Evacuare – Procedura evacuare

Evacuarea reprezinta sanctiune civila aplicabila locatarului principal si membrilor familiei sale in cazul neindeplinirii unor obligatii legale sau contractuale referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative, presupunand rezilierea prealabila a contractului de inchiriere a locuintei si constand in obligarea chiriasului, la incetarea actelor de folosinta a suprafetei locative pe care o detine in baza contractului reziliat sau pe care a ocupat-o abuziv, fara a poseda un titlu locativ valabil.

Acţiunea în evacuare, reglementata prin art. 1410 şi urm. C.civ., este specifica raporturilor juridice de locatiune, adica acelor raporturi prin care o parte, numita locator, s-a obligat sa procure celeilalte parti, numita locatar, folosinta pe timp determinat a unui bun individual determinat si neconsumptibil in schimbul unei sume de bani, numita chirie.

   Daca chiriasul, fostul sot/sotie sau o alta persoana ocupa abuziv locuinta sau o parte din locuinta dvs, cabinetul nostru va poate ajuta prin redactarea unei actiuni in evacuare si sustinerea acesteia in fata instantelor de judecata.

Fuziune-Divizare Firma

Fuziunea prespune unirea a doua societati, care devin una singura din punctul de vedere al denumirii, sediului social, capitalului social, investitii si castiguri. Divizarea este, pe de alta parte, actiunea prin care patrimoniul unei societati este impartit in fractiuni. Aceste fractiuni se transfera unor alte societati deja existente sau noi. Aceste modificari ( fuziune sau divizare) se pot face chiar daca societatea dumneavoastra este pe cale sa fie lichidata, atata timp cat activele asociatilor nu au fost distribuite inca.

Atata pentru proiectul de fuziune, cat si pentru cel de divizare, este necesara realizarea unui proiect. Ideile cuprinse in acesta sunt comune celor doua procese. Proiectele ar trebui, asadar, sa cuprinda informatii privind forma, denumirea si sediul tuturor societatilor implicate, fundamentarea si conditiile fuziunii sau divizarii, cuantumul primei de fuziune sau divizare, conditiile alocarii de actiuni la societatea absorbanta sau la societatile beneficiare, data la care au fost aprobate situatiile financiare ale societatilor care participa, precum si data de la care tranzactiile societatii absorbite sau divizate sunt considerate din punct de vedere contabil ca apartinand societatii absorbante sau uneia ori alteia dintre societatile beneficiare. Doar in cazul divizarii va fi nevoie sa adaugati repartizarea minutioasa a activelor si pasivelor se urmeaza a fi transferate, precum si modul de repartizare catre actionarii societatii beneficiare a partilor sociale (mentionand criteriul pe baza caruia se realizeaza aceasta).

Pentru a finaliza procesul de fuziune sau divizare, alaturi de cererea de fuziune/divizare si de proiectul de fuziune/divizare, veti mai avea nevoie si de dovada depunerii proiectului la ORTC, dovada publicarii proiectului vizat de judecatorul delegat, dovada numirii expertilor in vederea inspectarii acestui proiect, declaratiile societatilor care isi inceteaza existenta privind modul de stingere al pasivului, hotararile adunarii generale a asociatilor sau hotararea asociatului unic, care atesta ca si-au dat cu totii acordul cu privire la acest proces, Actul Constitutiv actualizat al partii absorbante/divizate/beneficiare, situatia financiara a partilor in copie certificata, certificatele de inregistrare ale persoanelor juridice care isi inceteaza existenta in urma procesului( si anexele acestora, daca este cazul), declaratiile noilor membri ale organelor de conducere, dovada autorizatiilor si avizelor aferente, dovezile privind plata taxelor legale si timbrul judiciar.

Realizarea unei fuziuni este, alaturi de divizare, unul dintre cele mai complexe demersuri legale, intrucat este necesara o gama larga de documentatie.

Dosarul lui Vadim Tudor restituit pentru a doua oara la Parchet de catre ICCJ

Un complet de trei judecatori de la instanta suprema a admis recent o exceptie a apararii lui Vadim prin care arata ca acesta a fost lipsit de aparare pe parcursul urmaririi penale. Avocata lui Vadim a aratat ca toate actele indeplinite in dosar, care ulterior au devenit probe, au fost efectuate in faza actelor premergatoare. Ea a precizat ca desi la acel moment a solicitat in mod expres procurorilor sa i se asigure prezenta la efectuarea oricaror acte de urmarire, acest lucru nu s-a intamplat. Astfel, in cauza nu a fost efectuata o urmarire penala in raport cu toate normele legale in vigoare.

Decizia a fost contestata de procurori la Completul de cinci judecatori, care marti a decis definitiv restituirea dosarului la Parchetul instantei supreme.

Dosarul lui Corneliu Vadim Tudor a mai fost restituit o data la Parchetul instantei supreme, in octombrie 2011, dupa ce magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie au constatat ca trebuie refacut rechizitoriul. Dosarul a revenit la instanta in luna martie.

In 10 mai 2012, Parlamentul European a respins cererea eurodeputatului Corneliu Vadim Tudor de aparare a imunitatii sale, facuta de liderul PRM in contextul procesului in care este judecat in cazul evacuarii sediului partidului, in ianuarie 2011. In raportul Comisiei Juridice a PE se arata ca Vadim Tudor a solicitat sa-i fie aparata imunitatea parlamentara in legatura cu procesul intentat la Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei. Conform raportului, intrucat faptele incriminate in aceasta cauza nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului sau, iar in cauza nu s-a dispus retinerea, arestarea sau perchezitionarea, nu s-a considerat ca ar fi necesar sa se solicite ridicarea imunitatii lui Corneliu Vadim Tudor.

In document se mai arata ca evacuarea sediului PRM si circumstantele in care a avut loc aceasta constituie elemente de drept civil si penal care nu au o legatura directa si vadita cu exercitarea sarcinilor care ii incumba lui Corneliu Vadim Tudor in calitatea sa de membru al Parlamentului European. Raportul recomanda ca PE sa decida sa nu apere imunitatea si privilegiile eurodeputatului Corneliu Vadim Tudor, iar votul dat in plen a fost in acest sens.

In 6 aprilie 2011, procurorii Parchetului instantei supreme l-au trimis in judecata pe liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, pentru ultraj si nerespectarea unei hotarari judecatoresti privind evacuarea din luna ianuarie 2011 a sediului Partidului Romania Mare din strada Emile Zola. In contextul punerii in executare silita, la data de 4 ianuarie 2011, a unui titlu executoriu privind un imobil situat in Sectorul 1, Corneliu Vadim Tudor s-a impotrivit executarii prin amenintare si exercitarea actelor de violenta fizica impotriva unui executor judecatoresc si smulgerea din mana acestuia a documentelor legale de executare, pe care le-a aruncat.

Monitorul Oficial 801-805 din 29 noiembrie 2012

Monitorul Oficial 801/2012, Partea I

Decretul 719/2012 privind inaintarea unui general-maior cu doua stele, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-locotenent cu trei stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;

Decretul 720/2012 privind inaintarea unui general-maior cu doua stele, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-locotenent cu trei stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 721/2012 privind inaintarea unui general de flotila aeriana cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 722/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 723/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 724/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 725/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 726/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 727/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 728/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 729/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 730/2012 privind inaintarea unui general de brigada cu o stea, in retragere, veteran de razboi, in gradul de general-maior cu doua stele, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 731/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 732/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 733/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 734/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 735/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 736/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale.
Ordinul 2.554/2012 al ministrului economiei, comertului si mediului de afaceri privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012 pentru Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale si Resurse Radioactive — ICPMRR Bucuresti, aflat sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri;
Ordinul 2.555/2012 al ministrului economiei, comertului si mediului de afaceri pentru aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012 al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare si Incercari pentru Electrotehnica — ICMET Craiova, aflat sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.

Monitorul Oficial 802/2012, Partea I

Ordinul 247/2012 al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale privind modificarea anexelor nr. 1 si 5 la Ordinul ministrului agriculturii, padurilor si dezvoltarii rurale nr. 732/2005 pentru aprobarea Listei denumirilor de origine controlata (DOC) pentru vinurile linistite, admise pentru utilizare in Romania, a Listei denumirilor de origine controlata pentru vinurile spumante, admise pentru utilizare in Romania, a Listei indicatiilor geografice pentru vinurile linistite, admise pentru utilizare in Romania, a Listei indicatiilor geografice pentru vinurile aromatizate, admise pentru utilizare in Romania, a Listei mentiunilor traditionale ale vinurilor, admise pentru utilizare in Romania, si a Listei denumirilor de origine controlata (DOC) pentru vinurile petiante, admise pentru utilizare in Romania;
Ordinul 324/2012 al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind aprobarea Contractului-cadru pentru transportul titeiului, gazolinei, condensatului si etanului lichid pentru anul 2013;
Ordinul 6.246/2012 al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului privind modificarea si completarea anexei nr. 1 la Metodologia pentru primirea la studii si scolarizarea cetatenilor straini din state terte UE in invatamantul de stat si particular acreditat din Romania, aprobata prin Ordinul ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului nr. 6.000/2012.
Hotararea 1.027/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrarilor de inspectie de catre Inspectia Judiciara.

Monitorul Oficial 803/2012, Partea I

Decretul 737/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 738/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 739/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 740/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 741/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 742/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 743/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea, in retragere, unui colonel, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 744/2012 privind acordarea gradului de general de flotila aeriana cu o stea, in retragere, unui comandor, in retragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 745/2012 privind acordarea gradului de contraamiralde flotila cu o stea, in retragere, unui comandor, inretragere, veteran de razboi, din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 746/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea unui colonel din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 747/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea unui colonel din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 748/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea unui colonel din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 749/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea unui colonel din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 750/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea unui colonel din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 751/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea unui colonel din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 752/2012 privind acordarea gradului de general de flotila aeriana cu o stea unui comandor din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 753/2012 privind acordarea gradului de general de flotila aeriana cu o stea unui comandor din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 754/2012 privind acordarea gradului de contraamiral de flotila cu o stea unui comandor din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 755/2012 privind acordarea gradului de contraamiral de flotila cu o stea unui comandor din Ministerul Apararii Nationale;
Decretul 756/2012 privind acordarea gradului de general debrigada cu o stea unui colonel din Ministerul Administratiei si Internelor.
OUG 73/2012 pentru modificarea pct. II al anexei nr. 1 la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Ordinul 2.543/2012 al ministrului economiei, comertului si mediului de afaceri privind constituirea Comisiei care coordoneaza controlul si supravegherea stocurilor minime de siguranta pentru titei si produse petroliere.
Decizia 675/2012 a Comisiei De Supraveghere a Asigurarilor privind sanctionarea Societatii Comerciale „AKG Broker de Asigurare” — S.R.L. cu interzicerea temporara a activitatii.

Monitorul Oficial 804/2012, Partea I

Decretul 718/2012 privind acordarea gradului de general de brigada cu o stea unui colonel din Serviciul de Informatii Externe;
Decretul 786/2012 privind inaintarea in gradul profesional de chestor-sef de politie a unui chestor principal de politie din Ministerul Administratiei si Internelor.
Decizia 766/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
HG 1.123/2012 pentru stabilirea zilelor de 24 si 31 decembrie 2012 ca zile libere;
HG 1.147/2012 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 268/2007.
Ordinul 264/2012 al ministrului administratiei si internelor privind conferirea Semnului onorific In Serviciul Patriei unor ofiteri si functionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiteri;
Ordinul 265/2012 al ministrului administratiei si internelor privind conferirea Semnului onorific In Serviciul Patriei unor maistri militari, subofiteri si functionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maistri militari si subofiteri;
Ordinul 1.614/2012 al viceprim-ministrului, ministrul finantelor publice, privind prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont si ale obligatiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii decembrie 2012;
Ordinul 1.679/2012 al ministrului transporturilor si infrastructurii pentru publicarea acceptarii amendamentelor la Instructiunile din 2006 privind proiectarea si constructia navelor de aprovizionare in larg [Rezolutia MSC.235(82)], adoptate de Organizatia Maritima Internationala prin Rezolutia MSC.335(90) a Comitetului Securitatii Maritime din 22 mai 2012.
Decizia 695/2012 a Comisiei De Supraveghere a Asigurarilor privind aprobarea cererii de retragere a autorizatiei de functionare si incetarea activitatii de broker de asigurare a Societatii Comerciale „B&P COMPANY Broker de Asigurare-Reasigurare” — S.R.L.
Circulara 33/2012 a Bancii Nationale a Romaniei privind punerea in circulatie, in scop numismatic, a unei monede din argint dedicate aniversarii a 100 de ani de la nasterea lui George Emil Palade.
Rectificari.

Monitorul Oficial 805/2012, Partea I

Decizia 741/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989;
Decizia 742/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 182 lit. a) din titlul VII intitulat „Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente si a celor ale art. III alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945—22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente;
Decizia 745/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice;
Decizia 804/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 teza ultima din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele masuri referitoare la Biserica Romana Unita cu Roma (greco-catolica).
HG 1.122/2012 pentru modificarea art. 15 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor si a unitatilor din subordinea acesteia.
Ordinul 2.166/2012 al ministrului transporturilor si infrastructurii privind modificarea si completarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr. 769/2010.

Cerere pentru inscrierea fundatiei

Domnule Presedinte,

 

Subscrisa fundatie in curs de constituire, „Fundatia __________”, cu sediul in ______, in baza art. 7 al Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile, prin _____, in calitate de membru fondator, va solicitam sa dispuneti

 

 

 

ACORDAREA PERSONALITATII JURIDICE SI INSCRIEREA
SUBSCRISEI IN REGISTRUL ASOCIATIILOR SI FUNDATIILOR

 

aflat la grefa ______.

 

Este imputernicit sa reprezinte interesele subscrisei in vederea indeplinirii formalitatilor de constituire:

Dl/Dna ______, cetatean ______, domiciliat in _______________, identificat cu B.I./C.I. seria ___ nr. ____, eliberata de ____________, la data de _____, CNP _______.

 

Denumirea fundatiei a fost rezervata potrivit dovezii privind existenta si disponibilitatea denumirii nr. ____ emisa de Ministerul Justitiei din Romania .

 

In anexa la prezenta cerere depunem urmatoarele acte:

– Actul Constitutiv autentificat sub nr. _____ din data de ____;

– Statutul autentificat sub nr. __, din data de _____;

– dovada sediului;

– dovada depunerii patrimoniului eliberata sub nr. __, din data de ____ de catre Banca _____;

– dovada privind existenta si disponibilitatea denumirii nr. ____, emisa de Ministerul Justitiei din Romania.

 

Depunem de asemenea dovada platii taxei de timbru in valoare de ___ lei, timbru judiciar de ___ lei si imputernicirea avocatiala.

 

Fundatia ______________

prin Dl/Dna ____________

Monitorul Oficial 795-796 din 27 noiembrie 2012

Decizia 768/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar si ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice;

Decizia 771/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii;
Decizia 795/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 168 din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii.
Ordinul 1.185/2012 al ministrului sanatatii pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului sanatatii nr. 1.030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitara pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire si pentru functionarea obiectivelor ce desfasoara activitati cu risc pentru starea de sanatate a populatiei;
Ordinul 1.768/2012 al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare utilizate pentru anularea inregistrarii in scopuri de TVA, in vederea aplicarii regimului de scutire prevazut la art. 152 din Codul fiscal;
Ordinul 3.838/2012 al ministrului mediului si padurilor pentru modificarea Ordinului ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare si procedurilor preliminare de acceptare a deseurilor la depozitare si lista nationala de deseuri acceptate in fiecare clasa de depozit de deseuri;
Ordinul 3.839/2012 al ministrului mediului si padurilor pentru modificarea si completarea Procedurii de emitere a autorizatiei de mediu, aprobata prin Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 1.798/2007.

Monitorul Oficial 796/2012, Partea I

Legea 222/2012 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa;
Decretul 717/2012 privind promulgarea Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa.
Decizia 749/2012 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)—h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor.
Decizia 532/2012 a Primului-Ministru privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detasare, de catre doamna Elena Costea a functiei publice vacante din categoria inaltilor functionari publici de secretar general adjunct al Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.
Decizia 8/2012 a presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale privind incetarea concesiunii miniere de exploatare a apei minerale naturale din perimetrul Zizinas;
Ordinul 178/2012 al directorului Serviciului de Informatii Externe privind conferirea Semnului onorific In Serviciul Patriei unor maistri militari si subofiteri din Serviciul de Informatii Externe;
Ordinul 262/2012 al ministrului delegat pentru administratie privind acordarea titlului de parc industrial Societatii Comerciale „Business Park Bistrita Sud” — S.R.L.;
Ordinul 1.525/2012 al viceprim-ministrului, ministrul finantelor publice, pentru modificarea art. 5 din Normele metodologice privind utilizarea si completarea ordinului de plata pentru Trezoreria Statului (OPT), aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 246/2005, si a formularului „Chitanta pentru incasarea de impozite, taxe si contributii”, cod 14.20.09/TS, prevazut in anexa nr. 1 a) la Ordinul ministrului de stat, ministrul finantelor, nr. 1.801/1995;
Ordinul 3.680/C/2012 al ministrului justitiei pentru modificarea si completarea Regulamentului privind definitivarea in functie si promovarea in grade profesionale a personalului de probatiune, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2.570/C/2010.

Procedura de preluare bun de la licitatie executor judectoresc

Potrivit art. 510 din Codul de procedura civila, executorul judecatoresc va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitatie, a oferit pretul de vanzare potrivit dispozitiilor art. 509 din Codul de procedura civila, respectiv persoana care, dupa trei strigari succesive, la intervale de timp care sa permita optiuni si supralicitari, a oferit pretul cel mai mare.

Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., dec. nr. 113/R/24 februarie 2011

Prin sentinta civila nr. 4914 din 29 septembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Bistrita a fost respinsa exceptia tardivitatii invocata de intimata OM Romania SA.

S-a respins exceptia lipsei de interes a contestatoarei de a solicita anularea partiala a procesului-verbal de licitatie invocata de intimata OM Romania SA.

S-a admis contestatia la executare formulata de contestatoarea ICV in contradictoriu cu intimatii BEJ MM, OM Romania IFN SA si TG si a fost anulat partial procesul-verbal de licitatie imobiliara incheiat la data de 22.03.2010 in dosar executional nr. 555/ex/2009 al BEJ MM privitor la refuzul executorului judecatoresc de a adjudeca imobilul si la mentiunea potrivit careia se va stabili o noua data de licitatie.

S-a constatat calitatea contestatoarei de adjudecatar al imobilului situat in localitatea Bistrita, ……. si a fost obligat executorul judecatoresc la continuarea executarii silite.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs intimata OM Romania IFN SA.

Tribunalul, examinand in baza prev. art. 304 si 3041 Cod procedura civila hotararea atacata atat prin prisma motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu, constata ca aceasta este temeinica si legala, nefiind dat nic un motiv de casare sau de modificare a hotararii, avand in vedere urmatoarele considerente:

Instanta de fond a stabilit, pe baza probelor administrate, o corecta stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozitiilor legale incidente in materie, pronuntand o solutie legala atat cu privire la exceptiile tardivitatii si a lipsei de interes, cat si referitor la fondul cauzei, nici unul din motivele de recurs nefiind intemeiate.

Privitor la exceptia tardivitatii precizarii contestatiei la executare, instanta de fond a apreciat corect ca aceasta nu este intemeiata, deoarece contestatia la executare a fost introdusa la data de 23.03.2010, in termenul de 15 zile prevazut de art. 401 alin. 1 din Codul de procedura civila, contestatoarea invocand nelegalitatea refuzului executorului judecatoresc de a adjudeca imobilul in favoarea contestatoarei.

Cu toate ca nu s-a solicitat prin contestatie in mod expres anularea partiala a procesului-verbal de licitatie, aceasta solicitare expresa fiind mentionata doar in concluziile scrise depuse la data de 13.08.2010, este evident ca contestatie la executare vizeaza refuzul executorului de a recunoaste calitatea de adjudecatar a contestatoarei si nelegalitatea partiala a licitatiei din data de 22.03.2010, act de executare care s-a materializat prin procesul-verbal incheiat de executorul judecatoresc la data de 22.03.2010.

Astfel, precizarea contestatiei la executare nu poate fi considerata o noua contestatie la executare, distincta de cea initiala, ci, dimpotriva, reprezinta un tot unitar, astfel ca termenul de 15 zile prevazut de textul legal mentionat anterior a fost respectat prin raportare la data depunerii contestatiei la executare – 23.03.2010. Nu este vorba insa de o modificare de actiune, asa cum a retinut prima instanta.

Referitor la exceptia lipsei de interes a contestatoarei de a solicita anularea procesului-verbal de licitatie din data de 22.03.2010 s-a retinut intemeiat ca, potrivit art. 399 alin. 1 din Codul de procedura civila, impotriva executarii silite si a actelor de executare pot face contestatie cei interesati sau vatamati prin executare, contestatoarea invocand, prin contestatia la executare, faptul ca, desi a oferit pretul cel mai mare in urma mai multor strigari succesive, executorul judecatoresc a refuzat sa-i constate calitatea de adjudecatar, fiindu-i vatamate astfel interesele prin acest refuz.

In ceea ce priveste fondul contestatiei la executare, tribunalul retine ca, potrivit art. 510 din Codul de procedura civila, executorul judecatoresc va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitatie, a oferit pretul de vanzare potrivit dispozitiilor art. 509 din Codul de procedura civila, respectiv persoana care, dupa trei strigari succesive, la intervale de timp care sa permita optiuni si supralicitari, a oferit pretul cel mai mare.

Din procesul-verbal incheiat la data de 22.03.2010 in dosarul executional nr. 555/ex/2009, rezulta faptul ca singurii licitatori au fost contestatoarea ICV si numita BC, iar la a saptea strigare contestatoarea a oferit pretul de 71.000 lei, iar licitatorul BC s-a retras.

Noua taxa de poluare

Forma nouă a taxei auto va intra în vigoare, în mod cert, din ianuarie anul viitor, iar propunerea noastră este ca banii colectaţi să ajungă la Fondul de Mediu pentru a putea dezvolta în continuare programe investiţionale verzi, a declarat, luni, Rovana Plumb, ministrul Mediului şi Pădurilor, citată de Agerpres.

”În mod cert, sistemul de taxare, forma nouă a taxei auto, va fi introdus din ianuarie, anul viitor. Nu pot să precizez, în momentul de faţă, dacă va fi valabilă din 3 ianuarie sau din 15 ianuarie. În mod clar, modul referitor la unde ajung banii din taxa de poluare va fi reglementat. Până în momentul de faţă propunerea noastră este ca taxa de mediu să fie plătită către Administraţia Fondului pentru Mediu, astfel încât să putem să dezvoltăm programe investiţionale verzi. Deocamdată este constituit un grup de lucru. Sunt mai mulţi paşi care urmează a fi făcuţi. Nu vrem să mai repetăm greşelile pe care le-au făcut guvernele anterioare. În orice caz, va fi o dezbatere publică în momentul în care vom finaliza acest studiu. Se lucrează şi cu Ministerul de Finanţe pentru că, după cum se ştie, modul în care a fost implementată taxa auto a creat nu numai nemulţumiri, dar are un impact asupra bugetului”, a afirmat ministrul Mediului.

avocat@coltuc.ro

0745150894

Acte recuperare taxa auto

In ceea ce priveste restituirea taxei de prima inmatriculare, considerata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg (CJUE) ilegala, institutiile abilitate in acest scop sunt urmatorele:

 

Intr-o prima faza, contribuabilul care a platit taxa va face o cerere de restituire catre Administratia Financiara la care a achitat-o in baza deciziei Curtii si a articolului 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

Daca Administra?ia Financiara refuza restituirea taxei, contribuabilul va introduce o actiune la tribunal – sectia de Contencios fiscal, care va proceda la aplicarea deciziei Curtii.

Termenul general de prescriptie pentru creante bugetare este de cinci ani. Taxa de prima inmatriculare incalca legislatia Uniunii Europene intrucat produce un dezavantaj la vanzarea masinilor second-hand din alte state pe teritoriul Romaniei, arata Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, intr-un punct de vedere exprimat la cererea unei instante romanesti.

 

avocat@coltuc.ro

0745150894

Avocati recuperare taxa auto

Pot sa  recuperez orice taxa de poluare auto platita.Pentru ca acest lucru sa fie posibil masina trebuie sa indeplineasca o singura conditie, si anuma masina trebuie sa fie cumparata dintr-o tara din comunitatea europeana si sa fie inmatriculata acolo. Cu alte cuvinte importurile intra-comunitare de masini!

Nu este necesara o intalnire fizica, actele se pot trimite prin posta sau pe e-mail , iar banii se pot depune direct in cont!

Nu conteaza capacitatea masinii, valoarea taxei, sau tipul (autoturism, autobuz, autocar, tir, etc.)

Nu pot sa recuperez taxa sau sa inmatriculez o masina fara plata taxei de poluare la masinile noi.

avocat@coltuc.ro

0745150894

Recuperare taxa poluare

Pasii care trebuie urmati pentru recuperarea taxei auto

Pentru recuperarea taxei auto, trebuie depusa o petitie la Directia Generala de Finante Publice Judetene, actualizata cu dobanda legala pana la data platii. Reprezentantii directiei sunt obligati sa raspunda la aceasta cerere in 30 de zile.

Cererea de restituire a diferentei de taxa se depune, fie la organul fiscal teritorial competent, fie la sediul DGFP, impreuna cu urmatoarele documente:

– copie dupa chitanta de plata sau ordinul de plata a taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima inmatriculare);
– copie dupa cartea de identitate a autovehiculului eliberata de Registrul Auto Roman;
– copie dupa certificatul de inmatriculare al autovehiculului eliberat de Serviciul inmatriculari din cadrul Institutiei Prefectului;
– copie dupa Cartea de Identitate (in cazul persoanelor fizice) sau CIF (in cazul persoanelor juridice si a persoanelor fizice autorizate).

In cazul in care raspunsul este negativ, contribuabilii pot initia actiuni in fata instantelor de judecata prin care sa solicite restituirea sumei, rata de succes a unor asemenea procese fiind ridicata, a declarat CAB.AV.COLTUC

Un proces pentru recuperarea taxei auto dureaza opt luni in conditii normale, insa poate ajunge si la doi ani. Pentru recuperarea banilor prin intermediul instantei, trebuie depuse la tribunalul in raza caruia se afla domiciliul, urmatoarele documente:

– cartea de identitate a masinii in copie, cu prezentarea originalului in instanta pentru conformitate;
– contractul de vanzare-cumparare a autovehiculului
– decizia de impunere a platii taxei de poluare eliberata de Administratia Finaciara competenta si dovada platii taxei de poluare.

In cazul in care cei care au achitat taxa nu mai detin o copie de pe chitanta fiscala trebuie sa se adreseze organului fiscal la care au platit taxa, care le va elibera o copie a documentului de plata.

In cazul autovehiculelor achizitionate in sistem leasing,CAB.AV.COLTUC recomanda incheierea unei conventii de cesiune de creanta litigioasa, pentru ca taxa a fost achitata de catre locator (persoana care da in locatie un lucru), si nu de utilizator. Este insa suficienta si o procura din partea societatii de leasing prin care aceasta mandateaza utilizatorul sa intreprinda toate demersurile necesare pentru recuperarea taxei.

Taxa a fost suspendata in luna ianuarie 2012, in urma unei ordonante de urgenta. Suspendarea taxei auto a privat Fondul pentru mediu de 336 milioane de lei, se arata in ordonanta. Reducerea taxei cu 25% redusese acest fond cu 240 de milioane de lei.

avocat@coltuc.ro

074150894

Recuperarea debitelor

Ultima victimă a escrocilor care recurg la metod „Singer” este un ieșean. Totul s-a întâmplat în urmă cu o săptămână, iar sume pierdută se ridică la 15.000 de lei.Criza a reînviat escrocii care acționează prin metoda „cumpăr mașini de cusut”. După ce umplu orașul de anunțuri cu oferte de cumpărare a unor mașini de cusut germane, cu o anumită serie, escrocii o

dau cotită. În momentul în care cineva dorește să vândă un asfel de obiect și iau legătura cu potențialii cumpărători, aceștia sunt înștiințați că achiziția se face doar pentru două mașini de cusut cu aceeași serie.In Timisoara astfel de anunturi sunt amplasate /lipite pe cabinele telefonice mai ales in zonele locuite de oameni in varsta.Anuntul din  imagine a lipit pe o cabina telefonica de pe strada Vasile Lucaci din  Timisoara

Autorul anunţului precizează că ştie o persoană care are o maşină potrivită şi care este dispusă să o vândă eventualului cumpărător. Astfel, în loc să vândă obiectul, persoana de bună credinţă ajunge să mai cumpere o maşină de cusut marcă germană. Când victima încearcă să-l contacteze primul cumpărător pentru a-i vinde cele două maşini de cusut, acesta nu mai răspunde la telefon, realizând astfel că a fost înşelată.

Cel mai recent caz de acest gen s-a petrecut în urmă cu două zile, la Iași, scrie evenimentul.ro. Gheorghe C. a reclamat la Poliție faptul că „pe 19 octombrie, prin intermediul unui anunţ postat pe un stâlp din municipiul Iaşi, a contactat telefonic o persoană de sex feminin care era interesată de cumpărarea de maşini de cusut germane, contra sumei de 40.000 – 45.000 euro. Aceasta i-a spus că achiziţionează maşini de cusut în set de două, iar perechea maşinii de cusut pe care o deţine o poate achiziţiona din localitatea Odorheiu Secuiesc (Harghita)”.

Bărbatul nu a stat prea mult pe gânduri, iar pe 21 octombrie a mers în judeţul Harghita, unde s-a întâlnit cu o persoană de la care a cumpărat o maşină de cusut cu 15.000 de lei.De asemenea, femeia contactată la telefon i-a spus că pe 22 octombrie se vor întâlni în Iaşi pentru a preda cele două maşini de cusut şi pentru a încasa suma de 90.000 euro, fapt care nu s-a mai întâmplat, întrucât femeia nu a mai fost de găsit. În cauză a fost întocmit dosar penal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, iar cercetările continuă, în vederea identificării autorilor.

 

 

avocat@coltuc.ro

0745150894

Creante neincasate

1. SC GENERAL TUB SRL – Bucuresti – Distributie

2. SC BECK INERNATIONAL SRL – Comert

3. SC VADAR CONSIN SRL – Bucuresti – Inginerie

4. SC STREAM SRL – Brasov – Publicitate

5. SC METRONOM SRL – Slatina – Comert

6. SC KISSLER INTERNATIONAL SRL – Constanta – Productie polistiren

7. SC VIGOMARM SRL – Ploiesti – Distributie

8. SC LIXLAND SRL – Pitesti – Distributie

9. SC MEDICAL EXPERT SRL – Bucuresti – Echipamente medicale

10. SC D LINE MEDICAL INTERNATIONAL SRL – Bucuresti – Echipamente medicale, consumabile, reactivi

11. SC SLAVIA PHARM SRL – Bucuresti – Fabrica de medicamente

12. SC EVER CONT MIT SRL – Bucuresti – Contabilitate

13. UNIVERSITATEA AUREL VLAICU – ARAD – Educatie

14. SC GEORGRAD TRADING SRL – Bucuresti – Distributie

15. SC BETOANE SI PREFABRICATE SRL – Constanta – Betoniera

16. SC PROMITECH SRL – Constanta – Constructii

17. SC ETANCO ROMANIA SRL – Bucuresti – Materiale constructii

18. SC ZDS ROMANIA SRL – Distributie

19. SC MIRA PROD SRL – Bucuresti – Productie

20. SC CUSTOM GRUP SRL – Ilfov – Publicitate

21. SC NOVO STAR SRL – Bacau – Constructii

22. SC CLEAN LIGHT TRADING SRL – Bucuresti – Comert

23. SC TOTAL RENT CAR SRL – Bucuresti – Servicii

24. SCITEC NUTRITION – UNGARIA – Comert

25. SC HILLROM DISTRIBUTION SRL – Bucuresti – Distributie

26. SC DIA TRADE SRL – Bucuresti – Distributie

27. SC ELCATIN SERV SRL – Braila – Servicii

28. SC COSMO PRINT SRL – Bucuresti – Publicitate

29. SC DUMY SRL – Suceava – Materiale constructii

30. SC YVY BAGS SRL – Bucuresti – Productie

Procedura de recuperare a creantelor

Recuperarea creantelor se poate dovedi a fi un proces dificil aproape pentru orice afacere, indiferent de domeniul de activitate; insa, pe langa nelinistile produse de sistemul juridic roman, precum si pe langa lipsa unei intelegeri adecvate a protectiei juridice acordate creditorilor in baza legilor in vigoare, a face afaceri si, mai mult, a avea creante in Romania devine mult prea intimidant pentru cele mai multe societati – in special in vremuri tulburi din punct de vedere

economic. Din fericire, sistemul juridic romanesc ofera un cadru ce instituie proceduri urgente privind recuperarea creantelor de catre creditori, iar prezentul articol descrie tocmai instrumentele juridice aflate la dispozitia creditorilor pentru recuperarea creantelor lor.

Proceduri diferite privind recuperarea creantelor
Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 (“Legea Insolventei”), acolo unde acestea sunt aplicabile.

Incepand din octombrie 2007, cand a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007 (“OUG 119”), ca parte a responsabilitatilor asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, coexista doua proceduri urgente privind recuperarea creantelor – procedura somatiei de plata, stabilita prin Ordonanta Guvernului nr.5/2001, si procedura ordonantei de plata, stabilita prin OUG 119. In functie de cazul lor concret, creditorii pot opta pentru oricare dintre cele doua procedure urgente, dar pot, de asemenea, utiliza si procedura generala prevazuta de Codul de procedura civila, care necesita insa mai mult timp pentru o implementare integrala.

Somatia de plata si ordonanta de plata
In cazul in care creditorul detine informatii suficiente privind solvabilitatea debitorului sau, iar creanta sa este atestata prin inscrisuri, atunci cea mai buna optiune pentru creditor este sa utilizeze una dintre cele doua procedure urgente. Atat procedura somatiei, cat si cea a ordonantei de plata se refera la creante certe, lichide si exigibile. O creanta este certa, atunci cand existenta sa este dincolo de indoiala; este lichida, atunci cand cuantumul sau este determinat sau determinabil; si este exigibila, atunci cand a devenit scadenta.

Procedura somatiei este o procedura speciala si urgenta, ce poate fi utilizata numai pentru recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, rezultand din contracte sau din alte inscrisuri, semnate de ambele parti. Ordonanta de plata detine o arie mai restransa de aplicare, in sensul ca ea reglementeaza recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, ce decurg din contracte comerciale, definite drept acele contracte incheiate intre comercianti, ori intre comercianti si autoritati contractante.

In timp ce, in procedura somatiei de plata, facturile semnate de debitor reprezinta dovada de baza utilizata in fata instantei, procedura ordonantei de plata permite o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste furnizarea dovezilor in instanta. Astfel, un creditor ce utilizeaza aceasta procedura poate depune cu success, pe langa facturi, si alte documente care sa ateste creanta sa fata de debitor, cum ar fi corespondenta cu acesta.

Acesta este un aspect important in aceasta procedura, ce transforma ordonanta de plata intr-o procedura mai avantajoasa pentru creditori, comparativ cu somatia de plata.
Un alt avantaj al ordonantei de plata este faptul ca, in cadrul acestei proceduri, debitorul isi poate recunoaste partial datoria, in timp ce procedura somatiei nu permite o asemenea recunoastere partiala. Astfel, judecatorul poarte emite o decizie in acest sens, iar creditorul isi va putea recupera o parte a creantei sale, in timp ce, pentru restul creantei pretinse, poate introduce o cerere in instanta in temeiul procedurii generale prevazute de Codul de procedura civila.

Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul. In acest sens, creditorul trebuie sa comunice o notificare scrisa debitorului, prin care sa-l invite in scopul solutionarii amiable a problemei. Notificarea trebuie sa includa, drept anexe, toate documentele ce atesta creanta creditorului, si trebuie transmisa cu cel putin 15 zile inainte de data propusa pentru intalnire. Daca partile reusesc sa rezolve problema in mod amiabil, atunci debitorul va plati suma datorata si nicio actiune nu va mai fi introdusa in instanta.

Insa, in cazul in care partile nu ajung la o intelegere, sau daca partile ajung la o intelegere, pe care debitorul o incalca, atunci creditorul poate introduce o actiune in instanta, la care va anexa toate documentele ce atesta faptul ca partile au incercat sa solutioneze problema amiabil inainte de introducerea respectivei actiuni. In lipsa unor asemenea dovezi, actiunea va fi respinsa de instanta.

La fel ca si in cazul procedurilor somatiei si ordonantei de plata, instanta competenta in cadrul procedurii generale este judecatoria sau tribunalul, in functie de cuantumul creantei ce face obiectul litigiului.

Avantajele si dezavantajele principale intre procedura generala si procedurile urgente
Un avantaj al procedurilor urgente este faptul ca taxa de timbru ce trebuie platita de creditori are un cuantum de doar 39 lei, reprezentand echivalentul a aproximativ 10 euro, in timp ce, in cazul procedurii generale, creditorii trebuie sa plateasca o taxa de timbru avand un cuantum ce reprezinta un anumit procent din cuantumul creantei si, in consecinta, cu cat este mai mare cuantumul creantei, cu atat mai mare va fi si taxa de timbru pe care creditorul va trebui sa o plateasca.

Cel mai mare avantaj al procedurilor urgente este tocmai acest caracter urgent, ce permite judecatorului in cauza sa dea o solutie intr-un termen de aproximativ 2-3 luni – textul OUG 119 solicita instantei sa dea o solutie in 90 de zile. In plus, procedurile urgente nu solicita partilor sa incerce solutionarea amiabila a chestiunii, ceea ce scurteaza intregul proces.

Pe scurt, dezavantajele procedurii generale sunt reprezentate de cuantumul ridicat al taxei de timbru si de durata intregii proceduri (prima instanta, apel si recurs), ceea ce face ca un asemenea proces sa dureze uneori 2-3 ani inainte ca instanta sa dea o decizie definitiva si irevocabila. Pe de alta parte, procedura generala ar trebui utilizata, in locul somatiei ori ordonantei de plata, atunci cand creditorii au nevoie de mai mult decat inscrisuri pentru a-si dovedi creanta (de exemplu, depozitii ale martorilor ori ale expertilor). Totusi, atunci cand exista dovezi suficiente privind faptul ca respectiva creanta este certa, lichida si exigibila, creditorii pot recurge la una dintre cele doua proceduri urgente, in locul procedurii generale greoaie si indelungate, prevazute de codul de procedura civila.

Procedura insolventei
Statisticile arata ca in anul 2008 au fost introduse in instanta intre 12.000-14.000 de cereri de insolventa, iar prognoza pe anul 2009 estimeaza ca numarul acestor cereri se va dubla. Intr-adevar, creditorii recurg mult prea des la procedura insolventei, chiar si atunci cand nu detin informatii suficiente privind insolvabilitatea debitorilor lor, unicul lor scop fiind acela de a pune presiune pe debitori, astfel incat acestia sa-si achite datoriile. Din pacate, in cele din urma, aceasta strategie se intoarce deseori impotriva lor.
Creditorii indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii insolventei

Legea Insolventei impune conditii permisive pentru creditorii ce intentioneaza sa introduca cereri de insolventa impotriva debitorilor lor. Acestea se refera la existenta unei creante certe, lichide si exigibile, mai veche de 30 de zile, si avand o valoare ce depaseste pragul de 10.000 de lei, in cazurile obisnuite, si pragul reprezentat de sase salarii medii pe economie, pentru salariati. Salariul mediu pe economie stabilit pentru 2008 a fost de aproximativ 350 euro.

Odata indeplinite aceste conditii ce privesc creantele, creditorul poate introduce cererea de insolventa in fata instantei. Legea Insolventei nu solicita creditorului sa demonstreze insolvabilitatea debitorului sau, ceea ce face ca initierea procedurii insolventei sa fie destul de simpla. Totusi, la solicitarea debitorului, judecatorul sindic il poate obliga pe creditor sa faca un depozit ce reprezinta maxim 10% din valoarea creantei. Un asemenea depozit va fi returnat creditorului, in cazul in care cererea sa de insolventa este admisa, sau poate fi utilizat pentru a acoperi pierderile suferite de debitor, in cazul in care cererea creditorului este respinsa.

Initierea procedurii
Atunci cand este introdusa o cerere de insolventa, debitorul poate solicita instantei aprobarea unui plan potrivit caruia debitorul sa se poata reorganiza, intr-un efort de a-si plati datoriile. Judecatorul poate confirma sau respinge acest plan. Daca judecatorul considera ca cererea creditorului sau a debitorului este temeinica, daca debitorul nu propune un plan de reorganizare, sau daca un asemenea plan de reorganizare este respins, atunci judecatorul va deschide procedura insolventei si va desemna un administrator judiciar, pentru debitorul persoana juridica.

Consecintele principale ale deschiderii procedurii insolventei sunt: suspendarea termenului de prescriptie pentru toate creantele creditorilor; faptul ca nicio penalitate ori dobanda nu se poate adauga creantelor dupa deschiderea procedurii insolventei; debitorul nu isi mai poate administra activitatea, aceasta fiind incredintata administratorului judiciar, desemnat de catre judecatorul sindic. Debitorul trebuie sa depuna toate informatiile si documentele ce atesta situatia societatii, precum bilant, lista a creditorilor, lista a activelor, a conturilor si bancilor utilizate de debitor, precum si orice alte asemenea informatii, catre administratorul judiciar.

Efectele deschiderii procedurii insolventei asupra altor litigii
Incepand cu data initierii acestei proceduri, toate actiunile judiciare ori extrajudiciare privind satisfacerea creantelor impotriva debitorului sau impotriva activelor sale sunt suspendate. Decizia privind deschiderea procedurii trebuie comunicata tuturor instantelor in jurisdictia carora se afla sediul debitorului, asa cum este acesta inregistrat la registrul comertului, precum si tuturor bancilor la care debitorul detine conturi deschise. Mai mult, dupa deschiderea procedurii, administratorul judiciar trebuie sa-i notifice pe toti creditorii care sunt inregistrati in documentele contabile ale debitorului si sa-i informeze pe acestia in legatura cu termenele pana la care ei trebuie sa-si inregistreze propriile creante impotriva debitorului in fata instantei.

Efecte asupra actelor incheiate de debitor
Toate actele si corespondenta emise de debitor, de administratorul judiciar oride lichidator trebuie sa includa, in limbile romana, engleza si franceza, urmatoarea expresie: “in insolventa”, “in insolvency”, “en procédure collective”. Judecatorul sindic poate decide ca administrarea debitorului sa nu mai fie efectuata de catre debitorul insusi, ci de catre administratorul judiciar, care poate sa solicite judecatorului anularea actelor incheiate de debitor, daca acestea au fost incheiate in frauda drepturilor creditorilor intr-o perioada de 3 ani anterioara datei la care a fost initiata procedura insolventei.

Riscuri privind deschiderea procedurii insolventei, in scopul recuperarii de creante
Asa cum este mentionat mai sus, unii creditori utilizeaza aceasta procedura a insolventei, chiar daca nu detin informatii suficiente privint insolvabilitatea debitorilor lor, insa doar in scopul de a-i determina pe acestia sa-si plateasca datoriile. Totusi, dupa o analiza temeinica a situatiei economice a debitorului, se poate dovedi in cele din urma ca debitorul se afla totusi in insolventa si este deci incapabil sa-si achite toate datoriile, existand astfel riscul pentru creditori ca acestia sa nu-si mai poata recupera creantele de la debitorii lor.

Astfel, dezavantajul major al procedurii insolventei este faptul ca sumele de bani colectate din vanzarea activelor debitorului sunt deseori insuficiente spre a acoperi creantele tuturor creditorilor. Administratorul judiciar va efectua un inventar al tuturor activelor debitorului si poate, in baza deciziei creditorilor aprobata de judecator, sa vanda aceste bunuri, iar incasarile rezultate vor fi distribuite creditorilor si vor fi utilizate spre a acoperi costurile determinate de aceasta procedura.

Legea Insolventei stabileste ordinea in care sunt satisfacute creantele creditorilor. De exemplu, sumele obtinute prin vanzarea activelor ce fac obiectul unor garantii vor fi achitate catre creditorii in favoarea carora respectivele garantii au fost constituite si, numai dupa satisfacerea acelor creante, sumele ramase, daca acestea mai exista, vor fi distribuite catre ceilalti creditori. De asemenea, creantele apartinand institutiilor publice ori creantele salariale au prioritate fata de cele ale altor creditori. Un alt dezavantaj este durata mare a procedurii insolventei, care poate fi si de cativa ani.

Creditorii ar trebui sa fie constienti de faptul ca Legea Insolventei nu a fost creata ca un instrument juridic in scopul recuperarii creantelor. Dimpotriva, o cerere de insolventa ar trebui introdusa in instanta numai atunci cand exista suficiente informatii privind incapacitatea debitorului de a plati creante certe, lichide si exigibile ale creditorilor sai. Creditorii ar trebui sa aiba in vedere faptul ca interesul lor direct este acela de a-si recupera creantele si, in cazul in care ei deschid procedura insolventei, aceasta poate obstructiona capacitatea debitorului de a-si continua activitatea si, in consecinta, poate face imposibila recuperarea creantelor de catre creditori.

avocat@coltuc.ro

0745150894

Bursa romana de creante

Documentatia si actele pe care clientul / partenerul nostru isi intemeiaza dreptul de creanta ce urmeaza a fi inaintat catre CAB.AV.COLTUC, poate fi transmis atat prin posta, curier rapid, fax, e-mail, cat si direct la sediul societatii noastre, pe suport electronic sau pe hartie.
De asemenea putem trimite la sediul societatii dvs. un reprezentant al CAB.AV.COLTUC, in vederea preluarii documentelor care identifica creanta reclamata.
Pentru a putea initia procedura de recuperare a creantelor dumneavoastra, vom incheia un contract de mandat comercial, prin care ne veti imputernici sa ne ocupam de cazul pe care dumneavoastra il reclamati catre CAB.AV.COLTUC spre o rapida rezolvare.
Dupa semnarea contractului de mandat se va intocmi un dosar complet si foarte bine documentat, compus din toate actele ce stau la baza dreptului de creanta pretins de catre creditor / partenerul nostru si anume – facturi fiscale, avize de insotire, contract, plati partiale, corespondenta, recunoastere de debit, angajament de plata, bilet la ordin, fila cec, etc…
Specialistii nostri se adapteaza permanent fiecarui client in parte, in vederea solutionarii pe cale amiabila a diferendelor financiare, astfel incat sa asigure mentinerea bunelor relatii si parteneriatelor comerci ale ale clientului nostru cu debitorii care au intarziat obligatia de plata.
Profesionalismul, flexibilitatea si pregatirea continua a specialistilor nostri in recuperari / colectari de creante, debite , datorii ofera o gama variata de solutii, care aplicate cu maxima eficienta indiferent de tipul companiei, de la cele mici si mijlocii la marile companii, toate converg la protejarea intereselor clientului / partenerului nostru.
Intotdeauna specialistii nostri vor actiona in numele si pentru clientul nostru, cu diligenta unui bun proprietar al creantei.

avocat@coltuc.ro

0745150894

Recuperari

Etapa prealabila

  • Informare
  • Stabilire conditii colaborare
  • Incheierea contractului
  • Semnare contract
  • Preluare dosar
  • Identificare debitor

 

Recuperare pe cale amiabila

  • Notificare
  • Somatie
  • Convocare la conciliere directa
  • Convorbiri telefonice
  • Discutii

Recuperare prin judecata

  • Redactare acte necesare
  • Asistarea in toate demersurile juridice
  • Reprezentarea in instante prin avocati

Executare Silita

 

avocat@coltuc.ro

0745150894

Firma recuperare creante

Aceste servicii sunt destinate firmelor mari, care emit zilnic sute/ mii de facturi, precum si firmelor de finantare cu plata in rate. Acopera atat creantele restante, cat si cele curente. Pentru creantele curente are rolul unei monitorizari a incasarilor la termen. Pentru creantele restante, demersurile de colectare sunt limitate la faza amiabila. Demersurile ulterioare se incadreaza in categoria recuperari creante.

  • Servicii de call-center;
  • Notificari transmise catre debitori prin toate mijloacele de comunicare;
  • Gestionarea bazei de date privind clientii debitori;
  • Prelucrarea prin sistem informatic a serviciilor de colectare debite;
  • Confidentialitatea contractuala

avocat@coltuc.ro

0745150894

Recuperare datorii firme

  • Notificarea debitorilor.
  • Contactarea telefonica a debitorilor
  • Convocare la conciliere directa prealabila a debitorilor, intalniri cu acestia
  • Demersuri la Instantele Judecatoresti pentru obtinerea titlurilor executorii

 

  • Posibilitatea avansarii de către societatea noastra a cheltuielilor ocazionate de demersurile pentru ecuperarea creantelor, cu exceptia taxei de timbru datorate catre stat, in situatia în care creanta devine litigioasa.
  • Asistarea si reprezentarea in Instantele de toate gradele, de catre avocati si consilieri juridici, cu o vasta si bogata experienta in domeniul recuperarilor de creante, in dreptul comercial, bancar, asigurari etc.
  • Confidentialitate contractuala

avocat@coltuc.ro

0745150894

Recuperatori

Nicio activitate economica nu poate fi considerata finalizata mai devreme de incasarea contravalorii marfurilor livrate sau a serviciilor prestate.

 

Suntem interesati de recuperarea urgenta a creantelor, pentru investitia in timp si oameni pe care o alocam fiecarui demers.

Societatea noastră efectueaza demersuri de recuperare a creantelor pentru clienti din aproape toate domeniile: comert, servicii, constructii, asigurari, leasing, vanzare in rate, media si advertising, turism, industria farmaceutica, transporturi, industria auto, industria usoara s.a.

Nu prejudiciem relatiile clientilor cu debitorii, prin maniera de abordare si prin demersurile efectuate, astfel incat dupa recuperarea unei creante, clientii au posibilitatea reluarii relatiilor comerciale cu fostii debitori.

Ca un semn de apreciere a manierei de abordare si a eficientei demersurilor, tot mai multe firme au apelat la serviciile noastre pentru recuperarea creantelor, dupa ce au avut calitatea de debitori.

 

avocat@coltuc.ro

0745150894

Recuperari debite

Pe rol se afla judecarea cauzei litigii cu profesionistii privind pe debitoarea S.C. B.S. S.R.L. prin reprezentant legal C.T. in contradictoriu cu creditoarea S.C. D. S.R.L., avand ca obiect opozitie la executare.

La apelul nominal facut in cauza se constata lipsa partilor.

 

Procedura de citare este legal indeplinita, fara citarea partilor.

Mersul dezbaterilor si concluziile partilor au fost consemnate in incheierea din data de 10.01.2012, cand instanta, pentru a da partilor posibilitatea de a formula si de a depune la dosar concluzii scrise, a amanat pronuntarea cauzei la data de 17.01.2012, incheiere care face parte integranta din prezenta sentinta.

 

INSTANTA

 

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.10.2011, sub dosar nr. _____/176/2011, debitoarea S.C. B.S. S.R.L. prin reprezentant legal C.T. in contradictoriu cu creditoarea S.C. D. S.R.L. a solicitat ca prin hotararea care se va pronunta sa se dispuna:

  1. Anularea biletului la ordin seria XXXX3AA nr. XXXXXXX, in valoare de 7.500 lei;
  2. Anularea tuturor actelor de executare efectuate in dosarul executional nr. ____/2011 a Biroul Executorului Judecatoresc S.F:, cu sediul in localitatea Alba Iulia, str. _____, nr. ____, inclusiv a Incheierii de incuviintare a executarii silite din data de 16.09.2011 a Judecatoriei Alba Iulia in dosar nr. ____/176/2011;
  3. Anularea somatiunii emisa de executor judecatoresc S.F. la data de 10.10.2011 si comunicata la data de 12.10.2011;
  4. Anularea contractului in baza caruia s-au calculat in mod unilateral penalitatile mentionate in biletul la ordin, titlu executoriu precum si a facturilor fiscale emise de S.C. D. S.R.L. pentru aceste penalitati contractuale;
  5. Obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecata.

In fapt, a aratat in esenta ca in luna noiembrie 2010, intre parti s-au derulat relatii comerciale, constand in achizitionarea de carburanti, emitandu-se factura nr. ___/2010, in valoare de 49.452,64 lei. Pentru plata antementionatei facturi, s-a emis fila cec seria XXXS1AA nr. XXXXXXX, platibila la data de 14.12.2010, in localitatea Alba Iulia la banca ______.

Conform intelegerii ulterioare a partilor, plata facturii s-a efectuat esalonat cu ordin plata, motiv pentru care apreciaza ca creditoarea cu rea credinta a folosit biletul la ordin. A precizat ca nu recunoaste si nu isi insuseste contractul incheiat la data de 01.11.2010 intrucat dl. C.C.D. nu avea mandat din partea societati B.S., biletul la ordin contine o semnatura falsa la rubrica avalizat, iar datele biletului la ordin au fost completate de catre creditoare, exceptie facand semnatura de la rubrica semnatura emitentului, fara ca aceasta societate sa fie imputernicita sa faca acest lucru. A precizat ca, dobandind biletul la ordin, posesorul a lucrat cu buna stiinta in paguba debitoarei, fata de faptul ca debitul a fost achitat pana la data de 15.02.2011, iar contractul invocat de catre creditoare pentru calculul penalitatilor nu a fost semnat de catre administratorul societatii B.S. S.R.L.

In drept, a invocat prevederile art. 242 alin. 2, din C.p.c., art- 371/5 din C.p.c., art. 62, art. 2, art. 19, art. 89 din Legea 58/1934, art. 399 (1) din C.p.c., art. 1246 si art. 1251 din C.civil.

Creditoarea a depus intampinare (fl. 12.18) prin care a solicitat sa se dispuna:

  1. Pe cale de exceptie, anularea opozitiei la executare ca insuficient timbrata;
  2. Respingerea petitului privind anularea biletului la ordin seria XXXX3AA nr. XXXXXXX emis de S.C. B.S. S.R.L. la data de 23.06.2011 pentru suma de 7.500 lei ca inadmisibil;
  3. Respingerea petitului privind anularea tuturor actelor de executare efectuate in dosarul executional nr. ___/2011 al BEJ S.F., ca neintemeiat, si a incheierii de incuviintare a executarii silite, ca inadmisibil;
  4. Respingerea petitului privind anularea somatiei de executare emisa de BEJ S.F. in dosarul executional nr. ___/2011;
  5. Respingerea opozitiei la executare ca neintemeiata;
  6. Pe cale de exceptie, anularea ca netimbrata a petitului privind anularea contractului incheiat intre S.C. D. S.R.L. si S.C. B.S. S.R.L. si a facturii emise de societatea creditoare pentru penalitati de intarziere.
  7. Respingerea pretentiilor privind cheltuielile de judecata;
  8. Obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecata.

Firme de recuperare

  • ORDONANŢĂ Nr. 5 din 19 iulie 2001
  • LEGEA INSOLVENTEI 85/2006
  • LEGEA CAMBIEI SI BILETULUI LA ORDIN 58/1934
  • LEGEA CECULUI 59/1934

 

  • LEGEA 192/2006 PRIVIND MEDIEREA
  • DECIZIA 4/2009 ICCJ
  • LEGEA 304/2004 PRIVIND ORGANIZAREA JUDICIARA
  • LEGEA 146/1997 PRIVIND TAXELE DE TIMBRU
  • LEGEA SOCIETATILOR COMERCIALE 31/1990
  • DECRETUL 31/1954 PRIVITOR LA PERSOANELE FIZICE SI JURIDICE
  • REGULAMENT BNR 1/2001, C.I.P.
  • DECRET 167/1958 PRESCRIPTIA EXTINCTIVA
  • LEGEA 188/2000 PRIVIND EXECUTORII JUDECATORESTI
  • O.G. 9/2000 DOBANDA LEGALA
  • LEGEA 99/1999 TITLUL VI – REGIMUL JURIDIC AL GARANTIILOR
  • O.G. 32/1995 TIMBRUL JUDICIAR
  • O.U.G. 51/2008 AJUTORUL PUBLIC JUDICIAR
  • DECIZIA 4/2009 ICCJ
  • LEGE 193/2000 CLAUZELE ABUZIVE
  • ARBITRAJ CCI A ROMANIEI M.OF. 197/2010
  • COD CIVIL
  • COD PROCEDURA CIVILA
  • COD COMERCIAL
  • COD PENAL
  • COD PROCEDURA PENALA
  • CODUL FISCAL
  • CODUL DE PROCEDURA FISCALA

Creante

La apelul nominal recut in sedinta publica, la prima strigare a cauzei in ordinea de pe lista de sedinta, se constata lipsa partilor, situatie in care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti, aprobat prin HCSM nr. 387/2005 instanta dispune lasarea dosarului la sfarsitul sedintei cand, dupa o noua strigare, in ordinea listei, se va proceda conform dispozitiilor procedurale.

Instanta dispune luarea cauzei la a doua strigare in ordinea listei de sedinta.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la a doua strigare a cauzei, in ordinea de pe lista de sedinta, se constata lipsa partilor.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care,
Instanta, in baza art. 167 alin. l C.proc.civ., incuviinteaza pentru parti proba cu inscrisurile aflate la dosar apreciind-o ca fiind legala, verosimila, utila, pertinenta si conc1udenta solutionarii cauzei si lamuririi situatiei de fapt.
Nemaifiind cereri sau probe noi de administrat in cauza, ori exceptii de invocat, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si apreciind cauza in stare de solutionare, in baza art. 150 Cod pr. Civ., retine cauza in pronuntare in baza probelor existente in dosar.

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata avand ca obiect emiterea unei ordonante de plata in temeiul O.U.G. nr. 119/2007, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 27.10.2011 pe rolul acestei instante, sub nr. de mai sus, creditoarea SC D. P. T. SA a solicitat in contradictoriu eu debitoarea Asociatia de Proprietari Bl. F., emiterea unei ordonante de plata care sa contina suma si termenul de plata pentru creanta certa, lichida si exigibila in cuantum de 3.842,81 lei reprezentand contravaloarea serviciilor de salubritate prestate si neachitate, suma de 316,76 lei reprezentand dobanda legala calculata de la data exigibilitatii creantei si pana la 10.1 0.2011 si che1tuieli de judecata.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat, in esenta, in calitate de prestatator a emis mai multe facturi pentru serviciile de salubritate efectuate pentru debitoare, insa aceasta nu a achitat debitul restant de 3.842,81 lei, desi pe fiecare factura era mentionat ca neachitarea in temen de 60 de zile de la emitere va duce la suspendarea executarii contractului cu un preaviz de 5 zile. A sustinut ca nu a suspendat prestarea serviciilor de salubritate desi au fost intarzieri de mai mult de 360 de zile, deoarece Primaria Turda a stabilit in sarcina lor sa continue activitatea de ridicare a resturilor menajere pentru a nu fi afectata sanatatea cetatenilor.
In privinta dobanzii legale a aratat ca aceasta a fost calculata conf. art. 43 din C. Com. avand in vedere ca pe facturi era scris ca neplata in termen de 30 de zile de la emitere atage penalitati de intarziere pentru fiecare zi de intarziere conf. prev. legale.
A sustinut si creanta sa este una certa, lichida, exigibila, rezultand din facturile emise si acceptate la plata de catre debitoare prin semnatura, precum si prin recunoasterea de datorie pe care a facut-o administratorul debitoarei in urma verificarii desfasurate de Primaria Turda.
In drept s-au invocat dispozitiile din O.U.G. nr. 119/2007.
In dovedirea cererii s-au depus urmatoarele inscrisuri: situatia facturilor (f.17), copie facturi fiscale (f. 6-14), nota calcul penalitati (f.15-16), recunoasterea datoriei (f.20).
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in valoare de 39 lei si timbru judiciar de 5 lei.
Debitoarea desi legal citata, nu a depus intampinare si nu a solicitat administrarea de probe in aparare.
Instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, constand in actele depuse la dosarul cauzei.
Analizind actele si materialul probator existent la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:
In fapt, din coroborarea inscrisurilor de mai sus rezulta ca creditoarea SC D. P. T. SA i-a prestat servicii de salubritate debitoarei Asociatia de Proprietari bl. F., emitand facturile fiscale aflate la dosar (£6-14), din care a ramas neachitat un cuantum de 3.842,81 lei, avand in vedere ca debitoarea a achitat facturile de la f. 6 emise 1a data de 31.08.2009, respectiv 30.09.2009, si partial factura emisa la data de 30.10.2009.
Potrivit prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 119/2007, prezenta ordonanta de urgenta se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contractele comerciale, cu exceptiile prevazut in alineatul 2 al aceluiasi articol.
Verificand indeplinirea conditii1or de admisibilitate impuse de textul de lege anterior mentionat referitor la creanta invocata de ditre creditoare, instanta retine ca, aceasta indeplineste toate conditiile de admisibilitate, fiind vorba de o creanta certa, lichida si exigibi1a.
Instanta apreciaza ca, in ceea ce priveste debitu1 principal solicitat in cuantum de 3.842,811ei societatea creditoare si-a dovedit pretentiile in conditiile art. 1169-1170 C.Civ. si ale art. 46 C. Com., respectiv a facut dovada certitudinii, lichiditatii si exigibilitatii creantei constatata prin facturile fiscale de la f. 7-14, emise in perioada 30.10.2009 – 31.12.2010 care are valoare probatorie conferita de art. 46 C.Com., fiind acceptate la plata, prin semnare de catre debitoare.
Sub aspcetul caracterului cert al creantei, art. 379 alin. 3 din C. pr. civ. prevede ca “o creanta este certa daca existenta ei rezu1ta din insasi actu1 de creanta sau si din a1te acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acest”. Fata de aceste dispozitii, instanta retine ca, in cauza, creanta creditoarei in valoare totala de 3.842,81 lei rezulta cu certitudine din cele 15 facturi fiscale, inscrisuri insusite de catre debitoare prin semnarea lor, si care fac dovada obligatiilor comerciale asumate in conformitate cu art. 46 C.Com.
Sub aspectul caracterului lichid al creantei, art. 379 alin. 4 din C. pr. civ. prevede ca “o creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabi1a cu ajutoru1 actu1ui de creanta sau si a a1tor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansu1, fie opozabile in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta , chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala”. In raport cu aceasta prevedere, instanta arata ca, aceasta creanta in valoare totala de 3.842,81 lei este determinata in mod expres.
Sub aspectul caracterului exigibi1 a1 creantei, instanta arata ca, o creanta devine exigibila prin ajungerea ei la scadenta, astfel incat dupa acest moment, creditorul poate cere imediat executarea. Prin urmare, instanta retine ca, obligatia debitoarei de plata a facturii fiscale reprezentand serviciile prestate de catre creditoare a devenit scadenta la 30 zile de la emiterea fiecarei dintre facturile de la f. 7 – 14 din dosar, dupa cum este inscris pe e1e.
Avand in vedere intregul materia1u1 probator, instanta retine ca aspecte1e expuse anterior se coroboreaza eu prezumtia de recunoastere a creantei pretinse de catre creditoare, conform art. 7 alin. 4 din O.U.G or. 119/2007, prezumtie dedusa de instanta din imprejurarea ca debitoarea, desi legal citata nu a depus intampinare, nu a solicitat administrarea de probe in aparare si nici nu a contestat debitul in nicio forma.

Avand in vedere natura comerciala a raportului contractual al partilor si dispozitiile art. 43 din Codul comercial, conform carora “datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile”, raportat la art. 3 din O. G. or. 9/2000, instanta va obliga debitoarea la plata dobanzi comerciale legale de 316,76 lei calculata de la data exigibilitatii creantei si pana la 10.1 0.2011.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 2, art. 10 alin. 1 din OUG or. 119/2007, art. 969 si art. 43 Cod comercial, instanta va admite cererea si va soma debitoarea sa plateasca creditoarei suma de 3.842,81 lei reprezentand contravaloare facturi fiscale, ramase neachitate, precum si suma de 316,76 lei reprezentand dobanda 1ega1a ca1cu1ata de la data exigibilitatii creantei si pana la 10.10.2011.

Potrivit dispozitiilor art. 274 din Codu1 de procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Avand in vedere, acest temei juridic, precum si imprejurarea ca, creditoarea pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciara de timbru in valoare de 39 lei si timbru judiciar in valoare de 5 lei, instanta va obliga debitoarea sa plateasca creditoarei suma de 44 lei cu titlu de cheltuie1i de judecata. Desi creditoarea a solicitat si plata onorariului avocatial, nu a depus la dosar dovada achitarii acestuia, motiv pentru care instanta nu il poate acorda.

avocat@coltuc.ro

0745150894

Firme recuperare creante

Calculator servicii recuperare creante.Acceptare

Manifestarea vointei de a dobandi un drept, de a primi o oferta de incheiere a unui contract sau de a primi o succesiune. Actiunea de acceptare, primire, consimtire. Acceptarea poate fi pura si simpla sau tacita.

Achiesare

A incuviinta, a fi de acord, a recunoaste un act, un drept, o hotarare. In cadrul procesului civil, achiesarea este manifestarea in forma procesuala a consimtamantului paratului de a recunoaste pretentiile reclamantului sau a partii care a pierdut procesul in fata primei instante, de a renunta la calea de atac a recursului.

Acont

Suma de lei platita ca garantie in contul pretului, de una dintre partile contractante celeilalte, intainte ca aceasta sa fi trecut la executarea obligatiei sale. Codul civil (art. 1297 si urmatoarele ) utilizeaza termenul de arvuna care, in caz de nerealizare a contractului din vina uneia dintre parti, este pierduta de catre aceasta sau se restituie indoit, daca cel in culpa este vanzatorul

Acord de compensare bilaterala (acord de netting) (in cadrul procedurii insolventei) art. 3 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 85/2006:

a) orice înţelegere sau clauză în cadrul unui contract financiar calificat dintre două părţi, prin care se prevede un netting al unor plăţi ori o îndeplinire a unor obligaţii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultând din sau având legătură cu unul ori mai multe contracte financiare calificate (“acord master de netting”);

b) orice acord master de netting între două părţi, prin care se prevede netting-ul între două sau mai multe acorduri master de netting (“acord master-master de netting”);

c) orice înţelegere de garantare subsecventă ori în legătură cu unul sau mai multe acorduri master de netting;

Act

Este acel document elaborat de o autoritate de stat, prin care se atesta un fapt, o obligatie, identitatea cuiva. Exista mai multe categorii de acte: actul juridic, actul administrativ, individual, actul de administrare, act de dispozitie, act procesual, act procedural, etc.

Act autentic

Inscris incheiat cu respectarea formelor legale si a carui autenticitate este confirmata de semnatura si stampila autoritatii care l-a intocmit sau verificat. Acel act care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde s-a facut actul. Mijloc de proba din categoria inscrisurilor prevazute in art.1171 si urm. Cod Civil. Cu privire la autentificare, vezi Legea nr.36/1995, notarul public fiind competent sa autentifice un act. Actul autentic are putere de proba. Actul poate fi atacat numai prin inscriere in fals. De asemenea, actul autentic poate fi investit cu formula executorie, avand astfel aceeasi putere ca o hotarare judecatoreasca.

Act juridic

Manifestare de vointa a uneia sau a mai multor persoane cu scopul de a crea, de a modifica, de a transmite sau de a stinge drepturi si obligatii; 2. (dr. civ.) – Mijloc de proba din categoria inscrisurilor prevazute in art. 1171 si urm. Codul civil.

Act cu titlu oneros

Act juridic prin care partile urmaresc sa obtina fiecare de la cealalta, ca echivalent, un folos patrimonial, oricare ar fi obiectul obligatiilor.

Act juridic civil

Manifestare de vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice, adica a crea, a modifica ori stinge un raport juridic. Actele juridice sunt de mai multe feluri: acte juridice uni, bi sau multilaterale (dupa numarul partilor); acte cu titlul oneros sau gratuit (dupa scopul urmarit), cele cu titlul oneros se impart in comutative si aleatorii, iar cele cu titlu gratuit in liberalitati si acte dezinteresate; acte constitutive, translative si declarative (dupa efectele produse) etc. Pentru ca actele juridice civile sa fie valabil incheiate ele trebuie sa indeplineasca anumite conditii de fond, iar cand actul este solemn, trebuiesc indeplinite si conditii de forma, vezi art. 948-968 Codul civil.

Act sub semnatura privata

Document prin care partile semnatare convin asupra unei situatii de ordin material, cum ar fi vanzarea, cumpararea, primirea in pastrare etc. Spre deosebire de actele autentice, actele sub semnatura privata se realizeaza fara participarea sau interventia vreunei autoritati. Actul trebuie intocmit in atatea exemplare cate parti il semneaza, dar se poate considera ca partile care semneaza actul, avand aceeasi pozitie, pot primi un singur exemplar.

Actiune civila

Este mijlocul legal cel mai important de protejare prin constrangere judiciara a drepturilor civile incalcate sau a intereselor ocrotite de lege. Actiunea civila reprezinta totodata si un instrument juridic eficient de aparare a legalitatii si ordinii de drept precum si de intarire a disciplinei sociale.
Clasificarea actiunilor civile:

Dupa scopul urmarit de reclamant:
actiuni in constituire de drepturi
actiuni in realizarea dreptului
actiuni in constatarea dreptului

dupa natura drepturilor ce se valorifica in justitie:
actiuni personale
actiuni reale
actiuni mixte

dupa obiectul dreptului subiectiv protejat prin actiune:
actiuni mobiliare;
actiuni imobiliare (posesorii sau petitorii, dupa cum este aparata doar posesia sau insusi dreptul real principal asupra unui imobil)

dupa calea procedurala aleasa de cel interesat pentru apararea judiciara a dreptului sau:
actiuni principale;
actiuni accesorii;
actiuni incidentale.

Actiune oblica

Mijloc juridic prin care creditorul exercita drepturile si actiunile debitoului sau atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa si le exercite.

Actiune pauliana

Actiunea prin care creditorul solicita revocarea sau desfiintarea judiciara a actelor incheiate de debitor in frauda drepturilor sale.

Activitatile curente (in cadrul procedurii insolventei) – art. 3 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 85/2006:

– reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său, cum ar fi:

a) continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora;

c) asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente;

Administratorul judiciar (in cadrul procedurii insolventei) – art. 3 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 85/2006:

– este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art. 20 în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare;

Administratorul special (in cadrul procedurii insolventei) – art. 3 alin. (1) pct. 26 din Legea nr. 85/2006:

-desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele şi pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generală a acţionarilor, asociaţilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocată de administratorul judiciar ori de lichidator pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 10 zile de la deschiderea procedurii sau, după caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea. Adunarea generală va fi prezidată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz;

Administratorul special (in cadrul procedurii insolventei) – art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 – are următoarele atribuţii:

a) exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);

b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80;

c) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

d) propune un plan de reorganizare;

e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;

f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;

g) primeşte notificarea închiderii procedurii.

Adunarea creditorilor (in cadrul procedurii insolventei) – art. 13 din Legea nr. 85/2006:

– va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului.

Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevăzute expres de lege şi ori de câte ori este necesar.

Adunarea creditorilor va putea fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.

Antecontract

Conventia prin care o parte sau ambele parti se obliga sa semneze in viitor un anumit contract, contract ale carui clauze principale sunt determinate in prezent.

Antecontract de vanzare cumparare

Este acordul de vointa contractual prin care o parte sau ambele parti se obliga sa semneze in viitor un anumit contract de vanzare-cumparare, stabilind si continutul esential al acestuia.

Autoritate contractanta

a) oricare organism al statului – autoritate publică sau instituţie publică – care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local;
b) oricare organism de drept public, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial, şi care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii:
– este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
– se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;
– în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b);
d) oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi;
e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a) – d), care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k) din ordonanţa menţionată, acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi.

Autoritate de lucru judecat

Principiu juridic potrivit caruia hotararile judecatoresti definitive capata autoritate (putere) de lucru judecat neputand fi atacate decat prin intermediul cailor de atac extraordinare. Hotararile judecatoresti definitive devin executorii si impiedica o noua urmarire pentru aceeasi fapta, chiar daca acesteia i s-ar da o noua incadrare juridica

Avans

Suma de bani, parte din pretul unei marfi comercializate, platita cu anticipatie de beneficiar, suma care – in functie de prevederile contractului – poate fi pierduta de partea care nu si-a indeplinit obligatiile contractuale.

Aval

Operatiune juridica in care o persoana, denumita avalist se obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali, denumit avalizat. Avalul constituie o conditie ce trebuie indeplinita inainte ca documentele sa fie remise spre incasare: el trebuie intrebuintat adesea pentru garantarea platilor sub forma documentelor spre acceptare.

Avalist

Persoana care garanteaza plata unei cambii, file cec sau a unui bilet la ordin, pentru aval. In lipsa aratarii persoanei pentru care se da, avalul se considera dat pentru tragator. Avalistul este tinut in acelasi mod ca si persoana pentru care a dat avalul.

Averea debitorului conform art. 3 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006:

– reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei -, care pot face obiectul executării silite, în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă;

avocat@coltuc.ro

0745150894

Recuperare debite

Serviciul de colectare de creante este un serviciu aparte care nu se inscrie in tiparul creantelor ce trebuie recuperate in mod obisnuit. In general, aceste creante nu au o vechime mai mare de 45 zile si pentru incasarea lor, eforturile si timpul pierdut al agentilor de vanzari si contabililor nu isi gasec rentabilitatea.

Acest serviciu se adreseaza in principal companiilor care emit lunar un numar mare de facturi, ca urmare a activitatiilor de productie si distributie, dar nu numai si care genereaza un numar relativ insemnat de debitori restanti. Debitorii vor fi tratati la fel, indiferent de vechimea si cuantumul creantei lor.

Serviciul Colectare creante / debite consta in transmiterea catre debitor a trei notificari de plata amiabile, seccesive, la un interval de 7 zile calendaristice una fata de cealalta, ultima notificare cuprinzand si invitatia la conciliere directa in conditiile art. 720 indice 1 Cod procedura civila.

Notificarile sunt adresate de catre CAB.AV.COLTUC  in calitate de mandatar-colector al Beneficiarului, cu indicarea contului si bancii Beneficiarului in vederea efectuarii platilor de catre debitori. Debitorii sunt indemnati sa confirme efectuarea platii prin fax.

Practic, Beneficiarul va transmite la sfarsitul fiecarei saptamani catre CAB.AV.COLTUC o baza de date in format Excel care va cuprinde urmatoarele informatii referitoare la debitori: denumire, adresa exacta la care vor fi expediate notificarile, numar de tel/fax/mobil, adresa e-mail, nume reprezentant legal, numarul, data si valoarea fiecarei facturi emise, valoarea restanta a fiecarei facturi, suma totala ramasa neachitata.

Indiferent de valoarea facturilor neincasate, indiferent de sumele ce vor fi recuperate prin acest serviciu, toate costurile de redactare si transmitere a celor 3 notificari vor fi suportate de catre K&I, Beneficiarul achitand, doar o suma lunara, sub forma de abonament, stabilita la incheierea contractului, in functie de numarul facturilor/debitorilor.

Recuperari creante bucuresti

Serviciul de recuperare creante va ofera posibilitatea de a va intregi patrimoniul ca urmare a unor facturi neincasate, contracte neonorate, imprumuturi nerestituite sau orice alte creante neincasate de orice natura.

Nu trebuie decat sa ne trimiteti documentele care stau la baza creantei dumneavoastra prin fax, e-mail sau posta, conform datelor din contract sau va puteti inscrie cazul in formularul noilor clienti, iar in cel mai scurt timp unul dintre specialistii nostri va va contacta pentru preluarea cazului.

Pentru a putea demara procedura de recuperare a creantelor dumneavoastra, vom incheia un contract de mandat comercial, prin care ne veti imputernici sa ne ocupam de cazul dumneavoastra. In prima faza vom incerca recuperarea creantei pe cale amiabila. Metodele de lucru in cazul procedurii amiabile cuprind: investigatii ale solvabilitatii debitorului, bunurilor acestuia, investigatii privind identificarea asociatilor si administratorilor societatii, discutii telefonice, notificari, intalniri directe. In 90% din cazuri aceasta metoda si-a dovedit eficienta.

In cazul in care, in urma acestor demersuri, debitorul nu reactioneaza pozitiv la solicitarile noastre, vom demara procedura litigioasa de recuperare a datoriei prin chemarea in judecata a datornicului, urmata de executarea silita a acestuia, de asemenea prin formularea de plangeri penale, cereri de declansare a procedurii falimentului, etc.

Costurile de recuperare a creantelor vor fi suportate de CAB.AV.COLTUC, cu exceptia taxelor judiciare de timbru datorate strict catre instanta si/sau executor judecatoresc.

avocat@coltuc.ro

0745150894

Firma recuperari creante

Recuperare profesionala creante:

[A] Civile

cele datorate de catre o persoana fizica catre o alta persoana fizica, provenind din:

 

  • Imprumuturi nerestituite la scadenta;
  • Constituirea unor gajuri sau ipoteci;
  • Plata unor drepturi salariale;
  • Plata unor lucrari de antrepriza [ constructii, servicii, etc.]
  • Datorii provenind din mosteniri / succesiuni;
  • Datorii provenind din contracte de inchiriere de bunuri mobile / imobile;
  • Datorii din contracte de vanzare a unor bunuri mobile / imobile;

[B] Comerciale

[a] – cele datorate de o persoana juridica catre o persoana fizica:

  • Refuzul unor societati de asigurare de plata a despagubirilor asigurate;
  • Refuzul unor angajatori de plata a salariilor catre angajati;
  • Refuzul unor magazine de despagubire a cumparatorilor prejudiciati de defectiunea sau lipsa de functionare a unui bun mobil cumparat;
  • Refuzul unor societati bancare de eliberare a unor sume de bani catre persoanele fizice beneficiare;
  • Neplata unor sume de bani aferente unor contracte de inchiriere;
  • Neplata unor sume de bani aferente unor contracte de prestari servicii;
  • Neplata unor sume de bani aferente unor contracte de vanzare bunuri / produse / imobile;
  • Neplata unor sume reprezentand prejudicii cauzate unor persoane fizice cumparatori;
  • Neplata unor sume de bani reprezentand drepturi de autor [ in domeniu muzical, artistic, sportiv, literar, mass-media, publicitate ];

[b] – cele datorate de o persoana fizica catre o persoana juridica:

  • Sume provenind din decizii de imputare emise catre angajati care au prejudiciat angajatorul;
  • Neplata unor sume de bani provenind din vanzarea in rate / leasing a unor bunuri;
  • Neplata unor sume de bani provenind din contracte de prestari servicii;
  • Neplata unor sume reprezentand prejudicii create de persoanele fizice din culpa lor;
  • Neplata unor sume de bani provenind din contracte de impresariat artistic, sportiv, publicitate;
  • Neplata unor sume de bani reprezentand revendicari imobiliare;
  • Neplata unor sume de bani provenind din cesionarea unor actiuni la diverse societati comerciale sau obligatiuni municipale;

[c] – cele datorate de persoane juridice catre alte persoane juridice:

  • Neplata unor datorii aferente unor contracte de transport / expeditie marfuri / persoane;
  • Neplata unor datorii aferente unor credite acordate de banci si nerambursate la scadenta;
  • Neplata unor datorii aferente unor contracte de inchiriere de bunuri mobile / imobile sau a unor drepturi de autor;
  • Neplata unor datorii aferente unor contracte de leasing operational si /sau financiar pentru bunuri mobile si /sau imobile;
  • Neplata unor datorii aferente prestarii unor servicii de comisionariat vamal;
  • Neplata unor datorii aferente unor contracte de prestari servicii incheiate intre parteneri de afaceri;
  • Neplata unor datorii aferente unor contracte de antrepriza sau de subantrepriza;
  • Neplata unor datorii constatate prin sentinte penale, ca urmare a unor condamnari penale;
  • Neplata unor datorii provenind din contracte de publicitate (mass-media / scrisa , stradala, etc);
  • Neplata unor datorii provenite din colectarea unor drepturi de autor;
  • Neplata unor datorii provenite din contracte de impresariat sau reprezentare sportiva, artistica, spectacole, editura literara;
  • Neplata unor datorii aferente unor polite de asigurare incheiate cu societati de asigurare care refuza plata unor despagubiri;
  • Neplata unor datorii provenite din protejarea inventiilor, marcilor geografice, marcilor de fabricatie, numelui comercial al unui produs / companie;
  • Neplata unor drepturi salariale de catre un angajator catre salariatii care compun un sindicat inregistrat legal;
  • Neplata unor dividende sau a unor sume provenite din dividendele obtinute din proprietatea unor actiuni la diverse societati comerciale;
  • Nerespectarea unor angajamente de tip gentleman’s agreement;
  • Neplata unor sume de bani provenite din derularea unor contracte de asociere in participatiune;
  • Neplata unor sume de bani reprezentand premii aferente unor concursuri, loterii, jocuri colective;
  • Neplata unor sume de bani reprezentand cota-parte dintr-un imobil / mobil detinut in indiviziune;
  • Neplata unor sume de bani reprezentand cota-parte din patrimoniul unei societati comerciale, asociatii si/sau fundatii;

Serviciile noastre acopera atat creante [datorii] pe care clientii nostri le au de recuperat de la debitori din Romania, cat si creante [datorii] pe care le au de recuperat de la debitori din strainatate.

Servicii oferite in cadrul departamentului de recuperari creante:

  • Consultanta juridica cu privire la modalitatile de recuperare a debitelor; analiza debitului, evaluarea sanselor de recuperare, alegerea strategiei de abordare a recuperarii, evaluarea costurilor de recuperare;
  • Asistenta juridica si reprezentare in fata instantelor in actiunile de drept comun ori speciale pentru recuperarea debitelor din domenii variate de drept (bancar, telecomunicatii, privatizare, infrastructura);
  • Redactarea tuturor inscrisurilor si actelor necesare procedurilor actiunilor in instanta, participarea la administrarea de expertize judiciare si extrajudiciare necesare recuperarii debitului;
  • Servicii de negociere si tranzactionare in procedurile de recuperare a debitelor, reprezentarea clientilor in proceduri de conciliere directa;
  • Desfasurarea de proiecte de recuperari a unui volum mare de debite;

 

avocat@coltuc.ro

0745150894

Recuperare creante

 

Etapa extrajudiciara (soft-collection)

CAB.AV.COLTUC colecteaza debite numai in numele si pentru client. In etapa extrajudiciara, CAB.AV.COLTUC urmareste procedura standard de lucru ceea ce inseamna: contactarea debitorului atat in scris (notificari) cat si telefonic de catre personalul specializat; deplasari la domiciliul / sediul debitorului cu ajutorul diviziei de teren care, cu ajutorul pregatirii lor in ceea ce priveste comunicarea si negocierea reusesc sa gaseasca impreuna cu debitorul calea spre achitarea debitului; identificarea bunurilor si conturilor debitorului etc.;

Oferta noastra nu exclude existenta in cadrul companiei dvs a unui departament juridic, care, prin descarcarea de dosarele de recuperare debit va avea posibilitatea sa se implice 100% in rezolvarea problemelor curente ale companiei [negociere si incheiere contracte, obtinere avize, modificari acte constitutive, informarea departamentelor companiei cu privire la modificarile legislative, reprezentarea in fata autoritatilor etc].

In cazul in care aveti deja o colaborare stabila, va rugam sa aveti in vedere faptul ca:

[1] avem cele mai mici tarife de pe piata;

[2] pe noi ne platiti NUMAI la rezultat;

[3] suntem singurii care avem o divizie de teren care discuta cu debitorii dvs si identifica bunurile la fata locului;

[4] putem merge in paralel cu colaboratorii dvs, urmand ca dvs sa va convingeti de eficienta noastra.

Etapa judiciara (hard-collection)

CAB.AV.COLTUC asigura cu succes recuperarea debitelor pe cale judecatoreasca. Datorita angajatilor specializati pe aceste probleme si a avocatilor colaboratori din intreaga tara reusim sa acoperim cu succes si faza judiciara a recuperarii debitelor.

Aceasta faza, presupune faptul ca, acei debitori care nu au reactionat favorabil la faza amiabila, adica fie nu si-au respectat angajamentele de plata asumate fata de compania noastra, fie au preferat sa se ascunda si sa nu reactioneze in nici un fel la interventiile noastre, cu acordul scris al clientului, sunt transmisi catre avocatii  si consilierii juridici colaboratori ai companiei noastre din toata tara in vederea parcurgerii fazei procesuale.

Unic pe piata recuperarii debitelorCAB.AV.COLTUC a creat un mecanism ce creaza asupra debitorului o presiune psihologica ce il determina sa plateasca debitul (ex: inscrierea persoanei in Lista Neagra a Debitorilor,  notificarile trimise administratorului blocului unde locuieste debitorul,  notificarile trimise la locul de munca al debitorului, solicitare la Cartea Funciara de aplicare a interdictiei de vanzare a locuintei debitorului, transmiterea la Directia Pasapoarte a cererii de aplicare a interdictiei de parasire a tarii de catre debitor, inscrierea debitorului in baza de date a Politiei, a Garzii Financiare si a Ministerului de Finante ca fiind o persoana cu grad ridicat de neplata.)

Toate aceste metode creeaza o presiune psihologica  asupra debitorului ce il determina sa plateasca debitul. Toate aceste metode s-au aratat pana in prezent extrem de eficiente si au dat rezultate maxime.

Va putem oferi doua argumente principale pentru care ar trebui sa incercati oferta noastra:

1. din punct de vedere financiar, reduceti cheltuielile logistice efectuate de companie constand in: salariul persoanei[lor] care ar urmari recuperarea acestor creante; aparatura de birou necesara in desfasurarea acestei activitati, costul telefoanelor efectuate si corespondentei transmise in acest scop, cheltuielile de deplasare la sediul debitorilor, cheltuielile de identificare a bunurilor si conturilor bancare ale societatii debitoare etc.  Aceste cheltuieli le avansati in prezent fara a avea nici o garantie ca debitele in cauza se vor recupera.

Noi va propunem sa preluam noi aceste cheltuieli, urmand sa le efectuam pe riscul nostru, FARA A VA CERE SUB NICI O FORMA SA NI LE DECONTATI, indiferent de rezultatul demersurilor noastre. Ne veti achita doar un procent din suma recuperata, NUMAI LA MOMENTUL RECUPERARII acesteia.

Aveti totdata posibilitatea de a incheia un acord de colaborare cu compania noastra caz in care, veti putea insera in contractele incheiate cu partenerii dvs de afaceri faptul ca, in caz de neplata, veti apela la serviciile noastre pentru recuperarea debitului si veti putea stipula si procentul de onorariu perceput de companie. Avantajele constau in faptul ca [1] procentul se va percepe de la debitor, peste suma datorata catre dvs; [2] debitorul va fi mult mai constiincios in respectarea obligatiilor contractuale stiind care este sanctiunea nerespectarii acestora.

2. din punct de vedere al eficientei, puteti fi siguri ca de problema dvs se ocupa in mod direct niste profesionisti in domeniul recuperarilor de creante, carora li se asigura in cadrul companiei un training de specialitate si care sunt motivati [inclusiv prin bonificatii raportate la rezultate] sa obtina achitarea datoriei de catre debitorul dvs in cel mai scurt timp.

In situatia in care ati decis inceperea colaborarii cu societatea noastra, vom avea nevoie sa ne transmiteti, prin fax sau e-mail, o lista cu numele debitorilor dvs, suma neachitata si data scadentei facturilor neachitate. Veti fi contactat de unul din consilierii nostrii de recuperare debite, care va intocmi cate un contract de mandat pentru fiecare debitor in parte; imediat ce veti semna contractul de mandat vom demara demersurile de recuperare conform procedurii noastre de lucru.

Succesul ne este asigurat nu numai de procedurile pe care le aplicam, ci punem accent si pe factorul uman  care este orientat spre rezultate si care cu ajutorul suportului tehnic si a training-urilor de specialitate reusesc sa duca la bun sfarsit activitatea de recuperare.

avocat@coltuc.ro

0745150894

 

Firme recuperari creante

Recuperarea debitelor – etape

Procedura de recuperare este activitatea desfasurata de catre CAB.AV.COLTUC cu scopul de a determina debitorii sa plateasca clientului creanţele restante cu dobanzile, majorarile si penalitatile aferente si sa monitorizeze indeplinirea obligatiilor de plata. Procedura de recuperare este compusa din faza amiabila extra-judiciara si faza judiciara.

Sistemul de recuperare presupune respectarea unei proceduri de lucru certificate ISO, este rezultatul anilor de experienta si a fost in permanenenta adaptata si imbunatatita in functie de elementele noi aparute in procesul de recuperare.

Succesul este asigurat nu numai de procedurile aplicate, ci si de accentul pe factorul uman  care este orientat spre rezultate si care cu ajutorul suportului tehnic si a training-urilor de specialitate reusesc sa duca la bun sfarsit activitatea de recuperare.

Adoptam o politica de pret bazata pe comisioanele percepute, ca procent din suma efectiv recuperata. Comisioanele se percep in functie de data scandenta si se platesc de catre clientul nostru numai dupa si daca se recupereaza sumele restante.

avocat@coltuc.ro

0745150894

Recuperari creante

Cab.Av.Coltuc  se ocupa cu recuperare debite oferind oricarei persoane fizice sau juridice care este interesata de servicii de cumparari si vanzari creante, consultanta juridica, colectare creante etc.

Societatea noastra va indruma si va ajuta in a recupera pe caile impuse de lege datoriile civile sau comerciale.

 

 

Din punct de vedere al procedurilor de recuperare a creantelor acestea cuprind doua etape:

  • Etapa initiala in care debitorul va fi contactat in vederea instiintarii asupra creantelor, asupra consecintelor neplatii la termen si vor fi demarate proceduri de executare silita in cazul in care exista titluri executorii. In cadrul acestei etape clientii nostri vor primi toate datele despre debitorii lor si despre solvabilitatea acestora.
  • Etapa a doua in care se vor promova actiuni in instanta pentru obtinerea de titluri executorii si/sau actiuni de recuperare efectiva prin proceduri de executare silita.

Onorariul pentru aceste proceduri este stabilit in functie de complexitatea acestora, de volumul de munca depus de colaboratorii nostri si de estimarea timpului de recuperare al creantelor.

 

Serviciul recuperari creante se ocupa cu urmatoarele domenii:

  • imprumuturi nerestituite la termen
  • plata drepturilor salariale neachitate de angajator la termenul stabilit intre parti
  • sume de bani datorate in baza contractelor de inchiriere
  • sume de bani datoarte ca urmare a unei prestari de servicii
  • sume de bani restante ca urmare a incheierii unor acte juridice translative de proprietate cum ar fi contractele de vanzare-cumparare
  • sume reprezentand prejudicii reale cauzate unor personae fizice cumparatori
  • sume datorate ca urmare a unor servicii de intermediere si comisionariat

Totodata societatea nostra, in cazul in care exista dovezi demeinice de incalcare a legilor sesizeaza in numele clientilor sai organele statului pentru prevenirea si/sau sanctionarea celor raspunzatori de nerespectarea dispozitiilor legale privind autorizarile sau conditiile specifice de desfasurare a activitatillor.

Activitatea de recuperari-creante, fiind o activitate care are cu precadere caracter juridic este desfasurata de avocati cu experienta, buni cunoscatori ai legilor in vigoare, avocati care ofera solutii prompte si eficiente in legatura cu orice problema sesizata.

Modalitatea de lucru angajare a avocatilor se face prin intermediul unui contract de asistenta juridical pe etape de lucru, astfel incat sumele avansate de clienti sa fie minime si in raport de sansele pe care le au in recuperarea efectiva a creantelor.

 

www.coltuc.ro

avocat@coltuc.ro

0745150894

Acte necesare inregistrare contract de inchiriere

Documente necesare pentru inregistrarea unui contract de inchiriere: – contract de inchiriere – 3 exemplare; – act de proprietate al bunului inchiriat, in original si copie – carte de identitate (buletin de identitate) proprietari, in original si copie; – copie certificat de inregistrare daca chiriasul este persoana juridica (firma). Este obligatorie prezenta proprietarului. Contractul de inchiriere se

inregistreaza la administratia financiara de pe raza localitatii de domiciliu.

Formular Contact

Formularele de contact sunt calea cea mai usoara, convenabila si profesionala pentru a primi feedback de la vizitatorii siteului tau. Daca pui adresa ta de email pe pagina de contact risti sa fie colectata de programele automate de colectare emailuri ale spamerilor si sa primesti tone de spam.

Daca pui un formular de contact pe site-ul tau, vizitatorii vor putea sa-ti trimita mesaje fara sa vada adresa ta de email si poti sa raspunzi doar cui vrei tu.

Alt avantaj este acela ca poti fi contactat si de persoanele care nu au o adresa e email si pur si simplu vor sa iti trimita gandurile lor.

Cazare Necorespunzatoare, Neasigurare Cazare

Plângere contravenţională. Descriere necorespunzătoare a faptei contravenţionale. Nulitate absolută a procesului-verbal de contravenţie.Prin cererea înregistrată la Judecătoria Mangalia la data de 01.08.2008 petentul C.T. a solicitat instanţei în contradictoriu cu intimatul I.P.J Constanţa anularea procesului verbal de contravenţie seria AU nr.1344691/18.07.2008.În fapt

petentul a arătat în esenţă că prin procesul verbal atacat i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1.000 de lei întrucât ar fi efectuat acte de comerţ în zona Gării Neptun fără îndeplinirea condiţiilor legale.Se invocă excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie pe motivul că fapta a fost descrisă în mod generic, prezentarea faptei fiind lipsită de conţinut, ceea ce atrage nulitatea potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, un alt motiv de nulitate fiind consemnarea insuficientă a locului de săvârşire a faptei, respectiv în zona Gării Neptun, fără a fi precizată exact o locaţie. Au mai fost invocate ca motive de nulitate: faptul că adresa petentului nu este cea corectă şi faptul că a fost stabilit incorect cuantumul amenzii.Pe fondul cauzei, petentul arată că este persoană fizică autorizată şi funcţionează conform autorizaţiei de funcţionare emisă de Consiliul Local Mangalia, pentru desfăşurarea activităţii de facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată, prevăzută de codul CAEN, pentru două spaţii de cazare situate în Olimp, respectiv Mangalia, valabilă în perioada 23.06.2008 – 30.09.2008, astfel încât se afla în gară pentru a primi clienţii pe care urma a-i caza.Petentul precizează că nu a fost în prealabil legitimat şi nu a avut cunoştinţă de întocmirea procesului verbal decât odată cu comunicarea acestuia prin intermediul serviciului poştal.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art.31 – art.36 corob cu art.16 – art.17 din O.G. nr.2/2001 şi art.274 C.pr.civ.

În dovedire, petentul a solicitat proba cu martori şi proba cu înscrisuri. Petentul a ataşat plângerii: procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat, autorizaţia de funcţionare emisă de Consiliul Local al Municipiului Mangalia autorizaţia de funcţionare emisă de Consiliul Local al Municipiului Mangalia.

Plângerea este scutită de taxă de timbru şi timbru judiciar, conform art.36 din O.G. nr.2/2001.

Intimatul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a comunicat raportul agentului constatator.

La termenul de judecată din data de 10.10.2008 instanţa a calificat excepţia nulităţii ca fiind apărări de fond ce vizează legalitatea procesului verbal de contravenţie şi a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul asistent, semnatar al procesului verbal de contravenţie.

În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar: procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat, autorizaţia de funcţionare emisă de Consiliul Local al Municipiului Mangalia, autorizaţia de funcţionare emisă de Consiliul Local al Municipiului Mangalia, raportul agentului constatator.

În cadrul probei testimoniale, la termenul de judecată din data de 16.01.2009 instanţa a audiat martorul Ş F, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată dosarului cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:Prin procesul verbal de contravenţie seria AU nr.1344691/18.07.2008, încheiat de către intimat, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1.500 lei în temeiul art.2 lit.a rap. la art.2 lit.c din Legea 12/1990, republicată, reţinându-se în fapt că la data de 18.07.2008, ora 1135, petentul efectua acte de comerţ fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.Instanţa a mai reţinut că petentul desfăşoară activităţi comerciale sub formă de persoană fizică autorizată, în acest sens având eliberându-i-se de către Consiliul Local al Municipiului Mangalia: autorizaţia de funcţionare din 2008 pentru spaţiul situat în Mangalia str. X, şi pentru cel situat în Olimp, str.Y, pentru desfăşurarea activităţii de facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată, prevăzută de codul CAEN 5520.Conform art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa a reţinut, din menţiunile făcute de agentul constatator, că petentul ar fi desfăşurat activităţi comerciale fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Potrivit art. 17 din O.G. nr.2/2001 lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu”.

Instanţa a apreciat că fapta a fost insuficient descrisă de agentul constatator care nu a arătat ce fel de activităţi ilicite desfăşura petentul. Chiar dacă în raportul său, agentul constatator menţionează că petentul ar fi oferit cazare turiştilor sosiţi în staţiune, aceste precizări, nu au fost făcute în chiar actul prin care s-a constatat contravenţia, motiv pentru care instanţa a apreciat acest raport ca fiind un act extrinsec procesului verbal, care nu îl poate completa pe acesta.

Conform prevederilor articolului citat, lipsa acestor menţiuni atrage nulitatea absolută a procesului verbal atacat, care poate fi constatată de instanţă din oficiu. Cum sancţiunea nulităţii este prevăzută expres de lege, vătămarea în acest caz se prezumă, fiind suficientă îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de art.105 alin.2 din Codul civil, respectiv: încălcarea unei norme legale şi vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal atacat.

Achizitii online

Achizitiile online

 

Aspecte Generale


Ce trebuie sa stiti inainte de a achizitiona un bun sau un produs on-line

Obligatia de informare a vanzatorului
Pentru a alege produsul sau serviciul potrivit este bine sa comparati preturile afisate de diferite site-uri,  dar si cu cele din magazine sau cataloage. Atentie, deoarece nu intotdeauna veti plati mai putin pentru achizitiile pe Internet. Nu uitati sa tineti cont de taxele de expediere si de eventualele taxe bancare.

Cateva sfaturi pentru a alege comerciantul:

  • verificati daca pe site este indicata in mod vizibil identitatea completa a comerciantului (denumirea, adresa postala si electronica, numar de telefon, numarul de inregistrare in registrul societatilor comerciale si cel de inregistrare fiscala etc.);
  • apelati la centrul de gestionare a numelor domeniilor de internet din statul dumneavoastra (ROTLD, WHOIS) pentru a verifica daca mentiunile legale inscrise pe site-ul comerciantului sunt aceleasi cu cele inscrise la acest centru;
  • informati-va pe alte site-uri si forumuri pentru a va face o idee asupra seriozitatii vanzatorului;
  • evitati site-urile pe care sunt indicate ca adresa simple cutii postale si/sau numere de telefon cu suprataxa ori numere de telefon al caror prefix corespunde unei alt stat decat cel din adresa indicata;
  • contactati comerciantul pentru a cere informatii suplimentare asupra produsului sau serviciului, serviciilor post-vanzare sau a conditiilor de livrare. Modul in care se va raspunde la aceste intrebari va poate oferi indicii asupra seriozitatii vanzatorului;
  • verificati daca site-ul afiseaza conditiile generale de vanzare, o eticheta sau o marca de calitate. Informati-va asupra garantiilor oferite de aceste marci de calitate;
  • trebuie sa aveti posibilitatea de a consulta detaliile comenzii si pretul total si de a corecta eventualele erori inainte de confirmare.

Vanzatorul este obligat ca, inainte de incheierea contractului, sa furnizeze un anumit numar de informatii:

  • descrierea produsului sau a serviciului
  • caracteristicile esentiale
  • pretul cu toate taxele incluse, taxele de livrare
  • durata valabilitatii ofertei (daca nu este specificat un termen, oferta va ramane valabila atat timp cat va fi accesibila pe site)
  • durata minima a contractului
  • modalitatile de plata si de livrare
  • conditiile de vanzare (intr-un mod clar si fara echivoc)
  • existenta si modul de exercitare a dreptului de retragere (denuntare unilaterala) din contract.

Cateva reguli esentiale pentru a face o achizitie on-line

  • Cititi conditiile generale de vanzare. Se presupune ca ati acceptat aceste conditii la momentul achizitiei. In eventualitatea unui litigiu, conditiile va vor fi opozabile, chiar daca au fost formulate intr-o limba straina.
  • Verificati cum sunt utilizate datele dumneavoastra personale. Faceti acest lucru inainte de a valida comanda. Nu uitati ca aveti un drept de acces si de rectificare.
  • In principiu, contractul este incheiat de la momentul confirmarii comenzii:
    – asigurati-va ca adresa dumneavoastra electronica este corect mentionata si ca puteti primi mesaje
    – salvati sau imprimati confirmarea comenzii.

Pastrati intotdeauna o copie a comenzii, a confirmarii tranzactiei si a conditiilor generale valabile la momentul efectuarii comenzii.

Modalitatile de plata
Viramentele internationale

Pentru a efectua un virament este necesar sa transmiteti bancii dumneavoastra coordonatele bancare internationale (IBAN: numarul de identificare bancara internationala si BIC: codul bancii) ale beneficiarului (comerciantul). Daca aceasta conditie este respectata, orice plata transfrontaliera prin transfer bancar inferioara sumei de 50.000 euro va va costa maxim comisionul aplicabil unui transfer national. Nu transmiteti sume de bani lichide. Daca vanzatorul insista pentru acest mod de plata sau daca va solicita sa efectuati un transfer bancar in beneficiul unei terte persoane, refuzati si nu va incredeti. Totusi, puteti recurge la un intermediar de incredere, ales de dumneavoastra. Inainte de a-l alege informati-va asupra lui pe site-ul sau, pe forumuri sau alte pagini de internet.

Platile prin card bancar
Utilizati cardul numai pe site-uri de plata securizate (de exemplu https:// in loc de http://) care permit criptarea informatiilor. Nu trimiteti niciodata codul PIN.

Daca observati o utilizare frauduloasa a cardului, sau daca acesta a fost pierdut ori furat, contactati imediat banca emitenta. Pana la momentul contestarii, raspundeti pentru toate operatiunile efectuate si veti suporta toate pierderile aferente acestor operatiuni, dar numai pana la limita echivalentului in lei a sumei de 150 euro, la cursul anuntat de BNR pentru ziua in care s-a efectuat operatiunea frauduloasa. Acest plafon nu se aplica daca se dovedeste ca ati actionat cu neglijenta sau in mod fraudulos. Incepand din momentul anuntarii bancii emitente, nu veti mai raspunde pentru nicio pierdere suferita. De asemenea, nu veti raspunde nici inainte de contestare, nici dupa, in cazul in care cardul a fost utilizat fara prezentarea fizica sau fara identificarea sa electronica.

Celelalte mijloace de plata (cec, contra ramburs) sunt adesea excluse de comercianti din cauza taxelor ocazionate de utilizarea acestora.

Dreptul de retragere (denuntare unilaterala)
Termenul de exercitare

Directiva 97/7/CE privind protectia consumatorilor cu privire la contractele la distanta stabileste un termen minim de 7 zile lucratoare de la momentul livrarii sau al incheierii contractului in care poate fi exercitat dreptul de denuntare unilaterala (in Romania acest termen este de 10 zile lucratoare).

Daca nu sunteti multumit de produsul comandat, pentru siguranta, returnati-l in 7 zile calendaristice, de preferinta utilizand un serviciu de trimitere cu confirmare de primire. Vanzatorul nu va poate aplica nicio penalitate si nu trebuie sa va justificati decizia. Va trebui sa platiti totusi taxele postale de returnare.

Termenul de exercitare a dreptului de denuntare unilaterala poate fi extins (pana la 90 de zile conform legislatiei romane) daca vanzatorul omite sa va comunice, in timp util, informatiile obligatorii (a se vedea mai sus).

Produse sau servicii pentru care nu poate fi exercitat dreptul de denuntare unilaterala:
•    CD/DVD/filme/programe de calculator/jocuri
In principiu, daca ambalajul a fost desfacut, nu mai puteti obtine inlocuirea sau rambursarea. Unii vanzatori pot accepta (gest comercial) rambursarea sau inlocuirea acestor produse.
•    Furnizarea de servicii
In cazul in care executarea a inceput, cu acordul consumatorului, inainte ca termenul de retragere sa expire, contractul nu mai poate fi denuntat unilateral.
•    Servicii turistice achizitionate pe internet
In principiu, dreptul de retragere nu se aplica in cazul serviciilor de cazare, transport, alimentatie sau agrement furnizate la o data sau cu o periodicitate determinata. Anumite legislatii, cum ar fi cazul Germaniei, exclud total acest servicii din campul de aplicare al regulilor privind vanzarea la distanta.
•    Produse personalizate sau bunuri perisabile
Dreptul de retragere nu poate fi exercitat daca: produsul a fost confectionat dupa masuratorile indicate de consumator, produsul nu poate fi returnat sau este susceptibil sa se deterioreze in mod rapid.

Licitatiile on-line
Licitatii on-line este un termen utilizat in mod generic pentru a desemna acele site-uri care permit persoanelor fizice si juridice vanzarea unui numar variat de bunuri prin utilizarea mai multor mijloace, incluzand licitatia.

Multe persoane care ofera bunuri pe aceste tipuri de site-uri sunt vanzatori privati, persoane fizice. Daca veti achizitiona un produs de la o persoana care nu actioneaza in calitate de comerciant, legislatia de protectia consumatorilor nu se va aplica. Pe un site este dificil de multe ori de stiut cine vinde. Chiar daca achizitionati de la un comerciant, nu veti fi protejat de legislatia referitoare la vanzarea la distanta, intrucat licitatiile sunt excluse in mod explicit din campul de aplicare al acestor dispozitii legislative.

Obligatiile legale pe care un site de licitatii le are fata de consumatori sunt destul de limitate. Unele site-uri ofera servicii de solutionare a sesizarilor sau protectie impotriva fraudelor, in anumite circumstante. Insa acest lucru nu este valabil pentru toate, asa ca cititi cu atentie termenii si conditiile de utilizare.

Cum sa va protejati pe un site de licitatii on-line:

  • Verificati reputatia vanzatorului. Cautati parerile celor care au cumparat anterior de la acelasi vanzator.
  • Verificati anumite lucruri inainte de a licita. Sunt incluse costurile postale? Aveti nevoie de o asigurare suplimentara? Unde se afla situat geografic vanzatorul?
  • Pe langa termenii si conditiile site-ului, vanzatorul poate avea si el propriile conditii. Cititi-le cu atentie.
  • Feriti-va de descrierile vagi si ambigue.
  • Verificati cum se va face plata. Site-ul ofera vreo protectie in acest sens?
  • Asigurati-va ca aveti toate datele de contact ale vanzatorului, in cazul in care apar anumite probleme si trebuie sa luati legatura cu acesta. Numai o adresa de e-mail sau un numar de telefon mobil poate face dificila localizarea vanzatorului.
  • Verificati daca site-ul ofera protectie suplimentara pentru cazurile in care ar aparea probleme.
  • Nu iesiti niciodata de pe site, lasand in seama site-ului si a vanzatorului incheierea tranzactiei.
  • Nu transmiteti sume lichide de bani, pentru a face platile, intrucat banii nu vor putea fi urmariti daca apar probleme.
  • Utilizati cardul de credit sau mecanismele proprii de plata ale site-ului pentru a face plati.

Ce trebuie sa stiti in cazul in care apar probleme dupa realizarea achizitiei

Absenta sau intarzierea livrarii

  • In cazul intarzierii livrarii luati legatura cu vanzatorul pentru a obtine clarificari. Incercati sa stabiliti o data ulterioara de livrare sau denuntati contractul si solicitati rambursarea sumei platite.
  • Daca produsul nu este disponibil, vanzatorul trebuie sa va informeze imediat. Daca este cazul, comerciantul va trebui sa va ramburseze suma platita (potrivit regulilor europene in cel mai scurt timp, si, in orice caz, in termen de treizeci de zile).
  • In cazul pierderii coletului, inaintati o reclamatie catre serviciul postal sau de transport. Vanzatorul poate la randul sau sa intreprinda anumite demersuri pentru a descoperi ce s-a intamplat, ceea ce nu-l exonereaza in nici un caz de raspunderea sa fata de dumneavoastra. Va trebui sa trimita din nou produsul sau sa va ramburseze suma platita. Rambursarea nu depinde de raspunsul transportatorului sau de asigurarea vanzatorului.
  • Produsul este deteriorat in timpul transportului
  • La momentul livrarii atrageti atentia reprezentantului companiei de livrari asupra starii proaste a coletului sau mentionati acest lucru pe documentele de transport. La momentul dezambalarii, daca produsul este deteriorat, contactati in scris transportatorul si informati imediat vanzatorul.

Daca nu puteti verifica imediat starea produsului, vanzatorul poate incerca sa se exonereze de raspundere. De exemplu va incerca sa va opuna anumite clauze din conditiile generale de vanzare:

  • „cumparatorul are obligatia de a se asigura de absenta oricarei probleme”
  • „cumparatorul trebuie sa contacteze vanzatorul intr-un termen de 2 zile dupa momentul livrarii prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire pentru a-si exprima nemultumirea”. Asemenea clauze pot fi considerate abuzive si inopozabile consumatorului.

Produsul prezinta o lipsa de conformitate
Orice vanzator este obligat sa livreze un produs care sa nu fie afectat de o lipsa de conformitate. Prin urmare, va raspunde pentru orice defect care poate aparea (garantia legala a produsului, a carei durata este in principiu de 2 ani in Uniunea Europeana).

In cazul aparitiei unei lipse de conformitate, consumatorul are dreptul sa obtina repararea, inlocuirea sa rambursarea sumei platite ori reducerea proportionala a pretului. Aduceti la cunostinta vanzatorului imediat, in scris, aparitia problemelor. Solicitati repararea sau inlocuirea produsului intr-un termen rezonabil. Daca acest termen nu este respectat puteti solicita rambursarea.

Daca defectul apare in primele 6 luni dupa livrare, aveti dreptul sa solicitati luarea unei masuri reparatorii, fara a trebui sa dovediti ca defectul exista la momentul livrarii. In unele legislatii aceasta perioada este chiar si de 2 ani, iar uneori mai mult.Cheltuielile legate de repararea sau inlocuirea produsului vor fi suportate de vanzator.

Cine va poate ajuta in cazul aparitiei unor probleme?

Adresati-va „serviciului clienti” sau „serviciului consumatori” al comerciantului. Faceti reclamatia in scris. Daca toata corespondenta anterioara cu vanzatorul a fost purtata intr-o limba straina, utilizati in continuare aceeasi limba.

Trimiteti reclamatia prin scrisoare cu confirmare de primire, dand toate informatiile necesare:

  • data comenzii, coordonatele site-ului
  • numarul si detaliile comenzii
  • pretul platit, modalitatea de plata
  • motivele exacte ale reclamatiei
  • solutia pe care o propuneti (reparare, inlocuire, rambursare, livrarea produselor lipsa etc.)

Faceti copii tuturor scrisorilor si ale documentelor justificative trimise vanzatorului. Pastrati intotdeauna documentele originale.

Daca problema nu se rezolva, iar site-ul este unul strain: adresati-va Centrului European al Consumatorilor din statul dumneavoastra de rezidenta.

Daca problema nu se rezolva, iar site-ul este unul din Romania: adresati-va unei asociatii de consumatori sau comisariatului local pentru protectia consumatorilor.


Aspecte generale

Conditiile incheierii si executarii contractelor comerciale la distanta intre operatorii economici care furnizeaza produse si servicii si consumatori sunt stabilite de OG nr.130/2000, republicată.

vanzareContractul la distantă (nu necesita prezenta fizica simultana a celor doua parti) este acel contract de furnizare de produse sau servicii incheiat intre un operator economic si un consumator, in cadrul unui sistem de vanzare organizat de catre comerciant, care utilizeaza in mod exclusiv, inainte si la incheierea contractului, una sau mai multe tehnici de comunicatie la distanta, gen vanzare online.

Lista mijloacelor de comunicatie la distantă este expres prevazuta de OG nr. 130/2000, printre aceste mijloace numarandu-se: imprimat neadresat,  imprimat adresat, scrisoare tipizata, publicitate tiparita cu bon de comanda, catalog, telefon cu interventie umana, telefon fara interventie umana (automat de apel, audiotext),  radio,  videofon (telefon cu imagine), videotext (microordinator, ecran TV cu tastatura sau ecran tactil), posta electronica (e-mail), telecopiator (fax), televiziune (teleshopping).

Urmatoarele tehnici de comunicatie la distanta necesita acordul prealabil al consumatorului:

  • sistem automatizat de apel fara interventie umana (automat de apel);
  • telecopiator (fax).
  • adresa de posta electronica (e-mail).

Utilizarea altor tehnici de comunicatie individuala la distanta in afara celor prevazute mai sus nu este permisa daca exista un refuz manifestat de consumator.

Obligatia de informare a consumatorilor

Obligatia de informare a consumatorilor are ca menire asigurarea egalitatii intre partile unui contract, inca din faza incheierii acestuia. Din acest punct de vedere, cel care este tinut intotdeauna la obligatia de informare a consumatorilor este vanzatorul.

Pe aceasta directie se inscriu prevederile OG nr.21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, din interpretarea carora rezulta ca putem vorbi de obligatia de informare inainte de incheierea contractului – faza precontractuală – si de obligatia de informare decurgand dintr-un contract deja incheiat.

A. Obligatia de informare in faza precontractuala

Inainte de incheierea contractului la distanta operatorul economic trebuie sa informeze consumatorul in timp util, corect si complet asupra urmatoarelor elemente:

  • identitatea comerciantului si, in cazul contractelor care prevad plata anticipata, adresa si modalitatile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail si codul unic de inregistrare;
  • caracteristicile esentiale ale produsului sau serviciului;
  • pretul de vanzare cu amanuntul al produsului sau tariful serviciului si taxele aplicabile;
  • cheltuielile de livrare, daca este cazul;
  • modalitatile de plata, de livrare sau de prestare;
  • dreptul de denuntare unilaterala a contractului, cu exceptia cazurilor prevazute in OG nr. 130/2000;
  • costul utilizarii tehnicii de comunicatie la distanta, in cazul in care acesta este calculat altfel decat conform tarifului de baza;
  • perioada de valabilitate a ofertei sau a pretului;
  • durata minima a contractului, in cazul contractelor care prevad furnizare curenta sau periodica a unui produs sau serviciu;
  • termenul limita de executare a obligatiilor rezultand din contract.

B. Obligatia de informare in timpul executarii contractului

Operatorul economic trebuie sa transmita consumatorului, in scris sau pe un alt suport de informatii durabil, la dispozitia sau accesibil acestuia, in timp util, in perioada executarii contractului, urmatoarele:

  • confirmarea informatiilor care trebuie furnizate inainte de incheierea contractului, daca acestea nu au fost transmise in conditiile prevazute mai sus;
  • conditiile si modalitatile de exercitare a dreptului de denuntare unilaterala, sub forma clauzei urmatoare: „Consumatorul are dreptul sa notifice in scris operatorului economic ca renunta la cumparare, fara penalitati si fara invocarea unui motiv, in termen de 10 zile lucratoare de la primirea produsului sau, in cazul prestarilor de servicii, de la incheierea contractului„, redactata cu caractere ingrosate. in cazul omiterii acestei clauze, produsul sau serviciul este considerat livrat fara cerere de comanda din partea consumatorului;
  • sediul, numarul de telefon/fax, precum si adresa de e-mail ale operatorului economic, la care consumatorul poate sa-si prezinte reclamatiile;
  • informatiile privind service-ul postvanzare si garantiile oferite;
  • conditiile de denuntare unilaterala a contractului, atunci cand acesta are o durata nedeterminata sau o durata mai mare de un an.

Revocarea contractului

Contractul este rezultatul unui acord de vointe, care trebuie sa se inscrie in limitele prevederilor legale.

In temeiul acordului de vointa realizat ca urmare a acceptarii ofertei iau nastere obligatii contractuale, de la care partile nu pot deroga prin vointa lor unilaterala.

Necesitatea consimtamantului partilor pentru incetarea contractului initial apare ca o prevedere de principiu. De la acest principiu exista unele exceptii, cand este posibila revocarea contractului, insa acestea trebuie prevazute in mod expres in lege sau in contract.

Potrivit art.969 alin.2 din Codul civil revocarea contractului se poate realiza si din „cauze autorizate de lege”. 

Dreptul consumatorului de denuntare unilaterala a contractului  

Intre cauzele autorizate de lege s-ar putea inscrie, desigur si denuntarea unilaterala a contractului la distanta. 

Consumatorul are dreptul de a denunta unilateral contractul la distanta („perioada de garantie a contractului”), in termen de 10 zile lucratoare, fara penalitati si fara invocarea vreunui motiv. Singurele costuri care pot cadea in sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor. Termenul de 10 zile prevazut pentru exercitarea acestui drept incepe sa curga:

  • pentru produse, de la data primirii lor de catre consumator, daca au fost comunicate informatiile initiale;
  • pentru servicii, din ziua incheierii contractului sau dupa incheierea contractului, din ziua in care obligatia de informare initiala a fost indeplinita, cu conditia ca intarzierea sa nu depaseasca 90 de zile.

In cazul in care operatorul economic a omis sa transmita consumatorului informatiile initiale, termenul pentru denuntarea unilaterala a contractului este de 90 de zile si incepe sa curga:

  • pentru produse, de la data primirii lor de catre consumator;
  • pentru servicii, de la data incheierii contractului.

Daca in perioada celor 90 de zile informatiile prevazute initiale sunt furnizate consumatorului, termenul de 10 zile lucratoare pentru denuntarea unilaterala a contractului incepe sa curga din acel moment.

In cazul exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului de catre consumator, operatorul economic are obligatia sa ramburseze sumele platite de consumator fara a-i solicita acestuia cheltuielile aferente rambursarii sumelor. Rambursarea sumelor se va face in cel mult 30 de zile de la data denuntarii contractului de catre consumator.

Contracte care nu pot fi denuntate unilateral 

Consumatorul nu poate denunta unilateral urmatoarele tipuri de contracte, cu exceptia cazurilor in care partile au convenit altfel:

  • contracte de furnizare de servicii a caror executie a inceput, cu acordul consumatorului, inaintea expirarii termenului de 10 zile lucratoare;
  • contracte de furnizare de produse sau servicii al caror pret depinde de fluctuatiile cursurilor pietei financiare care nu pot fi controlate de operatorul economic;
  • contracte de furnizare a unor produse executate dupa specificatiile consumatorului sau a unor produse distinct personalizate, precum si a acelora care, prin natura lor, nu pot fi returnate sau care se pot degrada ori deteriora rapid;
  • contracte de furnizare a inregistrarilor audio, video sau a programelor informatice, in cazul in care au fost desigilate de catre consumator;
  • contracte de furnizare a ziarelor, periodicelor, jurnalelor-magazin;
  • contracte de servicii de pariuri sau loterii.

Executarea contractului la distanta  

In ceea ce priveste executarea contractului operatorul economic trebuie sa isi indeplineasca obligatiile contractuale in termen de cel mult 30 de zile de la data la care consumatorul a transmis comanda, cu exceptia cazului in care partile au convenit altfel.

Operatorul economic in cazul in care nu poate executa contractul din cauza ca produsul sau serviciul nu este disponibil, trebuie sa informeze consumatorul despre aceasta indisponibilitate, iar sumele pe care acesta le-a varsat ca plata trebuie rambursate de comerciant in termen de maximum 30 de zile.

Operatorul economic poate livra consumatorului un produs sau serviciu de o calitate si la un pret echivalente cu cele solicitate numai daca acest lucru a fost prevazut inainte de incheierea contractului si/sau in contract, astfel incat consumatorul sa fie informat in mod clar despre aceasta posibilitate. in caz contrar furnizarea unor produse sau servicii similare celor solicitate va fi asimilata cu livrarea fara comanda. Cheltuielile de returnare a produselor, in situatia exercitarii dreptului de denuntare unilaterala a contractului, sunt in acest caz in sarcina operatorului economic, element asupra caruia consumatorul trebuie sa fie informat.

Legea aplicabila contractului

In cazul in care partile contractante aleg ca lege aplicabila contractului la distanta legea unui stat ce nu face parte din Uniunea Europeana, iar contractul are o stransa legatura cu teritoriul Romaniei sau cu al altor state membre ale Uniunii Europene si, in cazul in care OG nr.130/2000 are prevederi mai favorabile pentru consumator, se vor aplica acestea din urma.

PUNE O ÎNTREBARE – VEZI RĂSPUNSURI

1.Buna ziua, in caz de accident vinovatu’ are cum sa-si schimbe declaratia daca dosarul deja a fost facut?

Raspuns

Toti cei implicati in accident pot schimba cursul evenimentelor si a desfasurarii dosarului, doar ca aceste lucruri creaza agentilor de la daune motive de suspiciune si de neplata a despagubirilor. O declaratie schimbata nu o va anula pe cea anterioara, ea doar se va adauga la dosar si se va extrage o concluzie finala din toate declaratiile, pozele si locul evenimentului.

 

 

2.daca eu sunt cel nevinovat si asiguratorul vrea sa declare dauna totala imi da cat considera el ca mai valoreaza masina, corect (conform audatex / eurotax / pret mediu autovit.ro etc. etc.) ?

1) in cat timp primesc banii?
2) ce se intampla cu epava?

 

Raspuns

Bune intrebari, asadar:

-Fara sa facem antireclama lui Autovit, pretul mediu de pe acest autovit nu are nici o legatura cu despagubirile rca in cazurile daunelor totale. Acel pret mediu de pe autovit este generat de un soft (un program) care face media pe un model de masina dintre anunturile care sunt active in acel moment pe acel site.
-Despagubirile la societatiile de asigurare se fac (se intocmesc si se calculeaza) conform legislatiei asa cum le efectuam si noi in site-ul nostru pe baza cataloagelor de specialitate (Schwacke, Apia)
-Banii conform legislatiei trebuie sa ii aveti in cont in maxim 10 zile de la depunerea ultimului document solicitat de asigurator (adica atunci cand de fapt dosarul este complet si se poate inchide de catre inspector)
-Epava ramane la dumneavoastra in cazul in care dosarul este deschis in baza unei polite rca ( pe asigurarea celuilalt, a vinovatului); daca este pe casco atunci se respecta clauzele din contractul casco (contract casco = contract intre parti)

Cerere de despagubire de la asigurare

CERERI DE DESPĂGUBIRE PDF – ACTE ASIGURĂRI

Regie proprieCerere despăgubire ASTRA – click

Cerere despăgubire ALLIANZ ŢIRIAC – click

Cerere despăgubire ARDAF – click

Cerere despăgubire ASIROM – click

Cerere despăgubire BCR – click

Cerere despăgubire GENERALI – click

Cerere despăgubire GROUPAMA – click

Cerere despăgubire OMNIASIG – click

Cerere despăgubire UNIQA – click

Impozit din Transfer

Liderul rrom bulgar Kiril Raskov, zis si Tarul Kiro, si-a platit impozitele restante, in valoare de aproximativ 50.000 de euro. Banii au fost deja transferati in conturile Agentiei Nationale Fiscale.

In aceasta suma sunt incluse dobanzile acumulate la datorii, in perioada 2002-2007, scrie Novinite.

Impozitele reprezinta sumele datorate pentru toate proprietatile lui Raskov, in perioada mentionata, si au fost platite de sotia liderului rrom, Kostadinka. Presa bulgara vorbea, cu ceva timp in urma, de sume mult mai mari datorate de Tarul Kiro statului bulgar.

Kiril Raskov nu si-a putut plati in persoana impozitele intrucat se afla in inchisoare, fiind acuzat ca i-a amenintat cu moartea pe locuitorii de etnioe bulgara din Katunitsa, inclusiv pe Angel Petrov, in varsta de 19 ani, care a fost calcat deliberat cu masina de unul din apropiatii Tarului, la 23 septembrie.

Crima a declansat proteste masive in intreaga tara, unele transformandu-se in manifestari violente intre bulgari si rromi.

Impozit pe proprietate

Guvernul anunţă că va schimba procedeul de calcul al impozitelor pe proprietate. Dacă la acest moment, impozitul se calculează în funcţie de cote diferenţiate pentru persoane fizice şi firme, începând din 2013, impozitul se va stabili în funcţie de destinaţia imobilului.

„Vom revizui baza de impozitare pentru impozitele pe proprietate, care va varia în funcţie de destinaţia proprietăţii şi nu în funcţie de contribuabil (n.r. persoană fizică sau persoană juridică)”, se arată în documentul trimis de Guvern la FMI.

După ce se va schimba procedeul de calcul, persoanele fizice şi firmele ar putea plăti un impozit similar, dacă deţin imobile cu aceeaşi destinaţie.

Impozitarea imobilelor se face în funcţie de natura proprietarilor

La momentul acesta, imobilele sunt impozitate în funcţie de natura proprietarului, iar în cele mai multe cazuri, persoanele fizice plătesc semnificativ mai puţin decât firmele.

Persoane fizice – se aplică o cotă de 0,1% la valoarea impozabilă, iar calculul se face în funcţie de zona în care este amplasat imobilul, de calitatea materialelor de construcţie şi de utilităţi
Companii – consiliul local stabileşte cota de impozit, care poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,5% din valoarea de piaţă. Valoarea de inventar este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.

În cazul clădirilor care nu au fost reevaluate, consiliul local sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti stabilesc o cotă a impozitului pe imobile, astfel:

Între 10% şi 20% – în cazul clădirilor care nu au fost reevaluate în ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referinţă
Între 30% şi 40% – în cazul clădirilor care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referinţă

Actualul sistem de impozitare descurajează investitorii care urmăresc imobilele de calitate

Specialiştii susţin că ar trebui stabilită o valoare impozabilă atât pentru imobilele rezidenţiale, cât şi pentru cele comerciale, urmând ca doar clădirilor intrate în circuitul comercial să li se aplice o cotă mai mare.

„Valoarea de piaţă nu este bună pentru impozitare, din mai multe motive, inclusiv pentru autorităţile locale. Exemplul bulei imobiliare este elocvent. Cum să-ţi faci programare bugetară multianuală pe veniturile unei primării, când ai variaţii aşa de mari de preţuri?”, a declarat avocatul Gabriel Biriş citat de Mediafax.

Dezvoltatorii imobiliari întâmpină aceleaşi dificultăţi, mai ales că randamentele pot fluctua semnificativ. Taxele aplicate cetăţenilor pentru imobilele rezidenţiale ar trebui să fie la acelaşi nivel cu taxele aplicate firmelor pentru imobilele construite pentru ca ulterior să fie închiriate, subliniază specialiştii. Astfel, ar fi impozitate suplimentar persoanele fizice care deţin proprietăţi folosite în scopuri comerciale, cu excepţia închirierii, nefiind afectate impozitele plătite de populaţie pentru locuinţe.

„Noi ce facem acum, impozităm investiţiile? Calitatea costă. Prin sistemul actual de impozitare, se descurajează investitorii care urmăresc o calitate superioară, o arhitectură deosebită, iar astfel de clădiri presupun investiţii mai mari şi, în final, o valoare de piaţă mai mare”, a adăugat reprezentantul Biriş Goran.

O astfel de măsură ar avantaja în special dezvoltatorii care, în vârful boom-ului imobiliar, au ridicat clădiri cu un ridicat grad de complexitate, a căror valoare de inventar a fost mult mai mare decât preţurile actuale. şi investitorii în clădirile rezidenţiale ar avea de câştigat de pe urma unei astfel de măsuri: dacă impozitele ar scădea semnificativ, ar putea amâna vânzarea locuinţelor, oferindu-le între timp spre închiriere.

Evitarea dublei impuneri

LISTA CONVENŢIILOR DE EVITARE A DUBLEI IMPUNERI

Ţara

Nr. şi data Decretului (Legii) de ratificare a convenţiei

Buletinul (M.O.) în care este publicată convenţia

Data intrării în vigoare

Data de la care se aplică

Africa de Sud

59/13.07.1994

199/1994

29.10.1995

1.01.1996

Albania

86/18.10.1994

302/1994

20.10.1995

1.01.1996

Algeria

25/12.04.1995

69/1995

11.07.1996

1.01.1997

Armenia

121/9.07.1997

156/1997

24.08.1997

1.01.1998

Australia

85/20.03.2001

150/2001

11.04.2001

1.01.2002

Austria

254/10.07.1978

64/1978

10.01.1979

1.01.1978-31.12.2006

Austria

333/15.11.2005

1034/2005

01.02.2006

01.01.2007

Azerbaidjan

366/19.09.2003

687/2003

29.01.2004

1.01.2005

Bangladesh

221/04.09.1987

37/1987

21.08.1988

1.01.1989

Belarus

102/26.05.1998

200/1998

15.07.1998

1.01.1999

Belgia

82/15.04.1977

34-35/1977

03.10.1978

1.01.1978 31.12.1998

Belgia

126/16.10.1996

262/1996

17.10.1998

1.01.1999

Bulgaria

5/10.01.1995

7/1995

12.09.1995

1.01.1996

Canada

418/05.12.1979

97/1979

29.12.1980

1.01.1978 – 31.12.2004

Canada

450/01.11.2004

1043/2004

31.12.2004

1.01.2005

Cehia

37/23.06.1994

157/1994

10.08.1994

1.01.1995

China

5/24.01.1992

10/1992

05.03.1992

1.01.1993

Cipru

261/09.07.1982

66/1982

08.11.1982

1.01.1983

Coreea de Nord

104/19. 06.2000

301/2000

25.08.2000

1.01.2001

Coreea de Sud

18/08.04.1994

96/1994

06.10.1994

1.01.1995

Croaţia

127/16.10.1996

271/1996

28.11.1996

1.01.1997

Danemarca

389/27.10.1977

118/1977

28.12.1977

1.01.1974

Ecuador

111/9.11.1992

294/1992

22.01.1996

1.01.1997

Egipt

316/14.10.1980

84/1980

05.01.1981

1.01.1982

Elveţia

60/13.07.1994

200/1994

27.12.1994

1.01.1994

Elvetia

261/2011

934 /2011

06.06.2012

1.01.2013

Emiratele Arabe Unite

74/03.11.1993

262/1993

23.01.1996

1.01.1997

Estonia

449/01.11.2004

1126/2004

29.11.2005

01.01.2006

Federaţia Rusă

38/16.06.1994

158/1994

11.08.1995

1.01.1996

Filipine

23/04.04.1995

64/1995

27.11.1997

1.01.1998

Finlanda

61/02.03.1978

16/1978

27.12.1978

1.01.1979 – 31.12.2000

Finlanda

201/24.12.1999

642/1999

04.02.2000

1.01.2001

Franţa

240/23.12.1974

171/1974

27.09.1975

1.01.1975

Georgia

45/26.03.1999

132/1999

15.05.1999

1.01.2000

Germania

625/21.11.1973

197/1973

01.11.1975

1.01.1972 –

31.12.2003

Germania

29/16.01.2002

73/2002

17.12.2003

1.01.2004

Grecia

25/12.03.1992

46/1992

07.04.1995

1.01.1996

India

221/04.09.1987

37/1987

14.11.1987

1.01.1988

Indonezia

50/ 2.03.1998

104/1998

13.01.1998

1.01.2000

Iordania

215/26.06.1984

51/1984

02.08.1984

1.01.1985

Iran

279/15.05.2002

401/2002

30.10.2007

01.01.2008

Irlanda

208/28.11.2000

626/2000

29.12.2000

1.01.2001

Israel

39/14.02.1998

86/1998

21.06.1998

1.01.1999

Italia

82/15.04.1977

34-35/1977

06.02.1979

1.01.1979

Japonia

213/05.07.1976

69/1976

09.04.1978

1.01.1978

Kazahstan

11/6.03.2000

109/2000

21.04.2000

1.01.2001

Kuweit

5/08.03.1993

57/1993

05.10.1994

1.01.1992

Letonia

606/6.11.2002

841/2002

28.11.2002

1.01.2003

Liban

10/21.03.1996

62/1996

06.04.1997

1.01.1998

Lituania

278/15.05.2002

393/2002

15.07.2002

1.01.2003

Luxemburg

85/18.10.1994

299/1994

08.12.1995

1.01.1996

Macedonia

306/17.05.2002

473/2002

16.08.2002

1.01.2003

Malayezia

482/26.12.1983

106/1983

07.04.1984

1.01.1985

Malta

61/3.07.1996

144/1996

16.08.1996

1.01.1997

Marea Britanie

26/03.02.1976

13/1976

22.11.1976

1.04.1976

Maroc

404/01.11.1982

99/1982

30.08.1987

01.01.1987 – 31.12.2006

Maroc

5/18.02.2004

161/2004

17.08.2006

1.01.2007

Mexic

331/20.06.2001

372/2001

15.08.2001

1.01.2002

Moldova

60/17.06.1995

127/1995

10.04.1996

1.01.1997

Namibia

61/15.04.1999

188/1999

05.08.1999

1.01.2000

Nigeria

10/08.03.1993

58/1993

18.04.1993

1.01.1994

Norvegia

67/25.03.1981

19/1981

27.09.1981

1.01.1982

Olanda

316/14.10.1980

84/1980

05.12.1980

1.01.1980-

31.12.1999

Olanda

85/25.05.1999

251/1999

29.07.1999

1.01.2000

Pakistan

418/05.12.1979

97/1979

20.03.1980

1.01.1980-

31.12.2001

Pakistan

212/28.11.2000

632/2000

13.01.2001

1.01.2002

Polonia

6/10.01.1995

7/1995

15.09.1995

1.01.1996

Portugalia

63/15.04.1999

194/1999

14.07.1999

1.01.2000

Qatar

84/20.03.2001

150/27.03.2001

06.07.2003

01.01.2004

R.S.F. Iugoslavia*)

331/14.10.1986

61/1986

21.10.1988

1.01.1989

R. F. Iugoslavia

122/09.07.1997

155/1997

01.01.1998

1.01.1998

San Marino

384/31.12.2007

13/2008

11.02.2008

1.01.2009

S.U.A.

238/23.12.1974

168/1974

26.02.1976

1.01.1974

Singapore

475/09.07.2002

580/2002

28.11.2002

1.01.2003

(pt. Romania)

1.01.2004

(pt. Singapore)

Siria

40/11.02.1988

9/1988

07.11.1991

1.01.1992

Siria

106/14.04.2009

279/2009

04.06.2009

1.01.2010

Slovacia

96/10.11.1994

315/1994

29.12.1995

1.01.1996

Slovenia

55/24.01.2003

105/2003

28.03.2003

1.01.2004

Spania

418/05.12.1979

97/1979

26.06.1980

1.01.1980

Sri Lanka

149/22.05.1985

27/1985

28.02.1986

1.01.1986

Suedia

432/31.10.1978

104/1978

08.12.1978

1.01.1978

Sudan

386/312.2007

13/2008

14.11.2009

1.01.2010

Thailanda

3/03.02.1997

18/1997

03.04.1997

1.01.1998

Tunisia

326/23.12.1987

60/1987

19.01.1989

1.01.1990

Turcia

331/14.10.1986

61/1986

15.09.1988

1.01.1989

Turkmenistan

107/14.07.2009

321/2009

21.08.2009

1.01.2010

Ucraina

128/16.10.1996

272/1996

17.11.1997

1.01.1998 15.01.1998

Ungaria

91/26.10.1994

306/1994

14.12.1995

1.01.1996

Uzbekistan

26/12.03.1997

46/1997

17.10.1997

1.01.1998

Vietnam

6/13.03.1996

56/1996

24.04.1996

1.01.1997

Zambia

215/26.06.1984

51/1984

29.10.1992

1.01.1993

Impozitare internationala

In ultimii ani s-a putut observa in practica fiscala internationala ca autoritatile fiscale sau alte organisme competente acorda conceptului de „beneficiar efectiv” o atentie deosebita. Cel mai adesea platitorii de venituri din dobanzi, redevente sau dividende se intalnesc cu acest concept in cazul platilor transfrontaliere. Conditia ca beneficiarul veniturilor sa fie beneficiarul efectiv al acestora

este intalnita in general in prevederile referitoare la plati de dobanzi, redevente sau dividende din Conventiile de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania. In legislatia domestica termenul de „beneficiar efectiv” este intalnit in prevederile referitoare la retinerea impozitului din veniturile din dobanzi si redevente obtinute din Romania de nerezidenti si in prevederile referitoare la modul de impozitare a veniturilor din economii obtinute din Romania de persoane fizice rezidente in state membre.

Intrebarile care apar adesea atunci cand aplicam legislatia referitoare la platile transfrontaliere sunt: (i) este primitorul de venit beneficiarul efectiv al acestor plati?; (ii) are primitorul de venit substanta economica in tara in care este rezident?; (iii) sunt platile primite legate de activitatea sa economica desfasurata in statul in care este rezident?

Nici legislatia domestica si nici Conventiile de evitare a dublei impuneri nu prevad reguli clare in aceasta privinta. Codul Fiscal definiste „beneficiarul efectiv” in contextul modului de impozitare a veniturilor din economii obtinute din Romania de persoane fizice rezidente in state membre. Insa aceasta definitie este destul de restrictiva, in sensul ca aplicarea ei poate fi interpretata ca fiind limitata doar platilor de dobanzi catre persoane fizice, rezidente intr-un stat membru.

Definitia „beneficiarului efectiv” aplicabila unei intreprinderi sau unui sediu permanent, si care poate avea o aplicabilitate mai larga, este intalnita in Codul Fiscal in Capitolul 4 al Titlului V – “Redevente si dobanzi la intreprinderi asociate”. Conform acestei definitii “o intreprindere a unui stat membru va fi tratata ca beneficiar efectiv al dobanzilor si redeventelor daca primeste acele plati pentru beneficiul sau propriu, si nu ca un intermediar pentru o alta persoana, cum ar fi un agent, un mandatar sau un semnatar autorizat”.

Insa legislaţia domestica se opreste aici, fara a aduce mai multe clarificari asupra modului de determinare a unui beneficiar efectiv in cazul platilor de venituri din dobanzi sau redevente efectuate de catre un rezident si fara a prevedea cerinte suplimentare de recunoastere a unui beneficiar efectiv. Nici Conventiile de evitare a dublei impuneri nu prevad o definitie a beneficiarului efectiv, insa in interpretarea acestora din urma, ne putem indrepta catre Comentariile la Conventia Model OECD.

Demn de mentionat este faptul ca in aceste Comentarii la Conventia Model OECD se afirma ca beneficiile determinate de aplicarea Conventiilor de evitare a dublei impuneri ar trebui oferite doar „celor care le merita”. Comentariile OECD precizeaza explicit ca statul sursa nu este obligat sa renunte la dreptul de impozitare al platilor (fie dividende, dobanda sau redevente) doar pentru simplul fapt ca aceste venituri sunt primite de un rezident al unui stat cu care statul sursa are incheiata o Conventie de evitare a dublei impuneri. In acest sens, este prevazut ca termenul de „beneficiar efectiv” nu trebuie folosit intr-un sens tehnic restrans (si anume limitat la agent sau mandatar), dar ca ar trebui inteles in contextul dat si in lumina obiectului si scopului Conventiei, incluzand evitarea dublei impozitari si prevenirea evaziunii fiscale.

Mai departe, Comentariile OECD mentioneaza ca ar constitui o abatere de la obiectul si scopul Conventiei ca statul sursa sa renunte la dreptul de impozitare atunci cand un rezident al celuilalt stat actioneaza ca un interpus al unei alte persoane, care, in final, va primi beneficiile veniturilor in discutie.

Impozitare Piata de Capital

Investitorii şi brokerii cer în cor de doi ani eliminarea declaraţiilor trimestriale la fisc. Când în sfârşit au obţinut asta, statul le cere să plătească 16% anticipat pe orice tranzacţie cu profit chiar dacă pierderile din alte tranzacţii pot fi mai mari. Fiscul nu poate spune câţi bani a colectat în ultimii ani de pe bursă.

Piaţa de capital aştepta de la noul guvern reducerea biro­craţiei în ceea ce priveşte decla­rarea şi plata im­po­zitului pe câştigurile din tranzacţiile derulate pe bursă şi din in­ves­tiţiile în fonduri mutuale. În schimb a primit impozit anticipat de 16% pe orice tranz­acţie câştigătoare deru­lată pe bursă şi regularizarea profi­tu­rilor la final de an, măsură care ar putea face şi mai mult rău pieţei decât formulele de im­pozitare de până acum, susţin brokerii.

Pe piaţa de capital mai sunt doar câteva mii de investitori activi după ce criza financiară din 2008 le-a adus pierderi mari deţinătorilor de acţiuni, iar noile reguli de impozitare stabilite la jumă­tatea lui 2010, care obligau investitorii să meargă de patru ori pe an la Fisc pentru a-şi declara profitu­rile, i-au determinat pe mulţi să renunţe la tranzacţiile bursiere. În aceste condiţii, statul nu se poate aştepta ca românii să se înghesuie să cumpere acţiuni în oferte pe care îşi propune să le deruleze, iar piaţa de capital nu are nicio şansă de a se dezvolta şi de a deveni o alternativă de finanţare a economiei.

În schimb, reprezentanţii ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală) spun că nu există date centralizate privind impozitul colectat din tranzacţii bursiere în ultimii ani.

„La nivelul fiecărei adminis­traţii financiare există astfel de date privind colectările strict pe tran­zacţii bursiere, însă sunt zeci de administraţii şi trebuie să le cerem aceste date de la fiecare în parte”, au explicat pentru ZF reprezentanţii ANAF.

În aceste condiţii, cum poate evalua Ministerul Finanţelor cât de eficientă este impozitarea aplicată pe piaţa de capital dacă nu are date centralizate cu sumele colectate din acest impozit în ultimii ani?

Guvernul elimină declaraţiile trimestriale la ANAF, dar cere impozit de 16% pe orice tranzacţie cu profit

Potrivit proiectului de modificare a Codului fiscal care a ajuns miercuri pe masa Guvernului, investitorii vor fi scutiţi de la depunerea declaraţiilor fiscale trimestriale şi de la plata trimestrială a impozitului pe profit, însă va fi introdusă reţinerea unui impozit anticipat de 16% pe fiecare tranzacţie în profit.

Intermediarii vor determina şi câştigul sau pierderile înregistrate de client într-un an. Totodată, brokerii şi administratorii de fonduri vor fi obligaţi să îşi informeze în scris clienţii cu privire la profitul sau pierderea înregistrată, precum şi impozitul calculat şi reţinut ca plată anticipată, pentru tranzacţiile efectuate în cursul anului, până în ul­tima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul care s-a încheiat.

Chiar dacă aceste modificări sim­pli­fică procedurile pe care trebuie să le deruleze investitorii, aceştia vor fi obli­gaţi să plătească impozit pe orice tran­zac­ţie câştigătoare chiar dacă în alte tran­zacţii vor obţine pierderi, iar pier­derile vor fi deduse din profituri abia la sfârşitul anului. Astfel, investitorii vor fi per­manent în postura de creditori ai sta­tului şi vor avea de recuperat bani, ceea ce va face ca sumele disponibile pentru investiţii noi să fie mai mici şi va duce la tranzacţii mai mici pe bursă, explică brokerii.

Know-how

O definiţie legală a know-how-ului se regăseşte în legislaţia actuală în OG 52/1997 privind regimul juridic al francizei, modificată şi aprobată prin Legea nr. 79/1998. Potrivit art. 1 lit. d) din actul normativ amintit, know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi al altor elemente analoage, care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs.

O altă definiţie – mai complexă – este dată de Codul fiscal, potrivit căruia „know-how-ul este orice informaţie cu privire la experienţa industrială, comercială sau ştiinţifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent şi a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizaţia persoanei care a furnizat această informaţie; în măsura în care provine din experienţă, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate şti din simpla examinare a produsului şi din simpla cunoaştere a programului tehnicii”.

[sus]

Delimitarea faţă de secretul de fabrică.

Legea nr. 11/1991 privind concurenţa neloială defineşte, în art. 11 lit. b, noţiunea de secret comercial ca fiind „informaţia care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deţinătorul a luat măsuri rezonabile, ţinând seama de circumstanţe, pentru a fi menţinută în regim secret; protecţia secretului comercial operează atâta timp cât condiţiile enunţate anterior sunt îndeplinite”.

Acelaşi articol, la lit. a, arată că este „contrară uzanţelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul neexecutării unilaterale a contractului sau utilizării unor proceduri neloiale, abuzuri de încredere, incitări la delict şi achiziţionări de secrete comerciale de către terţii care cunoşteau că respectiva achiziţie implică astfel de practici, de natură să afecteze poziţia comercianţilor concurenţi pe piaţă”.

În doctrină, secretele de fabrică sunt definite ca mijloace de fabricaţie având un caracter industrial şi secret, nefiind protejate de lege, cu o noutate relativă dar exploatate industrial.

Pentru a ne afla în faţa unui secret de fabrică, informaţia respectivă trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:

informaţia trebuie să fie tehnică (formulă, un procedeu, un desen, un proiect, etc.), comercială (conţinutul unor negocieri, oferte, contracte, indicatori financiari, etc.) sau administrativă (liste cu date de contact ale unor clienţi).
informaţia să fie exploatată industrial şi susceptibilă de a fi transmisă către terţi.
informaţia trebuie să fie secretă (confidenţială) această condiţie este îndeplinită chiar dacă informaţia este cunoscută şi folosită de mai multe întreprinderi, atâta timp cât acestea păstrează secretul cu privire la folosirea ei, inclusiv unele faţă de altele.

Aşa cum se observă, secretul de fabrică se deosebeşte de know-how în primul rând prin aceea că informaţia respectivă nu este de natură a conferi un caracter mai competitiv întreprinderii care o deţine, reducând costurile şi optimizând producţia (caracteristici ce ţin de esenţa know-how-ului). În plus, know-how-ul poate fi regăsit pe tot parcursul procesului industrial, de la selecţionarea materiilor prime şi materialelor până la distribuţia produselor finite, în timp ce secretul de fabrică poate exista în procesul de fabricaţie ca şi formulă sau tehnică legată de acest proces.

[sus]

Delimitarea faţă de asistenţa tehnică.

Asistenţa tehnică constă în acordarea unui sprijin tehnic, prin personalul propriu, personalului altei întreprinderi, în vederea punerii în funcţiune a obiectului unei invenţii (dobândit printr-un contract de cesiune sau licenţă) sau punerii în aplicare a unor tehnici ce alcătuiesc obiectul unui know-how.

În general, se consideră că inexistenţa unei clauze privind asistenţa tehnică într-un contract de cesiune de brevet, de licenţă sau de transmitere de know-how echivalează cu inexistenţa acestei obligaţii, cu excepţia situaţiilor în care acordarea asistenţei tehnice este indispensabilă exploatării obiectului contractului.

Dacă însă o asemenea clauză există, ea trebuie să cuprindă dispoziţii clare cu privire la conţinutul obligaţiei de acordare a asistenţei tehnice, a modalităţilor de executare şi duratei sale.

[sus]

Delimitarea faţă de invenţia brevetată.

Know-how-ul este un pachet de informaţii şi cunoştinţe tehnice, nebrevetabile sau brevetabile, dar niciodată brevetate. De cele mai multe ori, prin contractele prin care se transmit drepturile asupra unui brevet se transmit şi soluţiile tehnice de exploatare optimă a obiectului invenţiei (know-how-ul rezultat dintr-o experienţă dobândită şi transmisibilă).

Cu toate acestea, există posibilitatea transmiterii ansamblului de cunoştinţe tehnice ce alcătuieşte know-how-ul şi separat, printr-un contract care nu include şi drepturi protejate prin brevet.

[sus]

Condiţii de valabilitate a contractului.

Pentru încheierea valabilă a contractului de know-how este necesară existenţa condiţiilor generale de valabilitate a contractelor prevăzute de art. 948 Cod civil (consimţământul părţilor, capacitatea, cauza licită a obligaţiei contractuale, obiectul contractului).

În legătură cu obiectul acestui contract, trebuie făcută precizarea că el este destul de greu de identificat. Pentru a putea stabili cu exactitate întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor unui contract de know-how este necesară descrierea cu exactitate în cuprinsul contractului sau într-un document anexat a informaţiilor şi cunoştinţelor nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate, precum şi determinarea produsului sau serviciului la care aceste informaţii şi cunoştinţe se aplică, în scopul producerii sau al exploatării lor.

[sus]

Caracterele juridice. Forma contractului.

Contractul de know-how este un contract consensual atâta vreme cât se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, sinalagmatic, cu titlu oneros, generator de drepturi de creanţă, cu executare succesivă sau imediată, nenumit, principal.

În legătură cu forma contractului de know-how, întrucât nu există reglementări legale speciale cu privire la acest contract, părţile sunt cele care hotărăsc în ce formă îşi exprimă acordul de voinţă. Considerăm, totuşi, că sarcina probei privind existenţa şi întinderea know-how-ului este mult uşurată de existenţa unui înscris care să constate acordul de voinţă, precum şi de existenţa unui suport scris de transmitere a informaţiilor şi cunoştinţelor care alcătuiesc know-how-ul.

[sus]

Efectele contractului de know-how. Obligaţiile furnizorului.

Din contractul de know-how se nasc în sarcina furnizorului următoarele obligaţii:

1. Obligaţia de comunicare a know-how-ului.

Este o obligaţie de “a face” care se execută prin comunicarea know-how-ului către beneficiar, fie într-o formă tangibilă, fie într-o formă intangibilă.

2. Obligaţia de comunicare a perfecţionărilor.

Este de la sine înţeles că, în situaţia în care părţile (furnizorul şi beneficiarul) stipulează expres în convenţia lor că în sarcina furnizorului cade şi obligaţia de a comunica către beneficiar dezvoltarea şi perfecţionarea know-how-ului, ulterioare încheierii convenţiei, furnizorul, în executarea contractului, va comunica beneficiarului şi toate îmbunătăţirile aduse know-how-ului care face obiectul contractului respectiv.

Problema existenţei sau inexistenţei acestei obligaţii se pune doar în situaţia în care în contract nu există nici o clauză în acest sens.

În doctrină s-a exprimat opinia că, în ipoteza enunţată mai sus, obligaţia de transmitere a know-how-ului nu implică şi transmiterea perfecţionărilor aduse ulterior încheierii contractului.

Într-o altă opinie, o asemenea clauză de comunicare a perfecţionărilor este considerată a fi de natura contractului de know-how. Potrivit acestei opinii, chiar dacă în contract nu există o clauză expresă în acest sens, prin încheierea contractului se naşte în sarcina furnizorului, alături de obligaţia de comunicare a know-how-ului, şi obligaţia de comunicare a îmbunătăţirilor şi perfecţionărilor ulterioare.

3. Obligaţia de garanţie pentru vicii.

În legătură cu această obligaţie se pune problema dacă furnizorul know-how-ului este ţinut să răspundă faţă de beneficiar în situaţia în care ansamblul cunoştinţelor transmise nu produc efectul scontat, efectul pe care l-a avut în vedere beneficiarul atunci când a negociat şi a încheiat contractul.

O instanţă de judecată investită cu soluţionarea unui asemenea litigiu va trebui să analizeze clauzele contractuale, să extragă voinţa internă a părţilor şi acolo unde sunt detaliate mijloacele (ansamblul de cunoştinţe tehnice ce trebuie transmise) şi efectele care trebuie să se producă în raport de aceste mijloace, iar aceste efecte nu s-au produs ca urmare a unor vicii de concepţie, poate să angajeze răspunderea contractuală pentru vicii a furnizorului.

Sarcina de a proba existenţa unui viciu de concepţie aparţine în mod evident beneficiarului.

În ce priveşte neproducerea efectelor scontate în urma aplicării know-how-ului transmis (nu s-au redus costurile, nu a crescut profitul etc.), acest fapt nu poate constitui un temei pentru invocarea de către beneficiar a răspunderii pentru vicii ascunse a furnizorului.

4. Obligaţia de exclusivitate.

Prin contractul de know-how, furnizorul îşi poate asuma obligaţia de a nu mai comunica şi altor persoane know-how-ul care constituie obiectul contractului, astfel încât beneficiarul să fie singura persoană care să utilizeze cunoştinţele ce alcătuiesc know-how-ul respectiv. Această exclusivitate poate fi generală sau poate privi un anumit teritoriu.

[sus]

Obligaţiile beneficiarului.

1. Obligaţia de plată a preţului.

Preţul pe care urmează să îl plătească beneficiarul pentru know-how-ul transmis poate fi stabilit după cum urmează:

într-o sumă fixă, plătită integral în momentul încheierii contractului sau ulterior, în rate;
sub forma unor redevenţe, adică a unor sume de bani proporţionale cu beneficiile realizate din exploatarea know-how-ului, sume care urmează să fie plătite periodic;
o sumă fixă, urmată de plata periodică a unor redevenţe.

În cazul în care preţul nu este determinat, în contract se va preciza expres care este criteriul şi modalitatea în care el va fi determinat ulterior, de către părţi sau, în caz de neînţelegeri, de către instanţa de judecată.

2. Obligaţia de păstrare a secretului.

Cum legea nu protejează expres know-how-ul conferind titularului său un drept real asupra acestui ansamblu de cunoştinţe, aşa cum se întâmplă în cazul invenţiilor, mărcilor, desenelor şi modelelor industriale, furnizorul know-how-ului trebuie să se protejeze singur, pe cale contractuală, de eventualele încercări ale beneficiarului de a dezvălui know-how-ul unor terţi.

Aşadar, furnizorul know-how-ului se protejează introducând în contractul de know-how clauze prohibitive specifice (confidenţialitate, neconcurenţă, limitare a exploatării în timp şi spaţiu). Aceste clauze sunt singurele care îl obligă pe beneficiar, el putând fi sancţionat numai pe tărâm contractual pentru divulgarea know-how-ului către terţi fără acordul furnizorului.

Mai mult decât atât, furnizorul poate impune, tot pe cale contractuală anumite măsuri de siguranţă ce trebuie luate de către beneficiar, în timpul execuţiei contractului, astfel încât cunoştinţele transmise să nu ajungă publice şi orice terţ să le poată folosi.

Poate apărea şi situaţia în care un terţ ajunge să cunoască şi să folosească cunoştinţele şi elementele know-how-ului prin forţele şi experienţa proprie, caz în care beneficiarul know-how-ului nu poate fi tras la răspundere şi obligat la plata de daune interese pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale.

3. Obligaţia de neconcurenţă.

Este vorba de o obligaţie de „a nu face” asumată de beneficiar şi nu de obligaţia generală negativă de a nu face nimic de natură a aduce atingere unui drept real, întrucât furnizorul nu beneficiază de un drept real exclusiv asupra conţinutului know-how-ului, drept care i-ar acorda toate garanţiile necesare împotriva oricăror atingeri aduse de beneficiar sau de terţi .

Încălcarea acestei obligaţii contractuale poate determina rezilierea contractului cu plata de daune-interese către furnizor, dar poate determina şi angajarea răspunderii beneficiarului pentru concurenţă neloială.

Drepturile de autor

Ce este dreptul de autor?

Dreptul de autor este un termen juridic care desemnează drepturile recunoscute creatorilor de opere literare, artistice sau ştiinţifice sau de orice alte opere de creaţie intelectuală.

Care este obiectul dreptului de autor?

Operele originale de creaţie intelectuală în domeniul  literar, artistic sau ştiinţific, cum sunt:

► scrierile literare şi publicistice;
► programele pentru calculator;
► operele ştiinţifice scrise sau orale;
► compoziţiile muzicale;
► operele dramatice, dramatico-muzicale;
► operele  coregrafice şi pantomimele;
► operele fotografice şi cinematografice;
► operele de artă grafică sau plastică şi operele de arhitectură;
► lucrările plastice, hărţile şi desenele din domeniul topografiei, geografiei, ştiinţei în general;
► operele derivate plecând de la una sau mai multe opere preexistente.
(art. 7– art.8 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

Ce nu beneficiază de protecţia dreptului de autor?
Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele:
► ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice  ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare;
► textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale ale acestora;
►simbolurile oficiale ale statutului,ale autorităţilor publice şi ale organizaţiilor cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul şi medalia;
► mijloacele de plată;
► ştirile şi informaţiile de presă;
► simplele fapte şi date.
(art. 9 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

Care sunt drepturile conexe dreptului de autor?
Drepturile conexe au evoluat în jurul operelor protejate prin dreptul de autor, nu aduc atingere drepturilor autorilor si confera protectie pentru:
► artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile interpretări sau execuţii;
► producătorii de înregistrari sonore şi producătorii de înregistrări audiovizuale pentru propriile înregistrari;
► organismele de radiodifuziune şi de televiziune, pentru propriile emisiuni şi servicii de programe.
(art. 94 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

Ce se înţelege prin artişti interpreţi sau executanţi?
În sensul legii, prin artişti interpreţi sau executanţi se înţelege: actorii, cântăreţii, muzicienii, dansatorii şi alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăţi, de circ ori de marionete.
(art. 95 din Legea nr. 8/1996 cu modificările şi completările ulterioare)

Ce sunt organismele de gestiune colectivă?

Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe sunt persoane juridice constituite prin libera asociere, având ca obiect principal de activitate colectarea şi repartizarea drepturilor a caror gestiune le este încredinţată de către titulari.

Acestea se constituie în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi funcţionează potrivit reglementărilor privind asociatiile fără scop patrimonial şi potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996.

Organismele de gestiune colectivă constituite în condiţiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, funcţionează numai pentru câte un domeniu distinct de creaţie sau numai pentru câte o categorie distinctă de titulari de drepturi şi gestionează numai categoriile distincte de drepturi corespunzătoare domeniului de creaţie sau categoriei de titulari de drepturi pentru care s-au constituit.

Desene si modele

Desen – aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în două dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, în deosebi linii, contururi, culori, forma, textura şi/sau materiale şi/sau ornamentaţia produsului în sine
Model – aspectul exterior al unui produs sau al unei părti a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, în deosebi linii, contururi, culori, forma, textura şi/sau ornamentaţia produsului în sine

Cum înregistraţi la OSIM o cerere de Desen sau Model?

Întrebări frecvente

Comisia de Contestaţii Desene şi Modele
_____________________________

Noutaţ în domeniul desenelor şi modelelor
Legislaţia naţională în domeniul desenelor şi modelelor
Convenţii şi tratate internaţionale în domeniul desenelor şi modelelor
Ordine  Ordine, dispoziţii şi instrucţiuni de serviciu în domeniul desenelor şi modelelor
Formulare pentru utilizarea procedurilor de înregistrare, reînnoire, etc.a desenelor sau modelelor pe plan naţional
Cuantumul şi termenele privind plata taxelor în domeniul desenelor şi modelelor pe plan naţional
Calculator privind plata taxelor pentru desene şi modele
Conturile OSIM
Clasificarea internaţională pentru desene şi modele stabilită în baza
Aranjamentului de la Locarno

– engleză

– franceză

– română
Buletinele Oficiale de Proprietate Industrială online

Buletinele Oficiale de Proprietate Industrială secţiunea
Registru de desene şi modele on-line
Persoane de contact din OSIM
Servicii OSIM în domeniul desenelor şi modelelor
Formulare pentru cercetări documentare – desene şi modele

Formularele pentru utilizarea procedurilor de înregistrare, reînnoire, etc. a desenelor şi modelelor comunitare – referire la pagina Oficiului de Armonizare în Piaţa Internă – OAPI.
Calculator privind plata taxelor pentru desene şi modele comunitare – referire la pagina Oficiului de Armonizare în Piaţa Internă OAPI.

Formularele pentru utilizarea procedurilor de înregistrare, reînnoire, etc. a desenelor şi modelelor pe plan internaţional- referire la pagina Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale -OMPI –
Taxele internaţionale privind procedurile de înregistrare, reînnoire, etc. a desenelor şi modelelor – referire la pagina – OMPI
Calculator privind plata taxelor pentru desene şi modele pe plan internaţional – referire la pagina Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale – OMPI –

Brevete de inventie

Brevete de Invenţie
Cum înregistraţi la OSIM o cerere de brevet de invenţie

COMISII DE REEEXAMINARE
Întrebări frecvente
Informaţii Informaţii utile şi recomandări
Informaţii Informaţii utile pentru documentarea în internet
Legislaţia naţională în domeniul protecţiei brevetelor de invenţii
De la 1 martie 2009 este disponibilă depunerea electronică a cererilor de brevet de invenţie la OSIM

Buletinele Oficiale de Proprietate Industrială
Secţiunea:

Patent Teaching-Kit

Set de materiale de instruire în domeniul brevetelor de invenţie
O introducere gata elaborată în lumea brevetelor

Setul de materiale de instruire în domeniul brevetelor de invenţie este o resursă utilă în acţiunile de conştientizare referitoare la principalele probleme legate de brevete. Rezultat al cercetărilor, dezvoltării şi compilării realizate de experţi în domeniul brevetelor, acesta le oferă lectorilor din universităţi tot ce le este necesar pentru a realiza o prezentare introductivă atrăgătoare şi instructivă.

Prof. Joseph Straus
Max Planck Institute for Intellectual Property,
Competition and Tax Law
Műnchen

Cum să obţineţi un exemplar din setul de materiale de instruire în domeniul brevetelor de invenţie

Puteţi obţine un exemplar gratuit al setului de materiale
– fie descărcându-l de pe pagina web a Oficiului European de Brevete, la adresa www.epo.org/teaching-kit,
– fie comandând un exemplar la Proton Europe – asociaţie europeană pentru transferul de cunoştinţe, la adresa www.protoneurope.org

Setul de materiale de instruire în domeniul brevetelor de invenţie
O introducere gata elaborată în lumea brevetelor

De ce sunt importante brevetele
Protecţia ideilor originale şi a invenţiilor a devenit, în economia contemporană bazată pe cunoaştere, o problemă esenţială.
Marile corporaţii, dar şi micile afaceri sau firme nou-înfiinţate folosesc brevetele pentru a-şi proteja ideile şi avantajul competitiv. Şi universităţile folosesc din ce în ce mai mult sistemul de brevetare pentru protecţia şi exploatarea comercială a rezultatelor cercetării ca şi pentru a facilita transferul de tehnologie către parteneri din industrie.

Între 15 şi 25% din eforturile de cercetare sunt eforturi inutile pentru că acele invenţii (ignorate de dezvoltatori) au fost deja brevetate. Prin activitatea de conştientizare în domeniul brevetelor şi informarea cu privire la modalităţile de cercetare pentru identificarea brevetelor existente, aceste lucruri pot fi evitate.

Informarea angajaţilor din diverse sectoare de activitate cu privire la rolul brevetelor, la modul în care funcţionează sistemul şi la beneficiile pe care le pot aduce companiilor şi institutelor de cercetare este vitală. Iar studenţii de astăzi sunt inginerii, cercetătorii, avocaţii, politicienii şi managerii de mâine, de aceea este important ca atunci când pornesc în carieră să aibă cel puţin cunoştinţe de bază despre sistemul de brevete.

Ce este setul de materiale de instruire în domeniul brevetelor de invenţie?

Setul de materiale de instruire în domeniul brevetelor de invenţie a fost creat de Academia Europeană de Brevete, forul de educaţie şi formare al Oficiului European de Brevete, ca un material auxiliar în acţiunile de conştientizare în rândul studenţilor.

Conceput pentru a fi folosit de cadre didactice din universităţi, el conţine tot ce este necesar pentru a oferi studenţilor o introducere cuprinzătoare în sistemul de brevetare, inclusiv informaţii despre modul în care se depune o cerere de brevet sau despre modul în care se realizează o cercetare pentru identificarea brevetelor existente.

Indiferent dacă aveţi sau nu experienţă în domeniul brevetelor, materialele care compun setul sunt astfel elaborate încât să vă permită să pregătiţi şi să susţineţi o prezentare de bază de circa una-două ore, ca şi trei submodule suplimentare, dacă este cazul.

Cui se adresează ?

Setul de materiale de instruire este conceput pentru studenţi din orice domeniu, dar se adresează în mod special studenţilor din facultăţile de ştiinţe, inginerie, drept, medicină sau administrarea afacerilor. Materialele pornesc de la premisa că nici studenţii, nici lectorii nu au cunoştinţe anterioare în domeniu.

Ce conţine setul ?

Setul de materiale de instruire în domeniul brevetelor conţine prezentări PowerPoint, note destinate lectorului, informaţii de bază în domeniu, ca şi exemple din viaţa reală şi studii de caz.

Setul este compus din două module de bază:

– o introducere pentru studenţii din facultăţile de ştiinţe, inginerie, medicină şi administrarea afacerilor, incluzând informaţii despre drepturile de proprietate intelectuală, noţiuni elementare despre brevete, aspecte de bază legate de depunerea unei cereri de brevet, luarea deciziei de a breveta sau a nu breveta şi un ghid de utilizare a brevetelor ca sursă de informaţie.
– o introducere pentru studenţii de la facultăţile de drept, incluzând informaţii despre drepturile de proprietate intelectuală, condiţiile de brevetabilitate, chestiuni legate de calitatea de titular de brevet, condiţii de dezvăluire, încălcarea drepturilor, litigii şi comercializarea brevetelor.

şi trei submodule:

– cercetarea pentru identificarea de brevete existente – cum se utilizează baza de date espacenet;
– cum să înţelegem revendicările;
– utilizarea brevetelor de către companii de tip spin-off de pe lângă universităţi.

__________________________________

Convenţii şi tratate internaţionale în domeniul protecţiei brevetelor de invenţie

Cuantumul şi termenele privind plata taxelor pentru cererile de brevet de invenţie şi brevetele de invenţie

Formulare de completare a unei cereri de brevet

Instrucţiuni privind efectuarea rapoartelor de cercetare documentară

Norme privind codurile standard pentru identificarea diferitelor tipuri de documente de brevet

Căutare în baza de brevete româneşti

Clasificarea internaţională de brevet – link la pagina WIPO

Servicii

Formulare Formulare pentru cereri de cercetări documentare în domeniul invenţiilor

Ce este cercetarea documentară în domeniul invenţiilor ?

Viza de munca pentru straini

Legea nr. 203/1999 privind permisele de munca, republicata in 2004, a fost abrogata.

Munca strainilor in Romania se presteaza in prezent in temeiul unei autorizatii de munca.

Autorizatia de munca este documentul oficial, eliberat in conditiile legii, care da dreptul titularului sa fie incadrat in munca sau detasat in Romania la un singur angajator. Ea inlocuieste permisul de munca, astfel incat, in cuprinsul tuturor actelor normative in vigoare, referirile la sintagma „permis de munca se considera a fi facute la sintagma „autorizatie de munca . Este, spre exemplu, cazul art. 36 din Codul muncii, care prevede: „Cetatenii straini si apatrizii pot fi angajati prin contract individual de munca in baza permisului de munca eliberat potrivit legii .

Reglementarea actuala a angajarii strainilor este cuprinsa in Ordonanta de urgenta nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 424 din 26 iunie 2007.

Principalele modificari pe care, in viziunea Guvernului, acest act normativ le-ar aduce au vizat:

– acordarea unei autorizatii de munca pentru strainii care solicita incadrarea in munca sau detasarea pe teritoriul Romaniei si, ulterior, acordarea unui document care sa ateste atat dreptul de sedere, cat si dreptul la munca pe teritoriul Romaniei;
– adaptarea si reducerea termenelor pentru solutionarea cererilor solicitantilor;
– crearea unui flux eficient si rapid al documentelor in cadrul structurii competente;
– simplificarea procedurilor administrative in ceea ce priveste incadrarea in munca sau detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei;
– perfectionarea cadrului legal necesar exercitarii de catre straini a dreptului la munca pe teritoriul Romaniei.

Alaturi de noile prevederi, raporturile de munca ale cetatenilor straini in Romania raman supuse Codului muncii, ca drept comun. Codul muncii prevede in art. 2 ca dispozitiile sale se aplica, intre altii, cetatenilor straini sau apatrizi incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca pentru un angajator roman pe teritoriul Romaniei, precum si persoanelor care au dobandit statutul de refugiat si se incadreaza cu contract individual de munca pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii.

2. Strainii

Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, sfera notiunii de strain s-a restrans. Odata cu modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2007 privind infiintarea Oficiului Roman pentru Imigrari prin reorganizarea Autoritatii pentru straini si a Oficiului National pentru Refugiati, precum si modificarea si completarea unor acte normative, strain nu mai este orice persoana care nu are cetatenia romana.

Prin notiunea de strain se are astazi in vedere persoana care nu are cetatenia romana sau cetatenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European.

In acelasi sens, Ordonanta de urgenta nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul Romaniei defineste strainul ca fiind persoana care nu are cetatenia romana sau cetatenia unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European (Islanda, Liechtenstein si Norvegia).

Asadar, cetatenii comunitari, care nu mai sunt considerati straini, pot fi incadrati potrivit reglementarilor Uniunii Europene. Astfel, cetateanul oricarui stat membru al Uniunii Europene, care lucreaza in Romania, se bucura de regimul national aplicabil cetatenilor romani. Sunt aplicabile:

– Regulamentul nr. 1612/68/CEE referitor la circulatia lucratorilor in interiorul comunitatii;
– Directiva nr. 2004/38/CE privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii Europene si membrii familiilor acestora.

3. Conditii la angajarea strainilor

Strainii pot fi incadrati in munca pe teritoriul Romaniei cu indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

a) locurile de munca vacante nu pot fi ocupate de cetateni romani, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spatiul Economic European, precum si de rezidenti permanenti pe teritoriul Romaniei;

b) indeplinesc conditiile speciale de pregatire profesionala, experienta in activitate si autorizare, solicitate de angajator potrivit legislatiei in vigoare;

c) fac dovada faptului ca sunt apti din punct de vedere medical sa desfasoare activitatea respectiva si nu au antecedente penale care sa fie incompatibile cu activitatea pe care o desfasoara sau urmeaza sa o desfasoare pe teritoriul Romaniei;

d) se incadreaza in contingentul anual aprobat prin hotarare a Guvernului;

e) angajatorii au achitate la zi obligatiile catre bugetul de stat.

Exceptii

Indeplinirea acestor conditii nu este necesara:

– in cazul strainilor care indeplinesc functia de administrator intr-o societate comerciala cu participare straina, in situatia in care este o singura persoana numita in aceasta functie; cazuri
– daca strainul desfasoara activitatea in calitate de sportiv profesionist, in conditiile particulareexistentei unei dovezi ca a desfasurat activitate similara in alta tara,
– solicitantilor autorizatiei pentru munca nominala;
– pentru lucratorii transfrontalieri, precum si strainilor posesori ai unui permis de
sedere in scop de studii.

Angajatorul are obligatia sa inregistreze contractul individual de munca incheiat in baza autorizatiei de munca la inspectoratul teritorial de munca, in termenul de 20 de zile de la data incheierii contractului, potrivit Legii nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca, republicata in Monitorul Oficial nr. 190 din 20 martie 2007.

Primirea la munca a unui strain fara autorizatie de munca sau permis de sedere in scop de munca, cu amenda de la 1.500 la 2.000 lei pentru fiecare strain, fara ca amenda sa poata depasi 100.000 lei.

Mentinerea unui strain in munca dupa expirarea autorizatiei de munca sau a permisului de sedere in scop de munca, cu amenda de la 1.500 la 2.000 lei pentru fiecare strain, fara ca amenda sa poata depasi 100.000 lei.

In cazul prelungirii autorizatiei, angajatorul are obligatia sa inregistreze acordul scris al partilor cu privire la prelungirea valabilitatii contractului individual de munca pe durata determinata, incheiat cu un strain, la inspectoratul teritorial de munca com-prelungirea petent, cu prezentarea permisului de sedere in scop de munca valabil sau a autorizatiei autorizatiei de munca valabile, in termen de 20 de zile de la eliberarea documentelor care atesta prelungirea autorizatiei de munca.

ATENTIE!
Cumulul de functii nu este posibil, in cazul strainilor, deoarece acestia beneficiaza de o autorizatie de munca ce le confera dreptul de a presta activitate in temeiul unui singur contract de munca.

4. Recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale obtinute in strainatate

Problema recunoasterii diplomelor obtinute in strainatate, in vederea practicarii pe teritoriul Romaniei a diferitelor profesii de catre cetatenii straini se numara printre reglementare chestiunile cele mai importante in materia angajarii strainilor. In ceea ce priveste cetatenii europeni, in acest domeniu a fost adoptata Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, publicata in Monitorul Oficial nr. 500 din 3 iunie 2004, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 200/2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 706 din 18 octombrie 2007.

In vederea accesului la o profesie reglementata sau a exercitarii acesteia in Romania, sunt recunoscute atat diplomele obtinute in Romania, cat si diplomele obtinute intr-un alt stat care dau dreptul titularului sa exercite aceeasi profesie in statul membru de origine sau de provenienta.

Dreptul de a accede la o profesie reglementata sau de a o exercita in Romania nu poate fi interzis daca solicitantul face dovada ca a exercitat cu norma intreaga aceasta profesie timp de 2 ani in ultimii 10 ani intr-un stat european in care respectiva profesie nu este reglementata, daca detine unul sau mai multe titluri de calificare profesionala acordate de o autoritate competenta dintr-un stat membru, care atesta ca s-a pregatit pentru exercitarea acestei profesii.

Autoritatea romana competenta poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, sa urmeze un stagiu de adaptare care sa nu depaseasca 3 ani sau sa dea o proba de aptitudine, in urmatoarele cazuri:

a) daca formarea solicitantului priveste domenii teoretice sau practice substantial diferite fata de cele cerute in Romania pentru obtinerea diplomei de invatamant superior, necesara pentru a practica respectiva profesie;

b) daca profesia respectiva include in Romania exercitarea uneia sau mai multor activitati profesionale care nu se regasesc in cadrul aceleiasi profesii in statul membru de origine sau de provenienta al solicitantului si daca diferenta corespunde unei formari specifice cerute in Romania si acopera domenii care difera substantial de cele acoperite de diploma detinuta de solicitant;

Sechestru pe Bunuri

Masura asiguratorie, prevazuta in cap. II, t. IV, C. proc. pen., partea generala. Sechestrul se poate lua in cursul procesului penal de catre procuror sau de instanta de judecata si consta in indisponibilizarea bunurilor mobile si imobile ale invinuitului sau inculpatului, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii. Masurile asiguratorii se pot lua si asupra bunurilor persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei. Nu pot fi sechestrate

bunurile exceptate de lege, (ex. bunurile necesare uzului personal si casnic al debitorului si familiei sale). La aplicarea masurilor asiguratorii, se va tine seama de bunurile ce nu pot fi sechestrate (urmarite). Potrivit dispozitiilor C. proc. pen., nu pot fi sechestrate bunurile ce apartin unei unitati din cele la care se refera art. 145 din C. pen., precum si cele exceptate de lege adica cele prevazute de C, proc. civ. Sechestrul se dispune prin ordonanta procurorului sau prin incheierea instantei de judecata. Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului are obligatia identificarii bunurilor asupra carora se poate aplica masura si obligatia evaluarii acestor bunuri, scop in care poate recurge la ajutorul unor experti. Bunurile sechestrate pot fi lasate in mainile celui impotriva caruia s-a luat masura si pot fi puse sub sigiliu, iar daca exista pericol de instrainare, ele pot fi incredintate unui custode. Potrivit legii, sechestrarea cu ridicarea obligatorie a bunurilor are loc cand bunurile sunt perisabile (se predau spre valorificare prin unitatile comerciale de stat), metale sau pietre pretioase si mijloace de plata straine (se depun la banca in termen de 48 de ore de la ridicare); titluri de valoare interna, obiecte de arta sau de muzeu si colectii de valoare (se predau spre vanzare institutiilor specializate); sumele de bani, precum si banii proveniti din valorificarea bunurilor perisabile ( se compenseza pe numele invinuitului/inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului care a disps sechestrul). Organul care aplica sechestrul incheie proces-verbal care cuprinde descrierea amanuntita a bunurilor sechestrate, indicarea valorii lor, precizarea bunurilor exceptate de lege de la urmarire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestrul. De asemenea, se consemneaza obiectiile partilor si ale altor persoane interesate. Un exemplar al procesului-verbal se lasa persoane careia i s-a aplicat sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului, portarului sau unui vecin. In caz de dare in custodie a bunurilor sechestrate, o copie se lasa custodelui. De asemenea, un exemplar se inainteaza si organului care a dispus luarea masurii, in termen de 24 de ore de la incheierea procesului- verbal. Daca sechestrul se aplica pe bunuri imobile, organul care a dispus masura cere cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare (bunurile ipotecate fiind garantate potrivit dispozitiilor civile), anexand copii dupa actul de dispozitie si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

Expropriere

Ce se intelege prin expropriere?

Exproprierea consta in trecerea fortata a unui bun imobil aflat in proprietatea privata a unor persoane fizice sau juridice, a comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor in proprietatea publica a statutului. Exproprierea poate fi facuta numai pentru cauza de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire, prin hotarare judecatoreasca.

Cum se declara utilitatea publica?

Utilitatea publica se declara pentru lucrari de interes national sau de interes local. Pentru lucrari de interes national utilitatea publica se declara de Guvern, iar pentru lucrari de interes local de catre consiliile judetene si de catre Consiliul Local al Municipiului Bucuresti.

Pentru lucrarile de interes local care se desfasoara pe teritoriul mai multor judete, utilitatea publica este declarata de o comisie compusa din presedintii consiliilor judetene respective. In caz de dezacord, utilitatea publica in cauza poate fi declarata de catre Guvern.

In situatii exceptionale utilitatea publica poate fi declarata prin lege.

Declararea utilitatii publice se face numai dupa efectuarea unei cercetari prealabile si este conditionata de inscrierea lucrarii in planurile urbanistice si de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitati sau zone unde se intentioneaza executarea ei.

Care sunt masurile premergatoare exproprierii?

Dupa declararea utilitatii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzand terenurile si constructiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum si a ofertelor de despagubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, orasului sau municipiului pe teritoriul carora sunt situate imobilele ce se supun aprobarii pentru expropriere, in vederea consultarii de catre cei interesati, cu exceptia documentelor lucrarilor privind apararea tarii si siguranta nationala.
Propunerile de expropriere a imobilelor si procesul-verbal in care este consemnat rezultatul cercetarii prealabile se vor notifica persoanelor fizice sau juridice titulare de drepturi reale, in termen de 15 zile de la publicare.
Cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii si titularii altor drepturi reale asupra imobilelor in cauza pot face intampinare in termen de 45 de zile de la primirea notificarii. Intampinarea se depune la primarul comunei, orasului sau al municipiului pe al caror teritoriu se afla imobilul. Primarul va primi si va inregistra intampinarea si va consemna ofertele de despagubire si pretentiile proprietarilor sau ale persoanelor titulare de alte drepturi reale.
In termen de 30 de zile intregul dosar, precum si eventualele intampinari, va fi inaintat la Secretariatul General al Guvernului, pentru lucrarile de interes national, iar pentru cele de interes local, la consiliul judetean sau la Consiliul Local al Municipiului Bucuresti, dupa caz.
Intampinarile vor fi solutionate in termen de 30 de zile de o comisie constituita prin hotarare a Guvernului pentru lucrarile de interes national, prin decizia delegatiei permanente a consiliului judetean sau prin dispozitia primarului municipiului Bucuresti pentru cele de interes local.

Cine solutioneaza cererile de expropriere?

Solutionarea cererilor de expropriere este de competenta tribunalului judetean sau a Tribunalului Municipiului Bucuresti in raza caruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Care este procedura de solutionare a cererilor de expropriere?

Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunta cu privire la expropriere, in cazul in care nu s-a facut intampinare impotriva propunerii de expropriere sau daca aceasta cale de atac a fost respinsa.
Presedintele instantei va fixa termen si va dispune citarea proprietarilor sau, dupa caz, a posesorilor, a altor titulari de drepturi reale sau a oricaror persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate.
Solutionarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Instanta va verifica daca sunt intrunite toate conditiile cerute de lege pentru expropriere si va stabili cuantumul despagubirilor si suma cuvenita fiecarei parti. Hotararea este supusa cailor de atac prevazute de lege.
In cazul in care partile se invoiesc in fata instantei asupra exproprierii si asupra despagubirii, aceasta va lua act de invoiala si va pronunta o hotarare definitiva. Atunci cand partile sau numai unele dintre acestea se invoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu si asupra despagubirii, instanta va lua act de invoiala si va stabili despagubirea.
In cazul in care una sau mai multe parti titulare de drepturi asupra imobilelor, desi legal citate, nu s-au prezentat, instanta va putea hotari in lipsa.

Cum se stabileste cuantumul despagubirilor de catre instanta?

Pentru stabilirea despagubirilor instanta va constitui o comisie de experti compusa dintr-un expert numit de instanta, unul desemnat de expropriator si un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite.
La calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, precum si de daunele aduse proprietarului sau, dupa caz, altor persoane indreptatite, luand in considerare si dovezile prezentate de acestia.
Primind rezultatul expertizei, instanta il va compara cu oferta si cu pretentiile formulate de parti si va hotari. Despagubirea acordata de catre instanta nu va putea fi mai mica decat cea oferita de expropriator si nici mai mare decat cea solicitata de expropriat sau de alta persoana interesata.

Evacuare chiriasi

Iata ca vin si eu cu o speta.. exista una bucata camera anexa la locuinta. proprietarul decide sa o inchirieze. fara acte, ca la o chirie de 2 mil pe luna…. proprietarul decide sa nu mai inchirieze. chiriasul nu vrea sa plece. cum procedam?

Nu il poate evacua in mod legal decat daca il actioneaza in judecata, solicitand instantei sa pronunte o hotarare de evacuare. In acelasi proces poate solicita obligarea chiriasului la plata contravalorii cheltuielilor de intretinere si a lipsei de folosinta pentru perioada cuprinsa intre data cand i-a cerut sa paraseasca locuinta si data eliberarii efective.
Daca il scoate cu forta, chiriasul poate face plangere penala pentru violare de domiciliu.

Conflicte intre vecini

  • Tineti seama de sfaturile altora.
  •                 Explicati partilor ca sicanele, neintelegerile, apar, in cele mai multe cazuri, din motive minore, banale. Nu dati curs nervilor. Aceste conflicte nu duc la nimic bun si este pacat ca vecinii sa-si faca zile negre unii altora.
  •                 Daca conflictele persista si degenereaza in acte insotite de violenta, anuntati imediat organele de politie. ;

 

  •                 Daca sunteti martorul unei batai , interveniti imediat pentru ai desparti pe combatanti cerand, la nevoie, ajutorul celorlalti cetateni sau vecini.
  •                 Daca cei invrajbiti sunt doi barbati, apelati la ajutorul sotiilor lor, pentru ai calma.
  •                 Faceti apel la o persoana cu autoritate, un batran, un unchi sau un frate mai mare, care poate interveni.

CONCESIUNE

Constitutia Romaniei, la art. 136, alin. 4, prevede ca „in conditiile legii, bunurile proprietate publica pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate”. Din acest cuprins al dispozitiilor constitutionale se desprind ca forme de exercitare a dreptului de proprietate publica urmatoarele: dreptul de administrare, concesionarea si inchirierea, la acestea adaugindu-se dreptul de folosinta asupra bunurilor imobile.

In prezent, dreptul comun in materia concesiunilor este stabilit dupa abrogarea Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor prin O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune lucrari publice si a contractelor de concesiune  de servicii, modificata de O.U.G. nr. 72/2009, impreuna cu O.U.G. nr. 54/2006 privind  regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica, aprobata cu modificari de Legea nr. 22/2007. De asemenea, facem precizarea ca exista si o alta serie de reglementari referitoare la concesiune, cum ar fi cele cuprinse in Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia sau in Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, dar si in alte legi speciale.

Conform dispozitiilor legale enuntate, concesiunea se realizeaza printr-un contract  de concesiune  prin care o autoritate sau o institutie publica numita concedent transmite pe o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numita concesionar, dreptul si obligatia de exploatare  sau de efectuare a unei activitati ori a unui serviciu public de interes national sau local ori a unui bun proprietate publica, dupa caz,  pe riscul si raspunderea sa, in schimbul unei redevente.

Calitatea de concedent o pot avea: ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publica sau privata a statului, consiliile judetene, consiliile locale  sau institutiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publica ori privata a judetului, orasului sau comunei. Acestei definitii de concedent  O.U.G. nr. 34/2006 a dus completari, la art. 8, extinzind sfera entitatilor ce pot dobindi aceasta calitate.

Concesionar poate fi orice persoana fizica sau juridica, indiferent de cetatenie sau nationalitate, excluse fiind persoanele juridice de drept public.

Obiect al concesiunii pot fi bunurile din domeniul public al statului sau unitatilor administrativ teritoriale, fie ca sint bunuri imobile sau bunuri mobile. In situatia in care se concesioneaza terenuri, de orice natura, concesionarul are obligatia de a inregistra contractul de concesiune in registrul de publicitate imobiliara sau in cartea funciara.

Facem precizarea ca, la expirarea duratei concesiuni, partile pot conveni, printr-un simplu acord de vointa, prelungirea termenului contractului pentru o perioada egala cu cel mult jumatate din durata sa initiala.

Procedura atribuirii contractului de concesiune de bunuri proprietate publica este reglementata in capitolul III al O.U.G. nr. 54/2006, care la art. 14 distinge doua modalitati: licitatia si negocierea directa. Principiile care stau la baza acestor doua proceduri sint: al transparentei, al tratamentului egal, al proportionalitatii, al nediscriminarii si al liberei concurente, asa cum au fost ele consacrate de catre legiuitor.

Licitatia este principalul procedeu de concesionare si este initiata de catre concedent prin anuntul de licitatie, care se transmite spre publicare in Monitorul Oficial sau intr-un cotidian de circulatie nationala sau locala cu cel putin 20 de zile calendaristice inainte de data limita pentru depunerea ofertelor. Daca ulterior anuntului sint depuse cel putin 3 oferte valabile, procedura licitatiei poate continua cu evaluarea acestora, iar in caz contrar concedentul este obligat sa anuleze procedura si sa organizeze o  noua licitatie.

Conform dispozitiilor legale, principalul criteriu de atribuire a contractului de concesiune il reprezinta cel mai mare nivel al redeventei, dar si alte aspecte, precum capacitatea economico-financiara, protectia mediului inconjurator, sau conditiile specifice impuse de natura bunului concesionat.

Ca o particularitate, subliniem faptul ca, in ceea ce priveste concesionarea terenurilor pentru constructii apartinind proprietatii private a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, la art. 15, prevede expres cazurile in care terenurile destinate construirii se pot concesiona fara licitatie publica, cu plata taxei de redeventa stabilite potrivit legii, ori pot fi date in folosinta pe termen limitat, dupa caz.

Carte Funciara

Cei interesati sa achizitioneze un imobil trebuie obligatoriu sa cunoasca situatia juridica a acestuia, prin consultarea extrasului de carte funciara, eliberat de Oficiile locale de Cadastru si Publicitate Imobiliara. De asemenea, bancile solicita un astfel de extras in cazul imobilelor ce urmeaza a fi aduse in garantie.

Evidentele de cadastru si publicitate imobiliara sunt tinute in functie de fiecare imobil, iar numarul cadastral este identificatorul unic. Incheierea de carte funciara reprezinta materializarea publicitatii imobiliare facute acestuia de catre proprietarul sau.

In consecinta, evidenta imobilelor este tinuta in functie de numerele unice de identificare atribuite, nu in functie de numele proprietarului. Institutia care tine evidenta acestor baze de date este Autoritatea Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara (ANCPI), reprezentata la nivel local de Oficii.

Extrasul de carte funciara este disponibil oricui

In conformitate cu prevederile Legii Cadastrului si Publicitatii Imobiliare nr. 7/1996, republicata, “orice persoana poate cerceta cartea funciara si celelalte evidente care alcatuiesc registrul cadastral de publicitate imobiliara, cu exceptia evidentelor ce privesc securitatea nationala”.

La cerere, se vor elibera extrase, certificate sau copii certificate conform cu originalul de pe cartile funciare, planuri sau inscrisuri tuturor celor interesati, fara a fi necesar un accept al proprietarului.

Documentul reflecta situatia juridica a imobilului, la data eliberarii. Spre exemplu, se poate stabili daca imobilul este ipotecat sau daca face obiectul unui antecontract de vanzare-cumparare.

“Pentru a obtine informatii privind cartea funciara a unui imobil, aveti posibilitatea sa va adresati Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara din raza imobilului, in vederea eliberarii unui extras de carte funciara pentru informare, care arata situatia juridica a fiecarui imobil”, a mentionat pentru Conso.ro Ileana Spiroiu, director general adjunct la ANCPI.

In vederea eliberarii unui extras de carte funciara pentru informare, solicitantii trebuie sa depuna la Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara din raza teritoriala a imobilului, urmatoarele acte:

cerere tip, in care trebuie mentionat expres numarul cadastral, identificator unic al imobilului, numarul de carte funciara si localitatea in care este situat imobilul.
dovada achitarii tarifului aferent. Suma, conform actelor normative, este de 20 lei pentru fiecare extras.

Victimele infracţiunilor

În ultimii ani, s-a acordat o deosebită atenție situației victimelor infracțiunilor și apărării drepturilor acestora, atât la nivelul Uniunii Europene (UE), cât și al statelor membre. Pe această pagină a portalului, puteți găsi informații atât despre legislația UE, cât și despre cea a statelor membre.

Puteți consulta secțiunile corespunzătoare pentru a afla mai multe informații despre:

obținerea de despăgubiri ca victimă a unei infracțiuni și procedurile necesare în acest sens, inclusiv sistemele naționale de despăgubiri din fiecare stat membru al UE;
victimele infracţiunilor în procesele penale.
drepturile victimelor criminalității în cadrul procedurilor penale – Fişe informative cu privire la drepturile victimelor.

Această pagină este administrată de Comisia Europeană. Informațiile de pe această pagină nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Comisiei Europene. Comisia nu își asumă nici o răspundere în legătură cu oricare din informațiile sau datele conținute în prezentul document sau la care acesta face referire. Vă rugăm să consultați avizul juridic în legătură cu normele privind drepturile de autor în cazul paginilor de internet ale Comunității Europene.

Infractiuni economice

Politistii structurilor de investigare a fraudelor au depistat in ultima saptamana 105 infractiuni economice, din care aproape jumatate sunt infractiuni de evaziune fiscala, a informat IGPR dminica printr-un comunicat.

Astfel, in perioada 8 – 14 septembrie, sub coordonarea Directiei de Investigare a Fraudelor din I.G.P.R., in urma actiunilor si controalelor desfasurate, la nivel national, politistii formatiunilor de investigare a fraudelor au depistat 105 infractiuni, din care 48 de infractiuni de evaziunea fiscala, 12 de inselaciuni in relatiile comerciale, 10 de falsuri in inscrisuri, 11 delapidari, 3 abuzuri in serviciu, 6 infractiuni prevazute de Legea nr.86/2006 privind Codul vamal, 4 infractiuni prevazute de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, 2 la Legea 656/2002- spalarea banilor, precum si 2 la Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.

Politistii cerceteaza 100 persoane, suspectate de comiterea acestor fapte, dintre care 17 in stare de retinere sau arest preventiv.

Acuzare

Direcţia de Investigare a Fraudelor (DIF) din cadrul Poliţiei Române a pus sub acuzare, în ultima săptămână, 142 de persoane pentru infracţiuni economice, dintre care 15 au fost reţinute.

„În perioada 27 octombrie – 2 noiembrie , sub coordonarea Direcţiei de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR, poliţiştii formaţiunilor de investigare a fraudelor au depistat, în urma acţiunilor şi controalelor desfăşurate la nivel naţional, 126 de infracţiuni. De comiterea acestora sunt suspectate 142 de persoane, dintre care 15 au fost reţinute şi două arestate”, precizează Poliţia Română.

Poliţiştii au depistat, în ultima săptămână, 50 de infracţiuni de evaziune fiscală, 18 infracţiuni prevăzute de Legea nr.86/2006 privind Codul vamal, 13 de înşelăciuni în relaţiile comerciale, 12 falsuri în înscrisuri, nouă delapidări, patru la Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, trei infracţiuni prevăzute de Legea 571/2003 privind Codul fiscal şi trei la Legea 59/1934 privind Legea Cecului.

Tribunalul muncii

Tot mai multi romani capata curaj sa lupte cu statul pentru a-si obtine inapoi drepturi pe care le considera incalcate. Modificarile legislative in domeniul salarizarii, al pensiilor, precum si disponibilizarile din sistemul public au creat un val urias de nemultumiti, hotarati sa isi recupereze drepturile prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile. Numarul celor care aleg calea instantei in

batalia cu statul a crescut atat de mult, incat exista instante de judecata sufocate de numarul proceselor privind litigiile de munca. In despagubirile pe care le cer, oamenii solicita daune morale aproape egale cu daunele materiale. Castigarea proceselor si despagubirea justitiabililor la nivelul solicitat ar putea greva serios bugetul statului pentru multi ani.

Romanii au constientizat ca au acces la justitie si ca-si pot valorifica drepturile recunoscute de lege prin introducerea actiunilor in instante. Nemultumirile sunt legate de durata procedurilor si de practica neunitara. Durata procedurilor este afectata de lipsa de resursa umana, de portitele legale care permit partilor sa tergiverseze procesele. Practica neunitara se datoreaza si ambiguitatii legii, modificarilor succesive ale unor legi foarte importante. Exista o lipsa de previzibilitate in domeniul legislativ care se repercuteaza si in domeniul hotararilor judecatoresti. Tribunalul Bucuresti este in prag de colaps. Din cauza litigiilor de munca suntem dati peste cap, ne apropiem de o blocare a acti­vitatii, instanta noas­tra fiind cea care are si competenta exclusi­va pentru pensiile militarilor si politistilor”, ne-a declarat judecatoarea Neagoe, ingrijorata de imposibilitatea respectarii termenului rezonabil de sase luni.

Presedintele Sectiei a VIII-a de Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, judecatoarea Daniela Mihaela Diko, ne-a precizat ca la nivelul sectiei pe care o conduce s-au inregistrat de la inceputul acestui an si pana in prezent 5.301 litigii de asigurari sociale (contestatii la deciziile de pensionare) si 3.976 de litigii de munca (drepturi banesti solicitate in baza unor clauze din contractul colectiv de munca, disponibilizari, alte cereri). „Fata de anul 2008 si fata de anul 2009, apreciem ca activitatea sectiei s-a dublat. Avand in vedere contextul social-economic din prezent si posibilitatea adoptarii de noi acte normative in domeniul salarizarii si al pensiilor, previzionam ca acestea vor determina o crestere a volumului de activitate cu 6.000 pana la 8.000 de dosare pana la sfarsitul anului, dosare care vor primi primul termen de judecata peste termenul rezonabil de sase luni. Numai pentru modificarile legislative privind recalcularea pensiei am primit deja 2.000 de plangeri. Ne sperie si cererile de preschimbare a termenelor. Normal, oamenii s-au plans ca e termenul prea lung si a trebuit sa dam termene mai scurte, deja am judecat 1.300 de preschimbari de termene. Suntem sufocati. Se judeca in schimburi, cu complete de dupa-amiaza, cu sali de imprumut de la alte sectii. Se judeca la «foc continuu», ca sa ma exprim asa. Totul cu 17 judecatori si 7 grefieri titulari de sedinta. Starea de spirit si de sanatate a judecatorilor si a personalului auxiliar este la pamant”, ne-a declarat judecatoarea Mihaela Diko. „Ambiguitatile, omisiunile, contradictiile din legile salarizarii si pensiei – ultima cred ca a fost modificata de 60 de ori din 2000 pana acum – sunt probleme pe care nu le putem rezolva prin reorganizarea interna a instantei!”, a mai subliniat judecatoarea Mihaela Diko, precizand ca, de regula, nemultumitii cer daune morale egale cu despagubirile materiale.

900 de procese intr-o zi

Hartuire sexuala la locul de munca

Multe dintre voi v-ati intalnit probabil cu astfel de situatii si nu ati stiut cum sa procedati sau v-ati mutat locul de munca. Mai cu seama ca, pana acum putin timp, nici legea nu sanctiona aceasta infractiune. Pentru a iesi cu brio dintr-o situatie de hartuire sexuala, noi am cerut parerea unui psiholog si a unui avocat.

Hartuirea sexuala este un subiect din ce in ce mai disputat in literatura de specialitate, cu o frecventa mai mare in ultimele decenii. Problema definirii hartuirii sexuale nu este atat de usoara cum ar parea. Hartuirea sexuala este considerata acea atitudine sexuala nedorita si indezirabila. Ea poate lua diferite forme, de la atingere si mangaieri, la comentarii sexuale. Victimele, care in cea mai mare parte sunt femei se pot afla ele insele sub influenta favorurilor sexuale in schimbul unor avantaje la locul de munca, ca de exemplu promovarea sau nepromovarea in functii mai inalte. Acesta este ceea ce se numeste in mod normal hartuire quid pro quo. In alte situatii, victimele pot gasi un mediu de munca ostil.

Exista o serie de motive pentru care managerii trebuie sa ia masuri pentru a preveni hartuirea sexuala, aici putand fi incluse aspecte legate in primul rand de imaginea firmei sau companiei, costurile litigiilor si dorinta de a reduce costurile privind absenteismul si contributia de asigurare de sanatate a persoanelor care sufera in urma stresului ce apare ca efect al actiunii directe asupra angajatilor.

Cele mai des intalnite forme de hartuire sexuala la locul de munca sunt, conform unui studiu:

hartuirea fizica (saruturi, mangaieri, atingeri intr-o maniera sexuala);
hartuire verbala (comentarii nedorite despre viata privata sau sexuala a persoanei, discutii explicit sexuale, comentarii sugestive despre infatisarea sau corpul persoanei);
hartuire posturala (gesturi sexuale sugestive, gesturi cu mana, degetele, bratele sau picioarele);
hartuire scrisa sau grafica (trimiterea unor poze cu tenta pornografica, adresarea unor scrisori de dragoste indezirabile);
hartuire emotionala (comportamente care izoleaza, discrimineaza sau exclude persoana pe motiv de rol – sex);
hartuirea „Quid pro quo” ascunde situatiile in care persoana isi pierde locul de munca sau este amenintata cu pierderea acestuia ca rezultat al raspunsurilor sale de respingere a favorurilor sexuale. Atitudinile de hartuire pot fi in acest caz implicite sau explicite; mediul de munca ostil, care survine atunci cand cineva creeaza o atmosfera de intimidare, ostila sau ofensiva.

In prezent femeile – angajat se afla sub influenta unei presiuni de a discuta si a atrage atentia asupra problemelor privind hartuirea sexuala, ceea ce continua a fi un obstacol major pentru oportunitatea egalitatii intre sexe. Hartuirea sexuala poate avea un impact direct asupra productivitatii muncii. Stresul rezultat ca urmare a hartuirii sexuale poate avea ca efect reducerea eficacitatii si a capacitatilor de actiune, precum si reducerea motivatiei de a munci, afectand atat calitativ, cat si cantitativ rezultatele muncii sale.

Alte aspecte negative ce pot aparea vizeaza modificarea viziunii persoanei asupra propriei sale identitati: poate suferi o depresie, poate avea sentimentul de confuzie si lipsei de speranta. Totodata pot fi cauzate boli cu impact asupra fizicului sau psihicului persoanei care ii afecteaza relatiile interpersonale atat la locul de munca, cat si in familie. Desigur, hartuirea sexuala poate avea ca protagonist atat femeia, caat si barbatul, insa s-a observat ca femeia face parte din categoria persoanelor cu un grad mai ridicat de vulnerabilitate.

Ce argument sustine aceasta ipoteza? Pot fi luate in considerare, pe de o parte, caracteristicile sale bio-constitutionale si psihocomportamentale ale femeii – sensibilitate, emotivitate, afectivitate, intuitie, iar pe de alta parte status-rolul pe care il are in societate. De-a lungul timpului, formele de victimizare prin care a trecut femeia a cauzat o serie de transformari asupra rolului si locului ei in societate si familie, precum si a raporturilor dintre feminitate – masculinitate. Datorita sistemului de norme sociale si culturale promovate de societate, femeile au trecut printr-o serie de forme de victimizare, de la unele mai usoare la unele mai grave cu efecte psihice si fizice traumatizante. In multe societati traditionale, atitudinea fata de rolul femeii era de cele mai multe ori asemanator cu cel fata de o sclava, fiindu-le refuzat dreptul la un tratament egal cu cel al barbatilor. Astfel, efectul asa-numitei „superioritati masculine” era cel al tratarii femeii prin umilinta si dominare, aceasta fiind considerata mai degraba un simplu „obiect” sexual sau pentru indeplinirea problemelor casnice.

Modificarile aparute de-a lungul timpului in ceea ce priveste pozitia sociala a femeii a adus cu sine in perioada contemporana ideea de „sexism institutional” (Zanden Vander J.W) care vizeaza o anumita atitudine larg generalizata ce permite barbatului anumite privilegii legate de putere si prestigiu. Alaturi de formele de devianta socio – sexuala, precum maltratarea, violul si prostitutia, hartuirea sexuala apare pe fondul existentei unor elemente complexe determinate de factori psihologici (interni) si sociologici (externi). Hartuirea sexuala este o forma a dorintei de manifestare a puterii si agresivitatii.

Putem afirma ca aceasta forma de manifestare a puterii poate provoca persoanei instalarea unei traume ce vizeaza pierderea viziunii asupra lumii care ii oferea o coerenta si un sens vietii, precum si o pierdere a imaginii si stimei de sine. Este ceea ce semnifica o intrerupere a cresterii si dezvoltarii personale in sensul „cine sunt” si „care este rostul meu in viata”.

Ce se poate face pentru prevenirea unor astfel de situatii? In primul rand este necesar ca in cadrul fiecarei companii sa existe norme care sa reglementeze strict astfel de comportamente si care sa vizeze descurajarea acestora, chiar si in absenta unei legislatii la nivel national referitoare la acest aspect. Acesta este un element important ce ar trebui avut in vedere, un prim pas spre realizarea acestuia fiind gasirea si alinierea la legislatia nationala sau internationala privind hartuirea sexuala.

Ce alegeri ar putea avea o persoana care se simte hartuita? Poate sa discute in mod politicos cu „agresorul”, facandu-l constient de efectul comportamentului sau/si rugandu-l sa-si modifice atitudinea. De cele mai multe ori este posibil ca acele comportamente nedorite, indezirabile sa inceteze (pe cale informala). Daca aceasta solutie nu are efectul scontat sau este nerealizabila, persoana se poate adresa conducerii institutiei (pe cale formala). In situatiile in care perioada la care persoana este supusa unui astfel de comportament persista si intensitatea acesteia creste, este posibila aparitia unor tulburari in sfera psihologica si pot determina o deteriorare importanta in viata sociala si familiala. Persoanele pot dezvolta un comportament anxios, impulsiv, iritare, stari de depresie. In aceste situatii apelul la ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut sunt absolut necesare. In cadrul terapiei un accent important se pune pe reabilitarea emotionala, pe recapatarea increderii si a unei coerente interne, precum si pe accentuarea elementelor pozitive din viata.

De asemenea, sprijinul din partea unor persoane apropiate este esential, deoarece prezenta unor persoane apropiate pe care se poate baza persoana in aceste situatii au un rol semnificativ in acceptarea realitatii si in revalorizarea propriei persoane (exista situatii in care apare indoiala, dispretuirea propriei persoane, victima autoculpabilizandu-se si reprosandu-si: „Poate ca eu l-am provocat!”; „Poate daca nu-i zambeam sau nu vorbeam cu el!”, etc.). Se pare ca in prezent existenta unor probleme mult mai presante si cu un impact mai puternic in social a facut ca temei abordate sa nu i se acorde o insemnatate prea mare, in pofida faptului ca hartuirea sexuala este una din formele de manifestare a agresiunii asupra femeii.

Stabilirea paternitatii

Spre deosebire de vremurile trecute in care copilul din afara casatoriei era marginalizat, astazi se incearca schimbarea statutului sau intr-unul asemanator cu acela al copilului din casatorie.

El are dreptul de a se numi copilul unei anume persoane, de a purta numele acesteia, de a bineficia de ingrijirea, ocrotirea, intretinerea pe care acesta i-o acorda.

Conflictele de paternitate apar atunci cand tatal este necunoscut sau atunci cand tatal juridic este diferit de tatl biologic. In Romania, Codul Familiei prevede doua cai de stabilire a paternitatii: recunoasterea si stabilirea pe cale judecatoreasca. Ceea ce inseamna ca ori de cate ori tatal nu-si recunoaste copilul, mama, ori in lipsa ei, reprezentantul legal, il pot actiona in justitie, cerand ceea ce i se cuvine de drept copilului, dand curs principiilor care guverneaza aceasta materie: principiul ocrotirii copilului, al stabilirii adevarului cu privire la paternitate, al egalitatii in drepturi dintre copilul din casatorie si cel din afara ei.

Cererea de chemare in judecata trebuie introdusa in numele copilului ca singur titular al dreptului la actiunea in stabilirea paternitatii. Atunci cand copilul este minor, ea poate fi introdusa de mama, iar in lipsa mamei, de reprezentantul legal. Mostenitorii copilului nu pot introduce actiunea, datorita caracterului ei strict personal. S-a considerat, insa, ca, in ipoteza in care copilul a decedat in timpul desfasurarii procesului, mostenitorii lui pot continua actiunea intentata, fie ca sunt testamentari, fie ca sunt legali, cu conditia sa nu fie renuntatori sau nedemni. S-a spus ca s-a realizat o intervertire a caracterului actiunii din personala in patrimoniala, si aceasta mai ales intrucat mostenitorii testamentari in general nu sunt rude cu defunctul, iar interesele urmarite de ei sunt patrimoniale.

In schimb, actiunea se poate intenta atat impotriva tatalui cat timp este in viata, cat si impotriva mostenitorilor lui. Fata de acestia din urma actiunea isi pastreaza caracterul personal nepatrimonial – deci poate fi introdusa si impotriva mostenitorilor renuntatori.

Daca actiunea se poate intenta impotriva mostenitorilor pretinsului tata, cu atat mai mult ea se poate continua impotriva lor, atunci cand pretinsul tata a decedat in timpul procesului.

Actiunea in stabilirea paternitatii are ca titular copilul, indiferent ca el este major, minor, adoptat cu efecte restranse, depline sau ca a format obiectul unei adoptii guvernate de dispozitiile O.U.G. nr. 25/1997, neexistand ratiuni pentru care sa se respinga actiunea atunci cand este vorba despre un copil a carui paternitate fireasca nu fusese stabilita anterior adoptiei si cand sunt indeplinite si celelalte conditii pentru inceperea actiunii.

Actiunea se poate intenta in termen de un an de la nasterea copilului. In cazul in care copilul a beneficiat de o prezumtie legala de paternitate prevazuta de art. 53, iar ulterior el si-a pierdut calitatea de copil din casatorie, termenul in care se poate introduce actiunea se calculeaza astfel: de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a admis tagaduirea paternitatii sau contestarea recunoasterii de paternitate sau a hotatrarii prin care s-a anulat recunoasterea facuta de catre tata.

Convietuirea pretinsului tata cu mama, sau prestarea intretinerii de catre pretinsul tata, daca au inceput anterior implinirii termenului de un an de la nasterea copilului, sunt cauze de intrerupere a cursului prescriptiei, ceea ce inseamna ca termenul de un an se calculeaza de la data incetarii convietuirii sau incetarii prestarii intretinerii.

Pentru admiterea actiunii trebuie sa se dovedeasca: nasterea copilului, relatiile intime in timpul conceptiei dintre pretinsul tata si mama, precum si faptul ca din aceste relatii a rezultat copilul.

Dovada paternitatii se face prin orice mijloc de proba: martori, inscrisuri, marturii, prezumtii.

Un rol deosebit il reprezinta expertiza medico-judiciara, care, desi ca proba pozitiva, are caracter relativ, ca proba negativa, are caracter absolut – dand in acest fel un raspuns categoric, in sensul ca cel adus in fata justitiei nu este tatal copilului.

La randul sau, paratul se poate si el apara, folosind orice mijloc de proba.

In cadrul procesului de stabilire a paternitatii din afara casatoriei, instanta poate fie sa admita, fie sa respinga actiunea. Pentru a admite actiunea, trebuie sa fie vorba despre o actiune introdusa in termen, cu indeplinirea conditiilor de exercitare, nerespinsa datorita unui fine de neprimire, fiind necesar sa se stabileasca in mod cert ca barbatul a avut in perioada conceptiei legaturi intime cu mama.

Finele de neprimire ( cauzele de neprimire ) sunt in aceasta materie ( a actiunii in stabilirea paternitatii ):

* imposibilitatea biologica de a fi tatal copilului – deci nonpaternitatea stabilita ca urmare a constatarii pe cale stiintifica a imposibilitatii de a fi tata, de exemplu copilul are o grupa de sange care nu se regaseste nici la mama nici la tata.

* imposibilitatea fizica de a fi tatal copilului: in perioada conceptiei, tatal a fost plecat din tara, spitalizat, …

* exceptio plurium concubentium daca si numai daca din ansamblul probelor administrate nu rezulta in mod cert ca paratul este tatal.

Dupa cum se observa, exceptio plurium concubentium, atunci cand este invocata de parat, nu poate duce in mod automat la respingerea actiunii, fiind necesar ca, din coroborarea cu alte probe, sa reiasa ca paratul nu poate fi tatal copilului. Cu alte cuvinte, daca, in urma coroborarii cu alte probe, se ajunge la concluzia ca paratul ce a invocat exceptia este tatal copilului, cererea de chemare in judecata va fi admisa, iar exceptio plurium concubentium nu va constitui fine de neprimire.

Indiferent ca paratul recunoaste copilul ca pe al sau la prima zi de infatisare, fie ca nu face o astfel de recunoastere, sunt aplicabile dispozitiile art. 274 C.p.c., potrivit carora cheltuielile de judecata vor fi suportate de parat pentru ca el se afla in culpa procesuala: nerecunoscandu-si copilul, el a ocazionat mamei noi cheltuieli, pentru ca aceasta a apelat la forta de constrangere a statului pentru a obtine recunoasterea.

In ipoteza in care in cauza sunt introdusi mai multi parati iar paternitatea s-a stabilit fata de unul dintre ei, paratul fata de care s-a stabilit paternitatea va plati cheltuielile de judecata pe care le-a ocazionat reclamantului, in timp ce mama, sau reprezentantul legal va suporta cheltuielile de judecata ocazionate paratilor care au fost exclusi de la paternitate. Mama este in culpa procesuala, chiar daca este de buna credinta, pentru ca a pornit gresit procesul si impotriva acestor parati.

Rapire copil – conventia de la Haga

O romanca este data in urmarire internationala prin Interpol de autoritatile italiene dupa ce si-ar fi rapit nepoata, pe care ar fi dus-o in Romania.

Incidentul a fost reclamat de mama copilului, care este fiica rapitoarei. In varsta de 24 de ani, mama copilului sustine ca fiica sa a fost rapita din orasul Brescia, arata Giornale di Brescia.

Dupa semnalarea rapirii, autoritatile italiene au dat-o pe bunica in urmarire prin Interpol si banuiesc ca aceasta si-a dus nepoata in Romania, la bordul unui autocar.

Acord prenuntial – contract matrimonial

Contractul prenuptial este o noua prevedere in Codul Civil care permite sotilor sa se casatoreasca fara sa isi imparta bunurile, cum prevedea pana acum legea, arata avocatul Marius Vicentiu Coltuc, la TV Ziare.com.



Avocatul a explicat cititorilor Ziare.com ce prevad noile dispozitii ale Codului Civil cu privire la contractul prenuptial si care sunt conditiile pentru incheierea unui astfel de contract.

Urmareste AICI inregistrarea emisiunii cu avocatul Mariu Vicentiu Coltuc

Conventia matrimoniala poate fi incheiata inainte sau dupa incheierea casatoriei si poate fi modificata in timpul casatoriei, cu acordul partilor.

„Conventia matrimoniala este un contract inscris, autentificat de catre notarul public, realizat cu consimtamantul tuturor partilor sau prin mandatar cu procura autentica, avand continut stabilit dinainte”, a declarat Marius Vicentiu Coltuc, pentru TV Ziare.com.

Contractul poate contine dispozitii care sa afecteze relatiile dintre soti dupa casatorie: „In urma divortului, daca este un divort din vina exclusiva a unuia dintre soti, se pot stabili aceste despagubiri fie lunare, anuale fie sub forma unor sume fixe”, a declarat avocatul.

Regimul matrimonial poate fi schimbat

Articolul 312 din noul Cod Civil prevede ca sotii pot alege intre „regimul comunitatii legale, regimul separatiei de bunuri sau cel al comunitatii conventionale”. Odata ales, insa, regimul matrimonial, acesta nu ramane la fel – dupa un an, regimul casatoriei poate fi schimbat.

„Dupa cel putin un an de la incheirea casatoriei, sotii pot ori de cate ori doresc sa inlocuiasca regimul matrimonial cu alt regim matrimonial, cu respectarea conditiilor prevazute de lege privind contractul”, explica avocatul.

Dupa incheierea casatoriei, sotii trebuie sa declare in fata ofiterului de stare civila ce regim matrimonial au ales.

Conventiile matrimoniale se inscriu automat intr-un registru special, pastrat la judecatoria in circumscriptia careia se afla domiciliul comun al sotilor. Contractele pot fi notate la cererea sotilor in cartea funciara (cand se refera la imobile) sau pot fi inscrise in registrul comertului (cand se refera la firme sau activitati comerciale).

Contractul prenuptial nu afecteaza copii rezultati din casatorie si nu poate fi motiv de divort

Contractul prenuptial nu poate constitui, singur, un motiv de divort, explica avocatul, daca unul dintre soti refuza semnarea unui contract prenuptial in timpul casatoriei.

„Nu este motiv de divort, el trebuie sa fie imperativ, sa nu existe o alta cale de a reconcilia partile. Daca unul dintre soti refuza sa semnze acel contract prenuptial, el trebuie sa fie coroborat cu alte motive pentru a obtine un divort judiciar”, adauga avocatul Marius Coltuc.

Contractul prenuptial nu afecteaza egalitatea intre soti, dar nici succesiunea legala si autoritatea parinteasca.

„Partile nu pot stabili chestiuni legate de custodie, pentru ca este in interesul superior al copilului ca o instanta sa stabileasca aceste dispozitii”, adauga avocatul.

Regimul matrimonial conventional nu scuteste sotii, in cazul in care exista obligatii sau datorii comune. Clauza de preciput se activeaza atunci cand unul dintre soti decedeaza, iar sotul supravietuitor are dreptul sa preia, fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe bunuri comune, detinute in devalmasie sau in coproprietate.

Daca unul dintre soti a decedat, cel care face lichidarea este sotul supravietuitor, iar obligatiile se divid intre acesta si mostenitorii legali.

Si minorii pot incheia un contract prenuptial

Contractul prenuptial poate fi incheiat si de catre minori, in conditiile in care varsta legala pentru casatorie este de 16 ani, insa numai cu incuviintarea ocrotitorului legal si cu autorizatie din partea instantei de tutela.

„Pe langa conditiile normale trebuie sa obtinem o autorizatie din partea instantei de tutela, care este judecatoria si cu incuviintarea ocrotitorului legal. In lipsa incuviintarii ocrotitorului legal, conventia poate fi anulata in cazul in care se creaza un prejudiciu persoanei respective”, explica avocatul.

Art. 71 Noul cod civil Dreptul la viaţa privată

Art. 71. Dreptul la viaţa privată

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.

(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Prejudiciu de imagine

Prejudiciu de imagine produs prin afirmaţii apreciate de reclamanţi ca fiind calomnioase şi defăimătoare. Cerere privind plata de daune morale. Analiza întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale prin prisma dispoziţiilor art. 10 din CEDO şi a jurisprudenţei CEDO în domeniul libertăţii de exprimare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti la data de 27.09.2006, sub nr. 11705/303/2006 reclamanţii TZ, TA, DM au chemat în judecată pe pârâţii BM, BD şi Centrul Naţional Media – postul TV, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să îi oblige în solidar, să le plătească suma de 30.000 lei RON (10.000 RON pentru fiecare reclamant) daune morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs prin afirmaţii calomnioase, defăimătoare privind reputaţia şi probitatea profesională; să publice pe cheltuiala lor într-un ziar cu tiraj naţional hotărârea ce se va pronunţa în această cauză în situaţia în care se va stabili că aceştia au produs prin afirmaţiile lor un prejudiciu onoarei, cinstei, demnităţii, prestigiului sau reputaţiei lor; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că pârâţii BD, moderator şi BM, în calitate de invitat pe parcursul a două emisiuni TV, în zilele de 4.07.06 şi 29.08.2006 au făcut afirmaţii defăimătoare şi calomnioase prin care li s-a adus atingere imaginii, reputaţiei şi probităţii profesionale. Aceste afirmaţii calomnioase şi defăimătoare au fost făcute pe postul TV la ora 19,00 într-o emisiune moderată de o persoană credibilă şi cu priză la public – domnul DB.

Pârâţii i-au acuzat pe reclamanţi de dobândirea frauduloasă a Comat Prahova şi finanţarea unor grupări teroriste.

Reclamanţii TZ şi TA, care sunt doi oameni de afaceri libanezi, fraţi au fost acuzaţi că, împreună cu DM, director în cadrul Ministerului Industriilor, prin metode dubioase, ba chiar ilegale” au reuşit să cumpere COMAT Prahova, în prezent DM fiind angajată celor doi fraţi libanezi T.

Pârâţii au făcut mai multe afirmaţii calomnioase la adresa reclamanţilor: cei doi fraţi l-au corupt pe directorul Comat, aceştia şi-au creat spate, mita a ajuns până la Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu, dosarul ăsta este o parte din Mătuşa Tamara”, totul o să dispară în mâini din astea musulmane, teroriste, acesta este jaf naţional, având în vedere că prim-ministrul este în cârdăşie cu băieţii ăştia.

În cadrul emisiunii din 29.08.2006, pârâtul BD a readus în discuţie subiectul, menţionând în cadrul emisiunii că acum înţelege de unde au Hezbolahh şi Hamas bani de armament sofisticat cu care să lovească teritoriul Israelului. Totul se leagă ” un raport al Departamentului de Stat pentru apărare din America relevă că din România nuclee arăbeşti finanţează terorismul şi că în cazul fraţilor T, finanţarea provine din monopolul instituit de aceştia pe fierul vechi.”

În cadrul aceleiaşi emisiuni pârâtul BM a afirmat că cei de la Comat au fost induşi în eroare de MD, deoarece se prezenta secretar de stat şi era doar director în cadrul Ministerului Industriilor. Reclamanţii au prezentat şi un istoric al dobândirii pacxhetului majoritar de la Comat Prahova.

În drept, reclamanţii şi-au întemeiat primul capăt de cerere pe disp.art.998-999 Cod civil, iar cel de-al doilea capăt de cerere pe disp.art.54 al.2 din Decretul 31/1954. Reclamanţii au mai invocat art.42 din Decizia nr.187/2006.

La termenul din 20.12.2006, reclamanţii au precizat că în mod eronat au indicat în calitate de pârât Centrul Naţional Media – postul TV, această calitate având S.C. CM S.R.L.

La data de 16.10.2006, pârâtul BM a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul a arătat că el este preşedinte al Organizaţiei Societăţii Civile Pro Europa”, care a înregistrat în cursul anului 2006 sesizări ale acţionarilor SC Comat Prahova SA cu privire la ilegalităţile săvârşite de numiţii TM, în calitate de fost director general, de cei doi fraţi libanezi şi de DM cu privire la activitatea economică a SC Comat Prahova SA şi cu privire la procesul de dobândire a pachetului majoritar de acţiuni de către cei doi cetăţeni libanezi. Sesizările au fost însoţite de înscrisuri care probau cele invocate. În afara acestor sesizări, acţionari ai SC Comat Prahova SA au depus plângeri penale, cu privire la ilegalităţile săvârşite în cadrul acestei societăţi la DNA.

A precizat pârâtul că acţiunile au fost cesionate reclamanţilor, care nu îndeplineau condiţiile de participare şi/sau aderare ulterioară la Asociaţia COMAT PAS, fiind încălcat Statutul asociaţiei şi Legea nr.77/94. Cesiunea acţiunilor s-a realizat pe un contract de împrumut garantat cu gaj, antecontract promisiune de cesiune acţiuni neautentificat, întrucât acţiunile aparţineau membrilor PAS, fiind achitate, şi nu Asociaţiei. Pârâtul a mai arătat că afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii televizate au avut la bază sesizările acţionarilor societăţii afectaţi şi probele depuse de aceştia, probe ce sunt depuse şi în cadrul dosarelor penale existente, afirmaţiile nefiind făcute cu rea credinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1410/28.02.2007, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că, în cadrul emisiunii din 4.07.2006, difuzată de Postul de Televiziune TV şi realizată de pârâtul DB, acesta împreună cu pârâtul BM au purtat o discuţie cu privire la mai multe subiecte de interes public, precum afaceri ilegale desfăşurate în România, implicarea serviciilor de informaţii şi a politicienilor în astfel de afaceri etc.. Pe parcursul discuţiei, pârâţii au făcut o serie de afirmaţii la adresa reclamanţilor,apreciate de aceştia din urmă ca fiind ofensatoare.

Astfel, pârâtul BM a afirmat că doi aşa-zişi oameni de afaceri arabi, libanezi mai bine zis, care au dobândit şi cetăţenie română, fraţii T, au reuşit să cumpere 12 Rematuri….După ce au cumpărat aceste Rematuri, au reuşit să cumpere prin metode dubioase, ba chiar ilegale, şi baza de aprovizionare din Prahova, cea mai mare, şi anume Comat Prahova”.Pârâtul a prezentat conţinutul antecontractului -promisiune cesiune de acţiuni, care a stat la baza preluării pachetului majoritar de acţiuni de către cei doi reclamanţi la Comat Prahova şi, apreciind implicarea fostului director al societăţii în tranzacţiile desfăşurate, a apreciat că este imposibil să nu fi avut partea lui din acest contract”. A mai precizat pârâtul că aceşti cetăţeni arabi şi-au asigurat un spate deosebit, pentru că peste tot se vorbeşte că că au avut relaţii absolut directe cu Dan Ioan Popescu şi Adrian Năstase, în toate afacerile pe care le-au avut în România „, iar notarul care a autentificat contractul prin care au fost preluate acţiunile este un om tare dubios”.

În cadrul aceleiaşi emisiuni pârâtul BM a afirmat în legătură cu reclamanta DM iar mentorul lor în toate aceste activităţi este o anume MD, care a lucrat ca secretar de stat în Ministerul Industriilor.Ea lucrează şi la firma lor, şi aşa mai departe, şi îi ajută în tot ce se face în România.”

Pârâtul DB, moderatorul emisiunii, în timpul discuţiei purtate cu pârâtul BM, a punctat anumite aspecte şi a făcut unele afirmaţii apreciate de reclamanţi ca ofensatoare,făcute cu nerespectarea deontologiei profesionale, care îl obliga să ceară dovezi invitatului său: dosarul ăsta este o părticică din Mătuşa Tamara”, totul o să dispară în mâini din astea musulmane, teroriste. Acesta este jaf naţional, având în vedere că prim-ministrul este în cârdăşie cu băieţii ăştia.”

După emisiunea din 04.07.2006, reclamanţii au emis un comunicat de presă, publicat în ziarele Jurnalul Naţional” şi Gândul ” prin care au dezminţit toate afirmaţiile făcute în emisiunea din 04.07.2006 şi au solicitat Centrului Naţional Media un drept la replică.

Reclamanţilor li s-a acordat dreptul la replică, fiind invitaţi în emisiunea moderată de pârâtul DB, dar aceştia au condiţionat prezenţa lor în emisiune de absenţa pârâtului BM.

Lovire Pieton

DOSAR NR(…) DECIZIA PENALĂ NR. 179/R

Şedinţa publică din 12 martie 2009

Prin sentinţa penală nr.417 din 2 iulie 2008, pronunţată de J u d e c ă t o r i a R â m n i c u V â l c e a, în baza art.184 alin.2 şi 4 din Codul

penal, inculpatul I. Ş., fiul lui Ş. şi E., născut la data de 13.09.1951, în com. D., jud. V, CN(…), domiciliat în Rm. V,(…), (…) . D, . 10, jud. V, a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă din culpă. I s-au aplicat inculpatului disp. art. 71 Cod pen. rap. la art. 64 lit. a, b Cod pen. – ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 şi urm. Cod pen., art. 71 alin. 5 Cod pen, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii şi a celei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod pen. În baza art. 14 şi urm. Cod pr. pen, art. 346 Cod pr. pen, art. 998, 999 Cod civ. şi art. 61 din Legea nr. 136 /1995, s-a admis în parte acţiunea civilă, inculpatul fiind obligat în solidar cu Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, cu sediul în B,(…)-40 bis, . 5, sector 2, la plata de despăgubiri civile către partea vătămată – civilă U. N., domiciliat în Rm. V,(…), (…) . D, . 13, jud. V, în sumă 8000 lei – despăgubiri materiale şi de 7000 lei – despăgubiri morale. S-a constatat că SC B. – Reasigurare B. SA- Sucursala V, cu sediul în Rm. V, str. G-ral N., nr. 2., jud. V, nu are calitate de asigurător de răspundere civilă auto în cauză. S-a constatat că Fundaţia T. Copii nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză. În baza art. 191, 193 Cod pr. pen., inculpatul în solidar cu Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare: 300 lei către stat şi 600 lei către partea vătămată-civilă.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut următoarele: La data de 10.07.2006, în jurul orelor 18.20, inculpatul I. Ş., conducea autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare (…) pe raza mun. Rm. V jud. V pe B-dul (…), din direcţia Nord – Sud, în condiţii bune de vizibilitate şi carosabil uscat. Ajuns în intersecţia cu str. (…) (…), inculpatul a oprit înaintea trecerii de pietoni – depăşind totuşi puţin partea de început a acesteia -, ce era semnalizată corespunzător cu marcaj pietonal şi indicator rutier pentru a se asigura întrucât pe drumul pe care circula întâlnise şi indicatorul „cedează trecerea”. În momentele imediat premergătoare producerii accidentului rutier, pe marcajul trecerii de pietoni s-a angajat în traversarea străzii, dinspre dreapta spre stânga direcţiei de deplasare a autoturismului, partea vătămată U. N.. După ce a oprit pentru a se asigura, inculpatul a făcut mişcări repetate înainte-înapoi cu autoturismul „ţinându-l din ambreaj”, pentru a observa mai bine dacă pe drumul cu prioritate circulau autovehicule. Observând manevrele efectuate de inculpat, partea vătămată a intenţionat, iniţial, să traverseze strada prin spatele autoturismului, însă văzând că nu se întâmplă nimic a revenit şi a început traversarea pe trecerea de pietoni prin faţa autoturismului condus de inculpat. Inculpatul s-a asigurat că din partea T. nu circulă niciun autovehicul şi a pornit de pe loc, fără să realizeze că pe trecerea de pietoni, partea vătămată se angajase deja în traversarea străzii, astfel că a observat-o prea târziu şi, deşi a acţionat sistemul de frânare când a sesizat starea de pericol, nu a reuşit să evite impactul care s-a produs între partea T. faţă a autoturismului şi victimă. De fapt, impactul a fost destul de uşor, fiind produs la o viteză de deplasare a autoturismului de circa 4 km, astfel că partea vătămată nu a fost proiectată pe carosabil, ci a rămas sprijinită cu ambele mâini pe D. motor a autoturismului care a fost oprit imediat prin frânare. Partea vătămată U. N. a fost transportat de inculpat la Spitalul de Urgenţă V unde a fost internat în perioada 10-17.07.2006. Conform raportului de constatare medico-legală nr.722/E/633 din 07.08.2006 întocmit de SJML V, partea vătămată U. N. a prezentat leziuni traumatice – fractură platou tibial extern, leziuni la nivelul genunchiului stâng, vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale de la producere. Ulterior, la data de 22.03.2007 a fost completat raportul iniţial şi, în actul medico-legal nr.290/E/261/2006 se concluzionează că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur – E. de protecţie faţă a unui autoturism, în condiţiile unui accident rutier din iulie 2006 leziuni ce necesită pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale -, timp care include şi recuperarea medicală şi care nu au pus în primejdie viaţa victimei care nu rămâne cu infirmităţi sau invalidităţi post-traumatice permanente. Expertiza tehnică auto efectuată de ing. V. J. ( la care a fost ataşat şi un supliment în care expertul titular răspunde argumentat la observaţiile expertului observator U. (…)) a reţinut, referitor la dinamica producerii accidentului că în momentul apariţiei stării de pericol reprezentat de traversarea străzii de către pieton, autoturismul era oprit, fiind pus în mişcare aproximativ, în momentul în care şi victima s-a angajat în traversare. Raportat la profilul longitudinal al drumului, s-a reţinut că locul impactului dintre partea T. – faţă a autoturismului ( grupul optic stânga) şi victimă este situat pe marcajul trecerii de pietoni situată în zona nordică a intersecţiei dintre str. (…) şi str. M.(…). Raportat la profilul transversal al drumului s-a reţinut că locul impactului este situat pe E. 1 de circulaţie, la o distanţă de cca. 2,1 m. faţă de trotuarul ce mărgineşte sensul nord-sud. În fine, s-a reţinut că în momentul impactului, viteza autoturismului a fost de cca.4 km/h. Coroborând probele administrate în cauză, instanţa de fond a concluzionat că accidentul rutier a avut drept cauză unică, comportarea conducătorului auto care nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, marcată şi semnalizată corespunzător, nerespectând astfel, prevederile art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. Potrivit acestei reguli de circulaţie, conducătorul auto ( inculpatul din prezenta cauză) trebuia să acorde prioritate de trecere pietonului, evitând astfel, producerea accidentului. Victima putea evita producerea accidentului, dacă efectua traversarea după ce trecea autoturismul însă, potrivit normelor de circulaţie rutieră, aceasta nu avea obligaţia de a ceda trecerea autoturismului astfel că, traversarea sa este regulamentară, neputându-se reţine culpa acesteia. In concluzie, reţinând culpa exclusivă a inculpatului în ceea ce priveşte producerea accidentului rutier comis la data de 10.07.2006, soldat cu vătămarea corporală a părţii vătămate U. N. care a suferit leziuni vindecabile în 70-80 zile îngrijiri medicale, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal. La individualizarea judiciară a pedepsei s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 din Codul penal respectiv, limitele speciale prevăzute de lege, împrejurările săvârşirii faptei, urmările acesteia, datele privitoare la persoana inculpatului – vârsta, ocupaţia, starea civilă, statutul social, caracterizarea privind activitatea desfăşurată anterior în timpul serviciului, ca ofiţer în armată, atitudinea avută pe parcursul procesului penal, regretul manifestat, împrejurarea că şi anterior a mai fost sancţionat ( cu amendă administrativă) pentru încălcarea altor dispoziţii legale în domeniul circulaţiei rutiere, lipsa antecedentelor penale, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse orientată la minimul special prevăzut de lege în condiţiile art.81 din Codul penal este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art.52 din Codul penal. În ce priveşte latura civilă a cauzei s-a reţinut că partea vătămată U. N. s-a constituit parte civilă cu sumele de 1500 lei RON – despăgubiri materiale ( diferenţe drepturi salariale şi cheltuieli efectuate în vederea restabilirii stării de sănătate) şi de 50.000 RON reprezentând despăgubiri morale şi cheltuieli de judecată şi a solicitat obligarea la despăgubiri, atât a inculpatului, cât şi în solidar cu S.C. „ B. – reasigurare B.” S.A. – Sucursala V ( ca asigurător de răspundere civilă auto), precum şi a Fundaţiei „T. Copii” – proprietara autoturismului, în calitate de parte responsabilă civilmente, invocând răspunderea acesteia pentru fapta lucrului ( autovehiculului). În dovedirea pretenţiilor părţii civile, în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă care a concluzionat că partea vătămată a suferit un prejudiciu în sumă de 4982 lei, sumă actualizată şi care rezultă din faptul că în perioada iulie 2006 – ianuarie 2007, aceasta s-a aflat în concediu medical şi nu a beneficiat de salariu integral, de drepturile aferente concediului de odihnă pe anul 2006, de bonurile valorice de masă şi de cadourile de C. În condiţiile în care nu s-a făcut dovada contrară faptului că partea civilă s-a aflat în continuare în concediu medical, în vederea restabilirii stării de sănătate, instanţa de fond a reţinut că există legătură de cauzalitate directă între fapta inculpatului, – accidentul rutier -, urmările acestuia ( vătămarea corporală gravă din culpă a victimei) şi prejudiciul cauzat părţii vătămate constând în diferenţele salariale pe care aceasta nu le-a mai încasat în perioada în care nu s-a prezentat la serviciu din motive medicale. Pe de altă parte s-a reţinut că partea civilă a efectuat numeroase cheltuieli în vederea restabilirii stării de sănătate, fiind supusă unor intervenţii chirurgicale, tratamente şi proceduri medicale specifice, – inclusiv mobilizarea în aparat gipsat a membrului inferior lezat, – consultaţii, radiografii, etc., cheltuieli în care sunt cuprinse şi cele cu deplasările repetate la spital, procurarea medicamentelor, plata serviciilor medicale etc. Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că părţii vătămate i se cuvine cu titlu de despăgubiri materiale suma totală de 8000 lei. Referitor la cuantumul daunelor morale, judecătoria l-a estimat la suma totală de 7.000 lei RON. S-a reţinut că victimei accidentului rutier i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice intense care s-au perpetuat în timp, în cuantumul prejudiciului cu caracter nepatrimonial incluzându-se şi prejudiciul de agrement întrucât, partea vătămată a avut membrul inferior imobilizat o perioadă îndelungată de timp şi a suportat regim medical. Întrucât la data producerii accidentului rutier, pentru autoturismul marca „Mercedes” cu număr de înmatriculare (…), condus de inculpat nu era încheiată vreo asigurare valabilă – poliţa emisă de S.C. „ B.” SA fiind încheiată la 11.07.2006 ( la o zi după data accidentului), iar valabilitatea s-a acordat începând cu a treia zi ( 14.07.2007), în temeiul art.61 din Legea nr.136/1995 s-a dispus ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri să fie suportate în solidar de inculpat şi de Asociaţia Fondului de Protecţie al Victimelor Străzii – în calitate de garant instituit de lege, care şi-a manifestat acordul în acest sens, S.C. „B.” SA neavând calitatea de asigurator de răspundere civilă auto în cauză. Cu privire la Fundaţia „T. Copii”- proprietara autoturismului-, s-a constatat că aceasta nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, deoarece accidentul rutier s-a produs din vina inculpatului şi nu din cauza comportării anormale a lucrului datorită unei energii şi unui dinamism propriu, independent de fapta culpabilă a vreunei persoane, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii obiective pentru fapta lucrului astfel cum sunt reglementate de art.1000 alin.1 din Codul civil. Spitalul Judeţean de Urgenţă V, deşi legal citat, nu a depus la dosar cerere de constituire de parte civilă în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare. În temeiul dispoziţiilor art.191, art.193 din C o d u l d e procedură penală, inculpatul a fost obligat în solidar cu Asociaţia Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii, la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către partea civilă.
Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apeluri inculpatul I. Ş. şi partea civilă U. N. Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că în favoarea sa nu s-au reţinut circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art.76 lit. e din Cod penal şi că nu s-a reţinut şi culpa concurentă a părţii civile. Partea civilă a criticat sentinţa sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile susţinând că sub aspectul cuantumului, despăgubirile civile sunt prea mici, iar suma acordată cu titlu de daune morale nu acoperă prejudiciul moral real suferit. Prin decizia penală nr.184/A din 10 decembrie 2008, T r i b u n a l u l V â l c e a a admis apelul declarat de inculpat şi a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege. Apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat. În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că apelantul-inculpat I. Ş. a încălcat prevederile art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al OUG nr.195/2002, neacordând prioritate de trecere părţii vătămate angajată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, împrejurare faţă de care nu se poate reţine culpa acesteia din urmă în producerea accidentului. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei s-a reţinut că au fost respectate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal şi, chiar dacă instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante ( anterior fiind sancţionat administrativ pentru încălcarea normelor din domeniul circulaţiei rutiere) a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile art.81 din Codul penal. S-a constatat totuşi, că instanţa de fond în mod eronat a interzis inculpatului dreptul de a alege ca pedeapsă accesorie, infracţiunea comisă şi condiţiile în care aceasta s-a produs, neputând duce la interzicerea exercitării acestui drept. În ce priveşte despăgubirile civile, instanţa de apel a constatat că acestea au fost corect evaluate în baza concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză şi a declaraţiilor martorilor S. O. şi E. B., ca de altfel şi daunele morale generate de suferinţele fizice şi psihice la care a fost supus partea vătămată urmare accidentului rutier comis din culpa exclusivă a inculpatului.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs inculpatul care atât personal, cât şi prin apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 pct.18 şi 14 din C o d u l d e procedură penală şi art.385/9 alin.2 din acelaşi cod a solicitat reţinerea şi a culpei părţii vătămate în producerea accidentului de circulaţie soldat cu vătămarea gravă din culpă a integrităţii corporale a acesteia, cu consecinţa reducerii cuantumului despăgubirilor civile şi al daunelor morale, care în opinia sa oricum este exagerat, chiar şi în situaţia în care s-ar reţine şi de către instanţa de recurs culpa exclusivă a inculpatului. În dezvoltarea motivului de recurs vizând modul de soluţionare a laturii civile s-a susţinut că expertiza contabilă efectuată în cauză ar fi trebuit să se raporteze la numărul de zile în care partea vătămată a fost internat în spital şi care este de numai 7 şi nu la numărul total de zile de îngrijiri medicale pe care le-a obţinut partea vătămată urmare faptului că şi-a prelungit în mod repetat concediile medicale. În final, în privinţa laturii penale a cauzei, s-a solicitat a se face aplicarea în cauză a prevederilor art.181 din Codul penal, iar în subsidiar, reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei principale până la limita minimă prevăzută de lege sau aplicarea unei amenzi penale. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate, care în drept se încadrează în dispoziţiile art.3859 alin.1 pct.14, 18 şi art.3859 alin.2 din C o d u l d e procedură penală, cât şi din oficiu potrivit prevederilor art.3859 alin.ultim din acelaşi cod, curtea constată că recursul nu este fondat. Instanţele au stabilit corect, pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt, vinovăţia recurentului-inculpat şi încadrarea juridică a infracţiunii dedusă judecăţii. Este necontestată împrejurarea că la data de 10.07.2006, orele 18,20 recurentul-inculpat, conducătorul autoturismului marca Mercedes cu număr de înmatriculare (…), proprietatea Fundaţiei „T. Copii”, ajungând în intersecţia cu str.(…) (…) din municipiul Râmnicu V, a oprit înaintea trecerii de pietoni – depăşind puţin partea de început a acesteia, trecere de pietoni ce era semnalizată corespunzător cu marcaj pietonal şi indicator rutier – pentru a se asigura întrucât pe drumul pe care circula întâlnise indicatorul „cedează trecerea”. În momentele imediat premergătoare producerii accidentului rutier, pe marcajul pietonal s-a angajat în traversarea străzii, dinspre dreapta spre stânga direcţiei de deplasare a autoturismului condus de inculpat, intimatul parte civilă U. N., care observând mişcările repetate înainte-înapoi ale autoturismului efectuate de inculpat, iniţial a intenţionat să traverseze strada prin spatele autoturismului, însă văzând că inculpatul nu-şi continuă deplasarea ( autoturismul fiind „ ţinut din ambreaj” de către inculpat pentru a observa mai bine dacă pe drumul cu prioritate circulă autovehicule) a revenit şi a început traversarea pe trecerea de pietoni, prin faţa maşinii condusă de recurent. Inculpatul, după ce s-a asigurat că din partea T. nu circulă nici un autovehicul, a pornit de pe loc fără să realizeze că pe trecerea de pietoni se angajase în traversarea străzii intimatul – parte civilă, astfel că l-a observat prea târziu şi, deşi a acţionat sistemul de frânare nu a reuşit să evite impactul care s-a produs între partea T. faţă a autoturismului şi victimă. Autoturismul condus de inculpat cu viteza de 4 km/h a fost imediat oprit prin frânare, iar intimatul parte civilă a fost transportat de recurent la Spitalul Judeţean de Urgenţă V, unde a fost internat în perioada 10-17.07.2006. Pentru leziunile traumatice suferite – care potrivit actelor medico-legale întocmite în cauză s-au putut produce prin lovire cu corp dur, – E. de protecţie faţă a unui autoturism -, în condiţiile unui accident rutier din iulie 2006, – intimatul parte civilă U. N. a avut nevoie de 70-80 zile de îngrijiri medicale de la producere. Raportul de expertiză tehnică auto efectuată de ing. V. J. ( la care a fost ataşat şi un supliment, în care expertul titular răspunde argumentat ştiinţific la observaţiile expertului observator U. (…)), concluzionează că locul impactului dintre partea faţă T. a autoturismului şi intimatul parte civilă , este situat pe marcajul trecerii de pietoni, pe E. 1 de circulaţie, la o distanţă de circa 2,1 m. faţă de trotuarul ce mărgineşte sensul nord-sud. Coroborând probele administrate în cauză, curtea ajunge la concluzia identică cu cea a instanţelor de fond şi de apel în sensul că accidentul rutier a avut drept cauză unică, comportarea recurentului-inculpat care nu a acordat prioritate de trecere intimatului – parte civilă, angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal şi semnalizat corespunzător, nerespectând astfel, prevederile art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu modificările ulterioare. În condiţiile în care intimatul parte civilă U. N. a traversat regulamentar strada (nefiind prevăzută pentru acesta obligaţia legală de a ceda trecerea autoturismului condus de inculpat) nu se poate reţine culpă în sarcina lui aşa cum s-a solicitat în motivele de recurs scrise şi susţinute oral de către inculpat şi apărătorul său, motive care au constituit şi critici formulate în apel. În ce priveşte solicitarea de a se aplica în cauză prevederile art.181 din Codul penal, respectiv că fapta dedusă judecăţii nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, curtea constată că şi aceasta este nefondată. Potrivit dispoziţiilor art.181 alin.2 din Codul penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al infracţiunii se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. Raportând criteriile avute în vedere de legiuitor la aprecierea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni la speţa dedusă judecăţii, curtea constată că acestea nu sunt îndeplinite. Modul şi împrejurările comiterii faptei ( pe trecerea de pietoni), culpa exclusivă a recurentului-inculpat în producerea accidentului de circulaţie constând în nerespectarea prevederilor art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, urmarea produsă – vătămarea gravă a integrităţii corporale din culpă a intimatului parte civilă U. N. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale – şi, nu în ultimul rând, datele ce caracterizează persoana inculpatului care prin ordonanţa nr.925 din 31.05.2004 a Parchetului de pe lângă J u d e c ă t o r i a R â m n i c u V â l c e a a fost sancţionat în baza art.181 din Codul penal pentru infracţiunea prev.de art.77 alin.1 şi 2 din OUG nr.195/2002 ( acelaşi gen de infracţiuni cu cea dedusă judecăţii), sunt elemente de natură a duce la concluzia că în cauză nu îşi găsesc aplicabilitatea prevederilor art.181 din Codul penal. În ce priveşte pedeapsa aplicată recurentului inculpat, curtea constată că la individualizarea acesteia, atât în ceea ce priveşte cuantumul , cât şi modalitatea de executare, s-au respectat întrutotul criteriile generale prevăzute în art.72 din Codul penal, în cauză nefiind elemente care să justifice reţinerea de circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi nici aplicarea unei amenzi penale aşa cum s-a cerut. Pentru considerentele avute în vedere la inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art.18/1 din Codul penal, expuse mai sus, curtea apreciază că pedeapsa de 6 luni închisoare ( orientată spre minimul prevăzut de lege care este de 3 luni) aplicată în condiţiile art.81 din Codul penal este de natură a contribui la reeducarea inculpatului-recurent şi de a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art.52 din Codul penal. Referitor la criticile aduse hotărârii în ce priveşte modul de soluţionare al laturii civile, curtea constată că şi acestea sunt nefondate. Intimatul parte civilă U. N., urmare accidentului rutier produs din culpa exclusivă a recurentului-inculpat a fost transportat de acesta la Spitalul Judeţean de Urgenţă V unde a fost internat în perioada 10-17.07.2006. Din raportul de constatare medico-legală nr.722/E/633 din 7.08.2006 întocmit de SML V rezultă că partea civilă a prezentat leziuni traumatice, fractură platou tibial extern, leziuni la nivelul genunchiului stâng, vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale de la producere. Urmare completării raportului iniţial, prin actul medico-legal nr.290/E/261/2006 se concluzionează că intimatul –parte civilă a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur – E. de protecţie faţă a unui autoturism în condiţiile unui accident rutier din iulie 2006, – leziuni care necesită pentru vindecare în total 70-80 zile îngrijiri medicale de la producere, timp care include şi recuperarea medicală şi care nu au pus în primejdie viaţa părţii civile. Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecăţii şi din adeverinţa emisă de unitatea în cadrul căreia partea civilă este angajat ca mecanic auto şi anume SC „ E.” SRL rezultă că acesta, după producerea accidentului rutier a fost internat în spital iar ulterior în perioada iulie 2006 – ianuarie 2007 s-a aflat în concediu medical, perioadă în care nu a beneficiat de salariu integral, de drepturile aferente concediului de odihnă pe anul 2006, de bonurile valorice de masă şi de cadourile de C care reactualizate la data de 30.04.2008 însumează 4982 lei. Susţinerea recurentului-inculpat în sensul că intimatul-parte civilă şi-a prelungit în mod nejustificat concediul medical nu este susţinută de nici o probă, împrejurare faţă de care curtea constată, cum corect a stabilit şi instanţa de fond, că există legătură de cauzalitate directă între fapta recurentului, urmările acesteia ( vătămarea corporală gravă a victimei) şi prejudiciul cauzat intimatului parte civilă constând în diferenţele salariale pe care nu le-a încasat în perioada în care nu s-a mai prezentat la serviciu din motive medicale, independente de voinţa. Alături de expertiza contabilă dispusă în cauză, relevante sunt şi declaraţiile martorilor S. O. şi E. B. (filele 209 şi 177 dosar instanţă de fond), cum şi împrejurarea că este de notorietate faptul că sunt necesare cheltuieli importante în vederea restabilirii stării de sănătate ( intimatul parte civilă fiind supus unor intervenii chirurgicale, tratamente şi proceduri medicale specifice, inclusiv imobilizarea în aparat gipsat a membrului inferior lezat, consultaţii, radiografii etc.), cheltuieli în care se includ şi cele cu deplasările repetate la spital efectuate de partea civilă, procurarea medicamentelor, plata serviciilor medicale. Prin urmare, suma de 8.000 lei acordată intimatului parte civilă cu titlu de despăgubiri civile de către instanţa de fond şi menţinută de tribunal a fost corect stabilită şi reprezintă o justă şi integrală reparaţie a prejudiciului încercat de aceasta. Şi cuantumul daunelor morale stabilit la suma de 7.000 lei a fost corect apreciat de către instanţe. În raport de intensitatea suferinţelor fizice şi psihice la care a fost supus partea civilă, – urmare leziunilor suferite şi care s-au perpetuat în timp -, de perioada de timp în care a fost internat în spital, fiind lipsit de o viaţă socială normală, de vârsta părţii civile ( persoană tânără de 38 ani), curtea apreciază că suma acordată şi care include şi prejudiciul de agrement ( partea civilă având membrul inferior imobilizat o perioadă îndelungată de timp cu consecinţa suportării regimului medical) reprezintă o compensare bănească a prejudiciilor nepatrimoniale suferite, concluzie la care a ajuns şi instanţa de fond în urma propriei evaluări a materialului probator administrat în cauză şi menţinută de instanţa de apel. Faţă de cele ce preced curtea, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârilor de către recurent şi, neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie ale sentinţei şi deciziei, în baza art.385/15 pct.1 lit.b din C o d u l d e procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta. În baza art.192 alin.2 din C o d u l d e procedură penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

Incompetenta profesionala – malpraxis

Exemple de necorespundere profesională

1. Incompetenţa

salariatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile de serviciu din lipsă de instruire (nu ca act de indisciplină);
salariatul nu-şi îndeplineşte obligaţiile la nivelul aşteptărilor angajatorului;
salariatul nu-şi foloseşte întregul potenţial fizic şi intelectual;

2. Nivelul profesional scăzut

neprezentarea la cursurile de formare profesională, deşi salariatul a semnat un act adiţional în acest sens;

3. Neglijenţa

pentru a fi deosebită de indisciplină, neglijenţa ar trebui să fie o caracteristică permanentă a salariatului, iar rezultatele acţiunilor sale să nu fie grave, nepermise, posibil a fi interpretate ca acte disciplinare.

Procedura concedierii
Constatarea necorespunderii profesionale

etapă recomandabilă;
şeful ierarhic superior, aduce la cunoştinţa reprezentantului legal al societăţii neregulile constatate în activitatea salariatului şi formulează recomandarea privind demararea procedurii de evaluare;

Cercetarea prealabilă

etapa obligatorie;
cercetarea se efectuează de o comisie numită de angajator, din care face parte şi un reprezentant al sindicatului.

Convocarea – se comunică în scris salariatului, cu cel puţin 15 zile înainte, comunicându-se:
data, ora şi locul întâlnirii;
modul de desfăşurare al examinării.
Examinarea
se examinează atribuţiile din fişa postului;
se aduc dovezi de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale;
examinarea poate fi teoretică, practică sau alte probe.
Rezultatul examinării poate fi:
pozitiv – salariatul corespunde profesional postului ocupat;
negativ – salariatul poaşte fi concediat pentru necorespundere profesională, deşi acest lucru nu e obligatoriu;
negativ, din motive medicale, caz în care angajatorul va încerca reîncadrarea într-o altă muncă sau Concedierea pentru inaptitudine fizică sau psihică.
Contestarea

dacă salariatul este considerat necorespunzător, acesta poate contesta hotărârea comisiei în termen de 10 zile de la comunicare.

Trecerea într-o altă muncă

angajatorul are obligaţia să-i propună salariatului alte locuri de muncă vacante, compatibile cu pregătirea sa profesională;
salariatul are la dispoziţie 3 zile pentru a accepta oferta angajatorului.

Preavizarea concedierii

angajatorul este obligat să acorde salariatului un preaviz conform legii;
preavizarea nu este necesară în cazul în care salariatul se află în perioada de proba.

Notificarea agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă

dacă angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante, compatibile cu pregătirea profesională a salariatului, acesta trebuie să notifice agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă.

Emiterea deciziei de concediere

temeiul de drept este art.61 lit.d) din Codul muncii;
decizia se emite în termen de 30 de zile de la data la care angajatorul a luat la cunoştinţă de necorespunderea profesională a salariatului; această dată este:
data la care contestaţia salariatului a fost respinsă;
data la care expiră termenul de 10 zile pentru depunerea contestaţiei.
comunicarea deciziei de concediere se face în 5 zile de la data emiterii, direct sau prin posta cu confirmare de primire.
decizia de concediere va fi însoţită de următoarele documente:
rezultatele evaluării periodice efectuate conform Contractului colectiv de munca la nivel naţional;
calificativele, avertismentele, alte notificări prealabile ce atestă nemulţumirea angajatorului;
lista locurilor de muncă vacante sau menţiunea privind inexistenţa acestora;
copie după notificarea adresată salariatului privind locurile de muncă vacante şi termenul în care acesta îşi poate exprima opţiunea;
copie după notificarea adresată Agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului.

Daune morale: Afla totul despre daunele morale

Daune morale: Afla totul despre daunele morale
Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic. Normele eticii si echitatii interzic in principiu acordarea de despagubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufleteasca este incompatibila cu un echivalent banesc. Este insa justificata acordarea unor compensatii materiale acelor persoane ale caror posibilitati de viata familiala si sociala au fost alterate ca

urmare a faptelor ilicite savarsite de alte persoane. Aceste compensatii sunt destinate sa creeze conditii de viata care sa aline intr-o oarecare masura suferintele psihice ale victimei,cum ar fi asigurarea unei locuinte adecvate si mobilitate corespunzator, pentru o persoana condamnata la izolare ca urmare a infirmitatii pricinuite prin fapta ilicita.

Dauna morala fost denumita pe rand in doctrina dreptului “orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane”(Rene Savatier, “La theorie des obligations. Vision juridique et economique” Dalloz, Paris, 1969, p 344) sau “prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferinta fizica sau morale pe care le resimte victima”(Pierre Tercier “Contribution a l’etude du tort moral et de sa reparation en droit suisse”, Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, p 14)

Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare baneasca. Astfel sint: moartea, atingerile aduse integritatii fizice, sanataþii sau altor atribute ale personalitatii, cum ar fi , spre pilda, onoarea si reputatia. Asemenea prejudicii nu exclud, in mod necesar, cauzarea lor prin contact corporal. De pilda, durerea suferita de pe urma unei raniri sau loviri este un prejudiciu moral.

Prejudiciul moral. Definitie. Clasificare.Daunele morale sint,deci, consecinte de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constind in atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a caror reparare urmeaza regulile raspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs in afara unui cadru contractual.

Daunele morale au fost clasificate astfel: daune morale constind in dureri fizice sau psihice numite pretium doloris; suferintele psihice determinate de cauzarea mortii unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de ranirea, mutilarea, desfigurarea sau imbolnavirea grava a acesteia sunt denumite si prejudicii prin ricoseu, iar despagubirea datorata pentru repararea acestora se numeste pretium affectionis; Prejudiciul estetic cuprinde toate vatamarile si leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau infatisarii persoanei, despagubirile datorate pentru a-l repara denumindu-se “pretium pulchritudinis”; Prejudicul de agrement reprezinta restringerea posibilitatilor victimei de a se bucura de viata, de a avea parte din plin de satisfactii materiale si spirituale pe care aceasta I le poate oferi(Acest prejudiciu a fost calificat drept prejudiciu hedonist”-“hedone”=”placeri” in greaca)

Repararea prejudiciului de agrement a constituit obiectul de discutie in literatura noastra juridica chiar si in perioada in care repararea pagubei morale nu era admisa. Astfel s-a aratat ca “alaturi de munca trebuie neaparat avute in vedere si alte aspecte ce dau vietii culoare si valoare cum sunt: cultura, sportul, ocupatiile dezinteresate referitoare la familie si societate ,deoarece incapacitatea de munca nu poate reprezenta toata paguba si, deci, trebuie avut in vedere si asa-zisul prejudiciu de agrement.3

Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnitatii, prestigiului sau cinstei unei persoane consta in proferarea de expresii insultatoare, calomnii, defaimari ori denigrari la adresa unei persoane si se pot infaptui prin viu grai, prin adresarea directa in public, in scris, prin publicitate in presa ori prin mass-media in general.

Accidente Personale

Acum vreun an si ceva intorceam masina intr-o parcare. Nu prea aveam experienta, dar din prea multa lene m-am multumit sa ma uit doar in oglinda de interior ca sa ma asigur (eram cu Dacia 1300). In spatele meu era parcat un Logan. Puteam sa jur ca spatiul e suficient de mare, insa m-am trezit deodata ca imping Loganul M-am dat jos si am vazut consecintele: tripla sparta, tabla putin indoita deasupra

triplei (culmea bara mea de protectie era neatinsa). Ce credeti ca avea Loganul? Absolut nimic. Si acum ma minunez ca am scapat asa de ieftin.
Morala: Cand faceti manevre cu spatele si nu sunteti siguri pe voi/nu aveti experienta suficienta rugati pe cineva sa va ajute/intorceti-va in dulcele stil clasic/deschideti portiera si uitati-va asa. E mai bine sa recunosti ca nu esti sigur decat sa umbli pe la politie sa dai declaratii si apoi prin service.

Accident in strainatate

Care sunt pasii care trebuie procedati in cazul in care aveti un accident in afara tari de unde proveniti ? (dupa ce ai sunat la 112)

Dintre cei care au avut un accident de acest gen, m-ar putea ajuta sa imi spuna pasii care i-a procedat dupa intamplarea respectiva.

Cand a lovit tata masina in Bruxelles acum vreo 2 ani (poate 3, nu mai stiu exact), a fost chemata politia.

Acestia au zis ca daca nu e cu victime nu ii intereseaza, sa faca o constatare amiabila.
S-a completat formularul, si-au urat sarbatori fericite (era inainte de craciun) si au plecat.
Belgianul si-a facut masina pe asigurarea lui tata (el fiind vinovat), tata a reparat masina pe casco.

ACCIDENT RUTIER

CNPF – Comisia Nationala a Pietei Financiare, Directia Politiei Rutiere, SIRUMO – Siguranta Rutiera Moldova si APPA – Asociatia Pentru Promovarea Asigurarilor, cu sprijinul unor importante companii de asigurari, demareaza prima etapa a celei mai ample campanii nationale de informare in domeniu din Republica Moldova – Campania Nationala „Ce faci in caz de accident?”.

Campania are ca obiectiv principal informarea si educarea soferilor cu privire la asigurarile obligatorii RCA si la procedurile de urmat in caz de accident. Astfel, in perioada 12 – 17 noiembrie 2012, promoteri dedicati vor distribui in Chisinau peste 100.000 de brosuri gratuite. Materialul informativ „Ce faci in caz de accident?” va ajunge in marile intersectii ale capitalei, precum si in principalele centre comerciale din oras. Brosura contine informatiile de baza despre polita RCA, pasii care trebuie urmati in caz de accident, precum si detalii privind modalitatea de obtinere a despagubirilor.

Partenerii Strategici ai campaniei sunt companiile MOLDCARGO, EUROASIG GRUP, VICTORIA Asigurari, KLASSIKA Asigurari si GARANTIE. Proiectul „Ce faci in caz de accident?” beneficiaza de sprijinul Partenerilor Media: PUBLIKA, AUTO EXPERT, InfoMarket, CAPITAL Market, AGENDA, MOLDPRES, Radio si TV NOROC.

Campania este promovata si prin intermediul unei platforme online dedicate pietei de asigurari din Moldova: www.xprimm.md.

Declaratiile partenerilor campaniei:

Vladimir STIRBU, Director al Directiei Generale Supraveghere Asigurari, Comisia Nationala a Pietei Financiare

„Una din preocuparile de baza ale Comisiei Nationale a Pietei Financiare este protectia consumatorului. In acest context, motivul principal al implicarii noastre este ca aceasta campanie are avantaje pentru toti. Astfel, pe de o parte, cetateanul este informat, cunoscind bine cum trebuie sa procedeze in caz de accident, poate reduce semnificativ efectele unui eveniment rutier nedorit. Pe de alta parte, campania devine aliatul nostru intru promovarea asigurarilor. Pornind de la obiectivul comun de dezvoltare a pietei asigurarilor, consider ca doar prin atitudine onesta fata de consumatori putem obtine rezultate pe masura. Desi avem inregistrat un rezultat bun privind gradul de cuprindere in asigurarile RCA, la capitolul despagubiri este nevoie de o mai buna intelegere de catre cetateni a intregului proces, pornind de la avizarea, constatarea, evaluarea pagubelor si terminind cu plata despagubirilor”.

Locotenent Colonel de Politie Dan CHIRITA, Seful Sectiei Organizare Inspectare si Tehnologii Informationale a Directiei Politiei Rutiere din cadrul M.A.I. al Republicii Moldova

„Prin intermediul campaniei privind asigurarile RCA ne-am propus sa contribuim la familiarizarea conducatorilor auto cu actiunile ce trebuie intreprinse in cazul in care au devenit victime ale unui accident rutier, precum si la informarea conducatorilor auto privind importanta incheierii unui contract de asigurare si detinerii politei RCA. Nevoia de informare si educare a publicului privind asigurarea RCA este una absolut evidenta, aceasta ducind la optimizarea procesului de documentare a accidentelor rutiere, precum si la combaterea fenomenului de frauda in asigurari”.

Cristina DOLGHI, Director General, MOLDCARGO

„Motivul implicarii MOLDCARGO in campanie este dorinta de a contribui la atingerea unui nivel inalt a culturii asigurarilor in rindul populatiei tarii. Experienta activitatii MOLDCARGO pe piata de asigurari a Republicii Moldova impune necesitatea promovarii esentei si scopului acestui produs – asigurarea obligatorie a raspunderii civile auto. Persoanele asigurate nu cunosc intotdeauna cadrul legal, drepturile si obligatiile asumate prin procurarea politei RCA. Participarea in cadrul campaniei va aduce la cunostinta publicului larg cum functioneaza in practica

Legea RCA. Actiunile corect intreprinse de asigurat dupa producerea accidentului vor duce si la regularizarea obiectiva a daunei din partea asiguratorului”.

Ion LACATUS, Director General, EUROASIG GRUP

„Principalele motive care au determinat implicarea EUROASIG GRUP in campanie sunt: educarea si informarea detinatorilor politelor de RCA despre actiunile concrete care urmeaza a fi intreprinse in caz de accident rutier; manifestarea grijii fata de conducatorii auto si realizarea unei comunicari proactive cu acestia prin intermediul campaniei in cauza; caracterul inovativ al proiectului si faptul ca aceasta campanie este o platforma eficienta care corespunde politicii de marketing a companiei noastre. Consideram drept oportuna aparitia unor astfel de instrumente de informare si dorim sa contribuim la ridicarea gradului de educare a cetatenilor Republicii Moldova in domeniul asigurarilor RCA”.

Octavian LUNGU, Director General, VICTORIA Asigurari

„Este incontestabil faptul ca informarea potentialului client despre eventualele riscuri, precum si beneficiile pe care le aduce asigurarea reprezinta un element cheie in luarea deciziei de a contracta sau nu o asigurare. Evident ca necunoasterea mecanismului de functionare a asigurarilor face procesul de incheiere a unei polite unul anevoios si lipsit de interes din partea viitorului asigurat. In acelasi timp, o informare corecta a publicului cu privire la procedurile de urmat in cazul accidentelor rutiere reprezinta un prilej de consiliere pentru potentialii nostri clienti si, de ce nu, si o cale de fidelizare a acestora.

Noi, asiguratorii, purtam raspunderea pentru educarea publicului neavizat in asigurari, motiv pentru care VICTORIA Asigurari va sustine si in continuare initiative de acest gen”.

Marcel RUSANOVSCHI, Director General, KLASSIKA Asigurari

„In prezent, persista necesitatea de informare si educare a publicului referitor la asigurarile RCA din considerentul ca o mare parte a cetatenilor nu cunosc esenta politei de asigurare. Persoanele considera ca detin polita de asigurare pentru a o prezenta organelor politiei rutiere in cazul in care sunt trasi pe dreapta. Este regretabil faptul ca, in caz de accident rutier, de cele mai multe ori pagubitul este consiliat de colaboratorul politiei rutiere cu privire la urmatorii pasi in vederea recuperarii prejudiciului. Ajuns la compania de asigurari, pagubitul nu cunoaste ce se acopera prin polita de asigurare, limita prejudiciului achitat, ce trebuie mentionat in cererea de despagubire etc. Acestea sunt doar citeva motive de implicare a companiei KLASSIKA Asigurari in campania „Ce faci in caz de accident?”.

Accident motocicleta

Un motociclist a fost omorât,  după ce a fost aruncat pe liniile de tramvai de un şofer care a întors în loc nepermis. Accidentul a avut loc miercuri seara pe bulevardul Mihai Bravu din Capitală. Un alt motociclist care mergea în paralel cu cel rănit a reuşit să evite maşina.

Accident în Capitală: Un motociclist a fost omorât de un şofer neatent (VIDEO) investigatii Martorii spun că motociclistul deşi a intuit ce voia să facă şoferul, nu l-a mai putut evita.

“Din primele cercetări rezultă că un autoturism a încercat să efectueze manevra de întoarcere pe şoseaua Mihai Bravu, moment în care a fost surprins de un motociclist care nu a putut să-l evite şi l-a lovit în partea laterală stânga“, a declarat Marius Maghiari, şef Brigada Rutieră. Şoferul care a comis accidentul se numeste Alexandru Ţârlea şi conducea un autoturism Opel cu numărul de înmatriculare B-64-TAA
Accident în Capitală: Un motociclist a fost omorât de un şofer neatent (VIDEO) investigatii

George Valentin Ion

Potrivit România TV, motociclistul a primit imediat îngrijiri la faţa locului. Ambulanţa, care a sosit în doar câteva minute, l-a transportat pe motociclist la spital.

In ciuda eforturilor depuse de medicii de la camera de garda a Spitalului de Urgenta Floreasca George Valentin Ion a murit.

**************************************************************************************

Cu sufletele cernite de durere familia av. dr. Ion Gheorghe anunţă decesul tragic într-un groaznic accident al unicului, adorabilului şi inegalabilului său fiu, Ion George Valentin.

Defunctul se află depus la Capela Bisericii Dămăroia, iar plecarea de la capelă va avea loc sâmbătă, 1 septembrie 2012, orele 09,00.

Înmormântarea va fi oficiată în aceeaşi zi, orele 12,00, la Biserica satului Cireşu, judeţul Argeş (autostrada Bucureşti-Piteşti, km. 97).

Accident mijloc de transport in comun

Un autoturism marca Volkswagen se deplasa pe bulevardul Take Ionescu din Timișoara către fântâna cu punctele cardinale, unde a frânat brusc la culoarea galbenă a semaforului. Autobuzul care venea din spate nu a reușit să încetinească la timp și l-a accidentat din spate. În urma accidentului, radiatorul mijlocului de transport în comun s-a spart, iar călătorii au fost nevoiți să-și continue deplasarea pe jos. Din

fericire nimeni nu a fost rănit, însă cele două autovehicule implicate în accident au fost grav avariate, iar traficul a fost pentru puțin timp îngreunat

Accident copil

Cizme femei peste genunchi din piele naturala 100%, model elegant, nou219,00 RON
Sapte persoane au fost ranite, sambata la amiaza, in urma unui accident rutier petrecut in judetul Ialomita. Printre victime se afla un copil in stare grava.

Minorul va fi transportat cu un elicopter SMURD la un spital din Bucuresti, anunta Antena 3.

Masina in care se aflau patru adulti si trei minori s-a rasturnat. Inspectorul Viorel Stefu, IPJ Ialomita, a declarat ca nu se cunosc cauzele producerii accidentului.

Accident sport

Proiect de modificare a Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/ 2000

 

 

TITLUL I

Dispoziţii generale

 


Art. 1 

Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport în România.

Art. 2

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

  1. a) Educaţia fizică şi sportul
  2. b) Sportul de performanţă este o parte a sportului care vizează organizarea şi găzduirea de competiţii sportive, unde sportivii pot primi compensaţii şi/sau salarii din partea organizatorilor pentru participarea şi pregătirea pentru astfel de competiţii, ca activitate a lor principală.
  3. c) Sportul pentru toţi
  4. d) Educaţia fizică profesională
  5. e) Sportivii de performanţă sunt persoanele care practică sistematic şi organizat sportul şi participă în competiţii cu scopul de a obţine victoria asupra partenerului, pentru autodepăşire sau record
  6. f) Sportivul profesionist este cel care pentru practicarea sportului respectiv a dobândit licenţă de sportiv profesionist şi încheie cu o structură sportivă, în formă scrisă, un contract individual de muncă în condiţiile legii
  7. g) Sportivul amator
  8. h) Structurile sportive
  9. i) Complexurile sportive naţionale
  10. j) Asociaţiile sportive
  11. k) Cluburile sportive sunt structuri sportive cu personalitate juridică, constituite în condiţiile legii.
  12. l) Cluburile sportive de drept public
  13. m) Cluburile sportive de drept privat,
  14. n) Cluburile sportive profesioniste –
  15. o) Asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport sunt persoane juridice de drept privat, având drept scop organizarea activităţii în ramura de sport respectivă la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti, cu respectarea statutelor şi regulamentelor federaţiilor sportive naţionale
  16. p) Federaţiile sportive naţionale
  17. q) Ligile profesioniste
  18. r) Competiţia sportivă
  19. s) Legitimare – act juridic sinalagmatic între o structură sportivă şi un sportiv, ce le conferă acestora drepturi şi obligaţii reciproce;
  20. t) Legitimaţie sportivă – document care atestă apartenenţa unui sportiv la un club sportiv
  21. u) Baza materială sportivă
  22. v) Ramură de sport – ansamblul exerciţiilor fizice sportive şi/sau probelor sportive, validate în timp, care se realizează în concurs după reguli prestabilite şi în condiţiile proprii;
  23. w) Secţie pe ramura de sport – subunitate în cadrul unui club sportiv sau unei asociaţii sportive fără personalitate juridică.
  24. x) Disciplină sportivă

ART. 3

(1) Educaţia fizică şi sportul sunt activităţi de interes naţional sustinute de stat.

(2) Statul recunoaşte, stimulează şi susţine acţiunile organizatorice şi de promovare a educaţiei fizice şi sportului, desfăşurate de autorităţile administraţiei publice şi, după caz, de organismele neguvernamentale de profil în învăţământ, în structuri ale apărării naţionale, ordinii publice, siguranţei naţionale, în sănătate, în societăţi comerciale, precum şi în alte sectoare ale vieţii sociale, potrivit reglementărilor legale

(3) Educaţia fizică şi sportul cuprind următoarele activităţi: educaţia fizică, sportul şcolar şi universitar, educaţia fizică militară, sportul pentru toţi, sportul de performanţă, exerciţiile fizice practicate cu scop de întreţinere, profilactic sau terapeutic şi pentru persoanele cu dizabilităţi.

 

ART. 4 Prezenta lege are la bază următoarele principii:

  1. a)
  2. b)
  3. c)
  4. d)
  5. e) Armonizarea reglementărilor legislative în domeniul educaţiei fizice şi a sportului pe întreg teritoriul României.
  6. f)
  7. g)
  8. h) Facilitarea dezvoltării accesului la educaţie fizică şi sport a persoanelor cu dizabilităţi şi a altor grupuri sociale care necesită protecţie socială avansată.
  9. i)
  10. j) Asigurarea continuităţii activităţilor de educaţie fizică şi sport pentru cetăţenii ce aparţin unor categorii variate de vârstă.
  11. k)
  12. l)
  13. m)
  14. n)
  15. o)
  16. p)

ART. 5

(1) Autorităţile administraţiei publice, unităţile şi instituţiile de învăţământ, instituţiile sportive, precum şi organizaţiile  neguvernamentale de profil au obligaţia să sprijine şi să susţină sportul pentru toţi şi sportul de performanţă şi să asigure condiţiile organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi sportului în comunităţile locale.

(2) Autorităţile administraţiei publice şi instituţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să asigure, cu prioritate, copiilor de vârstă preşcolară, tinerilor şi persoanelor în vârstă, condiţii pentru practicarea exerciţiului fizic, în vederea integrării sociale.

(3) Autorităţile administraţiei publice au obligaţia să asigure condiţii pentru practicarea educaţiei fizice şi sportului de către persoane de vârstă preşcolară, tineri, bătrâni, persoane cu dizabilităţi fizice şi psihice, în scopul dezvoltării personalităţii lor şi integrării în societate, precum şi mijloacele care să permită sportivilor cu handicap participarea la competiţii naţionale şi internaţionale destinate lor.

(4) Autorităţile locale au obligaţia să stimuleze şi să susţină, prin măsuri administrative şi economice, activităţi private sau în parteneriat public-privat pentru asigurarea accesului la mişcare în scopul menţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate în comunităţile locale.
TITLUL II

Organizarea educaţiei fizice şi sportului

CAP. I

Educaţia fizică şi sportul şcolar şi universitar

 

ART. 6

Ministerul Educaţiei, Cercetarii, Tineretului şi Sportului organizează activitatea de educaţie fizică şi practicarea sportului în învăţământul preuniversitar şi universitar.

 

ART. 7

Educaţia fizică şcolară este disciplină obligatorie, prevăzută în planurile de învăţământ cu un număr de ore diferenţiat, conform curriculumului stabilit.

ART. 8

(1) Activitatea sportivă din unităţile şi instituţiile de învăţământ se organizează în cadrul asociaţiilor sportive şcolare şi universitare.

(2) Asociaţiile sportive şcolare şi universitare sunt structuri sportive înfiinţate în condiţiile prezentei legi, a căror activitate este coordonată de Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar.

(3) Organizarea şi funcţionarea Federaţiei Sportului Şcolar şi Universitar se stabileşte prin hotărâre a guvernului iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Pentru elevii cu aptitudini sportive se organizează în condiţiile legii, clase, şcoli şi licee cu program sportiv, precum şi cluburi sportive şcolare.

(5) Sportul de performanţă pentru elevi şi studenţi se organizează, de regulă, în cadrul cluburilor sportive şcolare şi universitare. Elevii şi studenţii pot practica sportul de performanţă şi în alte cluburi sportive.

CAP. 2

Educaţia fizică militară şi profesională

 

ART. 9

(1) Educaţia fizică militară este disciplină obligatorie, prevăzută în planul de instrucţie şi învăţământ. Ea se desfăşoară sistematic şi continuu, pe întreaga perioadă a săptămânii, a procesului de instrucţie şi învăţământ, în limita a cel puţin 3 ore săptămânal, fiind condusă de cadre militare sau civile de specialitate.

(2) În aplicarea prezentei legi, instituţiile sistemului de apărare, ordine publică, siguranţă naţională, pot emite ordine şi instrucţiuni cu caracter sportiv în domeniul de activitate propriu cu consultarea Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

ART. 10

Educaţia fizică profesională se organizează în domeniile de activitate care implică diferite forme de practicare a exerciţiilor fizice, în scopul dezvoltării şi menţinerii unei bune condiţii fizice. Educaţia fizică profesională este reglementată prin acte normative elaborate pentru domeniile interesate.

ART. 11

Exerciţiile fizice practicate cu scop profilactic sau terapeutic se structurează diferenţiat pe domenii, în funcţie de alte obiective urmărite, în afara celor specifice educaţiei fizice şi sportului. Ele pot fi de întreţinere sau corective, ori pentru tratamentul unor maladii.

CAP. 3

Sportul pentru Toţi

 

ART. 12

(1) Sportul pentru toţi este sprijinit de stat, de organizaţii neguvernamentale, agenţi economici, patronate şi de structuri ale administraţiei locale, în vederea menţinerii sănătăţii, a recreării şi socializării cetăţenilor.

(2) Pentru coordonarea aplicării programului naţional „Sportul pentru toţi” se constituie Comitetul activităţilor fizice sportive pentru sănătate, educaţie şi recreere, organism cu rol decizional, în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

ART. 13

(1) Federaţia Română «Sportul pentru toţi» este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, având ca membri persoane fizice şi persoane juridice cu activitate specifică în domeniu.

(2) Federaţia Română «Sportul pentru toţi»  beneficiază de drepturile şi de obligaţiile federaţiilor sportive naţionale şi îşi desfăşoară activitatea pe bază de programe naţionale, finanţate prioritar de către Guvernul Romaniei.

(3) Asociaţiile judeţene „Sportul pentru toţi” şi „Sportul pentru persoanele cu dizabilitati” se constituie prin asocierea persoanelor fizice şi juridice cu activitate în aceste domenii din fiecare judeţ.

ART. 14

(1) Finanţarea programului naţional „Sportul pentru toţi” se asigură din fonduri prevăzute distinct în bugetul de stat şi din fonduri de la bugetele locale.

(2) Mijloacele financiare necesare pentru susţinerea subprogramelor derulate de Federaţia Românî „Sportul pentru toţi” se asigură din fonduri prevăzute distinct în bugetul de stat.

(3) Subprogramele propuse de celelalte instituţii, care sunt aprobate anual de Comitetul Activităţilor Fizice Sportive pentru Sănătate, Educaţie şi Recreere, sunt finanţate de la bugetele locale, din fonduri primite de la organismele internaţionale, din sponsorizări, donaţii şi legate, precum şi din fonduri ale bugetului de stat, care vor fi prevăzute cu destinaţia pentru activitatea sportivă şi de tineret.

 

CAP. 4

Sportul pentru persoanele cu dizabilităţi

 

ART. 15

(1) Pentru persoanele cu dizabilităţi funcţionează Comitetul Naţional Paralimpic, ca persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, având ca membri persoane fizice şi persoane juridice cu activitate specifică în domeniu.

(2) Comitetul Naţional Paralimpic beneficiază de drepturile şi de obligaţiile federaţiilor sportive naţionale şi îşi desfăşoară activitatea pe bază de programe naţionale, finanţate prioritar de către Guvern.

(3) Asociaţiile judeţene „Sportul pentru persoanele cu dizabilitati” se constituie prin asocierea persoanelor fizice şi juridice cu activitate în aceste domenii, din fiecare judeţ.

CAP. 5

Sportul de performanţă

 

ART. 16

(1) Sportul de performanţă constituie un factor esenţial pentru dezvoltarea sportivă pe plan naţional, îndeplinind o importantă funcţie reprezentativă pentru România în competiţiile sportive oficiale cu caracter internaţional.

(2) Organele administraţiei publice centrale cu atribuţii în sport şi autorităţile administraţiei publice locale asigură mijloacele necesare pentru pregătirea sportivilor de performanţă, acordarea sprijinului ştiinţific şi medical necesar, precum şi pentru încadrarea lor în sistemul de educaţie şi deplina integrare socială şi profesională.

ART. 17

(1) Prin sportul de performanţă se urmăreşte valorificarea aptitudinilor individului într-un sistem organizat de selecţie, pregătire şi competiţie, având ca scop îmbunătăţirea rezultatelor sportive, realizarea de recorduri şi obţinerea victoriei.

(2) Sportivii de performanţă sunt persoanele care practică sistematic şi organizat sportul şi participă în competiţii cu scopul de a obţine victoria asupra partenerului, pentru autodepăşire sau record.

(3) Pentru a participa la competiţiile sportive oficiale locale sau naţionale un sportiv de performanţă trebuie să fie legitimat la un club sportiv.

(4) Evidenţa legitimării şi transferarea sportivilor sunt în competenţa federaţiilor sportive naţionale, a ligilor profesioniste şi a asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, potrivit statutelor şi regulamentelor federaţiilor sportive naţionale.

(5) Competiţiile portive, altele decat cele cuprinse în calendarul Federaţiilor Sportive Naţionale, nu pot fi organizate fără avizul direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret.

(6) Sistemul competiţiilor sportive oficiale pe ramuri de sport este elaborat şi organizat de federaţiile sportive naţionale, potrivit statutelor şi regulamentelor acestora.

ART. 18

(1) În condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile cuprinse în statutele şi regulamentele federaţiilor sportive naţionale şi internaţionale, sportivii de performanţă pot fi:

a) amatori;

b) profesionişti.

(2) Licenţa de sportiv profesionist se obţine în conformitate cu procedurile prevăzute în statutele şi în regulamentele federaţiilor sportive naţionale.

(3) Sportivii străini pot desfăşura activitate ca sportivi profesionişti la o structură sportivă din România, în baza permisului de muncă eliberat în condiţiile legii.

(4) Federaţiile sportive naţionale asigură organizarea evidenţei sportivilor profesionişti din ramura de sport respectivă.

(5) Drepturile şi obligaţiile sportivului profesionist sunt cele prevăzute în statutele şi în regulamentele federaţiilor sportive naţionale, precum şi în contractele încheiate între părţi.

(6) Calitatea de sportiv profesionist încetează în conformitate cu prevederile statutelor şi regulamentelor federaţiilor sportive naţionale.

(7) Ramurile de sport în care se poate practica sportul profesionist se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, la propunerea federaţiilor sportive naţionale.

(8) Condiţiile de practicare a sportului profesionist se stabilesc prin normele federaţiilor sportive naţionale, cu avizulAutorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

ART. 19

(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot sustine pregătirea sportivă şi pot sprijini integrarea în sistemul de învăţământ, integrarea socială şi profesională a sportivilor de performanţă, după caz, pe întreaga perioadă a carierei sportive.

(2) Instituţiile de învăţământ superior cu profil sportiv pot aloca anual un procent din numarul de locuri bugetate, pentru sportivii care au obţinut performanţe deosebite la jocurile olimpice, la campionatele mondiale sau europene, în conformitate cu regulamentele interne aprobate.

(3) În sensul prevederilor alin. (1), unităţile sau instituţiile de învăţământ asigură, după caz, pentru sportivii de performanţă scutiri de frecvenţă, sesiuni de examene deschise şi condiţii de înscriere în învăţământul universitar, potrivit legii.

ART. 20

Criteriile de clasificare a sportivilor de performanţă se stabilesc prin regulamente elaborate de federaţiile sportive naţionale.

ART. 21

Sportivii de performanţă beneficiază de drepturile conferite de lege.

ART. 22

(1) Sportivul de performanţă care a obţinut o medalie de aur, argint sau de bronz în probele individuale sau pe echipe din cadrul jocurilor olimpice sau o medalie de aur la campionatele mondiale şi europene de seniori, care la data obţinerii au fost incluse în programul jocurilor olimpice, are dreptul, la cerere,  dupa împlinirea vârstei de 30 de ani, dar nu inainte de retragerea din activitatea sportivă, la o rentă viageră.

(1^1) Sportivul de performanţă care a obţinut o medalie de aur la campionatele mondiale şi/sau campionatele europene de seniori, la o probă sportivă ce a fost inclusă cel puţin o dată în programul Jocurilor Olimpice are dreptul, la cerere, la o rentă viageră.

(2)  Renta viageră se stabileşte şi se acordă de către Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.

(3) Renta viageră prevăzută la alin. (1) reprezintă echivalentul a 1,5 salarii medii brute pe economie.

(4) Pentru stabilirea rentei viagere se utilizează salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Naţional de Statistică pentru luna anterioară celei în care se face plata drepturilor.

(5) Renta viageră se acordă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a aprobat cererea sportivului.

(6) În funcţie de nivelul performanţei sportive, din renta viageră, calculată potrivit prevederilor alin. (3), drepturile lunare se acordă din 1,5 salarii medii brute pe economie, după cum urmează:

a) 100% pentru prima medalie de aur obţinută la jocurile olimpice;

80% pentru medalia de argint obţinută la jocurile olimpice sau pentru prima medalie de aur obţinută la campionatele mondiale;

70% pentru medalia de bronz obţinută la jocurile olimpice sau pentru prima medalie de aur obţinută la campionatele europene;

b) 50% din valoarea indemnizaţiei corespunzătoare cuvenite potrivit lit. a) pentru următoarele medalii de aur obţinute la jocurile olimpice, campionatele mondiale sau campionatele europene.

(7) Pentru sportivii care cumulează titlul de campion sau vicecampion olimpic şi cel de campion mondial sau european ori titlul de campion mondial cu cel european, renta viageră acordată pentru cea mai bună performanţă se cumulează cu cea pentru performanţa inferioară, potrivit nivelurilor prevăzute la alin. (6) lit. b).

(8) Nivelul maxim al rentei pe care o poate obţine un sportiv este în limita a 5 salarii medii brute pe economie.

(9) Fondurile necesare pentru plata drepturilor prevăzute în prezentul articol se alocă de la bugetul de stat şi se plătesc de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.

(10) Modalităţile de plată a drepturilor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(11) Renta viageră prevăzută în prezentul articol se plăteşte lunar în lei şi nu este impozabilă.

(12) În perioada revenirii în activitate, ca sportiv activ, plata rentei viagere se suspendă.

ART. 23

(1) Sportivii legitimaţi care participă în competiţii incluse în calendarul intern sau internaţional sportive, sunt obligaţi ca în ramura de sport în care sunt legitimaţi, să posede asigurarea în caz de accidente.

(2) Cluburile sportive pot încheia, pentru sportivii lor legitimaţi, contracte de asigurare pentru risc de accident sau de deces, intervenit în cadrul competiţiilor sportive sau al pregătirii în vederea participării la competiţii.

(3) Pe durata convocării sportivilor la loturile naţionale ale României, obligaţia plăţii primelor de asigurare revine federaţiilor sportive naţionale, cu excepţia situaţiilor în care regulamentele internaţionale au alte prevederi. Aceeaşi obligaţie revine Comitetului Olimpic Sportiv Român pentru loturile care participă la Jocurile Olimpice sau la alte competiţii organizate sub egida Comitetului Internaţional Olimpic.

(4) Prima de asigurare care urmează a fi stipulată în contractul de asigurare se stabileşte în limita bugetului anual propriu al structurilor sportive şi al Comitetului Olimpic Sportiv Român.

(5) Cheltuielile de asigurare pentru sportivi sunt deductibile în cuantumul prevazut de lege.

 

TITLUL III

Structurile administraţiei publice cu responsabilităţi în domeniul sportului

CAP. 1

Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret

 

ART. 24

Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret este organul de specialitate al administraţiei publice centrale care coordonează activitatea din domeniul educaţiei fizice şi sportului, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege.

ART. 25

(1) Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret se organizează şi funcţionează potrivit legii şi are următoarele atribuţii principale în domeniul sportului:

a) elaborează şi susţine strategia generală a organizării şi dezvoltării activităţii sportive şi reprezintă interesele statului în raport cu federaţiile sportive naţionale;

b) elaborează normele generale de folosire a mijloacelor materiale aflate în administrarea sa şi a mijloacelor financiare pentru activitatea sportivă, care provin din alocaţii de la bugetul de stat;

c) colaborează cu ministerele şi cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţiile de cercetare şi cu unităţile de învăţământ şi sanitare de specialitate pentru organizarea şi dezvoltarea educaţiei fizice şi sportului;

d) conlucrează cu Comitetul Olimpic Sportiv Român în finanţarea şi derularea programelor privind pregătirea şi participarea sportivilor români la jocurile olimpice, precum şi pentru promovarea valenţelor educative ale olimpismului;

e) controlează menţinerea destinaţiei bazelor sportive din domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a celor care au aparţinut domeniului public şi au intrat în circuitul privat după anul 1989; supraveghează menţinerea destinaţiei bazelor şi/sau a instalaţiilor sportive care au aparţinut domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale şi care ulterior au fost dobândite ca active patrimoniale destinate activităţii sportive sau vândute către societăţile comerciale;

f) autorizează afilierea federaţiilor sportive naţionale la federaţiile sportive internaţionale de profil şi la alte foruri continentale sau mondiale, precum şi afilierea tuturor organizaţiilor cu profil sportiv la forurile internaţionale de specialitate;

g) supraveghează şi controlează respectarea de către structurile sportive a dispoziţiilor legale în vigoare şi a prevederilor cuprinse în statutele şi în actele de constituire a acestora;

h) organizează sau sprijină, potrivit legii, formarea, pregatirea profesională şi perfecţionarea specialiştilor din domeniul sportului, conlucrând în acest scop cu instituţiile şi organismele de specialitate din ţară şi din străinătate;

i) elaborează şi duce la îndeplinire, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, planurile de construire şi de modernizare a bazelor şi instalaţiilor sportive, în vederea dezvoltării sportului de performanţă de interes naţional şi internaţional; propune avizarea normativelor tehnice în materie de baze şi instalaţii sportive;

j) recunoaşte sau revocă, potrivit legii, existenţa unei structuri sportive prin înscrierea, respectiv radierea acesteia din Registrul sportiv;

k) avizează constituirea structurilor sportive, inclusiv înscrierea ca persoane juridice a cluburilor sportive profesioniste organizate ca societăţi comerciale sportive pe acţiuni, respectiv retrage avizul de funcţionare a acestora;

l) elaborează criteriile de acordare şi propune spre atribuire de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, distincţiile şi titlurile sportive, altele decât cele stabilite prin lege;

m) sprijină organizarea şi promovarea cercetării ştiinţifice şi asistenţei medicale în domeniul sportiv;

n) propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului autorizarea desfăşurării pe teritoriul României, a campionatelor mondiale, europene şi regionale şi participarea reprezentativelor naţionale la campionatele mondiale şi europene organizate în străinătate, precum şi la campionatele regionale;

o) promovează măsurile de prevenire, control şi reprimare a folosirii substanţelor interzise şi a metodelor neregulamentare destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competiţiilor;

p) adoptă măsuri pentru prevenirea şi combaterea violenţei la manifestările sportive;

q) reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme sportive internaţionale, pe baza mandatului acordat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului li sportului; negociază şi încheie acorduri, înţelegeri, protocoale şi alte documente de colaborare în domeniul sportului cu organisme de specialitate din alte ţări, pe baza prevederilor legale în vigoare;

r) colaborează cu celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale pentru susţinerea sportului pentru toţi, de performanţă şi pentru persoane cu dizabilităţi, asigurarea unei eficienţe sporite pe linia supravegherii şi controlului, exercitării autorităţii disciplinare, formării şi perfecţionării specialiştilor din domeniul sportului, pentru corelarea finanţării activităţii sportive, prevenirea violenţei în sport şi combaterea dopajului;

s) organizează evenimente în vederea promovării programelor de sport;

t) repartizează bugetul afectat activităţii sportive pentru activitatea proprie şi cea a unităţilor din subordinea sa, pentru federaţiile sportive naţionale, în baza contractelor de finanţare a obiectivelor şi programelor sportive ale acestora, şi pentru premierea performanţelor deosebite obţinute la competiţiile sportive internaţionale oficiale, pe baza aprobării date de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret poate îndeplini şi alte atribuţii în domeniu, prevăzute în actele normative în vigoare.

ART. 26

Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret administrează baza materială proprie prin complexurile sportive naţionale şi cluburile sportive din subordinea sa, precum şi prin direcţiile judetene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, în condiţiile legii

ART. 27

Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret îşi asigură sursele pentru finanţarea activităţilor sportive din:

a) alocaţii de la buget, stabilite de administraţia publică centrală şi locală;

b) 5% din venituri provenite din încasările Regiei Autonome „Loteria Naţională”, stabilite potrivit legii;

c) 5%  din taxele şi accizele aplicate la nivel naţional pentru ţigarete, ţigări şi băuturi alcoolice;

d) donaţii şi sponsorizări;

e) alte venituri, în condiţiile legii;

f) sumele rămase din exerciţiul financiar precedent.

g) 5% din taxele pentru organizarea şi exploatarea jocurilor de nororc

 

CAP. 2

Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti

 

ART. 28

(1) Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, au următoarele atribuţii principale în domeniul sportului:

a) asigură punerea în aplicare la nivelul judetelor, respectiv al municipiului Bucuresti a Programului de guvernare, a strategiei şi programelor Autoritătii Naţionale pentru Sport şi Tineret în domeniile sportului şi tineretului;

b) utilizează centrele de agrement pentru tineret în scopul desfăsurării de activităti recreative, turistice, sportive, de tabere pentru copii şi tineret;

c) urmăresc aplicarea şi controlul respectării actelor normative din domeniile sportului şi tineretului;
d) colaborează cu celelalte instituţii deconcentrate, cu organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii publice, cu persoane juridice de drept public sau privat, române sau străine;

e) organizează şi desfăsoară actiuni de şi pentru tineret, acţiuni culturale, artistice, distractive, educative, turistice interne şi internationale, sportive şi de agrement pentru tineri, în taberele sau centrele de agrement;

f) elaborează calendarul anual de actiuni de sport şi tineret proprii şi în parteneriat şi îl supun aprobării conducerii Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret;

g) acţionează în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale pentru dezvoltarea bazei materiale din centrele de agrement din fondurile alocate de la Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi din alte fonduri, precum şi pentru modernizarea şi optimizarea serviciilor pentru sport şi tineret;
h) asigură sprijin de specialitate pentru realizarea de programe şi proiecte de şi pentru tineret, precum şi pentru sport de către instituţii publice locale;

i) colaborează, cooperează şi dezvoltă parteneriate cu persoane fizice şi juridice, în vederea îndeplinirii obiectivelor în domeniile sportului şi tineretului;

j) oferă informaţii şi acordă consiliere în domeniile sportului şi tineretului;

k) organizează, participă, monitorizează şi evaluează actiunile în domeniile sportului şi tineretului;
l) organizează baza de date cu organizaţiile neguvernamentale de şi pentru tineret din judeţ;
m) organizează tabere tematice, activităţi de recreere, seminarii, cursuri pentru educaţia nonformală pentru tineri şi studenţi;

n) organizează şi implementează programe cu caracter social pentru copii şi tineri, cu precădere pentru cei defavorizaţi;

o) propun Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret înfiinţarea sau desfiinţarea centrelor pentru tineret pe care le coordonează, în vederea derulării activitătilor de informare şi consiliere pentru tineret;
p) finanţează unele programe speciale pentru sportivi, secţii sau echipe din raza administrativ-teritorială.

(2) Direcţiilejudeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, îndeplinesc şi alte atribuţii stabilite prin regulamentele aprobate de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi prin acte normative specifice domeniului lor de activitate.

ART. 29

Direcţiile judetene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti administrează şi întreţin bazele sportive de interes naţional.

ART. 30

Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti îşi asigură surse pentru finanţarea activităţilor sportive de interes local din:

a) alocaţia bugetară anuală stabilită de administraţia publică centrală şi locală;

b) 30% din impozitele pe spectacolele sportive desfăşurate pe teritoriul judeţului respectiv;

c) 15% din valoarea de piaţă a bazelor sportive dezafectate sau cărora li s-a schimbat destinaţia, aflate în proprietatea structurilor sportive de drept privat de pe teritoriul judeţului respectiv;

c1) veniturile obţinute din activităţi economice realizate în legătură cu scopul şi cu obiectul de activitate al bazelor sportive;

d) donaţii şi sponsorizări;

e) alte venituri, în condiţiile legii;

f) sumele rămase din exerciţiul financiar precedent.

Titlul IV

Structurile sportive

CAP. 1

Dispoziţii generale

 

ART. 31

(1) În sensul prezentei legi, sunt considerate structuri sportive:

  1. a)
  2. b)
  3. c)
  4. d)
  5. e)
  6. f)

g) alte organizaţii sportive naţionale.

(2) Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret organizează, în condiţiile stabilite prin prezenta lege, evidenţa structurilor sportive prin Registrul sportiv, atribuind fiecărei structuri înscrise, un număr de identificare şi Certificatul de identitate sportivă.

ART. 32

Pentru scopurile şi în condiţiile stabilite prin lege pot funcţiona cluburi sportive şi numai persoane juridice de drept public organizate în subordinea organelor administraţiei publice centrale sau locale.

ART. 33

Toate structurile sportive, indiferent de scopul lor specific şi de forma juridică, se înscriu în Registrul sportiv. Procedurile de înregistrare şi de atribuire a Certificatului de identitate sportivă şi a numărului de identificare se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi.

ART. 34

  1. (1)
  2. (2) Structurile sportive oficial recunoscute se pot afilia după cum urmează:
  3. a) la asociaţiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, constituite potrivit prevederilor art. 34, pentru participarea la competiţiile oficiale locale;
  4. b) la asociaţii regionale pe ramuri de sport;
  5. c)

ART. 35

(1) Bugetul anual al structurilor sportive se aprobă după cum urmează:

a) de adunările generale, pentru structurile sportive de drept privat;

b) de organele administraţiei publice centrale sau locale în subordinea cărora se află, pentru structurile sportive de drept public.

(2) Structurile sportive şi Comitetul Olimpic Sportiv Roman sunt scutite de impozite şi taxe locale pentru imobilele şi bazele sportive în care îşi desfasoară activitatea sportivă.

(3) Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetului structurilor sportive de drept public se reportează în anul următor.

(4) Prin exceptie de la prevederile alin. 6, sumele alocate pentru investitii care nu au fost realizate în cursul anului, se returnează la bugetul de stat.

ART. 36

Structurile sportive şi Comitetul Olimpic Sportiv Român deţin exclusivitatea asupra:

a) dreptului asupra imaginii de grup sau individuale, statică şi în mişcare a sportivilor lor în echipament de concurs şi de reprezentare, când participă la competiţii în numele respectivei structuri;

b) dreptului de folosinţă asupra siglei/emblemei proprii, precum şi asupra denumirii competiţiei pe care o organizează;

c) drepturilor de reclamă, publicitate şi de transmisie radio şi televiziune la competiţiile pe care le organizează sau la care participă, după caz.

ART. 36^1

Drepturile prevăzute la art. 36 alin. (1) pot fi cesionate, cu excepţia drepturilor federative ale sportivilor, care pot fi cesionate exclusiv la o altă structură sportivă.

ART. 37

(1) Structurile sportive fără scop patrimonial şi Comitetul Olimpic Sportiv Român, în condiţiile prezentei legi, pot beneficia de sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale pentru finanţarea de programe sportive. Aceste sume se asigură pe bază de contracte încheiate între structurile sportive respective şi organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz.

(2) Contractul va cuprinde prevederi cu privire la: obiectul şi volumul activităţilor specifice, parametrii sportivi de realizat, suma stabilită pentru finanţarea programelor, defalcată pe obiective, activităţi şi naturi de cheltuieli, obligaţiile şi responsabilităţile părţilor. Regimul de gestionare a sumelor astfel primite şi controlul financiar se fac în condiţiile legii.

(3) Prevederile contractului au putere deplină pentru cele două părţi, constituindu-se în norme cu caracter tehnic, financiar şi administrativ.

(4) Structurile sportive de drept public pot beneficia şi de alte surse de venituri, astfel:

a) cotizaţiile şi contribuţiile băneşti sau în natură ale simpatizanţilor;

b) donaţiile şi sumele sau bunurile primite prin sponsorizări;

c) veniturile obţinute din reclamă şi publicitate;

d) veniturile pentru care se datorează impozite pe spectacole;

e) veniturile obţinute din valorificarea bunurilor aflate în patrimonial acestora;

f) indemnizaţiile obţinute din participarea la competiţiile şi demonstraţiile sportive;

g) indemnizaţiile obţinute din transferurile sportivilor.

(5) Veniturile obţinute din activităţile structurilor sportive de drept public se gestionează şi se utilizează la nivelul structurilor sportive respective, pentru realizarea scopului şi obiectului de activitate, fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat.

CAP 2.

Asociaţiile sportive

 

ART. 38

(1) Constituirea unei asociaţii sportive fără personalitate juridică dă dreptul acesteia la obţinerea unui certificat de identitate sportivă, precum şi la afilierea la asociaţia judeţeană, pe ramura de sport corespunzătoare, în vederea participării la competiţiile sportive oficiale locale.

(2) Asociaţii sportive se pot constitui şi în cadrul instituţiilor publice sau private, ca unităţi fără personalitate juridică.

(3) În cadrul instituţiilor publice sau private se poate constitui o singură asociaţie sportivă ca unitate fără personalitate juridică.

 

 

CAP. 3

Comitetul Olimpic Sportiv Român

 

ART. 39

(1) Comitetul Olimpic Sportiv Român este o asociaţie de interes naţional care se organizează şi funcţionează în baza statutului propriu, elaborat în conformitate cu prevederile Chartei Olimpice şi ale prezentei legi.

(2) Comitetul Olimpic Sportiv Român este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, autonomă, nonprofit, neguvernamentală, apolitică şi fără scop lucrative.

(3) Comitetul Olimpic Sportiv Român deţine competenţa exclusivă pentru reprezentarea ţării la Jocurile Olimpice şi la celelalte programe organizate sub egida Comitetului Internaţional Olimpic sau a asociaţiilor olimpice continentale. Comitetul Olimpic Sportiv Român este unicul deţinător pe teritoriul României al drepturilor de folosire a însemnelor şi a tuturor simbolurilor olimpice specificate în statutul propriu, în Charta Olimpică şi în alte documente normative ale mişcării olimpice.

(4) Persoanele fizice sau juridice de pe teritoriul României nu pot folosi proprietăţile olimpice Naţionale şi internaţionale , definite conform Chartei Olimpice, legislaţiei Naţionale şi internaţionale,  precum şi cele  înregistrate conform prevederilor legale în vigoare, decât cu acordul Comitetului Olimpic Sportiv Român şi/sau Comitetului Internaţional Olimpic.

(5) Comitetul Olimpic Român organizează şi coordonează activitatea Academiei Olimpice Române, unitate aflată în subordinea sa, fără personalitate juridică, cu atribuţii în dezvoltarea şi promovarea principiilor fundamentale ale olimpismului.

ART. 40

(1) Pentru realizarea obiectului său de activitate, Comitetul Olimpic Sportiv Român colaborează cu instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, asociaţii şi organizaţii de drept public sau privat.

(2) Comitetul Olimpic Sportiv Român susţine financiar, pe bază de contracte de finanţare, activitatea centrelor naţionale de pregătire a juniorilor. Federaţiile sportive naţionale conduc, organizează şi coordonează activitatea acestor centre. Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale colaborează şi sprijină activitatea centrelor olimpice naţionale de pregătire a juniorilor

(3) Sursele de finanţare ale Comitetului Olimpic Sportiv Român pot fi:

  1. a) sume de la bugetul de stat;
  2. b) venituri proprii;
  3. c) alte surse.

(4) Nivelul alocaţiilor bugetare, precum şi categoriile de cheltuieli ce urmează a fi finanţate din acestea se aprobă prin legile bugetare anuale.

(5) Comitetul Olimpic Sportiv Român poate beneficia cu prioritate de sprijin financiar guvernamental pentru îndeplinirea programelor olimpice.

(6) Comitetul Olimpic Sportiv Român poate deţine în proprietate, concesiune sau folosinţă imobile, baze sportive şi instalaţii sportive de interes naţional.

(7) Comitetul Olimpic Sportiv Român şi federaţiile sportive naţionale, ca persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, pot primi în folosinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri imobile din patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

(8) Acţiunile în justiţie pentru valorificarea drepturilor de orice natură ale Comitetului Olimpic Sportiv Român sunt scutite de taxă de timbru.

ART. 41

Sursele de finanţare a Comitetului Olimpic Sportiv Român se constituie din:

  1. a) sume de la bugetul de stat;
  2. b) timbrul olimpic, reprezentând 10% din valoarea tuturor biletelor de acces la manifestările sportive,
  3. c) 1% din veniturile provenite din încasările Regiei Autonome „Loteria Naţională”, stabilite potrivit legii;
  4. d) donaţii şi legate;
  5. e) sponsorizări;
  6. f) venituri realizate din acordarea dreptului de folosinţă a emblemei Comitetului Olimpic Român şi a altor drepturi de proprietate intelectuală olimpice;
  7. g) contribuţii din partea Comitetului Internaţional Olimpic şi a Solidarităţii Olimpice
  8. h) 1% din veniturile din organizarea şi exploatarea pronosticurilor şi pariurilor sportive, în condiţiile legii;
  9. i) alte venituri, conform legislaţiei în vigoare;
  10. j) sume rămase din exerciţiul financiar precedent
  11. k)

ART. 42

Comitetul Olimpic Sportiv Român şi federaţiile sportive naţionale, ca persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, pot primi în folosinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri imobile din patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.

 

CAP 4.

Federaţiile sportive naţionale

 

ART. 43

(1) Potrivit prezentei legi federaţiile sportive naţionale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ.

(2) Dobândirea personalităţii juridice se face în condiţiile legii.

ART. 44

(1) Federaţiile sportive naţionale se vor constitui numai cu avizul expres al Autorităşii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

(2) Pentru o ramură de sport se poate constitui, în condiţiile legii, o singură federaţie sportivă naţională.

(3) Prin excepţie,  s-au constituit şi functionează Federaţia Română «Sportul pentru toţi» şi Comitetul Naţional Paralimpic, pentru persoanele cu dizabilităţi, ca persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, având ca membri persoane fizice şi persoane juridice cu activitate specifică în domeniu.

(4) Modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale federaţiilor sportive naţionale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obţinut avizul prealabil al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

(5) Federaţiile sportive naţionale se organizează şi funcţionează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu respectarea statutelor federaţiilor internaţionale corespondente şi a obligaţiilor asumate prin afilierea la aceste federaţii internaţionale.

(6) Înfiinţarea federaţiilor sportive naţionale sau modificarea statutelor şi a actelor constitutive ale acestora, fără respectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (4), este nulă de drept.

 

 

ART. 45

(1) Federaţiile sportive naţionale au următoarele atribuţii principale:

a) elaborează strategia naţională de dezvoltare a ramurii de sport şi controlează aplicarea acesteia de către membrii afiliaţi;

b) organizează, conduc, controlează şi supraveghează activităţile şi competiţiile sportive oficiale la nivel naţional, în baza statutelor şi regulamentelor adoptate;

c) organizează şi coordonează întreaga activitate a arbitrilor pe ramuri de sport, privind formarea, perfecţionarea continuă, clasificarea şi promovarea acestora, pe baza unui regulament propriu de funcţionare;

d) elaborează şi realizează planurile de pregătire şi de participare a sportivilor de performanţă români din cadrul reprezentativelor naţionale la competiţiile internaţionale;

e) exercită puterea disciplinară în termenii prevăzuţi de prezenta lege şi potrivit statutelor şi regulamentelor proprii;

f) organizează sau tutelează competiţiile oficiale cu caracter internaţional care au loc pe teritoriul României, cu avizul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret;

g) colaborează cu Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi/sau cu instituţiile din structurile acestora pentru formarea şi perfecţionarea specialiştilor din domeniul sportului;

h) promovează măsurile de prevenire şi control al folosirii substanţelor interzise şi al metodelor neregulamentare, destinate să mărească în mod artificial capacitatea fizică a sportivilor sau să modifice rezultatele competiţiilor organizate direct la nivel naţional, în concordanţă cu reglementările federaţiilor internaţionale, ale Comitetului Internaţional Olimpic şi ale Agenţiei Mondiale Antidoping. Orice alte măsuri ce contravin reglementărilor mai sus menţionate sunt nule de drept;

i) întreprind măsuri pentru prevenirea şi combaterea violenţei, precum şi pentru promovarea spiritului de fair-play şi a toleranţei în activitatea sportivă.

(2) Federaţiile sportive naţionale asigură reprezentarea României în competiţiile sportive şi în organismele internaţionale la care sunt afiliate.

ART. 46

(1) Federaţiile sportive naţionale se înscriu în Registrul sportiv, pentru obţinerea Certificatului de identitate sportivă.

(2) Federaţiile sportive naţionale se pot afilia la federaţiile sportive internaţionale, la alte foruri europene sau mondiale, pe baza avizului dat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.

ART. 47

(1) Federaţiile sportive naţionale au organisme proprii de administrare şi gestionare a bugetului şi patrimoniului, constituite conform legii, precum şi propriilor statute şi regulamente.

(2) Federaţiile sportive naţionale se supun verificărilor financiare, potrivit legii şi statutelor proprii.

(3) Federaţiile sportive naţionale dispun de bunurile aflate în proprietatea lor, pot încheia contracte de împrumut şi pot elibera titluri de credit, cu condiţia ca aceste acte juridice să fie încheiate pentru realizarea obiectului lor de activitate.

(4) Federaţiile sportive naţionale pot greva sau înstrăina bunurile mobile sau imobile, finanţate total sau parţial din fonduri publice, prin programe, sau pot schimba destinaţia acestora numai cu aprobarea Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

ART. 48

În cazul dizolvării unei federaţii sportive naţionale, lichidarea patrimoniului se face potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

ART. 49

Federaţia Română Sportivă Naţională «Sportul pentru toţi» şi Comitetul Naţional Paralimpic beneficiază de drepturile şi de obligaţiile federaţiilor sportive naţionale şi îşi desfăşoară activitatea pe bază de programe naţionale, finanţate prioritar de către Guvernul Romaniei.

ART 50

Sursele de finanţare a federaţiilor sportive naţionale provin din:

a) sume destinate finanţării programelor sportive proprii şi înscrise în contractele încheiate cu organele administraţiei publice centrale sau locale, după caz;

b) venituri obţinute din activităţi economice realizate în legătură cu scopul şi obiectul de activitate ale acestora;

c) cotizaţii, taxe, contribuţii, penalităţi, potrivit prevederilor statutelor şi regulamentelor proprii;

d) donaţii şi sponsorizări;

e) 10% din indemnizaţiile de transferuri interne şi internaţionale ale sportivilor, care se constituie în sursă de finanţare a activităţii sportive pentru copii şi juniori, inclusiv a celor din cluburile şcolare;

f) alte venituri, în condiţiile legii;

g) sume rămase din exerciţiul financiar precedent.

h) venituri obţinute din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

i) 5% din incasarile realizate din pronosticurile sportive, ca urmare a utilizării de competiţii de gen pentru ramura de sport respectivă.

 

CAP. 4

Ligile profesioniste

 

ART. 51

(1) Potrivit prezentei legi, ligile profesioniste sunt persoane juridice de drept privat, autonome, neguvernamentale, apolitice şi fără scop lucrativ.

(2) Dobândirea personalităţii juridice se face în condiţiile legii.

(3) Ligile profesioniste, ca structuri sportive subordonate federaţiilor sportive naţionale, îşi desfăşoară activitatea în baza statutelor şi regulamentelor proprii  elaborate în conformitate cu cele ale Federaţiei Sportive Naţionale corespunzatoare.

(4) Statutele ligilor profesioniste se aprobă de adunările generale şi se avizează în mod obligatoriu de federaţiile sportive naţionale şi de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.

(5) Înfiinţarea ligilor profesioniste ca structuri sportive şi dobândirea personalităţii juridice se fac în condiţiile legii, în baza acordului federaţiei sportive naţionale corespunzătoare şi a avizului obligatoriu al Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

(6) Pentru o ramură de sport se poate constitui o singură ligă naţională profesionistă. Prin excepţie, se pot înfiinţa ligi profesioniste, pe niveluri competiţionale, în cadrul aceleiaşi ramuri de sport.

(7) Înfiinţarea de ligi profesioniste sau modificarea statutelor şi a actelor constitutive ale acestora, fără respectarea prevederilor alineatelor precedente, este nulă de drept.

ART. 52

Ligile profesioniste au următoarele atribuţii:

  1. a) organizează competiţia oficială profesionistă în ramura de sport respectivă;
  2. b) controlează şi exercită puterea disciplinară asupra membrilor, în limitele stabilite de prezenta lege şi de statutul propriu;
  3. c) negociază şi încheie contractele colective de muncă, conform legii;
  4. d)

 

ART. 53

Ligile şi Federatiile sunt singurele structuri sportive ce pot organiza campionate oficiale ce cuprind în denumire termenul de “Naţional”, “Român”, “al/a României”.

ART. 54

Sursele de finanţare a ligilor profesioniste, pe ramuri de sport, provin din:

a) cotizaţii, taxe, contribuţii, penalităţi, potrivit statutelor şi regulamentelor proprii;

b) veniturile obţinute din activităţile realizate în legătură directă cu statutul şi obiectul de activitate ale acestora;

c) donaţii şi sponsorizări;

d) 5% din încasările rezultate din vânzarea biletelor de intrare la competiţiile sportive oficiale organizate de ligă;

e) 2% din încasările rezultate din contractele încheiate de cluburile sportive profesioniste pentru reclamă, publicitate şi drepturi TV;

f) alte venituri, în condiţiile legii;

g) sume rămase din exerciţiul financiar precedent.

CAP. 5

Cluburi sportive

 

ART. 55

Cluburile sportive pot fi:

a) persoane juridice de drept privat, structuri fără scop lucrativ sau societăţi comerciale sportive pe acţiuni;

b) persoane juridice de drept public;

c) cluburile sportive se vor constitui cu avizul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

ART. 56

Cluburile sportive de drept privat, fără scop lucrativ, sunt persoane juridice nonprofit, constituite, în condiţiile legii, ca structuri mono sau polisportive.

ART. 57

(1) Cluburile sportive de drept privat au regim propriu de administrare şi de gestionare a bugetului şi a patrimoniului, aprobat de adunările generale ale acestora, în condiţiile legii.

(2) Cluburile sportive se supun în fiecare an verificărilor financiare, potrivit legii.

(3) Pentru înstrăinarea bazelor sportive realizate pe terenuri concesionate în scopuri exclusiv sportive sau pentru schimbarea destinaţiei acestora este necesar acordul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

(4) Dizolvarea unui club sportiv de drept privat se face în condiţiile legii.

(5) Cluburile sportive, indiferent de forma de organizare prevăzută de prezenta lege, vor respecta prevederile specifice din normele şi regulamentele federaţiilor naţionale şi, după caz, ale ligilor profesioniste din ramura de sport respectivă.

ART. 58

(1) Cluburile sportive de drept public sunt persoane juridice, înfiinţate ca instituţii publice în subordinea organelor administraţiei de stat, şi au drept obiect de activitate performanţa, selecţia, pregătirea şi participarea la competiţii interne şi internaţionale.

(2) Cluburile sportive de drept public mono sau polisportive se organizează şi funcţionează după regulamente proprii, elaborate conform legii.

ART. 59

Cluburile sportive de drept public pot primi spre administrare sau în folosinţă gratuită, imobilele care deservesc activitatea sportivă, baze şi instalaţii sportive. Bazele şi instalaţiile sportive primite spre administrare şi folosinţă sunt considerate patrimoniu sportiv şi nu îşi vor schimba destinaţia sportivă fără aprobarea Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

ART. 60

(1) Cluburile sportive profesioniste sunt structuri sportive organizate ca societăţi comerciale sportive pe acţiuni, care au obţinut licenţa din partea federaţiei sportive naţionale, emisă în conformitate cu statutele şi regulamentele federaţiilor internaţionale pe ramura de sport.

(2) Cluburile sportive profesioniste se pot organiza pentru una sau mai multe ramuri sportive recunoscute ca fiind profesioniste.

(3) Cluburilor sportive profesioniste, organizate ca societăţi sportive comerciale pe acţiuni, li se aplică regimul juridic al societăţilor comerciale, cu particularităţile din prezenta lege.

ART. 61

(1) Pot fi acţionari ai societăţilor comerciale pe acţiuni persoane fizice şi juridice române, precum şi persoane fizice şi juridice străine. Participarea persoanelor fizice şi juridice străine la capitalul social al cluburilor sportive profesioniste nu va depăşi 49% din totalul acţiunilor.

(2) Nici o persoană fizică sau juridică nu poate deţine acţiuni din capitalul social, în mod simultan, la două sau mai multe societăţi comerciale sportive pe acţiuni de la aceeaşi ramură de sport.

(3) Statutul societăţilor comerciale sportive pe acţiuni nu va putea cuprinde nici o altă limitare pentru libera transmitere a acţiunilor.

ART. 62

Înstrăinarea bazelor sportive sau a instalaţiilor destinate practicării sportului, aflate în proprietatea societăţii comerciale sportive pe acţiuni, se face în condiţiile legii, fără schimbarea destinaţiei sportive.

ART. 63

Sursele de finanţare a cluburilor sportive provin din:

a) subvenţii de la bugetul de stat şi bugetele locale acordate cluburilor sportive de drept public de către organele administraţiei publice centrale şi/sau locale în subordinea cărora se află, precum şi de organele administraţiei publice locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă;

b) sume destinate finanţării programelor sportive ale cluburilor sportive de drept privat şi înscrise în contractele încheiate cu direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau cu organele administraţiei publice locale, după caz;

c) venituri obţinute din activităţi economice realizate în legătură directă cu scopul şi obiectul de activitate ale acestora;

d) cotizaţii, contribuţii şi penalităţi aplicate membrilor săi, sportivilor, antrenorilor şi celorlalţi tehnicieni, potrivit statutelor şi regulamentelor proprii;

  1. e) sume obţinute din transferurile sportivilor;
  2. f) donaţii şi sponsorizări;
  3. g) alte venituri, în condiţiile legii;
  4. h) sume rămase din exerciţiul financiar precedent dupa regularizarea subvenţiilor primite de la bugetele centrale şi locale potrivit normelor legale în vigoare;
  5. i) venituri obţinute din valorificarea bunurilor aflate  în patrimoniul acestora;
  6. j)

ART. 64

(1) Cluburile sportive profesioniste realizează venituri proprii din activităţile prevăzute la art. 2 lit n).

(2) Gestionarea patrimoniului propriu şi exerciţiul financiar al cluburilor sportive profesioniste se conduc potrivit reglementărilor aplicabile pentru societăţile comerciale.

CAP. 6

Asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport

 

ART. 65

(1) Asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport sunt persoane juridice de drept privat, având drept scop organizarea activităţii în ramura de sport respectivă la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti, cu respectarea statutelor şi regulamentelor federaţiilor sportive naţionale.

(2) Asociaţiile judeţene „Sportul pentru toţi” şi „Sportul pentru persoanele cu dizabilitati” se constituie prin asocierea persoanelor fizice şi juridice cu activitate în aceste domenii din fiecare judeţ.

(3) Dobândirea personalităţii juridice se face în condiţiile legii, ca organizaţie fără scop lucrativ.

(4) Asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport se vor constitui numai cu avizul prealabil al federaţiei sportive naţionale pe ramura de sport.

(5) Asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport sunt constituite din secţiile asociaţiilor şi cluburilor sportive cuprinse în sistemul competiţional judeţean, afiliate şi recunoscute de acestea.

(6) Obiectivele, drepturile şi îndatoririle asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport decurg din statutele şi regulamentele federaţiilor sportive naţionale corespunzătoare, precum şi din puterea delegată de către acestea.

(7) La nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, se poate constitui, pentru o ramură de sport, o singură asociaţie judeţeană.

(8) Asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport sunt reprezentanţii în teritoriu ai federaţiilor sportive naţionale.

(9) Direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, recunosc şi sprijină asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport, care funcţionează în raza lor teritorială.

(10)Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, sprijină asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport, care funcţionează în raza lor teritorială.

(11) Modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti pe ramuri de sport, este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obţinut avizul prealabil al federaţiei sportive de specialitate.

ART. 66

Sursele de finanţare a asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, se asigură din:

a) sume destinate finanţării programelor sportive proprii şi înscrise în contractele încheiate cu direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau cu organe ale administraţiei publice locale, după caz;

b) cotizaţii, taxe, contribuţii, penalităţi, potrivit statutelor şi regulamentelor proprii;

c) veniturile obţinute din activităţile economice realizate în legătură cu scopul şi obiectul de activitate ale acestora;

d) donaţii şi sponsorizări;

e) alte venituri, în condiţiile legii;

f) sume rămase din exerciţiul financiar precedent.

Titlul V.

Autoritatea disciplinară

 

ART 67

(1) Autoritatea disciplinară în sport se exercită deplin şi legitim potrivit:

a) competenţelor date de lege pentru exercitarea dreptului de supraveghere şi control asupra structurilor sportive de către organul administraţiei publice centrale de specialitate pentru sport;

b) statutelor şi regulamentelor federaţiilor sportive naţionale, asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, ligilor profesioniste şi Comitetului Olimpic Sportiv Român;

(2) Puterea disciplinară conferă titularilor legitimi, enumeraţi la alin. (1) lit. b), posibilitatea de a investiga şi, după caz, de a sancţiona persoanele şi instituţiile în culpă.

 

ART 68

Modalitatea de exercitare a autorităţii disciplinare se realizează prin:

  1. a) un sistem coerent de sancţiuni, corespunzător domeniilor respective, gradat, în funcţie de gravitatea şi circumstantele faptelor;
  2. b) diferenţierea graduală a faptelor, aplicarea sancţiunilor, excluderea posibilităţii dublei sancţiuni pentru aceeaşi faptă, excluderea retroactivităţii în aplicarea sancţiunilor noi pentru fapte neincriminate la data comiterii;
  3. c) competenţele privind cercetarea faptei, determinarea şi aplicarea sancţiunii;
  4. d)

ART. 69

(1) Revocarea  şi după caz, suspendarea recunoaşterii oricărei structuri sportive este de competenţa Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret şi se va produce în următoarele cazuri:

a) scopul sau obiectul de activitate al structurii sportive respective a devenit ilicit, contrar bunelor moravuri, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

b) structura sportivă urmăreşte un alt scop decât cel pentru care s-a constituit şi pe care l-a declarat;

c) activitatea structurii sportive se desfasoară cu grave abateri de la legalitate;

d) deciziile adunării generale sunt luate cu încălcarea dispoziţiilor statutare, actelor constitutive şi ale legii;

(2) Revocarea de drept a recunoaşterii, are loc ca urmare a dizolvării şi lichidării unei structuri sportive.

(3) Revocarea recunoaşterii funcţionării unei structuri sportive se face prin ordin al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, pe baza constatărilor rezultate din supravegherea şi controlul organelor enunţate la art. 46 şi are ca efect, după caz, suspendarea temporară a Certificatului de identitate sportivă sau radierea din Registrul sportiv a structurii sportive respective.

(4) Împotriva ordinului de revocare a recunoaşterii funcţionării unei structuri sportive, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. d), cel care se consideră nedreptăţit se poate adresa instanţei de judecată în termen de 30 de zile.

(5) Anterior revocarii, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret poate dispune suspendarea recunoaşterii, pe termen limitat în vederea corectării deficienţelor semnalate.

(6) Motivele şi modalitatile de suspendare şi revocare se reglementează prin normele de aplicare a prezentei legi.

(7) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) şi b.) Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret sesizează instanţa competentă, în vederea pierderii personalităţii juridice a structurii sportive.

 

Titlul VI

Supraveghere şi control

 

ART. 70

(1) Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret exercită supravegherea şi controlul structurilor sportive, potrivit prevederilor prezentei legi şi ale normelor de aplicare ale acesteia.

(2) Supravegherea şi controlul structurilor sportive de drept public, se realizeaza în colaborare cu organele administraţiei publice centrale sau locale, în subordinea cărora se află.

(3) Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret, respectiv a municipiului Bucureşti, pot exercita acţiunea de supraveghere şi control pentru asociaţiile şi cluburile sportive din zona teritorială.

(4) Federaţiile sportive naţionale exercita supravegherea şi controlul pentru cluburile sportive, asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, ligile profesioniste şi cluburile sportive profesioniste din ramura de sport respectivă.

ART. 71

(1) Pentru supravegherea şi controlul structurilor sportive, persoane juridice de drept privat de utilitate publica,  cu care s-au încheiat contracte de finanţare pe bază de programe, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret numeşte delegaţi.

(2) Delegatul Autorităţii Naţionale pentru Sport şi  Tineret are dreptul de a suspenda executarea hotărârilor organului de conducere care contravin actelor de constituire şi statutelor, contractelor încheiate cu Autoritatea, legilor, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

ART. 72

În înţelesul prezentei legi, supravegherea şi controlul Autorităţii nu pot substitui controlul propriu instituit de federaţiile sportive naţionale, asociaţiile judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, precum şi de asociaţiile şi cluburile sportive, ligile profesioniste şi cluburile sportive profesioniste, potrivit statutelor şi regulamentelor proprii.

 

 

 

Titlul VII

Cercetarea ştiinţifică în domeniul educaţiei fizice şi sportului

 

ART. 73

Cercetarea ştiinţifică în domeniul educaţiei fizice şi sportului urmăreşte:

  1. a) îmbunătăţirea continuă şi adaptarea programelor de educaţie fizică şi mărirea eficienţei sociale a sportului pentru toţi;
  2. b) ridicarea nivelului performanţei sportive prin mijloacele specifice;
  3. c) fundamentarea metodico-ştiinţifică şi medico-biologică a selecţiei, antrenamentului şi participării sportivilor la competiţii;
  4. d)

ART. 74

(1) Programele de cercetare ştiinţifică pentru educaţie fizică şi sport, de interes naţional, se includ în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare.

(2) Finanţarea şi atribuirea programelor de cercetare ştiinţifică pentru educaţie fizică şi sport se fac în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Ministerul Educaţiei, Cercetarii, Tineretului şi Sportului şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, pot iniţia şi susţine programe de cercetare ştiinţifică în educaţie fizică şi sport, atribuite în condiţiile legii.

ART. 75

(1) Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport, în calitate de instituţie publică în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, asigură cadrul profesional de dezvoltare a cercetării şi asistenţei ştiinţifice pentru educaţie fizică şi sport.

(2) Activitatea Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport este finanţată din venituri extrabugetare şi din alocaţii acordate de la bugetul de stat pentru realizarea unor programe proprii ale Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret.

(3) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Institutului Naţional de Cercetare pentru Sport se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului.

Titlul VIII

Controlul şi asistenţa medicală în domeniul educaţiei fizice şi sportului

 

ART. 76

Controlul şi asistenţa medicală în activităţi de educaţie fizică şi sport sunt obligatorii.

ART. 77

(1) Practicarea exerciţiilor fizice în forme organizate se realizează numai cu aviz medical.

(2) Pentru a participa la antrenamente şi competiţii sportivii legitimaţi trebuie să efectueze controlul medical periodic, ori de câte ori este nevoie la unităţile de medicină sportivă  şi sa aiba avizul favorabil eliberat numai de unităţile de medicină sportivă.

(3) Participarea sportivilor legitimaţi la antrenamente şi/sau înscrierea lor la competiţiile sportive sunt condiţionate de existenţa avizului medical favorabil, eliberat numai de unităţile de medicină sportivă.

(4) Organizatorul competiţiilor sportive oficiale pe ramuri de sport are obligaţia să asigure, în timpul competiţiei, cel puţin o echipă de prim ajutor calificat, care utilizează ambulanţe tip B, conform standardelor şi normelor naţionale şi europene în vigoare. Cheltuielile prezenţei echipei de prim ajutor calificat vor fi suportate de către organizatori.

(5)  Ministerul Sanatatii subventioneaza cu un procent de 30% cheltuielile menţionate mai sus.

(6) Structurile sportive pot asigura asistenţa medicală prin cabinete medicale proprii sau prin contracte cu unităţi medicale specializate.

ART. 78

  1. (1) Ministerul Educaţiei Cercetarii Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, elaborează normele privind acordarea avizului medical necesar elevilor şi studenţilor, în vederea participării la lecţiile de educaţie fizică.
  2. (2) Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii, elaborează reglementari privind:
  3. a) controlul medical al sportivilor;
  4. b) asistenţa medico-sportivă în complexurile sportive naţionale, precum şi în cantonamentele loturilor naţionale şi olimpice;

c) asistenţa medicală la bazele sportive în timpul desfăşurării antrenamentelor şi competiţiilor.

 

ART. 79

Ministerul Sănătăţii realizează controlul şi asistenţa medicală a sportivilor prin:

  1. a) Institutul Naţional de Medicină Sportivă, ca unitate medicală de asistenţă şi cercetare medico-sportivă;
  2. b) sistemul sanitar propriu;
  3. c) cabinetele medicale ale complexurilor sportive naţionale şi ale structurilor sportive.

Proceduri diferite privind recuperarea creantelor

Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 (“Legea Insolventei”), acolo unde acestea sunt aplicabile.

Incepand din octombrie 2007, cand a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007 (“OUG 119”), ca parte a responsabilitatilor asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, coexista doua proceduri urgente privind recuperarea creantelor – procedura somatiei de plata, stabilita prin Ordonanta Guvernului nr.5/2001, si procedura ordonantei de plata, stabilita prin OUG 119. In functie de cazul lor concret, creditorii pot opta pentru oricare dintre cele doua procedure urgente, dar pot, de asemenea, utiliza si procedura generala prevazuta de Codul de procedura civila, care necesita insa mai mult timp pentru o implementare integrala.

ACTE NECESARE PENTRU ELIBERAREA PERMISULUI DE PORT- ARMĂ

 În vederea autorizării procurării armelor letale, cetăţenii români sau străinii cu domiciliul ori reşedinţa în România, trebuie să depună la organul de poliţie competent din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială domiciliază sau după caz, au reşedinţa, un dosar care trebuie să cuprindă următoarele documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea 295/2004:

a. cerere tip, model anexa nr. 1  (H.G. 130/2005);

b. actul de identitate al solicitantului, original şi copie;

c. un certificat medical eliberat de o unitate sanitară specializată, cu cel mult 6 luni înaintea depunerii cererii, din care să rezulte că nu suferă de una din afecţiunile stabilite de Ministerul Sănătăţii care fac imposibilă autorizarea pentru a deţine sau, după caz, purta şi folosi arme şi muniţii letale, şi este apt să deţină astfel de arme şi muniţii;

d. certificat de cazier judiciar;

e. aviz psihologic din care să rezulte că solicitantul este apt să deţină, să poarte şi să folosească arme şi muniţii letale, eliberat cu cel mult 12 luni înaintea depunerii cererii, de un psiholog autorizat pentru efectuarea unor astfel de teste, atestat în condiţiile legii;

f. certificatul de absolvire a unui curs de instruire teoretică şi practică în domeniul armelor şi muniţiilor, organizat de o persoană juridică autorizată în acest sens, în original şi copie;

g. două fotografii color cu dimensiunea 4×5 cm;

h. dovada achitării taxelor pentru autorizare, prevăzute de legislaţia în vigoare;

i.  abrogat;

j. carnetul de membru vânător, în original şi copie, vizat pe anul în curs, eliberat de o organizaţie vânătorească legal constituită, afiliată la Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România – pentru arme lungi cu destinaţia – vânătoare sau după caz, tir sportiv sau biatlon, în cazul în care persoana solicită autorizarea procurării armei în scopul portului şi folosirii acesteia;

k. carnet de antrenor de tir sau biatlon eliberat de Agenţia Naţională pentru Sport sau legitimaţie de sportiv de tir sau biatlon, vizat la zi de Federaţia Română de Tir Sportiv sau de Federaţia Română de Schi şi Biatlon, în original şi copie, pentru arme de tir, iar în cazul în care persoana solicită autorizarea procurării armei în scopul portului şi folosirii, trebuie să prezinte şi o adeverinţă din partea clubului sportiv la care este legitimat, care să ateste acordul acestuia cu privire la folosirea armelor al căror proprietar este solicitantul, în cadrul antrenamentelor sau concursurilor oficiale la care urmează să participe;

l. adeverinţă care atestă, în cazul cetăţeanului român, faptul că titularul are calitatea prevăzută la art. 14 alin.(2) lit.a) şi b) din Legea 295/2004, eliberată de instituţia competentă în acest sens, în cazul în care persoana solicită autorizarea procurării armei de apărare şi pază în scopul portului şi folosirii acesteia.

În vederea autorizării procurării armelor neletale prevăzute la categoria E din anexa Legii, arme cu aer comprimat şi cu bilă de cauciuc, cetăţeanul român sau străinul cu domiciliul ori cu reşedinţa în România, trebuie să depună la organul de poliţie competent din cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială domiciliază sau, după caz, îşi are reşedinţa, un dosar care trebuie să cuprindă următoarele documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 58 alin. (2) din Lege:

a) cerere-tip, al cărei model este prezentat în anexa nr. 1; cererea de armă letală

b) actul de identitate al solicitantului, în original şi în copie;

c) un certificat medical eliberat de o unitate sanitară specializată cu cel mult 6 luni înaintea depunerii cererii, din care să rezulte că nu suferă de una dintre afecţiunile stabilite de Ministerul Sănătăţii, care fac imposibilă autorizarea pentru a deţine sau, după caz, a purta şi a folosi arme şi muniţii, şi că este apt să deţină astfel de arme şi muniţii;

d) certificat de cazier judiciar;

e) aviz psihologic din care să rezulte că solicitantul este apt să deţină, să poarte şi să folosească arme şi muniţii, eliberat cu cel mult 12 luni înaintea depunerii cererii, de un psiholog autorizat pentru efectuarea unor astfel de teste, atestat în condiţiile legii;

f) două fotografii color cu dimensiunea 4 x 5 cm;

g) dovada achitării taxelor pentru autorizare, prevăzute de legislaţia în vigoare; aceleaşi ca pentru armele letale

– Termenul de eliberare al autorizaţiei de procurare este 30 de zile lucrătoare, iar valabilitatea autorizaţiei este de 90 de zile, termen ce poate fi prelungit o singură dată pentru aceeaşi perioadă ;

– Pentru fiecare armă din categoria E este permisă cumpărarea a 100 bucăţi muniţie;

– Intrarea în România cu arme din categoria E este interzisă, exceptând cazurile de participare la concursuri de tir sportiv sau atunci când un colecţionar de arme român face invitaţie.

Persoanele fizice care deţin înscrise în certificatul de deţinător arme dintre cele prevăzute la categoria E din anexa Legii, la data intrării în vigoare a O.U.nr.26 pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, precum şi cele care obţin documentul după intrarea în vigoare a actului normativ, au obligaţia ca în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a O.U.nr.26 pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, respectiv 17 martie 2008 să se prezinte la organul de poliţie care îi are în evidenţă, în vederea obţinerii permisului de armă.

Pentru obţinerea permisului de armă posesorii armelor neletale prevăzute la categoria E din anexa Legii, vor depune un dosar cuprinzând următoarele documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 58 alin. (2) din Lege:

a) cerere de eliberare a permisului de armă;

b) actul de identitate al solicitantului, în original şi în copie;

c) un certificat medical eliberat de o unitate sanitară specializată cu cel mult 6 luni înaintea depunerii cererii, din care să rezulte că nu suferă de una dintre afecţiunile stabilite de Ministerul Sănătăţii, care fac imposibilă autorizarea pentru a deţine sau, după caz, a purta şi a folosi arme şi muniţii şi că este apt să deţină astfel de arme şi muniţii;

d) certificat de cazier judiciar;

e) aviz psihologic din care să rezulte că solicitantul este apt să deţină, să poarte şi să folosească arme şi muniţii, eliberat, cu cel mult 12 luni înaintea depunerii cererii, de un psiholog autorizat pentru efectuarea unor astfel de teste, atestat în condiţiile legii;

f) două fotografii color cu dimensiunea 4 x 5 cm;

g) dovada achitării taxelor pentru autorizare, prevăzute de legislaţia în vigoare;

h) certificatul de deţinător al armelor neletale în care sunt înscrise armele pentru care se solicită eliberarea permisului;

Dacă solicitantul este titular al dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire al armelor letale, acesta va depune la autoritatea competentă o cerere însoţită de permisul de armă, în original şi în copie, C.I. în original şi copie, dovada achitării taxelor pentru înscrierea armei în permis (10 RON) şi certificatul de deţinător.

După expirarea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a O.U.nr.26 pentru modificarea şi completarea Legii nr.295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, persoanele care nu s au prezentat la structura de poliţie competentă in vederea preschimbării Certificatului de Deţinător raman numai cu dreptul de deţinere al armelor înscrise in respectivul document .

In vederea redobândirii dreptului de port şi folosire al armelor neletale supuse autorizării titularii Certificatelor de Deţinător se vor prezenta structurile de poliţie competente cu o solicitare însoţită de documentele prevăzute la literele a) – h)

ACTE NECESARE ÎN VEDEREA OBŢINERII PERMISULUI DE TRANSFER ARME ŞI MUNIŢII NELETALE DINTR-UN STAT MEMBRU AL U.E. ÎN ROMÂNIA

cerere-tip, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 19/ HG 1914/2006

documente, însoţite de traducerea legalizată în limba română, prin care se face dovada că sunt autorizaţi, de către autorităţile statului membru pe teritoriul căruia se află, să efectueze transferul armelor şi, după caz, al muniţiilor respective;

documente din care să reiasă că destinatarul din România este autorizat să procure şi să deţină armele care vor fi transferate către acesta;

documente din care să reiasă că paza transportului este asigurată pe teritoriul României; – contract cu o unitate de jandarmi care să aibă ca obiect paza transporturilor cu caracter special

împuternicirea legală a persoanei care solicită eliberarea permisului de transfer al armelor şi muniţiilor letale, după caz.

Termenul de eliberare al permisului de transfer este de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, iar termenul de valabilitate al acestuia este de 90 zile de la data eliberării.

În cazul în care obiectul transferului îl constituie arme letale cu ţeavă ghintuită, este necesar ca în prealabil să se solicite la ANCEX eliberarea permisului de efectuarea operaţiunilor necomerciale.

ACTE NECESARE ÎN VEDEREA OBŢINERII PAŞAPORTULUI
EUROPEAN PENTRU ARME DE FOC

În vederea eliberării paşaportului european pentru arme de foc, cetăţenii români sau rezidenţii statelor membre care au reşedinţa sau, după caz, domiciliul în România, ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de Lege vor depune, personal sau prin mandatar cu procură specială, la organul de poliţie competent care le-a acordat permisul de armă, un dosar cuprinzând următoarele documente:

cerere-tip, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 7;

două fotografii color cu dimensiunea 4 x 5 cm;

documentul de identitate al solicitantului, în original şi în copie, sau după caz, copie legalizată a documentului de identitate;

permisul de armă al solicitantului, în original şi în copie, sau după caz, copie legalizată a permisului de armă;

documente prin care se argumentează motivele introducerii armelor pe teritoriile statelor membre în perioada călătoriei.

Documentele originale prevăzute mai sus se restituie pe loc, după confruntarea copiilor cu acestea.

În situaţia în care solicitantul şi-a schimbat domiciliul sau, după caz, reşedinţa în cazul rezidentului statului membru, de pe raza de competenţă a organului de poliţie care i-a acordat permisul de armă, acesta se prezintă pentru eliberarea paşaportului european al armelor de foc la organul de poliţie competent pe raza căruia şi-a stabilit noul domiciliu sau reşedinţa şi în evidenţa căruia se află la data solicitării.

În paşaportul european pentru arme de foc se înscriu numai armele letale pentru care titularul are drept de port şi folosire.

(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de introducere pe teritoriul României a armelor de foc, prevăzută la art. 117 din Legea nr.295/2004, rezidenţii statelor membre care doresc să călătorească în România cu arme de foc şi/sau muniţii şi au efectuată menţiunea în paşaportul european pentru arme de foc că introducerea armelor respective este supusă autorizării pe teritoriul României, vor depune, personal sau prin mandatar cu procură specială, la organul de poliţie competent din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, respectiv al oricărui inspectorat judeţean de poliţie sau la Inspectoratul General al Poliţiei Române, un dosar cuprinzând următoarele documente:

cerere-tip, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 5;

paşaportul european pentru arme de foc al solicitantului, în original şi în copie, sau după caz copie legalizată a acestuia;

documentul de identitate al solicitantului, în original şi în copie, sau după caz copie legalizată a acestuia.

(2) Documentele originale prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se restituie pe loc, după confruntarea copiilor cu acestea.

Conform art. 12 din H.G. nr.1914 /2006 în termen de 30 zile de la data depunerii cererii, organele de poliţie competente prevăzute la art. 11 alin. (1) eliberează autorizaţia de introducere pe teritoriul României a armelor de foc, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 6.

Procurarea armelor letale de pe teritoriul României

(1) Procurarea unei arme letale, precum şi a muniţiilor corespunzătoare, de pe teritoriul României, de către rezidenţii statelor membre, în scopul scoaterii acesteia din ţară, se poate face, în condiţiile prezentei legi, numai în baza autorizaţiei de procurare a armei sau, după caz, a muniţiei, eliberată de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, de inspectoratele judeţene de poliţie în a căror rază teritorială de competenţă îşi desfăşoară activitatea de comercializare a armelor armurierul de la care urmează să fie procurată arma, precum şi de către Inspectoratul General al Poliţiei Române.

În vederea obţinerii autorizaţiei de peocurare a armelor letale solicitantul va depune la formaţiunea de poliţie competentă teritorial un dosar ce va cuprinde următoarele documente :

cerere-tip,

documentul de identitate al solicitantului, în original şi în copie sau, după caz, copie legalizată a acestuia, însoţit de traducerea legalizată în limba română;

autorizaţia prealabilă de procurare a armei sau, după caz, a muniţiilor, eliberată de autorităţile competente ale statului al cărui rezident este solicitantul, însoţită de traducerea legalizată în limba română.

În termen de 30 zile de la data depunerii cererii, organele de poliţie competente eliberează autorizaţia de procurare a armei letale, precum şi a muniţiilor corespunzătoare, de pe teritoriul României, în scopul scoaterii acestora din ţară.

Acte necesare pentru avizarea operaţiunilor de import-export cu arme şi muniţii
CONDIŢII ÎN CARE PERSOANELE JURIDICE POT EFECTUA OPERAŢIUNI CU ARME ŞI MUNIŢII

în obiectul de activitate să aibă incluse operaţiuni cu arme şi muniţii;

societatea să fie autorizată de unitatea de poliţie pe raza căreia îşi are sediul, conform art. 108 din Legea nr. 295/2004;

să deţină spaţiu pentru depozitare şi vânzare cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi a muniţiilor cu modificările şi completările ulterioare;

să deţină registru tip pentru evidenţierea operaţiunilor de vânzare a armelor şi muniţiilor, vizat de organele de poliţie competente;

persoanele care efectuează operaţiuni cu arme şi muniţii, să prezinte certificat de cazier judiciar din care să rezulte că nu au fost condamnate la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an pentru infracţiuni comise cu intenţie.

Prin O.U. nr. 26/2008 a fost introdusă obligativitatea societăţilor comerciale autorizate să desfăşoare operaţiuni cu arme şi muniţii de a obţine avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru spaţiile destinate depozitării muniţiilor, capselor sau pulberilor pentru muniţii.

ACTE NECESARE ÎN VEDEREA OBŢINERII AVIZULUI PE LICENŢELE DE IMPORT-EXPORT DE CĂTRE AGENŢII ECONOMICI PENTRU ARME DE FOC ŞI MUNIŢII

ACTE NECESARE DEPUNERII DOSARULUI

1. La prima solicitare a unui aviz:

cerere în care se solicită avizarea, pentru fiecare licenţă (dublu exemplar);

copie după factura proformă tradusă şi legalizată;

certificat constatator de la Registrul Comerţului;

cazierul fiscal al societăţii care solicită avizul pentru operaţiuni de import-export, eliberat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice;

copie după statutul societăţii, în care să fie prevăzut, în mod expres faptul că societatea desfăşoară operaţiuni cu arme şi muniţii (comerţ, import-export, conform cod CAEN, 5147, 5248, 5250, etc.);

copie de pe autorizaţia emisă de Inspectoratele Judeţene de Poliţie sau după caz D.G.P.M.B. în baza art. 108 din Legea nr. 295/2004;

licenţele de import / export eliberate de Ministerul Afacerilor Externe – Direcţia Licenţe;

copie după contractul cu unitatea de jandarmi care să asigure paza transportului armelor şi muniţiilor (conform art. 25 (2) din Legea nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor);

chitanţa în original a plăţii taxei pentru acordarea avizului, în regim normal sau de urgenţă;

delegaţia, în copie, a persoanei care depune dosarul, emisă de societatea care solicită avizul, cu semnătura şi ştampila conducătorului unităţii.

Având în vedere recodificarea activităţilor societăţile comerciale autorizate să desfăşoare operaţiuni cu arme şi muniţii au obligaţia ca până la sfârşitul anului în curs să se adreseze Oficiului Registrului Comerţului pentru înscrierea noilor coduri CAEN rev.2.

2. La următoarele solicitări:

cerere de avizare (dublu exemplar) pentru fiecare licenţă;

copie după factura proformă tradusă şi legalizată;

chitanţa în original a plăţii taxei pentru acordarea avizului, în regim normal sau de urgenţă;

delegaţia, în copie, a persoanei care depune dosarul, emisă de societatea care solicită avizul, cu semnătura şi ştampila conducătorului unităţii;

OBLIGAŢIILE SOCIETĂŢILOR COMERCIALE DUPĂ EFECTUAREA IMPORTULUI

Societăţile comerciale care au obţinut avizul favorabil pentru importul sau exportul de materii explozive au obligaţia, ca în termen de 30 zile de la efectuarea importului, să se prezinte la D.A.E.S.T. cu următoarele documente:

Declaraţiile vamale pentru import;

Facturile externe.

Ce este ordonanţa preşedinţială?

Este o procedură specială în temeiul căreia, instanţa de judecată poate dispune măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru:
•    păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;
•    prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara;
•    înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.


Ce condiţii trebuie să îndeplinească o asemenea cerere?

Condiţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială sunt următoarele:
•    urgenţa măsurii solicitate;
Aceasta va fi apreciată de către instanţă în raport cu situaţia existentă în momentul judecării cererii de ordonanţa preşedinţială.
•    Nesoluţionarea (neprejudecarea) fondului cauzei.
Aceasta înseamnă ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. În soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, instanţa nu analizează fondul dreptului discutat de părţi.
În literatura de specialitate, această condiţie mai este exprimată şi prin ideea de “pipăire a fondului”, judecătorul verificând de partea cui este aparenţa dreptului.
•    Vremelnicia măsurii.
După cum s-a arătat mai sus, prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi. Partea nemulţumită de măsura luată prin ordonanţă are posibilitatea de a se adresa instanţei, pe calea dreptului comun.
De regulă, măsurile dispuse pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp, până la soluţionarea pe fond a cauzei, dar există posibilitatea ca acestea să rămână definitive şi irevocabile, dacă părţile nu mai urmează calea dreptului comun.

În ce situaţii se poate folosi ordonanţa preşedinţială?

În practica judiciară, în mod frecvent se recurge la procedura specială a ordonanţei preşedinţiale:
•    în materia raporturilor de familie;
•    în materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate;
•    în materia raporturilor locative;
•    în materia executării silite.
Spre exemplu, în timpul în timpul procesului de divorţ instanţa poate dispune măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia  pentru copii şi la folosirea locuinţei. Numai prin hotărârea irevocabilă de divorţ instanţa stabileşte, însă în mod definitiv asupra unor asemenea cereri, măsurile dispuse în cadrul cererilor formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale putând fi diferite. O dată cu rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de divorţ, hotărârile pronunţate în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale îşi încetează efectele.

Cui adresaţi cererea?

Aceasta se depune la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Judecarea cererii se face de către un singur judecător, de regulă, cu citarea părţilor, însă legea permite ca aceasta să se facă şi fără citarea lor. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea asupra cauzei se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar redactarea motivelor ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

Căi de atac.

Dacă sunteţi nemulţumit de soluţia pronunţată de prima instanţă, aveţi posibilitatea să declaraţi recurs:
•     în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă judecata s-a făcut cu citarea părţilor;
•    în termen de 5 zile de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Judecarea recursului se face de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.
Ca şi instanţa de fond, instanţa de recurs poate amâna pronunţarea cel mult 24 de ore şi va redacta motivarea deciziei în termen de cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Legea prevede că împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie. În temeiul acestei dispoziţii legale, în practica instanţelor  se admite că părţile pot formula şi contestaţie în anulare.
Ordonanţa, adică hotărârea pronunţată este executorie, adică poate fi pusă în executare, iar dacă instanţa hotărăşte, executarea se poate face fără somaţie şi fără trecerea unui termen. Cu alte cuvinte, se vor evita anumite formalităţi (somaţia) şi anumite termene, care trebuie respectate în executarea obişnuită a tuturor hotărârilor judecătoreşti.
Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie la executare. Executarea hotărârii poate fi suspendată de către instanţa de recurs, până la judecarea recursului, cu plata unei cauţiuni, adică a unei sume de bani al cărui cuantum se stabileşte de către instanţă şi se consemnează într-un cont, la dispoziţia acesteia.

Ce trebuie să ştiţi despre divorţ

    În cazul în care sunteţi căsătorit legal şi consideraţi că există motive temeinice care fac imposibilă continuarea căsătoriei, puteţi intenta acţiune de divorţ.

1. Titularul cererii de divorţ:

Cererea de divorţ poate fi introdusă de oricare dintre soţi.
Aceasta trebuie să fie depusă personal, astfel persoana care depune cererea dobândeşte calitatea de reclamant, iar soţul chemat în judecată are calitatea de pârât.

2. Unde se depune cererea de divorţ:
Cererea de divorţ o depuneţi la judecătoria în raza căreia se află cel din urmă domiciliu comun al dumneavoastră şi al soţului/ei sau la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul soţului pârât, când nu aţi avut un domiciliu comun sau nici unul dintre dumneavoastră nu mai locuiţi în raza celui din urmă domiciliu comun.
În situaţia când soţul pârât nu are domiciliul în ţară depuneţi cererea de divorţ la judecătoria în raza căreia se află domiciliul dumneavoastră.

3. Cuprinsul cererii de divorţ:
Ca titular al cererii de divorţ, pe lângă cerinţele generale prevăzute pentru orice cerere de chemare în judecată, trebuie să indicaţi în cererea de divorţ numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau a celor cu aceeaşi situaţie legală, iar dacă nu aveţi copii minori, veţi menţiona acest fapt.
De asemenea, trebuie să solicitaţi instanţei să se pronunţe cu privire la numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, încredinţarea copiilor minori rezultaţi din căsătorie şi stabilirea pensiei de întreţinere, atunci când este cazul.
Aveţi obligaţia să ataşaţi la cerere certificatul de căsătorie, copii ale certificatelor de naştere ale copiilor minori, când este cazul, timbrul judiciar şi dovada achitării taxei de timbru, în raport de venitul net lunar pe care-l încasaţi.
Cererea de divorţ şi înscrisurile anexate le prezentaţi personal preşedintelui judecătoriei. Acesta la primirea cererii are obligaţia să vă dea sfaturi de împăcare, iar în cazul în care stăruiţi în cerere, vă fixează un termen de judecată.
Dacă sunteţi chemat în judecată de celălalt soţ pentru desfacerea căsătoriei, nu aveţi obligaţia să depuneţi întâmpinare dar aveţi posibilitatea să formulaţi şi dumneavoastră cerere de divorţ la aceeaşi instanţă. Aceasta o introduceţi cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare, în şedinţă publică, şi urmează să fie judecată împreună cu cererea reclamantului.
Desfacerea căsătoriei se poate face şi cu acordul celor doi soţi dar, şi în acest caz, trebuie ca soţii să formuleze o cerere, care pe lângă celelalte elemente ale unei cereri de chemare în judecată, trebuie să fie semnată de aceştia.
Pentru a putea solicita divorţul prin acordul părţilor, trebuie să îndepliniţi următoarele condiţii:
–      să fi trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei;
–    să nu existe copii minori rezultaţi din această căsătorie.
În această situaţie, cererea se adresează tot preşedintelui instanţei, care verifică consimţământul soţilor şi acordă un termen de 2 luni, când aceştia urmează să se prezinte în instanţă. La termenul stabilit se verifică dacă părţile stăruie în cererea de divorţ, iar în caz afirmativ se va trece la judecata cererii, fără a se administra probe cu privire la motivele de divorţ.

4. Judecata cererii de divorţ:
Atunci când aţi depus o cerere de divorţ aveţi obligaţia să vă prezentaţi în persoană în faţa instanţei de fond. Dacă vă aflaţi în imposibilitatea de a vă prezenta personal din motiv de boală sau vă aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate, sunteţi pus sub interdicţie sau aveţi reşedinţa în străinătate, puteţi fi reprezentat prin mandatar.
Fiind o acţiune disponibilă, în orice fază a procesului, poate interveni împăcarea părţilor, fapt ce stinge acţiunea de divorţ.
În calitate de titular al cererii de divorţ, aveţi obligaţia să vă prezentaţi la judecarea în primă instanţă a cererii. În caz de nerespectare a acestei obligaţii, cererea dumneavoastră va fi respinsă ca nesusţinută.
În aceeaşi calitate, aveţi posibilitatea să renunţaţi la cererea de divorţ pe tot parcursul judecăţii în faţa instanţei de fond.
Instanţa se pronunţă prin hotărâre asupra cererii de divorţ. Împotriva hotărârii puteţi declara apel şi respectiv recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare. Nu este supusă nici unei căi de atac hotărârea pronunţată în cererea de divorţ întemeiată pe acordul ambilor soţi.

Incompatibilitatea nu este o incompetenţă

a). Incompatibilitate
Atunci când o persoană ce face parte din aparatul judiciar (judecător, procuror, organ de cercetare penală, magistrat asistent, grefier, expert şi interpret) este împiedicată să participe la activitatea procesuală dintr-o cauză, în sensul că ar putea fi pusă la îndoială imparţialitatea şi obiectivitatea acestuia, se află într-o situaţie de incompatibilitate.

Incompatibilitatea nu este o incompetenţă ci o situaţie specială în care se află un subiect oficial faţă de o cauză penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 – 49 din Codul de procedură penală cazurile de incompatibilitate sunt:
– rudenia între judecători, rudenia între procuror, magistrat asistent ori grefier, sau între aceştia şi completul de judecată;
– participarea judecătorului la soluţionarea cauzei în fond;
– atunci când un judecător a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale  în cauza pe care o soluţionează sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în fond în calitate de procuror, ori a emis mandat de arestare preventivă în cursul urmăririi penale;
– dacă judecătorul, procurorul sau organul de cercetare a avut calitatea de apărător sau reprezentant al uneia dintre părţi;
– dacă judecătorul, procurorul, organul de cercetare penală, expertul ori interpretul sunt interesaţi personal, sau soţul ori rudele apropiate acestora, sub orice formă, în soluţionarea cauzei respective;
– procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în primă instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac;
– persoana care a efectuat urmărirea penală nu mai poate efectua completarea sau refacerea acesteia atunci când instanţa dispune în acest fel.

b). Abţinere

Este o obligaţie pe care o persoană din aparatul judiciar o are atunci când a luat cunoştinţă de faptul că nu poate participa la rezolvarea cauzei penale.

c).  Recuzare

Dacă abţinerea este o iniţiativă ce aparţine persoanei ce se află în una din cauzele de incompatibilitate prezentate mai sus, recuzarea este posibilitatea legală pe care o aveţi dumneavoastră în calitate de parte într-un proces penal atunci când apreciaţi că vreuna din persoanele implicate în judecarea cauzei se află într-o asemenea situaţie.
1. În calitate de parte într-un proces penal puteţi solicita recuzarea atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată, de îndată, ce aţi aflat de existenţa cazului de incompatibilitate, formulând în acest sens o cerere de recuzare.
Cererea de recuzare o puteţi formula în scris sau oral cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării.
2. În cursul urmăririi penale, puteţi solicita recuzarea persoanei care efectuează cercetarea penală, situaţie în care cererea o puteţi adresa fie organului de cercetare penală, fie procurorului. În ambele situaţii cererea de recuzare v-a fi soluţionată de procuror într-un termen de 3 zile, printr-o ordonanţă.
3. Dacă procesul penal în care sunteţi parte a ajuns în faza de judecată puteţi formula cerere de recuzare fie a întregului complet de judecată, fie a uneia din membrii acestuia.
4. Cererea de recuzare se v-a soluţiona de un alt complet de judecată, atunci când recuzarea priveşte o parte din membrii completului, sau de o instanţă superioară atunci când recuzarea priveşte întreaga instanţă.
Soluţionarea cererii se v-a face într-o şedinţă secretă, iar dacă instanţa apreciază ca fiind necesar, se v-a proceda şi la ascultarea dumneavoastră.
5. În situaţia în care s-a admis cererea de recuzare, instanţa v-a stabili care din persoanele ce participă la judecată vor mai putea lua parte la judecarea cauzei sau cărei instanţe egale în grad îi v-a revenii cauza spre soluţionare.
6. Împotriva încheierii prin care s-a admis recuzarea nu puteţi formula nici o cale de atac.

d). În cazul în care judecarea unei cauze penale nu se poate face în bune condiţii la o instanţă, deoarece ar exista un climat nepotrivit se poate solicita transferarea respectivei cauze la o altă instanţă.
În calitate de parte în proces penal aveţi posibilitatea legală de a solicita strămutarea unei cauze la o altă instanţă.
Această posibilitate legală este prevăzută şi pentru procurori şi ministrul justiţiei.
Deşi, cazurile de strămutare nu sunt expres prevăzute de lege se poate solicita strămutarea pentru a se asigura o desfăşurarea normală a procesului penal.
De exemplu, dacă una dintre părţi este rudă cu preşedintele instanţei, sau cu un judecător din instanţa respectivă, ori procuror,  sau atmosfera creată în urma săvârşirii unei infracţiuni a creat indignare în localitatea unde se desfăşoară judecata, sunt motive pentru care se poate solicita strămutarea.
1. Pentru a solicita strămutarea unei cauze, trebuie să formulaţi o cerere pe care să o adresaţi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pe care trebuie să o motivaţi.
Dacă deţineţi înscrisuri care vin în sprijinul cererii dumneavoastră le puteţi anexa la aceasta. Totodată, în cerere trebuie să faceţi şi menţiunea dacă sunt arestaţi în cauză.
2. La primirea cererii, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate dispune suspendarea judecării cauzei; această măsură poate fi dispusă chiar de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după ce a fost investită cu judecarea cererii de strămutare.
3. Atunci când cererea de strămutare nu a fost formulată de dumneavoastră ci de alte persoane care au această posibilitate legală, veţi fi înştiinţată despre existenţa unei astfel de cereri de preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza dumneavoastră spre judecare.
Totodată, acesta vă v-a comunica termenul fixat pentru soluţionarea cererii, întrucât în calitate de parte în procesul penal puteţi trimite memorii instanţei care soluţionează cererea sau vă puteţi prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea acesteia.
În situaţia în care vă prezentaţi la termenul fixat, instanţa superioară v-a asculta şi concluziile dumneavoastră.
4. Examinarea cererii de strămutare se face, însă, în şedinţă secretă.
5. Indiferent de titularul cererii de strămutare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune admiterea sau respingerea unei astfel de cereri fără a arăta motivele care au determinat luarea hotărârii.
6. Atunci când instanţa supremă găseşte întemeiată cererea, dispune strămutarea judecării cauzei şi stabileşte în ce măsură actele  îndeplinite până la acea dată de instanţa de la care se strămută cauza, se menţin.
7. Dacă instanţa la care s-a aflat cauza a procedat la judecarea acesteia, hotărârea pronunţată este desfiinţată ca efect al admiterii cererii de strămutare.

Cum se pot îndrepta greşelile strecurate într-o hotărâre judecătorească

În cazul în care în cuprinsul unei hotărâri s-au strecurat erori sau omisiuni referitoare la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, precum şi orice alte erori materiale, acestea pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instanţa va pronunţa o încheiere în camera de consiliu, iar părţile vor fi citate numai dacă instanţa apreciază că este necesar ca acestea să dea anumite lămuriri.

Îndreptarea se va face în ambele exemplare originale ale hotărârii.
Încheierea pronunţată este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea erorilor materiale.
Se pot lămuri dispoziţiile neclare dintr-o  hotărâre judecătorească?
Dacă apreciaţi că dispozitivul unei hotărâri este neclar şi ar necesita lămuriri cu privire la înţelesul său, întinderea sau aplicarea sa, ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, puteţi solicita instanţei care a pronunţat hotărârea să-l explice sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Instanţa va soluţiona cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.
Încheierea se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei cât şi în mapa de hotărâri a instanţei. Ea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-au solicitat lămuriri.
Instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere formulat în cauză. Se mai poate completa hotărârea?
Răspunsul este da.
În situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, puteţi solicita completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată, care se ataşează atât în dosarul cauzei cât şi la mapa de hotărâri a instanţei.
Încheierea pronunţată este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea.
Dispoziţiile legale referitoare la completarea unei hotărâri se aplică şi în situaţia în care instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.
Ce mai trebuie să ştiţi în legătură cu cererile de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârilor judecătoreşti?
Este bine să ştiţi că părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
Ce înseamnă învestirea cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti şi de ce este necesară?
Formula executorie reprezintă un ordin, dat în numele Preşedintelui României, organelor de executare, agenţilor administrativi şi ai forţei publice, precum şi procurorilor, de a executa hotărârea, respectiv de a sprijini executarea ei. În concret, acest ordin este menţionat pe hotărâre, prin aplicarea unei ştampile având următorul conţinut: ”Noi, Preşedintele României”, (apoi urmează cuprinsul hotărârii) “Dăm împuternicire şi ordonăm agenţilor administrativi şi ai forţei publice să execute această (hotărâre); procurorilor să stăruie pentru aducerea ei la îndeplinire. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de…(urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului).
Învestirea cu formulă executorie este necesară pentru executarea hotărârilor, legea prevăzând că nici o hotărâre nu se va putea executa dacă nu este învestită cu formulă executorie, cu excepţia încheierilor executorii, a hotărârilor executorii provizoriu şi a altor hotărâri prevăzute de lege (legi speciale, de regulă).
Învestirea cu formulă executorie se face la cerere, de către instanţa care a judecat cauza în fond (prima instanţă), printr-o încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac.
Hotărârea învestită se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei.
Încheierea prin care se respinge cererea de învestire cu formulă executorie  poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la pronunţare, pentru creditorul care a fost prezent şi de la comunicare, pentru cel care a lipsit.
Eliberarea de copii de pe hotărârile judecătoreşti.
La cerere, grefa instanţei va elibera copii de pe încheierile de şedinţă, de pe hotărâre sau dispozitiv, precum şi după celelalte înscrisuri aflate la dosar. Copiile de pe încheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce au fost semnate de toţi judecătorii.
În cazul în care dezbaterile s-au urmat în şedinţă secretă, alte persoane decât părţile nu pot dobândi copii de pe încheieri, expertize sau declaraţii de martori decât cu încuviinţarea preşedintelui.
Cererile pentru eliberarea de copii de pe hotărâri se primesc şi se rezolvă de către preşedintele instanţei sau de înlocuitorul acestuia, în termen de cel mult 3 zile. La eliberarea copiilor de pe hotărîri se va face, de către grefierul-şef sau de către grefierul desemnat în acest scop de preşedintele instanţei, menţiunea dacă hotărârea respectivă este rămasă definitivă sau irevocabilă, în ce mod (prin nerecurare sau neapelare, prin respingerea apelului sau recursului), arătându-se şi data de când aceasta a rămas definitivă sau irevocabilă.

Ce trebuie să ştiţi referitor la contestaţia la executare

Contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia puteţi obţine desfiinţarea măsurilor ilegale de urmărire silită.
Astfel aveţi posibilitatea formulării contestaţiei împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare, în calitate de persoană interesată sau vătămată prin executare.

Prin urmare, contestaţia  la executare poate avea ca obiect orice neregularitate procedurală săvârşită  cu prilejul activităţii de urmărire silită. Cu titlu de exemplu ele se pot referi la; nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoştinţarea debitorului despre declanşarea urmăririi silite, alegerea formei de executare, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării,modul de realizare a publicităţii prevăzută de lege pentru realizarea licitaţiei, timpul în care se putea face urmărirea silită, etc.
Contestaţiile la executare pot avea ca obiect şi împărţirea bunurilor proprietate comună.
De asemenea, în cazul în care consideraţi că sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executor, şi nu aţi uzat de procedura prevăzută de art. 2811 din Codul de procedură civilă, puteţi formula contestaţie la executare, cunoscută şi sub denumirea de contestaţie la titlu.
Puteţi recurge la procedura contestaţiei la executare şi în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.
Consecinţa nerespectării dispoziţiilor privitoare la executarea silită sau la executarea oricărui act de executare atrage anularea actului respectiv.
Trebuie să aveţi în vedere că instanţa competentă a statua asupra contestaţiei la executare formulată în condiţiile mai sus menţionate, nu poate examina împrejurările care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie, în faţa instanţei de executare hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, respectiv legalitatea şi temeinicia titlului executor. În acest mod s-ar  încălca principiul puterii lucrului judecat.
Există însă o excepţie de la acest principiu, şi anume „ în  situaţia în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească”.
În această situaţie puteţi invoca în cadrul contestaţiei la executare şi”apărări de fond împotriva titlului executor, dacă legea nu prevede în acest scop altă cale de atac”.
De asemenea, puteţi formula contestaţie la executare şi în situaţia în care avei calitatea de terţ faţă de raportul juridică dintre creditor şi debitor, cu condiţia să demonstraţi un interes sau că prin actele de executare întocmite aţi fost vătămat.
Vă atenţionăm că după ce a început executarea silită puteţi solicita în calitate de persoană interesată sau vătămată, pe calea contestaţiei la executare şi anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviinţarea executării silite dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
Competenţa de soluţionare a contestaţiei  revine instanţei de executare.
În ipoteza în care aţi promovat o contestaţie privind lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu, competenţa de soluţionare revine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Când contestaţia formulată vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.
Termenul în care se poate formula contestaţia la executare.
Puteţi formula contestaţie la executare în termen de 15 zile de la data când :
– aţi luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestaţi sau de refuzul organului de executare, de a îndeplini un act de executare ;
– dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie, dacă aveţi calitate de debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit.
– de la data primirii somaţiei ori de la data  când aţi luat cunoştinţă de primul act de executare,  în cazurile în care nu aţi primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.
Dacă aveţi calitatea de terţă persoană ce aţi pretins un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, puteţi formula contestaţie la executare în termen de 15 zile de la  efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
Neintroducerea contestaţiei în termenul menţionat mai sus nu vă împiedică să vă realizaţi dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii.
Contestaţia privind lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu o puteţi face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Vă atenţionăm că dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.
Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă care se aplică în mod corespunzător.
Prin urmare, contestaţia  prin care sesizaţi instanţa de judecată trebuie să cuprindă elementele prevăzute de lege, pentru cererea de chemare în judecată.
La cererea de chemare în judecată veţi alătura atâtea copii câţi intimaţi sunt.
Contestaţia la executare se timbrează cu timbru judiciar şi taxă judiciară de timbru conform legii.
Potrivit dispoziţiilor legale judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.
Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, puteţi formula în faţa instanţei competente cerere de suspendare a executării silite.
Instanţa poate suspenda executarea dacă depuneţi o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Vă atenţionăm că suma pe care o datoraţi cu titlu de cauţiune se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC-SA sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii, la dispoziţia instanţei sau după caz a executorului judecătoresc, potrivit legii.
Cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului contestaţiei, iar în cazul contestaţiilor al cărui obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi  suma de 20 milioane lei.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii instanţa va putea  suspenda numai distribuirea preţului .
Asupra cererii de suspendare a executării silite formulate în condiţiile de mai sus, instanţa se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat.
În cazuri urgente, puteţi formula cerere de suspendare provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, în condiţiile susmenţionate .
Cererea se adresează preşedintelui instanţei care, dacă aţi plătit cauţiunea poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea  cererii de suspendare de către instanţă.
Încheierea prin care  preşedintele instanţei se pronunţă asupra cererii de suspendare provizorie nu este supusă nici unei căi de atac.
Cauţiunea pe care trebuie să o depuneţi în această situaţie, este de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane pentru cererile  neevaluabile în bani.
Această cauţiune este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.
Vă mai precizăm că în ambele situaţii, cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirilor cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotărâri irevocabile, s-a soluţionat fondul cauzei.
Cauţiunea vi se poate însă elibera de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte să fiţi obligat la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Dacă vi se admite contestaţia la executare, instanţa, după caz va anula actul de executare, contestat sau va dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însuşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
În cazul în care vi se respinge contestaţia, puteţi fi obligat la cerere la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar dacă aţi exercitat contestaţia cu rea credinţă , veţi fi obligat  şi la plata unei amenzi de la 500.000 la 7.000.000 lei.
Efectele admiterii contestaţiei la executare în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau înseşi executarea silită, aveţi dreptul la întoarcere a executării, prin restabilirea situaţiei anterioare.

Ce trebuie să cunoaşteţi despre punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti

Hotărârârile  instanţei penale devin executorii la data când au rămas definitive. Hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.

Hotărârile primei instanţe rămân definitive:
1.    la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
2.    la data expirării termenului de apel:
– când nu s-a declarat apel în termen;
–  când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
a.       la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
b.    la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
i.    când nu s-a declarat recurs în termen;
ii.    când recursul declarat a fosr retras înăuntrul termenului;
c.    la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
d.    la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.4.

Hotărârile instanţei de apel rămân definitive:
1.  la data expirării termenului de recurs;
a.    când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;
b.    când recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a) a fost retras înăuntrul termenului;
2.  la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
3.  la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit.a).

Hotărârile instaţei de recurs rămân definitive la data pronunţării acesteia când :
a)    recursul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs, fără rejudecare;
b)    cauza a fost rejudecată, după admiterea recursului;
c)    cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului.
Hotărârile penale definitive se pun în executare de către prima instanţă de judecată, care este instanţa de executare.
Executarea unei hotărâri penale parcurge două etape:
a)    instanţa de executare emite mandatul de executare, pe care îl comunică organelor de poliţie şi urmăreşte punerea în executare a hotărârii;
b)    organul de poliţie pune în executare mandatul.
Pedepsele dispuse printr-o hotărâre judecătorească pot fi diferite: detenţiunea pe viaţă, pedeapsa închisorii (care poate avea modalităţi diferite de executare: suspendarea condiţionată a executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de muncă), pedeapsa amenzii penale, pedepse complementare şi pedepse accesorii. De asemenea, printr-o hotărâre judecătorească penală, instanţa poate dispune măsuri de siguranţă.
În condiţiile prevăzute de art. 90 din Codul penal, instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv: mustrarea, avertismentul şi amenda administrativă.
În executarea unor hotărâri penale pot interveni anumite schimbări, cum ar fi :
–    revocarea sau anularea suspendării condiţionate;
–    revocarea sau anularea executării pedepsei la locul de muncă;
–    înlocuirea pedepsei detenţiei pe viaţă;
–    înlocuirea pedepsei amenzii, în cazul în care cel condamnat se sustrage de la executarea amenzii;
–    liberarea condiţionată a condamnatului în condiţiile prevăzute de art. 59 – 60 din Codul penal;
–    încetarea executării pedepsei la locul de muncă;
–    înlocuirea executării pedepsei pentru militari,
–    reducerea pedepsei pentru militari,
–    amânarea sau întreruperea executării pedepsei.

Cazurile în care puteţi solicita să se amâne sau să se întrerupă executarea pedepsei la care aţi fost condamnat  printr-o hotărâre penală definitivă sunt:
1.    Când se constată printr-o expertiză medico-legală că suferiţi de o boală care vă pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Este deci necesar ca expertiza medico-legală, şi nu un simplu certificat medical, efectuată de instituţia medicală competentă, să stabilească atât gravitatea bolii, cât şi împrejurarea că aceasta nu poate fi tratatată corespunzător în penitenciar. Pentru acest motiv, executarea poate fi amânată până când vă veţi afla în situaţia de a putea executa pedeapsa închisorii.
2.    Dacă sunteţi gravidă sau aveţi un copil mai mic de 1 an. În aceste situaţii amânarea poate fi aprobată până la încetarea cauzei care a determinat-o.
3.    Când din cauza unor împrejurărispeciale executarea imediată a pdepsei ar avea consecinţe grave pentru dumneavoastră, familie sau unitatea unde lucraţi. Legea nu defineşte restrictiv „împrejurărispeciale”, astfel că rămâne la aprecierea instanţei analizarea motivelor invocate de dumneavoastră care, în orice caz, trebuie să îndeplinească o dublă căndiţie: săaibă o natură deosebită şi să ducă la consecinţe grave, în cazul aţi începe executarea. Pentru acest caz, executarea poate fi amânată o singură dată şi, pentru cel mult, 3 luni.

Cine poate solicita amânarea începerii executării pedepsei şi unde se adresează cererea:
•     Cererea de amânare, însoţită de actele justificative pe care se întemeiază, se adresează instanţei de executare. Ea poate fi făcută de condamnat, de reprezentantul său legal, soţul condamnatului, de către apărătorul său, precum şi de procuror. În cazul prevăzut la punctul 3, cererea o poate formula şi conducerea unităţii la care lucrează condamnatul.
•     Cererea de întrerupere a executării pedepsei se adresează fie instanţei care a pus în executare hotărârea, fie instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, corespunzătoare în grad instanţei de executare.
•      Timpul cât executarea a fost întreruptă, după cum este firesc, nu se socoteşte în durata pedepsei.

Când instanţa a comis greşeli în timpul punerii în executare a unei hotărâri penale puteţi folosi contestaţia la executare.
Care sunt cazurile în care legea stabileşte că puteţi face contestaţie la executare:
1.     Când împotriva dumneavoastră s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. Cu alte cuvinte veţi contesta punerea în executare a hotărârii atunci când sunteţi în termenul de a declara apel sau recurs împotriva soluţiei dată prin această hotărâre, ori, când aţi declarat apel sau recurs şi acestea se află în curs de judecată.
2.    Când se pun în executare dispoziţiile unei hotărâri faţă de dumneavoastră, deşi hotărârea priveşte o altă persoană. Puteţi fi victima unei asemenea erori, urmare unei confuzii de nume sau a unei adrese greşite, etc.
3.     Când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Sunt asemenea cazuri, orice nelămurire cu privire la durata pedepsei, modul de executare (spre exemplu, în cazul executării prin muncă corecţională, nu se indică clar unitatea şi felul muncii) şi cu privire la executarea laturii civile sau alte neclarităţi ale hotărârii. Cât priveşte împiedicarea la executare, aceasta poate consta, de exemplu, în existenţa unei suspendări.
4.    Când invocaţi amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
5.    Deşi legea enumeră numai aceste cazuri în care puteţi face contestaţie la executare, este evident că nu a făcut acest lucru în sens restrictiv, practic, în cele patru categorii de motive putând fi inclus orice impediment ce se iveşte în legătură cu executarea unei hotărâri penale. De asemenea, mai trebuie să ştiţi că, în afară de primul caz de de contestaţie care se referă la exclusiv la pedeapsă, celelalte trei cazuri pot fi folosite şi în legătură cu executarea laturii civile a hotărârii.
•     Contestaţia întemeiată pe unul din motivele arătate la 1, 2 şi 4 o introduceţi fie la instanţa care pune în executare hotărârea, fie la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere, dacă vă aflaţi în executarea unei pedepse privative de libertate.
•     Dacă invocaţi motivul de la punctul 3, veţi depune contestaţia la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se atacă.
•    Contestaţia împotriva amenzilor judiciare se adresează la instanţa care le-a pus în executare.
Termenul în care trebuie formulată contestaţia la executare :
•     Legea nu prevede expres un termen. Este evident însă că veţi face contestaţie la executare în tot timpul executării, până la împlinirea termenului pedepsei.

La ce vă folosesc căile de atac şi care sunt acestea

Acestea vă dau posibilitatea să îndreptaţi greşelile săvârşite de instanţele de judecată, prin aducerea lor la cunoştinţa instanţelor superioare, care exercită controlul asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii pe care o contestaţi, atât ca urmare a motivelor invocate de dumneavoastră, cât şi pe calea autocontrolului.

•       Controlul judiciar la care ne-am referit, are drept urmare îndreptarea hotărârilor judecătoreşti greşite, sau confirmarea celor legale şi temeinice şi se exercită ca urmare a plângerii părţilor nemulţumite sau a procurorului.
•        Căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti greşite, sunt de două feluri: căi de atac  ordinare şi căi de atac extraordinare.
•       Căile de atac ordinare sunt apelul şi recursul, iar căile de atac extraordinare sunt contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.

Căile de atac ordinare:
      Mai întâi, ce trebuie să ştiţi despre hotărârea judecătorească penală:
•    Constituie cel mai important act al procesului penal pentru că ea soluţionează definitiv cauza penală, finalizând tragerea la răspundere penală prin aplicarea pedepsei celui vinovat sau, dacă este cazul, achitând pe cel trimis în judecată ori încetând procesul penal.
•    Activitatea de judecată care precede orice hotărâre judecătorească este organizată în trei faze: judecata în primă instanţă, judecata în apel şi judecata în recurs.
•    Judecata în apel şi recurs nu sunt faze obligatorii, întrucât dacă sunteţi de acord cu hotărârea pronunţată de prima instanţă, veţi renunţa să declaraţi apel şi recurs şi aceasta rămâne definitivă în această fază a judecăţii.

    Ce urmăriţi prin declararea apelului şi recursului:
•    Îndreptarea acelor greşeli comise de instanţă care v-au cauzat vreun prejudiciu.

1.1 Apelul
•    Îl puteţi declara împotriva sentinţelor prin care instanţa a soluţionat prima dată procesul penal.

    Ce greşeli puteţi îndrepta prin apel
•    Dacă sunteţi inculpat, puteţi fi nemulţumit de condamnarea dumneavoastră deoarece sunteţi nevinovat, aţi comis altă infracţiune, pedeapsa este prea severă, existau o cauză de înlăturare a executării pedepsei (amnistia) ori de reducere a pedepsei (graţierea), nu vi s-au reţinut circumstanţe favorabile ori s-au reţinut în mod greşit circumstanţe care vă agravează situaţia. De asemenea, puteţi să nu fiţi de acord cu motivul pentru care aţi fost achitat sau s-a încetat procesul penal faţă de dumneavoastră. Din punct de vedere civil, puteţi contesta obligarea dumneavoastră la despăgubiri ori cuantumul acestora.
•      Dacă sunteţi parte vătămată în procesele declanşate de dumneavoastră prin plângere prealabilă, puteţi ataca sentinţa numai pe latură penală, fără a putea invoca şi nemulţumiri privind modul de soluţionare a despăgubirilor ori a altor măsuri de reparare a pagubelor comise prin infracţiune.
•    Dacă sunteţi parte civilă ori parte responsabilă civilmente, puteţi arăta numai motivele pentru care nu sunteţi de acord cu măsurile luate pentru repararea pagubelor cauzate prin infracţiune.
•    Dacă aţi participat în proces ca martor, expert, interpret sau apărător, puteţi ataca sentinţa numai cu privire la greşeli privind cheltuielile judiciare ce v-au fost acordate.

•    Fără a avea una din calităţile de mai sus, puteţi face apel dacă prin sentinţă se aduce o vătămare intereselor dumneavoastră legitime.

      Cine poate declara apelul
•    Persoanele arătate mai sus, reprezentanţii legali ai acestora, apărătorul, iar pentru inculpat, şi soţul acestuia.
    Termenul în care trebuie să declaraţi apelul
•    Apelul trebuie declarat într-un termen de 10 zile.
•    Dacă aţi fost prezent la dezbateri (şedinţa la care aţi au pus concluzii asupra modului de rezolvare a cauzei) sau la pronunţare (momentul la care în şedinţă publică instanţa a dat citire verdictului), termenul curge (se calculează) de la această dată. Dacă aţi lipsit atât la dezbateri  cât şi la pronunţare, termenul curge de la data când aţi primit copia de pe dispozitivul hotărârii. Tot de la această dată curge termenul de recurs, în cazul în care aţi avut calitatea de inculpat în stare de arest preventiv, inculpat militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ sau de inculpat internat într-un centru de reeducare ori într-un institut medical – educativ şi aţi lipsit de la pronunţare.
•    Dacă aţi făcut recurs după expirarea termenului de 10 zile şi acest lucru s-a datorat unor motive temeinice de împiedicare, puteţi solicita repunerea în termen, dar numai dacă faceţi cererea în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
•    Dacă aţi lipsit atât la dezbateri cât şi la pronunţare, puteţi declara apel şi peste termenul legal, dar nu mai târziu de 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
•    Dacă după declarare, doriţi să renunţaţi la apel, trebuie să faceţi o declaraţie scrisă pe care să o depuneţi până la expirarea termenului de 10 zile.

    Cererea de apel
•    Pentru a declara apel, trebuie să întocmiţi un înscris pe care să-l semnaţi în mod obligatoriu şi să-l depuneţi la aceeaşi instanţă care a dat sentinţa.
•    Dacă aţi fost prezent la pronunţarea sentinţei şi nu sunteţi de acord cu ce s-a hotărât, puteţi declara apel şi oral în cadrul şedinţei în care s-a făcut pronunţarea, instanţa având obligaţia să consemneze declaraţia dumneavoastră într-un proces-verbal.
•    Dacă vă aflaţi în stare de detenţie puteţi depune cererea scrisă de apel şi la administraţia locului de deţinere, ori puteţi declara şi oral apel, administraţia având obligaţia să întocmească un proces-verbal în care ia act de voinţa dumneavoastră şi îl înaintează la instanţă.
    Conţinutul cererii de apel
•    Legea nu prevede nici o formalitate obligatorie cu privire la cuprinsul cererii de apel, dar este indicat să faceţi cel puţin următoarele menţiuni: numele şi adresa dumneavoastră, hotărârea atacată şi motivele, semnătura.
•    Motivele pentru care sunteţi nemulţumit de hotărârea instanţei pot fi formulate şi ulterior, în cadrul unui memoriu distinct.
•    Motivele de apel trebuie să le depuneţi cel mai târziu până în ziua judecăţii, dar le puteţi formula şi oral, chiar în ziua judecăţii.

    Formalităţile în faţa instanţei de apel
•    Cererea de apel, împreună cu dosarul în care s-a pronunţat hotărârea pe care o atacaţi se înaintează la instanţa de apel.
•    Preşedintele acestei instanţe fixează termenul pentru judecarea apelului şi dispune citarea dumneavoastră pentru acest termen.
•    Dacă sunteţi în stare de arest, judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenţa dumneavoastră.
•    Trebuie să ştiţi că în vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o nouă apreciere probelor şi poate administra orice noi probe pe care le consideră necesare. Veţi avea grijă însă, ca instanţa să judece toate motivele de apel pe care le-aţi invocat.
•    Mai trebuie să ştiţi că până la terminarea dezbaterilor în faţa instanţei de apel, aveţi posibilitatea să vă retrageţi apelul declarat.

    Soluţiile instanţei de apel
•    Poate respinge apelul dumneavoastră dacă l-aţi declarat după expirarea termenului de 10 zile, sau pentru că motivele de nemulţumire faţă de hotărârea dată de prima instanţă nu sunt întemeiate.
•     Poate admite apelul când motivele dumneavoastră de nemulţumire sunt întemeiate şi:
– pronunţă o nouă hotărâre, sau
– trimite cauza să fie rejudecată de instanţa care a dat hotărârea greşită.

    Regula neagravării situaţiei în propriul apel
•    Cu ocazia judecării apelului dumneavoastră, instanţa nu va putea da o soluţie care să vă creeze o situaţie mai grea decât cea stabilită de instanţa care a dat hotărârea atacată. Dacă în cauză a declarat apel şi procurorul, situaţia dumneavoastră poate fi agravată ca urmare a   apelului procurorului şi nu ca urmare a propriului apel.

1.2  Recursul
•    Trebuie să cunoaşteţi că recursul este o cale de atac ordinară, prin care puteţi invoca motivele pentru care nu sunteţi de acord cu hotărârea dată de instanţa de apel. Totodată, veţi folosi calea de atac a recursului împotriva sentinţei prin care judecătoria a rezolvat plângerea  prin care aţi solicitat condamnarea unei persoane pentru comiterea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, vătămare corporală din culpă, ameninţare, insultă, calomnie, furtul între soţi ori rude apropiate, abuz de încredere şi tulburare de posesie.
•    Regulile de la apel referitoare la aspectele pe care aveţi dreptul să  le criticaţi, termenul în care puteţi declara recursul şi data de la care trebuie să-l calculaţi, în ce condiţii puteţi să renunţaţi ori să vă retrageţi recursul, conţinutul cererii de recurs, precum şi formalităţile în faţa instanţei de recurs şi regula neagravării situaţiei dumneavoastră în propriul recurs, le veţi aplica şi în cazul în care decideţi să declaraţi recurs.
•    Este necesar să vă avertizăm, totuşi, că la această instanţă nu puteţi invoca orice motiv de contestare a hotărârilor date de prima şi de a doua instanţă, să aduceţi orice argumente, ori să formulaţi noi pretenţii asupra cazului. Instanţa de recurs va decide numai cu privire la punctele şi chestiunile pe care le-aţi invocat la prima instanţă şi la instanţa de apel.
•    Soluţiile date de instanţa de recurs sunt aceleaşi cu cele pe care le poate da şi instanţa de apel.

Reprezentarea in materie civila

a). Reprezentare Dacă aveţi calitate de parte în proces, vă puteţi exercita drepturile procedurale personal sau prin  mandatar.
Dacă nu doriţi să vă prezentaţi personal aveţi posibilitatea să împuterniciţi o altă persoană pentru a vă reprezenta în faţa instanţei de judecată. Această persoană poate să fie avocat sau orice altă persoană, chiar fără studii juridice , pe care o împuterniciţi astfel. Persoana pe care o împuterniciţi  se poate prezenta, alături de dumnevoastră, pentru a vă susţine interesele  în faţa instanţei de judecată sau vă poate reprezenta interesele şi în lipsa dumneavoastă.

Persoanei căreia îi daţi procură generală poate să vă reprezinte în judecată , numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată.
În cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.
Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă.
Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă.
Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.
De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv
Recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările, cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.
Renunţarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţă în prezenţa părţii.
Mandatarul care renunţă la împuternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de înfăţişare sau de îndeplinirea termenelor căilor de atac.

b). Asistenţa judiciară
Prezenta broşură îşi propune să vă informeze cu privire la reprezentare şi la instituţia asistenţei judiciare care vă permite să vă prezentaţi la proces în apărarea unui drept sau interes legitim şi în cazul în care nu aveţi venituri financiare suficiente.

Cine beneficiază de asistenţă judiciară gratuită?
Cel care dovedeşte că nu are venituri suficiente cu care să îşi poată achita taxele de timbru, timbrul judiciar sau cauţiunea şi să îşi poată angaja avocat care să-i ofere asistenţă şi să-l reprezinte în instanţă, decât cu preţul punerii în primejdie a întreţinerii sale şi a familiei, poate apela la această instituţie.

În ce constă asistenţa judiciară?
Asistenţa judiciară constă într-un ansamblu de facilităţi care permit părţii, care are venituri foarte mici, să acceadă la justiţie. Astfel, unei asemenea persoane i se pot acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar precum şi a cauţiunilor. O altă facilitate poate consta în apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaţilor.

Cum trebuie să procedaţi pentru a obţine asistenţă judiciară?
Dacă sunteţi una dintre persoanele care pot beneficia de asistenţă judiciară, puteţi cere instanţei să vă încuviinţeze o asemenea cerere.
Cerere de asistenţă judiciară se face în scris şi se depune la instanţa de judecată dacă doriţi să beneficiaţi de una dintre facilităţile ce se pot acorda, referitoare la taxa de timbru, timbru judiciar şi cauţiuni. Dacă doriţi apărare şi asistenţă gratuită trebuie să formulaţi o cerere la baroul avocaţilor, potrivit legii.
Cererea de asistenţă judiciară  poate fi formulată oricând în cursul judecăţii.

Ce trebuie să cuprinsă cererea de asistenţă judiciară. Dovezi necesare încuviinţării cererii:
După ce v-aţi hotărât să formulaţi o asemenea cerere trebuie să o concepeţi în scris, iar în cuprinsul ei să menţionaţi obiectul şi natura procesului pentru care solicitaţi asistenţa, identitatea, domiciliul şi starea materială a dumneavoastră. La această cerere trebuie să anexaţi dovezi scrise despre veniturile pe care le obţineţi şi despre obligaţiile de întreţinere sau de plată pe care le aveţi faţă de alte persoane.
Dacă instanţa nu este lămurită cu privire la dovezile pe care le-aţi depus, va putea să ceară altele în completare, atât dumneavoastră cât şi părţii adverse sau altor autorităţi competente.
Dacă instanţa va constatat că această cerere a fost făcută cu rea-credinţă, prin ascunderea adevărului, ea poate să vă oblige la plata sumelor datorate şi chiar la amendă judiciară.

Când se stinge dreptul la asistenţă judiciară?
Dreptul la asistenţă judiciară se stinge prin moarte sau prin îmbunătăţirea stării materiale a celui care a beneficiat de acest drept.
Trebuie să cunoaşteţi că în cazul în care partea care a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea asistenţei judiciare a câştigat procesul, toate cheltuielile pentru care aceasta a beneficiat de scutiri sau reduceri sunt puse în sarcina părţii adverse.
De asemenea, avocaţii desemnaţi pentru apărarea şi acordarea asistenţei gratuite au dreptul să ceară instanţei ca onorariul lor să fie pus în sarcina dumneavoastră, dacă aţi pierdut procesul.

Somatia de plata europeana

S-au intocmit formulare standard pentru somatia europeana de plata, care sunt disponibile in toate limbile UE.
Regulamentul nr. 1896/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somatie de plata, le permite creditorilor sa isi recupereze creantele civile si comerciale necontestate printr-o procedura uniforma bazata pe formulare tip.

Regulamentul se aplica in toate statele membre ale Uniunii Europene, cu exceptia Danemarcei.

Somatia europeana de plata este emisa de tribunal in toate statele membre, mai putin in Ungaria, unde aceasta procedura este de competenta notarilor (de drept civil).

Procedura nu presupune prezentarea in fata instantei. Reclamantul trebuie doar sa formuleze cererea, dupa care procedura isi urmeaza cursul. Nu sunt necesare alte formalitati sau interventii din partea acestuia.

Regulamentul prevede sapte formulare tip.

Pentru initierea procedurii, trebuie completat un formular ce ofera toate detaliile legate de parti, precum si natura si valoarea creantei. Instanta va examina cererea si, in cazul in care formularul este corect completat, instanta ar trebui sa emita somatia europeana de plata in termen de 30 de zile.

Somatia europeana de plata trebuie apoi comunicata paratului de catre instanta. Paratul poate fie sa plateasca valoarea creantei, fie sa o conteste. Acesta are la dispozitie 30 de zile pentru a face opozitie la somatia europeana de plata. In acest caz, cauza trebuie transferata catre instantele in materie civila obisnuite pentru a fi solutionata in temeiul dreptului intern.

In cazul in care paratul nu face opozitie, somatia europeana de plata devine automat executorie.

O copie a somatiei europene de plata si, daca este necesar, o traducere trebuie transmise autoritatilor de executare din statul membru in care aceasta trebuie executata.

„Notificare privind aplicarea/incetarea aplicarii sistemului TVA la incasare”

Formularul 097 – „Notificare privind aplicarea/incetarea aplicarii sistemului TVA la incasare”, trebuie depus pana la 25 octombrie de persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA, a caror cifra de afaceri din perioada 1 octombrie 2011 – 30 septembrie 2012 inclusiv nu depaseste plafonul de 2.250.000 lei si care vor aplica sistemul TVA la incasare incepand cu 1 ianuarie 2013.

 

Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituita din valoarea totala a livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii taxabile si/sau scutite cu drept de deducere, precum si a operatiunilor rezultate din activitati economice pentru care locul livrarii/prestarii se considera ca fiind in strainatate.

Cei care aplica noul sistem vor fi mentionati in Registrul persoanelor impozabile care aplica sistemul TVA la incasare, document realizat de Fisc si facut public pe site-ul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Chiar daca nu depun la Fisc Notificarea 097, desi ar fi trebuit, contribuabilii nu scapa de aplicarea sistemului de TVA la incasare. Potrivit Codului fiscal, acestia vor fi inregistrati din oficiu de organele fiscale competente pentru a aplica noul sistem de TVA. Mai mult decat atat, contribuabilii aflati in aceasta situatie sunt pasibili de amenda. Mai exact, Codul de procedura fiscala stabileste ca neindeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal competent a formularelor si documentelor prevazute de legea fiscala, altele decat declaratiile fiscale si declaratiile de inregistrare fiscala sau de mentiuni reprezinta contraventie si se sanctioneaza cu amenda intre 1.000 si 5.000 de lei.

Nu loviti medicii.Riscati inchisoarea!

Potrivit legii „amenintarea savarsita nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa contra unui medic, asistent medical, sofer de autosanitara, ambulantier sau orice alt fel de personal din sistemul sanitar aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii, se pedepseste cu inchisoare de la sase luni la doi ani sau cu amenda”.

 

Pentru lovirea sau orice act de violenta impotriva acelorasi persoane se pedepseste cu inchisoare de la sase luni la sase ani.

„Vatamarea corporala savarsita impotriva persoanelor mentionate se pedepseste cu inchisoare de la sase luni la sase ani”, se arata in lege.

Cea mai aspra pedeapsa, de la trei la 12 ani de inchisoare, se acorda pentru vatamarea corporala grava savarsita impotriva persoanelor din sistemul sanitar aflate in exercitiul functiunii.

Regimul juridic al contraventiilor modificat

Conform normelor legale in vigoare in momentul de fata, in cazul in care amenda contraventionala nu a fost achitata in  termen de 30 zile de la data ramanerii definitive a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii

silite, contravenientul poate fi  obligat de o instanta judecatoreasca la efectuarea unei munci in folosul comunitatii. De asemenea, OG nr. 2/2001 prevede ca sanctiunea se aplica de catre instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.

Totusi, proiectul de lege publicat de MT modifica aceasta reglementare, stabilind ca instanta de judecata care va aplica sanctiunea va fi cea pe a carei raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contravenientului.

In plus, potrivit expunerii de motive a proiectului de act normativ, transformarea amenzii contraventionale in sanctiunea de munca in folosul comunitatii se poate face, in prezent, doar in cazul sanctiunilor contraventionale aplicate persoanelor fizice, conform OG nr.2/2001, la cererea organului din care face parte agentul constatator.

Proiectul de act normativ schimba aceasta prevedere, in sensul ca cererea de transformare a amenzii in munca in folosul comunitatii nu se va mai intocmi de agentul constatator, ci de administratia publica locala in a carei raza domiciliaza contravenientul.

Garanția produselor

Care sunt drepturile tale atunci când ceva ce ai cumpărat nu funcționează cum trebuie?
Produsele vândute trebuie să se potrivească întocmai cu descrierea lor și să fie de o calitate corespunzătoare, să funcționeze conform scopului pentru care au fost fabricate. De exemplu, un laptop promovat ca „având o capacitate de 640 GB” nu poate fi de 320 GB.

Ce înseamnă garanție legală?
Majoritatea produselor pe care le cumperi sunt garantate prin lege că vor funcționa corespunzător cel puțin timp de doi ani. Așadar, dacă un produs se deteriorează în această perioadă, tu ai anumite drepturi, în calitate de cumpărător. În cazul în care produsul este cumpărat de mai mult de șase luni, este necesar să dovedești că defectul respectiv exista și în momentul achiziționării produsului.

Stii să te protejezi atunci când cumperi online?

Fiica ta a cumpărat o pereche de pantofi scumpă, prin intermediul unui magazin online. Din păcate, atunci când i-au fost livrați, a constatat că nu îi mai plac. Care sunt opțiunile ei?

Îți cunoști drepturile atunci când cumperi online? E posibil să schimbi sau să returnezi ceea ce ai cumpărat?
Atunci când faci cumpărături online, ceea ce pare frumos într-o fotografie poate să nu corespundă cu realitatea. Pentru că nu poți atinge și încerca ceea ce cumperi online, beneficiezi de câteva drepturi în plus; același lucru se întâmplă atunci când cumperi prin telefon sau prin intermediul programelor TV.

Ai dreptul să te răzgândesti și să îți primești banii înapoi
Ai dreptul să fii bine informat, înainte să cumperi un produs
Care sunt riscurile cumpărăturilor online?
Sfaturi utile

Procedura de recuperari creante,debite,datorii

Cea mai des intalnita problema in cadrul relatiilor comerciale dintre persoanele juridice din Romania, este neincasarea la scadenta a facturilor fiscale emise. Din acest motiv agentii economici romani raman de multe ori cu facturi neincasate si sume de bani nerecuperate, ceea ce inseamna in mod automat micsorarea profiturilor societatilor comerciale ce

provoaca pierderi insemnate la intocmirea exercitiului financiar anual. Documentatia si actele pe care clientul / partenerul nostru isi intemeiaza dreptul de creanta ce urmeaza a fi inaintat catre firma de recuperari, poate fi transmis atat prin posta, curier rapid, fax, e-mail, cat si direct la sediul societatii noastre, pe suport electronic sau pe hartie.

DEPARTAMENTUL INVESTIGATII:

-investigatii ale solvabilitatii debitorului, persoana fizica sau societatii comerciale debitoare, privind verificarea existentei bunurilor mobile si imobile, precum si situatia economico-financiara a acestuia;
– investigatii pentru identificarea asociatilor si administratorilor societa tii, precum si cota parte la aportul lor in societate;
– verificarea debitorului daca mai are inregistrate alte dosare de judecata sau de executare silita pe rolul instantelor de judecata – tribunal sau judecatorie;
– pe baza informatiilor culese de catre departamentul investigatii , se stabileste impreuna cu clientul / partenerul nostru, modalitatea de actiu ne in vederea recuperarii creantei, in timpul cel mai scurt posibil de la preluarea dosarului

DEPARTAMENTUL NEGOCIATORI:

– contactări telefonice repetate si nelimitate in vederea obtinerii acordului debitorului pentru efectuarea platii sumelor restante de bani catre clientul nostru;
-obtinerea unui angajament de plata scris din partea debitorului in vederea esalonarii sumelor restante de bani;
– notificari nelimitate ca numar, transmise catre debitori prin posta, curier rapid, fax, e-mail ;
– intalniri directe cu debitorul, fie la sediul societatii noastre, fie la sediul debitorului;
– invitatie la conciliere directa pre-judecatoreasca conform art. 720 alin. 1 Cod Procedura Civila, in vederea identificarii solutiilor de rezolvare pe cale amiabila a diferendului financiar existent, intre cele doua societati.

 RECUPERARI CREANTE, DEBITE, DATORII PE CALE JUDECATOREASCA

Acest pas se face numai in momentul in care au fost epuizate toate mijloacele posibile de recuperare / colectare a sumelor res-tante de bani pe cale amiabila pentru clientul / partenerul nostru. Impreuna cu clientul nostru si numai dupa o atenta si stricta evaluare a dosarului in cauza, acesta urmeaza a fi inaintat in instanta de judecata competenta, conform legislatiei in vigoare, pentru solutionarea diferendului financiar prin hotarare / sentinta judecatoreasca.
Recuperare civil penal comercial

In cazul nesoluţionării litigiului pe cale amiabilă va fi demarată pro cedura litigioasa în vederea recuperării / colectarii creanţei, debitului, datoriei, prin acţionarea în instanţa de judecata a debitorului, persoana fizica sau persoana juridica.

Specialistul raspunde

Am scutire la plata parcării, dar primesc amendă
Conform prevederilor art. 282 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale şi judeţene, după caz, pot adopta taxe speciale.

Potrivit art. 283 din aceeaşi lege, consiliile locale sau consiliile judeţene, după caz, pot institui taxe pentru utilizarea temporară a locurilor publice. Tot consiliile locale sau consiliile judeţene, după caz, stabilesc şi aprobă scutirea de la plata taxelor locale, cum este şi taxa de parcare, pentru anumite persoane fizice şi juridice.

Prin urmare, pentru a afla dacă ONG-ul dumneavostră beneficiază de scutire de la plata taxei de parcare, vă puteţi adresa primăriei oraşului Timişoara sau puteţi consulta site-ul acesteia www.primariatm.ro. La secţiunea „Consiliu local” veţi găsi hotărârile consiliului local referitoare la Regulamentul de funcţionare a sistemului de parcare a autovehiculelor în Municipiul Timişoara, respectiv HCL Timişoara nr. 241/11.11.2003 completat prin HCL Timişoara nr. 215/30.05.2006.

Initiativa legislativa Romania

Procedura legislativă

Parlamentul României adoptă legi, moţiuni şi hotărâri. Legile sunt legi constituţionale (prin care se modifică Constituţia), legi organice şi legi ordinare.

Etapele principale ale procedurii legislative sunt: iniţiativa legislativă, sesizarea Camerelor, examinarea proiectelor de lege în comisii parlamentare, dezbaterea în şedinţe plenare, votul, controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare şi promulgarea acestora de către Preşedintele României. În condiţiile prevăzute de Regulament, Camera Deputaţilor poate adopta proiecte de legi şi propuneri legislative în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă.

INIŢIATIVA LEGISLATIVĂ

Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr de 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, în condiţiile prevăzute de Constituţie.

SESIZAREA CAMERELOR

În temeiul art.75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de primă Cameră sesizată asupra proiectelor de legi şi propunerilor legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestora, precum şi asupra anumitor proiecte de legi organice, enumerate expres şi limitativ de Constituţie. Pentru proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât cele care privesc tratatele, acordurile internaţionale şi măsurile legislative ce rezultă din aplicarea acestora , precum şi pentru proiectele de legi organice, altele decât cele prevăzute de art.75 alin.(1) din Constituţie, Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de Cameră decizională.

Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile; pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile, iar pentru legile de aprobare a ordonanţelor de urgenţă de 30 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate şi se trimit Senatului în vederea dezbaterii şi adoptării.

DEZBATEREA ÎN COMISII PARLAMENTARE

Proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor cu avizul Consiliului Legislativ. După primirea şi înregistrarea acestora, Biroul permanent al Camerei le distribuie parlamentarilor şi le trimite comisiilor permanente pentru examinarea în fond sau pentru avizare.

După primirea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, deputaţii, grupurile parlamentare şi Guvernul pot face amendamente motivate în scris la proiectele sau propunerile legislative respective, potrivit regulamentului Camerei, iar acestea se supun examinării comisiilor competente.

Comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport care va propune adoptarea, adoptarea cu modificări sau respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate şi va cuprinde amendamentele admise şi amendamentele respinse. Raportul se referă şi la avizele celorlalte comisii, avizul Consiliului Legislativ, punctul de vedere al Guvernului, precum şi la alte avize, dacă este cazul.

Raportul întocmit de comisia sesizată în fond se difuzează de către Biroul permanent membrilor Camerei şi Guvernului.

Proiectele de lege şi propunerile legislative, pentru care s-a întocmit un raport din partea comisiei sesizate în fond, se înscriu pe ordinea de zi a Camerei.

DEZBATEREA ÎN PLEN

După aprobarea ordinii de zi de către Cameră, proiectele de lege şi propunerile legislative se supun dezbaterii şi adoptării, în succesiunea în care ele au fost înscrise în ordinea de zi.

Derularea procedurii legislative în plenul Camerei comportă o dezbatere generală asupra proiectului de lege sau a propunerii legislative şi o dezbatere pe articole dacă în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse. Dezbaterea generală este precedată de prezentarea de către iniţiator a motivelor care au condus la promovarea iniţiativei legislative. Intervenţia iniţiatorului este urmată de prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond. Raportul este prezentat de preşedintele comisiei sau de un raportor desemnat de aceasta. După prezentarea raportului, preşedintele de şedinţă dă cuvântul deputaţilor, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative, preşedintele comisiei sesizate în fond sau raportorul acesteia au dreptul să ia cuvântul înainte de închiderea dezbaterii generale.

În faza dezbaterilor generale, nu pot fi propuse amendamente. Dacă în raportul comisiei se propune respingerea iniţiativei legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele de şedinţă supune votului Camerei iniţiativa, sau votul poate fi dat şi într-o şedinţă specială de vot.

Dacă în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse, Camera trece la dezbaterea pe articole a iniţiativei legislative.

La discutarea articolelor pot lua cuvântul: deputaţii, reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi raportorul comisiei sesizate în fond. În luările de cuvânt, pot fi făcute doar amendamente ce privesc probleme de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice.

Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise şi respinse. În cazul în care amendamentele au consecinţe importante asupra proiectului de lege sau propunerii legislative, preşedintele de şedinţă poate hotărî trimiterea textelor în discuţie comisiilor sesizate în fond. Iniţiatorul amendamentului şi reprezentantul Guvernului au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei.

Camera se pronunţă prin vot distinct asupra fiecărui amendament, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

VOTAREA PROIECTULUI DE LEGE

Dacă există cvorum legal, proiectul de lege sau propunerea legislativă în ansamblu se supune Camerei spre adoptare în forma rezultată din dezbaterea pe articole. Proiectele sau propunerile de revizuire a Constituţiei se adoptă cu majoritate de cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei Camere. Legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se semnează de preşedintele acesteia.

Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională, cu menţionarea prevederilor care ţin de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, dacă este cazul. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta.

Legea adoptată de Camera Deputaţilor cu privire la care Senatul s-a pronunţat ca primă Cameră sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele prevederi, semnată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este adoptată în procedură de urgenţă, termenul este de două zile.

După împlinirea termenelor de mai sus legea se trimite, sub semnătura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării.

CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR ÎNAINTE DE PROMULGARE

Dacă se exercită dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale potrivit art.146 lit.a) din Constituţie cu privire la legea adoptată de Parlament, aceasta se trimite Curţii Constituţionale. În cazul în care Curtea declară neconstituţionalitatea legii sau a unor prevederi ale acesteia, Camera Deputaţilor reexaminează legea sau prevederile respective, în vederea punerii lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi va cuprinde propuneri pentru eliminarea sau modificarea prevederilor declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale. Acesta se dezbate conform procedurii legislative obişnuite. Cu prilejul reexaminării, Camera Deputaţilor va efectua corelările tehnico-legislative necesare. Tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.

PROMULGAREA LEGILOR DE CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor dacă aceasta a fost prima Cameră sesizată. Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare. Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative

Promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

MEDIEREA

Prevederile privind medierea se aplică în cazul legilor constituţionale, precum şi al proiectelor de legi şi propunerilor legislative în curs de legiferare, înregistrate înainte de adoptarea legii de revizuire a Constituţiei. Dacă una din Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere. Comisia de mediere încearcă eliminarea textelor aflate în divergenţă prin redactarea unei reglementări unitare a celor două Camere. Propunerile comisiei de mediere se înscriu într-un raport care este supus dezbaterii şi adoptării celor două Camere, în şedinţe separate. În cazul în care Camerele îşi însuşesc raportul Comisiei de mediere, legea se trimite spre promulgare.

În cazul în care Comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenţă ori dacă una din Camere nu aprobă raportul Comisiei de mediere, în întregime sau parţial, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe.

Ghidul litigiilor in Romania

Ghidul cetateanului privind litigiile civile transfrontaliere in Uniunea Europeana

Uniunea Europeană are un sistem de norme menit să ofere asistență persoanelor fizice și juridice în cazul unui litigiu transfrontalier. Este cazul noilor instrumente procedurale menite să simplifice recuperarea datoriilor la nivel

transfrontalier. Ordinul de plată european pentru creanțe pecuniare necontestate și procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă de până la 2 000 EUR sunt instrumente juridice remarcabile. Acestea oferă cetățenilor și întreprinderilor din UE mijloace de rezolvare mai rapidă și mai eficientă a cazurilor transfrontaliere, facilitând executarea unei creanțe împotriva unui pârât dintr-un alt stat membru.

Consultanta juridica – Reabilitarea judecatoreasca

Prin reabilitare se intelege mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat, pe plan juridic, in societate.
Reabilitarea este de doua feluri : de drept si judecatoreasca.
Reabilitarea de drept intervine in cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste 1 an, daca in decurs de 3 ani de la executarea pedepsei condamnatul nu a savarsit o alta infractiune. Reabilitarea judecatoreasca se

acorda la cererea fostului condamnat, de catre instanta de judecata, in urma verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de lege.
Spre deosebire de reabilitarea de drept la care reabilitarea intervine din oficiu, la indeplinirea conditiilor legale, reabilitarea judecatoreasca presupune nu numai indeplinirea conditiilor, ci si constatarea acestora de catre instanta judecatoreasca si pronuntarea, pe baza lor, a reabilitarii printr-o hotarare judecatoreasca.

AJUTORUL SPECIALISTILOR

Avocatii nostri pot acorda sprijin in :
intocmirea actelor si efectuarea procedurii pentru acordarea reabilitarii judecatoresti;
verificare indeplinirii conditiilor prevazute de lege;
calcularea termenelor de reabilitare;
intocmirea cererii de reabilitare;

Reprezentarea in fata instantelor de judecata pentru:
cererile privitoare la acordarea reabilitarii judecatoresti;
reinnoirea cererii de reabilitare dupa un termen de 3 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dupa un termen de 2 ani in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani si dupa un termen de 1 an in celelalte cazuri.

Consultaţii la tine acasă, pe Internet

Consultaţii la tine acasă, pe Internet. Am invitat o serie de tineri specialişti din mai multe domenii să acorde consultaţii gratuite celor care le solicită, prin intermediul acestui blog. In ce conditii se acorda consultanta gratuita?

Orice persoana interesata poate beneficia de consultanta juridica gratuita in masura in care raspunsul nu necesita o informare complexa din partea juristilor. Cum primesc raspuns la solicitarea mea?
Avocatii nostri vor primi intrebarea dumneavoastra si vor studia speta, raspunsul fiind dat prin intermediul e-mailului, la adresa specificata in formularul de contact.

In cat timp primesc raspuns la intrebarea mea?
Durata difera in functie de complexitatea spetei si de timpul avocatilor colaboratori. De regula raspunsurile sunt trimise in aproximativ 24 ore de la solicitare.

Consultanta juridica gratuita presupune o relatie avocat-client?
Toate raspunsurile acordate de avocati prin intermediul e-mailului au doar caracter informativ si orientativ, necreandu-se astfel vreo obligatie din partea avocatului sau a solicitantului.

Monitorul Oficial 679 – 680 din 1 octombrie 2012

HG 928/2012 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a benzinei si motorinei si de introducere a unui mecanism de monitorizare si reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Ordinul 1.272/2012 al viceprim-ministrului, ministrul finantelor publice, privind prospectele de emisiune ale certificatelor de trezorerie cu discont si ale obligatiunilor de stat de tip benchmark aferente lunii octombrie 2012;
Ordinul 1.273/2012 al viceprim-ministrului, ministrul finantelor publice, privind prospectul de emisiune al obligatiunilor de stat cu cupon denominate in euro lansate in luna octombrie 2012;
Ordinul 1.675/2012 al ministrului dezvoltarii regionale si turismului privind aprobarea Planului sectorial de cercetaredezvoltare al Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului 2012—2014, precum si a Listei proiectelor si a bugetului aferent acestora.
Decizia 151/2012 a Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor pentru publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Protocolului avand drept obiect Metodologia privind remuneratia datorata de organismele de televiziune titularilor de drepturi de autor pentru radiodifuzarea operelor scrise gestionate de Societatea Autorilor si Editorilor Romani de Opere Stiintifice — PERGAM.

Monitorul Oficial 680/2012, Partea I

Legea 154/2012 privind regimul infrastructurii retelelor de comunicatii electronice;
Decretul 601/2012 pentru promulgarea Legii privind regimul infrastructurii retelelor de comunicatii electronice;
Legea 155/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 248/2000 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/1998 privind acordarea unor facilitati la plata pretului actiunilor si la plata unor obligatii bugetare, in scopul privatizarii Societatii Comerciale „Petromidia” — S. A. Constanta;
Decretul 602/2012 pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 248/2000 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 64/1998 privind acordarea unor facilitati la plata pretului actiunilor si la plata unor obligatii bugetare, in scopul privatizarii Societatii Comerciale „Petromidia” — S. A. Constanta;
Legea 156/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2011 pentru modificarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale;
Decretul 603/2012 pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2011 pentru modificarea Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale;
Legea 157/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 8/2012 pentru stabilirea unor masuri Financiare;
Decretul 604/2012 pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 8/2012 pentru stabilirea unor masuri financiare;
Legea 158/2012 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 3/2012 privind modificarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2000 pentru stabilirea si sanctionarea unor fapte contraventionale in operatiunile de transport feroviar si cu metroul;
Decretul 605/2012 privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 3/2012 privind modificarea Ordonantei Guvernului nr. 39/2000 pentru stabilirea si sanctionarea unor fapte contraventionale in operatiunile de transport feroviar si cu metroul;
Legea 159/2012 privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/2008 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 16/2007 privind organizarea si exercitarea profesiei de geodez;
Decretul 606/2012 pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/2008 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 16/2007 privind organizarea si exercitarea profesiei de geodez.
Decizia 485/2012 a Primului-Ministru privind numirea domnului Alexandru Florian in functia de director general al Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania „Elie Wiesel”.
Ordinul 3.420/2012 al ministrului mediului si padurilor pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizatiei privind emisiile de gaze cu efect de sera pentru perioada 2013—2020.
Rectificari.

Monitorul Oficial 675-676 din 27 septembrie 2012

HG 816/2012 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comerciala de Producere a Energiei Electrice si Termice „Electrocentrale Paroseni” — S.A., aflata sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri;

HG 817/2012 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comerciala „Electrocentrale Deva” — S.A., aflata sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri.
Decizia 483/2012 a Primului-Ministru privind revocarea doamnei Viorica-Fanica Bisca din functia de guvernator al Administratiei Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”;
Decizia 484/2012 a Primului-Ministru pentru numirea domnului Edward Bratfanof in functia de guvernator al Administratiei Rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii”.
Ordinul 35/2012 al presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei pentru prelungirea duratei de valabilitate a Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei nr. 81/2009 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de inmagazinare subterana a gazelor naturale realizat de Societatea Comerciala „Depomures” — S.A. Targu Mures;
Ordinul 36/2012 al presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei pentru prelungirea duratei de valabilitate a Ordinului presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei nr. 63/2009 privind stabilirea tarifelor reglementate pentru prestarea serviciului de inmagazinare subterana a gazelor naturale realizat de Societatea Nationala de Gaze Naturale „Romgaz” — S.A. Medias.
Rectificari.

Monitorul Oficial 675/2012, Partea I

HG 818/2012 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2012 pentru Societatea Comerciala „Uzina Mecanica Orastie” — S.A., aflata sub autoritatea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri;
HG 940/2012 pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotararea Guvernului nr. 170/2012 privind aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli aferent activitatii de privatizare al Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie pe anul 2012;
HG 942/2012 pentru modificarea si completarea anexei nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 1.522/2006 privind aprobarea structurii organizatorice si a Regulamentului de organizare si functionare ale Agentiei Nationale Anti-Doping;
HG 949/2012 privind transmiterea unor sectoare de drum national, aflate in proprietatea publica a statului, din administrarea Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si concesiunea Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania — S.A. in administrarea Consiliului Local al Municipiului Oradea, judetul Bihor.
Ordinul 5.823/2012 al ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului pentru modificarea si completarea Ordinului ministrului educatiei, cercetarii, tineretului si sportului nr. 4.945/2012 privind domeniile si programele de studii universitare de masterat evaluate de Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior organizate in cadrul institutiilor de invatamant superior.

C.A.COLTUC lanseaza tema “Procesele impotriva bancilor in 2012. Cine iese castigator?”

Va rog sa avem o discutie pe aceste teme:- Au sanse reale cei care se lupta cu bancile?
– Procese castigate in 2012 impotriva bancilor.
– Obiectul proceselor cu bancile.
– Ce trebuie sa aleg daca am o problema cu banca: avocat sau mediator?
– Nu pot achita ratele. Ce fac?
– Sunt executat silit de catre banca. Ce fac?

 

 

 

www.coltuc.ro

avocat@coltuc.ro

0745150894

Avocat procese banci

Dupa aparitia legii 193/2000 modificata sansele celor care se lupta cu bancile au crescut.Nu trebuie sa mai fiti reticenti in lupta cu bancile.In data de 19 iulie a fost republicata in Monitorul Oficial legea  193/2000 privin clauzele abuzive. Vestea buna consta in faptul ca au fost aduse modificari importante,astfel incat consumatorul va fi mai bine protejat in fata instiutiilor de creditare.

Art 12 reprezinta o noutate  in legislatia noastra si respecta si ultima hotarare a Curtii Europene in acest sens, astfel acesta arata ca “1) In cazul in care constata utilizarea unor contracte de adeziune  care contin clauze abuzive, organele de control prevazute la Art. 8 vor sesiza tribunalul  de la domiciliul sau, dupa caz, sediul profesionistului, solicitand obligarea acestuia sa modifice contractele aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.”. Astfel in cazul in care Autoritatea Nationala pentru Protectia consumatorului constanta printr-o plangere sau in urma unei verificari de rutina ca exista clause abusizve va fi sesizat imediat tribunalul pentru modificarea acestui contract.

Noutatea consta in faptul ca aceste prevederi se vor aplica si contractelor in curs de executare nu numai celor viitoare. Din punct de vedere juridic este o inovatie  intrucat principiul potrivit caruia legea civila nu retroactiveaza este incalcat, in scopul protejarii indivizilor.

O alta modificare efectuata este cea in materie de competenta a instantei de judecata si anume, noua lege prevede clar ca tribunalul este competent sa judece atunci cand este sesizat de ANPC. Ba mai mult ca in aceasta situatia hotararea data se aplica tuturor contractelor incheiate de respectiva institutie de creditare.

In cazul in care consumatorul introduce actiunea , competenta este cea de drept comun si anume judecatorie sau tribunal in functie de valoarea obiectului actiunii.

av.Coltuc Marius-Avocat procese banci

Legea 193/2000 , veste buna pentru romanii prejudiciati de catre banci

In sfarsit a intervenit o modificare a legii in sprijinul romanilor care se afla in situatia de a le fi incalcate drepturile ca urmare a clauzelor contractuale abuzive din contractile de credit.

La data de 3 august 2012 a fost publicata Legea 193 /2000 care creeaza institutii noi in sprijinul consumatorilor ce ar putea sa se afle in situatia de a fi incheiat un contract preformulat ce contine clauze abuzive sau care le incalca drepturile. Astfel noua forma a legii contine modificari favorabile luptei impotriva abuzurilor create de contracteler de adeziune si preformulate ale profesionistilor.
Cea mai importata schimvare este data de art. 12 din legea modificata, ce prevede ca  in cazul in care constata utilizarea unor contracte de adeziune care contin clauze abuzive, organele de control vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, dupa caz, sediul profesionistului, solicitand obligarea acestuia sa modifice contractele aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.
La cererea de chemare in judecata va fi anexat procesul-verbal intocmit potrivit art.11.
Asociatiile pentru protectia consumatorului care indeplinesc conditiile prevazute in Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pot chema in judecata pe profesionistul care utilizeaza contracte de adeziune care contin clauze abuzive, pentru ca aceasta sa dispuna incetarea folosirii acestora, precum si modificarea contractelor aflate in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

Dispozitiile alin. (1)-(3) din lege nu aduc atingere dreptului consumatorului caruia i se opune un contract de adeziune ce contine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de actiune ori pe cale de exceptie, in conditiile legii.”
Astfel daca ANPC sau daca instant de judecata constata ca in contractile de credit ( sau alte contracte incheiate cu profesionisti, de regula contractile de adeziune ) se poate solicita excluderea acestor clauze din toate contractile de credit de aceeasi natura, si ceea ce este nou, chiar daca sunt in curs de executare.
Conform opiniei majoritare a doctrine, prin constatarea de catre instanta a clauzei ca fiind abuziva se va dispune nulitatea hotararii si modificarea contractului, efectul hotararii va fi erga omnes, avand efect obligatoriu pentru toti profesionisti cu care s-au incheiat contracte de aceeasi natura. Acest lucru inseamna ca apare reglementat si in legislatia nationala efectul precedentului judiciar. In aceasta situatie daca tribunalul a constatat ca o clauza este abuziva , atunci toate contractile trebuie sa fie aliniate la cele stabilite in hotararea judecatoreasca.
Hotararea pronuntata are efect de lege , fiind obligatorie fata de toti  profesionistii.
O alta modificare de impact este si modificarea competentei functionale a instantei, rolul judecatoriei fiind preluat de catre Tribunal. Insa in cazul litigiilor introduse de catre consumatori , ca persoane fizice, in mod individual, competenta apartine fie judecatoriei , ori tribunalului in functie de valoarea obiectului cererii de chemare in judecata, in cazul acesta hotararile nu vor avea efect erga omnes.
In plus hotararile pronuntate de catre tribunal sunt supuse numai apelului, spre deosebire de dreptul comun cand de regula lipsea apelul si se ataca direct cu recurs.
Modificarile au impact atat din punct de vedere tehnic cat si economic, instantele vor fi scutite astfel de numarul mare de litigii cu care sunt investite din acest motiv. Speram ca masurile sa fie luate de cate profesionisti inainte de a fi sanctionati.

Av. Carmen Cretu
Casa de Avocatura Coltuc
www.coltuc.ro
0745150894

avocat@coltuc.ro

Un om de afaceri lupta de sapte ani sa recupereze 600.000 de lei de la CFR anunta C.A.Coltuc

In anul 2004, maramureseanul Ioan Coman, managerul unei firme de prelucrare a lemnului a realizat traverse pentru CFR in baza unui contract cu Compania Nationala de Cai Ferate. Valoarea lucrarilor a depasit 6 miliarde lei

vechi. Potrivit omului de afaceri maramuresean, pentru decontarea lucrarilor executate de firma lui s-au facut demersuri si la Ministerul Transporturilor.

Totul a fost, insa, in zadar, pentru ca maramureseanul nu a intrat in posesia banilor. La un moment dat, povesteste Ioan Coman, a fost vizitat de reprezentantul unei firme din Ploiesti, care i-ar fi promis ca il va ajuta sa primeasca banii respectivi prin procedeul compensarii, in schimbul unui comision. „Banii au trecut printr-un circuit de 12 societati si s-au oprit la o firma din Bistrita. Eu nici azi, dupa sapte ani, nu am intrat in posesia banilor” , sustine Ioan Coman.

Speta omului de afaceri maramuresean a facut obiectul mai multor sesizari, inclusiv la presedintele Traian Basescu. Cele doua procese derulate in aceasta cauza la Ploiesti si Bistrita nu au reusit sa repare prejudiciul suferit de Ioan Coman, solutiile instantelor de judecata fiind nefavorabile omului de afaceri. In discutie se afla procese intentate firmelor angrenate in circuitul financiar pe care l-au urmat cele peste sase miliarde lei vechi.

In primavara  acestui an, Ioan Coman a actionat Compania Nationala de Cai Ferate CFR in instanta, pe procedura raspunderii solidare, ca ultima sansa de recuperare a banilor pentru care firma sa si fostii sai angajati au lucrat. Numai ca, la prima instanta, respectiv Tribunalul Maramures, actiunea sa a fost respinsa ca fiind nejustificata. Potrivit lui Ioan Coman, instanta a apreciat ca s-a depasit termenul de trei ani in care el putea actiona CFR-ul in instanta. Maramureseanul sustine ca nici nu se poate vorbi de intreruperea actiunilor in instanta, in conditiile in care ultimii sapte ani si i-a petrecut mai mult pe holurile instantelor din tara.

www.coltuc.ro
avocat@coltuc.ro
0745150894

Avocat accidente rutiere

DACA NU DORITI SA ACTIONATI IN JUDECATA POLITIA.Apelati la un avocat accidente rutiere.Cererea de reducere a sanctiunii se poate depune doar daca aveti permis de mai mult de 1 an, nu ati mai beneficiat de reducerea sanctiunii in

ultimii 3 ani, nu ati avut permisul suspendat in ultimii 2 ani, ati trecut examenul teoretic si nu ati formulat contestatie.Pentru a va putea recupera permisul aveti neaparat nevoie de Contestatie si de Cererea pentru eliberarea Certificatului de grefa. Cu certificatul de grefa va veti ridica pemisul de la Politie

Exceptie de neconstitutionalitate – pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a unui articol din OG 195/2002 invocata de dumneavoastra, judecatoria va suspenda desfasurarea procesului ca sa se solutioneze exceptia de catre Curtea Constitutionala. In medie solutionarea unei exceptii dureaza un an de zile, perioada in care procesul dumneavoastra este suspendat si dumneavoastra puteti conduce.

Nu puteti plati ratele:solutia falimentul persoanei fizice

 

Ideea de baza: persoanele care cer deschiderea procedurii de insolventa, va beneficia de stergerea datoriilor, daca bunurile sale nu sunt suficiente pentru plata si daca instanta ii acorda beneficiul scuzabilitatii.

In Romania nu exista inca adoptata o astfel de lege,dar Casa de avocatura Coltuc propune urmatoarea forma de abordare:suntem stat al UE,in UE exista o astfel de lege deci  ar trebui sa prevaleze legea internationala.

Dar cei care si-au pierdut locurile de munca sau li s-au diminuat veniturile salariale pot sa ceara protectia tribunalului, pentru ca se pronunta o hotarare de catre instanta de judecata.

Legea exista in legislatia Germaniei si ar trebui aplicata si in Romania.

Vom reveni cu o cerere de chemare in judecata gratuita pentru insolventa persoana fizica.

 

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!