Judecătorii au mai decis ca ceilalţi doi reţinuţi, Tinel Nicolae şi Paul Mihalache, cunoscuţi membri ai lumii interlope, să primească mandat de arestare pentru 29 de zile. Decizia nu este definitivă.
Cei trei suspecţi bănuiţi că sunt implicaţi în furtul maşinii lui Gigi Becali, Sandu Geamănu, Tinel Nicolae şi Paul Mihalache, au fost aduşi, aseară, la Judecătoria Sectorului 1 cu propunere de arestare preventivă. Cei trei sunt acuzaţi de furt, tâlhărie, şantaj şi tăinurire.
realitatea
Pe scurt, sunt patru situaţii în care Gigi Becali ar putea fi eliberat înainte de expirarea mandatului de arestare. Avocaţii ar putea să ceară eliberarea sub control judiciar. Asta înseamnă că omul de afaceri este lăsat să meargă
acasă, dar i se impun restricţii. Nu va avea voie să părăsească teritoriul impus de instanţă, nu se poate întâlni cu părţile vătămate, nu va putea să îşi conducă maşina sau să emită cecuri.
Dacă nu va fi eliberat sub control judiciar, libertatea ar putea fi câştigată cu bani. Gigi Becali ar putea fi eliberat pe cauţiune. Cât de mare va fi ea vor stabili magistraţii în funcţie de gravitatea acuzaţiilor. Ca şi în cazul eliberării sub control judiciar, Becali trebuie să fie la dispoziţia autorităţilor 24 de ore din 24.
A treia metodă ar putea să fie revcarea măsurii arestării preventive. În acest caz însă, toate motivele pentru care Gigi Becali a fost arestat ar trebui să înceteze.
Ultima procedură care poate fi invocată de apărători este înlocuirea măsurii preventive. Se poate cere eliberarea clientului şi impunerea unei alte măsuri, cum ar fi interdicţia de a părăsi ţara sau localitatea.
realitatea
Magistraţii au fost de acord cu eliberarea sa după ce expertizele medicale au relevat faptul că trebuie operat la inimă, la un spital din afara sistemului penitenciar.
Nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi colegului său Victor Atanasie Stănculescu care în continuare se află închis la Jilava. În cazul lui se aşteaptă efectuarea unei noi expertize medicale deoarece concluziile primei arătau că acesta poate fi tratat şi în spitalul penitenciarului.
Cei doi au fost condamnaţi în octombrie anul trecut la câte 15 ani de închisoare pentru evenimentele de la Timişoara din 1989.
Sursa: Realitatea TV
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a decis la finalul anului trecut să întrerupă pentru trei luni pedeapsa cu închisoarea a lui Mihai Chiţac, respectiv de pe 29 decembrie până pe 29 martie 2009. Fostul general a fost
de acord să fie supus la două operaţii pe cord, în condiţiile în care expertiza INML arată că acesta poate să beneficieze de întreruperea executării pedepsei din motive medicale.
Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac au cerut eliberarea, pe motive medicale, din penitenciar, după ce au fost condamnaţi definitiv la 15 ani de închisoare şi degradare militară în procesul Revoluţiei de la Timişoara.
Avocatul lui Mihai Chiţac a depus, pe 23 octombrie, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o cerere de anulare a sentinţei de 15 ani de închisoare primită de fostul general pentru Revoluţia de la Timişoara. Avocatul lui Mihai Chiţac, Sergiu Andon, a declarat, pe 16 octombrie că va contesta la Curtea Europeană a Drepturilor Omului „lipsa de temei legal a condamnării” din dosarul Revoluţiei.
Sursa: NewsIn
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău MD a chemat în judecată Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului pentru ca instanţa să dispună: anularea Ordinului 4156/1.06.2006 de eliberare din funcţie emis de Ministerul Educaţiei, obligarea Inspectoratului Şcolar Neamţ să solicite reintegrarea reclamantului în funcţia de director al Colegiului Naţional „ŞM”, obligarea M.E.C. să emită ordinul de reintegrare în funcţie şi plata drepturilor salariale.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ i-a acordat calificativul „nesatisfăcător” prin decizia nr.2833/23.12.2005, decizie pe care a atacat-o în instanţă, iar prin decizia nr.312 din 3.05.2007 a Curţii de Apei Bacău actul I.S.J. Neamţ a fost anulat.
Reclamantul a precizat că, deşi cauza privind anularea calificativului acordat se afla încă pe rolul instanţei, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ a înaintat către M.E.C adresa nr.309/2006 în baza căreia s-a emis Ordinul 4156/1.06.2006 prin care a fost eliberat din funcţia de director, ordin care face obiectul dosarului de fată.
Prin întâmpinarea formulată în dosar, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului a invocat: excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, arătând că reclamantul nu s-a adresat autorităţii emitente, înainte de a se adresa instanţei, pentru revocarea actului administrativ atacat şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, acţiunea fiind formulată cu depăşirea termenului de un an, calculat de la data emiterii actului.
Aceleaşi excepţii au fost invocate prin întâmpinare şi de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ.
Prin sentinţa civilă nr.123 din 1 octombrie 2007, a Curţii de Apel Bacău, au fost respinse excepţiile invocate şi a fost admisă în parte acţiunea, fiind respins capătul de cerere privind reintegrarea în funcţia de director.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere că procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamant fiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens.
Cu privire la excepţia de tardivitate invocată de pârâţi , s-a reţinut că în fapt a fost întrerupt cursul prescripţiei prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, până la soluţionarea irevocabila a litigiului privind decizia nr. 2833/2005, de acordare a calificativului act ce a stat la baza emiterii ordinului de eliberare din funcţie, astfel încât acţiunea reclamantului este exercitată înăuntrul termenului prevăzut de lege.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele.
I. In motivarea recursului său, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Neamţ critică sentinţa ca netemeinică şi nelegală arătând că:
– Instanţa a respins în mod greşit excepţia tardivităţii acţiunii – invocată de pârât – şi a reţinut că termenul de prescripţie ar fi fost întrerupt pe perioada soluţionării acţiunii din dosarul nr.390/32/ 2007 al Curţii de Apel Bacău.
– Consideră recurentul că această concluzie este greşită întrucât în acel dosar reclamantul a solicitat anularea deciziei I.S.J. Neamţ de stabilire a punctajului reclamantului pentru anul şcolar 2004 – 2005, câtă vreme în cauza de fată el a solicitat anularea ordinului Ministerul Educaţiei şi Cercetării (M.E.C.) de eliberare din funcţie.
– Potrivit Legii nr.554/2004, cererea prin care se solicită anularea unui act se introduce într-un termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, iar în speţă MEC a răspuns plângerii prealabile a reclamantului la 14 iunie 2006, iar acţiunea a fost formulată după un an, la 14 iunie 2007.
II. Prin recursul său, pârâtul MEC reiterează excepţia tardivităţii acţiunii, cu aceleaşi argumentate invocate de primul pârât – I.S.J. Neamţ – în recursul său.
Recursul se fondează
1. Conform dispoziţiilor art.ll alin. (5) din Legea nr.554/2004, termenul de 6 luni de introducere a acţiunii în anularea unui act administrativ individual este unul de prescripţie, şi se calculează de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Fiind un termen de prescripţie, el este susceptibil de întrerupere în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.16 din Decretul nr.167/1058.
În speţă, instanţa de fond a aplicat în mod greşit aceste dispoziţii fără a observa că, pentru a opera în cauză, întreruperea prescripţiei trebuia să fie cauzată de introducerea unei cereri de chemare în judecată având ca obiect chiar actul administrativ individual în legătură cu care s-a formulat plângerea prealabilă, iar nu un alt act administrativ.
Situaţia de fapt că cele două acte administrative au fost emise succesiv şi sunt legate cauzal nu îndreptăţeşte instanţa să extindă cauzele de întrerupere a prescripţiei dincolo de cele menţionate restrictiv de către legiuitor.
Nimic nu-1 împiedica pe reclamant ca, formulând acţiunea împotriva ordinului de eliberare din funcţie în termenul de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă, să solicite apoi suspendarea judecăţii, în temeiul art.244 pct.l C. proc.civ. până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de anulare a deciziei de stabilire a calificativului.
2. Chiar dacă s-ar admite ipoteza că, în speţă, trebuie aplicat termenul de 1 an prevăzut de dispoziţiile art.ll alin. (2) din Legea nr.554/2004, iar „motivele temeinice” despre care menţionează textul ar fi existenţa pe rolul instanţei a acţiunii în anularea
deciziei nr.2833/23 decembrie 2005 a I.Ş.J. Neamţ, se constată că reclamantului i-a fost comunicat ordinul de eliberare din funcţie la 1 iunie 2006 iar acţiunea împotriva acestuia a fost depusă la Curtea de Apel Bucureşti la 14 iunie 2007.
Aşadar, termenul de decădere de un an a fost şi el depăşit, iar spre deosebire de cel de prescripţie – de 6 luni – el nu este susceptibil de întrerupere ori suspendare.
Ca urmare, Curtea de fată, modificând în tot sentinţa, a respins acţiunea ca tardivă.
Prin sentinta penala nr.2748 din 17 octombrie 1996 a Judecatoriei Botosani s-a respins, ca nefondata, sesizarea comisiei de propuneri din cadrul Penitenciarului Botosani privind liberarea conditionata a condamnatului A.C. fixandu-se termen pentru reinoirea cererii la 27 februarie 1997.
Instanta a retinut ca cel condamnat are de executat 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art.211 C.pen., ca a fost incarcerat la 16 noiembrie 1995 si a executat 365 de zile, din care 34 zile ca urmare a muncii prestate.
Desi din procesul verbal al comisiei rezulta ca in timpul executarii acestei parti din pedeapsa, condamnatul a avut o comportare relativ buna, acesta a mai fost condamnat in timpul minoritatii pentru savarsirea unor infractiuni, asa incat nu sunt indeplinite, in prezent, condiliile cerute de art.59 C.pen.
Apelul introdus de condamnat a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Botosani, Sectia penala, prin decizia nr.615/A din 7 noiembrie 1996.
Impotriva celor doua hotarari a declarat recurs condamnatul, criticandu-le ca fiind vadit netemeinice si nelegale, sustinand ca in raport cu referatul intocmit de comisia din penitenciar, se impunea admiterea cererii si liberarea sa conditionata.
Investita cu solutionarea recursului, Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, a respins, ca nefondat, recursul condamnatului cu motivarea ca acesta a fost internat intr-un centru de reeducare in anul 1989 pentru savarsirea unei infractiuni de talharie, iar in anul 1994 a fost condamnat la 1 an inchisoare pentru savarsirea altei infractiuni. In acest context, solutiile pronuntate de instanta de fond si cea de apel sunt legale si temeinice.
Solutia pronuntata de instanta de recurs este corecta.
Astfel, potrivit art.59 C.pen., dupa ce a executat cel putin 2/3 din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau cel pulin 3/4 in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei.
Din interpretarea acestui text, rezulta ca numai buna comportare a condamnatului pe perioada de la incarcerare si pana la propunerea de liberare conditionata nu este suficienta pentru a se dispune aceasta masura, atata timp cat legiuitorul cere ca instanta de judecata sa aiba in vedere si comportamentul avut anterior incarcerarii condamnatului.
Cum anterior incarcerarii in vederea executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, A.C. a mai fost condamnat in doua randuri, fiind internat intr-un centru de reeducare, in mod corect s-a respins cererea de liberare conditionata, fixandu-se un nou termen pentru reinoirea ei.
Curtea de Apel Suceava, decizia nr.1 din 8 ianuarie 1997
Documente necesare:
Documente necesare:
Documente necesare:
Documente necesare: