnului preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului [10]

Explicaţii teoretice

[ 1 ] Natura juridică. Poprirea asigurătorie este o măsură de asigurare de care poate uza creditorul pentru realizarea în viitor a creanţei sale, după obţinerea titlului executoriu, şi ea constă în indisponibilizarea sumelor de bani sau efectelor pe care debitorul său le are ori le va avea de primit de la un terţ debitor al lui.

[2] Calitate procesuală activă are creditorul interesat să indisponibilizeze sumele de bani sau efectele (titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile) pe care debitorul său le are sau le va avea de primit de la un terţ debitor al lui, în scopul asigurării realizării creanţei din aceste sume/efecte după obţinerea titlului executoriu.
[3] Calitate procesuală pasivă are atât debitorul titularului cererii de poprire, cât şi debitorul debitorului acestuia (terţul poprit).

[4] în obiectul popririi asigurătorii pot intra sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile, datorate debitorului de terţul poprit sau pe care aceasta i le va datora în viitor, dar în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile art. 591 C. proc. civ. Titularul cererii trebuie să indice expres asupra căror bunuri dintre cele enumerate anterior doreşte să se înfiinţeze poprirea asigurătorie, iar când se opreşte la efecte, după ce le individualizează, trebuie să menţioneze suma până la a cărei concurenţă solicită indisponibilizarea respectivelor efecte, sumă ce reprezintă valoarea creanţei rezultând din actul ce o constată sau, după caz, din cererea principală de chemare în judecată.

Obiectul este elementul ce deosebeşte poprirea asigurătorie de sechestrul judiciar.

[5] Motivele de fapt Se va invoca existenţa dublului raport obligaţional ce trebuie să stea la baza popririi asigurătorii [ dedus din dispoziţiile art. 597 alin. (1) C. proc. civ. ], respectiv cel între reclamantul-popritor şi debitorul urmărit, în sensul că reclamantul-popritor este creditorul debitorului urmărit, şi cel între debitorul urmărit şi terţul poprit, în sensul că debitorul urmărit este creditorul terţului poprit, arătându-se totodată împrejurările şi actele din care rezultă ambele raporturi.

Se va menţiona apoi dacă creanţa reclamantului este constatată sau nu prin act scris. Dacă creanţa este constatată prin act scris, se va arăta în continuare care este acesta, valoarea creanţei şi data când a devenit exigibilă, precum şi faptul că pentru această creanţă s-a intentat acţiune în justiţie, iar dacă creanţa nu a devenit exigibilă se va justifica, în plus, necesitatea popririi asigurătorii prin una din ipotezele reglementate de art. 591 alin. (3) C. proc. civ. – debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea arătându-se totodată că se va depune cauţiunea ce se va fixa de instanţă.

Dacă nu există act scris constatator al creanţei se va arăta că s-a pornit procedura judiciară de recuperare a acesteia şi că pentru poprire s-a plătit o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată prin acţiunea principală.

[6] Temeiul de drept îl reprezintă dispoziţiile art. 597 C. proc. civ. cu raportare la dispoziţiile art. 591-595 C. proc. civ.

[7] Probe. Se poate cere orice mijloc de probă admis de lege, cu respectarea regulilor de drept comun în materie.

Ca înscrisuri se depun în mod obligatoriu actul constatator al creanţei, dacă un asemenea act există, copia cererii principale de chemare în judecată şi dovada înregistrării acesteia Ia instanţă, respectiv un certificat de grefă care să ateste existenţa procesului de fond pe rolul instanţei.

[8] Timbraj. Taxa judiciară de timbru este de 91.000 lei (la nivelul anului 2005) iar timbrul judiciar este de 1.500 lei, fiind prevăzute de art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
[9] Cauţiunea.
9.1. în cazul creanţei constatate prin act scris şi ajunsă la scadenţă, depunerea cauţiunii este lăsată la aprecierea instanţei, aşa încât în această situaţie nu se poate depune vreo cauţiune o dată cu cererea de sechestru.
Dacă creanţa este constatată prin act scris, dar nu a ajuns la scadenţă, cauţiunea este obligatorie, însă cuantumul acesteia se stabileşte de instanţă după propria apreciere, aşa încât nici în această situaţie cauţiunea nu se poate depune o dată cu cererea de sechestru.
Potrivit art. 592 alin. (4) C. proc. civ., nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului.
9.2. în cazul creanţei care nu este constatată în scris, cauţiunea, în cuantum de jumătate din valoarea pretinsă prin acţiunea principală, trebuie depusă obligatoriu o dată cu cererea de sechestru.
[10] Instanţa competentă, material şi teritorial, este cea învestită cu judecata în primă instanţă a acţiunii principale, indiferent de etapa procesuală – primă instanţă, apel, recurs-în care se află judecata acestei cereri [art. 592 alin. (1) C. proc. civ.].

Model de cerere de revizuire – CAZUL DE REVIZUIRE PREVĂZUT DE ART. 322 PCT. 3 C. PROC. CIV.

de

Model de cerere de revizuire – CAZUL DE REVIZUIRE PREVĂZUT DE ART. 322 PCT. 3 C. PROC. CIV.

Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul [2]_ _, domiciliat în_, formulez în contradictoriu cu intimatul [3]_, domiciliat în_, în termen legal [4], prezenta cerere de

Revizuire

împotriva sentinţei/deciziei civile nr. [5] / pronunţată de Judecătoria/Tribunalul/Curtea de Apel_/înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitându-vă să dispuneţi_[6]

Motivele cererii sunt următoarele:

Motivele de fapt [7]:_

Temeiul de drept [8]: îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ.

Pentru dovedirea depunerii în termen a cererii de revizuire solicit încuviinţarea probei cu înscrisuri, iar pentru dovedirea temeiniciei motivului de revizuire invocat solicit ataşarea la prezenta cauză a dosarului în care s-a pronunţat hotărârea atacată, precum şi următoarele probe _, pe aspectul_[9]

Anexez copia hotărârii atacate, copii certificate de pe alte înscrisuri, respectiv_, precum şi chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru de 91.000 lei şi timbrul judiciar de 1.500 lei. [10]

Semnătura,

Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie [11]_

Explicaţii:

[1] Natura juridică. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună şi nesuspensivă de executare, prin care se poate obţine, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., retractarea hotărârii definitive atacate.
[2] Calitate procesuală activă (revizuient) poate avea oricare dintre părţile interesate care au figurat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea supusă revizuirii sau, după caz, succesorii lor în drepturi, precum şi procurorul, în temeiul art. 45 alin. (5) C. proc. civ., indiferent dacă acesta a participat sau nu la judecata finalizată cu hotărârea pe care doreşte să o atace.
[3] Calitate procesuală pasivă (intimat) au celelalte părţi din procesul finalizat cu hotărârea atacată, care nu au formulat cererea de revizuire sau, după caz, succesorii în drepturi ai acestora.

[4] Termenul de introducere. Pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 3 C. proc. civ. termenul de revizuire este de o lună şi curge de la cel din urmă act de executare. Este vorba de ultimul act de executare săvârşit în procedura concretă de executare pornită de creditor pentru recuperarea obiectului la a cărui predare a fost obligat debitorul.

în ce priveşte modul de calcul al termenului, a se vedea art. 101 C. proc. civ., iar referitor la repunerea în termen – art. 103 C. proc. civ.

[5] Obiectul revizuirii. Idem, supra, nr. 31a – Cazul de revizuire prevăzut de art. 322pct. 1 C. proc. civ., pct. 5.

în cazul hotărârilor cu condamnare alternativă, cererea de revizuire este lipsită de interes, deoarece debitorul poate fi obligat, în temeiul unei asemenea hotărâri, să plătească suma de bani stabilită de instanţă ca reprezentând contravaloarea lucrului.

[6] Se va indica expres soluţia urmărită prin admiterea revizuirii întemeiată pe pct. 3 al art. 322, respectiv se va solicita modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtului la plata echivalentului obiectului pierit, la a cărui predare în natură fusese obligat iniţial.

[7] Motivele de fapt. Se va arăta că motivul reglementat de art. 322 pct. 3 C. proc. civ. este cel dedus judecăţii şi se va argumenta îndeplinirea condiţiilor acestui motiv prin raportare Ia situaţia concretă din hotărârea atacată.

Punctul 3 al art. 322 deschide calea revizuirii pentru situaţia în care obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă; acest motiv de revizuire este o facultate pusă la îndemâna creditorului în scopul de a obţine executarea prin echivalent a hotărârii de condamnare la predarea unui lucru cert şi determinat, care a pierit după pronunţarea hotărârii, ceea ce face imposibilă executarea ei în natură.

în consecinţă, revizuientul trebuie să arate probele din care rezultă că bunul cu privire la care s-a dispus predarea prin dispozitivul hotărârii atacate a pierit după data pronunţării hotărârii.

[8] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 3 C. proc. civ., iar dacă s-a solicitat şi suspendarea executării hotărârii atacate, acest temei de drept se întregeşte cu dispoziţiile art. 325 C. proc. civ.

[9] Probele. Probaţiunea se structurează pe două aspecte: cel legat de formularea în termen a cererii de revizuire şi cel legat de motivul propriu-zis de revizuire.
Privitor la primul aspect, probele relevante sunt înscrisurile care să ateste stadiul executării hotărârii supuse revizuirii, întrucât termenul limită al revizuirii pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 3 C. proc. civ. este ultimul act de executare.

în ceea ce priveşte aspectul de fond, legat de verificarea motivului de revizuire invocat de parte, acesta impune ataşarea dosarului în care s-a pronunţat hotărârea atacată şi administrarea oricărui alt mijloc de probă care să dovedească pieirea bunului a cărui predare s-a dispus prin hotărâre şi valoarea acestuia, cum ar fi înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză de evaluare.

[10] Timbrajul. Taxa judiciară de timbru, în cuantum de 91.000 lei (la nivelul anului 2005), şi timbrul judiciar, în valoare de 1.500 lei, sunt cele prevăzute de art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
Dacă se solicită şi suspendarea executării hotărârii atacate, se datorează în plus o taxă judiciară de timbru de 91.000 lei şi un timbru judiciar de 3.000 lei, conform art. 3 lit. e) din Legea nr. 146/1997, respectiv, art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995.
[11] Instanţa competentă este cea care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere [art. 323 alin. (1) C. proc. civ.]

Model de cerere de chemare în judecată – acţiune în răspundere civilă delictuală

de

Model de cerere de chemare în judecată – acţiune în răspundere civilă delictuală

MODEL DE CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ

Prezentăm un singur model de cerere de chemare în judecată care poate fi adaptat la oricare dintre cele 9 cazuri prezentate cu titlu orientativ, ce se pot ivi în practica judiciară.

DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată şi personal la interogatoriu pe părâtul(a)_, domiciliat(ă)_, pentru a fi obligat(ă):

1) să-mi restituie cantitatea de_kg fân, fructe, porumb, etc. pe care le-a ridicat jară drept de pe terenul proprietatea mea, sau contravaloarea în sumă de_lei;

2) să-mi plătească suma de_lei, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile pe care mi le-a distrus;
3. să-mi plătească suma de_lei, reprezentând repararea prejudiciului pe care mi l-a cauzat prin neglijenţa sa, constând în aceea că a uitat deschis robinetul la apă şi mi-a inundat apartamentul, mi-a degradat mobila şi o parte din bunurile mobile;

4. să-mi plătească suma de_lei, reprezentând prejudiciul pe care mi l-a cauzat jiul său minor__ care mi-a spart geamurile de la maşină;

5. să-mi plătească suma de lei, ce reprezintă repararea prejudiciului pe

care mi l-a cauzat elevul intern_care, nejiind supravegheat, mi-a cules recolta de căpşuni, de mere, mi-a spart geamurile de la casă etc.;

6. să-mi plătească suma de_lei, reprezentând paguba pe care mi-au cauzat-o animalele şi păsările sale, care, scăpat de sub supraveghere au pătruns pe terenul mei şi mi-au distrus recolta de porumb, cartofi etc.;

7. să-mi plătească suma de_lei, reprezentând repararea prejudiciului care mi s-a cauzat de prepusul său_, care, din neatenţie, m-a accidentat cu maşina

pe care o conducea, provocându-mi o invaliditate permanentă de gradul al II-lea;

8. să-mi plătească suma de_lei, reprezentând paguba pe care mi-a cauzat-o prin faptul că zăpada de pe acoperişul casei sale, nejiind îndepărtată la timp, a căzut şi mi-a produs o gravă vătămare a sănătăţii şi integrităţii corporale şi invaliditate de gradul al II-lea;

9. să-mi plătească suma de __lei, la care am fost obligat faţă de victima_,

prin hotărârea nr. _din_a Judecătoriei_, deoarece pârâtul a accidentat

grav pe victimă în timp ce conducea maşina societăţii, prejudiciul cauzat fiind cel enunţat şi pe care l-am plătit victimei.

Cer, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor pe care le voi face cu judecarea acestei cauze.

Motivele acţiunii:

în fapt, la data de_(se enunţă obiectul cererii şi valoarea sa, apoi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea şi dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

Aceasta fiind starea de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, vă rog să admiteţi acţiunea şi să obligaţi pe pârât(ă) la(sau să-mi)

în drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 998-999, 1000 alin._,

1001 sau 1002 C. civ.

în dovedirea acţiunii înţeleg să mă servesc de interogatoriul pârâtului(ei) care urmează a fi citat cu această menţiune, de proba cu acte, expertiză tehnică, cercetare locală şi de martorii:_.

Depun prezenta acţiune în dublu exemplar, timbru fiscal în valoare de lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.

Data depunerii__

Semnătura_

DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_

Explicaţii teoretice

1. RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ

1. CONSIDERAŢII PREALABILE

Răspunderea civilă delictuală este reglementată de dispoziţiile art. 998-1003 C. civ. iar o importantă pondere în activitatea instanţelor de judecată o au acţiunile civile născute din delicte sau cvasidelicte.

Domeniul răspunderii civile delictuale, este uneori mai întins decât domeniul răspunderii civile contractuale. Explicaţia constă în aceea că există un număr imens de fapte producătoare de prejudicii şi totodată această răspundere are în vedere, în afară de răspunderea pentru fapta proprie (art. 998 – 999 C. civ.), răspunderea pentru fapta altuia (art. 1000 C. civ.), cât şi răspunderea pentru lucruri, animale şi edificii (art. 1000 alin. 1, art. 1001 şi 1002 C. civ.).

Pentru a înţelege cât mai bine mecanismul răspunderii civile delictuale vom examina modul cum este ea reglementată de dreptul material şi vom încheia cu reglementările pe plan procesual civil, respectiv cum poate obţine cel păgubit repararea integrală a pagubei ce i-a fost cauzată. O parte din problemele pe care le vom examina, şi anume condiţiile răspunderii civile delictuale, sunt valabile şi în cadrul răspunderii civile contractuale, şi de aceea nu vom mai insista asupra lor când ne vom ocupa de aceasta.

Potrivit art. 998 C. civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”, iar art. 999 C. civ. prevede: „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.

Din simpla lectură a acestor texte rezultă că răspunderea delictuală ia naştere în momentul în care cu intenţie, din neglijenţă sau din imprudenţă s-a comis o faptă prin care s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane. Când fapta se comite cu intenţie de a vătăma, de a produce un prejudiciu altuia, spunem că s-a comis un delict, iar când fapta s-a comis din greşeală sau din imprudenţă înseamnă că este vorba de un „cvasidelict”, deosebire pe care legea nu o face expressis verbis.

în practica judiciară această diferenţiere nu prezintă de altfel importanţă, pentru că în ambele situaţii, fiind vorba de fapte cauzatoare de prejudiciu, acesta trebuie reparat integral.
2. CONDIŢIILE RĂSPUNDERII DELICTUALE PENTRU FAPTA PROPRIE

Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie poate fi angajată numai dacă autorul avea discernământ în momentul comiterii ei. Alienaţii mintali şi debilii mintali nu răspund, iar minorul sub 14 ani răspunde numai în cazul în care se dovedeşte că a lucrat cu discernământ.

Pentru ca o persoană care are discernământ să poată răspunde de fapta sa proprie se cer îndeplinite următoarele condiţii:

1) existenţa unei fapte ilicite;

2) existenţa unui prejudiciu;

3) vinovăţia autorului;

4) legătura dintre prejudiciu şi vinovăţie, pe care le vom examina.

1. Existenţa unei fapte ilicite

Art. 998 şi 999 C. civ. vorbesc despre „faptă”.

Jurisprudenţa şi literatura de specialitate consideră că numai fapta ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală, înţelegând prin aceasta fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

Datorită modului de redactare a dispoziţiilor articolelor 998 şi 999 C. civ., uneori fapta ilicită se confundă cu culpa fără să se aibă în vedere că fapta ilicită are un caracter obiectiv, în timp ce culpa constituie principalul element subiectiv al răspunderii civile, aspect asupra căruia vom reveni în cadrul examinării culpei ca element al răspunderii civile delictuale.

A comite o faptă ilicită înseamnă că cel care a săvârşit-o a nesocotit dreptul subiectiv ocrotit şi recunoscut în favoarea unei alte persoane, dar, în acelaşi timp, el încalcă şi dreptul obiectiv, adică normele de drept care aveau rolul să apere dreptul subiectiv şi care au fost nesocotite, încălcate prin acţiunea sau inacţiunea sa.

Faptele ilicite comisive sau omisive sunt numeroase şi variate şi de aceea o enumerare a lor este destul de dificilă. Cele mai frecvent întâlnite în practica judiciară sunt faptele de distrugere sau degradare a unor bunuri, de vătămare a sănătăţii şi integrităţii corporale, de însuşire pe nedrept a unor bunuri (când fapta nu are caracter penal), omisiunea îndeplinirii unor obligaţii cu consecinţa producerii unor pagube în dauna altei persoane etc. Caracterul ilicit rezultă fie din împrejurarea că fapta este interzisă de lege, fie că nu s-a respectat o anumită obligaţie impusă de lege.

Avem însă şi cazuri când făptuitorul nu răspunde de prejudiciul cauzat, pentru că o anumită împrejurare în care s-a săvârşit fapta înlătură caracterul ilicit al acesteia, cum ar fi:

1) Legitima apărare. Dacă se dovedeşte că fapta s-a săvârşit:

– „pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.”

– „pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semnele de marcare.”
– „din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul” (v. art. 44 C. pen.).

2) Starea de necesitate. Dacă se dovedeşte că fapta s-a săvârşit:

– „pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc.”

– „în momentul în care a săvârşit fapta nu şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat” (v. art. 45 C. pen.).

3) Constrângerea fizică şi constrângerea morală, căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. Constrângerea morală poate fi exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia, şi care nu putea fi înlăturată în alt mod (v. art. 46 C. pen.).

4) Consimţământul victimei Dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol (v. art. 25 proiectul noului Cod penal).

2. Existenţa unui prejudiciu

Răspunderea civilă delictuală este antrenată numai în măsura în care este cauzatoare de prejudiciu.

Prejudiciul trebuie să fie patrimonial, adică susceptibil de a fi exprimat şi compensat în bani, să fie sigur, cert, adică să se fi produs şi să poată fi dovedit; să fie determinat, adică să poată fi stabilit sub aspect pecuniar, să fie direct, adică consecinţa faptei ilicite şi actual, nu viitor.

Este supus reparării şi prejudiciul viitor dacă există siguranţa producerii sale, precum şi elemente îndestulătoare pentru a-i determina întinderea. Prejudiciul viitor se întâlneşte destul de frecvent în practica judiciară, şi anume când este vorba de o incapacitate de muncă temporară sau permanentă. în aceste cazuri, pentru calcul se stabileşte venitul net lunar pe ultimele 3 luni, pe care cel prejudiciat îl realiza anterior ivirii incapacităţii de muncă, din care se scade venitul realizat prin încasarea ajutorului de boală sau a pensiei, iar diferenţa reprezintă prejudiciul viitor şi în acelaşi timp cert.

Dacă este vorba de prejudiciu eventual al cărui cuantum nu poate fi stabilit nici pentru viitor, victima are dreptul să ceară repararea pagubei în momentul când aceasta poate fi determinată.

3. Vinovăţia autorului

Constituie elementul subiectiv principal al responsabilităţii persoanei care a săvârşit fapta şi reclamantul (victima prejudiciului) trebuie să o dovedească. Nu trebuie confundată cu fapta ilicită pentru că pot exista fapte ilicite neculpabile.

Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o în momentul comiterii faptei, care este determinată de un factor intelectiv şi de un factor volitiv. Existenţa primului factor înseamnă că el şi-a dat seama de caracterul antisocial al faptei, l-a prevăzut şi a avut reprezentarea urmărilor posibile ale faptei sale. Factorul volitiv completează pe primul, el constând în intenţia sau dorinţa pârâtului ca urmările, consecinţele faptei sale să se producă sau nu. Poate consta şi în indiferenţa producerii urmărilor posibile ale faptei sale.

Codul civil nu precizează conţinutul noţiunii de vinovăţie sau de culpă, cu toate că faptele ilicite se comit fie intenţionat, fie din neglijenţă sau imprudenţă. O asemenea precizare o găsim în Codul penal, unde se evidenţiază că, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. 1, vinovăţia exista când fapta care prezintă pericol social este comisă cu intenţie (directă sau indirectă), sau din culpă sau cu intenţie depăşită

Fapta este săvârşită cu intenţie directă atunci când persoana care a comis-o a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelei fapte, sau cu intenţie indirectă când persoana, deşi prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-1 urmăreşte, rămâne indiferentă, acceptând posibilitatea producerii lui (art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a-b C. pen).

Fapta este săvârşită din culpă (imprudenţă) când persoana respectivă prevede rezultatul faptei sale, pe care nu-1 doreşte, nu-1 acceptă, dar socoteşte fără temei, în mod uşuratic, că nu se va produce, cât şi în cazul în care, din neatenţie, uşurinţă, nepăsare, neglijenţa etc., nu prevede rezultatul faptei sale, deşi – după împrejurările cunoscute – trebuia şi putea să-l prevadă (art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a-b C. pen).

Dacă persoana respectivă nu a putut să prevadă consecinţele faptei sale şi analizând împrejurările în care fapta s-a comis nu putea să le prevadă, nu acţionează cu vinovăţie şi nu răspunde de consecinţele faptei sale.

Examinată în cadrul practicii judiciare, vinovăţia poate avea caracter pozitiv (distrugerea sau degradarea unui bun, lovirea unei alte persoane – când nu au caracter penal -, refuzul de a-şi îndeplini anumite obligaţii etc.) sau negativ (nesupravegherea copiilor, lipsa de pază a animalelor, omisiunea de a lua măsuri de reparare a unui imobil care se prăbuşeşte etc.), fapte care se soldează cu cauzarea unui prejudiciu material unei alte persoane.

Sarcina probei vinovăţiei revine victimei prejudiciului, adică celui care reclamă în justiţie (art. 1169 C. civ.) şi cere despăgubiri civile. Dacă reclamantul reuşeşte să dovedească vinovăţia autorului faptei, acesta nu se poate exonera de răspundere decât făcând dovada existenţei cazului fortuit (cu valoare exoneratorie. sau a forţei majore, vina reclamantului sau unei terţe persoane, ori că a acţionat în temeiul unui drept exercitat normal, cu suficientă grijă şi diligenţă, nu abuziv etc.

4. Legătura între fapta comisă şi prejudiciu

Reclamantul are obligaţia să mai dovedească că prejudiciul cauzat s-a datorat faptei pe care pârâtul a săvârşit-o cu vinovăţie. Este vorba de legătura de cauzalitate dintre fapta comisă cu vinovăţie şi pagubă, probă care incumbă reclamantului, cu excepţia cazului când ea se prezumă, situaţie pe care o întâlnim în cadrul răspunderii pentru lucruri.

Proba legăturii cauzale dintre cele două elemente este uneori destul de greu de dovedit şi acest lucru rezultă cu prisosinţă din analiza practicii judiciare. Instanţele judecătoreşti au însă obligaţia ca, în baza rolului activ, să se preocupe de stabilirea în concret, în speţa anume cercetată, dacă există ori nu o legătură cauzală între fapta comisă cu vinovăţie şi prejudiciu, pentru că numai în acest caz poate fi antrenată răspunderea materială a autorului faptei.
3. RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANE, LUCRURI ŞI ANIMALE

Răspunderea civilă delictuală are în vedere numai fapta proprie.

In anumite situaţii determinate de lege o persoană are obligaţia să răspundă şi de prejudiciul cauzat prin fapta altei persoane, precum şi de pagubele cauzate de lucrurile, edificiile şi animalele aflate în paza sa. Este vorba de dispoziţiile art. 1000 — 1002 C. civ., care instituie, în scopul unei mai largi ocrotiri a intereselor victimei prejudiciului, o prezumţie de vinovăţie în persoana autorului faptei. Victimei îi revine sarcina să dovedească celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale şi care impun aplicarea prezumţiei legale de vinovăţie.

Răspunderea prevăzută de dispoziţiile art. 1000 – 1002 C. civ., este tot o răspundere pentru fapta proprie, pentru că această faptă se află la originea faptelor săvârşite în condiţiile enunţate de textele citate, fapta proprie constând în lipsa de supraveghere a copiilor minori, a elevilor, a unui animal scăpat de sub pază, a unui edificiu care a fost lăsat să ajungă în situaţia de a cauza un prejudiciu etc.

Ţinând seama că, prin dispoziţiile art. 1000 – 1002 C. civ., răspunderea pentru fapta altuia, pentru prejudiciile cauzate de edificii, animale şi lucruri este reglementată în mod deosebit, fapt care a dat naştere la discuţii în legătură cu prezumţia de culpă, urmează să le examinăm separat.

1. Răspunderea pentru fapta copiilor, elevilor şi ucenicilor

Această răspundere are la bază prezumţia de culpă constând în lipsa de supraveghere din partea părinţilor, a institutorilor şi a meşteşugarilor şi este prevăzută de dispoziţiile art. 1000 C. civ., răspundere pe care o vom examina în continuare.

1) Tatăl şi mama, după moartea bărbatului. Potrivit art. 1000 alin. 2 C. civ., sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu ei, excepţie făcând cazul când reuşesc să probeze că n-au putut împiedica fata ilicită comisă de copilul minor. Dacă părinţii nu locuiesc împreună şi nu se înţeleg la care dintre ei să locuiască copilul minor, va hotărî instanţa judecătorească (art. 100 C. fam.), caz în care va răspunde numai părintele la care s-a hotărât să locuiască minorul şi la care locuieşte efectiv.

Dacă copiii sunt elevi interni ai unei şcoli, pentru consecinţele faptelor comise de ei răspund cei ce îi supraveghează.3 Soluţia este corectă din moment ce copilul se afla la şcoală, fiind vorba de culpa în supraveghere a educatorului, care nu poate coexista cu culpa în supraveghere a părinţilor. Cu toate acestea, sunt situaţii când la culpa în supraveghere a educatorului asupra elevului minor care a săvârşit – în timpul şcolarizării – o faptă prejudiciabi-lă se adaugă – ca o contribuţie concurentă la producerea pagubei – şi o culpă în legătură cu educaţia necorespunzătoare dată elevului în familie, caz în care răspund civil şi părinţii copilului minor, în raport cu gravitatea culpei lor, în solidar cu făptuitorul.

în baza art. 998 şi art. 999 C. civ. pot răspunde şi alte persoane care au obligaţii pe linia supravegherii copiilor, şi anume persoanele (altele decât părinţii) cărora copilul le-a fost încredinţat, dat în plasament familial, la care se află în vacanţă etc.

2) Educatorii, învăţătorii, profesorii, meseriaşii. Toţi cei ce educă sau învaţă pe alţii, potrivit art. 1000 alin. 3 C. civ., răspund de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în tot timpul ce se găsesc sub a lor supraveghere.

în consecinţă, toţi cei ce educă sau învaţă pe alţii, răspund de pagubele cauzate de cei pe care-i învaţă, indiferent dacă sunt minori sau majori. Dacă sunt interni, răspund de prejudiciile cauzate şi în zilele de sărbătoare, pentru că se consideră că minorul este tot sub supravegherea lor, cu excepţia cazului când elevii sau ucenicii se găsesc în vacanţă şi când răspunderea revine părinţilor sau persoanei sub a cărei supraveghere se găseşte elevul sau ucenicul.

Victima trebuie să dovedească calitatea de elev sau ucenic a autorului faptei la data când fapta s-a comis, pentru a se putea stabili dacă autorul se afla sub supravegherea celor chemaţi să răspundă.

Elevul sau ucenicul cu capacitatea delictuală şi care se află în culpă poate răspunde personal, în baza art. 998 şi art. 999 C. civ., cât şi solidar cu cei în a căror supraveghere s-a aflat. în acest ultim caz, el poate fi chemat în judecată ulterior, în acţiune de regres, pentru a restitui sumele plătite de cei cu care a fost obligat în solidar, acţiune care se întemeiază pe dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ.

3. Răspunderea civilă delictuală a comitenţilor pentru fapta PREPUŞILOR

Potrivit art. 1000 alin. 3 C. civ., comitenţii sunt răspunzători de prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile ce Ii s-au încredinţat.

Pentru ca o persoană să fie comitent în raport cu o altă persoană, numită prepus, între ele trebuie să existe un raport de subordonare. Prepusul este subordonat comitentului, în sensul că primeşte şi execută ordinele acestuia, care-i poate controla, dirija şi supraveghea modul cum îşi îndeplineşte obligaţiile încredinţate.

Principalele raporturi de subordonare în societatea noastră există în cadrul contractelor de muncă încheiate între patron şi salariaţi. Patronul are calitatea de comitent şi salariatul pe cea de prepus.

Comitentul răspunde de pagubele cauzate de prepus numai în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile pentru fapta proprie, şi anume:

a) săvârşirea de către prepus„în funcţiile ce i-au fost încredinţate” a unei fapte ilicite;

b) cauzarea unui prejudiciu unei terţe persoane;

c) culpa prepusului;

d) legătura cauzală între faptă şi prejudiciu.

îndeplinirea acestor condiţii dă dreptul victimei să cheme în judecată pe comitent pentru a fi obligat la plata prejudiciului cauzat de prepus, culpa comitentului fiind prezumată.

Victima nu este obligată să cheme în judecată numai pe comitent (acesta este un drept, nu o obligaţie), ea putând chema în judecată numai pe prepus, în condiţiile art. 998 -999 C. civ., sau îi poate chema pe ambii.
Legea instituie o dispoziţie de favoare pentru victimă ca să poată obţine cât mai urgent şi integral acoperirea pagubei ce i s-a cauzat, fie de la comitent, fie de la prepus, fie să-i oblige în solidar.

Dacă paguba a fost cauzată de mai mulţi prepuşi, ei răspund solidar împreună cu comitentul.

De asemenea, dacă sunt mai mulţi comitenţi, ei răspund tot solidar, pentru că şi prepuşii lor au aceeaşi răspundere solidară.

4. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Potrivit art. 1001 C. civ., proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte de el, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat.

Textul enunţat se referă atât la animalele domestice, cât şi la cele sălbatice, cu condiţia ca acestea să se afle sub paza omului, iar răspunderea revine proprietarului sau aceluia care are paza animalului în virtutea unui alt titlu (locaţie, uzufruct etc.).

In cadrul acestei răspunderi trebuie să distingem între cel ce are paza juridică a animalului în momentul comiterii prejudiciului (spre exemplu, proprietarul, locatorul, uzufruc-tuarul etc.) şi cel ce exercită paza materială, şi care poate fi o altă persoană decât proprietarul, cum ar fi vizitiul sau văcarul ce i-a în primire animalul pentru a-1 duce la păşune.

Numai persoana care are paza juridică răspunde pentru prejudiciul cauzat de animal, răspundere care are la bază prezumţia de culpă constând în nesupravegherea animalelor.

Dacă sunt mai multe persoane care au paza juridică, acestea răspund solidar.

5. Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate DE LUCRURI. Potrivit art. 1000 alin. 1 C. civ., omul este responsabil şi de prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza sa. Este vorba de toate lucrurile neînsufleţite, indiferent de natura lor (mobile sau imobile., care se află ori nu în mişcare, sunt ori nu periculoase şi pentru care nu există reglementată o răspundere specială.

Răspunderea pentru paguba cauzată de lucruri revine persoanei care le are sub paza sa juridică. Paza este determinată de calitatea de proprietar al lucrului, dar şi de aceea de posesor, pentru că şi acesta are obligaţia de supraveghere şi control asupra lucrului, în afara proprietarului lucrului. Posesorul este obligat să manifeste o grijă continuă pentru a preveni cauzarea unor pagube de către lucrurile pe care le posedă.

4. ACŢIUNEA ÎN RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ

1. Dreptul la acţiune. Transmitere. Prescripţie. Dreptul la acţiune în răspunderea civilă delictuală aparţine persoanei care a suferit direct un prejudiciu printr-o faptă considerată delict sau cvasidelict civil. Acest drept poate fi exercitat personal de către cel păgubit sau prin reprezentare legală sau convenţională. Minorul până la vârsta de 14 ani şi interzisul îşi exercită acest drept prin reprezentantul legal: părinţi, tutore sau curator, iar minorul între 14 -18 ani îşi exercită personal dreptul la acţiune, dar cu asistenţa ocrotitorului său legal (art. 105 alin. 2 şi 3 C. fam.).

Pentru că dreptul la acţiune are ca obiect repararea unui prejudiciu patrimonial, în cazul în care cel prejudiciat refuză sau neglijează să exercite acţiunea, creditorii săi pot exercita acţiunea în numele său, în condiţiile art. 974 C. civ., adică acţiunea oblică.

Dreptul la acţiune se poate transmite prin moştenire sau act juridic.

Acţiunea de chemare în judecată trebuie introdusă în termenul general de 3 ani, prevăzut de art. 3 Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, şi curge din momentul în care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea (art. 8 Decretul nr. 167/1958).

2. Persoanele împotriva cărora se îndreaptă acţiunea

Prin acţiune trebuie chemată în judecată persoana care a comis fapta (art. 998 – 999 C. civ.) sau care răspunde pentru fapta altuia sau pentru prejudiciul cauzat de lucruri, edificii şi animale (art. 1000 – 1002 C. civ., rap. la art. 35 şi art. 37 din Decretul nr. 31/1954 şi la art. 25 alin. 3 din Decretul nr. 32/1954). în caz de deces al persoanei responsabile pot fi chemaţi în judecată moştenitorii, legatarii sau donatarii de bunuri viitoare, asupra cărora trece obligaţia şi care au acceptat succesiunea, legatul sau donaţia.

Moştenitorul chemat în judecată şi obligat la plata despăgubirilor civile nu poate reveni asupra acceptării succesiunii în scopul de a fi exonerat de plata despăgubirilor civile.

3. Competenţa

Competenţa instanţei este determinată de domiciliul pârâtului, potrivit regulii prevăzută de art. 5 C. proc. civ. în afară de această instanţă, reclamantul, la alegerea sa, poate introduce cererea de chemare în judecată şi la instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta (art. 10 pct. 8 C. proc. civ.).

4. Obiectul cererii şi valoarea lui

Obiectul îl constituie pretenţia, formulată de reclamant împotriva pârâtului, de reparare a pagubei; aceasta se poate face în natură sau prin echivalent.

Repararea în natură poate avea loc prin restituirea lucrului şi prin restabilirea situaţiei de fapt anterioară săvârşirii delictului civil (art. 14 C. proc. pen.).

Repararea prin echivalent se impune ori de câte ori repararea în natură nu mai este posibilă, pentru că, de exemplu, bunul a fost distrus, şi de obicei se face sub forma unei sume de bani. Cel păgubit nu poate fi obligat, decât dacă consimte, să primească un alt echivalent în afară de bani.

Reclamantul are dreptul să pretindă repararea integrală a prejudiciului, respectiv atât pierderea suferită (damnum emergens), cât şi beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cessans).
5. Motive, sarcina probei şi timbrarea acţiunii

Reclamantul are obligaţia să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază acţiunea, precum şi dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, aplicându-se dispoziţiile art. 1169 C. civ., potrivit căruia„cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să

o dovedească” (actori incumbit onus probandi). Dacă reclamantul reuşeşte să dovedească existenţa elementelor răspunderii civile delictuale, pârâtul se poate apăra făcând dovada existenţei unor împrejurări care micşorează răspunderea sau îl exonerează de răspundere: legitimă apărare, starea de necesitate, executarea unui drept, exercitarea unei obligaţii de serviciu sau consimţământul victimei etc.

Sarcina probei revine reclamantului care, în dovedirea acţiunii se poate folosi de orice mijloc de probă: prezumţii, interogatoriu, martori, expertize, cercetare locală etc.

Orice acţiune în pretenţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 998 – 1002 C. civ., se timbrează la valoarea pretenţiei pe care reclamantul o cere.

Jurisprudenţă

1. Acordarea unei sume mai mari decât s-a solicitat. Este nelegală acordarea de către instanţă a unei sume mai mari decât cea solicitată de partea vătămată.

2. Bun furat şi vândut unei persoane de bună credinţă. Inculpatul condamnat pentru furt a vândut radiocasetofonul sustras, iar cumpărătorul la revândut, fiind ridicat de la ultimul cumpărător şi predat posesorului. în acest caz, inculpatul trebuie obligat să despăgubească pe ultimul cumpărător, în calitatea sa de subdobânditor de bună credinţă, iar măsura confiscării speciale a radiocasetofonului să nu fie luată.

Cumpărătorul de bună credinţă are dreptul să se constituie parte civilă în procesul penal pentru ca inculpatul să fie obligat să-i restituie preţul pe care l-a plătit pe bunul ce i-a fost ridicat şi restituit părţii vătămate.

3. Calcularea despăgubirilor. Ucidere din culpă. în cazul acesta, la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avut în vedere cuantumul salariului pe care victima l-ar fi primit la data pronunţării hotărârii şi valoarea, la aceeaşi dată, a celorlalte eventuale venituri, ci nu veniturile pe care victima le realiza înainte de deces.

4. Cheltuieli de înmormântare, parastase şi ridicarea unui monument funerar. Cheltuielile de înmormântare a victimei, cât şi cele ocazionate de comemorările ulterioare, potrivit tradiţiei religioase a locului, trebuie acordate părţii civile dacă între aceste cheltuieli şi infracţiune există legătură cauzală. Deci, în caz de omor, paguba suferită nu se limitează la cheltuielile de înmormântare a victimei.

Dacă cheltuielile de înmormântare le-a plătit unitatea la care victima lucra, ca un ajutor dat familiei sale, aceasta nu-1 exonerează pe inculpat de la plata integrală a prejudiciului cauzat prin fapta sa.
Cuantumul cheltuielilor ocazionate cu înmormântarea, cu comemorările ulterioare, potrivit tradiţiei locale şi cu ridicarea unui monument funerar, se va stabili pe baza unor probe ce trebuie administrate de instanţa de judecată. La stabilirea cuantumului acestor cheltuieli trebuie avută în vedere şi majorarea de preţuri intervenită până la pronunţarea hotărârii.

5. Coautor. Persoana care a săvârşit infracţiunea de furt, în calitate de coautor, în mod legal a fost obligată la plata întregului prejudiciu, fiind fără relevanţă că a beneficiat numai de o parte din bunurile sustrase.

6. Comitent şi prepus. Pârâtul în calitatea sa de medic de specialitate, aflându-se în serviciul de gardă, în executarea funcţiei încredinţate şi a atribuţiilor sale de serviciu, a acordat o asistenţă medicală necorespunzătoare fiicei minore a reclamanţilor, care a determinat invaliditatea permanentă a membrului ei superior drept. în atare situaţie, unitatea sanitară, în calitate de comitent, răspunde pentru prejudiciul cauzat de medic.

în aceste cazuri trebuie să se reţină existenţa raportului de prepuşenie, iar prepusul să fi săvârşit fapta în funcţiile ce i-au fost încredinţate.

Comitentul răspunde solidar cu prepusul, dar numai proporţional cu culpa acestuia.

7. Copiii minori ai victimei. Obligaţia inculpatului, soţul victimei, la despăgubiri faţă de copilul minor, întemeiată pe disp. art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ, este independentă de obligaţia de întreţinere derivând din disp. art. 86 C. fam, iar durata obligaţiei de plată a despăgubirilor este până la împlinirea majoratului copilului, iar nu până la terminarea studiilor, fără a depăşi vârsta de 25 ani.

Printr-o altă hotărâre, aceeaşi instanţă a hotărât că despăgubirea trebuie acordată şi după ajungerea la majorat a copiilor minori, cu condiţia ca aceştia să se afle în continuarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.

Pentru a exista un punct de vedere unitar în această problemă, aceeaşi instanţă în compunerea prev. de art. 39 alin. 2 şi 3 din Legea pentru organizarea judecătorească, a decis că la împlinirea vârstei de 18 ani, minorul care a beneficiat de despăgubire periodică, pe calea unei acţiuni civile separate, poate solicita instanţei, plata în continuare a despăgubirilor pe timpul studiilor până la împlinirea vârstei de 25 ani.

8. Culpă comună. Despăgubirea trebuie să cuprindă suma efectiv alocată de victimă, în timpul vieţii, din câştigul ei din muncă, pentru întreţinerea copilului minor, din care se deduce cota stabilită de instanţă, corespunzătoare culpei victimei, precum şi contravaloarea pensiei de urmaş stabilită pentru copil.

9. Daune morale. Soţul victimei unei infracţiuni în urma căreia aceasta şi-a pierdut viaţa, are dreptul de daune morale, al căror cuantum se apreciază în raport cu suferinţele psihice cauzate prin infracţiune părţii civile. Dacă agresiunea s-a produs cu ocazia îndeplinirii sarcinilor de serviciu, se angajează şi răspunderea civilă a comitentului pentru fapta prepusului, în temeiul art. 1000 alin. 3 C. civ.

Inculpaţii care au săvârşit infracţiunea de perversiune sexuală asupra unei minore, pot fi obligaţi la daune morale faţă de minoră.

De asemenea, victima, elevă în vârstă de 10 ani, pentru a evita să fie violată s-a aruncat de pe motocicleta inculpatului pe partea carosabilă a drumului, suferind grave leziuni ce i-au pus viaţa în pericol şi i-au produs o invaliditate de gradul III pe timp de 12 luni, poate pretinde de la inculpat daune morale cauzate prin infracţiunea comisă.

Faţă de împrejurarea că inculpatul a lovit partea civilă cauzându-i leziuni corporale pentru care a avut nevoie de îngrijiri medicale de 14-16 zile, iar ca urmare a agresiunii şi-a pierdut un dinte, se impune să i se acorde daune morale care să-i ofere satisfacţie şi o uşurare pentru suferinţele îndurate.

Părinţii unui copil accidentat mortal de un autovehicul ce circula neregulamentar pe drumurile publice, au solicitat, pe lângă despăgubiri civile şi daune morale, ce au fost acordate, cu motivarea că acestea au, ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor ce dă naştere la obligaţia de reparare

10. Despăgubirea soţiei casnice. Ceea ce trebuie să aibă relevanţă în cauză este faptul că partea civilă, prin decesul soţului ei, nu mai beneficiază de cota pe care acesta i-o aloca din veniturile sale, cotă ce trebuie stabilită şi acordată părţii civile. Faptul că partea civilă este capabilă de muncă şi după moartea soţului său s-a încadrat în muncă, această împrejurare nu înlătură dreptul său la asigurarea aceleaşi stări materiale cu aceea pe care ar fi avut-o dacă soţul ar fi trăit.

11. Determinarea valorii bunurilor sustrase. Instanţa trebuie să aibă rol activ în determinarea valorii bunurilor sustrase, ţinând seama de uzura acestora, scop în care poate fi dispusă efectuarea unei expertize tehnice.

12. Eroare judiciară. Daune morale. Este vorba de aplicarea art. 504 alin. 1 şi 2 din C. proc. pen., care nu distinge între prejudiciul material sau moral. De aceea, este normal să fie acordate daune materiale persoanelor ce au suferit daune morale, compensaţii care se vor stabilii prin apreciere şi care vor avea în vedere criterii, rezultând din cazul concret supus judecăţii.,

în aceste situaţii, statul răspunde pentru organele sale coercitive care au aplicat greşit legea, iar când se constată că legea s-a aplicat cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă, statul are acţiune în regres împotriva persoanei vinovate, în baza art. 507, C. proc. pen.

Pentru stabilirea daunelor morale este necesar să se administreze probe care să contureze atât dimensiunea suferinţelor fizice şi întinderea prejudiciilor morale la care a fost supusă victima, cât şi echivalentul lor valoric.
Daunele morale se acordă numai persoanei vătămate direct prin infracţiune, celei care a fost supusă suferinţelor fizice şi traumei psihice, nu şi soţului victimei decedate sau altei persoane, care a suferit din cauza morţii acesteia, dar nu i s-au cauzat vătămări fizice din care să fi decurs şi situaţii traumatizante.

13. Furt de folosinţă. în cazul furtului unui tractor în scopul de a-1 folosi pe nedrept, prejudiciul constă numai din contravaloarea carburanţilor şi amortismentului pe durata folosirii sale pe nedrept, iar nu în contravaloarea tractorului.

14. Incapacitatea de muncă urmarea unei infracţiuni. Atâta vreme cât incapacitatea de muncă a părţii civile – mama victimei – a fost determinată cauzal de şocul psihic suferit în urma morţii fiului său, decedat în condiţiile unui accident de circulaţie provocat de inculpat, obligarea acestuia la plata unor despăgubiri civile apare legală şi temeinică/

Despăgubirile periodice lunare trebuie acordate până la încetarea stării de invaliditate, ci nu până la data când victima urma să fie supusă unei noi expertize medicale.

15. Inundarea unui apartament. Locatarul unui apartament care a provocat inundarea şi degradarea altui apartament, ca urmare a faptului că a lăsat deschis robinetul de apă, răspunde pentru cauzarea prejudiciului cauzat.

16. Iresponsabilitate. Achitarea făptuitorului pentru iresponsabilitatea acestuia nu constituie o cauză pentru nerezolvarea acţiunii civile, lipsa discernământului având urmări numai cu privire la răspunderea penală, nu şi la cea civilă. Deci, el trebuie obligat la repararea prejudiciului cauzat.

17. încredinţarea volanului unei persoane care nu are permis de conducere. Această persoană răspunde solidar cu coinculpatul ce a condus autoturismul fără să aibă permis de conducere, pentru prejudiciul cauzat.

18. însuşirea unei sume de bani. Dacă s-a însuşit o sumă de bani ce trebuia depusă la bancă, despăgubirile vor cuprinde pe lângă suma însuşită şi dobânda aferentă acestei sume, calculată de la data însuşirii sumei şi până la recuperarea ei.

19. Majorarea ulterioară a despăgubirilor. Având în vedere principiul reparaţiei integrale a prejudiciului dacă ulterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de obligare la despăgubiri civile, au apărut noi consecinţe ale aceleiaşi fapte prejudiciabile, cel prejudiciat are dreptul să promoveze o nouă acţiune pentru majorarea daunelor. în acest proces nu i se poate invoca autoritatea de lucru judecat, deoarece în primul proces s-a avut în vedere numai prejudiciul existent la aceea dată.
20. Obligarea şi la beneficiul nerealizat. Inculpatul condamnat pentru distrugerea unui autobuz, trebuie obligat la echivalentul costului reparaţiilor acelui autobuz, cât şi la beneficiul nerealizat prin indisponibilizarea autobuzului în perioada în care a fost supus reparaţiilor.

21. Parte responsabilă civilmente. Fiind dovedit că inculpata a folosit banii din gestiunea unităţii, printre altele, pentru întreţinerea familiei, a soţului bolnav cu care gospodărea împreună, introducerea în cauză a acestuia ca parte responsabil civilmente, este legală2.

22. Prejudiciu. Revizuire. Prin decizia penală nr. 344 din 7 august 1997, a fost obligat să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri o rentă lunară de 400.000 lei, începând cu data producerii accidentului, 5 februarie 1996, şi până la încetarea stării de nevoie.

Potrivit art. 998 C. civ., repararea prejudiciului se face integral, iar hotărârea pronunţată în această materie se bucură de autoritate de lucru judecat relativă, în sensul că soluţia se impune numai cât timp se menţin împrejurările de fapt ce au impus pronunţarea ei.

In speţă, revizuirea despăgubirilor se impune, având în vedere că renta s-a stabilit în raport de starea de nevoie a reclamantului, suma stabilită reprezentând costul celor necesare traiului, al medicamentelor şi al tratamentului medical.

Conform certificatului de la dosar, eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a persoanelor cu handicap, reclamantul prezintă un handicap permanent, astfel încât nu se mai impune revizuirea stării sale de sănătate.

Prin urmare, starea de nevoie a reclamantului nu a încetat, ci se impune ca suma pe care i-o datorează pârâtul să acopere prejudiciul ce i-a fost cauzat, reprezentând salariul de care a fost lipsit şi din care ar fi putut să-şi procure cele necesare traiului, inclusiv medicamentele şi tratamentul medical.

în lipsa altor probe, Curtea a apreciat că potrivit art. 998 C. civ., suma reprezentând venitul minim pe economie garantat reprezintă despăgubirea cuvenită reclamantului până la încetarea stării de nevoie a acestuia. în acest mod asigurându-se permanent repararea prejudiciului resimţit de reclamant, această valoare fiind indexată prin hotărâre de guvern.

23. Proces inflaţionist. în condiţiile evoluţiei procesului inflaţionist trebuie stabilită suma datorată drept despăgubiri, ţinându-se cont de rata de inflaţie, prejudiciu ce trebuie apoi majorat cu dobânda legală datorată pe toată perioada până la punerea în execuţie a hotărârii definitive.

24. Provocare. Dacă se reţine existenţa provocării, despăgubirile civile pretinse trebuie reduse ca urmare a reţinerii culpei comune/

25. Răspunderea pentru paza bunului. Potrivit art. 1000 alin. 1, C. civ., cel ce are sub paza sa un lucru răspunde de prejudiciile cauzate de el. Cazul fortuit nu exonerează de răspundere.

26. Răspundere subsidiară. Repararea daunelor suferite trebuie să cuprindă atât pierderea survenită prin diminuarea produsă patrimoniului ei ca urmare a infracţiunii de delapidare, cât şi beneficiul nerealizat. Dauna efectivă şi dobânda legală, constituie componente ale pagubei suferite de partea civilă. De aceea părţile responsabil civilmente trebuie obligate atât la plata despăgubirilor, pentru daunele efectiv rămase neacoperite, cât şi la dobânzile legale aferente, din moment ce acestea nu se mai pot recupera de la autorul direct, ca urmare a constatării insolvabilităţii acestuia.

27. Solidaritate. Potrivit art. 1003 C. civ., dacă delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ţinute solidar pentru despăgubire. Acest text devine aplicabil când se stabileşte că paguba rezultă din unul şi acelaşi fapt, săvârşit de mai multe persoane, care au acţionat în baza unei înţelegeri comune (unicitate de rezoluţie delictuală).

28. Uciderea din culpă. Inculpatul trebuie obligat la repararea integrală a prejudiciului, în cuantumul sumei pe care tatăl ucis din culpa inculpatului a destinat-o fiecăruia din copiii săi minori, iar nu în raport cu nevoile celor prejudiciaţi şi de posibilităţile de plată ale inculpatului.

La stabilirea veniturilor victimei, se vor lua în calcul veniturile realizate din salariu, cât şi alte venituri pe care aceasta le realiza, inclusiv prin munca depusă în gospodărie. Totodată, la calculul prejudiciului se va ţine seama şi de majorările de salarii şi de indemnizaţiile survenite până la rămânerea definitivă a hotărârii.

29. Victima în stare de ebrietate aflată pe marcajul pietonal. Dacă victima se află în zona marcajului pietonal, în zona în care conducătorul auto are obligaţia să reducă viteza până la limita evitării oricărui pericol, nu prezintă importanţă că era în stare de ebrietate, deci nu are culpă, trebuie despăgubită pentru prejudiciul cauzat, fiind încadrată în gradul II de invaliditate.

Acțiune în repetițiune. Anularea printr-o hotărâre judecătorească a actului în baza căruia s-a făcut plata. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție.Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Acțiune în repetițiune. Anularea printr-o hotărâre judecătorească a actului în baza căruia s-a făcut plata. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție.Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații. Acțiunea în repetițiune. Prescripție.

Index alfabetic : acțiune în repetițiune

– prescripție

– plată nedatorată

C.civ., art. 1092

*Notă : Au fost avute în vedere dispozițiile Codului civil, astfel cum erau în vigoare la data sesizării instanței de judecată.

 

În situația în care o sumă de bani a fost plătită în temeiul unei hotărâri judecătorești  și, ulterior, tot printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că actul care a stat la baza emiterii titlului executoriu este nul, cel care a plătit în temeiul acestui act nul are dreptul la restituire, deoarece nulitatea are efect retroactiv, deci obligaţia apare ca şi când nu a existat niciodată, iar părţile urmează a fi repuse în situaţia anterioară.

În acest caz, termenul de prescripție curge nu de la momentul efectuării plăţii, potrivit regulilor generale, ci de la data la care plătitorul (solvens) a aflat că plata efectuată a devenit nedatorată, iar acest moment este cel în care hotărârea judecătorească de anulare a actului, în temeiul căreia a fost făcută plata, a devenit definitivă.

 

Secția I civilă, decizia nr. 917 din 22  februarie 2013

 

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 08.11.2010, reclamanta S.C. E. Bucureşti S.A. prin Sucursala E. Bucureşti, a formulat cerere în restituirea plăţii nedatorate împotriva pârâtului I.A., solicitând să fie obligat pârâtul la plata sumei de 550.793 lei, reprezentând plată nedatorată; plata sumei de 366.442,58 lei, reprezentând actualizarea creanţei cu indicele total de inflaţie de la data 16.07.2003, dată de la care suma a fost transferată către pârât, urmare a executării silite prin poprire până la data de 31.08.2010; actualizarea sumei de 550.793 lei, de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data executării efective a obligaţiei, cu indicele total de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

În motivare, s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 662 din 28.09.2001, s-a dispus admiterea acţiunii formulată de I.A., obligarea Sucursalei E. Bucureşti la plata sumei de 4.689.750.000 ROL (468.975 lei noi) reprezentând drepturi băneşti cuvenite inventatorului, rezultate din utilizarea brevetului de către Sucursala E. Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe Sucursala E. Bucureşti a formulat apel, apel respins prin decizia civilă nr. 164A/2002, iar în termenul legal s-a formulat recurs de către Sucursala E. Bucureşti şi, urmare a respingerii acestuia, sentinţa civilă nr. 662/2001 a devenit definitivă și irevocabilă, fiind ulterior învestită cu formulă executorie şi pusă în executare de către reclamantul I.A.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.05.2003, Judecătoria sector 6 a admis cererea de încuviinţare a executării, pentru suma de 5.507.920.700 ROL (550.793 lei noi), reprezentând creanţa constatată prin sentinţa civila nr.662/2001, actualizata cu indicele total de inflaţie.

Urmare a încuviinţării executării silite, Banca B., în calitate de terţ poprit, la solicitarea executorului, a procedat la consemnarea sumei conform procesului verbal întocmit de executor şi, ulterior, în data 16.07.2003, la virarea acesteia către debitorul I.A.

Conform convenţiei de funcţionare depozit din 06.06.2003, notelor contabile ale Băncii B., suma încasată prin poprire de către I.A. este de 5.507.920.700 ROL (550.793 lei noi), sumă care este plată nedatorată ca urmare a faptului că brevetul care a stat la baza litigiului care a determinat plata acestei sume, a fost anulat. Astfel, brevetul de invenţie nr. 113185 CI cu titlul Procedeu şi instalaţie de preîncălzire a apei de adaos, având ca titular pe I.A., a fost anulat prin sentinţa civilă nr. 193/2006 de Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Conform art. 54 pct. 3 din Legea nr. 64/1991, „anularea brevetului va avea efect retroactiv, începând cu data de depozit”.

De asemenea, potrivit principiului retroactivităţii efectelor nulităţii reglementat în dreptul civil, anularea unui act juridic are efect retroactiv. Totodată conform principiului repunerii în situaţia anterioară, în situaţia în care anularea a intervenit după executarea actului, nu presupune numai desfiinţarea retroactivă a actului, ci şi restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului anulat, motiv pentru care plata drepturilor patrimoniale către I.A., în aceste condiţii reprezintă o plata nedatorată şi impune restituirea acesteia.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, precum şi pe dispoziţiile art. 992-994 şi 1092 din C.civ.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat prescripţia dreptului material la acţiune, afirmând că pentru recuperarea sumei pretinse s-a împlinit termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Prin sentinţa civilă nr. 1303 din 28.06.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti,  Secţia a IV-a civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă cererea ca fiind prescrisă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Art.8 din Decretul nr. 167/1958 prevede că dreptul material la acţiune pentru repararea pagubei, dar şi pentru îmbogăţirea fără justă cauză, începe să curgă de la data la care cel îndreptăţit a cunoscut, sau putea să cunoască paguba, precum şi persoana responsabilă.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a cunoscut cauza de anulabilitate a brevetului şi persoana pârâtului, căreia i-a efectuat plata în anul 2003, având în vedere că, în litigiul privind obligaţia sa la încheierea unui contract de exploatare pentru utilizarea soluţiei tehnice şi totodată a plăţii drepturilor băneşti cuvenite inventatorului pentru utilizarea brevetului, a invocat nulitatea brevetului pentru lipsa condiţiei noutăţii.

Prin urmare, momentul de început al calculării termenului de prescripţie îl constituie momentul plăţii situat în lunile iunie şi iulie 2003, moment faţă de care introducerea acţiunii, la data de 21.12.2010, depăşeşte termenul general de prescripţie de 3 ani.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 56A din 20 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că momentul la care plata realizată pe cale silită a dobândit caracter nedatorat a fost momentul la care a rămas definitivă hotărârea prin care a fost anulat brevetul, până la acel moment plata având caracter datorat.

Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs, intimatul-pârât pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

În dezvoltarea acestora, s-a arătat că în mod greşit a considerat că termenul de prescripţie începe să curgă la data de 23.10.2008, odată cu pronunţarea deciziei civile 235A de către Curtea de Apel Bucureşti, întrucât art. 8 din Decretul nr.167/1958 prevede imperativ că dreptul material la acţiune pentru repararea pagubei, dar si pentru îmbogăţirea fără justă cauză, începe să curgă de la data la care cel îndreptăţit a cunoscut sau putea să cunoască paguba precum şi persoana responsabilă.

Reclamanta a cunoscut cauza de anulabilitate a brevetului şi persoana pârâtului căruia i-a efectuat plata în anul 2003, având în vedere că litigiul privind obligarea sa la încheierea unui contract de exploatare pentru utilizarea soluţiei tehnice şi totodată a plăţii drepturilor băneşti cuvenite inventatorului pentru utilizarea brevetului, a invocat lipsa caracterului de noutate a  invenţiei  brevetate, aceasta fiind singura apărare în fond a pricinii.

Astfel, momentul de început al calculării termenului de prescripţie îl constituie momentul plăţii, mai precis iunie-iulie 2003, moment faţă de care introducea acţiunii la data de 21.11.2010, depăşeşte termenul general de prescripţie de 3 ani.

Aşa cum recunoaşte apelanta prin cererea de chemare în judecată, sumele achitate de către aceasta au avut la bază existenţa unui brevet de invenţie, precum şi ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de obligare a acesteia la plata drepturilor cuvenite pentru folosirea elementelor din brevetul de invenţie.

Plata s-a realizat doar ca urmare a unei executări silite şi nicidecum prin grija reclamantei de a respecta drepturile izvorâte din brevet, în anul 2003.

Decretul nr. 167/1958 prevede imperativ că dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se prescrie într-un termen general de prescripţie de trei ani.

De altfel chiar şi în cadrul dosarului prin care a fost obligată la plată, astăzi nedatorată, a invocat ca apărare de fond lipsa noutăţii brevetului de invenţie, ca şi cauză de nevalabilitate a acesteia. Deci, încă de la data plăţii aceasta a cunoscut paguba precum şi pe cel îndreptăţit la restituire. Chiar şi după acest moment, respectiv la data introducerii acţiunii de anulare a brevetului de invenţie, soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 235A de către Curtea de Apel Bucureşti, invocată de către instanţa de apel, reclamanta nu a înţeles să-şi valorifice dreptul material la acţiune în sensul reparării pagubei pricinuite prin eliberarea brevetului de invenţie atacat.

Este cât se poate de firesc şi evident că reclamanta, în sensul art. 8 din Decretul nr. 167/1958, la data introducerii acţiunii de anulare a brevetului de invenţie avea cunoştinţă de motivele de anulabilitate a brevetului şi totodată de persoana ce a primit plata nedatorată.

Acest moment, al formulării acţiunii de anulare a brevetului, este datat 16.03.2004.

Nimeni şi nimic nu au împiedicat pe reclamantă să solicite restituirea prestaţiei, în cadrul acţiunii de anulare amintită sau separat.

Acţiunea în anulare nu a întrerupt cursul prescripţiei, întrucât prin petit nu s-a formulat un capăt de cerere în legătură cu prezenta cauză.

Faţă de cele învederate instanţa de apel a făcută o greşită aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, în sensul că a nesocotit această normă cu privire la momentul începerii cursului prescripţiei extinctive.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte a apreciat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Acţiunea de faţă are natura juridică a unei acţiuni în repetiţiune, deoarece ne aflăm în prezenţa executării unei obligaţii de care partea reclamantă nu mai este ţinută.

Conform art. 1092 Cod civil „ceea ce s-a plătit fără a fi debit este supus repetiţiunii”.

Astfel, reclamanta a fost obligată la plata unei sume prin hotărâre judecătorească, iar executarea acesteia s-a realizat silit asupra întregii sume. Întrucât tot printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că actul care a stat la baza emiterii titlului executoriu este nul, cel care plăteşte în temeiul acestui act nul are dreptul la restituire deoarece nulitatea are efect retroactiv, deci obligaţia apare ca şi când nu a existat niciodată, iar părţile urmează a fi repuse în situaţia anterioară.

Acţiunea în repetiţiune este o acţiune patrimonială, astfel că ea va putea fi intentată în termenele de prescripţie de drept comun, care încep să curgă de la momentul efectuării plăţii.

În cazul de faţă, această regulă nu este aplicabilă, întrucât la momentul la care se efectuase plata, aceasta nu avea caracter de plată nedatorată, fiind efectuată în temeiului unui titlu executoriu valabil, care a fost pus în executare pe cale silită.

Potrivit art. 8 al Decretului-lege nr. 167/1958 „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.”

Deşi în speţă nu este vorba despre săvârşirea unei fapte ilicite, ci despre o pagubă constând în plata unei sume devenită nedatorată prin anularea actului care a stat la baza pronunţării hotărârii judecătoreşti care a constituit titlul executoriu, termenul de prescripţie va începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

Or, acest moment nu poate fi decât acela în care plătitorul (solvens) a aflat că plata efectuată a devenit nedatorată, iar acest moment este cel în care hotărârea judecătorească de anulare a brevetului de invenţie a devenit definitivă, respectiv la data de 23.10.2008, odată cu pronunţarea deciziei civile 235A de către Curtea de Apel Bucureşti.

           În determinarea momentului la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea, nu poate fi avută în vedere atitudinea subiectivă a păgubitului, respectiv data la care acesta a invocat în instanţă lipsa noutăţii brevetului de invenţie, ca şi cauză de nevalabilitate a acesteia sau alte cauze de nulitate a brevetului învederate ulterior, în acţiunea de constatare a nulităţii brevetului, întrucât acestea constituiau simple susţineri asupra cărora numai instanţa de judecată, după soluţionarea căii de atac a apelului, când decizia a devenit definitivă, putea să aprecieze asupra justeţii  acestor  susţineri,  astfel încât paguba să  poată  fi determinată cu certitudine.

Pentru argumentele menţionate anterior, Înalta Curte a considerat că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 8 al Decretului-lege nr. 167/1958, motivul de recurs invocat nefiind incident în cauză astfel încât, în temeiul art. 312 alin.(1) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.

Contract de vânzare-cumpărare încheiat în cadrul unei proceduri execuţionale demarate de organele fiscale. Nerespectarea dispoziţiilor speciale din Legea nr. 268/2001 aplicabile activelor supuse vânzării. Consecinţe – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Contract de vânzare-cumpărare încheiat în cadrul unei proceduri execuţionale demarate de organele fiscale. Nerespectarea dispoziţiilor speciale din Legea nr. 268/2001 aplicabile activelor supuse vânzării. Consecinţe – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte

Index alfabetic: acţiune în constatare

–          nulitate absolută

–          contract de vânzare-cumpărare active

–          executare silită fiscală

Legea nr. 268/2001, art. 24

O.G. nr. 92/2003, art. 142 alin. (2), art. 160, art. 166

Din economia dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 268/2001 rezultă faptul că vânzarea activelor societăţii comerciale deţinătoare de terenuri cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului statului, având ca unic acţionar Agenţia Domeniilor Statului, se face la propunerea consiliului de administraţie al acesteia, cu avizul A.D.S. şi aprobarea adunării generale, pe bază de licitaţie sau plic închis, la preţul cel mai bun oferit.

Astfel, împrejurarea că vânzarea s-a realizat în cadrul unei proceduri execuţionale demarate de organele fiscale, în condiţiile art. 160 şi art. 166 din O.G. nr. 92/2003, nu înlătură respectarea dispoziţiilor speciale din Legea nr. 268/2001 aplicabile activelor supuse vânzării, acordul organului de executare fiscală pentru vânzarea prin înţelegerea părţilor neputând conferi valabilitate actului încheiat cu încălcarea unor dispoziţii legale speciale de ordine publică cu privire la bunurile ce au făcut obiectul vânzării, în acest sens fiind şi prevederea cuprinsă în art. 142 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 637 din 19 februarie 2013

 

Notă: În decizie a fost avută în vedere forma Legii nr. 268/2001 în vigoare la data de 27 mai 2006

 

1. Obiectul cauzei şi hotărârea pronunţată de Tribunalul Buzău în primă instanţă.

Prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău reclamanta A.D.S. a solicitat, în contradictoriu cu  pârâtele SC S. SA şi SC M.C. SA să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte  autentificat sub nr. 1225 din 15.09.2010  de  BNP F.N. şi să se dispună rectificarea cărţii funciare nr. 1234 şi 12346 a localităţii Cislău privind titularul dreptului de proprietate.

În motivare reclamanta a arătat în temeiul Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare  terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă, pârâta SC S. SA a intrat în portofoliul A.D.S. care a devenit unic acţionar al societăţii cu statut de societate comercială pe acţiuni.

A susţinut reclamanta că prin contractul de vânzare–cumpărare  încheiat la 15 septembrie 2010 între SC S. SA, în calitate de vânzător şi  SC M.C. SA în calitate de cumpărător au fost înstrăinate activele fermei Cislău (construcţii şi terenuri) cu fraudarea legii şi a drepturilor acţionarului unic A.D.S.

Potrivit reclamantei valorificarea bunurilor s-a făcut direct de către directorul general, fără aprobarea AGA şi a consiliului de administraţie şi fără să se ţină seama de prevederile Legii nr. 268/2001.

Pârâta SC M.C. SA s-a apărat prin întâmpinare formulată în cauză susţinând că vânzarea activelor s-a făcut în baza unei proceduri de executare silită fiscală, cu acordul DGFP, bunurile fiind sub sechestru.

Astfel investit, Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr. 3668 din 25 octombrie 2011, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta reţinând în baza probelor administrate că vânzătoarea SC S. SA  înregistra debite către AFP Sector 1 Bucureşti, motiv pentru care organele fiscale au aplicat sechestru asupra bunurilor debitoarei, respectiv imobile de la Ferma Cislău, care au fost valorificate în conformitate cu art. 160 şi 164 din O.G. nr. 92/2003 vânzarea încheindu-se prin acordul părţilor.

În acest context, tribunalul a apreciat că nu se impunea aprobarea  adunării generale a acţionarilor sau a consiliului de administraţie, fiind suficient acordul DGFP pentru vânzarea bunurilor aflate sub sechestru, dispoziţiile Legii nr. 268/2001 nefiind aplicabile în procedura demarată de  organele fiscale în vederea executării creanţelor bugetare.

2. Apelul. Decizia pronunţată de instanţa de control judiciar la 13 februarie 2012.

Împotriva sentinţei fondului a declarat apel reclamanta ADS pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate în cadrul cărora a reiterat susţinerile şi argumentele formulate în primă instanţă.

Examinând criticile formulate, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 13 din 13 februarie 2012, a admis apelul reclamantei ADS şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa nr. 3668 din 25 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău în primă instanţă, în  sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1225 din 15 septembrie 2010 de BNP F.N.; totodată, s-a dispus rectificarea cărţilor funciare ale localităţii Cislău, Jud. Buzău cu privire la imobilele ce  au făcut  obiectul contractului anulat.

Curtea de apel a apreciat că vânzarea –cumpărarea activelor fermei Cislău în cadrul procedurii speciale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, respectiv art. 160 şi 164 alin. (5), s-a făcut prin acordul părţilor, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 republicată, privind societăţile comerciale, deoarece contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de directorul societăţii fără aprobarea adunării generale şi fără înştiinţarea consiliului de administraţie cu privire la vânzare şi preţul oferit de cumpărător.

A reţinut instanţa că dispoziţiile art. 142 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 prevăd expres că bunurile supuse unui regim de circulaţie special, în categoria cărora se încadrează şi activele Fermei Cislău, pot fi urmărite cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, condiţii care au fost încălcate, ceea ce impune anularea contractului de vânzare-cumpărare, astfel încheiat.

3.     Recursul. Motivele de recurs.

Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC M.C. SA, solicitând în principal admiterea recursului şi casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii hotărârii fondului.

3.1. Recurenta şi-a întemeiat criticile formulate pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5,7,9 şi 10 C. proc. civ., aducând, în esenţă, următoarele argumente, în sprijinul motivelor invocate.

Sub un prim aspect recurenta a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe  prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, natura comercială a litigiului şi caracterul său evaluabil în bani impuneau îndeplinirea procedurii concilierii prealabile, condiţie neîndeplinită de reclamanta anterior introducerii acţiunii, aşa încât, dat fiind caracterul de ordine publică al încălcării, ce nu necesită verificări de fapt, soluţia respingerii acţiunii ca inadmisibilă în temeiul acestei excepţii poate fi  dispusă şi în recurs.

Din perspectiva soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile Legii nr. 31/1990 (art. 111, 113 şi 142) care nu au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor nefiind invocate de reclamanta ADS prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 268/2001.

Potrivit recurentei, nerespectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare atrag incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea hotărârii.

Procedând astfel, a susţinut recurenta, instanţa a pronunţat o hotărâre  întemeiată pe motive străine de natura pricinii, sancţionată de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

            Cu privire la motivul vizând aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) recurenta a arătat că dispoziţiile Legii nr. 31/1990 nu îi sunt  aplicabile reclamantei care a fost înfiinţată prin H.G. nr. 199/1991 ca societate comercială pe acţiuni în domeniul sericiculturii şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile şi statutul propriu, care stabileşte în art. 20 alin. (8) şi (9) că preşedintele Consiliului de Administraţie îndeplineşte funcţia de director general al societăţii pe care o reprezintă în relaţiile cu terţii.

            A arătat recurenta că şi în ipoteza în care s-ar avea în vedere dispoziţiile Legii nr. 31/1990 ele trebuiau coroborate cu dispoziţiile art. 15322 din Legea Societăţilor Comerciale, care permit directorilor să dobândească sau să înstrăineze bunuri aflate în patrimoniu societăţii a căror valoare nu depăşeşte  jumătate din valoarea contabilă a activelor la data încheierii actului, aspecte neverificate  de instanţă.

            Cu privire la motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra faptului esenţial  rezultând din probele administrate, respectiv încheierea contractului în scopul  acoperirii unor creanţe bugetare în cadrul unei proceduri de executare silită prevăzute de O.G. nr. 92/2003, cu acordul organului de executare şi al părţilor  semnatare ale actului neputându-se reţine vreo vătămare a ADS-ului.

            Prin întâmpinarea formulată în această fază procesuală, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

            Potrivit intimatei, vânzarea s-a făcut fără aprobarea AGA şi înştiinţarea  Consiliului de Administraţie, cu nerespectarea metodelor legale de valorificare prevăzute de legea specială care guvernează administrarea SC S. SA, vânzarea având o cauză  ilicită aşa cum a constatat şi corpul de control al MADR în nota de constatare nr. 206181 din 1 noiembrie 2010 ataşată cererii de chemare în judecată.

            3.2. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate, a constatat că recursul este nefondat  pentru considerentele ce urmează:

            Excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., excepţie invocată pentru prima dată în această fază procesuală, nu se susţine.

            Regula înscrisă în art. 7201 din Capitolul XIV din Codul de procedură civilă intitulat Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială are ca scop declarat încercarea de soluţionare pe cale amiabilă a litigiilor înainte de introducerea cererii de chemare în judecată şi, totodată, prevenirea introducerii unor cereri intempestive care să pună în dificultate cealaltă parte, şi nu în ultimul rând soluţionarea cu celeritate a  litigiilor comerciale.

            Aşa fiind, nerespectarea acestei proceduri prealabile poate constitui un fine de neprimire cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă sau prematură, numai în măsura în care a fost invocată în faţa primei instanţe până la prima zi de înfăţişare, faţă de raţiunea reglementării.

            Invocarea acestei proceduri prealabile pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, după parcurgerea a două grade de jurisdicţie şi în condiţiile în care partea, pârâta în cauză, care se prevalează de nerespectarea acestor dispoziţii şi-a  formulat apărări pe fondul cauzei, are un caracter pur formal, fiind de domeniul  evidenţei că o soluţionare amiabilă nu mai este posibilă şi în egală măsură, că pârâta, valorificându-şi apărările pe fondul cauzei, nu a suferit nicio vătămare prin necomunicarea  prealabilă a pretenţiilor reclamantei.

            Astfel spus, din argumentele recurentei în sprijinul acestei excepţii nu rezultă nici expres, nici implicit vătămarea drepturilor sale procesuale deduse  din nerespectarea procedurii prealabile, ceea ce conferă excepţiei astfel invocate un caracter formal, contrar scopului reglementării, de soluţionare cu celeritate a litigiilor comerciale.

            3.3. Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe ipoteza  reglementată de art. 304 pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ. care vor fi analizate împreună, deoarece argumentele invocate se întrepătrund, Curtea a constatat următoarele:

            În esenţă, recurenta a susţinut că dispoziţiile Legii nr. 31/1990 pe care se întemeiază instanţa de apel nu au fost  invocate de reclamantă prin acţiune şi nu au fost avute în vedere de prima instanţă, context în care trebuiau puse în discuţia contradictorie a părţilor.

            Or, un examen obiectiv al actelor şi lucrărilor din dosar infirmă susţinerile  recurentei.

            Reclamanta şi-a întemeiat întregul demers judiciar pe lipsa aprobării adunării generale cu privire la înstrăinarea consimţită numai de directorul general al societăţii vânzătoare fără acordul AGA şi al Consiliului de administraţie cu încălcarea dispoziţiilor speciale sub incidenţa căreia funcţionează societatea, dar şi a celor din actul constitutiv.

            Aceste aspecte au fost analizate şi de prima instanţă, care a apreciat că nu se impunea acordul organelor statutare, fiind suficient acordul D.G.F.P. pentru vânzarea activelor în procedura execuţională demarată pentru recuperarea unor creanţe bugetare împotriva societăţii vânzătoare.

            Instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiilor privitoare la judecarea apelului (art. 294 şi urm. C. proc. civ.) şi în raport de motivele invocate prin cererea de apel le-a reexaminat, apreciind că procedura specială pentru recuperarea creanţelor statului trebuia coroborată cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990, invocând şi prevederile art. 142 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.

            Prin urmare, Înalta Curte a constatat că în cauză instanţa de apel nu a  încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, judecata apelului derulându-se potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate, dezlegarea dată fiind  argumentată în fapt şi în drept pe chestiunile deduse judecăţii prin susţinerile şi  apărările părţilor, astfel încât criticile întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. se vădesc nefondate.

            3.4. Aspectele de nelegalitate puse în discuţie de recurentă prin prisma motivului de recurs prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează statutul juridic al societăţii vânzătoare SC S. SA şi dispoziţiile legale care reglementează funcţionarea sa.

            Sub un prim aspect, Curtea observă o anumită inconsecvenţă a raţionamentului juridic expus de recurenta-pârâtă pe parcursul derulării fazelor procesuale, în condiţiile în care în primă instanţă şi în apel a susţinut că dispoziţiile  Legii nr. 268/2001 nu sunt incidente în cauză, iar în prezentul recurs  susţine că în egală măsură nu sunt aplicabile nici dispoziţiile Legii nr. 31/1990 republicată care au în vedere societăţile pe acţiuni al căror număr de acţiuni nu poate fi mai  mic de doi acţionari, fără a conchide însă asupra statutului juridic al societăţii pârâte pe care îl pune în discuţie.

            Actele dosarului atestă că SC S. SA a fost înfiinţată prin H.G. nr. 199/1991 ca societate comercială pe acţiuni în domeniul sericiculturii având ca acţionar Statul român.

            Potrivit art. 3 din hotărârea de înfiinţare, societăţile comerciale din domeniul sericiculturii (menţionate in anexa 2 pct. 20) îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu statutul propriu din anexa 2.1 la hotărâre, anexe care fac parte integrantă din actul de înfiinţare. Totodată, în art. 35 din statutul aprobat se menţionează expres că dispoziţiile sale se completează cu dispoziţiile legale referitoare la societăţile comerciale.

 În temeiul Legii nr. 268/2001 societatea a intrat în portofoliul ADS care a devenit unic acţionar, în numele statului, fiind menţionată în Anexa 1 la lege poziţia 572 din lista societăţilor comerciale pe acţiuni deţinătoare de terenuri cu destinaţie agricolă preluate de ADS.

            Potrivit dispoziţiilor cuprinse în Secţiunea 1 din Legea nr. 268/2001, ADS exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului şi asigură  gestionarea şi exploatarea  eficientă a patrimoniului de  stat, al cărui proprietar mandatat este precum şi privatizarea societăţilor comerciale deţin terenuri agricole.

            Prin urmare, societatea vânzătoare este constituită şi funcţionează ca o societate pe acţiuni, cu unic acţionar ADS, în numele statului, fiind supusă  dispoziţiilor generale din Legea nr. 31/1990 L.S.C. transpuse în statutul său şi dispoziţiilor speciale din Legea nr. 268/2001, fiind o societate comercială care deţine terenuri cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului statului.

            Cu privire la vânzarea de acţiuni aparţinând societăţilor comerciale care fac obiectul Legii nr. 268/2001, în capitolul IV din lege secţiunea a II-a art. 24 se prevede expres că vânzarea se va face la propunerea consiliului de administraţie al societăţii, cu avizul ADS şi aprobarea adunării generale, pe bază de licitaţie sau plic închis, la preţul cel mai bun oferit.

            Aplicarea acestor dispoziţii legale incidente la circumstanţele cauzei impune concluzia că vânzarea-cumpărarea activelor societăţii, respectiv Ferma Cislău  (clădiri şi 26.302 mp teren extravilan) s-a făcut cu încălcarea  flagrantă a acestor  prevederi obligatorii, fără aprobare AGA şi avizul ADS.

            Împrejurarea că vânzarea s-a realizat în cadrul unei proceduri execuţionale  demarate de organele fiscale în condiţiile art. 160 şi 166 din O.G. nr. 92/2003, respectiv prin acordul părţilor, nu înlătură respectarea dispoziţiilor speciale din Legea nr. 267/2001 aplicabile activelor supuse vânzării, aşa cum se prevede expres şi în cuprinsul O.G. nr. 92/2003 art. 142 alin. (2) după care ,,bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea  condiţiilor  prevăzute de lege.

            În sfârşit, în egală măsură, acordul organului de executare fiscală pentru vânzare prin înţelegerea părţilor, de care se prevalează recurenta, nu poate  conferi valabilitate actului încheiat cu încălcarea unor dispoziţii legale speciale de ordine publică cu privire la bunurile ce au făcut obiectul vânzării, în condiţiile în care cumpărătorul a contractat cunoscând statutul juridic al societăţii vânzătoare şi natura activelor ce au făcut obiectul vânzării, respectiv calitatea de unic acţionar al ADS al cărui acord exprimat în cadrul unei adunări generale convocată pentru vânzare nu a existat la data încheierii actului.

            3.5. În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Curtea aminteşte că pct. 10 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 11 din O.U.G. nr. 138/2000 şi ca atare, aspectele de netemeinicie subsumate acestui motiv nu mai pot fi examinate în actuala reglementare a recursului.

            Distinct de acesta, Curtea apreciind că unele chestiuni puse în discuţie prin acest ultim motiv se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 le-a examinat   în cadrul considerentelor de la pct. 3.4.

            Pentru raţiunile mai sus înfăţişate Înalta Curte, constatând că motivele invocate nu relevă aspecte de nelegalitate de natură să atragă casarea sau modificarea deciziei  atacate, a respins recursul ca nefondat.

Procedura concilierii prealabile. Cerere de chemare în garanţie. Subiecţii activi ai obligaţiei parcurgerii procedurii prealabile – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Procedura concilierii prealabile. Cerere de chemare în garanţie. Subiecţii activi ai obligaţiei parcurgerii procedurii prealabile – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor în materie comercială

Index alfabetic: acţiune în pretenţii

–          chemare în garanţie

–          excepţia lipsei calităţii procesuale pasive

–          îmbogăţire fără justă cauză

–          procedura concilierii prealabile

 

C. proc. civ., art. 60, art. 7201, art. 7205

Cererile cu privire la chemarea în judecată a altor persoane nu au fost avute în vedere de legiuitor sub aspectul procedurii prealabile, deoarece raţiunea posibilităţii exercitării lor a fost aceea de rezolvare concomitentă cu cererea principală a unor situaţii litigioase concurente, raţiune care vine în contradicţie cu efectul dilatoriu al parcurgerii procedurii de conciliere.

          Ca atare, cererea de chemare în garanţie formulată în procesul în care reclamantul a parcurs procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. nu este supusă obligaţiei parcurgerii acestei proceduri, prin voinţa legiuitorului.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 484 din 12 februarie 2013

Prin sentinţa nr. 1154 din 5 noiembrie 2010, Tribunalul Timiş a admis acţiunea promovată de reclamanta SC C. SA Timişoara, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta FC R. 2000 SA Timişoara pe care, în consecinţă, a obligat-o la contravaloarea lucrărilor de construcţie şi amenajare solicitate.

S-a admis, prin aceeaşi sentinţă, şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă împotriva Ministerului Internelor şi Reformei Administrative – Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, precizată, pe care le-a obligat la plata aceleiaşi sume către pârâtă şi s-a respins cererea de chemare în garanţie a Asociaţiei Sportive Clubul „F.T.”.

Instanţa de fond, în pronunţarea sentinţei, a avut în vedere poziţia procesuală a pârâtei de achiesare la pretenţiile reclamantei, iar cu privire la cererea de chemare în garanţie, faţă de poziţia procesuală a chematului în garanţie Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, a administrat probe, fiind administrată proba cu o expertiză tehnică şi una contabilă în dovedirea calităţii sale de chemat în garanţie şi a realităţii susţinerilor pârâtei cu privire la temeinicia refuzului său în recuperarea sumei pe care o datorează reclamantei.

Pe baza probelor administrate, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie şi, pe fond, a apreciat ca întemeiată cererea de chemare în garanţie promovată de pârâtă faţă de acest chemat în garanţie reţinând că terenul pe care reclamanta a efectuat investiţiile se află în patrimoniul chematului în garanţie căruia acestea îi profită şi al căror beneficiar este, aşa încât, în raport de prevederile art. 60 şi urm. C. proc. civ., şi, pe fond, a principiului îmbogăţirii fără justă cauză, cererea pârâtei a fost admisă.

Prealabil, instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie pe temeiul art. 7201 C. proc. civ. invocată de acest chemat în garanţie cu motivarea că acestei cereri i se aplică regimul juridic prevăzut de art. 7205 C. proc. civ. pentru cererea reconvenţională.

Împotriva sentinţei a declarat apel chematul în garanţie Ministerul Internelor şi Reformei Administrative – Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş prin care a solicitat, în principal, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi, subsidiar, schimbarea în parte a sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie în ce îl priveşte, prin admiterea excepţiilor inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive şi, în caz de respingere a excepţiilor, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie ca neîntemeiată.

În susţinerea apelului, chematul în garanţie a invocat probele cu privire la dovada proprietăţii şi lipsa unor raporturi contractuale cu pârâta.

Curtea de Apel Timişoara, prin decizia nr. 3 din 9 ianuarie 2012, a respins apelul declarat de chematul în garanţie ca nefondat.

Cu privire la excepţiile invocate în faţa instanţei de fond s-a apreciat corecta aplicare a prevederilor art. 7205 C. proc. civ., cât şi a prevederilor art. 60 şi urm. C. proc. civ.

În legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, deoarece în prezent are calitate Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, instanţa de apel a constatat că, de fapt, este vorba de o schimbare de denumire, iar nu de o veritabilă excepţie, că prima instanţă a soluţionat corect cauza sub aspectul pe care-l consideră hotărâtor, anume calitatea de titular al dreptului de proprietate privind complexul sportiv asupra căruia s-au efectuat amenajările şi construcţiile pretinse de reclamantă.

Cu privire la criticile pe fond, instanţa de apel a administrat noi probe în apel, respectiv o contraexpertiză precum şi o cercetare la faţa locului.

În raport cu probele administrate instanţa de apel a concluzionat în sensul temeiniciei şi legalităţii sentinţei pe fond.

Reţinând că ultima înscriere a terenului pe care s-au efectuat investiţii în cartea funciară este notată în patrimoniul chematului în garanţie, s-a constatat că aceasta este singura entitate care are calitate procesuală pasivă în litigiu, restul chemaţilor în garanţie neavând legătură cu litigiul de faţă.

Reţinând, de asemenea, ca dovedite relaţiile contractuale existente între părţi cu înscrisurile depuse la dosar şi că în privinţa cuantumului despăgubirilor, contraexpertiza dispusă în apel a constatat chiar un cuantum mai mare decât cel reţinut la fond, instanţa de apel a respins apelul ca nefondat.

În contra deciziei instanţei de apel a declarat recurs chematul în garanţie Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara invocând atât motive de casare cât şi de modificare.

Intimatele – M.F.P. – D.G.F.P. a judeţului Timiş şi SC C. SA au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acestuia şi menţinerea hotărârilor pronunţate în cauză pe ale căror argumente îşi fundamentează cererile.

Intimata Asociaţia Sportivă Clubul „F.T.”, prin întâmpinarea depusă, a solicitat admiterea recursului apreciind ca întemeiate criticile formulate în raport de situaţia de fapt pe care o reiterează şi care nu relevă, în opinia intimatei, o îmbogăţire fără justă cauză a recurentului chemat în garanţie.

I Motivele de casare:

1. Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Nesocotirea de către ambele instanţe a dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care sancţionează cu anularea cererii nerespectarea obligaţiei de timbrare. Consideră recurentul că în mod greşit s-a acordat termen în cererea de reexaminare formulată peste termenul de decădere de 3 zile şi invocă vătămarea produsă în raport de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Aprecierea Înaltei Curţi

Critica de nelegalitate formulată nu poate fi reţinută, deoarece, pe de o parte, obligaţia reclamantului, respectiv a pârâtei în cererea de chemare în garanţie, de plată a taxei judiciare de timbru este o obligaţie de natură fiscală, raportul juridic de drept fiscal fiind legat între instanţă, ca autoritate administrativă, în acest caz, şi titularul cererii, debitor fiscal, aşa încât orice neregulă poate fi remediată sau sancţionată între părţile raportului juridic de drept fiscal şi cu privire la obiectul acestuia, respectiv obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru fiind o lege fiscală.

Pe de altă parte, din chiar dezvoltarea criticii rezultă că în cauză s-a formulat o cerere de reexaminare taxă judiciară de timbru, iar aceasta se soluţionează printr-o hotărâre distinctă, titularul cererii de reexaminare fiind debitorul fiscal, hotărâre prevăzută cu propriile ei căi de atac în limitele cadrului procesual fixat de legea fiscală.

2. Motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor în raport de menţiunile existente în Cartea funciară la rubrica situaţia juridică unde este notat „în administrare”, faţă de faptul că în litigiile privitoare la dreptul de administrare conform Legii nr. 213/1998, art. 12 alin. (5), statul este reprezentat prin Ministerul de Finanţe şi faţă de faptul că obiectul acţiunii îl formează pretenţii, nu dreptul de administrare asupra terenului, instanţa nepronunţându-se asupra cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor.

Aprecierea Înaltei Curţi

Motivul de nelegalitate astfel cum a fost dezvoltat, sub aspectul primei critici prin care se susţine de fapt lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului prin opoziţie cu identificarea acestei calităţi în persoana chematului în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor, numai parţial se încadrează în cazul reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Calitatea procesuală pasivă a chemaţilor în garanţie, respectiv a recurentului, a fost stabilită de instanţe pe bază de probe. Cu privire la probele administrate, respectiv înscrierile în cartea funciară, recurentul invocă greşita lor apreciere.

Or, se impune observaţia, din acest punct de vedere, că aspectele de apreciere a probelor ţin de temeinicia hotărârii atacate, iar examinarea instanţei de recurs este limitată de art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, exclusiv la nelegalitatea acesteia. Înalta Curte observă, însă, că, în raport de situaţia de fapt reţinută, instanţele de fond şi apel au făcut o corectă aplicare prevederilor Legii nr. 213/1998 în stabilirea naturii şi titularului dreptului privind imobilul în speţă.

Nu poate fi primită nici critica admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie Ministerul de Finanţe, critică care se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, recurentul nu prezintă calitate procesuală, nefiind parte a acestui raport procesual, sentinţa şi respectiv încheierea din 16 septembrie 2009 prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie Ministerul de Finanţe, nefiind atacate de pârâtă, de titulara cererii de chemare în garanţie, intrând astfel, în puterea lucrului judecat sub acest aspect.

Calitatea procesuală a recurentului s-ar fi justificat, în acest caz, în condiţiile în care, la rândul său, în temeiul art. 60 şi urm. C. proc. civ., ar fi formulat o cerere de chemare în garanţie a  Ministerului de Finanţe.

Numai în propria sa cerere de chemare în garanţie ar fi devenit operante juridic temeiurile şi criticile pe care le invocă, raportul procesual dintre pârâtă şi fiecare dintre chemaţii în garanţie având independenţă procesuală, temeiurile fiind diferite, pe de o parte, iar, pe de altă parte, în considerentele deciziei instanţei de apel s-a reţinut că numai recurentul este singurul chemat în garanţie care justifică această calitate procesuală, în raport cu probele administrate.

Este de observat că pârâta şi-a precizat cererea de chemare în garanţie succesiv, la 28 noiembrie 2008, 26 mai 2010, 21 mai 2010, iar în ce priveşte Statul Român care nu poate sta în judecată, astfel cum chiar recurentul susţine, decât prin Ministerul de Finanţe şi în ce priveşte Ministerul Apărării Naţionale, excepţiile lipsei calităţii lor procesuale au fost admise de instanţa de fond prin încheierea de la termenul din 16 iunie 2009, termen la care a fost soluţionată excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.

II  Motivele de modificare.

1. Motivul de modificare întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Greşita respingere a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului chemat în garanţie şi a excepţiei prematurităţii şi inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie prin încheierea din 16 iunie 2009.

Susţine recurentul că dispoziţiile art. 7205 C. proc. civ. au fost greşit aplicate, deoarece ipoteza pe care o reglementează nu este a cererii reconvenţionale când obligaţiile izvorăsc din acelaşi raport juridic, or nici între recurentul chemat în garanţie şi pârâtă şi nici între acesta şi reclamantă nu există un raport juridic direct.

Mai susţine recurentul că prima instanţă a reţinut ca temei pentru justificarea calităţii sale art. 969 C. civ., fără a referi la vreun contract.

Opinia Înaltei Curţi

Acest motiv de recurs, ca şi precedentele, nu este fondat.

Art. 7201 C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data la care pârâta a promovat cererea de chemare în garanţie a recurentului, instituie pentru reclamant obligaţia parcurgerii procedurii prealabile de conciliere, iar art. 7205alin. (1) C. proc. civ. dispensează pe pârâtul-reconvenient de parcurgerea unei atare proceduri.

Cererile cu privire la chemarea în judecată a altor persoane nu au fost avute în vedere de legiuitor sub aspectul procedurii prealabile, deoarece raţiunea posibilităţii exercitării lor a fost aceea de rezolvare concomitentă cu cererea principală a unor situaţii litigioase concurente, raţiune care vine în contradicţie cu efectul dilatoriu al parcurgerii procedurii de conciliere.

Ca atare, cererea de chemare în garanţie formulată în procesul în care reclamantul a parcurs procedura art. 7201 fiind sustrasă de la obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prin voinţa legiuitorului, pârâtul în cererea de chemare în garanţie, similar cu poziţia lui în cererea reconvenţională, nu este subiect activ al obligaţiei parcurgerii procedurii prealabile, astfel cum corect a reţinut instanţa de apel.

De altfel, în actuala reglementare, art. 7201 C. proc. civ. instituie obligaţia concilierii prealabile când în respectivul litigiu ambele părţi: reclamant şi pârât au calitatea de profesionişti. Or, în persoana recurentului chemat în garanţie nu se identifică o atare calitate.

Prin urmare, soluţia instanţelor asupra excepţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. este una legală.

În ce priveşte alegaţiile recurentului cu privire la motivarea în drept a primei instanţe pentru reţinerea calităţii sale procesuale pasive se impune observaţia că obiect al recursului îl formează decizia instanţei de apel, nu sentinţa, pe de o parte, iar, pe de altă parte, critica soluţiei asupra excepţiei a fost antamată în cadrul motivului de recurs anterior.

2. Motivul de modificare întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii.

Recurentul arată că reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe contractul de lucrări nr. 101 din 15 ianuarie 2008 şi actul adiţional nr. 1 din 15 martie 2008 încheiate cu pârâta, dar între pârâtă şi recurentul chemat în garanţie nu există niciun raport contractual care să-i atragă răspunderea în baza art. 969 C. civ., iar contractul de comodat încheiat în 2002 cu Asociaţia Sportivă „F.T.” a fost reziliat la 22 iunie 2006, anterior începerii lucrărilor realizate de reclamantă.

Opinia Înaltei Curţi 

Dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu se încadrează în ipotezele legale pe care acesta le reglementează. Modificarea unei hotărâri poate fi atrasă în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Or, recurentul susţine inexistenţa unui act juridic, nu greşita lui interpretare de o manieră care să-i schimbe natura sau înţelesul lămurit.

3. Motivul de modificare întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sub acest motiv, recurentul critică greşita reţinere ca temei pentru chemarea în garanţie a îmbogăţirii fără justă cauză faţă de faptul că un asemenea temei este subsidiar cât timp se poate cere, conform art. 111 C. proc. civ., realizarea dreptului, instanţele interpretând greşit însăşi definiţia îmbogăţirii fără justă cauză.

Totodată, instanţele nu au avut în vedere că în circumstanţele speţei nu s-a realizat o îmbogăţire, expertiza întemeindu-se pe înscrisuri care au provenit numai de la pârâtă, litigiul fiind, de fapt, unul fictiv.

Opinia Înaltei Curţi

Motivul de recurs nu este întemeiat.

Cererea întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză nu este o acţiune în constatare în sensul art. 111 C. proc. civ. Prin finalitatea ei, este tot o acţiune în realizare, iar raportarea la un contract în care chematul în garanţie nu este parte, acesta indicând că astfel pârâta parte în respectivul contract are calea acţiunii în realizare, excede ipotezei de reglementare a art. 111 C. proc. civ. care raportează ambele cereri, în constatare sau realizare, la aceleaşi părţi contractante.

În ce priveşte existenţa sau nu a unei îmbogăţiri în raport de probele administrate, Înalta Curte revine cu aceeaşi observaţie în sensul că verificarea hotărârii atacate cu recurs este limitată legal numai la controlul de legalitate.

Se mai impune observaţia că însăşi dezvoltarea criticii este lipsită de concreteţe şi de rigoare, în contextul în care în cursul procesului s-au administrat trei expertize, una contabilă şi una tehnică în faţa instanţei de fond, şi o contraexpertiză în apel, precum şi o cercetare locală, iar recurentul referă generic la „raportul de expertiză” şi „proiectele prezentate expertului”.

4. Motivul de recurs cu privire la critica acordării cheltuielilor de judecată.

Deşi recurentul referă la art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în dezvoltarea criticilor acesta referă la probele în dovedirea cheltuielilor de judecată a căror apreciere este de atributul exclusiv al instanţei în faţa căreia au fost administrate, ca de altfel şi aprecierea asupra posibilităţii diminuării sau nu a onorariilor de avocat în raport cu munca prestată de aceştia, faţă de înscrisurile de la dosar, aşa încât aceste critici nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., ele vizând temeinicia hotărârii atacate.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.

Deschiderea procedurii falimentului în formă sAcţiune formulată în temeiul dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Inadmisibilitate – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Deschiderea procedurii falimentului în formă sAcţiune formulată în temeiul dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Inadmisibilitate – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcţionarea societăţilor

Index alfabetic: obligaţie de a face

– autorizare convocare AGA

– excepţia lipsei calităţii procesuale active

– excepţia lipsei de interes

– faliment

Legea nr. 31/1990, art. 119 alin. (3)

Legea nr. 85/2006

Potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida.

O astfel de acţiune nu mai poate fi formulată de către asociaţii debitoarei după deschiderea procedurii falimentului, întrucât în această etapă nu mai este posibilă modificarea actului constitutiv, toate operaţiunile fiind orientate exclusiv către lichidarea averii debitoarei în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 403 din 5 februarie 2013

 

Prin cererea  introdusă la Tribunalul Botoşani reclamanţii A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M.,  D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E., P.V., P.A., P.M., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N., S.C., S.E., Ş.N., Ş.G., T.M., T.M., U.V. şi V.A. au solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, să autorizeze convocarea adunării generale extraordinare a SC A.E. SA, să aprobe ordinea de zi propusă, să stabilească data de referinţă cu 4 zile înainte de data stabilită pentru ţinerea adunării generale, să stabilească data ţinerii adunării generale propunând ca data ţinerii adunării să fie stabilită în termen de maxim 45 de zile de la data pronunţării încheierii asupra cererii şi să stabilească persoana care va prezida adunarea generală propunând în acest sens pe acţionarul M.I.

Ordinea de zi propusă a vizat aprobarea divizării societăţii, schimbarea sediului social al societăţii, conversia acţiunilor din acţiuni nominative în acţiuni la purtător şi stabilirea formei materiale a acţiunilor la purtător, precum şi data limită de tipărire şi de predare a acestora.

Prin încheierea nr. 957 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Botoşani a admis acţiunea reclamanţilor.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta SC A.E. SA. În această etapă procesuală, prin încheierea nr. 1597 din 6 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 172 din 15.11.2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul, a desfiinţat încheierea civilă nr. 957 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Botoşani şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj cu îndrumarea de a proceda la o rejudecare a pricinii, reţinându-se, în esenţă, că prima instanţă a soluţionat cauza fără a realiza o cercetare efectivă a fondului litigiului.

Prin sentinţa comercială nr. 3931/2011, Tribunalul Comercial Cluj a respins cererea reclamanţilor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin încheierea nr. 159 din 20.12.2010, Tribunalul Suceava a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva pârâtei SC A.E. SA fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar C.I.I. B.S. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia  nr. 1637 din 11 mai 2011 a Curţii de Apel Suceava.

A reţinut tribunalul că reclamanţii nu îşi mai justifică calitatea procesuală activă de vreme ce faţă de pârâtă s-a deschis procedura falimentului în formă simplificată, împrejurare în care drepturile acţionarilor pot fi exercitate doar de către administratorul special desemnat în condiţiile Legii nr. 85/2006, iar întreaga activitate pe care debitoarea o derulează se circumscrie scopului de acoperire a pasivului şi recuperare a creanţelor în favoarea creditorilor, dispoziţiile Legii nr. 31/1990 de care s-au prevalat reclamanţii nemaifiind aplicabile din momentul intrării debitoarei în faliment.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelul reclamanţilor şi a menţinut în întregime sentinţa comercială nr. 3931 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 16 iunie 2011.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că momentul deschiderii procedurii falimentului împotriva pârâtei marchează transferul controlului de la acţionari la creditori arătând că argumentele de fapt şi de drept reliefate prin sentinţa apelată sunt corecte, însă acestora trebuia să li se dea relevanţă din perspectiva unei alte condiţii de exercitare a acţiunii civile şi anume cea a interesului, iar nu a calităţii procesuale active. Aceasta întrucât în etapa falimentului nu mai este posibilă modificarea actului constitutiv în sensul dorit de apelanţi (divizare, schimbare sediu, conversie acţiuni), ci toate operaţiunile sunt orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor. Ca atare, lichidarea nu se realizează în interesul acţionarilor cum în mod greşit pretind apelanţii, ci în interesul creditorilor.

Instanţa de apel a respins criticile reclamanţilor ce vizau faptul că soluţia asupra căreia s-a oprit instanţa de fond contravine îndrumărilor date de instanţa de apel cu ocazia desfiinţării primei sentinţe şi trimiterii cauzei spre rejudecare arătând că ivirea stării de insolvenţă a avut loc după momentul soluţionării apelului şi nu putea fi ignorată de către tribunal întrucât determină schimbări majore atât în ce priveşte reprezentarea societăţii cât şi în privinţa regulilor după care se conduce o astfel de societate, motiv pentru care nu putea să procedeze la analizarea pe fond a cererii fără a analiza efectele pe care normele speciale ale Legii nr. 85/2006 le produce asupra situaţiei pârâtei şi asupra demersului judiciar iniţiat de reclamanţi.

Totodată, instanţa de apel a înlăturat apărarea reclamanţilor potrivit căreia aceştia aveau obligaţia să îşi justifice calitatea procesuală activă doar la momentul investirii instanţei de judecată, deoarece condiţiile de exercitare a acţiunii civile trebuie îndeplinite pe tot parcursul judecăţii.

Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că deşi acţiunea reclamanţilor trebuia respinsă ca lipsită de interes, nu se justifică admiterea căii de atac a apelului, deoarece apelanţii nu ar obţine nici un folos practic prin adoptarea unei astfel de soluţii, acţiunea acestora urmând a fi respinsă tot în temeiul unei excepţii peremptorii de fond, respectiv cea a lipsei de interes în loc de cea a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

            Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A.E., A.C., A.E., B.M.C., B.E., B.R., B.C., B.A., B.G., B.V., C.E., C.M., C.O., D.M.,  D.S., F.E., G.D., G.P., G.V., H.V., H.A., I.F., I.V., L.O., L.R., M.E., M.V., M.I., M.G., N.I., O.E., O.M., O.E., P.V., P.A., P.M., P.T., P.C., P.M., P.E., P.L., P.A., S.N., S.C., S.E., Ş.N., Ş.G., T.M., T.M., U.V. şi V.A. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenţii au arătat că instanţa de apel a ignorat criticile formulate de aceştia pe fondul cauzei şi reţinând că respingerea acţiunii pe excepţia lipsei calităţii procesuale active este greşită, în loc să îndrepte greşeala trimiţând cauza spre rejudecare cu îndrumările cuvenite, a judecat cauza pe excepţia lipsei de interes, excepţie ce nu făcea obiectul apelului.

Prin cea de a doua critică, subsumată motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenţii au susţinut, în esenţă, că instanţa a pronunţat o soluţie nelegală, judecând cauza fără să analizeze motivele de apel şi fără să soluţioneze aspectele importante legate de cauza dedusă judecăţii.

Recurenţii au arătat că atât tribunalul cât şi curtea de apel ar fi putut soluţiona cererea pe fond fără nici un impediment însă acestea, soluţionând cererea pe excepţie, le-au încălcat accesul la justiţie.

Totodată, au precizat că în apel au criticat soluţia instanţei de fond ce a vizat excepţia lipsei calităţii procesuale active, dar instanţa de apel, deşi a reţinut nelegalitatea sentinţei apelate, a pronunţat o soluţie greşită, invocând din oficiu o excepţie care nu a făcut obiectul apelului, şi anume excepţia lipsei de interes.

În acest context s-a susţinut că atât tribunalul cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri nelegale întrucât au analizat o situaţie apărută ca urmare a declanşării procedurii de lichidare arătând totodată că în cauză nu se justifică incidenţa prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

         Analizând criticile deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că acestea sunt nefondate, recursul reclamanţilor fiind respins, pentru următoarele considerente:

       Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că a răspuns criticilor formulate de reclamanţi în cadrul controlului de netemeinicie şi nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac, astfel încât hotărârea pronunţată respectă exigenţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cu consecinţa înlăturării criticii formulate sub acest aspect.

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.”

 Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenţii au pus în discuţie faptul că, deşi instanţa de apel a reţinut că respingerea acţiunii pe excepţia lipsei calităţii procesuale active este greşită, a pronunţat de asemenea o soluţie greşită, fondată pe excepţia lipsei de interes.

          Această critică este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât instanţa de apel nu a modificat soluţia primei instanţe, ci dimpotrivă a considerat că argumentele de fapt şi de drept reliefate prin sentinţa apelată sunt corecte, reţinând că hotărârea primei instanţe, ca mod de soluţionare a litigiului, este corectă, chiar dacă a avut în vedere şi alte considerente.

Se apreciază ca nefondată şi critica formulată în legătură cu faptul că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, judecând cauza pe excepţie, fără să analizeze motivele de apel şi fără să soluţioneze aspectele importante legate de cauza dedusă judecăţii. Instanţa de apel în mod corect a reţinut că în etapa falimentului nu mai este posibilă autorizarea convocării adunării generale a acţionarilor în vederea modificării actului constitutiv în sensul dorit de reclamanţi ci toate operaţiunile sunt orientate exclusiv către lichidarea averii pârâtei în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, această situaţie având consecinţe directe asupra interesului actual al reclamanţilor în susţinerea  acţiunii.

            Nu se justifică nici critica reclamanţilor conform căreia instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât a analizat o situaţie apărută ulterior, ca urmare a declanşării procedurii de lichidare, în condiţiile în care în cauză nu se justifică incidenţa prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

            Critica este neîntemeiată întrucât instanţa de apel nu a procedat la suspendarea judecării cauzei în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, ci a reţinut în mod corect că  ivirea stării de insolvenţă a avut loc după momentul soluţionării apelului şi nu putea fi ignorată de către tribunal întrucât determină schimbări majore atât în ce priveşte reprezentarea societăţii, cât şi în privinţa regulilor după care se conduce o astfel de societate. În acest context, tribunalul nu putea să procedeze la analiza pe fond a cererii fără a analiza efectele pe care normele speciale ale Legii nr. 85/2006 le produce asupra situaţiei pârâtei şi asupra demersului judiciar iniţiat de reclamanţi.

       Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul.

Recuperare creante – Declarant REMSERVICE SRL

de

Recuperare creante – Declarant REMSERVICE SRL

Firma REMSERVICE SRL are creante fata de firma RIKKO STEEL SRL.

Suma de recuperat: 6628,78 RON.

Statistici companie MARA GETIC SRL

3 marfuri publicate

4 camioane publicate

Statistici companie RIKKO STEEL SRL

3920 marfuri publicate

82 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant GELERIN SRL

de

Recuperare creante – Declarant GELERIN SRL

Firma GELERIN SRL are creante fata de firma L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL.

Suma de recuperat: 1116 RON.

Statistici companie GELERIN SRL

Statistici companie L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL

3920 marfuri publicate

82 camioane publicate

2 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant MARA GETIC SRL

de

Recuperare creante – Declarant MARA GETIC SRL

Firma MARA GETIC SRL are creante fata de firma RIKKO STEEL SRL.

Suma de recuperat: 5052,38 RON.

Statistici companie MARA GETIC SRL

144 marfuri publicate

739 camioane publicate

Statistici companie RIKKO STEEL SRL

1791 marfuri publicate

24 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant THEOREMA CONSTRUCT SRL

de

Recuperare creante – Declarant THEOREMA CONSTRUCT SRL

Firma THEOREMA CONSTRUCT SRL are creante fata de firma VASICTRANS 2003 SRL.

Suma de recuperat: 1163,86 RON.

Statistici companie THEOREMA CONSTRUCT SRL

14 camioane publicate

Statistici companie VASICTRANS 2003 SRL

58 marfuri publicate

2 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

 

Acţiune prin care se tinde la obţinerea unui titlu executoriu având acelaşi obiect şi cauză cu titlul executoriu constituit de un contract de ipotecă. Condiţii de admisibilitate din perspectiva prescripţiei dreptului material la acţiune – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Acţiune prin care se tinde la obţinerea unui titlu executoriu având acelaşi obiect şi cauză cu titlul executoriu constituit de un contract de ipotecă. Condiţii de admisibilitate din perspectiva prescripţiei dreptului material la acţiune – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Executarea silită

Index alfabetic: acţiune în pretenţii

–          contract de credit

–          contract de ipotecă

–          titlu executoriu

–          prescripţia dreptului de a cere executarea silită

C. proc. civ., art. 108 alin. (2)-(3), art. 201, art. 132, art. 134, art. 405

Legea nr. 58/1998, art. 79

Prin prescripţia dreptului de a cere executarea silită se stinge forţa executorie a titlului, nu şi dreptul material la acţiune, dacă acesta nu este prescris, cel interesat putând să obţină un nou titlu executoriu, în condiţiile legii, aceasta deoarece dreptul la acţiune în sens procesual, respectiv dreptul de a sesiza o instanţă pentru obţinerea unui titlu executoriu este imprescriptibil dacă dreptul material la acţiune nu este prescris, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 405 C. proc. civ.

Astfel, în cazul în care dreptul material la acţiune este valorificat înăuntrul termenului său distinct de prescripţie şi, în măsura în care reclamanta dovedeşte un interes legitim în promovarea acţiunii având ca obiect obţinerea unui nou titlu executoriu, nu există niciun temei legal pentru respingerea cererii sale ca inadmisibilă.

 

Secţia a II-a civilă, Decizia nr.143 din 22 ianuarie 2013

 

Notă: Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară a fost abrogată O.U.G. nr. 99/2006 începând cu data de 1 ianuarie 2007

 

1.     Circumstanţele cauzei:

În perioada 21 iunie 1996 – 7 iunie 1997, între fosta Bancă de Credit Industrial şi Comercial SA actualmente C.E. Bank SA şi SC A.C. SRL s-au încheiat mai multe contracte de credit, după cum urmează: contractul de credit nr. 166 din 21 iunie 1996 prin care s-a acordat societăţii un credit de 860.000 USD, contractul de credit nr. 269 din 18 octombrie 1996 prin care s-a acordat  societăţii  un credit  de 1.200.000.000 Rol, contractul nr. 87 din 12.05.1997, pentru un credit de 250 000 USD, contractul nr. 150 din 26.06.1997 pentru un credit de 555.000 USD şi contractul nr. 159 din 07.07.1997 pentru un credit de  250.000 USD, împrumuturile fiind garantate prin încheierea unor contracte de ipotecă cu garanţii ipotecari S.E., S.I., M.S.Ş., A.R., A.V., O.N. şi O.L.

Prin convenţiile nr. 350 din 28 noiembrie 1997, nr. 290 din 30 iunie 1998 şi actul adiţional nr. 1 din 27 ianuarie 1999, încheiate între  Bancă şi societate termenul de rambursare a împrumuturilor a fost prelungit  succesiv până la data de 18 februarie 1999.

2. Cererea de chemare în judecată şi ciclurile procesuale parcurse; evoluţia cadrului procesual.

2.1. Prin acţiunea introductivă înregistrată la data de 14 aprilie 1999 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanta, fostă Banca de Credit Industrial şi Comercial SA, actualmente C.E. Bank SA a solicitat obligarea pârâtei SC A.C. SRL în calitate de debitor şi a pârâţilor O.N. şi O.L., S.I., M.S.Ş., A.R., A.V. şi S.E., în calitate de codebitori garanţi la restituirea creditelor restante rezultate din contractele de credit încheiate cu societatea în cuantum de 1.164.899 USD şi 4.863.749.232 lei şi a dobânzilor datorate până la 31 martie 1999.

2.2. În primul ciclu procesual, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2860 din 26 mai 1999, a admis acţiunea şi a obligat societatea pârâtă şi garanţii, în solidar, la rambursarea creditelor acordate în valoare de 1.164.899 USD şi 4.863.749.232 lei şi a dobânzilor restante.

2.3. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia comercială, prin decizia nr. 269 din 28 ianuarie 2000, a anulat ca insuficient timbrate apelurile declarate de pârâţii O.N., O.L., S.I. şi M.S.Ş. şi a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâţii A.R. şi A.V., menţinând astfel sentinţa fondului.

2.4. Prin decizia civilă nr. 5328 din  25 septembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul declarat de pârâţii O.N. şi O.L. împotriva deciziei nr. 269/2000, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre  rejudecare apelului.

2.5. Astfel învestită Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 34/2003 a admis apelul formulat de pârâţii O.N. şi O.L. şi a anulat sentinţa pronunţată de tribunal ca primă instanţă.

Urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 83 din 22.06.2004, şi-a declinat    competenţa de soluţionare a cauzei pe fond în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2.6. În cursul derulării procesului în faţa acestei instanţe, reclamanta a depus o cerere de renunţare la judecata în privinţa pârâtei SC A.C. SRL aflată în procedura falimentului şi a pârâţilor A.R. şi A.V. ca urmare a încheierii cu aceştia a Convenţiei de  dare în plată autentificată sub nr. 4439 din 18 octombrie 1999 rectificată prin Încheierea nr. 6740 din 4 noiembrie 1999.

Prin Încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2007, tribunalul a luat act de renunţarea la  judecată faţă de pârâta SC A.C. SRL, precum şi faţă de pârâţii A.R. şi A.V.

În sfârşit, tot în cursul derulării procesului în faţa Tribunalului Bucureşti, învestit prin declinare de competenţă, între reclamantă şi pârâţii S.I. şi M.S.Ş. s-a încheiat contractul de tranzacţie autentificat sub nr. 1288 din 31 mai 2007, iar între reclamantă şi pârâtul S.E., contractul de tranzacţie autentificat sub nr. 1335 din 5 iunie 2007, prin care pârâţii garanţi ipotecari au acceptat ca bunurile ipotecate  să fie valorificate conform contractelor de ipotecă, atât  reclamanta cât şi pârâţii declarând că nu mai au nicio pretenţie referitoare la contractele comerciale ce au făcut obiectul tranzacţiei.

Reclamanta şi-a precizat la data de 23 mai 2008 atât cadrul procesual cât şi cuantumul creanţei, obiectul cererii urmând să-i vizeze numai pe pârâţii O.L. şi O.N. în sensul obligării acestora la plata sumei de 1.200.000.000 lei (vechi), a echivalentului în lei a sumei de 300.000 USD, precum şi a dobânzilor aferente  conform contractului de credit nr. 269 din 18 octombrie 1996 şi a contractului de ipotecă nr. 7487 din 18 octombrie 1996, respectiv conform contractului de credit nr. 166 din 21 iunie 1996 şi a contractului de ipotecă nr. 6888 din 18 septembrie 1996.

3. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, la data de 18 martie 2011.

Prin sentinţa comercială nr. 3123, Tribunalul Bucureşti ca primă instanţă, în al doilea ciclu procesual, a admis acţiunea, aşa cum a fost modificată, formulată de reclamanta C.E. Bank SA şi a obligat pârâţii O.L. şi O.N. la plata următoarelor sume: 120.000 lei reprezentând credit restant conform contractului de credit nr. 7487 din 18 octombrie 1996, 688.809,1 lei reprezentând credit restant  conform contractului de credit nr. 166 din 21 iunie 1996 şi a contractului de ipotecă nr. 6888 din 18 septembrie 1996 şi la 4.816.537,9 lei dobânzi şi creanţe ataşate.

Totodată, tribunalul a constatat înţelegerea dintre reclamante şi pârâţii S.I. şi M.S.Ş. conform tranzacţiei nr. 1228 din 31 mai 2009, precum şi înţelegerea încheiată cu pârâtul S.E. conform tranzacţiei nr. 1335 din 5 iunie 2007, conţinutul tranzacţiilor susmenţionate fiind consfinţit în cuprinsul dispozitivului sentinţei pronunţate.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că între reclamantă şi pârâta SC A.C. SRL s-a încheiat la 21 iunie 1996 contractul de credit nr. 166 pentru o linie de credit de 700.000 USD utilizabilă în lei sau USA, cu o dobândă de 13% pentru USD, iar prin acte adiţionale ulterioare plafonul s-a majorat la 160.000 USD, respectiv 1 milion USD, apoi s-a diminuat la 860.000 USD.

La data de 8 octombrie 1996, între cele două părţi se încheie contractul de credit nr. 269 prin care reclamanta acordă societăţii un împrumut de 1.200.000.000 lei vechi cu o dobândă de 65%, sumele rezultate din cele două contracte fiind garantate prin încheierea unor contracte de ipotecă cu pârâţii din prezenta cauză.

Referitor la pârâţii O.N. şi O.L., instanţa a reţinut că prin contractele de ipotecă autentificate sub nr. 6888 din 18 septembrie 1996 şi nr. 7487 din 18 octombrie 1996, aceştia au garantat un credit de 300.000 USD din suma  acordată societăţii A.C. SRL conform contractului de credit nr. 166/1996 şi întregul credit de 1.200.000.000 lei acordat prin contractul de credit nr. 269/1996.

În raport de concluziile expertizei contabile dispusă în cauză, care a stabilit structura soldurilor celor două contracte la data de 18 februarie 1999, data scadenţei, instanţa a obligat pârâţii O.N. şi O.L. la plata sumelor solicitate de reclamantă, respectiv 120.000 Ron şi 688.809,1 Ron cu titlu de credite restante şi la plata sumei de 4.816.537,9 Ron dobânzi şi creanţe ataşate.

4. Apelul. Decizia civilă nr. 17 din 16 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă.

Împotriva sentinţei fondului au declarat apel pârâţii O.N. şi O.L.

Motivele de apel au vizat, în sinteză, inadmisibilitatea acţiunii introductive prin care se  urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu având acelaşi obiect cu titlul executoriu reprezentat de contractele de ipotecă, inadmisibilitatea modificării acţiunii cu prilejul rejudecării cauzei în fond după casare, încuviinţarea probei cu expertiză cu depăşirea termenului legal înăuntrul căruia se putea cere, precum şi întinderea obligaţiei stabilite în sarcina pârâţilor.

Prin decizia nr. 17 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul pârâţilor apreciind ca legală şi temeinică hotărârea fondului.

Răspunzând criticilor formulate instanţa a apreciat că recunoaşterea calităţii de titlu executoriu contractelor de credit bancar, precum şi a garanţiilor  reale accesorii acestora conform dispoziţiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, aşa cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. XIII din 20 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu exclud imperativ dreptul de opţiune al creditorului, care poate alege calea mai puţin avantajoasă pentru sine, dar pe deplin favorabilă debitorilor, a acţionării în judecată pentru obţinerea unui titlu, reprezentat de o hotărâre judecătorească.

Totodată, instanţa a reţinut că la data sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată, practica judiciară în materie referitor la valoarea de titlu executoriu a contractelor de credit şi a garanţiilor reale accesorii încheiate  anterior intrării în vigoare a Legii nr. 58/1998 nu era unitară.

Referitor la cererea din data de 4 martie 2005 prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumelor garantate prin contractele de ipotecă, revenind asupra solicitării iniţiale de obligare a pârâţilor în solidar cu societatea debitoare, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. au fost respectate cererea fiind formulată la prima zi de înfăţişare, în fond, după anularea hotărârii pronunţate în primă instanţă, şi, prin urmare, judecata a fost reluată de la singurul act neafectat de anulare, respectiv cererea de chemare în judecată.

Referitor la cererea precizatoare formulată de reclamantă la data de 23 mai 2008, instanţa a apreciat că, faţă de conţinutul său, cererea se circumscrie dispoziţiilor  art. 132 alin. 2 pct. 2 C. proc. civ.

În ce priveşte proba cu expertiză tehnică de specialitate, instanţa a reţinut că încuviinţarea acesteia s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 201 alin. 1 C. proc. civ. raportat la apărările invocate de pârâţi cu privire la întinderea despăgubirilor datorate.

Cu privire la fondul litigiului instanţa a constatat că pârâţii sunt ţinuţi a răspunde în temeiul contractelor de ipotecă prin care au constituit garanţii reale asupra bunurilor aflate în proprietatea lor şi întrucât dreptul de ipotecă a fost instituit de o terţă persoană, fidejusor, garanţia reprezintă o cauţiune reală, ceea ce  conferă creditorului dreptul, în caz de neexecutare din partea debitorului, să urmărească direct pe fidejusor pentru executarea creanţei conform dispoziţiilor art. 1666 C. civ. incident în cauză.

5. Recursul. Motivele de recurs.

Împotriva deciziei nr. 17 din 16 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, au declarat recurs, în termen legal, pârâţii O.N. şi O.L. solicitând, în principal, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, iar, în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă şi lipsită de interes sau ca neîntemeiată.

Recurenţii şi-au întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.ă vizând încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 C. proc. civ., art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizând nemotivarea hotărârii cu privire la toate criticile formulate, şi art. 304 pct. 9 referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

În argumentarea criticilor de nelegalitate, astfel cum au fost încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ., recurenţii au susţinut, în sinteză, următoarele:

5.1. Instanţa de apel a reţinut nelegal, cu încălcarea formelor de procedură, că modificarea cererii de chemare în judecată la 4 martie 2005 cu prilejul rejudecării cauzei după casarea cu trimitere este admisibilă, deoarece  prin casarea deciziei s-a fixat în mod definitiv cadrul procesual al cererii de chemare în judecată.

   Au susţinut recurenţii, în acest sens, că în primul ciclu procesual pârâţii au fost chemaţi să răspundă de calitatea lor de codebitori principali obligaţi personal să restituie, calitate şi cauză pe care reclamanta nu le mai putea schimba după casarea cu trimitere, invocând ca izvor generator al drepturilor pretinse contractele de ipotecă.

În sprijinul acestei susţineri recurenţii au invocat şi dispoziţiile art. 315  alin. 3 C. proc. civ. care au în vedere mijloacele de apărare formulate în faţa primei instanţe, fără să se modifice obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată.

În plus, au susţinut recurenţii, instanţa  de apel nu s-a pronunţat cu privire la cererea precizatoare la cererea din 23 mai 2008 considerând greşit că s-a formulat cu respectarea dispoziţiilor art. 132 şi 134 C. proc. civ.

5.2. Dezlegarea dată de instanţa de apel cu privire la inadmisibilitatea acţiunii principale şi lipsa sa de interes este nelegală în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată se urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu pe fondul dreptului având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză cu titlul executoriu  reprezentat de contractele de ipotecă, existând riscul ca instanţa să pronunţe o hotărâre contrară titlului executoriu deja existent.

Potrivit recurenţilor, caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit  încheiate anterior Legii nr. 58/1998 a fost stabilit în mod definitiv, irevocabil şi general obligatoriu prin  Decizia nr. XIII din 20 martie 2006 a  Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi  de Casaţie şi Justiţie, iar împrejurarea că acţiunea de faţă a fost pornită anterior pronunţării acestei decizii este lipsită de relevanţă, deoarece  deciziile pronunţate în recurs în înţelesul legii sunt de imediată aplicare.

Prin acţiunea promovată, reclamanta a încercat să obţină un nou titlu executoriu, eludând prevederile imperative, de ordine publică în materie de prescripţie, deoarece faţă de data scadenţei, 18 februarie 1999, când obligaţia a devenit exigibilă, a început să curgă termenul de prescripţie extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu.

Referitor la argumentele instanţei bazate pe principiul disponibilităţii,  recurenţii au susţinut că sunt nelegale, deoarece legea nu prevede niciun drept de opţiune pentru creditor.

5.3. Sub un alt motiv, întemeiat tot pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9, recurenţii au criticat soluţia instanţei de apel  care a considerat în mod nelegal că încuviinţarea  probei cu expertiză contabilă la termenul din 20 martie 2009 s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 201 alin. 1 C. proc. civ., deşi cererea era  tardiv formulată.

Au susţinut recurenţii că încălcarea dispoziţiilor procedurale reprezintă şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.

Subsumat acestui motiv, recurenţii au pus în discuţie obiectivele încuviinţate de instanţă care, în opinia lor, exced cererii iniţiale, obiectivele fiind legate de cererea modificatoare şi precizatoare, care trebuiau respinse ca inadmisibile, iar expertiza efectuată în aceste condiţii în mod greşit a vizat toate cele  şase contracte de credit, deşi în discuţie erau doar două.

5.4. Printr-un ultim motiv de recurs, recurenţii au considerat că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile legale în materia garanţiilor.

Potrivit recurenţilor, au fost obligaţi la plata unor sume exorbitante, fără a se stabili ce reprezintă aceste sume şi fără a se face referire la faptul că sunt doar  garanţi ipotecari care răspund numai în limita valorii imobilului ipotecat, întrucât doar cu această valoare s-au obligat să garanteze, ipoteca fiind o garanţie reală, neputând fi obligaţi la plata întregului credit şi a accesoriilor.

Pentru aceste motive, recurentele au solicitat admiterea recursului astfel cum au precizat în petitul cererii de recurs.

Intimata C.E. Bank SA a formulat întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând punctual motivele de recurs invocate intimata a concluzionat că instanţa de apel, prin decizia nr. 172 din 16 ianuarie 2012, a statuat în mod corect în sensul respingerii apelului pârâţilor O.L. şi O.N. cu consecinţa menţinerii sentinţei fondului.

6. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate, a constatat că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

6.1. Motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. are în vedere neregularităţi de ordin procedural care atrag sancţiunea nulităţii în condiţiile art. 105 alin. 2 C. proc. civ., respectiv producerea unei vătămări părţii care o invocă, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Recurenţii au susţinut, din perspectiva acestui motiv, că primirea cererii modificatoare depusă de reclamanta-intimată la termenul din 4 martie 2005 şi a cererii precizatoare din 23 mai 2008, în faţa primei instanţe în fond după casarea deciziei pronunţate în primul ciclu procesual, încalcă dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. şi ale art. 132 C. proc. civ., dispoziţii care impuneau respingerea cererilor ca inadmisibile.

Înalta Curte a constatat, din verificarea  actelor şi lucrărilor din dosar, că susţinerile recurenţilor pe acest aspect nu subzistă.

Aşa cum s-a arătat în preambulul acestei decizii, în primul ciclu procesual, Curtea Supremă, prin decizia nr. 5328/2008, a admis recursul pârâţilor O.L. şi O.N. împotriva deciziei instanţei de apel care a anulat apelul acestora ca insuficient timbrat şi a casat cu trimitere spre rejudecarea apelului cu motivarea că instanţa de apel în mod greşit a reţinut incidenţa excepţiei netimbrării, fără a înainta D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti contestaţia  pârâţilor cu privire la calculul taxei de timbru, potrivit reglementărilor în vigoare la acea dată.

Curtea de Apel, investită cu rejudecarea apelului pârâţilor O.L. şi O.N., a admis apelul şi a anulat sentinţa fondului având în vedere şi susţinerile pârâţilor în sensul că în faţa primei instanţe procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu aceştia. Faţă de valoarea litigiului, Curtea de apel a reţinut cauza pentru judecare pe fond, ca primă instanţă.

Prin sentinţa nr. 83/2004, Curtea de apel, urmare modificărilor aduse Codului de procedură civilă, Curtea de apel şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, ca primă instanţă.

Aşa fiind, ca efect al anulării sentinţei primei instanţe, judecata s-a reluat în faţa Tribunalului Bucureşti investit prin declinare de competenţă, de la singurul act neafectat de nulitate, respectiv cererea de chemare în judecată.

În faţa Tribunalului Bucureşti, reclamanta a depus la termenul din 4 martie 2005 o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată cu respectarea dispoziţiilor art. 132 şi art. 134 C. proc. civ., respectiv la prima zi de înfăţişare când părţile legal citate pot pune concluzii, în condiţiile în care, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, la termenele anterioare acordate de tribunal, după înregistrarea cauzei pe rolul acestei instanţe, procedura de citare cu părţile nu a fost legal îndeplinită.

Prin urmare, la data depunerii cererii modificatoare, dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., pretins încălcate în opinia recurenţilor, nu-şi mai găseau incidenţa, ele producându-şi efectul cu ocazia rejudecării apelului finalizat cu anularea sentinţei fondului pentru neregularităţi procedurale invocate de pârâţii-recurenţi.

Distinct de acestea, Curtea aminteşte că norma înscrisă în art. 132 C. proc. civ. are caracter dispozitiv, deoarece reclamantul poate să-şi modifice acţiunea şi după prima zi de înfăţişare dacă pârâtul consimte expres sau tacit, nulitatea sancţionată de nerespectarea acestor dispoziţii având un caracter relativ.

Or, după art. 108 alin. 2 şi 3 C. proc. civ., nulităţile relative se declară numai după cererea părţii care are interes să o invoce şi se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate.

Actele dosarului relevă că pârâţii O.L. şi O.N. au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii modificatoare depusă la 4 martie 2005 cu depăşirea termenului defipt în art. 108 alin. 2, respectiv la 28 mai 2008, până la acest moment, deşi în cauză s-au acordat mai multe  termene în care procedura a fost legal îndeplinită, iar pârâţii au fost prezenţi la dezbateri, nu au avut nicio obiecţie cu privire la conţinutul modificării prin care reclamanta solicită obligarea lor la plata sumelor garantate prin contractele de ipotecă consimţite, conform recunoaşterii pârâţilor explicită în sensul că datorează numai sumele garantate prin contractele de ipotecă.

Cu alte cuvinte, reclamanta nu a schimbat cauza cererii de chemare în judecată faţă de pârâţii O.L. şi O.N. chemaţi a răspunde în temeiul contractelor de ipotecă consimţite de aceştia, ci, dimpotrivă a renunţat la cererea de obligare a acestora în solidar cu debitoarea, societatea comercială împrumutată, modificare ce nu poate fi calificată ca producându-le o vătămare pârâţilor, de vreme ce era în sensul apărărilor lor constante.

În privinţa cererii din 23 mai 2008, Curtea a constatat că aceasta este o veritabilă cerere precizatoare în sensul art. 132 pct. 2 C. proc. civ. deoarece  vizează câtimea pretenţiilor urmare încheierii pe parcursul derulării procesului până la acel moment a unor tranzacţii între reclamantă şi o parte din pârâţii garanţi ipotecari.

Totodată, Curtea observă că această cerere precizatoare a fost depusă de reclamantă la solicitarea expresă a tribunalului consemnată în încheierea din data de 28 martie 2008, sens în care s-a acordat termen la 23 mai 2008 când  reclamanta s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Aşa fiind, Curtea constată că argumentele recurenţilor cu privire la inadmisibilitatea celor două cereri modificatoare şi precizatoare analizate nu relevă încălcarea dispoziţiilor legale incidente.

6.2. Cu privire la motivul de nelegalitate vizând inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată întrucât se urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu pe fondul dreptului având acelaşi obiect şi cauză cu titlul executoriu conferit contractelor de ipotecă de dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 58/1998.

În esenţă, recurenţii contestă dreptul reclamantei de a sesiza instanţa de drept comun pentru obţinerea unui nou titlu executoriu, în condiţiile în care caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit şi garanţie încheiate anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 58/1998 a fost stabilit definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. XIII din 20 martie 2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi  de Casaţie şi Justiţie.

Cum argumentele recurenţilor se circumscriu excepţiei lipsei de interes a  reclamanţilor, în sensul că inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată este o consecinţă a faptului că aceştia nu mai justifică un interes actual şi legal în obţinerea unui titlu executoriu  faţă de caracterul conferit contractelor de credit bancar şi contractelor de garanţie de art. 79 din Legea nr. 58/1998, Curtea va analiza sub un prim aspect condiţia interesului ca o cerinţă necesară pentru  existenţa dreptului la acţiune.

Prin declanşarea procedurii judiciare la data de 14 aprilie 1999 reclamanta a urmărit valorificarea drepturilor conferite de contractele de credit şi de ipotecă, în condiţiile în care dispoziţiile art. 79 alin. II din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară nu atribuiau expres caracterul de titlu executoriu contractelor bancare încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 58/1998.

Or, în cauză contractele bancare şi cele de ipotecă au fost încheiate în perioada iunie 1996-iunie 1997, astfel încât demersul reclamantei de a promova acţiunea în 1999 după expirarea scadenţei obligaţiilor (la data de 18 februarie 1999) justifică un interes legitim şi actual faţă de caracterul imprecis al normei din art. 79, care a generat după intrarea ei în vigoare o practică neunitară cu privire la caracterul contractelor de credit bancar încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi.

Altfel spus, nepromovarea cererii de chemare în judecată şi rămânerea în pasivitate ar fi expus reclamanta riscului de a nu-şi mai putea valorifica drepturile conferite de contractele de credit şi de ipotecă, drepturi cu caracter patrimonial supuse prescripţiei de trei ani de la scadenţa obligaţiilor asumate.

Împrejurarea că la aproape şapte ani de la introducerea cererii de chemare în judecată, prin Decizia nr. XIII din 20 martie 2006 s-a statuat de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că dispoziţiile art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară se aplică şi contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a legii confirmă, o dată în plus, interesul şi legitimitatea demersului judiciar al reclamantei de a promova prezenta acţiune în anul 1999 – imediat după ce obligaţiile au devenit scadente pentru a evita incertitudinea şi nesiguranţa juridică, într-un context legislativ controversat la nivelul practicii judiciare în ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998.

Sub un al doilea aspect, recurenţii au susţinut că, prin obţinerea unui nou titlu executoriu, reclamanta a încercat să eludeze dispoziţiile de ordine publică privind termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, termen care a început să curgă de la data scadenţei, 18 februarie 1999.

Curtea observă, însă, că acest raţionament al recurenţilor se întemeiază pe o ipoteză falsă, deoarece la data promovării prezentei acţiuni, 14 aprilie 1999, dreptul material la acţiune, dar nici dreptul de a cere executarea silită a contractelor, nu era prescris.

În măsura în care caracterul lor de titlu executor nu ar fi fost controversat în practica judiciară, nimic nu o împiedică pe reclamantă să ceară punerea lor în executare, prescripţia dreptului de a cere executarea silită fiind abia la începutul curgerii termenului.

Prin urmare, nu se poate aprecia că reclamanta prin demersul său a urmărit eludarea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, neexistând niciun argument logic şi juridic, ca reclamanta să nu recurgă la procedura simplificată de recuperare a sumelor împrumutate, beneficiind de caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit dacă dispoziţiile art. 79  alin. 2 ar fi fost clare şi precise în acest sens, or, promovarea şi admiterea recursului în interesul legii prin Decizia nr. XIII din 20 martie 2006, atestă contrariul.

Pe de altă parte, stingerea dreptului de a cere executarea silită, drept distinct de dreptul la acţiune în sens material, nu semnifică ex ipso şi stingerea dreptului material la acţiune, care se stinge independent.

Altfel spus, prin prescripţia dreptului de a cere executarea silită se stinge forţa executorie a titlului, nu şi dreptul material la acţiune, dacă acesta nu este prescris, cel interesat putând să obţină un nou titlu executoriu, în condiţiile legii, şi aceasta deoarece dreptul la acţiune în sens procesual, respectiv dreptul de a sesiza o instanţă pentru obţinerea unui titlu executoriu este imprescriptibil, dacă dreptul material la acţiune nu este prescris, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 405 C. proc. civ.

Or, în circumstanţele concrete şi speciale ale cauzei, dreptul material la acţiune a fost valorificat înăuntrul termenului său distinct de prescripţie, şi, în măsura în care reclamanta a dovedit un interes legitim în promovarea acţiunii, aşa cum Curtea a reţinut în considerentele anterioare, nu există niciun temei  legal pentru respingerea cererii sale ca inadmisibilă.

Cu alte cuvinte, în condiţiile în care reclamanta nu a beneficiat de recunoaşterea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit şi ipotecă statuată irevocabil prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii în anul 2006, când executarea era deja prescrisă, din motive ce ţin de contextul  legislativ, şi nu de pasivitatea sa, respingerea ca inadmisibilă a prezentei acţiuni prin care reclamanta urmăreşte pe calea dreptului comun să îşi valorifice dreptul izvorât din contracte, acţiune introdusă înăuntrul termenului de prescripţie al dreptului material, semnifică transformarea unei dispoziţii legale, statuată exclusiv în favoarea sa în calitate de creditor, într-o sancţiune, ceea ce  echivalează cu o fraudă la lege.

Cum dreptul material la acţiune îmbracă atât forma dreptului la acţiune în realizare, cât şi a dreptului la acţiune în executare, iar la data promovării prezentei acţiuni, dat fiind contextul legislativ evocat, reclamanta nu avea certitudinea că deţine un titlu executoriu, demersul său procesual de obţinere a unui titlu executoriu este pe deplin  admisibil.

6.3. Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs vizând încuviinţarea probei cu expertiză contabilă de către prima instanţă, precum şi criticile aduse obiectivelor stabilite de instanţa fondului, Curtea constată că argumentele recurenţilor nu relevă aspecte de nelegalitate care să se circumscrie motivului  prevăzut de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., aşa cum susţine recurenţii, ci chestiuni de netemeinicie şi de reapreciere a probatoriului administrat care scapă controlului de legalitate exercitat pe calea recursului în actuala sa reglementare.

Actele dosarului relevă că încuviinţarea probei cu  expertiză contabilă la termenul din 23 ianuarie 2009 după administrarea probei cu înscrisuri de către ambele părţi, respectă întrutotul prevederile art. 201 C. proc. civ. potrivit cărora  efectuarea expertizei este lăsată la aprecierea instanţei care va decide dacă pentru lămurirea unor împrejurări de fapt este necesară părerea  unor specialişti.

Faţă de noul mod de calcul al valorii creditelor şi dobânzilor depus de reclamantă urmare intervenirii tranzacţiilor cu o parte din pârâţi, instanţa a apreciat corect, în interesul bunei administrări a justiţiei şi faţă de complexitatea cauzei, necesitatea administrării probei cu expertiză, a cărei pertinenţă şi utilitate nu este combătută prin motivele de recurs.

Curtea observă, totodată, că ambele părţi au beneficiat de un expert parte, iar obiecţiunile recurenţilor-pârâţi la raportul de expertiză au fost încuviinţate, iar după depunerea răspunsului la obiecţiuni şi luarea la cunoştinţă, la termenul din 18 februarie 2011, a acordat  cuvântul pe fond, pârâţii nemaiformulând alte cereri, aşa cum este menţionat în încheierea de dezbateri.

4.4. Cu privire la ultimul motiv de recurs recurenţii susţin că având vedere natura garanţiei pe care au constituit-o, cauţiune reală, prin ipotecarea unor imobile, nu puteau fi obligaţi la plata tuturor sumelor reţinute prin dispozitivul sentinţei, ci numai în limitele garanţiei aduse prin contractele de ipotecă.

Critica  recurenţilor, astfel cum a fost motivată, se vădeşte neîntemeiată.

Instanţa de apel reţine in terminis în considerentele hotărârii că pârâţii O.L. şi O.N. sunt ţinuţi a răspunde în temeiul contractelor de ipotecă prin care au constituit garanţii reale asupra bunurilor aflate în proprietatea lor, ceea ce conferă creditorului în beneficiul căruia au fost constituite un drept de preferinţă şi un drept de urmărire, garanţia reprezentând o cauţiune reală.

Aceste considerente nu relevă, aşa cum susţin recurenţii, o încălcare a dispoziţiilor legale referitoare la cauţiunea reală prin confundarea calităţii de fidejusor cu calitatea de garant ipotecar, de vreme ce instanţa de apel reţine că reclamanta este îndreptăţită să-şi ,,valorifice garanţiile constituite”, cu alte cuvinte, să urmărească sumele solicitate  în limita garanţiilor constituite.

Or, pentru garantarea contractului de credit nr. 269/1996 pârâţii au consimţit la încheierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 7487/1996, iar pentru garantarea contractului de credit nr. 166/1996 pârâţii au consimţit la încheierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. 6888/1996, răspunderea lor fiind angajată în limita specializării ipotecilor consimţite, respectiv în limita  valorii bunurilor aduse în garanţie şi care sunt identificate în cele două contracte de ipotecă.

Cum această concluzie rezultă explicit din considerentele instanţei de apel, motivul de nelegalitate invocat apare ca lipsit de suport real.

             Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.

 

TVA. Societate comercială cu obiect unic de activitate. Imposibilitatea dobândirii calităţii de persoană impozabila cu regim mixt. – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

TVA. Societate comercială cu obiect unic de activitate. Imposibilitatea dobândirii calităţii de persoană impozabila cu regim mixt. – Jurisprudenta ICCJ 2014

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: persoană impozabila cu regim mixt

                                   Societate comercială. Obiect unic de activitate

                                   TVA. Drept de deducere

 O societate care, potrivit legii este obligată să aibă un obiect unic de activitate, şi care beneficiază în temeiul art. 141 din Codul fiscal, de scutire de TVA pentru operaţiunile de interes general desfăşurate, nu poate obţine dreptul de deducere a TVA pentru achiziţionarea unor bunuri utilizate în alt scop decât acela pentru care este autorizată, regimul fiscal mixt neoperând în această situaţie.

Decizia nr. 734 din 13 februarie 2013

            Prin acţiunea înregistrată la 7 iunie 2010, reclamanta S.C. „MED” S.R.L.  Galaţi a  solicitat anularea  deciziei   de impunere nr. 140/16.02.2010 şi a deciziei nr. 90/14.04.2010 întocmite de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Galaţi cu privire  la TVA  în sumă  de 624.164 lei.

            În motivarea   acţiunii, reclamanta   a  susţinut că în mod    nelegal   organul   de inspecţie   fiscală   nu i-a  acordat  drept de rambursare pentru TVA  în sumă   de 657.016,40   lei aferentă echipamentului   medical „Sistem  de imagistică prin Rezonanţă Magnetică YY 1,5T”, achiziţionat   în scopul încheierii  după efectuarea operaţiunilor de instalare şi efectuare a   probelor către   S.C. „R” S.R.L.

            Reclamanta a  considerat că organul   fiscal   a   confundat activitatea   referitoare  la sănătatea   umană, ca operaţiune scutită şi fără drept de deducere a  taxei   pe valoare adăugată, cu achiziţia aparaturii  necesare pentru   desfăşurarea   acestei  activităţi, care  este   o operaţiune taxabilă.

            2.Soluţia   instanţei  de fond

            Curtea de Apel   Galaţi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal  a pronunţat  sentinţa   nr. 336/26.10.2011, prin care  a respins acţiunea ca nefondată, constatând legalitatea actelor   administrativ – fiscale prin  care  nu s-a acordat reclamantei drept de rambursare   pentru TVA în sumă  de  624.164 lei.

            Reţinând că   reclamanta   are ca obiect   de activitate  furnizarea de servicii medicale, respectiv activităţi de radiodiagnostic  şi imagistică medicală, instanţa de fond a  constatat  că aceasta, în calitate de cabinet medical  cu personalitate juridică, trebuia să aibă un obiect unic de   activitate, în   conformitate   cu dispoziţiile  art. 15 alin. 1 lit. a din Ordonanţa   Guvernului   nr. 124/1998 şi   Ordinului   nr. 153/2003.

Cu toate acestea, s-a avut în vedere că, în perioada   septembrie 2008 – martie 2009, reclamanta a închiriat echipamentul  medical achiziţionat  în baza   contractului de leasing financiar nr. 419/19.05.2008 unei alte societăţi comerciale, având acelaşi   sediu social şi acelaşi administrator unic, deşi   închirierea   bunului   era   interzisă fără    acordul   scris   al   finanţatorului.

Dat fiind că echipamentul medical achiziţionat nu a  fost   folosit în vederea furnizării   de servicii  medicale, fiind   închiriat în scopul   obţinerii  de profit, instanţa de fond a constatat  că reclamanta nu poate beneficia de dreptul   de deducere a  TVA   aferentă  în  sumă de   657.016,40 lei, conform  dispoziţiilor   art. 141 alin. 1 lit. a  din Legea  nr. 571/2003.

Împotriva  acestei  sentinţe, a  declarat   recurs   reclamanta S.C. „MED” S.R.L.  Galaţi, solicitând   ca,   în temeiul  dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 Cod procedură civilă, să fie   modificată hotărârea   atacată, în sensul   admiterii   acţiunii şi anulării celor   două   decizii   contestate.

Recurenta  a  susţinut  că hotărârea  instanţei de fond este   netemeinică   şi nelegală, cuprinzând motive  străine de natura  pricinii, cum   sunt   cele   referitoare   la clauzele contractului   de leasing, care   a  fost denunţat unilateral şi reprezentând totodată o greşită   aplicare a  legii.

Recurenta a   învederat  că din anul 2007 a fost   autorizată  de  Ministerul Sănătăţii să funcţioneze   ca societate comercială, având ca obiect principal de activitate „activităţi referitoare la sănătate umană” şi ca  activităţi secundare „activităţi de închiriere şi leasing” şi a  fost înregistrată în scopuri  TVA la Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, ceea   ce dovedeşte  că a   dobândit dreptul   de deducere a   TVA prin efectul dispoziţiilor  art. 147 din Codul fiscal, aplicate  de   altfel  de organele   fiscale la acordarea dreptului de deducere a   TVA   aferentă  achiziţionării  unui alt echipament medical prin raportul de inspecţie fiscală  din data de   6.05.2008.

În privinţa  echipamentului   medical  pentru care   a fost contestat   în cauză  dreptul   de deducere a  TVA   aferentă, s-a  arătat   că dreptul  de proprietate a   fost   dobândit la data de   10 martie  2009 (când s-a achitat   preţul  cu creditul   obţinut   în baza   contractului  de  credit nr. 21/2009 încheiat cu Banca Transilvania), iar nu  prin  contractul  de leasing  financiar, denunţat unilateral  la 5.11.2008 de către   finanţator   S.C. „M Leasing IFN” S.A.

Recurenta  a   precizat   că, anterior   denunţării   contractului  de leasing financiar   şi  dobândirii   dreptului   de proprietate  prin plata   preţului, echipamentul medical a fost   închiriat în baza contractului   nr. 23/1.09.2008 încheiat cu   S.C. „R” S.R.L., astfel   că este   evident că bunul   nu a  fost   achiziţionat în scopul   prestării   de servicii  medicale, ci pentru   realizarea   celuilalt obiect de activitate  „închirieri echipamente medicale şi operaţiuni  de leasing”, ca  operaţiune   taxabilă.

Fiind   o persoană    impozabilă   cu regim   mixt în sensul   dispoziţiilor   art. 147 alin. 1 din Codul fiscal recurenta   a arătat  că avea   dreptul  să deducă TVA   pentru   bunurile  achiziţionate în scopul   desfăşurării   operaţiunilor taxabile, fapt   confirmat de   Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia de legislaţie  în domeniul TVA prin adresa nr. 341278/11.01.2010.

Referitor  la posibilitatea  de a  solicita anularea   înregistrării  sale în scopuri de TVA, recurenta   a  învederat  că  această posibilitatea  a  fost   recunoscută persoanelor  impozabile numai   prin  dispoziţiile  Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, în vigoare  de la  data de 13.10.2009 şi numai dacă   încetează  desfăşurarea de operaţiuni care dau drept  de deducere, ceea ce  în cazul   său  nu s-a  realizat, astfel că, singura  în măsură   să dispună anularea   înregistrării ca   plătitor de TVA   era  intimata.

Din acest   motiv, recurenta   a  considerat   că intimata   a  invocat propria culpă în argumentarea deciziei   de respingere a cererii   de rambursare  a  TVA, susţinând  că   societatea a  fost   greşit  înregistrată  ca plătitor de TVA   şi că   aceasta  avea obligaţia  de a  solicita anularea   înregistrării.

Considerentele   Înaltei Curţi   asupra   recursului:

            Recurenta   S.C. „MED” S.R.L. Galaţi a  fost   autorizată de   Ministerul Sănătăţii să desfăşoare activităţi medicale (de radiodiagnostic şi imagistică medicală, tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară) şi a  fost   înregistrată în scopuri  de TVA   din data de 4 iulie 2007 la  Administraţia Finanţelor Publice Galaţi.

În perioada   septembrie  2008 – martie 2009, recurenta   a  închiriat echipamentul  medical „Sistem de imagistică prin rezonanţă magnetică tip A 1,5 T” în baza  contractului nr. 23/1.09.2008 încheiat cu S.C. „R” S.R.L, având acelaşi  sediu social şi acelaşi administrator.

            Închirierea  astfel efectuată reprezintă   o operaţiune taxabilă din punct de vedere  al taxei   pe valoarea   adăugată, pentru care   organele  de inspecţie   fiscală au aplicat  corect  dispoziţiile  art. 1473 alin. 9 din Codul fiscal şi nu au acordat drept   de rambursare  pentru   TVA în sumă   de 626.164 lei, aferentă achiziţionării echipamentului medical   închiriat, deoarece  recurenta   cunoştea   că  achiziţiile efectuate sunt   destinate  realizării de servicii   medicale, care sunt  operaţiuni   scutite   fără   drept   de deducere conform   prevederilor  art. 141 alin. 1   lit. a   din Codul   fiscal.

            Reglementarea   susmenţionată prevede  expres că sunt  operaţiuni   de interes   general   scutite    de taxă activităţile   reprezentând   spitalizarea ,îngrijirile medicale  şi operaţiunile strâns legate   de acestea, desfăşurate   de unităţi   autorizate pentru astfel   de   activităţi, indiferent de forma  de organizare, precum:spitale,  sanatorii, centre de sănătate rurale   sau urbane, dispensare, cabinete   şi laboratoare medicale, centre   de îngrijire medicală şi de  diagnostic, baze   de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte   unităţi  autorizate să desfăşoare astfel   de activităţi.

            Fiind  autorizată să funcţioneze ca unitate   medico – sanitară   cu personalitate  juridică , recurenta   nu avea   dreptul   să  realizeze  operaţiuni   de închiriere a  echipamentului   medical faţă de  dispoziţiile art. 15 alin. 1 din  Ordonanţa  Guvernului nr. 124/1998, republicată, care  prevăd că, unităţile  medico-sanitare cu   personalitate   juridică, înfiinţate   potrivit Legii   nr. 31/1990, trebuie să aibă   obiect  de activitate  unic, constând în furnizarea de servicii   medicale, cu   sau fără   activităţi conexe acestora.

            În consecinţă, activitatea pentru care   a  fost   autorizată societatea   recurentă constă în operaţiuni scutite   fără drept de deducere, iar    realizarea   unor  operaţiuni taxabile, cu încălcarea   normelor imperative menţionate  anterior, nu poate   determina  aplicarea unui alt regim fiscal şi implicit, recunoaşterea  dreptului  la deducere pentru TVA aferentă achiziţionării bunurilor   utilizate în alt scop  decât  acela de furnizare a  serviciilor   medicale.

            Apărarea   recurentei  că  este   persoană   impozabilă cu regim   mixt, în sensul  dispoziţiilor art. 147 alin. 1 din   Codul fiscal a  fost formulată numai   în recurs   şi se dovedeşte a  fi neîntemeiată, întrucât autorizarea ca unitate   medico – sanitară  în condiţiile  Ordonanţei Guvernului   nr. 124/1998 exclude realizarea   altui  obiect de activitate decât furnizarea   de servicii medicale, iar   evidenţa   contabilă  a  societăţii   nu cuprinde   înregistrări specifice acestui   regim   mixt de taxare.

            Cum recurenta  a  fost autorizată pentru  realizarea   de operaţiuni scutite   fără drept de deducere, se   constată că este   lipsită de relevanţă în cauză modalitatea de achiziţionare a   echipamentului închiriat, esenţial   fiind scopul   achiziţiei şi anume, închirierea, ca operaţiune   taxabilă.

            Din acest   motiv, vor fi   respinse ca nefondate criticile   aduse   în recurs situaţiei de   fapt avută   în vedere  de prima  instanţă cu privire la data şi modul de dobândire de către recurentă a  dreptului   de proprietate  asupra echipamentului  medical închiriat în baza   contractului nr. 23/1.09.2008 încheiat   cu   S.C. „R”  S.R.L.

            Astfel, nu pot fi   reţinute  în  soluţionarea  cauzei  susţinerile  din recurs privind denunţarea unilaterală la 5.11.200 a contractului  de leasing  financiar nr. 419/19   mai 2008 şi  plata  echipamentului  medical  cu   creditul   obţinut  în baza  contractului   nr. 21/5 martie 2009 încheiat   cu Banca X.

            De asemenea, se dovedesc a  fi   nefondate  susţinerile   recurentei privind   înregistrarea sa greşită la 4.07.2007 ca plătitor  de TVA şi  obligaţia  intimatei de a anula din oficiu această înregistrare, întrucât  s-a confirmat  prin memoriul de recurs  că,   potrivit dispoziţiilor  Ordonanţei de urgenţă a Guvernului  nr. 109/2009, radierea   din evidenţa   plătitorilor  de TVA   este   condiţionată de încetarea desfăşurării de operaţiuni care  dau drept de deducere a   TVA sau de încetarea  a activităţii   economice.

            Nefiind   îndeplinită   această   condiţie, care   depinde exclusiv de activitatea   societăţii   şi de   voinţa   asociaţilor săi,  s-a  invocat  fără temei culpa   autorităţii   intimate în efectuarea şi în menţinerea   înregistrării   recurentei ca plătitor de TVA.

            Adresa   nr. 341278/11.01.2010 emisă de Ministerul Finanţelor Publice   – Direcţia   de  legislaţie   în domeniul   TVA  cuprinde opinii   cu privire la modul   de stabilire   a  TVA  în mai multe  ipoteze juridice, dar   nu poate  fi avută  în vedere la soluţionarea   cauzei, întrucât nu se referă   la situaţia   concretă constatată   prin cele  două   decizii   deduse judecăţii   şi nu are   valoarea   juridică  a  unei norme, opozabilă tuturor   părţilor din  raportul   juridic   fiscal.

            Pentru   considerentele care   au fost   expuse, constatând   că nu   există   motive   de casare  sau de   modificare a hotărârii pronunţate  de instanţa de fond, Înalta Curte a respins  recursul   ca nefondat.

Principiul contradictorialităţii în procedura administrării probelor. Încălcare. Consecinţe. – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Principiul contradictorialităţii în procedura administrării probelor. Încălcare. Consecinţe. – Jurisprudenta ICCJ 2014

Pentru asigurarea respectării exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor, nicio măsură  nu poată fi  dispusă de  instanţă fără a fi  fundamentată pe mijloace  de probă administrate  în cursul   judecăţii şi care  au  făcut   obiectul unei  dezbateri contradictorii,  în care fiecare  parte  a avut posibilitatea  să-şi exprime  punctul de  vedere  cu privire la  fiecare  probă admisă  de  către  instanţă.

             Din această perspectivă, înlăturarea tuturor cererilor de probatorii ale unei părţi, fără a  motiva propriu-zis,  cu  claritate  şi  pertinenţă, măsura  astfel dispusă, în special  pentru a demonstra că nu este  încălcat  dreptul la un proces echitabil, face ca hotărârea astfel pronunţată să fie nelegală, impunându-se – pentru respectarea principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului civil, inclusiv din perspectiva asigurării dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie – soluţia casării cu trimitere.

Decizia nr. 413 din 29 ianuarie 2013

Notă: Instanţa a avut în vedere dispoziţiile Codului de procedură civilă din 1865, în forma actualizată, aflat în vigoare la data introducerii acţiunii.

 

1.Circumstanţele cauzei. Cadrul  procesual 

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. MM SRL a solicitat desfiinţarea deciziei nr.14.324/ 08.07.2010 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de petentă (fosta S.C. S S.R.L.) şi suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat.

În  motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că intimata a stabilit în sarcina sa un debit de 4.832.592,72 lei, prin procesul-verbal de constatare din data de 11.05.2010, la sesizarea Oficiului pentru Luptă Antifraudă (OLAF), dar nu este de acord cu constatările şi aspectele reţinute de OLAF.

Petenta a mai invocat faptul că aceiaşi funcţionari care le-au dat avizele pentru derularea contractului au fost cei care îi fac răspunzători în situaţia în care sesizarea OLAF ar fi întemeiată, precum şi faptul că a respectat cu rigurozitate toate procedurile pentru achiziţiile de utilaje necesare retehnologizării şi modernizării.

Prin întâmpinare, intimata a arătat că emiterea procesului verbal de constatare nr. 9226/12.05.2010 s-a făcut de către APDRP,  urmare a încălcării dispoziţiilor din contractul de finanţare şi implicit nerespectării prevederilor din Ghidul Solicitantului, Măsura 1.1. – îmbunătăţirea prelucrării si marketingului produselor agricole si piscicole, prevederi avute în vedere de beneficiar şi impuse acestuia încă de la întocmirea cererii de finanţare şi a documentelor aferente acesteia în vederea semnării contractului de finanţare menţionat.

2.Soluţia  instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1199 din  28 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. MM SRL, prin administrator judiciar RA S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ca nefondată.

Pentru  a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, sub aspectul cererii de suspendare a executării, că aceasta este inadmisibilă, în condiţiile neachitării cauţiunii fixate, conform art. 215 alin.2 Cod procedură fiscală; cauţiunea a fost fixată spre minim, ţinând cont de situaţia de insolvenţă a petentei, cu toate că suma contestată este foarte mare şi, cu toate acestea, cauţiunea nu s-a achitat.

Pe fondul cererii, instanţa a constatat că petenta a primit finanţare nerambursabilă din partea intimatei în baza contractului nr. C 1.1214173400038/ 07.03.2005 (75% din partea CEE, iar 25% din partea statului), ambele componente fiind gestionate de MFP conform O.U.G. nr. 63/1999, că banii erau acordaţi pentru Proiectul  Retehnologizarea şi modernizarea abatorului şi procesare carne din localitatea M, jud. S, iar OLAF a sesizat nerespectarea clauzelor contractului de finanţare şi a recomandat recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate, procedura de recuperare fiind demarată de intimată conform O.G. nr. 79/2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, emiţându-se actele contestate de petentă. S-a reţinut că au existat indicii de fraudă cu privire la procedura de achiziţie a echipamentelor abatorului din Germania.

Instanţa de fond a reţinut că din cuprinsul procesului-verbal de constatare atacat de petentă a rezultat clar că OLAF a recomandat iniţierea procedurii de recuperare a fondurilor, indiferent de rezultatul anchetei DNA, fiind suspiciuni de nereguli grave, respectiv prezentarea unor documente false în cadrul unei proceduri de selecţie de oferte.

Curtea a apreciat că standardul impus de H.G. nr.1306/2007 este foarte înalt, fiind suficiente nereguli ce constituie “suspiciuni de fraudă”, or în cauză nimeni nu poate să conteste faptul că OLAF şi Biroul Vamal din Munchen au avansat indicii de nereguli şi suspiciuni de fraudă la achiziţie. Aceasta apare cu evidenţă, întrucât Biroul Vamal din Munchen a arătat că firma H este birou de arhitectură şi  nu se ocupă cu comercializarea maşinilor.

 S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că, atâta timp cât au apărut suspiciuni de fraudă, iar art. 5 din H.G. nr.1306/ 2007 permite recuperarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli care constituie în acelaşi timp şi suspiciuni de fraudă, se consideră că intimata a procedat legal.

S-a apreciat de către instanţă că H.G. nr.1306/2007 nu impune existenţa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare sau a unor  rechizitorii ale DNA, fiind suficiente suspiciunile de fraudă, constatate de  autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare.

Deşi petenta a solicitat proba cu expertiză, Curtea de apel a apreciat că această probă este nerelevantă, în raport de adresele OLAF  (reluate în procesul-verbal), prin care s-a reţinut că petenta ar fi comis infracţiuni în conformitate cu legislaţia naţională, OLAF comunicând toate informaţiile către DNA pentru a lua în considerare deschiderea unei anchete penale, recomandând şi demararea procedurii administrative de recuperare a tuturor fondurilor decontate în cadrul acestui proiect, indiferent de rezultatul anchetei DNA, întrucât consideră că există dovezi suficiente că s-a produs o neregulă gravă, respectiv prezentarea de documente false în cadrul unei proceduri de selecţie de oferte.

3. Motivele  de  recurs înfăţişate de  recurenta-reclamantă

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C. MM SRL, prin administrator judiciar RA S.P.R.L. Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate  motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.5, 8 şi 9 precum şi dispoziţiile  art. 3041 Cod procedură civilă,  recurenta-reclamantă  a  solicitat, în principal, urmare  admiterii  recursului declarat, casarea  hotărârii primei instanţe şi trimiterea  cauzei spre  rejudecare  în fond, pentru suplimentarea materialului probator cu înscrisuri şi expertize, probe respinse de instanţa de fond, conform art. 304 pct.5.

În subsidiar, recurenta-reclamantă,  a solicitat  potrivit  art.304 pct.8 şi 9  Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea  în tot a sentinţei  şi admiterea  contestaţiei  în sensul  solicitat, al  anulării deciziei nr. 14.324/8.07.2010 şi a Procesului verbal nr.9226/ 12.05.2010, cu consecinţa  exonerării sale de  la plata sumei  de  4.832.592,72 lei.

Prin motivele de recurs dezvoltate, în esenţă, au fost  înfăţişate următoarele  critici  faţă de  hotărârea  primei instanţe:

-hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea formelor de  procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art.105 Cod procedură civilă, sens în  care se atacă ca nelegală şi  încheierea  de  şedinţă  din  11 februarie  2011 prin care  au fost  respinse  probele  solicitate, respectiv înscrisuri, expertiză contabilă şi proba cu  expertiza  grafologică, instanţa  fiind, în aprecierea recurentei, total  lipsită de rol  activ, ceea ce  a condus la  pronunţarea  unei  soluţii  nelegale;

– în cadrul probei cu  înscrisuri, a fost  nesocotită cererea  de depunere la dosar a întregii documentaţii ce a stat la baza  proiectului SAPARD, cu atât mai mult  cu cât a fost  contestată traducerea documentelor şi a fost respinsă  şi  cererea de desemnare  a  unui traducător autorizat, conform  art. 141 Cod procedură civilă;

-în lipsa probelor  a căror  administrare nu a fost  încuviinţată, instanţa de fond a pronunţat  hotărârea  fără a fi cercetat fondul cauzei;

-pe fondul cererii de  anulare  a  actelor  administrative atacate, instanţa a  făcut o  greşită  aplicare  şi interpretare  a  prevederilor  legale  incidente, cu referire specială la  art.2 pct.2 din HG nr 1306/2007, apreciind eronat  că  dreptul de  ascultare  al petentei  este  asigurat   prin accesul la justiţie, deşi  principiul consacrat  de  Codul de  procedură fiscală şi transpus  inclusiv în normele de  aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.79/2003 este acela al convocării  şi  ascultării  persoanei controlate;

-nu s-a avut  în vedere că  procesul  verbal  nr. 9226/12.05.2010 a  fost  încheiat  cu  încălcarea   prevederilor  art.2 lit.g) din O.G.  nr.79/2003, acordându-se valoare absolută recomandărilor  OLAF, în lipsa  unei  evaluări  complete, cuprinsă  într-un raport final de control;

-dispunând recuperarea  integrală a  fondurilor, a fost  încălcat  principiul proporţionalităţii  sancţiunilor  administrative, statuat  în  legislaţia comunitară care   obligă autorităţile  competente să  aplice  sancţiuni proporţionale cu gravitatea  greşelilor, a neregulilor sau a  fraudei;

– nu s-a avut în vedere împrejurarea că în conţinutul  procesului verbal de constatare nu a fost  indicat  temeiul  de drept  care justifică  măsura  stabilirii  în  sarcina   Beneficiarului  a obligaţiei de a suporta sumele, deşi o atare menţiune era  obligatorie;

– nu au  fost arătate şi redate  prin  actele  de  control nici contextul  în care s-au produs  neregulile  şi nici măcar nu s-a  arătat  care sunt  respectivele  nereguli;

-instanţa de fond nu a  analizat nici modalitatea de  derulare  a  procedurii de selecţie, apreciind  ca pertinentă simpla  declaraţie a unui  ofertant necâştigător  al  licitaţiei.

4.Procedura de  soluţionare a  recursului

Intimata Agenţia de Plăţi pentru  Dezvoltare  Rurală şi Pescuit (APDRP) a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale recurentei-reclamante, solicitând, în esenţă,  respingerea  recursului declarat  ca  nefondat şi menţinerea  ca temeinică şi legală  a hotărârii atacate.

În contextul unei  detaliate prezentări a  situaţiei  generale, intimata-pârâtă a  arătat că nerespectarea  clauzelor  contractului de finanţare nr. C1.1214173400038/7.03.2005 de către recurenta-reclamantă a fost  semnalată  de  către  Oficiul European de  Luptă Antifraudă  (OLAF), instituţie  care  a  şi recomandat recuperarea  integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract.

În fine, s-a mai arătat că motivele de  recurs sunt neîntemeiate, instanţa de fond  în mod corect  a  respins  probele  solicitate  ca nefiind  utile şi  pertinente în  soluţionarea   cauzei, după cum  a realizat  şi o corectă  interpretare  şi aplicare  a prevederilor  legale incidente.

În cursul  soluţionării recursului, în condiţiile art.305 teza a II-a Cod procedură civilă au fost depuse la dosar de către recurenta-reclamantă înscrisuri, respectiv corespondenţe purtate între DLAF şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, rezoluţia din 8 februarie 2012 de  neîncepere  a urmăririi penale faţă de numitul FN sub aspectul  săvârşirii  infracţiunilor prevăzute de  art.181 alin.1, 3 din Legea nr.78/2000 şi alte acte apreciate ca relevante.

La data de  27  noiembrie  2012 intimata-pârâtă  a depus la   dosar  Raportul  final întocmit  de  OLAF (filele 101-329 dosar recurs), comunicat  şi  părţii  recurente.

5.Soluţia  şi considerentele  Înaltei Curţi

Examinând  sentinţa atacată prin prisma  criticilor  ce i-au fost  aduse, faţă de  actele şi  lucrările  dosarului, dar şi  prin  prisma   apărărilor şi a probelor administrate în etapa soluţionării recursului, Înalta Curte  reţine că  recursul de faţă  este  întemeiat  în  sensul şi  pentru  considerentele în continuare  arătate.

Instanţa de fond a fost investită cu acţiunea recurentei-reclamante  prin care  aceasta a  solicitat  desfiinţarea  deciziei  nr.14324/ 8.07.2010 emisă  de autoritatea intimată şi exonerarea  de la plata  sumei de 4.832.592,72 lei  stabilită  în sarcina sa prin  procesul verbal  de constatare  din  11 mai  2010, la  sesizarea  OLAF.

Prin  sentinţa atacată a fost respinsă  ca nefondată acţiunea reclamantei, judecătorul  fondului  apreciind   că  actele atacate au fost legal  emise  întrucât, indiferent de rezultatul   anchetei  DNA, suspiciunile  unor  nereguli grave  au fost  demonstrate.

Totodată, prin sentinţa atacată, s-a considerat că probele  solicitate de  reclamantă, cu referire specială  la expertizele  de specialitate, sunt  nerelevante  faţă de  suspiciunile  de  fraudă constatate  de  autorităţile cu competenţe  în  gestionarea fondurilor  comunitare.

Înalta Curte reţine  temeinicia criticilor  recurentei strict  din perspectiva art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului vizând respectarea exigenţelor impuse de principiul  contradictorialităţii şi în considerarea probelor noi  administrate în  etapa  recursului, probe  pe care  recurenta-reclamantă  nu a avut, în mod  obiectiv, posibilitatea de  a le  combate  în orice mod.

Or, exigenţa  fundamentală a contradictorialităţii  impune  ca nicio măsură  să nu fie  dispusă de  instanţă fără a fi  fundamentată pe mijloace  de probă administrate  în cursul   judecăţii şi care  au  făcut   obiectul unei  dezbateri contradictorii,  fiecare  parte  având  posibilitatea  de a-şi exprima  punctul de  vedere  cu privire la  fiecare  probă admisă  de  către  instanţă.

             Din această perspectivă Înalta Curte  reţine,  pe de o parte, că prima instanţă, cu nesocotirea prevederilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă a înlăturat toate cererile de probatorii ale  reclamantei-recurente, fără a  motiva propriu-zis,  cu  claritate  şi  pertinenţă măsura  astfel dispusă, în special  pentru a demonstra că nu este  încălcat  dreptul la un proces echitabil.

            Pe de altă parte, în respectarea aceluiaşi principiu, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.3 teza a II-a Cod procedură civilă  a apreciat că se impune casarea  hotărârii cu trimiterea cauzei spre  rejudecare în vederea luării în  considerare a  probelor  noi administrate  de  pârâta intimată în recurs  şi pe care  recurenta, în mod  efectiv nu a avut posibilitatea de a le  combate eventual, şi/sau de a–şi  formula un  punct de vedere în apărare.

            Aşa fiind, casarea  cu trimitere corespunde unei  nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de  jurisdicţie.

            Instanţa de rejudecare este datoare să  pună în discuţia părţilor şi probele noi administrate, statuând motivat  şi argumentat  asupra oricăror  cereri de suplimentare a probatoriului raportat  desigur  la  utilitatea  şi  pertinenţa  acestora şi să analizeze  şi celelalte  motive  de  recurs ale recurentei, ce  vizează  fondul cauzei, ca apărări de fond.

Act administrativ emis în temeiul art.1312 alin.(3) şi (4) din Legea nr.8/1996. Stabilirea naturii juridice. – Jurisprudenta ICCJ 2014

de

Act administrativ emis în temeiul art.1312 alin.(3) şi (4) din Legea nr.8/1996. Stabilirea naturii juridice. – Jurisprudenta ICCJ 2014

Actul emis de ORDA în vederea convocării părţilor în procedura arbitrală potrivit art.1312 alin.(4) din Legea nr.8/1996 nu are caracterul juridic al unui act administrativ în sensul art. 2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004. În succesiunea operaţiunilor prin care se realizează negocierea metodologiilor la care se referă art.130, 131, 1311 şi 1312 din Legea nr.8/1996, actul care produce efecte juridice îl reprezintă metodologiile negociate, iar activităţile anterioare, premergătoare au valoarea juridică a unor operaţiuni administrative sau simple operaţiuni materiale care pregătesc, însoţesc adoptarea actului producător de efecte juridice.

 

Decizia nr. 59 din 10 ianuarie 2013

 

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele S.C. A. TV G. SA – A., S.C. P. TV SA – P. Tv, S.C. SBS B.M. SRL – P. Tv şi Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), suspendarea executării Deciziei nr.4572 din 17.05.2012, act administrativ prin care s-a dispus declanşarea procedurii arbitrale prevăzute la art.1312 din Legea nr.8/1996, formându-se dosarul de arbitraj nr.x/2012, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de anulare a acestei decizii.

În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că includerea în procedura de arbitraj a unui organism de gestiune colectivă, respectiv UNART, care nu a făcut parte din comisia de negociere instituită prin Decizia ORDA nr.211/2011, decizie care trebuia avută în vedere ca bază de deschidere a dosarului de arbitraj în cauză, este contrară dispoziţiilor art.131-1312 din Legea nr.8/1996.

Astfel, apariţia în arbitraj a unor părţi noi, care nu au fost incluse în comisia de negociere, contravine atât legii cât şi sensului procedurii de arbitraj, în forma prevăzută de Legea nr.8/1996, care se produce între părţile iniţiale şi nu între părţi care apar ulterior încheierii procedurii de negociere care nu s-a finalizat cu o metodologie.

          În concluzie, reclamantele au susţinut că sunt îndeplinite condiţiile art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea Deciziei ORDA nr.4572 din 17.05.2012, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acesteia,  prin aceea că există un caz bine justificat,  fiind constatate împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, şi o pagubă iminentă, având în vedere că în cazul în care, ulterior,  va fi anulată decizia atacată, întreaga procedură de arbitraj va rămâne fără obiect, iar onorariul plătit arbitrilor nu va putea fi recuperat.

           Prin întâmpinare, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că adresa ORDA din 17.02.2012, în mod greşit numită „Decizia ORDA” de către reclamante, este o adresă de convocare a părţilor implicate în procedura arbitrală emisă de ORDA, în temeiul art.1312 alin.(4) din Legea nr. 8/1996.

Totodată, aşa – zisa apariţie în arbitraj a unor părţi noi care nu au fost incluse în comisia de negociere, urmează a fi analizată de arbitrii care alcătuiesc completul învestit cu soluţionarea cauzei, la momentul la care cele două organisme de gestiune colectivă vor depune cereri de intervenţie în arbitraj, la primul termen al arbitrajului.

 Referitor la prevenirea unei pagube iminente, în opinia sa,  nu pot fi reţinute argumentele privind plata onorariilor arbitrale în raport cu jurisprudenţa în materie, potrivit cu care nerecuperarea acestora reprezintă un risc asumat, iar, pe de altă parte, onorariul nu este determinat de actul atacat.

 În speţă, s-a formulat cerere de intervenţie în interes propriu de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România,  prin care s-a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că respectiva „decizie” nu reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art.2 din Legea nr.554/2004, ci o invitaţie a părţilor implicate în negocierea Metodologiei pentru a fi desemnaţi arbitrii prin tragere la sorţi şi că nu există o decizie  ORDA prin care să se dispună „includerea celor două organisme în procedura arbitrajului” iar prezenţa lor este permisă tocmai prin prisma calităţii lor de organisme de gestiune colectivă ce reprezintă drepturile titularilor faţă de care reclamantele în cauză au obligaţia achitării unor remuneraţii, daunele invocate fiind astfel nejustificate.

Curtea de apel a calificat cererea de intervenţie în interes propriu ca fiind o cerere de intervenţie în interesul pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, dispunând încuviinţarea în principiu a acesteia, în temeiul art. 49 alin.(3) din  C.proc.civ.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.4009 din 14 iunie 2012, a admis  acţiunea formulată de reclamante şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei ORDA nr.4572 din 17.05.2012 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii de anulare a acesteia.

Totodată, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.

           Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă  a reţinut următoarele:

Prin Decizia nr.4572 din 17.05.2012,  emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, au fost convocate în vederea desemnării, prin tragere la sorţi, a arbitrilor, părţile Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor de comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă, Comisie constituită prin Decizia ORDA nr.211 din 07.06.2011, precum şi Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX) şi Uniunea Naţională a Artiştilor din România (UNART).

Emiterea  deciziei atacate s-a realizat în temeiul art. 1312 alin.(4) din Legea nr.8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a cererii înregistrate la ORDA sub nr. RGII/4572 din 15.05.2012 prin care Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) solicita iniţierea procedurilor de arbitraj pentru stabilirea formei finale a Metodologiei, iar împotriva acestei decizii reclamantele au formulat plângere prealabilă, prin care au solicitat revocarea acesteia

Prima instanţă a reţinut că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ în accepţiunea art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004, întrucât este un act unilateral, emis de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere unor raporturi juridice reprezentate de iniţierea procedurii de arbitraj pentru stabilirea formei finale a Metodologiei, în condiţiile art. 1312 alin. (3) şi urm. din Legea nr.8/1996.

Cu privire la existenţa unui caz bine justificat, prima instanţă a reţinut că  reclamantele au furnizat argumente juridice aparent valabile, de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat.

Astfel, procedura de stabilire a Metodologiei a fost declanşată prin Decizia ORDA nr.211 din 07.06.2011, iar potrivit art.131 şi urm. din Legea nr.8/1996, această decizie nu constituie doar baza primei etape de elaborare a Metodologiei, ci stă la baza întregii proceduri de adoptare a acesteia.

Cum părţile participante în prima etapă sunt cele menţionate în Decizia ORDA nr.211 din 07.06.2011, convocarea realizată de ORDA în vederea desemnării prin tragere la sorţi a arbitrilor, adresată şi organismelor de gestiune colectivă ARAIEX şi UNART, care nu fac parte din Comisia de negociere a Metodologiei, este de natură să creeze o îndoială serioasă sub aspectul respectării cadrului legal în care urmează a se desfăşura cea de-a doua etapă de elaborare a Metodologiei, respectiv etapa arbitrajului.

Referitor la îndeplinirea condiţiei privind paguba iminentă, prima instanţă a reţinut că şi aceasta este îndeplinită, în considerarea cheltuielilor ocazionate de procedura arbitrajului ce se impune a fi suportate de părţi şi care nu vor fi recuperate în ipoteza în care hotărârea arbitrală va fi anulată, ca o consecinţă a constatării nulităţii actului de iniţiere a procedurii de arbitraj reprezentat de Decizia nr. 4572 din 17.05.2012.

 Împotriva acestei soluţii a formulat recurs autoritatea pârâtă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) care a invocat în mod generic dispoziţiile art.304 C.proc.civ., susţinând critici care se subsumează motivelor de recurs prevăzute la pct.8 şi, respectiv, pct.9 din textul invocat.

Astfel, autoritatea pârâtă a susţinut că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, fiind adoptată ca urmare a interpretării greşite a actului dedus judecăţii, actul cu nr. RG II/4572 din 17.12.2012 nefiind un act administrativ, ci o adresă prin care s-a realizat convocarea părţilor în procedura arbitrală potrivit art.1312 alin.(4) din Legea nr.8/1996 (art.304 pct.8 C.proc.civ.).

De asemenea, a mai susţinut autoritatea pârâtă că instanţa de fond a pronunţat soluţia atacată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, reţinând existenţa unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube.

În concluzie, autoritatea pârâtă a solicitat admiterea recursului şi respingerea cererii de suspendare pentru motivele invocate.

Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a depus concluzii scrise prin care a răspuns criticilor recursului, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.

Intimata-intervenientă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod corect că actul a cărui suspendare a dispus-o este un veritabil act administrativ care prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale reclamantelor.

De asemenea, a mai susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod legal că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art.14 din Legea nr.554/2004, ceea ce impunea suspendarea actului administrativ.

Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză este necontestat că obiectul cererii de suspendare îl formează Adresa nr. RGII/4572 din 15.05.2012, comunicată de ORDA părţilor din dosarul de arbitraj nr.x/2012, între care şi intimatele-reclamante, care avea ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea de către organismele de televiziune a fonogramelor din comerţ sau a reproducerilor acestora, prin gestiune colectivă obligatorie, la solicitarea UPFR, în conformitate cu prevederile art.1312 alin.3 lit.b) din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.

Convocarea s-a făcut pentru data de 18.05.2012, ora 14.00, la sediul ORDA, în vederea desemnării, prin tragere la sorţi, a 5 arbitri titulari care urmau să constituie completul de arbitraj şi a 3 arbitri de rezervă.

Instanţa de fond, aşa cum s-a arătat la pct.1 al acestor considerente, a calificat acest act, denumit de părţile reclamante ca fiind Decizia nr.457/2012, ca fiind un act administrativ producător de efecte juridice care vatămă drepturile şi interesele legitime.

Autoritatea recurentă a susţinut în criticile sale, în primul rând, că actul dedus judecăţii nu are valoarea juridică a unui act administrativ, în sensul Legii nr.554/2004.

            Într-adevăr, actul dedus judecăţii a fost emis în temeiul art.1312 alin.(3) şi (4) din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, potrivit cărora: „(3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate fi solicitat pentru iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri în următoarele situaţii: a) entităţile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părţi; b) cele două părţi aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin.1; c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare as remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic. (4) ORDA, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părţile în vederea desemnării, prin tragere la sorţi, a 5 arbitri titulare care vor constitui completul de arbitraj şi 3 arbitri de rezervă. Aceştia din urmă îi vor înlocui în ordinea tragerii la sorţi pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorţi se face şi în cazul absenţei părţilor convocate”.

            Potrivit art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004 – Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

            Or, în cauză, este evident că efectele juridice urmau să fie produse de Metodologia care trebuia să fie adoptată într-o formă unică, în urma arbitrajului la care au apelat părţile.

            Astfel, instanţa de recurs reţine că, în succesiunea operaţiunilor prin care se realizează negocierea metodologiilor la care se referă art.130, 131, 1311 şi 1312 din Legea nr.8/1996, actul care produce efecte juridice îl reprezintă metodologiile negociate, iar activităţile anterioare/ premergătoare au valoarea juridică a unor operaţiuni administrative sau simple operaţiuni materiale care pregătesc/ însoţesc adoptarea actului producător de efecte juridice.

            Astfel fiind, Actul nr. RGII/4572 din 15.05.2012 are valoarea unei operaţiuni administrative premergătoare adoptării actului producător de efecte juridice, ceea ce face să poată fi cenzurat de instanţa de contencios, potrivit art.18 alin.(2) din Legea nr.554/2004, doar odată cu actul producător de efecte juridice.

            În concluzie, acest motiv de recurs este întemeiat, recursul fiind admis cu consecinţa desfiinţării sentinţei pronunţate şi respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă.

            Totodată, a fost admisă cererea de intervenţie pe care U.P.F.R. a formulat-o, calificată de instanţa de fond ca fiind în favoarea ORDA.

Recuperare creante – Declarant GARANT-TRANSPORT SRL

de

Recuperare creante – Declarant GARANT-TRANSPORT SRL

Firma GARANT-TRANSPORT SRL are creante fata de firma L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL.

Suma de recuperat: 992 RON.

Statistici companie GARANT-TRANSPORT SRL

15 marfuri publicate

60 camioane publicate

Statistici companie L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL

3914 marfuri publicate

82 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant EXIM PROD COLECT SRL

de

Recuperare creante – Declarant EXIM PROD COLECT SRL

Firma EXIM PROD COLECT SRL are creante fata de firma SALUB SPA SRL.

Suma de recuperat: 9402,52 RON.

Statistici companie EXIM PROD COLECT SRL

9 marfuri publicate

88 camioane publicate

Statistici companie SALUB SPA SRL

166 marfuri publicate

2 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant JACK EUROPEAN AUTOTRANSPORT SRL

de

Recuperare creante – Declarant JACK EUROPEAN AUTOTRANSPORT SRL

Firma JACK EUROPEAN AUTOTRANSPORT SRL are creante fata de firma OVIMAX COMPREST SRL.

Suma de recuperat: 4925 EUR.

Statistici companie JACK EUROPEAN AUTOTRANSPORT SRL

285 marfuri publicate

31 camioane publicate

Statistici companie OVIMAX COMPREST SRL

326 marfuri publicate

229 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

de

Recuperare creante – Declarant ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

Firma ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL are creante fata de firma SEDA-INVEST SRL.

Suma de recuperat: 1041,6 RON.

Statistici companie ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

13774 marfuri publicate

1645 camioane publicate

Statistici companie SEDA-INVEST SRL

1051 marfuri publicate

41 camioane publicate

1 incidente de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

de

Recuperare creante – Declarant ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

Firma ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL are creante fata de firma OVIMAX COMPREST SRL.

Suma de recuperat: 2202,39 RON.

Statistici companie ROUTIER EUROPEAN TRANSPORT SRL

13774 marfuri publicate

1645 camioane publicate

Statistici companie OVIMAX COMPREST SRL

1440 marfuri publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Art. 255 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 255 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 255

(1) Dacă cuantumul drepturilor nu a fost achitat în termenul stabilit:

a) autoritatea vamală utilizează toate căile prevăzute de legislaţia în vigoare, inclusiv executarea silită, pentru a asigura plata acelei sume. Prin regulamentul vamal se pot stabili prevederi speciale cu privire la garanţi în cadrul regimului de tranzit;

b) se percep majorări de întârziere, potrivit normelor în vigoare.

(2) Autoritatea vamală poate renunţa să ceară majorări de întârziere în cazurile în care:

a) datorită situaţiei debitorului, s-ar putea crea serioase dificultăţi economice şi sociale;

b) cuantumul drepturilor nu depăşeşte nivelul stabilit prin regulamentul vamal;

c) cuantumul drepturilor este achitat în 5 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru plată.

(3) Autoritatea vamală poate stabili:

a) perioade minime pentru calcularea majorărilor de întârziere;

b) sume minime de achitat ca majorări de întârziere.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili criterii pentru aplicarea prevederilor alin. (3).

Art. 254 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 254 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 254

Cuantumul drepturilor datorate poate fi achitat de o terţă persoană în locul debitorului.

Art. 253 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 253 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 253

Indiferent de facilităţile de plată acordate debitorului, acesta poate plăti în orice situaţie, total sau parţial, cuantumul drepturilor, fără să aştepte expirarea termenului care i-a fost acordat.

Art. 252 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 252 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 252

(1) Autoritatea vamală poate acorda debitorului alte facilităţi de plată decât amânarea plăţii. Acordarea unor astfel de facilităţi de plată trebuie:

a) să fie condiţionată de constituirea unei garanţii. Nu este necesar să se solicite o astfel de garanţie când, datorită situaţiei debitorului, solicitarea acesteia ar crea grave dificultăţi economice sau sociale;

b) să aibă ca rezultat perceperea, în plus faţă de cuantumul drepturilor, a unei dobânzi pe credit. Dobânda pe credit se datorează pe întreaga perioadă amânată sau care face obiectul unei alte facilităţi la plată şi se calculează în aşa fel încât să fie echivalentă cu cuantumul care ar fi solicitat în acelaşi scop pe piaţa monetară sau financiară naţională.

(2) Autoritatea vamală poate să nu ceară dobânda pe credit dacă prin aceasta s-ar crea grave dificultăţi economice sau sociale pentru debitor.

Art. 251 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 251 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 251(1) Amânarea plăţii nu se acordă pentru cuantumul drepturilor care, deşi corespunzătoare unor mărfuri plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti astfel de drepturi, sunt totuşi înscrise de autoritatea vamală în evidenţa contabilă în conformitate cu dispoziţiile în vigoare referitoare la acceptarea declaraţiilor incomplete, deoarece declarantul nu a oferit, până la expirarea termenului stabilit, informaţiile necesare pentru determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor sau nu a furnizat datele sau documentul care lipsea când a fost acceptată declaraţia incompletă.

(2) Amânarea plăţii poate fi acordată în cazurile prevăzute la alin. (1) numai în situaţia în care cuantumul drepturilor de recuperat este înscris în evidenţa contabilă înaintea expirării unui termen de 30 de zile, calculat de la data la care cuantumul stabilit iniţial a fost înscris în evidenţa contabilă sau, dacă nu a fost înscris, de la data la care a fost acceptată declaraţia referitoare la mărfurile respective. Durata amânării plăţii acordate în astfel de condiţii nu poate fi prelungită dincolo de data expirării termenului care, în conformitate cu prevederile art. 250, a fost acordat cu privire la cuantumul drepturilor stabilit iniţial sau care ar fi fost acordat dacă cuantumul drepturilor legal datorat ar fi fost înscris în evidenţa contabilă când au fost declarate mărfurile respective.

Art. 250 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 250 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 250

(1) Termenul cu care este amânată plata este de 30 de zile. Acesta se calculează astfel:

a) în cazul în care plata este amânată în conformitate cu art. 249 lit. a), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care cuantumul drepturilor este înscris în evidenţa contabilă de către autoritatea vamală. În cazul în care se aplică prevederile art. 242, termenul de 30 de zile se reduce cu numărul zilelor corespunzătoare termenului utilizat pentru înscrierea în evidenţa contabilă, mai puţin două zile;

b) în cazul în care plata se amână în conformitate cu prevederile art. 249 lit. b), termenul se calculează începând cu ziua următoare celei în care expiră perioada de globalizare. Termenul se reduce cu numărul de zile corespunzător unei jumătăţi din numărul de zile din perioada de globalizare;

c) în cazul în care plata se amână în conformitate cu art. 249 lit. c), termenul se calculează din ziua următoare celei în care expiră perioada în care mărfurilor respective li s-a acordat liberul de vamă. Termenul se reduce cu un număr de zile corespunzător jumătăţii numărului de zile aferent perioadei în cauză.

(2) În cazul în care numărul zilelor din termenele menţionate la alin. (1) lit. b) şi c) este impar, numărul de zile ce se scad din termenul de 30 de zile în conformitate cu alin. (1) lit. b) şi c) este egal cu jumătate din numărul par imediat inferior acestui număr impar.

(3) Pentru simplificare, în cazul în care termenele menţionate în alin. (1) lit. b) şi c) sunt o săptămână calendaristică sau o lună calendaristică, plata cuantumului drepturilor care a făcut obiectul amânării se poate efectua:

a) în ziua de vineri a săptămânii a patra următoare celei în cauză, dacă termenul este de o săptămână calendaristică;

b) cel târziu până în ziua a şaisprezecea a lunii următoare, dacă termenul este o lună calendaristică.

Art. 249 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 249 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 249

Autoritatea vamală decide care dintre următoarele proceduri se foloseşte când se acordă amânarea plăţii:

a) separat, pentru fiecare cuantum al drepturilor înscrise în evidenţa contabilă, în condiţiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza întâi sau art. 243 alin. (1);

b) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor înscrise în evidenţa contabilă în condiţiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza întâi, pe o perioadă stabilită de autoritatea vamală, care să nu depăşească 31 de zile;

c) global, cu privire la totalul cuantumurilor drepturilor care au făcut obiectul unei singure înscrieri în evidenţa contabilă, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (i) teza a doua.

Art. 248 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 248 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 248

Acordarea amânării plăţii este condiţionată de constituirea unei garanţii de către solicitant.

 

Art. 247 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 247 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 247

În cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătite de persoana în cauză se referă la mărfurile declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti astfel de drepturi, autoritatea vamală poate acorda, la cererea persoanei respective, amânarea plăţii acelei sume în condiţiile prevăzute în prezenta secţiune.

ARTICOLUL 34 Constitutia Romaniei 2014 Dreptul la ocrotirea sănătăţii Drepturile şi libertăţile fundamentale

de

ARTICOLUL 34 Constitutia Romaniei 2014 Dreptul la ocrotirea sănătăţii Drepturile şi libertăţile fundamentale

Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 34

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Art. 246 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 246 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 246

Plata se face conform dispoziţiilor legale în vigoare, în numerar sau prin orice alt mijloc cu acelaşi efect de stingere a debitului ori prin compensare.

Art. 245 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 245 Codul vamal 2014 Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA a 2-a
Termene şi modalităţi de plată a cuantumului drepturilor
Art. 245

(1) Cuantumul drepturilor care a făcut obiectul comunicării prevăzute la art. 244 se achită de debitor în următoarele termene:

a) dacă această persoană nu are dreptul la nici una dintre facilităţile de plată prevăzute în prezenta secţiune, plata se face în termenul prevăzut în regulamentul vamal;

b) dacă persoana are dreptul la oricare dintre facilităţile de plată prevăzute în prezenta secţiune, plata se face până cel târziu la expirarea termenului sau termenelor stabilite în cadrul acelor facilităţi.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit.a), fără a se înlătura aplicarea suspendărilor prevăzute în cazul exercitării unei acţiuni, termenul de plată nu poate depăşi 10 zile de la comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor datorate, iar în cazul înscrierii cumulate în evidenţa contabilă, în condiţiile prevăzute la art. 241 alin. (1) teza a doua, acesta se stabileşte în aşa fel încât să nu îi permită debitorului să obţină un termen pentru plată mai lung decât dacă i s-ar fi acordat o amânare a plăţii.

(3) Termenul prevăzut la alin. (2) se prelungeşte, din oficiu, dacă se constată că persoana în cauză a primit înştiinţarea prea târziu pentru a putea să plătească în termenul prevăzut. Prelungirea termenului mai poate fi acordată de autoritatea vamală la cererea debitorului, în cazul în care cuantumul drepturilor ce trebuie plătit rezultă în urma unei acţiuni de recuperare ulterioară. Fără a se înlătura aplicarea facilităţilor de plată, prelungirile nu pot depăşi timpul necesar debitorului pentru a se achita de obligaţie.

(4) Prin regulamentul vamal se pot stabili situaţiile şi condiţiile în care se suspendă obligaţia debitorului de a plăti drepturile când:

a) se întocmeşte o cerere de remitere a drepturilor, conform prevederilor legale;

b) mărfurile sunt puse sub sechestru, în vederea confiscării ulterioare potrivit prevederilor legale;

c) datoria vamală a luat naştere în conformitate cu prevederile art. 225 şi există mai mulţi debitori.

Art. 244 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 244 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA 1
Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor
Art. 244

(1) După înscrierea în evidenţa contabilă, cuantumul drepturilor se comunică debitorului potrivit normelor legale.

(2) Când cuantumul drepturilor datorate a fost înscris cu titlu orientativ în declaraţia vamală, autoritatea vamală poate stabili faptul că acesta nu se comunică debitorului, în conformitate cu alin. (1), decât în situaţia în care cuantumul nu corespunde cu cel stabilit de autoritatea vamală. Fără a se înlătura aplicarea prevederilor art. 241 alin. (1) teza a doua, dacă se face uz de posibilitatea prevăzută în prezentul alineat, acordarea liberului de vamă pentru mărfuri de către autoritatea vamală echivalează cu comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor înscrise în evidenţa contabilă.

(3) Comunicarea către debitor nu poate fi făcută după expirarea unui termen de 5 ani de la data la care a luat naştere datoria vamală. Acest termen se suspendă din momentul introducerii unei acţiuni, în conformitate cu prevederile prezentului cod, pe durata acestei proceduri.

(4) Când datoria vamală este rezultatul unui act pentru care s-a pornit urmărirea penală, cuantumul drepturilor poate fi comunicat debitorului, în conformitate cu condiţiile prevăzute în dispoziţiile legale în vigoare, după expirarea termenului menţionat la alin. (3).

Art. 243 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 243 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA 1
Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor
Art. 243

(1) În cazul în care cuantumul datoriei vamale nu a fost înscris în evidenţa contabilă în conformitate cu prevederile art. 241 şi 242 sau a fost înscris la un nivel inferior sumei datorate legal, cuantumul drepturilor ce urmează a fi recuperate se înscrie în evidenţa contabilă în cel mult două zile de la data la care autoritatea vamală a luat cunoştinţă de această situaţie şi poate calcula suma datorată legal şi stabili debitorul. Această operaţiune reprezintă înscriere ulterioară în evidenţa contabilă. Acel termen poate fi prelungit în conformitate cu prevederile art. 242.

(2) Cu excepţia cazurilor menţionate la art. 240 alin. (2) şi (3), înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă nu este posibilă dacă:

a) decizia iniţială de a nu înscrie drepturile în evidenţa contabilă sau de a le înscrie la o sumă mai mică decât cea legal datorată a fost luată pe baza dispoziţiilor generale invalidate la o dată ulterioară de o hotărâre judecătorească;

b) cuantumul drepturilor legal datorate nu a fost înscris în evidenţa contabilă ca urmare a unei erori din partea autorităţii vamale care nu ar fi putut fi detectată în condiţii rezonabile de către persoana obligată să plătească, aceasta la rândul său acţionând cu bună-credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare cu privire la declaraţia vamală;

c) prin regulamentul vamal se poate stabili că autoritatea vamală nu procedează la înscrierea ulterioară în evidenţa contabilă a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. b), când se stabileşte statutul preferenţial al mărfurilor pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implică autorităţile unei alte ţări, dacă eliberarea unui certificat de către aceste autorităţi se dovedeşte incorectă, aceasta constituie o eroare care nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil. Cu toate acestea, eliberarea unui certificat incorect nu constituie o eroare în cazul în care certificatul se bazează pe prezentarea incorectă a faptelor de către exportator, cu excepţia cazului în care, mai ales, este evident că autorităţile care au eliberat certificatul au ştiut sau ar fi trebuit să ştie că mărfurile nu îndeplineau condiţiile prevăzute pentru a beneficia de tratamentul preferenţial. Se poate invoca buna-credinţă a debitorului când acesta poate demonstra că, în timpul operaţiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligenţele pentru a se asigura că toate condiţiile pentru tratamentul preferenţial au fost respectate.

Art. 242 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 242 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA 1
Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor
Art. 242

(1) Termenele pentru înscrierea în evidenţa contabilă prevăzute la art. 241 pot fi prelungite când circumstanţe speciale împiedică autoritatea vamală să le respecte. Prelungirea termenului nu poate depăşi 14 zile.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) nu se aplică în situaţii de caz fortuit sau de forţă majoră.

Art. 241 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 241 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA 1
Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor
Art. 241

(1) Când ia naştere o datorie vamală în urma acceptării declaraţiei pentru mărfuri pentru un alt regim vamal decât admiterea temporară cu exonerare parţială de drepturi de import sau a oricărui alt act cu acelaşi efect juridic ca această acceptare, cuantumul corespunzător acestei datorii vamale este înregistrat în evidenţa contabilă a biroului vamal de îndată ce a fost calculat şi cel mai târziu în ziua următoare celei în care mărfurilor li s-a acordat liberul de vamă. Cu toate acestea, dacă a fost constituită o garanţie, totalul cuantumului drepturilor aferente mărfurilor cărora li s-a acordat liberul de vamă şi care au fost declarate de aceeaşi persoană într-o perioadă stabilită de autoritatea vamală, care nu poate depăşi 31 de zile, poate fi înregistrat o singură dată în evidenţa contabilă, la sfârşitul perioadei respective. O astfel de înregistrare în evidenţa contabilă se face în termen de 5 zile de la expirarea perioadei respective.

(2) Când liberul de vamă se acordă cu condiţia îndeplinirii prevederilor legale care reglementează fie stabilirea cuantumului drepturilor, fie modul de încasare a acestora, înscrierea în evidenţa contabilă se face în cel mult două zile de la data la care a fost stabilit sau fixat cuantumul ori obligaţia de a plăti drepturile rezultate din această datorie. Dacă datoria vamală este legată de o taxă antidumping sau compensatorie provizorie, această taxă se înscrie în evidenţa contabilă în cel mult două luni de la instituirea acelei taxe.

(3) Când se naşte o datorie vamală în alte condiţii decât cele menţionate la alin. (1), cuantumul corespunzător al drepturilor este înscris în evidenţa contabilă în cel mult două zile de la data la care autoritatea vamală poate calcula cuantumul drepturilor şi stabili debitorul acestora.

Art. 240 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

de

Art. 240 Codul vamal 2014 Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor Recuperarea cuantumului datoriei vamale

CAPITOLUL III
Recuperarea cuantumului datoriei vamale

SECŢIUNEA 1
Înscrierea în evidenţa contabilă şi comunicarea către debitor a cuantumului drepturilor
Art. 240

(1) Cuantumul drepturilor de import sau export care rezultă dintr-o datorie vamală, denumit în continuare cuantumul drepturilor, se calculează de autoritatea vamală în momentul în care se află în posesia datelor necesare şi este înregistrat de aceasta în evidenţele contabile sau pe alt suport echivalent.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică:

a) când a fost introdusă o taxă antidumping sau compensatorie provizorie;

b) când cuantumul drepturilor legal datorate îl depăşeşte pe cel stabilit pe baza unei informaţii obligatorii;

c) în cazul în care prin regulamentul vamal se prevede neînscrierea în evidenţa contabilă a cuantumului drepturilor aflat sub un anumit plafon.

(3) Autoritatea vamală poate să nu înregistreze în evidenţele contabile cuantumul drepturilor care nu a putut fi comunicat debitorului din cauza expirării termenului prevăzut la art. 244 alin. (3).

Recuperare creante – Declarant CREMA VIC PALAMUT SRL

de

Recuperare creante – Declarant CREMA VIC PALAMUT SRL

Firma CREMA VIC PALAMUT SRL are creante fata de firma EASI LOGISTIC SRL.

Suma de recuperat: 2516 EUR.

Statistici companie CREMA VIC PALAMUT SRL

1507 marfuri publicate

1555 camioane publicate

Statistici companie EASI LOGISTIC SRL

3610 marfuri publicate

8 camioane publicate

2 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant VAGO TRANS SERV SRL

de

Recuperare creante – Declarant VAGO TRANS SERV SRL

Firma VAGO TRANS SERV SRL are creante fata de firma VASICTRANS 2003 SRL.

Suma de recuperat: 1123,34 RON.

Statistici companie VAGO TRANS SERV SRL

123 marfuri publicate

372 camioane publicate

Statistici companie VASICTRANS 2003 SRL

58 marfuri publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant ALIS SPRINTER SRL

de

Recuperare creante – Declarant ALIS SPRINTER SRL

Firma ALIS SPRINTER SRL are creante fata de firma SORIN & PAULA SRL.

Suma de recuperat: 9712 RON.

Statistici companie ALIS SPRINTER SRL

1 marfuri publicate

Statistici companie SORIN & PAULA SRL

703 marfuri publicate

185 camioane publicate

2 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant BELLA LAND SRL

de

Recuperare creante – Declarant BELLA LAND SRL

Firma BELLA LAND SRL are creante fata de firma MOJITO SRL.

Suma de recuperat: 2046 EUR.

Statistici companie BELLA LAND SRL

11 marfuri publicate

39 camioane publicate

Statistici companie MOJITO SRL

2521 marfuri publicate

85 camioane publicate

6 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant DUO RAUL COMPANY SRL

de

Recuperare creante – Declarant DUO RAUL COMPANY SRL

Firma DUO RAUL COMPANY SRL are creante fata de firma PRIVAT-TRANS SRL.

Suma de recuperat: 2150 RON.

Statistici companie DUO RAUL COMPANY SRL

4 marfuri publicate

16 camioane publicate

Statistici companie PRIVAT-TRANS SRL

4699 marfuri publicate

38 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant SIBO-MET TRANS SRL

de

Recuperare creante – Declarant SIBO-MET TRANS SRL

Firma SIBO-MET TRANS SRL are creante fata de firma M&M MILITZER&MUNCH ROMANIA SRL.

Suma de recuperat: 2294 EUR.

Statistici companie SIBO-MET TRANS SRL

94 marfuri publicate

72 camioane publicate

Statistici companie M&M MILITZER&MUNCH ROMANIA SRL

1654 marfuri publicate

570 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant GERMAN SERV SRL

de

Recuperare creante – Declarant GERMAN SERV SRL

Firma GERMAN SERV SRL are creante fata de firma BOTRACO SRL.

 Suma de recuperat: 434 RON.

Statistici companie GERMAN SERV SRL

391 marfuri publicate

1614 camioane publicate

Statistici companie BOTRACO SRL

195 marfuri publicate

3659 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant CARGO TRANS SRL

de

Recuperare creante – Declarant CARGO TRANS SRL

Firma CARGO TRANS SRL are creante fata de firma SYNERGY CONSTRUCT.

 Suma de recuperat: 5208 RON.

Statistici companie CARGO TRANS SRL

47478 marfuri publicate

7322 camioane publicate

Statistici companie SYNERGY CONSTRUCT

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TRANSALIA VPG SRL

de

Recuperare creante – Declarant TRANSALIA VPG SRL

Firma TRANSALIA VPG SRL are creante fata de firma ECORECA FOOD.

 Suma de recuperat: 12635,5 RON.

Statistici companie TRANSALIA VPG SRL

416 marfuri publicate

206 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TRANSALIA VPG SRL

de

Recuperare creante – Declarant TRANSALIA VPG SRL

Firma TRANSALIA VPG SRL are creante fata de firma ECORECA FOOD.

Suma de recuperat: 4938,3 RON.

Statistici companie TRANSALIA VPG SRL

416 marfuri publicate

206 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant DANIELA INTERNATIONAL SRL

de

Recuperare creante – Declarant DANIELA INTERNATIONAL SRL

Firma DANIELA INTERNATIONAL SRL are creante fata de firma SAWA SA.

Suma de recuperat: 1240 RON.

Statistici companie DANIELA INTERNATIONAL SRL

27 marfuri publicate

24 camioane publicate

Statistici companie SAWA SA

3928 marfuri publicate

367 camioane publicate

3 incidente de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant LUCA STYLE DESIGN SRL

de

Recuperare creante – Declarant LUCA STYLE DESIGN SRL

Firma TRANSALIA VPG SRL are creante fata de firma EGDAHL TRANS SRL.

Suma de recuperat: 496 RON.

Statistici companie LUCA STYLE DESIGN SRL

38 marfuri publicate

2346 camioane publicate

116 contracte camioane

Statistici companie EGDAHL TRANS SRL

884 marfuri publicate

9 camioane publicate

1 contracte marfa

5 incidente de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TRANSALIA VPG SRL

de

Recuperare creante – Declarant TRANSALIA VPG SRL

Firma TRANSALIA VPG SRL are creante fata de firma ECO STAR REL SRL.

Suma de recuperat: 10781,8 RON.

Statistici companie TRANSALIA VPG SRL

416 marfuri publicate

206 camioane publicate

Statistici companie ECO STAR REL SRL

553 marfuri publicate

2 camioane publicate

1 intarzieri de plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TRANSALIA VPG SRL

de

Recuperare creante – Declarant TRANSALIA VPG SRL

Firma TRANSALIA VPG SRL are creante fata de firma ECORECA FOOD.

Suma de recuperat: 8377,89 RON.

Statistici companie TRANSALIA VPG SRL

416 marfuri publicate

206 camioane publicate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant TUDNINO TRANS SRL

de

Recuperare creante – Declarant TUDNINO TRANS SRL

Firma TUDNINO TRANS SRL are creante fata de firma L.S.C. BUSINESS DIVISION SRL.

Suma de recuperat: 9114 RON.

Statistici companie TUDNINO TRANS SRL

165 marfuri publicate

58 camioane publicate

Statistici companie APOSTU SPEDITION SRL

TRANSPORT INTERN SI INTERNATIONAL DE MARFA

3902  marfuri publicate

82 camioane publicate

2 contracte marfa

1 incidente plata active

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant NIVIDAMA SRL

de

Recuperare creante – Declarant NIVIDAMA SRL

Firma NIVIDAMA SRL are creante fata de firma CUBLE TRANS SRL.

Suma de recuperat: 682 EUR

Statistici companie NIVIDAMA SRL

37 marfuri publicate

14 camioane publicate

Statistici companie CUBLE TRANS SRL

TRANSPORT INTERN SI INTERNATIONAL DE MARFA

1218 marfuri publicate

10 camioane publicate

3 contracte marfa

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Recuperare creante – Declarant GAV-VAL TRANS SRL

de

Firma GAV-VAL TRANS SRL are creante fata de firma APOSTU SPEDITION SRL.

Suma de recuperat: 5359,78 RON.

Statistici companie GAV-VAL TRANS SRL

10 marfuri publicate

99 camioane publicate

Statistici companie APOSTU SPEDITION SRL

TRANSPORT INTERN SI INTERNATIONAL DE MARFA

1218 marfuri publicate

10 camioane publicate

3 contracte marfa

1 incidente plata active

incidente plata rezolvate

Pentru detalii, va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.

Avocat Coltuc Marius Vicentiu | Coltuc Marius Law Firm | Baroul Bucuresti Avocat Coltuc Marius, din cadrul Baroului Bucuresti, specializat in drept civil si drept penal, este fondatorul cabinetului de avocatura „Cabinet Avocat Coltuc” cu o experienta de peste 10 ani. Date de contact: www.coltuc.ro/blog | Telefon: 0745 150 894

ART. 542 Noul cod de procedura penala 2014 Acţiunea în regres Procedura reabilitării

de

ART. 542 Noul cod de procedura penala 2014 Acţiunea în regres Procedura reabilitării

(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, precum şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională pentru vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 538 şi 539, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii.

    (2) Statul trebuie să dovedească în cadrul acţiunii în regres, prin ordonanţa procurorului sau hotărâre penală definitivă, că cel asigurat în condiţiile alin. (1) a produs cu rea-credinţă sau din culpă gravă profesională eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate cauzatoare de prejudicii.

Realitatea dosarelor de evitare/recuperare timbru de mediu-pe judete

de

Realitatea dosarelor de evitare/recuperare timbru de mediu-pe judete

 

 

 

In ultimele luni au aparut o serie de discutii cu posibilitatea sau imposibilitatea de a evita/recupera timbre de mediu.

Majoritatea este destul de reticenta

 

Realitatea este cu totul alta

 

Indiferent cum s-ar numi taxa auto,timbru de mediu toate,in toate procesele care s-au castigat se folosea numai legislatie europeana si nu cea din Romania

Exista hotarari castigate si o sa incercam sa fim obiectivi si sa prezentam dosarele pe fiecare judet

 

Bucuresti

Durata unui proces-media 1 an si 6 luni

Rata de admisibilitate -98%

Dosare pe rol:

http://portal.just.ro/3/SitePages/Rezultate_dosare.aspx?k=timbru%20de%20mediu&a=%20scope%3AvDosar%20MJmpIdInstitutie%3D3&v1=-mjmpdosardata

Dosare castigate:

Nu exista inca dosar finalizat

Cel cu termenul de finalizare cel mai apropriat este

http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000000550265&id_inst=3

 

Calarasi

Durata unui proces-media 1 an

 

Rata de admisibilitate -99%

Dosare pe rol:

 

5 dosare pe rol

Dosare castigate

Nu exista

Dosar finalizat

http://portal.just.ro/116/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=11600000000030942&id_inst=116

Pe recurs la Cab se castiga

 

 

CALARASI

 

Durata unui proces-media 5 LUNI

 

Rata de admisibilitate -100%

Dosare pe rol:

 

28 dosare pe rol

Dosare castigate

TOATE

Dosar CASTIGAT

http://portal.just.ro/98/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9800000000035834&id_inst=98

 

ILFOV

Durata unui proces-media 1 AN

 

Rata de admisibilitate -50%

Dosare pe rol:

 

28 dosare pe rol

Dosare castigate

NICIUNUL  INCA

Dosar FINALIZAT

http://portal.just.ro/93/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=9300000000006284&id_inst=93

 

 

 

TELEORMAN

Durata unui proces-media 5 LUNI

 

Rata de admisibilitate -100%

Dosare pe rol:

112

 

Dosare castigate

TOATE

Dosar FINALIZAT

http://portal.just.ro/87/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=8700000000051640&id_inst=87

CONSTANTA

Durata unui proces-media 6 LUNI

 

Rata de admisibilitate -100%

Dosare pe rol:

0

 

Dosare castigate

0

Dosar FINALIZAT

0

 

 

 

TULCEA

 

Durata unui proces-media 6 LUNI

 

Rata de admisibilitate -0

Dosare pe rol:

0

 

Dosare castigate

0

Dosar FINALIZAT

O

 

BRAILA

Durata unui proces-media 6 LUNI

 

Rata de admisibilitate -0

Dosare pe rol:

0

 

Dosare castigate

0

Dosar FINALIZAT

0

 

Galati

Durata unui proces-media 6 LUNI

 

Rata de admisibilitate -100%

Dosare pe rol:

437

 

Dosare castigate

TOATE

Dosar FINALIZAT

http://portal.just.ro/121/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=12100000000088455&id_inst=121

 

In continuarea listei va prezentam DOAR DOSARELE CASTIGATE

Pentru toate dosarele si toate judetele va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro si raspundem gratuit

Staful nostru este sa obtineti decizia de calcul pe judetele unde se admit actiunile.Dureaza si mai putin si aveti sanse foarte mari de reusita.

DOSARE CASTIGATE

 

La nivelul intregii tari exista un numar total de dosare de 10180

BUZAU

http://portal.just.ro/114/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=11400000000044204&id_inst=114

GIURGIU

http://portal.just.ro/122/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=12200000000030706&id_inst=122

 

 

 

 

 

 

 

 

Art. 32 Codul Silvic 2014 Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor

de

Art. 32 Codul Silvic 2014 Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor

CAPITOLUL III
Reconstrucţia ecologică, regenerarea şi îngrijirea pădurilor

Art. 32

(1) În cazul în care proprietarul nu îşi îndeplineşte obligaţia prevăzută la art. 17 alin. (2) lit. c) din motive imputabile, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, după somaţie, asigură, prin ocoale silvice sau prin societăţi comerciale atestate, executarea lucrărilor de împădurire şi de întreţinere, pe bază de deviz, până la închiderea stării de masiv, contravaloarea acestor lucrări fiind suportată de proprietar.

(2) Devizul lucrărilor prevăzut la alin. (1), întocmit de ocolul silvic sau de societatea comercială atestată şi aprobat de unităţile teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, se comunică proprietarului.

(3) Devizul prevăzut la alin. (1), acceptat în mod expres sau necontestat de proprietar în termen de 30 de zile calendaristice, constituie temei pentru executarea lucrărilor de regenerare.

(4) Contravaloarea lucrărilor de regenerare efectuate şi recepţionate în conformitate cu devizul aprobat este suportată de la bugetul de stat, până la recuperarea creanţei de la proprietar.

(5) Creanţa prevăzută la alin. (4) se recuperează prin executare silită, potrivit procedurii de recuperare a creanţelor bugetare, cu prioritate asupra terenului regenerat.

Anexa Noul Cod de Procedura Fiscala 2014

de

Anexa Noul Cod de Procedura Fiscala 2014

Anexa

Art. II

(1) Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică actelor de procedură îndeplinite începând cu această dată. Prin excepţie, dispoziţiile art. 1091 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare , se aplică de la data de întâi a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare prezenta lege.

(2) Suspendarea executării actului administrativ fiscal dispusă de organul de soluţionare a contestaţiei înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi continuă să îşi producă efectele până la soluţionarea contestaţiei.

Art. III

Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu următoarele excepţii:

a) dispoziţiile art. 174 19 şi 17424 de la pct. 36 al art. I , care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I;

b) pct. 2-4 , 9 , 12 şi 36 , cu excepţiile prevăzute la lit. a), ale art. I, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Art. IV

(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă dispoziţiile art. 261 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

(2) Pe data de 1 ianuarie 2007 se abrogă:

a) dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004;

c) dispoziţiile art. 1711 alin. (4) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă.

NOTĂ:

Reproducem mai jos dispoziţiile tranzitorii şi finale ale actelor normative modificatoare ale OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, precum şi nota de transpunere a directivelor, care nu sunt încorporate în textul republicat al acesteia.

1. Art. II din Legea nr. 158/2006 privind aprobarea OUG 165/2005 pentru modificarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006:

2. Art. III şi IV din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 505/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 30 decembrie 2006.

3. Nota de transpunere a directivelor din cuprinsul OG 35/2006 pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 505/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1054 din 30 decembrie 2006:

Art. I. pct. 36 din prezenta ordonanţă transpune Directiva Consiliului 76/308/CEE privind asistenţa mutuală în materie de recuperare a creanţelor privind anumite cotizaţii, drepturi, taxe şi alte măsuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 073 din 19 martie 1976, amendată prin: Directiva Consiliului 79/1071/CEE şi Directiva Consiliului 2001/44/CE.

Art. I. pct. 36 din prezenta ordonanţă transpune şi Directiva Comisiei 2002/94/CE de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziţii din Directiva Consiliului 76/308/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 337 din 13 decembrie 2002, cu excepţia anexelor I-IV, care vor fi transpuse prin ordin al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea formularelor utilizate pentru recuperarea creanţelor, în sensul cap. XIII din titlul VIII al Codului de procedură fiscală.

ARTICOLUL 226 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Dispoziţii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis Soluţii asupra contestaţiei

de

ARTICOLUL 226 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Dispoziţii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis Soluţii asupra contestaţiei

CAPITOLUL IV
Soluţii asupra contestaţiei

ARTICOLUL 226

Dispoziţii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 200 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Rambursarea cheltuielilor de recuperare Dispoziţii finale Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 200 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Rambursarea cheltuielilor de recuperare Dispoziţii finale Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 4-a
Dispoziţii finale

ARTICOLUL 200

Rambursarea cheltuielilor de recuperare

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 197 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Formularistica Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 197 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Formularistica Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România

ARTICOLUL 197

Formularistica

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 196 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Limba utilizată în procedura de asistenţă Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 196 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Limba utilizată în procedura de asistenţă Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România

ARTICOLUL 196

Limba utilizată în procedura de asistenţă

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 195 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Modificarea sau stingerea creanţei Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 195 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Modificarea sau stingerea creanţei Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România

ARTICOLUL 195

Modificarea sau stingerea creanţei

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 194 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Imposibilitatea recuperării Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 194 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Imposibilitatea recuperării Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România

ARTICOLUL 194

Imposibilitatea recuperării

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 193 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Cheltuielile privind asistenţa Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 193 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Cheltuielile privind asistenţa Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România

ARTICOLUL 193

Cheltuielile privind asistenţa

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 192 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Recuperarea creanţelor stabilite în România Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 192 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Recuperarea creanţelor stabilite în România Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România

ARTICOLUL 192

Recuperarea creanţelor stabilite în România

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 191 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Comunicarea actelor emise în România Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 191 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Comunicarea actelor emise în România Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România

ARTICOLUL 191

Comunicarea actelor emise în România

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 190 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Solicitarea de informaţii Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 190 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Solicitarea de informaţii Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 3-a
Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise în România

ARTICOLUL 190

Solicitarea de informaţii

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 189 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Cheltuielile privind asistenţa Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 189 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Cheltuielile privind asistenţa Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru

ARTICOLUL 189

Cheltuielile privind asistenţa

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 188 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Confidenţialitatea asupra documentelor şi informaţiilor primite Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 188 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Confidenţialitatea asupra documentelor şi informaţiilor primite Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru

ARTICOLUL 188

Confidenţialitatea asupra documentelor şi informaţiilor primite

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 187 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Posibilitatea de a refuza acordarea asistenţei Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 187 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Posibilitatea de a refuza acordarea asistenţei Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru

ARTICOLUL 187

Posibilitatea de a refuza acordarea asistenţei

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 186 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Modificarea ulterioară a creanţei Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 186 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Modificarea ulterioară a creanţei Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru

ARTICOLUL 186

Modificarea ulterioară a creanţei

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 185 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Titlul executoriu Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 185 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Titlul executoriu Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru

ARTICOLUL 185

Titlul executoriu

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

OUG 39/2010 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 21 aprilie 2010, Monitorul Oficial 278/2010;

ARTICOLUL 184 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Recuperarea creanţei şi aplicarea măsurilor asigurătorii Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 184 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Recuperarea creanţei şi aplicarea măsurilor asigurătorii Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru

ARTICOLUL 184

Recuperarea creanţei şi aplicarea măsurilor asigurătorii

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 183 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Comunicarea actelor emise în statul membru în care se află autoritatea solicitantă Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 183 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Comunicarea actelor emise în statul membru în care se află autoritatea solicitantă Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru

ARTICOLUL 183

Comunicarea actelor emise în statul membru în care se află autoritatea solicitantă

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 182 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Furnizarea de informaţii Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 182 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Furnizarea de informaţii Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA a 2-a
Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţă emise într-un alt stat membru

ARTICOLUL 182

Furnizarea de informaţii

Abrogat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 181 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Autoritatea competentă din România Dispoziţii generale Aspecte internaţionale

de

ARTICOLUL 181 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Autoritatea competentă din România Dispoziţii generale Aspecte internaţionale

CAPITOLUL XIII
Aspecte internaţionale

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 181

Autoritatea competentă din România

(1) Autorităţile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:

a) pentru creanţele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. a), b), e), f) şi h), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

b) abrogată;

c) pentru creanţele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. c)-f) care se datorează în cadrul operaţiunilor vamale, Autoritatea Naţională a Vămilor;

d) pentru creanţele prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. g), Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi autorităţile administraţiei publice locale, după caz.

(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) sunt competente şi pentru recuperarea dobânzilor, majorărilor de întârziere, penalităţilor şi amenzilor administrative, precum şi cheltuielilor prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. i), aferente creanţelor principale pentru a căror recuperare sunt competente.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

Legea 188/2011 – privind gestionarea taxelor colectate în cadrul aplicării politicii agricole comune şi care fac parte din sistemul de finanţare al fondurilor europene pentru agricultură, precum şi din sistemul resurselor proprii al Uniunii Europene din 24 octombrie 2011, Monitorul Oficial 763/2011;

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Anularea creanţelor fiscale Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi

de

ARTICOLUL 178 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Anularea creanţelor fiscale Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi

CAPITOLUL XII
Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalităţi

ARTICOLUL 178

Anularea creanţelor fiscale

(1) În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei şi a adresei de înfiinţare a popririi sunt suportate de organul fiscal.

(2) Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anulează. Plafonul se aplică totalului creanţelor fiscale datorate şi neachitate de debitori.

(3) În cazul creanţelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevăzută la alin. (2) reprezintă limita maximă până la care, prin hotărâre, autorităţile deliberative pot stabili plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1781

Scopul

Prezentul capitol stabileşte norme privind asistenţa în vederea recuperării în România a unor creanţe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi asistenţa în vederea recuperării într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanţelor stabilite în România.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1782

Sfera de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică următoarelor creanţe:

a) tuturor taxelor, impozitelor şi drepturilor de orice fel prelevate de către un stat membru sau în numele acestuia ori de către subdiviziunile sale teritoriale sau administrative, inclusiv autorităţi locale, sau în numele acestora ori în numele Uniunii Europene;

b) rambursărilor, intervenţiilor şi altor măsuri care fac parte din sistemul de finanţare integrală sau parţială a Fondului European de Garantare Agricolă (FEGA) şi a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), inclusiv sumelor care se percep în legătură cu aceste acţiuni;

c) prelevărilor şi altor drepturi prevăzute în cadrul organizării comune a pieţei din sectorul zahărului.

(2) Prezentul capitol se aplică şi pentru:

a) sancţiunile administrative, amenzile, taxele şi suprataxele în legătură cu creanţele pentru care se poate solicita asistenţă reciprocă potrivit alin. (1), care sunt stabilite de autorităţile administrative responsabile de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor în cauză sau de desfăşurarea de anchete administrative în privinţa acestora ori care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea autorităţilor administrative menţionate;

b) taxele pentru certificate şi alte documente similare emise în legătură cu procedurile administrative privind taxele, impozitele şi drepturile;

c) dobânzile, majorările de întârziere, penalităţile de întârziere şi costurile în legătură cu creanţele pentru care poate fi solicitată asistenţă reciprocă potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a prezentului alineat, după caz.

(3) Prezentul capitol nu se aplică:

a) contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială care trebuie plătite fie statului membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie instituţiilor de securitate socială de drept public;

b) taxelor care nu sunt prevăzute la alin. (2);

c) drepturilor de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilităţi publice;

d) sancţiunilor cu caracter penal impuse în cadrul unei proceduri penale sau altor sancţiuni cu caracter penal care nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. a).

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1783

Definiţii

În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) autoritate solicitantă – un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru care transmite o cerere de asistenţă cu privire la o creanţă prevăzută la art. 1782;

b) autoritate solicitată – un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru căruia îi este transmisă o cerere de asistenţă;

c) persoană – orice persoană fizică sau juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, ce deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;

d) mijloace electronice – utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;

e) reţea RCC – platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (RCC) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1784

Autoritatea competentă din România

(1) Autorităţile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:

a) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru creanţele prevăzute la art. 1782 alin. (1) lit. a) şi b), cu excepţia creanţelor prevăzute la lit. b);

b) Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru creanţele prevăzute la art. 1782 alin. (1) lit. a) şi b) care se datorează în cadrul operaţiunilor vamale;

c) Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, pentru creanţele prevăzute la art. 1782 alin. (1) lit. c).

(2) Autorităţile prevăzute la alin. (1) sunt competente şi pentru asistenţă la recuperarea creanţelor prevăzute la art. 1782 alin. (2), aferente creanţelor principale pentru a căror asistenţă la recuperare sunt competente.

(3) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se desemnează biroul central de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state membre în domeniul asistenţei reciproce care face obiectul prezentului capitol, precum şi pentru contactele cu Comisia Europeană.

(4) Autorităţile competente din România pot desemna birouri de legătură care să fie responsabile de contactele cu alte state membre în materie de asistenţă reciprocă în ceea ce priveşte unul sau mai multe tipuri sau categorii specifice de taxe, impozite şi drepturi prevăzute la art. 1782.

(5) În cazul în care un birou de legătură primeşte o cerere de asistenţă reciprocă ce necesită măsuri care nu ţin de competenţa ce i-a fost atribuită, acesta înaintează cererea, fără întârziere, biroului competent, dacă este cunoscut, sau biroului central de legătură şi informează autoritatea solicitantă în consecinţă.

(6) Autorităţile competente din România informează Comisia cu privire la biroul său central de legătură şi la orice birouri de legătură pe care le-a desemnat.

(7) Toate comunicările sunt trimise de către biroul central de legătură sau în numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul biroului central de legătură, asigurându-se eficienţa comunicării.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1785

Furnizarea de informaţii

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată furnizează orice informaţii pe care le apreciază că sunt relevante pentru autoritatea solicitantă, în vederea recuperării creanţelor sale prevăzute la art. 1782. În scopul furnizării acestor informaţii, autoritatea solicitată asigură realizarea oricăror anchete administrative necesare pentru obţinerea acestora.

(2) Autoritatea solicitată nu este obligată să furnizeze informaţii:

a) pe care nu le-ar putea obţine în vederea recuperării creanţelor similare născute în statul membru solicitat;

b) care ar divulga un secret comercial, industrial sau profesional;

c) a căror divulgare ar aduce atingere securităţii statului membru solicitat sau ar fi contrare ordinii publice a acestuia.

(3) Autoritatea solicitată nu poate refuza furnizarea de informaţii pentru simplul motiv că aceste informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de o persoană desemnată sau care acţionează în calitate de agent ori de administrator sau că informaţiile respective se referă la participaţiile la capitalul unei persoane.

(4) Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele de refuz al unei cereri de informaţii.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1786

Schimbul de informaţii fără cerere prealabilă

În cazul în care urmează să se efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decât taxa pe valoarea adăugată, către o persoană stabilită ori având domiciliul într-un alt stat membru, statul membru din care urmează să se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul membru unde este stabilită sau unde îşi are domiciliul persoana respectivă cu privire la rambursarea/restituirea ce urmează a se efectua.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1787

Prezenţa în birourile administrative şi participarea la anchetele administrative

(1) Prin acord între autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată şi în concordanţă cu procedurile stabilite de autoritatea solicitată, funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă pot, în vederea promovării asistenţei reciproce prevăzute de prezentul capitol:

a) să fie prezenţi în birourile în care autorităţile administrative ale statului membru solicitat îşi desfăşoară activitatea;

b) să fie prezenţi la anchetele administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;

c) să însoţească funcţionarii competenţi din statul membru solicitat în cursul procedurilor judiciare din respectivul stat membru.

(2) Acordul prevăzut la alin. (1) lit. b) poate prevedea ca funcţionarii din statul membru solicitant să poată intervieva persoane şi examina registre, în cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru.

(3) Funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă care utilizează posibilităţile oferite prin alin. (1) şi (2) sunt în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficială.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1788

Cererea de notificare a anumitor documente referitoare la creanţe

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată notifică persoanei căreia îi sunt destinate, denumită în continuare destinatar, toate actele şi deciziile, inclusiv pe cele de natură judiciară, privind o creanţă sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.

(2) Cererea de notificare prevăzută la alin. (1) este însoţită de un formular-tip care conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) numele, adresa şi orice alte informaţii utile pentru identificarea destinatarului;

b) scopul notificării şi termenul în care aceasta ar trebui efectuată;

c) o descriere a documentelor anexate, a tipului de creanţă şi a valorii creanţei pentru care se formulează cererea;

d) numele, adresa şi alte date de contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate şi, în cazul în care este diferit, biroul de la care se pot obţine informaţii suplimentare privind documentele notificate sau posibilităţile de a contesta obligaţia de plată.

(3) Autoritatea solicitantă depune o cerere de notificare în temeiul prezentului capitol numai atunci când nu poate efectua notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea documentului în cauză în statul membru solicitant sau atunci când o astfel de notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate.

(4) Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă în privinţa oricărei acţiuni întreprinse în urma cererii de notificare, în special în legătură cu data notificării documentului către destinatar.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 1789

Mijloace de notificare

(1) Autoritatea solicitată se asigură că procedura de notificare în statul membru solicitat se efectuează potrivit reglementărilor legale şi practicilor administrative naţionale în vigoare în statul membru solicitat.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competentă a statului membru solicitant, în conformitate cu normele în vigoare în respectivul stat membru.

(3) O autoritate competentă stabilită pe teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică unei persoane dintr-un alt stat membru.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 10

Cererea de recuperare

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanţele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant.

(2) De îndată ce autoritatea solicitantă are cunoştinţă despre orice informaţii relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autorităţii solicitate.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 11

Condiţii aplicabile cererilor de recuperare

(1) Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă şi atâta vreme cât creanţa şi/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepţia cazurilor în care se aplică art. 178 14 alin. (6).

(2) Înainte ca autoritatea solicitantă să formuleze o cerere de recuperare se aplică procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu următoarele excepţii:

a) atunci când este evident că nu există active pentru recuperare în statul membru solicitant sau că astfel de proceduri nu vor duce la plata integrală a creanţei şi că autoritatea solicitantă deţine informaţii specifice care indică faptul că persoana în cauză are active în statul membru solicitat;

b) atunci când aplicarea unor astfel de proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultăţi disproporţionate.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 12

Titlul executoriu şi alte documente însoţitoare

(1) Orice cerere de recuperare este însoţită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat reflectă conţinutul principal al titlului iniţial care permite executarea şi constituie baza unică a măsurilor asigurătorii şi de recuperare luate în statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în respectivul stat membru.

(2) Titlul uniform care permite executarea conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) informaţii relevante pentru identificarea titlului iniţial care permite executarea, o descriere a creanţei, inclusiv natura acesteia, perioada acoperită de creanţă, orice date relevante pentru procesul de executare şi valoarea creanţei şi diferitele componente ale acesteia, precum creanţa principală şi creanţele fiscale accesorii datorate;

b) numele, adresa şi alte informaţii utile pentru identificarea debitorului;

c) numele, adresa şi alte date de contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creanţei şi, în cazul în care acesta este diferit, biroul de la care se pot obţine informaţii suplimentare privind creanţa sau posibilităţile de a contesta obligaţia de plată.

(3) Cererea de recuperare a unei creanţe poate fi însoţită de alte documente referitoare la creanţă emise de statul membru solicitant.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 13

Recuperarea creanţei

(1) În scopul recuperării creanţei în statul membru solicitat, orice creanţă pentru care a fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca şi când ar fi o creanţă a statului membru solicitat, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitată utilizează prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor cu privire la aceleaşi taxe, impozite sau drepturi ori, în absenţa acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.

(2) Dacă autoritatea solicitată consideră că pe teritoriul statului său nu se colectează taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizează prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.

(3) Statul membru solicitat nu este obligat să acorde creanţelor altor state membre preferinţele acordate pentru creanţe similare apărute în respectivul stat membru, cu excepţia cazurilor în care statele membre vizate convin altfel sau există dispoziţii contrare în legislaţia statului membru solicitat. Un stat membru care acordă preferinţe pentru creanţe altui stat membru nu poate refuza acordarea aceloraşi facilităţi pentru aceleaşi creanţe sau pentru creanţe similare altor state membre, în aceleaşi condiţii.

(4) Statul membru solicitat recuperează creanţa în moneda sa naţională.

(5) Autoritatea solicitată informează cu diligenţa necesară autoritatea solicitantă cu privire la orice acţiune întreprinsă cu privire la cererea de recuperare.

(6) Începând cu data la care este primită cererea de recuperare, autoritatea solicitată percepe dobânzi pentru plata cu întârziere, potrivit legislaţiei în vigoare în statul membru solicitat. În cazul României sunt aplicabile prevederile art. 120.

(7) Autoritatea solicitată poate, în cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru, să acorde debitorului un termen de plată sau să acorde pentru aceste creanţe eşalonarea la plată şi să perceapă dobândă în acest sens. Autoritatea solicitată informează ulterior autoritatea solicitantă cu privire la orice astfel de decizie.

(8) Fără a aduce atingere art. 178 20 alin. (1), autoritatea solicitată îi transferă autorităţii solicitante sumele recuperate aferente creanţei, precum şi dobânzile prevăzute la alin. (6) şi (7).

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 14

Litigii

(1) Litigiile cu privire la creanţă, la titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat şi litigiile legate de validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitant sunt de competenţa autorităţilor competente ale statului membru solicitant. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanţa, titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestat(ă) de o parte interesată, autoritatea solicitată informează respectiva parte interesată că o astfel de acţiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în faţa autorităţii competente a statului membru solicitant, potrivit legislaţiei în vigoare în statul respectiv.

(2) Litigiile cu privire la măsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitat sunt introduse în faţa organismului competent pentru soluţionarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislaţiei în vigoare a acestui stat.

(3) Atunci când una dintre acţiunile prevăzute la alin. (1) a fost introdusă în faţa organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată cu privire la aceasta şi precizează care sunt elementele creanţei ce nu fac obiectul contestaţiei.

(4) De îndată ce autoritatea solicitată primeşte informaţiile prevăzute la alin. (3), fie din partea autorităţii solicitante, fie din partea părţii interesate, aceasta suspendă procedura de executare în ceea ce priveşte partea contestată a creanţei, în aşteptarea deciziei organismului competent în materie, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitantă formulează o cerere contrară, potrivit alin. (6).

(5) La cererea autorităţii solicitante sau în cazul în care se consideră necesar de către autoritatea solicitată, fără să se aducă atingere art. 178 16, autoritatea solicitată poate recurge la măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care reglementările legale în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru.

(6) Potrivit reglementărilor legale şi practicilor administrative în vigoare în statul membru în care îşi are sediul, autoritatea solicitantă poate cere autorităţii solicitate să recupereze o creanţă contestată sau o parte contestată a creanţei, în măsura în care reglementările legale şi practicile administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motivează. Dacă rezultatul ulterior al contestaţiei este favorabil debitorului, autoritatea solicitantă are obligaţia de a rambursa orice sumă recuperată, precum şi de a plăti orice compensaţie datorată, potrivit reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat.

(7) Dacă autorităţile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au iniţiat o procedură amiabilă, iar rezultatul procedurii poate afecta creanţa cu privire la care a fost solicitată asistenţă, măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate până la încheierea procedurii respective, cu excepţia cazurilor de urgenţă imediată datorate fraudei sau insolvenţei. În cazul în care măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt aplicabile prevederile alin. (5).

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 15

Modificarea sau retragerea cererii de asistenţă pentru recuperare

(1) Autoritatea solicitantă informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare ulterioară adusă cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizând motivele modificării sau retragerii acesteia.

(2) Dacă modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent prevăzut la art. 178 14 alin. (1), autoritatea solicitantă comunică decizia respectivă împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul membru solicitat. Autoritatea solicitată continuă măsurile de recuperare pe baza titlului revizuit. Măsurile asigurătorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu excepţia cazului în care modificarea cererii se datorează lipsei de valabilitate a titlului iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau a titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat. Dispoziţiile art. 178 12 şi 17814 sunt aplicabile în mod corespunzător.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 16

Cererea de măsuri asigurătorii

(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile asigurătorii necesare, dacă acestea sunt permise de legislaţia sa naţională şi în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanţa sau titlul care permite executarea în statul membru solicitant este contestat(ă) la momentul formulării cererii sau în cazul în care creanţa nu face încă obiectul unui titlu care să permită executarea în statul membru solicitant, în măsura în care sunt, de asemenea, posibile măsuri asigurătorii, într-o situaţie similară, în temeiul legislaţiei naţionale şi al practicilor administrative ale statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant şi referitor la creanţa pentru care se solicită asistenţa reciprocă, dacă este cazul, însoţeşte cererea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în statul membru solicitat.

(2) Cererea de măsuri asigurătorii poate fi însoţită de alte documente referitoare la creanţă, emise în statul membru solicitant.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 17

Normele aplicabile cererilor de măsuri asigurătorii

Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 178 16 sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 178 10 alin. (2), art. 178 13 alin. (1)-(5), art. 178 14 şi 17815.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 18

Limite ale obligaţiilor autorităţii solicitate

(1) Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţa prevăzută la art. 178 10-art. 178 16 dacă recuperarea creanţei este de natură să genereze, din cauza situaţiei debitorului, grave dificultăţi de ordin economic sau social în statul membru solicitat, în măsura în care reglementările legale şi practicile administrative în vigoare în respectivul stat membru permit o astfel de excepţie în cazul creanţelor naţionale.

(2) Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţa prevăzută la art. 1785 şi la art. 1787-17816 dacă cererea iniţială de asistenţă, potrivit art. 1785, 1787, 1788, 17810 sau 17816, este efectuată cu privire la creanţe care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen începând de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant şi până la momentul cererii iniţiale de asistenţă. În cazul în care creanţa sau titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sunt contestate, termenul de 5 ani începe din momentul în care în statul membru solicitant se stabileşte faptul că nu mai este posibilă contestarea creanţei sau a titlului care permite executarea. În cazul în care se acordă o amânare a plăţii sau un plan de eşalonare a plăţii de către autorităţile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani începe din momentul în care întregul termen de plată a expirat. Cu toate acestea, în aceste cazuri, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţă cu privire la creanţe care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant.

(3) Un stat membru nu este obligat să acorde asistenţă dacă valoarea totală a creanţelor reglementate de prezentul capitol, pentru care se solicită asistenţă, este mai mică de 1.500 euro.

(4) Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele refuzului unei cereri de asistenţă.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 19

Aspecte privind prescripţia

(1) Aspectele privind termenele de prescripţie sunt reglementate exclusiv de legislaţia în vigoare în statul membru solicitant.

(2) În ceea ce priveşte suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia, în temeiul unei cereri de asistenţă, care au drept efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru solicitat, sunt considerate a avea acelaşi efect în statul membru solicitant, cu condiţia ca efectul corespunzător să fie prevăzut în reglementările legale în vigoare în statul membru solicitant.

(3) Dacă suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie nu este posibilă în temeiul reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia în temeiul unei cereri de asistenţă care, dacă ar fi fost efectuate de către autoritatea solicitantă în propriul stat membru sau în numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, potrivit legislaţiei în vigoare în statul membru solicitant, sunt considerate a fi fost efectuate în statul membru solicitant, în ceea ce priveşte efectul respectiv.

(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu afectează dreptul autorităţilor competente din statul membru solicitant de a lua măsuri pentru a suspenda, întrerupe sau prelungi termenul de prescripţie, potrivit reglementărilor în vigoare în statul membru respectiv.

(5) Autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată se informează reciproc cu privire la orice acţiune care întrerupe, suspendă sau prelungeşte termenul de prescripţie a creanţei pentru care au fost solicitate măsuri asigurătorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 20

Costuri

(1) În plus faţă de sumele prevăzute la art. 178 13 alin. (8), autoritatea solicitată urmăreşte să recupereze de la debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat şi le reţine, potrivit reglementărilor legale în vigoare din statul membru solicitat.

(2) Statele membre renunţă reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistenţa reciprocă pe care şi-o acordă potrivit prezentului capitol.

(3) Cu toate acestea, în cazul unor recuperări care creează dificultăţi deosebite, care implică cheltuieli foarte mari sau care se referă la crima organizată, autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată pot să convină asupra unor modalităţi de rambursare specifice cazurilor în speţă.

(4) Fără a aduce atingere alin. (2) şi (3), statul membru solicitant rămâne răspunzător faţă de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile şi toate pierderile suportate în legătură cu acţiunile recunoscute ca fiind nejustificate, în ceea ce priveşte fie fondul creanţei, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitantă care permite executarea şi/sau aplicarea de măsuri asigurătorii.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 21

Formulare-tip şi mijloace de comunicare

(1) Cererile de informaţii în temeiul art. 1785 alin. (1), cererile de notificare în temeiul art. 1788 alin. (1), cererile de recuperare în temeiul art. 178 10 alin. (1) sau cererile de măsuri asigurătorii în temeiul art. 178 16 alin. (1) se transmit prin mijloace electronice, utilizându-se un formular-tip, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. În măsura posibilului, aceste formulare se folosesc şi pentru comunicările ulterioare cu privire la cerere.

(2) Titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant şi celelalte documente prevăzute la art. 178 12 şi 17816 se transmit, de asemenea, prin mijloace electronice, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.

(3) Formularul-tip poate fi însoţit, dacă este cazul, de rapoarte, declaraţii şi orice alte documente sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care sunt, de asemenea, transmise pe cale electronică, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.

(4) Formularele-tip şi comunicările pe cale electronică pot, de asemenea, să fie utilizate pentru schimbul de informaţii în temeiul art. 1786.

(5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) nu se aplică informaţiilor şi documentaţiei obţinute prin prezenţa în birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit art. 1787.

(6) În cazul în care comunicările nu se efectuează pe cale electronică sau prin intermediul formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informaţiilor obţinute sau a măsurilor luate pentru executarea cererii de asistenţă.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 22

Limba utilizată

(1) Toate cererile de asistenţă, formularele-tip pentru notificare şi titlurile uniforme care permit executarea în statul membru solicitat sunt trimise în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi. Faptul că anumite părţi sunt scrise într-o limbă alta decât limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat nu afectează valabilitatea acestora sau a procedurii, în măsura în care acea limbă este stabilită de comun acord între statele membre interesate.

(2) Documentele a căror notificare este solicitată potrivit art. 1788 pot fi transmise autorităţii solicitate într-o limbă oficială a statului membru solicitant.

(3) În cazul în care o cerere este însoţită de alte documente decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), autoritatea solicitată poate, dacă este necesar, să ceară autorităţii solicitante o traducere a acestor documente în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau în orice altă limbă asupra căreia statele membre interesate au convenit bilateral.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 23

Divulgarea informaţiilor şi a documentelor

(1) Informaţiile comunicate sub orice formă, în temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligaţia păstrării secretului fiscal şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor similare în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru care le-a primit. Astfel de informaţii pot fi utilizate în scopul aplicării de măsuri asigurătorii sau de executare în privinţa creanţelor care intră sub incidenţa prezentului capitol. De asemenea, astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea şi impunerea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială.

(2) Persoanele acreditate în mod corespunzător de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informaţii numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru întreţinerea şi dezvoltarea reţelei RCC.

(3) Statul membru care furnizează informaţiile permite utilizarea acestora în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1) în statul membru care primeşte informaţiile, în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru care furnizează informaţiile, informaţiile pot fi utilizate în scopuri similare.

(4) În cazul în care autoritatea solicitantă sau solicitată consideră că informaţiile obţinute în temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, în scopurile prevăzute la alin. (1), unui al treilea stat membru, ea poate să transmită respectivele informaţii acestui al treilea stat membru, cu condiţia ca transmiterea acestor informaţii să fie conformă cu normele şi procedurile stabilite în prezentul capitol. Aceasta informează statul membru de la care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a transmite informaţiile respective unui stat membru terţ. Statul membru de la care provin informaţiile se poate opune acestei transmiteri a informaţiilor, în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului membru care doreşte să transmită informaţiile.

(5) Permisiunea de a utiliza, în temeiul alin. (3), informaţii care au fost transmise în temeiul alin. (4) poate fi acordată numai de către statul membru de unde provin informaţiile.

(6) Informaţiile comunicate sub orice formă în temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept probe de toate autorităţile din statul membru care primeşte informaţiile, pe aceeaşi bază ca şi informaţiile similare obţinute în respectivul stat.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 24

Aplicarea altor acorduri privind asistenţa

(1) Prezentul capitol nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligaţii de furnizare de asistenţă mai extinsă, care decurge din acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale, inclusiv în domeniul notificării actelor judiciare sau extrajudiciare.

(2) În cazul în care România încheie astfel de acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la aspecte reglementate de prezentul capitol şi care nu se referă la cazuri individuale, informează fără întârziere Comisia în acest sens.

(3) Atunci când acordă asistenţă reciprocă mai extinsă în temeiul unui acord sau al unei înţelegeri bilateral(e) ori multilateral(e), România poate utiliza reţeaua de comunicaţii electronice şi formularele-tip adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 25

Norme de aplicare

Normele de aplicare a dispoziţiilor art. 1784 alin. (3) şi (4), art. 1785 alin. (1), art. 1788, art. 178 10, art. 178 12 alin. (1) şi (2), art. 178 13 alin. (5)-(8), art. 178 15, art. 178 16 alin. (1) şi ale art. 178 21 alin. (1)-(4) sunt normele aprobate de Comisie.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 178 26

Raportare

(1) România, prin intermediul biroului central de legătură, informează Comisia anual, cel târziu până la 31 martie, cu privire la următoarele:

a) numărul de cereri de informaţii, de comunicare şi de recuperare sau de măsuri asigurătorii transmise fiecărui stat membru solicitat şi primite de la fiecare stat membru solicitant în fiecare an;

b) valoarea creanţelor pentru care se solicită asistenţă pentru recuperare şi sumele recuperate.

(2) România, prin intermediul biroului central de legătură, poate furniza, de asemenea, orice alte informaţii care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistenţa reciprocă oferită în temeiul prezentului capitol.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OG 29/2011 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 31 august 2011, Monitorul Oficial 626/2011;

ARTICOLUL 160 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor Valorificarea bunurilor Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită

de

ARTICOLUL 160 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor Valorificarea bunurilor Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită

CAPITOLUL VIII
Stingerea creanţelor fiscale prin executare silită

SECŢIUNEA a 6-a
Valorificarea bunurilor
ARTICOLUL 160

Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor

(1) Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor se realizează de debitorul însuşi, cu acordul organului de executare, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanţei fiscale. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, indicând numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă va achita preţul propus.

(2) Preţul propus de cumpărător şi acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare.

(3) Organul de executare, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), va comunica aprobarea indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumpărător.

(4) Indisponibilizarea prevăzută la art. 151 alin. (9) şi (10) se ridică după creditarea contului bugetar menţionat la alin. (3).

ARTICOLUL 121 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară Dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere

de

ARTICOLUL 121 Noul Cod de Procedura Fiscala 2014 Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară Dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere

CAPITOLUL III
Dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere

ARTICOLUL 121

Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară

(1) Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 120 şi 1201, după termenul de 3 zile.

(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere prevăzute la alin. (1), plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.

OUG 92 2003 Codul de procedură fiscala actualizat prin:

OUG 39/2010 – pentru modificarea şi completarea OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 21 aprilie 2010, Monitorul Oficial 278/2010;

Art. 285 Cod Fiscal 2014 Facilităţi comune

de

Art. 285 Cod Fiscal 2014 Facilităţi comune

CAPITOLUL XI
Facilităţi comune

Art. 285

Facilităţi pentru persoanele juridice

(1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum şi alte taxe locale precizate la art. 282 şi art. 283 nu se aplică:

a) oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;

b) fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;

c) organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice, precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii.

(2) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe terenurile acestora se reduc cu 50% pentru acele imobile situate pe litoralul Mării Negre deţinute de persoane juridice şi care sunt utilizate pentru prestarea de servicii turistice pe o durată de minimum 6 luni în cursul unui an calendaristic.

(3) Impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru clădirile nou construite deţinute de cooperaţiile de consum sau meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data achiziţiei clădirii.

(4) Nu se datorează impozit pe teren pentru terenurile forestiere administrate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, cu excepţia celor folosite în scop economic.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 127/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 8 octombrie 2008, Monitorul Oficial 705/2008;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 2851

Scutiri şi facilităţi pentru persoanele juridice

Elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum şi terenurile destinate acestui scop, sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 155. Cod Fiscal 2014 Obligaţii

de

Art. 155. Cod Fiscal 2014 Obligaţii

CAPITOLUL XIII
Obligaţii

Art. 155.

Facturarea

(1) În înţelesul prezentului titlu sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic, dacă acestea îndeplinesc condiţiile stabilite în prezentul articol.

(2) Orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială are acelaşi regim juridic ca şi o factură.

(3) În înţelesul prezentului titlu, prin factură electronică se înţelege o factură care conţine informaţiile solicitate în prezentul articol şi care a fost emisă şi primită în format electronic.

(4) Fără să contravină prevederilor alin. (30)-(34) se aplică următoarele reguli de facturare:

a) pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 132 şi 133, facturarea face obiectul prevederilor prezentului articol. Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării nu se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 132 şi 133, facturarea face obiectul normelor aplicabile în statele membre în care are loc livrarea de bunuri/prestarea de servicii;

b) prin excepţie de la prevederile lit. a):

1. pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate de o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 1251alin. (2), facturarea face obiectul prevederilor prezentului articol dacă furnizorul/prestatorul nu este stabilit în statul membru în care are loc livrarea bunurilor ori prestarea serviciilor, conform prevederilor art. 132 şi 133, şi persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i se livrează bunurile sau i se prestează serviciile;

2. pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România, conform art. 132 şi 133, efectuate de un furnizor/prestator care nu este stabilit în România, dar este stabilit în Comunitate, conform prevederilor art. 1251alin. (2), iar persoana obligată la plata taxei conform art. 150 este beneficiarul către care s-au efectuat respectivele livrări/prestări, facturarea face obiectul normelor aplicabile în statul membru în care este stabilit furnizorul/prestatorul.

În situaţia în care beneficiarul este persoana care emite factura în numele şi în contul furnizorului/prestatorului conform prevederilor alin. (17), se aplică prevederile lit. a);

c) prin excepţie de la prevederile lit. a), pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate de o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 1251alin. (2), facturarea face obiectul prevederilor prezentului articol dacă livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor nu are loc în Comunitate în conformitate cu prevederile art. 132 şi 133.

(5) Persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, în următoarele situaţii:

a) pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;

b) pentru fiecare vânzare la distanţă pe care a efectuat-o, în condiţiile art. 132 alin. (2) şi (3);

c) pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile art. 143 alin. (2) lit. a)-c);

d) pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operaţiunile menţionate la lit. a) şi b).

(6) Prin excepţie de la alin. (5) lit. a) şi d), persoana impozabilă nu are obligaţia emiterii de facturi pentru operaţiunile scutite fără drept de deducere a taxei conform art. 141 alin. (1) şi (2).

(7) Persoana înregistrată conform art. 153 trebuie să autofactureze, în termenul prevăzut la alin. (15), fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine.

(8) Persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură, în termenul prevăzut la alin. (14), pentru fiecare transfer efectuat în alt stat membru, în condiţiile prevăzute la art. 128 alin. (10), şi pentru fiecare operaţiune asimilată unei achiziţii intracomunitare de bunuri efectuate în România în condiţiile prevăzute la art. 1301alin. (2) lit. a).

(9) Prin excepţie de la prevederile alin. (5) lit. a), persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura:

a) livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate la lit. a), furnizate către beneficiari persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este obligatorie emiterea de documente legal aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului, cum ar fi: transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau abonamentelor, accesul pe baza de bilet la: spectacole, muzee, cinematografe, evenimente sportive, târguri, expoziţii;

c) livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate la lit. a) şi b), furnizate către beneficiari, persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, care prin natura lor nu permit furnizorului/prestatorului identificarea beneficiarului, cum sunt: livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate, servicii de reîncărcare electronică a cartelelor telefonice preplătite. Prin norme se vor stabili documentele pe care furnizorii/prestatorii trebuie să le întocmească în vederea determinării corecte a bazei de impozitare şi a taxei colectate pentru astfel de operaţiuni.

(10) Persoana impozabilă care nu are obligaţia de a emite facturi conform prezentului articol poate opta pentru emiterea facturii.

(11) Persoana impozabilă care are obligaţia de a emite facturi conform prezentului articol, precum şi persoana impozabilă care optează pentru emiterea facturii potrivit alin. (10) pot emite facturi simplificate în oricare dintre următoarele situaţii:

a) atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul prevăzut la art. 1391;

b) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură conform alin. (2).

(12) În urma consultării Comitetului TVA instituit în temeiul prevederilor art. 398 din Directiva 112, prin ordin al ministrului finanţelor publice se aprobă ca persoana impozabilă care are obligaţia de a emite facturi conform prezentului articol, precum şi persoana impozabilă care optează pentru emiterea facturii potrivit alin. (10) să înscrie în facturi doar informaţiile prevăzute la alin. (20), în următoarele cazuri, conform procedurii stabilite prin norme:

a) valoarea facturii, inclusiv TVA, este mai mare de 100 euro, dar mai mică de 400 euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul prevăzut la art. 1391; sau

b) în cazul în care practica administrativă ori comercială din sectorul de activitate implicat sau condiţiile tehnice de emitere a facturilor face/fac ca respectarea tuturor obligaţiilor menţionate la alin. (19) sau la alin. (22) să fie extrem de dificilă.

(13) Prevederile alin. (11) şi (12) nu se aplică în cazul operaţiunilor prevăzute la alin. (5) lit. b) şi c) sau atunci când persoana impozabilă, care este stabilită în România, efectuează livrarea de bunuri ori prestarea de servicii pentru care taxa este datorată în alt stat membru, în care această persoană nu este stabilită, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile în acest alt stat membru.

(14) Pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile art. 143 alin. (2), persoana impozabilă are obligaţia de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei.

(15) Pentru alte operaţiuni decât cele prevăzute la alin. (14), persoana impozabilă are obligaţia de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri/prestare de servicii cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.

(16) Persoana impozabilă poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri, prestări separate de servicii, către acelaşi client, în următoarele condiţii:

a) să se refere la operaţiuni pentru care a luat naştere faptul generator de taxă sau pentru care au fost încasate avansuri într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună calendaristică;

b) toate documentele emise la data livrării de bunuri, prestării de servicii sau încasării de avansuri să fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.

(17) Pot fi emise facturi de către beneficiar în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin norme.

(18) Pot fi emise facturi de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin norme, cu excepţia situaţiei în care partea terţă este stabilită într-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă.

(19) Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informaţii:

a) numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;

b) data emiterii facturii;

c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, în măsura în care această dată este anterioară datei emiterii facturii;

d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal;

f) denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;

g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 ale reprezentantului fiscal;

h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum şi particularităţile prevăzute la art. 1251alin. (3) în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;

i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;

j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;

k) în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea autofactură;

l) în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;

m) în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea taxare inversă;

n) în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea regimul marjei – agenţii de turism;

o) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile regimul marjei – bunuri second-hand, regimul marjei – opere de artă sau regimul marjei – obiecte de colecţie şi antichităţi, după caz;

p) în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea TVA la încasare;

r) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune.

(20) Facturile emise în sistem simplificat în condiţiile prevăzute la alin. (11) şi (12) trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) data emiterii;

b) identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;

d) suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;

e) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură în conformitate cu prevederile alin. (2), o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.

(21) În situaţia prevăzută la alin. (4) lit. b) pct. 1, furnizorul/prestatorul stabilit în România poate să omită din factură informaţiile prevăzute la alin. (19) lit. i) şi j) şi să indice, în schimb, valoarea impozabilă a bunurilor livrate/serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora şi la natura lor. În cazul aplicării prevederilor alin. (4) lit. b) pct. 2, factura emisă de furnizorul/prestatorul care nu este stabilit în România poate să nu conţină informaţiile prevăzute la echivalentul din Directiva 112 al alin. (19) lit. i) şi j).

(22) Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiţia ca valoarea TVA colectată să fie exprimată în lei. În situaţia în care valoarea taxei colectate este exprimată într-o altă monedă, aceasta va fi convertită în lei utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 1391.

(23) Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar.

(24) Autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pistă fiabilă de audit între o factură şi o livrare de bunuri sau prestare de servicii. Autenticitatea originii înseamnă asigurarea identităţii furnizorului sau a emitentului facturii. Integritatea conţinutului înseamnă că nu a fost modificat conţinutul impus în conformitate cu prezentul articol.

(25) În afară de controalele de gestiune menţionate la alin. (24), alte exemple de tehnologii care asigură autenticitatea originii şi integrităţii conţinutului facturii electronice sunt:

a) o semnătură electronică avansată în sensul art. 2 alin. (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, bazată pe un certificat calificat şi creată de un dispozitiv securizat de creare a semnăturii în sensul art. 2 alin. (6) şi (10) din Directiva 1999/93/CE;

b) un schimb electronic de date (electronic data interchange – EDI), astfel cum a fost definit la art. 2 din anexa I la Recomandările Comisiei 1994/820/CE din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date, în cazul în care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garantează autenticitatea originii şi integritatea datelor.

(26) În cazul facturilor emise prin mijloace electronice de furnizori/prestatori care sunt stabiliţi în ţări cu care nu există niciun instrument juridic privind asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE a Consiliului Uniunii Europene din 16 martie 2010 privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de impozite, taxe şi alte măsuri şi de Regulamentul (UE) 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii care au locul în România, asigurarea autenticităţii originii şi integrităţii conţinutului facturii trebuie realizată exclusiv prin una din tehnologiile prevăzute la alin. (25).

(27) În situaţia în care pachete care conţin mai multe facturi emise prin mijloace electronice sunt transmise sau puse la dispoziţia aceluiaşi destinatar, informaţiile care sunt comune facturilor individuale pot fi menţionate o singură dată, cu condiţia ca acestea să fie accesibile pentru fiecare factură.

(28) Semnarea şi ştampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conţină factura.

(29) Stocarea prin mijloace electronice a facturilor reprezintă stocarea datelor prin echipamente electronice de procesare, inclusiv compresia digitală, şi de stocare şi utilizând mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.

(30) Persoana impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de client ori de un terţ în numele şi în contul său, precum şi a tuturor facturilor primite.

(31) Persoana impozabilă poate decide locul de stocare a facturilor, cu condiţia ca acestea sau informaţiile stocate conform alin. (30) să fie puse la dispoziţia autorităţilor competente fără nicio întârziere ori de câte ori se solicită acest lucru. Cu toate acestea, locul de stocare a facturilor ales de persoana impozabilă nu poate fi situat pe teritoriul unei ţări cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă având o sferă de aplicare similară celei prevăzute de Directiva 2010/24/UE şi de Regulamentul (UE) 904/2010 sau la dreptul menţionat la alin. (36) de a accesa prin mijloace electronice, de a descărca şi de a utiliza facturile respective.

(32) Prin excepţie de la prevederile alin. (31), persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România are obligaţia de a stoca pe teritoriul României facturile emise şi primite, precum şi facturile emise de client sau de un terţ în numele şi în contul său, altele decât cele electronice pentru care persoana impozabilă garantează accesul on-line organelor fiscale competente şi pentru care persoana impozabilă poate aplica prevederile alin. (31). Aceeaşi obligaţie îi revine şi persoanei impozabile stabilite în România printr-un sediu fix cel puţin pe perioada existenţei pe teritoriul României a sediului fix.

(33) În situaţia în care locul de stocare prevăzut la alin. (31) nu se află pe teritoriul României persoanele impozabile stabilite în România în sensul art. 1251alin. (2) trebuie să comunice organelor fiscale competente locul de stocare a facturilor sau a informaţiilor stocate conform alin. (30).

(34) Facturile pot fi stocate pe suport hârtie sau în format electronic, indiferent de forma originală în care au fost trimise ori puse la dispoziţie. În cazul stocării electronice a facturilor, inclusiv a celor care au fost convertite din format hârtie în format electronic, nu este obligatorie aplicarea prevederilor Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică, cu modificările ulterioare.

(35) În scopuri de control, organele fiscale competente pot solicita traducerea în limba română, în anumite situaţii sau pentru anumite persoane impozabile, a facturilor emise pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 132 şi 133, precum şi a facturilor primite de persoane impozabile stabilite în România în sensul art. 1251alin. (2).

(36) În scopuri de control, în cazul stocării prin mijloace electronice a facturilor emise sau primite în alt stat, garantând accesul online la date, persoana impozabilă stabilită în România în sensul art. 1251alin. (2) are obligaţia de a permite organelor fiscale competente din România accesarea, descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi. De asemenea, persoana impozabilă nestabilită în România care stochează prin mijloace electronice facturi emise sau primite pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii impozabile în România are obligaţia de a permite organelor fiscale din România accesarea, descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi, indiferent de statul în care se află locul de stocare pentru care a optat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 1551

Alte documente

(1) Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (2)-(4) şi (6) şi ale art. 151, trebuie să autofactureze operaţiunile respective până cel mai târziu în a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator.

(2) Persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă, obligată la plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (2)-(4) şi (6), trebuie să autofactureze suma avansurilor plătite în legătură cu operaţiunile respective cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a plătit avansurile, în cazul în care persoana respectivă nu se află în posesia facturii emise de furnizor/prestator, cu excepţia situaţiei în care faptul generator de taxă a intervenit în aceeaşi lună, caz în care sunt aplicabile prevederile alin. (1).

(3) La primirea facturii privind operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), persoana impozabilă sau persoana juridică neimpozabilă va înscrie pe factură o referire la autofacturare, iar pe autofactură, o referire la factură.

(4) În cazul livrărilor în vederea testării sau pentru verificarea conformităţii, a stocurilor în regim de consignaţie sau a stocurilor puse la dispoziţie clientului, la data punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor, persoana impozabilă va emite către destinatarul bunurilor un document care cuprinde următoarele informaţii:

a) un număr de ordine secvenţial şi data emiterii documentului;

b) denumirea/numele şi adresa părţilor;

c) data punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor;

d) denumirea şi cantitatea bunurilor.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (4), persoana impozabilă trebuie să emită un document către destinatarul bunurilor, în momentul returnării parţiale sau integrale a bunurilor de către acesta din urmă. Acest document trebuie să cuprindă informaţiile prevăzute la alin. (4), cu excepţia datei punerii la dispoziţie sau a expedierii bunurilor, care este înlocuită de data primirii bunurilor.

(6) Pentru operaţiunile menţionate la alin. (4), factura se emite în momentul în care destinatarul devine proprietarul bunurilor şi cuprinde o referire la documentele emise conform alin. (4) şi (5).

(7) Documentele prevăzute la alin. (4) şi (5) nu trebuie emise în situaţia în care persoana impozabilă efectuează livrări de bunuri în regim de consignaţie sau livrează bunuri pentru stocuri puse la dispoziţie clientului, din România în alt stat membru care nu aplică măsuri de simplificare, situaţie în care trebuie să autofactureze transferul de bunuri, conform art. 155 alin. (8).

(8) În cazul în care persoana impozabilă care pune la dispoziţie bunurile sau le expediază destinatarului nu este stabilită în România, nu are obligaţia să emită documentele prevăzute la alin. (4) şi (5). În acest caz, persoana impozabilă care este destinatarul bunurilor în România va fi cea care va emite un document care cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (4), cu excepţia datei punerii la dispoziţie sau expedierii, care este înlocuită de data primirii bunurilor.

(9) Persoana impozabilă care primeşte bunurile în România, în cazurile prevăzute la alin. (8), va emite, de asemenea, un document, în momentul returnării parţiale sau integrale a bunurilor. Acest document cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (4), cu excepţia datei punerii la dispoziţie sau expedierii, care este înlocuită de data la care bunurile sunt returnate. În plus, se va face o referinţă la acest document în factura primită, la momentul la care persoana impozabilă devine proprietara bunurilor sau la momentul la care se consideră că bunurile i-au fost livrate.

(91) În situaţia bunurilor livrate în regim de consignaţie sau pentru stocuri puse la dispoziţia clientului de către o persoană impozabilă care nu este stabilită în România, persoana impozabilă care este destinatarul bunurilor în România va emite documentele prevăzute la alin. (8) şi (9) numai dacă se aplică măsuri de simplificare.

(10) Transferul parţial sau integral de active, prevăzut la art. 128 alin. (7) şi la art. 129 alin. (7), se va evidenţia într-un document întocmit de părţile implicate în operaţiune, fiecare parte primind un exemplar al acestuia. Acest document trebuie să conţină următoarele informaţii:

a) un număr de ordine secvenţial şi data emiterii documentului;

b) data transferului;

c) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzut la art. 153, al ambelor părţi, după caz;

d) o descriere exactă a operaţiunii;

e) valoarea transferului.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 147 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

de

Art. 147 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

CAPITOLUL X
Regimul deducerilor

Art. 147

Deducerea taxei pentru persoana impozabilă cu regim mixt şi persoana parţial impozabilă

(1) Persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoană impozabilă cu regim mixt. Persoana care realizează atât operaţiuni pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 127, cât şi operaţiuni pentru care are calitatea de persoană impozabilă este denumită persoană parţial impozabilă.

(2) Dreptul de deducere a taxei deductibile aferente achiziţiilor efectuate de către o persoană impozabilă cu regim mixt se determină conform prezentului articol. Persoana parţial impozabilă nu are drept de deducere pentru achiziţiile destinate activităţii pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă. Dacă persoana parţial impozabilă desfăşoară activităţi în calitate de persoană impozabilă, din care rezultă atât operaţiuni cu drept de deducere, cât şi operaţiuni fără drept de deducere, este considerată persoană impozabilă mixtă pentru respectivele activităţi şi aplică prevederile prezentului articol. În condiţiile stabilite prin norme, persoana parţial impozabilă poate solicita aplicarea unei pro-rata speciale în situaţia în care nu poate ţine evidenţe separate pentru activitatea desfăşurată în calitate de persoană impozabilă şi pentru activitatea pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă.

(3) Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care permit exercitarea dreptului de deducere, inclusiv de investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni, se înscriu într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestora se deduce integral.

(4) Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate realizării de astfel de operaţiuni se înscriu într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări pentru aceste operaţiuni, iar taxa deductibilă aferentă acestora nu se deduce.

(5) Achiziţiile pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere se evidenţiază într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestor achiziţii se deduce pe bază de pro-rata.

(6) Pro-rata prevăzută la alin. (5) se determină ca raport între:

a) suma totală, fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile legate direct de preţ, a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, la numărător; şi

b) suma totală, fără taxă, a operaţiunilor prevăzute la lit. a) şi a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la numitor. Se includ sumele primite de la bugetul statului sau bugetele locale, acordate în scopul finanţării operaţiunilor scutite fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a taxei.

(7) Se exclud din calculul pro-rata următoarele:

a) valoarea oricărei livrări de bunuri de capital care au fost utilizate de persoana impozabilă în activitatea sa economică;

b) valoarea oricăror livrări de bunuri sau prestări de servicii către sine efectuate de persoana impozabilă şi prevăzute la art. 128 alin. (4) şi la art. 129 alin. (4), precum şi a transferului prevăzut la art. 128 alin. (10);

c) valoarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) şi b), precum şi a operaţiunilor imobiliare, altele decât cele prevăzute la lit. a), în măsura în care acestea sunt accesorii activităţii principale.

(8) Pro-rata definitivă se determină anual, iar calculul acesteia include toate operaţiunile prevăzute la alin. (6), pentru care exigibilitatea taxei ia naştere în timpul anului calendaristic respectiv. Pro-rata definitivă se determină procentual şi se rotunjeşte până la cifra unităţilor imediat următoare. La decontul de taxă prevăzut la art. 1562, în care s-a efectuat ajustarea prevăzută la alin. (12), se anexează un document care prezintă metoda de calcul al pro-rata definitivă.

(9) Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro-rata definitivă, prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul precedent, sau pro-rata estimată pe baza operaţiunilor prevăzute a fi realizate în anul calendaristic curent, în cazul persoanelor impozabile pentru care ponderea operaţiunilor cu drept de deducere în totalul operaţiunilor se modifică în anul curent faţă de anul precedent. Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal competent, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie inclusiv, pro-rata provizorie care va fi aplicată în anul respectiv, precum şi modul de determinare a acesteia. În cazul unei persoane impozabile nou-înregistrate, pro-rata aplicabilă provizoriu este pro-rata estimată pe baza operaţiunilor preconizate a fi realizate în timpul anului calendaristic curent, care trebuie comunicată cel mai târziu până la data la care persoana impozabilă trebuie să depună primul său decont de taxă, prevăzut la art. 1562.

(10) Taxa de dedus într-un an calendaristic se determină provizoriu prin înmulţirea valorii taxei deductibile prevăzute la alin. (5) pentru fiecare perioadă fiscală din acel an calendaristic cu pro-rata provizorie prevăzută la alin. (9), determinată pentru anul respectiv.

(11) Taxa de dedus pentru un an calendaristic se calculează definitiv prin înmulţirea sumei totale a taxei deductibile din anul calendaristic respectiv, prevăzută la alin. (5), cu pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul respectiv.

(12) La sfârşitul anului, persoanele impozabile cu regim mixt trebuie să ajusteze taxa dedusă provizoriu astfel:

a) din taxa de dedus determinată definitiv, conform alin. (11), se scade taxa dedusă într-un an determinată provizoriu, conform alin. (10);

b) rezultatul diferenţei de la lit. a), în plus sau în minus după caz, se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă, prevăzut la art. 1562, aferent ultimei perioade fiscale a anului, sau în decontul de taxă aferent ultimei perioade fiscale a persoanei impozabile, în cazul anulării înregistrării acesteia.

(13) În ceea ce priveşte taxa de dedus aferentă bunurilor de capital, definite conform art. 149 alin. (1), utilizate pentru operaţiunile prevăzute la alin. (5):

a) prima deducere se determină în baza pro-rata provizorie prevăzută la alin. (9), pentru anul în care ia naştere dreptul de deducere. La finele anului, deducerea se ajustează, conform alin. (12), în baza pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8). Această primă ajustare se efectuează asupra valorii totale a taxei deduse iniţial;

b) ajustările ulterioare iau în considerare o cincime, pentru bunurile mobile, sau o douăzecime, pentru bunurile imobile, după cum urmează:

1. taxa deductibilă iniţială se împarte la 5 sau la 20;

2. rezultatul calculului efectuat conform pct. 1 se înmulţeşte cu pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8), aferentă fiecăruia dintre următorii 4 sau 19 ani;

3. taxa dedusă iniţial în primul an, conform pro-rata definitivă, se împarte la 5 sau la 20;

4. rezultatele calculelor efectuate conform pct. 2 şi 3 se compară, iar diferenţa în plus sau în minus reprezintă ajustarea de efectuat, care se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă prevăzut la art. 1562, aferent ultimei perioade fiscale a anului.

(14) În situaţii speciale, când pro-rata calculată potrivit prevederilor prezentului articol nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia de specialitate, poate, la solicitarea justificată a persoanelor impozabile:

a) să aprobe aplicarea unei pro-rata speciale. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze taxa dedusă de la începutul anului pe bază de pro-rata specială aprobată. Persoana impozabilă cu regim mixt poate renunţa la aplicarea pro-rata specială numai la începutul unui an calendaristic şi este obligată să anunţe organul fiscal competent până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului respectiv;

b) să autorizeze persoana impozabilă să stabilească o pro-rata specială pentru fiecare sector al activităţii sale economice, cu condiţia ţinerii de evidenţe contabile distincte pentru fiecare sector.

(15) În baza propunerilor făcute de către organul fiscal competent, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia sa de specialitate, poate să impună persoanei impozabile anumite criterii de exercitare a dreptului de deducere pentru operaţiunile viitoare ale acesteia, respectiv:

a) să aplice o pro-rata specială;

b) să aplice o pro-rata specială pentru fiecare sector al activităţii sale economice;

c) să-şi exercite dreptul de deducere numai pe baza atribuirii directe, în conformitate cu prevederile alin. (3) şi (4), pentru toate operaţiunile sau numai pentru o parte din operaţiuni;

d) să ţină evidenţe distincte pentru fiecare sector al activităţii sale economice.

(16) Prevederile alin. (6)-(13) se aplică şi pentru pro-rata specială prevăzută la alin. (14) şi (15). Prin excepţie de la prevederile alin. (6), pentru calculul pro-rata specială se vor lua în considerare:

a) operaţiunile specificate în decizia Ministerului Finanţelor Publice, pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. a) sau la alin. (15) lit. b);

b) operaţiunile realizate pentru fiecare sector de activitate, pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. b) sau la alin. (15) lit. b).

(17) Prevederile prezentului articol se aplică şi de persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare. Pentru determinarea pro-rata sumele de la numitor şi de la numărător se determină în funcţie de data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei conform regulilor generale.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1471

Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă

(1) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care, în aceeaşi perioadă, a luat naştere şi poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 145-147.

(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile şi formalităţile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei prevăzute la art. 146, persoana impozabilă îşi poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiţii şi formalităţi sau printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a luat naştere dreptul de deducere.

(3) Prin norme se vor preciza condiţiile necesare aplicării prevederilor alin. (2), pentru situaţia în care dreptul de deducere este exercitat după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest drept ia naştere.

(4) Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru perioada fiscală prevăzută la alin. (1) şi (2).

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1472

Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România şi rambursarea TVA de către alte state membre către persoane impozabile stabilite în România

(1) În condiţiile stabilite prin norme:

a) persoana impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate în România;

b) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate în România, dacă, în conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă;

c) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, dar care efectuează în România o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi scutită, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta în România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către această persoană a mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabilă. Dreptul de deducere ia naştere şi poate fi exercitat doar în momentul livrării intracomunitare a mijlocului de transport nou;

d) persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme.

(2) Persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea TVA achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate în alt stat membru, în condiţiile prevăzute în norme.

(3) În cazul în care rambursarea prevăzută la alin. (1) lit. a) a fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organele fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod eronat şi orice penalităţi şi dobânzi aferente, fără să contravină dispoziţiilor privind asistenţa reciprocă pentru recuperarea TVA.

(4) În cazul în care o dobândă sau o penalitate administrativă a fost impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale competente vor suspenda orice altă rambursare suplimentară către persoana impozabilă în cauză până la concurenţa sumei neplătite.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1473

Rambursările de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153

(1) În situaţia în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, care este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru operaţiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei.

(2) După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute în prezentul articol, prin decontul de taxă prevăzut la art. 1562.

(3) Suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma negativă a taxei, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat, şi a diferenţelor negative de TVA stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.

(4) Taxa de plată cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin adăugarea la taxa de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii decontului de taxă prevăzut la art. 1562, din soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare, şi a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului din diferenţele de TVA de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.

(5) Prin decontul de taxă prevăzut la art. 1562, persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele dintre sumele prevăzute la alin. (3) şi (4), care reprezintă regularizările de taxă, şi stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare.

(6) Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

(7) În cazul persoanelor impozabile care sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul de taxă al persoanei care a preluat activitatea.

(8) În situaţia în care două sau mai multe persoane impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia activitatea celorlalte preia şi soldul taxei de plată către bugetul de stat, precum şi soldul sumei negative a taxei, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

(9) Rambursarea soldului sumei negative a taxei se efectuează de organele fiscale, în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin normele în vigoare.

(10) Pentru operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. b), j), k), l) şi o), persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, pot beneficia de rambursarea taxei, potrivit procedurii prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 141 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

de

Art. 141 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

CAPITOLUL IX
Operaţiuni scutite de taxă

Art. 141

Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării

(1) Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicieni dentari;

c) prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;

d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate în acest sens;

e) livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;

f) activitatea de învăţământ prevăzută în Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate;

g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele şi cantinele organizate pe lângă instituţiile publice şi entităţile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activităţile scutite conform lit. f);

h) meditaţiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învăţământului şcolar, preuniversitar şi universitar;

i) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia socială, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;

j) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;

k) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial care au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă;

l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia fizică;

m) prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii şi cultelor;

n) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) şi i)-m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale;

o) activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităţile de natură comercială;

p) serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora;

q) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operaţiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităţilor acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părţi de cheltuieli comune, în limitele şi în condiţiile stabilite prin norme şi în condiţiile în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni concurenţiale.

r) furnizarea de personal de către instituţiile religioase sau filozofice în scopul activităţilor prevăzute la lit. a), f), i) şi j).

(2) Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:

a) prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară:

1. acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către persoana care le acordă;

2. negocierea garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau orice operaţiuni cu astfel de garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;

4. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic;

5. tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale sau asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor;

6. administrarea de fonduri speciale de investiţii;

b) operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni;

c) pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate, conform legii, să desfăşoare astfel de activităţi;

d) livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare;

e) arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct şi superficia, cu plată, pe o anumită perioadă. Fac excepţie următoarele operaţiuni:

1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor;

3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile;

4. închirierea seifurilor;

f) livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1.teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare;

2.construcţie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

3.livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării;

4.o construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie transformată sau parte transformată a unei construcţii, dacă costul transformării, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a construcţiei sau a părţii din construcţie, astfel cum aceasta este stabilită printr-un raport de expertiză, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;

g) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, în temeiul prezentului articol, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art. 145 alin. (5) lit. b) sau al limitării totale a dreptului de deducere conform art. 1451.

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f), în condiţiile stabilite prin norme.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 34/2009 – cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 11 aprilie 2009, Monitorul Oficial 249/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OUG 24/2005 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 martie 2005, Monitorul Oficial 263/2005;

Rectificare Monitorul Oficial 112/2004 din 6 februarie 2004, Monitorul Oficial 112/2004;

Art. 140 Cod Fiscal 2014 Cotele de taxă

de

Art. 140 Cod Fiscal 2014 Cotele de taxă

CAPITOLUL VIII
Cotele de taxă

Art. 140

Cotele

(1) Cota standard este de 24% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

(2) Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);

b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;

c) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;

d) livrarea de produse ortopedice;

e) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

g) livrarea următoarelor bunuri:

1. toate sortimentele de pâine, precum şi următoarele specialităţi de panificaţie: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluţe şi împletituri, care se încadrează în grupa produse de brutărie la codul CAEN/CPSA 1071;

2. făină albă de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu şi făină de secară, care se încadrează la codul CAEN/CPSA 1061;

3. triticum spelta, grâu comun şi meslin, care se încadrează la codul NC 1001 99 00, şi secară, care se încadrează la codul NC 1002 90 00, prevăzute în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012.

(21) Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:

a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;

b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;

c) livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare şi dacă terenul pe care este construită locuinţa nu depăşeşte suprafaţa de 250 m2, inclusiv amprenta la sol a locuinţei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuinţe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuinţe nu poate depăşi suprafaţa de 250 m2, inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuinţe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%, respectiv:

1. în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deţinut şi să nu deţină nicio locuinţă în proprietate pe care au achiziţionat-o cu cota de 5%;

2. în cazul familiilor, soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu deţină, fiecare sau împreună, nicio locuinţă în proprietate pe care a/au achiziţionat-o cu cota de 5%;

d) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.

(3) Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1342alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.

(31) În cazul operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia situaţiilor în care este emisă o factură sau este încasat un avans, înainte de data livrării/prestării, pentru care se aplică cota în vigoare la data la care a fost emisă factura ori la data la care a fost încasat avansul.

(4) În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 1342alin. (2), precum şi în situaţia prevăzută la alin. (31).

(5) Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun.

(6) Cota aplicabilă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun şi care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 58/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale din 26 iunie 2010, Monitorul Oficial 431/2010;

OUG 200/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 decembrie 2008, Monitorul Oficial 815/2008;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

Art. 26 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

de

Art. 26 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil

Art. 26

Pierderi fiscale

(1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

(2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.

(3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1), respectiv alin. (5) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România. Pierderile fiscale înregistrate până la data de 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, care aplică prevederile art. 291, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnat şi se recuperează în funcţie de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel:

a) pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi;

b) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013 este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.

(4) Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 91/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 iunie 2008, Monitorul Oficial 480/2008;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 24 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

de

Art. 24 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil

Art. 24

Amortizarea fiscală

(1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau „în prestarea de servicii, pentru” a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.

(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:

a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune şi altele asemenea;

b) mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile, precum şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la suprafaţă;

d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;

f) amenajările de terenuri.

g) activele biologice, înregistrate de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară.

(4) Nu reprezintă active amortizabile:

a) terenurile, inclusiv cele împădurite;

b) tablourile şi operele de artă;

c) fondul comercial;

d) lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;

e) bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;

f) orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor;

g) casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.

h) imobilizările necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile.

(5) Abrogat.

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;

c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.

(7) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.

(8) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:

a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;

b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;

c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

(9) În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează:

a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;

b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.

(10) Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau fabrică şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire, a fondului comercial, a imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată.

(11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;

b) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;

c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;

d) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;

e) amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă.

Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:

1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă;

2. din 10 în 10 ani la saline;

e1) În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care stabilesc pentru amortizarea mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale politici contabile specifice domeniului de activitate, în concordanţă cu cele mai recente norme ale altor organisme de normalizare care utilizează un cadru general conceptual similar pentru a elabora standarde de contabilitate, alte documente contabile şi practicile acceptate ale domeniului de activitate, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe casate se deduce prin utilizarea metodei de amortizare fiscală utilizate înainte de casarea acestora, pe perioada rămasă. Aceste prevederi se aplică şi pentru valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul retratării mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale;

f) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de legea locuinţei;

h) numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).

(111) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) pct. 33 şi 34, pentru mijloacele de transport de persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, din categoria M1, astfel cum sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile, pentru fiecare, în limita a 1.500 lei/lună. Pentru aceste mijloace de transport nu se aplică prevederile alin. (11) lit. f). Sunt exceptate situaţiile în care mijloacele de transport respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii, precum şi pentru test drive şi pentru demonstraţii;

3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închiriere către alte persoane, transmiterea dreptului de folosinţă, în cadrul contractelor de leasing operaţional sau pentru instruire de către şcolile de şoferi.

(112) Alin. (111) se aplică inclusiv pentru mijloacele de transport persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, achiziţionate/produse anterior datei de 1 februarie 2013, pentru cheltuielile cu amortizarea stabilite în baza valorii fiscale rămase neamortizate la această dată.

(12) Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora conform prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii.

(13) Pentru investiţiile realizate în parcurile industriale până la data de 31 decembrie 2006 se acordă o deducere suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea investiţiilor în construcţii sau a reabilitărilor de construcţii, infrastructură internă şi de conexiune la reţeaua publică de utilităţi, ţinând seama de prevederile legale în vigoare privind clasificarea şi duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (12) nu pot beneficia de facilităţile prevăzute în prezentul alineat.

(14) Cheltuielile aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei activităţi pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente achiziţionării oricărui drept de exploatare a resurselor naturale se recuperează pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperată raportată la valoarea totală estimată a resurselor.

(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată.

(151) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă neamortizată, cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin diminuarea acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite şi majorarea cu valoarea fiscală aferentă părţilor noi înlocuite, pe durata normală de utilizare rămasă.

(152) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale după expirarea duratei normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent.

(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(17) În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(18) Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

(19) Ministerul Finanţelor Publice elaborează normele privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

(20) Abrogat.

(21) Pentru titularii de acorduri petroliere şi subcontractanţii acestora, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente operaţiunilor petroliere, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărui exerciţiu financiar.

(22) Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică la calculul profitului impozabil, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din aceeaşi lege.

(23) În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, pentru activele imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, transferate în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării şi reclasificate în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, valoarea fiscală rămasă neamortizată este valoarea fiscală dinaintea reclasificării ca active imobilizate deţinute în vederea vânzării. Durata de amortizare este durata normală de utilizare rămasă determinată în baza duratei normale de utilizare iniţiale, din care se scade durata în care a fost clasificat în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării. Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care a fost reclasificat în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OUG 24/2005 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 martie 2005, Monitorul Oficial 263/2005;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Rectificare Monitorul Oficial 112/2004 din 6 februarie 2004, Monitorul Oficial 112/2004;

Art. 20 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

de

Art. 20 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil

Art. 20

Venituri neimpozabile

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română;

b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare;

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice;

d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.

e) în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv, veniturile din tranzacţionarea titlurilor de participare pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. În aceeaşi perioadă, cheltuielile reprezentând valoarea de înregistrare a acestor titluri de participare, precum şi cheltuielile înregistrate cu ocazia desfăşurării operaţiunilor de tranzacţionare reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

f) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;

g) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 127/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 8 octombrie 2008, Monitorul Oficial 705/2008;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

 

 

Art. 201

Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene

(1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi:

a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;

2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;

3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3;

b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:

1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);

2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;

4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;

5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

(2) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.

(3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)stat membru – stat al Uniunii Europene;

b)filială dintr-un stat membru – persoana juridică străină al cărei capital social include şi participaţia minimă prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 2 şi lit. b) pct. 4, deţinută de o persoană juridică română, respectiv de un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine dintr-un stat membru;

c)stat terţ – oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.

(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) pct. 1, formele de organizare pentru persoanele juridice străine sunt:

a) societăţile înfiinţate în baza legii belgiene, cunoscute ca socit anonyme/naamloze vennootschap, socit en commandite par actions/commanditaire vennootschap op aandelen, socit prive responsabilit limite/besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid, socit cooperative responsabilit limite/cooperatieve vennootschap met beperkte aansprakelijkheid, socit cooperative responsabilit illimite/cooperatieve vennootschap met onbeperkte aansprakelijkheid, socit en nom collectif/vennootschap onder firma, socit en commandite simple/gewone commanditaire vennootschap, întreprinderi publice ce au adoptat una dintre formele juridice menţionate mai sus, şi alte societăţi constituite conform legii belgiene, supuse impozitului pe profit belgian;

a1) societăţi înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca „, „, „, „, „, „, „, „, ” şi care desfăşoară activităţi comerciale;

a2) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei croate, denumite dioniko drutvo”, drutvo s ogranienom odgovornou” şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia croată şi care sunt supuse impozitului pe profit în Croaţia;

b) societăţile înfiinţate în baza legii daneze, cunoscute ca aktieselskab şi anpartsselskab, alte societăţi supuse impozitării, conform legii impozitului pe profit, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi impozitat în conformitate cu regulile generale ale legislaţiei fiscale aplicabile la aktieselskaber;

c) societăţile înfiinţate în baza legii germane, cunoscute ca Aktiengesellschaft, Kommanditgesellschaft auf Aktien, Gesellschaft mitbeschrănkter Haftung, Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit, Erwerbs-und Wirtschaftsgenossenschaft, Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen Rechts, şi alte societăţi constituite conform legii germane, supuse impozitului pe profit german;

d) societăţile înfiinţate în baza legii greceşti, cunoscute ca ‘, (E..E) şi alte societăţi constituite conform legii greceşti, supuse impozitului pe profit grec;

e) societăţile înfiinţate în baza legii spaniole, cunoscute ca sociedad anonima, sociedad comanditaria por acciones, sociedad de responsabilidad limitada, organsime de drept public care funcţionează în baza legii private; alte entităţi constituite conform legii spaniole, supuse impozitului pe profit spaniol (Impuesto sobre Sociedades);

f) societăţile înfiinţate în baza legii franceze, cunoscute ca socit anonyme, socit en commandite par actions, socit a responsabilit limite, socits par actions simplifies, socits dassurances mutuelles, caisses dpargne et de prvoyance, socits civiles, care sunt automat supuse impozitului pe profit, coopratives, unions de coopratives, întreprinderi publice industriale şi comerciale, precum şi alte societăţi constituite conform legii franceze, supuse impozitului pe profit francez;

g) societăţile înfiinţate sau existente în baza legii irlandeze, organisme înfiinţate în baza Legii asociaţiilor industriale şi de aprovizionare, societăţi de construcţii înfiinţate în baza Legii asociaţiilor de construcţii şi trusturi bancare de economii, înfiinţate în baza Legii trusturilor bancare de economii, 1989;

h) societăţile înfiinţate în baza legii italiene, cunoscute ca societ per azioni, societ in accomandita per azioni, societ a responsabilit limitata, societ cooperative, societ dimutua assicurazione, şi entităţi publice şi private a căror activitate este în întregime sau în principal comercială;

i) societăţile înfiinţate în baza legii statului Luxemburg, cunoscute ca socit anonyme, socit en commandite par actions, socit responsabilit limite, socit cooperative, socit cooperative organise comme une socit anonyme, association dassurances mutuelles, association dpargne-pension entreprise de nature commerciale, industrielle ou minire de lEtat, des communes, des syndicats de communes, des tablissements publics et des autres personnes morales de droit public, şi alte societăţi constituite în baza legii luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;

j) societăţile înfiinţate în baza legii olandeze, cunoscute ca naamloze vennootschap, besloten vennootschap metbeperkte aansprakelijkheid, Open commanditaire vennootschap, Cooperaţie, onderlinge waarborgmaatschappij, Fonds voor gemene rekening, vereniging op cooperatieve grondslag, vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of kredietinstelling optreedt, şi alte societăţi constituite în baza legii olandeze şi supuse impozitului pe profit olandez;

k) societăţile înfiinţate în baza legii austriece, cunoscute ca Aktiengesellschaft, Gesellschaft mit beschrănkter Haftung, Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit, Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften, Betriebe gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen Rechts, Sparkassen, şi alte societăţi constituite în baza legii austriece şi supuse impozitului pe profit austriac;

l) societăţile comerciale sau societăţile de drept civil ce au o formă comercială şi întreprinderile publice înfiinţate în conformitate cu legea portugheză;

m) societăţile înfiinţate în baza legii finlandeze, cunoscute ca osakeyhtyi/aktiebolag, osuuskunta/andelslag, sstopankki/sparbank and vakuutusyhti/frskringsbolag;

n) societăţile înfiinţate în baza legii suedeze, cunoscute ca as aktiebolag, forskringsaktiebolag, ekonomiska freningar, sparbanker, msesidiga frskringsbolag;

o) societăţile înfiinţate în baza legii Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;

p) societăţile înfiinţate în baza Reglementării Consiliului nr. 2.157/2001/CE, din 8 octombrie 2001, privind Statutul societăţii europene (SE) şi a Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001, de completare a Statutului societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea lucrătorilor şi asociaţiile cooperatiste înfiinţate în baza Reglementării Consiliului (CE) nr. 1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societăţii Cooperative Europene (SCE) şi a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22 iulie 2003, de completare a Statutului Societăţii Cooperative Europene cu privire la implicarea angajaţilor;

q) societăţile înfiinţate în baza legislaţiei cehe, cunoscute ca akciov spolenost, spolenost s ruenm omezenym;

r) societăţile înfiinţate în baza legii estoniene, cunoscute ca tishing, usaldushing, osahing, aktsiaselts, tulundushistu;

s) societăţile înfiinţate în baza legii cipriote, cunoscute ca ‘, supuse impozitului pe profit cipriot;

ş) societăţile înfiinţate în baza legii letone, cunoscute ca akciju sabiedrba, sabiedrba ar ierobeotu atbildbu;

t) societăţile înfiinţate în baza legii lituaniene;

ţ) societăţile înfiinţate în baza legii ungare, cunoscute ca kzkereseti trsasg, betti trsasg, kzs vllalat, korltolt felelsseg trsasg, rszvnytrsasg, egyesles, kzhaszn trsasg, szvetkezet;

u) societăţile înfiinţate în baza legii malteze, cunoscute ca Kumpaniji ta Responsabilita Limitata, Sojetajiet en commandite li l-kapital taghom maqsum fazzjonijiet;

v) societăţile înfiinţate în baza legii poloneze, cunoscute ca splka akcyjna, splka z ograniczon, odpowiedzialnoci,’;

w) societăţile înfiinţate în baza legii slovene, cunoscute ca delnika druba, komanditna druba, druba z omejeno odgovornostjo;

x) societăţile înfiinţate în baza legislaţiei slovace, cunoscute ca akciov spolonost, spolonost s rucnm obmedzenm, komanditn spolocnost.

(5) Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1017 Noul Cod de Procedură Civilă 2014 Determinarea dobânzii Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

de

Art. 1017 Noul Cod de Procedură Civilă 2014 Determinarea dobânzii Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Art. 1017

Determinarea dobânzii

(1) Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României. Rata de referinţă în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

(2) Creanţa produce dobânzi după cum urmează:

1. în cazul contractelor încheiate între profesionişti, de la data la care obligaţia a devenit exigibilă;

2. în cazul contractelor încheiate între profesionişti şi o autoritate contractantă, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului:

a) dacă în contract a fost fixat un termen de plată, din ziua următoare acestui termen;

b) dacă termenul de plată nu este fixat în contract:

(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte asemenea solicitări de plată;

(ii) dacă data primirii facturii sau a unei solicitări echivalente de plată este incertă, după 30 de zile de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;

(iii) dacă solicitarea de plată a fost comunicată înainte de a primi mărfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea mărfurilor sau prestarea serviciilor;

(iv) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de acceptare ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plată la data verificării sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la această dată;

3. în celelalte cazuri, de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii.

(3) Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

(4) Este lovită de nulitate absolută convenţia sau clauza prin care se fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor în cazurile prevăzute la alin. (2) pct. 1 şi 2 sau un termen de la care creanţa produce dobânzi, mai mare decât cel prevăzut la alin. (2).

ART. 126 Noul Cod Penal 2014 Schimbarea regimului de executare Regimul măsurilor educative privative de libertate

de

ART. 126 Noul Cod Penal 2014 Schimbarea regimului de executare Regimul măsurilor educative privative de libertate

    Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate, instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.

ART. 125 Noul Cod Penal 2014 Internarea într-un centru de detenţie Regimul măsurilor educative privative de libertate

de

ART. 125 Noul Cod Penal 2014 Internarea într-un centru de detenţie Regimul măsurilor educative privative de libertate

(1) Măsura educativă a internării într-un centru de detenţie constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

    (2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.

    (3) Dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa prelungeşte măsura internării, fără a depăşi maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.

    (4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune:

    a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

    b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

    (5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.

    (6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.

    (7) În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune:

    a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenţie;

    b) prelungirea duratei acestei internări în condiţiile prevăzute în alin. (3).

ART. 124 Noul Cod Penal 2014 Internarea într-un centru educativ Regimul măsurilor educative privative de libertate

de

ART. 124 Noul Cod Penal 2014 Internarea într-un centru educativ Regimul măsurilor educative privative de libertate

    (1) Măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare socială.

    (2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu şi 3 ani.

    (3) Dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa poate menţine măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăşi maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenţie.

    (4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune:

    a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

    b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

    (5) Odată cu înlocuirea sau liberarea instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii internării.

    (6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.

    (7) În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune:

    a) executarea restului rămas din durata măsurii internării iniţiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;

    b) internarea într-un centru de detenţie.

Art. 281 Codul muncii 2014 Reguli speciale de procedură

de

Art. 281 Codul muncii 2014 Reguli speciale de procedură

CAPITOLUL III
Reguli speciale de procedură

Art. 281

(1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

– Codul muncii al R.S.R., Legea 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea 1/1970 – Legea organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificările şi completările ulterioare;

– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obştesc, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;

– Legea 30/1990 privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;

– Legea 2/1991 privind cumulul de funcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;

– Legea salarizării nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;

– Legea 68/1993 privind garantarea în plată a salariului minim, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;

– Legea 75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificările şi completările ulterioare;

– art. 34 şi 35 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.

(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare.

Art. 265 Codul muncii 2014 Răspunderea penală

de

Art. 265 Codul muncii 2014 Răspunderea penală

CAPITOLUL V
Răspunderea penală

Art. 265

(1) Încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la art. 264 alin. (3) se sancţionează primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane.

(3) Dacă munca prestată de persoana prevăzută la alin. (2) şi la art. 264 alin. (3) este de natură să îi pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(4) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (3), instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia dintre următoarele pedepse complementare:

a) pierderea totală sau parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare sau subvenţii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, pentru o perioadă de până la 5 ani;

b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la 5 ani;

c) recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor sau subvenţiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii;

d) închiderea temporară sau definitivă a punctului ori punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

(5) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (3), angajatorul va fi obligat să plătească sumele reprezentând:

a) orice remuneraţie restantă datorată persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;

b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;

c) cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.

(6) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (3) de către un subcontractant, atât contractantul principal, cât şi orice subcontractant intermediar, dacă au avut cunoştinţă de faptul că subcontractantul angajator angaja străini aflaţi în situaţie de şedere ilegală, pot fi obligaţi de către instanţă, în solidar cu angajatorul sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c).

Art. 254 Codul muncii 2014 Răspunderea patrimonială

de

Art. 254 Codul muncii 2014 Răspunderea patrimonială

CAPITOLUL III
Răspunderea patrimonială

Art. 254

(1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.

(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţil.

Art. 2354 Noul cod civil 2014 Întinderea creanţei ipotecare Dispoziţii generale Ipoteca

de

Art. 2354 Noul cod civil 2014 Întinderea creanţei ipotecare Dispoziţii generale Ipoteca

Întinderea creanţei ipotecare

Ipoteca garantează cu acelaşi rang capitalul, dobânzile, comisioanele, penalităţile şi cheltuielile rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului.

OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor -GRAVIDE

de

OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor -GRAVIDE

 

Art. 1
Prevederile art. 2—29 reglementeaza drepturile care se acorda persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 ianuarie 2011, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data.

Art. 2
(1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activitati independente, venituri din activitati agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia optional de urmatoarele drepturi:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, precum si de o indemnizatie lunara;
b) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizatie lunara.
(2) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. a) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei.
(3) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. b) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 1.200 lei.
(4) Pentru copilul cu handicap concediul pentru cresterea copilului se acorda pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani, iar indemnizatia aferenta se acorda in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei.
(5) Cele 12 luni prevazute la alin. (1) pot fi constituite integral si din perioadele in care persoanele s-au aflat in una sau mai multe dintre urmatoarele situatii:
a) au beneficiat de indemnizatie de somaj, stabilita conform legii, sau au realizat perioade de stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, in conditiile prevazute de actele normative cu caracter special care reglementeaza concedierile colective;
b) s-au aflat in evidenta agentiilor judetene pentru ocuparea fortei de munca, respectiv a municipiului Bucuresti, in vederea acordarii indemnizatiei de somaj;
c) au beneficiat de concedii si de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) au beneficiat de concedii medicale si de indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca, exclusiv pentru situatiile rezultate ca urmare a unor accidente de munca sau boli profesionale, in baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata;
e) au beneficiat de pensie de invaliditate, in conditiile legii;
f) se afla in perioada de intrerupere temporara a activitatii, din initiativa angajatorului, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii;
g) au beneficiat de concediu si indemnizatie lunara pentru cresterea copilului;
h) au beneficiat de concediu si indemnizatie lunara pentru cresterea copilului cu handicap;
i) au beneficiat de concediu fara plata pentru cresterea copilului;
j) se afla in perioada de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata si inceperea unui alt contract de munca pe durata determinata, asa cum este aceasta definita de Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare;
k) si-au insotit sotul/sotia trimis/trimisa in misiune permanenta in strainatate;
l) au efectuat sau efectueaza serviciul militar pe baza de voluntariat, au fost concentrati, mobilizati sau in prizonierat;
m) frecventeaza, fara intrerupere, cursurile de zi ale invatamantului preuniversitar sau, dupa caz, universitar si postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, organizat potrivit legii, in tara sau intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, intr-un domeniu recunoscut de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu exceptia situatiei de intrerupere a cursurilor din motive medicale;
n) au calitatea de doctorand, in conditiile prevazute de art. 20 si 21 din Hotararea Guvernului nr. 567/2005 privind organizarea si desfasurarea studiilor universitare de doctorat, cu modificarile ulterioare;
o) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant preuniversitar si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant preuniversitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
p) se afla in perioada cuprinsa intre absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului preuniversitar, organizat potrivit legii, si inceperea invatamantului universitar, cursuri de zi, in acelasi an calendaristic;
q) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant universitar, cursuri de zi, cu sau fara examen de licenta sau de diploma, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant universitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
r) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant universitar, cursuri de zi, cu sau fara examen de licenta sau de diploma, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a invatamantului postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
s) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant postuniversitar, cursuri de zi, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant postuniversitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
t) se afla in perioada de 60 de zile de la finalizarea cursurilor invatamantului obligatoriu sau, dupa caz, de la absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului preuniversitar, universitar si postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, organizat potrivit legii, cu sau fara examen de absolvire, in vederea angajarii ori, dupa caz, trecerii in somaj, calculate incepand cu data de 1 a lunii urmatoare finalizarii studiilor;
u) au beneficiat de concediu fara plata pentru a participa la cursuri de formare si perfectionare profesionala din initiativa angajatorului sau la care acesta si-a dat acordul, organizate in conditiile legii;
v) se afla in perioada cuprinsa intre absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului medical superior, organizat potrivit legii, cu examen de licenta organizat in prima sesiune, si inceperea primului rezidentiat dupa absolvire.
(6) In vederea acordarii drepturilor prevazute la alin. (1), persoanele care au realizat activitati profesionale in statele membre ale Uniunii Europene sau in alte state care aplica prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, denumit in continuare Regulament, beneficiaza de totalizarea perioadelor de activitate realizate in aceste state in conditiile prevazute de acesta.
(7) Optiunea beneficiarului prevazuta la alin. (1) se exprima in scris, pe baza de cerere, si nu poate fi schimbata pe parcursul acordarii drepturilor.

Art. 3
(1) Veniturile din salarii, din activitati independente si din activitati agricole prevazute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 46, art. 55 alin. (1) si (2) si art. 71 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si reprezinta valoarea obtinuta dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzator fiecarei categorii de venit.
(2) Veniturile care se iau in considerare pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezinta, dupa caz:
a) suma incasata de persoana indreptatita, rezultata dupa aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenta intre venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni si a deducerii personale acordate pentru luna respectiva si contributiile la fondurile de pensii facultative, precum si cotizatia sindicala platita in luna respectiva pentru veniturile din salarii, la locul unde se afla functia de baza;
b) suma incasata de persoana indreptatita, rezultata dupa aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri;
c) suma incasata de persoana indreptatita, calculata potrivit legii de catre platitorul acesteia, pentru perioadele prevazute la art. 2 alin. (5) si (6);
d) suma incasata de persoana indreptatita care realizeaza venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestuia sau sunt considerate neimpozabile;
e) suma rezultata dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activitati independente determinat in conditiile legii;
f) suma rezultata dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activitati agricole determinat in conditiile legii.
(3) Pentru persoanele care realizeaza venituri din salarii, solde/salarii din functie, venitul brut reprezinta salariul de baza, indemnizatii, sporuri, prime, orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor acordate de angajator potrivit legii.
(4) In cazul in care o persoana realizeaza concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, se vor lua in calcul toate veniturile lunare incasate de aceasta.
(5) In situatia prevazuta la art. 2 alin. (6), daca persoana realizeaza concomitent venituri supuse impozitului atat in tara, cat si in statele care aplica Regulamentul, se iau in calcul doar veniturile realizate in tara.

Art. 4
(1) In calculul celor 12 luni prevazute la art. 2 alin. (1) se includ si fractiunile de luna in care s-au realizat venituri supuse impozitului, precum si cele in care solicitantii s-au aflat in situatiile prevazute la art. 2 alin. (5) si (6), considerate luna intreaga.
(2) Prin fractiune de luna se intelege efectuarea a cel putin jumatate din zilele lucratoare din acea luna in care persoana indreptatita a realizat venituri supuse impozitului ori s-a aflat in una sau mai multe dintre situatiile prevazute la art. 2 alin. (5) si (6).
(3) Prin exceptie, se accepta ca de cel mult 3 ori fractiunea de luna sa fie constituita dintr-un numar mai mic de zile lucratoare decat cel prevazut la alin. (2).
(4) In situatia in care nasterea copilului se produce inainte de termen, perioada prevazuta la art. 2 alin. (1) se diminueaza cu perioada cuprinsa intre data nasterii copilului si data prezumata a nasterii, certificata de medicul de specialitate.

Art. 5
(1) Cuantumul indemnizatiilor lunare prevazute la art. 2 alin. (2)—(4) se majoreaza cu 600 lei pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere.
(2) Pe perioada pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani sau 3 ani, in cazul copilului cu handicap, cuantumul alocatiei de stat prevazut de Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata, se stabileste la 200 lei.

Art. 6
(1) Dupa implinirea de catre copil a varstei de un an, cu exceptia copilului cu handicap, persoanele care au optat pentru acordarea concediului pentru cresterea copilului si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a) au dreptul la concediu fara plata pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani.
(2) Cererea pentru acordarea concediului fara plata indemnizatiei pentru cresterea copilului se depune si se inregistreaza la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de nastere al copilului.

Art. 7
(1) Persoanele care in perioada in care sunt indreptatite sa beneficieze de concediul pentru cresterea copilului si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a) obtin venituri supuse impozitului prevazute la art. 3, inainte de implinirea de catre copil a varstei de un an, au dreptul la un stimulent de insertie in cuantum lunar de 500 lei pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani.
(2) Stimulentul de insertie prevazut la alin. (1) se acorda si persoanelor beneficiare prevazute la art. 2 alin. (4), oricand, pe toata perioada.
(3) Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b) nu beneficiaza de stimulentul prevazut la alin. (1).
(4) In cazul persoanelor care beneficiaza de indemnizatia lunara si solicita dreptul la stimulent de insertie, plata acestei indemnizatii se suspenda.

Art. 8
(1) De indemnizatia lunara si stimulentul de insertie prevazute de prezenta ordonanta de urgenta beneficiaza, optional, oricare dintre parintii firesti ai copilului, daca se afla in situatia prevazuta la art. 2 alin. (1) lit. a), precum si cei prevazuti la art. 2 alin. (4).
(2) Beneficiaza de aceleasi drepturi si una dintre persoanele care a adoptat copilul, careia i s-a incredintat copilul in vederea adoptiei sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii sai, precum si persoana care a fost numita tutore.
(3) In situatia persoanelor prevazute la alin. (2), acordarea drepturilor prevazute la art. 2, respectiv la art. 7 se face tinandu-se seama de perioada de 12 luni anterioare celei in care, dupa caz, s-a aprobat adoptia, a fost facuta incredintarea, s-a instituit plasamentul sau tutela.
(4) In cazul in care intervine decesul parintelui care indeplinea conditiile pentru a beneficia de concediul si de indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv de stimulentul de insertie, iar celalalt parinte nu indeplineste conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, parintele supravietuitor are dreptul sa beneficieze, la cerere, de drepturile parintelui decedat.

Art. 9
(1) Concediul si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1), art. 5 si 6, precum si stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primele 3 situatii prevazute la art. 8 alin. (2).
(2) La stabilirea celor 3 nasteri si, dupa caz, a celor 3 situatii se iau in calcul si cele pentru care s-a beneficiat de concediu si indemnizatie, precum si de stimulent in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Situatia copilului nascut mort sau situatia in care acesta moare in perioada corespunzatoare concediului de maternitate nu se are in vedere la stabilirea primelor 3 nasteri pentru care se acorda drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(4) Durata de acordare a concediului prevazut la art. 2 alin. (1) se prelungeste corespunzator in cazul suprapunerii a doua sau trei situatii de natura a genera acest drept, in conditiile prevazute la alin. (1) si (2).
(5) In cazurile prevazute la alin. (4) se acorda o singura indemnizatie, in cuantumul prevazut de prezenta ordonanta de urgenta.
(6) Pe perioada suprapunerii situatiilor prevazute la alin. (4), cuantumul indemnizatiei lunare se majoreaza cu suma de 600 lei pentru fiecare dintre copii, incepand cu cel de-al doilea.

Art. 10
(1) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute la art. 2 au dreptul la concediu fara plata indemnizatiei pentru cresterea copilului dupa primele 3 nasteri sau, dupa caz, dupa primele 3 situatii prevazute la art. 8 alin. (2).
(2) Durata concediului prevazut la alin. (1) este de 4 luni si se acorda integral, o singura data, fiecaruia dintre parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, persoanelor prevazute la art. 8 alin. (2), in perioada pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv a varstei de 3 ani, in cazul copilului cu handicap.
(3) Cererea pentru acordarea concediului fara plata indemnizatiei pentru cresterea copilului se depune si se inregistreaza la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de nastere al copilului.

Art. 11
(1) Dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), incepand cu ianuarie 2012, se acorda persoanelor prevazute la art. 8 alin. (1) si (2), pe baza netransferabila, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia.
(2) Procedura de acordare se stabileste prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.

Art. 12
Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se acorda in situatia in care solicitantul indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este cetatean roman, cetatean strain sau apatrid;
b) are, conform legii, domiciliul sau resedinta pe teritoriul Romaniei;
c) locuieste in Romania impreuna cu copilul/copiii pentru care solicita drepturile si se ocupa de cresterea si ingrijirea acestuia/acestora.

Art. 13
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta reprezentand indemnizatie, stimulent de insertie sau alocatie de stat pentru copii se acorda la cerere, insotita in mod obligatoriu de:
a) copia actului de identitate al solicitantului si a certificatului de nastere al copilului pentru care se solicita dreptul ori, dupa caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul;
b) actele doveditoare privind calitatea solicitantului si relatia acestuia cu copilul/copiii pentru care solicita dreptul, pentru situatiile prevazute la art. 8 alin. (2);
c) actele doveditoare care sa ateste indeplinirea perioadelor prevazute de art. 2;
d) dovada eliberata de angajator sau organele competente privind veniturile realizate;
e) dovada privind suspendarea activitatii pentru perioada in care se solicita concediul pentru cresterea copilului;
f) orice alte documente care sa ateste indeplinirea conditiilor de eligibilitate.
(2) Cererea se completeaza potrivit modelului care se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) La stabilirea bazei de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita, precum si veniturile aferente perioadelor asimilate prevazute la art. 2 alin. (5) si (6).
(4) Baza de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului stabilita potrivit alin. (3) se determina ca suma totala a veniturilor realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului impartita la 12.
(5) In cazul veniturilor din activitati independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in calcul veniturile inscrise in actele doveditoare impartite la numarul de luni in care s-au realizat acestea.
(6) In situatia persoanelor prevazute la art. 2 alin. (6), pentru conversia in moneda nationala a veniturilor realizate de acestea, se ia in calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Nationala a Romaniei in ziua anterioara depunerii cererii.

Art. 14
(1) Cererile pentru acordarea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie, stimulent de insertie sau alocatie de stat pentru copii, si documentele din care rezulta indeplinirea conditiilor legale de acordare a acestora se depun la primaria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucuresti, pe raza careia/caruia solicitantul isi are domiciliul sau resedinta.
(2) Pana la data de 10 a fiecarei luni, primariile au obligatia de a transmite pe baza de borderou cererile inregistrate in luna anterioara, insotite de documentele justificative, la agentiile pentru prestatii sociale judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii teritoriale.
(3) Cererile prevazute la alin. (1) se solutioneaza in termen de 15 zile lucratoare de la data inregistrarii la agentia teritoriala, prin decizie de admitere sau, dupa caz, de respingere, emisa de directorul executiv.
(4) Decizia prevazuta la alin. (3) se comunica solicitantului in termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii.
(5) Contestatiile formulate impotriva deciziei prevazute la alin. (3) se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 15
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta reprezentand indemnizatii si stimulent de insertie se stabilesc dupa cum urmeaza:
a) incepand cu ziua urmatoare celei in care inceteaza, conform legii, concediul de maternitate, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la acea data;
b) incepand cu data nasterii copilului, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la acea data, in cazul persoanelor care nu indeplinesc conditiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate si a indemnizatiei aferente;
c) incepand cu data adoptiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau incredintarii, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la data la care s-au aprobat ori, dupa caz, s-au instituit masurile de protectie a copilului;
d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situatii, inclusiv pentru cazul in care cererea a fost depusa peste termenele prevazute la lit. a)—c).
(2) Plata alocatiei de stat pentru copii prevazute la art. 5 alin. (2) se face incepand cu luna urmatoare celei in care s-a nascut copilul, in conditiile prevazute de Legea nr. 61/1993, republicata.
(3) Pentru fractiunile de luna, cuantumul drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se stabileste proportional, in functie de numarul zilelor calendaristice din luna respectiva pentru care acestea se cuvin si se acorda.
(4) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. a), cererea si documentele doveditoare se pot depune cu 30 de zile inainte de incetarea concediului de maternitate.

Art. 16
(1) Plata indemnizatiilor prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6) inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:
a) copilul a implinit varsta de un an sau, dupa caz, 2 ani, respectiv de 3 ani, in cazul copilului cu handicap;
b) a avut loc decesul copilului.
(2) Plata indemnizatiei prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6) se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care:
a) beneficiarul este decazut din drepturile parintesti;
b) beneficiarul este indepartat, conform legii, de la exercitarea tutelei;
c) beneficiarul nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea incredintarii copilului spre adoptie;
d) beneficiarul nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea mentinerii masurii de plasament;
e) beneficiarul executa o pedeapsa privativa de libertate sau se afla in arest preventiv pe o perioada mai mare de 30 de zile;
f) copilul este abandonat ori este internat intr-o institutie de ocrotire publica sau privata;
g) beneficiarul a decedat;
h) in situatia in care beneficiarul nu mai indeplineste conditiile prevazute la art. 12;
i) beneficiarul realizeaza venituri supuse impozitului si copilul nu a implinit varsta de un an, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap;
j) se constata ca timp de 3 luni consecutive se inregistreaza mandate postale returnate.
(3) Plata indemnizatiei pentru cresterea copilului nu se suspenda in situatia in care beneficiarii acestei indemnizatii primesc diverse sume in baza legii, contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca, acordate in perioada concediului pentru cresterea copilului, altele decat cele rezultate din desfasurarea efectiva a unei activitati in perioada de concediu.

Art. 17
(1) Plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7 inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:
a) copilul a implinit varsta de 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap;
b) beneficiarul nu mai realizeaza venituri supuse impozitului si nici nu se afla in concediul pentru cresterea copilului;
c) a avut loc decesul copilului.
(2) Plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care se constata una dintre situatiile prevazute la art. 16 alin. (2).
(3) Plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care beneficiarul nu mai realizeaza venituri supuse impozitului si solicita concediul pentru cresterea copilului.

Art. 18
(1) In situatiile de suspendare a drepturilor prevazute la art. 16 alin. (2) si art. 17 alin. (2) si (3), acestea pot fi solicitate si de catre o alta persoana indreptatita, daca indeplineste cerintele prevazute in prezenta ordonanta de urgenta.
(2) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se cuvin si se acorda noului beneficiar de la data suspendarii, daca cererea a fost depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la data la care s-a produs suspendarea, respectiv de la data cererii, daca cererea a fost depusa dupa acest termen.
(3) Reluarea platii drepturilor suspendate in situatiile prevazute la art. 16 alin. (2) si art. 17 alin. (2) si (3) se face la cerere, dupa cum urmeaza:
a) incepand cu ziua urmatoare pentru situatiile prevazute la art. 16 alin. (2) lit. i) si art. 17 alin. (3), daca cererea a fost depusa in termen de 60 de zile de la acea data;
b) cu data depunerii cererii pentru toate celelalte situatii.

Art. 19
(1) Beneficiarul drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta este obligat sa comunice in scris primariei orice modificare intervenita in situatia sa, de natura sa determine incetarea sau suspendarea platii drepturilor, in termen de 15 zile lucratoare de la aparitia acesteia.
(2) Comunicarea prevazuta la alin. (1) se transmite de catre primarie agentiei teritoriale in termen de 5 zile lucratoare de la data inregistrarii.

Art. 20
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta nu pot fi urmarite silit decat in vederea recuperarii, conform legii, a sumelor incasate necuvenit cu acest titlu.
(2) Asupra drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta nu se datoreaza impozit si nici contributiile sociale obligatorii stabilite de lege.
(3) Nivelurile drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se pot actualiza, pe baza de hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Art. 21
(1) Pe perioada in care se beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6), precum si pe perioada concediului fara plata prevazut la art. 6, plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru aceste persoane se asigura de la bugetul de stat.
(2) Pentru persoanele care beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6), contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra cuantumului indemnizatiei acordate, iar pentru persoanele care beneficiaza de concediul fara plata prevazut la art. 6, contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra nivelului minim al indemnizatiei prevazut la art. 2 alin. (2)—(4).
(3) Perioada in care o persoana beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6) sau se afla in concediul fara plata prevazut la art. 6 constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) In situatia prevazuta la alin. (2), la stabilirea cuantumului indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate se ia in calcul valoarea indemnizatiei pentru cresterea copilului.
(5) Se considera perioada asimilata stagiului de cotizare si perioada in care persoana s-a aflat in concediul fara plata prevazut de art. 10, precum si in vederea stabilirii indemnizatiilor de asigurari de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 22
(1) Perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 9 alin. (5) si (6) si art. 10 constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii drepturilor de pensie in sistemul public si a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Perioada concediului pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), art. 6 si 10 constituie vechime in munca si in serviciu, care se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu aceasta.

Art. 23
(1) Fondurile necesare platii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, cheltuielile administrative, precum si cele de transmitere a drepturilor se asigura din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Calculul si plata drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, inclusiv a contributiei individuale de asigurari sociale de sanatate, se fac de catre Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale, prin agentiile teritoriale.
(3) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se achita lunar beneficiarului, reprezentantului legal ori mandatarului acestora, imputernicit prin procura, pe baza de mandat postal sau, dupa caz, in cont curent personal ori cont de card.
(4) In cazul achitarii drepturilor prin mandat postal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 24/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul social si al locuintelor de serviciu, aprobata prin Legea nr. 206/2007.
(5) In cazul achitarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta in cont curent personal sau in cont de card, agentiile teritoriale efectueaza plata prin unitatile bancare pe baza de borderou, cu plata unui comision bancar.
(6) Comisionul bancar prevazut la alin. (5) nu poate fi mai mare de 0,1% din drepturile achitate si va fi stabilit, prin negociere, la nivel teritorial intre agentiile teritoriale si unitatile bancare.
(7) Fondurile pentru achitarea sumelor necesare pentru transmiterea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se suporta din bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, din aceleasi fonduri din care se suporta plata drepturilor.

Art. 24
(1) Sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agentiei teritoriale, cu respectarea termenului general de prescriptie.
(2) Decizia prevazuta la alin. (1) constituie titlu executoriu si poate fi contestata conform prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Sumele incasate necuvenit ca urmare a unei infractiuni savarsite de beneficiar se recupereaza de la acesta, in conditiile legii.
(4) Sumele ramase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedati nu se mai urmaresc.

Art. 25
(1) Angajatorul are obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), precum si concediul fara plata prevazut la art. 6 alin. (1) si art. 10 alin. (1) si (2). Perioada de acordare se stabileste de comun acord cu angajatul.
(2) Este interzis angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul:
a) salariatei/salariatului care se afla in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap;
b) salariatei/salariatului care se afla in plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7.
(3) Interdictia prevazuta la alin. (2) se extinde, o singura data, cu pana la 6 luni dupa revenirea definitiva a salariatei/salariatului in unitate.
(4) Prevederile alin. (2) si (3) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.

Art. 26
(1) Constituie contraventie nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (2), art. 19 alin. (2) si art. 25 si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 2.500 lei.
(2) Constatarea contraventiei prevazute la alin. (1) si aplicarea amenzii corespunzatoare se fac de catre organele cu atributii de control ale Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(3) In baza controlului intern, Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale verifica, prin sondaj, la nivelul agentiilor teritoriale corectitudinea datelor introduse si stabilirea drepturilor de indemnizatie lunara si stimulent de insertie. Neregulile constatate se sanctioneaza in conditiile legii.
(4) Declararea unor informatii eronate cu privire la indeplinirea conditiilor de eligibilitate sau declararea unor venituri mai mari decat cele reale, in scopul de a obtine foloase materiale necuvenite, constituie infractiune si se pedepseste potrivit dispozitiilor Codului penal.

Art. 27
In termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale va elabora norme metodologice in aplicarea acesteia, care se aproba prin hotarare a Guvernului.

Art. 28
Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2011.

Art. 29
(1) Prevederile prezentei ordonante de urgenta sunt aplicabile si tuturor categoriilor de personal care isi desfasoara activitatea in ministerele si institutiile din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
(2) In situatia persoanelor prevazute la alin. (1), fondurile necesare platii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta si cheltuielile administrative se asigura din bugetul de stat, prin bugetele ministerelor si institutiilor din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

 

(3) Pentru perioada cat o persoana dintre cele prevazute la alin. (1) beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului, la stabilirea drepturilor de pensie si a altor drepturi de asigurari sociale, acordate potrivit legii, se au in vedere 25% din castigul salarial mediu brut lunar aferent perioadei respective. v(4) Modalitatile de depunere si de solutionare a cererilor de acordare a drepturilor, in situatia persoanelor prevazute la alin. (1), se stabilesc prin norme interne, aprobate de conducatorii autoritatilor si institutiilor publice prevazute la alin. (1).
Art. 30

 
(1) Persoanele care au nascut sau nasc pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum si cele care au adoptat sau adopta copilul, carora li s-a incredintat sau li se incredinteaza copilul in vederea adoptiei sau care au sau vor avea copilul in plasament, in plasament in regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmeaza sa fie numite tutore pana la aceasta data beneficiaza de drepturile reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Incepand cu 1 ianuarie 2011, pentru persoanele prevazute la alin. (1), indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului sau, dupa caz, anterioare adoptiei, incredintarii in vederea adoptiei, stabilirii masurii plasamentului sau a plasamentului in regim de urgenta sau a instituirii tutelei, dar nu mai putin de 600 lei si nu mai mult de 3.400 lei.

(3) Dispozitiile alin. (2) se aduc la cunostinta beneficiarilor prin emiterea unei noi decizii de catre agentiile teritoriale.

Ordonanta de urgenta 124 din 27 decembrie 2011 – GRAVIDE

de

Ordonanta de urgenta 124 din 27 decembrie 2011 – GRAVIDE

 

OUG 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala. Ordonanta de urgenta 124/2011

 

 

Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 300 din 7 mai 2009, se modifica dupa cum urmeaza:

1. Articolul 3 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 3
(1) Cuantumul alocatiei de stat pentru copii se stabileste in raport cu indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, dupa cum urmeaza:
a) 0,4 ISR pentru copiii cu varsta de pana la 2 ani (sau de pana la 3 ani, in cazul copilului cu handicap);
b) 0,084 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 2 ani si 18 ani, precum si pentru tinerii prevazuti la art. 1 alin. (3);
c) 0,168 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 3 ani si 18 ani, in cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Titular al dreptului la alocatia de stat pentru copii este copilul.
(3) Alocatia de stat pentru copii prevazuta la alin. (1) lit. a) se cumuleaza cu indemnizatia lunara, stimulentul lunar sau stimulentul de insertie, prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011.”

2. La articolul 4, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
„(3) Pentru copiii pentru care s-a stabilit masura de protectie speciala prevazuta la art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare, alocatia de stat pentru copii se plateste numai in cont personal, in cuantumurile prevazute la art. 3.”

3. La articolul 7, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
„Art. 7
(1) Persoanele carora li se face plata alocatiei de stat pentru copii sunt obligate sa comunice orice schimbare in privinta componentei familiei sau a domiciliului/resedintei care poate determina incetarea sau modificarea acordarii drepturilor de alocatie de stat pentru copii, in termen de cel mult 15 zile de la aparitia acesteia, inclusiv situatia in care cetatenii romani isi stabilesc rezidenta in alta tara impreuna cu copiii lor.”

Art. II
Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza, dupa cum urmeaza:

1. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 4
Nivelul lunar al venitului minim garantat se raporteaza la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, si este de:
a) 0,25 ISR pentru persoana singura;
b) 0,45 ISR pentru familiile formate din 2 persoane;
c) 0,63 ISR pentru familiile formate din 3 persoane;
d) 0,78 ISR pentru familiile formate din 4 persoane;
e) 0,93 ISR pentru familiile formate din 5 persoane;
f) cate 0,062 ISR pentru fiecare alta persoana peste numarul de 5 persoane, care face parte din familie, in conditiile prezentei legi.”

2. La articolul 5, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 5
(1) Cuantumul ajutorului social se stabileste ca diferenta intre nivelurile prevazute la art. 4, transformate in lei, si venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure.”

3. Articolul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) La stabilirea venitului net lunar al familiei sau, dupa caz, al persoanei singure se iau in considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le-au realizat in luna anterioara depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurari sociale de stat, asigurari de somaj, indemnizatii, alocatii si ajutoare cu caracter permanent, indiferent de bugetul din care se suporta, obligatii legale de intretinere si alte creante legale, cu exceptia burselor de studiu si a burselor sociale, precum si a sprijinului financiar prevazut de Hotararea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor si a cuantumului sprijinului financiar ce se acorda elevilor in cadrul Programului national de protectie sociala ?Bani de liceu?, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) In cazul in care familia sau persoana singura are in proprietate, inchiriere, comodat ori alta forma de detinere cel putin unul dintre bunurile cuprinse in lista bunurilor ce conduc la excluderea acordarii ajutorului social, aceasta nu beneficiaza de ajutor social.
(3) Lista prevazuta la alin. (2) se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi si se poate actualiza anual, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(4) In cazul familiei sau al persoanei singure care locuieste si gospodareste impreuna cu alte familii ori persoane singure si contribuie impreuna la achizitionarea sau realizarea unor bunuri si a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau in considerare atat veniturile nete lunare proprii, cat si partea ce ii revine de drept din veniturile lunare nete, realizate in comun de persoanele din gospodarie.”

4. La articolul 13-2, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) In cazul platii dreptului de ajutor social prin mandat postal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc in conditiile prevazute de legea bugetara anuala pentru drepturile asigurate din bugetul de stat.”

5. La articolul 14-1, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 14-1
(1) Dupa stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are obligatia de a depune, din 6 in 6 luni, la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala isi are domiciliul ori resedinta, o declaratie pe propria raspundere privind componenta familiei si veniturile realizate de membrii acesteia, care va contine obligatoriu datele de identificare ale titularului si membrilor familiei. Modelul declaratiei pe propria raspundere se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.”

6. La articolul 14-1, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2-1), cu urmatorul cuprins:
„(2-1) In vederea verificarii informatiilor declarate de titular privind veniturile supuse impozitului pe venit, primarul poate solicita administratiei finantelor publice in a carei raza teritoriala se afla situata primaria eliberarea unui document care sa ateste situatia veniturilor persoanelor din familia/familiile solicitanta/solicitante. Administratiile finantelor publice sunt obligate sa furnizeze informatiile necesare in baza listei cu persoane si datele de identificare ale acestora, transmisa de primar.”

7. Dupa articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 16-1, cu urmatorul cuprins:
„Art. 16-1
(1) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea dreptului la ajutorul social, familiile beneficiare au obligatia sa isi achite obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(3) In situatia in care, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), acesta suspenda, prin dispozitie, dreptul la ajutorul social pe o perioada de 5 luni, incepand cu drepturile aferente lunii februarie.
(4) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (3) atrage reluarea, prin dispozitia primarului, a dreptului la ajutorul social, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(5) In situatia in care, dupa termenul prevazut la alin. (3), nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), dreptul la ajutorul social inceteaza prin dispozitia primarului.”

8. La articolul 17, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 17
(1) Dispozitiile primarului prevazute la art. 13, art. 14 alin. (3), art. 14-1 alin. (5) si (6) si art. 16-1 alin. (3)?(5) se comunica agentiei teritoriale in termenul prevazut la art. 13-1 alin. (3), pe baza de borderou.”

9. La articolul 20 alineatul (1), dupa litera d) se introduce o noua litera, litera e), cu urmatorul cuprins:
„e) in cazul in care beneficiarii nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 16-1.”

10. La articolul 28, alineatele (1) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 28
(1) Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, poate acorda ajutoare de urgenta familiilor si persoanelor care se afla in situatii de necesitate datorate calamitatilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum si pentru alte situatii deosebite datorate starii de sanatate ori altor cauze care pot conduce la riscul de excluziune sociala, precum si in alte situatii stabilite prin hotarare a Guvernului, care va cuprinde si procedura si/sau conditiile de acordare.
………………………………………………..
(4) In cazul decesului unei persoane din familia beneficiara de ajutor social sau al persoanei singure beneficiare de ajutor social, primarii pot dispune acordarea unui ajutor reprezentand o parte din cheltuielile cu inmormantarea. Ajutorul se acorda unei singure persoane, care poate fi, dupa caz, sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul, mostenitorul in conditiile dreptului comun sau, in lipsa acestuia, persoana care dovedeste ca a suportat cheltuielile cu inmormantarea.”

11. La articolul 28, alineatul (3) se abroga.

12. La articolul 28-1 alineatul (1), litera b) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„b) neindeplinirea de catre primar a obligatiilor prevazute la art. 6 alin. (4) si alin. (7)?(9), art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (2), art. 13-1 alin. (3) si (4), art. 14-1 alin. (3), art. 16-1, art. 17 alin. (1) si art. 20 alin. (3).”

13. La articolul 28-1 alineatul (2), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) neintocmirea de catre personalul serviciului public de asistenta sociala din subordinea consiliului local sau, dupa caz, de persoanele cu atributii in domeniul asistentei sociale din aparatul propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale a documentatiilor specifice, inclusiv a proiectelor de dispozitie, precum si nedepunerea acestora, spre a fi semnate de primar, inainte de implinirea termenelor prevazute la art. 11 alin. (1) si (2), art. 12 alin. (2) si (3) si art. 14-1 alin. (3);”.

14. La articolul 28-1 alineatul (4), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) de catre organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in cazul contraventiilor prevazute la alin. (1) si (2);”.

15. La articolul 29, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Ajutoarele sociale reglementate prin prezenta lege pot fi supuse executarii silite, in conditiile dispozitiilor privind executarea silita a creantelor bugetare, numai pentru recuperarea sumelor platite necuvenit cu acest titlu, precum si pentru plata obligatiilor legale de intretinere stabilite prin hotarare a instantelor judecatoresti, in conformitate cu prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata.”

Art. III
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 1, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 1
(1) Pentru copiii nascuti, adoptati, incredintati in vederea adoptiei, luati in plasament, in plasament in regim de urgenta sau tutela pana la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului ori producerii evenimentelor mentionate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara reprezentand 75% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni. Incepand cu luna ianuarie 2012, cuantumul minim, precum si cuantumul maxim ale indemnizatiei lunare se raporteaza la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, si nu poate fi mai mic de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.”

2. Articolul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 2
Cuantumul indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. (1) se majoreaza cu 1,2 ISR pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere.”

3. La articolul 3, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 3
(1) Persoanele care sunt indreptatite sa beneficieze de indemnizatia pentru cresterea copilului, reglementata de prezenta ordonanta de urgenta, si realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de un stimulent al carui cuantum se raporteaza la ISR si se stabileste la 0,2 ISR.”

4. La articolul 3, alineatele (2) si (4) se abroga.

5. Articolul 4 se abroga.

6. La articolul 5, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(4) In cazul in care intervine decesul parintelui care indeplinea conditiile pentru a beneficia de drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, parintele supravietuitor are dreptul sa beneficieze, la cerere, de acestea, dupa cum urmeaza:
a) de drepturile parintelui decedat, in situatia in care nu indeplineste conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta;
b) de drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, daca indeplineste conditiile de acordare.”

7. La articolul 6-1, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Durata concediului prevazut la alin. (1) este de 4 luni si se acorda integral, o singura data, fiecaruia dintre parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, persoanelor prevazute la art. 5 alin. (2), in perioada pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv a varstei de 3 ani in cazul copilului cu handicap.”

8. La articolul 7, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins: „(2) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, beneficiarii au obligatia sa isi achite obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.”

9. Dupa articolul 7 se introduce un nou articol, articolul 7-1, cu urmatorul cuprins:
„Art. 7-1
(1) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la art. 7 alin. (2) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(2) Pentru verificarea indeplinirii obligatiei in conditiile alin. (1), agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii teritoriale, transmit primariilor, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an, tabelul centralizator cuprinzand beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(3) Pe baza tabelului centralizator prevazut la alin. (2), primarii verifica daca beneficiarii au achitat pentru anul anterior obligatiile de plata catre bugetul local si intocmesc situatia centralizatoare cu persoanele care nu au respectat aceasta conditie, pe care o transmit agentiilor teritoriale pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.
(4) Neachitarea obligatiilor legale fata de bugetele locale conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, incepand cu drepturile aferente lunii februarie.
(5) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (4) atrage reluarea platii drepturilor, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(6) In vederea aplicarii prevederilor alin. (5), beneficiarii drepturilor transmit agentiei teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.
(7) In situatia in care, dupa termenul prevazut la alin. (4), nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta inceteaza.
(8) Suspendarea, reluarea si incetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al agentiei teritoriale.”

10. La articolul 8 alineatul (1), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie si stimulent, se acorda, la cerere, in baza urmatoarelor documente, dupa caz:”.

11. La articolul 9, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 9
(1) Cererile pentru acordarea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie sau stimulent, si documentele din care rezulta indeplinirea conditiilor legale de acordare a acestora se depun, dupa caz, la primaria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucuresti pe raza careia solicitantul isi are domiciliul sau resedinta.”

12. La articolul 10, alineatul (2) se abroga.

13. La articolul 11, dupa litera b) se introduce o noua litera, litera c), cu urmatorul cuprins:
„c) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 7-1 alin. (7).”

14. La articolul 12 alineatul (1), dupa litera h) se introduce o noua litera, litera i), cu urmatorul cuprins:
„i) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 7-1 alin. (4).”

15. La articolul 12, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(5) Reluarea platii drepturilor suspendate in situatiile prevazute la alin. (1), cu exceptia lit. i), se face la cerere, incepand cu luna urmatoare celei in care se depune cererea.”

16. Articolul 17 se abroga.

17. La articolul 18, alineatul (7) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(7) Perioada concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau de pana la 3 ani in cazul copilului cu handicap constituie vechime in munca si in serviciu, precum si in specialitate si se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu acestea.”

Art. IV
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap, precum si de o indemnizatie lunara;”.

2. La articolul 2, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1-1), cu urmatorul cuprins:
„(1-1) Limitele minima si maxima ale indemnizatiei se stabilesc prin raportare la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR.”

3. La articolul 2, alineatele (2) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. a) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.
(3) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. b) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 2,4 ISR.”

4. La articolul 2, alineatul (4) se abroga.

5. La articolul 2 alineatul (5), litera n) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„n) au calitatea de doctorand, in conditiile prevazute de Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare;”.

6. La articolul 3 alineatul (2), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Veniturile care se iau in considerare pentru stabilirea nivelului indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezinta, dupa caz:”.

7. La articolul 3, dupa alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmatorul cuprins:
„(6) Pentru luna nasterii copilului se iau in calcul veniturile cuvenite pentru acea luna, respectiv venitul pe care l-ar fi primit persoana daca ar fi lucrat in toata luna, sau cumulul dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizatia de maternitate.”

8. Articolul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 5
Nivelul indemnizatiilor lunare prevazute la art. 2 alin. (2) si (3) se majoreaza cu 1,2 ISR pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere.”

9. La articolul 7, alineatele (1) si (2) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 7
(1) Persoanele care in perioada in care sunt indreptatite sa beneficieze de concediul pentru cresterea copilului si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a) obtin venituri supuse impozitului prevazute la art. 3, inainte de implinirea de catre copil a varstei de un an, au dreptul la un stimulent de insertie in cuantum lunar de 1 ISR pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani.
(2) Stimulentul de insertie prevazut la alin. (1) se acorda si persoanelor beneficiare de concediu pentru cresterea copilului cu handicap in varsta de pana la 3 ani, prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a), oricand, pe toata perioada.”

10. La articolul 8, alineatele (1) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) De indemnizatia lunara si stimulentul de insertie prevazute de prezenta ordonanta de urgenta beneficiaza oricare dintre parintii firesti ai copilului, in raport cu optiunea exprimata conform art. 2 alin. (1), daca indeplineste conditiile de acordare prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
……………………………………………….
(4) In cazul in care intervine decesul parintelui care indeplinea conditiile pentru a beneficia de concediul si de indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv de stimulentul de insertie, parintele supravietuitor are dreptul sa beneficieze, la cerere, de drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, dupa cum urmeaza:
a) de drepturile parintelui decedat, in situatia in care nu indeplineste conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta;
b) de drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, daca indeplineste conditiile de acordare, in functie de optiunea nou-exprimata, raportata la varsta copilului.”

11. La articolul 9, alineatele (5) si (6) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(5) In cazurile prevazute la alin. (4) se acorda o singura indemnizatie la nivelul prevazut de prezenta ordonanta de urgenta.
(6) Pe perioada suprapunerii situatiilor prevazute la alin. (4), nivelul indemnizatiei lunare se majoreaza cu 1,2 ISR pentru fiecare dintre copii, incepand cu cel de-al doilea.”

12. Articolul 11 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 11
Dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acorda pe baza netransferabila persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 martie 2012, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia.”

13. La articolul 12, dupa alineatul (1) se introduce un noul alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins:
„(2) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, beneficiarii au obligatia sa isi achite obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.”

14. La articolul 13 alineatul (1), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 13
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie sau stimulent de insertie, se acorda pe baza de cerere, insotita in mod obligatoriu de:”.

15. La articolul 14, alineatele (1) si (2) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 14
(1) Cererile pentru acordarea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie sau stimulent de insertie, si documentele din care rezulta indeplinirea conditiilor legale de acordare a acestora se depun la primaria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucuresti pe raza careia solicitantul isi are domiciliul sau resedinta.
(2) Pana la data de 5 a fiecarei luni, primariile au obligatia de a transmite pe baza de borderou cererile inregistrate in luna anterioara, insotite de documentele justificative, la agentiile pentru prestatii sociale judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii teritoriale.”

16. La articolul 15, alineatul (2) se abroga.

17. La articolul 16 alineatul (1), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 16
(1) Dreptul la indemnizatiile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (5) si (6) inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:”.

18. La articolul 16 alineatul (1), dupa litera b) se introduce o noua litera, litera c), cu urmatorul cuprins:
„c) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (7).”

19. La articolul 16 alineatul (2), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Dreptul la indemnizatiile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (5) si (6) se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care:”.

20. La articolul 16 alineatul (2), dupa litera j) se introduce o noua litera, litera k), cu urmatorul cuprins:
„k) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (4).”

21. La articolul 16, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) Plata indemnizatiei pentru cresterea copilului nu se suspenda in situatia in care beneficiarii acestei indemnizatii primesc diverse sume in baza legii, contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca, acordate in perioada concediului pentru cresterea copilului, altele decat cele rezultate din desfasurarea efectiva a unei activitati in perioada de concediu. Prevederile se aplica si in cazul consilierilor locali.”

22. La articolul 17 alineatul (1), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 17
(1) Dreptul la stimulentul de insertie prevazut la art. 7 inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:”.

23. La articolul 17 alineatul (1), dupa litera c) se introduce o noua litera, litera d), cu urmatorul cuprins:
„d) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (7).”

24. La articolul 17, alineatele (2) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) Dreptul la stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care se constata una dintre situatiile prevazute la art. 16 alin. (2).
(3) Dreptul la stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care beneficiarul nu mai realizeaza venituri supuse impozitului si solicita concediul pentru cresterea copilului.”

25. La articolul 20, alineatul (3) se abroga.

26. La articolul 21, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Pentru persoanele care beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (5) si
(6), contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra nivelului indemnizatiei acordate, iar pentru persoanele care beneficiaza de concediul fara plata prevazut la art. 6, contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra nivelului minim al indemnizatiei prevazut la art. 2 alin. (2) si (3).”

27. La articolul 22, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Perioada concediului pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), art. 6 si 10 constituie vechime in munca si in serviciu, precum si in specialitate si se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu acestea.”

28. La articolul 23, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(4) In cazul achitarii drepturilor prin mandat postal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc in conditiile prevazute de legea bugetara anuala pentru drepturile asigurate din bugetul de stat.”

29. La articolul 26, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 26
(1) Constituie contraventie nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (2), art. 19 alin. (2), art. 25 si art. 38 alin. (3) si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 2.500 lei.”

30. La articolul 30, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Pentru persoanele prevazute la alin. (1), indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului sau, dupa caz, anterioare adoptiei, incredintarii in vederea adoptiei, stabilirii masurii plasamentului ori a plasamentului in regim de urgenta sau a instituirii tutelei, dar nu mai putin de 1,2 ISR si nu mai mult de 6,8 ISR.”

31. Dupa articolul 30 se introduc opt noi articole, articolele 31?38, cu urmatorul cuprins:
”
Art. 31
(1) Pentru copilul cu dizabilitate care a implinit varsta de 3 ani, oricare dintre parintii firesti sau persoanele prevazute la art. 8 alin. (2) beneficiaza de un concediu pentru ingrijirea copilului pana la varsta de 7 ani, dupa cum urmeaza:
a) in continuarea concediului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. a);
b) oricand pana la implinirea de catre copil a varstei de 7 ani, pentru persoanele care au beneficiat de concediul pentru cresterea copilului in baza actelor normative care au reglementat acest drept la data nasterii copilului;
c) oricand, incepand cu implinirea de catre copil a varstei de 3 ani, pentru persoanele care nu se incadreaza in conditiile prevazute la lit. a) si b), dar care in ultimele 12 luni inainte de solicitarea acestui concediu au realizat venituri supuse impozitului sau au realizat perioade asimilate definite la art. 2 alin. (1), (5) si (6).
(2) Pe perioada concediului prevazut la alin. (1) se acorda o indemnizatie lunara la nivelul de 0,9 ISR.
(3) Concediul pentru cresterea copilului, prevazut la alin. (1), se acorda pe baza de cerere de catre angajatorul la care isi desfasoara activitatea persoana indreptatita.
(4) In situatia persoanelor indreptatite care realizeaza venituri profesionale din activitati independente sau agricole si care nu lucreaza in baza unui contract individual de munca, concediul reprezinta intreruperea activitatii in perioada de pana la implinirea de catre copilul cu handicap a varstei de 7 ani.
(5) Pe perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la alin. (1) si (2) se aplica corespunzator prevederile art. 21 si 22.
(6) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. a) si b), conditiile de acordare a concediului pentru ingrijirea copilului se considera indeplinite indiferent care dintre parintii firesti sau persoanele prevazute la art. 8 alin. (2) a beneficiat de concediul pentru cresterea copilului.

Art. 32
(1) Oricare dintre parintii firesti sau persoanele prevazute la art. 8 alin. (2) care au in intretinere un copil cu dizabilitate beneficiaza, dupa caz, de urmatoarele drepturi:
a) program de lucru redus la 4 ore pentru unul dintre parinti sau pentru persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2) care se ocupa efectiv de ingrijirea copilului cu dizabilitate (grava sau accentuata), pana la implinirea de catre acesta a varstei de 18 ani, la solicitarea parintelui, in conditiile prevazute de Legea nr. 53/2003 ? Codul muncii, republicata, fara afectarea drepturilor de asigurari sociale prevazute de lege;
b) concedii medicale, acordate in conditiile legii, pentru ingrijirea copilului cu dizabilitate care necesita internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afectiuni intercurente, precum si pentru recuperare/reabilitare, pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani;
c) sprijin lunar in cuantum de 0,9 ISR, acordat persoanei cu dizabilitate grava sau accentuata care nu realizeaza alte venituri in afara beneficiilor de asistenta sociala destinate persoanelor cu dizabilitati, pana la implinirea de catre copil a varstei de 3 ani, respectiv de 0,6 ISR pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani;
d) sprijin lunar in cuantum de 0,6 ISR, acordat persoanei care nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru acordarea concediului pentru cresterea copilului si indemnizatiei lunare aferente, pana la implinirea de catre copil a varstei de 3 ani, respectiv de 0,3 ISR pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani.
(2) Persoana cu dizabilitate grava sau accentuata care are in intretinere un copil si care nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru acordarea concediului pentru cresterea copilului si indemnizatiei lunare aferente beneficiaza de sprijin lunar in cuantum de 0,9 ISR pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv de 0,3 ISR pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 2 si 7 ani.
(3) Persoanele prevazute la alin. (1) lit. c) care realizeaza venituri dupa acordarea sprijinului lunar au obligatia de a comunica acest fapt agentiei teritoriale si beneficiaza, din oficiu, de drepturile prevazute la alin. (1) lit. d).
(4) Persoanele care au in plasament sau tutela un copil cu dizabilitate, inclusiv asistentul maternal, au dreptul la o alocatie lunara de plasament, acordata in conditiile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare, in cuantum majorat cu 50%.

Art. 33
(1) De drepturile prevazute la art. 31 si 32 nu poate beneficia parintele sau persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2) care, pentru acelasi copil, are in acelasi timp si calitatea de asistent personal ori care primeste indemnizatia de insotitor.
(2) Drepturile prevazute la art. 32 alin. (1) lit. c) si d), alin. (2) si (3) se acorda pentru fiecare dintre copiii aflati in intretinerea persoanelor.

(3) Indemnizatia prevazuta la art. 31 alin. (2), precum si cea prevazuta la art. 32 alin. (1) lit. d) si alin. (2) se cumuleaza cu drepturile de concediu si indemnizatie, respectiv de stimulent, prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, sau, dupa caz, de prezenta ordonanta de urgenta.

Art. 34
(1) Drepturile prevazute la art. 31 si 32 se acorda cu respectarea conditiilor prevazute la art. 12.
(2) Drepturile prevazute la art. 31 si 32, cu exceptia prevazuta la art. 32 alin. (3), se acorda pe baza de cerere si documente doveditoare, prevederile art. 13 alin. (1) si art. 14 aplicandu-se corespunzator.
(3) Stabilirea si plata drepturilor prevazute la art. 31 si 32 se fac cu respectarea prevederilor art. 19, 20, art. 23 alin. (3)?(7) si art. 24.

Art. 35
(1) Drepturile prevazute la art. 31 si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) se acorda dupa cum urmeaza:
a) pentru situatia prevazuta la art. 31 alin. (1) lit. a), incepand cu ziua urmatoare celei in care inceteaza, conform legii, concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului acordate anterior, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile de la acea data;
b) pentru situatia prevazuta la art. 31 alin. (1) lit. b) si c), de la data depunerii cererii;
c) pentru situatia prevazuta la art. 32 alin. (1) lit. c) si d), incepand cu luna urmatoare celei in care a fost eliberat certificatul de incadrare a copilului in grad de dizabilitate, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile de la aceasta data;
d) pentru situatia prevazuta la art. 32 alin. (2), incepand cu luna urmatoare celei in care s-a nascut copilul, daca incadrarea in grad de dizabilitate a persoanei indreptatite a fost efectuata inaintea acestei date, respectiv incepand cu luna urmatoare celei in care a fost eliberat certificatul de incadrare a persoanei indreptatite in grad de dizabilitate, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile de la datele mentionate;
e) pentru celelalte situatii, inclusiv pentru cazul in care cererea a fost depusa peste termenele prevazute la lit. a)?d), de la data depunerii cererii sau, dupa caz, incepand cu luna urmatoare depunerii cererii.
(2) Pentru situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), termenele stabilite la alin. (1) se aplica tinand cont de data adoptiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau incredintarii.

Art. 36
(1) Drepturile prevazute la art. 31 si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) inceteaza in urmatoarele situatii:
a) nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 12;
b) copilul a implinit varsta de 7 ani;
c) copilul sau, dupa caz, persoana indreptatita nu mai este incadrat/incadrata intr-un grad de dizabilitate;
d) persoanele realizeaza alte venituri in afara beneficiilor de asistenta sociala destinate persoanelor cu dizabilitati, caz in care se aplica prevederile art. 32 alin. (3);
e) a avut loc decesul copilului;
f) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (7).
(2) Drepturile prevazute la art. 31 si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) inceteaza incepand cu ziua sau, dupa caz, cu luna urmatoare celei in care se inregistreaza una dintre situatiile prevazute la alin. (1).

Art. 37
(1) Drepturile prevazute la art. 31 si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) se suspenda incepand cu ziua sau, dupa caz, cu luna urmatoare celei in care se produce una din urmatoarele situatii:
a) persoana indreptatita este decazuta din drepturile parintesti;
b) persoana indreptatita este indepartata, conform legii, de la exercitarea tutelei;
c) persoana indreptatita nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea incredintarii copilului spre adoptie;
d) persoana indreptatita nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea mentinerii masurii de plasament;
e) persoana indreptatita executa o pedeapsa privativa de libertate sau se afla in arest preventiv o perioada mai mare de 30 de zile;
f) copilul este abandonat ori este internat intr-o institutie de ocrotire publica sau privata;
g) persoana indreptatita a decedat;
h) copilul nu mai este incadrat intr-un grad de dizabilitate sau, dupa caz, persoana indreptatita este incadrata in alt grad de dizabilitate;
i) timp de 3 luni consecutive se inregistreaza mandate postale returnate;
j) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (4).
(2) Drepturile prevazute la art. 31 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care persoana indreptatita realizeaza venituri supuse impozitului.
(3) Drepturile prevazute la art. 31 nu se suspenda in situatiile prevazute la art. 16 alin. (3).
(4) Reluarea acordarii drepturilor prevazute la art. 31, suspendate in situatiile prevazute la alin. (1) si (2), se face la cerere, prevederile art. 18 aplicandu-se corespunzator.
(5) Reluarea acordarii drepturilor prevazute la art. 32, suspendate in situatiile prevazute la alin. (1), se face la cerere, incepand cu ziua sau, dupa caz, cu luna urmatoare celei in care se depune cererea.
(6) Reluarea platii drepturilor suspendate in conditiile alin. (1) lit. i) se face incepand cu luna urmatoare efectuarii verificarii cauzelor, inclusiv pentru perioada de suspendare, daca situatia constatata nu conduce la incetarea sau la modificarea dreptului.
(7) In situatiile de suspendare a drepturilor prevazute la art. 31 si 32, acestea pot fi solicitate si de catre o alta persoana indreptatita, daca indeplineste cerintele prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(8) Drepturile prevazute la art. 31, art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) se cuvin si se acorda noului beneficiar cu respectarea prevederilor art. 35.

Art. 38
(1) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la art. 12 alin. (2) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(2) Pentru verificarea indeplinirii obligatiei in conditiile alin. (1), agentiile teritoriale transmit primariilor, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an, tabelul centralizator cuprinzand beneficiarii drepturilor prevazute la art. 2, 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d).
(3) Pe baza tabelului centralizator prevazut la alin. (2) primarii verifica daca persoanele au achitat pentru anul anterior obligatiile de plata catre bugetul local si intocmesc situatia centralizatoare cu persoanele care nu au respectat aceasta conditie, pe care o transmit agentiilor teritoriale pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.
(4) Neachitarea obligatiilor legale fata de bugetele locale conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor prevazute la art. 2, 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d), incepand cu drepturile aferente lunii februarie.
(5) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (4) atrage reluarea platii drepturilor, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(6) In vederea aplicarii prevederilor alin. (5), beneficiarii drepturilor transmit agentiei teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.
(7) In situatia in care, dupa termenul prevazut la alin. (4), nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile prevazute la art. 2, 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) inceteaza.
(8) Suspendarea, reluarea si incetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al agentiei teritoriale.”

Art. V
Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 889 din 30 decembrie 2010, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Articolul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 5
(1) Pentru familia prevazuta la art. 2 alin. (1), al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza pana la 0,40 ISR inclusiv, cuantumul lunar al alocatiei este stabilit prin raportare la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, dupa cum urmeaza:
a) 0,06 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,12 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,18 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,24 ISR pentru familia cu 4 copii si mai multi.
(2) Pentru familia prevazuta la art. 2 alin. (1), al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza peste 0,40 ISR si pana la 0,740 ISR inclusiv, cuantumul alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 0,05 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,1 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,15 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,2 ISR pentru familia cu 4 copii si mai multi.”

2. Articolul 6 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 6
(1) Pentru familia prevazuta la art. 2 alin. (2), al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza pana la 0,40 ISR inclusiv, cuantumul lunar al alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 0,1 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,2 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,3 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,4 ISR pentru familia cu 4 copii si mai multi.
(2) Pentru familia prevazuta la art. 2 alin. (2), al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza peste 0,40 ISR si pana la 0,740 ISR inclusiv, cuantumul alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 0,09 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,18 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,27 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,36 ISR pentru familia cu 4 copii si mai multi.”

3. Articolul 9 se abroga.

4. La articolul 14, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 14
(1) La stabilirea veniturilor pe baza carora se acorda alocatia se iau in considerare toate veniturile pe care membrii familiei le realizeaza sau, dupa caz, le-au realizat in ultima luna inainte de solicitarea dreptului, asa cum acestea sunt prevazute de art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare.”

5. La articolul 25, dupa alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (2)?(4), cu urmatorul cuprins:
„(2) Neindeplinirea de catre titularul alocatiei a obligatiei prevazute la alin. (1) atrage suspendarea platii dreptului incepand cu luna urmatoare celei in care s-a constatat neindeplinirea obligatiei, prin dispozitie a primarului.
(3) Suspendarea prevazuta la alin. (2) se mentine pana la indeplinirea obligatiei prevazute la alin. (1), dar nu mai mult de 3 luni. Daca in termenul de 3 luni titularul nu indeplineste obligatia, se considera ca nu mai sunt indeplinite conditiile de acordare.
(4) Daca in termenul prevazut la alin. (3) titularul indeplineste obligatia prevazuta la alin. (1), plata se va relua in baza dispozitiei primarului, incepand cu luna urmatoare celei in care titularul a prezentat declaratia pe propria raspundere.”

6. La articolul 26, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul cuprins:
„(5) In cazul in care titularul refuza sa furnizeze informatiile necesare pentru intocmirea anchetei sociale prevazute la alin. (1), se considera ca familia acestuia nu indeplineste conditiile de acordare a alocatiei si, in baza unui referat motivat, se emite dispozitia primarului de incetare a acordarii dreptului.”

7. Articolul 28 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 28
(1) Pentru copiii de varsta scolara din familiile prevazute la art. 8 alin. (1), inspectoratul scolar are obligatia sa transmita agentiei teritoriale, in luna urmatoare incheierii semestrului scolar, situatia privind frecventarea cursurilor de catre acesti copii. Situatia se transmite electronic in formatul convenit cu agentiile teritoriale si va contine, in mod obligatoriu, numele, prenumele, codul numeric personal ale copiilor si reprezentantilor familiei, adresa de domiciliu sau resedinta si numarul de absente inregistrate.
(2) In cazul in care se constata absente nemotivate pe parcursul unui semestru scolar, cuantumul alocatiei se diminueaza proportional cu numarul absentelor, dupa cum urmeaza:
a) cu cate 20% pentru fiecare copil care inregistreaza un numar cuprins intre 10 si 19 absente;
b) cu cate 50% pentru fiecare copil care inregistreaza un numar de 20 de absente.
(3) In situatia in care unul dintre copii finalizeaza cursurile invatamantului general obligatoriu si nu a implinit varsta de 18 ani, acesta este luat in calcul la stabilirea venitului mediu net lunar al familiei, dar este exclus din numarul de copii ai familiei avut in vedere la acordarea dreptului, iar alocatia se va acorda corespunzator numarului de copii din familie care indeplinesc conditiile prevazute de lege.
(4) Diminuarea prevazuta la alin. (2) se aplica incepand cu luna urmatoare celei in care inspectoratul scolar a transmis situatia prevazuta la alin. (1), in baza careia se constata neindeplinirea conditiei prevazute la art. 8 alin. (1), si se mentine pe o perioada de 3 luni.
(5) Dupa perioada de 3 luni prevazuta la alin. (4), alocatia se acorda in cuantumul aprobat anterior.
(6) Agentia teritoriala comunica primarului tabelul nominal cu familiile beneficiare pentru care se aplica diminuarea prevazuta la alin. (2), precum si cu cele pentru care se produce modificarea cuantumului in conditiile prevazute la alin. (3).”

8. La articolul 29 alineatul (1), dupa litera d) se introduc doua noi litere, literele e) si f), cu urmatorul cuprins:
„e) familiile beneficiare nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 25 alin. (1);
f) familiile beneficiare nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 29-1.”

9. La articolul 29, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. d), plata alocatiei se suspenda pana la urmatoarea situatie transmisa de inspectoratul scolar, dar nu mai mult de 6 luni. Daca din situatia transmisa de inspectoratul scolar se constata un numar mai mic de 20 de absente, plata alocatiei se reia in conditiile prevazute la art. 28 alin. (2) si (3). Agentia teritoriala comunica primarului tabelul nominal cu familiile pentru care s-a suspendat plata alocatiei.”

10. Dupa articolul 29 se introduce un nou articol, articolul 29-1, cu urmatorul cuprins:
„Art. 29-1
(1) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea dreptului la alocatie familiile beneficiare au obligatia sa isi achite obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(3) In situatia in care pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), suspenda, prin dispozitie, acordarea dreptului pe o perioada de 5 luni incepand cu luna februarie.
(4) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada de suspendare prevazuta la alin. (3) atrage repunerea in plata a dreptului la alocatie, prin dispozitia primarului, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(5) In situatia in care, dupa implinirea termenului de suspendare prevazut la alin. (3), nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), prin dispozitia primarului se stabileste incetarea acordarii dreptului la alocatie.
(6) Dispozitiile primarului privind suspendarea/ reluarea/incetarea dreptului la alocatie in conditiile alin. (3)?(5) se transmit agentiilor teritoriale in termenul prevazut la art. 22.”

11. La articolul 33, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 33
(1) Nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (2), art. 22, art. 24 alin. (3) si (4), art. 26 alin. (1) si (2), art. 29-1, art. 31 alin. (2) si ale art. 32 alin. (2) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 200 lei la 500 lei.”

Art. VI
In tot cuprinsul Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata, al Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, si al Legii nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile ulterioare, denumirea „Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale” se inlocuieste cu denumirea „Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala”, denumirea „directia de munca si protectie sociala” se inlocuieste cu denumirea „agentia pentru plati si inspectie sociala”, iar denumirea „directii teritoriale” se inlocuieste cu denumirea „agentii teritoriale”.

Art. VII
(1) Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
(2) La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga art. 12?14, precum si art. 58 alin. (8) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alta prevedere contrara.
(3) Prevederile art. II pct. 3, precum si ale art. V pct. 4 se aplica dupa cum urmeaza:
a) incepand cu data de 1 ianuarie 2012, pentru cererile depuse cu aceasta data;
b) incepand cu data la care se implineste termenul prevazut la art. 14-1 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile ulterioare, in cazul drepturilor stabilite prin dispozitie a primarului pana la data de 31 decembrie 2011, dar nu mai tarziu de 31 martie 2012.
(4) Pana la implinirea termenului prevazut la alin. (3) lit. b), drepturile de ajutor social, respectiv de alocatie pentru sustinerea familiei se mentin in cuantumurile stabilite anterior.
(5) Pentru drepturile reevaluate in conditiile alin. (3) primarul emite o noua dispozitie.

Art. VIII
Prevederile referitoare la constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor intra in vigoare in conformitate cu reglementarile art. 4 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

 

 

Art. IX In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale elaboreaza hotararile pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 50/2011, cu modificarile ulterioare, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 52/2011, si a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 38/2011.

Legea nr. 166/2012 privind acordarea de beneficii de asistenta sociala -GRAVIDE

de

Legea nr. 166/2012 privind acordarea de beneficii de asistenta sociala -GRAVIDE

Legea nr. 166/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 699, din 11 octombrie 2012.Art. I
Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordaea de beneficii d easistenta sociala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, cu urmatoarele modificari si completari:

1. La articolul II punctul 3, alineatul (1) al articolului 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) La stabilirea venitului net lunar al familiei sau, dupa caz, al persoanei singure se iau in considerare toate veniturile pe care membrii aceseia le-au realizat in luna anterioara depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurari sociale de stat, asigurari de somaj, indemnizatii, alocatii si ajutoare cu caracter peromanent, indiferent de bugetul din care se suporta, obligatii legale de intretinere si alte creante legale, cu exceptia alocatiei pentru sustinerea familiei prevazute de Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile si completarile ulterioare, a bugetului personal complementar prevazut de Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a ajutoarelor de stat acordate in baza Ordonantei Guvernului nr. 14/2010 privind masuri financiare pentru reglementarea ajutaorelor de stat acordate producatorilor agricoli, incepand cu anul 2010, aprobata cu modificari si completari prin legea nr. 74/2010, cu completarile ulterioare, a burselor de studiu si a burselor sociale, precum si a sprijinului financiar prevazut de Hotararea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor si a cuantumului sprijinului financiar ce se acorda elevilor din cadrul Programului national de protectie sociala Bani de liceu, cu modificarile si completarile ulterioare.”

2. La articolul II, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„5. La articolul 14.1, alineatele (1) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
Art. 14.1
(1) Dupa stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are obligatia de a depune, din 3 in 3 luni, la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala isi are domiciliul ori resedinta, o declaratie pe propria raspundere privind componenta familiei si veniturile realizate de membrii acesteia, care va contine obligatoriu datele de identificare ale titularului si ale membrilor familiei. Modelul declaratiei pe propria raspundere se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
……
(3) In vederea urmaririi respectarii conditiilor de acordare a dreptului de ajutor social, primarii dispun efectuarea unei anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de cate ori este nevoie.”

3. La articolul II, dupa punctul 6 se introduce un nou punct, punctul 6.1, cu urmatorul cuprins:
„6.1. La articolul 14.1, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3.1) cu urmatorul cuprins:
(3.1) In situatia in care beneficiarii de ajutor social sunt si beneficiari ai alocatiei pentru sustinerea familiei prevazute de Legea nr. 277/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, depunerea declaratiei prevazute la alin. (1) si ancheta sociala prevazuta la alin. (3) se efectueaza o singura data, pentru ambele beneficii de asistenta sociala acordate.”

4. La articolul II punctul 7, articolul 16.1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 16.1
(1) Incepand cu anul 2012, pentru mentineea dreptului la ajutorul social, familiile si persoanele singure beneficiare, cu drepturi stabilite de cel putin 6 luni, au obligatia sa isi achite impozitele si taxele fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(3) Pentru beneficiarii ajutorului social prevazuti la alin. (1) care nu si-au achitat impozitele si taxele locale in termenul prevazut la alin. (2), serviciul de specialitate al primarului are obligatia sa comunice acestora suma de plata, iar in cazul in care prin hotarare a autoritatii administratiei publice locale s-a stabilit esalonarea, reducerea sau scutirea obligatiilor legale de plata, se va comunica si termenul scadent al acestora.
(4) In situatia in care, pana la data de 31 martie a fiecarui an, primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), acesta suspenda, prin dispozitie, dreptul la ajutorul social pe o perioada de 5 luni, incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.
(5) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (4) atrage reluarea, prin dispozitia primarului, a dreptului la ajutorul social, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(6) In situatia in care, dupa termenul prevazut la alin. (4), nu a fost indeplinita obligatgia prevazuta la alin. (1), dreptul la ajutorul social inceteaza prin dispozitia primarului.
(7) Pentru persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau mai multor copii, mentinerea drepturilor reglementate prin prezenta lege nu este conditionata de obligatia prevazuta la alin. (1).”

5. La articolul II, dupa punctul 7 se introduce un nou punct, punctul 7.1, cu urmatorul cuprins:
„7.1. Dupa articolul 16.1 se introduc doua noi articole, articolele 16.2 si 16.3, cu urmatorul cuprins:
Art. 16.2
(1) In baza prevederilor art. 286 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 125 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale pot aproba scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la obligatiile de plata fata de bugetele locale, pentru beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta lege.
(2) In situatia in care au fost aprobate esalonari sau amanari la plata obligatiilor fata de bugetele locale, suspendarea prevazuta la art. 16.1 alin. (4) se aplica numai familiilor si persoanelor singure care pana la data verificarii nu si-au achitat obligatiile inclusiv in conditiile alin. (1).

Art. 16.3
In situatia in care pe perioada suspendarii prevazute la art. 16.1 alin. (4) intervine o alta situatie de suspendare, iar titularul aduce in aceasta perioada dovada prin care se confirma plata obligatiilor fata de bugetul local, plata drepturilor se face numai pentru perioada in care nu se suprapun perioadele de suspendare, cu exceptia celei prevazute la art. 18 si 20.1. Daca intervine o situatie de incetare, plaa drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si data incetarii acordarii acestora.”

6. La articolul II, dupa punctul 8 se introduc doua noi puncte, punctele 8.1 si *.2, cu urmatorul cuprins:
„8.1. Articolul 18 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 18
(1) Plata ajutorului social se poate suspenda numai prin decizie a directorului executiv, in urmatoarele situatii:
a) in situatia in care agentia teritoriala constata, pe baza documentelor transmise de primar prevazute la art. 13.1 alin. (3), ca s-a stabilit un cuantum eronat al ajutorului socialo;
b) pe o perioada de 3 luni consecutive se inregistreaza mandate postale returnate pentru titularul ajutorului social;
c) in urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanti ai Curtii de Conturi a Romaniei s-au constatat date eronate cu privire la componenta familiei sau a veniturilor beneficiarilor.
(2) Plata ajutorului social se suspenda in conditiile alin. (1), incepand cu luna urmatoare celei in care s-a facut constatarea.
(3) In situatia prevazuta la alin. (1), directorul agentiei teritoriale solicita primariei, in a carei raza teritoriala locuieste familia sau persoana singura, verificarea situatiei.
(4) Dupa verificare, drepturile neridicate de catre titular se achita acestuia, dupa caz, in acelasi cuantum sau in cuantum modificat, pe baza de cerere inregistrata la agentia teritoriala, daca cele constatate nu conduc la incetarea dreptului.
8.2. La articolul 20 alineatul (1), litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
c) in cazul in care, dupa verificarea prevederilor art. 18 alin. (3) se constata ca beneficiarul ajutorului social nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege;”.

7. La articolul III punctul 1, alineatul (1) al articolului 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 1
(1) Pentru copiii nascuti, adoptati, incredintati in vederea adoptiei, luati in plasament, in plasament in regim de urgenta sau tutela pana la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului ori producerii evenimentelor mentionate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara reprezentand 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni. Incepand cu luna ianuarie 2012, cuantumul minim, precum si cuantumul maxim ale indemnizatiei lunare se raporteaza la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR si nu poate fi mai mic de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.”

8. La articolul III, punctul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„8. La articolul 7, dupa alinatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (2)-(4), cu urmatorul cuprins:
(2) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, beneficiarii care au drepturi stabilite de cel putin 6 luni au obligatia sa isi achite impozitele si taxele locale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Pentru persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau mai multor copii, mentinerea drepturior reglementate de prezenta ordonanta de urgenta nu este conditionata de obligatia prevazuta la alin. (2).
(4) Pentru familiile legal constituite, obligatia legala fata de bugetul local se aplica asupra bunurilor familiei, indiferent de sotul care detine proprietatea respectivelor bunuri.”

9. La articolul III, punctul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„9. Dupa articolul 7 se introduc doua noi articole, articolele 7.1 si 7.2, cu urmatorul cuprins:
Art. 7.1
(1) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la art. 7 alin. (2) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(2) Pentru verificarea indeplinirii obligatiei in conditiile alin. (1), agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii teritoriale, transmit primariilor, pana la daa de 15 ianuarie a fiecarui an, tabelul centralizator cuprinzand beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta existenti in plata la aceasta data si ale caror drepturi sunt stabilite de cel putin 6 luni.
(3) Pe baza tabelului centralizator prevazut la alin. (2), primarii verifica daca beneficiarii au achitat pentru anul anterior obligatiile de plata catre bugetul local si intocmesc situatia centralizatoare cu persoanel care nu au respectat aceasta conditie, pe care o transmit agentiilor teritoriale pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.
(4) Pentru beneficiarii drepturilor reglementate de prezenta ordonanta de urgenta prevazuti la alin. (2), care nu si-au achitat impozitele si taxele locale pana la data prevazuta la alin. (3), serviciul de specialitate al primarului are obligatia sa comunice acestora suma de plata, iar in cazul in care prin hotarare a autoritatii administratiei publice locale s-a stabilit esalonarea, reducerea sau scutirea obligatiilor de plata, se va comunica si termenul scadent pentru acestea.
(5) La data de 31 martie a fiecarui an, primarii verifica daca persoanele beneficiare ale drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta cuprinse in situatia centralizatoare prevazuta la alin. (3) si-au achitat impozitele si taxele locale si transmit agentiilor teritoriale o noua situtie centralizatoare actualizata cu persoanele care nu si-au indeplinit aceasta obligatie, pana la data de 5 aprilie a fiecarui an.
(6) Neachitarea obligatiilor legale fata de bugetele locale, in termenul prevazut la alin. (5), conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.
(7) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (6) atrage reluarea platii drepturilor, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(8) In vederea aplicarii prevederilor alin. (7), beneficiarii drepturilor transmit agentiei teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.
(9) In situatia in care dupa termenul prevazut la alin. (6) nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta inceteaza.
(10) In situatia in care in perioada suspendarii prevazuta la alin. (6) dreptul inceteaza, iar persoana indreptatita aduce in aceasta perioada dovada prin care se confirma plata obligatiilor fata de bugetul local, plata drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si data incetarii acordari acestora.
(11) Suspendarea, reluarea si incetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al agentiei teritoriale.

Art. 7.2
(1) In baza prevederilor art. 286 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 125 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republciata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale pot aproba scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la obligatiile de plata fata de bugetele locale, pentru beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgena.
(2) In situatia in care au fost aprobate esalonari sa amanari la palta obligatiilor fata de bugetele locale, situatiile centralizatoare prevazute la art. 7.1 alin. (3) si (5) vor cuprinde numai persoanele care pana la termenele prevazute nu si-au achitat obligatiile, inclusiv in conditiile alin. (1).”

10. La articolul IV punctul 3, alineatele (2) si (3) ale articolului 2 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. 91) lit. a) se stabileste in cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.
(3) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. b) se stabileste in cuantum de 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.”

11. La articolul IV, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„5. La articolul 2 alineatul (5), literele h), m) si n) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
h) au beneficiat de concediu si indemnizatie lunara pentru cresterea sau, dupa caz, ingrijirea copilului cu handicap;
……
m) frecventeaza, fara intrerupere, cursurile de zi ale invatamantului preuniversitar, inclusiv in cadrul programului „A doua sansa”, sau, dupa caz, universitar la nivelul studiilor universitare de licenta ori de master, precum si ale invatamantului postuniversitar la nivel de masterat, organizate potrivit legii, in tara sau in strainatate, intr-un domeniu recunoscut de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu exceptia situatiei de intrerupere a studiilor din motive medicale;
n) au calitatea de doctorand, in conditiile prevazute de Legea educatiei nationale nr.1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare;”.

12. La articolul IV, punctul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„9. Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

Art. 7
(1) persoanele care in perioada in care sunt indreptatite sa beneficieze de concediul pentru cresterea copilului, prevazut la art. 2 alin. (1), obtin venituri supuse impozitului prevazute la art. 3 au dreptul la un stimulent de insertie in cuantum lunar de 1 ISR.
(2) Stimulentul de insertie prevazut la alin. (1) se acorda dupa cum urmeaza:
a) pentru persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. a), daca acestea obtin venituri supuse impozitului inainte de implinirea de catre copil a varstei de un an, pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani;
b) pentru persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. b), daca acestea obtin venituri supuse impozitului, dupa implinirea de catre copil a varstei de un an, pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani;
c) pentru persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului cu handicap in varsta de pana la 3 ani, prevazut la art. 2 alin. (1) lit. a), oricand, pe toata perioada.
(3) In cazul persoanelor care beneficiaza de indemnizatia lunara si solicita dreptul la stimulent de insertie, plata acestei indemnizatii se suspenda.”

13. La articolul IV, punctul 11 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„11. Articolul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 9
(1) Concediul si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1), art. 5 si 6, precum si stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se cuvin pentru fiecare dintre nasteri sau, dupa caz, pentru fiecare dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2).
(2) Durata de acrodare a concediului prevazut la art. 2 alin. (1) se prelungeste corspunzator in cazul suprapunerii a doua sau mai multor situatii de natura a genera acest drept.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2) se acorda o singura indemnizatie, in cuantumul prevazut de prezenta ordonanta de urgena.
(4) Pe perioada suprapunerii situatiilor prevazute la alin. (2), cuantumul indemnizatiei lunare se majoreaza cu suma de 1,2 ISR pentru fiecare dintre copii, incepand cu cel de-al doilea.
(5) Prevederile alin. (4) se aplica inclusiv pentrusituatiile in care persoana se afla cu primul copil in perioada de concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului in baza Ordonantei de urgena a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, si naste un alt/alti copil/copii sau se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2).”

14. La articolul IV, dupa punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 11.1, cu urmatorul cuprins:
„11.1. Articolul 10 se abroga.”

15. La articolul IV, punctul 13 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„13. La articolul 12, dupa alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (2)-(4), cu urmatorul cuprins:
(2) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, beneficiarii care au drepturi stabilite de cel putin 6 luni au obligatia sa isi achite impozitele si taxele locale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Pentru persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau a mai multor copii, mentinerea drepturilor reglementate de prezenta ordonanta de urgenta nu este conditionata de obligatia prevazuta la alin. (2).
(4) Pentru familiile legal constituie, obligatia legala fata de bugetul local se aplica asupra bunurilor familiei, indiferent de sotul care detine in proprietate respectivele bunuri.”

16. La articolul IV punctul 17, partea introductiva a alineatului (1) al articolului 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 16
(1) Dreptul la indemnizatiile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5) inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:”.

17. La articolul IV punctul 19, partea introductiva a alineatului (2) al articolului 16 se modifica si va avea urmatorul cujprins:
„(2) Dreptul la indemnizatiile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5) se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care:”.

18. La articolul IV, dupa punctul 19 se introduce un nou punct, punctul 19.1, cu urmatorul cuprins:
„19.1. La articolul 16 alineatul (2), litera i) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
i) beneficiarul realizeaza venituri supuse impozitului si copilul nu a implinit varsta de un an, 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap;”.

19. La articolul IV punctul 24, alineatul (2) al articolului 17 se modifica si va avea urmatorul cujprins:
„(2) Dreptul la stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care se constata una dintre situatiile prevazute la art. 16 alin. (2), cu exceptia lit. i).”

20. La articolul IV, punctul 26 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„26. La articolul 21, alineatele (1)-(3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
Art. 21
(1) Pe perioada in care se beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5), precum si pe perioada concediului fara plata prevazut la art. 6, plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru aceste persoane se asigura de la bugetul de stat.
(2) Pentru persoanele care beneficiaza de indemnizatgia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5), contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupa nivelului indemnizatiei acordate.
(3) Persioada in care o persoana beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5) sau se afla in concediul fara plata prevazut la art. 6 constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, aprobatga cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.”

21. La articolul IV, dupa punctul 26 se introduce un nou punct, punctul 26.1, cu urmatorul cuprins:
„26.1. La articolul 21, alineatul (5) se abroga.”

22. La articolul IV, punctul 27 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„27. Articolul 22 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 22
(1) Perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5) constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii drepturilor de pensie in sistemul public si a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Perioada concediului pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1) si art. 6 constituie vechime in munca si in serviciu, precum si in specialitate si se are in vedere la stabilirea drepturilor de se acorda in raport cu acestea.”

23. La articolul IV, dupa punctul 28 se introduce un nou punct, punctul 28.1, cu urmatorul cuprins:
„28.1. La articolul 25, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 25
(1) Angajatorul are obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), precum si concediul fara plata prevazut la art. 6 alin. (1). Perioada de acordare se stabileste de comun acord cu angajatul.”

24. La articolul IV punctul 30, alineatul (2) al articolului 30 se modifica si va avea uramtorul cuprins:
„(2) Pentru persoanele prevazute la alin. (1), indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in cuantum de 85% din media veniturilor nete lunare realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului sau, dupa caz, anterioare adoptiei, incredintarii in vederea adoptiei, stabilirii masurii plasamantului ori a plasamantului in regim de urgenta sau a instituirii itutelei, dar nu mai putin de 1,2 ISR si nu mai mult de 6,8 ISR.”

25. La articolul IV punctul 31, litera a) a alineatului (1) al articolului 32 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) program de lucru redus la 4 ore pentru unul dintre parinti sau pentru persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2) care se ocupa efectiv de ingrijirea copilului cu dizabilitate (grava sau accentuata), pana la implinirea de catre acesta a varstei de 18 ani, la solicitarea parintelui, in conditiile prevazute de Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;”.

26. La articolul IV punctul 31, alineatele (1) si (2) ale articolului 33 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 33
(1) De drepturile prevazute la art. 31 si 32 nu poate beneficia parintele sau persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2) care, pentru acelasi copil, are in acelasi timp si calitatea de asistent personal ori care primeste indemnizatia acordata in conditiile art. 42 alin. (4) si (5) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovara drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Drepturile prevazute la art. 31 alin. (2), art. 32 alin. (1) lit. c) si d), alin. (2) si (3) se acorda pentru fiecare dintre copiii aflati in intretinerea persoanelor.”

27. La articolul IV punctul 31, dupa alineatul (1) al articolului 33 se introduce un nou alineat, alineatul (1.1), cu urmtorul cuprins:
„(1.1) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) persoanele singure care au in intretinere un copil cu dizabilitate grava si care pot beneficia cumulat si de indemnizatia acordata in conditiile art. 42 alin. (4) si (5) din Legea nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.”

28. La articolul IV punctul 31, litera f) a alineatului (1) al articolului 36 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„f) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 28 alin. (9).”

29. La articolul IV punctul 31, litera j) a alineatului (1) al articolului 27 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„j) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 28 alin. (6).”

30. La articolul IV punctul 31, articolul 38 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 28
(1) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la art. 12 alin. (2) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligaiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(2) Pentru verificarea indeplinirii obligatiei in conditiile alin. (1), agentiile teritoriale transmit primariilor, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an, tabelul centralizator cuprinzand beneficiarii dreptuilor prevazute la art. 2, art. 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) existenti in plata la aceasta data si ale caror drepturi sunt stabilite de cel putin 6 luni.
(3) Pe baza tabelului centralizator prevazut la alin. (2) primarii verifica daca persoanele au achitat pentru anul anterior obligatiile de plata catre bugetul local si intocmesc situatia centralizatoare, pe care o transmit agentiilor teritoriale pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.
(4) Pentru beneficiarii prevazuti la alin. (2) care nu si-au achitat impozitele si taxele locale pana la data prevazuta la alin. (3), serviciul de specialitate al primarului are obligatia sa comunice acestora sumele de plata, iar in cazul in care s-a stabilit esalonarea, reducerea sau scutirea obligatiilor legale de plata, se va comunica si termenul scadent pentru acestea.
(5) La data de 31 martie primarii verifica daca persoanele beneficiare ale drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgena cuprinse in situatia centralizatoare prevazuta la alin. (3) si-au achitat impozitele si taxele locale si transmit agentiilor judetene o noua situatie centralizatoare actualizata cu persoanele care nu si-au indeplinit aceasta obligatie, pana la data de 5 aprilie.
(6) Neachitarea obligatiilor legale fata de bugetele locale in termenul prevazut la alin. (5) conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.
(7) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (6) atrage reluarea platii drepturilor, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(8) In vederea aplicarii prevederilor alin. (7), beneficiarii drepturilor transmit agentiilor teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.
(9) In situatia in care, pana la sfarstiul perioadei prevazute la alin. (6), nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile prevazute la art. 2, art. 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) inceteaza.
(10) In situatia in care in perioada de suspendare prevazuta la alin. (6) dreptul inceteaza, iar persoana indreptatita aduce in aceasta perioada dovada prin care se confirma plata obligatiilor fata de bugetul local, plata drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii drepturilor si data incetarii acordarii acestora.
(11) Suspendarea, reluarea si incetarea drepturklor se fac prin decizie a directorului executiv al agentiei teritoriale.”

31. La articolul IV, dupa punctul 31 se introduce un nou punct, punctul 32, cu urmatorul cuprins:
„32. dupa articolul 28 se introduce un nou articol, articolul 39, cu urmatorul cuprins:
Art. 39
(1) In baza prevederilor art. 286 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 125 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale pot aproba scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la obligatiile de plata fata de bugetele locale pentru beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(2) In situatia in care au fost aprobate esalonari sau amanari la plata obligatiilor fata de bugetele locale, situatia centralizatoare prevazuta la art. 38 alin. (3) si (5) va cuprinde numai persoanele care pana la termenele reglemetnate nu si-au achitat obligatiile, inclusiv in conditiile alin. (1).”

32. La articolul V, dupa punctul 4 se introduc doua nou puncte, punctele 4.1 si 4.2, cu urmatorul cuprins:
„4.1. La articolul 16, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
(2) Ancheta sociala se efectueaza, in termen de maximum 15 zile lucratoare de la data inregistrarii cererii, de catre personalul serviciului public de asistenta sociala din subordinea consiliului local sau, dupa caz, de catre personalul din compartimentul cu atributii in domeniul asistentei sociale din aparatul de specialitate al primarului.
4.2. La articolul 25, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 25
(1) Titularul alocatiei depune la primaria comunei, orasului, municipiului ori, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta familia, din 3 in 3 luni dupa stabilirea dreptului la alocatie, o declaratie pe propria raspundere privind componenta familiei si veniturile realizate de membrii acesteia, al carei model este stabilit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”

33. La articolul V, dupa punctul 5 se introduc doua noi puncte, punctele 5.1 si 5.2, cu urmatorul cuprins:
„5.1. La articolul 26, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 26
(1) In vederea urmaririi respectarii conditiilor de acordare a dreptului la alocatie, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6t luni sau ori de cate ori este nevoie.
5.2. La articolul 26, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1.1), cu urmatorul cuprins:
(1.1) In situatia in care beneficiarii de alocatie sunt si beneficiari ai ajutorului social prevazut de Legea nr. 416/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, ancheta sociala se efectueaza o singura data, pentru ambele beneficii de asistenta sociala acordate.”

34. La articolul V punctul 7, alineatul (3) al articolului 28 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) In situatia in care unul dintre copii finalizeaza cursurile invatamantului general obligatoriu si nu a implinit varsta de 18 ani sau unul dintre copii repeta anul scolar din alte motive decat cele medicale, acesta este luat in calcul la stabilirea venitului mediu net lunar al familiei, dar este exclus din numarul de copii ai familiei avut in vedere la acordarea dreptului, iar alocatia se va acorda corespunzator numarului de copii din familie care indeplinesc conditiile prevazute de lege.”

35. La articolul V, punctul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„8. La articolul 29 alineatul (1), dupa litera d) se introduc trei noi litere, literele e)-g), cu urmatorul cuprins:
e) familiile beneficiare nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 25 alin. (1);
f) familiile beneficiare nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 29.1;
g) in urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanti ai Curtii de Conturi a Romaniei s-au constatat date eronate cu privire la componenta familiei sau a veniturilor beneficiarilor.”

36. La articolul V, punctul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins”
„10. Dupa articolul 29 se introduc trei noi articole, articolele 29.1-29.3, cu urmatorul cuprins:
Art. 29.1
(1) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea dreptului la alocatie familiile beneficiare cu drepturi stabilite de cel putin 6 luni au obligatia sa isi achie obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferent anului anterior, pentru familiile aflate in plata la aceasta data si care au drepturi stabilite de cel putin 6 luni.
(3) Pentru beneficiarii alocatiei prevazuti la alin. (1) care nu si-au achitat impozitele si taxele locale in termenul prevazut la alin. (2), serviciul de specialitate al primarului are obligatia sa comunice acestora suma de plata, iar in cazul in care prin hotarare a autoritatii administratiei publice locale s-a stabilit esalonarea, reducerea sau scutirea obligatiilor legale de plata, se va comunica si termenul scadent pentru acestea.
(4) In situatia in care, pana la data de 31 martie a fiecarui an, primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), acesta suspenda, prin dispozitie, dreptul la alocatie pe o perioada de 5 luni, incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.
(5) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (4) atrage reluarea prin dispozitia primarului a dreptului la alocatie, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(6) In situatia in care, pana la sfarsitul perioadei prevazute la alin. (4), nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), dreptul la alocatie inceteaza prin dispozitia primarului.
(7) Dispozitiile primarului privind suspendarea/reluarea/incetarea dreptului la alocatie in conditiile alin. (3)-(5) se transmit agentiilor teritoriale in termenul prevazut la art. 22.
(8) Pentru persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau mai multor copii, mentinerea drepturilor reglementate de prezenta lege nu este conditionata de obligatia prevazuta la alin. (1).

Art. 29.2
(1) In baza prevederilor art. 286 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 125 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale pot aproba scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la obligatia de plata fata de bugetele locale pentru beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta lege.
(2) In situatia in care au fost aprobate esalonari sau amanari la plata obligatiilor fata de bugetele locale, suspendarea prevazuta la art. 29.1 alin. (4) se aplica numai familiilor care pana la termenele de verificare nu si-au achitat obligatiile, inclusiv in conditiile alin. (1).

Art. 29.3
In situatia in care pe perioada suspendarii prevazuta la art. 29.1 alin. (4) intervine o alta situatie de suspendare, iar titularul aduce in aceasta perioada dovada prin care se confirma plata obligatiilor fata de bugetul local, plata drepturilor se face numaipentru perioada in care nu se suprapun perioadele de suspendare, cu exceptia celei prevazute la art. 29 alin. (1) lit. b) si c) si alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 28. Daca intervine o situatie de incetare, plata drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si data incetarii acordarii acestora.”

37. La articolul V, dupa punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 12, cu urmatorul cuprins:
„12. Articolul 36 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 36
Alocatia este o forma dxe sprijin cu destinatie speciala, acordata din bugetul de sat, si nu se ia in considerare la stabilirea obligatiilor legale de plata sau a altor beneficii de asistenta sociala si se spune executarii silite, in conditiile dispozitiilor privind executarea silita a creantelor bugetare, numai pentru recuperarea sumelor platite necuvenit cu acest titlu.”

Art. II
Modificarile aduse prin prezenta lege la art.1 din Ordonanta de urgena a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, si la art. 2 alin. (2) si (3), art. 7, 9 si art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica incepand cu drepturile lunii octombrie 2012, inclusiv pentru persoanele ale caror drepturi au fost stabilite pana la aceasta data.

Art. III
(1) Modificarile aduse prin prezednta lege la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica incepand cu luna octombrie 2012.
(2) Pentru drepturile de ajutor social, respectiv de alocatie pentru sustinerea familiei stabilite pana la data prevazuta la alin. (1), noile cuantumuri, calculate potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 416/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, se aplica de la data la care se implineste termenul de verificare preazut la art. 14.1 din Legea nr. 416/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art. 25 din Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. IV
(1) In situatia in care drepturile reglementate de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si de Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile si completarile ulterioare, au incetat ca urmare a neachitarii impozitelor si taxelor locale, acestea pot fi solicitate din nou, prin depunerea unei noi cereri si, respectiv, acgte doveditoare la primarul localitatii de domiciliu ori resedinta sau, in cazul drepturilor reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, la agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
(2) In situatia drepturilor reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, dreptul se acorda de la data la care a fost depusa cereea si pot fi luate in considerare documentele existente.

Art. V
(1) Persoanele care la data intrarii in vigoare a prezentei legi se afla in cele 4 luni de concediu fara plata pentru cresterea copilului, astfel cum au fost acordate in baza art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, anterior modificarilor aduse prin prezenta lege, sau care au finalizat acest concediu, dar copilul nu a implinit varsta de un an, 2 ani sau 3 ani in cazul copilului cu handicap, au reptul la concediu pentru cresterea copilului si indemnizatia aferenta, de la data depunerii cererii.
(2) Angajatorii au obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului, in conditiile art. 25 din Ordonanta de urgena a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, in caz contrar fiindu-le aplicabile sanctiunile prevazute la art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. VI
In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale elaboreaza modificarile si completarile Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 50/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 52/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 38/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

 

Art. VII Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

Alocatia de stat pentru copii -2013/2014

de

Alocatia de stat pentru copii -2013/2014

 

Conform Legii nr.61/1993, toti copiii cetateni romani, straini sau apatrizi care domiciliaza in Romania, au dreptul la alocatie.

Alocatia se acorda in urmatoarele situatii:

  • pana la implinirea varstei de 18 ani
  • dupa implinirea varstei de 18 ani a tanarului, daca acesta urmeaza cursurile de zi ale unei forme de invatamant liceal, organizat in conditiile legii si nu repeta anul scolar

Valoarea alocatiei

Copiii cu varsta de pana la doi ani beneficiaza de alocatie in valoare de 200 lei lunar.

Copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani beneficiaza de alocatie in valoare de 42 lei lunar.

Tinerii in varsta de peste 18 ani care urmeaza cursurile de zi ale unei forme de invatamant liceal beneficiaza de alocatie in valoare de 42 lei lunar.

Acte necesare

1. Cerere tip

2. Actele de identitate ale reprezentantilor legali – copie si original

3. Certificatul de nastere al copilului pentru care se solicita alocatia de stat – copie si original

4. Dosar cu sina

5. Pentru plata in cont bancar – extras de cont, deschis la B.C.R., ProCredit Bank, Banca Transilvania, Nexte Bank (fosta Romexterra Bank), B.R.D., Alpha Bank, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank, CR Firenze Bank, VOLKSBANK, UniCredit Tiriac Bank, CARPATICA, C.E.C. Bank, ATE Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Romanian International Bank (RIB), OTP bank, BANCPOST, Garanti Bank, Libra Bank, Milennium Bank si ING Bank pe numele solicitantului

6. Alte acte solicitate dupa caz: certificat de casatorie; hotarare de divort; hotarare judecatoreasca de incredintare, incredintare in vederea adoptiei, de plasament, de plasament in regim de urgenta, de instituire a tutelei; certificat de incadrare intr-o categorie de persoane cu handicap etc

7. Persoanele carora li se face plata alocatiei de stat pentru copii sunt obligate sa comunice orice schimbare in privinta componentei familiei sau a domiciliului/resedintei care poate determina incetarea sau modificarea acordarii drepturilor de alocatie de stat pentru copii, in termen de cel mult 15 zile de la aparitia acesteia, inclusiv situatia in care cetatenii romani isi stabilesc rezidenta in alta tara impreuna cu copiii lor

Dosarul se depune la Directia Generala / Judeteana de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (Directia Protectie Sociala) si se transmite spre solutionare Agentiei pentru Plati si Inspectie Sociala.

Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala solutioneaza cererea, prin decizie de aprobare sau respingere a acesteia si efectueaza plata alocatiei de stat pentru copil pentru cererile aprobate (aproximativ 2 – 2.5 luni prima plata).

Cererea de reordonantare

In situatia in care alocatia pentru copil nu a fost ridicata o perioada de timp, in vederea recuperarii acesteia reprezentantul legal al beneficiarului trebuie sa faca o cerere de reordonantare catre Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de care apartine.

Recuperarea alocatiei se poate face retroactiv pe maxim 3 ani. Dupa acest termen, dreptul de a solicita alocatia restanta se prescrie.

Modificarea adresei sau a metodei de plata

Daca se doreste o modificare (de adresa, plata in cont bancar etc), reprezentantul legal trebuie sa depuna o cerere in acest sens catre Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

Neplata abonament telefonie mobila ORANGE-CONEX

de

Neplata abonament telefonie mobila ORANGE-CONEX

INTREBARE PRELUATA DE PE www.coltuc.ro/intrebari PUNE O INTREBARE GRATUIT AICI www.coltuc.ro/intrebari

 

in 2011 am incheiat un contract cu aceasta firma, in 2012 nu am mai putut plati si am ramas cu o datorie de 400 lei ,acum am primit o somatie de la o firma de recuperare in valoare de 2100 lei .

Ce ma sfatuiti sa fac?

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!