O victorie istorica in lupta impotriva bancilor:Dupa Croatia , si Ungaria infrange bancile pentru denominare clauze abuzive CHF – franci elvetieni
Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene
Consumatorii care contractează un împrumut in valuta trebuie să poata evalua consecintele economice ale aplicării unei rate de schimb (rata de vânzare) la rambursarea împrumutului, care este diferita de cea aplicabila la calcularea valorii creditului in momentul acordarii (rata de cumpărare), se arata intr-o decizie publicata astazi de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), in cazul a doi consumatori din Ungaria care au dat in judecata OTP Bank (Cazul C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt )
Dupa cum stiti( a se vedea cazul taxei de poluare) deciziile Curtii de Justitie a Uniunii Europene sunt OBLIGATORII pentru instantele din Romania.Aceste nu se aplica decat pentru un proces aflat pe rol si nu administrativ .
Cazul C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt
Iata ce se mai arata in decizia CJUE:
„Potrivit directivei privind clauzele abuzive (Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO 1993, L 95, p. 29), clauzele abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu sunt obligatorii pentru consumatori. Cu toate acestea, în ceea ce priveste termenii care definesc obiectul principal al contractului si caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, si fata de serviciile sau bunurile oferite în schimb, pe de altă parte, directiva autorizează statele membre să prevadă în legislatia natională ca respectivii termeni nu sunt supusi unei evaluări a caracterului lor abuziv daca sunt exprimati într-un limbaj simplu si inteligibil. Legislatia maghiară de punere în aplicare a directivei prevede o astfel de excludere.
La data de 29 mai 2008, dl Kasler si dna Káslerné Rábai au încheiat un contract pentru un credit ipotecar într-o monedă străină, cu o bancă din Ungaria. Banca le-a acordat debitorilor un împrumut de 14 400 000 de forinti maghiari (HUF), aproximativ 46 867 euro.
Contractul prevedea că rata de schimb în franci elvetieni a sumei împrumutului să se facă pe baza ratei de cumpărare a schimbului valutar aplicata de bancă în ziua în care banii au fost virati. În conformitate cu aceasta prevedere, suma împrumutului a fost stabilită la 94 240,84 CHF. Cu toate acestea, conform contractului, suma în forinti maghiari pentru fiecare rată lunară ce urma să fie plătită, urma sa fie stabilita, cu o zi înainte de data scadenta a ratei, în functie de rata de schimb aplicată de banca pentru vânzarea de franci elvetieni.
Domnul si doamna Kasler a introdus o actiune în fata instantei maghiare contestand prevederea din contract care permite bancii sa calculeze ratele lunare in functie de rata de vânzare la cursul de schimb pentru francul elvetian. Ei sustin caracterul abuziv al acestei prevederi, intrucat in acest fel se aplica o rata de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispozitie.
Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), pronuntându-se în apel, a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene să stabilească dacă prevederea cu privire la cursul de schimb aplicabil la un contract de împrumut denominat în valută se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/pret al bunuri sau serviciilor furnizate. Acesta doreste, de asemenea, să stie, dacă prevederea contestată poate fi considerată ca fiind într-un limbaj simplu si inteligibil, astfel incat sa nu poata fi supus unei evaluări a corectitudinii acestuia, în conformitate cu directiva european.
În cele din urmă, instanta maghiară doreste să afle dacă, în cazul în care contractul nu poate continua daca este eliminata clauza abuziva, instanta natională este autorizata să modifice sau să completeze contractul.
Curtea reaminteste, în primul rând, că interdictia privind stabilirea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie să fie interpretata strict si poate fi aplicata numai prevederilor care stabilesc obligatiile esentiale ale contractului. Kuria este cea care trebuie sa determine daca prevederea în litigiu constituie o obligatie esentială a contractului încheiat de domnul si doamna Kasler.
Mai mult decât atât, Curtea notează că examinarea caracterului abuziv al prevederii în cauză nu poate fi evitata pe motiv că se referă la caracterul adecvat al pretului si remuneratiei, pe de o parte, si fată de serviciile sau de bunurile furnizate, pe de altă parte. Aceasta prevedere doar determină rata de conversie dintre florintul maghiar si francul elvetian, în scopul calculării ratelor, fără ca banca sa furnizeze un serviciu de schimb valutar. În absenta unui astfel de serviciu, costurile financiare care rezultă din diferenta dintre pretul de cumpărare si de vânzare a ratelor de schimb, care trebuie să fie suportate de către debitor, nu poate fi considerat o remuneratie pentru un serviciu oferit.
În al doilea rând, Curtea precizează că un termen care defineste obiectul principal al contractului este scutit de o evaluare a caracterului sau abuziv numai dacă este într-un limbaj clar si inteligibil. În această privintă, Curtea precizează că această cerintă nu se limitează la claritate si inteligibilitate din punct de vedere pur structural si gramatical. Dimpotrivă, contractul de credit trebuie să stabilească într-un mod transparent motivul si particularitătile mecanismului de conversie valută. Astfel, Kuria trebuie sa determine dacă consumatorul mediu, care este suficient de bine informat si suficient de atent si de avizat, pe baza materialelor promotionale si informatiilor furnizate de către creditor în cursul negocierii contractului de împrumut, este nu doar constient de existenta diferentei dintre cursul de schimb pentru vânzare si cel de cumpărare a unei valute, dar, de asemenea, să fie în măsură să evalueze consecintele care decurg din aplicarea ratei de vânzare pentru calculul ratelor de rambursare si pentru costul total al sumei împrumutate.
În cele din urmă, Curtea observă că, în cazul in care eliminarea unei clauze abuzive face contractul inaplicabil, ca în cazul de fată, directiva nu interzice instantei nationale sa înlocuiasca termenul în litigiu cu o prevedere suplimentară a legislatiei nationale. O astfel de abordare permite atingerea obiectivului directivei, care constă în restabilirea unui echilibru între părti, păstrând, pe cât posibil, validitatea contractului ca un întreg.
Dacă o astfel de înlocuire a termenilor contractuali nu ar fi permisa si daca instanta de judecată ar fi obligata să anuleze contractul, caracterul disuasiv al sanctiunii nulitătii, precum si obiectivul de a se încerca protejarea consumatorior ar putea fi puse în pericol.
În cazul de fată, o astfel de anulare ar avea drept consecintă faptul că întreaga suma datorată ar deveni scadenta. Ceea ce ar depasi probabil capacitatea financiara a consumatorilor si, ca urmare, să-i penalizeze mai degrabă pe ei decât pe banci care, în consecintă, s-ar putea să nu fie descurajati de la introducerea unor astfel de termeni in contracte.
NOTĂ: Instantele din statele membre au posibilitatea, în litigiile care au fost sesizate, să adreseze întrebări Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii Europene. Curtea de Justitie nu solutionează litigiul national. Este de competenta instantei nationale sau tribunalului să solutioneze cauza în conformitate cu decizia Curtii, care este obligatorie pentru celelalte instante care sunt sesizate cu o problemă similară la nivel national.
ARTICOL SCRIE DE AVOCAT COLTUC pentru Stirile Pro Tv si incont.ro
Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a emis astazi o decizie potrivit careia instantele de judecata din Ungaria pot modifica prevederile din contractele de credit in valuta daca acestea contin clauze abuzive, precum cele referitoare la cursul de schimb care se aplica pentru calcularea ratelor, precum si daca termenii contractului nu sunt exprimati intr-un limbaj simplu si inteligibil.
Decizia a fost emisa la solicitarea Kuria (Curtea suprema din Ungaria), care judeca procesul unei familii maghiare impotriva OTP Bank, cei doi sustinand ca este abuziva prevederea din contractul de credit care stabileste ca ratele pentru rambursarea imprumutului se stabilesc la cursul de vanzare al bancii, mai mare decat cel de cumparare, luat in calcul in momentul acordarii imprumutului.
CJUE a dat dreptate clientilor OTP Bank, sustinand ca diferenta dintre cursul de vanzare si cel de cumparare nu poate fi considerat un serviciu oferit de banca, asadar nu poate fi imputata clientilor sub forma unei remuneratii pentru plata unui serviciu.
In consecinta, instanta nationala poate modifica constractul de imprumut, in cazul in care constata ca prevederea este abuziva.
Decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene
Consumatorii care contractează un împrumut in valuta trebuie să poata evalua consecintele economice ale aplicării unei rate de schimb (rata de vânzare) la rambursarea împrumutului, care este diferita de cea aplicabila la calcularea valorii creditului in momentul acordarii (rata de cumpărare), se arata intr-o decizie publicata astazi de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE), in cazul a doi consumatori din Ungaria care au dat in judecata OTP Bank
Instanta natională poate înlocui o clauza abuziva cu o dispozitie de drept intern, cu scopul de a restabili un echilibru între părtile din contract si pentru a păstra valabilitatea acestuia, adauga CJUE.
Iata ce se mai arata in decizia CJUE:
„Potrivit directivei privind clauzele abuzive (Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO 1993, L 95, p. 29), clauzele abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu sunt obligatorii pentru consumatori. Cu toate acestea, în ceea ce priveste termenii care definesc obiectul principal al contractului si caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, si fata de serviciile sau bunurile oferite în schimb, pe de altă parte, directiva autorizează statele membre să prevadă în legislatia natională ca respectivii termeni nu sunt supusi unei evaluări a caracterului lor abuziv daca sunt exprimati într-un limbaj simplu si inteligibil. Legislatia maghiară de punere în aplicare a directivei prevede o astfel de excludere.
La data de 29 mai 2008, dl Kasler si dna Káslerné Rábai au încheiat un contract pentru un credit ipotecar într-o monedă străină, cu o bancă din Ungaria. Banca le-a acordat debitorilor un împrumut de 14 400 000 de forinti maghiari (HUF), aproximativ 46 867 euro.
Contractul prevedea că rata de schimb în franci elvetieni a sumei împrumutului să se facă pe baza ratei de cumpărare a schimbului valutar aplicata de bancă în ziua în care banii au fost virati. În conformitate cu aceasta prevedere, suma împrumutului a fost stabilită la 94 240,84 CHF. Cu toate acestea, conform contractului, suma în forinti maghiari pentru fiecare rată lunară ce urma să fie plătită, urma sa fie stabilita, cu o zi înainte de data scadenta a ratei, în functie de rata de schimb aplicată de banca pentru vânzarea de franci elvetieni.
Domnul si doamna Kasler a introdus o actiune în fata instantei maghiare contestand prevederea din contract care permite bancii sa calculeze ratele lunare in functie de rata de vânzare la cursul de schimb pentru francul elvetian. Ei sustin caracterul abuziv al acestei prevederi, intrucat in acest fel se aplica o rata de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispozitie.
Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), pronuntându-se în apel, a solicitat Curtii de Justitie a Uniunii Europene să stabilească dacă prevederea cu privire la cursul de schimb aplicabil la un contract de împrumut denominat în valută se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/pret al bunuri sau serviciilor furnizate. Acesta doreste, de asemenea, să stie, dacă prevederea contestată poate fi considerată ca fiind într-un limbaj simplu si inteligibil, astfel incat sa nu poata fi supus unei evaluări a corectitudinii acestuia, în conformitate cu directiva european.
În cele din urmă, instanta maghiară doreste să afle dacă, în cazul în care contractul nu poate continua daca este eliminata clauza abuziva, instanta natională este autorizata să modifice sau să completeze contractul.
Curtea reaminteste, în primul rând, că interdictia privind stabilirea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie să fie interpretata strict si poate fi aplicata numai prevederilor care stabilesc obligatiile esentiale ale contractului. Kuria este cea care trebuie sa determine daca prevederea în litigiu constituie o obligatie esentială a contractului încheiat de domnul si doamna Kasler.
Mai mult decât atât, Curtea notează că examinarea caracterului abuziv al prevederii în cauză nu poate fi evitata pe motiv că se referă la caracterul adecvat al pretului si remuneratiei, pe de o parte, si fată de serviciile sau de bunurile furnizate, pe de altă parte. Aceasta prevedere doar determină rata de conversie dintre florintul maghiar si francul elvetian, în scopul calculării ratelor, fără ca banca sa furnizeze un serviciu de schimb valutar. În absenta unui astfel de serviciu, costurile financiare care rezultă din diferenta dintre pretul de cumpărare si de vânzare a ratelor de schimb, care trebuie să fie suportate de către debitor, nu poate fi considerat o remuneratie pentru un serviciu oferit.
Referitor la propunerea legislativa intitulata “Lege pentru amnistierea unor infractiuni”, initiata de catre Coltuc Marius Vicentiu.
I. Principalele reglementari
Aceasta propunere legislativa are ca obiect de reglementare amnistierea infractiunilor pentru care Codul penal sau legile speciale prevad o pedeapsa privativa de libertate de pana la 3 ani inclusiv sau amenda.
Potrivit Expunerii motivelor, solutiile legislative propuse sunt necesare “pentru diminuarea supraaglomerarii unitatilor sistemului penitenciar si a implicatiilor acesteia, in vederea realiarii programelor de reabilitare a comportamentelor detinutilor si pregatirea lor pentru integrare, precum si pentru crearea posibilitatilor de aplicare stricta a regimurilor diferentiate in raport cu natura infractiunilor, situatia juridica, durata pedepselor, conduita si varsta condamnatilor, starea de sanatate si altele.”
II. Observatii
1. Stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se amnistiaza sau a altor sanctiuni care se inlatura, precum si a infractiunilor pentru savarsirea carora nu se aplica actul de clementa intra in competenta exclusiva a legiuitorului.
Ca atare, din ratiuni de politica penala, statul poate sa considere ca nu trebuie iertati de pedeapsa anumiti infractori, indiferent de ccuantumul sau durata pedepsei pronuntate, daca sunt vinovati de savarsirea unor anumite categorii de infractiuni. Cu atat mai diligent trebuie sa fie legiuitorul in observarea constiintei juridice a cetatenilor atunci cand este vorba despre acte normative de clementa.
Premisele unei legiferari eficiente le constituie cunoasterea realitatii si evaluarea ei, ce se realizeaza indeosebi prin investigatii interdisciplinare, studii economice, de psihologie judiciara si sociologie, privind perspectivele de reintegrare a beneficiarilor actelor de clementa, mai ales a celor eliberati din locurile de executare a pedepsei. Pe calea unui sondaj de opinie, se impune consultarea opiniei publice cu privire la oportunitatea amnistierii.
Modalitatile de apreciere, sistemul de valori si mijloacele utilizate sunt diverse si dependente de o pluralitate de factori, iar evaluarea are loc si in raport cu exigentele doctrinei politice. Intotdeauna politica fortelor sociale determina atat continutul, cat si formele reglementarilor juridice, ideologia politica gasindu-si astazi expresia in drept.
Solutiile legislative in acest domeniu trebuie sa raspunda unei duble cerinte:
– sa corespunda criteriilor de utilizare sociala, deci sa fie eficiente;
– sa aiba in vedere comandamentele dreptatii si echitatii, prin urmare sa fie juste.
Dupa investigarea si evaluarea realitatilor urmeaza etapa selectarii celor mai bune solutii normative. Din variantele posibile, trebuie alese cele care corespund cel mai bine idealurilor de justitie, securitate judiciara, echitate si progres social. Procesul de creatie a actului de clementa trebuie subordonat principiilor riguroase ale statului de drept, printre care trebuie invocat, in primul rand, cel al egalitatii tuturor in fata legii si numai interesele superioare ale societatii pot justifica abaterea momentana de la aceste reguli.
Instrumentul de prezentare si motivare a unui asemenea act normativ cuprinde descrierea situatiei de fapt, analiza judecatilor de valoare, discutia efectelor posibile, costul social al masurilor legislative, oportunitatea, consecintele pentru ordinea de drept, natura masurilor de resocializare dupa aplicarea actului de clementa si controlul respectarii acestora.
2. In ceea ce priveste prioritatile de politica penala ale statului, acestea trebuie sa urmareasca solutionarea principalelor probleme ale justitiei penale si realitatilor sociale, nu doar a unui element singular, precum numarul detinutilor aflati in penitenciare.
In acest context, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie arata ca datele statistice ale sistemului judiciar, studiile sociologice si monitorizarile internationale indica faptul ca principala problema a statului roman este dimensiuna fenomenului infractional si numarul relativ restrans al persoanelor sanctionate pentru infractiuni grave, cum sunt cele de coruptie.
3. Nu trebuie omis nici faptul ca actul de clementa colectiva are un caracter extraordinar si nu trebuie repetat la anumite intervale de timp, intrucat ar putea crea ideea unei impunitati legale pentru anumite categorii de infractiuni sanctionate cu pedepse pana la 5-6 ani inclusiv, ceea ce ar putea conduce la o incurajare a fenomenului infractional.
4. Este adevarat ca, in prezent, mediul penitenciar se confrunta cu fenomenul suprapopularii, reducerea acestui fenomen reprezentand o preocupare permanenta a Ministerului Justitiei.
In reglementarea sistemului pedepselor, in noul Cod penal, principala preocupare a fost aceea de a crea un mecanism care, prin flexibilitate sa permita, pe de o parte, alegerea si aplicarea celor mai adecvate masuri, pentru a putea asigura, in acest fel, atat o constrangere proportionala in raport cu gravitatea infractiunii savarsite si periculozitatea infractorului cat si o modalitate eficienta de recuperare sociala a infractorului, si, pe de alta parte, sa raspunda necesitatii reducerii fenomenului suprapopularii penitenciarelor.
Noul Cod penal si noul Cod de procedura penala contin o serie de mijloace specifice, alternative detentiei.
Astfel, in noul Cod penal, pedeapsa amenzii cunoaste o noua reglementare dar si o sfera de aplicare semnificativ largita fata de Codul penal pentru care amenda poate fi aplicata ca pedeapsa unica, dar mai cu seama ca pedeapsa alternativa la pedeapsa inchisorii.
Ca mijloace de individualizare judiciara a sanctiunilor au fost introduse institutii noi precum renuntarea la aplicarea pedepsei.
Renuntarea la aplicarea pedepsei consta in dreptul recunoscut instantei de judecata de a renunta definitiv la stabilirea si aplicarea unei pedepse pentru o persoana gasita vinovata de comiterea unei infractiuni, pentru indreptarea careia, tinand seama de infractiunea savarsita, de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta anterior si ulterior comiterii faptei, este suficienta aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca sa produca mai mult rau dcat sa ajute la recuperarea inculpatului.
Pentru a corela aceasta dispozitie cu principiul oportunitatii prevazut in noul Cod de procedura penala, s-a prevazut ca renuntarea nu poate opera in cazul in care pedeapsa legala pentru fapta comisa este inchisoarea de 5 ani sau mai mare.
Amanarea aplicarii pedepsei consta in stabilirea unei pedepse pentru o persoana gasita vinovata de savarsirea unei infractiuni si amanarea temporara a aplicarii acesteia, atunci cand pedeapsa pedeapsa concret stabilita este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani, iar instanta apreciaza, tinand seama de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta anterior si ulterior comiterii infractiuniii, ca in raport cu situatia personala a inculpatului, aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada fixa de 2 ani.
In noul Cod de procedura penala este reglementat arestul la domiciliu, ca o masura preventiva privativa de libertate, alternativa la arestul preventiv. Masura va consta in obligatia impusa inculpatului pe o perioada determinata de a nu parasi imobilul in care locuieste in care locuieste, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau in fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
5. Conform art. 119 alin. (1) din Codul penal, daca intervine dupa condamnare, amnistia inlatura executarea pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii.
Prin prezenta initiativa legislativa se propune amnistierea infractiunilor pentru care Codul penal sau legile speciale prevad o pedeapsa privativa de libertate de pana la 3 ani (art.1). Astfel, in ipoteza unei persoane aflate in executarea unei pedepse de pana la 3 ani inchisoare vor fi incidente atat dispozitiile art. 1, cat si cele ale art. 2 din propunerea legislativa, aspect ce ridica probleme de interpretare si aplicare a initiativei legistative.
6. Aratam ca amnistia poate avea efecte doar asupra pedepselor, asa cum este prevazuta in art. 53 din Codul penal, nu si asupra sanctiunilor cu caracter administrativ, aplicate in situatiile in care faptele nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
Proiect legislativ pentru amnistierea unor infractiuni
Amnistia este un act care se refera la raspunderea penala si care poate scoate un condamnat de sub aceasta raspundere in totalitate. Mai exact, acesta este absolvit atat de executarea pedepsei la care a fost condamnat de catre judecatori, dar si de consecintele sentintei, care pot continua chiar si dupa executarea pedepsei.
Amnistia poate fi solutie pentru degrevarea sistemului penitenciar, dar o decizie in acest sens trebuie sa aiba un suport popular important. Din aceast motiv, am initiat demersu pentru strangerea de semnaturi de sustinere a proiectului legislativ.
Suntem în momentul de faţă la un deficit de multe mii de locuri. Suntem cu un sistem penitenciar în care nu s-a investit de foarte mult timp, suntem la limita oricăror norme în ceea ce priveşte spaţiile din sistemul penitenciar.
Forma proiectului
LEGE
pentru amnistierea unor infractiuni
Art. 1 – Se amnistiaza infractiunile pe care Codul Penal sau legile speciale prevad o pedeapsa privativa de libertate pana la 3 ani inclusiv sau amenda.
Art. 2 – Nu beneficiaza de prevederile art. 1 cei care au savarsit urmatoarele infractiuni:
A. Infractiuni reglementate de Codul Penal:
1) infractiunile contra sigurantei statului, prevazute de art. 155 – 173;
2) infractiunile de omor, prevazute in art. 174 – 176;
3) vatamarea corporala grava, prevazuta in art. 182;
4) lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, prevazute in art 183;
5) lipsirea de libertate in mod ilegal, prevazuta in art. 189
6) violul, prevazut in art. 197
7) actul sexual cu un minor, prevazut in art. 198 alin. 2-4;
8) perversiunea sexuala, prevazuta in art. 201 alin. 2-5;
9) incestul, prevazut in art. 203;
10) talharia, prevazuta in art. 211;
11) inselaciunea, prevazuta in art. art. 215 alin. 2-5;
12) delapidarea, prevazuta in art. 215¹ alin. 2;
13) ultrajul, prevazut in art. 239 alin 2 si 3;
14) tortura, prevazuta in art. 267¹;
15) represiunea nedreapta, prevazuta in art. 268;
16) evadarea, prevazuta in art. 269;
17) inlesnirea evadarii, prevazuta in art 270;
18) parasirea postului si prezenta la serviciu in stare de ebrietate, prevazute in art. 275 alin.3;
19) nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, prevazuta in art. 279¹;
20) falsificarea de monede sau de alte valori, prevazuta in art. 282;
21) falsificarea de monede sau alte valori, prevazuta in art. 282;
22) detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori, prevazuta in art. 285;
23) nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si reziduri, prevazuta in art. 302² alin. 2;
24) traficul de stupefiante, prevazut in art. 312;
25) falsificarea de alimente sau alte produse, prevazuta in art. 314;
26) punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, prevazuta in art. 314;
27) Relele tratamente aplicate minorului, prevazute in art. 306;
28) proxenetismul, prevazut in art. 329.
B. Infractiuni reglementate de legi speciale:
1) infractiunile prevazute in art. 19-21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei;
2) infractiunile prevazute in art. 11 – 16 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu modificarile ulterioare;
3) Anexa la 255/2013
Expunerea motivelor
Pentru infaptuirea unei politici penale corecte, propunerea legislativa privind amnistierea unor infractiuni si reducerea unor pedepse ofera posibilitatea persoanelor condamnate, care au savarsit infractiuni ce nu prezinta un pericol social ridicat si cei care in timpul executarii pedepsei au dat dovezi temeinice de indreptare, sa beneficieze de clementa legiuitorului in sensul amnistierii si gratierii pedepselor aplicate de instantele de judecata.
In prezent, in unitatile din sistemul penitenciar este depasita capacitatea legala de cazare, in medie cu peste 40%, ceea ce contravine normelor europene in domeniu.
O politica penala bazata pe respectarea principiilor fundamentale ale statului de drept trebuie sa urmareasca ca sistemul penitenciar sa aplice si sa respecte drepturile omului si sa aiba ca tel final reintegrarea in societate a persoanelor condamnate, a detinutilor.
Sistemul de executare al pedepselor privative de libertate trebuie administrat intr-un spirit de respect al umanismului si justitiei, de respect al demnitatii si al celorlalte drepturi cetatenesti, corespunzatoare statutului lor special, drepturi prevazute in legislatia interna in concordanta cu standardele si principiile cuprinse in Declaratia Universala a Drepturilor Omului acceptate pe plan international. Printre drepturile prevazute pentru detinuti este si cel de a li se asigura, in locurile de detinere, a unui spatiu de 4 m², prcum si acela de a beneficia de servicii si asistenta medicala.
Ori in Romania, penitenciarele se confrunta cu un numar tot mai mare de condamnati, cazati in spatiile care nu asigura norma, cubajul de aer, numarul instalatiilor sanitare, fapt ce poate determina, in conditiile unei supraaglomerari, conflicte intre detinuti sau raspandirea unor boli.
Pentru ameliorarea acestei situatii si in acord cu principiile unei politici penale umanitare, o masura posibila ar fi amnistierea infractiunilor ce nu constituie un pericol social deosebit.
Pentru diminuarea supraaglomerarii unitatilor sistemului penitenciar si a implicatiior acesteia, in vedeea realizarii programelor de reabilitare a comportamentului detinutilor si pregatirea lor pentru integrare, precum si pentru crearea posibilitatilor de aplicare stricta a regimurilor diferentiate in raport cu natura infractiunilor, situatia juridica, durata pedepselor, conduita si varsta condamnatilor, starea de sanatate si altele, se justifica punerea in libertate a acelor detinuti care au fost condamnati pentru fapte cu pericol social relativ redus.
Mentionam ca, potrivit propunerii legislative, masura gratierii nu poate fi aplicabila persoanelor aflate in stare de recidiva si nici acelor persoane care au comis infractiuni deosebit de grav si periculoase, prevazute expres in cuprinsul proiectului.
Fata de cele prezentate de mai sus, am elaborat propunerea legislativa pentru amnistierea unor infractiuni pe care o supunem Parlamentului spre dezbatere si adoptare, in regim de urgenta, in conformitate cu prevederile art. 76 alin. (3) din Constitutie.
O primă situaţie se referă la achiziţiile efectuate de orice contribuabil de la un contribuabil care aplică TVA la încasare. Potrivit alin. 11 al art. 145, dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate este amânat până la data la care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său.
Normele de aplicare, astfel cum sunt în vigoare din februarie anul acesta, precizează că prevederile se aplică numai în cazul operaţiunilor taxabile, pentru care furnizorul/prestatorul aplică sistemul TVA la încasare, caz în care acesta trebuie să înscrie în factură această menţiune. În situaţia în care furnizorul/prestatorul este înscris în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare la data emiterii unei facturi, dar omite să înscrie menţiunea “TVA la încasare”, deşi operaţiunea respectivă nu este exclusă de la aplicarea sistemului TVA la încasare, beneficiarul are obligaţia să exercite dreptul de deducere, cu excepţia situaţiei în care sunt aplicabile prevederile referitoare la cazul în care se constată că persoana impozabilă a fost înregistrată de organele fiscale, ca urmare a unei erori, în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, situaţie în care aceasta va fi radiată, din oficiu sau la cererea persoanei impozabile, din Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA la încasare, începând cu data înscrisă în decizia de îndreptare a erorii.
Prevederile de la alin. (11) din Codul fiscal despre care discutăm nu se aplică în cazul operaţiunilor pentru care furnizorul/prestatorul nu trebuie să aplice sistemul TVA la încasare care sunt supuse la furnizor/prestator regulilor generale de exigibilitate la beneficiar.
Achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare
O a doua situaţie priveşte achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare, caz în care dreptul de deducere a TVA aferente este amânat până în momentul în care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său.
Două menţiuni:
– Amânarea se face chiar dacă o parte dintre operaţiunile realizate de persoana impozabilă sunt excluse de la aplicarea sistemului TVA la încasare, conform art. 1342 alin. (6).
– Aceste prevederi nu se aplică pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri, pentru importuri, pentru achiziţiile de bunuri/servicii pentru care se aplică taxare inversă.
Documente şi instrumente de plată
Având în vedere că pentru a deduce TVA este necesară plata facturii, normele metodologice tratează în detaliu documentele pe baza cărora se va considera că plata a fost efectuată în funcţie de modalităţile de plată, respectiv plata prin bancă, compensarea, cesiunea de creanţe, utilizarea instrumentelor de plată de tip cambie, cec, bilet la ordin. Astfel, pentru aplicarea acestor dispoziţii din Codul fiscal, Normele precizează:
a) în cazul în care plata se efectuează prin instrumente de plată de tip transfer-debit, respectiv cec, cambie şi bilet la ordin, data plăţii contravalorii totale/parţiale a achiziţiilor de bunuri/prestării de servicii efectuate de la/de persoana care aplică sistemul TVA la încasare, este:
– data înscrisă în extrasul de cont sau alt document asimilat acestuia în situaţia în care cumpărătorul este emitentul instrumentului de plată, indiferent dacă încasarea este efectuată de furnizor/prestator ori de altă persoană;
– data girului către furnizor/prestator, în situaţia în care cumpărătorul nu este emitentul instrumentului de plată, în acest scop fiind obligatorie păstrarea unei copii a instrumentului de plată în care este menţionată şi persoana către care a fost girat instrumentul de plată;
b) în situaţia în care plata s-a efectuat prin carduri de debit sau de credit de către cumpărător, data plăţii este data înscrisă în extrasul de cont ori alt document asimilat acestuia. Indisponibilizarea sumelor, evidenţiată în extrasul de cont, nu este considerată plată;
c) în cazul plăţilor prin bancă de tipul transfer-credit, data plăţii contravalorii totale/parţiale a achiziţiilor de bunuri/servicii de la/de persoana care aplică sistemul TVA la încasare este data înscrisă în extrasul de cont sau alt document asimilat acestuia;
d) (ATENŢIE! Reglementarea din Norme a fost modificată prin H.G. nr. 77/2014, în vigoare de la 12 februarie 2014) în cazul cesiunii de creanţe şi al compensării, se aplică corespunzător prevederile pct. 162 alin. (9), respectiv pct. 162 alin. (10) din Norme, pentru a determina data plăţii;
e) în cazul plăţii în natură, data plăţii este data la care intervine faptul generator de taxă pentru livrare/prestarea care reprezintă contrapartidă pentru achiziţia de bunuri/servicii efectuată.
În vederea eliberării autorizaţiei de construire/desfiinţare, solicitantul se va adresa autorităţilor prevăzute la art. 4 din Legea nr. 50/1991* cu o cerere ce va fi însoţită de documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care va cuprinde, în copie, următoarele documente:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii, sau, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;
b) dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;
c) documentaţia tehnică – D.T. (în două exemplare, dintre care un exemplar se arhivează la emitent şi un exemplar vizat spre neschimbare se returnează beneficiarului);
d) avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism;
d) avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia;
e) actul administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului;
f) dovada privind achitarea taxelor legale;
f) dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire (art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991).
Documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se depune şi se înregistrează la autoritatea administraţiei publice competente numai dacă solicitantul prezintă toate documentele prevăzute la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
În situaţia depunerii unei documentaţii tehnice incomplete, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de cinci zile de la data înregistrării, cu menţionarea elementelor necesare în vederea completării acesteia.
Care este termenul legal pentru eliberarea autorizaţiei de construire/desfiinţare?
Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Prin excepţie, pentru construcţiile reprezentând anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole, termenul de emitere a autorizaţiei de construire este de 15 zile de la data înregistrării cererii.
Reţinem că, în condiţiile Legii nr. 50/1991, nu se emit autorizaţii provizorii.
În situaţia emiterii autorizaţiei de construire pentru construcţiile cu caracter provizoriu este obligatorie specificarea termenului pentru care se acordă provizoratul, precum şi consecinţele şi măsurile care decurg din depăşirea acestui termen.
Care este perioada de valabilitate a autorizaţiei de construire/desfiinţare şi dacă aceasta se poate prelungi şi, în caz afirmativ, în ce condiţii?
Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte o perioadă de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval în care solicitantul este obligat să înceapă lucrările. În această situaţie, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzute prin autorizaţie, în conformitate cu proiectul tehnic.
Neînceperea lucrărilor ori nefinalizarea acestora în termenele stabilite conduce la pierderea valabilităţii autorizaţiei, fiind necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire. În situaţia în care caracteristicile nu se schimbă faţă de autorizaţia iniţială, se va putea emite o nouă autorizaţie de construire, fără a fi necesar un nou certificat de urbanism (art. 7 alin. 6 din Legea nr. 50/1991).
Prin excepţie de la prevederile art. 7 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, în cazul justificat în care lucrările de construcţii nu pot fi începute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acesteia. Prelungirea valabilităţii autorizaţiei se poate acorda o singură dată şi pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni.
Investitorul are obligaţia să înştiinţeze autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire, precum şi inspectoratul teritorial în construcţii, asupra datei la care vor începe lucrările autorizate. În caz contrar, dacă constatarea faptei de începere a lucrărilor fără înştiinţare s-a făcut în termenul de valabilitate a autorizaţiei, data începerii lucrărilor se consideră ca fiind ziua următoare datei de emitere a autorizaţiei.
Există prevăzute în Legea nr. 50/1991, pe lângă fapte ce constituie contravenţii, şi fapte ce constituie infracţiuni şi care atrag răspunderea penală?
În Legea nr. 50/1991 sunt prevăzute şi fapte de natură infracţională. Astfel, potrivit art. 24, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă următoarele fapte:
a) executarea fără autorizaţie de construire/desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b, c, e şi g, cu excepţiile prevăzute de lege;
b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii;
c) întocmirea ori semnarea documentaţiilor tehnice – D.T. necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, precum şi a proiectelor tehnice şi a documentaţiilor de execuţie, pentru alte specialităţi decât cele certificate prin diplomă universitară, în condiţiile prevăzute la art. 9.
__________
* Notă: Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu completările şi modificările ulterioare, autorizaţiile de construire se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de primarul general al municipiului Bucureşti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3, după cum urmează:
a) de preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor, pentru lucrările care se execută:
1. pe terenuri care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale;
2. în extravilanul comunelor ale căror primării nu au organizate structuri de specialitate;
b) de primarii municipiilor, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1;
c) de primarul general al municipiului Bucureşti, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută:
1. pe terenuri care depăşesc limita administrativ-teritorială a unui sector şi cele din extravilan;
2. la construcţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b);
3. lucrări de modernizări, reabilitări, extinderi de reţele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafaţă, de transport şi de distribuţie, pentru: apă/canal, gaze, electrice, termoficare, precum şi lucrări şi/sau reabilitări pentru străzile care sunt în administrarea Primăriei Municipiului Bucureşti;
d) de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepţia celor prevăzute la lit. c), inclusiv branşamente şi racorduri aferente reţelelor edilitare;
1. în teritoriul administrativ al acestora, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) pct. 1;
2. la construcţiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, în condiţiile art. 10 lit. a) şi ale art. 45 alin. (4) şi cu avizul arhitectului-şef al judeţului
Brevetul de turism este documentul (eliberat de către instituţia publică centrală responsabilă în domeniul turismului) prin care se atestă capacitatea profesională în domeniul turismului a persoanelor fizice care asigură conducerea agenţiilor de turism şi/sau a structurilor de primire turistice.
Conducerea operativă a unei structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare/ alimentaţie publică sau a unei agenţii de turism, cu excepţiile prevăzute în normele metodologice, poate fi asigurată numai de către o persoană deţinătoare a brevetului de turism specific funcţiei / a certificatului de absolvire a unui curs de formare managerială în domeniu, organizat de un furnizor de formare profesională autorizat sau în baza diplomei de licenţă/ masterat/ doctorat prin care atestă absolvirea cursurilor universitare/ postuniversitare în domeniul turismului.
FUNCŢII PENTRU CARE SE ELIBEREAZĂ BREVETUL DE TURISM
În funcţie de nivelul şi de pregătirea profesională, precum şi de îndeplinirea criteriilor minime obligatorii, brevetul de turism se poate elibera pentru următoarele funcţii:
a) manager în activitatea de turism;
b) director de agenţie de turism;
c) director de hotel;
d) director de restaurant;
e) cabanier.
Posesorul unui brevet de turism poate ocupa şi alte funcţii decât cele înscrise pe acesta, astfel:
a) persoana care deţine brevet pentru funcţia de manager în activitatea de turism poate ocupa oricare dintre funcţiile de mai sus;
b) persoana care deţine brevet pentru funcţia de director de hotel poate ocupa fie funcţia înscrisă în brevet, fie funcţia de conducere operativă a activităţilor oricărui alt tip de structură de primire turistică cu funcţiuni de cazare.
Obligaţia intrării în posesie a brevetului de turism în format original revine exclusiv solicitantului şi se eliberează doar la cererea, în varianta agreată de acesta, după cum urmează:
a) de la sediul/sediile instituţiei publice centrale responsabile în domeniul turismului, solicitantului sau prin delegarea scrisă a unui alt reprezentant;
b) prin servicii de curier rapid naţional sau prin alte servicii poştale, la adresa de destinaţie indicată de solicitant, cu plata ramburs.
ACTE NECESARE
În vederea obţinerii brevetului de turism, persoana fizică trebuie să depună la sediul MDRT, prin DGT – Serviciul Autorizare, următoarea documentaţie:
– cerere-tip pentru eliberarea brevetului de turism;
– curriculum vitae cu precizarea expresă a pregătirii profesionale şi a experienţei profesionale;
– copie de pe actul de identitate, certificată pentru conformitate de către titular;
– copie de pe actele care atestă pregătirea profesională, certificată pentru conformitate de către titular;
Dovada vechimii în muncă în domeniul turismului, într-o activitate calificată pe specialitate, se va efectua prin următoarele modalităţi, după caz:
1. copia carnetului de muncă, certificată pentru conformitate de către titular (valabil până la data de 01.01.2011);
2. dovada vechimii în muncă de minimum cinci ani în domeniul turismului, într-o activitate calificată, în cazurile prevăzute de art. 41 lit. c) din norme;
3. copia contractului individual de muncă, certificată pentru conformitate de către titular, însoţită de o adeverinţă de salariat din care să rezulte vechimea în muncă;
4. extras REVISAL, vizat pentru conformitate de reprezentantul legal al operatorului economic angajator;
5. copia certificată pentru conformitate de către titular a actelor societăţii de turism şi copia certificatului de clasificare sau licenţei de turism, după caz.
– certificat valabil de cazier judiciar, fără înscrieri;
– certificat de cazier fiscal aparţinând solicitantului din care să rezulte că nu a săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiară;
– copie de pe atestatul de limbă străină de circulaţie internaţională, certificată pentru conformitate de către titular, cu excepţia:
1) absolvenţilor, cu examen de licenţă, ai unei facultăţi acreditate cu specializare turism, absolvenţilor unui master sau doctorat în turism;
2) absolvenţilor unor forme de învăţământ cu predare într-o limbă de circulaţie internaţională;
3) absolvenţilor facultăţilor de specialitate cu predare într-o limbă străină de circulaţie internaţională şi cei ai facultăţilor de relaţii internaţionale/afaceri internaţionale;
4) celor care fac dovada că au lucrat la firme de turism în afara României cel puţin un an;
5) cetăţenilor români cu dublă cetăţenie;
6) absolvenţilor unor cursuri postuniversitare de limbi străine;
7) cabanierului.
CRITERII MINIME OBLIGATORII PENTRU OBŢINEREA BREVETULUI DE TURISM:
I. Brevetul de turism pentru funcţia de manager în activitatea de turism se eliberează la cerere dacă solicitantul îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
a) este absolvent cu examen de licenţă al unei facultăţi acreditate cu specializare turism şi al unui curs de formare managerială/ masterat/ doctorat în domeniul turismului, după caz;
b) este absolvent cu examen de licenţă al unei facultăţi acreditate cu specializare turism şi care deţine o vechime în muncă de minimum doi ani în domeniul turismului, într-o funcţie de conducere sau de specialitate;
c) este absolvent cu examen de licenţă al unei facultăţi acreditate şi al unui curs de formare managerială/ masterat/ doctorat în domeniul turismului, are o vechime în muncă de minimum doi ani în domeniul turismului într-o funcţie de conducere şi deţine un atestat de limbă străină de circulaţie internaţională (după caz);
d) este absolvent cu examen de licenţă al unei facultăţi acreditate şi are o vechime de minimum trei ani într-o funcţie de specialitate în cadrul instituţiei publice centrale responsabile în domeniul turismului;
II. Brevetul de turism pentru director de agenţie de turism se eliberează la cerere dacă solicitantul îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
a) este absolvent cu examen de licenţă al unei facultăţi acreditate şi al unui curs de formare managerială specific activităţilor agenţiilor de turism, are o vechime în muncă de minimum doi ani în domeniul turismului într-o funcţie de conducere şi deţine un atestat de limbă străină de circulaţie internaţională (după caz); şi/sau
b) este absolvent al unui liceu, cu diplomă de bacalaureat, şi al unui curs de formare managerială specific activităţii agenţiilor de turism, are o vechime în muncă de minimum trei ani în domeniul turismului într-o funcţie de conducere sau o vechime în muncă de minimum cinci ani în domeniul turismului într-o activitate calificată de specialitate şi deţine un atestat de limbă străină de circulaţie internaţională;
III. Brevetul de turism pentru director de hotel se eliberează la cerere dacă solicitantul îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
a) este absolvent cu examen de licenţă al unei facultăţi acreditate şi al unui curs de formare managerială specific activităţii hoteliere, are o vechime în muncă de minimum doi ani în domeniul turismului într-o funcţie de conducere şi deţine atestat de limbă străină de circulaţie internaţională (după caz); şi/sau
b) este absolvent al unui liceu, cu diplomă de bacalaureat, şi al unui curs de formare managerială specific activităţii hoteliere, are o vechime în muncă de minimum trei ani în domeniul turismului într-o funcţie de conducere sau o vechime în muncă de minimum cinci ani în domeniul turismului într-o activitate calificată de specialitate şi deţine un atestat de limbă străină de circulaţie internaţională;
IV. Brevetul de turism pentru director de restaurant se eliberează la cerere dacă solicitantul îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
a) este absolvent cu examen de licenţă al unei facultăţi acreditate şi al unui curs de formare managerială specific activităţii de restauraţie, are o vechime în muncă de minimum doi ani în domeniul turismului într-o funcţie de conducere şi deţine un atestat de limbă străină de circulaţie internaţională (după caz);
b) este absolvent al unui liceu, cu diplomă de bacalaureat, şi al unui curs de formare managerială specific activităţii de restauraţie, are o vechime în muncă de minimum trei ani în domeniul turismului într-o funcţie de conducere sau o vechime în muncă de minimum cinci ani în domeniul turismului într-o activitate calificată de specialitate şi deţine un atestat de limbă străină de circulaţie internaţională;
V. Brevetul de turism pentru cabanier se eliberează la cerere, pentru absolvent al unui liceu, cu diplomă de bacalaureat, care a absolvit un curs de formare managerială specific activităţii hoteliere.
PROCEDURA DE ELIBERARE
Cererea solicitantului este analizată şi soluţionată în cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 30 de zile calendaristice de la data depunerii acesteia însoţită de documentaţia completă.
Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de prelungirea dispusă de instituţia publică centrală responsabilă în domeniul turismului. Prelungirea termenului de soluţionare, precum şi durata acestei prelungiri trebuie motivate în mod corespunzător şi notificate solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.
În cazul unei documentaţii incomplete, instituţia publică centrală responsabilă în domeniul turismului informează solicitantul, printr-o notificare, cu privire la necesitatea transmiterii de documente suplimentare, precum şi cu privire la consecinţele asupra termenului de analizare a documentaţiei.
Dacă în termen de şase luni de la data emiterii notificării documentaţia nu este completată, aceasta se clasează.
La documentaţiile întocmite conform prevederilor amintite mai sus, instituţia publică centrală responsabilă în domeniul turismului, în cazul în care consideră necesar, poate solicita persoanei fizice în cauză şi alte documente suplimentare justificative.
Obligaţia intrării în posesie a brevetului de turism în format original revine exclusiv solicitantului şi se eliberează doar la cerere, în varianta agreată de acesta, după cum urmează:
a) de la sediul/sediile instituţiei publice centrale responsabile în domeniul turismului, solicitantului sau prin delegarea scrisă a unui alt reprezentant;
b) prin servicii de curier rapid naţional sau prin alte servicii poştale, la adresa de destinaţie indicată de solicitant, cu plata ramburs.
In raporturile de munca, un instrument important si util, in acelasi timp, atat pentru angajator, cat si pentru angajat, il reprezinta perioada de proba prin care sunt verificate aptitudinile profesionale si personale ale salariatului, cu scopul de a aprecia capacitatea acestuia de a ocupa postul respectiv, sustine COLTUC MARIUS VICENTIU,AVOCAT
Deoarece, in anumite situatii, nu este suficienta o evaluare prealabila angajarii, in functie de nivelul de specializare al postului si de nivelul ierarhic al acestuia fiind nevoie de mult mai mult timp pentru a verifica aptitudinile profesionale ale candidatului, legislatia da angajatorului posibilitatea de a efectua aceasta verificare pe durata executarii contractului de munca.
Potrivit art. 17, alin. (3), lit. n) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii republicat, anterior incheierii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii cu privire la durata perioadei de proba. Aceasta obligatie se considera a fi indeplinita, in momentul semnarii contractului, astfel cum prevede art. 17, alin. (2) – durata perioadei de proba, conform art. 17, alin. (4) din Codul muncii republicat.
Trebuie mentionat ca perioada de proba reprezinta un element de negociere intre parti. Angajatul si angajatorul pot negocia durata, tinand insa cont de limitele legale. Desi, la o prima vedere, perioada de proba pare a fi doar in favoarea angajatorului, exista totusi si beneficii pentru salariat. Cand vine vorba de a include in contract o perioada de proba, angajatii sunt reticenti, considerand ca nu au siguranta continuarii raporturilor de munca la sfarsitul acestei perioade. Pe de alta parte, nici angajatorul nu poate avea aceasta siguranta, angajatul putand sa identifice alte locuri de munca mai avantajoase si sa renunte la raporturile de munca existente.
Bucurii si tristetile unui avocat penalist,nu penal
Diferenta dintre avocat penalist si avocat penal
Avocatul penalist este o persoana,avocat care este specialist in drept penal
Avocatul penal este o denumire gresita pentru ca penal este cu privire la domeniul penal si nu se refera la persoane
Cum poti alege avocatul potrivit penalist?
In primul rand pentru a alege avocatul potrivit trebuie sa intelegi aspectele de baza:
Ce avocat trebuie sa alegi: Conform legislatiei Legea 51/1995, calitatea de avocat o au decat membrii Barourilor judetene ce compun Uniunea Nationala a Barourilor din Romania.
Un avocat isi alege singur clientii in functie de principiile sale, de convingeri, de scopurile sale, nu este obligat sa preia orice caz, indiferent daca clientul e nevinovat sau ferm convins ca dreptatea este de partea lui.
Avocatii nu au acelasi grad de pregatire profesionala, de aceea trebuie sa te informezi inainte daca a mai solutionat in mod favorabil cauze asemanatoare cu a ta, sa-i studiezi CV-ul cu mare atentie, pentru a vedea cursurile de pregatire profesionala pe care le-a urmat. Chiar daca studiile sunt impecabile, nu toti avocatii au aceeasi experienta. Efortul va fi cu atat mai mic cu cat avocatul este familiarizat cu problematica generala a cazului. De aceea trebuie sa fii sincer cu avocatul tau sa nu-i ascunzi nimic despre ca, pentru ca rolului sau este doar acela de a oferi consultanta de calitate inalta.
Indiferent daca iti alegi un avocat de sex feminin sau masculin acest lucru nu conteaza, s-a demonstrat ca si femeile avocat pot avea un succes mare.
Avocat scump sau avocat ieftin? Un onorariu mic presupune un nivel scazut de implicare si poate duce la manifestarea unei frustrari a avocatului pe parcursul desfasurarii activitatii. Un onorariu mare poate responsabiliza avocatul mai mult in activitatea acestuia. Clientul nu trebuie sa aiba ca scop gasirea unui avocat care percepe un onorariu mic, pentru ca in acest fel clientul nu va beneficia de tot efortul acelui avocat pentru a-I solution problema.
Avocat individual sau firma de avocatura? Exista avocati cu o excelenta performanta profesionala in ambele forme de organizare a profesiei. Distinctia apare atunci cand analizam resursele materiale si umane ce pot fi implicate in sustinerea demersului cerut de client. O firma de avocatura dispune de o baza materiala semnificativ mai mare, de personal mai numeros, de specialisti in domenii conexe si de colaboratori a caror experienta profesionala este verificata. Nu toate pietele pot insa sustine activitatea unor firme de avocatura. Daca piata serviciilor juridice in zona geografica de interes nu este atat de mare, este putin probabil ca firmele de avocatura sa aloce resursele necesare sustinerii unui sediu in acea zona.
Renunta la discriminari precum: Un Avocat tanar este un avocat neexperimentat, iar un avocat mai in varsta are experienta deplina. Experienta profesionala are un rol deosebit. Tineretea unui avocat poate fi chiar un avantaj atunci cand vine vorba de spirit innovator, care poate fi ignorant de un avocat cu experienta, datorita deprinderilor formate in timp.
Cum gasesti un avocat competent cand ai nevoie de unul
De regula cand vorbesti despre necesitatea unui avocat vorbesti despre o situatie neplacuta, asta in cel mai optimist mod.
Insa de cele mai multe ori cand “te loveste” necazul, timpul pentru gasirea unui bun avocat este inexistent si de multe ori sfarsesti prin a plati onorarii scandalos de mari unor “avocati” doar pe hartie.
Iata cateva “sfaturi” de care e bine sa tii cont in ceea ce priveste necesitatea unui avocat.
Gaseste un avocat inainte de a avea nevoie de unul.
Poate pare fara logica, insa are foarte multa. Atunci cand ai nevoie de un avocat ai nevoie urgent, iar numeroasele agentii juridice de abia asteapta sa “iti bage pe gat” persoane insuficient pregatite din punct de vedere profesional.
Iar sfatul de a gasi un avocat nu trebuie interpretat ad-literam, ci doar in ideea ca atunci cand imprejurarile te determina sa faci cunostinta cu un avocat este bine sa ii ceri si cartea de vizita. Asa, in caz ca vei avea nevoie vreodata.
Iar daca avocatul cu pricina se numara si printre cunostintele prietenilor tai, atunci e si mai bine, caci poti cere referinte despre el ca profesionist.
Gaseste un avocat specializat pe ce ai tu nevoie.
Tu sau unul din prietenii tai aveti nevoie de un avocat pentru rezolvarea unui divort? Atunci cauta neaparat unul specializat in dreptul familiei.
Degeaba iti este recomandat un avocat vestit care a castigat numeroase cazuri de drept penal, nu te va putea ajuta in problema ta. Chiar daca legal are dreptul, competentele ii vor fi inferioare unui avocat de dreptul familiei.
Discuta de onorariu inainte de a-l angaja.
Categoric, exista situatii si situatii, iar toate aspectele unui caz nu pot fi nicidecum prevazute inainte de inceperea unui caz, insa onorariul de baza este bine sa il stii inainte de a semna contractul de colaborarea cu respectivul avocat.
Oricum preturile sunt destul de ridicate, nu este aberant sa platesti sume enorme la sfarsit, dupa tot necazul tau.
Alege un avocat disponibil.
In mod normal se presupune ca odata ce ai angajat un avocat sa iti rezolve problema, acesta se va ocupa strict de cazul tau. Nimic mai eronat. Respectivul avocat mai poate avea in paralel cateva cazuri de rezolvat.
Si aceasta situatie se poate accepta, cu conditia ca avocatul sa fie disponibil atunci cand il vei solicita. Insa daca trec 3-4 ore de cand l-ai cautat la telefon si nu te-a sunat inapoi, este cazul sa te gandesti inca o data daca ai facut alegerea potrivita.
Astfel, firma va putea emite facturi, dar nu va putea deduce din cheltuieli si nici TVA-ul incasat. In plus, pentru facturile emise de o firma declarata inactiva de catre Fisc, partenerii acestora nu vor putea deduce TVA-ul si cheltuielile.
Concret, conform Codului de procedura fiscala, contribuabilii care desfasoara activitati economice in perioada de inactivitate fiscala sunt supusi obligatiilor privind plata impozitelor si taxelor, dar, in perioada respectiva, nu beneficiaza de dreptul de deducere a cheltuielilor si a TVA aferenta achizitiilor efectuate.
Efectele inactivitatii firmei fata de terti
Data producerii efectelor faţă de contribuabil şi faţă de terţi
Declararea contribuabililor inactivi se face cu data comunicării deciziei de declarare în inactivitate.
Decizia de declarare in inactivitate produce efecte fata de terţi de la data înscrierii in Registrul contribuabililor inactivi / reactivaţi si modificarea site-ului www.mfinante.ro
Reactivarea contribuabililor se face cu data comunicării deciziei de declarare de reactivare.
Decizia de reactivare produce efecte fata de terţi de la data înscrierii in Registrul contribuabililor inactivi / reactivaţi.
Potrivit Codului de procedura fiscala, exista cateva situatii in care Fiscul poate declara o firma inactiva. Astfel, firmele pot fi declarate inactive de catre Fisc, daca , spre exemplu:
nu isi indeplinesc, intr-un semestru calendaristic, nicio obligatie declarativa prevazuta de lege;
se sustrag de la efectuarea inspectiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
organele fiscale au constatat ca nu functioneaza la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Declararea contribuabililor inactivi se face de catre organul fiscal, prin decizie, emisa conform competentelor si procedurii stabilite prin ordin al presedintelui ANAF care se comunica contribuabilului, potrivit Codului de procedura fiscala.
In plus, in momentul in care sunt declarate inactive de catre Fisc, firmelor le este anulat codul de TVA.
In cazul in care isi reduc din activitate, firmele se pot suspenda la Registrul Comertului, din propria initiativa, pentru maximum 3 ani, conform Legii nr. 31/1990.
Totusi, exista o serie de acte/ activitati pe care societatea inactiva temporar le poate desfasura. Cu titlu de exemplu amintim cateva: societatea isi poate mentine conturile bancare si gestiona sumele detinute; poate incasa sume ce ii revin in baza raporturilor juridice incheiate inainte de suspendarea societatii; isi poate apara pozitia procesuala in cazul unui eventual litigiu demarat impotriva sa, etc
In plus, in Codul de procedura fiscala, se mentioneaza ca, in cazul firmelor care si-au suspendat activitatea la Registrul Comertului, modificarea se face automat si la Fisc, care anuleaza codul de TVA,deci se modifica pe site-ul mfinante.ro
Important! In perioada in care sunt inactive la Registrul Comertului, firmele pot face orice fel de achizitii, numai ca nu si le pot amortiza si nici deduce
Activitatea se desfasoara normal pentru firmele declarate inactive de Fisc
In cazul in care firma este declarata inactiva numai de catre Fisc, atunci ea isi poate desfasura activitatea normala, cea pentru care a fost inregistrata la Registrul Comertului
In practica justitiabilii inca se ghideaza dupa aceste aspecte,insa in 2014 se observa ca se pune accentul pe eficienta.
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
Procurorii Gheorghe Bocsan, Lucian Papici (foto)si altii, de la Directia Nationale Anticoruptie, au descoperit o noua metoda de a se asigura ca avocatii nu iau parte la actele de urmarire penala intocmite in anumite dosare cu rasunet si nume grele: invita avocatii timp de 30-31 de zile, de la ora 08.00 la ora 16.00, in caz ca se vor efectua acte de urmarire penala! Multi dintre avocati au mers o zi, doua, au stat pe holurile DNA-ului degeaba, ore intregi, fara sa fie chemati sa asiste la vreun act de urmarire penala, dupa care, la ora 16.00, au fost anuntati ca pot sa plece acasa. Nu este pentru prima data cand procurorii DNA utilizeaza de interpretarea legii dupa cum le convine cel mai mult, Lumeajustitiei.ro a prezentat de curand obiceiul pe care si l-au format procurorii pentru a-i crea unui judecator nedorit o incompatibilitate cu judecarea unui anume dosar penal: il cheama ca martor in cauza, chiar daca judecatorul respectiv habar nu are despre ce este vorba in acel dosar. Odata semnata declaratia de martor, chiar daca singura depozitie a judecatorului este: “Nu stiu, nu cunosc pe nimeni din dosar”, magistratul devine incompatibil cu solutionarea dosarului.
DNA se face ca respecta dreptul la aparare in timp ce manipuleaza legea
In dosarul Vamii de la Constanta, de exemplu, o parte din avocati au primit invitatii la DNA care sunau ca cele de mai sus, adica aparatorii erau rugati sa ajunga la Directie 30 sau 31 de zile, de la ora 08.00 la ora 16.00, in eventualitatea in care vor fi facute acte de urmarire penala. Dupa cateva zile de stat pe holuri, fara sa fie efectuat vreun act de urmarire, avocatii nu au mai mers, sau si-au trimis stagiarii.
Ca atare, procurorii DNA au chemat un martor si l-au audiat, fara ca aparatorul unuia dintre inculpati, care si propusese martorul, sa fie prezent la audieri. Incredibil, dar, in momentul in care avocatii au reclamat ca nu au fost chemati sa asiste la audieri, procurorii au dat un raspuns care arata ca au premeditat absenta avocatilor: “Noi v-am invitat pentru toate zilele, daca nu ati venit, nu e vina noastra”. Nu este singurul caz in care DNA a procedat in acest fel. Procurorii DNA au incercat aceasta metoda pentru a-si acoperi spatele, in eventualitatea in care vreunul dintre inculpati ar invoca lipsa de aparare intr-un moment al anchetei. Conform Codului de Procedura Penala, “dreptul la aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal. In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de lege si sa administreze probele necesare in aparare. (…) Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul procesului penal.”
Cetăţenia română se dobândeşte prin naştere, adopţie, acordare la cerere. Aceasta poate fi şi redobândită de către persoanele care au pierdut-o din motive imputabile.
CONDIŢII DE REACORDARE
Potrivit Legii nr. 21/1991, cetăţenia română se poate acorda şi persoanelor care au pierdut-o, precum şi descendenţilor acestora până la gradul II inclusiv şi care cer redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc în mod corespunzător condiţiile (art. 8 lit b-e) în care persoana:
– dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni;
– a împlinit vârsta de 18 ani;
– are asigurate în România mijloace legale pentru o existenţă decentă, în condiţiile stabilite de legislaţia privind regimul străinilor;
– este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român.
Aceleaşi condiţii de redobândire se aplică şi apatrizilor foşti cetăţeni români şi descendenţilor acestora până la gradul II inclusiv.
Redobândirea cetăţeniei de către unul dintre soţi nu are nicio consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt soţ. Soţul cetăţean străin sau fără cetăţenie al persoanei care redobândeşte cetăţenia română poate cere acordarea cetăţeniei române în condiţiile Legii nr. 21/1991.
TAXE
1. Taxă consulară: 191 de lei – se plăteşte la C.E.C. sau Trezorerie în contul nr. 203301028609468.
2. Taxă înregistrare cerere: 3 lei – se plăteşte la C.E.C. sau Trezorerie în contul nr. 203301028609468.
3. Timbru judiciar de 1,5 lei – se cumpără de la Poştă.
DEPUNEREA CERERII
Cererea de redobândire a cetăţeniei române se formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetăţenie şi se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procură specială şi autentică la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fiind însoţită de acte care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 21/1991.
ACTE NECESARE*
1. Paşaport în copie legalizată;
2. Cazier judiciar din România;
3. Cazier judiciar din străinătate în original, apostilat/supralegalizat şi cu traducere în limba română, legalizată;
4. Acte de stare civilă pentru titularul cererii (certificat de naştere, căsătorie, de schimbare nume/prenume sau divorţ etc.) apostilate/supralegalizate şi cu traducere în limba română, legalizată, dacă este cazul;
5. Dacă titularul cererii nu a avut cetăţenia română, sunt necesare acte de stare civilă (certificat de naştere, căsătorie, de schimbare nume/prenume, deces sau divorţ etc.) în copii legalizate pentru ascendenţi (părinţi, bunici) foşti cetăţeni români, apostilate/supralegalizate şi cu traducere în limba română, legalizată, dacă este cazul;
6. Declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar sau la misiunea diplomatică a României, din care să rezulte dacă a mai depus sau nu o altă cerere de dobândire a cetăţeniei române;
7. Declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar sau la misiunea diplomatică a României, din care să rezulte dacă doreşte dobândirea cetăţeniei române cu păstrarea domiciliului în străinătate sau stabilirea domiciliului în România;
8. Declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar sau la misiunea diplomatică a României, din care să rezulte că în prezent nu întreprinde şi nu sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept, ori a siguranţei naţionale şi nici în trecut nu a desfăşurat asemenea activităţi;
9. Dovadă scrisă privind data pierderii cetăţeniei române – adeverinţă eliberată de misiunea diplomatică a României sau Direcţia Generală de Paşapoarte ori copia hotărârii Guvernului prin care s-a aprobat renunţarea la cetăţenia română titularului cererii sau ascendenţilor acestuia până la gradul II inclusiv (părinţi, bunici);
Dacă nu există o asemenea dovadă, sunt necesare:
– certificat de naturalizare sau certificat doveditor al obţinerii cetăţeniei străine, în copie legalizată, cu apostilă şi traducerelegalizată, prin care petentul sau ascendenţii petentului (părinţi, bunici), foşti cetăţeni români, au obţinut pentru prima dată de la plecarea din România o cetăţenie străină din care să reiasă data acordării acesteia;
– acte din care să rezulte data când petentul sau ascendenţii petentului (părinţi, bunici), foşti cetăţeni români, au emigrat din România (copie legalizată după paşaportul românesc cu viza de ieşire sau documentde călătorie);
10. Dovada locuinţei în România (pentru persoanele care solicită redobândirea cetăţeniei române cu stabilirea domiciliului în România):
– prin contract de închiriere înregistrat la Administraţia Financiară în copie legalizată;
– prin contract de vânzare-cumpărare în copie legalizată şi extras CF de informare al proprietarului pentru imobilul în cauză;
– prin contract de comodat în copie legalizată şi extras CFde informare al proprietarului pentru imobilul în cauză;
– prin declaraţie autentificată la notar de luare în spaţiu şi extras CF de informare al proprietarului pentru imobilul în cauză;
11. Dovada sursei legale de existenţă în România (pentru persoanele care solicită redobândirea cetăţeniei române cu stabilirea domiciliului în România);
12. Acte de stare civilă în copii legalizate pentru copiii minori ai solicitanţilor, dacă este cazul, apostilate/supralegalizate şi cu traducere în limba română, legalizată;
13. Acordul părinţilor pentru dobândirea cetăţeniei române de către copiii minori, autentificat la notar sau la misiunea diplomatică a României, dacă este cazul;
14. Consimţământul minorilor de peste 14 ani pentru dobândirea cetăţeniei române dat prin declaraţie autentificată la notar sau la misiunea diplomatică a României în prezenţa unui părinte.
* Important!
Toate actele se depun într-un dosar cu şină.
Toate taxele se plătesc înainte de depunerea cererii
Datele de stare civilă din documentele depuse trebuie să corespundă cu cele din certificatul de naştere.
Actele întocmite în străinătate trebuie să poarte apostila aplicată de autoritatea desemnată de statul emitent, conform Convenţiei adoptată la Haga la 5 oct. 1961, ori să fie supralegalizate.
În cazul în care actele sunt întocmite de agenţii diplomatici sau consulari ai României, nu este necesară apostila ori supralegalizarea.
Persoanele fără cetăţenie sunt scutite de plata taxelor consulare.
Cerererile se depun personal şi doar în cazuri temeinic justificate prin acte doveditoare de un reprezentant legal (mandatar sau avocat) cu procură specială şi autentică.
Cererile se pot depune şi la ambasadele şi consulatele României din străinătate.
SOLUŢIONAREA CERERII DE CĂTRE COMISIA PENTRU CETĂŢENIE
Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care va dezbate cererea de redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată solicitarea de relaţii pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. b) şi e) din Legea cetăţeniei române.
La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române. În cazul încare se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, preşedintele Comisiei solicită, prin rezoluţie, completarea dosarului. La termenul stabilit pentru dezbaterea cererii, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, potrivit dispoziţiilor de la art. 10 și art. 8 alin. (1) lit. b), c), d) şi e) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată.
RAPORTUL COMISIEI
Comisia pentru Cetăţenie întocmeşte un raport care se înaintează preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie şi care cuprinde propunerile motivate ale Comisiei pentru redobândirea cetăţeniei române sau, după caz, de respingere a cererii de redobândire a cetăţeniei române.
EMITEREA ORDINULUI PREŞEDINTELUI AUTORITĂŢII NAŢIONALE PENTRU CETĂŢENIE
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii cetăţeniei române, emite ordinul de redobândire a cetăţeniei române, ordin care se comunică solicitantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În cazul în care preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea cetăţeniei române, respinge prin ordin cererea de redobândire a cetăţeniei române, ordin care se comunică, de îndată, solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de respingere a cererii de redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secţia de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București. Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu recurs la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
DEPUNEREA JURĂMÂNTULUI
În termen de trei luni de la data comunicării ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de redobândire a cetăţeniei române, persoanele în cauză vor depune jurământul de credinţă faţă de România.
Persoanele care au redobândit cetăţenia română în condiţiile prevăzute de art. 10 cu menţinerea domiciliului în străinătate vor depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din ţara în care domiciliază. În acest caz, certificatul de cetăţenie română va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv.
În privinţa copiilor minori, dacă aceştia dobândesc cetăţenia română odată cu părinții sau cu unul dintre părinţi, ei vor fi înscrişi în certificatul de cetăţenie al părinților şi nu depun jurământul. În cazul în care un copil devine major în timpul procesului de soluţionare a cererii şi până la data dobândirii de către părinţi a cetăţeniei române, acesta va depune jurământul şi i se va elibera certificat de cetăţenie distinct.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, ”nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a obţinut cetăţenia română, a jurământului de credinţă”, în termenul de trei luni de la data comunicării ordinului, ”atrage încetarea efectelor ordinului de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române faţă de persoana în cauză.”
Potrivit art. 21 alin.(3) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, ”persoana care decedează înaintea depunerii jurământului de credinţă faţă de România este recunoscută ca fiind cetăţean român, la cererea succesorilor săi legali, de la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, urmând a fi eliberat certificatul de cetăţenie de către Comisie. Cererea poate fi depusă în termen de un an de la data decesului titularului cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române.”
De asemenea, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, ”persoana care nu poate depune jurământul de credinţă faţă de România din cauza unui handicap permanent sau a unei boli cronice obţine cetăţenia română de la data emiterii ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei române, pe baza cererii şi a înscrisurilor medicale, transmise în acest sens, personal sau prin reprezentantul legal ori convenţional cu mandat special, până la data finalizării procedurii de acordare sau, după caz, de redobândire a cetăţeniei. Cererea adresată Comisiei privind eliberarea certificatului de cetăţenie poate fi formulată în termen de un an de la data luării la cunoştinţă a termenului de depunere a jurământului de credinţă. Nedepunerea cererii în termenul de un an atrage încetarea efectelor ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române.”
Este o intrebare oarecum retorica pentru ca un roman din 3 are un credit la banca si probleme cu bancile.
In Bucuresti sunt 300 de incuviintari zilnice,in tara peste 10 pe zi ca si medie
Si atunci ne punem din nou intrebarea:De ce romanii sunt reticenti la procesele impotriva bancilor?
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
Poate costurile sunt mari?
Poate asteapta deciziile ANPC depuse?
Poate au actionat si au renuntat dupa pentru ca procesul dureaza foarte mult?
Poate se asteapta sa se intample ceva de la sine din parte Guvernului?
De ce ungurii,croatii au rezolvat aceste probleme?
Poate sa este frica de puterea bancii respective?
Poate ca este un cerc vicios si intotdeauna bancile au fost protejate de guverne?
Poate lobby-ul este prea mare din partea policienilor in favoarea bancilor?
Sunt cateva intrebari deci care isi asteapta raspunsul.
Haideti sa luam pe rand aceste intrebari
Poate costurile sunt mari?
Nu este cazul pentru ca onorariile sau tarifele sunt destul de mine.Mai mult aceste procese nu se timbreaza.
Poate asteapta deciziile ANPC depuse?
Exista 6 procese pe rol fara termene fixate la TMB.
ANPC primeste peste 100 de petitii zilnice referitor la abuzurile bancilor din datele lor oficiale.
Daca se castiga aceste procese ce se intampla?
In 2014 deja bancile au inceput sa isi anumite masuri de protectie si anume:clientii sunt chemati sa schimbe cateva date din contract neesentiale si i sa da un nou numar. Va intrebati de ce?
Pentru ca actiunile depuse de ANPC au in vedere anumite contracte,anumite numere de contracte,o anumita perioada,de obicei 2007-2008
Deci este o mare sansa ca dupa aceste procese sa ramana totusi clauze abuzive in noile contracte.
Poate au actionat si au renuntat dupa pentru ca procesul dureaza foarte mult?
Timpul in justitia anului 2014 este destul de important.Si inainte procesele tot atat durau si erau destul de multe depuse
Poate se asteapta sa se intample ceva de la sine din parte Guvernului?
Niciodata in Romania.
De ce ungurii,croatii au rezolvat aceste probleme?
Pentru in aceste tari clasa politica nu protejeaza bancile
Poate sa este frica de puterea bancii respective?
Nu trebuie pentru ca bancile nu prea se apara prin avocati.Sunt rare cazurile banciloe care au avocati.
Poate ca este un cerc vicios si intotdeauna bancile au fost protejate de guverne?
Daca ne uitam si la OG 50/2010 bancile au fost mereu protejate.Este bine totusi ca bancile nu sunt protejate de instante
Poate lobby-ul este prea mare din partea policienilor in favoarea bancilor?
Din punctul meu de vedere este principala piedica in aceste procese
Deci,se poate trage o concluzie?
Nu trebuie decat sa incercam pentru ca exista precedente castigate.
Am incercat cat de cat sa fiu echidistant si sa raspund acestor intrebari extrem de importante pentru romani in 2014
Alexandru Visinescu s-a prezentat astazi la Parchetul General, unde procurorii i-au adus la cunostinta de schimbarea infractiunii pentru care este cercetat penal.
La iesire din sediul Parchetului, Visinescu nu a dorit sa declare nimic jurnalistilor, insa avocatul acestuia a precizat ca fostul comandant de penitenciar si-a mentinut declaratia data in fata procurorilor, in sensul ca nu a savarsit niciun abuz cu privire la regimul de viata al detinutilor.
Totodata, procurorii au audiat miercuri, in calitate de martor, un fost angajat al Administratiei Penitenciarelor.
„Din probatoriul administrat pana la acest moment al urmaririi penale, a rezultat faptul ca in perioada 1956—1963, in care au fost inchise varfurile detinutilor politici din Romania comunista, penitenciarul a fost condus de capitanul, apoi maiorul Visinescu Alexandru, care a aplicat un regim de detentie dur, cunoscut pentru izolarea completa in care erau tinuti cei incarcerati si pentru neasigurarea conditiilor medicale necesare detinutilor bolnavi. Principalele categorii de detinuti aflate in penitenciar, asa cum reiese chiar dintr-o nota a inculpatului adresata Consiliului Securitatii Statului din anul 1967, erau: fosti conducatori in guvernele burghezo-mosieresti si in conducerile PNT si PNL; fosti conducatori ai diverselor organizatii subversive; foste cadre de conducere dupa 23 August 1944; foste cadre MAI dupa 23 August 1944; fosti conducatori ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate”, sustin procurorii.
„Conditiile de viata din Penitenciarul Ramnicu Sarat, asa cum au fost descrise de fostii detinuti si reies din documente, au creat premisele aparitiei unor afectiuni deosebit de grave, rezultate in cateva cazuri cu decesul detinutilor, proband natura abuziva si tratamentul neglijent aplicat de comandantul inchisorii, Visinescu Alexandru, in perioada 1956 — 1963. Regimul impus nu asigura sub nicio forma conditiile minime de supravietuire pe termen lung, avand in vedere ca de cele mai multe ori sentintele se intindeau pe o perioada care depasea 10 ani. Decesul detinutilor politici survenea, astfel, in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acestia erau torturati fizic si psihic”, mai arata Parchetul General.
Prin urmare, in opinia procurorilor, actele savarsite de Alexandru Visinescu in perioada in care a detinut functia de comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 439 lit. j) din noul Cod penal, infractiuni contra umanitatii — persecutarea unui grup sau a unei colectivitati determinate prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios, sexual ori in functie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile in dreptul international.
Arbitraj international (ICSID);
Asistare si reprezentare in cadrul investigatiilor OLAF/DLAF;
Asistare si reprezentare in proceduri administrative conexe investigatiilor penale;
Asistenta si reprezentare in procedurile de investigatie penala si in procesul penal;
Drepturile fundamentale ale omului;
Evaziune fiscală;
Frauda financiară în domeniul bancar și al asigurărilor;
Infracțiuni de corupție și spălare de bani;
Infracțiuni la legislatia mediului;
Infracțiuni împotriva patrimoniului;
Infractiuni in accesarea fondurilor europene;
Infracțiuni la legea contabilității;
Infracțiuni la regimul achizițiilor publice;
Infracțiuni la regimul concurenței;
Infracțiuni la regimul drepturilor de proprietate intelectuală;
Infractiuni la regimul piețelor de capital;
Infracțiuni la regimul societăților comerciale și accesării fondurilor europene;
Infractiuni la regimul vamal;
Raspunderea penala a societatilor comerciale;
Tranzacții frauduloase off shore.
În conformitate cu legislația în vigoare, Codul Civil nu mai conține prevederi exprese cu privire la convenția civilă. Totuși, acesta permite încheierea contractelor de prestări servicii care sunt uneori preferate în rândul societăților (respectiv angajatorilor) în detrimentul contractelor individuale de muncă, pentru beneficiile sale fiscale, mai exact, mai puține taxe datorate statului român.
Ce este convenția civilă?
Convenția civilă este un contract civil care nu se supune prevederilor Codului Muncii, ci prevederilor Codului Civil. Aceasta se încheie de regulă cu persoane fizice autorizate, dar poate fi încheiată și cu persoane fizice pentru un proiect punctual care are un caracter ocazional și, cel mai important, care nu presupune o relație de subordonare (de dependență) între beneficiarul activității și prestatorul de servicii.
Atenție! Părțile convenției trebuie să fie independente una de cealaltă, altfel relația contractuală ar deveni, în esență, un raport de muncă.
Ce este o activitate independentă?
Exercitarea unei activităţi independente presupune desfăşurarea acesteia în mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ. Printre criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi independente sunt:
– libera alegere a desfăşurării activităţii, a programului de lucru şi a locului de desfăşurare a activităţii;
– riscul pe care şi-l asumă întreprinzătorul;
– activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi clienţi;
– activitatea se poate desfăşura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de întreprinzător în condiţiile legii.
Ce este un contract individual de muncă?
În conformitate cu prevederile Codului Muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Astfel, contractul individual de muncă presupune un raport de muncă dependent și de subordonare între salariat și anagajator.
Ce este o activitate dependentă?
În conformitate cu prevederile fiscale în vigoare, orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul dintre următoarele criterii:
– beneficiarul de venit (prestatorul de servicii în cazul nostru) se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit (beneficiarul activităților ce reprezintă obiectul convenției civile), respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, şi respectă condiţiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării activităţii, programul de lucru;
– în prestarea activităţii, beneficiarul de venit (prestatorul de servicii) foloseşte exclusiv baza materială a plătitorului de venit (beneficiarul), respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecţie, unelte de muncă sau altele asemenea, şi contribuie cu prestaţia fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;
– plătitorul de venit (beneficiarul) suportă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit (prestatorul), cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate, precum şi alte cheltuieli de această natură;
– plătitorul de venit (beneficiarul) suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit (prestator).
Este indicat ca activitatea desfășurată în baza convenției civile să nu fie înscrisă în obiectul de activitate al societății și nici prevăzută a se realiza prin posturile cuprinse în statul de funcții al societății.
Activitatea prestată în baza unui convenții civile nu prevede un timp de muncă stabilit cu exactitate, precum nici mijloacele de executare sau alte elemente asemănătoare.
În plus, este indicat ca o convenție de muncă să nu fie încheiată cu privire la desfășurarea unei activități care este deja obiectul unor contracte individuale de muncă, indiferent că acestea ar fi cu normă întreagă sau normă parțială, pe durată determinată sau pe durată nedeterminată.
Cum să te înregistrezi în Registrul Naţional al reţetelor consacrate?
Ordinul nr. 394/290/89/2014 reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească operatorii din sectorul alimentar care desfăşoară activităţi în domeniul producerii şi comercializării produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti, în vederea înregistrării în Registrul naţional al reţetelor consacrate (RNRC).
Ce înţelegem prin reţetă consacrată românească?
Reţeta consacrată românească reprezintă produsul alimentar fabricat cu respectarea compoziţiei utilizate cu mai mult de 30 de ani înainte de data intrării în vigoare a Ordinului nr. 394/290/89/2014.
Este obligatorie înregistrarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti?
Nu, înregistrarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti nu este obligatorie, ci este voluntară.
Ce este RNRC?
RNRC este registru gestionat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) care conţine: denumirea operatorului din sectorul alimentar, datele de identificare şi de contact ale acestuia, denumirea produsului alimentar atestat, numărul atestatului din RNRC.
Care este în concret procedura de înregistrare în RNRC?
Operatorul din sectorul alimentar care doreşte să se înscrie în RNRC trebuie să depună la direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti în raza căreia se realizează produsul alimentar următoarele documente, în trei exemplare:
a) opis cu documentele depuse;
b) cererea-tip pentru înregistrare în RNRC, pe cod categorie şi cod produs (prevăzută în anexa nr. 1 la Ordinul nr. 394/290/89/2014);
c) dovada că operatorul din sectorul alimentar care doreşte atestarea unui produs alimentar după o reţetă consacrată românească este autorizat/înregistrat conform cerinţelor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor;
d) contractul de prestări de servicii cu un laborator autorizat, de terţă parte;
e) reţeta consacrată, fluxul tehnologic şi utilajele necesare fabricării reţetei;
f) schiţa spaţiului cu amplasarea echipamentelor folosite la fabricarea reţetei;
g) capacitatea de producţie a produsului obţinut conform unei reţete consacrate, exprimată în kg/l/zi;
h) certificatul de înmatriculare la registrul comerţului;
i) actul de identitate al solicitantului sau al persoanei împuternicite, în copie (art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 394/290/89/2014).
Reprezentanţii împuterniciţi ai MADR cu atribuţii în domeniu din cadrul direcţiilor pentru agricultură judeţene şi a municipiului Bucureşti verifică dacă documentaţia depusă corespunde prevederilor Ordinului nr. 394/290/89/2014 şi comunică în scris solicitantului, în maximum 15 zile de la înregistrare, dacă sunt neconformităţi, adică dacă nu sunt îndeplinite anumite cerinţe de compoziţie şi a parametrilor de calitate ai produsului alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti. În situaţia în care se constată astfel de neconformităţi, operatorul poate depune completările solicitate la documentele mai sus prevăzute.
În situaţia în care se constată că documentele depuse corespund prevederilor Ordinului nr. 394/290/89/2014, reprezentanţii împuterniciţi verifică la faţa locului realitatea datelor înscrise în aceste documente.
În situaţia în care se constată că informaţiile din documente corespund cu realitatea din teren, aceasta se menţionează distinct în procesul-verbal de constatare. Reprezentantul direcţiei pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti va preleva şi va sigila o probă din produsul alimentar, pe care o va preda operatorului economic pentru verificarea conformităţii la un laborator autorizat, conform reţetei consacrate româneşti, publicată pe site-ul MADR, secţiunea “Industrie alimentară”. Contravaloarea serviciilor pentru verificarea conformităţii va fi suportată de către operatorul din sectorul alimentar care doreşte atestarea produselor alimentare obţinute conform reţetelor consacrate româneşti.
În situaţia în care se constată că informaţiile din documente nu corespund cu realitatea din teren, aceasta se menţionează distinct în procesul-verbal de constatare că unitatea nu îndeplineşte condiţiile de fabricare ale produsului alimentar pentru acordarea atestatului, precum şi motivele neacordării acestuia.
Potrivit art. 5 alin. 7 din Ordinul nr. 394/290/89/2014, rezultatul verificărilor faptice se înscrie într-un proces verbal de constatare, redactat în trei exemplare, care se semnează de către reprezentantul direcţiei pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti şi de solicitant ori de împuternicitul legal al acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de constatare redactat rămâne la solicitant, unul la direcţia pentru agricultură judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi unul se va înainta Direcţiei generale industrie alimentară, însoţit de raportul de încercare al probei analizate, dacă este conform cu datele prevăzute în documentaţia tehnică.
Direcţiile pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti vor înainta Direcţiei generale industrie alimentară documentele prevăzute la art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 394/290/89/2014, procesul-verbal de constatare prevăzut la art. 5 alin. 7 din Ordinul nr. 394/290/89/2014 însoţit de raportul de încercare al probei analizate în original şi “Propunerea de atestare pentru înscrierea în RNRC” (art. 5 alin. 8 din Ordinul nr. 394/290/89/2014).
MADR verifică, prin personalul Direcţiei generale industrie alimentară, documentele prevăzute la art. 5 alin. 8 din Ordinul nr. 394/290/89/2014.
În cazul în care se constată că documentaţia transmisă corespunde prevederilor Ordinului nr. 394/290/89/2014, produsul se înscrie în RNRC şi se eliberează documentul “Atestat produs alimentar obţinut conform unei reţete consacrate româneşti” (prevăzut în anexa nr. 4 la Ordinul nr. 394/290/89/2014).
În cazul în care documentele înaintate nu corespund prevederilor Ordinului nr. 394/290/89/2014, documentaţia se respinge. Direcţia generală industrie alimentară comunică, în scris, decizia de înscriere/neînscriere direcţiilor pentru agricultură judeţene sau a municipiului Bucureşti.
Reţinem şi că procedura de înregistrare în RNRC a produsului alimentar obţinut după o reţetă consacrată românească se poate relua după ce operatorul din sectorul alimentar remediază cauzele care au condus la respingerea cererii de înregistrare, în baza unei noi cereri de înregistrare.
În forma în vigoare din 26 iulie 2013, la alin. (1) al art. 192 din Normele metodologice este prevăzut că locuinţele pentru tineri destinate închirierii, precum şi locuinţele destinate închirierii în mod exclusiv unor tineri specialişti din învăţământ şi din sănătate, cu excepţia celor prevăzute la art. 151, se pot vinde numai la solicitarea titularilor contractelor de închiriere, în condiţiile prevăzute la art. 10 din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Două precizări. Excepţiile prevăzute la art. 151 din Norme se referă la:
– procentul stabilit prin hotărâre a Guvernului din numărul total de locuinţe pentru tineri destinate închirierii, care fac obiectul proprietăţii publice a statului şi nu pot fi vândute. Acestea sunt administrate de autorităţile instituţiilor din sectorul de apărare naţională, ordine publică, siguranţă naţională, autorităţii judecătoreşti şi administraţiei naţionale a penitenciarelor şi se repartizează personalului propriu din domeniile respective, în condiţiile legii.
– dreptul de vânzare: potrivit art. 10 din Legea nr. 152/1998, locuinţele pentru tineri destinate închirierii, inclusiv cele construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate, repartizate în condiţiile art. 8 alin. (3) sau ale art. 23, după caz, se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către acelaşi titular şi/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea în condiţiile legii, fără ca vânzarea să fie condiţionată de vârsta solicitantului.
Modificări privind regimul de înstrăinare
În forma modificată a Normelor, în aceste contracte de vânzare se înscriu interdicţia de înstrăinare a locuinţei prin acte între vii pe o perioadă de cinci ani de la data dobândirii acesteia, precum şi excepţia de aplicare a acesteia, prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 152/1998.
Observăm, mai întâi, că în noua versiune se precizează “interdicţia de înstrăinare”, spre deosebire de forma anterioară în care apărea “clauza de interdicţie a înstrăinării”.
Acte lovite de nulitate absolută. O prevedere nou-introdusă precizează că actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art. 10 din lege sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art. 11 din lege.
Pentru prevederile art. 10 din lege, reamintim că acesta priveşte dreptul de vânzare către titularii contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către acelaşi titular şi/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea, fără ca vânzarea să fie condiţionată de vârsta solicitantului şi cu respectarea condiţiilor de la alin. (2) al aceluiaşi articol.
Nulitatea absolută: în condiţiile art. 11 din lege, contractele de închiriere, contractele de vânzare-cumpărare, precum şi orice alte acte încheiate cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 10 din lege sunt lovite de nulitate absolută. Depistarea acestor cazuri şi sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru constatarea nulităţii şi restabilirea situaţiei anterioare se fac prin grija prefecţilor.
Înscrierea în cartea funciară. Prin aceeaşi hotărâre pentru modificarea Normelor, dreptul de proprietate dobândit în baza contractelor de vânzare încheiate de beneficiar în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile alin. (5) se înscrie în cartea funciară potrivit dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Interdicţia de înstrăinare prevăzută la art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se radiază la cererea persoanelor interesate, după împlinirea termenului de cinci ani de la data dobândirii locuinţei prin contractul de vânzare-cumpărare, în condiţiile legii. Radierea dreptului de ipotecă constituit în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. f) teza a 3-a din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu atrage radierea interdicţiei de înstrăinare anterior împlinirii termenului de cinci ani.
Un scurt adagio la procesele colective impotriva bancilor in 2014
In urma cu o saptamana la o conferinta de presa pentru consumatori o persoana ne intreaba:”Care ar fi modalitatile de procese colective impotriva bancilor?”
La o prima vedere raspunsul ar parea simplu.Pe clauze abuzive,denominare etc.Am vazut mai multe demersuri in acest sens.
Dar ne punem intrebarea:aceasta forma sa fie singura forma de procese
Ne-am dus si ne-am documentat cu privire la procesele colective din Croatia
Dupa acest studiu noi zicem ca exista 3 forme de procese colective impotriva bancilor:
a.Proces colectiv pentru clauze abuzive: comision administrare, de risc, dobanda, denominare, alte clauze abuzive.
b.Proces colectiv pentru obtinerea de daune morale pentru cei care au obtinut deja hotarare impotriva bancii
c.Proces colectiv pentru pentru firmele care au incheiat contracte de credit cu clauze abuzive.
Verificarea situatiei fiscale personale a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, denumita in continuare verificare fiscala, prevazuta la art. 1091 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul de procedura fiscala, reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale avand ca obiect examinarea totalitatii drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de t rezorerie si a oricaror altor elemente relevante pentru stabilirea situatiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.
In scopul efectuarii acestor activitati organul fiscal va proceda, in principal, la:
a) solicitarea, in conditiile legii, de informatii de la autoritati si institutii publice;
b) analiza tuturor informatiilor, documentelor si a altor mijloace de proba referitoare la situatia fiscala a persoanei fizice verificate;
c) confruntarea informatiilor obtinute prin administrarea mijloacelor de proba cu cele din declaratiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificata sau, dupa caz, de platitorii de venit ori terte persoane;
d) solicitarea, in conditiile legii, de informatii, clarificari, explicatii, documente si alte asemenea mijloace de proba de la persoana fizica verificata si/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
e) discutarea constatarilor organului fiscal cu persoana fizica verificata si/sau cu imputernicitii acesteia;
f) stabilirea, daca este cazul, a diferentei de baza de impozitare, prin utilizarea metodelor indirecte prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si a obligatiilor fiscale corespunzatoare acesteia;
g) dispunerea masurilor asiguratorii, in conditiile legii.
Durata efectuarii verificarii fiscale este stabilita de organul fiscal si nu poate fi mai mare de 6 luni, respectiv 12 luni in cazul in care sunt necesare informatii din strainatate, potrivit Codului de procedura fiscala.
Stimate contribuabil,
Pe timpul desfasurarii verificarii fiscale aveti urmatoarele drepturi:
1. Conform art. 1091 alin. (4) si (5), art. 1093, art. 102 si art. 1092 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a fi instiintat despre actiunea de verificare fiscala.
Inaintea desfasurarii verificarii fiscale, veti fi instiintat despre aceasta actiune printr-un aviz de verificare, care va fi t ransmis, in scris, de organul fiscal cu cel putin 15 zile inainte de data inceperii verificarii fiscale. Prin avizul de verificare veti fi instiintat cu privire la:
a) temeiul juridic al verificarii;
b) data de incepere a verificarii;
c) perioada ce urmeaza a fi supusa verificarii;
d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a verificarii;
e) locul desfasurarii verificarii si persoana de contact la care va veti prezenta;
f) informatiile si inscrisurile relevante pentru verificare. Aveti la dispozitie 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sanctiunea decaderii, sa prezentati documentele justificative in vederea clarificarii situatiei fiscale personale. Avizul de verificare se comunica potrivit dispozitiilor art. 44 din Codul de procedura fiscala si este insotit de Carta dreptur ilor si obligatiilor persoanei fizice supuse verificarii fiscale.
2. Conform art. 1093 si art. 101 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a solicita amanarea datei de incepere a verificarii fiscale. Amanarea datei de incepere a verificarii fiscale se poate face o singura data, la solicitarea scrisa a dumneavoastra, pentru motive justificate. In acest caz vi se va comunica data la care a fost reprogramata actiunea de verificare fiscala.
3. Conform art. 1092 alin. (1) si art. 106 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate.
Pe toata durata exercitarii verificarii fiscale aveti dreptul sa beneficiati de asistenta de specialitate sau juridica.
4. Conform art. 1092 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a solicita schimbarea locului de desfasurare a verificarii fiscale. La cererea scrisa a dumneavoastra, verificarea fiscala se poate desfasura si la:
a) domiciliul dumneavoastra, daca sunteti in imposibilitate fizica de a va deplasa;
b) domiciliul/sediul persoanei care va acorda asistenta de specialitate sau juridica, daca domiciliul acestei persoane reprezinta si sediul sau profesional. Solicitarea scrisa pentru desfasurarea verificarii fiscale la domiciliul dumneavoastra sau la domiciliul/sediul persoanei care va acorda asistenta se depune la organul fiscal inainte de data inceperii verificarii fiscale inscrisa in avizul de verificare.
5. Conform art. 1091 alin. (5) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a solicita prelungirea termenului de prezentare a informatiilor si inscrisurilor relevante pentru verificare.
Perioada de 60 de zile de la primirea avizului de verificare, prevazuta pentru prezentarea de documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia dumneavoastra fiscala, poate fi prelungita cu 30 de zile, o singura data, pentru motive justificate.
6. Conform art. 1091 alin. (5) si art. 106 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a colabora la stabilirea starii de fapt fiscale si de a numi persoane pentru a furniza informatii.
Aveti dreptul sa colaborati la constatarea starilor de fapt fiscale, aveti dreptul sa dati informatii, sa prezentati inscrisuri relevante pentru verificarea fiscala, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct d e vedere fiscal, in conditiile legii. La inceperea verificarii fiscale, aveti dreptul sa numiti persoane care sa dea informatii. Daca informatiile date de dumneavoastra sau cele ale persoanei numite de dumneavoastra sunt insuficiente, atunci organul fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii.
7. Conform art. 58 si 59 din Codul de procedura fiscala, sotul/sotia, rudele dumneavoastra si alte persoane au dreptul de a refuza furnizarea de informatii.
Sotul/Sotia si rudele dumneavoastra pana la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri. Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avoc atii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii, asi stentii persoanelor anterior mentionate, precum si persoanele care participa la activitatea profesionala a respectivelor persoane, cu exceptia informatiilor cu privire la indeplinirea obligatiilor prevazute de legea fiscala in sarcina lor, precum si a informatiilor nece sare clarificarii si stabilirii situatiei fiscale reale a contribuabililor/platitorilor cu care au avut sau au raporturi juridice. Persoanele sus-mentionate, cu exceptia preotilor, pot totusi furniza informatii, dar numai cu acordul dumneavoastra.
8. Conform art. 1091 alin. (1) si art. 98 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele si taxele aflate in cadrul termenului de prescriptie.
Perioada supusa verificarii fiscale este perioada impozabila definita de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cumodificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Codul fiscal, cu respectarea termenului de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale.
9. Conform art. 1091, art. 105 alin. (3) si art. 1051 din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a fi verificat o singura data.
Verificarea fiscala se efectueaza o singura data pentru impozitul pe venit si pentru fiecare perioada impozabila. Prin exceptie, conducatorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii verificarii fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute organel or fiscale la data efectuarii verificarilor, care influenteaza rezultatele acestora.
10. Conform art. 105 alin. (7) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a solicita legitimarea organelor de verificare fiscala.
inceperea verificarii fiscale, organul de verificare fiscala este obligat sa va prezinte legitimatia de verificare fiscala si ordinul de serviciu semnat de conducatorul activitatii de verificare fiscala.
11. Conform art. 1091 alin. (8) si art. 11 din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal.
Informatiile pe care le furnizati dumneavoastra organelor de verificare fiscala, precum si cele pe care acestea le obtin in timpul desfasurarii verificarii fiscale sunt protejate pe linia secretului fiscal.
12. Conform art. 107 din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a cunoaste rezultatele verificarii fiscale.
Aveti dreptul de a fi informat pe parcursul desfasurarii verificarii fiscale asupra constatarilor rezultate. La finalizarea verificarii fiscale, organul fiscal va prezinta constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-va posibilit atea de a va exprima punctul de vedere, potrivit art. 9 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma verificarii fiscale sau in cazul in care dumneavoastra renuntati la acest dre pt si notificati, in scris, acest fapt organelor fiscale. Data, ora si locul prezentarii concluziilor va vor fi comunicate, in scris, in timp util. Aveti dreptul sa prezentati, in scris, punctul dumneavoastra de vedere cu privire la constatarile verificarii fiscale, in terme de 3 zile lucratoare de la data incheierii verificarii fiscale. Decizia de impunere sau de incetare a procedurii de verificare fiscala vi se va comunica potrivit dispozitiilor art. 44 din Cod ul de procedura fiscala.
13. Conform art. 205, art. 206 si art. 207 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, aveti dreptul de a contesta decizia de impunere emisa in urma verificarii fiscale.
In cazul in care va simtiti lezat de rezultatul verificarii fiscale, aveti dreptul sa contestati decizia de impunere emisa cu aceasta ocazie de organul de verificare fiscala. Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:
a) datele dumneavoastra de identificare;
b) obiectul contestatiei;
c) motivele de fapt si de drept;
d) dovezile pe care se intemeiaza;
e) semnatura dumneavoastra sau a persoanei imputernicite.
Contestatia se depune in scris, in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere emise in urma verificarii fiscale, la organul fiscal emitent al actului atacat si nu este supusa taxelor de timbru.
Pe timpul desfasurarii verificarii fiscale aveti urmatoarele obligatii:
1. Conform art. 1092 alin. (1) si art. 50 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, aveti obligatia de a va prezenta la locul, data si ora precizate in avizul de verificare.
Actiunea de verificare fiscala se desfasoara, de regula, la sediul organului fiscal. In acest scop, veti fi instiintat prin avi zul de verificare despre data, locul si persoana de contact la care sa va prezentati.
2. Conform art. 52 din Codul de procedura fiscala, aveti obligatia de a furniza informatii.
In situatia in care aveti calitatea de contribuabil potrivit Codului fiscal, dumneavoastra sau alta persoana imputernicita de dumneavoastra aveti/are obligatia prevazuta de art. 52 din Codul de procedura fiscala de a furniza organului fiscal informatiil e necesare determinarii starii de fapt fiscale.
3. Conform art. 56 din Codul de procedura fiscala, aveti obligatia de a prezenta inscrisuri.
In situatia in care aveti calitatea de contribuabil potrivit Codului fiscal, dumneavoastra sau alta persoana imputernicita de dumneavoastra aveti/are obligatia prevazuta de art. 56 din Codul de procedura fiscala de a pune la dispozitia organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri relevante pentru clarificarea starii de fapt fiscale.
4. Conform art. 57 din Codul de procedura fiscala, aveti obligatia de a permite efectuarea cercetarilor la fata locului.
Indiferent de locul unde se desfasoara verificarea fiscala, aveti obligatia de a permite functionarilor imputerniciti de organu l fiscal sa efectueze o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe tere nuri, in incaperi si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar pentru a face constatari in interes fiscal.
Potrivit art. 27 din Constitutia Romaniei, republicata, functionarii imputerniciti de organul fiscal si expertii folositi in actiunea de verificare nu au dreptul de a patrunde in domiciliul sau resedinta dumneavoastra decat cu acordul dumneavoastra.
In cazul in care constatarile in interes fiscal fac necesar accesul functionarilor imputerniciti de organul fiscal si al expert ilor, daca este cazul, in domiciliul sau resedinta dumneavoastra si nu sunteti de acord, accesul se poate face numai cu autorizarea instantei judecatoresti competente.
5. Conform art. 105 alin. (9) din Codul de procedura fiscala, aveti obligatia de a indeplini masurile dispuse de organul de verificare fiscala.
Aveti obligatia de a indeplini masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia verificarii fiscale, in termenele si in conditiil e stabilite de organele de verificare fiscala.
6. Conform art. 1094, art. 111 alin. (2) si art. 119 din Codul de procedura fiscala, precum si prevederilor art. 791din Codul fiscal, aveti obligatia de a plati diferentele de impozit stabilite cu ocazia verificarii fiscale, precum si dobanzile si penalitatile aferente acestora.
Sunteti obligat sa platiti diferentele de impozit stabilite cu ocazia verificarii fiscale, precum si dobanzile si penalitatile aferente acestora.
Regula este: că legea procesuală penală nouă se aplică de la data intrării ei in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare. Excepțiile sunt expres enumerate.
Valabilitate acte: dacă actele procedurale (de ex, audieri, interceptări etc) au fost întocmite conform codului vechi, ele rămân valabile chiar dacă în codul nou sunt prevăzute alte condiții. După apariția noului cod, încetarea, revocarea, reluarea, modificarea, prelungirea lor se va face potrivit legii noi.
Nulitate acte: neregulile cu privire la actele îndeplinite sub vechiul cod pot fi invocate numai în condițiile noului cod.
Competența organului up: Dacă a fost sesizat legal organul de urmărire penală sub codul vechi, acesta rămâne competent să soluționeze cauza chiar dacă noul cod stabilește o altă competență, însă instanța ce va trebui sesizată este cea desemnată de noua lege.
Competența instanței: Dacă a fost sesizată prima instanță sub codul vechi, deosebim: a. când nu s-a început cercetarea judecătorească, se trimite la instanța arătată de noul cod; b. când s-a început cercetarea judecătorească, cauza rămâne la instanța de sub codul vechi, dar judecata se desfășoară după regulile din noul cod.
Căi de atac:
– dacă procesul a început sub vechiul cod și sentința se pronunță după apariția noului cod, ea este supusă căii de atac, termenului si condițiilor de exercitare din noua lege;
– dacă sentința s-a pronunțat sub vechiul cod și încă nu a expirat termenul de apel/recurs se poate ataca doar cu apel potrivit noii legi; recursul declarat devine apel;
– dacă apelul/recursul a fost deja declarat la data apariției noului cod, el rămâne ca apel la instanța sesizată deja, dar care pentru judecată va aplica noul cod;
– dacă s-a dat soluția în apel, încă nu a expirat termenul de recurs sub vechiul cod și a apărut noul cod, atunci soluția din apel e definitivă și eventualul recurs declarat se va considera recurs în casație;
– recursul început sub vechea legea rămâne în continuare să fie judecat de acea instanță și după regulile de recurs din vechiul cod;
– recursul în casație din noul cod nu poate fi exercitat cu privire la hotărârile rămase definitive sub vechiul cod.
Netrimitere în judecată: soluțiile de netrimitere în judecată ale procurorului date sub vechiul cod: dacă a fost sesizată instanța și apoi a apărut codul nou, va rămâne la acea instanță și se va soluționa după vechiul cod; dacă la apariția noului cod termenul de formulare a plângerii nu expirase, plângerea revine judecătorului de cameră preliminară care o va soluționa potrivit noului cod;
Măsurile preventive:
– dacă s-au formulat cereri sau propuneri cu privire la ele în cursul urmăririi penale, și la momentul soluționării lor de prima instanță a apărut noul cod, ele se trimit la judecătorul de drepturi și libertăți după noua lege; dacă dosarul e în fază de recurs, rămâne la acea instanță și se soluționează după vechiul cod;
– dacă au fost luate sub vechiul cod și la data apariției noului cod sunt în curs de executare, ele continuă până la expirare; prelungirea revocarea, înlocuirea lor ulterioară se va dispune după noul cod.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod penal și Noului Cod de procedură penală, vor intra în vigoare dispoziții din Legea nr. 255/2013 care modifică Legea nr. 192/2006 cu privire la medierea și organizarea profesiei de mediator, dezvoltând în mod substanțial instituția medierii penale.
Înțeleg să fac câteva observații:
1. Potrivit legii noi, medierea în timpul unui proces penal ar fi posibilă în latura penală pentru un număr restrâns de infracțiuni (anume cele cu privire la care este necesară plângerea prealabilă sau este posibilă împăcarea) – art. 67 alin.1 Lege 192/2006, iar în latura civilă este posibilă pentru orice infracțiune dar numai cu privire la pretențiile civile – art. 23 alin.1 NCpp. Dup mine, medierea în latură penală nu este posibilă (căci între victimă și făptuitor nu poate avea loc vreo negociere și nu se poate încheia vreo înțelegere cu privire la încadrarea juridică a faptei ori cu privire la aplicarea pedepsei ori cuantumul acesteia), iar medierea în latură civilă nu poate fi limitată doar la pretențiile civile.
2. Acordul de mediere penală este un impediment la declanșarea/continuarea procesului penal alternativ la retragerea plângerii prealabile sau împăcarea încă din 2010. Prin urmare, el nu este un mijloc de realizare a vreuneia din celelalte impedimente.
3. În procesele penale, mediere este de două feluri: civilă și penală.
a. Medierea civilă în procesul penal vizează doar acțiunea civilă și reprezintă în fapt o tranzacție intermediată de mediator care privește doar despăgubirile pretinse pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Un astfel de acord de mediere nu va bloca derularea laturii penale, ci eventual va influența soluția pe fondul acțiunii penale. Se poate încheia un astfel de acord pentru orice fel de infracțiune.
b. Medierea penală este o practică restaurativă care presupune dialogul victimă-infractor. Niciuna dintre ele nu poate fi constrânsă să apeleze la mediere. Părțile nu sunt obligate să se informeze anterior cu privire la mediere și nu există nicio sancțiune pentru neparcurgerea acestei proceduri. Aparent, medierea penală ar fi posibilă doar pentru infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală (art. 67 alin.2). Dup mine, atâta timp cât, urmare a comiterii infracțiunii, există și victimă, persoanele/părțile pot încheia un acord de mediere prin care să ajungă la înțelegere asupra unor multiple aspecte.
4. Sub aspectul efectelor produse de acordul de mediere încheiat, deosebim:
4.1 infracțiuni urmăribile la plângerea prealabilă sau pentru care e posibilă împăcarea: acordul de mediere împiedică începerea sau continuarea procesului penal, producând astfel efecte în ambele laturi ale procesului penal – sunt 30 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni din 7 legi speciale. Așadar:
– dacă acordul intervine în faza de urmărire penală, procurorul oprește procedurile penale; ca urmare, acordul poate fi supus validării prin autentificare la notar sau consfințire la instanță (căci procurorul nu are atribuții decât cu privire la acțiunea penală);
– dacă intervine în faza de judecată, inculpatul va fi achitat și se va lua act de acordul de mediere care poate fi pus astfel în executare.
4.2 alte infracțiuni: procesul penal se derulează sub aspectul laturii penale după regulile obișnuite, iar sub toate celelalte aspecte se va da efect acordului de mediere penală. Mai mult:
– dacă cauza se termină în faza de urmărire penală ca urmare a acordului părților, acordul de mediere va putea sta la baza unei soluții de renunțare la urmărire penală (art. 318 alin. 1 și alin.2 NCPP). Anumite obligații asumate de părți în cadrul acordului de mediere vor putea fi impuse de procuror suspectului/inculpatului pentru a fi realizate în maxim 9 luni, sub sancțiunea revocării măsurii dispuse, aceea de renunțare la urmărire (art. 318 alin. 3 și alin.4);
– dacă cauza este trimisă în judecată, instanța va putea pronunța, după caz, condamnarea cu executare în penitenciar, reținând ca circumstanță atenuantă cu efect obligatoriu de reducere a pedepselor legale cu o treime „eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii” (art.75 alin.2 C.pen). Tot astfel, în anumite condiții se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 91 C.pen), renunţarea la aplicarea pedepsei (în condițiile art. 80-82 C.pen) sau amânarea aplicării pedepsei (în condițiile art. 83-90 C.pen) – prevederile cuprinse în acordul de mediere se vor examina de către instanță în cadrul procedurii de verificare a condițiilor pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, renunţarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei, care printre criteriile referitoare la infractor prevăd și „eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare [art. 91 alin.1 lit d), art. 80 alin. 1 lit. b), respectiv art. 83 alin. 1 lit. d) noul Cod penal].
5. Pe durata medierii, suspendarea procesului penal este facultativă, iar durata este de maxim 3 luni.
6. În cazul în care medierea are succes, acordul de mediere trebuie să consacre înțelegerea părților. Clauzele acordului de mediere pot fi dintre cele mai variate și nu se limitează la repararea prejudiciului, obligatoriu fiind doar să privească drepturi asupra cărora părţile pot dispune (e greșit să se menționeze „persoana vătămată își retrage plângerea prealabilă” sau „părțile se împacă” – căci atunci se face trimitere la alte instituții, care au regim diferit).
7. Pe mediator nu trebuie să îl intereseze încadrarea juridică. El poate să accepte să facă o mediere indiferent de infracțiunea pentru care se poate face plângere sau s-ar fi demarat procedurile penale, mai ales că încadrarea juridică definitivă o va face numai instanța la finalul procesului. El trebuie să se ocupe de medierea conflictului dintre părți, nu de aspectele juridice ale acestuia, informându-le doar într-un mod general asupra posibilelor efecte ale acordului, unele obligatorii (stoparea procedurilor în cazul unor infracțiuni „simple”) altele la opțiunea magistratului (reducerea pedepsei, renunțarea la proceduri etc).
8. Acordul de mediere se trimite organului judiciar în original și în format electronic. Părțile trebuie să se prezinte în fața organului judiciar pentru a confirma înțelegerea (excepție: dacă acordul este autentificat la notar).
Procesul penal va avea patru faze: urmărirea penală (care se desfăşoară cu privire la faptă imediat după sesizare, şi apoi cu privire la persoana), camera preliminară, judecata (în primă instanţă şi, eventual, în calea de atac a apelului) şi executarea a hotărârii judecătoreşti definitive.
Organele de urmărire penală sunt procurorul şi organele de cercetare penală (cele ale poliţiei judiciare şi cele speciale). În cursul urmăririi penale, drepturile omului sunt ocrotite în mod special: măsurile preventive, măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu, percheziţia, folosirea tehnicilor speciale de supraveghere vor fi autorizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi, care apoi devine incompatibil să soluţioneze cauza pe fond. Acest judecător, la cererea procurorului, procedează şi la audierea anticipată a martorului dacă există riscul să nu mai poată fi audiat ulterior în faza de judecată.
Legalitatea probelor administrate şi a trimiterii în judecată sunt verificate în termen de cel mult 60 zile de la sesizarea instanţei de către un judecător în cadrul activităţii de cameră preliminară, eliminându-se astfel posibilitatea ca mai târziu dosarul să fie returnat de instanţa de judecată la procuror.
Judecata revine completului de judecată alcătuit dintr-un judecător în primă instanţă (3 la ICCJ) şi doi judecători în apel (5 la ICCJ).
Competenţă: S-a restrâns categoria infracţiunilor pentru care procurorul era obligat să efectueze urmărire penală proprie.
Tribunalul nu va mai judeca căi de atac, ci de la Judecătorii şi Tribunale, hotărârile vor fi apelate doar la curtea de apel. Se desfiinţează Tribunalul Militar Teritorial şi parchetul aferent. Dacă urmărirea penală este efectuată de DNA, procurorul DNA trebuie să participe la soluţionarea oricărei plângeri, cereri, contestaţii.
După începerea cercetării judecătoreşti nu mai este posibilă declinarea de competenţă decât în favoarea unei instanţe superioare. Dacă un demnitar al statului este judecat de ICCJ, demisia lui din acea calitate nu va mai atrage schimbarea instanţei, dacă fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu sau deja s-a pronunţat prima hotărâre. Justiţia este lăsată aproape de cetăţean chiar şi în caz de strămutare: astfel, un dosar se poate muta de ICCJ de la o curte de apel doar la o alta învecinată, iar strămutarea de la o judecătorie sau un tribunal se dispune de curtea de apel doar la o instanţă din circumscripţia ei şi numai pentru suspiciuni care vizează imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei. Şi procurorul poate cere de acum recuzarea judecătorului şi strămutarea judecării cauzelor, păstrând de asemenea dreptul de a cere desemnarea unei alte instanţe înainte de emiterea rechizitoriului.
Părţile şi subiecţii procesuali principali: Victima infracţiunii este introdusă în proces ca persoană vătămată, iar dacă nu vrea să participe, trebuie să declare expres acest lucru, caz în care va putea fi audiată ca martor; când pretinde repararea prejudiciului, persoana vătămată se numeşte parte civilă.
Persoana cercetată se va numi suspect, iar când se pune în mişcarea acţiunea penală împotriva lui va fi inculpat. Asigurătorul va fi parte responsabilă civilmente.
Măsuri preventive: Reţinerea poate fi dispusă de poliţist sau procuror pe 24 ore cu privire la suspect sau inculpat.
Controlul judiciar şi controlul judiciar pe cauţiune nu mai sunt acum măsuri subsecvente arestării preventive, ci alternative la arestare; ele se dispun în fiecare fază procesuală de cel care exercită funcţia respectivă; cauţiunea este de minim 1.000 lei.
Apare o nouă măsură preventivă: arestul la domiciliu, pe care o poate dispune doar un judecător pe 30 zile în cursul urmăririi penale, respectiv pe durată nedeterminată în cursul judecăţii.
Arestarea se poate dispune numai în patru situaţii (fugă, influenţare martori, presiuni victimă, altă infracţiune), iar pe motivul pericolului pentru ordinea publică o persoană poate fi arestată numai în cazul suspectării de comitere a unor infracţiuni foarte grave enumerate expres de lege. Măsura se ia pentru 30 zile cu posibilitatea prelungirii, fără a depăşi 180 zile în cursul urmăririi penale, respectiv jumătatea maximului special (dar fără a depăşi 5 ani) în faza de primă instanţă.
Cu excepţia reţinerii care se poate dispune daca sunt indicii temeinice sau probe care să fundamenteze o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea faptei, pentru celelalte măsuri sunt necesare neapărat probe. Împotriva Doar reţinerii se poate face plângere la procuror, iar împotriva celorlalte măsuri numai contestaţie la judecător.
Forme restrânse ale procesului: Va fi posibilă desfăşurarea unui proces în formă abreviată: în faza de urmărire penală, pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani închisoare, între procuror şi inculpat se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei dacă inculpatul recunoaşte fapta, acceptă încadrarea juridică, şi e de acord cu cuantumul pedepsei şi modul de executare propuse de procuror; acordul va fi avizat de procurorul ierarhic superior şi va fi încuviinţat de instanţa de judecată.
E posibil ca procesul să se desfăşoare în formă simplificată: în faţa instanţei, pentru orice infracţiune în afară de cele sancţionate cu detenţiune pe viaţă, inculpatul poate recunoaşte învinuirea şi judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, caz în care se vor reduce cu o treime limitele de pedeapsă legale.
Nesancţionarea inculpatului: Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani, procurorul poate decide în anumite condiţii să renunţe la urmărirea penală dacă nu există interes public (principiul oportunităţii urmăririi penale), dispunând ca inculpatul să îndeplinească anumite obligaţii.
Dacă dosarul ajunge totuşi în faţa instanţei, aceasta poate decide renunţarea la aplicarea pedepsei aplicând un avertisment dacă pedeapsa legală este până în 5 ani. Pentru infracţiuni sancţionabile de lege până în 7 ani şi dacă pedeapsa stabilită este amenda sau închisoare de cel mult 2 ani, judecătorul poate constata vinovăţia inculpatului şi acorda un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligaţii, iar la finalul perioadei va decide dacă va mai aplica pedeapsa – amânarea aplicării pedepsei.
Apărarea are noi drepturi şi obligaţii faţă de acum: avocatul are dreptul să participe la audierea oricărei persoane în cursul procesului şi are acces la dosar oricând, limitarea acestui drept fiind foarte strictă; ca urmare, nici nu mai este obligatorie prezentarea materialului de urmărire penală.
Când avocatul ales nu se prezintă şi este înlocuit de unul din oficiu, acestuia i se dă un termen pentru a pregăti apărarea, care în faza de judecată este de minim 3 zile. Dacă persoana ascultată de organul judiciar este obosită sau bolnavă şi îi este afectată astfel capacitatea fizică sau psihică, se întrerupe audierea. Atunci când inculpatul este trimis în judecată, lui i se va comunica rechizitoriul. Părţilor li se comunică sub semnătură drepturile şi obligaţiile procesuale. Orice audiere în această fază procesuală este, de regulă, înregistrată audio sau chiar audiovideo, în declaraţia luată se consemnează cine a pus întrebarea şi se semnează declaraţia de avocaţii tuturor părţilor, prezenţi.
Medierea: Dreptul la un mediator se comunică părţilor şi subiecţilor procesuali principali înainte de audiere. Există în continuare posibilitatea ca victima şi infractorul să încheie înţelegeri cu privire la pretenţiile civile, fie direct între ele (tranzacţie), fie prin intermediul unui terţ (mediere civilă în procesul penală) – în latura civilă a procesului aceasta va duce la soluţionarea acţiunii civile potrivit voinţei părţilor, iar în latura penală a procesului va constitui un element ca judecătorul să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ori să reţină circumstanţe atenuante având ca efect reducerea pedepsei cu o treime şi chiar să dispună liberarea condiţionată a celui închis în penitenciar înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Noul cod permite şi medierea penală, iar din acest punct de vedere vor exista două categorii de infracţiuni. O primă categorie este cea pentru care încheierea unui acord de mediere între infractor şi victimă va împiedica începerea sau desfăşurarea procesului penal (infracţiunile urmăribile la plângerea prealabilă şi cele urmăribile din oficiu dar pentru care este posibilă împăcarea). O a doua categorie este cea pentru care acordul de mediere poate constitui un element ca procurorul să renunţe la urmărirea penală şi să acorde infractorului un termen de 9 luni în care să îndeplinească obligaţiile asumate prin acord.
Sesizarea organului judiciar: Apar modificări la plângerea prealabilă: de la termenul de 2 luni de la data cunoaşterii făptuitorului se trece la termenul de 3 luni de la data cunoaşterii comiterii faptei.
Celeritate: Sunt prevederi care va duce la urgentarea soluţionării unui dosar: Când dosarul ajunge în faţa completului de judecată după ce a trecut de camera preliminară, cauza nu mai poate fi restituită la procuror. Orice schimbare de domiciliu a părţii se comunică în 3 zile, altfel citarea ei la domiciliul iniţial rămâne valabilă. Dacă inculpatul este arestat, termenele de judecată se dau la interval de maxim 7 zile. Inculpatul arestat poate solicita să fie judecat în lipsă. Se poate acorda doar un singur termen pentru angajarea apărătorului. În faza de judecată se vor readministra probele din faza de urmărire penală numai dacă acestea sunt contestate. Dacă urmărirea penală sau judecata în primă instanţă durează mai mult de un an, respectiv în apel durează mai mult de 6 luni, se poate face contestaţie cu privire la durată la judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv la instanţa ierarhic superioară.
Minorii: Dacă victima este o persoană fără capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acordarea asistenţei juridice este obligatorie. Pentru minorul păgubit, procurorul este cel care poate exercita acţiunea civilă dacă nu o face reprezentantul legal.
Dacă suspectul/inculpatul este minor, în proces se citează Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a minorului (în faza de urmărire penală), respectiv Serviciul de probaţiune (în faza de judecată) şi e obligatorie efectuarea unui referat de evaluare de către acest serviciu. Reţinerea şi arestarea pot fi dispune numai excepţional. Minorii pot fi condamnaţi doar la măsuri educative neprivative sau privative de libertate.
Soluţionare: Procurorul poate dispune netrimiterea în judecată prin clasare (când sunt impedimente legale la declanşarea sau desfăşurarea urmăririi penale) sau renunţare la urmărirea penală (când nu există interes public) – aceste soluţii pot fi atacate cu plângere la judecătorul de cameră preliminară. Trimiterea în judecată se dispune prin rechizitoriu, şi numai ulterior punerii în mişcare a acţiunii penale prin ordonanţă care se emite obligatoriu când există probe de vinovăţie a inculpatului.
În faţa instanţei de judecată sarcina probei revine în principal acuzării, iar inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Probele nelegal obţinute sunt excluse din proces. Instanţa poate dispune achitarea sau încetarea procesului penal, respectiv condamnarea (numai când îşi formează convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă), amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei.
Atunci când stabileşte anumite obligaţii în sarcina sa, procurorul, respectiv instanţa de judecată pot stabili prestarea unei munci în folosul comunităţii numai cu acordul inculpatului/condamnatului (ca obligaţie în caz de renunţare la urmărire penală, de amânare a executării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei, respectiv în caz de înlocuire a amenzii penale neplătite din motive neimputabile). Atunci când amenda penală nu se plăteşte cu rea-credinţă, sancţiunea este înlocuirea ei în închisoarea.
Căi de atac: Dispare calea de atac a recursului, astfel că sentinţele pronunţate în primă instanţă vor putea fi atacate doar cu apel, care este devolutiv în întregime. Hotărârea astfel pronunţată este definitivă şi se pune în executare. Numai pentru 5 motive care vizează doar legalitatea poate fi exercitată calea extraordinară de atac numită recurs în casaţie, care se soluţionează de ICCJ. Mai sunt căi extraordinare contestaţia în anulare (pentru vicii de procedură, nelegală constituire sau compunere a completului, lipsa asistenţei juridice) şi revizuirea (pentru aspecte noi, ivite ulterior pronunţării hotărârii definitive, inclusiv declararea ca neconstituţională a textului de lege pe care s-a întemeiat hotărârea definitivă sau statul român a fost condamnat la CEDO), care se depune numai la instanţă. Un proces poate fi redeschis numai la cererea persoanei condamnare în lipsă, dacă nu a ştiut de proces.
Practică unitară: Ca şi până acum, pentru soluţii definitive diferite în ce priveşte dezlegarea unor probleme de drept, ICCJ poate fi sesizată să pronunţe o decizie în interesul legii. Noul cod prevede că pentru procesele pe rol, instanţei de control judiciar unde se află cauză poate sesiza de asemenea ICCJ pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă cu privire la chestiunea în drept ce comportă discuţii.
Executarea Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată sau întreruptă numai pentru două motive: boală gravă care nu poate fi tratată nici în sistemul penitenciar, nici sub pază permanentă în sistemul civil şi dacă lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică; starea de graviditate sau copil mai mic de un an. S-a eliminat cazul privind considerentele familiale sau de la locul de muncă.
În noul Cod penal sunt preluate și unele infracțiuni din legi speciale: cele privind traficul de persoane, protecția drepturilor copilului, comerțul electronic, executorii judecătorești, protecția martorilor, circulația pe drumurile publice (pe noul Cod va avea importanță alcoolemia la momentul recoltării probelor biologice, nu a conducerii!), regimul armelor și munițiilor, securitatea și sănătatea în muncă, cămătăria, combaterea criminalității informatice, exercitarea drepturilor electorale.
Modificare pedepse: Pentru unele infracțiuni limita superioară a pedepselor sunt mai mici ca în vechiul cod: de exemplu, pentru rele tratamente aplicate minorului scade maximul de la 15 la 7 ani, furtul calificat scade de la 15 la 10 ani, mărturia mincinoasă de la 5 la 3 ani, hărțuirea sexuală de la 2 la un an, înșelăciunea de la 15 la 3 ani. Pentru alte infracțiuni scade atât minimul, cât și maximul legal: pentru vătămarea cauzatoare de moarte pedepsele erau 5-15 ani, acum vor fi 6-12 ani; pentru lipsirea de libertate în mod ilegal pedepsele erau 3-10 ani, acum vor fi 1-7 ani; pentru trafic de minori de la 5-15 ani scad la 3-10 ani închisoare; pentru violare de domiciliu de la 6 luni-4 ani la 3 luni-2 ani; delapidarea era sancționată cu 1-15 ani închisoare, pe noul cod va fi 6 luni-7 ani.
Pentru un număr mai mic de infracțiuni, crește minimul pedepsei: la determinarea sau înlesnirea sinuciderii crește de la 2 la 3 ani, pentru șantaj de la 6 luni la un an. Pentru altele crește doar maximul legal: la divulgarea secretului profesional și la evadare crește de la 2 la 3 ani. Iar pentru altele cresc ambele limite: la încăierare pedeapsa era o lună-6 luni, de acum va fi 3 luni-1 an; cercetarea abuzivă era sancționată cu 1-5 ani închisoare, noua pedeapsă va fi 2-7 ani.
Pentru un alt set de infracțiuni crește minimul și scade maximul: infracțiunea de distrugere era sancționată cu o lună-3 ani, de acum va fi 3 luni-2 ani; nedenunțarea unor infracțiuni era sancționată cu 3 luni-3 ani, acum va fi 6 luni-2 ani; favorizarea infractorului și tăinuirea erau sancționate 3 luni-7 ani, acum vor fi 1-5 ani.
Cele mai multe infracțiuni se urmăresc din oficiu. Dintre acestea, pentru un număr de 5 infracțiuni din Codul penal și mai multe infracțiuni din șase legi speciale, părțile pot pune capăt procesului prin împăcare. Există și un număr de 25 de infracțiuni în Codul penal și alte infracțiuni cuprinse în 9 legi speciale pentru care e necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate ca să înceapă urmărirea penală, în cazul cărora lipsa sau retragerea plângerii prealabile împiedică desfășurarea procesului penal.
Infracțiuni contra persoanei: Eutanasia (ucidere la cererea victimei) este interzisă. Actele de violență care produc suferințe fizice până în 90 zile, intră în conținutul infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, iar peste 90 zile în infracțiunea de „vătămare corporală”. Fătul este ocrotit în mod special, fiind interzis în continuare avortul în alte condiții decât cele medicale, dar acum este incriminată și fapta de vătămare corporală a fătului. Vătămarea corporală din culpă produsă în urma unui accident de circulație nu mai este infracțiune dacă leziunile sunt până la 90 zile îngrijiri medicale. O nouă infracțiune este „hărțuirea”, contând în urmărirea unei persoane, ori apelarea acesteia sau trimiterea de mesaje care îi cauzează o stare de temere, sancționată cu 3-6 luni, respectiv 1-3 luni închisoare. Prostituția nu va mai fi infracțiune, ci doar contravenție.
Minorul este ocrotit în mod special: nu poate fi folosit în scop de cerșetorie, nu poate fi exploatat sexual, nu poate să își dea un acord valabil pentru acte sexuale dacă are sub 13 ani, nici măcar nu poate fi racolat pentru astfel de întâlniri convocate prin internet sau telefon. Comite infracțiunea de abandon de familie cel care nu plătește pensia de întreținere timp de trei luni, nu două ca până acum.
Conținutul infracțiunii de viol este mai bine definit: raportul sexual, actul sexual oral ori actul sexual anal, comise prin constrângere, iar pedeapsa este aceeași de 3-10 ani. Restul actelor de natură sexuală comise prin constrângere constituie o nouă infracțiune numită „agresiune sexuală” pedepsită cu 2-7 ani. Pretinderea de favoruri sexuale nu doar de șefi, ci de acum și de către colegi, intimidând sau umilind victima constituie infracțiunea de „hărțuire sexuală”.
Viața privată va fi mai bine ocrotită ca în prezent: Violarea domiciliului rămâne infracțiune, iar acum se incriminează și violarea sediului unei persoane juridice. Fotografierea sau înregistrarea convorbirilor unor persoane în domiciliul lor, respectiv difuzarea imaginilor sau convorbirilor va fi infracțiunea de violarea vieții private, sancționată cu închisoare 3 luni-2 ani, respectiv 6 luni-3 ani.
Infracțiuni contra patrimoniului: Apar noi infracțiuni în acest domeniu: abuzul de încredere prin frauda creditorilor, înșelăciunea privind asigurările, deturnarea licitațiilor publice, exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile.riva unei persoane care exercită o autoritate de stat, în timpul exercitării funcției, pentru intimidare sau răzbunare, duce la majorarea pedepsei cu o treime (infracțiunea se numește „ultraj”), iar dacă victima este judecător sau procuror, majorarea se face cu jumătate (infracțiunea este cea de „ultraj judiciar”).
Infracțiuni contra înfăptuirii justiției: Aici apar noi infracțiuni. Împiedicarea organului judiciar să efectueze un act procedural sau refuzul de a pune actele sau informațiile cerute la dispoziția lor, va fi infracțiunea de „obstrucționare a justiției” sancționată cu pedeapsă de la 3 luni la un an închisoare. Intimidarea, amenințarea sau constrângerea unei persoane sau a familiei acesteia pentru a nu da, a da sau a retrage o declarație dată la organele judiciare, va fi infracțiunea de „influențarea declarațiilor”, iar pedeapsa de la 1 la 5 ani; răzbunarea pentru declarațiile date va fi, de asemenea, infracțiune. Dacă organul judiciar este acuzat în mod public și nereal că a comis o abatere disciplinară sau o infracțiune, aceasta va fi infracțiunea de „presiuni asupra justiției”, sancționabilă cu închisoare de la 3 luni la un an.
„Nedenunțarea unor infracțiuni” va fi sancționată numai dacă fapta nedenunțată este îndreptată contra vieții sau a avut ca urmare moartea unei persoane. Denunțarea calomnioasă se va numi „inducerea în eroare a organelor judiciare”. Organul judiciar sau funcționarul care divulgă informații confidențiale dintr-un dosar, va fi „compromiterea intereselor justiției” sancționată cu 3 luni-2 ani închisoare. Din infracțiunea de represiune nedreaptă s-a eliminat referirea la arestarea preventivă.
Va fi sancționat cu închisoare 3 luni-1 an avocatul care face înțelegere cu partea adversă pentru fraudarea intereselor clientului său (infracțiunea de „asistența și reprezentarea neloială”). Nerespectarea hotărârilor judecătorești cunoaște o paletă mai largă de fapte care intră în conținutul său constitutiv – de exemplu, intră aici orice formă de rezistență la organul de executare, nu doar amenințarea.
Infracțiuni de corupție și de serviciu: Limita maximă a pedepsei legale pentru luare de mită este mai mică cu 2 ani, cumpărarea de influență mai mică cu 3 ani, pe când la darea de mită și traficul de influență crește limita maximă cu 2 ani; la infracțiunea de conflict de interese minimul crește cu 6 luni. Apare o nouă infracțiune, „folosirea abuzivă a funcției în scop sexual”, comisă de către un funcționar public care întocmește sau nu un act solicitând favoruri de natură sexuală și sancționată cu închisoare 6 luni-3 ani. Vor fi prevenite scurgerile de informații prin incriminarea a două noi infracțiuni: divulgarea informațiilor secrete de stat, respectiv divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice.
Infracțiuni de fals: La unele infracțiuni de fals în înscrisuri crește minimul special cu 3 luni. Apare o nouă infracțiune – falsificarea unei înregistrări tehnice.
Infracțiunile electorale: Scade cu 2 ani maximul special pentru infracțiunile de împiedicare a exercitării drepturilor electorale, coruperea alegătorilor, frauda la vot.
Infracțiuni contra securității naționale: Scade cu 5 ani minimul și maximul pentru infracțiunile de trădare, trădare prin transmitere de informații secrete de stat, acțiuni ostile contra statului, spionaj, actele de diversiune – toate se vor sancționa de acum cu închisoare 10-20 ani. Este incriminată pentru prima dată infracțiunea de înaltă trădare, la care face referire Constituția și care pot fi comise de Președintele țării sau un membru al CSAT. Cresc limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de constituire de structuri informative ilegale de la la 2-7 ani la 3-10 ani.
Infracțiunea are o nouă definiție: fapta prevăzută de legea penală (Codul penal și legile speciale cu dispoziții penale), comisă cu vinovăție (intenție, culpă, praeterintenție), nejustificată (sunt cauze justificative: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, consimțământul persoanei vătămare) și imputabilă celui care a săvârșit-o (sunt cauze de neimputabilitate: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit).
Pedepsele principale pentru persoana fizică sunt detențiunea pe viață (care are o durată nedeterminată), închisoarea (între 15 zile – 30 ani) și amenda (se introduce sistemul zilelor-amendă: pedeapsa este între 30-400 zile a câte 10-500 lei ziua). Dacă nu se plătește amenda, se înlocuiește cu închisoarea (pentru rea-credință) sau cu muncă în folosul comunității (pentru imposibilitate de plată). În cazul unor infracțiuni comise pentru obținerea unui folos material, judecătorul poate aplica pe lângă pedeapsa închisorii, și pe cea a amenzii.
Dacă o persoană este găsită vinovată, judecătorul are posibilitatea să o condamne la pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar, cu suspendare sub supraveghere dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani (termenul de încercare 2-4 ani; supravegherea revine serviciului de probațiune; nu mai operează reabilitarea de drept la sfârșitul termenului de încercare; implică și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității), să renunțe la aplicarea pedepsei pentru infracțiunile sancționate de lege până în 5 ani închisoare (judecătorul aplică un avertisment) sau să amâne aplicarea pedepsei dacă a stabilit o pedeapsă până în doi ani închisoare pentru o infracțiune sancționată de lege până în 7 ani (judecătorul acordă un termen de doi ani în care el să îndeplinească anumite obligații).
Reținerea circumstanțelor atenuante duce la reducerea pedepsei cu o treime, iar a celor agravante duce la aplicarea pedepsei până la maximul special cu posibilitatea unui spor de 2 ani. Cel care repară până la primul termen de judecată și integral prejudiciul cauzat, beneficiază obligatoriu de reducerea pedepsei cu o treime.
Pluralitatea de infracțiuni se sancționează mai aspru: dacă se comit mai multe infracțiuni în concurs, pedeapsa rezultantă e stabilită potrivit sistemului de cumul juridic dar cu un spor obligatoriu și fix – adică pentru pedepse cu închisoarea, judecătorul va aplica pedeapsa cea mai grea și un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, iar pentru o pedeapsă cu închisoarea și una cu amenda, se aplică amândouă; pentru recidiviști (primul termen al recidivei urcă de la 6 luni la 1 an închisoare), dacă noua infracțiune este comisă postcondamnatoriu, la noua pedeapsă se aplică restul neexecutat din pedeapsa anterioară, iar dacă noua infracțiune este comisă postexecutoriu, limitele pedepsei pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Pentru infracțiunile continuate și cele complexe, pedeapsa poate urca până la maximul special la care se poate adaugă un spor de 3 ani.
Liberarea condiționată: Cel închis în penitenciar poate fi liberat înainte de executarea în întregime a pedepsei, dar numai dacă și-a îndeplinit în totalitate obligațiile civile și a executat o durată minimă de 20 ani pentru condamnarea la detențiune pe viață, 3/4 pentru închisoare mai mare de 10 ani și 2/3 pentru închisoare până în 10 ani (pentru femeile și bărbații de 60 ani fracțiile sunt 2/3 și 1/2). Dacă perioada rămasă de executat este de minim 2 ani, cel liberat are de executat anumite măsuri de supraveghere și obligații.
Pedepsele complementare sunt interzicerea unor drepturi pe 1-5 ani indiferent de cuantumul pedepsei închisorii sau amenzii (dreptul de a fi ales, de a alege, de a avea drepturi părintești, de a purta arme, de a ocupa o funcție, de a conduce un vehicul, de a se afla în anumite localități sau locuri publice, de a comunica sau de a se apropia de victimă), degradarea militară și publicarea hotărârii de condamnare (într-un cotidian local sau central, pe cheltuiala condamnatului). Ele care se vor aplica în cazul pedepsei cu închisoarea în penitenciar după executarea acesteia, iar în cazul amenzii sau pedepsei cu suspendarea sub supraveghere imediat după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Măsurile de siguranță au rămas aceleași: obligarea la tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau exercitării unei profesii, confiscarea specială, confiscarea extinsă (la care se adaugă interzicerea accesului la competițiile sportive – Legea nr. 4/2008 și ordinul de protecție – Legea nr. 25/2012).
Minorii nu mai pot fi sancționați cu închisoarea, ci li se pot aplica (dacă au peste 16 ani, iar cei de 14-16 ani doar dacă au discernământ) numai măsuri educative – unele sunt neprivative de libertate (stagiu de formare civică maxim 4 luni, supraveghere 2-6 luni, consemnarea la sfârșit de săptămână 4-12 săptămâni, asistarea zilnică 3-6 luni), altele privative de libertate (pentru minorii sancționați în trecut și dacă pedeapsa legală este ma mare de 7 ani: internarea într-un centru educativ 1-3 ani, internarea într-un centru de detenție 2-5 ani sau 5-15 ani).
Pedepse aplicate persoanei juridice: cea principală a rămas amenda, iar cele complementare sunt dizolvarea, suspendarea activității 3 luni-3 ani, închiderea unor puncte de lucru 3 luni-3 ani, interzicerea de a participa la procedurile de achiziții publice 1-3 ani, plasarea sub supraveghere judiciară 1-3 ani, afișarea sau publicarea hotărârii de condamnare.
Cauzele care înlătură răspunderea penală: Termenul de prescripție penală pentru pedepsele cu închisoarea 15-20 ani se reduce la 10 ani. Pentru infracțiunile contra libertății și integrității sexuale față de un minor, termenul curge de la data majoratului. Unele infracțiuni sunt urmăribile la plângerea prealabilă a victimei (aceasta își poate retrage plângerea oricând, iar în caz de deces a victimei până la formularea plângerii, procurorul poate declanșa procedura din oficiu), alte infracțiuni sunt urmăribile din oficiu dar victima și autorul se pot împăca (până la citirea actului de sesizare a instanței).
Cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei: Grațierea nu mai are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere. Termenele de prescripție a executării pedepsei au rămas aceleași.
Reabilitarea: Pentru orice condamnare la pedeapsa amenzii ori a închisorii până la 2 ani sau cu suspendare sub supraveghere operează reabilitarea de drept dacă în curs de 3 ani condamnatul nu a mai comis o nouă infracțiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea trebuie solicitată unui judecător; termenele de reabilitare sunt mai mici ca în Codul penal 1968.
Termenele impuse de noua lege a retrocedarilor nu se vor aplica si in cazul dosarelor aflate pe rolul instantelor inainte de 20 mai 2013, dupa ce Curtea Constitutionala a Romaniei a admis o exceptie de neconstitutionalitate, decizia instantei fiind publicata
miercuri in Monitorul Oficial. Acest lucru inseamna ca dosarele introduse inainte de intrarea in vigoare a noilor reglementari in materie, deci inainte de 20 mai 2013, vor fi solutionate in baza legislatiei aplicabile la momentul sesizarii initiale.
Deci dosarele pe legea 290/2003 si Legea 9/1998 se vor judeca normal
Conditiile arestarii preventive in Noul Cod de Procedura Penala
Arestarea preventivă, dispusă după punerea în mişcare a acţiunii penale
Textul amendamentului însuşit integral de Comisia de revizuire este următorul: „În mod execepţional şi motivat, cercetarea şi judecarea în procesul penal se fac cu privarea de libertate a persoanei. Arestarea preventivă se dispune de judecătorul instanţei de judecată competentă să judece fondul cauzei, în condiţiile legii, şi numai în cursul procesului penal, după punerea în mişcare a acţiunii penale”.
Amendamentul a fost votat de majoritatea membrilor Comisiei de revizuire, înregistrându-se doar un vot „împotrivă”.
În forma actuală a Constituţiei, se prevede doar că „arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal”.
Drepturile la pensie vor putea fi transFerate la mutarea în alt stat al Uniunii Europene
Persoanele care se mută în alt stat membru al Uniunii Europene îşi vor putea transfera toate drepturile la pensie, anunţă Parlamentul European (PE).
Măsura face parte dintr-o propunere legislativă adoptată în 15 aprilie de PE.
Potrivit sursei citate, în legislaţia actuală a Uniunii Europene este prevăzut că lucrătorii îşi păstrează drepturile statutorii la pensie atunci când se mută într-un alt stat. Dar, cu toate astea, nu există prevederi similare privind schemele suplimentare de pensii (finanţate sau co-finanţate de angajatori). Din acest motiv, există riscul pierderii acestor drepturi suplimentare dacă perioada respectivă de muncă nu este considerată suficient de lungă de către statele UE în care se mută persoanele.
Noile prevederi impun ca perioada de apartenenţă activă la o schemă de pensii – necesară pentru ca o persoană să-şi poată păstra drepturile la pensie suplimentară la mutarea în alt stat UE – să fie de cel mult trei ani.
“Deputaţii au inclus o clauză care prevede că lucrătorii transfrontalieri trebuie să beneficieze de acelaşi nivel de protecţie conform noii directive, pe care statele membre trebuie să o pună în aplicare în răstimp de patru ani”, este precizat în comunicatul de presă al PE-ului.
Propunerea legislativă urmează să fie aprobată formal de Consiliul de Miniştri.
Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Procedura de recuperare a pagubelor de la salariati. Ghid complet 2014
Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute si care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin.anterior nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
1. Răspunderea patrimonială a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă.
2. Nu se aplică dispoziţiile răspunderii civile contractuale în cazul în care prejudiciul a fost produs de salariat printr-o faptă cu caracter infracţional. În acest caz, ca şi în situaţia…
3. În ipoteza în care fapta ilicită aflată în legătură cu munca, prin care salariatul l-a prejudiciat pe angajatorul său, este o infracţiune, este posibilă opţiunea pentru răspunderea civilă delictuală
4. Atunci când salariatul a produs angajatorului un prejudiciu printr-o faptă care constituie infracţiune, urmează a se aplica regulile răspunderii civile delictuale.
5. Nu sunt aplicabile dispozitiile art. 254 C. muncii, in cazul in care prejudiciul este urmarea unei infractiuni, iar persoana prejudiciata intelege sa alature actiunea civila celei penale.
6. În cazul în care fapta prejudiciabilă generatoare de daune morale, săvârşită de salariat, este infracţiune, salariatul va răspunde faţă de angajator în temeiul regulilor şi principiilor dreptului comun.
7. Nu intervine răspunderea patrimonială potrivit dreptului muncii, ci răspunderea patrimonială de drept comun, în cazul în care salariatul inculpat este condamnat pentru o faptă în legătură cu munca.
8. Se aplica regulile privind raspunderea patrimoniala a salariatului si in cazul raspunderii subsidiare. Astfel, raspunderea subsidiara opereaza in legatura cu raspunderea altui salariat, care a produs direct prejudiciul ori in…
9. Nu mai poate opera nici răspunderea subsidiară în cazul în care nu sunt întrunite condiţiile pentru existenţa răspunderii principale.
10. În cazul în care un salariat produce un prejudiciu angajatorului printr-o faptă penală, va răspunde, în subsidiar, pentru prejudiciul neacoperit de autorul insolvabil, şi salariatul a cărui neglijenţă
Hartuirea la locul de munca si nu numai.Cum se pot apara salariatii?
Concret, hartuirea poate fi atat directa (prin agresiuni verbale si fizice), cat si indirecta (prin actiuni mai subtile, precum discreditarea activitatii salariatului, izolarea sociala a acestuia), avand ca unic scop victimizarea, umilirea, subminarea sau amenintarea persoanei hartuite
In legislatia autohtona, „hartuirea la locul de munca” nu este clar reglementata
Desi Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca defineste acest tip de hartuire, in legislatia romaneasca nu exista o prevedere expresa referitoare la hartuirea la locul de munca.
Cu toate acestea, potrivit avocatului Cristian Darie, aceasta poate fi dedusa prin raportare la principiile din Codul muncii, la prevederile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, precum si la infractiunile privitoare la viata sexuala din noul Codul penal.
Mai precis, dupa cum a aratat avocatul, art. 8 din Codul Muncii statueaza ca relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte. De asemenea, pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca
Ce solutii legale are la indemana salariatul hartuit, cui se poate adresa?
salariatul va putea dovedi faptul ca este hartuit de angajator prin diferite mijloace de proba acceptate de legislatia in vigoare: declaratii, inscrisuri, fotografii, expertize, filmari video si audio etc., respectiv orice alt mijloc material de proba acceptat de lege.
In plus, cei care sunt hartuiti la serviciu se pot adresa mai multor autoritati din domeniu:
Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD)
Conform art. 20 din OG 137/2000, persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul in termen de un an de la data savarsirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de savarsirea ei. „Salariatul are dreptul sa solicite efectuarea unei anchete, inlaturarea consecintelor faptelor de hartuire si restabilirea situatiei anterioare hartuirii”, sustine Cristian Darie.
Mai mult decat atat, potrivit acestui act normativ, CNCD poate sa sanctioneze atat pe hartuitor, cat si institutia angajatoare, daca aceasta a fost toleranta fata de comportamentul hartuitorului.
Inspectiei Muncii
Salariatul poate trimite sesizari privind incalcari ale prevederilor legale din domeniul relatiilor de munca, iar, in urma sesizarii, inspectorii de munca declanseaza un control la angajatorul reclamat. „Reclamatiile beneficiaza de confidentialitate, inspectorii nedezvaluind angajatorului motivul controlului”, asigura avocatul.
Inspectia Muncii este obligata sa transmita un raspuns scris in termen de maximum 30 de zile.
Agentiei Nationale pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati (ANES)
Aceasta institutie nu are atributii directe in cercetarea si sanctionarea cazurilor de hartuire, insa poate transmite mai departe sesizarea catre institutiile abilitate, respectiv CNCD si/sau Inspectia Muncii, a aratat specialistul.
Instantelor judecatoresti si organelor de urmarire penala
Cum se pot primi legal despăgubirile pentru Bulgaria şi Basarabia in 2014
O problemă de interes major pentru beneficiarii Legii 9/1998 precum şi ai Legii 290/2003 este răspunsul la întrebarea dacă vor primi vreodată de la statul român banii reprezentând despăgubirile acordate şi prevăzute în deciziile sau ordinele emise de guvern şi când vor primi aceşti bani.
Există foarte mulţi cetăţeni care au de mai mult timp decizii, ordine sau doar hotărâri emise de comisiile judeţene de aplicare a legii nevalidate încă, privind acordarea acestor despăgubiri şi ar fi fost normal ca în baza acestor înscrisuri să primească aceste sume de bani în două tranşe, respectiv 40 la sută în anul emiterii actului şi 60 la sută în cursul anului următor sau cine stie ce forma de esalonare si amanare.
Din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Există foarte mulţi beneficiari ai Legii 9/1998 dar şi ai Legii 290/2003 care nu au primit nici un ban sau au primit doar prima tranşă.
Oamenii trebuie să ştie că, indiferent de modificările legislative care ar putea interveni, pot primi banii care li se cuvin, dar numai prin executare silită, respectiv dacă au hotărâri judecătoreşti.
Pot da statul în judecată şi vor obţine o hotărâre judecătorească favorabilă în care se prevede că trebuie să primească banii pe care le mai au de încasat, sume care sunt reactualizate cu indicele de inflaţie.
După ce obţin aceste hotărâri judecătoreşti, cei interesaţi vor obţine şi banii care li se cuvin, dar numai prin executarea silită a acestor hotărâri.
De pildă, în anul care s-a încheiat, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv instituţia care achita efectiv aceşti bani, a plătit, în fiecare lună, o anumită sumă pe care o avea în buget, iar anul acesta a plătit şi în lunile ianuarie şi februarie.
„Ideea este că, deşi ar fi trebuit să primescă despăgubirile doar în baza deciziilor pe care le au, statul nu înţelege să plătească aceste despăgubiri decât în baza unor hotărâri judecătoreşti. Astfel, ne-am confruntat cu situaţii concrete, în care beneficiarii Legii 9/1998 şi ai Legii 290/2003 şi-au încasat banii numai în urma unui astfel de proces în faza executării silite. Este adevărat că astfel de procese durează, dar oamenii pot fi siguri că, în momentul în care avem o hotărâre, se pot încasa súmele restante, sume care după cum vă spuneam sunt reactualizate cu indicele de inflaţie.
În caz contrar, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, văzând practica de până acum, putem afirma cu certitudine, din pacate, că statul nu va proceda la plata acestor despăgubiri. Cei aflaţi în această situaţie trebuie să mai ştie că în cazul în care sunt mai multe persoane îndreptăţite la aceste despăgubiri aflate pe decizie sau pe ordin, sau pe hotărârea Comisiei de aplicare a Legii 9/1998, respectiv a Legii 290/2003 şi dacă există neînţelegeri între ei legate de promovarea acţiunii în justiţie sau unii sunt decedaţi, pot promova aceste acţiuni doar cei care doresc din cei de pe decizie sau ordin, solicitând doar cota care li se cuvine.
Deci, de pildă daca apar cinci pe acte, pot începe procesul doar doi dintre ei, în condiţiile în care ceilalţi nu doresc sau nu se pot înţelege.
Am făcut această precizare întrucât am întâlnit mai multe cazuri în care oamenii îmi spuneau că sunt mai mulţi pe acte şi doar unii dintre ei vor să promoveze acţiune dar nu se înţeleg toţi şi nu pot veni.
Ce riscă angajatorii dacă NU respectă Codul muncii
Legislația muncii prevede amenzi usuturătoare ori de câte ori se constată săvârșirea contravențiilor, acestea fiind constatate şi aplicate de către inspectorii de muncă.
Mai jos puteți regăsi faptele care, în conformitate cu legislația muncii, constituie contravenții.
Se sancționează cu amendă de la 300 la 1.000 de lei:
– refuzul eliberării de către angajator, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, a unui document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.
Se sancționează cu amendă de la 300 la 2.000 de lei:
– nerespectarea dispoziţiilor privind garantarea în plată a salariului minim brut pe ţară. (În prezent salariul minim brut pe țară este de 850 de lei, dar acesta va fi majorat, în scurt timp, la 900 de lei brut.)
Se sancționează cu amendă de la 500 la 1.000 de lei:
– prestarea muncii de către o persoană fără încheierea unui contract individual de muncă.
Se sancționează cu amendă de la 1.500 la 2.000 de lei:
– neîndeplinirea obligației angajatorului ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
Se sancționează cu amendă de la 1.500 la 3.000 de lei:
– împiedicarea sau obligarea, prin ameninţări ori prin violenţe, a unui salariat sau a unui grup de salariaţi să participe la grevă ori să muncească în timpul grevei;
– nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară; (De exemplu, nerespectarea poate fi cu privire la interdicția efectuării orelor suplimentare în cazul contractelor de muncă cu timp parțial, neacordarea de zile libere sau compensarea orelor suplimentare, depășirea numărului maxim de ore suplimentare permis de lege sau, în cazul depășirii acestui număr (datorită specificului activității angajatorului) neinformarea autorităților competente cu privire la acest aspect.)
– nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului săptămânal;
– încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte;
– încadrarea în muncă a unui salariat în lipsa unui certificat medical prealabil care atestă aptitudinea persoanei de a presta munca respectivă;
– încălcarea de către angajator a obligaţiei de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat;
– nerespectarea prevederilor legale privind înregistrarea de către angajator a demisiei. (Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.)
Se sancționează cu amendă de la 1.500 la 5.000 de lei:
– neacordarea indemnizaţiei ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, în cazul în care angajatorul îşi întrerupe temporar activitatea cu menţinerea raporturilor de muncă. (Excepție de la acest cuantum al indemnizației este în cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depăşesc 30 de zile lucrătoare, când angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la cinci zile la patru zile pe săptămână, cu reducerea corespunzătoare a salariului, până la remedierea situaţiei care a cauzat reducerea programului, după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unităţii sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz.)
Se sancționează cu amendă de la 2.000 la 5.000 de lei:
– stipularea în contractul individual de muncă a unor clauze contrare dispoziţiilor legale.
Se sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 de lei:
– neacordarea salariaților a zilelor de sărbătoare legală;
– în cazul salariaților care lucrează în unități sanitare sau cele de alimentație publică acolo unde, datorită specificului activității acordarea zilelor de sărbătoare legală nu este posibilă, neacordarea de timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile sau atunci când nici compensarea cu zile libere nu este posibilă, neacordarea unui spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru;
– perceperea unei taxe salariaţilor temporari în schimbul demersurilor în vederea recrutării acestora de către utilizator sau pentru încheierea unui contract de muncă temporară, pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 de lei.
Se sancționează cu amendă de la 5.000 la 20.000 de lei:
– neaplicarea hotărârilor Guvernului prin care se stabilesc programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Se sancționează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei:
– primirea la muncă a până la cinci persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit prevederilor legale. (Prevederile legale stipulează că un contract individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.)
Pas cu pas ce trebuie sa stiu daca vreau sa cumpar un teren agricol in Romania
Oricine poate cumpara terenuri agricole extravilane in Romania, de astazi, insa tranzactiile ar putea fi anulate, daca ofertele nu vor fi facute in primul rand preemptorilor, se subliniaza in legea publicata acum o luna in Monitorul Oficial. In plus, daca preemptorii nu vor dori sa cumpere terenurile, vanzarea la liber se va putea face doar daca preturile vor fi mai mari decat cele solicitate preemptorilor, conform acestui act normativ.
Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului (ADS) a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 178 din data de 12 martie, dar a intrat in vigoare la 30 de zile de la publicare, respectiv incepand cu 11 aprilie2014
Potrivit Legii nr. 17/2014, pot cumpara teren agricol extravilan in tara noastra, incepand din 11 aprilie:
cetatenii romani;
cetatenii unui stat din Uniunea Europeana;
cetatenii statelor care fac parte din Acordul privind Spatiul Economic European (ASEE; cuprinde Norvegia, Liechtenstein si Islanda) sau ai Confederatiei Elvetiene;
apatrizii cu domiciliul in Romania, intr-un stat din UE, intr-un stat din ASEE sau in Confederatia Elvetiana;
persoanele juridice de nationalitatea romana;
persoanele juridice avand nationalitatea unui stat membru al UE, a statelor care sunt parte a ASEE sau a Confederatiei Elvetiene.
In plus, cetatenii si persoanele juridice dintr-un stat membru al UE sau din statele care sunt parte a ASEE sau a Confederatiei Elvetiane pot achizitiona teren agricol in Romania in conditii de reciprocitate.
De asemenea, cetateanul unui stat tert si apatridul cu domiciliul intr-un stat tert, precum si persoanele juridice avand nationalitatea unui stat tert pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole situate in extravilan in conditiile reglementate prin tratate internationale, pe baza de reciprocitate, in conditiile prezentei legi, se subliniaza in actul normativ care a intrat in vigoare la inceputul lunii aprilie. Astfel, daca o tara din UE are un tratat international cu o tara din afara Europei, cetatenii si persoanele juridice din acea tara au dreptul sa cumpere teren agricol din tara noastra.
Toate aceste persoane nu pot cumpara insa teren agricol extravilan in tara noastra oricum, conform noului noilor reglementari. Mai exact, ele trebuie sa respecte dreptul de preemptiune al coproprietarilor, arendasilor, proprietarilor vecini, precum si al statului roman, reprezentat prin Agentia Domeniilor Statului (ADS), in aceasta ordine. De asemenea, trebuie respectat dreptul de preemptiune si in ceea ce priveste pretul, precum si conditiile egale. Preemptiunea reprezinta dreptul de a cumpara cu prioritate un bun, care, in cazul acestei legi, este unul imobil, potrivit Codului civil.
„Arendasul care doreste sa cumpere terenul agricol situat in extravilan trebuie sa detina aceasta calitate pentru terenul respectiv, stabilita printr-un contract de arenda valabil incheiat si inregistrat potrivit dispozitiilor legale, la momentul afisarii ofertei de vanzare la sediul primariei”, se subliniaza in Legea nr. 17/2014.
Atentie! Prevederile acestei legi nu se aplica antecontractelor si pactelor de optiune care au fost autentificate la notariat inainte de intrarea ei in vigoare si nici instrainarilor intre rude pana la gradul al treilea, inclusiv.
Potrivit Legii nr 17/2014, tranzactiile cu terenuri agricole extravilane se face cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de Codul civil.
Totusi, vanzarea terenurilor agricole extravilane pe care se afla situri arheologice clasate trebuie sa respecte prevederile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
De asemenea, terenurile agricole situate in extravilan, pe care se afla situri arheologice, unde au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat sau zone cu potential arheologic evidentiat intamplator, pot fi vandute, doar cu avizul specific al Ministerului Culturii, respectiv al serviciilor publice deconcentrate ale acestuia, dupa caz.
In plus, conform noii legi, urmatoarele tipuri de terenuri pot fi vandute doar cu avizul Ministerului Apararii Nationale (MApN), eliberat in urma consultarii cu Serviciul Roman de Informatii (SRI), Serviciul de Informatii Externe (SIE), Serviciul de Protectie si Paza (SPP), Ministerul de Interne (MI) si Ministerul Justitiei (MJ), prin structurile interne specializate:
terenurile agricole din extravilan, pe o adancime de 30 km fata de frontiera de stat si tarmul Marii Negre, catre interior,
situate la o distanta de pana la 2400 m fata de obiectivele speciale
Pentru comercializare, vanzatorul trebuie sa inregistreze, la primaria din raza localitatii unde este terenul, o cerere prin care solicita sa fie afisata oferta de vanzare a parcelei agricole din extravilan, potrivit Legii nr. 17/2014. Aceasta cerere se depune pentru ca oferta sa fie adusa la cunostinta preemptorilor.
De asemenea, cererea depusa la primarie de proprietarul terenului este insotita de oferta de vanzare a terenului agricol si de documentele doveditoare. In plus, oferta de vanzare va cuprinde informatii despre teren – pret, amplasament, suprafata, categoria de folosinta si clasa de calitate, precum si documentele cadastrale – si despre vanzator – numele si prenumele, adresa completa si copia documentului de proprietar.
La cateva zile de la depunerea si inregistrarea cererii si, implicit, a ofertei de vanzare a terenului agricol extravilan, aceasta urmeaza sa fie publicata pe mai multe site-uri al autoritatilor.
Astfel, in termen de o zi lucratoare de la data inregistrarii cererii, primaria are obligatia sa afiseze oferta de vanzare la sediul sau si, dupa caz, pe pagina sa de internet, timp de 30 de zile.
Apoi, in termen de 3 zile lucratoare de la inregistrarea cererii, primaria trebuie sa transmita structurii din aparatul central al Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR), respectiv ADS-ului, si structurilor teritoriale ale acesteia un dosar, se mai scrie in actul normativ care a intrat in vigoare pe 11 aprilie. Aceste dosar trebuie sa cuprinda lista preemptorilor, copiile cererii de afisare, ale ofertei de vanzare si ale documentelor doveditoare. Dupa inregistrarea dosarului, ADS si structurile acesteia, in termen de alte 3 zile lucratoare, respectiv la maximum o saptamana de la depunerea cererii la primaria in raza careia se afla terenul, trebuie sa afiseze pe site-urile proprii oferta de vanzare, timp de 15 zile.
Cumparatorul este ales in functie de rangul la preemptiune si de pret
Conform Legii nr. 17/2014, preemptorii trebuie ca, in termenul de 30 de zile de la afisarea ofertei, sa isi manifeste, in scris, intentia de cumparare, sa comunice acceptarea ofertei vanzatorului si sa o inregistreze la sediul primariei unde aceasta a fost afisata.
La sfarsitul perioada de 30 de zile de la afisarea ofertei la primarie, dupa ce primeste intentiile de achizitie, vanzatorul trebuie sa aleaga un potential cumparator si sa comunice numele acestuia primariei in raza careia se afla terenul, se subliniaza in recentul act normativ.
Mai exact, alegerea cumparatorului se va face in functie de rangul preemptorului si de pret, conform Codului civil.
Daca in cele 30 de zile, mai multi preemptori de rang diferit isi manifesta, in scris, intentia de cumparare, la acelasi pret si in aceleasi conditii, vanzatorul trebuie sa aleaga potentialul cumparator, in urmatoarea ordine: coproprietarii, arendasii, proprietarii vecini si ADS-ul. Apoi, vanzatorul trebuie sa comunice numele acestuia primariei.
In plus, daca in cele 30 de zile, mai multi preemptori de acelasi rang isi manifesta in scris intentia de cumparare si niciun preemptor de rang superior nu accepta oferta, la acelasi pret si in aceleasi conditii, vanzatorul trebuie sa aleaga dintre primii preemptori si sa comunice numele potentialului cumparator primariei.
In termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea de catre vanzator a potentialului cumparator, primaria are obligatia sa transmita ADS-ului si structurilor sale teritoriale, datele de identificare ale potentialului cumparator, pentru a fi verificat daca acesta indeplineste conditiile legale, conform nolilor reguli de cumparare a terenurilor agricole extravilane.
Daca un preemtor inferior ofera un pret mai mare, se reia procedura
Daca in cele 30 de zile de la afisarea ofertei de vanzare la primarie, un preemptor de rang inferior ofera un pret superior celui din oferta de vanzare sau celui oferit de ceilalti preemptori de rang superior lui care accepta oferta, vanzatorul poate relua vanzarea, se precizeaza in Legea nr. 17/2014.
Concret, vanzatorul va inregistra noua oferta de vanzare, cea cu pretul oferit de preemptorul inferior, respectiv mai mare decat cel din oferta initiala, la primaria in raza careia este terenul. In plus, vanzatorul trebuie sa inainteze noua oferta de vanzare mai intai catre preemptorii de rang superior.
Fata de procedura standard, intr-o astfel de situatie, vanzatorul trebuie sa aleaga un potential cumparator intr-un termen de trei ori mai scurt, respectiv in 10 zile de la afisare ofertei.
Vanzarea libera a terenului nu poate avea un pret mai mic decat in oferta initiala
Daca, in cele 30 de zile de la afisarea ofertei, niciun preemptor nu isi manifesta intentia sa cumpere terenul, tranzactionarea este libera, urmand ca vanzatorul sa instiinteze in scris primaria ca a luat aceasta decizie, potrivit Legii nr. 17/2014.
Cu toate acestea, vanzarea libera a terenului la un pret mai mic decat cel cerut in oferta de vanzare ori in conditii mai avantajoase decat cele aratate in aceasta atrage nulitatea absoluta, conform documentului normativ mentionat.
Mai mult, potrivit Legii nr. 17/2014, daca in perioada cat preemptorul trebuie sa-si manifeste intentia de cumparare, vanzatorul modifica datele din oferta de vanzare, el poate relua procedura de inregistrare a cererii de cumparare de catre preemptori.
ADS-ul trebuie sa-si dea avizul pentru preemptor
In ciuda faptului ca si-a ales un potential cumparator, procedura de cumparare a terenului agricol extravilan nu s-a incheiat.
Potrivit Legii nr. 17/2014, daca terenul este cumparat de un preemptor, este nevoie de un aviz final, ca sa fie incheiat contractul de vanzare. Acest aviz il emit structurile teritoriale ale ADS-ului pentru terenurile cu o suprafata de pana la 30 de hectare inclusiv si ADS-ul pentru terenurile cu suprafata de peste 30 de hectare.
Mai exact, ADS-ul verifica daca preemptorul indeplineste conditiile legale, in termen de 5 zile lucratoare de la primirea datelor si documentelor despre vanzare, conform noului act normativ. Daca indeplinesc conditiile legale de vanzare, in termen de 2 zile lucratoare de la expirarea termenului pentru verificare, ADS-ul sau structurile teritoriale emit avizul necesar incheierii contractului de vanzare-cumparare.
„In situatia in care, in urma verificarilor de catre structura centrala, respectiv structurile teritoriale, dupa caz, se constata ca preemptorul ales nu indeplineste conditiile prevazute de prezenta lege, se va emite un aviz negativ, in termen de 2 zile lucratoare de la expirarea termenului pentru verificare”, se subliniaza in Legea nr. 17/2014.
Propuneri de amendamente formulate de Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la art. I din proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
Nr.
Crt.
Reglementarea Codului de procedură penală
Propuneri de modificare şi completare
Motivare
1.
Art. 174 – Incompatibilitatea expertului
(1) Persoana aflată în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 64 nu poate fi desemnată ca expert, iar în cazul în care a fost desemnată, hotărârea judecătorească nu se poate întemeia pe constatările şi concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invocă.
(2) Nu poate fi desemnată ca expert persoana care a avut această calitate în aceeaşi cauză, cu excepţia situaţiei în care aceasta este recomandată de părţi sau de procuror.
(3) *** Abrogat prin L. nr. 255/2013
(4) Dispoziţiile art. 66 – 68 se aplică în mod corespunzător.
La articolul 174, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
„(21) Nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părţi în aceeaşi cauză o persoană care funcţionează în cadrul aceleiaşi instituţii medico-legale, institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituţiei respective la solicitarea organului judiciar.”
Propunerea vizează practic reintroducerea reglementării cuprinsă anterior în alin. (3), care a fost abrogat prin Legea nr. 255/2010, şi urmăreşte protejarea aparenţei de imparţialitate care trebuie să caracterizeze activitatea instituţiei medico-legale, institutului sau laboratorului de specialitate, care efectuează o expertiză într-o cauză penală.
În opinia noastră, o asemenea aparenţă poate fi afectată în situaţia în care, de pildă, la efectuarea unei expertize medico-legale este desemnată ca expert recomandat de părţi o persoană care funcţionează în instituţia medico-legală care trebuie să efectueze expertiza.
2.
Art. 207 – Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară
(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispoziţiile art. 235 alin. (4) – (6) se aplică în mod corespunzător.
(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.
(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
(6) În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu. Dispoziţiile alin. (2) – (5) se aplică în mod corespunzător.
La articolul 207, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi, după caz, punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.”
Propunerea urmăreşte eliminarea caracterului restrictiv al reglementării actuale (care se referă doar la arestarea preventivă) şi constituirea unui temei pentru judecător care să îi permită revocarea oricărei alte măsuri preventive.
3.
După articolul 208, se introduce un nou articol, art. 2081, cu următorul cuprins:
„Art. 2081. Modificarea conţinutului unor măsuri preventive
În cadrul procedurii de verificare a măsurilor preventive potrivit art. 207 şi art. 208, se poate dispune şi modificarea obligaţiilor din conţinutul acestora sau, după caz, a cuantumului cauţiunii.”
Propunerea de introducere a art. 2081 – alături de cea care vizează completarea art. 242 – urmăreşte reglementarea unei proceduri prin care judecătorul să poată controla şi conţinutul controlului judiciar dispus de procuror – care în reglementarea actuală este exclusiv la dispoziţia procurorului, judecătorul putând dispune doar revocarea măsurii. În acest fel, se asigură astfel o mai bună individualizare a măsurilor preventive pe parcursul procesului.
4.
Art. 209 – Reţinerea
(1) Organul de cercetare penală sau procurorul poate dispune reţinerea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 202.
(2) Persoanei reţinute i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, infracţiunea de care este suspectat şi motivele reţinerii.
(3) Reţinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. În durata reţinerii nu se include timpul strict necesar conducerii suspectului sau inculpatului la sediul organului judiciar, conform legii.
(4) Dacă suspectul sau inculpatul a fost adus în faţa organului de cercetare penală sau a procurorului pentru a fi audiat, în baza unui mandat de aducere legal emis, în termenul prevăzut la alin. (3) nu se include perioada cât suspectul sau inculpatul s-a aflat sub puterea acelui mandat.
(5) Măsura reţinerii poate fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.
(6) Înainte de audiere, organul de cercetare penală ori procurorul este obligat să aducă la cunoştinţa suspectului sau inculpatului că are dreptul de a fi asistat de un avocat ales ori numit din oficiu şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, cu excepţia furnizării de informaţii referitoare la identitatea sa, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
(7) Suspectul sau inculpatul reţinut are dreptul de a-şi încunoştinţa personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penală ori procurorului să îl încunoştinţeze pe acesta. Modul de realizare a încunoştinţării se consemnează într-un proces-verbal. Persoanei reţinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.
(8) Avocatul ales are obligaţia de a se prezenta la sediul organului judiciar în termen de cel mult două ore de la încunoştinţare. În caz de neprezentare a avocatului ales, organul de cercetare penală sau procurorul numeşte un avocat din oficiu.
(9) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul de a comunica direct cu acesta, în condiţii care să asigure confidenţialitatea.
(10) Reţinerea se dispune de organul de cercetare penală sau de procuror prin ordonanţă, care va cuprinde motivele care au determinat luarea măsurii, ziua şi ora la care reţinerea începe, precum şi ziua şi ora la care reţinerea se sfârşeşte.
(11) Suspectului sau inculpatului reţinut i se înmânează un exemplar al ordonanţei prevăzute la alin. (10).
(12) Pe perioada reţinerii suspectului sau inculpatului, organul de cercetare penală sau procurorul care a dispus măsura are dreptul de a proceda la fotografierea şi luarea amprentelor acestuia.
(13) Dacă reţinerea a fost dispusă de organul de cercetare penală, acesta are obligaţia de a-l informa pe procuror cu privire la luarea măsurii preventive, de îndată şi prin orice mijloace.
(14) Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura reţinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere la procurorul care supraveghează urmărirea penală, înainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se pronunţă de îndată, prin ordonanţă. În cazul când constată că au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a măsurii reţinerii, procurorul dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a celui reţinut.
(15) Împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura reţinerii suspectul sau inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunţă de îndată, prin ordonanţă. În cazul când constată că au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a măsurii reţinerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
(16) Procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, în vederea luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul reţinut, cu cel puţin 6 ore înainte de expirarea duratei reţinerii acestuia.
(17) Persoanei reţinute i se comunică, sub semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83, la art. 210 alin. (1) şi (2), dreptul de acces la asistenţă medicală de urgenţă, durata maximă pentru care se poate dispune măsura reţinerii, precum şi dreptul de a face plângere împotriva măsurii dispuse, iar în cazul în care persoana reţinută nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal.
La articolul 209, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul de a-şi încunoştinţa personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penală ori procurorului să îl încunoştinţeze pe acesta. Modul de realizare a încunoştinţării se consemnează într-un proces-verbal. Exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea nu se poate refuza decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.”
Propunerea urmăreşte eliminarea unor erori din reglementarea actuală, care se referă la persoana reţinută, în condiţiile în care reglementează exercitarea unor drepturi anterioare reţinerii. În acelaşi timp, are menirea de a preveni riscul unei interpretări greşite a reglementării actuale, în sensul în care dreptul la înştiinţarea avocatului nu ar fi recunoscut decât după privarea de libertate.
5.
Art. 215 – Conţinutul controlului judiciar
(1) Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
(2) Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;
b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;
h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;
k) să nu emită cecuri.
(3) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar sunt prevăzute în mod expres obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata acestuia şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
(4) Supravegherea respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizează de către instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condiţiile legii.
(5) Dacă, în cadrul obligaţiei prevăzute la alin. (2) lit. a), s-a impus inculpatului interdicţia de a părăsi ţara sau o anumită localitate, câte o copie a ordonanţei procurorului ori, după caz, a încheierii se comunică, în ziua emiterii ordonanţei sau a pronunţării încheierii, inculpatului, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte, precum şi celei în a cărei circumscripţie are interdicţia de a se afla acesta, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, Poliţiei de Frontieră Române şi Inspectoratului General pentru Imigrări, în situaţia celui care nu este cetăţean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligaţiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(6) Instituţia, organul sau autoritatea prevăzute la alin. (4) verifică periodic respectarea obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii.
(7) În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
(8) În cursul urmăririi penale, procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.
(9) Dispoziţiile alin. (8) se aplică în mod corespunzător şi în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, când judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după audierea inculpatului.
(10) – (15) *** Abrogate prin L. nr. 255/2013
La articolul 215, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Dacă s-a impus inculpatului obligaţia prevăzută la alin. (2) lit. a), câte o copie a ordonanţei procurorului ori, după caz, a minutei se comunică, în ziua emiterii ordonanţei sau a pronunţării încheierii, inculpatului, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte, precum şi serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, Poliţiei de Frontieră Române şi Inspectoratului General pentru Imigrări, în situaţia celui care nu este cetăţean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligaţiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.”
Efectuarea comunicărilor vizate de text este necesară nu doar în situaţia în care „în cadrul obligaţiei prevăzute la alin. (2) lit. a), s-a impus inculpatului interdicţia de a părăsi ţara sau o anumită localitate”, ci în toate situaţiile vizate de alin. (2), cum ar fi, de pildă, interdicţia de a depăşi o limită teritorială care priveşte doar o parte dintr-o localitate.
6.
Art. 219 – Luarea măsurii arestului la domiciliu de către judecătorul de drepturi şi libertăţi
(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, la propunerea motivată a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
(2) Procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi propunerea prevăzută la alin. (1) împreună cu dosarul cauzei.
(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat conform alin. (1), fixează termen de soluţionare în camera de consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii şi dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi şi libertăţi să soluţioneze propunerea înaintată de procuror.
(5) Judecătorul de drepturi şi libertăţi îl audiază pe inculpat atunci când acesta este prezent.
(6) Asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecătorul de drepturi şi libertăţi admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestaţiei.
(9) Judecătorul de drepturi şi libertăţi care respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului poate dispune, prin aceeaşi încheiere, luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) şi c), dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.
La articolul 219, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(9) Judecătorul de drepturi şi libertăţi care respinge propunerea luare a măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpat poate dispune, prin aceeaşi încheiere, luarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) şi c), dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.”
În mod eronat, reglementarea actuală se referă la arestarea preventivă.
7.
Art. 228 – Încunoştinţarea despre arestarea preventivă şi locul de deţinere a inculpatului arestat preventiv
(1) După luarea măsurii, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
(2) Persoanei faţă de care s-a dispus măsura arestării preventive i se comunică, sub semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83, dreptul prevăzut la art. 210 alin. (1) şi (2), precum şi dreptul de acces la asistenţă medicală de urgenţă, dreptul de a contesta măsura şi dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea arestării cu o altă măsură preventivă, iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal.
(3) Imediat după luarea măsurii arestării preventive, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară, care a dispus măsura, încunoştinţează despre aceasta un membru al familiei inculpatului ori o altă persoană desemnată de acesta. Dispoziţiile art. 210 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Efectuarea încunoştinţării se consemnează într-un proces-verbal.
(4) Îndată după introducerea sa într-un loc de deţinere, inculpatul are dreptul de a încunoştinţa personal sau de a solicita administraţiei locului respectiv să încunoştinţeze persoanele prevăzute la alin. (3) despre locul unde este deţinut.
(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în cazul schimbării ulterioare a locului de deţinere, imediat după producerea schimbării.
(6) Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a aduce la cunoştinţa inculpatului arestat preventiv dispoziţiile alin. (2) – (5), precum şi de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunoştinţarea.
(7) Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunoştinţarea decât pentru motive temeinice, care se consemnează în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (6).
La articolul 228, alineatul (1) se abrogă.
Textul a cărui abrogare se propune se regăseşte, identic, în cuprinsul art. 226 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Această situaţie este contrară dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, motiv pentru care ar trebui abrogat alin. (1) al art. 228.
8.
Art. 241 – Încetarea de drept a măsurilor preventive
(1) Măsurile preventive încetează de drept:
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) în cazurile în care procurorul dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori instanţa de judecată pronunţă o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă;
c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului;
d) în alte cazuri anume prevăzute de lege.
e) – g) *** Abrogate prin L. nr. 255/2013
(11) Arestarea preventivă şi arestul la domiciliu încetează de drept:
a) în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii în primă instanţă, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;
b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunţate în hotărârea de condamnare.
(2) Organul judiciar care a dispus această măsură sau, după caz, procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza constată, prin ordonanţă sau încheiere, din oficiu, la cerere sau la sesizarea administraţiei locului de deţinere, încetarea de drept a măsurii preventive, dispunând, în cazul celui reţinut sau arestat preventiv, punerea de îndată în libertate, dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.
(3) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată se pronunţă, prin încheiere motivată, asupra încetării de drept a măsurii preventive chiar şi în lipsa inculpatului. Asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt obligatorii.
(4) Persoanei faţă de care s-a dispus măsura preventivă, precum şi tuturor instituţiilor cu atribuţii în executarea măsurii li se comunică de îndată câte o copie de pe ordonanţa sau încheierea prin care organul judiciar constată încetarea de drept a măsurii preventive.
La articolul 241, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(11) Arestarea preventivă şi arestul la domiciliu încetează de drept şi în următoarele situaţii:
a) în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii în primă instanţă, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege;
b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunţate în hotărârea de condamnare.”
Scopul modificării propuse este de a se evita interpretarea potrivit căreia arestarea preventivă şi arestul la domiciliu încetează de drept doar în situaţiile prevăzute la alin. (11); în realitate, acestea trebuie să înceteze de drept şi în cazurile prevăzute la alin. (1).
9.
Art. 242 – Revocarea măsurilor preventive şi înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă
(1) Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
(2) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
(3) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
(4) În cazul în care măsura preventivă a fost luată în cursul urmăririi penale de către procuror sau de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, organul de cercetare penală are obligaţia să îl informeze de îndată, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea măsurii preventive. Dacă apreciază că informaţiile comunicate justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, după caz, sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat măsura, în termen de 24 de ore de la primirea informării. Procurorul este obligat să sesizeze şi din oficiu judecătorul de drepturi şi libertăţi, când constată el însuşi existenţa vreunei împrejurări care justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive luate de acesta.
(5) Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează, în scris, judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, după caz.
(6) În cursul urmăririi penale, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificată de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de către judecător.
(7) În vederea soluţionării cererii, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată fixează data de soluţionare a acesteia şi dispune citarea inculpatului.
(8) Când inculpatul este prezent, soluţionarea cererii se face numai după ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se soluţionează şi în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deşi a fost legal citat sau când, din cauza stării de sănătate, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dacă găseşte cererea întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.
(11) Dacă se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
(12) Dacă nu se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului şi a procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat.
(13) Termenul prevăzut la alin. (10) curge de la data rămânerii definitive a încheierii prin care se stabileşte valoarea cauţiunii.
La articolul 242, după alineatul (13), se introduce un nou alineat, alin. (14), cu următorul cuprins:
„(14) Dispoziţiile alin. (5) – (9) se aplică în mod corespunzător şi cu privire la cererea formulată de inculpat pentru modificarea conţinutului controlului judiciar.”
A se vedea motivele expuse în susţinerea propunerii de introducere a art. 2081.
10.
Art. 246 – Procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii
(1) În cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical.
(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de expertiza medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical.
(3) Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluţionare a propunerii în cel mult 5 zile de la data înregistrării acesteia şi dispune citarea suspectului sau inculpatului.
(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, soluţionarea propunerii se face numai după audierea acestuia, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se soluţionează şi în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deşi a fost legal citat, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la soluţionarea propunerii de luare a măsurii obligării provizorii la tratament medical să fie asistat şi de către un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecătorului de drepturi şi libertăţi. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta şi la alcătuirea planului terapeutic.
(7) Judecătorul se pronunţă asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestată în 5 zile de la pronunţare. Contestarea nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă.
(8) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului şi efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care aceasta nu a fost depusă potrivit alin. (2).
(9) În cazul când după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol pentru siguranţa publică, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea măsurii luate. Dispoziţiile alin. (2) – (7) se aplică în mod corespunzător.
(10) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza.
(11) În cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, care solicită acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispoziţiile alin. (4) – (9) se aplică în mod corespunzător.
(12) Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condiţiile prevăzute la art. 247.
La art. 246, după alineatul (12) se introduce un nou alineat, alin. (13), cu următorul cuprins:
„(13) În cazul în dispune o soluţie de netrimitere în judecată, procurorul sesizează judecătorul cameră preliminară pentru confirmarea ori, după caz, înlocuirea sau încetarea măsurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, ascultă, dacă este posibil, persoana supusă măsurii provizorii, în prezenţa avocatului său, şi, după efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunţă prin încheiere motivată. Împotriva încheierii se poate formula contestaţie, în termen de trei zile de la pronunţare, care se soluţionează de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate, fără participarea procurorului şi a persoanei supuse măsurii provizorii.”
Reglemetarea unei proceduri de confirmare/înlocuire/încetare a măsurii este necesară în cazul în care procurorul dispune o soluţie de netrimitere în judecată, întrucât măsura de siguranţă cu caracter medical dispusă în cursul urmăririi penale are doar un caracter provizoriu.
11.
Art. 248 – Procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii
(1) În cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de suspect sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.
(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de acte medicale concludente sau de expertiza medico-legală psihiatrică.
(3) Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează de îndată termen de soluţionare a propunerii şi dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
(4) Soluţionarea propunerii se face numai după audierea suspectului sau inculpatului, dacă starea sa de sănătate o permite, în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. Când suspectul sau inculpatul se află deja internat într-o unitate de asistenţă medicală şi deplasarea sa nu este posibilă, judecătorul de drepturi şi libertăţi procedează la audierea acestuia, în prezenţa avocatului, în locul unde se află.
(5) Când propunerea prevăzută la alin. (1) nu este însoţită de expertiza medico-legală psihiatrică, instanţa sesizată dispune efectuarea acesteia, luând, dacă este cazul, şi măsura internării necesare pentru efectuarea expertizei.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la soluţionarea propunerii de luare a măsurii internării medicale ori la alcătuirea concretă a planului terapeutic să fie asistat şi de către un medic desemnat de acesta, ale cărui concluzii sunt înaintate judecătorului de drepturi şi libertăţi.
(8) Judecătorul se pronunţă de îndată asupra propunerii, printr-o încheiere care poate fi contestată în 5 zile de la pronunţare. Contestarea nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranţă.
(9) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului şi ia măsuri pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, dacă aceasta nu a fost făcută potrivit alin. (2).
(10) Dacă judecătorul dispune internarea medicală provizorie, se iau şi măsurile prevăzute la art. 229.
(11) Dacă după dispunerea măsurii s-a produs însănătoşirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, prin încheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea ridicării măsurii aplicate.
(12) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (11), se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza.
(13) În cursul judecăţii în primă instanţă şi în apel, faţă de inculpat se poate dispune internarea medicală provizorie, la propunerea procurorului ori din oficiu, de către instanţa în faţa căreia se află cauza, pe baza expertizei medico-legale psihiatrice. Dispoziţiile alin. (4) – (11) se aplică în mod corespunzător.
La articolul 248, după alineatul (13) se introduce un nou alineat, alin. (14), cu următorul cuprins:
„(14) Dispoziţiile art. 246 alin. (13) se aplică în mod corespunzător.”
A se vedea argumentele prezentate în susţinerea propunerii de la art. 246 alin. (13).
12.
Art. 251 – Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii
Ordonanţa de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele de cercetare penală.
Articolul 251 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 251. Organele care aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii
Ordonanţa sau încheierea de luare a măsurii asigurătorii se aduce la îndeplinire de către organele competente potrivit legii, din dispoziţia organului de urmărire penală sau a judecătorului de cameră preliminară ori a instanţei de judecată, după caz.”
Reglementarea actuală este, pe de o parte, incompletă, iar, pe de altă parte, soluţia acesteia este oricum nepotrivită.
13.
Art. 259 – Locul de citare
(1) Suspectul, inculpatul, părţile în proces, precum şi alte persoane se citează la adresa unde locuiesc, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului lor de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.
(2) Suspectul sau inculpatul are obligaţia de a comunica în termen de cel mult 3 zile organului judiciar schimbarea adresei unde locuieşte. Suspectul sau inculpatul este informat cu privire la această obligaţie în cadrul audierii şi cu privire la consecinţele nerespectării obligaţiei.
(3) Suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat este citat la locul indicat.
(4) Suspectul sau inculpatul poate fi citat la sediul avocatului ales, dacă nu s-a prezentat după prima citare legal îndeplinită.
(5) Dacă nu se cunosc nici adresa unde locuieşte suspectul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, la sediul organului judiciar se afişează o înştiinţare care trebuie să cuprindă:
a) anul, luna, ziua şi ora când a fost făcută;
b) numele şi prenumele celui care a făcut afişarea şi funcţia acestuia;
c) numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, reşedinţa, respectiv sediul celui citat;
d) numărul dosarului în legătură cu care se face înştiinţarea şi denumirea organului judiciar pe rolul căruia se află dosarul;
e) menţiunea că înştiinţarea se referă la actul procedural al citaţiei;
f) menţiunea termenului stabilit de organul judiciar care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la organul judiciar pentru a i se comunica citaţia;
g) menţiunea că, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului prevăzut la lit. f), citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen;
h) semnătura celui care a afişat înştiinţarea.
(6) Bolnavii sau persoanele aflate, după caz, în spitale, aşezăminte medicale ori de asistenţă socială se citează prin administraţia acestora.
(7) Persoanele private de libertate se citează la locul de deţinere, prin administraţia acestuia.
(71) Militarii se citează la unitatea din care fac parte, prin comandantul acesteia.
(8) Pentru persoanele care alcătuiesc echipajul unei nave maritime sau fluviale, aflate în cursă, citarea se face la căpitănia portului unde este înregistrată nava.
(9) Dacă suspectul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face, pentru primul termen, potrivit normelor de drept internaţional penal aplicabile în relaţia cu statul solicitat, în condiţiile legii. În absenţa unei asemenea norme sau în cazul în care instrumentul juridic internaţional aplicabil o permite, citarea se face prin scrisoare recomandată. În acest caz, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, sau refuzul de primire a acesteia ţine loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare. Pentru primul termen de judecată, suspectul sau inculpatul va fi înştiinţat prin citaţie că are obligaţia de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poştă electronică sau mesagerie electronică, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care nu se conformează, comunicările i se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele care se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
(10) Personalul misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare şi cetăţenii români trimişi să lucreze în cadrul organizaţiilor internaţionale, membrii de familie care locuiesc cu ei, cât timp se află în străinătate, precum şi cetăţenii români aflaţi în străinătate în interes de serviciu, inclusiv membrii de familie care îi însoţesc, se citează prin intermediul unităţilor care i-au trimis în străinătate.
(11) La stabilirea termenului pentru înfăţişarea suspectului sau inculpatului aflat în străinătate se ţine seama de normele internaţionale aplicabile în relaţia cu statul pe teritoriul căruia se afla suspectul sau inculpatul, iar în lipsa unor asemenea norme, de necesitatea ca citaţia în vederea înfăţişării să fie primită cel mai târziu cu 30 de zile înainte de ziua stabilită pentru înfăţişare.
(12) Instituţiile, autorităţile publice şi alte persoane juridice se citează la sediul acestora, iar în cazul neidentificării sediului, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile alin. (5).
(13) Citarea prin intermediul poştei electronice sau al unui sistem de mesagerie electronică se face la adresa electronică ori la coordonatele care au fost indicate în acest scop organului judiciar de către persoana citată sau de către reprezentantul ei.
La articolul 259, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(7) Persoanele private de libertate se citează la locul de deţinere, prin administraţia acestuia. O copie a citaţiei se comunică şi administraţiei locului de deţinere.”
Având în vedere că în conformitate cu art. 257 alin. (8) „citarea şi comunicarea actelor procedurale se fac în plic închis”, în reglementarea actuală administraţia locului de deţinere este în imposibilitate de a lua cunoştinţă de termenul la care trebuie să asigure prezenţa deţinutului, dacă acesta din urmă nu aduce la cunoştinţă acest termen.
14.
Art. 275 – Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri
(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:
1. în caz de achitare, de către:
a) persoana vătămată, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;
b) partea civilă căreia i s-au respins în totul pretenţiile civile, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;
c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;
2. în caz de încetare a procesului penal, de către:
a) inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire;
b) persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă;
c) partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală;
d) inculpatul şi persoana vătămată, în caz de împăcare.
3. dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:
a) persoana vătămată, atunci când aceasta şi-a retras plângerea prealabilă ori s-a dispus clasarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) – c) sau achitarea inculpatului;
b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situaţii decât cele prevăzute în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) – c) ori încetarea procesului penal;
4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat.
(2) În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.
(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
(4) În cazul când mai multe părţi sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
(5) Dispoziţiile alin. (1) pct. 1 şi 2 şi ale alin. (2) – (4) se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în cursul urmăririi penale a unei soluţii de clasare şi în situaţia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organele de urmărire penală.
(6) Cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului.
La articolul 275, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:
„(7) În situaţia contestaţiilor formulate de către administraţia penitenciarului în cazurile prevăzute de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.”
Este necesară clarificarea legislativă a situaţiei cheltuielilor judiciare în această ipoteză.
15.
Art. 308 – Procedura audierii anticipate
(1) Atunci când există riscul ca un martor să nu mai poată fi audiat în cursul judecăţii, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea audierii anticipate a martorului.
(2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază cererea întemeiată, stabileşte de îndată data şi locul audierii, dispunându-se citarea părţilor şi subiecţilor procesuali principali.
(3) Participarea procurorului este obligatorie.
La articolul 308, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) Atunci când există riscul ca o persoană să nu mai poată fi audiată în cursul judecăţii, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea audierii anticipate a acesteia.
(2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază cererea întemeiată, stabileşte de îndată data şi locul audierii, dispunându-se citarea părţilor şi subiecţilor procesuali principali. Când audierea are loc la sediul instanţei, aceasta se desfăşoară în camera de consiliu.”
Raţiunea reglementării art. 308 este în egală măsură valabilă atât pentru martor cât şi pentru părţi şi subiecţii procesuali principali.
În acelaşi timp – pentru evitarea controverselor referitoare la publicitatea şedinţei şi tinând seama de faptul că această activitate are loc în cursul urmăririi penale – propunem ca audierea anticipată, când are loc la sediul instanţei, să se desfăşoare în camera de consiliu.
16.
Art. 315 – Clasarea
(1) Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării;
b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).
(2) Ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind:
a) ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei;
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii;
c) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale;
d) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris;
e) sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare;
f) cheltuielile judiciare.
(3) Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat una dintre măsurile de siguranţă prevăzute de lege, se va face menţiune despre aceasta.
(4) În ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive dispuse în cauză.
(5) Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă această calitate, potrivit art. 307.
La articolul 315 alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„e) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 109 sau art. 110 din Codul penal, dispoziţiile art. 246 alin. (13) aplicându-se în mod corespunzător.”
Propunerea urmăreşte corelarea textului cu reglementarea propusă la art. 246 alin. (13) şi 248 alin. (13) şi adoptarea unei soluţii asemănătoare pentru ipoteza în care necesitatea luării măsurii se iveşte la momentul soluţionării cauzei de către procuror.
17.
Art. 368 – Suspendarea judecăţii în caz de extrădare activă
(1) În cazul în care, potrivit legii, se cere extrădarea unei persoane în vederea judecării într-o cauză penală, instanţa pe rolul căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere motivată, suspendarea judecăţii până la data la care statul solicitat va comunica hotărârea sa asupra cererii de extrădare. Încheierea instanţei este supusă contestaţiei în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă, la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dacă se solicită extrădarea unui inculpat judecat într-o cauză cu mai mulţi inculpaţi, instanţa poate dispune, în interesul unei bune judecăţi, disjungerea cauzei.
(3) Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, instanţei ierarhic superioare, în termen de 48 de ore de la înregistrare.
(4) Contestaţia nu suspendă executarea şi se judecă în şedinţă publică, cu participarea procurorului şi cu citarea persoanei vătămate şi a părţilor. Contestaţia se judecă în termen de 5 zile de la primirea dosarului, fără participarea procurorului şi a părţilor.
La articolul 368, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) Contestaţia nu suspendă executarea şi se judecă în termen de 5 zile de la primirea dosarului, fără participarea procurorului şi a părţilor.”
Propunerea este necesară pentru eliminarea caracterului contradictoriu al reglementării.
18.
Art. 396 – Rezolvarea acţiunii penale
(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
(3) Renunţarea la aplicarea pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 80 – 82 din Codul penal.
(4) Amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83 – 90 din Codul penal.
(5) Achitarea inculpatului se pronunţă în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) – d).
(6) Încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) – j).
(7) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată, ca urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) – d), instanţa de judecată pronunţă achitarea.
(8) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) – d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.
(9) În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune şi inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanţa dispune plata acesteia din cauţiune, potrivit dispoziţiilor art. 217.
(10) Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
La articolul 396, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Achitarea inculpatului se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) – d).”
Modificarea este necesară pentru a se asigura corectitudinea exprimării.
19.
Art. 399 – Dispoziţiile cu privire la măsurile preventive
(1) Instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra menţinerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) În caz de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă:
a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive;
b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere;
c) o pedeapsă cu amendă, care nu însoţeşte pedeapsa închisorii;
d) o măsură educativă.
(4) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (1) şi (2) cu privire la măsurile preventive este executorie.
(5) Când, potrivit dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) – (3), inculpatul este pus în libertate, instanţa comunică aceasta administraţiei locului de deţinere.
(6) Inculpatul condamnat de prima instanţă şi aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndată ce durata reţinerii şi cea a arestării devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotărârea nu este definitivă. Liberarea se dispune de administraţia locului de deţinere, căreia i se comunică, îndată după pronunţarea hotărârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(7) În caz de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, instanţa va dispune restituirea sumei depuse drept cauţiune, dacă nu s-a dispus plata din aceasta a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor şi dacă nu s-a dispus plata din cauţiune prevăzută la art. 217 alin. (7).
(8) Instanţa dispune confiscarea cauţiunii dacă măsura controlului judiciar pe cauţiune a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, pentru motivele arătate la art. 217 alin. (9), şi nu s-a dispus plata din cauţiune a sumelor prevăzute la art. 217.
(9) Durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă.
(10) După pronunţarea hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condiţiile legii.
La articolul 399, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (1) – (3) cu privire la măsurile preventive este executorie.”
Modificarea este necesară întrucât caracterul executoriu al hotărârii cu privire la măsurile preventive trebuie, fără îndoială, să vizeze şi ipotezele avute în vedere de alin. (3) al art. 399, neexistând nicio raţiune pentru o altă soluţie.
20.
Art. 421 – Soluţiile la judecata în apel
Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:
1. respinge apelul, menţinând hotărârea atacată:
a) dacă apelul este tardiv sau inadmisibil;
b) dacă apelul este nefondat;
2. admite apelul şi:
a) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond;
b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
La articolul 421 punctul 2, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„a) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond. Instanţa de apel readministrează declaraţiile pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de achitare, dispoziţiile art. 374 alin. (7) – (10) şi ale art. 383 alin. (3) şi (4) aplicându-se în mod corespunzător.”
Completarea textului este necesară pentru a se asigura respectarea exigenţelor impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
21.
Art. 426*) – Cazurile de contestaţie în anulare
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
La articolul 426, literele c) – h) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;”
Modificările propuse consacră o regulă firească şi anume că, în principiu, posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac trebuie recunoscută doar dacă persoana interesată a uzat de căile ordinare de atac.
În această concepţie, contestaţia în anulare ar trebui să aibă ca obiect numai greşeli de judecată petrecute la judecarea apelului, care nu ar mai putea fi invocate într-o altă cale ordinară de atac.
Doar pentru situaţii deosebite – cum sunt, în opinia noastră, motivele de la lit. b) şi i) – posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare poate fi recunoscută şi împotriva hotărârilor rămase definitive prin neapelare.
Pe de altă parte, motivele de nelegalitate prevăzute la lit. c) – h) cu privire la hotărârea primei instanţe pot şi trebuie invocate doar pe calea apelului, neexistând nicio raţiune pentru suprapunerea contestaţiei în anulare peste apel.
Practic, în reglementarea în vigoare o persoană care a exercitat apelul, iar acesta i-a fost respins, ar putea ulterior să invoce aceleaşi motive de nelegalitate împotriva hotărârii primei instanţe şi pe calea contestaţiei în anulare. Tot aşa, o persoană care nu a exercitat apelul, ar putea ulterior invoca pe calea contestaţiei în anulare motivul de nelegalitate pe care putea să-l invoce în apel, paralizând astfel efectul rămânerii definitive a sentinţei ca urmare a neexercitării apelului.
22.
Art. 428 – Termenul de introducere a contestaţiei în anulare
(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.
(2) Contestaţia în anulare pentru cazul prevăzut la art. 426 lit. b) poate fi introdusă oricând.
Articolul 428 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 428 – Termenul de introducere a contestaţiei în anulare
(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) – h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.
(2) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) şi i) poate fi introdusă oricând.”
Reglementarea actuală este deficitară, neprevăzând termenul de exercitare a căii de atac pentru procuror sau altă persoană decât cea împotriva căreia se face executarea.
23.
Art. 431 – Admiterea în principiu
(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
La articolul 431, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.”
Completarea textului este necesară pentru evitarea interpretărilor contradictorii pe care le poate genera omisiunea din reglementarea actuală.
24.
Art. 434 – Hotărârile supuse recursului în casaţie
(1)*) Pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2)**) Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:
a) hotărârile pronunţate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire;
b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;
c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor şi a reabilitării;
d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;
e) soluţiile pronunţate cu privire la infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
f) soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii;
g) hotărârile pronunţate ca urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
(3) Recursul în casaţie exercitat de procuror împotriva hotărârilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului nu poate avea ca scop obţinerea condamnării acestuia de către instanţa de recurs în casaţie.
La articolul 434 alineatul (2), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor;”
Eliminarea referirii la hotărârile pronunţate în materia reabilitării este necesară întrucât acestea se regăsesc la lit. d).
25.
Art. 440 – Admiterea în principiu
(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.
(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) şi (6), art. 437 şi 438 ori dacă cererea este vădit nefondată, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
(3) Dacă cererea de recurs în casaţie a fost retrasă, instanţa ia act de retragere, prin încheiere.
(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 – 438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
La articolul 440, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.”
Propunerea confirmă soluţia care se desprinde din interpretarea dispoziţiilor Codului de procedură penală în materia recursului în casaţie şi urmează modelul propus în materia contestaţiei în anulare şi a revizuirii.
26.
Art. 459 – Admiterea în principiu
(1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, preşedintele dispunând ataşarea dosarului cauzei.
(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
(3) Instanţa examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
(4) În cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
(5) În cazul în care instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentinţă respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
(6) Când cererea de revizuire a fost făcută pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii, prin excepţie de la dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. f), procedura de revizuire îşi va urma cursul, iar în cazul rejudecării cauzei, după admiterea în principiu, instanţa va hotărî potrivit dispoziţiilor art. 16, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
La articolul 459, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.”
Completarea textului este necesară pentru evitarea interpretărilor contradictorii pe care le poate genera omisiunea din reglementarea actuală.
27.
Art. 467 – Cererea de redeschidere a procesului penal
(1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel.
(2) Când persoana judecată în lipsă este privată de libertate, cererea poate fi depusă la administraţia locului de deţinere, care o va trimite de îndată instanţei competente.
(3) Cererea se formulează în scris şi trebuie motivată cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 466.
(4) Cererea poate fi însoţită de copii de pe înscrisurile de care persoana judecată în lipsă înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele vor fi însoţite de traducere.
(5) În cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4), instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze până la primul termen de judecată sau, după caz, într-un termen scurt, stabilit de instanţă.
La articolul 467, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.”
Potrivit art. 466 alin. (2) „Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.
Acest text consacră fără echivoc faptul persoana poate fi considerată judecată în lipsă numai dacă situaţiile menţionate privesc cumulativ atât judecata în primă instanţă, cât şi judecata în apel.
De altfel, pentru ipoteza în care aceste situaţii ar fi incidente doar pentru judecata în apel, partea interesată are deja la îndemână o cale extraordinară de atac – contestaţia în anulare (art. 426 lit. a).
Din această perspectivă, propunerea urmăreşte practic corelarea alin. (1) al art. 467 cu aceste reglementări.
28.
Art. 470 – Rejudecarea cauzei
Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal.
Articolul 470 se abrogă.
Faţă de modificările propuse anterior, textul este inutil în condiţiile în care procesul se reia în toate cazurile cu judecata în primă instanţă.
29.
Art. 477 – Conţinutul şi efectele hotărârii
(1) Asupra sesizării, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept se pronunţă prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
(2) Dispoziţiile art. 474 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Dispoziţiile art. 4741 se aplică în mod corespunzător.
La articolul 477, alineatul (4) se abrogă.
Abrogarea se impune pentru a se evita suprapunerile legislative, în condiţiile în care art. 4741 (modificat prin O.U.G. nr. 3/2014), reglementează situaţia efectelor deciziei adoptate într-un recurs în interesul legii în cazul abrogării, constatării neconstituţionalităţii sau modificării dispoziţiei legale pentru care s-a pronunţat recursul în interesul legii, iar art. 4771 (modificat tot prin O.U.G. nr. 3/2014) reglementează, într-o formă similară, situaţia efectelor deciziei adoptate în procedura sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
30.
Art. 479 – Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia.
Articolul 479 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 479. Obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei are ca obiect recunoaşterea comiterii faptei şi acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi priveşte felul şi cuantumul pedepsei, precum şi forma de executare a acesteia, ori, după caz, soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.”
Completarea adusă textului urmăreşte corelarea acestuia cu alte dispoziţii ale Codului de procedură penală – art. 482 lit. h) şi 485 alin. (1) lit. a) – din care rezultă că acordul de vinovăţie poate cuprinde şi o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.
31.
Art. 484 – Procedura în faţa instanţei
(1) Dacă acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna dintre menţiunile obligatorii sau dacă nu au fost respectate condiţiile prevăzute la art. 482 şi 483, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.
(2) Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în urma unei proceduri necontradictorii, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi a părţii civile, dacă este prezentă.
Articolul 484 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 484 – Procedura în faţa instanţei
(1) Dacă acordului de recunoaştere a vinovăţiei îi lipseşte vreuna dintre menţiunile prevăzute la art. 482 sau dacă nu au fost respectate condiţiile prevăzute la art. 483, instanţa dispune acoperirea omisiunilor în cel mult 5 zile şi sesizează în acest sens conducătorul parchetului care a emis acordul.
(2) Pentru termenul fixat se citează inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată. Instanţa se pronunţă asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei prin sentinţă, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului şi avocatului acestuia, precum şi, dacă sunt prezente, a celorlalte părţi şi a persoanei vătămate.”
La alin. (1), modificarea propusă urmăreşte doar să asigure acurateţea reglementării.
Modificarea propusă pentru alin. (2) acoperă o lacună a reglementării actuale, prevăzând expres citarea persoanei vătămate şi a părţilor, şi consacrând ascultarea tuturor părţilor şi a persoanei vătămate, dacă sunt prezente, iar nu doar a inculpatului şi a părţii civile.
În acelaşi timp, este eliminată referirea la caracterul necontradictoriu al procedurii.
32.
Art. 485 – Soluţiile instanţei
(1) Instanţa, analizând acordul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi dispune una dintre soluţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) – (4), care nu poate crea pentru inculpat o situaţie mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;
b) respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
(2) Instanţa poate admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei numai cu privire la unii dintre inculpaţi.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), instanţa se pronunţă din oficiu cu privire la starea de arest a inculpaţilor.
(4) Dispoziţiile art. 396 alin. (9), art. 398 şi art. 399 se aplică în mod corespunzător.
La articolul 485, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Instanţa, analizând acordul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi pronunţă soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;
b) respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 – 482 cu privire la toate faptele reţinute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.”
La lit. a), ar trebui eliminată posibilitatea instanţei de a aplica inculpatului un tratament sancţionator mai blând decât cel stabilit prin acordul dintre procuror şi inculpat.
La lit. b), trebuie extinsă posibilitatea instanţei de a respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi în situaţia în care soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord este nelegală (ex: prin acord s-a stabilit soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, deşi nu erau îndeplinite toate condiţiile prevăzute de Codul penal pentru aceste măsuri).
33.
Art. 488 – Calea de atac
(1) Împotriva sentinţei pronunţate potrivit art. 485, procurorul şi inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
(2) Împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia.
(3) La soluţionarea apelului se citează inculpatul.
(4) Instanţa de apel pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge apelul, menţinând hotărârea atacată, dacă apelul este tardiv sau inadmisibil ori nefondat;
b) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost admis numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei sau la forma de executare a acesteia şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit art. 485 alin. (1) lit. a), care se aplică în mod corespunzător;
c) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost respins, admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, dispoziţiile art. 485 alin. (1) lit. a) şi art. 486 aplicându-se în mod corespunzător.
La articolul 488, alineatele (1) – (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) Împotriva sentinţei pronunţate potrivit art. 485 şi 486, procurorul, inculpatul, celelalte părţi şi persoana vătămată, pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
(2) Apelul referitor la modul de soluţionare a laturii penale, declarat împotriva sentinţei prin care a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi a fost condamnat inculpatul, poate privi numai felul şi cuantumul pedepsei ori forma de executare a acesteia.
(3) La soluţionarea apelului se citează părţile şi persoana vătămată.”
La articolul 488 alineatul (4), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) admite apelul, desfiinţează sentinţa prin care acordul de recunoaştere a fost admis şi pronunţă o nouă hotărâre, procedând potrivit art. 485 şi 486, care se aplică în mod corespunzător;”
Modificările urmăresc corelarea cu propunerile anterioare, recunoscând şi altor părţi decât inculpatul, precum şi persoanei vătămate, dreptul de a declara apel şi de a fi citate la soluţionarea apelului.
Interesul părţii civile sau al părţii responsabile civilmente de a declara apel, cu privire la modul de soluţionare a acţiunii civile prin aplicarea art. 286, este incontestabil.
De asemenea, este incontestabil interesul persoanei vătămate de a ataca cu apel o sentinţă prin care a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei, deşi soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nelegală sau nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, situaţie în care, în aplicarea art. 485 alin. (1) lit. b), acordul ar fi trebuit respins.
Pentru ipotezele prezentate, este evident că soluţia reglementată la art. 488 alin. (4) lit. b) trebuie să admită că în urma desfiinţării senţinţei prin care acordul a fost admis se poate adopta şi o hotărâre de respingere a acordului sau o hotărâre prin care să fie modificată soluţia pe latura civilă.
34.
Cap. III
Alte dispoziţii privind executarea
Secţiunea 1
Condamnarea în cazul anulării sau revocării renunţării la amânarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei
Art. 5811*) – Anularea renunţării la aplicarea pedepsei
(1) Anularea renunţării la aplicarea pedepsei se dispune, din oficiu sau la sesizarea procurorului, de instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce atrage anularea.
(2) Dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 83 alin. (3) din Codul penal, instanţa, anulând renunţarea la aplicarea pedepsei, dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea cu privire la care se renunţase la aplicarea pedepsei, stabileşte pedeapsa pentru aceasta, aplicând apoi, după caz, dispoziţiile cu privire la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.
(3) La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea cu privire la care se anulează renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa va avea în vedere exclusiv criteriile de individualizare şi circumstanţele din cauza în care s-a pronunţat iniţial soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei. Dispoziţiile art. 396 alin. (10) se aplică în mod corespunzător.
Denumirea Secţiunii 1 a Capitolului III al Titlului V se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Secţiunea 1 – Condamnarea în cazul anulării sau revocării renunţării la aplicarea pedepsei sau a amânării aplicării pedepsei”
La articolul 5811, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Dacă constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 82 alin. (3) din Codul penal, instanţa, anulând renunţarea la aplicarea pedepsei, dispune condamnarea inculpatului pentru infracţiunea cu privire la care se renunţase la aplicarea pedepsei, stabileşte pedeapsa pentru aceasta, aplicând apoi, după caz, dispoziţiile cu privire la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.”
Se îndreaptă erori materiale.
Propuneri suplimentare de amendamente la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, formulate de Consiliul Superior al Magistraturii
Nr.
Crt.
Reglementarea Codului de procedură penală
Propuneri de modificare şi completare
Precizări
1.
Art. 68 – Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării
(1) Abţinerea sau recuzarea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară se soluţionează de un judecător de la aceeaşi instanţă.
(2) Abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată.
(3) Abţinerea sau recuzarea magistratului-asistent se soluţionează de completul de judecată.
(4) Abţinerea sau recuzarea grefierului se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată.
(5) Soluţionarea abţinerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări şi poate asculta procurorul, subiecţii procesuali principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită.
(6) În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.
(7) Încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.
(8) Când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiaşi instanţe, cererea se soluţionează de un judecător de la instanţa ierarhic superioară.
(9) În cazul în care se admite abţinerea sau recuzarea şi nu se poate desemna un judecător de la instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei, judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
(10) Dispoziţiile alin. (8) şi (9) se aplică în mod corespunzător şi în cazul soluţionării abţinerii sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.
La articolul 68, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(9) La instanţele la care nu există secţii, în cazul în care se admite abţinerea sau recuzarea şi nu se poate desemna un judecător de la instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei, judecătorul de la instanţa ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.”
La articolul 68, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (91), cu următorul cuprins:
„(91) În cazul în care se admite abţinerea sau recuzarea, dacă instanţa competentă pentru soluţionarea cauzei este organizată pe secţii şi nu se poate desemna un judecător de la secţia corespunzătoare a acestei instanţe, soluţionarea cauzei se realizează de o altă secţie a aceleiaşi instanţe, care are aceeaşi specializare. Dacă nu există o secţie cu aceeaşi specializare, este sesizată instanţa ierarhic superioară, care, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare, din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau din circumscripţia unei curţi de apel învecinate.”
La articolul 68, alineatul (10) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(10) Dispoziţiile alin. (8) – (91) se aplică în mod corespunzător şi în cazul soluţionării abţinerii sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.”
Propunerile de modificare şi completare a art. 68 au în vedere respectarea principiului specializării judecătorilor; în acest sens, ar trebui ca în situaţia în care – la judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel la care există secţii – toţi judecătorii unei secţii sunt incompatibili să soluţioneze o cauză şi nu există o altă secţie cu aceeaşi specializare, să fie desemnată, pentru soluţionarea cauzei, o instanţă egală în grad de către instanţa ierarhic superioară.
2.
Cap. IV
Metode speciale de supraveghere sau cercetare
Art. 138 – Dispoziţii generale
(1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele:
a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă;
b) accesul la un sistem informatic;
c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
e) obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane;
f) reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale;
g) utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor;
h) participarea autorizată la anumite activităţi;
i) livrarea supravegheată;
j) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
(2) Prin interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare se înţelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin acces la un sistem informatic se înţelege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reţele, în scopul de a identifica probe.
(4) Prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(5) Prin date informatice se înţelege orice reprezentare de fapte, informaţii sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcţii de către un sistem informatic.
(6) Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înţelege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi ale acestora.
(7) Prin localizare sau urmărire prin mijloace tehnice se înţelege folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataşate.
(8) Prin percheziţionarea trimiterilor poştale se înţelege verificarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri poştale sau a obiectelor transmise prin orice alt mijloc.
(9) Prin obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane se înţelege operaţiunile prin care se asigură cunoaşterea conţinutului tranzacţiilor financiare şi al altor operaţiuni efectuate sau care urmează să fie efectuate prin intermediul unei instituţii de credit ori al altei entităţi financiare, precum şi obţinerea de la o instituţie de credit sau de la altă entitate financiară de înscrisuri ori informaţii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzacţiile sau operaţiunile unei persoane.
(10) Prin utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor se înţelege folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea reală în scopul obţinerii de date şi informaţii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni.
(11) Prin participarea autorizată la anumite activităţi se înţelege comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infracţiuni de corupţie, efectuarea de tranzacţii, operaţiuni sau orice fel de înţelegeri privind un bun sau privind o persoană despre care se bănuieşte că ar fi dispărută, că este victima traficului de persoane ori a unei răpiri, efectuarea de operaţiuni privind droguri, precum şi prestarea unui serviciu, desfăşurate cu autorizarea organului judiciar competent, în scopul obţinerii de mijloace de probă.
(12) Prin livrare supravegheată se înţelege tehnica de supraveghere şi cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau ieşirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinţa cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracţiuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârşirea acesteia.
(13) Prin supraveghere tehnică se înţelege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit. a) – e).
La articolul 138, alineatele (12) şi (13) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(12) Prin livrare supravegheată se înţelege tehnica de supraveghere şi cercetare prin care se permite intrarea, circulaţia sau ieşirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinţa cărora există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în scopul investigării unei infracţiuni sau al identificării persoanelor implicate în săvârşirea acesteia.
(13) Prin supraveghere tehnică se înţelege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit. a) – d).”
Cu privire la alin. (12), referirea la tranzitare, în contextul enumerării „intrarea, tranzitarea sau ieşirea de pe teritoriul ţării”, conferă un caracter deficitar reglementării şi ridică probleme în practică, întrucât restrânge posibilitatea utilizării acestei măsuri doar la situaţia infracţionalităţii transfrontaliere, în condiţiile în care utilitatea acestei măsuri este evidentă şi pentru investigarea activităţilor infracţionale care se desfăşoară doar pe teritoriul României.
Cu privire la alin. (13), includerea obţinerii datelor privind tranzacţiile financiare în categoria măsurilor de supraveghere tehnică a ridicat probleme în practică, în condiţiile în care măsura are un caracter diferit de celelalte tehnici de supraveghere.
Supravegherea tehnică este concepută ca o monitorizare în timp real a unor activităţii viitoare, iar procedura de autorizare reflectă acest caracter. Datele privind tranzacţiile financiare privesc fie informaţii referitoare la evenimente trecute, fie o monitorizare în timp real, astfel încât procedura de autorizare a supravegherii tehnice, durata de valabilitate a mandatului şi prelungirea acestuia nu sunt aplicabile în aceeaşi formă, ceea ce impune o reglementare separată.
3.
Art. 142 – Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică
(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului.
(2) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligaţi să colaboreze cu organele de urmărire penală, cu autorităţile prevăzute la alin. (1), în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.
(3) Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere au obligaţia să păstreze secretul operaţiunii efectuate, sub sancţiunea legii penale.
(4) Procurorul are obligaţia de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de expirarea duratei mandatului dacă nu mai există temeiurile care au justificat măsura, informând de îndată despre aceasta judecătorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2).
(6) Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenţialităţii. Din oficiu sau la solicitarea părţilor, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuşi o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluţionarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeşte un proces-verbal în acest sens.
La art. 142, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare sunt obligaţi să colaboreze cu organele de urmărire penală, cu autorităţile prevăzute la alin. (1), în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.”
Scoaterea obţinerii datelor privind tranzacţiile financiare din sfera măsurilor de supraveghere tehnică, impune, în mod corespunzător şi eliminarea referirii la „servicii financiare” din cuprinsul alin. (2) al art. 142, o prevedere acoperitoare regăsindu-se în propunerea de la art. 1461 alin. (7).
4.
După articolul 146 se introduce un articol nou, articolul 1461, cu următorul cuprins:
„Art. 1461. Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane
(1) Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare efectuate se poate dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la tranzacţiile financiare ale făptuitorului, suspectului, inculpatului sau ale oricărei persoane care este bănuită că realizează asemenea operaţiuni cu făptuitorul, suspectul sau inculpatul, dacă:
a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni;
b) măsura este necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor sau a probelor ce urmează a fi obţinute ori gravitatea infracţiunii;
c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ce urmează a fi efectuate poate fi dispusă pe o durată de cel mult 30 de zile de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Dispoziţiile art. 140 alin. (2) – (9) se aplică în mod corespunzător.
(4) Mandatul prin care este autorizată obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ce urmează a fi efectuate poate fi prelungit în condiţiile art. 144, durata totală a măsurii neputând depăşi, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, 6 luni.
(5) În cazurile în care există urgenţă, iar obţinerea mandatului în condiţiile alin. (1) sau (2) ar conduce la o întârziere substanţială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranţa victimei sau a altor persoane şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) sau, după caz, alin. (2), procurorul poate dispune obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare efectuate sau care urmează a fi efectuate. Dispoziţiile art. 141 se aplică în mod corespunzător.
(6) Este interzisă obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare dintre avocat şi suspect, inculpat sau orice altă persoană pe care acesta o apără, cu excepţia situaţiilor în care există date că avocatul săvârşeşte sau pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2).
(7) Instituţiile de credit sau entităţile financiare care efectuează tranzacţiile financiare sunt obligate să predea înscrisurile sau informaţiile la care se face referire în mandatul dispus de judecător sau în autorizaţia emisă de procuror.
(8) După efectuarea activităţilor autorizate, procurorul îl informează, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura ce a fost luată în privinţa sa. După momentul informării, persoana ale cărei tranzacţii financiare au fost vizate de această măsură are dreptul de a lua cunoştinţă de activităţile efectuate.
(9) Dispoziţiile art. 145 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.”
În raport de propunerea anterioară, prin care obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane este scoasă din sfera măsurilor de supraveghere tehnică, este necesară reglementarea unei proceduri pentru această măsură.
5.
Art. 147 – Reţinerea, predarea şi percheziţionarea trimiterilor poştale
(1) Reţinerea, predarea şi percheziţionarea trimiterilor poştale se poate dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile poştale sau obiectele trimise ori primite de făptuitor, suspect, inculpat sau de orice persoană care este bănuită că primeşte ori trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la făptuitor, suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia, dacă:
a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni;
b) măsura este necesară şi proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor sau a probelor ce urmează a fi obţinute ori gravitatea infracţiunii;
c) probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Este interzisă reţinerea, predarea şi percheziţionarea corespondenţei sau a trimiterilor poştale trimise ori primite în raporturile dintre avocat şi suspectul, inculpatul sau orice altă persoană pe care acesta o apără, cu excepţia situaţiilor în care există date că avocatul săvârşeşte sau pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2).
(3) Dispoziţiile art. 140 se aplică în mod corespunzător.
(4) În cazurile în care există urgenţă, iar obţinerea mandatului de reţinere, predare şi percheziţionare a trimiterilor poştale în condiţiile art. 140 ar conduce la o întârziere substanţială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranţa victimei sau a altor persoane şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2), procurorul poate dispune, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile prevăzute la alin. (1). Dispoziţiile art. 141 alin. (2) – (8) se aplică în mod corespunzător.
(5) Unităţile poştale sau de transport şi orice alte persoane fizice sau juridice care efectuează activităţi de transport sau transfer de informaţii sunt obligate să reţină şi să predea procurorului scrisorile, trimiterile poştale ori obiectele la care se face referire în mandatul dispus de judecător sau în autorizaţia emisă de procuror.
(6) Corespondenţa, trimiterile poştale sau obiectele ridicate şi percheziţionate care nu au legătură cu cauza se restituie destinatarului.
(7) După efectuarea activităţilor autorizate, procurorul îl informează, în cel mult 10 zile, în scris, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura ce a fost luată în privinţa sa. După momentul informării, persoana ale cărei corespondenţă, trimiteri poştale sau obiecte au fost ridicate şi percheziţionate are dreptul de a lua cunoştinţă de activităţile efectuate.
(8) Dispoziţiile art. 145 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.
(9) Măsura poate fi prelungită în condiţiile art. 144.
La articolul 147, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(9) Măsura poate fi prelungită în condiţiile art. 144, durata totală a măsurii neputând depăşi, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, 6 luni.”
Completarea este necesară pentru evitarea interpretărilor contradictorii întrucât în reglementarea art. 144, la care se face trimitere, sunt prevăzute, la alin. (3), două termene diferite.
6.
Art. 151 – Livrarea supravegheată
(1) Livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituţiilor sau organelor competente.
(2) Livrarea supravegheată poate fi autorizată numai în următoarele cazuri:
a) dacă descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani şi alte obiecte care rezultă din activităţi ilicite ori obiecte utilizate în scopul comiterii de infracţiuni nu ar putea fi făcută în alt mod sau ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
b) dacă descoperirea ori dovedirea infracţiunilor săvârşite în legătură cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibilă ori foarte dificilă în alt mod.
(3) Livrarea supravegheată poate fi realizată în condiţiile în care procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ia măsuri şi se asigură ca autorităţile statelor tranzitate:
a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect şi cu ieşirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente;
c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliţie sau alte autorităţi de stat competente sunt înştiinţate în ceea ce priveşte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracţiuni care au constituit obiectul metodei speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1).
(4) Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică în cazul în care un tratat internaţional la care România este parte are dispoziţii contrare.
(5) Ordonanţa procurorului trebuie să cuprindă: numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute, dovezile din care rezultă caracterul ilicit al bunurilor ce urmează să intre, să tranziteze sau să iasă de pe teritoriul ţării, modalităţile în care va fi efectuată supravegherea. Procurorul trebuie să emită câte o ordonanţă pentru fiecare livrare supravegheată dispusă.
(6) Livrarea supravegheată este pusă în aplicare de către poliţie sau de altă autoritate competentă. Procurorul stabileşte, coordonează şi controlează modul de punere în aplicare a livrării supravegheate.
(7) Punerea în aplicare a livrării supravegheate nu constituie infracţiune.
(8) Organele prevăzute la alin. (6) au obligaţia de a întocmi, la finalizarea livrării supravegheate pe teritoriul României, un proces-verbal cu privire la activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează procurorului.
La articolul 151, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Livrarea supravegheată poate fi autorizată, prin ordonanţă, de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, la solicitarea instituţiilor sau organelor competente, cu sau fără sustragerea ori substituirea totală sau parţială a bunurilor care fac obiectul livrării.”
La articolul 151, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
„(21) Livrarea supravegheată poate fi realizată pe teritoriul ţării numai dacă procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală se asigură că autorităţile care au, potrivit legii, atribuţii în legătură cu verificarea sau supravegherea intrării, circulaţiei sau ieşirii de pe teritoriul ţării a bunurilor vizate:
a) păstrează confidenţialitatea activităţilor desfăşurate;
b) garantează supravegherea permanentă a transportului ilegal sau suspect.”
La articolul 151, alineatele (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(3) Dacă presupune activităţi transfrontaliere, livrarea supravegheată poate fi realizată în condiţiile în care procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ia măsuri şi se asigură ca autorităţile statelor tranzitate:
a) să fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect şi cu ieşirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) să garanteze faptul că transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de către autorităţile competente;
c) să garanteze faptul că procurorul, organele de poliţie sau alte autorităţi de stat competente sunt înştiinţate în ceea ce priveşte rezultatul urmăririi penale împotriva persoanelor acuzate de infracţiuni care au constituit obiectul metodei speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1).
……………………………………
(5) Pentru fiecare livrare supravegheată procurorul emite câte o ordonanţă, care trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2):
a) numele suspectului sau inculpatului, dacă sunt cunoscute;
b) motivele concrete care justifică măsura;
c) indicarea bunurilor care fac obiectul livrării supravegheate şi a dovezilor din care rezultă caracterul ilicit al acestora, a bunurilor care urmează a fi sustrase sau substituite, precum şi a bunurilor care urmează a le înlocui pe acestea, după caz;
d) timpul şi locul efectuării livrării sau, după caz, itinerariul ce urmează a fi parcurs în vederea efectuării livrării, dacă acestea sunt cunoscute;
e) modalităţile în care va fi efectuată supravegherea;
f) datele de identificare a persoanelor autorizate să supravegheze livrarea.”
Propunerile de modificare şi completare a art. 151 urmăresc corelarea reglementării cu propunerea anterioară de modificare a alin. (12) de la art. 138, în condiţiile în care utilitatea livrării supravegheate este evidentă şi pentru investigarea activităţilor infracţionale care se desfăşoară doar pe teritoriul României.
În acelaşi timp, asemănător reglementării anterioare, trebuie consacrată posibilitatea sustragerii ori substituirii totale sau parţiale a bunurilor care fac obiectul livrării.
7.
Art. 153 – Obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane
(1) Procurorul poate solicita, cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, unei instituţii de credit sau oricărei alte instituţii care deţine date privind situaţia financiară a unei persoane comunicarea datelor privind existenţa şi conţinutul conturilor şi a altor situaţii financiare ale unei persoane în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe.
(2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune din oficiu sau la cererea organului de cercetare penală, prin ordonanţă care trebuie să cuprindă, în afara menţiunilor prevăzute la art. 286 alin. (2): instituţia care este în posesia ori care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, motivarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1), menţionarea obligaţiei instituţiei de a comunica imediat, în condiţii de confidenţialitate, datele solicitate.
(3) Instituţia prevăzută la alin. (1) este obligată să pună de îndată la dispoziţie datele solicitate.
La articolul 153, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 153 – Obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane
(1) Procurorul poate solicita unei instituţii de credit sau oricărei alte instituţii care deţine date privind situaţia financiară a unei persoane comunicarea datelor privind existenţa şi conţinutul conturilor unei persoane, în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe.”
Pe de o parte, propunerea vizează eliminarea încuviinţării prealabile a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pentru care textul în vigoare nici nu reglementează vreo procedură.
Posibilitatea procurorului de a solicita, fără încuviinţarea judecătorului de drepturi şi libertăţi, date precum cele referitoare la existenţa şi soldul unui cont, este firească în condiţiile în care astfel de date pot fi solicitate, fără vreo încuviinţare a judecătorului, şi de Agenţia Naţională de Administrarea Fiscală.
Astfel, în conformitate cu art. 54 alin. (4) din O.G. 92/2002 privind Codul de procedură fiscală, republicată: „Instituţiile de credit au obligaţia ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, să comunice toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură, precum şi dacă debitorul are sau nu închiriate casete de valori. (…)”
Pe de altă parte, propunerea vizează eliminarea din textul legii a noţiunii de „alte situaţii financiare”, noţiune imprecisă, a cărei sferă de aplicabilitate nu poate fi determinată cu exactitate, putând viza orice informaţii privind veniturile sau bunurile unei persoane. În practică, au apărut discuţii dacă autorizarea este necesară atunci când se solicită informaţii privind declaraţiile fiscale ale unei persoane, menţiunile din cartea funciară sau automobilele deţinute de o persoană, împrejurări care creează o stare de incertitudine inacceptabilă în materia probelor.
8.
Art. 283 – Abateri judiciare
…………………………………………………….
(4) Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei:
a) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor care revin organelor judiciare, personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, experţilor desemnaţi de organul judiciar în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţelor şi parchetelor;
b) lipsa nejustificată a expertului sau interpretului legal citat;
c) tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;
d) neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de către reprezentantul legal al persoanei juridice sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii;
e) nerespectarea obligaţiei de păstrare, prevăzută la art. 160 alin. (3);
f) neluarea de către reprezentantul legal al persoanei juridice în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;
g) nerespectarea de către părţi, avocaţii acestora, martori, experţi, interpreţi sau orice alte persoane a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 352 alin. (9) sau art. 359;
h) nerespectarea de către avocaţii părţilor a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 359, cu excepţia situaţiilor când aceştia susţin cereri, excepţii, concluzii pe fondul cauzei, precum şi atunci când procedează la audierea părţilor, martorilor şi experţilor;
i) manifestările ireverenţioase ale părţilor, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror;
j) *** Abrogată prin L. nr. 255/2013
k) nerespectarea de către suspect sau inculpat a obligaţiei de a încunoştinţa în scris, în termen de cel mult 3 zile, organele judiciare despre orice schimbare a locuinţei pe parcursul procesului penal;
l) neîndeplinirea de către martor a obligaţiei de a încunoştinţa organele judiciare, în termen de cel mult 5 zile, despre schimbarea locuinţei pe parcursul procesului penal, potrivit art. 120 alin. (2) lit. c);
m) neîndeplinirea în mod nejustificat de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor scrise ale procurorului, în termenul stabilit de acesta;
n) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali ai acestora ori consilierii juridici;
o) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 142 alin. (2) sau a obligaţiei prevăzute la art. 152 alin. (5) de către furnizorii de servicii de telecomunicaţii informatice sau financiare;
p) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 147 alin. (5) de către unităţile poştale ori de transport sau orice alte persoane fizice ori juridice care efectuează activităţi de transport sau transfer de informaţii;
q) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 153 alin. (4) de către furnizorul de servicii sau de persoana în posesia căreia sunt sau care are sub control datele prevăzute la art. 153 alin. (1).
…………………………………………………….
La articolul 283 alineatul (4), litera o) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„o) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 142 alin. (2) sau a obligaţiei prevăzute la art. 152 alin. (3) de către furnizorii de servicii de telecomunicaţii informatice;”
La articolul 283 alineatul (4), după litera o) se introduce o nouă literă, litera o1), cu următorul cuprins:
„o1) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 1461 alin. (7) de către instituţiile de credit sau entităţile financiare care efectuează tranzacţiile financiare;”
La articolul 283 alineatul (4), litera q) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„q) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 153 alin. (3) de către furnizorul de servicii sau de persoana în posesia căreia sunt sau care are sub control datele prevăzute la art. 153 alin. (1).”
Propunerile formulate urmăresc corelarea reglementării alin. (4) al art. 283 cu modificarea art. 142 alin. (2) şi cu introducerea art. 1461, precum şi îndreptarea unor trimiteri eronate.
9.
Art. 399 – Dispoziţiile cu privire la măsurile preventive
(1) Instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra menţinerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) În caz de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanţa dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă:
a) o pedeapsă cu închisoare cel mult egală cu durata reţinerii şi arestării preventive;
b) o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere;
c) o pedeapsă cu amendă, care nu însoţeşte pedeapsa închisorii;
d) o măsură educativă.
(4) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (1) şi (2) cu privire la măsurile preventive este executorie.
(5) Când, potrivit dispoziţiilor prevăzute la alin. (1) – (3), inculpatul este pus în libertate, instanţa comunică aceasta administraţiei locului de deţinere.
(6) Inculpatul condamnat de prima instanţă şi aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndată ce durata reţinerii şi cea a arestării devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotărârea nu este definitivă. Liberarea se dispune de administraţia locului de deţinere, căreia i se comunică, îndată după pronunţarea hotărârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(7) În caz de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, instanţa va dispune restituirea sumei depuse drept cauţiune, dacă nu s-a dispus plata din aceasta a despăgubirilor acordate pentru repararea pagubelor şi dacă nu s-a dispus plata din cauţiune prevăzută la art. 217 alin. (7).
(8) Instanţa dispune confiscarea cauţiunii dacă măsura controlului judiciar pe cauţiune a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, pentru motivele arătate la art. 217 alin. (9), şi nu s-a dispus plata din cauţiune a sumelor prevăzute la art. 217.
(9) Durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă.
(10) După pronunţarea hotărârii, până la sesizarea instanţei de apel, instanţa poate dispune, la cerere sau din oficiu, luarea, revocarea sau înlocuirea unei măsuri preventive cu privire la inculpatul condamnat, în condiţiile legii.
La articolul 399 alineatul (3), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„d) o măsură educativă neprivativă de libertate.”
În reglementarea actuală, în situaţia în care prima instanţă aplică minorului o măsură educativă, fără a se deosebi după cum aceasta este privativă de libertate sau neprivativă de libertate, trebuie să dispună şi punerea de îndată în libertate a minorului arestat preventiv, indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite.
După cum este cunoscut, în reglementarea noului Cod penal, minorului care a săvârşit o infracţiune nu i se mai poate aplica o pedeapsă, ci doar o măsură educativă.
În aceste condiţii, este evident că în reglementarea actuală a art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală nu mai poate fi menţinută, prin sentinţa dată în primă instanţă, măsura arestării preventive a inculpatului minor, indiferent de gravitatea infracţiunii săvârşite.
În situaţia unei infracţiuni de o gravitate deosebită, cum ar fi, de pildă, infracţiunea de omor, o astfel de reglementare poate avea consecinţe negative şi nejustificate pentru buna desfăşurare a procesului penal, atât din perspectiva desfăşurării în sine a procedurii judiciare în calea de atac, cât mai ales din perspectiva reacţiei sociale negative pe care ar genera-o, fără îndoială, punerea în libertate a inculpatului, fără a exista temeiuri faptice serioase pentru o astfel de măsură.
În reglementarea propusă, în situaţia în care prima instanţă ar aplica minorului o măsură educativă privativă de libertate, ar avea posibilitatea concretă de a aprecia, în temeiul alin. (1) al art. 399, asupra menţinerii sau revocării măsurii arestării preventive.
De altfel, şi în reglementarea actuală a Codului de procedură penală există o dispoziţie care pare să admită ideea menţinerii arestării preventive a minorului faţă de care s-a aplicat o măsură educativă, până la o hotărâre definitivă; avem în vedere prevederile părţii finale a art. 515 alin. (1), care prevăd că atunci când minorul este arestat preventiv măsura educativă a internării minorului într-un centru de detenţie se pune în executare prin trimiterea unei copii a hotărârii definitive prin care s-a luat aceasta comandantului locului de deţinere. Aplicarea acestor dispoziţii este însă paralizată de prevederile actuale ale art. 399 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.
10.
Art. 480 – Condiţiile încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei
(1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani.
(2) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie.
(3) *** Abrogat prin L. nr. 255/2013
La articolul 480, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se poate încheia numai cu privire la infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.”
Creşterea limitei de pedeapsă, astfel încât să se asigure lărgirea sferei infracţiunilor pentru care se poate încheia acord de recunoaştere a vinovăţiei (incluzând, de exemplu, şi infracţiunile de evaziune fiscală), ar contribui la rezolvarea în condiţii de celeritate a unor cauze penale şi la evitarea cheltuielilor pe care le-ar presupune parcurgerea camerei preliminare şi a judecăţii.
De asemenea, propunem şi completarea Codului penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, după cum urmează:
După articolul 256, se introduce un nou capitol, capitolul VI, care cuprinde articolul 2561, cu următorul cuprins:
„Capitolul VI – Infracţiuni care au produs consecinţe deosebit de grave
Art. 2561 – Faptele care au produs consecinţe deosebit de grave
Dacă faptele prevăzute în art. 228, art. 229, art. 233, art. 234, art. 235, art. 239, art.242 art. 244, art. 245, art. 247, art. 249 – 251 au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.”
În acest sens, considerăm că limitele maxime ale pedepsei prevăzute în prezent în situaţia infracţiunilor contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave sunt neîndestulătoare în raport cu pericolul social abstract al acestor fapte.
Accident de munca.Ce trebuie sa fac daca am avut un acCident de munca
Legea nr. 346/2002 stabileste ca si angajatii romani care presteaza munca in strainatate din dispozitia angajatorilor romani au calitatea de asigurat, ca de altfel si cetatenii straini sau apatrizii care presteaza munca pentru angajatori romani, pe perioada in care au domiciliul sau resedinta in Romania.
De asigurare pot beneficia chiar si persoanele care nu sunt angajate in baza unui CIM. Este vorba de cei aflati intr-una dintre urmatoarele situatiile:
asociat unic, asociati, comanditari sau actionari;
comanditati, administratori sau manageri;
membri ai asociatiei familiale;
persoane autorizate sa desfasoare activitati independente;
persoane angajate in institutii internationale;
proprietari de bunuri si/sau arendasi de suprafete agricole si forestiere;
persoane care desfasoara activitati agricole in cadrul gospodariilor individuale sau activitati private in domeniul forestier;
membri ai societatilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura;
alte persoane interesate, care isi desfasoara activitatea pe baza altor raporturi juridice decat cele mentionate anterior
Acestia se pot asigura in sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale pe baza de contract individual de asigurare, caz in care vor depune la CNPP o declaratie de venituri si vor comunica, in termen de 15 zile, orice modificare intervenita cu privire la propriul statut.
De ce drepturi beneficiaza salariatii asigurati?
Conform Legii nr. 346/2002, asigurarea are drept scop prevenirea accidentelor de munca , dar si reabilitarea medicala si socioprofesionala a asiguratilor, victime ale accidentelor de munca si ale bolilor profesionale. In plus, tot in baza acestei asigurari, salariatii care se ranesc la serviciu pot primi bani pe termen lung si scurt, sub forma de indemnizatii si alte ajutoare.
Concret, asiguratii sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale au dreptul la urmatoarele prestatii si servicii:
reabilitare medicala si recuperarea capacitatii de munca;
reabilitare si reconversie profesionala;
indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca;
indemnizatie pentru trecerea temporara in alt loc de munca si indemnizatie pentru reducerea timpului de munca;
compensatii pentru atingerea integritatii;
despagubiri in caz de deces;
rambursari de cheltuieli.
1. Reabilitarea medicala si recuperarea capacitatii de munca
Legea republicata recent stabileste ca asiguratii au dreptul la prestatii medicale pentru investigarea, diagnosticarea, reabilitarea starii de sanatate, precum si recuperarea capacitatii de munca. Astfel, asiguratii vor beneficia, gratuit, de urmatoarele:
asistenta medicala de urgenta la locul accidentului, in mijloacele de transport specializate si in unitatile spitalicesti;
tratament medical ambulatoriu, analize medicale si medicamente, prescrise de medic;
servicii medicale in spitale sau in clinici specializate pentru boli profesionale;
tratament de recuperare a capacitatii de munca in unitati de specialitate;
servicii de chirurgie reparatorie;
cure balneoclimaterice;
investigatii de specialitate si analize de laborator, necesare in vederea stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor
Totodata, asiguratii au dreptul si la dispozitive medicale in vederea corectarii si recuperarii deficientelor organice, functionale sau fizice cauzate de accidente de munca si boli profesionale.
Mai mult decat atat, angajatii beneficiaza si de programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al CNPP. Conform legii, programele pot include si tratament balnear, a carui durata va fi de 15-21 de zile si va fi stabilita de medicul asiguratorului.
Atentie! Asiguratii au obligatia sa urmeze si sa respecte programele individuale de recuperare stabilite de medicul specialist. In caz contrar, dreptul la aceste servicii va fi suspendat de CNPP.
Tratamentul medical in perioada programului individual de recuperare, precum si cazarea si masa in unitatile medicale se suporta de catre CNPP, care are obligatia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate pana cand se realizeaza:
restabilirea starii de sanatate sau ameliorarea deficientelor de sanatate survenite in urma unui risc asigurat;
prevenirea diminuarii ori a pierderii capacitatii de munca si a necesitatii de ingrijire permanenta
2. Reabilitare si reconversie profesionala
Serviciile pentru reabilitare si reconversie profesionala se acorda de CNPP doar la solicitarea asiguratilor care, desi nu si-au pierdut complet capacitatea de munca, nu mai pot desfasura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de munca sau a unei boli profesionale.
Practic, CNPP va asigura plata cheltuielilor privind serviciile medicale si psihologice pentru aprecierea starii fizice, mentale si aptitudinale in vederea reconversiei profesionale, precum si costul cursurilor de calificare sau de reconversie. In plus, asiguratul va primi si o indemnizatie pe durata cursurilor de calificare si de reconversie, care se acorda lunar si reprezinta 70% din salariul de baza brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului de munca sau a bolii profesionale.
Acest ajutor financiar lunar se acorda numai daca persoana asigurata respecta dispozitiile cu privire la:
institutia la care urmeaza sa se desfasoare cursul;
programul de instruire;
modalitatea de absolvire.
„Indemnizatia se acorda numai daca persoana asigurata nu beneficiaza, pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie, de indemnizatie pentru incapacitate temporara de munca sau de pensie de invaliditate gradul III, acordata potrivit legii”, se mai arata in documentul citat.
3. Indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca
Potrivit legii, asiguratii beneficiaza de o indemnizatie pe perioada in care se afla in incapacitate temporara de munca in urma unui accident de munca sau a unei boli profesionale, in baza unui certificat medical. Acest document trebuie vizat in mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, respectiv de casa teritoriala de pensii in a carei raza se afla sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.
Cuantumul indemnizatiei reprezinta 80% din media veniturilor salariale brute realizate in ultimele 6 luni anterioare manifestarii riscului si va fi suportata, in primele 3 zile de incapacitate, de catre angajator. Incepand din a 4-a zi de incapacitate, banii se asigura din contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
Atentie! Cuantumul indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca in cazul urgentelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestarii riscului.
Durata de acordare a indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca este de 180 de zile in intervalul de un an, socotita din prima zi de concediu medical. Concediul medical poate fi, insa, prelungit, pentru cel mult 90 de zile, in functie de evolutia cazului si de rezultatele actiunilor de recuperare. Pe de alta parte, medicul poate decide reluarea activitatii in acelasi loc de munca sau in alt loc de munca ori poate propune chiar pensionarea de invaliditate.
4. Indemnizatia pentru trecerea temporara in alt loc de munca si indemnizatia pentru reducerea timpului de munca
Asiguratii care, din cauza unei boli profesionale sau unui accident de munca, nu isi mai pot desfasura activitatea la locul de munca anterior manifestarii riscului asigurat pot trece temporar in alt loc de munca. Mai mult chiar, in cazul in care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de munca este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistarii afectiunii, el va avea dreptul la o indemnizatie pentru trecerea temporara in alt loc de munca.
In ceea ce priveste indemnizatia pentru reducerea timpului de lucru cu o patrime din durata normala, aceasta se acorda asiguratilor care nu mai pot realiza durata normala de munca din cauza unor afectiuni cauzate de accidente de munca sau boli profesionale.
Potrivit prevederilor legale, ambele tipuri de indemnizatii se acorda la propunerea medicului curant, cu avizul medicului specialist CNPP, pentru cel mult 90 de zile intr-un an calendaristic, in una sau mai multe etape.
„Cuantumul lunar al indemnizatiilor este egal cu diferenta dintre media veniturilor salariale din ultimele 6 luni si venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de munca sau prin reducerea timpului normal de munca, fara a se depasi 25% din baza de calcul”, se arata in Legea nr. 346/2002.
5. Compensatii pentru atingerea integritatii
Reglementarile in vigoare prevad ca asiguratii care, in urma accidentelor de munca sau a bolilor profesionale, raman cu leziuni permanente care produc deficiente si reduc capacitatea de munca intre 20-50%, au dreptul la o compensatie pentru atingerea integritatii. Acest drept se acorda la solicitarea persoanei indreptatite si doar pe baza deciziei medicului stabilit de CNPP.
Compensatia pentru atingerea integritatii reprezinta o suma fixa in bani si se acorda integral, o singura data, fara a afecta celelalte drepturi sau indemnizatii la care este indreptatit asiguratul, si nu este luata in baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.
Cuantumul compensatiei pentru atingerea integritatii se stabileste in functie de gravitatea leziunii, in limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute.
6. Despagubiri in caz de deces
Asigurarea pentru accidente de munca acopera si despagubirile in caz de deces. Astfel, in cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de munca sau a unei boli profesionale, de despagubire va beneficia o singura persoana, care poate fi: sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul, mostenitorul, in conditiile dreptului comun, sau, in lipsa acesteia, persoana care dovedeste ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
Cererea pentru obtinerea despagubirii in caz de deces se depune la sediul CNPP, insotita de actele din care rezulta dreptul solicitantului. In cazul deciziei de admitere a cererii, institutia va realiza plata banilor in termen de 15 zile.
Cuantumul despagubirii in caz de deces este de 4 salarii medii brute.
7. Rambursari de cheltuieli
Dispozitiile stipuleaza ca asiguratorul, adica CNPP, va rambursa cheltuielile ocazionate de transportul de urgenta, in cazuri temeinic justificate, atunci cand salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace decat cele uzuale.
De asemenea, asiguratul isi va primi banii inapoi si in cazul aplicarii dispozitivelor medicale implantabile prin interventie chirurgicala in vederea recuperarii deficientelor organice, functionale sau fizice cauzate de accidente de munca si boli profesionale.
Totodata, institutia va rambursa si banii cheltuiti pe confectionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare, daca acestea au fost deteriorate in urma unui accident de munca soldat cu vatamari corporale.
Cum se realizeaza constatarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale?
Potrivit Legii nr. 346/2002, accidentele soldate cu incapacitate de munca sau cu decesul asiguratilor vor fi comunicate catre CNPP de angajatori, de indata ce vor lua la cunostinta despre eveniment. De asemenea, comunicarea poate fi realizata si de asigurat sau de urmasii acestuia, in cazul in care accidentul de munca s-a soldat cu decesul asiguratului.
Pentru constatarea cazului asigurat si stabilirea drepturilor de asigurare, CNPP are acces si recurge la procesul-verbal de cercetare, intocmit de autoritatea competenta care efectueaza cercetarea accidentelor soldate cu incapacitate temporara de munca, invaliditate si deces.
Institutia va verifica modalitatea in care a fost efectuata cercetarea si va decide asupra caracterului de munca al accidentului urmat de incapacitate temporara de munca. „In scopul stabilirii caracterului profesional al accidentului urmat de incapacitate temporara de munca, asiguratorul (CNPP, n.red.) poate coordona direct cercetarea accidentului, poate efectua o ancheta proprie sau poate evalua dosarul de cercetare intocmit de comisia angajatorului, dupa caz”, se mentioneaza in Legea nr. 346/2002.
Drepturile de asigurare se acorda astfel:
pentru accidente de munca, in baza procesului-verbal de cercetare a accidentului de munca
pentru boli profesionale, in baza formularului de declarare finala a bolii profesionale
Pana la stabilirea caracterului de munca al accidentului sau caracterului profesional al bolii, contravaloarea serviciilor medicale acordate va fi suportata, conform prevederilor legale, din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, urmand ca decontarea sa se realizeze ulterior din contributiile de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
Cotele contributiilor de asigurare pentru accidente de munca
Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale implica si unele contributii ce trebuie virate lunar la stat. Astfel, in cazul salariatilor incadrati in baza unui CIM, acestea vor fi platite de angajator, in timp ce aceia care incheie contract individual de asigurare vor plati personal contributia. In cazul somerilor, contributia se suporta integral din bugetul asigurarilor pentru somaj, se datoreaza pe toata durata efectuarii practicii profesionale in cadrul cursurilor organizate potrivit legii si se stabileste in cota de 1% aplicata asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectiva.
Important! Angajatorii nu datoreaza contributii pentru ucenicii, elevii si studentii care efectueaza practica profesionala.
Contributia se stabileste astfel incat sa acopere costul prestatiilor si serviciilor pentru cazurile asigurate, cheltuielile pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, precum si cheltuielile administrative. Mai exact, contributiile se stabilesc in functie de tarife si clase de risc.
Clasa de risc reprezinta gradul de risc de accidentare in munca si de imbolnavire profesionala, fiind definita de HG nr. 144/2008, care aproba Normele metodologice de calcul al contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale. Clasele de risc se stabilesc pe categorii de activitati ale economiei nationale, iar fiecarei clase ii corespunde un tarif de risc pentru accidente de munca si boli profesionale.
Practic, in baza tarifului de risc se calculeaza contributia pentru accidente de munca si boli profesionale datorata bugetului asigurarilor sociale de stat. Conform reglementarilor, tariful de risc, respectiv cota de contributie, are valoarea cuprinsa intre 0,15% si 0,85%, aplicata asupra bazei lunare de calcul, respectiv asupra sumei veniturilor brute realizate lunar.
In ceea ce priveste perioada de referinta pentru stabilirea contributiei de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata de angajator la stat, aceasta este 2009-2011.
Potrivit Legii nr. 346/2002, contributia datorata de persoanele fizice care nu sunt angajate in baza CIM este unica, in valoare de 1%, aplicata asupra venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea prestata. „Baza lunara de calcul pentru aceste contributii o reprezinta venitul lunar prevazut in contractul individual de asigurare, care nu poate fi mai mic decat salariul de baza minim brut pe tara”, se precizeaza in actul normativ citat.
Acelasi document stabileste ca, in cazul angajatorilor, contributia de asigurare se determina prin urmatoarea formula:
unde:
* TR – tariful de risc aferent clasei CAEN declarata de angajator;
* BC – baza lunara de calcul corespunzatoare lunii anterioare perioadei de plata a contributiei.
Prin aceasta salariatul este obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
Pentru a nu fi lovită de nulitate în practică, Codul Muncii (art. 21) stabileşte în ce condiţii clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele. Astfel, în contractul individual de muncă se vor menţiona în mod concret următoarele aspecte:
– activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului;
– cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare;
– perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă;
– terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii;
– aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Dacă este doar precizarea că între părţi a intervenit o clauză de neconcurenţă, fără detaliile mai sus menţionate, aceasta este lovită de nulitate şi angajatorul nu poate pretinde ulterior daune conform cărora i-a fost prejudiciată imaginea, activitatea în sine, know-how-ul transmis fostului angajat etc.
Pentru că mai sus făceam referire la cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunară, Codul Muncii aduce completări, menţionând că indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele şase luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de şase luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului. În acelaşi timp, indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.
Codul Fiscal este cel din urmă act care stabileşte concret care sunt contribuţiile reţinute pentru indemnizaţia de neconcurenţă.
Astfel, în cazul indemnizaţiei de neconcurenţă:
– nu se plăteşte contribuţia la asigurări sociale (CAS) – conform art. 296, indice 16, lit.a);
– nu se plăteşte contribuţia pentru şomaj – conform art. 296, indice 16, lit. c1);
– nu se plăteşte contribuţia de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale – conform art. 296, indice 16, lit. d1);
– nu se plăteşte contribuţia la Fondul de Garantare – baza de calcul a acestei contribuţii este dată de suma câştigurilor brute realizată de salariaţii încadraţi cu contract individual de muncă, ori aici contractul este deja încetat;
– se plăteşte contribuţia la asigurări sociale de sănătate atât pentru beneficiar (fostul salariat), cât şi pentru plătitor (fostul angajator);
– se plăteşte impozitul pe venit – conform art. 55, alin. 2) lit. j^2.
În acest context, obligaţia de reţinere, plată şi declarare îi revine plătitorului de venit, pentru toată perioada de comun agreată în contractul individual de muncă (maximum doi ani de la dată încetării contractului individual de muncă). Obligaţia de reţinere şi declarare se face prin intermediul declaraţiei 112.
Contestatiile in anulare depuse de Ioan si Victor Becali, respinse
Decizia Curtii de Apel Bucuresti de a respinge contestatiile depuse de avocatii lui Ioan si Victor Becali este definitiva.Alti doi inculpati au depus contestatii in anulare la Curtea de Apel: Mihai Stoica si Cristi Borcea. In cazul primului dintre ei, instanta a decis sa admita contestatia, in sensul ca ea poate fi judecata de un judecator de la CAB, primul termen fiind in 16 mai. In cazul lui Borcea, instanta CAB a amanat discutarea admisibilitatii cererii pana in 25 aprilie, pentru ca in momentul in care trebuia analizata nu era redactata motivarea condamnarilor din dosarul „Transferurilor”.
Judecatorii Curtii de Apel Bucuresti au decis pe 4 martie condamnarea la inchisoare cu executare a celor opt inculpati din dosarul transferurilor din fotbal.
Astfel, George Copos, fostul actionar majoritar al FC Rapid, a fost condamnat la 3 ani si 8 luni de inchisoare, Mihai Stoica, managerul general al FC Steaua — la 3 ani si 6 luni de detentie, Cristian Borcea, fost actionar al FC Dinamo — 6 ani si 4 luni, Ioan Becali — 6 ani si 4 luni, Victor Becali — 4 ani si 8 luni.
De asemenea, Jean Padureanu, fost presedintele al clubului Gloria Bistrita, a fost condamnat la 3 ani si 4 luni de inchisoare cu executare in acelasi dosar, Gheorghe Popescu — la 3 ani, o luna si 10 zile de inchisoare cu executare, iar Gheorghe Netoiu — la 3 ani si 4 luni de detentie cu executare.
Incredibil:Cum se justifică deputaţii care au iniţiat modificarea legii clauzelor abuzive în favoarea băncilor
ECONOMICA.NET a stat de vorbă cu o parte dintre iniţiatorii proiectului – cei pe care i-am găsit la telefon – despre situaţia actuală a proiectului şi despre intenţiile acestora. Am încercat să aflăm şi cine a venit cu ideea acestui proiect de lege şi cine stă în spatele modificărilor de la art. 13.
Gheorghe Emacu – 56 de ani, deputat de Iaşi, ales cu UNPR, afiliat la grupul parlamentar al PSD, doctor în drept din 2010, „ofiţer de comandă in instituţii de invăţământ militar, precum şi alte funcţii de conducere în cadrul Ministerului Apărării Naţionale”, înainte de 1989. A făcut şi Colegiul Naţional de Apărare
„Una e ce am propus noi şi alta e ce a ieşit în realitate”
G.E.: Eu am avut o discuţie şi cu Vali Steriu, colegul meu, care s-a ocupat îndeaproape de subiectul acesta, şi am înţeles că proiectul iniţiat de noi a fost drastic modificat în Senat, urmare a unor discuţii purtate, în principal, cu instituţiile bancare. În forma în care a ajuns acum, în opinia noastră nu mai poate fi promovat, adică nu mai poate fi susţinut. Una e ce am propus noi şi alta e ce a ieşit în realitate şi trebuie să ne revedem poziţia.
Reporter: Aş vrea să vă atrag atenţia că sunt nişte prevederi din forma iniţială a iniţiativei legislative, cea neamendată de Senat, în care spuneţi dvs că acele clauze care se referă la preţul contractului nu mai pot fi eliminate din contract, ci pot fi doar modificate, ceea ce este o noutate pentru legislaţia din România şi cea din Europa, pentru că prevederea contravine întregii jurisprudenţe europene…
G.E.: Noi o să vedem produsul Senatului, a ceea ce a rezultat în urma dezbaterilor de acolo şi în raport de aceasta o să ne poziţionăm. Dar din discuţiile despre care v-am vorbit ceva mai devreme, a rezultat această concluzie, că nu putem da curs mai departe acestui proiect.
Reporter: Deci, să ne aşteptăm ca, în perioada următoare, când se va dezbate la comisii şamd, iniţiatorii să meargă şi să spună că nu sunt de acord cu forma în care a ajuns proiectul?
G.E.: Să vedem ce putem să mai facem. Dar, în forma în care este el acum este una departe de ce ne-am dorit noi. Aşa că, sigur, vom rămâne în dialog, urmând să ajungă şi la noi proiectul aprobat, astfel încât să avem o bază de discuţii clară, oficială şi la momentul respectiv vom face ce va fi de rigoare.
proiectul a fost modificat de Senat în decembrie şi a ajuns imediat la Cameră, n.red.
Sorin Iacoban – 45 de ani, deputat PSD de Iaşi, inginer, doctorand la Facultatea de Mecanică – Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi; Domeniul: studiul materialelor; Teza de doctorat: „Cercetari asupra caracteristicilor mecanice şi fizico-chimice a unor biomateriale multicomponente utilizate in stomatologie”
„O să modificăm, nu o să o lăsăm aşa”
S.I.: Se pare că proiectul iniţial de lege nu era unul foarte OK, din ce ştiu eu s-a modificat la Senat prin amendare, prin urmare, Camera Deputaţilor merge pe ce ceea ce a trimis Senatul.
Reporter: Da, dar ştiţi cum s-a modificat la Senat, că au venit în Comisia juridică cei de la ARB, şi au depus amendamente, care au fost preluate de senatori.
S.I.: Da, da, invers, nu, nu, staţi un pic, au venit cei de la ARB cu amendamente. O să o reglăm la Cameră.
Reporter: De unde oportunitatea acestei modificări legislative, că şi în proiectul iniţial, cel neamendat de Senat, sunt mai multe prevederi care nu sunt în concordanţă cu legislaţia europeană (…)
S.I.: Din câte ştiu eu, comisia europeană dă o directivă acum, care apare într-o săptămână-două, prin care se reglementează genul ăsta de contracte. Aşa că eu cred că numai bine, cât discutăm noi la comisie şi cât mai stă în Cameră, să vedem foarte clar ce reglementează ultima, dar ultima, directivă europeană.
Reporter: Ştiţi cumva despre ce directivă europeană este vorba?
S.I.: Nu, mă informez şi vă sun înapoi.
S.I.: (revine) Nu e o directivă, e un dosar la Curtea europeană, pe o cauză din Ungaria şi are termen 30 aprilie.
Reporter: E aceea cu creditele în franci elveţieni, ştiu despre ce vorbiţi.
S.I.: Aşa, se pare că vor fi considerate clauze abuzive, şi atunci cu siguranţă că ne vom ghida după lucrul acesta.
Reporter: Dar până atunci noi avem o gerămadă de decizii de la Curtea de Justiţie a Unuiunii Europene, dl Iacoban. Avem foarte multe cazuri în care Curtea s-a pronunţat şi a spus că instanţele nu au voie să modifice clauzele contractuale, aşa cum spuneţi dvs. în proiectul iniţial de lege. Spuneaţi acolo că dacă instanţa constată că o clauză este abuzivă o poate modifica, dacă se referă la costul total al contractului, ceea ce în cazul băncilor înseamnă dobânzi şi comisioane. Ce spuneţi dvs. cu Ungaria e cam altceva. Directiva din care se trage legea 193/2000 este din 1993. Ce faceţi în continuare?
S.I.: O să modificăm, nu o să o lăsăm aşa.
Reporter: Inclusiv forma iniţială propusă cu art. 13, alin. 1?
Trebuie să avem o discuţie la grup şi o să spun ce putem să facem. Până atunci nu are rost să discutăm, pentru că s-ar putea să spun prostii şi nu vreau. O să vă informez.
Florin Iordache – 54 de ani, deputat PSD de Olt, inginer la bază, jurist din 2002. A făcut şi Colegiul Naţional de Apărare
„Nu ştiu exact cine a fost, de la cine a plecat ideea”
Reporter: Ce a stat la baza acestei iniţiative legislative?
F.I.: E de discutat. Forma aia oricum trebuie amendată. Au stat multe la bază. Ideea e că aşa cum a trecut de la Senat, clar trebuie amendată aici. Aştept nişte observaţii de la Ministerul Justiţiei, şamd.
Reporter: A trecut de Senat şi cu aviz negativ de la Guvern, şi de la celelalte comisii.
F.I.: Trebuie discutat. Aşa cum e, clar nu e bună.
Reporter: Totuşi, ştiţi că de la 1 octombrie 2013 această lege a mai fost încă o dată modificată, când a intrat în vigoare noul Cod de procedură civilă, mă rog, parte din el.
F.I.: Tocmai, eu ce spun? Aşa cum arată, clar nu e bună.
Reporter: Aveţi nişte prevederi în forma iniţială a proiectului, în care spuneţi că acele clauze referitoare la preţul contractului, ceea ce înseamnă în contractele bancare dobânzi şi comisioane, nu mai pot fi eliminate, ci doar modificate.
F.I.: Prietene, nu ştiu. Cum arată, clar nu e bună, ce să-ţi mai spun altceva. Nu intrăm în detalii că vorbim degeaba.
Reporter: Dar cine a lucrat cel mai mult la acest proiect?
F.I.: Multă lume, mulă lume. Dar nu înţelegi, că dacă nu e bună, ce să-ţi mai spun.
Reporter: Voiam să ştiu cine a fost cu ideea.
F.I.: Multă lume, nu ştiu exact cine a fost, de la cine a plecat ideea. Când faci un colectiv de 10 oameni, nu mai ştii cine a fost ăla primul.
Cristina Nichita – 49 de ani, deputat PSD de Iaşi, creatoare de modă sub brandul cu acelaşi nume.
„Suntem agresaţi de peste tot că am fi vrut să facem şi mai mult rău”
Reporter: Ce a stat la baza acestei iniţiative legislative, având în vedere că anul trecut a mai fost modificată această lege de la 1 octombrie 2013, când au intrat în vigoare mai multe prevederi din noul Cod de procedură civilă?
C.N.: Am venit în favoarea clauzelor consumatorilor, care sunt de neînţeles şi de cele mai multe ori sunt încălcate drepturile celor care contractează credite. Haideţi să facem altfel, în zece minuţele ajung în birou şi vă răspund corespunzător.
Ce se întâmplă, noi suntem agresaţi de peste tot, noi, iniţiatorii, cu acuze că am fi vrut să facem şi mai mult rău. Ceea ce trebuie să se înţeleagă, trebuie să se înţeleagă că la Senat au venit amendamentele ABR-ului, Asociaţia Băncilor din România (sic) şi pare-se că acele amendamente au trecut susţinute de senatorii noştri, de Senat, şi cumva iniţiativa noastră nu a mai rămas iniţiativa noastră. Cum bine ştiţi, Camera deputaţilor e cameră decizională, am vorbit cu domnul Duvăz şi cu ceilalţi colegi iniţiatori, şi noi urmează să amendăm din nou legea, pentru că forma la care ajunge la ora actuală la Camera deputaţilor nu face decât să îngreuneze soarta cetăţenilor care contractează credite.
Reporter: Vreau să vă atrag atenţia asupra unui articol (…) Art. 13 alin. 1. lit. A. Este vorba despre modificarea acelor clauze care se referă la preţul contractului. Legea actuală spune că clauzele se elimină din contract, nu există această prevedere care spune că se modifică clauze contractuale, pentru că ar fi împotriva jurisprudenţei europene.
C.N.: Neavând legea în faţă vorbim pe de rost. Cum ajung în faţa proiecţelului, vorbim şi dezbatem. Revin cu un telefon.
N-a mai revenit.
Cătălin Tiuch – 36 de ani, deputat PSD de Timiş, Director la firma „Catalin si Catalina”, absolvent de ştiinţe politice şi ştiinţe economice
„Sunt întrebări simple, dacă aş avea un răspuns, ar fi extraordinar”
C.T.: Sunt plecat într-o delegaţie parlamentară la Oslo, fiind membru al comisiei parlamentare de politică externă. Vineri vin acasă şi am stabilit o întâlnire, chiar pe acest subiect, cu organizaţii neguvernamentale şi cu oameni care au câştigat procese pe vechea prevedere legală, să îmi explice exact despre ce e vorba şi aş vrea să ne auzim după aceea.
Reporter: Eu scriu un articol pentru care am contactat toţi iniţiatorii legii şi, dacă vreţi să apară fără opinia dvs, se poate.
C.T.: Ar fi extraordinar dacă spuneţi că nu m-aţi găsit, dau o bere, dau un vin de Recaş, sunt deputat de Recaş, dau un vin de Recaş.
Reporter: Nu despre asta e vorba. Sunt întrebări simple despre proiect, îl susţineţi, nu-l mai susţineţi?
C.T.: Sunt întrebări simple, dacă aş avea un răspuns, ar fi extraordinar. Pe mine m-au contactat organizaţiile neguvernamentale, avocaţi şi alţi oameni implicaţi în litigii şi mi-au prezentat o faţă a proiectului pe care nu o cunoşteam. În momentul în care au venit colegii la mine şi mi-au prezentat acest proiect, mi s-a părut extraordinar. Acuma, după ce alegătorii din colegiul meu îmi prezintă alte feţe ale problemei, i-am rugat frumos să facem o întâlnire şi să stăm nu numai la telefon.
Reporter: Dar cine a fost cu iniţiativa acestui proiect. Ştiu că în Parlament vine cineva cu o idee, se discută, dar trebuie să vină cineva cu ideea, că nu se gândesc toţi parlamentarii deodată să facă o chestie.
C.T.: Dacă aş avea o listă în faţă, mi-ar fi OK, dar sunt în mijlocul unei discuţii în ambasada României la Oslo. Mi-e foarte greu să spun acum. Ar trebui să fie o semnătură principală pe acel proiect. Nici nu ştiu cine mai e iniţiator şi câţi mai sunt iniţiatori.
Valeriu Steriu – 49 de ani, deputat UNPR de Călăraşi, afiliat grupului PSD, doctor în agronomie. A făcut şi Colegiul Naţional de Apărare
“Suntem din zona PSD, nu e cazul să fie vreo favorizare a bancherilor”
Reporter: V-aţi uitat bine şi pe forma iniţială a proiectului, că sunt şi acolo nişte probleme?
V.S.: Da, noi am vorbit astăzi, iniţiatorii, să mergem pe două variante. Cea mai importantă este să facem o dezbatere cu consumatorii, ăsta a fost punctul de vedere pe care ni l-am propus iniţial, şi am vorbit cu preşedintele comisiei juridice ca primul lucru să fie o invitare a asociaţiilor de consumatori, şi să avem o variantă aşa cum ne-o dorim, pentru că, până la urmă, suntem toţi care mergem pe direcţia aceasta şi de acolo să plecăm cu amendamente care să vină pe o lege clară.
Mai există o opinie pe care mi-a spus-o o colegă. Faptul că intră în aplicare şi o directivă europeană din 30 aprilie. N-am foarte multe elemente acolo, urmează să o documentez.
Sau varianta cea mai simplă, care rezolvă tot, care, practic, ar fi închiderea legii, adică picarea ei în plen, are deja raport negativ la comisia de industrii.
Reporter: A avut aviz negativ cam de la toate comisiile.
V.S.: Da, şi de la guvern are aviz negativ. Intervenţiile din zona de Senat au fost cele care au alterat puternic, care, de fapt, ca să fiu foarte sincer, ne-au şi deranjat foarte mult, pentru că au fost destul de incorect aplicate.
Taxele pentru serviciile publice de radiodifuziune si de televiziune au fost instituite de Legea nr. 41/1994 privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si a Societatii Romane de Televiziune.
In plus, persoanele juridice sunt obligate sa achite taxa radio prin HG nr. 977/2003 si pe cea de televiziune prin HG nr. 978/2003.
Atentie! Persoanele juridice trebuie sa achite aceste taxe pentru sediul social, conform HG nr. 977/2003 si HG nr. 978/2003.
Valoarea acestor taxe pentru persoanele juridice are urmatorul cuantum:
Taxa radio:
persoane juridice fara salariati, 2,5 lei/luna;
microintreprinteri, 10 lei/luna;
persoane juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, sucursalele si celelalte subunitati ale lor fara personalitate juridica, sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, 30 lei/luna;
Taxa TV:
persoane juridice fara salariati, 4 lei/luna;
microintreprinterile, 15 lei/luna;
persoane juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, sucursalele si celelalte subunitati ale lor fara personalitate juridica, sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, 50 lei/luna;
persoanele juridice – societati turistice, pentru fiecare camera, 7,7 lei/luna
Aceasta cuprinde articole si studii de drept penal, drept procesual penal si executional penal, recenzii, comentarii de practica judiciara, drept comparat, note de lectura, bibliografie romana si straina, rezumate din jurisprudenta instantelor romanesti de diferite grade (judecatorii, tribunale, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie).
Revista Avocatilor Specializati in Dreptul Penal al Afacerilor este singura revista din Romania care scrie despre:
Evaziune fiscala (inclusiv cele rezultate din tranzactiile intracomunitare)
Frauda in domeniul bancar
Accesarea fondurilor europene
Regimul achizitiilor publice
Coruptie si infractiuni asimilate
Abuz in serviciu
Spalarea banilor
Bancruta frauduloasa si alte infractiuni in legatura cu starea de insolventa sau interioare acesteia
Piata de capital
Inselaciune inconventii/cu instrumente de plata
Odata cu revista am lansat si grupul de discutii al cititorilor Revistei avocatilor specializati in dreptul penal al afacerilor. Aici, puteti face sugestii de articole, comentarii, lansara discutii etc. Am ales formatul unui forum web, care permite utilizatorilor sa interactioneze cu grupul si sa poarte discutii captivante si interactive pe web.
Primul numar al revista poate fi gasit pe web accesand http://dreptulpenalalafacerilor.wordpress.com/, dar si in sistem cloud, de unde articolele pot fi descarcate, dand click aici. Blogul revistei cuprinde pe langa revista propriu-zisa si o serie de informatii si comunicate de actualitate din domeniul dreptului penal al afacerilor.
Ca o primă remarcă, considerăm că NCC, comparativ cu vechea lege a arendării – Legea nr. 16/1994 (abrogată prin intrarea în vigoare a NCC) –, îmbunătăţeşte şi readuce pe un făgaş normal legislaţia privind arendarea, care actualmente este în favoarea ambelor părţi, fiind clar stipulate de către legiuitor atât drepturile arendatorului, cât şi ale arendaşului.
Ce înţelegem prin arendare?
Potrivit art. 1778 alin. 1 din NCC, locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.
În conformitate cu prevederile art. 1777 din NCC, locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun, în schimbul unui preţ, denumit chirie.
Cu alte cuvinte, plecând de la definiţia locaţiunii, putem afirma că arendarea are drept obiect exploatarea pe o durată determinată a bunurilor agricole, contra unui preţ stabilit prin contractul încheiat (contractul de arendare) între proprietarul bunurilor agricole, pe de o parte, în calitate de arendator, şi locatar, pe de altă parte, în calitate de arendaş.
Care sunt bunurile ce pot fi arendate şi care pot forma obiectul contractului de arendă?
Potrivit legiuitorului, pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:
a) terenurile cu destinaţie agricolă, şi anume terenuri agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă;
b) animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.
Ce ar trebui să cunoaştem referitor la încheierea contractului de arendă?
În primul rând, contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.
În al doilea rând, sub sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare zi de întârziere, arendaşul trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local. Când bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate.
În al treilea rând, dacă arendaşul este persoană fizică şi obţine venituri din arendarea unui bun agricol, veniturile respective fac parte din categoria veniturilor obţinute din cedarea folosinţei bunurilor. În acest caz, arendaşul trebuie să se prezinte în termen de 15 zile de la încheierea contractului la unitatea fiscală de care aparţine, pentru a înregistra contractul de arendă.
În al patrulea rând, în contract este recomandabil să fie trecută perioada pentru care se încheie contractul de arendă (în acest caz contractul fiind încheiat pe o perioadă determinată). Cu toate acestea, se poate întâmpla şi ca în contract perioada să nu fie una determinată (în acest caz contractul fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată). În acest ultim caz, dacă durata nu este determinată, arendarea se consideră a fi făcută pentru toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul.
În al cincilea rând, în contract este recomandabil să fie inserată obligaţia arendaşului de a asigura bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor calamităţi naturale. Reţinem că (chiar în lipsă de stipulaţie expresă în contract) subzistă această obligaţie a arendaşului conform legii.
În al şaselea rând, dacă contractele de arendare sunt încheiate în formă autentică, precum şi dacă sunt înregistrate la consiliul local, acestea constituie, în condiţiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract.
În al şaptelea rând, potrivit art. 1848 alin. 1 din NCC, contractul de arendare se reînnoieşte de drept (fără a fi necesare alte formalităţi), pentru aceeaşi durată, dacă niciuna dintre părţi nu a comunicat cocontractantului în scris refuzul său cu cel puţin şase luni înainte de expirarea termenului, iar în cazul terenurilor cu destinaţie agricolă, cu cel puţin un an. Dacă durata contractului de arendare este de un an sau mai scurtă, termenele de refuz al reînnoirii prevăzute la art. 1848 alin. 1 din NCC se reduc la jumătate.
În fine, toate cheltuielile legate de încheierea, înregistrarea şi publicitatea contractului de arendare revin arendaşului.
Există posibilitatea ca arendaşul să poată schimba categoria de folosinţă a terenului arendat?
Da, arendaşul poate schimba categoria de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat în scris de către proprietar şi cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Se poate reduce arenda stabilită în cazul pieirii recoltei şi în ce condiţii?
Da, se poate reduce arenda stabilită în contractul de arendă în cazul pieirii recoltei. Astfel, atunci când, pe durata arendării, întreaga recoltă a unui an sau cel puţin o jumătate din ea a pierit fortuit, arendaşul poate cere reducerea proporţională a arendei dacă aceasta a fost stabilită într-o cantitate determinată de produse agricole, într-o sumă de bani determinată sau într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei cantităţi determinate de produse agricole. Dacă arendarea este făcută pe mai mulţi ani, reducerea nu se va stabili decât la sfârşitul arendării, când se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de folosinţă.
În schimb, arendaşul nu poate obţine reducerea arendei în cazul în care pieirea recoltei a avut loc după ce a fost culeasă. De asemenea, reducerea arendei nu va putea fi cerută nici atunci când cauza pagubei era cunoscută la data încheierii contractului.
Cum este suportată de către părţile contractului pieirea fortuită, în tot sau în parte, a fructelor de împărţit?
Atunci când arenda este stabilită într-o cotă din fructe sau într-o sumă de bani determinabilă în funcţie de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuită, în tot sau în parte, a fructelor de împărţit este suportată proporţional şi nu dă niciuneia dintre părţi acţiune în despăgubire împotriva celeilalte.
Însă dacă pieirea s-a produs după culegerea fructelor şi una dintre părţi întârzie în mod culpabil predarea sau recepţia lor, cota cuvenită acesteia se reduce cu fructele pierdute, iar cota celeilalte părţi se consideră ca şi cum nu ar fi survenit nicio pierdere, afară numai dacă fructele ar fi pierit chiar dacă predarea şi recepţia fructelor se făceau la timp.
Cum se face plata arendei în fructe?
Atunci când arenda se plăteşte în fructe, în lipsa altui termen prevăzut în contract, arendaşul este de drept în întârziere pentru predarea lor de la data culegerii, iar arendatorul este de drept în întârziere pentru recepţie de la data la care a fost notificat în scris de către arendaş.
Este posibilă cesiunea arendării şi/sau subarendarea?
Da, arendaşul poate să cesioneze contractul de arendare soţului care participă la exploatarea bunurilor arendate sau descendenţilor săi majori, dar numai cu acordul scris al arendatorului.
În schimb, există interdicţia subarendării, astfel încât subarendarea totală sau parţială este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.
De asemenea, legiuitorul arată că nu sunt permise oficiile de arendaşi.
Trebuie respectat dreptul de preempţiune în cazul în care arendatorul doreşte să vândă bunurile date în arendă?
Da, în cazul în care arendatorul doreşte să vândă bunurile agricole arendate, trebuie respectat dreptul respectiv, arendaşul având drept de preempţiune*, care se exercită în conformitate cu art. 1849 din NCC, cu trimitere la regulile generale de la art. 1730-1739 din NCC.
Reţinem şi că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, potrivit art. 4 alin. 1 din legea respectivă, înstrăinarea prin vânzare a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale.
Care sunt cazurile speciale de încetare a contractului de arendă?
Contractul de arendare încetează prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendaşului.
Pentru 2014, bugetul aprobat de Ministerul Finantelor pentru Autoritatea Nationala de Restituire a Proprietatilor este de doar 263,4 milioane lei,Comparativ cu anul precedent, cand ANRP-ul a avut la dispozitie 466 milioane lei
La ora actuala conturile ANRP sunt blocate, lista de asteptare a popririlor – deci a celor care au dat in judecata statul si deja sunt in executare silita – fiind de peste 1500 de persoane, in timp ce cuantumul total al sumelor poprite depaseste 250 de milioane lei, potrivit oficialilor institutiei
Care sunt masurile pe care trebuie sa le intreprinda beneficiarii Legilor 290/2003 (Basarabia, Bucovina si Herta) si 9/1998 (Bulgaria, Cadrilater) care nu sunt pe lista de prioritate a Autoritatii Nationale de Restituire a Proprietatilor?
In primul rand, oamenii acestia nu trebuie sa renunte si sa aiba incredere in faptul ca exista cai legale pentru a intra in cele din urma in posesia banilor ce li se cuvin. In ajutorul lor vin acum si anumite Asociatii de beneficiari ai Legilor 290/2003 si 9/1998, infiintate chiar in scopul sprijinirii celor care nu mai gasesc solutii pentru obtinerea acestor despagubiri. Ca sa va raspund insa la intrebare, in mod concret, aceste persoane ar trebui sa actioneze in judecata statul, cu ajutorul unui avocat specializat, si abia in urma reusitei acestui demers juridic pot ajunge pe lista prioritara a ANRP
In vederea obtinerii despagubirilor care vi se cuvin de la ANRP (ANPR) va prezentam lista de acte necesare pentru Legea 290/2003.
Acte necesare Legea 290/2003
1. Acte necesare Legea 290/2003 in original:
– hotararea Comisiei judetene (semnaturile si stampila sa fie cu albastru sau orice alta culoare in afara de negru) – Poate fi folosita si o copie legalizata redactata de catre notarul public (exclus: copie color si copie conforma cu originalul emisa de catre Prefectura)
– procura autentificata la notar (daca beneficiarul nu poate veni personal sau daca sunt mai multi beneficiari, va rog sa ne contactati pentru a va pune la dispozitie modelul de procura necesar). Conform noii legislatii notariale, veti primi un duplicat, originalul ramanand in arhiva notarului.
– extras de cont bancar al beneficiarului/mandatarului care va incasa banii, din care sa rezulte codul IBAN (acolo se vor vira banii)
2. Acte necesare Legea 290/2003 in copie: – CI beneficiari+mandatar
– comunicarea care a insotit hotararea
– cererea de plata cu confirmare de primire (sau bon de depunere la ANRP)
– partaj pe cote (daca sunt mai multi beneficiari si daca fiecare beneficiar doreste sa primeasca banii in contul sau personal)
– adresa de la ANRP care sa confirme ca dosarul este complet (daca exista)
– copie dosar de despagubire (doar daca ne solicita instanta)
– in ipoteza ca unul dintre beneficiarii trecuti pe hotarare este decedat: certificat de deces si certificat de mostenitor.
In vederea obtinerii despagubirilor care vi se cuvin de la ANRP in baza Legii nr. 9/1998 Bulgaria-Cadrilater, sunt necesare urmatoarele documente:
1. In original:
– Ordinul/Decizia de validare de la ANRP (semnaturile si stampila sa fie cu albastru sau orice alta culoare in afara de negru)
– procura autentificata la notar (daca benenficiarul nu poate veni personal sau daca sunt mai multi beneficiari, va rog sa ma contacati prin email pentru a va pune la dispozitie modelul de procura care trebuie folosit).
– extras de cont bancar al beneficiarului/mandatarului care va incasa banii, din care sa rezulte codul IBAN, semnat si stampilat de banca (acolo se vor vira banii). Nu intereseaza soldul contului sau istoricul tranzactiilor anterioare.
2. Copie:
– hotararea Comisiei judetene
– CI/BI beneficiari si mandatar
– partaj pe cote (daca sunt mai multi beneficiari si daca fiecare beneficiar doreste sa primeasca banii in contul sau personal)
– cererea de plata cu confirmare de primire (sau bon de depunere la ANRP)
– in ipoteza ca unul dintre beneficiarii trecuti pe hotarare este decedat: certificat deces si certificat de mostenitor.
Toti detinatorii de cartele telefonice preplatite vor fi obligati sa se inregistreze cu un act de identitate in termen de sase luni de la intrarea in vigoare a legii adoptate de Guvern si transmisa miercuri Parlamentului, a anuntat ministrul Justitiei, Robert Cazanciuc, la finalul sedintei Guvernului.
‘In calitate de membru al CSAT, vreau sa va spun ca astazi am adoptat in Guvern proiectul de lege pentru modificarea si completarea Ordonantei de Urgenta nr. 111/2011 privind comunicatiile electronice. In ultima sedinta a CSAT s-a luat decizia de a promova urgent un act normativ pentru prevenirea si contracararea riscurilor la adresa securitatii nationale. Ce prevede, in esenta, acest act normativ: este vorba despre obligatia detinatorilor de cartele prepay de a le inregistra, de a depune un act de identitate. Si, de asemenea, obligatii pentru operatorii de telefonie mobila’, a declarat ministrul Justitiei.
Robert Cazanciuc a precizat ca, intr-un interval de sase luni de la momentul intrarii in vigoare a legii, toti detinatorii de cartele prepay vor fi obligati sa depuna un document de identitate pentru a se inregistra
In mai 2004 procurorii anticoruptie l-au trimis in judecata pe medicul general ?tefan Blaj pentru luare de mita. Procurorii au stabilit ca Blaj si lt. col. Negoescu Daniela „au pretins, de la o persoana denuntator, suma de 2.500 de dolari, din care au primit efectiv 1.300 USD la data de 3 mai 2004, cand au fost surprinsi de procurorii anticoruptie in flagrant, pentru a asigura unei candidate subiectele la examenul de ocupare a unui post de medic in reteaua Directiei Generale a Penitenciarelor.”
In rechizitoriu procurorii au aratat ca initial infractiunea a fost initiata de Negoescu Daniela care a prinsa in flagrat primind de la denuntator suma de 4000 dolari pentru a primi subiectele unui concurs pentru ocuparea unui post in sistemul penitenciar. Procurorii au convins-o pe complicea lui Blaj sa poartea tehnica de inregistrarea audio-video. Cu aparatura procurorilor Negoescu l-a inregistrat pe Blaj in timp discuta despre mita pentru subiectele de la examen. In 2007 medicul militar a fost condamnat definitiv la un an si jumatate de inchisoare cu executare.
Medicul a formulat o plangere la CEDO in care a acuzat faptul ca a fost provocat de ”agentul” DNA, ca nu a fost judecat intr-un proces echitabil si mai ales ca dreptul la viata privata i-a fost incalcat. Mai precis Blaj a invocat incalcarea art.8 din Conventia Drepturilor Omului. Acest articol spune urmatoarele:
”1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acesta este prevazut de lege si constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora.”
CEDO a stabilit ca in cazul sau acest articol nu a fost incalcat si nici alte nereguli legate de anchetarea sa nu au identificat.
Inca un abuz al statutului:restituirea taxei auto,mediu,emisii poluante,timbru de mediu se esaloneaza ILEGAL la plata in toate cazurile.Ce pot face?
Dupa cum stiti, Guvernul a esalonat plata taxei de poluare 2012 pe 5 ani – DECI NUMAI TAXA DE POLUARE, NU SI TIMBRUL DE MEDIU PENTRU PERIOADA 2012-15 MARTIE 2013
Cu alte cuvinte daca aveti decizia de calcul in perioada 2012-15 MARTIE 2013 atunci se esaloneaza,indiferent cand ai obtinut hotararea irevocabila.
Daca ai decizia in ALTA PERIOADA decat 2012-15 MARTIE 2013 atunci TREBUIE SA PRIMITI SUMA INTEGRAL
Ce spune Guvernul: “Plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobanzile calculate pana la data platii integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instantele judecatoresti, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora. Cererile de restituire ale contribuabililor prevazuti la alin. (1) se solutioneaza, conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 45 de zile de la inregistrare, iar plata transelor anuale se efectueaza conform graficului stabilit de Administratia Fondului pentru Mediu.
Termenul prevazut la alin. (1) curge de la data implinirii termenului prevazut la alin. (2). In cursul termenului prevazut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept. Sumele prevazute la alin. (1), platite in temeiul prezentei ordonante de urgenta, se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica. Procedura de efectuare a platii titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si schimbarilor climatice si al ministrului finantelor publice, cu respectarea termenelor prevazute la alin. (1). Platile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectueaza cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”
Oamenii deja au inceput sa fie mintiti ca nu vor primi toti banii odata, indiferent de denumirea taxei.
DECI TIMBRUL DE MEDIU SE RECUPEREAZA INTEGRAL PENTRU CA OG 8/2014 SE APLICA DOAR TAXEI DIN 2012, DENUMITA TAXA DE POLUARE.
Ce putem face:
– in primul rand trebuie sa depuneti dosarul de restituire-sa insistati sa primiti un raspuns in scris
– Puteti executa statul prin executor judecatoresc
– Puteti depune actiune pe baza legii contenciosului administrativ si sa cereti daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere-cereti 5000 de lei pe zi.
Pasul 1. Proprietarul autovehiculului uzat consulta lista producatorilor validati si il alege pe cel de la care doreste sa achizitioneze noua masina. Lista dealer-ilor validati este AICI
Pasul 2. Se prezinta la dealerul ales, in vederea inscrierii in program. In aceasta etapa, este nevoie ca proprietarul masinii sa declare daca va fi beneficiarul direct al tichetului electronic sau cedeaza acest drept unei alte persoane.
Pasul 3. Producatorul/dealerul introduce, in aplicatia PSIPAN 2014, date privind proprietarul si autovehiculul uzat si ii elibereaza proprietarului o nota de inscriere. AFM verifica in termen de 5 zile datele introduse in aplicatia PSIPAN si confirma/infirma corectitudinea acestora.
Pasul 4. Dupa confirmarea corectitudinii datelor de catre AFM, dealer-ul ii transmite proprietarului ca a primit acceptul sa mearga la un colector autorizat sa isi caseze autovehiculul uzat, in vederea obtinerii certificatului de distrugere, si la Politie pentru radierea autovehicului. „Este foarte important de mentionat ca, daca radierea si casare nu sunt efectuate in maxim 5 zile, propietarul este eliminat din program si pierde tichetul, care se reintoarce in sistemul national”, puncteaza AFM.
Pasul 5. Dupa aceste actiuni, proprietarul se va prezenta din nou la dealer-ul auto pentru a-si completa dosarul de participare cu certificatul de distrugere si certificatul de radiere. Din acest moment, beneficiarul are la dispozitie 25 de zile sa finalizeze contractul de de achizitie pentru autovehiculul nou si sa achite avansul.
Daca acest termen nu este respectat, tichetul se pierde, merge inapoi in sistemul national si este redirectionat catre alt beneficiar.
Pasul 6. In termen de 90 de zile de la data incheierii contractului de vanzare – cumparare, dealer-ul emite factura de livrare a autovehiculului nou.
In aceasta editie a Programului se poate inscrie orice persoana care are domiciliul sau resedinta in Romania, nu are obligatii de plata la bugetul local si este proprietarul unui autovehicul cu o vechime de minimum 8 ani.
Amenzile pentru practici anticoncurentiale au crescut cu 187% in 2013.In 2014 tendinta este la fel
„Nivelul deosebit de ridicat inregistrat la nivelul anului 2011 s-a datorat finalizarii cu amenzi a unor cazuri ce au implicat companii cu o cifra de afaceri foarte mare, precum cartelul de pe piata carburantilor, abuzurile de pozitie dominanta ale Orange si Vodafone”, se arata in raportul de activitate pentru anul 2013 al Consiliului Concurentei, citat de Mediafax.
Printre cele mai mari amenzi din anul trecut se numara cea aplicata de Consiliul Concurentei celor 14 firme membre ROREC si ECOTIC, in valoare totala de 56,5 milioane de lei (aproximativ 12,7 milioane euro). De asemenea, Consiliul Concurentei a amendat cu 16,85 milioane lei (aproximativ 3,76 milioane euro) Compania Nationala Loteria Romana, Intralot SA Integrated Lottery Systems and Services, Intracom Holdings pentru intelegeri anticoncurentiale.
Din punct de vedere al tipului de incalcare a legislatiei, 79,5% din totalul sanctiunilor aplicate a fost pentru intelegeri orizontale, 19,9% pentru intelegeri verticale, 0,2% pentru punerea in aplicare a unei concentrari economice inainte de notificare si de autorizarea sa de catre Consiliul Concurentei si 0,004% reprezentand amenzi cominatorii aplicate in anul 2012 pentru nefurnizarea de informatii in cadrul unei anchete sectoriale.
Planul de reorganizare rămâne pe loc dar şi creditorii capătă puteri sporite
Ultima formă de Cod rezolvă problema duratei planului de reorganizare. În ultima parte a anului trecut, Guvernul a uimit pe toată lumea adoptând o ordonanţă de urgenţă care arăta, printre altele, că durata planului de reorganizare se limita la un singur an faţă de 3 ani cu posibilitatea de prelungire cum se întâmpla pînă atunci.
Propunerea ar fi fost susţinută de fostul ministru de finanţe Daniel Chiţoiu care a considerat că în acest fel, statul îşi poate recupera mai rapid creanţele. În realitate însă, o astfel de schimbarea ar fi redus spre zero şansele de supravieţuire ale multor firme intrate în insolvenţă, după cum spun specialiştii. Forma actuală a codului a reparat această problemă reintroducând durata de 3 ani pentru planul de reorganizare. În schimb însă, perioada de observaţie va fi limitată la un singur an, faţă de trei ani cât este în prezent.
În altă ordine de idei, noul Cod încearcă să limiteze posibilitatea ca debitorii să-şi numească administratori favorabili. Mai precis, administratorul provizoriu va fi numit de unul dintre creditori, în condiţiile în care sunt depuse cereri în acest sens.
Propunerea debitorului va mai avea prioritate doar în măsura în care nu există alte cereri. Judecătorul va avea puterea de a numi administratorul doar atunci când nu există cereri de la niciuna dintre părţile din proces. “Administratorul provizoriu este o instituţie deosebit de importantă pentru că este cel care face tabelul preliminar, care convoacă adunarea creditorilor, este cel care ţine prima adunare a creditorilor, care trebuie să repecte o strategie. Pe noul cod, cine va decide ce practician este provizoriu trebuie să fie în primul rând creditorul. Este normal pentru că instanţa trebuie să judece problemele de drept în timp ce alegerea parcticianului este o chestiune de oportunitate. Trebuie să ştii dacă practicianul poate duce procedura la capăt , dacă este de încredere, etc. Noua regulă spune că el va numit de către instanţă la cererea debitorului doar dacă nu au creditorii cereri depuse. Dacă au creditorii cereri depuse, administratorul va fi numit de către unul dintre creditori. Nu se va discuta de rangul creditorului sau de cuantumul creanţei. Dacă nu este niciuna dintre aceste situaţii, abia atunci decide judecătorul”, spune Stan Tîrnoveanu, partener la ZRP Insolvency şi unul dintre oamenii care au participat la conceperea noii legi.
Schimbări la denunţarea contractelor şi executarea silită. Firmele de leasing, tratate exact ca băncile
Schimbări importante vor fi aduse şi în ceea ce priveşte relaţia dintre debitor şi creditori în perioada de după declanşarea procedurii de insolvenţă. De exemplu, se introduce un termen limită pentru denunţarea contractelor.Furnizorii vor putea face acest lucru într-o perioadă de maximum trei luni de la deschiderea procedurii permiţând firmei aflate în insolvenţă să îşi construiască un plan mai clar, fără eventuale suprize din partea furnizorilor. Pe de altă parte, dacă debitorul nu îşi respectă obligaţiile curente de plată pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, creditorul respectiv va avea posibilitatea de a cere falimentul firmei aflate în insolvenţă. Pe de altă parte, a fost modificată o prevedere din prima formă a Codului care dădea creditorului posibilitatea de a trece la executarea silită a debitorului pentru creanţele curente acumulate după declanşarea procedurii. Fiscul şi executorii judecătoreşti au fost cei care au susţinut această măsură însă se pare că nu vor avea câştig de cauză.
Nu în ultimul rând, noul cod schimbă tratamentul aplicat creanţelor către firmele de leasing. Acestea vor fi tratate exact ca băncile adică drept creditori garantaţi, statut mai bun decât cel pe care îl au în prezent, adică de simplu furnizor.
“Leasingul financiar este tot o creditare în care, în locul ipotecii clasice, ai faptul că cel care împrumută dobândeşte bunul într-o relativă proprietate. Tratamentul va fi, aşadar, similar creditorului garantat adică se înscrie în tabel cu ratele scadente şi sub formă de creanţă curentă cu ratele de după intrarea în procedură. Dacă se realizează operaţiunea de opţiune la final, nu e nicio probemă. Dacă nu, eu firma de laesing am posibilitatea să mă reposedez, rămân creditor urmând ca eu să fiu înscris cu suma rămasă după valorificarea bunului “
Procedura de inscrieRe in registrul entităţilor publice 2014
Depunerea formularului Fişa Entităţii Publice
Art. 1.
Formularul “Fişa Entităţii Publice” şi instrucţiunile pentru completarea şi utilizarea acestuia pot fi descărcate de pe pagina web a Ministerului Finanţelor Publice, www.mfinante.ro/forexebug.html sau pot fi puse la dispoziţie de către unitatea operativă a Trezoreriei Statului la care este arondată entitatea publică. Formularul “Fişa Entităţii Publice” se completează electronic.
Art. 2.
(1) Elementele din formular se completează astfel:
– în rubrica “Tip Acţiune” entitatea publică selectează:
1. opţiunea “Preluare profil curent al Entitatii Publice” pentru a completa informaţiile referitoare la profilul curent al entităţii publice. În cadrul acestei opţiuni, la rubrica “Tip Fisa” se poate selecta:
– opţiunea “Initiala” pentru transmiterea, prin intermediul formularului “Fişa Entităţii Publice”, a informaţiilor referitoare la profilul entităţii publice dacă entitatea publică nu a mai fost anterior înregistrată în sistemul ForExeBug sau dacă i se atribuie un alt cod de identificare fiscală. În cazul în care, anterior, au mai fost transmise unul sau mai multe formulare “Fişa Entităţii Publice”, dar din partea sistemului nu a fost primit un mesaj de confirmare a înregistrării în sistem, reluarea procesului de transmitere a formularului corectat se va realiza tot prin selectarea opţiunii “Initiala” pentru rubrica “Tip Fisa”;
– opţiunea “Rectificativa” pentru a modifica informaţiile referitoare la profilul entităţii publice anterior transmise şi înregistrate în sistem, cu excepţia informaţiilor de la pct. 2. Formularul transmis trebuie să conţină absolut toate informaţiile solicitate.
2. opţiunea “Modificare profil prin Reorganizare” în cazul unei reorganizări sau a unor modificări semnificative în profilul entităţii publice. În această situaţie, entitatea publică trebuie să transmită către sistem un nou formular “Fişa Entităţii Publice”, completat integral, prin intermediul căruia să înlocuiască vechiul profil, înregistrat deja în sistemul ForExeBug, cu informaţii referitoare la noul profil rezultat în urma reorganizării. Utilizarea acestei opţiuni este obligatorie atunci când o entitate publică îşi modifică profilul, în următoarele cazuri:
a) orice modificare a sectoarelor bugetare în care operează
• anterior a operat pe un sector bugetar şi, în urma reorganizării, va opera pe un alt sector bugetar;
• anterior a operat pe un singur sector bugetar şi, în urma reorganizării, va opera pe mai multe sectoare bugetare;
• anterior a operat pe mai multe sectoare bugetare şi, în urma reorganizării, va opera pe un singur sector bugetar;
• anterior a operat pe mai multe sectoare bugetare şi, în urma reorganizării, va opera pe alte sectoare bugetare (diferite total sau parţial de cele anterior înregistrate în sistem);
b) orice modificare a informaţiilor referitoare la subordonarea ierarhică, respectiv cele din rubricile “CIF Ordonator principal de credite ierarhic superior” sau “CIF Ordonator secundar de credite ierarhic superior”;
c) orice modificare a opţiunilor selectate la subsecţiunea “Surse de finantare”.
În situaţia selectării opţiunii “Modificare profil prin Reorganizare”, rubrica “Tip Fisa” şi categoriile de opţiuni aferente (“Initiala” şi “Rectificativa”) vor fi inactive.
Secţiunea A “Informaţii generale”
a) în rubrica “Denumire Entitate Publica” se înscrie denumirea integrală, fără abrevieri, a entităţii publice, conform actului de înfiinţare a acesteia;
b) în rubrica “Denumire scurta Entitate Publica” se înscrie abrevierea denumirii entităţii publice;
c) în rubrica “CIF Entitate Publica” se înscrie codul de identificare fiscală al entităţii publice;
d) în rubrica “CIF in scop de TVA” se înscrie codul de identificare fiscală utilizat în scop de TVA;
e) în rubrica “Data infiintarii” se înscrie data calendaristică la care s-a înfiinţat entitatea publică, conform ultimului act normativ
în baza căruia entitatea publică funcţionează;
– Subsecţiunea “Temei legal”
f) în rubrica “Categorie Emitent” se selectează tipul emitentului pentru ultimul act normativ în baza căruia entitatea publică funcţionează;
g) în rubrica “Nume Emitent” se înscrie denumirea emitentului pentru ultimul act normativ în baza căruia entitatea publică funcţionează;
h) în rubrica “Categorie Act infiintare” se selectează tipul actului în baza căruia s-a înfiinţat entitatea publică;
i) în rubrica “Nume Act infiintare” se înscrie denumirea completă a ultimului act normativ în baza căruia entitatea publică funcţionează.
– Subsecţiunea “UAT”
j) în rubrica “Judet” se selectează denumirea judeţului pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea entitatea publică sau se selectează municipiul Bucureşti;
k) în rubrica “Denumirea UAT pe raza careia isi desfasoara activitatea Entitatea Publica” se selectează denumirea integrală, fără abrevieri, a unităţii administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unităţii administrativ-teritoriale, în cazul municipiului Bucureşti, pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea entitatea publică;
l) în rubrica “CIF UAT pe raza careia isi desfasoara activitatea Entitatea Publica” se generează automat codul de identificare fiscală al unităţii administrativ-teritoriale/subdiviziunii unităţii administrativ-teritoriale înscrise la rubrica “Denumirea UAT pe raza careia isi desfasoara activitatea Entitatea Publica”;
m) în rubrica “TIP UAT pe raza careia isi desfasoara activitatea Entitatea Publica” se generează automat tipul unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea entitatea publică pe baza celor înscrise în rubrica “Denumirea UAT pe raza careia isi desfasoara activitatea Entitatea Publica”;
n) în rubrica “Judet Trezorerie” se selectează denumirea judeţului/municipiul Bucureşti, căruia îi aparţine unitatea Trezoreriei Statului la care entitatea publică are deschise conturile de cheltuieli;
o) în rubrica “Denumire Trezorerie la care Entitatea Publica are deschise conturile de cheltuieli” se selectează denumirea integrală, fără abrevieri, a unităţii Trezoreriei Statului la care entitatea publică are deschise conturile de cheltuieli;
p) în rubrica “Cod Trezorerie” se generează automat codul alocat de către Ministerul Finanţelor Publice unităţii operative a Trezoreriei Statului la care entitatea publică are deschise conturile de cheltuieli, pe baza celor înscrise în rubrica “Denumire Trezorerie la care Entitatea Publica are deschise conturile de cheltuieli”;
q) în rubricile aferente subsecţiunii “Adresa sediu social Entitate Publica” se completează adresa sediului social al entităţii publice, conform certificatului de înregistrare fiscală;
r) în rubricile aferente subsecţiunii “Adresa fiscala” se completează adresa domiciliului fiscal al entităţii publice;
O problemă care necesită rezolvare, indiferent de natura ei, își găsește frecvent rezolvarea în mâinile cetățenilor deciși că “mai binele” este posibil. Însă, pe măsură ce amploarea problemei și modalitățile de abordare ale sale cresc, concertarea eforturilor devine un imperiativ.
În aceste situații, cel puțin două sunt posibilitățile pe care le au la îndemână cetățenii: să își unească forțele spre a lucra ca un grup informal, care să apeleze ocazional la susținerea unor organizații mai puternice, sau să înființeze o entitate asociativă și non-profit proprie, care să le reprezinte interesele.
Domnul M., din situația de consiliere prezentată în cele ce urmează, se încadrează în această a doua categorie. După ce consilierul BCC i-a oferit resursele informaționale de care avea nevoie, noi plusăm și îi urăm mult succes în activitatea pe care o va întreprinde.
Problema: Domnul M. dorește să înființeze o organizație neguvernamentală. A încercat să afle mai multe informații despre ce trebuie să facă în acest sens și crede că primii pași pe care trebuie să îi intreprindă sunt:
1. Să depună o cerere pentru disponibilitate de nume;
2. Să plăteasca o taxă de 5 lei pentru înscriere.
Pentru că nu este sigur că informațiile pe care le deține sunt corecte, domnul M. s-a adresat Biroului de Consiliere pentru Cetățeni (BCC) pentru a afla care sunt primii pași în înființarea unei Asocații neguvernamentale și non-profit, dar și pentru a verifica dacă informațiile pe care le posedă sunt corecte. În măsura în care datele pe care le deține sunt corecte, domnul M. a dorit să afle unde ar trebui să depună cererea de disponibilitate de nume și, respectiv, să plătească taxa de înscriere.
În răspunsul său, consilierul BCC i-a furnizat domnului M. informațiile solicitate, indicând pașii pe care solicitantul ar trebui să îi urmeze în înființarea unei asociații, după cum urmează:
Pasul 1: Organizarea ședinţei de înfiinţare a ONG-ului.
La aceasta participă toţi membrii fondatori, care stabilesc statutul şi apoi actul constitutiv. Cele două documente (statut şi act constitutiv) se multiplică în cel puţin 6 exemplare (însă este recomandat ca numărul acestora să fie de 8, întrucît 6 se depun la Judecătorie).
Pasul 2: Pentru înființarea ONG-ului, se depune la Judecătorie un dosar, care va conține:
Actul constitutiv și statutul. Actul constitutiv consfințește hotărârea fondatorilor de înființare a Asociației și desemnează organele de conducere, iar Statutul definește corpul și obiectivele Asociației, patrimoniul, sediul, drepturile membrilor etc. Ambele documente trebuie autentificate la notar, în câte 5 exemplare fiecare.
Din experiența altor situații de consiliere pe aceeași temă, reprezentantul BCC l-a sfătuit pe domnul M. să pună la dispoziția notarului propunerea pentru aceste acte, pentru ca notarul să facă eventualele observații pe marginea documentelor, cu câteva zile înainte de data la care v-ați propus autentificarea.
Totodată, consilierul BCC l-a informat pe domnul M. că, în măsura în care, oricând pe parcursul procedurii de dobândire a personalității juridice sau ulterior, mai sunt necesare exemplare autentificate suplimentare, este util să fie prezentată o fotocopie aceluiași notar care a făcut autentificarea inițială.
Ulterior, consilierul BCC a pus la dispoziția solicitantului modele orientative pentru Actul constitutiv și Statut, conținând și câteva adnotări:
ACT CONSTITUTIV
al ASOCIAȚIEI __________________
A) ASOCIAȚIA _________________ este persoana juridică de drept privat cu scop nepatrimonial, independentă, organizată potrivit Legii, ai carei membri fondatori sunt:
1. XXXXXXXXXXXXXXXXX, cetățean român, posesor al cărții de identitate seria _______ nr. _______________, domiciliat in ______________________________.
2. XXXXXXXXXXXXXXXXX, cetățean român, posesor al cărții de identitate seria _______ nr. _______________, domiciliat in ______________________________.
3. XXXXXXXXXXXXXXXXX, cetățean român, posesor al cărții de identitate seria _______ nr. _______________, domiciliat in ______________________________.
B) Denumirea asociației este Asociația _______________, denumire rezervată prin dovada disponibilității denumirii cu numărul _________ din ____________ eliberată de către Ministerul Justiției – Serviciul Relații cu Publicul și Cooperare cu ONG.
C) Membrii asociației doresc să se asocieze și au ca scop propus [Obs.: scrieți scopul așa cum apare în Statut].
D) Sediul Asociației ____________________________ este in ________________________________________.
E) Durata de funcționare a Asociației _________________ este pe termen nedeterminat.
F) Patrimoniul de la data constituirii Asociației __________________ este format din activul inițial al Asociației, alcătuit din raportul in bani al asociaților, de câte ____________ lei fiecare asociat, in valoare totală de __________________ lei.
G) Componenta nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control ale asociației:
Consiliul Director:
1.XXXXXXXXXXXXXXXX – președinte;
2.XXXXXXXXXXXXXXXX – vicepreședinte;
3.XXXXXXXXXXXXXXXX – vicepreședinte [Obs.: sau secretar general];
Cenzor:
XXXXXXXXXXXXX, contabil autorizat conform [Obs.: numărul autorizației, al carnetului eliberate de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați], cetățean român, posesor al cărții de identitate ______________, eliberată de____________ la data de ____________, cod numeric personal ______________, domiciliat in ___________________________________.
H) Persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice:
1.________________ sau
2.________________.
MEMBRII FONDATORI:
[nume și semnaturi]
_____________________
STATUTUL ASOCIAȚIEI __________________
ART. 1. Se constituie, în baza Legii nr. 246/2005 și potrivit prezentului Statut, Asociația _________________.
ART. 2. Asociația __________________ este persoana juridică de drept privat cu scop nepatrimonial, independentă, organizată potrivit Legii nr. 246/2005, ai cărei membri fondatori sunt:
1. XXXXXXXXXXXXXXXXX, cetățean român, posesor al cărții de identitate seria _______nr. _______________, domiciliat in ______________________________.
2. XXXXXXXXXXXXXXXXX, cetățean român, posesor al cărții de identitate seria _______nr. _______________, domiciliat in ______________________________.
3. XXXXXXXXXXXXXXXXX, cetățean român, posesor al cărții de identitate seria _______nr. _______________, domiciliat in ______________________________.
ART. 3. Asociația ___________________ este persoana juridica română de drept privat, având denumirea rezervată prin dovada disponibilității denumirii cu numărul __________ din __________ eliberată de către ____________________.
ART. 4. Asociația _________________ este o asociație non-guvernamentală, nonprofit, independentă, cu beneficiu public.
ART. 5. Durata si sediul.
Asociația se constituie pe o perioadă de timp nedeterminată si are sediul în ___________________________.
ART. 6. Asociația poate deschide filiale și in alte localități sau județe din țară sau străinătate; poate stabili legături de colaborare cu organizații similare sau poate intra in uniuni sau federații, cu alte instituții si persoane juridice sau fizice din țara si străinătate, pentru îndeplinirea scopului propus.
ART. 7. Scopul.
Membrii Asociației _______________________ doresc să se asocieze in scopul
[Obs.: scrieți aici cât mai detaliat scopul ONG-ului, de exemplu: promovării și apărării drepturilor si libertăților omului, in principal a libertății conștiinței si a dreptului la libera exprimare, etc.]
ART. 8. Activități.
Pentru realizarea scopului declarat, asociația își propune realizarea următoarelor activități:
[Obs.: scrieți cât mai detaliat ce vă propuneți să întreprindeți, iată câteva exemple:
a) Realizarea și editarea de cărți, publicații periodice, pliante, afișe, broșuri, programe informatice și alte materiale informative.
b) Organizarea de cursuri de pregatire, seminarii, conferințe, dezbateri publice, precum și organizarea de marșuri, manifestații publice si alte activități de sensibilizare a opiniei publice, potrivit legii.
c) Acordarea de consultanță și consiliere persoanelor interesate, in domeniile respectării drepturilor omului, dezvoltării conștiinței civice precum și în alte domenii de interes general ce privesc viața publică.
d) Dezvoltarea de programe proprii și in regim de parteneriat cu autoritățile publice din țară și străinătate.
e) Dezvoltarea unor activități economice proprii in vederea autofinanțării.
f) Alte activități prevăzute de lege, potrivit scopului asociației.]
ART. 9. Membrii.
Asociația este compusă din:
a) Membri;
b) Membri de onoare (fără drept de vot);
c) Colaboratori voluntari;
d) Personal angajat, potrivit Legislaţiei muncii.
Poate deveni membru al Asociației __________________ orice persoană care depune o adeziune scrisă în acest sens. Calitatea de membru se dobândește prin aprobarea adeziunii de către Consiliul Director. Calitatea de membru de onoare se atribuie de către Consiliul Director persoanelor care și-au adus o contributie importantă la desfășurarea activității Asociației sau care au avut o activitate deosebită in domeniile de interes ale Asociației. Excluderea unui membru se face de către Consiliul Director, la propunerea a cel putin doi membri ai asociației.
ART. 10. Drepturile si obligațiile membrilor.
Membrii Asociației ___________________ au urmatoarele drepturi și obligații:
– Să participe la activitățile organizate de Asociație,
– Să facă propuneri in Adunarea Generală;
– Să aleagă și să fie aleși în organele de conducere;
– Să respecte prevederile Statutului și hotărârile organelor de conducere.
– Să acționeze pentru creșterea prestigiului Asociației.
– Să nu întreprindă acțiuni care, prin natura lor, pot leza interesele Asociației.
– Să cotizeze lunar cu o anumită sumă ce va fi ulterior stabilită de Consiliul Director.
ART. 11. Structura.
Organul de conducere al Asociației ____________________ este Adunarea Generală, alcătuită din totalitatea asociaților.
Organul executiv al Asociației ___________________ este Consiliul Director.
Organul de control al Asociației ___________________ este cenzorul Asociației.
Organul de reprezentare a Asociației _________________ este reprezentat de Președinte și de cei doi Vicepreședinți (sau de Președinte, Vicepreședinte și Secretar general).
ART. 12. Adunarea Generală.
Adunarea Generală reprezintăorganul de conducere al Asociației.
Adunarea Generală este compusă din totalitatea membrilor Asociației.
ART. 13. Ședintele Adunării Generale.
Adunarea Generală se întrunește o dată pe an în sedința ordinară și în ședințe extraordinare, ori de câte ori este nevoie. Adunarea Generală este legal constituită in prezența a jumătate plus unu din membrii asociației.
ART. 14. Convocarea Adunării Generale.
Adunarea Generală ordinară se convoacă de către Consiliul director sau de cel puțin 1/3 din numărul asociaților, cu cel puțin o săptămână înaintea întrunirii, prin înștiințări scrise sau telefonice.
Adunarea Generală Extraordinară se convoacă de către Consiliul director sau de cel puțin 1/2 din numărul asociaților, cu cel puțin o săptămână înaintea întrunirii prin înștiințări scrise sau telefonice.
ART. 15. Atribuțiile Adunării Generale.
Adunarea Generală are următoarele atribuții:
a) aprobarea strategiei și a obiectivelor generale ale asociației;
b) aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a situației financiare anuale;
c) alegerea și revocarea membrilor Consiliului director și a Președintelui;
d) alegerea și revocarea cenzorului sau a Comisiei de Cenzori;
e) înființarea de filiale;
f) modificarea actului constitutiv și a statutului asociației;
g) dizolvarea și lichidarea asociației; stabilirea destinației bunurilor rămase după lichidare;
Hotărârile Adunării Generale se iau cu majoritate simplă de voturi, fiecare membru având dreptul la un singur vot. În caz de paritate, președintele Asociației decide.
ART. 16. Consiliul director.
Consiliul director este organul executiv al Asociației _________________ și este compus dintr-un număr impar de membri, minimum trei și maximum șapte. Președintele conduce Consiliul director și reprezintă asociația în relațiile cu terții.
ART. 17. Ședințele Consiliului director.
Consiliul director se întrunește în ședința ordinară o dată pe lună, și în ședințe extraordinare ori de câte ori este necesar.
ART. 18. Atribuțiile Consiliului director.
Consiliul director asigură punerea in executare a hotărârilor Adunării Generale. În exercitarea competenței sale, Consiliul director:
a) prezintă Adunării Generale raportul anual de activitate, executarea bugetului de venituri și cheltuieli, situația financiară anuală, proiectul bugetului de venituri și cheltuieli și proiectul programelor asociației;
b) încheie acte juridice în numele și pe seama asociației;
c) aprobă organigrama și politica de personal ale asociatiei;
d) aprobă primirea de noi membri și hotărăște ridicarea calității de membru, la cererea celui in cauză sau la cererea a cel puțin doi membri ai asociației.
e) poate imputernici orice persoană, inclusiv persoane care nu au calitatea de membru al asociației, pentru a încheia acte juridice în numele și pe seama asociației sau pentru a îndeplini orice alte atribuții prevăzute în statut sau stabilite de Adunarea Generală.
f) hotărăște schimbarea sediului Asociației.
g) îndeplinește orice alte atribuții stabilite de Adunarea Generală.
ART. 19. Activitatea de control.
Activitatea de control al gestiunii patrimoniului și al activitații economico-financiare a asociației este asigurată de un cenzor, ales de Adunarea Generală. Dacă este nevoie, Adunarea Generală poate hotărî înființarea unei Comisii de cenzori, compusă din trei membri, care săpreia atribuțiile de control al activitații asociației. Din comisia de cenzori trebuie să facă parte cel puțin un membru al asociației și un expert contabil.
ART. 20. Președintele.
Președintele Asociației __________________ are următoarele atribuții:
a) reprezintă Asociația în relațiile cu terții.
b) coordonează activitatea compartimentelor Asociației.
c) conduce Consiliul director și prezidează Adunarea Generală.
d) îndeplineşte orice alte atribuții stabilite de Adunarea Generală.
În lipsa Președintelui asociației, vicepreședinții exercită atribuțiile acestuia.
ART. 21. Patrimoniul.
Patrimoniul inițial al Asociației ___________________ este de ______ lei, constituit prin depozit bancar.
Patrimoniul asociației este alcătuit din:
a) cotizații, donații, finanțări, resurse obținute de la bugetul de stat și/sau de la bugetele locale, sponsorizări, moșteniri;
b) activități economice proprii în măsura în care acestea sunt în concordanță cu scopul asociației.
c) înființarea de societăți comerciale. Dividendele obținute de asociație din activitățile acestor societăți comerciale, dacă nu se reinvestesc în aceleași societăți comerciale, se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului asociației.
d) alte venituri prevăzute de lege.
ART. 22. Modificarea statutului.
Modificările aduse prezentului statut necesită o majoritate de 2/3 din voturile Adunării Generale. Prezentul Statut redactat in limba romană, în 5 (cinci) exemplare a fost adoptat în Adunarea Generală de constituire și intră in vigoare la data înregistrării sale in Registrul Persoanelor Juridice de la Judecatoria _____________________.
ART. 23. Dizolvare.
Dizolvarea Asociației necesită o majoritate de 2/3 din voturile Adunării Generale. În caz de dizolvare, bunurile si fondurile Asociației intră in patrimoniul unei alte asociații sau fundații cu scop identic sau asemănator care va fi desemnată de Adunarea Generală.
MEMBRII FONDATORI:
[nume şi semnături]
_____________________
Pasul 3: Obținerea dovezii de disponibilitate a denumirii alese pentru Asociație se obține de la Ministerul Justiției, Serviciul de relații cu publicul și cooperare cu ONG-uri.
La obținerea dovezii de disponibilitate a denumirii sunt necesare:
– un formular specific
– dovada (chitanța) pentru achitarea unei taxe pentru disponibilitate denumire ONG. Aceasta se obține de la Trezoreria de care aparține solicitantul, în urma plății tarifului la zi pentru denumire.
Formularul și chitanța se trimit (păstrați o copie) la Ministerul Justiției care eliberează dovada disponibilității de denumire în termen de 3 zile lucrătoare. Dacă se optează pentru trimiterea formularului prin poștă, este recomandată metoda confirmării de primire și a se specifica pe formular ca răspunsul este așteptat tot prin poștă, indicându-se adresa.
Se completează următorul formular:
CERERE
Pentru acordarea disponibilităţii denumirii
1. Solicitantul:
– Numele/Denumirea: se trece numele persoanei care se ocupă cu demersurile de înfiinţare
– Domiciliul/Sediul: e suficient localitatea
2. Categoria de persoană juridică fără scop patrimonial (asociaţie, fundaţie, federaţie) pentru care se solicită verificarea:
3. Denumirea a cărei verificare se solicită:
4. Temeiul juridic al cererii: Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000
5. Tariful achitat: conform chitanţei nr……………………., ataşată
6. Data:
7. Semnătura solicitantului
Domnului ministru al Justiției,
Pentru că este nevoie de un sediu în care viitoarea entitate să funcționeze, consilierul BCC a făcut câteva observații:
1. Dacă spațiul în care va avea sediul Asociația este închiriat, contractul de închiriere este necesar, în copie autentificată, și, bineînțeles, de acordul proprietarului. În cazul imobilelor aflate sub ipotecă, se cere acceptul oficial al băncii creditoare.
2. Dacă sediul este stabilit într-un imobil ce cuprinde mai multe proprietăți (bloc, vilă), se mai cer urmatoarele: a. Acordul vecinilor cu pereți comuni cu apartamentul-sediu (un simplu tabel cu semnături cum că sunt de acord cu funcționarea sediului Asociației în apartamentul respectiv);b. Acordul Asociației de Proprietari (Locatari, după caz). Acordul se dă pe un formular tip, care este pus la dispoziție de Uniunea Națională a Asociațiilor de Proprietari.
Pasul 4: Dovada existenței unui patrimoniu.
Patrimoniul inițial pentru înființarea organizației trebuie să includă bunuri în natură sau în numerar. Fiind un fel de „zestre” cu care asociația pornește la drum, patrimoniul se constituie prin depunerea banilor la o unitate bancară, preferabil cea cu care se lucrează și după începerea activității (nu este practic să schimbați banca). Pentru că nu toate băncile acceptă depunere de patrimoniu inițial pentru ONG-uri, este necesară o discuție prealabilă cu reprezentantul băncii alese.
De asemenea, trebuie să completați un formular, să anexați o fotocopie de pe actul constitutiv și să achitați o taxă de deschidere de cont.Veți primi un extras de cont doveditor. Banii rămân blocați până la obținerea hotărârii judecătorești de înființare, când veți putea transfera banii într-un cont bancar propriu-zis.
Pasul 5: Cazierul fiscal reprezintă un mijloc de evidență și urmărire a disciplinei financiare a contribuabililor, solicitat în scopul prevenirii și combaterii evaziunii fiscale, precum și in scopul întăririi administrării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat. În cazierul fiscal se ține evidența persoanelor fizice și juridice, precum și a asociaților, acționarilor și reprezentanților legali ai persoanelor juridice, care au săvârșit fapte sancționate de legile financiare, vamale, precum și cele care privesc disciplina financiară.
Actele necesare pentru obținerea lui sunt următoarele:
Pentru persoane fizice:
– cerere tip;
– actul de identitate;
– taxă fiscală;
– împuternicire în situația în care sunteți reprezentat de alte persoane
Pentru persoane juridice:
– cerere tip;
– copie de pe actul constitutiv;
– taxă fiscală;
– în cazul în care certificatul este solicitat de către o altă persoană decât asociatul, este necesară o împuternicire semnată de către un asociat și stampilată;
Câteva întrebări cheie:
– Când se eliberează cazierul fiscal? Pentru a afla exact durata puteți contacta telefonic birourile județene.
– Care este valabilitatea acestuia? Certificatul de cazier fiscal este valabil 30 de zile de la data emiterii și numai în scopul în care a fost eliberat.
– De unde se eliberează? Cazierul fiscal se emite de Administrația Finanțelor Publice în raza căreia persoana solicitantă își are domiciliul.
Depunerea cererilor și eliberarea certificatului de cazier fiscal pentru persoane juridice aflate în una din urmatoarele situații:
– la înființarea societăților comerciale, a societăților cooperative și a cooperativelor agricole;
– la cesiunea părților sociale sau a acțiunilor de către noii asociați sau acționari;
– la numirea de noi reprezentați legali, precum și cu prilejul efectuării majorării de capital social, se face direct la Oficiul Registrului Comerțului.
Pasul 6: Cerere adresată președintelui Judecătoriei, din raza căreia se află sediul.
După întocmirea dosarului, trebuie să mergeți cu acesta la judecătorul de serviciu de la Judecătoria de pe raza căreia se află sediul, pentru verificare. Dacă dosarul este complet, va fi achitată o taxa de timbru la Direcția Finanțelor Publice Locale pe raza căreia se află Judecătoria.
După ce v-ați achitat și de această obligație, vă întoarceți la Judecătorie și depuneți dosarul complet, însoțit de un timbru judiciar. Veți fi înștiințat când să vă prezentați în fața instanței, de regulă între 5 şi 10 zile.
* În ziua anunțată, trebuie să fiți prezent în holul Judecătoriei și să vă așteptați rândul. În fața judecătorului, răspundeți pentru ce ați făcut solicitarea (“solicităm recunoașterea personalității juridice a asociației…conform cu cererea din dosar).
De regulă, în aceeași ședinţă veți obține sentința civilă de înscriere a Asociației în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, dar trebuie să treacă 5 zile până ce sentința devine definitivă și irevocabilă.
După 2 săptămâni de la pronunțarea sentinței civile depuneți o cerere la Judecătorie pentru eliberarea Sentinței civile și a Certificatului de înscriere.
Pasul 7: Eliberarea copiei de pe sentința civilă: La 2 săptămâni după pronunțare (termenul de transcriere a sentințelor în registrul Judecătoriei), depuneți cerere la Judecătorie pentru eliberarea Sentinței civile (care este, de fapt, avizul de funcționare) și a Certificatului de Înscriere în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor (RAF, echivalentul pentru entități non-profit al Registrului Comerțului).
Model de cerere se obține de la Grefierul de serviciu, sau scrieți dvs. una direct. Plătiți la CEC taxa pentru eliberarea unui număr de copii autentificate după Sentința civilă (Sfat: e bine să cereți 4-5 copii). Ridicați de la Judecătorie Sentința și Certificatul, autentificate + copiile autentificate, și Certificatul de înscriere în RAF.
Atenție! Pentru eliberarea Certificatului de Înscriere în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor fondatorii (asociații) trebuie să depună la Judecătorie cazierul fiscal. Cazierul Fiscal este eliberat de Ministerul Finanțelor Publice în termen de 10 zile de la depunerea cererii. Se achită o taxă de timbru. Pentru amănunte consultați OG 75/2001 și OUG 86/2003
Pasul 8: Atribuirea Codului Fiscal
Pentru a putea desfășura operațiuni financiare, aveți nevoie de un Cod Fiscal (atenție: organizațiile non-profit nu primesc și număr de înregistrare în Registrul Comerțului, așa cum au societățile comerciale!) La DFPL de care aparține imobilul în care aveți sediul, depuneți dosar cu: Statut, Act constitutiv, Sentința civilă (aviz de funcționare), Certificatul de înscriere în RAF (toate în copie), timbru fiscal, două cereri “cod 010″ (pe care vi le dă inspectorul fiscal) completate. Termen: maxim 10 zile.
Pasul 9: Obligatoriu—Ștampilă și imprimare cu regim special
Ștampila este necesară pentru a însoți practic orice semnătură a membrilor consiliului director și chiar pentru deschiderea contului bancar. Sfat: faceți 2 ștampile, una de birou și una de buzunar. La comandare se prezintă o copie de pe Codul Fiscal. Apoi ar trebui să vă comandați facturier și chitanțier și să vă luați fișa de magazie pentru evidența formularelor cu regim special.
Pasul 10. Deschiderea contului bancar.
Ca să puteți efectua operațiuni financiare, deschideți cont la orice bancă vă convine. Contul se deschide pe loc: mergeți la primul ofițer de credit liber, având la voi Sentința civilă si Codul Fiscal, în copie legalizată (care se va înapoia) și încă o copie xerox (care se reține). Apoi transferați, prin Ordin de plată la bancă, banii depuși la CEC. Operațiunea durează circa 3 zile. Banii se deblochează astfel și se pot utiliza pentru nevoile Asociației.
ALTELE
Cereți la Ministerul Justiției să vi se comunice numărul de înregistrare în registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial (nu este taxă și nici formular-tip pentru asta). Este diferit de numărul din RAF-ul de la Judecătorie.
LEGISLAȚIE UTILĂ
Lege nr. 32/1994 privind sponsorizarea
Lege nr. 195/2001, Legea voluntariatului
Lege nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 656, din 25/07/2005
pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații
Lege nr. 292/2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 905, din 20/12/2011, a asistenței sociale
Ordin nr. 98/2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 299, din 06/05/2003, privind eliberarea avizului în vederea acordării personalității juridice
Ordin nr. 808/2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 847 din 27/11/2003, privind procedura de acordare a avizelor necesare pentru înființarea și funcționarea asociațiilor/fundațiilor/federațiilor și filialelor acestora și de aprobare a Criteriilor specifice de acordare a statutului de utilitate publică
Ordin nr. 3571/2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 243, din 09/04/2003 privind punerea în aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații şi fundații, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 37/2003.
Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații
Ordonanța nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal
Ordonanța nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar
Regulament din 26/04/2000 privind organizarea Registrului asociațiilor și fundațiilor, Registrului federațiilor și Registrului național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
Clauza abuzivă reprezintă acel tip de clauză contractuală întalnită în mod preponderent în contractele-tip, prin care comerciantul unor servicii (de telefonie, bancare etc.) impune consumatorului asumarea unor obligaţii vădit prejudiciabile faţă de interesul său.
Clauza abuzivă este rar negociabilă şi poate privi unul din următoarele aspecte:
– penalităţi de întarziere la plată mai mari decât cele existente pe piaţă;
– comisioane şi dobânzi ascunse în formulări ample şi neclare;
– condiţii dezavantajoase în cazul încercării de a media vreun conflict legat de derularea contractului etc.
S-a mai afirmat că, de regulă, clauzele abuzive ar fi mijloace de apărare împotriva rău platnicilor şi modalităţi de control a comportamentului contractual al celui vizat.
O primă categorie de astfel de clauze se referă la posibilitatea băncii de a modifica, în mod unilateral, rata dobânzii. Dacă reglementările actuale impun băncilor obligaţia de a stabili în contractul de credit rata dobânzii datorată de împrumutat, în privinţa posibilităţii băncii de a modifica această dobandă, a procentului maxim până la care aceasta poate fi majorată, precum şi a evenimentelor care pot determina creşterea ratei acesteia, nu există niciun fel de prevederi. Din acest punct de vedere, ne aflăm în plin câmp de acţiune a libertăţii contractuale, astfel încât băncile „se văd obligate“ să-şi protejeze interesele, chiar dacă aceasta înseamnă încălcarea principiului „bunei-credinţe“, care trebuie să guverneze raporturile juridice dintre cele două părţi.
Prin urmare, băncile inserează în contracte clauze de genul: „În cazul în care intervine orice eveniment care face ca rata dobânzii de referinţă să nu mai fie disponibilă sau folosită de Banca (…), rata dobânzii va fi înlocuită cu o rată stabilită de bancă la unica sa discreţie“ sau „Banca are dreptul de a modifica rata dobânzii în funcţie de costurile resurselor de finanţare proprii“.
De asemenea, modalitatea de aducere la cunoştinţă împrumutatului a modificării unui element esential al contractului, cum este rata dobânzii, nu îmbracă, în cele mai multe dintre cazuri, forma prevăzută în contract. Astfel, deşi orice modificare a prevederilor contractuale trebuie să îmbrace forma scrisă (act adiţional la contract, semnat de ambele părţi), împrumutatul „acceptă“ ca modificarea ratei dobânzii să-i fie adusă la cunoştinţă „prin publicare pe site-ul băncii ori prin afişare la sediul sucursalelor băncii“, iar daca nu acceptă noua rata se „obligă“ să restituie băncii, în termen de cinci zile, toate sumele datorate în temeiul contractului, respectiv capitalul, dobânzile şi comisioanele neîncasate de bancă.
Dobânzi penalizatoare la limita legii
O alta clauză „consimţită“ de debitori se referă la plata unei dobânzi penalizatoare, datorată în situaţia în care debitorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile de plată. Unele bănci practică o dobândă penalizatoare în cuantum foarte ridicat (care poate merge până la 20%), pentru dobânda neachitată la termen. Acest procedeu, denumit în doctrina juridică anatocism (adică dobândă la dobândă), a fost interzis prin Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi abia ulterior aparent permis, prin Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligaţii băneşti, fără însă ca ultimul act normativ să stabilească un cuantum maxim al acestei dobânzi. Profitând de cadrul legislativ permisiv, dar şi de „libertatea contractuală“, băncile stabilesc o rată a dobânzii penalizatoare care depăşeşte, de regulă, rata dobânzii stabilite pentru rambursarea capitalului.
Asigurări de viaţă fără legatură cu riscurile contractului
O problemă delicată o ridică şi obligaţia asumată sau, mai corect, impusă împrumutatului de a încheia o poliţă de asigurare de viaţă, valabilă pe durata de derulare a contractului de credit, la o valoare egală cu valoarea creditului şi care este cesionată în favoarea băncii. Aceasta clauză, omniprezentă în contractele de credit întâlnite în practică, este „delicată“, deoarece ea nu este de natură să acopere niciun risc determinat sau determinabil, din prisma dreptului civil român actual, iar pentru cazul morţii debitorului, banca are la îndemână suficiente garanţii contractuale pentru a recupera sumele datorate de acesta în temeiul contractului de credit.
Divortul este reglementat de noul Cod civil la Capitolul VII, „Desfacerea casatoriei”, care stabileste ca divortul poate avea loc in urmatoarele situatii:
prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Divort in instanta, chiar daca sotii sunt de acord. Ce presupune?
Potrivit art. 374 din noul Cod civil, „divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie”.
Singura varianta pentru sotii care nu se inteleg este instanta de judecata
Daca, in cazul divortului prin acordul sotilor, instanta este optionala, atunci cand sotii nu ajung la un acord instanta de judecata este singura varianta pentru desfacerea casatoriei. Motivele de divort sunt prevazute de noul Cod civil:
atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.
Divortul pentru motive temeinice
„Instanta va pronunta divortul din culpa sotului parat atunci cand, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila”, se precizeaza in noul Cod de procedura civila. Mai mult chiar, conform aceluiasi act normativ, instanta poate sa pronunte divortul din culpa ambilor soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese ca amandoi sunt vinovati de destramarea casatoriei.
Legea nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 240/2014.
Sunt considerate practici anticoncurențiale și sunt interzise orice înțelegeri ale întreprinderilor sau ale decidenților din întreprinderi (administratori, directori etc.) care:
– limitează sau controlează producția sau comercializarea unor bunuri;
– împart piețele sau sursele de aprovizionare;
– stabilesc direct sau indirect prețuri comune de cumpărare ori de vânzare;
– participă cu oferte trucate la licitații sau la alte forme de concurs de ofertă.
Când se consideră că o intreprindere ocupă o poziție dominantă?
Acest lucru se întâmplă când o întreprindere deține mai mult de 40% dintr-o piață.
Unei astfel de întreprinderi i se interzice:
– impunerea unor condiţii inechitabile de tranzacţionare şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori ori beneficiari;
– limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul consumatorilor;
– aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând, în acest fel, unora dintre ei un dezavantaj concurenţial;
– condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
– practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor, ori vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni;
– exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte o altă întreprindere faţă de aceasta, care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.
Ce reprezintă o concentrare economică?
O concentrare economică rezultă în urma fuziunii a două sau mai multe întreprinderi independente sau în momentul în care o persoană deține sau va deține controlul uneia sau mai multor întreprinderi prin achiziția de titluri financiare (părți sociale sau acțiuni).
Tot o concentrare economică se realizează când printr-un contract sau prin alte mijloace se achiziționează active ale mai multor companii ce conduc la controlul direct sau indirect asupra acestora.
Când se notifică Consiliul Concurenței?
Consiliul Concurenței se notifică înainte de punerea în aplicare şi după încheierea acordului, după anunţarea ofertei publice sau după preluarea pachetului de control în cazurile în care se realizează o concentrare economică, iar cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate în operaţiune depăşeşte echivalentul în lei a 10.000.000 de euro şi când cel puţin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 de euro.
Notă: Cursul de schimb folosit la calcularea sumelor în lei este cursul comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a exerciţiului financiar din anul anterior realizării operaţiunii.
Care sunt sancțiunile ce se aplică?
1. Refuzul întreprinderilor sau ale asociaților întreprinderilor de a se supune unei inspecţii desfăşurate de către Consiliul Concurenței, precum și furnizarea de informații, date sau documente inexacte sau incomplete reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă de la 0,1% la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior.
2. Furnizarea de către autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale/locale de informații sau documente inexacte ori incomplete sau refuzul de a furniza documentele solicitate se consideră contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 la 20.000 de lei. Dacă aceleași nereguli se constată si după termenul stabilit de Consiliul Concurenței, atunci se va aplica o amendă de până la 5.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere.
3. Cea mai mare sancțiune, de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior, este dată pentru înțelegerile la fixarea prețului de vânzare, participarea la licitații trucate, folosirea unei poziții dominante și punerea în practică a unei concentrații economice după ce aceasta a fost respinsă.
Textul legal:Preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi. În acest caz, el trebuie să pună în vedere părţii, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziţie
In tara exista foarte multi magistrati care pur si simplu isi bat joc de munca avocatilor si de clientii acestora.
Se limiteaza excesiv:1 minut pe fond DE EXEMPLU
A se vedea Tribunalul Teleorman,Judecatoria Buftea ,Judecatoria Giurgiu si multe altele
Noi propunem ca acest alineat sa contina anumite criterii: in functie de complexitatea cauzei si un termen minim de 5 minute
A gandi altfel inseamna ca avocatii nu pot exercita dreptul de aparare
În cauză există suspiciunea rezonabilă că, în cursul anului 2014, inculpaţii M.G şi S.F au comercializat, pe raza municipiului Constanţa, diferite cantităţi de droguri de mare risc, cu sume cuprinse între 380 lei şi 400 lei gramul.
În data de 02.04.2014, inculpatul M.F a fost depistat având asupra sa o cantitate de cannabis.
În urma percheziţiilor domicilare efectuate au fost depistate cantităţile de 700 grame cannabis, 1 kg substanţă cu efect psihoactiv şi diferite dispozitive pentru cântărirea drogurilor.
Procurorii D.I.I.C.O.T – S.T Constanţa au luat măsura preventivă a reţinerii faţă de două persoane, iar Tribunalul Constanţa a dispus arestarea preventivă a acestora.
Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcţia Operaţiuni Speciale.
Menţionăm că persoanele cercetate în prezenta cauză beneficiază de garanţia legală şi constituţională a prezumţiei de nevinovăţie.
Acţiunea a fost efectuată în cadrul unei cereri de comisie rogatorie formulate de autorităţile judiciare din Italia.
În cauză există suspiciunea rezonabilă ca, începând cu ianuarie 2012, membrii grupării, în mod organizat şi repetat, au săvârşit pe teritoriul Italiei (Marche, Porto Sant’Elpidio, Porto San Giorgio, Roma), dar şi în localităţi din Spania şi Belgia, mai multe infracţiuni de proxenetism şi furt calificat, precum şi alte infracţiuni necesare pentru asigurarea controlului teritoriului şi eliminarea concurenţilor, respectiv extorcare, incendiere, vătămare corporală.
De asemenea, există suspiciuni că, membrii grupării au desfăşurat o activitate ilegală de amploare, operând în stil mafiot, recurgând la intimidarea şi supunerea persoanelor, prin violenţă şi ameninţare, împărţindu-şi zonele de influenţă şi controlându-le prin inspecţii repetate, individuale sau de grup.
Totodată se reţine faptul că membrii grupării au favorizat şi exploatat mai multe persoane de sex feminin recrutate din România, obligându-le să practice prostituţia, însuşindu-şi sumele de bani obţinute.
Există de asemenea, suspiciuni că, membrii grupării au săvârşit mai multe infracţiuni contra patrimoniului (peste 100 de furturi), în diferite oraşe şi regiuni în zona menţionată (Marche, Porto Sant’Elpidio) sau în afara acesteia.
Au fost puse în executare, pe teritoriul României, 7 mandate europene de arestare.
De asemenea 13 suspecţi au fost arestaţi pe teritoriul Italiei şi 2 suspecţi pe teritoriul Belgiei.
Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcţia Operaţiuni Speciale şi Europol –C.C.P.I din cadrul I.G.P.R.
Menţionăm că persoanele cercetate în prezenta cauză beneficiază de garanţia legală şi constituţională a prezumţiei de nevinovăţie.
Ordonanţa de urgenţă nr. 14/2014 stabileşte că diminuarea (faţă de nivelul standard prevăzut în Codul fiscal) este de 40 de euro/1.000 de litri de motorină, respectiv 47,34 euro/tonă.
Nivelul diferenţiat se aplică pentru motorina folosită drept carburant pentru motor în următoarele scopuri:
• transport rutier de mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule sau ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri şi cu o greutate brută maximă autorizată de cel puţin 7,5 tone;
• transportul de persoane regulat/ocazional, exclusiv transportul public local de persoane, cu un autovehicul din categoria M2 sau M3.
Sumele reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizei şi nivelul diferenţiat vor fi restituite transportatorilor. Însă acest lucru se va putea face după stabilirea – prin hotărâre de Guvern – condiţiilor, a procedurii şi a termenelor de restituire.
Potrivit actului normativ, măsura se aplică – cu respectarea procedurilor specifice în domeniul ajutorului de stat – pentru motorina cumpărată după data de 4 aprilie 2014 şi până la 31 martie 2019.
Măsura a fost luată pentru a evita posibilele efecte negative ale creşterii accizei la motorină – de la 1 aprilie 2014 – cu 70 de euro pe mia de litri.
De la 1 aprilie 2014, accizele la carburanţi au fost crescute după cum urmează:
• benzină cu plumb – 637,91 euro/tonă, 491,19 euro/1.000 de litri;
• benzină fără plumb – 557,91 euro/tonă, 429,59 euro/1.000 de litri;
• motorină – 473,85 euro/tonă, 400,395 euro/1.000 de litri;
• petrol lampant (kerosen) utilizat drept combustibil pentru motor – 557,39 euro/tonă, 445,91 euro/1.000 de litri.
Totodată, ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, a declarat că astfel se va combate evaziunea fiscală: “Măsura va contribui la combaterea evaziunii fiscale, întrucât vor avea posibilitatea să recupereze o parte din acciza suplimentară doar operatorii de transport care vor dovedi cu documente că au cumpărat motorină în mod legal.“
Pe de alta parte, Curtea Europeana de Justitie a Uniunii Europene a anuntat marti ca a terminat deliberarea in procesul care cere plata ratelor in franci, la cursul din data acordarii creditului, si va anunta decizia la sfarsitul lunii.
Primul proiect de lege care urmeaza sa fie dezbatut in Senat propune amanarea timp de 3 ani a executarii silite a locuintelor in cazul celor care au restante, dar numai la creditele in franci elevetieni. O directiva europeana protejeaza toti clientii, indiferent de moneda creditului, noteaza Stirile ProTV.
Marius Coltuc, avocat: “Directiva Parlamentului European spune in felul urmator: ca nu poti fi executat silit daca obiectul creditului este o locuinta si este singura locuinta a ta. Prin urmare esti protejat, nu poti sa ramai cu familia in strada pentru ca n-ai mai putut sa platesti ratele si esti executat silit.”
Un alt capitol al aceleiasi directive a fost preluat intr-un alt proiect de lege care le va permite celor care au credite ipotecare in valuta sa le converteasca in lei.
Ana Birchall, deputat: “Eu m-am inspirat din prevederile acestei directive, dar am particularizat-o pe nevoile din Romania. Initiativa mea legislativa se refera atat la creditele care sunt in curs dar si la credite viitoare.”
Alte tari au luat masuri in sprijinul celor care nu mai pot plati creditele in franci elvetieni. In Ungaria, guvernul a decis ca ratele sa fie achitate la un curs fix, mai mic decat cel valabil la banca, iar in Croatia, instanta a hotarat ca plata sa se faca chiar la cursul din ziua acordarii creditului.
Multi asteapta insa decizia Curtii Europene de Justitie intr-un dosar din Ungaria, unde clientii cer ca plata unui credit in franci elvetieni sa se faca nu la cursul zilei, ci la cursul de la data acordarii creditului.
Zecile de anunţuri ale binevoitorilor care împrumută bani oricui, în orice condiţii au invadat mediul virtual. Tranzacţia este, însă, cât se poate de reală, iar dobânda e ca un duş cu apă rece.
Suma se dublează în doar câteva luni, iar cine nu plăteşte la timp rămâne imediat fără casă sau fără maşină. Cămătarul care îşi face reclamă pe internet ne asigură că afacerea îi merge bine şi că are bani de dat. E dispus să împrumute chiar şi câteva mii de euro.
Cu cât ştim mai puţine despre el, cu atât mai bine. Că doar nu ne ajută pe ochi frumoşi. Daniel din Moreni îşi taxează clienţii cu o dobândă ameţitoare.
La un împrumut de 3 mii de euro pe o perioadă de patru luni, cămătarul aşteaptă înapoi peste 6 mii de euro. Şi ca nu cumva să rămână cu buza umflată, cere de la bun început garanţii de valoare: casa sau maşina.
Îi execută silit fără milă pe cei care nu returnează la timp suma promisă. Spune că şi el are datorii de plătit. Pe scurt, un domn cu intenţii bune, care ajută oameni. Doar că e ilegal ce face el. Şi totuşi, oamenii apelează la cămătari. Primesc bani împrumut fără adeverinţă de salariu, indiferent dacă au credite bancare.
Disperarea îi obligă să accepte şi dobânzile uriaşe. De multe ori însă, astfel de împrumuturi se termină prost pentru clienţii care rămân fără case şi maşini.
Este binecunoscută pentru cei mai în vârstă perioada în care statul român, prin legislaţia adoptată într-o anumită perioadă a “erei” comuniste, a dispus scoaterea tuturor terenurilor din circuitul civil. Cu alte cuvinte, stoparea tranzacţiilor referitoare la terenuri între persoanele fizice.
În pofida doleanţei statului din acea vreme, tranzacţiile cu terenuri au continuat să se perfecteze, într-adevăr nu în formă autentincă, la notariatul de stat, ci prin încheierea aşa numitelor “chitanţe de mână” între “vânzător” şi “cumpărător”, acesta din urmă plătind o anumită sumă de bani pentru terenul respectiv şi intrând în posesia lui de la momentul încheierii chitanţei respective cu intenţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra sa.
Deşi cumpărătorul s-a comportat faţă de terenul “cumpărat” ca un adevărat proprietar, din punct de vedere legal acestuia i-a lipsit înscrisul care să demonstreze că şi în acte este un adevărat proprietar.
Tocmai situaţiile mai sus descrise reprezintă “temeiul”, “motivarea în fapt” a acţiunilor declanşate de “cumpărătorii” din chitanţele de mână pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor-terenuri prin uzucapiune.
Pe cale de consecinţă, uzucapuiunea (prescripţia achizitivă) se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a unui imobil-teren. Reţinem însă că, pentru a produce consecinţe juridice, legiuitorul a arătat că nu este suficientă o simplă posesie, ci este necesar ca posesia exercitată să fie una utilă.
Aşadar, uzucapiunea (prescripţia achizitivă) este modul de dobândire a proprietăţii (sau a altor drepturi reale), prin posedarea neîntreruptă (a imobilului) în termenul şi condiţiile prevăzute de lege.
Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune în justiţie (prin cerere de chemare în judecată), dar şi pe cale de excepţie.
Pentru a putea opera uzucapiunea mai este necesar ca bunurile imobile (terenuri) să se afle în circuitul civil, ceea ce înseamnă că bunurile nu trebuie să fi fost declarate inalienabile. Având în vedere acest aspect, reţinem că bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile şi, deci, nu pot fi uzucapate, spre deosebire de bunurile din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrative-teritoriale (al consiliilor locale) care nu sunt inalienabile şi, pe cale de consecinţă, pot fi uzucapate, adică poate fi obţinut dreptul de proprietate asupra acestora prin uzucapiune.
Evident, poate fi obţinut dreptul de proprietate asupra imobilelor-terenuri prin uzucapiune şi prin acţiune formulată împotriva unei persoane fizice, mai precis împotriva fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia.
Care este principalul efect al uzucapiunii?
Prin împlinirea uzucapiunii se naşte dreptul de proprietate al “cumpărătorului” / al uzucapantului şi, concomitent, se stinge dreptul de proprietate al “vânzătorului” / al fostului proprietar.
Care este legea aplicabilă într-un proces având ca obiect uzucapiunea?
Potrivit art. 6 alin. 4 din noul Cod Civil, uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi (a noului Cod Civil) sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, aşadar sunt supuse dispoziţiilor vechiul Cod Civil.
Dacă vechiul Cod Civil este legea aplicabilă când ne referim la condiţiile de drept material ale uzucapiunii, dispoziţiile art. 1049-1052 din noul Cod de Procedură Civilă referitoare la “Procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii” sunt dispoziţiile legale aplicabile când ne referim la procedura obligatoriu de urmat în procese având ca obiect uzucapiunea.
Care sunt condiţiile de drept material impuse de vechiul Cod civil pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiune?
Potrivit vechiului Cod Civil (art. 1846-1847), condiţiile pentru a putea opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune sunt ca posesia să fie utilă, adică posesia să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
Posesia este continuă când posesorul o exercită în mod regulat, fără intermintenţe anormale.
Posesia trebuie să fie neîntreruptă întrucât întreruperea posesiei echivalează cu însăşi încetarea acesteia.
Posesia este netulburată atunci când nu este fondată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului.
Posesia este publică atunci când aceasta nu este exercitată în ascuns de adversarul său, încât acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască.
Posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar.
De câte feluri este uzucapiunea potrivit vechiului Cod civil?
Din punct de vedere al timpului cât trebuie să dureze posesia pentru a putea opera uzucapiunea, vechiul Cod Civil arată că uzucapiunea poate fi de 30 de ani sau de 10-20 de ani.
Uzucapiunea de 30 de ani se aplică în cazurile în care posesorul nu are un act translativ de proprietate (titlu) asupra bunului imobil pe care îl posedă. În acest caz nu are importanţă nici dacă posesorul este sau nu de bună credinţă.
Pentru a putea fi invocată această uzucapiune trebuie îndeplinite două condiţii:
a) să existe o posesie de 30 de ani;
b) posesia să fie utilă.
Uzucapiunea de 10-20 de ani se aplică atunci când posesorul posedă bunul în temeiul unui just titlu şi este de bună-credinţă.
Poate fi invocată uzucapiunea de la 10 până la 20 de ani în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative:
a) să existe o posesie utilă a bunului;
b) posesia să fie întemeiată pe un just titlu;
c) posesia să dureze de la 10 la 20 de ani;
d) posesia să fie de bună credinţă.
Se aplică termenul de 10 ani în situaţia în care adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a aceluiaşi tribunal judeţean unde se află imobilul.
Se aplică termenul de 20 de ani dacă adevăratul proprietar locuieşte în raza teritorială a altui tribunal judeţean unde se află imobilul.
Referitor la noţiunea de just titlu, acesta este un act translativ de proprietate care provine de la o altă persoană decât adevăratul proprietar.
Buna credinţă reprezintă convingerea greşită a posesorului că a dobândit bunul imobil de la adevăratul proprietar, bună credinţă ce trebuie să existe la momentul dobândirii bunului, nefiind necesar ca aceasta să existe pe tot parcursul exercitării posesiei.
Un proiect al PSD depus in septembrie 2013 isi propune sa modifice legea clauzelor abuzive. Proiectul a trecut deja de Senat, cu amendamente depuse de Asociatia Romana a Bancilor (ARB).
NU ESTE INCA IN VIGOARE.TREBUIE SI SA TREACA SI DE CAMERA DEPUTATILOR
Proiectul spune ca instantele nu vor mai putea elimina clauzele contractuale care se refera la pretul contractelor – in cazul contractelor bancare, asta inseamna dobanzi si comisioane -, ca actiunile pentru eliminarea clauzelor abuzive vor putea fi initiate doar de catre presedintele ANPC, in timp ce drepturile asociatiilor vor fi limitate drastic. De asemenea, toti consumatorii care vor sa dea banca in judecata vor trebui sa vina la Bucuresti, la tribunalul specializat, chiar daca locuiesc in Pitesti sau Dorohoi. Totodata, conditiile in care o clauza va putea fi declarata abuziva sunt inasprita, fiind necesara analiza cumulativa a mai multor criterii.
Ce lege se modifica
Legea 193/2000, derivata dintr-o directiva europeana, a fost introdusa intr-o forma primara in timpul mandatului de premier a lui Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale de dupa 1989.
Actul normativ relgementeaza contractele incheiate intre comercianti (numiti profesionisti, mai nou) si consumatori si contine o serie de prevederi pe care instantele si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor se bazeaza cand decid daca o clauza contractuala este sau nu abuziva.
De la 1 octombrie 2013, au intrat in vigoare noi articole la aceasta lege (12 si 13), care dau o greutate mai mare unei decizii judecatoresti. Daca pana acum se judeca de la caz la caz, legea spune ca anumite sentinte capata un caracter universal si se vor aplica pentru toti consumatorii care au incheiat un contract cu un profesionist, daca acel contract are caracter preformulat – la initiativa ANPC si a asociatiilor de consumatori.
Modificarea iminenta a legii odata cu noul Cod de procedura civila, prin care a fost desavarsita integrarea in legislatia nationala a Directivei 13 din 1993, obligatorie inca din 2007, a pus pe jar comunitatea bancara, lovita in ultimii ani de un numar ridicat de reclamatii si procese pe clauze abuzive – practic, pe legea 193 s-au castigat procesele initiate de clienti si ANPC.
Prin Asociatia Romana a Bancilor (ARB), bancherii au facut un lobby eficient la Guvern, Banca Nationala si Fondul Monetar International pentru a intarzia intrarea in vigoare a modificarilor legislative.
In cele din urma, acestora li s-a facut concesia infiintarii unui tribunal specializat la Bucuresti care sa judece acest tip de cauze – inca nefunctional.
Controlul judiciar este o măsură preventivă ce este reglementată în noul Cod de procedură penală (NCPP) în art. 211-215.
Reglementarea actuală referitoare la controlul judiciar a schimbat vechea optică (din fostul Cod de procedură penală) asupra instituţiei procesuale a controlului judiciar. Astfel, dacă în legislaţia anterioară liberarea provizorie sub control judiciar era aplicabilă numai în cazul unui învinuit/inculpat arestat preventiv (în prealabil), în prezent controlul judiciar apare ca o alternativă la arestarea preventivă, nefiind condiţionat de arestul preventiv (prealabil). Cu alte cuvinte, controlul judiciar este o măsură preventivă distinctă, cu existenţă de sine stătătoare, fără vreo legătură cu arestul preventiv.
Când poate fi luată măsura controlului judiciar şi care este organul în drept să dispună o astfel de măsură?
Măsura controlului judiciar poate fi luată în fiecare etapă a procesului penal de magistratul care instrumentează cauza în respectiva etapă. Aşadar, controlul judiciar poate fi dispus de procuror, de judecător, de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de judecătorul de cameră preliminară.
Astfel, potrivit art. 211 alin. 1 din NCPP, în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din NCPP.
Potrivit art. 202 alin. 1 din NCPP, o măsură preventivă poate fi dispusă dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi poate lua această măsură preventivă în situaţia în care înlocuieşte arestul preventiv sau arestul la domiciliu.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 211 alin. 1 din NCPP.
Cum se procedează în cazul luării măsurii controlului judiciar şi care este calea de atac împotriva acestei măsuri?
În cazul luării măsurii controlului judiciar apar anumite diferenţe în funcţie de situaţia în care măsura este luată de procuror sau de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată.
Astfel, în cazul luării măsurii controlului judiciar de către procuror, acesta dispune citarea inculpatului aflat în stare de libertate sau aducerea inculpatului aflat în stare de reţinere. Inculpatului prezent i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, infracţiunea de care este suspectat şi motivele luării măsurii controlului judiciar.
Deosebit de important este faptul că măsura controlului judiciar poate fi luată numai după audierea inculpatului, în prezenţa avocatului ales ori numit din oficiu.
Procurorul dispune luarea măsurii controlului judiciar prin ordonanţă motivată, care se comunică inculpatului.
Împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi astfel sesizat fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea inculpatului. Reţinem că neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi şi libertăţi să dispună asupra măsurii luate de procuror.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi îl ascultă pe inculpat atunci când acesta este prezent.
Reţinem că legiuitorul prevede că în această etapă procesuală sunt obligatorii asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi poate revoca măsura, dacă au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a acesteia.
În cazul luării măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, se procedează după cum urmează:
La cererea motivată a procurorului sau din oficiu judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat.
Judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată legal sesizată dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie dacă acesta se prezintă la termenul fixat.
De asemenea, reţinem că în această etapă procesuală prezenţa avocatului inculpatului şi participarea procurorului sunt obligatorii.
Care sunt obligaţiile inculpatului împotriva căruia s-a dispus controlul judiciar şi ce se întâmplă în cazul în care acesta nu le respectă?
În timpul în care se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
De asemenea, organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;
b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale;
e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;
f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării;
h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;
i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar;
j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;
k) să nu emită cecuri.
Dacă, în cadrul obligaţiei de a nu depăşi o anumită limită teritorială (fixată de organul judiciar) decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia, s-a impus inculpatului interdicţia de a părăsi ţara sau o anumită localitate, câte o copie a ordonanţei procurorului ori, după caz, a încheierii se comunică, în ziua emiterii ordonanţei sau a pronunţării încheierii, inculpatului, unităţii de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte, precum şi celei în a cărei circumscripţie are interdicţia de a se afla acesta, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor, Poliţiei de Frontieră Române şi Inspectoratului General pentru Imigrări, în situaţia celui care nu este cetăţean român, în vederea asigurării respectării de către inculpat a obligaţiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
Obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte pe durata măsurii controlului judiciar sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul actului prin care se dispune luarea măsurii controlului judiciar. Tot în conţinutul aceluiaşi act i se atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Reţinem că există o supraveghere a respectării de către inculpat a obligaţiilor care îi revin pe durata controlului judiciar, supraveghere ce se realizează de către instituţia, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condiţiile legii. Astfel, instituţia, organul sau autoritatea respectivă verifică periodic respectarea obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii.
În cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul încalcă, cu rea-credinţă, obligaţiile care îi revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
Pot fi impuse inculpatului împotriva căruia s-a luat măsura controlului judiciar noi obligaţii, pot fi acestea înlocuite sau se poate dispune încetarea obligaţiilor dispuse iniţial?
Da, în cursul urmăririi penale (din oficiu ori la cererea motivată a inculpatului), se pot impune prin ordonanţă, de către procurorul care a luat măsura, noi obligaţii pentru inculpat ori se pot înlocui sau se poate dispune încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, după audierea inculpatului.
Asemănător se procedează şi în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, când judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu, după audierea inculpatului.
Prin modificările şi completările aduse la Codul de procedură fiscală, acelaşi act normativ a prevăzut introducerea unui nou titlu, titlul VI2, cuprinzând articolul 933, cu dispoziţii privind controlul antifraudă. Conţinând regulile privind controlul operativ şi inopinat, acest articol tratează despre drepturile de control ale inspectorilor antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii.
Astfel, controlul operativ şi inopinat se poate efectua şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate.
La începerea controlului operativ şi inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de control şi ordinul de serviciu.
Ori de câte ori controlul operativ şi inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemnează în registrul unic de control.
La finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiţiile legii.
Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscală
Cuprinsă în art. 100 din Codul de procedură fiscală, şi această materie a fost modificată de Ordonanţa de urgenţă nr. 8/2014. În forma rezultată articolul în cauză prevede că selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.
Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.
ATENŢIE! Potrivit alin. (3) al acestui articol, contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.
După ce s-a implicat activ în amânarea aplicării unor prevederi din legea de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă, FMI cere acum mare atenţie în judecarea proceselor care implică contractele bancare.
„Riscul de instabilitate financiară care decurge din Codul de procedură civilă recent adoptat trebuie să fie atenuate.
Punerea în aplicare a noului cod de la 1 octombrie 2013 a creat anumite interpretări ale prevederilor privind clauzelele abuzive care, odată aplicate la contractele din sectorul financiar, ar putea duce la interzicerea unor dobânzi, decizii cu impact retroactiv, și procese de tip class action în ceea ce privește prevederile contractelor de împrumut”, se arată în raportul staff-ului FNI.
De ce nu ne spune direct „consumatorii ar trebuie sa piarda toate procesele impotriva bancilor” precizeaza avocatul Coltuc Marius Vicentiu
De la 1 octombrie 2013, legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori a fost modificată, fiind astfel finalizată cu o întârziere de aproape şapte ani implementarea obligatorie a Directivei Europene 13/93.
Noile prevederi spun că o clauză dintr-un contract preformulat declarată ca fiind abuzivă va fi eliminată din toate contractele profesionistului care a propus aceste contracte, la iniţiativa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a unei asociaţii de consumatori semnificativă ca dimensiune.
În cazul băncilor, cei mai vocali profesionişti la adresa acestei modificări legislative, clauzele cel mai frecvent atacate în instanţă sunt cele referitoare la dobânzi şi comisioane. FMI spune că tribunalul specializat ce va prelua aceste speţe trebuie să judece în conformitate cu spiritul legii, din moment ce litera legii este foarte dură cu profesioniştii care utilizează astfel de clauze, pentru a preveni instabilitatea unor bănci.
„Aceste interpretări au fost deja sancționate în anumite cazuri judecate la instanțele inferioare, și ar putea deveni o sursă de instabilitate pentru unele bănci.
Pentru a evita astfel de cazuri, autoritățile pun în funcţiune un nou tribunal specializat în București, pentru a asigura un cadru armonizat de aplicare a acestor dispoziții, în conformitate cu spiritul legii”, se mai arată în raport.
Experţii FMI susţin că doar instanţele inferioare au luat decizii prin care să fie eliminate costuri contractuale pe motiv de abuz. Însă, în cazul băncilor care au un număr semnificativ de procese pe rolul instanţelor, deciziile defavorabile au venit inclusiv de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa cu cel mai înalt grad din România – chiar dacă nici aceasta nu a putut prezenta o jurisprundenţă coerentă în cazul unor instituţii financiare.
De la 1 octombrie 2013, ANPC a iniţiat deja mai multe acţiuni împotriva unor profesionişti. În acest moment, ANPC are trei litigii cu Banca Comercială Română la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ, şi câte unul cu Raiffeisen Bank, OTP Bank, Alpha Bank, Volksbank, Banca Românească, Bancpost, Credit Europe şi Vodafone. Niciunul dintre dosare nu are încă termenul de judecată afişat.
Consumatorii de asemenea au intentat peste 1000 de procese de la 01.01.2014 semn ca problema clauzelor abuzive este departe de a fis rezolvata
Unde este respectarea independentei justitiei?Unde sunt protejate milioanele de consumatori cu credite la banci?Ce rol are Romania in fata FNI in problema clauzelor abuzive?Nu ar trebui sa ne asteptam la faptul daca se castiga procesele initiate de catre ANPC sa nu modifice toate contractele din cauza FNI?
Sunt cateva intrebari la care dorim sa stim raspunsul
Cabinet de avocat Coltuc isi consolideaza echipa de avocati de Drept Penal al Afacerilor.Cab.avocat Coltuc şi consolidează echipa de avocaţi specializaţi în drept penal şi procesual penal prin avocat Palade Bogdan si avocat Andreea Opritescu, ambii avocaţi „penalişti” cu o experienţă în domeniu. Aceştia se alătură unei echipe de alţi 3 avocati de Drept penal, care gestionează în prezent un număr de peste 54 de dosare, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, vizând în principal infracţiuni economice, fiscale şi bancare, infracţiuni de corupţie, în materia societăţilor comerciale, dar şi a răspunderii penale a persoanei juridice.
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU „În paralel cu creşterea numărului de litigii civile, fiscale sau de contencios administrativ, generate de relaţiile de afaceri, asistăm la o creştere vertiginoasă a cazurilor de drept penal al afacerilor.Dacă luăm în calcul actualul context economic şi politic, estimăm că această arie de practică va determina pe termen mediu şi lung un volum sporit de muncă pentru firmele de avocaţi cu atât mai mult cu cât începând cu anul 2006 răspunderea penală a fost extinsă şi asupra persoanelor juridice atunci când există suspiciuni că ar fi derulat activităţi ilicite sau au favorizat săvârşirea de infracţiuni mai ales în plan economico-financiar.”
Ce face un avocat specializat in dreptul penal al afacerilor?
Consultanta juridica, asistenta si/sau reprezentarea persoanelor juridice si reprezentantilor acestora, pe tot parcursul cercetarii si urmaririi penale, la efectuarea tuturor actelor de urmarire penala, precum si reprezentarea persoanelor fizice in legatura cu:
■ cercetarea/urmarirea penala pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate;
■ calitatea de parte vatamata, parte civila sau parte responsabila civilmente.
Consultanta juridica, asistenta si/sau reprezentarea persoanelor fizice, la efectuarea audierilor, confruntarilor, prezentarilor in vederea emiterii unui mandat de arestare, a expertizelor si perchezitiilor, in legatura cu:
■ cercetarea/urmarirea penala pentru infractiunile savarsite;
■ calitatea de parte vatamata, parte civila sau parte responsabila civilmente.
Asistenta si/sau reprezentarea persoanelor juridice si fizice in cadrul fazei de judecata, in toate etapele procesuale, prin elaborarea de aparari si strategii complexe, redactarea de cereri, memorii, plangeri precum si orice alte documente necesare.
Ce infractiuni?
Asistenta si reprezentare in cadrul investigatiilor penale
Asistenta si reprezentare in fata instantelor de judecata
Asistenta si reprezentare in investigatiile Oficiul European de Luptă Antifraudă – OLAF/ Departamentul pentru Lupta Antifrauda – DLAF
Evaziune fiscala (inclusiv cele rezultate din tranzactiile intracomunitare)
Frauda in domeniul bancar
Accesarea fondurilor europene
Regimul achizitiilor publice
Coruptie si infractiuni asimilate
Abuz in serviciu
Spalarea banilor
Bancruta frauduloasa si alte infractiuni in legatura cu starea de insolventa sau interioare acesteia
Piata de capital
Inselaciune in conventii/cu instrumente de plata
In maxim 10 zile vom edita si Revista gratuita „Revista Avocatilor specializati in dreptul penal al afacerilor”
(1) Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pe o perioada de 6 luni, emiterea hotararilor prevazute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata, si la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare
(2) Pe perioada stabilita la alin. (1) se suspenda emiterea de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a deciziilor de validare sau invalidare a hotararilor comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Art. 2. – Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pe o perioada de 6 luni, plata voluntara a despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006.
Ce putem face?
Haideti sa citim foarte bine legea
In urma analizei textului sunt vizibile 2 probleme:
1. Se suspenda pe o perioada de 6 luni emiterea hotararilor prevazute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 si Se suspenda pe o perioada de 6 luni emiterea hotararilor prevazute la la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003
Deci textul se refera NUMAI LA HOTARARI ADMINISTRATIVE,NU JUDECATORESTI
2. Se suspenda, pe o perioada de 6 luni, plata voluntara a despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene
Deci doar plata voluntara se suspenda nu si posibilitatea de executare
Ce aduce nou aceasta lege?
Nimic
Nici inainte ANRP nu platea de bunavoie ,ci doar in urma unei executari silite.
Putem deci obtine si sumele de bani de la ANRP in urma aparitiei OUG 10/2014
Intrebari la care inca nu s-a gasit raspuns 1. Care este temeiul juridic in baza caruia, in mod deliberat, desi existau texte de lege, respectiv art. 14 din Legea 190/1999, art. 8 din Legea 289/2004 si art. 9 indice 3 lit. g din Ordonanta 21/1992, plus recomandari ale BNR, bancile au stabilit in contractele de credit in mod incorect formula de calcul a dobanzii variabile, anterior intrarii in vigoare a OUG 50/2010?
2. Cine suporta prejudiciile aduse clientilor prin majorarea nelegala a dobanzii in perioada 2000-2010?
3. Cine suporta prejudiciile aduse clientilor prin lipsa mentionarii DAE (element obligatoriu potrivit Directivei 87/102 transpusa si in legislatia interna) in anumite contracte de credit?
4. In baza carui temei juridic banca a majorat marja din anumite contracte de credit, dupa intrarea in vigoare a Ordonantei 50/2010 in conditiile in care clientii au refuzat actele aditionale propuse de banca?
Jurisprudenta europeana este de partea consumatorilor
De altfel, in ultimii ani am asistat la o implicare tot mai activa a consumatorilor romani de produse bancare, in respectarea drepturilor prevazute de lege sau de contractele incheiate cu bancile.
Nemultumiti de imposibilitatea de negociere a contractului la momentul semnarii si de introducerea in cadrul acestuia a unor clauze care erau diferite de oferta initiala si care sunt contrare legislatiei nationale, europene si chiar bunei credinte, consumatorii au apelat la specialisti in drept bancar si la asociatii de profil, pentru eliminarea acestora din contract si pentru repararea integrala a prejudiciului suferit.
Sa nu uitam ca pana la intrarea in vigoare a OUG 50/2010, in iunie 2010, in majoritatea cazurilor contractul se prezenta consumatorului la data stabilita pentru semnare, in fata ofiterului de credit.
In plus, atat practicile nationale cat si cele internationale sunt favorabile consumatorului. Practica europeana are un pronuntat caracter de protectie a consumatorului si stabileste cu titlu obligatoriu pentru instantele nationale, contrar sustinerilor in instanta ale bancilor parate din Romania, posibilitatea judecatorului national de a analiza obiectul contractului de credit, chiar daca acesta a fost redactat in mod clar si inteligibil.
Cu titlu de exemplu mentionam practica CJUE:
– Cauza C – 484/08, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid consfinteste dreptul statelor de a aplica o protectie mai mare consumatorilor decat minimul stabilit de directiva, si permite instantelor nationale constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind definirea obiectului principal al contractului sau caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil.
„Mi se pare de bun-simt, in temeiul legii, sa notific instantele, printr-o procedura pe care nu o discut eu acum, s-au invocat mai multi termeni juridici, sa se inteleaga juristii, in mod cert ai mei sigur au inteles si vor folosi terminologia care trebuie, pentru ca altfel nu
castigam de cinci ori mai multe procese decat am pierdut. Vom incerca sa convingem instanta ca nu numai pentru persoanele pentru care am intervenit in justitiei trebuie facuta dreptatea, ci pentru toti cei care au clauza in contract la profesionistul respectiv”, a declarat presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC), Bogdan Nica, la finalul conferintei Mediafax Talks about Competition vorbind despre Romanian International Bank
1. Clientii: mentinerea in mod ilegal a cuantumului dobanzilor, in conditiile in care toti avem stabilita in contracte dobanda in functie numai de cotatia EURIBOR/ROBOR/LIBOR in conditiile in care aceste cotatii au scazut asa cum au fost publicate pe site-urile oficiale”
Banca: formula de calcul a dobanzii este reprezentata de indicele de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR la care se adauga marja fixa a bancii. Valoarea marjei bancii este formata din diferenta dintre dobanda dvs. si valoarea indicelui de referinta. OUG le da voie sa faca lucrul asta: banca poate introduce o marja fixa.
2. Clientii: comunicarea cu mai putin de 24 ore inainte de momentul intalnirii a unor draft-uri de AA prin posta electronica numai unui nr restrans de clienti
Banca: suntem in termmenul legal de 90 de zile
3. Clentii: neimplementarea in mod corect a dispozitiilor OUG in AA
Banca: am respectat cu rigurozitate prevederile legale
4. Clientii: stabilirea in mod abuziv si aleatoriu a unei marje in conditiile inexistentei acesteia in contractele cadru
Banca: dobanda se calculeaza in functie de EURIBOR/ROBOR/LIBOR la care creditorul poate adauga o marja fixa pe toata durata derularii contractului. Elementele care intra in formula de calcul a variatiei dobanzii si valoarea acestora sunt afisate pe site si la toate punctele de lucru.
5. Clientii: intraducerea in mod abuziv a unor comisioane neexistente in contractul cadru
Banca: AA reglementeaza doar comisioanele prevazute la art 36 din OUG (comision de administrare, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor, penalitati si un comision unic pt servicii prestate la cererea consumatorului). Aceste comisioane se regeseau si in contractul cadru.
6. Clientii: incercarea de inducere in eroare a clientilor RBS in legatura cu comisionul de gestiune care in abordarea RBS este considerat acelasi cu comisionul de administrare.
Banca: termenii „gestiune” si „administrare” sunt sinonimi. Banca presteaza activitati de monitorizare permanenta a creditului in prisma implinirii sau neimplinirii de catre imprumutat a obligatiilor contractuale.
7. Clientii: comunicarea la numeroase petitii facute in mod individual de catre clientii bancii a unor raspunsuri neprofesionale care nu au legatura cu solicitarea efectiva.
Banca: banca a raspuns de o maniera profesionista tuturor reclamatiilor
8. Clientii: mentinera in mod ilegal a unor clauze declarate ca fiind abuzive atat in legislatia aplicata cat si de autoritatile competente (ex: art. 44., 4.5, 4.6… dn contractul cadru)
Banca: aceste articole au fost reglementate in contract cu respectarea legislatiei in vigoare la acea data. Acum sunt sunt reglementate prin AA respectand OUG.
ProCredit Bank a semnat joi un contract de credit sindicalizat in valoare de 37 milioane euro cu un consortiu de banci comerciale internationale condus de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), pentru finantarea IMM-urilor si a producatorilor agricoli.
„Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a fost aranjorul acestei tranzactii si de asemenea participant cu 15 milioane euro. Ceilalti membrii ai consortiului sunt banci comerciale internationale”, a anuntat banca.
Imprumutul are o maturitate maxima de 4 ani, va fi acordat in 2 transe si va fi utilizat pentru dezvoltarea operatiunilor de creditare pentru clientii bancii, atat IMM-uri, cat si producatori agricoli.
„Fondurile obtinute vor fi folosite pentru a creste portofoliul nostru de credite pentru micii intreprinzatori si producatori agricoli. Intentia noastra este sa-i sustinem si sa facilitam accesul la servicii financiare si acelor clienti care sunt in general ignorati de alte banci comerciale”, a declarat Marius Sindile, director executiv finante la ProCredit Bank.
Porsche Bank a reusit sa scoata pe piata unul din cele mai bune credite auto, din punct de vedere al costurilor. Insa, lectura contractului reduce destul de mult entuziasmul initial, deoarece o serie de clauze contractuale diminueaza atractivitatea ofertei.
Porsche Bank figureaza pe primele locuri in tabelele comparative cu credite auto DAE la creditele in euro trece cu putin de 11%. Produsul este extrem de avantajos, numai daca tinem cont ca alte banci ofera credite cu garantie imobiliara la acest cost.
Dobanda fixa se poate modifica
Impresia buna pe care o face oferta initiala este insa afectata de clauzele contractuale. Modul de ajustare a dobanzii ridica semne de intrebare. Mai intai, contractul prevede ca rata dobanzii este fixa, pentru ca in alineatul urmator, sa se precizeze ca banca isi rezerva dreptul de a putea revizui rata dobanzii, in conditiile permise de lege, in functie de evolutia pietei financiar-bancare, precum si in functie de modificarile reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei.
Admite în parte cererea formulată de petentul Comisariatul Regional pentru Protectia Consumatorilor Brașov în contradictoriu cu intimații MKB Romexterra Bank SA, prin MKB Romexterra Bank SA-Sucursala Brașov, SC Corporate Recovery Management SRL și Mușat Izabela Mariana. Admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Mușat Izabela Mariana.
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției seria ANPC nr. 0016825/16.05.2010 întocmit de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, prin Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Sibiu-Brașov. Constată că dispozițiile art. 3 pct. 3.1.lit. a, art. 3 pct. 3.1. lit. d, art. 4 pct. 4.1 lit. h, art. 6 pct. 6.1. liniuța a IV-a, art. 10 pct. 10.2. din contractul de credit nr. 131/07.02.2008 reprezintă clauze abuzive în sensul art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Constata ca fapta intimatei MKB Romexterra Bank SA, prin MKB Romexterra Bank SA-Sucursala Brașov de a insera clauze abuzive în contractul de credit nr. 31/07.02.2008 încheiat cu intimata Mușat Izabela Mariana întrunește elementele constitutive ale contravenției prevazută de dispozitiile art. 16 al. 1 raportat la art. 1 al. 1 și 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Dispune modificarea contractului de credit nr. 21/07.02.2008, în sensul înlăturării acestor clauze, iar în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii variabile, stabilirea procentului de dobândă în baza unei formule în funcție de un indicator de referință cuantificabil public, obiectiv și precis, sub sancțiunea de daune în valoare de 100 lei pe fiecare zi de întârziere În temeiul dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, dispune aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în valoare de 1000 lei intimatei MKB Romexterra Bank SA, prin MKB Romexterra Bank SA-Sucursala Brașov. Respinge cererile formulate de petent privind păstrarea procentului de dobândă de 6,95 % pe an pe toată perioada de derulare a creditului, așa cum este stabilit în contractul inițial și restituirea sumelor achitate în plus de către consumator, precum și dobânda legală pentru perioada respectivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Marfin Bank, sucursala din Romania a Bancii Populare din Cipru (Laiki Bank), institutie financiara care se va desfiinta ca urmare a intelegerii cu partenerii europeni, are o pozitie financiara solida, sustine Nicolae Cinteza, seful Directiei Supraveghere din Banca Nationala a Romaniei (BNR).
„Banca locala nu are nicio problema si isi poate sustine activitatea pe cont propriu. Din informatiile noastre se discuta o vanzare a subsidiarelor din afara Ciprului, iar filiala din Romania se afla pe lista si ar putea fi vanduta rapid, existand si un potential cumparator interesat”, a declarat Cinteza, citat de Ziarul Financiar.
Conform intelegerii aprobate de guvernantii de la Nicosia cu creditorii europeni, Banca Populara din Cipru (Laiki Bank) va fi inchisa, insa depozitele mai mici de 100.000 de euro vor fi transferate catre cea mai mare banca cipriota, Bank of Cyprus.
Cipru va primi prima transa din imprumut in luna mai
In plus, cele care depasesc aceasta suma vor fi considerate drept active toxice si vor fi transferate intr-o structura de tip „bad bank”. Ele insumeaza 4,2 miliarde de euro si, cel mai probabil, vor fi folosite in totalitate pentru salvarea tarii.
In plus, tot conform acordului, depozitele mai mari de 100.000 de euro de la Bank of Cyprus vor fi taxate cu 30%.
Ce s-ar putea intampla cu Marfin Bank Romania
Cinteza a sugerat ca Marfin Bank ar putea prelua sucursala din Romania a Bank of Cyprus.
Insa potrivit unor surse, una dintre bancile prezente pe piata locala ar fi interesata de o eventuala preluare a Marfin Bank Romania. Pe de alta parte, inca de la inceputul anului au circulat informatii potrivit carora si sucursala Bank of Cyprus ar fi fost scoasa la vanzare in contextul in care banca-mama se confrunta cu presiuni crescande inca de anul trecut.
Seful Supravegherii din BNR spune ca, in conditiile in care Marfin Bank Romania este solida din punct de vedere financiar, nu are rost o discutie despre desemnarea unui administator delegat si cu atat mai putin despre activarea instrumentului bridge bank destinat salvarii unei banci intrate in deriva.
Am o problema cu un credit de nevoi personale la Librabank facut pe persoana juridica ( cabinet medical) care in momentul in care l-am facut avea dobanda fixa. Ulterior am fost contactat de reprezentantii bancii acestia explicandu-mi ca trebuie semnat un act aditiona pentru a trece la dobanda variabila. La intrebarea mea daca este obligatoriu acest act ei au spus ca nu dar ca se considera ca citez „stric relatia cu banca” daca nu il semnez. Am refuzat sa semnez acest act aditional.
La aproximativ o luna de la intamplarile de mai sus am fost din nou contactat de reprezentatii bancii sus numite care mi-au explicat ca banca poate cere conform contractului toti banii anticipat inapoi, lucru care il va si face daca nu semnez actul aditional de trecere la dobanda variabila. In caz contrar reprezentatntii bancii mi-au adus la cunostinta ca voi fi executat in vederea recuperarii creantei.
Din contract mie personal imi reiese doar faptul ca banca are dreptul sa ceara anticipat banii doar in anumite situatii speciale..cum ar fi neplata ratelor, ceea ce nu a fost cazul niciodata la mine.
Mi se pare destul de josnica incercarea celor de la Librabank sa imi impuna un act aditional care le va permite sa-mi mareasca dobanda dupa bunul lor plac.
Ce parere aveti? S-a mai izbit cineva de situatia asta? As dori sa ma ajutati cu un sfat ce decizie sa iau in privinta creditului
Clienţii nu trebuie să se lase descurajaţi de presiunile puse asupra lor! Banca poate fi chemată în judecată chiar dacă consumatorul a semnat contractul ce conţine clauze abuzive
Paşii sunt uşor de parcurs, fiind nevoie ca, după câştigarea procesului, petentul să se adreseze unui executor pentru a i se restitui banii plătiţi pe comisioanele percepute abuziv
Litigiul poate fi iniţiat şi în faza de executare silită a imobilului ipotecat, prin contestarea executării sau a solicitării suspendării acesteia
Persoanele care au observat în contractele de împrumut încheiate cu băncile existenţa unor clauze abuzive, precum perceperea unor comisioane de risc sau de administrare, trebuie să se adreseze urgent instanţelor, existând şanse imense de a câştiga procesele, a declarat ieri avocat Marius Vicenţiu Coltuc, reprezentantul C.A. „Coltuc”, precizând că dintre cele aproximativ 3.000 de procese iniţiate în toată ţara, faţă de şapte bănci, doar 22 au fost câştigate de acestea.
„Oamenii nu trebuie să fie descurajaţi de presiunile care se fac asupra lor. Procedurile sunt extrem de simple, putând fi iniţiate şi în cazul în care banca a trecut la executarea silită a imobilului ipotecat. Toate căile trebuie parcurse, chiar dacă împrumutatul a semnat contractul sau actul adiţional ce conţine clauzele abuzive”, a precizat av. Coltuc.
În ceea ce priveşte paşii de urmat, acesta a explicat că persoana împrumutată se poate adresa instanţei, iar după obţinerea unei sentinţe definitive şi irevocabile ar trebui să se adreseze executorului judecătoresc pentru executarea silită a băncii.
În cazul în care banca a cesionat creanţa şi s-a ajuns în faza de executare silită, împrumutatul se poate adresa instanţei pentru a contesta executarea sau a cere suspendarea acesteia.
„Dacă în cazul iniţierii procesului pentru scoaterea din contract a clauzelor abuzive şi a cererii de restituire a sumelor percepute abuziv, clienţii băncilor au câştigat în 90 la sută dintre litigii, situaţia este puţin mai sumbră în cazul executărilor”, a mai spus avocat Coltuc.
„Doar 10% dintre procese au fost câştigate de clienţi şi asta doar în cazul în care apărătorii împrumutaţilor au descoperit greşeli ale executorilor judecătoreşti. (…) Sunt insuficiente procesele derulate până acum pentru a determina autorităţile să ia măsuri”, a explicat avocatul.
Acesta a menţionat că, în paralel cu derularea procesului, este indicat ca împrumutatul să-şi plătească ratele, urmând ca diferenţele percepute abuziv prin diferite comisioane să-i fie restituite la finalul procedurilor judecătoreşti.
Cele 3.000 de procese au fost iniţiate împotriva băncilor Volksbank, BCR, OTP, Piraeus, Banca Transilvania, Bancpost şi UniCredit Ţiriac.
Care sunt comisioanele percepute abuziv
Potrivit datelor furnizate de Casa de Avocatură „Coltuc”, băncile au perceput diferite comisioane abuzive, precum comisioane de administrare, de rezervă sau de risc. „Banca a prevăzut comision de risc asupra creditului, comision care este ilegal şi care trebuie restituit, chiar dacă banca se apără invocând că acest comision este perceput pentru a elimina riscul dat de portofoliul de clienţi sau credite neprofitabile”, a declarat ieri Anca Margineanu, colaborator al C.A.COLTUC, explicând că aplicarea acestui comision înseamnă că nu banca îşi asumă riscul, ci împrumutaţii care plătesc la timp. „Mai mult, contractul este un credit ipotecar, ceea ce înseamnă că acest contract este dublu garantat. Faptul că acest comision este stabilit printr-o clauză abuzivă rezultă şi din faptul că, deşi clienţii îşi îndeplinesc obligaţiile, acest comision nu li se restituie, fiind înregistrat de bănci drept venituri din dobânzi”
Un alt comision perceput abuziv este cel de urmărire a riscurilor, calculat la valoarea iniţială a creditului, nu la sold, aşa cum ar trebui. „De exemplu, un comision lunar de 0,35% reprezintă un comision anual de 4,2%, ceea ce poate fi uneori un cost mai mare chiar decât costul cu dobânda. Este evident că ne aflăm în prezenţa unui alt tip de dobândă mascată, disimulată sub denumirea de comision. De aceea, toate argumentele relative la comisionul de administrare sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul acestui tip de comision”, a precizat av. Ioana Sturza, colaborator al aceleiaşi C.A.COLTUC, precizând că nici acest comision nu este returnat de bancă la achitarea integrală a împrumutului, nici măcar în cazul în care consumatorul a fost bun-platnic şi nu au existat incidente pe tot parcursul contractului.
Altfel spus, chiar în situaţia în care consumatorul îşi îndeplineşte întocmai obligaţiile de plată, băncile se vor îmbogăţi „fără justă cauză în defavoarea clienţilor care, cu toate că şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, vor plăti lunar un comision de urmărire a riscului, fără ca riscul să fie materializat”.
ING BANK Sediu Social Cladirea Crystal Tower, Bulevardul Iancu de Hunedoara 48, Sect.1 Bucuresti
La nivelul Municipiului Bucuresti, se regasesc de asemenea putine procese inregistrate avand ca obiect clauzele abuzive inserate in contractele de credit.
UNICREDIT TIRIAC BANK SA Sediu Social: Bd. Expozitiei Nr.1F, Sect 1, Bucuresti,
La nivelul Mun. Bucuresti, cu precadere in sect. 1 Bucuresti (sediul central al Bancii), actiunile in constatarea clauzelor abuzive sunt relativ reduse ca numar in comparatie cu celelalte banci. De asemenea, putinele cereri de chemare in judecata impotriva Unicredit Tiriac Bank la nivelul Mun. Bucuresti sunt respinse de catre instanta ca fiind neintemeiate.
OTP BANK ROMANIA S.A Sediu Social: Strada Buzeşti, nr. 66-68, sector 1, 011017 Bucureşti
In contractele de credit incheiate cu Banca sus-mentionata, constituie clauze abuzive urmatoarele:
– La data incheierii prezentului contract, dobanda curenta este de 5,7%. Dobanda se stabileste in forma procentuala de rata anuala de dobanda. Dobanda este variabila in conformitate cu politica Bancii. Dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta fara a exista consimtamantul imprumutatului (art. 8.1).
– In cazul in care, ca urmare a modificarii nivelului de dobanda de catre Banca, Imprumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificarii modificarii dobanzii, se considera ca acesta a acceptat noul procent de dobanda.
– Pentru creditul acordat, banca percepe urmatoarele taxe si comisioane: a) comision de acordare in cuantum de 2.00% din suma initiala. Comisionul de acordare se retine in valuta creditului de catre Banca din creditul acordat la momentul in care creditul este pus la dispozitia imprumutatului si se calculeaza la valoarea creditului. (art.9.1)
Practica judiciara favorabila – obliga parata la stabilirea marjei fixe a bancii cu precizarea periodicitatii si/sau a conditiilor in care survine modificarea ratei dobanzii variabile, atat in sensul majorarii cat si in sensul reducerii acesteia, cat si la stabilirea elementelor care intra in formula de calcul a dobanzii variabile si valoarea acestora. Obligarea intimatei sa recalculeze dobanda perceputa in temeiul contractului dupa urmatoarelea formula: marja fixa + indicele de referinta. Obligarea acesteia sa plateasca echivalentul sumelor de bani percepute in plus cu titlu de dobanda plus cheltuielile de judecata. (14 din 18 admise pe Bucuresti).
In ceea ce priveste banca Raiffersen Bank SA, instanta admite actiunile in sensul anularii clauzelor contractuale referitoare la posibilitatea bancii de a modifica oricand in functie de evolutia pietei financiare a dobanzii, spetelor si comisioanelor pentru serviciile prestate, in functie de costurile bancii si de evolutia ratelor de dobanda pe piata financiar bancara, clauze cuprinse la capitolul “dobanzi, comisioane si spete” din conditiile generale ale contractului de credit. Contractele standard incheiate de catre Raiffeisen cu consumatorii contin de cele mai multe ori comisioane de administrare. In situatiile in care se admit actiunile impotriva Raiffeisen, daca contractile contin clauze abuzive, Bancile sunt obligate de catre instanta la recalcularea dobanzii retroactive, de la data incheierii contractului de credit, in functie de valoarea indicelui de referinta aferent fiecarei monede in care s-a facut imprumutul.
De asemenea, banca e obligata sa actualizeze dobanda perceputa conform evolutiei indicelui de referinta Libor in cazul in care creditul este luat in CHF.
Contractele de credit incheiate de catre imprumutati cu Piraeus Bank Romania contin de asemenea clauze abuzive, cele mai multe referitoare la marja bancii care are caracter variabil si posibilitatea modificarii dobanzii de catre banca, conform deciziei acesteia. In
unele contracte se mentioneaza ca dobanda este variabila in functie de evolutia pietei financiar bancare si/sau a costului finantarii si gestionarii creditului. Exista actiuni admise de catre instantele de judecata avand ca obiect declararea nulitatii absolute a clauzei contractuale care prevede obligatia imprumutatului de achitare a unui commision unic de acordare in cuantum de 1 % din soldul creditului. De asemenea, au existat pe rolul instantei si cereri de chemare in judecata avand ca obiect declararea clauzei care prevede perceperea comisionului de reesalonare/restructurare credit ca fiind abuziva si ilegala, motiv pentru care Piraeus bank a fost obligata la restituirea acestuia si exonerarea pe viitor de la plata lui.
In cazul contractelor de credit incheiate de catre imprumutati cu Volksbank, clauzele contractuale abuzive cel mai des intalnite sunt cele care revad dreptul bancii de a percepe comisionul de risc/comision de administrare. Acesta este ilegal si abuziv perceput de catre banca, instanta urmand a sanctiona cu nulitatea absoluta aceste clauze. De asemenea, imprumutatii obtin restituirea comisionului platit catre Banca de la data incheierii contractului de credit pana in prezent, iar pentru viitor acestia sunt exonerati de plata, intrucat e eliminata din contract clauza contractuala aferenta.
Instantele impun in sarcina bancii ob,ligatia de a reface graficele de rambursare. Inca o clauza abuziva intalnita in aproape toate dosarele in care imprumutatii actioneaza in instanta impotriva bancii este clauza care prevede posibilitatea acesteia de a revizui rata dobanzii curente in cazul aparitiei unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatului noua rata a dobanzii.
Buna ziua. Am doua contracte de credit la Emporiki Bank,actuala Credit Agricole Bank,contractate unul in 2009 si unul in 2010. Am comision lunar de gestionare a creditului de 0.20%la soldul creditului. Se incadreaza la clauze abuzive.? Plus un comision de asigurare de viata din nou calculat la soldul creditului. Am bazele unei renegocieri a contractului sau actionarea in judecata. Va multumesc anticipat pt raspuns.
RASPUNS
Exista clauze abuzive si in CONTRACTE Emporiki Bank
CLAUZE BANCARE ABUZIVE Credit Europe Bank intra pe lista bancilor care pierd procese
Banca olandeza Credit Europe Bank N.V a pierdut primul proces intentat de un client pentru clauzele abuzive din contractele de credit. Credit Europe se alatura astfel „listei negre” a bancilor cu procese din cauza clauzelor abuzive cum ar fi BCR, Piraeus sau Volksbank.
Magistratii de la Judecatoria Sector 6 au dat castig de cauza clientilor bancii in dosarul nr. 22437/303/2012 si au obligat Credit Europe Bank sa returneze comisioanele percepute in mod abuziv.
„Clauzele abusive care au facut obiectul acestui dosar se refereau la revizuirea nivelului dobanzii creditului si a comisioanelor care erau la latitudinea bancii, declararea scadentei anticipate a creditului fara a se specifica motivul si fara ca acesta sa fie mentionat in contract.
Obiect:actiune in raspundere contractuala clauze abuzive CEC- CLAUZE ABUZIVE CEC
Ora estimata:
Complet: Amanare pronuntare – CIVIL
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: În baza art.1085 Cod proc. civ.; Admite cererea de reexaminare formulată de Barbu Mariana. Anulează încheierea de şedinţă din 05.06.2012 dată în dosarul nr. 16219/288/2011 al judecătoriei Rm. Vâlcea, prin care a fost sancţionată cu amendă judiciară în cuantum de 500 lei. Admite cererea formulată de reclamanţi. Obligă pârâtele, în solidar, să achite reclamantului Toader V Nicolae suma de 5.232,03 lei şi reclamantului Toader N Nicolae suma de 22.091,26 lei. Obligă pârâtele, în solidar, să achite reclamanţilor suma de 3.625,36 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.12.2012.
Document:
Referitor la contractele de credit incheiate de catre consumatori cu BCR, unele dintre acestea contin clauze contractuale care impun in sarcina imprumutatului plata unui comision de administrare sau comision de urmarire riscuri, precum si plata unui comision de acordare.
Dobanda de referinta dintr-un contract de credit al Bancpost, precum si comisionul de administrare perceput la soldul creditului sunt clauze abuzive si trebuie eliminate din contract iar clientul despagubit, a decis ieri printr-o sentinta irevocabila Tribunalul Timis.
Tribunalul Timis, solutie irevocabila in favoarea unui client al Bancpost privind clauzele abuzive din contractul de credit ipotecar, din 04.02.2014:
Solutia pe scurt: Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Bancpost S.A. ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta Botoroga Ramona. Modifică în parte sentinţa civilă nr.8447/13.06.2013 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr.783/325/2013 în sensul că: Admite în totalitate şi petitele 1, 2 şi 6 şi parţial petitul 5, respectiv:
Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, referitoare la „indicele de referinţă al băncii”, ca modalitate de calcul a formulei dobânzii şi implicit nulitatea acestora.
Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.11 lit.b, 5.5 şi 8.1 alin.9 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, privind comisionul de administrare de 0,10% din soldul creditului şi implicit nulitatea acestora.
Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate începând cu data de 15.01.2010 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an de 5,35% şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare.
Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare începând cu data de 15.01.2010 şi până la data de 04.02.2014, şi dispune eliminarea acestui comision din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007 începând cu data de 04.02.2014.
Respinge petitul 4 al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la plata către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
BANCA TRANSILVANIA SA Sediul Social: Cluj-Napoca, str. Gh. Baritiu, nr. 8, jud. Cluj
Impotriva bancii sus mentionate nu au existat numeroase cereri de chemare in judecata avand ca obiect constatarea caracterului abuziv si nulitatea absoluta a clauzelor inserate in contractul de credit.
– Banca Comercială Română, cu două litigii – dosarul 317/3/2014 cu obiectul obligaţia de a face clauze abuzive şi 37822/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
– OTP Bank – dosarul 5410/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
– Raiffeisen Bank – dosarul 316/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
– Volksbank România – dosarul 36773/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
– Banca Românească – dosarul 36772/3/2013 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
+ Credit Europe Bank IFN – dosarul 314/3/2014 cu obiectul acţiune în constatare clauze abuzive.
Astazi la sediul BNR are loc un seminar pe tema consecintelor juridice ale modificarilor aduse la Legea 193/2000, care ar putea obliga bancile sa renunte exhaustiv la caluzele abuzive din contractele de credit. Programul anuntat de BNR sugereaza o dezbatere intr-un singur sens, in apararea bancilor, intrucat lectorii invitati fac parte din sistemul bancar sau din organizatii care lucreaza pentru sistemul bancar.
Discutia:Banca Italo Romena,BRD,BCR
Nici un reprezentant al clientilor nu a fost invitat la evenimentul care dezbate clauzele abuzive din contractele de credit
Ce este o clauză abuzivă?
Legea obligă comercianţii să aibă „clauze contractuale clare ce pot fi intelese pe deplin, iar pentru înţelegerea lor sa nu fie necesara o specializare anume.
De aici se ajunge la aceasta situatie prin care comerciantii nu se supun totdeauna acestei prevederi, mai ales când domeniile lor de activitate implică costuri.
Avocat banci, clauze abuzive in contracte bancare
Clauzele abuzive pot fi eliminate din toate contractele incepand cu 1 Octombrie 2013, prin modificarea Legii 193/2000. Contractele de credit, contractele de telefonie mobila sau fixa si chiar si cele de furnizari servicii electrice, gaz, etc. POT contine clauze abuzive si pot fi ELIMINATE.
Sfarsitului clauzelor abuzive din contractele cu consumatorii – De la 1 Octombrie 2013 – pot începe procesele pentru denunţarea clauzelor abuzive din toate contractele.
Ce este o clauză abuzivă?
Legea obligă comercianţii să aibă „clauze contractuale clare ce pot fi intelese pe deplin, iar pentru înţelegerea lor sa nu fie necesara o specializare anume.
De aici se ajunge la aceasta situatie prin care comerciantii nu se supun totdeauna acestei prevederi, mai ales când domeniile lor de activitate implică costuri.
Cum s-a ajuns la contractele de adeziune? In momentul in care comerciantul sau furnizorul inchide multe contracte, pentru profiatabilitate si eficientizare a muncii se redacteaza un singur contract ce este prezentat direct consumatorului spre semnare, fara posibilitatea negocierii.
Trebuie sa retinem faptul ca nu sunt nule sau interzise contractele de adeziune insa atunci cand acestea contin clauze abuzive pot fi si anulate si modificate. Potrivit principiilor „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”, daca in contractul dvs. exista o asemenea notiune, atunci puteti fi siguri ca va aflati in fata unor prevederi abuzive.
Ceea ce trebuie sa retina in special consumatorii este faptul, ca prin modificarea Legii 193/2000, nu se apara doar interesul celor care au contracte bancare, ci in general cei care se afla in desfasurarea unui contract, de orice natura, intre un comerciant sau furnizor si un consumator. In afara de clauzele arhicunoscute din contractele de credit si anume –
a) comisionului de acordare
b) comisionului de gestiune
c) comisionului de risc
d) comisionului de transformare
e) STABILIREA MARJEI DE CALCUL dupa formula DOBANDA DE LA DATA INCHEIERII CONVENTIEI MINUS INDICELE DE REFERINTA DE LA ACEASTA DATA , mai exista si contractele cu clauze abuzive incheiate intre furnizorii de telefonie, energie electrica, etc.
In urma mai multor amanari, de aceasta data, Guvernul chiar a pus “piciorul in pragul bancilor”si nu a mai blocat printr-o oug, punerea in aplicare a urmatorului text de lege :
“Art. 38. – Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
2. Articolul 13 din legea 193/2000 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 13. – (1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), instanţa va aplica şi amenda contravenţională prevăzută la art. 16. (3) Dacă instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract, va anula procesul-verbal întocmit. (4) Hotărârea este supusă numai apelului.” 3. În tot cuprinsul legii, termenul „comerciant” se înlocuieşte cu termenul „profesionist”.”
Prin urmare, perioada cea mai buna pentru actionarea in instanta este, acum, moment in care avem o lege ce este data in favoarea cetateanului si nu a bancii.
Dupa cum am amintit si mai sus, aceste modificari nu sunt aplicabile doar contractelor bancare, spre exemplu daca exista in orice tip de contract, o clauza care se incadreaza in dispozitiilor legii 193/2000 si avem suspiciunea ca aceasta ar putea fi abuziva, putem a o supunem atentiei ANPC si in cele din urma direct instantei de judecata.
Trebuie sa avem in vedere faptul , ca se preconizeaza o modificare la legea fundamentala a sistemului juridic, prin care urmeaza sa se infiinteze un nou TRIBUNAL de sine statator, comercial, care va judeca cu precadere aceste litigii.
Ca si exemplu clar de clauza abuziva in cazul altor tipuri de contracte, ne putem raporta la taxa de reziliere a contractului de furnizare servicii, care de multe ori este mai mare decat abonamentul in sine contractat, ori se cunoaste ca aceasta taxa nu este adusa niciodata in discutie la momentul semnarii si da, poate influenta decisiv la semnarea contractului. Luam exemplul prin care avem un abonament la o companie de telefonie mobila de 100ron/luna iar dupa 11 luni dorim rezilierea, iar taxa aplica de multe ori poate fi chiar 2400 ron adica dublul abonamentului contractat, ori o asemenea clauza nu poate fi decat abuziva si in afara ordinii de drept,iar cei interesati si cu siguranta prin aceasta situatiie trec tot mai multi, vor dori anularea acestor clauze si evident restituirea sumelor platite abuziv.
In urma intrarii in vigoare a acestei prevederi din legea 193, procesele in instanta nu doar ca vor fi o chestiune la care vor apela toti imprumutatii si nu numai, dar se va transforma intr-o obsesie nationala, verificarea contractelor de credit.
Ceea ce este de recomandat pentru toti imprumutatii si in general pentru ceilalti consumatori, daca observa ca desfasurarea contractului devine tot mai oneroasa, atunci sa se adreseze specialistului, in speta avocatului pentru o analiza amanuntita a respectivei conventii.
Potrivit articolul 4 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligatiile părţilor.
Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
1) dau dreptul băncii de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
2) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului;
3) obligă consumatorul să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, chiar şi în situaţiile în care banca nu şi le-a îndeplinit pe ale sale;
4) dau dreptul băncii să prelungească automat un contract încheiat pentru o perioadă determinată prin acordul tacit al consumatorului, dacă perioada-limită la care acesta putea să îşi exprime opţiunea a fost insuficientă;
5) dau dreptul băncii să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;
6) dau dreptul băncii să constate unilateral conformitatea produselor şi serviciilor furnizate cu prevederile contractuale;
7) dau dreptul exclusiv băncii să interpreteze clauzele contractuale;
8) restrâng sau anulează dreptul consumatorului să pretindă despăgubiri în cazurile în care profesionistul nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale;
9) obligă consumatorul la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de bancă;
10) restrăng sau anuleaza dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile in care:
– banca modificat unilateral clauzele prevăzute la clauza 5);
– banca nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;
– banca a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale;
11) exclud sau limitează răspunderea legală a profesionistului în cazul vătămării sau decesului consumatorului, ca rezultat al unei acţiuni sau omisiuni a bănciii privind utilizarea produselor şi serviciilor;
12) exclud dreptul consumatorului de a întreprinde o acţiune legalăa sau de a exercita un alt remediu legal, solicitându-i în acelaşi timp rezolvarea disputelor în special prin arbitraj;
13) permit în mod nejustificat impunerea unor restricţii în administrarea probelor evidente de care dispune consumatorul sau solicitarea unor probe care, potrivit legii, fac obiectul unei alte părţi din contract;
14) dau dreptul profesionistului să transfere obligaţiile contractuale unei terţe persoane – agent, mandatar etc. -, fără acordul consumatorului, dacă acest transfer serveşte la reducerea garanţiilor sau a altor răspunderi faţă de consumator;
15) interzic consumatorului să compenseze o datorie către bancă cu o creanţă pe care el ar avea-o asupra băncii;
16) prevăd ca preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preturile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului.
17) permit băncii obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutarii sau finalizarii contractului de către acesta din urma, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, in cazul neexecutării contractului de către bancă;
18) dau dreptul băncii să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă acelaşi drept şi pentru consumator;
19) dau dreptul băncii să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate.
Cititi contractul cu Exim Bank prin prisma celor scrise mai sus.
Dupa ce in vara guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara ca, intr-un stat de drept, consumatorii care au semnat contractele de credit care contin clauze abuzive trebuie sa si le asume, acum acesta a venit cu o declaratie ceva mai nuantata, desi precizeaza ca pozitia BNR nu s-a schimbat.
„Pozitia BNR nu a fost impotriva clauzelor abuzive si a scoaterii lor din contractele de credit. Si nici a mea, personal. Nu uitati ca acea lege privind clauzelor abuzive din anul 2000 (Legea 193/2000, n.r.) a fost semnata de mine, ca din 2007 sau 2008 incoace, noi, la BNR, am vorbit de multe ori de clauze abuzive”, a declarat Isarescu intr-o conferinta de presa.