Dreptul consumatorului

Exemple de practici comerciale agresive

de

1. Crearea impresiei consumatorului ca nu poate parasi sediul comerciantului pana cand nu se intocmeste un contract 2. Efectuarea personala de vizite la locuinta consumatorului, ignorand solicitarea acestuia de a pleca sau de a nu se intoarce, cu exceptia situatiilor legitime si in masura

justificataconform legislatiei nationale, pentru punerea in aplicare a unei obligatii contractuale.
3. Solicitarea persistenta si nedorita, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte mijloace de comunicare la distanta, cu exceptia situatiilor legitime si in masura justificata, conform legislatiei nationale, pentru punerea in aplicare a unei obligatii contractuale. Dispozitiile prezentului punct se pun in aplicare fara a incalca prevederile art. 15 si 16 din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 51/2003, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 9 alin. (1)-(3) din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, cu completarile ulterioare.
4. Solicitarea de la un consumator care doreste sa execute o polita de asigurare de a aduce documente care nu pot fi considerate in mod rezonabil relevante, pentru a stabili daca pretentia este valida, sau lipsa sistematica a raspunsului la corespondenta pertinenta, cu scopul de a determina un consumator sa renunte la exercitarea drepturilor sale contractuale.
5. Includerea intr-o reclama a unui indemn direct adresat copiilor sa cumpere produsele promovate sau sa isi convinga parintii ori alti adulti sa cumpere produsele promovate. Dispozitiile acestui punct se aplica fara a incalca prevederile art. 33 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
6. Solicitarea unei plati imediate sau ulterioare pentru returnarea ori pastrarea in conditii sigure a produsului furnizat de comerciant, dar nesolicitat de consumator, cu exceptia cazului in care produsul este un inlocuitor furnizat in conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 130/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 51/2003.
7. Informarea explicita a consumatorului ca, in cazul in care acesta nu cumpara produsul sau serviciul, comerciantul risca sa isi piarda serviciul ori mijloacele de trai.
8. Crearea falsei impresii consumatorului ca a castigat deja, va castiga sau ca, daca va face un anumit lucru, va castiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent, cand, in realitate, este valabila una dintre urmatoarele situatii:
a) nu exista niciun premiu sau un alt beneficiu echivalent;
b) intrarea in posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este conditionata de plata unei sume de bani ori de suportarea unui cost de catre consumator

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Incredibil!Doar 8 universitati pot efectua masterate

de

Pentru a vedea care este lista acestor 8 universitati sau pentru a verifica daca o universitate este acreditata sau nu , puteti sa va adresati membrilor ARACIS.Şeful statului retrimite parlamentului ordonanţa de urgenţă ce restrânge dreptul

universităţilor de a organiza studii de masterat

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Despagubirea pagubitilor CEC

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 750 din 6 noiembrie 2008, a fost publicata Legea nr.232/2008 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la

Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme.

Potrivit acestui act normativ, persoanele fizice care pana la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A., precum si cele care au transferat aceste sume dupa 22 decembrie 1989 in conturile Bancii Romane pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A., in vederea achizitionarii de autoturisme, au dreptul sa obtina despagubiri banesti daca depozitele astfel constituite, existente in conturile active ale C.E.C., respectiv B.R.D., indeplinesc conditia neafectarii soldului initial

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Legea privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii electronice

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 780 din 21 noiembrie 2008 a fost publicata Legea nr. 298 din 18 noiembrie 2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului

sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice. 

Noua reglementare se aplica datelor de trafic si de localizare a persoanelor fizice si juridice, precum si datelor conexe necesare pentru identificarea abonatului sau utilizatorului inregistrat, stabilind in sarcina furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice obligatia de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice, pentru punerea acestora la dispozitia autoritatilor competente in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, de descoperire si de urmarire a infractiunilor grave. 

In acest sens, furnizorii mai sus mentionati au obligatia de a asigura, pe cheltuiala proprie, crearea si administrarea unei baze de date in format electronic, in vederea retinerii, timp de 6 luni de la momentul efectuarii comunicarii, a urmatoarelor categorii de date:
– date necesare pentru urmarirea si identificarea sursei unei comunicari;
– date necesare pentru identificarea destinantiei unei comunicari;
– date necesare pentru a determina data, ora si durata comunicarii;
– date necesare pentru identificarea tipului de comunicare;
– date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicatie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament;
– date necesare pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatii mobile.
 
Se mai arata ca solicitarea transmiterii de date retinute in conditiile acestei legi se realizeaza numai dupa ce a fost inceputa urmarirea penala, cu autorizarea motivata a presedintelui instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala ori a judecatorului desemnat de acesta, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, potrivit legii, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni grave. Solicitarea transmiterii datelor poate fi autorizata si de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala sau caruia i-ar reveni aceasta competenta, in caz de urgenta, prin ordonanta motivata, urmand ca instanta sa se pronunte cu privire la legalitatea si temeinicia ordonantei in cel mult 48 de ore.

 

 

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Protectiei consumatorului

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 795 din 27 noiembrie 2008, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174 din 19 noiembrie 2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorului.

Noua reglementare modifica Legea nr. 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora, stabilind ca orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilita de comun acord, in scris, intre vanzator si consumator, fara ca aceasta sa depaseasca 15 zile calendaristice de la data la care cumparatorul a adus la cunostinta vanzatorului lipsa de conformitate a produsului.  

De asemenea, se mai arata ca dupa expirarea termenuluide 2 ani de la livrarea produsului in care poate fi atrasa raspunderea vanzatorului pentru lipsa conformitatii produsului, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi folosite in scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse aparute in cadrul duratei medii de utilizare, in conditiile legii. 

O serie de completari sunt aduse si Ordonantei Guvernului nr. 21/992 privind protectia conumatorilor, in special in ceea ce priveste serviciile financiare. Astfel, se instituie in sarcina furnizorilor de servicii financiare obligatia ca la solicitarea unei oferte de credit sa puna la dispozitia consumatorului, in mod gratuit, un grafic de rambursare in care sa mentioneze toate costurile totale ce vor fi suportate de acesta, precum si un exemplar al proiectului contractului de credit. 

Se mai prevad si o serie de reguli care trebuie respectate de furnizorii serviciilor financiare in contractele incheiate cu consumatorii, in randul acestor fiind incluse:
– mentionarea expresa in contract a dobanzilor, comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau orice alte costuri aferente serviciilor in privinta carora consumatorul nu dispune de libertate de alegere;
– mentionarea tipului de dobanda, variabila si/sau fixa, iar daca aceasta este fixa numai pentru o anumita perioada, stabilirea cu exactitate a acestei perioade;
– interzicerea clauzelor contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii finaciare de a modifica unilateral clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de consumator;
– notificarea consumatorului cu privire la modificarea continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri cu cel putin 30 zile inainte de intrarea acestora in vigoare. In acest caz, consumatorul dispune de un termen de 15 zile de la primirea notificarii pentru a comunica optiunea sa de acceptare sau de neaaceptare a noilor conditii, cu precizarea ca neprimirea unui raspuns din partea consumatorului in acest termen nu se considera acceptare tacita.

 

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Convorbiri fictive pe telefoane RDS

de

Mai mulţi bucureşteni susţin că au de plătit facturi astronomice la RCS-RDS, cu toate că nu au vorbit niciodată pe acele numere, iar unii nici măcar nu au primit telefoane mobile.

Loredana S., din Capitală, reclamă că a primit o factură de 900 de lei de la RCS-RDS la un telefon mobil, deşi nu a vorbit de pe acel număr şi nu a solictat telefonul. Mai mult decât atât, tânăra susţine că numărul pentru care i s-a întocmit factura nu coincide cu cel care i-a fost repartizat.

În situaţii similiare sunt alte zeci de bucureşteni, unii dintre ei având de plătit şi 2.200 de lei fără să fi văzut vreodată vreun telefon mobil de la RCS. Cei care refuză să plătească aceste facturi astronomice sunt puşi în situaţia de a li se sista telefonul fix, cablul şi internetul.

Telefon „repartizat“ prin portarul blocului

„La începutul verii, am primit de la portarul blocului unde locuiesc un pachet care avea în el un telefon de la RCS. L-am pus în dulap cu gândul să-l restitui pentru că nu mai aveam nevoie de încă un mobil. Din păcate, nu am avut timp să-l dau înapoi“, ne-a povestit Loredana.

Tânăra spune că pe 3 octombrie s-a dus la casieria RCS-ului din Vitan să plătească, ca în fiecare lună, cablul, internetul şi telefonul fix. „La ghişeu, am avut un şoc: «Aveţi de plătit 900 lei telefonul mobil», mi-a spus casiera. Eu aproape uitasem de telefonul mobil pe care l-am primit de la ei, fără ca eu să semnez vreun act pentru primirea lui“, susţine tânăra.

A fost îndrumată de casieră să vorbească cu cei de la Relaţii cu Publicul. Pe desfăşurătorul primit, nu a recunoscut niciun număr. „Le-am spus asta, însă au început să ţipe isteric la mine. «Aveţi telefonul, aţi vorbit şi nu vreţi să plătiţi»“, îşi aminteşte Loredana.

 

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/828887/Convorbiri-fictive-pe-telefoane-RDS/

 

 

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Şi fără DVD, şi cu banii luaţi

de

Un bucureştean a rămas fără DVD recorder după ce firma care îl vânduse a intrat în faliment. Aparatul s-a stricat de trei ori şi a fost reparat în perioada de garanţie.

Un DVD recorder care a costat nu mai puţin de 1.000 de lei s-a stricat de trei ori în perioada de garanţie. Sătul de probleme, Adrian, bucureşteanul care îl cumpărase de la magazinul Teknosa din sectorul 2, l-a dus înapoi pentru a-i fi înlocuit sau reparat. Numai că firma care deţinea magazinul în cauză a intrat în faliment, aşa că bucureşteanul a rămas şi fără aparat, şi cu banii daţi.

Toate demersurile făcute la autorităţi nu au avut niciun rezultat. Ca să-şi primească banii cheltuiţi pe aparat, bărbatul trebuie să intre într-un proces extrem de complicat, care se rezolvă doar prin instanţele de judecată.

Plimbat luni bune între service şi magazin

Adrian a cumpărat DVD recorderul de la magazinul Teknosa în luna mai a anului trecut. La numai o lună aparatul s-a stricat, şi bărbatul l-a dus la Bacol Service pentru reparaţii. „Iniţial mi-au zis că durează o săptămână. După acest termen, mă amânau de pe o zi pe alta cu rezolvarea problemei şi atunci am făcut o reclamaţie la OPC“, spune bărbatul. După trei săptămâni, bucureşteanul a ridicat aparatul la care se înlocuise „blocul optic“.

La mai puţin de patru luni, DVD recorderul s-a defectat din nou. Adrian a dus aparatul la aceeaşi unitate service, unde a fost „luat tare“ că şi-a permis să-i reclame. DVD-ul a fost reparat din nou, înlocuindu-se încă o dată blocul optic. Bărbatul a cerut înlocuirea aparatului însă, pentru că service-ul nu şi-a dat acordul, nu s-a putut face nimic. În luna februarie 2008 povestea s-a repetat, iar reparaţia a mai fost făcută o dată.

„Când am ajuns acasă, am constatat că nu funcţionează cum trebuie, respectiv nu finaliza DVD-urile. M-am dus la service pentru a 4-a oară, dar au refuzat să-mi mai primească aparatul, m-au acuzat că am apelat la OPC şi să mă duc la alt service“, povesteşte Adrian. Bărbatul a mers la magazinul de unde îl cumpărase, unde i s-a primit aparatul şi i s-a dat bon de service. La scurt timp, firma Teknosa a intrat în faliment şi Adrian nu a mai reuşit să recupereze DVD-ul.

 

 

sursa

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/830763/Si-fara-DVD-si-cu-banii-luati/

 

 

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

4 tipuri de alimente care provoaca dependenta

de

Nutritionistii continua sa recomande persoanelor care vor sa slabeasca diferite „trucuri” pentru a evita surplusul de calorii, dar si metode de evitare a produselor cu un potential adictiv foarte ridicat, care deregleaza metabolismul.

 

1) CIOCOLATA

2) ZAHARUL SI DULCIURILE

Cand simtim ca avem nevoie acuta sa mancam ceva dulce, ravnim mai ales dupa produse de patiserie. Zaharul continut de aceste produse creste foarte rapid nivelul insulinei in sange, producand instantaneu o dinamizare a functiilor organismului, resimtit printr-o crestere a nivelului de energie din cauza efectelor nutritionale si senzoriale extrem de intense si, in final, determina aparitia senzatiei de satietate. Componentele de baza ale dulciurilor sunt: zaharul, margarina, faina alba, si aditivii (E-uri). Conform rezultatelor cercetarilor realizate prin intermediul RMN-ului, marii amatori de ciocolata prezinta o reactie neobisnuita atunci cand isi savureaza desertul: in creier li se activeaza zone responsabile cu dependenta de droguri si alcool, dar si zonele din cortex responsabile cu placerea.

Strategie: Nu sariti peste principalele mese ale zilei (mic dejun, pranz, cina) si alegeti o dieta saraca in zaharuri si carbohidrati. De asemenea, sunt utile si batoanele proteinice servite in loc de gustari.

3) CHIPSURI SI SNACKSURI

Aromele diferite, dar atat de savuroase sunt cele care dau dependenta. Este vorba de asa-numitul gust „umami” – al cincelea, dupa sarat, dulce, amar si acru. Consumate in exces, chipsurile si snacksurile pot provoca aparitia maladiei Alzheimer, dupa cum atrag atentia specialistii americani. Potrivit unui studiu realizat recent, o substanta prezenta in acest tip de alimente distruge celulele creierului. Este vorba de acrilamida, o substanta care se regaseste de obicei in hrana procesata. Desebit de periculoasa pentru ca poate provoca infertilitate masculina, probleme musculare si inclusiv cancer, acrilamida poate fi intalnita in cereale, paine prajita si biscuiti, dar si in fumul de tigara. Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda limitarea consumului de acrilamida la un microgram pe zi. Conform studiilor, un kilogram de chipsuri contine 980 de micrograme de acrilamida. Dependenta de chipsuri este data in special de ingredientele adaugate peste ele: ulei si mirodenii, foarte multa sare, coloranti sintetici si arome artificiale cu gust de cascaval sau pizza.

Strategie: Cand mergeti la cumparaturi, fiti mai atenti la ambalaje si etichete, cu precadere la numarul de calorii. De asemenea, o varianta mai sanatoasa este sa incercati sa preparati chipsuri chiar in propria bucatarie. Totodata, atunci cand incercati sa renuntati la anumite alimente (cum ar fi un snack) este util sa evitati sa le priviti, pentru ca prin vizualizare creste pofta si se mentine cercul vicios al dependentei. Cercetatorii sunt de parere ca, daca o persoana mananca alimentul preferat fara sa-l poata vedea (pe intuneric), va consuma o cantitate mai mica din respectivul aliment, fiindca prin asocierea imaginii cu gustul se produce un stimul mai puternic, deci o pofta mai mare.

4) PAINE SI PASTE

Pentru majoritatea dintre noi aceste tipuri de alimente sunt aproape nelipsite de la fiecare masa. Expertii si medicii s-au declarat de acord cu faptul ca painea nu reprezinta un pericol, ci din contra are o actiune binefacatoare asupra organismului nostru.
Potivit studiilor, 100 grame de paine contin: 55 g de amidon, 8-10 g de proteine vegetale, vitamine (B1, B2, B6, PP et E), substante minerale cum ar fi fierul, fosforul, magneziul si calciul, 3-5 g de fibre si 1 g acid gras. Pericolul instalarii dependentei apare in urma consumului in exces sau necontrolat, fiind explicat de specialisti prin faptul ca, in general, alimentele bogate in fibre si carbohidrati stimuleaza secretia de serotonina.

Strategie: Micsorati progresiv portiile si totul va fi ok. De fapt, carbohidratii care contin amidon sunt chiar recomandabili pentru mentinerea sanatatii organismului. „Supradozele” si „suplimentele pe baza de crema, unt si sos” sunt cele care dauneaza si fac ravagii asupra metabolismului

 

 

sursa

http://www.romanialibera.ro/a139755/cele-mai-periculoase-4-tipuri-de-alimente-care-provoaca-dependenta.html

Modificari in domeniul protectiei consumatorului

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 795 din 27 noiembrie 2008, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 174 din 19 noiembrie 2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorului.

Noua reglementare modifica Legea nr. 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora, stabilind ca orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilita de comun acord, in scris, intre vanzator si consumator, fara ca aceasta sa depaseasca 15 zile calendaristice de la data la care cumparatorul a adus la cunostinta vanzatorului lipsa de conformitate a produsului.  

De asemenea, se mai arata ca dupa expirarea termenuluide 2 ani de la livrarea produsului in care poate fi atrasa raspunderea vanzatorului pentru lipsa conformitatii produsului, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi folosite in scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse aparute in cadrul duratei medii de utilizare, in conditiile legii. 

O serie de completari sunt aduse si Ordonantei Guvernului nr. 21/992 privind protectia conumatorilor, in special in ceea ce priveste serviciile financiare. Astfel, se instituie in sarcina furnizorilor de servicii financiare obligatia ca la solicitarea unei oferte de credit sa puna la dispozitia consumatorului, in mod gratuit, un grafic de rambursare in care sa mentioneze toate costurile totale ce vor fi suportate de acesta, precum si un exemplar al proiectului contractului de credit. 

Se mai prevad si o serie de reguli care trebuie respectate de furnizorii serviciilor financiare in contractele incheiate cu consumatorii, in randul acestor fiind incluse:
– mentionarea expresa in contract a dobanzilor, comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau orice alte costuri aferente serviciilor in privinta carora consumatorul nu dispune de libertate de alegere;
– mentionarea tipului de dobanda, variabila si/sau fixa, iar daca aceasta este fixa numai pentru o anumita perioada, stabilirea cu exactitate a acestei perioade;
– interzicerea clauzelor contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii finaciare de a modifica unilateral clauzele contractuale fara incheierea unui act aditional, acceptat de consumator;
– notificarea consumatorului cu privire la modificarea continutului clauzelor contractuale referitoare la costuri cu cel putin 30 zile inainte de intrarea acestora in vigoare. In acest caz, consumatorul dispune de un termen de 15 zile de la primirea notificarii pentru a comunica optiunea sa de acceptare sau de neaaceptare a noilor conditii, cu precizarea ca neprimirea unui raspuns din partea consumatorului in acest termen nu se considera acceptare tacita.
 
Noi dispozitii privind protectia consumatorului in faza precontractuala, respectiv pe durata derularii raporturilor contractuale se regasesc si in Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, precum si in Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar.

 

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Vanzatorii, obligati sa repare in 15 zile produsele aflate in garantie

de

Vanzatorii care nu vor asigura repararea sau inlocuirea produselor defecte, aflate in garantie, in termen de 15 zile de la solicitarea consumatorilor, vor fi sanctionati cu amenzi cuprinse intre 5.000 de lei si 25.000 de lei , conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 174/2008

OUG nr. 174/2008 modifica, printre altele,   Legea nr. 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora, si introduce un termen maxim, de 15 zile, in care vanzatorii vor fi obligati sa repare sau sa inlocuiasca produsele defecte aflate in garantie.

In prezent, legea nr. 449/2003 stabileste ca „orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilita de comun acord intre vanzator si consumator.”

Astfel, conform OUG nr. 174/2008 „orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilita de comun acord, in scris, intre vanzator si consumator, si fara niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luandu-se in considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele. Perioada stabilita de timp  nu  poate depasi 15 zile calendaristice de la data la care cumparatorul a adus la constinta vanzatorului lipsa de conformitate  a produsului.”

Nerespectarea acestei obligatii va fi sanctionata cu amenda cuprinsa intre 5.000 de lei si 25.000 de lei.

OUG nr. 174/2008 mai prevede ca garantia trebuie sa precizeze elementele de identificare ale produsului, termenul de garantie, durata medie de utilizare, modalitatile de asigurare a garantiei – intretinere,reparare, inlocuire si termenul de realizare a acestora, inclusiv denumirea si adresa vanzatorului si ale unitatii specializate de service.

Consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea, si dupa expirarea garantiei

Legea nr. 449/2003 prevede ca raspunderea vanzatorului, in cazul lipsei conformitatii produselor, este angajata daca aceasta apare intr-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.

OUG nr. 174/2008  stabileste ca dupa expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi folosite in scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse aparute in cadrul duratei medii de utilizare, in conditiile legii.

 

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

Faptă anticoncurenţială. Acorduri verticale. Fixarea concertată a preţului de vânzare.

de

Notă: Prin Ordinul nr. 77/2004 al Consiliului Concurenţei, au fost aprobate Instrucţiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul înţelegerilor verticale.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 23 decembrie 2005,  reclamanta S.C. RDS S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea Deciziei 224/19.12.2005 emisă de pârât sau, în subsidiar, reducerea minimului amenzii ce i-a fost aplicată prin decizia menţionată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată s-a constatat încălcarea de către S.C. WR SRL, de reclamantă şi de alte 14 societăţi comerciale a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit.a) şi c) din Legea 21/1996, aplicându-se reclamantei o amendă în cuantum de 172.063,76 RON.

În esenţă, reclamanta a arătat  că nu există dovezi în sensul existentei unor înţelegeri anticoncurenţiale cu S.C. WR S.R.L., clauzele inserate în contractul de distribuţie sunt legale, astfel că amenda aplicată este netemeinică.

Prin sentinţa civilă nr. 3691 din 19 decembrie 2006, Curtea de Apel  Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. RDS S.R.L. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 01.03.2000 reclamanta S.C. RDS S.R.L. a încheiat cu S.C. WR S.R.L. un contract de distribuţie având ca obiect procurarea de produse “W” de către distribuitor în scopul revânzării acestora, durata contractului fiind prelungită până la 31.12.2005 prin acte adiţionale.

La data de 12.10.2004 S.C. WR S.R.L. a înregistrat la Consiliul Concurenţei o notificare în vederea obţinerii exceptării individuale de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea 21/1996 cu privire la contractele de distribuţie pe care le-a încheiat cu distribuitorii produselor sale. Ca urmare a acestei solicitări, prin Ordinul 384/25.10.2004 a Preşedintelui Consiliului Concurenţei s-a dispus declanşarea unei investigaţii având ca obiect posibila încălcare a art. 6 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, precum şi verificarea îndeplinirii  condiţiilor legale prevăzute la art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei pentru acordarea dispensei privind contractele de distribuţie a produselor W.

După efectuarea investigaţiei, plenul Consiliului Concurenţei a emis decizia 224/19.12.2005 reţinându-se încălcarea de către S.C. WR S.R.L. şi de cele 15 societăţi distribuitoare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit.a) din Legea 21/1996 prin încheierea unor înţelegeri verticale având ca obiect fixarea concertată în mod direct şi indirect prin  discounturi a preţurilor de revânzare a produselor “W” şi încălcarea art. 5 alin. (1) lit.c) din Legea 21/1996 prin încheierea unor înţelegeri verticale având ca obiect convenirea împărţirii pieţelor de desfacere şi alocării clienţilor de către SC WR  S.R.L.

Instanţa de fond a apreciat că din analiza contractelor de distribuţie se constată că acestea conţineau la art. 3 o clauză prin care distribuitorii erau obligaţi să vândă produsele “W” la un preţ ce se încadra în limitele recomandate şi acceptate de S.C. WR S.R.L., preţuri prevăzute şi în anexele la contracte, anexe în care erau inserate inclusiv preţurile ce urmau a fi aplicate de distribuitorii en-detail la vânzarea către consumatorii finali.

Consiliul Concurenţei a constatat că, deşi pe parcursul anului 1999 s-a indicat de S.C. WR SRL că preţurile prevăzute în acest mod trebuie să fie interpretate ca preţuri maximale pentru ca distribuitorul să aibă posibilitatea de a practica preţuri mai mici la  revânzare decât preţul recomandat (Decizia 40/22.04.1999) această clauză a avut efect invers decât cel indicat prin Decizia 40/1999, preţul recomandat funcţionând ca preţ de referinţă pentru distribuitori fiind practicat în mod uniform de întreaga reţea de distribuţie.

A mai reţinut instanţa de fond că în urma unei inspecţii inopinate la sediul S.C. WR S.R.L. a fost ridicat un document intitulat „Politica de vânzări aplicabilă distribuitorilor W” care stabilea condiţiile acordate în piaţă, discounturile practicate şi un set de proceduri operaţionale referă la alocarea clienţilor între distribuitori, set de operaţiuni care a fost efectiv pus în practică, în sensul existenţei unei alocări stricte a clienţilor şi teritoriilor între distribuitori.

În document se precizează nivelul discounturilor practicate pe categorii de clienţi, respectiv 0% pentru clienţi en-detail, 6% pentru clienţii de tip reţele, din centre en-gros şi supermarketuri şi 8% pentru  clienţii en-gros importanţi. La punctul 1 privind clienţii en-detail se specifică foarte clar că „este obligatorie aplicarea strictă a acestui punct mai ales datorită faptului că vânzările noastre către aceşti client constituie cea mai importantă parte a volumelor noastre. Trebuie agreat  că acordarea altor discounturi la acest nivel poate avea impact major asupra  nivelului discountului general oferit de piaţă”. Mai mult, distribuitorii sunt atenţionaţi în sensul de a nu avea „iniţiative regionale”, în caz contrar vor pierde o parte din procentele alocate iar bonusurile vor fi anulate sau suspendate.

A mai constatat prima instanţă că din facturile depuse de reclamantă rezultă că preţurile de vânzare pentru un tip de produs este acelaşi pentru toţi clienţii încadraţi în aceeaşi categorie de discount şi sunt identice  cu cele prevăzute în Anexa 2 la contractul de distribuţie.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul că recomandarea unui preţ maxim nu reprezintă în sine o practică interzisă de lege, instanţa de fond a reţinut că această practică nu este interzisă în măsura în care cota de piaţă a furnizorului nu depăşeşte 30%, ori cota de piaţă a SC WR SRL este de 95% astfel că este necesară acordarea unei exceptări individuale de către Consiliul Concurenţei conform reglementărilor în vigoare, respectiv punctul 2.8 din Instrucţiunile privind aplicarea art.5 din Legea Concurenţei nr.21/1996.

A reţinut instanţa de fond că potrivit art.5 alin. (1) lit.c) din Legea 21/1996 sunt interzise orie înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele are urmăresc împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriu teritorial, volumului de vânzări şi achiziţii ori pe alte criterii.

A mai constatat Curtea de Apel Bucureşti, din analiza înscrisurilor aflate la dosar, că la data de  19.06.2001 se transmite un fax semnat de directorul de vânzări al WR S.R.L. către S.C. RDS S.R.L. în care se arată că toate magazinele din cadrul benzinăriilor “S” din judeţul Constanţa vor fi aprovizionate  de distribuitorii  reclamantei, iar reţeaua “F” din Mangalia va fi aprovizionată de distribuitorul C&D, alocarea urmând a intra în vigoare în data de 19.06.2001, iar modificările urmau să se opereze şi în lista cuprinzând clienţii alocaţi.

De asemenea, din faxul trimis la data de 31.11.2001 către reclamantă şi alte două societăţi rezultă că reclamantei îi este alocat supermarketul M.

A concluzionat prima instanţă că prin aceste înscrisuri s-a făcut dovada existenţei faptei prevăzută şi sancţionată de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea 21/1996

În ce priveşte cuantumul amenzii aplicate, instanţa de fond a constatat că emitentul actului administrativ atacat a procedat corect atunci când a apreciat că încălcarea legii privind concurenţa prezintă o gravitate medie având în vedere, în mod special, durata mare de timp pe care au fost aplicate înţelegerile (perioada 2000 – 2004). Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că reclamantei i-au fost acordate „circumstanţe atenuante” – punctul 6 din decizie, întrucât a avut un rol pasiv sau imitativ in privinţa încălcării şi a colaborat efectiv în cadrul procedurii declanşate de Consiliul Concurenţei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. RDS S.R.L., invocând  prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi ale art.20 din Legea nr.554/2004.

În motivarea cererii de recurs, S.C. RDS S.R.L. a arătat , în esenţă, că instanţa a reţinut în mod greşit săvârşirea faptei prevăzute de art.5 alin. (1) lit.a) din Legea nr.21/1996.

În realitate, a arătat recurenta- reclamantă, prin contractul încheiat cu S.C. WR S.R.L. nu   s-au stabili de comun acord preţuri maxime de revânzare a produselor distribuite clienţilor şi niveluri ferme pentru discounturile practicate în relaţia cu clienţii, ci s-a menţionat un preţ maxim recomandat de furnizor, cu precizarea expresă că preţurile practicate se vor încadra în limita superioară recomandată.

A mai arătat că nici nu a respectat preţurile limită recomandate de furnizor, ci a practicat o gamă variată de preţuri, în funcţie de mecanismele economiei de piaţă – exemplificând această susţinere cu factura nr.5868651 din 30 octombrie 2001, emisă de către  S.C.”RT” SRL.

În opinia recurentei-reclamante, chiar dacă ar fi respectat preţul maximal recomandat de furnizor, aceasta nu reprezintă în sine o practică interzisă de lege. Dimpotrivă, atât legislaţia şi jurisprudenţa naţională, cât şi cea comunitară o acceptă pentru protejarea intereselor cumpărătorilor, prin înlăturarea posibilităţii ca distribuitorii să ridice în mod nejustificat preţurile de revânzare ale produselor şi  în acest sens, recurenta-reclamantă a invocat paragraful 47 teza ultimă din Liniile Directoare ale Comisiei Europene privind Restricţiile Verticale.

Referindu-se la pretinsa stabilire de comun acord a nivelurilor discounturilor, recurenta-reclamantă a arătat că documentul intitulat „Politică de vânzări”, descoperit la sediul furnizorului,  nu îi este opozabil, pentru că nu l-a semnat şi nu a achiesat la el, practicând discounturi total diferite.

Recurenta-reclamantă a invocat şi aplicarea greşită a art.5 lit.c) din Legea nr.21/1996, referitor la încheierea unor înţelegeri verticale având ca obiect convenirea împărţirii pieţelor de desfacere şi alocare a clienţilor pe criterii teritoriale, arătând că niciodată nu a existat vreo înţelegere expresă sau tacită cu furnizorul “W” pentru a-i distribui produsele în anumite zone sau judeţe. Singurul criteriu de care a ţinut seama a fost eficienţa economică, în funcţie de distanţele de la depozite la clienţi şi de gradul de dispersare a clienţilor.

În fine, recurenta-reclamantă s-a referit la individualizarea sancţiunii şi a solicitat diminuarea cuantumului amenzii aplicate, cu motivarea că produsele distribuite nu au un impact major asupra consumatorilor, că se află la prima încălcare a legislaţiei în domeniu şi că amenda îi va afecta drastic stabilitatea economico-financiară, aspecte de care instanţa de fond nu a ţinut seama.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că  instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile art.5 alin. (1) lit.a) şi c) din Legea nr.21/1996 şi că amenda aplicată recurentei-reclamante a fost individualizată conform criteriilor prevăzute la art.52 din aceeaşi lege.

Recursul nu este fondat.

Prin decizia nr.224 din 19 decembrie 2005, Plenul Consiliului Concurenţei i-a aplicat recurentei-reclamante o amendă în cuantum de 172.063,76 RON, în temeiul art.55 alin. (4) din Legea nr.21/1996, republicată, pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art.51 alin. (1) lit.a) din aceeaşi lege, prin încălcarea prevederilor art.5 alin.(1) lit.a) şi art.5 alin.(1) lit.c) din Legea concurenţei.

Potrivit art.5 alin.(1) din Legea nr.21/1996, „sunt interzise orice înţelegeri exprese sau tacite între agenţii economici ori asociaţiile de agenţi economici, orice decizii luate de asociaţiile de agenţi economici şi orice practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc:

a) fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii comerciale;

………

c) împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii ori pe alte criterii”.

În fapt, s-a reţinut că în anul  2000, S.C. WR S.R.L. a încheiat cu distribuitorii săi, printre care şi recurenta-reclamantă, contracte care cuprindeau următoarele clauze:

Art.3.”Preţul la care furnizorul livrează produsele distribuitorului va fi cel recomandat în Anexa 2. Distribuitorul este obligat să vândă produsele “W” la un preţ ce se încadrează în limitele de preţuri recomandate şi acceptate de Furnizor, preţuri prevăzute în Anexa 2…”

Art.9. „Pe întreaga durată a prezentului contract precum şi un an de la data expirării lui, Distribuitorul se obligă să nu reprezinte, să nu manufactureze sau să vândă produse identice sau similare cu cele care fac obiectul prezentului contract, fără acordul expres şi prealabil dat de furnizor în acest sens”.

Prin actele adiţionale la Contractele de distribuţie din anul 2000, încheiate în data în data de 1 septembrie  2004, art.3 al contractelor a fost modificat astfel: „preţul la care furnizorul livrează produsele  distribuitorului va fi cel menţionat în Anexa 2 şi este preţul maxim recomandat a fi folosit pentru revânzarea către clienţii distribuitorului.

Furnizorul îşi rezervă dreptul de a modifica preţurile, discounturile sau sortimentul de produse, atunci când acest lucru este necesar”.

Instanţa de fond a constatat corect că aceste clauze contractuale constituie o înţelegere anticoncurenţială în sensul art.5 alin. (1) lit.a) din Legea nr.1996, constând în fixarea directă concertată a preţurilor de vânzare a produselor.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că nu era vorba despre preţuri fixate concertat, ci despre preţuri maxime recomandate în condiţiile în care distribuitorul a acceptat să încheie un  contract prin care era obligat să vândă produsele “W” la un preţ ce se încadrează în limitele recomandate şi acceptate  de furnizor (în varianta iniţială, valabilă până la 1 septembrie 2004). Această  obligaţie a fost întărită prin actul adiţional încheiat la 1 septembrie 2004, prin reformularea articolului 3 din contract în sensul că „preţul la care furnizorul livrează produsele distribuitorului va fi cel menţionat în anexa 2”…, expresie care denotă clar acceptarea unui preţ fix de vânzare.

Încheierea acestor contracte reprezintă prin ea însăşi o practică anticoncurenţială, independent de punerea lor în aplicare; respectarea sau nu a înţelegerilor de fixare concertată a preţurilor, în condiţiile în care încheierea înţelegerilor este dovedită, poate constitui doar un criteriu de avut în vedere la individualizarea sancţiunii.

Nici argumentul privind acceptarea preţurilor maximale recomandate, ca practici justificate de interesul public al protecţiei consumatorilor, nu poate fi reţinut, pe de o parte pentru că, potrivit celor arătate mai sus, interpretarea clauzelor contractului conduce la concluzia că voinţa reală a părţilor a fost aceea de a stabili preţuri fixe, iar nu „recomandate” şi pe de altă parte pentru că împrejurările concrete ale pricinii nu se încadrează  în niciuna dintre ipoteze avute în vedere de Capitolul 2 – Înţelegeri verticale care nu intră sub incidenţa art.5 alin. (1) din lege, al Instrucţiunilor privind aplicarea art.5 din Legea nr.21/1996, aprobate prin Ordinul nr.77/2004, sau în situaţiile în care efectele asupra pieţei sunt limitate, în sensul Capitolului 3, pct.1 din aceleaşi Instrucţiuni – cota de piaţă a furnizorului depăşind pragul de 30%.

În ceea ce priveşte fixarea concertată indirectă a preţurilor, prin discount-urile practicate, Curtea constată că într-adevăr documentul intitulat „Politică de vânzări” este un act unilateral emis de furnizorul “W”, dar a fost acceptat de distribuitori, printre care şi recurenta- reclamantă, împrejurare ce rezultă din corespondenţa analizată în detaliu în cuprinsul raportului de investigaţie, corespondenţă care se referă la alocarea de clienţi sau chiar la penalizarea angajaţilor care nu respectă politica de vânzări.

Cu privire la încălcarea prevederilor art.5 alin. (1) lit.c) din Legea nr.21/1996, Înalta Curte constată că în sentinţa atacată a fost corect reţinută şi această faptă anticoncurenţială, de vreme ce în corespondenţa menţionată mai sus, analizată amănunţit şi riguros în sentinţa atacată, se fac referiri la „clienţi alocaţi” sau la condiţiile în care se pot face livrări „către clienţii din alte zone decât cea alocată”. De asemenea, în anexa 2 la contractul de distribuţie (valabilă începând cu data de 1 ianuarie 2003), se prevede, la pct.2.2.1, dreptul distribuitorului de a primi discount-uri şi bonusuri în funcţie de  „calitatea activităţii de distribuţie în zona de activitate”, conform regulilor prevăzute la litera b), unde este analizată şi situaţia „clienţilor alocaţi”.

Critica privind greşita individualizare a sancţiunii, este de asemenea neîntemeiată, în raport cu prevederile art.52 din Legea nr.21/1996, conform cărora individualizarea sancţiunii se face ţinând seama de gravitatea şi durata faptei şi a consecinţelor sale asupra concurenţei.

Cuantumul de 0,8% din cifra de afaceri, al amenzii aplicate reclamantei, în condiţiile în care art.51 alin. (1) din Legea nr.21/1996 prevede o amendă de până la 10% din cifra de afaceri, dă consistenţă apărării intimatului-pârât, în sensul că la individualizarea sancţiunii au fost respectate criteriile legale, aşa cum au fost detaliate în legislaţia secundară, fiind luate în considerare, pe de o parte, durata şi efectele practicii anticoncurenţiale şi pe de altă parte circumstanţele atenuante constând în rolul pasiv şi imitativ şi în colaborarea efectivă în cadrul procedurii de investigare a faptelor.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.

Ordin nr. 353/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a comisiei de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat

de

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor

Avand in vedere prevederile Legii nr. 350/2005 privind regimul finantarilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activitati nonprofit de interes general, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Hotararii Guvernului nr. 712/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind infiintarea si functionarea centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, precum si modul de constituire a surselor de finantare al acestora, ale Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 306/2008 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea criteriilor de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat, in temeiul Hotararii Guvernului nr. 748/2007 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, cu modificarile ulterioare,
presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor emite urmatorul ordin:

Art. 1
Se aproba Regulamentul de organizare si functionare a comisiei de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat, prevazut in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ANEXA – REGULAMENT de organizare si functionare a comisiei de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat

Art. 1
Se constituie in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor comisia de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat, denumita in continuare comisie.

Art. 2
Comisia evalueaza si selecteaza centrele de consultanta si informare a consumatorilor, denumite in continuare centre, din cadrul asociatiilor de consumatori, care solicita sume de la bugetul de stat. Evaluarea si selectarea centrelor se face conform Procedurii privind stabilirea criteriilor de evaluare si selectare a centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, din cadrul asociatiilor de consumatori, care primesc sume de la bugetul de stat, denumita in continuare procedura, aprobata prin Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor nr. 306/2008, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 717 din 22 octombrie 2008.

Art. 3
Comisia este formata din 5 membri cu drept de vot, dintre care unul are calitatea de presedinte. In activitatea sa, comisia este sprijinita de un secretar. Componenta comisiei se stabileste prin ordin al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, pe baza criteriilor de competenta.

Art. 4
Comisia are urmatoarele atributii:
a) se reuneste ori de cate ori este necesar pentru evaluarea si selectarea centrelor din cadrul asociatiilor de consumatori care solicita sume de la bugetul de stat;
b) analizeaza continutul documentatiei depuse de centrele solicitante si verifica respectarea de catre acestea a conditiilor cerute de procedura;
c) solicita, dupa caz, alte documente necesare evaluarii si selectarii centrelor;
d) evalueaza si selecteaza centrele si stabileste punctajul final obtinut de catre acestea;
e) punctajul final obtinut de catre centrele solicitante se stabileste ca medie aritmetica a punctajelor acordate de fiecare membru al comisiei;
f) departajarea centrelor care au obtinut acelasi punctaj se face in favoarea centrului care a obtinut un punctaj superior la unul dintre urmatoarele criterii, in urmatoarea ordine:
1. contributia proiectului la cresterea nivelului de informare si educare al consumatorilor;
2. relevanta strategica a optiunilor programelor sau a proiectelor centrului in raport cu cerintele de informare, consiliere si educare a consumatorilor;
3. modul de utilizare a sumelor primite;
4. oportunitatea programelor, proiectelor si actiunilor dezvoltate de centru in raport cu nevoile consumatorilor;
5. efectele multiplicatoare ale activitatii centrului;
6. solvabilitatea financiara a centrului;
g) propune spre aprobare presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor lista centrelor selectionate pentru finantare. Termenul de predare a listei este de maximum 30 de zile de la data-limita a depunerii cererilor de finantare de catre centre;
h) informeaza centrele solicitante asupra rezultatelor evaluarii si selectarii acestora, prin publicarea listei cu centrele ce au fost selectate pentru finantare pe site-ul www. anpcnet. ro si la sediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
i) solutioneaza contestatiile depuse.
Sarcini si responsabilitati

Art. 5
Sarcinile si responsabilitatile presedintelui comisiei sunt urmatoarele:
a) reprezinta comisia in relatiile cu conducerea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor si a centrelor ce au solicitat sume de la bugetul de stat;
b) convoaca, coordoneaza si conduce sedintele comisiei;
c) acorda punctajul individual fiecarui centru solicitant;
d) coordoneaza activitatea secretarului comisiei.

Art. 6
Sarcinile si responsabilitatile membrilor comisiei sunt urmatoarele:
a) primesc conform opisului intocmit de secretarul comisiei documentatia centrelor ce au solicitat fonduri de la bugetul de stat;
b) aplica grila de evaluare prevazuta in anexa la prezentul regulament si acorda individual punctajul pentru fiecare centru;
c) stabilesc punctajul final obtinut de fiecare centru;
d) intocmesc si semneaza lista cu clasamentul si punctajul final ale centrelor;
e) semneaza procesele-verbale ale comisiei.

Art. 7
Sarcinile si responsabilitatile secretarului comisiei sunt urmatoarele:
a) primeste si verifica conformitatea copiilor cu originalul documentatiei depuse de centrele solicitante;
b) asigura inregistrarea documentatiei centrelor intr-un opis, in doua exemplare, pe care, dupa caz, il semneaza impreuna cu imputernicitii centrului ce a solicitat fonduri de la bugetul de stat;
c) arhiveaza opisul documentatiei centrelor ce au solicitat sume de la bugetul de stat si registrul de procese-verbale ale sedintelor comisiei si verifica daca acestea au fost semnate de catre toti membrii comisiei;
d) preda documentele care au stat la baza evaluarii si selectarii centrelor Directiei economice, investitii si resurse umane.
Dispozitii finale

Art. 8
Rezultatul evaluarii si selectarii centrelor poate fi contestat in termen de 3 zile de la data afisarii acestuia pe siteul si la sediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor. Contestatia se depune in scris la sediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor. Raspunsul la contestatie se da de catre comisie in termen de doua zile de la data inregistrarii.

Art. 9
Documentele care au stat la baza evaluarii si selectarii centrelor se arhiveaza timp de 5 ani.

ANEXA la regulament

GRILA DE EVALUARE
a centrului din cadrul asociatiei de consumatori ……………..

Denumirea asociatiei ………………………………………………..
Adresa …………………………………………………………….
Persoana de contact ……….., telefon/fax ………., e-mail ………….

Etapa 1

Verificarea respectarii termenului de depunere a documentatiei
Nr. ………/data …….. inregistrarii la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor
Rezultatul etapei (se bifeaza):
[ ] Documentatia a fost depusa in termenul legal, procesul de evaluare continua.
[ ] Documentatia nu a fost depusa in termenul legal, procesul de evaluare este sistat.

    
+------------------------------------------------------------------------------+
¦Membrii comisiei (numele si prenumele)¦      Semnatura       ¦      Data      ¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+------------------------------------------------------------------------------+

Etapa 2

Verificarea eligibilitatii
Rezultatul etapei (se bifeaza)
[] Asociatia de consumatori este eligibila, procesul de evaluare continua.
[] Asociatia de consumatori nu este eligibila, procesul de evaluare este sistat.

    
+------------------------------------------------------------------------------+
¦Membrii comisiei (numele si prenumele)¦      Semnatura       ¦      Data      ¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+--------------------------------------+----------------------+----------------¦
+------------------------------------------------------------------------------+

Etapa 3

Evaluarea capacitatii operationale si financiare a centrului din cadrul asociatiei de consumatori ………………………………….

    
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦Nr. ¦                    Criteriul                     ¦  Membrii comisiei   ¦Punctajul¦Semnatura/Data¦
¦crt.¦                                                  ¦(numele si prenumele)¦ acordat ¦              ¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 1. ¦Nivelul si calitatea serviciilor de informare si  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦consultanta asigurate de centru                   +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 2. ¦Calificarea angajatilor centrului                 +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 3. ¦Experienta centrului in derularea de proiecte,    +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦programe si actiuni in domeniul informarii si     +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦consilierii consumatorilor                        +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 4. ¦Oportunitatea programelor, proiectelor si         +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦actiunilor dezvoltate de centru in raport cu      +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦nevoile consumatorilor                            +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 5. ¦Efectele multiplicatoare ale activitatii centrului+---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 6. ¦Solvabilitatea financiara                         +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 7. ¦Colaborarile si parteneriatele incheiate          +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+

Etapa 4

Evaluarea proiectelor de functionare a centrului din cadrul asociatiei de consumatori ………………………………………………..

    
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦Nr. ¦                    Criteriul                     ¦  Membrii comisiei   ¦Punctajul¦Semnatura/Data¦
¦crt.¦                                                  ¦(numele si prenumele)¦ acordat ¦              ¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 1. ¦Contributia proiectului la cresterea nivelului de +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦informare si educare a consumatorilor             +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 2. ¦Relevanta strategica a optiunilor in raport cu    +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦cerintele de informare, consiliere si educare a   +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦consumatorilor                                    +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 3. ¦Utilizarea sumelor primite                        +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 4. ¦Descrierea activitatilor care urmeaza a fi        +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦desfasurate                                       +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+----+--------------------------------------------------+---------------------+---------+--------------¦
¦ 5. ¦Strategia de comunicare aleasa                    +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
¦    ¦                                                  +---------------------+---------+--------------¦
+------------------------------------------------------------------------------------------------------+

Legea nr. 270/2008 pentru modificarea Legii nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice

de

Articol unic

Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 6 martie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 30 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 30. – (1) Autoritatea tutelara sau, dupa caz, consilierii juridici angajati ai consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica au obligatia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuita in vederea incheierii actelor juridice de vanzare-cumparare, donatie sau imprumuturi cu garantii imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei varstnice respective.
(2) Persoana varstnica, astfel cum este definita la art. 1 alin. (4), va fi asistata, la cererea acesteia sau din oficiu, dupa caz, in vederea incheierii unui act juridic de instrainare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce ii apartin, in scopul intretinerii si ingrijirii sale, de un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica respectiva.”
2. Articolul 34 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 34. – (1) In termen de 24 de ore de la inregistrarea sesizarii, autoritatea tutelara va solicita serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, compartimentului de specialitate constituit conform legii in subordinea consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul persoana varstnica sa efectueze o ancheta sociala in maximum 10 zile de la solicitare.
(2) Autoritatea tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza persoana varstnica, sesizata in conditiile art. 33 si in baza anchetei sociale, va propune masurile necesare de executare legala a dispozitiilor inscrise in actul juridic incheiat si va putea solicita in instanta judecatoreasca rezilierea contractului de intretinere in nume propriu si in interesul persoanei intretinute.”

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Norma privind autorizarea asiguratorilor

de

Norma din 08/05/2007 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 432 din 28/06/2007. Actul a intrat in vigoare la data de 28 iunie 2007

Art. 1. – Prezentele norme stabilesc, in temeiul prevederilor art. 5 lit. b), b1) si d) si ale art. 12 si 121 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, conditiile si documentele in baza carora Comisia de Supraveghere a Asigurarilor acorda asiguratorilor autorizatia de desfasurare a activitatii de asigurare si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca fondatorii si persoanele semnificative ale asiguratorilor.
Art. 2. – (1) Procesul de autorizare a asiguratorilor de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cuprinde doua etape:
a) avizarea prealabila in vederea inregistrarii ca asigurator la oficiul registrului comertului;
b) autorizarea functionarii ca asigurator, in conformitate cu art. 12 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Avizarea prealabila in vederea inregistrarii ca asigurator la oficiul registrului comertului nu garanteaza obtinerea autorizatiei de functionare.

CAPITOLUL II
Conditiile de avizare prealabila in vederea inregistrarii
ca asigurator la oficiul registrului comertului

Art. 3. – (1) Denumirea unui asigurator trebuie sa contina sintagmele „asigurari”, „asigurari-reasigurari”, dupa caz, sau derivate ale acestora, in limba romana ori intr-o limba de larga circulatie.
(2) Obiectul de activitate al asiguratorilor trebuie sa fie unic, conform prevederilor art. 12 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Din studiul de fezabilitate trebuie sa rezulte ca resursele financiare ale asiguratorului sunt suficiente pentru desfasurarea activitatii de asigurare.
(4) Capitalul social varsat, reprezentand o suma cel putin egala cu fondul de siguranta, trebuie sa fie depus in contul unei banci autorizate din Romania, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) lit. d) si ale art. 16 alin. (4) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
(5) Actul constitutiv al asiguratorului trebuie sa cuprinda numele persoanelor mentionate la art. 6 alin. (1) lit. A. Conducerea executiva a asiguratorului trebuie sa fie asigurata de minimum doua persoane sau, dupa caz, de minimum 3 persoane cu atributii decizionale, raspunzatoare pentru societate, ale caror semnaturi sunt opozabile tertilor, in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(6) Plata taxei de autorizare trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale normelor si deciziilor emise in aplicarea acesteia.
(7) Sediul social, conducerea executiva si serviciile administrative trebuie sa fie pe teritoriul Romaniei. 

Art. 4. – Pentru a putea obtine calitatea de actionar direct si indirect al asiguratorului, fondatorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa nu fie actionari, asociati sau persoane semnificative ale unui broker de asigurare si/sau reasigurare, nici ale unui agent de asigurare persoana juridica;
b) persoanele juridice sa fie legal constituite;
c) persoanele juridice, de tipul institutiilor de credit, institutiilor financiare nebancare sau societatilor de servicii si investitii financiare, sa fie supravegheate de autoritatea competenta din Romania sau din statul de origine, inclusiv in ceea ce priveste supravegherea pe baza consolidata;
d) persoanele fizice sa nu fi fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune in dauna avutului particular sau public, delapidare, marturie mincinoasa, dare ori luare de mita, primire de foloase necuvenite, trafic de influenta, spalare de bani, deturnare de fonduri, evaziune fiscala ori alte fapte de natura sa conduca la concluzia ca nu sunt create premisele necesare pentru asigurarea unei gestiuni sanatoase si prudente a asiguratorului. Proba se face cu cazierul judiciar, iar in cazul unei persoane fizice straine, cu un document echivalent, care sa ateste ca aceste cerinte sunt indeplinite, emis de o autoritate administrativa sau judiciara, autentificat notarial si insotit de traducerea in limba romana, legalizata la ambasada sau la consulatul Romaniei din statul ori din statele in care persoana in cauza a domiciliat cel putin 6 luni in ultimii 5 ani;
e) sa nu fi fost declarati faliti sau sa nu fi facut parte din conducerea unei societati comerciale care, dupa incetarea activitatii sub orice forma, nu si-a respectat obligatiile fata de terti;
f) persoanele juridice sa dispuna de o situatie financiara care sa le permita onorarea obligatiilor lor patrimoniale si care sa asigure premisele pentru sustinerea activitatii asiguratorului din surse proprii, in cazul in care situatia financiara a acestuia se deterioreaza;
g) sumele destinate participarii la capitalul social al asiguratorului nu trebuie sa provina din imprumuturi, indiferent cu ce titlu, de la alte persoane fizice, persoane fizice autorizate, persoane juridice sau entitati fara personalitate juridica, asociatii, fundatii, uniuni sau ligi sindicale, cu exceptia sumelor puse la dispozitia unei filiale de catre societatea-mama, din sursele proprii ale acesteia;
h) persoanele fizice trebuie sa dispuna de venituri care au caracter de continuitate si care, prin nivelul lor, sa justifice in mod corespunzator participatia la capitalul social al asiguratorului;
i) persoanele juridice, altele decat cele mentionate la lit. c), sa functioneze de minimum 3 ani; in cazul entitatilor care au fuzionat, una dintre entitati sa aiba aceasta perioada de functionare sau, in cazul divizarii, entitatea care s-a divizat sa indeplineasca aceasta conditie. 

 

 CASA DE AVOCATURA COLTUC

DISPOZITII FINALE

de

Art. 10.1.

Incalcarea prevederilor legale in vigoare privind protecţia consumatorilor atrage răspunderea civila, contravenţionala sau penala, după caz.

Art. 10.2.

(1) Acţiunile de control si supraveghere a pieţei sunt efectuate de personalul împuternicit al autoritatilor publice centrale si teritoriale cu atribuţii in domeniul protecţiei consumatorilor, conform competentelor specifice.

(2) Personalul menţionat la alin (1) este autorizat sa facă copii de pe materialele si documentele care se afla in posesia celor inspectaţi si sa solicite referinţe despre acestea.

(3)Personalul împuternicit este obligat sa păstreze secretul profesional si sa nu divulge unei terţe parţi secretele comerciale sau alte informaţii confidenţiale ori particulare obţinute in timpul sau in legătura cu acţiunile de control, daca nu li se cere sa facă aceasta de către o autoritate judecătoreasca sau de către partea inspectata. In cazul in care personalul cu atribuţii de control identifica sau suspectează neconformarea cu prevederile actelor normative din domeniul protecţiei consumatorilor in vigoare pot adopta si/sau dispune masuri in conformitate cu prevederile acestora.

(4) Personalul menţionat la alin (1) poate solicita, pe timpul controlului, pentru aducerea la îndeplinire in bune condiţiuni a atribuţiunilor de serviciu, după caz, protecţia personala si sprijinul organelor responsabile cu ordinea si liniştea publica, care au obligaţia de a le sprijini in acest sens.

(5) Documentele care conţin date cu caracter personal, sesizările si reclamaţiile petenţilor precum si documentele de constatare si sancţionare contravenţionala nu pot avea caracter public, cu excepţia cazurile expres precizate de lege sau a cazurilor in care partile ale căror date sunt identificate sau identificabile consimt in scris acest fapt.

Art. 10.3.

(1) Autoritatea cu atribuţii de protecţia consumatorilor, in toate cazurile in care constata nerespectarea prevederilor prezentului Cod sau ale altor acte normative in vigoare, este împuternicita sa aplice sancţiuni contravenţionale principale, complementare cat si sa dispună masuri complementare, sa sesizeze organele de cercetare penala in cazul in care faptele constatate pot constitui infracţiuni.

DREPTURILOR CONSUMATORILOR LA INCHEIEREA CONTRACTELOR

de

Art. 9.1.

Orice contract încheiat intre comercianţi si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Art. 9.2. Orice informaţii privind pachetele de servicii turistice, preturile acestora, contractele de credit pentru consum si toate celelalte condiţii aplicabile contractului, comunicate de organizator sau de detailist consumatorului, trebuie sa contina indicaţii corecte si clare, care sa nu permită interpretări echivoce ale acestora.

Art. 9.3.

In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului.

Art. 9.4.

Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive in contractele încheiate cu consumatorii.

Art. 9.5.

O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile partilor.

Art. 9.6.

O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Art. 9.7.

Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidenţiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.

Art. 9.8.

Contractul trebuie sa stipuleze, cu caractere mari si in imediata vecinătate a locului rezervat pentru semnătura consumatorului, clauza expresa despre dreptul de denunţare unilaterala a contractului, in termenele si in condiţiile prevăzute in prezentul Cod, precum si numele si adresa comerciantului fata de care consumatorul poate sa isi exercite acest drept.

Art. 9.7.

Comerciantul este obligat sa înmâneze consumatorului un exemplar din contractul încheiat si sa poată proba acest lucru in fata organelor de control.

Art. 9.8.

Dreptul consumatorului la denunţarea contractului nu poate fi anulat de nici o clauza contractuala sau înţelegere intre parţi, aceasta fiind considerata nula de drept.

PUBLICITATEA PRODUSELOR SI SERVICIILOR

de

Art. 8.1.

Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă şi să fie elaborată în spiritul responsabilităţii sociale.

Art. 8.2.

Se interzice publicitatea care:

a) este înşelătoare;
b) este subliminală;
c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate;
e) atentează la convingerile religioase sau politice;
f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor;
g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă;
i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale.

Art. 8.3.

Autorul, realizatorul de publicitate şi reprezentantul legal al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care îşi face publicitate, în cazul încălcării prevederilor prezentului Cod, cu excepţia cazurilor expres prevăzute prin lege si la care răspunderea este menţionata in sarcina altei persoane.

Art. 8.4.

Dacă persoana care îşi face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificată, răspunderea revine, după caz, reprezentantului său legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.

Art. 8.5.

Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentărilor din anunţul publicitar şi este obligată, la solicitarea instituţiilor şi autorităţilor publice abilitate sa aplice si sa constate contravenţii in domeniul publicitatii, să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora. În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile calendaristice de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmaţiile din anunţul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte.

Art. 8.6.

In scopul protejării vieţii, sanatatii, securităţii si informării corecte a consumatorilor , statul poate adopta masuri de interzicere totala sau parţiala a publicitatii anumitor produse.

CADRUL GENERAL PRIVIND PRETURILE SI TARIFELE

de

Art. 7.1.

Agentul economic, care in reţeaua de distribuţie oferă spre vânzare produse/servicii, trebuie sa indice preţul de vânzare/tariful practicat si preţul pe unitatea de măsura, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 7.2.

Preturile si tarifele trebuie indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, uşor de citit prin marcare, etichetare si/sau afişare.

Art. 7.3.

Informaţiile furnizate de aparatele de măsura utilizate pentru determinarea cantităţii produselor vândute in vrac trebuie sa fie clare si uşor vizibile pentru consumator.

Art. 7.4.

Când livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plaţii unei sume cu titlu de avans, agentul economic este obligat sa elibereze consumatorului, la plata acontului, un document fiscal conform legislaţiei in vigoare sau, după caz, un contract scris si sa respecte condiţiile contractuale.

Art. 7.5.

Agenţii economici care, potrivit legislaţiei in vigoare, sunt obligaţi sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, vor elibera bonuri fiscale consumatorilor de produselor/servicii, care au obligaţia de deţinere a acestor documente cel puţin pana la momentul parasirii spaţiului comercial respectiv.

CADRUL GENERAL PRIVIND OBLIGATIVITATEA INFORMARII SI EDUCARII CONSUMATORILOR

de

Art. 6.1

Statul trebuie sa realizeze si sa încurajeze programe menite sa asigure o informare si o educare corespunzătoare consumatorilor, pentru a permite oamenilor sa acţioneze in mod distinct in vederea unei alegeri corecte bazata pe o informare corespunzătoare asupra bunurilor si a serviciilor si sa fie cunoscători a drepturilor si responsabilităţilor ce le revin..

Art. 6.2.

Statul, prin mijloacele sale, are ca scop protejarea consumatorilor la achiziţionarea de produse şi servicii, precum şi protejarea interesului public general împotriva publicităţii înşelătoare, a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă.

Art. 6.3.

Educarea consumatorilor poate deveni o parte din programul de invatamant sau o componenta a obiectelor de studii, concretizata prin colaborarea instituţiilor de invatamant cu autorităţile administraţiei publice cu atribuţii in acest sens.

Art. 6.4.

Programele de educare si informare a consumatorilor trebuie sa cuprindă aspectele importante ale protecţiei acestora, după cum urmează:

a) sănătatea, alimentaţia, prevenirea îmbolnăvirilor si prevenirea falsificării alimentelor
b) riscurile produselor
c) etichetarea produselor cu precizarea informaţiilor necesare consumatorilor;
d) legislaţia referitoare la protecţia consumatorilor, regimul compensaţiilor, agenţii si organizaţii ale consumatorilor
e) informaţii despre dificultati si masuri de rezolvare, preturi, calitate, condiţii de creditare si posibilitatea de asigurare a nevoilor fundamentale.
f) Daca este cazul, poluarea si protecţia mediului.

Art. 6.5.

Programele ce privesc educarea si informarea consumatorilor pot fi implementate si prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor.

Art. 6.6.

Agenţii economici pot contribui si colabora cu terţe parţi la realizarea unor programe reale si eficiente de educare si informare a consumatorilor.

Art. 6.7.

Având in vedere necesitatea asigurării unei informări complete, concrete si inteligibile a consumatorilor, pot fi iniţiate programe privind informarea consumatorilor prin mass-media.

Art. 6.8.

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor si serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare, oferite de către agenţii economici, astfel incat sa aibă posibilitatea de a face o alegere raţionala intre produsele si serviciile oferite, in conformitate cu interesele lor economice si de alta natura, si sa fie in măsura sa le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, in deplina siguranţa si securitate

Art. 6.9.

Informaţiile privind protejarea vieţii, sanatatii si securităţii consumatorilor trebui sa fie comunicate acestora, pe cat este posibil si prin simboluri grafice internaţionale uşor de inteles.

Art. 6.10.

Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizează, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, înscrise la vedere, in mod vizibil, lizibil si uşor de inteles, după caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vânzare sau in cartea tehnica, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, in funcţie de natura acestuia.

Art. 6.11.

Consumatorii trebuie sa fie informaţi despre riscurile in care sunt implicaţi prin folosirea normala sau previzibila a bunurilor

Art. 6.12.

Scopul etichetării este de a da consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile si uşor de comparat, astfel incat sa permită acestora sa aleagă acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilităţilor lor financiare, precum si de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.

Art. 6.13.

Informaţiile de pe etichetele produselor trebuie sa fie înscrise in limba romana, indiferent de tara producătoare, fara a se exclude prezentarea lor in alte limbi, sa fie vizibile, lizibile si inscripţionate intr-un mod care sa nu permită ştergerea lor.

Art. 6.14.

Etichetarea si metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie sa atribuie alimentelor proprietati de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau sa facă referirii la astfel de proprietati; sunt exceptate de la aceasta interdicţie apele minerale naturale, precum si orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale expres prevăzute prin acte normative.

Art. 6.15.

Pentru produsele alimentare, producătorul are obligaţia de a informa despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producătorului, adresa producătorului, cantitatea si, după caz, termenul de valabilitate sau data durabilităţii minimale, lista ingredientelor, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare sau păstrare, despre contraindicaţii.

Art. 6.16.

Pentru produsele de folosinţa îndelungata, acestea trebuie sa fie însoţite de certificatul de garanţie si, daca reglementările in vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de către producător, conform prevederilor legale.

Art. 6.17.

Vânzătorul trebuie sa informeze consumatorii despre preţul final al produsului si sa ofere acestora toate informaţiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca produsul.

Art. 6.18.

Toate informaţiile privitoare la produsele si serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, precum si contractele preformulate trebuie sa fie scrise in limba romana, indiferent de tara de origine a acestora, fara a exclude prezentarea acestora si in alte limbi.

Art. 6.19.

Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului sau agenţilor economici care prepara ori furnizează hrana pentru populaţie este cea prevăzuta de reglementările specifice alimentului respectiv.

Art. 6.20.

Marca de fabrica, marca comerciala sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut produsul.

Art. 6.21.

Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprindă categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie si postgarantie, preturile si tarifele, riscurile previzibile si, după caz, alte documente prevăzute expres de lege. In cazul serviciilor financiare, agenţii economici sunt obligaţi sa ofere consumatorilor informaţii complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligaţiilor ce le revin

Art. 6.22.

Agenţii economici sunt obligaţi sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare si funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute.

Art. 6.23.

La punerea pe piaţa a produselor, agenţii economici sunt obligaţi sa efectueze demonstraţii de utilizare, in public sau prin intermediul mass-media.

Art. 6.24.

Obligaţia informării consumatorului privind elementele referitoare la produsul achiziţionat nu poate fi înlăturata de către agentul economic care l-a comercializat prin invocarea secretului comercial sau profesional.

Art. 6.25

Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor si indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele si serviciile si care nu pot fi probate.

Art. 6.26

Comercializarea produselor si prestarea serviciilor se face numai in locuri si in spatii autorizate, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 6.27.

Este obligatorie afişarea, in mod vizibil, a denumirii unitatii, autorizaţiei de funcţionare, a avertismentelor obligatorii prevăzute de lege, precum si afişarea orarului de funcţionare.

CADRUL GENERAL AL SECURITATII PRODUSELOR

de

Art. 5.1.

Riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa si sănătatea consumatorilor, in funcţie de următoarele aspecte:

a) caracteristicile produsului, ale ambalării si ale instrucţiunilor de montaj si întreţinere;
b) efectul asupra altor produse, împreuna cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire si orice alte indicaţii si informaţii furnizate de producător;
d) categoria de consumatori expusa riscului prin folosirea produsului;

Art. 5.2.

(1) Agenţii economici sunt obligaţi sa introducă pe piaţa numai produse sigure pentru viata, sănătatea si securitatea consumatorilor.

(2) Aceeaşi obligaţie revine si oricărui comerciant care, pe baza informaţiilor obţinute de la producător/importator si a pregătirii sale profesionale, trebuie sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si sa informeze consumatorii asupra factorilor de risc in utilizarea si sau consumul acestora.

Art. 5.3.

Este interzisa comercializarea produselor care nu sunt sigure cat si a produselor neînsoţite de documentaţia obligatorie prevăzuta de lege prin care sa se ateste ca ele au fost testate si/sau certificate.

CADRUL ORGANIZATORIC AL ORGANIZATIILOR NEGUVERNAMENTALE

de

Art. 4.1.

Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor recunoscute ca fiind de utilitate publica pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare in organismele constituite la nivel central sau local cu rol in domeniul protecţiei consumatorilor, in care organele administraţiei publice sunt reprezentate.

Art. 4.2.

Personalul de conducere si salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum si ale serviciilor publice descentralizate ale ministerelor sau ale altor autoritati, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii in organele de conducere ale organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor.

Art. 4.3.

Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor pot fi consultate de către autorităţile administraţiei publice cu atribuţii in domeniul protecţiei consumatorilor, la elaborarea dispoziţiilor si procedurilor cu caracter general si a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:

a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea si cantitatea produselor si serviciilor;
b) formarea unei atitudini corecte a agenţilor economici angajaţi in producerea si comercializarea produselor si prestarea serviciilor, fata de calitatea acestora;
c) prevenirea practicilor comerciale abuzive si a publicitatii de natura a afecta drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.

Art. 4.4.

Organizaţiile neguvernamentale ale consumatorilor au următoarele drepturi si obligaţii:

a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale si locale, in vederea atingerii obiectivelor lor;
b) de a solicita autoritatilor competente luarea de masuri in vederea opririi producţiei sau retragerii de pe piaţa a produselor ori serviciilor care nu asigura nivelul calitativ prescris in documentele stabilite de lege sau care pun in pericol viata, sănătatea ori securitatea consumatorilor;
c) de a solicita agenţilor economici realizarea de produse si servicii in condiţii speciale, in vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;
d) de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc caracteristicile tehnice si calitative ale produselor si serviciilor destinate consumatorilor;
e) de a solicita si de a obţine informaţii asupra preţului si caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natura sa ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziţionării acestora;
f)de a informa opinia publica, prin mass-media, asupra deficientelor de calitate ale produselor si serviciilor, precum si asupra consecinţelor vatamatoare ale acestora pentru consumatori;
g)de a introduce acţiuni in justiţie pentru apărarea drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor;

DREPTURILE CONSUMATORILOR

de

Art. 3.1.

Consumatorii beneficiază de următoarele drepturi:

a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sănătatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect si precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legătura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educaţi in calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevăzute de lege
e) de a se organiza in asociaţii ale consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor.
f) de a refuza încheierea contractelor care cuprind clauze definite ca abuzive, conform prevederile legale in vigoare .
g) de a nu li se interzice de un agent economic sa obtina un beneficiu prevăzut in mod expres de lege

Art. 3.2.

Se interzice a se refuza consumatorului fara un motiv justificat, conform prevederilor legale in vigoare, vânzarea unui produs sau prestarea unui serviciu.

OBLIGATIILE AGENTILOR ECONOMICI

de

Art. 2.1.

Agenţii economici sunt obligaţi sa pună pe piaţa numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relaţiile cu consumatorii si sa nu folosească practici comerciale abuzive.

Art. 2.2.

Este interzis importul, fabricaţia, distribuţia precum si comercializarea produselor falsificate ori contrafăcute, periculoase sau care au parametrii de securitate neconformi.

Art. 2.3.

Este interzisa condiţionarea vânzării către consumator a unui produs, de cumpărarea unei cantitati impuse sau de cumpărarea concomitenta a unui alt produs sau serviciu. De asemenea, este interzisa prestarea unui serviciu către consumator, condiţionata de prestarea altui serviciu sau de cumpărarea unui produs.

Art. 2.4.

Orice vânzare forţata este interzisa. Expedierea unui produs sau prestarea unui serviciu către o persoana se face numai in baza unei comenzi prealabile din partea acesteia.

Art. 2.5.

Pentru prevenirea comercializării in continuare a produselor cu deficiente de calitate, după primirea reclamaţiilor întemeiate privind acelaşi tip de produs de la doi sau mai mulţi consumatori, vânzătorul este obligat sa elimine de la vânzare produsele cu deficiente similare.

Art. 2.6.

Cheltuielile legate de înlocuirea produselor defecte, de remedierea sau de restituirea contravalorii acestora vor fi suportate de vânzător si recuperate de acesta de la producător sau, după caz, importator sau furnizorul anterior aflat pe lanţul de distribuţie, daca prin contractul încheiat intre aceştia nu s-a stabilit altfel.

Art. 2.7.

Orice persoana care are calitatea de producător, distribuitor sau vânzător de produse alimentare va comercializa numai alimente care prezintă siguranţa pentru consumator, sunt salubre si apte pentru consum uman.

Art. 2.8.

Consumatorii trebuie sa primească toate informaţiile necesare pentru o utilizare corespunzătoare potrivit destinaţiei iniţiale a bunurilor.

Art. 2.9.

In cazul in care agenţii economicii iau cunoştinţa, la o data ulterioara punerii pe piaţa a produselor comercializate, despre existenta unor pericole care la momentul punerii pe piaţa nu puteau fi cunoscute, trebuie sa anunţe fara întârziere autorităţile competente si sa facă aceste informaţii publice.

Art. 2.10.

In cazul produselor identificate sau identificabile cu defecte, producătorii si/sau distribuitorii au obligaţia de a le retrage de pe piaţa, sa le înlocuiască sau sa le repare, iar in situaţia in care aceste masuri nu sunt posibile a fi făcute intr-o perioada rezonabila de timp, consumatorul trebuie sa fie compensat in mod corespunzător.

Art. 2.11.

In cazul lipsei conformităţii, constatate de consumator, acesta are dreptul, in primul rând, de a solicita vânzătorului, ca măsura reparatorie, repararea sau înlocuirea produselor, in fiecare caz fara plata, cu excepţia cazului in care aceasta solicitare este imposibila sau disproporţionata.

Art. 2.12.

Orice reparare sau înlocuire a produselor va fi făcuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp stabilita de comun acord intre vânzător si consumator, si fara nici un inconvenient semnificativ pentru consumator, luând in considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele, in condiţiile legii.

Art. 2.13.

Statul adopta sau încurajează adoptarea de masuri potrivite, inclusiv de prevederi legale, reguli de securitate, standarde naţionale sau aderarea la standardele europene, standarde voluntare cat si întocmirea documentelor de conformitate care asigura ca produsele comercializate pe piaţa sunt sigure.

Art. 2.14.

Ambalajele produselor trebuie sa asigure integritatea si protecţia calităţii acestora, sa fie uşor de manipulat, sa promoveze vânzarea produselor, fiind totodată conforme prevederilor legale referitoare la protecţia muncii, mediului si a securităţii consumatorilor.

Art. 2.15.

Agenţii economici sunt obligaţi sa nu comercializeze alimente care:

a) sunt neînsoţite de documente care le atesta originea, provenienţa si securitatea;
b) sunt manipulate si comercializate in condiţii necorespunzătoare de igiena, care pun in pericol sănătatea consumatorilor;
c) afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanţe drept alimente.

Art. 2.16.

Se interzice comercializarea produselor ce imita produsele alimentare, fara a fi astfel de produse, si care prezintă riscul de a pune in pericol sănătatea sau securitatea consumatorilor, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 2.17.

Obligaţiile producătorului:

a) sa răspundă pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum si pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acţiune sau o omisiune a unei terţe persoane;
b) sa pună pe piaţa numai produse sigure si, daca actele normative in vigoare prevăd, acestea sa fie testate si/sau certificate;
c) sa pună pe piaţa numai produse care respecta condiţiile prescrise sau declarate;
d) sa oprească livrările, respectiv sa retragă de pe piaţa sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sănătatea ori securitatea consumatorilor, daca aceasta măsura constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;
e) sa asigure in producţie condiţii igienico-sanitare conform normelor sanitare in vigoare;

Art. 2.18.

Obligaţiile distribuitorilor:

a) sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta condiţiile prescrise sau declarate;
b) sa nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau considera ca pot fi periculoase;
c) sa anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum si producătorul despre existenta pe piaţa a oricărui produs de care au cunoştinţa ca este periculos;
d) sa retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat ca nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, daca aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;
e) sa asigure condiţiile tehnice stabilite de producător, precum si condiţiile igienico-sanitare pe timpul transportului, manipulării, depozitarii si desfacerii, conform normelor in vigoare;

Art. 2.19.

Obligaţiile prestatorilor de servicii:

a) sa folosească, in cadrul serviciilor prestate, numai produse si proceduri sigure si, după caz, daca actele normative in vigoare prevăd, acestea sa fie testate si/sau certificate, si sa anunţe imediat existenta pe piaţa a oricărui produs despre care au cunoştinţa ca este periculos;
b) sa presteze numai servicii care nu afectează viata, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
c) sa respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum si clauzele prevăzute in contracte;
d) sa asigure, la prestarea serviciilor, condiţiile tehnice stabilite de producător, precum si condiţiile igienico-sanitare, conform normelor in vigoare;
e) sa răspundă pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

Art. 2.20.

Obligaţiile persoanelor fizice sau juridice care pot avea calitatea de agent economic:

a) de a comercializa sau oferi cu titlu gratuit numai produse sigure, aflate in cadrul termenului de valabilitate si care nu prezintă riscuri pentru viata, sănătatea si/sau securitatea consumatorilor
b) de a nu comercializa in spatii in care nu pot fi asigurate condiţiile de păstrare cerute de producător pentru a se preveni perisabilitatea accelerata, produse alimentare preambalate sau ambalate;
c) de a nu comercializa in alte condiţii decât cele cerute de legislaţia in vigoare, produse nealimentare noi, folosite sau recondiţionate, de tipul produselor industriale, electronice, electrocasnice si piese de schimb pentru acestea, jucării, produse cosmetice, incaltaminte, textile, detergenţi, piese si accesorii auto, ceasuri, aparatura de măsura si control, precum si orice alte asemenea obiecte, fara a putea fi probate, verificate sau asigurate condiţiile de păstrare cerute de producător pentru a se asigura menţinerea caracteristicilor iniţiale ale produselor;
d) de a nu importa, in vederea distribuţiei cu titlu oneros sau gratuit, produse periculoase, expirate, deteriorate sau care pot afecta viata, sănătatea si /sau securitatea consumatorilor prin utilizarea acestora.

LEGE PRIVIND CODUL CONSUMULUI

de

Art. 1.1.

Prezenta lege, denumita in continuare Cod are ca obiect reglementarea raporturilor juridice create intre agenţii economici si consumatori, cu privire la achiziţionarea de produse si servicii, inclusiv a serviciilor financiare, asigurând cadrul necesar accesului neîngrădit la produse si servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apararii si asigurării drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii interesează in calitate de consumatori.

Art. 1. 2.

Prevederile prezentului Cod se aplica la comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate si a serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare, destinate consumatorilor, contractelor încheiate cu consumatorii, regulilor privind publicitatea produselor si serviciilor, cu excepţia produselor care se comercializează ca antichitati si a produselor necesar a fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca agentul economic sa informeze consumatorul despre aceasta.

Art. 1.3.

Actele normative privind protecţia consumatorilor trebuie sa fie elaborate astfel incat sa nu devina piedici in libera circulaţie a produselor si serviciilor.

Art. 1.4

Principiile de baza ale protecţiei consumatorilor:

a) contradictorialitatea- care presupune asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătura cu posibila incalcare a dispoziţiilor privind protecţia consumatorilor;
b) celeritatea procedurii de cercetare  care presupune obligaţia autoritatii competente in domeniul protecţiei consumatorilor de a proceda fara întârziere la cercetarea sesizării consumatorilor, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate si a regulilor prevăzute de lege;
c) proporţionalitatea – conform căruia trebuie respectat un raport corect intre gravitatea faptei constate, circumstanţele savarsirii acesteia si măsura sanctionatorie aplicata;
d) legalitatea masurilor propuse/dispuse – conform căruia autorităţile competente nu pot propune/dispune decât masurile prevăzute de lege;
e) confidenţialitatea  personalul din cadrul autoritatilor competente are obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor, actelor, informaţiilor de orice natura, prin a căror divulgare se pot aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice care sunt sau pot fi menţionate in acestea;
f) recunoaşterea reciproca – semnifica faptul ca orice produs importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene este admis, in principiu, pe teritoriul României, daca produsul a fost legal produs/comercializat , chiar si in condiţiile in care produsul este fabricat/comercializat după standarde/reglementari tehnice specifice in statul membru de origine si oferă un grad echivalent de protecţie cu cel impus produselor similare in statul membru beneficiar.

Art. 1.5.

Statul, prin autoritatea centrala cu atribuţii in domeniul protecţiei consumatorilor, are drept obiective:

a) protecţia consumatorilor împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sănătatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime
b) promovarea si protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
c) accesul consumatorilor la informaţii complete, corecte si precise asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor si serviciilor, astfel incit decizia pe care o adopta in legătura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor
d) educarea consumatorilor;
e) despăgubirea efectiva a consumatorilor;
f) libertatea si sprijinirea consumatorilor sau a altor grupuri sau organizaţii reprezentative de a se organiza pentru a-si expune opiniile in procesele de luare a unei decizii care ii priveşte.
g) promovarea cooperării internaţionale in domeniul protecţiei consumatorilor si participarea la schimburile rapide de informaţii;
h) prevenirea si combaterea prin toate mijloacele, a practicilor comerciale abuzive si a prestării serviciilor inclusiv a celor financiare care pot afecta interesele economice ale consumatorilor;

Art. 1.6.

Prevederile cuprinse in prezentul Cod sunt obligatorii pentru toţi consumatorii si agenţii economici care efectuează acte si fapte de comerţ reglementate de codul civil si legislaţia privind protecţia consumatorilor.

Drepturile consumatorului

de

Art. 9
Vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru orice lipsa a conformitatii existenta la momentul cand au fost livrate produsele.

Art. 10
In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul sa i se aduca produsele la conformitate, fara plata, prin reparare sau inlocuire, in functie de optiunea consumatorului, conform art. 11, sau sa beneficieze de reducerea corespunzatoare a pretului ori de rezolutiunea contractului privind acele produse, in conditiile art. 13 si 14.

Art. 11
(1) In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul de a solicita vanzatorului, ca masura reparatorie, inlocuirea sau repararea produsului in functie de optiunea sa, in fiecare caz fara plata, cu exceptia situatiei in care aceasta solicitare este imposibila sau disproportionata.
(2) O masura reparatorie va fi considerata ca disproportionata, daca ea impune vanzatorului costuri care sunt nerezonabile in comparatie cu cealalta masura reparatorie, luandu-se in considerare:
a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele daca nu ar fi existat lipsa de conformitate;
b) importanta lipsei de conformitate;
c) daca cealalta masura reparatorie ar putea fi realizata fara un inconvenient semnificativ pentru consumator.
(3) O masura reparatorie va fi considerata ca imposibila daca vanzatorul nu are un produs identic pentru inlocuire.
(4) Orice reparare sau inlocuire a produselor va fi facuta in cadrul unei perioade rezonabile de timp, stabilita de comun acord intre vanzator si consumator, si fara niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, luandu-se in considerare natura produselor si scopul pentru care acesta a solicitat produsele.

Art. 12
Termenul fara plata, prevazut la art. 10 si 11, se refera la costurile necesare aducerii produselor la conformitate, inclusiv costurile postale, manopera si materialele.

Art. 13
Consumatorul poate solicita o reducere corespunzatoare a pretului sau rezolutiunea contractului in oricare dintre urmatoarele cazuri:
a) daca nu beneficiaza nici de repararea, nici de inlocuirea produsului;
b) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie intr-o perioada de timp rezonabila;
c) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie, conform art. 11 alin. (4), fara inconveniente semnificative pentru consumator.

Art. 14
Consumatorul nu este indreptatit sa solicite rezolutiunea contractului, daca lipsa conformitatii este minora.

Conformitatea produselor cu specificatiile cuprinse in contractul de vanzare-cumparare

de

Art. 5
(1) Vanzatorul este obligat sa livreze consumatorului produse care sunt in conformitate cu contractul de vanzare-cumparare.

(2) Se considera ca produsele sunt in conformitate cu contractul de vanzare-cumparare daca:
a) corespund descrierii facute de vanzator si au aceleasi calitati ca si produsele pe care vanzatorul le-a prezentat consumatorului ca mostra sau model;
b) corespund oricarui scop specific solicitat de catre consumator, scop facut cunoscut vanzatorului si acceptat de acesta la incheierea contractului de vanzare-cumparare;
c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate in mod normal produsele de acelasi tip;
d) fiind de acelasi tip, prezinta parametri de calitate si performante normale, la care consumatorul se poate astepta in mod rezonabil, date fiind natura produsului si declaratiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, facute de vanzator, de producator sau de reprezentantul acestuia, in special prin publicitate sau prin inscriere pe eticheta produsului.

Art. 6
Nu se considera a fi lipsa de conformitate daca in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare consumatorul a cunoscut sau nu putea, in mod rezonabil, sa nu cunoasca aceasta lipsa de conformitate ori daca lipsa de conformitate isi are originea in materialele furnizate de consumator.

Art. 7
Vanzatorul nu este raspunzator de declaratiile publice prevazute la art. 5 alin. (2) lit. d), in oricare dintre urmatoarele situatii, daca probeaza ca:
a) nu a cunoscut si nu ar fi putut, in mod rezonabil, sa cunoasca declaratiile in cauza;
b) declaratia fusese corectata la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare;
c) decizia de a cumpara produsul nu putea fi influentata de declaratiile publice in cauza.

Art. 8
(1) Orice lipsa a conformitatii rezultata dintr-o instalare incorecta a produselor va fi considerata echivalenta cu o lipsa a conformitatii produselor, daca instalarea face parte din contractul de vanzare a produselor si produsele au fost instalate de vanzator sau pe raspunderea sa.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de acesta si instalarea incorecta este datorata unei deficiente in instructiunile de instalare.

Dispozitii generale

de

Art. 1
Prezenta lege reglementeaza aspecte privind vanzarea produselor, inclusiv a celor executate la comanda, si garantiile asociate acestora, in vederea asigurarii protectiei consumatorului.

Art. 2
In sensul prezentei legi, urmatorii termeni se definesc astfel:
a) consumator – orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in cadrul contractelor care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale;
b) produs – bun material mobil a carui destinatie finala este consumul sau utilizarea individuala ori colectiva. Nu intra sub incidenta prevederilor prezentei legi bunurile vandute in urma confiscarilor, in cadrul procedurii de executare silita sau pe baza unui alt act emis de autoritatile judecatoresti, apa si gazele care nu sunt ambalate intr-un volum limitat sau intr-o cantitate fixa si energia electrica;
c) vanzator – persoana fizica sau juridica autorizata, care, in cadrul activitatii sale, comercializeaza produse in conditiile unui contract incheiat cu consumatorul;
d) producator:
1. operatorul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;
2. operatorul economic care fabrica materia prima;
3. operatorul economic care isi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
4. operatorul economic care reconditioneaza produsul;
5. operatorul economic sau distribuitorul care modifica, prin activitatea sa, caracteristicile produsului;
6. reprezentantul inregistrat in Romania al unui operator economic care nu isi are sediul in Romania sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;
7. operatorul economic care importa produse in vederea realizarii ulterioare a unei operatiuni de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie specifica derularii afacerilor;
8. distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaste importatorul, chiar daca producatorul este mentionat;
9. distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu informeaza persoana prejudiciata, in termen de 30 de zile de la cererea acesteia, asupra identitatii importatorului;
e) garantie – orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta;
f) reparare – aducerea produsului care nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile de garantie sau in publicitatea aferenta, la specificatiile prevazute in contractul de vanzare-cumparare.

Art. 3
Nu sunt supuse prevederilor prezentei legi produsele folosite care sunt vandute prin procedura licitatiei publice, la care consumatorul are posibilitatea sa participe personal.

Art. 4
Intra sub incidenta prevederilor prezentei legi si produsele care vor fi achizitionate pe baza unui contract de vanzare de produse ce urmeaza a fi fabricate sau prelucrate.