Cum ma apar de executare silita
De cele mai multe ori, datornicii care nu au cum să-și achite obligațiile față de creditorii lor ajung să se trezească cu bunurile executate silit. Din perspectiva celui interesat să le cumpere la licitație, cel mai avantajos aspect este reprezentat de preț, care este uneori cu mult mai mic decât prețul pieței. De partea cealaltă, dezavantajele sunt numeroase. De pildă, cei care cumpără un imobil la licitație nu au posibilitatea să meargă înainte să-l vadă și să-i caute eventualele defecte și, de altfel, legea nu-i conferă cumpărătorului de la licitație garanția că neregulile descoperite mai târziu vor fi acoperite de cineva
Când ne uităm pe site-urile cu executări silite, primul lucru care ne atrage atenția este, fără îndoială, prețul de pornire la care am putea cumpăra bunurile respective. Sunt scoase la licitație diverse lucruri, de la imobile, mașini, utilaje, ambarcațiuni ș.a.m.d. Bunurile sunt scoase la licitație pentru că proprietarii lor îndatorați nu mai au cum să le plătească creditorilor lor datoriile, iar aceștia cer executarea silită a bunurilor ce aparțin debitorilor.
Și Fiscul organizează, de altfel, licitații unde scoate la înaintare bunuri ce aparțin contribuabililor cu datorii la stat. Chiar săptămâna asta, organul fiscal central a anunțat că organizează licitații în mai multe orașe din țară și printre bunurile licitate se numără și mai multe case. Pentru a participa la aceste licitații însă e necesară achitarea unei taxe de participare de 10% din preţul de pornire al imobilului licitat.
Cam acesta ar fi avantajul principal – prețul. Poate părea incredibil să cumpărăm o vilă luxoasă cu 80.000 de euro. Prețurile de pornire la executările silite nu sunt stabilite aleatoriu, nici pe de parte, iar faptul că ele scad de la o licitație la alta se motivează astfel: creditorul vrea să-și acopere datoria cât mai repede. Deși încearcă să-și scoată cât mai mult din nivelul datoriei, de cele mai multe ori ajunge să obțină sume complet nesatisfăcătoare. Totuși, decât nimic…
Dezavantajele la cumpărarea de bunuri executate silit sunt însă numeroase, așa cum ni le punctează specialistul. Gândiți-vă că la capătul celălalt al firului problemei se află un proprietar (datornic) care e disperat să-și vadă bunul înapoi, iar de multe ori se poate întâmpla să fie chiar îndreptățit să-l primească. Datornicul executat, ajutat uneori de un avocat, nu va sta cu mâinile în sân și va căuta să desființeze acea executare silită. „De departe cel mai important risc este acela în care debitorul executat silit face contestație la executare, iar instanța o admite și pronunță anularea executării silite. Consecința este aceea că adjudecatarul (persoana de bună-credință care a cumpărat la licitație) trebuie să restituie imobilul”, ne spune Iulia Blaja.
Contestația la executarea silită se poate face de către datornic pentru nenumărate motive. Orice abatere de la normele legale privind executarea silită îi dă datornicului dreptul să conteste executarea. De pildă, titlul executoriu nu e valabil, a intervenit prescripția unei creanțe, a fost desființată hotărârea în baza căreia se face executarea, a fost cerută de cine nu trebuie sau s-a desființat alt act ce stă la baza executării.
„Un alt dezavantaj este acela că imobilul vândut la licitație nu poate fi vizionat înainte de a fi cumpărat, astfel încât cel interesat să-l cumpere să cunoască starea în care se găsește bunul”, ne mai spune avocat Coltuc #avocatcoltuc De altfel, în Codul civil se precizează, la materia vânzării-cumpărării de bunuri de orice fel (nu doar imobile): „În vânzările silite nu se datorează garanţie contra viciilor ascunse”. Altfel spus, dacă s-a fisurat o țeavă și s-a inundat parterul, cumpărătorul nu poate să se supere pe nimeni altcineva, decât pe soartă.https://www.coltuc.ro
:quality(80)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2016/03/Executarea-silita.jpg)
În contextul realității juridice din România, pe fondul unei situații economice general precare, oamenii se confruntă, în mare parte, cu executări din partea băncilor, fapt pentru care contestația la executare este mijlocul specific legislativ, prin care un împrumutat se poate apăra în fața băncii. Distingem între titlurile executorii, ca fiind, pe de-o parte, hotărâri judecătorești, unde contestarea implică o procedură greoaie, și nu se poate modifica, printr-o contestatie, ceea ce s-a decis în mod definitiv. Însă, poate fi lamurită întinderea aplicării acelei hotarari judecătoresti, dacă creditorul este de rea credință și, profitând de un dispozitiv al hotărârii ce este neclar, execută silit, peste dreptul său. O altă varietate de tiltu executor este reprezentată de hotârari administrative, altele decât hotărârile judecătorești, unde, dacă sunt puse în executare (spre exemplu, un contract bancar), pot fi contestate invocându-se orice fel de apărări, echivalând, astfel, contestația la executare cu o veritabilă judecată în contradictoriu, cu privire la acel titlu, putându-se invoca orice fel de apărare. De reținut, în esență, că mijlocul specific este contestația la executare, ce trebuie formulată în termen de 15 zile de la primirea actelor de la executor, atunci când suntem nemultumți de actele încheiate de către acesta, sau până la 3 ani de zile, atunci când suntem în fața unui titlu executoriu ce urmează să îl atacăm, invocând apărări ce vizează încheierea unui contract, aspecte penale sau orice altă circumstanță ce ar putea să anuleze acel titlu.
Leguitorul, pentru conservarea drepturilor debitorului, a instituit o procedură specială, ce se numește suspendarea executării silite și, de dată mai recentă, restrângerea executării silite. În ceea ce privește suspendarea executării silite, trebuie să avem în vedere că ea poate fi cerută, doar dacă există și o contestație la executare, în sensul că nu poți cere suspendarea, dacă nu ai o nemulțumire cu privire la procedura de executare silită. Se disting și aici două tipuri de suspendare a executarii silite, și anume, suspendarea provizorie și suspendarea de fond. Suspendarea provizorie se formulează pe cale de urgență, se judecă în câteva zile și dăinuie până când contestația la executare primește termen de judecată și părțile se înfatișează înaintea instanței de judecată, pentru a discuta în mod primordial suspendarea de fond a procedurii de executare silită. De menționat că suspenarea de fond dăinuie până la finalizarea litigiului. În schimb, restrângerea executării silite presupune obligarea creditorului la executarea silită doar a unui singur imobil sau excluderii de la executare a unui imobil, ținând cont de situația efectivă a fiecărui debitor, inclusiv dacă prin vânzarea unui bun mobil sau imobil ar fi suficientă stingerea creanței. Practic, se urmărește prin această procedură înlăturarea de la executarea simultană a mai multor bunuri, ce ar depăși valoarea creanței.
Regula este că toate bunurile debitorului pot fi urmărite. Însă, putem întampina situații în care, având în vedere că bunul urmărit este în coproprietate ( spre exemplu, soț/soție), creditorul nu va putea să execute silit un bun imobil sau mobil, până nu îi va deschide partajul debitorului, iar instanța de executare va dispune partajarea acelor bunuri. De asemenea, nu pot fi executate, în cazul unui garant ipotecar, bunurile exterioare ipotecii instituite, pe când, în cazul unui imprumutat principal, se aplică regula executării tuturor bunurilor sale.
În principal, toate veniturile periodice pot fi poprite pînă la ½, dacă există mai mult de 1 creditor urmăritor. Dacă avem un singur creditor, suma poprită poate fi de 1/3. Conturile de depozit pot fi executate integral, iar sumele de bani pe care o persoană le datorează debitorului, de asemenea, pot fi poprite și încasate integral. Avem, evident, și excepții, ce sunt instituite de către Codul de procedură civilă, și astfel, în rapot de art. 781, alin. 5, sumele care sunt destinate unei afectațiuni special prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție (spre exemplu, pensia alimentară sau alocația, ori ajutorul de stat pentru persoane handicapate), creditele nerembursabile ori finanțările primite de la instituții sau organizații naționale sau internaționale, pentru derularea unor programe ori proiecte. Pentru persoanele juridice, este important de cunoscut faptul că sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pentru o perioadă de 3 luni de zile, sunt și ele protejate, pentru a putea fi plătiți angajații
Potrivit art.706 C.pr.civilă, dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termenul de 3 ani, de la data ultimei plăți și nu de la data scadenței finale a creditului.
”Prin sentința civilă nr. 7573/2015 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.712 alin.1 NCpc „ Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii” iar potrivit art. 667 alin.2 CPC „ Comunicarea titlului executoriu și a somației, cu excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării”.
În spetă de față se observă că titlul executoriu este reprezentat de contractul de credit nr. RFxxxxxxxxxx/11.11.2008 încheiat între contestator și Raiffesen Bank S.A (aspect recunoscut prin cererea de chemare în judecată), și astfel instanța constată că debitorul contestator se afla în posesia titlului executoriu la care face referire art.667 alin.2 CPC, expus anterior, astfel încât nu mai era necesară comunicarea lui, motiv pentru care nu poate interveni sancțiunea prevăzută de textul de lege, aceea a nulității executării.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că potrivit art. 706 CPC„ Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescriție este de 10 ani.(2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul a obține executarea silită.În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”.
În spetă, raportat la înscrisurile din dosarul de executare silită atașat, se observă că nu a operat prescripția. Astfel, conform art.1pct.1.3 din contractul de credit nr. RFxxxxxxxxxx/11.11.2008 încheiat între contestator și Raiffesen Bank S.A, data scadentă finală fiind 11.11.2013, iar cererea de încuviințare executare silită a fost formulată la data de 19.05.2014 iar prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 05.06.2014 în dosarul nr. xx/280/2014 a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria Pitești. (…)
Analizând apelul, tribunalul constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune se constată că apelantul a încheiat un contract de credit cu Raiffesen Bank S.A. și se mai reține faptul că ultima plată a fost făcută în anul 2009.
Potrivit art.706 C.pr.civilă dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termenul de 3 ani, de la data ultimei plăți și nu de la data scadenței 2013 așa cum greșit a reținut instanța de fond, astfel încât față de 2009 data ultimei plăți a intervenit prescripția.”(Tribunalul Argeș, Decizia civilă nr. 1771/25 mai 2016)
Urmărirea asupra bunurilor mobile
Legea dării în plată se aplică deopotrivă celor care nu au ajuns încă să fie executați silit de creditori, cât și celor împotriva cărora au început deja demersurile executorilor, după cum reiese din actul normativ. Recent, o instanță din România a recunoscut și unui debitor executat silit și evacuat din imobilul său dreptul de a beneficia de Legea dării în plată, instanța stabilind că datoriile acestuia față de creditor au dispărut, după executarea silită a locuinței sale. În decizia definitivă, instanța se raportează la o prevedere din Legea dării în plată pe care multe voci s-au grăbit să o considere lipsită de efecte juridice în urma unor decizii ale Curții Constituționale.
|
|
|
Primul pas pentru datornicul cu un credit ipotecar care vrea să apeleze la mecanismul dării în plată este să facă acea notificare pe care o prevede Legea nr. 77/2016: „În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei”, stabilește legea.
I
Nu e indicat să stabilim un termen foarte lung prin notificare
II
Ce facem dacă banca ignoră notificarea?
Dacă creditorul (bancă sau altă instituție financiară) nu se conformează prevederilor din Legea dării în plată, atunci datornicului nu-i mai rămâne decât să meargă în instanța de judecată, unde banca va fi citată și va trebui să se prezinte
Însă partea mai supărătoare a acestui refuz, cel puțin pentru buzunarul datornicului, este că din moment ce banca ignoră notificarea, atunci ignoră și suspendarea obligațiilor la care ne referam mai sus. Asta înseamnă că percepe plățile în continuare, merge înainte cu executarea silită sau cu alte acțiuni judiciare/extrajudiciare împotriva datornicului și a bunurilor sale etc.
Dacă banca nu aplică acest efect al notificării (suspendarea obligațiilor), atunci o soluție ar fi să DEPUNEM O ACTIUNE IN INSTANTA
Dacă suntem în faza de executare silită, aceasta ar trebui să fie suspendată, ca urmare a notificării respective, pentru că așa prevede legea. Dacă totuși executarea continuă, atunci este absolut necesar să facem o contestație la executare, în condițiile Codului de procedură civilă.
III
Cât ne poate costa o notificare și ce plătim, de fapt?
Legea nr. 77/2016 dispune că toate costurile acestei proceduri sunt suportate de către datornic. După cum spuneam mai sus, notificarea trebuie făcută fie la un notar, fie la un executor, fie cu ajutorul unui avocat. Legea a oferit datornicilor trei posibilități de a întocmi acest document, însă costurile pot să difere destul de mult de la un specialist la altul
Creanțele cesionate de bănci la recuperatori nu pot fi puse în executare!
Cesiunea creanţei rezultând din contractul de credit bancar a determinat naşterea a două raporturi juridice diferite între părţi, unul între bancă şi debitor, respectiv unul între creditorul cesionar şi debitor. Contractul de cesiune nu constituie titlu executoriu, astfel cum rezultă din dispoziţiile Codului civil vechi (în vigoare la data realizării cesiunii), astfel că, cesionarul trebuie să realizeze dreptul dobândit prin această operaţiune de achiziţionare de creanţe bancare neperformante printr-un demers procesual nou în contradictoriu cu debitorul cedat, în condiţiile în care banca cedentă a renunţat la toate atributele creanţei rezultate din contractul de credit.
Cesionarul este terţ faţă de contractul de credit. Adresându-se cesionarului, banca a renunţat la dreptul de a executa silit debitul în cauză. Intimata a dobândit un drept de creanţă împotriva recurenţilor în temeiul contractului de cesiune şi nu în temeiul contractului de credit încheiat de noi cu banca împrumutătoare.
Prin „dobândirea” creanţei de către cesionarul ce nu deţine calitatea de instituţie de credit cu obiect de activitate principal creditarea, caracterul intuitu personae al contractului de credit nu se transmite şi cesionarului neprofesionist în materie de creditare, iar contractul de cesiune nu reprezintă titlu executoriu.
Dreptul la executare silită acordat instituţiilor de credit prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 are un caracter intuitu personae, acordat tocmai în considerarea instituţiei bancare, raportat la particularităţile acestui tip de activitate, neputând fi transferat unei persoane care nu este instituţie de credit. Având în vedere caracterul derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun al O.U.G. nr. 99/2006, aceste dispoziţii se aplică doar activităţii bancare. Contractul de credit este titlu executoriu exclusiv în ce priveşte raporturile juridice dintre împrumutător şi împrumutat.
In plus, caracter intuitu personae are şi contractul de credit, banca încheind contractul numai cu persoana care îndeplineşte anumite calităţi legate de solvabilitate.
Din moment ce contractul de cesiune nu reprezintă un titlu executoriu, nici dreptul de creanţă al intimatei nu are un asemenea caracter, fiind necesară obţinerea unui titlu executoriu împotriva subsemnaţilor pentru satisfacerea acestei creanţe. Aşadar, cesionarul nu are la dispoziţie decât acţiunea în răspundere contractuală, iar executarea silită în atare condiţii nu poate fi primită.
Prin Legea dării în plată s-a stabilit un mecanism prin care cei cu credite imobiliare care îndeplinesc anumite condiții să poată să-i transmită băncii dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat și să scape astfel de datorii. Mecanismul se pune în mișcare printr-o notificare a datornicului către creditorul său, în conformitate cu cerințele impuse de lege. Tocmai pentru că este cea care pune în mișcare lucrurile și pentru că efectele sale sunt foarte importante, e necesar să fie făcută cu seriozitate și cunoscând anumite aspecte dinainte. În condițiile în care un reprezentant al Băncii Naționale a României a declarat recent că numărul notificărilor de date în plată a ajuns la aproximativ 7.000, vă explicăm astăzi patru aspecte esențiale legate de această procedură legală.
Primul pas pentru datornicul cu un credit ipotecar care vrea să apeleze la mecanismul dării în plată este să facă acea notificare pe care o prevede Legea nr. 77/2016: „În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei”, stabilește legea.
Prin intermediul acestei notificări, printre altele, datornicul îi pune în vedere instituției financiare două date diferite la care să se întâlnească cu un reprezentant al acesteia pentru a face actele de dare în plată, la notarul public ales. Cel mai important aspect aici este faptul că, în perioada de timp care se scurge de la primirea notificării, „se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia”, după cum prevede legea.
| 7000 |
|---|
| Potrivit unor statistici ale Băncii Naționale a României, citate de Agerpres, la sfârșitul lunii februarie 2017 se înregistrau aproximativ 7.000 de notificări de dare în plată. |
Cu alte cuvinte, se suspendă temporar obligația de a plăti rate, dobânzi, nu se percep penalități pentru ceea ce în mod normal ar fi însemnat întârzieri ș.a.m.d. De asemenea, orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de altă persoană în locul său împotriva datornicului va fi suspendată, potrivit actului normativ. Practic, notificarea pune în mișcare mecanismul dării în plată și date fiind efectele sale, e necesar ca ea să fie făcută cu seriozitate și cu bună-credință din partea petentului.
Legea impune ca prima dată stabilită pentru întâlnirea de la notar (între datornic și reprezentantul creditorului) să nu fie stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere (de la momentul notificării). Practic, se impune un termen minim, dar nu și un termen maxim (se presupune însă că nu trebuie să existe rea-voință din partea debitorului).
A stabili un termen foarte lung înseamnă a stabili o perioadă foarte mare în care se suspendă acele obligații față de creditor la care ne-am referit mai sus. Dacă stabilim un termen de șase luni, spre exemplu, înseamnă șase luni în care nu suntem obligați prin lege să facem plățile respective.
În situația în care, ajungându-se în instanța de judecată, judecătorii apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele de la darea în plată, atunci ne întoarcem la situația de la care am plecat și vor trebui plătiți din urmă toți acești bani. Cumulând cele șase luni pe care le-ați stabilit din start, cu timpul în care creditorul a contestat decizia, s-a ajuns în instanță ș.a.m.d., se ajunge la o perioadă de timp foarte lungă, iar banca va pretinde să se plătească toți acești bani deodată.
În mod cert, pentru că suspendarea acestor plăți, așa cum o prevede Legea nr. 77/2016 este un beneficiu al datornicului, se poate renunța la el. Dacă aveți posibilitatea să plătiți, în continuare, ratele la creditul respectiv, banca cu siguranță nu va spune nu.
Dacă creditorul (bancă sau altă instituție financiară) nu se conformează prevederilor din Legea dării în plată, atunci datornicului nu-i mai rămâne decât să meargă în instanța de judecată, unde banca va fi citată și va trebui să se prezinte.
Însă partea mai supărătoare a acestui refuz, cel puțin pentru buzunarul datornicului, este că din moment ce banca ignoră notificarea, atunci ignoră și suspendarea obligațiilor la care ne referam mai sus. Asta înseamnă că percepe plățile în continuare, merge înainte cu executarea silită sau cu alte acțiuni judiciare/extrajudiciare împotriva datornicului și a bunurilor sale etc.
Dacă banca nu aplică acest efect al notificării (suspendarea obligațiilor), atunci o soluție ar fi să facem o sesizare celor de la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). Dreptul de a cere ajutorul celor de la ANPC este conferit prin chiar Legea dării în plată, prin referirea la noțiunea de consumator, în sensul OG nr. 21/1992 și al Legii nr. 193/2000. Reclamația se poate face fie la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor, fie electronic, pe site-ul instituției.
Dacă suntem în faza de executare silită, aceasta ar trebui să fie suspendată, ca urmare a notificării respective, pentru că așa prevede legea. Dacă totuși executarea continuă, atunci este absolut necesar să facem o contestație la executare, în condițiile Codului de procedură civilă.
Legea nr. 77/2016 dispune că toate costurile acestei proceduri sunt suportate de către datornic. După cum spuneam mai sus, notificarea trebuie făcută fie la un notar, fie la un executor, fie cu ajutorul unui avocat. Legea a oferit datornicilor trei posibilități de a întocmi acest document, însă costurile pot să difere destul de mult de la un specialist la altul.
„Pentru redactarea draftului de notificare, comunicarea acesteia către creditor şi asistarea clientului (în cazul în care doreşte) în faţa notarului public, în cele două zile prevăzute de lege, în vederea încheierii actului translativ de proprietate, onorariul avocaţial poate varia între 200 şi 800 de lei
Dacă datornicul alege ca de transmiterea notificării să se ocupe un executor judecătoresc, atunci onorariul datorat acestuia ar fi de aproximativ 100 de lei, potrivit avocatei. La fel, pe lângă costul de redactare, în cazul transmiterii notificării de către un notar, onorariul perceput se încadrează între 100 şi 200 de lei.
Practic, datornicul plătește onorarii specialistului pe care îl alege pentru ca acesta să-i redacteze, așa cum cere legea, documentul cu rol de notificare, dar și pentru ca specialistul să se ocupe de transmiterea acelei notificări către bancă (sau altă instituție financiară).
Însă costurile implicate de notificare nu sunt singurele pe care datornicul va trebui să le suporte în toată această poveste. Dacă creditorul e de acord cu darea în plată, atunci urmează să fie plătite costurile cu transmiterea dreptului de proprietate de la datornic la creditor, în fața notarului public. Pe de altă parte, dacă creditorul nu e de acord cu darea în plată și face o contestație, atunci putem avea de-a face cu costuri suplimentare. Mai multe detalii despre acest subiect puteți afla de aici.
Trebuie să menționăm însă și că în octombrie anul trecut a intrat în vigoare o prevedere care stabilește că notarii aplică o reducere de 50% pentru autentificarea actelor de dare în plată (acestea nu sunt același lucru cu notificarea de dare în plată!).
Ca în majoritatea cazurilor când vorbim de transmiterea unui drept de proprietate, statul ne percepe impozite pentru aceste operațiuni. Dacă se ajunge la darea în plată efectivă a imobilului ipotecat și este prima dare în plată pe care datornicul respectiv o face, atunci ea va fi scutită de plata impozitului, potrivit OUG nr. 32/2016.
Totuși, scutirea de impozit nu se aplică decât în următoarele condiții:
Dacă solicitantul a mai făcut o cerere de dare în plată înainte ca Legea nr. 77/2016 să intre în vigoare (30 iunie 2016), atunci ea nu va fi luată în calcul pentru a îndeplini condiția referitoare la prima dare în plată. Mai simplu, prima dare în plată va fi considerată cea făcută după 30 iunie 2016.
Informatii vitale pe care le gasiti in
“Executarea silita – Ghid de aparare impotriva abuzurilor”:
Se confirma faptul ca ati fost furati cu totii, cei imprumutati la banci si vanduti la recuperatori!! Daca vi s-au incasat dobanzi dupa ce creditul a fost cesionat la recuperatori sau daca ati fost executati silit de recuperatori, TOATE EXECUTARILE SUNT NULE!Creditele cesionate ramase fara putere executorie!
Executorii judecătoreşti însoţiţi de jandarmi au venit, marţi, să pună sechestru pe bunurile lui Cristian Ţânţăreanu. Omul de afaceri nu vrea să permită construirea digului care ar urma să taie cartierul Paradisul Verde din Corbeanca.
Cristian0-Ţânţăreanu-executat-silit
Motivul vizitei executorilor judecatoresti pe domeniul ridicat de omul de afaceri Cristian Ţânţăreanu are legatură cu sentinţa data într-un dosar civil aflat pe rolul Judecatoriei Buftea în care afaceristul se judecă cu SC Electricom S.A.
Procesul a fost deschis în august 2012, Ţânţăreanu fiind chemat în judecata pentru că a refuzat să permită acestei firme să începă lucrările la un dig care ar urma să taie Paradisul Verde din Corbeanca.
Lui Cristian Ţânţăreanu nu îi vine să creadă ca poate sa fie executat silit într-un proces pe care îl credea încă pe rol.
Suma pe care o datoreaza Vladescu la Fisc este de 359 de RON, iar ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala) a început procedura de executare silita, scrie Academia Catavencu.
Ce credeti ca face un om care se ocupa de taxe si impozite, ca ministru? Întocmeste strategii, are viziuni, stie sa scoata bani si de la ultima babuta din cel mai amarît catun, cunoaste metodele prin care impune noi taxe fara ca cineva sa dea macar din gene în semn de protest? Este un vizionar care ne va scoate cu fruntea sus din criza? Si care, la rîndul lui, îsi plateste taxele pe care le datoreaza fara sa scrîsneasca din masele ori din cauciucurile masinii Maserati GranTurismo pe care o conduce?
În viata reala, nu, normal ca nu. Nu daca ministrul asta de Finante e Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu. Care este si un prosper om de afaceri. În total, omul are zece firme în care este actionar si pentru care trebuie sa plateasca taxe la stat. Numai ca pentru una dintre firme, Boss Constructii si Consultanta SRL, firma la care ministrul Vladescu este actionar cu 47 de procente, taxele nu sînt platite la zi. Firma-i pe profit, deci avea de unde.
Ideea e ca ANAF (Agentia Nationala de Administrare Fiscala) a început procedura de executare silita pentru firma mentionata. Suma pe care o datoreaza Vladescu la Fisc este de 359 de RON. Nici o suta de euro.
Sursa: RTV
