Avocat drept comercial – avocat civil

avocat drept comercialÎn primul rând, înfiinţarea unei societăţi comerciale presupune un acord de voinţă al parţilor de a se asocia în vederea realizarii unor acte de comerţ, cu scopul obţinerii de profit. Acest acord se materializează în actul constitutiv al societăţii, act ce stă la baza înfiinţării propriu-zise a societăţii.

Pentru a fi valabil şi a putea fi înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului în vederea constituirii societăţii comerciale, actul constitutiv al unei societăţi cu răspundere limitată (SRL) trebuie să cuprindă obligatoriu, în conformitate cu Legea societăţilor comerciale nr.31/1990, urmatoarele menţiuni:

  • datele de identificare a asociaţilor
  • forma, denumirea şi sediul social
  • durata societăţii
  • obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale
  • capitalul social cu menţionarea aportului  fiecarui asociat, în numerar sau în natură (daca este cazul), valoarea aportului în natură şi modul de evaluare
  • numarul şi valoarea nominală a  parţilor sociale şi modul de atribuire fiecărui asociat în funcţie de aportul său la capital
  • administratorii societăţii, cu datele de identificare, puterile conferite, dacă le exercită împreună sau separat
  • cenzorii sau auditorul financiar, dacă este cazul
  • participarea la beneficii şi pierderi
  • sedii secundare, dacă este cazul, sau modalitatea de înfiinţare a lor ulterioară
  • modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

Actul constitutiv se încheie, de regulă, sub forma unui înscris sub semnatură privată, semnat de toţi asociaţii fondatori ai societăţii,  fiind necesar îsa să aibă dată certă, pe care o dobandeşte prin atestarea de către un avocat, prin depunerea la o autoritate publică, inclusiv la Oficiul Registrului Comerţului. Forma autentică a actului constitutiv (încheierea actului în faţa unui notar public) este necesară  în cazul societăţilor cu răspundere limitată, doar în situaţia în care se aduce ca aport în natură la capitalul social un teren, dreptul de proprietate asupra acestuia neputând fi transmis decât prin act autentic.

Avocat drept comercial – insolventa

Potrivit art. 3 pct. 6 din Legea insolvenţei nr. 85/2006, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile. Textul stabileşte, aşadar, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească creanţa deţinută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenţei să poată fi admisă.

Creanţa trebuie să fie certă, în sensul existenţei sale neîndoielnice şi al cuantumului cert, având expunere monetară, lichidă şi exigibilă – asupra căreia se pot ridica pretenţii – şi să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din acelaşi act normativ, respectiv minim 45a.000 lei (RON).

Dovada caracterului cert al creanţei se poate face atât prin titlu executoriu, cât şi prin act sub semnătură privată sau orice alt înscris necontestat de debitor nici în privinţa existenţei sale, nici în ceea ce priveşte cuantumul creanţei solicitate în baza acestuia.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 889/R din 10 septembrie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 378 din 14 februarie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4265/COM/S/2006 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timiş a admis contestaţia formulată de debitoarea S.C. A.F.” S.A. şi a respins cererea creditoarei A.D.S. având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei împotriva acestei societăţi, reţinând, în esenţă, că pentru pretenţiile afirmativ neachitate de pârâtă în perioada anterioară cu trei ani datei introducerii cererii de chemare în judecată (28.03.2006) acţiunea este prescrisă, contractul de concesiune a terenurilor nr. 50/26.04.2000 de care se prevalează creditoarea ca fiind titlu executoriu în baza Legii nr. 190/2004, nu are acest caracter decât după intrarea în vigoare a actului normativ menţionat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 78 din Constituţia României, iar pentru pretenţiile ce nu sunt prescrise şi nici sub reglementarea Legii nr. 190/2004, cererea este nefondată întrucât între părţi nu s-a încheiat un contract de concesiune, astfel că debitoarea nu şi-a asumat vreo obligaţie în sensul clauzelor stipulate, nesemnând actul la rubrica concesionar”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea A.D.S. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă conform prevederilor Legii nr. 85/2006, pentru următoarele motive:

Prima instanţă a reţinut în mod greşit lipsa unui contract valabil încheiat interpretând eronat lipsa consimţământului părţilor contractante raportat la actele şi documentele depuse la dosar. În data de 26 aprilie 2000, în temeiul Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, a Normelor metodologice cadru de aplicare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 216/1999 şi a art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, între recurentă, în calitate de concedent şi intimată, în calitate de concesionar, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 50/2000 pentru exploatarea terenului agricol în suprafaţă de 1.374,38 ha situat în perimetrul localităţii F. şi D. din jud. Timiş, prin probatoriul administrat în cauză făcându-se dovada existenţei contractului, fapt ce rezultă şi din semnarea sau emiterea diverselor documente în baza acestei convenţii. Mai mult decât atât, contractul de concesiune a fost recunoscut de ambele părţi, acesta producându-şi efectele juridice în ambele sensuri, respectiv S.C. A.F.” S.A. a exploatat terenul aflat în administrarea A.D.S. achitând o parte din redevenţa datorată, iar recurenta i-a pus la dispoziţie terenul în vederea exploatării, orice reţinere a instanţei cu privire la lipsa unui contract valabil este netemeinică şi greşit interpretată. De asemenea, recurenta mai consideră că judecătorul-sindic în mod eronat a reţinut prescripţia debitelor înregistrate de către societatea debitoare atâta vreme cât termenul de prescripţie a fost întrerupt prin plăţile efectuate de către aceasta prin ordinele de plată de la dosar, termenul general de prescripţie fiind cel de 5 ani întrucât s-a început procedura lor de recuperare atât pe cale de contencioasă (din anul 2004), cât şi pe calea reglementată de Legea insolvenţei (în anul 2006).

Prin decizia civilă nr. 889/R din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea A.D.S. împotriva sentinţei civile nr. 378 din 14 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 4265/COM/S/2006.

În considerente s-a reţinut că, creditoarea recurentă a solicitat declanşarea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. A.F.” S.A. pentru recuperarea unui pretins debit neachitat în cuantum de 1.121.377,85 lei reprezentând redevenţă, T.V.A. şi penalităţi de întârziere calculate conform contractului de concesiune nr. 50/26.04.2000. Acest contract, depus în copie la dosarul fond, la rubrica concesionar” nu este semnat şi ştampilat de către societatea debitoare. Mai mult, la finalul actului, la rubrica observaţii”, debitoarea a arătat că nu doreşte concesionarea terenului, nefiind de acord cu nivelul redevenţei deoarece majoritatea terenurilor sunt pajişti naturale. Pentru aceste motive debitoarea a şi formulat contestaţie la cererea creditoarei de declanşare a procedurii insolvenţei, contestaţie care a fost admisă de către judecătorul-sindic pe motiv că societăţii debitoare nu îi este opozabil contractul de concesiune întrucât acesta nu îndeplineşte condiţiile generale de validitate ale convenţiilor prevăzute de art. 948 C.civ., nefiind semnat de societate.

Creditoarea, în recursul formulat, susţine că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond lipsa unui contract valabil încheiat între părţi, deoarece, în opinia sa, prin probatoriul depus la dosar, a dovedit existenţa şi valabilitatea convenţiei prin semnarea sau emiterea de către debitoare a unor documente încheiate în baza contractului de concesiune în litigiu. De asemenea, s-a arătat că în mod eronat judecătorul-sindic a considerat că o parte din sumele datorate în temeiul acestuia sunt prescrise şi că tot în mod greşit s-a reţinut în motivarea admiterii contestaţiei debitoarei că părţile s-au mai judecat în ceea ce priveşte respectivul contract, iar debitoarea a avut câştig de cauză, dat fiind faptul că, în prezent, litigiul se află în curs de soluţionare, fiind trimis spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti – Secţia contencios-fiscal.

Curtea a constatat că indiferent de problema prescripţiei unei părţi din sumele datorate ori a unui eventual litigiul purtat în părţi cu privire la aceste sume sau la existenţa raporturilor juridice dintre ele, problema de drept care se pune în speţă este dacă creditoarea recurentă deţinea, în momentul formulării cererii prin care a solicitat intrarea în insolvenţă a debitoarei, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva acesteia.

Articolul 3 pct. 6 din Legea insolvenţei nr. 85/2006 defineşte noţiunea de creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei ca fiind creditorul a cărui creanţă, împotriva patrimoniului debitorului, este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile. Textul acestui articol stabileşte, aşadar, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească creanţa deţinută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenţei să poată fi admisă. Creanţa trebuie să fie certă, în sensul existenţei sale neîndoielnice şi a cuantumului cert, având expunere monetară, lichidă şi exigibilă – asupra căreia se pot ridica pretenţii – şi să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din acelaşi act normativ, respectiv minim 10.000 lei (RON).

Dovada caracterului cert al creanţei se poate face atât prin titlu executoriu, cât şi prin act sub semnătură privată sau orice alt înscris necontestat de debitor nici în privinţa existenţei sale, nici în ceea ce priveşte cuantumul creanţei solicitate în baza acestuia.

avocat drept comercial / Paulopol Law Office angajeaza avocat colaborator

CANDIDATUL IDEAL:

  • Avocat definitiv, membru al unui barou din Romania, cu solide cunostinte teoretice si practice de drept comercial;

 

  • Este obligatoriu ca viitorul coleg sa aiba cel putin 2 ani de experienta practica in domeniul pietelor de capital si al societatilor listate si o foarte buna cunoastere a legislatiei primare si secundare aplicabila pietelor de capital;
  • Capacitate de analiza si sinteza, avand un grad sporit de atentie la detalii;
  • Gandire logica, structurata si anticipativa, perseverenta;
  • Disponibilitatea de a munci sustinut si capacitatea de a lucra in echipa;
  • Cunoasterea foarte buna a limbii engleze;avocat drept comercial

RESPONSABILITATI / BENEFICII:

Selectam un avocat definitiv care va fi responsabil pentru:

  • analiza legislatiei aplicabile pentru proiectele clientilor, societati listate sau entitati ce colaboreaza cu societati listate;
  • redactarea de contracte si acte corporative in domeniul societatilor listate;
  • analiza de risc de litigiu, reprezentare in instante de orice grad;
  • realizarea investigatiilor de due diligence si/sau pregatirea structurii tranzactiei in proiecte de investitii, fuziuni, achizitii;
  • redactarea actelor corporatiste pentru infiintarea sau modificarea de societati comerciale, asociatii, fundatii.

Avocat online din Romania

Introdu-ti anuntul GRATUIT pe portalul juridic www.licitatiijuridice.ro.Accesul pe acest site al celor care isi cauta un avocat este GRATUIT si fara nici o alta obligatie. Pe site gasiti toti

avocatii inscrisi in baroul judetului dumneavoastra si care au dreptul de a profesa in Romania. Noi facem actualizarea lunar dupa datele furnizate de fiecare barou judetean. Daca nu gasiti numele avocatului care va reprezinta in ‘Lista avocatilor din baroul judetului ….’ (lista ce este afisata pe pagina din site fiecarui judet) este bine sa verificati discret la barou. Noi nu garantam si nu raspundem pentru orice fel de neconcordante intre  lista preluata pe site de la baroul judetean si situatia reala care ar putea fi diferita. GARANTAM insa pentru avocatii recomandati, avocatii ‘top’ si avocatii specialisti a caror verificare o facem la  inscrierea pe site. Avantajul acestui site este acela ca este un site platit (deci se elimina anunturile date la ‘misto’, inscrierile se fac de catre un operator uman si deci sunt verificate si analizate (deci se elimina din start anunturile nereale sau care ar putea duce in eroare)

Comunicat Licitatiijuridice

Stadiu dosar Euro P.E.C. insolventa

Din 2009, Euro P.E.C, a tot intarziat cu platile catre Hidolectrica. Mai mult, de la inceput  acestui an, firma galateana nu a mai achitat nicio factura catre Hidroelectrica, acesta fiind si  motivul invocat in cererea de insolventa. Se pare

ca, in contractul incheiat in 2004, era prevazut faptul ca, daca facturile nu sunt achitate mai multe de 90 de zile, firma furnizoare poate  denunta contractul unilateral. Ceea ce altfel s-a si intamplat. In acelasi contract erau prevazute si  penalitatile, in cuantum de 0,1 la suta pe zi de intarziere.

 In momentul cererii de intrare in insolventa, firma galateana avea datorii de aproape 14 milioane  de euro de lei, din care 2,7 milioane de euro catre creditori garantati, 10,7 milioane de euro catre  furnizori si  cei asimilati furnizorilor, 100.000 de euro catre diversi furnizori, 13.600 de euro catre  salariati, 31.500 de euro catre bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale si 256.000 de euro  drept dividende catre asociati.

Firma Euro PEC a inregistrat profit pana in 2011, cand a incheiat anul cu pierderi de 50 la suta  din valoarea cifrei de afaceri pe 2011. Conducerea firmei motiveaza ca facturile nu au fost platite  din cauza ca au fost achitate o parte din creditele contractate de la banci, credite care insumeaza  aproximativ 12,7 milioane de euro.

Societatea galateana furnizeaza energie electrica unor consumatori importanti din Romania:  fabricile de ciment Alesd, Campulung, Turda (aferente S.C. HOLCIM ROMANIA S.A.),  combinatele metalurgice MECHEL Targoviste si MECHEL Campia Turzii, la o parte dintre  acestia avand implementate propriile grupuri de masura, prin intermediul carora realizeaza  masurarea, teletransmisia si gestionarea consumurilor de energie, conform „Codului de masurare  a energiei electrice„.

Proces de jumatate de milion de euro intre Delphi Packard Romania si Administratia Fondului pentru Mediu anunta CASA DE AVOCATURA COLTUC

Cel mai mare angajator din Timis, Delphi Packard Romania (6.000 de angajati), se judeca in instante cu Administratia Fondului pentru Mediu, din cauza unei amenzi de peste 2.000.000 de lei (aproximativ 500.000 de euro) pe care reprezentantii companiei o considera ilegala

Administratia Fondului de Mediu (AFM) a verificat in2009 (intre 24 septembrie si 19 octombrie) activitatea Delphi Packard Romania. Controlul a vizat activitatea firmei pe o perioada mai mare de timp – din iunie 2002 pana in decembrie 2008. In urma verificarilor, inspectorii au stabilit ca sunt diferente intre obligatiile de plata calculate de firma si cele stabilite de organele de control, diferente ce provin din faptul ca reprezentantii societatii au considerat ca reciclate cantitatile de deseuri livrate catre societatile SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA.

Inspectorii Administratiei Fondului pentru Mediu au considerat, insa, ca prin contractul dintre Delphi si cele doua firme, scopul reciclarii nu a fost atins si au aplicat o amenda de peste 1,2 milioane lei ( peste 275 de mii de euro), la care se aduaga penalitati de aproape 731.000 de lei (aproximativ 170 de mii de euro). Compania a contestat amenda, dar cererea a fost respinsa, astfel ca firma a atacat decizia in instanta, proces care se judeca la Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Timisoara.

„Am procedat la reciclare conform legii”

In actiunea deschisa in instanta, avocatii celor de la Delphi Packard au cerut anularea amenzii, sustinand ca au indeplinit toate cerintele de mediu.

„Ne-am indeplinit intocmai obligatiile de reciclare si valorificare conform legii. Ca atare, se impune exonerarea noastra de la plata sumelor retinute si a majorarilor de intarziere aferente, ca nefondate. Am procedat la reciclarea conform legii a deseurilor de ambalaje, retinandu-se in mod eronat de catre autoritatea de control ca subscrisa societate nu am reciclat niciun kilogram de ambalaje in tot intervalul mentionat. Toate deseurile au fost preluate in vederea reciclarii”, se arata in cererea de chemare in judecata.

La dosar au fost depuse si mai multe inscrisuri prin care reprezentantii Delphi incearca sa demonstreze ca au respectat legislatia.

Rezultatul expertizei

In cauza a fost solicitata si o expertiza tehnica judiciara care sa stabileasca daca Delphi a respectat sau nu legea in privinta reciclarii. „Atat prin legislatia comunitara, cat si prin legislatia nationala sunt acceptate mai multe forme de recuperare a deseurilor de ambalaje, reciclarea fiind o forma superioara de recuperare (valorificare in sens larg). Avand in vedere contractele (n.a. cu firmele SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA), societatea reclamanta (n.a. SC Delphi Packard) a indeplinit obligatiile de valorificare si implicit reciclare”, se arata in raportul de expertiza intocmit de expertul tehnic judiciar, Savu Delia-Adina.

Obiectiile Fondului pentru Mediu

In urma expertizei realizate in dosar, reprezentantii Agentiei Fondului pentru Mediu au depus un document in care prezinta obiectiile referitoare la raport.

„SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA sunt autorizate pentru recuperarea, colectarea si comertul deseurilor si materialelor reciclabile, nefiind autorizate ca si reciclator de deseuri de materiale reciclabile. Prin adresa SC Remat MG SA se arata ca deseurile preluate au fost trimise unor societati care le utilizeaza ca si materii prime secundare. Rezulta indubitabil ca acestea nu au realizat decat activitatea de colectare si transport, nu si cea de reciclare. In concluzie, reclamanta si-a indeplinit doar obiectivul de valorificare si de recuperare, dar nu a fost indeplinit obiectivul de valorificare prin reciclare si obiectivul minim de valorificare prin reciclare de tip material”, se arata in documentul depus la dosar de Administratia Fondului pentru Mediu.

Pe langa problemele cu Agentia Fondului de Mediu, Delphi mai are probleme si cu producatorii VW, Audi si Skoda, carora le furnizeaza cablaje auto. Avocatura.com a relatat luna aceasta ca Delphi Packard ar fi primit scrisori din partea marilor producatori de masini, prin care era avertizat ca produsele realizate de Delphi nu sunt de foarte buna calitate.

Model concluzii scrise cu aplicabilitate generala

Instanța………………(menționati instanța unde va judecati)

Dosar……..nr……………….

 

 

 

 

DOMNULE PREȘEDINTE,

 

Subsemnatul(a),…………………….., cu domiciliul in……………………………………………………………………….., parte in dosarul ce formeaza numarul …………, formulez

CONCLUZII SCRISE
prin care va solicit admiterea/respingerea actiunii si




(va trebui sa precizati ce anume solicitati prin admiterea sau respingerea actiunii – spre ex. obligarea la plata unei sume de bani, constatarea ca prescrisa actiunea etc.)

pentru urmatoarele

MOTIVE

1………………….
2………………….
(va trebui sa motivati fiecare capat de cerere bazandu-va atat pe situatia de fapt, pe normele incidente in cauza cat si pe probele existente la dosar sau administrate in cursul procesului. In situatia in care solicitati respingerea actiunii, va trebui de asemenea sa motivati respingerea pentru fiecare capat de cerere solicitat de catre reclmant, avand in vedere situatia de fapt, normele incidente in speta si probele din dosar.)

____________________
Numele si semnatura Dvs.

DOMNULUI PRESEDINTE AL …………………..(instanța la care va judecați)

 

Alt dosar castigat irevocabil in problemele USH

Număr dosar: 1230/46/2010
Data: 21.01.2011
Materie juridică: Contencios administrativ şi fiscal
Obiect: obligare emitere act administrativ
Stadiu procesual: Recurs 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Părţi
1. BURTEA GABRIEL Intimat, Reclamant
2. MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI Intimat, Chemat în garanţie
3. SÎRBU IOANA ADRIANA Intimat, Reclamant
4. UNIVERSITATEA SPIRU HARET Recurent, Pârât

 

Termene de judecată
Nr. Data Soluţie Detalii
1. 15.11.2011 Decizia nr. 5386/15.11.2011 Admite recursul.Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că admite în parte cererea de chemare în garanţie a Ministerului Educatiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului. Obligă METS în calitate de chemat în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diplome de licenţă şi suplimentele de diplomă pentru cei doi reclamanti. Mentine celelalte dispozitii ale sentinţei atacate.Irevocabilă. Admitere recurs
2. 04.10.2011 Amână cauza
3. 31.05.2011 Amână cauza
4. 29.03.2011 Încheierea din 29.03.2011 Admite cererea de preschimbare. Fixează termen la 31.05.2011,cu citare părţi. Încheiere

Se modifica legislatia pentru transportatorii rutieri

Conform actualei forme a modificarilor propuse la OUG 109/2005, o copie conforma a licentei de transport poate fi solicitata pentru o perioada de valabilitate de 10 ani, fara a depasi termenul de valabilitate a licentei respective. Copia conforma a licentei de transport nu este transmisibila si contine numele operatorului de transport si un numar de serie, dar nu si numarul de inmatriculare.

 

 

 

Pentru incalcarea unor norme din domeniul transporturilor rutiere, pe langa sanctiunea contraventionala principala, se aplica si o sanctiune complementara constand in puncte de penalizare, care vor fi evidentiate in baza de date a autoritatii competente: incalcari minore – 1 punct penalizare; incalcari grave – 3 puncte penalizare; incalcari foarte grave – 6 puncte penalizare.

Conditiile minime de varsta pentru obtinerea certificatului de competenta profesionala prin calificare initiala sunt 18 ani pentru cei care conduc vehicule din categoriile C si C+E si 21 ani pentru cei care conduc vehicule din categoriile D si D+E.

In ceea ce priveste calificarea initiala accelerata, conditiile minime de varsta sunt de 18 ani pentru cei care conduc vehicule din categoriile C1 si C1+E, 21 ani pentru cei care conduc vehicule din categoriile de permise C, C+E, D1, D1+E si D, D+E, pentru transport de persoane prin serviciu regulat pe distante de pana la 50 km si 23 ani pentru cei care conduc vehicule din categoriile D si D+E.

Eliberarea documentelor, precum si efectuarea prestatiilor specifice se realizeaza de autoritatea competenta, pe baza tarifelor stabilite de aceasta. Insa, la stabilirea tarifelor, autoritatea competenta va tine cont doar de acoperirea cheltuielilor administrative, in legatura cu eliberarea documentelor.

 

Transport de calatori

Criteriul de vechime pe traseu a fost reintrodus, desi fusese eliminat in varianta initiala.

Astfel, punctajele acordate pentru criteriile de departajare sunt:

a) pentru vechimea neintrerupta pe traseu, ca detinator al licentei de traseu, se acorda cate un punct pentru fiecare an vechime.

b) pentru efortul investitional:

– se acorda cate 20 de puncte pentru fiecare autobuz utilizat pe traseul respectiv detinut in proprietate, cu contract de cumparare in rate sau contract in leasing, din care se scad cate un punct pentru fiecare an vechime, fata de data solicitarii;

– se acorda cate 10 puncte pentru fiecare autobuz detinut cu contract de inchiriere, din care se scade cate un punct pentru fiecare an vechime, fata de data solicitarii;

c) pentru gradul de confort al autobuzelor detinute si utilizate pe traseul respectiv:

– se acorda cate 9 puncte pentru fiecare autobuz clasificat la categoria I;

– se acorda cate 6 puncte pentru fiecare autobuz clasificat la categoria II;

– se acorda cate 5 puncte pentru fiecare autobuz clasificat la categoria III;

– se acorda cate 2 puncte pentru fiecare autobuz clasificat la categoria IV.

Nu se admit echivalari intre clasificarile pe stele si clasificarile pe categorii ale autobuzelor.

Operatorul de transport, detinator al copiei conforme a licentei de traseu, poate utiliza orice autobuz sau autocar clasificat, care are cel putin numarul de locuri stabilit in licenta de traseu respectiva.

Pe traseele intre municipiul Bucuresti si localitatile din judetul Ilfov operatorii de transport pot utiliza si autobuze urbane neclasificate.

 

Aautogari

Conform modificarilor propuse la OUG 109/2005, pana la 30 iunie 2012, autogarile existente in functiune vor fi clasificate pe categorii.

Autogari categoria a III-a sunt cele care, in afara dotarilor specifice minime obligatorii, detin: spatiu total, delimitat, al autogarii, de minim 200 mp; sala de asteptare pentru calatori de minim 20 mp; imobil pentru celelalte activitati specifice exclusive de minim 20 mp; minim doua peroane pentru plecari/sosiri.

Autogari categoria a II-a sunt cele care detin minim dublul capacitatii activelor impuse autogarilor de categoria a III-a.

Iar autogari categoria a I-a sunt cele care detin minim dublul capacitatii activelor impuse autogarii de categoria a II-a.

 

Cititoare de carduri

Casele de marcat fiscale si cititoarele de card cu posibilitate de a transmite date online raman obligatorii pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate.

In plus, odata cu montarea cititoarelor de carduri, operatorii de transport respectivi nu vor mai emite abonamente de calatorie decat de tip card.

Totusi, actuala forma a amendamentelor aduse la OUG 109/2005 aduce operatorilor de transport un cadou nesperat. Astfel, costurile legate de dotarea autobuzelor si autocarelor cu cititoare de carduri, precum si de transmiterea datelor online, vor fi suportate de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii in exclusivitate.

Conform amendamentelor, noua lege va intra in vigoare la data de 4 decembrie 2011.

 

 

Cum vom incheia contractele in 2012 sau dimpotriva, cum renuntam la acestea

Noul Cod Civil a adus modificari fundamentale contractelor. Pe de-o parte, au fost introduse elemente noi, care nu erau reglementate expres pana acum – impreviziunea, anteprecontractul  iar pe de alta parte, anumite concepte – clauza penala, raspunderea contractuala, incetarea contractului – au suferit schimbari substantiale.

Negocierile in vederea incheierii contractului (art. 1183 – 1184 NCC) Partile sunt obligate a respecta principiul bunei-credinte in negocieri.

  • Initierea negocierilor sau intreruperea negocierilor contrar bunei-credinte se va sanctiona prin obligarea partii la plata de daune-interese.
  • Obligatia de confidentialitate : partile sunt obligate a pastra confidentialitate si de a nu se folosi in interes propriu de informatiile confidentiale despre care au aflat in timpul negocierilor, chiar daca acestea nu au rezultat in incheierea unui contract.

Clauzele contractuale

Art 1201 – 1203 reglementeaza in mod expres clauzele la a caror respectare partile sunt obligate, chiar daca aceste clauze nu sunt cuprinse in contract:

  • Clauzele externe: partile sunt tinute a respecta clauzele extrinseci la care contractul face trimitere;
  • Clauzele standard: sunt considerate a fi clauze standard acele conditii stabilite in mod unilateral de catre una dintre parti, care nu sunt negociate si nu sunt supuse aprobarii celeilalte parti (ex. conditii generale, reguli, regulamente). Clauzele standard sunt premise, totusi, in caz de conflict intre o clauza standard si o clauza negociata, aceasta din urma va prevala.

Exista cateva limitari cu privire la clauzele standard (clauzele neuzuale). Astfel, pentru a putea produce efecte, clauzele standard trebuie acceptate in mod expres de cocontractant, in cazul in care cuprind: limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractual, dreptul de a suspenda executarea obligatiilor, decaderea din drepturi, decaderea din beneficiul termenului, restrangerea dreptului de a contracta cu alte persoane, limitarea dreptului de a opune exceptii, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii, clauze privind stabilirea compententei instantelor.

Clauza de impreviziune

Este reglementata in mod concret si imperativ prin lege, prin art. 1271 NCC. Anterior intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, nu existau prevederi cu privire la aceasta chestiune

Transferul dreptului de proprietate – riscul pieirii bunului In ceea ce priveste raspunderea pentru pieirea bunului, modificarea este una semnificativa. Astfel, potrivit art. 271 din vechiul Cod Civil,  din momentul perfectarii contractului translativ de proprietate, riscul pieriii bunului era suportat de catre debitorul obligatiei de plata (dobanditorul), indiferent daca bunul ii fusese efectiv predat sau nu.

Insa, conform art. 1274 NCC, riscul pieirii bunului ramane in sarcina debitorului obligatiei de a preda bunul (in general vanzatorul), atata timp cat bunul nu a fost predat, chiar daca contractual a fost perfectat.

Totusi, prin conventie, partile pot deroga de la regula in materie de riscul contractului.

Antecontractul (Promisiunea de a contracta)

Art. 1279 NCC reglementeaza in mod expres conditiile de incheierea ale antecontractului:

  • Antecontractul trebuie sa contina toate clauzele ce se vor regasi in contract;
  • Promisiunea de a negocia nu echivaleaza cu promisiunea de a contracta.

Clauza penala

Este reglementata de art. 1538 – 1543 NCC, fiind definita ca o conventie sau o clauza dintr-un contract, prin care debitorul se obliga sa plateasca creditorului o suma de

bani sau sa indeplineasca o alta prestatie determinata in favoarea acestuia, in cazul neexecutarii ilicite a obligatiilor contractuale.

  • Clauza penala are o natura mixta: reparatorie, sanctionatorie, cominatorie, urmarindu-se simultan repararea prejudiciului cauzat creditorului, precum si pedepsirea comportamentului debitorului, care consta in neexecutarea obligatiilor sale contractuale;
  • Se pastreaza vechile prevederi cu privire la clauza penala: creditorul are dreptul de a solicita fie clauza penala, fie executarea in natura a prestatiei – punerea in executare a clauzei penale nu se cumuleaza cu executarea in natura a obligatiei contractuale originare (Regula), cu exceptia cazului in care clauza penala este prevazuta pentru executarea cu intarziere, situatie in care se deroga de la regula si se cumuleaza clauza penala cu executarea in natura.

Elementele de noutate:

  • Se prevede in mod expres acordarea clauzei penale pentru neexecutarea oligatiei principale, spre deosebire de vechea reglementare, unde clauza penala era raportata la “(ne)executarea unei obligatii….”
  • Debitorul nu are niciun drept de optiune, el are doua obligatii c
Rezilierea/Rezolutiunea contractului (Art. 1549 – 1554 NCC)

  • Rezolutiune/Reziliere unilaterala – prin comunicarea unei declaratii de rezolutiune/reziliere, numai daca:

(i) partile au agreat aceasta posibilitate prin contract;
(ii) debitorul se afla de drept in intarziere;
(iii) debitorul a fost pus in intarziere, insa nu si-a executat obligatia nici inauntrul termenului fixat astfel.

Atentie! Declaratia de rezolutiune produce efecte numai intre parti. Pentru opozabilitate fata de terti, declaratia de rezolutiune trebuie inscrisa in registrele publice.

  • Rezilierea/Rezolutiunea de drept, ca urmare a agrearii in contract a unui pact comisoriu. Potrivit noii legislatii, pactul comisoriu nu mai are grade (pactul comisoriu putea avea gradul I, II, III, IV, in functie de gradul aferent putand opera de rezilierea/rezolutiunea de plin drept – Pact Comisoriu grad IV – sau numai cu interventia instantelor de judecata). Pactul comisoriu trebuie sa mentioneze expres obligatiile a caror neexecutare atrage rezilierea/rezolutiunea contractului. Conditia pentru ca pactul comisoriu sa isi produca efectele: punerea in intaziere a debitorului, in prealabil.

Denuntarea unilaterala

  • Reglementata expres la art. 1276 – 1277 NCC;
  • Regula: incetarea contractului prin denuntare unilaterala nu este permis in virtutea legii ci, numai daca partile au acceptat aceasta modalitate de incetare prin conventie. Exceptie : contractele incheiate pe durata nedeterminata. In acest caz, oricare dintre parti poate denunta unilateral contractul cu acordarea unui termen de preaviz rezonabil.
sursa: Mircea si asociatii