Momente importante ale inspectiei. Discutia finala. Raportul de inspectie
Drepturi si obligatii ale contribuabililor si ale inspectorilor
PRACTICA
CAPITOLUL II
Litigii fiscale
Contestatia administrativa: acte care ar putea fi contestate; termene de contestare; modalitati de evitare a sanctiunii nerespectarii termenelor de contestare
Suspendarea executarii actului administrativ: momentul optim de promovare; tipuri de argumentatie; tipuri de probatoriu de natura a facilita suspendarea
Actiuni judiciare; termene de promovare; durata de solutionare; cai de atac
Probleme frecvente intalnite in practica; probatoriul relevant in astfel de litigii
PRACTICA
Daca doriti varianta pdf va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro sau marketing@coltuc.ro
Marti, 4 noiembrie 2014, incepand cu ora 11:00, in incinta Doubletree by Hilton, Cabinet Avocat Coltuc organizeaza o conferinta de presa menita sa dezbata bilantul proceselor din 2014 impotriva bancilor, care au avut ca obiect clauzele abuzive, inclusiv denominare.
Speakerii conferintei, Av. Coltuc Marius Vicentiu, titular al Cabinetului si Av. Ciocoiu Andreea, colaboratoare a Cabinetului de Avocat Coltuc, vor aborda urmatoarele teme de discutie:
1. Bilantul proceselor impotriva bancilor pe clauze abuzive, inclusiv denominare in 2014. Situatia statistica pe fiecare banca din lista: Banca Comerciala Romana, OTP Bank, Raiffeisen Bank, Volksbank Romania, Banca Romaneasca;
2. Ce insemnatate are hotararea pe denominare de la Galati?
3. Cum sa anulam clauzele abuzive din contractele de credit si leasing?
O clauza abuziva este si transformarea unui comision de risc valutar in comision de administrare a creditului. Abuziv este si daca dobanda se transforma din fixa in variabila pe durata de derulare a creditului, fara a cere consimtamantul clientului.
Cu toate ca mii de romani au reclamat existenta acestor clauze abuzive si instantele au dispus irevocabil anularea si eliminarea lor din contractul de credit al reclamantului, clauzele abuzive continua sa fie mentinute de catre banci in contractele de credit care nu au fost supuse analizei instantei. Aceeasi este si situatia contractelor de leasing. Profitand de buna-credinta a utilizatorului, multe dintre firmele de leasing din Romania au inserat in continutul contractelor clauze ilegale si abuzive.
Bilantul proceselor impotriva bancilor pe clauze abuzive,inclusiv denominare in 2014
Situatia statistica pe fiecare banca din lista: Banca Comercială Română,OTP Bank,Raiffeisen Bank,Volksbank România,Banca Românească
2.Ce insemnatate are hotararea pe denominare de la Galati?
3.Cum sa anulam clauzele abuzive din contractele de credit si leasing ?
O clauza abuziva este si daca un comision de risc valutar este transformat in comision de administrare a creditului. Abuziv este si daca dobanda se transforma din fixa in variabila pe durata de derulare a creditului, fara a cere consimtamantul clientului.
Cu toate ca mii de romani au reclamat existenta acestor clauze abuzive si instantele au dispus irevocabil anularea si eliminarea lor din contractul de credit al reclamantului, clauzele abuzive continua sa fie mentinute de catre banci in contractele de credit care nu au fost supuse analizei instantei.
Aceeasi este si situatia contractelor de leasing. Profitand de buna-credinta a utilizatorului, multe dintre firmele de leasing din Romania au inserat in continutul contractelor clauze ilegale si abuzive. stiati ca este ilegal sa ti se ceara sa platesti rate de leasing in avans? Sau ca nu este permisa alegerea societatii de asigurare de catre finantator?
Senatorii au respins, marti, cererea de reexaminare prin care presedintele Traian Basescu solicita mentinerea in noul Cod Penal a articolului prin care se incrimineaza presiunile asupra justitiei.
Membrii Comisiei juridice si-au mentinut punctul de vedere potrivit caruia au considerat necesara abrogarea articolului 276 avand in vedere ca, asa cum este formulat textul in vigoare, declaratiile oricarei persoane ar putea fi interpretate ca fiind o presiune la adresa unui judecator sau a unui alt organ de urmarire penala, dandu-de in acest fel posibilitatea pronuntarii unor solutii arbitrare care sa aduca atingere libertatii de exprimare.
Senatul a dezbatut cererea de reexaminare, pe care a respins-o cu 93 de voturi ”pentru”, 10 voturi ”impotriva” si doua abtineri, in calitate de prima Camera sesizata.
Propunerea legislativa pentru abrogarea art. 276 din Legea 286/2009 privind Codul Penala fost initiata de mai multi parlamentari PNL, printre care Crin Antonescu, Sebastian Grapa, Akos Mora, Marius Obreja, Ion Popa, Ovidiu Saghian, Dorin Paran, Stefan Tomoioaga, Mircea Dolha, Mihai Dontu, Relu Fenechiu, Alina Gorghiu, Dan Motreanu, Eugen Nicolaescu, Cristina Pocora, Petre Roman, Adrian Scutaru si Radu Zlati.
Raportul-directivă pentru confiscarea extinsă a averilor dobândite prin infracţiuni, întocmit de europarlamentarul PDLMonica Macovei, a obţinut votul covârşitor al membrilor Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) din Parlamentul European.
Dintre cei 47 de membri ai comisie LIBE, 44 au votat pentru raportul europarlamentarului roman, un membru a votat împotrivă, iar altul s-a abţinut. Macovei, autoarea raportului şi membră a comisiei, nu a votat.
Urmează votul în Consiliu şi în plenul Parlamentului European din februarie 2014, care e o formalitate. Etapele cele mai grele ale raportorului Macovei au fost negocierile tripartite cu experţii Comisiei Europeane – Consiliului UE – Parlamentului European, acceptarea unor amendamente, apoi votul în Comisia LIBE, de ieri.
Cel mai probabil, directiva confiscării extinse va intra în vigoare înainte de alegerile europarlamentare din luna mai 2014, iar ţările membre UE au la dispoziţie 30 de luni pentru a-şi armoniza legislaţia cu noua directivă.
Această nouă directivă a UE pune în pericol averile obţinute prin infracţiuni de către politicienii români şi de clientela lor.
Cum este acum legislaţia în România
Confiscarea extinsă există şi în actuala legislaţie românească, însă are o procedură greoaie, ineficientă, condiţionată de existenţa unei condamnări de minim 4 ani închisoare.
Pentru a putea fi aplicată confiscarea extinsă, Parchetele din România trebuie să aibă un aparat instituţional propriu, care să se ocupe de identificarea bunurilor şi de punerea lor sub sechestrul, iar instanţele de judecată nu ar trebui să ridice sechestrul asigurator.
De asemenea, specialiştii susţin că, pentru eficientizarea recuperării bunurilor provenite din infracţiuni, trebuie desprins de Ministerul Justiţiei, adică de subordonarea politică, Oficiul de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor Provenite din Infracţiuni. Înstituţia poate obţine, in vreo opt ore susţin specialiştii, informaţii despre bunurile oricărui român atât din ţară, cât şi din străinătate.
Confiscarea extinsă
(1) Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 112, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:
a) infracţiuni privind traficul de droguri şi de precursori;
b) infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infracţiuni privind frontiera de stat a României;
d) infracţiunea de spălare a banilor;
e) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei;
f) infracţiuni din legislaţia privind combaterea terorismului;
g) constituirea unui grup infracţional organizat;
h) infracţiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, infracţiuni privind regimul importului şi al exportului, precum şi al introducerii şi scoaterii din ţară de deşeuri şi reziduuri;
l) infracţiuni privind jocurile de noroc;
m) infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;
n) infracţiuni de evaziune fiscală;
o) infracţiuni privind regimul vamal;
p) infracţiuni de fraudă comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice;
q) traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană.
(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
(3) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înţelege şi sumele de bani.
(5) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.
(6) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
(7) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
În România, ca şi în alte state membre ale UE, avem coduri, legi, ordonanţe, dar şi dispoziţii constituţionale şi standarde CEDO în materia supusă dezbaterilor noastre de astăzi. Există oare contradicţii între acestea? Au existat şi opinii în acest sens. Probleme legate de sarcina probei, de prezumţia dobândirii licite a averilor şi altele au generat interpretări diverse şi abordări diferite. Sunt direct interesat de concluziile discuţiilor care vor avea loc în cadrul sesiunilor de lucru în legătură cu aceste probleme pe care în mod corect le-aţi identificat şi le-aţi inclus în agenda întâlnirii. Cred că procurorii trebuie să aplice legile existente, cu respectarea drepturilor omului, dar să lase în seama judecătorilor şi, de ce nu, a politicienilor analizele problemelor de constituţionalitate ce pot fi identificate sau uneori imaginate.
Relativ recent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o primă decizie definitivă în materia confiscării extinse, în cauză nefiind invocată de către părţi sau de către instanţă nici o excepţie de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1922/5 iunie 2013 pronunţată în dosarul nr. 904/36/2012 , instanţa supremă a admis recursul declarat de procuror şi a dispus confiscarea extinsă a două imobile obţinute de către inculpat cu credit ipotecar, întrucât veniturile lunare obţinute de acesta pe parcursul a patru ani au fost inferioare cuantumului lunar al ratelor plătite în aceeaşi perioadă.
Cred că trebuie să avem în vedere nu doar prevederea constituţională potrivit căreia „ Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al averii se prezumă” sau formularea Curţii Constituţionale privind reducerea sarcinii probei în ceea ce priveşte sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune ce are legătură cu criminalitatea organizată.
În ceea ce priveşte compatibilitatea confiscării extinse cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, putem şi trebuie să avem în vedere, în principal, standardele privind dreptul la un proces echitabil – art.6 paragraful 1, prezumţia de nevinovăţie – art.6 paragraful 2 şi protecţia proprietăţii – art. 1 din Protocolul nr. 1.
Analiza jurisprudenţei CEDO (voi menţiona doar două cauze deosebit de importante şi anume: Grayson şi Barnham împotriva Regatului Unit şi Phillips împotriva Regatului Unit) arată în mod clar faptul că aplicarea practică a diverselor dispoziţii naţionale care nu numai că permit confiscarea extinsă, dar instituie o prezumţie legală de dobândire ilicită a fost considerată de Curtea Europeană ca fiind compatibilă cu noţiunea de proces
Impactul schimbarilor legislative asupra mediului de afaceri.Analiza avocat Coltuc Marius Vicentiu
Sunt 3 mari modificari:noile coduri penale,codul insolventei si modificarea achizitiilor publice
Sa le luam pe rand:
Noul cod penal si mediu de afaceri
La data de 1 februarie 2014 a intrat in vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal. La aceeasi data a intrat in vigoare Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a Noului Cod Penal (“Legea nr. 187/2012”) care aduce o serie de modificari mai multor acte normative, printre care si Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale („Legea nr. 31/1990” sau „Legea Societatilor”).
Majoritatea modificarilor aduse vizeaza Titlul VIII din Legea nr. 31/1990, capitolul Contraventii si infractiuni. Printre noutatile introduse, cele mai importante constau in: micsorarea limitelor de pedeapsa, prevederea pedepsei amenzii in mod alternativ cu pedeapsa inchisorii pentru majoritatea infractiunilor, precum si extinderea ariei persoanelor care pot avea calitatea de subiect activ la savârsirea infractiunilor prevazute de Legea nr. 31/1990.
1. Regimul juridic al pedepselor.
Pentru o serie de infractiuni prevazute de Legea nr. 31/1990 se prevede un regim sanctionator mai usor. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
fapta subiectului activ de a prezenta date neadevarate sau inexistente asupra constituirii societatii, asupra conditiilor economice ale acesteia, de ascundere a datelor sau de a refuza sa puna la dispozitie asemenea date in conditiile legii (reglementata in art. 271 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
fapta subiectului activ de a efectua operatiuni de vânzare sau de cumparare de actiuni, de a se folosi de bunurile sau de creditul societatii ori de a se imprumuta, sub orice forma, de la societatea pe care o administreaza, o societate controlata de cea administrata ori de la o societate care controleaza societatea administrata, producând, cu rea-credinta, un prejudiciu societatii (reglementata in art. 272 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani ori cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 3 ani.
fapta subiectului activ de a raspandi stiri false sau de a intrebuinta alte mijloace frauduloase in scopul maririi sau scaderii valorii actiunilor sau obligatiunilor societatii pentru a obtine un folos in paguba societatii, precum si incasarea sau plata dividendelor din profituri fictive ori care nu puteai fi distribuite (reglementata in art. 2721 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 1 an la 5 ani, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 8 ani.
fapta subiectului activ de a emite actiuni sau obligatiuni cu nerespectarea dispozitiilor legale sau de a se folosi de ele in mod fraudulos (reglementata in art. 273 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cuinchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
2. Persoanele care pot avea calitatea de subiect activ
Pentru majoritatea infractiunilor prevazute in Legea Societatilor, calitatea de subiect activ inainte de modificarile aduse de Legea nr. 187/2012 o avea, de regula: fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii. In prezent, cadrul persoanelor ce pot avea calitatea de subiect activ al infractiunilor prevazute in capitolul mentionata fost extins. Asadar, raspund penal: fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societatii.
3. Dezincriminarea unor fapte
Nu mai constituie infractiuni potrivit Legii nr. 31/1990:
fapta de a exercita un comert in favoarea si pe seama unor societati constituite in tara straina in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru functionarea acelor societati in Romania ( art. 280 din Legea Societatilor fost abrogat).
fapta de a determina inmatricularea unei societati in temeiul unui act constitutiv fals (articolul 2802 a fost abrogat).
4. Incriminarea unor fapte ca infractiuni
fapta de a duce la indeplinire hotararile adunarii generale referitoare la schimbarea formei societatii, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social, fara informarea organului judiciar ori cu incalcarea interdictiei stabilite de acesta, in cazul in care s-a inceput urmarirea penala fata de societate constituieinfractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la un an ori cu amenda (potrivit art. 274 litera c din Legea Societatilor).
5. Interdictia de a fi fondator/administrator intr-o societate
Legea nr. 187/2012 modifica infractiunile care determina ca o persoana sa nu poata detine calitatea de fondator sau de membru al organelor de conducere si control ale unei societati. Astfel potrivit noilor reglementari, urmatoarele infractiuni au consecintele de mai sus: infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii, infractiuni de coruptie, delapidare, infractiuni de fals in inscrisuri, evaziune fiscala, infractiuni prevazute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sanctionarea spalarii banilor, precum şi pentru instituirea unor masuri de prevenire şi combatere a finantarii actelor de terorism, republicata, ori pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 31/1990.
Codul insolventei si mediul de afaceri
Noile dispozitii care au intrat in vigoare in iunie 2014 stabilesc o valoare prag pentru firmele care vor sa intre in solventa. Daca in actuala legislatie era impusa o valoare-prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii doar pentru creditor, prin noile relgementari este instituita o valoare prag si pentru debitor, aceeasi cu cea stabilita pentru creditor, respectiv 40.000 lei.
Cu alte cuvinte, debitorul va putea cere insolventa doar daca are datorii mai mari de 40.000 lei.
“Valoarea-prag reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa. Valoarea-prag este de 40.000 lei atat pentru creditori cat si pentru debitor, inclusiv pentru procedurile deschise in baza Legii nr. 31/1990 privind societatile, pentru creante de alta natura decat cele salariale, iar pentru salariati este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat”, se arata in actul normativ.
De asemenea, documentul citat prevede ca nicio dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii insolventei.
Totusi, in cazul in care se confirma un plan de reorganizare, dobanzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile nascute ulterior datei deschiderii procedurii de insolventa se achita in conformitate cu actele din care rezulta si cu prevederile programului de plati. In cazul in care planul esueaza, acestea se datoreaza pana la data deschiderii procedurii falimentului.
Cu alte cuvinte, firmele nu vor plati dobanzi sau penalitati pentru datoriile existente inainte de intrarea insolventa, insa vor plati pentru obligatiile fiscale pe care le au dupa deschiderea procedurii de insolventa.
In acelasi timp, Noul Cod al Insolventei egalizeaza regimul deschiderii procedurii in cazul concursului dintre cererea debitorului si a creditorilor, la 10 zile de la depunerea cererii debitorului.
Potrivit OUG nr. 91/2013, insolventa se aplica profesionistilor, cu exceptia celor care exercita profesii liberale. Mai mult, actul normativ precizeaza ca vor putea cere insolventa, pe langa societatile comerciale, si regiile autonome. Totusi, institutiile de invatamant preuniversitar si universitar nu vor putea intra in insolventa.
Planul de reorganizare trebuie executat intr-un un an de zile
Noul Cod al Insolventei stabileste ca planul de reoganizare va putea fi propus de:
debitor, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, in termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creante;
administratorul judiciar, de la data desemnarii sale si pana la indeplinirea unuii termen de 30 de zile de la data publicarii tabelului definitiv de creante;
unul sau mai multi creditori, detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitv de creante, in termen de 30 de zile de la publicarea acestuia.
Totusi, nu va putea propune un plan de reorganizare debitorul care a mai apelat la procedura insolventei in ultimii cinci ani.
O alta prevedere importanta la acest capitol este cea privind durata planului de reorganizare. Potrivit ordonatei care va intra in vigoare pe 25 octombrie 2013, executarea planului de reorganizare nu va putea depasi un an. Concret, insolventa va dura doar un an de zile si nu trei asa cum prevedea pana acum legislatia in vigoare.
In continuare, actul normativ prevede ca planul de reorganizare va putea fi prelungit pana la 12 luni, dar nu mai mult de doi ani.
Noul cod face referire si la evitarea situatiei in care sunt aprobate planuri de reorganizare sustinute de un numar mic de creditori.
Mai precis, pentru evitarea unei asemenea situatii, noile dispozitii introduc un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv necesita intrunirea acordului a creditorilor care detin 50% din totalul valoric al masei credale. Initial, in varianta codului de insolventa supusa dezbaterii publice, procentul era de 30%.
Super-prioritati la restituirea datoriilor
In acelasi timp, documentul introduce o super-prioritate pentru finantarile acordate in timpul procedurii, inclusiv in perioada de observatie.
“Finantarile acordate debitorului in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente, cu acordul comitetului creditorilor, beneficiaza de prioritate la restituire”, precizeaza sursa citata.
Astfel, aceste finantari se vor garanta, in principal, prin afectarea unor bunuri sau drepturi care nu formeaza obiectul unor cauze de preferinta, iar in subsidiar, daca nu exista astfel de bunuri sau drepturi disponibile, cu acordul creditorilor beneficiari ai respectivelor cauze de preferinta.
Noile reglementari aduc noutati si in ceea ce priveste termenul in actiunile incidentale. Astfel, actiunile incidentale (fond si apel) se judeca in conformitate cu dispozitiile noului Cod de procedura civila cu privire la judecata in prima instanta, cu mentiunea ca:
termenul pentru depunerea intampinarii este de maximum 10 zile de la comunicare,
raspunsul la intampinare nu este obligatoriu,
iar judecatorul sindic fixeaza, prin rezolutie, in termen de maximum 3 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei.
Actul normativ mai prevede ca intrunirile comitetului creditorilor urmeaza sa aiba loc ori de cate ori este cazul (nu neaparat lunar, ca in legea actuala), iar votul se poate exprima prin orice mijloace care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia, nemaifiind astfel obligatorie prezenta fizica.
“Comitetul creditorilor se intruneste ori de cate ori este necesar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, dupa caz sau la cererea oricarui membru al Comitetului Creditorilor. Comunicarea si votul se vor putea efectua prin orice mijloc care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia”, precizeaza actul normativ.
De asemenea, in OUG nr. 91/2013 sunt reglementate instrumentele de prevenire a insolventei si anume mandatul ad-hoc si concordatul preventiv.
Mai exact, „mandatul ad-hoc este o procedura confidentiala, declansata la cererea debitorului in dificultate financiara, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla”, mentioneaza documentul citat.
In ceea ce priveste cel de al doilea instrument de prevenire a insolventei, concordatul preventiv, acesta este un contract incheiat intre debitorul in dificultate financiara, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, se arata in proiect. Prin acest contract, debitorul propune un plan de redresare si de realizare a creantelor creditorilor asupra sa, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla.
Noua lege a achizitiilor si mediul de afaceri
Incepand cu 1 iulie 2013 a intrat in vigoare noua Lege a Achizitiilor Publice. Majorarea pragului pentru achizitii publice fara licitatie a fost principala informatie indelung dezbatuta in presa, insa modificarile aduse de acest act legislative nu se opresc aici.
În Monitorul Oficial al României nr. 486/30.06.2014 a fost publicată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 51 din 28.06.2014 (pe care o vom denumi în continuare „OUG nr. 51/2014”) pentru modificarea și completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (denumită în continuare „OUG nr. 34/2006”).
Principalul element de noutate introdus în activul legislativ de OUG nr. 51/2014 este „garanția de bună conduită” pe care ofertantul contestator trebuie să o constituie pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată.
Încă din preambul, executivul român își justifică inițiativa invocând necesitatea, de altfel, reală, de a fluidiza procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice și de a proteja autoritățile contractante împotriva depunerii unor contestații abuzive, iar în consecință se va proteja interesul public.
Este ușor de înțeles această argumentație a executivului. Ne uităm cu mândrie la podul de la Cernavodă proiectat de Anghel Saligny. Acum, după un secol de la inaugurarea sa, nu putem decât să ne bucurăm că există, îi recunoaștem măreția și grandoarea arhitecturală și nu ne putem întrebări cu privire la detaliile atribuirii contractului de construire; nici pe ce criterii de eficiență și transparență a fost ales Anghel Saligny ca să îl proiecteze. Acestea sunt detalii care, probabil, au contat în anii 1890-1900, dar pe care trecerea anilor le-a decantat de interesul public.
Așadar, din această perspectivă, a întâietății interesului public, privit ca o componentă a investiției publice, „garanția de bună conduită” pare o măsură binevenită din partea executivului român preocupat de accelerarea investițiilor publice.
Pe de altă parte, la edictarea unor asemenea măsuri, legiuitorul trebuie să aibă în vedere și interesul privat, al operatorului economic care dorește să depună sau a depus o ofertă în cadrul unei proceduri și care se simte nedreptățit de cerințele sau „atitudinea” autorității contractante. De asemenea, întrucât achizițiile publice reprezintă unul dintre domeniile cele mai armonizate ale dreptului european, iar autonomia legislativă a statelor este limitată de directivele în materia achizițiilor publice, toate actele normative interne în acest domeniu trebuie să fie conforme cu aceste directive.
Analiza juridică a noilor reglementări privind „garanția de bună conduită”, efectuată prin prisma înțelegerii de către legiuitor a necesității prezervării unui echilibru just între interesul public și cel privat, respectiv a necesității respectării preeminenței dreptului european, nu relevă un tablou optimist al „sorții juridice” a acestei noi instituții de drept, creată cu scopul declarat de a „disciplina” justițiabilii (deci având de principiu un caracter de ”sancțiune” sau ”constrângere”).
În primul rând, avem în vedere că prin Directiva 89/665/CE, Consiliul Uniunii Europene a impus statelor membre obligativitatea instituirii, prin legislația națională, a unor proceduri de control jurisdicțional al legalității deciziilor autorităților contractante în materia achizițiilor publice, care să îndeplinească trei condiții esențiale: eficiența; celeritatea; liberul acces pentru orice persoană care este sau a fost interesată de obținerea unui anumit contract de achiziție publică și care riscă să fie lezată printr-un act al autorității contractante.
Chiar de la prima vedere, instituirea „garanției de bună conduită” pare să fie contrară cerințelor cu privire la eficiența și accesibilitatea procedurilor jurisdicționale de control al legalității, întrucât ofertanții nu pot declanșa procedura jurisdicțională în lipsa unor lichidități pentru plata „garanției de bună conduită”; astfel, această măsură a statului român contravine exigențelor dreptului european.
În al doilea rând, amintim că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil, cu componenta sa de acces efectiv și liber la un tribunal independent și imparțial. Instituirea „garanției de bună conduită”, ca o condiție pentru efectuarea controlului jurisdicțional asupra actelor emise de autoritățile contractante, poate fi văzută ca o limitare a dreptului la un proces echitabil, incompatibilă cu art. 6 din Convenție, având în vedere efectul restrictiv al acesteia.
În al treilea rând, observăm că art. 126 alin. (6) din Constituția României garantează controlul judecătoresc al actelor emise de autoritățile publice. Garanția constituțională este efectivă dacă accesul la instanța de contencios administrativ nu este obstrucționat prin impunerea unor condiții exorbitante pentru justițiabil sau care sporesc dezechilibrul firesc, existent a priori, între justițiabil și autoritatea publică.
„Garanția de bună conduită” poate fi interpretată și ca o măsură de limitare a accesului la instanța de contencios administrativ, dat fiind cuantumul acesteia, dar și faptul că, în cazul în care procedura judiciară se finalizează cu respingerea contestației, autoritatea contractantă va reține „garanția de bună conduită” fără a fi obligată să facă dovada vreunui prejudiciu cauzat prin depunerea contestației. Pe de altă parte, în cazul admiterii contestației, dacă a înregistrat vreun prejudiciu, operatorul economic va trebui să se adreseze instanței de judecată pentru recuperarea acestuia, cu toate rigorile de probatoriu pe care un asemenea demers îl comportă, întrucât autoritatea publică nu are obligația de a constitui o garanție similară.
În plus față de criticile care pot fi aduse noii instituții juridice a ”garanției de bună conduită”, cu privire la incompatibilitatea cu Tratatele fondatoare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția, se pot ridica semne de întrebare și cu privire la aptitudinea acestor noi reglementări de a asigura echilibrul între legalitatea procedurii de achiziție publică și celeritatea acesteia, ca scop declarat de către legiuitor.
Practica ne demonstrează că, în medie, Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor („CNSC”) soluționează o contestație în aproximativ 45 de zile calendaristice. În faza judecătorească, instanțele depun eforturi deosebite pentru acordarea unor termene scurte, decizia finală fiind, de cele mai multe ori, emisă în termen de 45-60 de zile de la înregistrarea plângerii la instanță. Prin urmare, raportându-ne și la experiența altor state membre, dar și la experiența altor proceduri judiciare în România, se poate aprecia că durata controlului de legalitate al actelor autorităților contractante (în medie de 3 luni) este rezonabilă, aceasta având un impact limitat asupra duratei totale a procedurilor de achiziție publică.
Avocat Coltuc :Despagubiri pentru deponentii CEC care nu mai pot dovedi data constituirii depozitului
Ministerul Finantelor Publice propune, in dezbatere, un proiect de Ordonanta pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme.
Potrivit notei de fundamentare, ordonanta stabileste modalitatea de acordare a despagubirilor pentru persoanele fizice care nu pot prezenta documentele doveditoare care sa ateste data constituirii depozitul la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – SA, astfel incat si aceasta categorie de depunatori sa primesca despagubiri odata cu ceilalti, respectiv la data scadentei emisiunii de titluri de stat stabilita prin Hotararea Guvernului nr.392/2014, respectiv 3 septembrie 2014. Astfel, pentru persoanele fizice care nu pot prezenta documentele doveditoare care sa ateste data constituirii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – SA., calculul despagubirii se face de la data transferului la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A. pana la data de 31 decembrie 2013.
In vederea despagubirii acestor deponenti, Ministerul Finantelor Publice va proceda la o emisiune de titluri de stat in limita unui plafon de 5.000.000 lei.
Emisiunea de titluri de stat va avea loc la data de 11 august 2014 cu scadenta in data de 3 septembrie 2014. Titlurile de stat sunt nenegociabile si nepurtatoare de dobanda.
Valoarea nominala individuala a fiecarui titlu de stat este egala cu valoarea individuala a despagubirii, calculata de B.R.D. Groupe Societe Generale SA, pe numele fiecaruia dintre deponenti.
In calculul despagubirilor nu vor fi incluse depunerile de sume efectuate la Banca Romana pentru Dezvoltare -B.R.D. – S.A.., ulterior datei transferului depozitelor de la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A. la Banca Romana pentru Dezvoltare- B.R.D.- S.A.
1. Valoarea totala a despagubirii este calculata de catre B.R.D. Groupe Soci6t6 Generale S.A. prin indexarea sumelor transferate de la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A, la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D.- SA, dupa cum urmeaza: din suma transferata la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D.- S.A., se va deduce dobanda legala bonificata de Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A. pe perioada in care a fost acordata, valoarea rezultata se indexeaza cu indicii preturilor de consum comunicati de Institutul National de Statistica, ulterior deducandu-se dobanda legala bonificata de B.R.D. Groupe Societe Generale S.A.. pe perioada in care a fost acordata.
2. La data scadentei emisiunii de titluri de stat, Ministerul Finantelor Publice va proceda la rascumpararea acestora, prin plata catre B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. a sumei reprezentand valoarea nominala totala a titlurilor de stat emise. Aceasta plata se va face in contul B.R.D. Groupe Societe Generale SA, iar banca evidentiaza incasarea intr-un cont destinat in mod special actiunii de despagubire, cont nepurtator de dobanda si de comisioane, din care se vor pune la dispozitia persoanelor fizice sumele aferente despagubirilor individuale.
3. Pentru a intra in posesia sumelor reprezentand valoarea despagubirii, toti deponentii indreptatiti, mandatarii sau succesorii legali ai acestora se vor prezenta la orice unitate a B.R.D. Groupe Societe Generale SA, cu un act de identitate valabil, acte de stare civila, procura speciala autentificata pentru a face dovada mandatului, certificat de mostenitor si alte documente legale, dupa caz.
4. Sursele utilizate pentru rascumpararea ia scadenta a titlurilor de stat sunt asigurate de Ministerul Finantelor Publice in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare privind datoria publica.
5. In cazul in care in termen de 90 de zile de la data scadentei emisiunii de titluri de stat prevazuta la art.3^1 alin.1, deponentii respectivi fac dovada datei constituirii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A., B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. va calcula diferenta corespunzatoare despagubirii, acestia urmand a fi despagubiti prin emisiuni de titluri de stat, ale caror elemente tehnice se stabilesc la propunerea Ministerului Finantelor Publice si se aproba prin hotarare a Guvernului.”
Masurile propuse au in vedere necesitatea crearii cadrului legal necesar acordarii despagubirilor tuturor categoriilor de deponenti , astfel incat sa fie alocate resursele financiare pentru ca toti cei indreptatiti sa poata beneficia in mod echitabil si la aceeasi data de masurile cu caracter reparatoriu.
Cadrul legislativ actual
In baza prevederilor O.U.G. nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, cu modificarile si completarile ulterioare, deponentii C.E.C. Bank S.A. au beneficiat la data de 30 octombrie 2008 de acordarea efectiva a despagubirilor calculate prin efectuarea indexarii sumelor existente in conturile active pana la data de 31 iulie 2007.
Prin Legea nr.232/2008 de aprobare a O.U.G. nr.156/2007, a fost aprobata acordarea de despagubiri banesti si persoanelor fizice „care dupa 22 decembrie 1989 si-au transferat depunerile existente la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A. cu acelasi scop”.
Legea nr. 9/2014 pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite ia Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, reglementeaza acordarea despagubirii pentru deponentii care si-au transferat depozitele de la C.E.C. S.A. la B.R.D. S.A.. Astfel, calculul despagubirilor se efectueaza in functie de data depunerii la CEC SA a sumelor individuale, respectiv inainte de 1 ianuarie 1990, sau dupa aceasta data.
Prin Hotararea Guvernului nr.392/2014 s-au aprobat elementele tehnice si modalitatea de stabilire a despagubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme precum si pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti.
Din verificarea de catre B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. a dosarelor depuse s-a constat ca un numar de 96 de solicitanti de despagubiri nu pot face dovada datei efectuarii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. astfel ca acestia nu ar putea fi despagubiti in conditiile prevederilor Legii nr. 9/2014 si ale Hotararii Guvernului nr.392/2014, care statueaza doua modalitati de calcul, in functie de data depunerii de sume la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A..
Ordonanta pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme stabileste modalitatea de acordare a despagubirilor pentru persoanele fizice care dupa 22 decembrie 1989 si-au transferat depozitele la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A., si nu pot prezenta documentele doveditoare, care sa ateste data constituirii depozitul la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A.
Avocat Coltuc : debitorii executati silit de banci au dreptul sa atace cu apel decizia de incuviintare silita
Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat, in 17 iulie, in cauza C-169/14, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata de o instanta spaniola in aprilie 2014, in procedura dintre doi cetateni spanioli, Juan Carlos Sánchez Morcillo si María del Carmen Abril García, si Banco Bilbao Vizcaya Argentaria. Actiunea a fost judecata cu celeritate de catre Curte si a fost tradusa imediat in limbile franceza, spaniola si romana.
CJUE a fost chemata se se pronunte pe aplicarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii in raport cu referintele din dreptul civil la executarea silita.
Aceasta a hotarat ca dreptul national trebuie sa prevada dreptul debitorilor de a ataca cu apel deciziile instantei de fond prin care este respinsa opozitia la executarea silita, atunci cand in contractul de credit este posibil sa existe clauze abuzive, al caror “cost” ar putea modifica suma si, implicit, temeiul in care debitorii sunt executati. Despre implicatiile asupra debitorilor romani vom discuta mai jos. Pentru inceput sa vedem ce a judecat Curtea de la Bruxelles.
Avocat Coltuc : GHID PENTRU EFECTUAREA ACHIZITIILOR PUBLICE ÎN VEDEREA ATRIBUIRII CONTRACTELOR DE SERVICII/FURNIZARE/LUCRĂRI DE CĂTRE BENEFICIARII PROIECTELOR FINANTATE PRIN POSDRU
Avocat Coltuc:Daca nu esti o firma”puternica”mai poti contesta o achizitie publica?
Atât CNSC cât şi instanţele de judecată pot cenzura cuantumul cheltuielilor solicitate, situaţie frecvent întâlnită, mai ales în cazul contestaţiilor admise în parte. În acest sens, Decizia nr. 2732/R-CONT din 2012 a Curţii de Apel Piteşti face referire la situaţia în care o parte a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de aproximativ 166.000 lei, reprezentând plata serviciilor judiciare prestate, dovedite cu extrasul de cont. Având în vedere cuantumul ridicat al cheltuielilor solicitate, instanţa a procedat la analiza acestora sub aspectul proporţionalităţii.
Conform unui raportat realizat de CNSC, in 2011, 39% din contestatiile formulate de operatorii economici au vizat documentatiile de atribuire, in timp ce peste 60% din contestatii au vizat rezultatul procedurii de atribuire.
Persoana care se considera vatamata printr-un act emis de catre autoritatea contractanta in cadrul procedurii de achizitie publica poate sa formuleze contestatie sau direct actiune in anulare.
Contestatia este o cale speciala de atac in aceasta materie, care se judeca de catre un organism constituit in acest scop, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor. Competenta pentru judecarea actiunii in anulare revine Tribunalului.
Cu un singur impediment:garantia de buna conduita care este suportata de regula de marile fime.
Avocat ColtuC : „Regimul sanctionator al recidivei raportat la art. 6 NCP”
ICCJ a decis admiterea sesizarii formulate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, prin incheierea de sedinta din 24 februarie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 276/93/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioara, pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 lit. b) dinCodul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din noul Cod penal.
Astfel Curtea a stabilit ca, in interpretarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infractiuni comise in stare de recidiva postexecutorie judecata definitiv inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut in legea noua pentru infractiunea savarsita prin luarea in considerare a dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal.
„Articolul va avea in vedere plecarea Enel din Romania si consecintele pentru Romania”
Puteti citi un rezumat aici
Cum se va schimba piata de energie dupa plecarea ENEL?
Piaţa de energie electrică din România nu va fi influenţată semnificativ de decizia Enel de a-şi vinde activele de distribuţie şi furnizare din România, a declarat, avocat Coltuc Marius .
Piaţa de energie din România nu se va schimba foarte mult odată cu plecarea celor de la Enel, pentru că, în principal, piaţa depinde de consum, de cerere, de ofertă, care nu se vor schimba. Se va schimba doar structura acţionariatului, proprietarul’, a continuat el.
Vom publica in aceasta brosura TOATE procesele impotriva bancilor din Romania
Cele mai importante legi, ordonante, decrete, directive, coduri civile in apararea drepturilor consumatorului sunt descrise cu link direct la textul de lege. Mai jos gasiti PRIMI PASI, o descriere concreta a pasilor care trebuie efectuati pentru a va recastiga drepturile in instanta.
1. Dir 93/13 CEE, Cel mai important. Clauzele „inechitabile”
2. Legea 193/2000, Clauzele „abuzive”
3. Legea 296/2004, Codul consumului Art 27, lit. b, Art 56
4. Legea 190/1999, Creditului ipotecar
5. Ordonanta 21/1992, Protectia Consumatorului
6. Ordonanta 99/2006 Art 117 Alin 1 si 2
7. Ordonanta 174/2008 pt cei ce vor marja fixa prin AA
8. Ordonanta 50/2010 pt procesele incepute in toamna 2010
9. Legea 288/2010 pt cei cu AA refuzate
10. Legea 363/2007 pt cei cu contracte din 2008
11. Legea 146/1997 Art 15, lit. j., Fara taxa timbru
12. Legea 202/2010, Mica reforma in justitie
13. Decret 167/1958 , Prescriptia extinctiva
14. Cod Civil Art. 992-997, Plata nedatorata
15. Cod Civil Art 7201, Conciliere directa
16. Constitutia Romaniei Art. 115
17. Tratatul de Functionare UE (TFUE) Art 276
18. Cod proc. Civ. Art 10, Alin 4
19. Cod proc. Civ. Art. 153, Alin 3
Singura cale de a inlatura clauzele abuzive din contractele de credit OTP sau ale altei banci este prin invocarea in instanta a legilor de mai sus.
Exista doua cai pentru rezolvarea litigiului, si nici una nu exclude pe cealalalta, in multe cazuri se merge pe ambele variante, in acelasi timp, sau dupa ce ati dat-o in bara cu prima varianta, mergeti pe a doua varianta:
1.. Depunerea unei petitii la CJPC / ANPC local
2. Actionand banca in instanta
PRIMII PASI
Actionand banca in instanta direct-personal
Chemare in judecata
Trebuie sa aveti un avocat langa Dvs. daca decideti sa dati piept cu banca de unul singur. DA, au fost cazuri in care clientii au castigat procese de unul singur contra unei banci, dar in toate cazurile au consultat avocati. Cu totul ca pe baza informatiilor prezentate pe siteul nostru, citind toate sentintele definitive ati putea teoretic sa invingeti banca de unul singur, aveti sansa mare de a face ceva gresala de pilotaj pe drum si sa iesiti in decor.
Sper ca pasii descrisi impreuna cu legislatia de mai sus si jurisprudenta prezentata pe acest site si pe pagina noastra facebook, va vor ajuta sa va recastigati drepturile care v-au fost incalcate de banca.
Cel mai mare angajator din Timis, Delphi Packard Romania (6.000 de angajati), se judeca in instante cu Administratia Fondului pentru Mediu, din cauza unei amenzi de peste 2.000.000 de lei (aproximativ 500.000 de euro) pe care reprezentantii companiei o considera ilegala
Administratia Fondului de Mediu (AFM) a verificat in2009 (intre 24 septembrie si 19 octombrie) activitatea Delphi Packard Romania. Controlul a vizat activitatea firmei pe o perioada mai mare de timp – din iunie 2002 pana in decembrie 2008. In urma verificarilor, inspectorii au stabilit ca sunt diferente intre obligatiile de plata calculate de firma si cele stabilite de organele de control, diferente ce provin din faptul ca reprezentantii societatii au considerat ca reciclate cantitatile de deseuri livrate catre societatile SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA.
Inspectorii Administratiei Fondului pentru Mediu au considerat, insa, ca prin contractul dintre Delphi si cele doua firme, scopul reciclarii nu a fost atins si au aplicat o amenda de peste 1,2 milioane lei ( peste 275 de mii de euro), la care se aduaga penalitati de aproape 731.000 de lei (aproximativ 170 de mii de euro). Compania a contestat amenda, dar cererea a fost respinsa, astfel ca firma a atacat decizia in instanta, proces care se judeca la Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel Timisoara.
„Am procedat la reciclare conform legii”
In actiunea deschisa in instanta, avocatii celor de la Delphi Packard au cerut anularea amenzii, sustinand ca au indeplinit toate cerintele de mediu.
„Ne-am indeplinit intocmai obligatiile de reciclare si valorificare conform legii. Ca atare, se impune exonerarea noastra de la plata sumelor retinute si a majorarilor de intarziere aferente, ca nefondate. Am procedat la reciclarea conform legii a deseurilor de ambalaje, retinandu-se in mod eronat de catre autoritatea de control ca subscrisa societate nu am reciclat niciun kilogram de ambalaje in tot intervalul mentionat. Toate deseurile au fost preluate in vederea reciclarii”, se arata in cererea de chemare in judecata.
La dosar au fost depuse si mai multe inscrisuri prin care reprezentantii Delphi incearca sa demonstreze ca au respectat legislatia.
Rezultatul expertizei
In cauza a fost solicitata si o expertiza tehnica judiciara care sa stabileasca daca Delphi a respectat sau nu legea in privinta reciclarii. „Atat prin legislatia comunitara, cat si prin legislatia nationala sunt acceptate mai multe forme de recuperare a deseurilor de ambalaje, reciclarea fiind o forma superioara de recuperare (valorificare in sens larg). Avand in vedere contractele (n.a. cu firmele SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA), societatea reclamanta (n.a. SC Delphi Packard) a indeplinit obligatiile de valorificare si implicit reciclare”, se arata in raportul de expertiza intocmit de expertul tehnic judiciar, Savu Delia-Adina.
Obiectiile Fondului pentru Mediu
In urma expertizei realizate in dosar, reprezentantii Agentiei Fondului pentru Mediu au depus un document in care prezinta obiectiile referitoare la raport.
„SC Muller Guttenbrun Recycling si SC Remat MG SA sunt autorizate pentru recuperarea, colectarea si comertul deseurilor si materialelor reciclabile, nefiind autorizate ca si reciclator de deseuri de materiale reciclabile. Prin adresa SC Remat MG SA se arata ca deseurile preluate au fost trimise unor societati care le utilizeaza ca si materii prime secundare. Rezulta indubitabil ca acestea nu au realizat decat activitatea de colectare si transport, nu si cea de reciclare. In concluzie, reclamanta si-a indeplinit doar obiectivul de valorificare si de recuperare, dar nu a fost indeplinit obiectivul de valorificare prin reciclare si obiectivul minim de valorificare prin reciclare de tip material”, se arata in documentul depus la dosar de Administratia Fondului pentru Mediu.
Pe langa problemele cu Agentia Fondului de Mediu, Delphi mai are probleme si cu producatorii VW, Audi si Skoda, carora le furnizeaza cablaje auto. Avocatura.com a relatat luna aceasta ca Delphi Packard ar fi primit scrisori din partea marilor producatori de masini, prin care era avertizat ca produsele realizate de Delphi nu sunt de foarte buna calitate.
Noul Cod Civil a adus modificari fundamentale contractelor. Pe de-o parte, au fost introduse elemente noi, care nu erau reglementate expres pana acum – impreviziunea, anteprecontractul iar pe de alta parte, anumite concepte – clauza penala, raspunderea contractuala, incetarea contractului – au suferit schimbari substantiale.
Negocierile in vederea incheierii contractului (art. 1183 – 1184 NCC) Partile sunt obligate a respecta principiul bunei-credinte in negocieri.
Initierea negocierilor sau intreruperea negocierilor contrar bunei-credinte se va sanctiona prin obligarea partii la plata de daune-interese.
Obligatia de confidentialitate : partile sunt obligate a pastra confidentialitate si de a nu se folosi in interes propriu de informatiile confidentiale despre care au aflat in timpul negocierilor, chiar daca acestea nu au rezultat in incheierea unui contract.
Clauzele contractuale
Art 1201 – 1203 reglementeaza in mod expres clauzele la a caror respectare partile sunt obligate, chiar daca aceste clauze nu sunt cuprinse in contract:
Clauzele externe: partile sunt tinute a respecta clauzele extrinseci la care contractul face trimitere;
Clauzele standard: sunt considerate a fi clauze standard acele conditii stabilite in mod unilateral de catre una dintre parti, care nu sunt negociate si nu sunt supuse aprobarii celeilalte parti (ex. conditii generale, reguli, regulamente). Clauzele standard sunt premise, totusi, in caz de conflict intre o clauza standard si o clauza negociata, aceasta din urma va prevala.
Exista cateva limitari cu privire la clauzele standard (clauzele neuzuale). Astfel, pentru a putea produce efecte, clauzele standard trebuie acceptate in mod expres de cocontractant, in cazul in care cuprind: limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractual, dreptul de a suspenda executarea obligatiilor, decaderea din drepturi, decaderea din beneficiul termenului, restrangerea dreptului de a contracta cu alte persoane, limitarea dreptului de a opune exceptii, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii, clauze privind stabilirea compententei instantelor.
Clauza de impreviziune
Este reglementata in mod concret si imperativ prin lege, prin art. 1271 NCC. Anterior intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, nu existau prevederi cu privire la aceasta chestiune
Transferul dreptului de proprietate – riscul pieirii bunului In ceea ce priveste raspunderea pentru pieirea bunului, modificarea este una semnificativa. Astfel, potrivit art. 271 din vechiul Cod Civil, din momentul perfectarii contractului translativ de proprietate, riscul pieriii bunului era suportat de catre debitorul obligatiei de plata (dobanditorul), indiferent daca bunul ii fusese efectiv predat sau nu.
Insa, conform art. 1274 NCC, riscul pieirii bunului ramane in sarcina debitorului obligatiei de a preda bunul (in general vanzatorul), atata timp cat bunul nu a fost predat, chiar daca contractual a fost perfectat.
Totusi, prin conventie, partile pot deroga de la regula in materie de riscul contractului.
Antecontractul (Promisiunea de a contracta)
Art. 1279 NCC reglementeaza in mod expres conditiile de incheierea ale antecontractului:
Antecontractul trebuie sa contina toate clauzele ce se vor regasi in contract;
Promisiunea de a negocia nu echivaleaza cu promisiunea de a contracta.
Clauza penala
Este reglementata de art. 1538 – 1543 NCC, fiind definita ca o conventie sau o clauza dintr-un contract, prin care debitorul se obliga sa plateasca creditorului o suma de
bani sau sa indeplineasca o alta prestatie determinata in favoarea acestuia, in cazul neexecutarii ilicite a obligatiilor contractuale.
Clauza penala are o natura mixta: reparatorie, sanctionatorie, cominatorie, urmarindu-se simultan repararea prejudiciului cauzat creditorului, precum si pedepsirea comportamentului debitorului, care consta in neexecutarea obligatiilor sale contractuale;
Se pastreaza vechile prevederi cu privire la clauza penala: creditorul are dreptul de a solicita fie clauza penala, fie executarea in natura a prestatiei – punerea in executare a clauzei penale nu se cumuleaza cu executarea in natura a obligatiei contractuale originare (Regula), cu exceptia cazului in care clauza penala este prevazuta pentru executarea cu intarziere, situatie in care se deroga de la regula si se cumuleaza clauza penala cu executarea in natura.
Elementele de noutate:
Se prevede in mod expres acordarea clauzei penale pentru neexecutarea oligatiei principale, spre deosebire de vechea reglementare, unde clauza penala era raportata la “(ne)executarea unei obligatii….”
Debitorul nu are niciun drept de optiune, el are doua obligatii c
Rezolutiune/Reziliere unilaterala – prin comunicarea unei declaratii de rezolutiune/reziliere, numai daca:
(i) partile au agreat aceasta posibilitate prin contract; (ii) debitorul se afla de drept in intarziere; (iii) debitorul a fost pus in intarziere, insa nu si-a executat obligatia nici inauntrul termenului fixat astfel.
Atentie! Declaratia de rezolutiune produce efecte numai intre parti. Pentru opozabilitate fata de terti, declaratia de rezolutiune trebuie inscrisa in registrele publice.
Rezilierea/Rezolutiunea de drept, ca urmare a agrearii in contract a unui pact comisoriu. Potrivit noii legislatii, pactul comisoriu nu mai are grade (pactul comisoriu putea avea gradul I, II, III, IV, in functie de gradul aferent putand opera de rezilierea/rezolutiunea de plin drept – Pact Comisoriu grad IV – sau numai cu interventia instantelor de judecata). Pactul comisoriu trebuie sa mentioneze expres obligatiile a caror neexecutare atrage rezilierea/rezolutiunea contractului. Conditia pentru ca pactul comisoriu sa isi produca efectele: punerea in intaziere a debitorului, in prealabil.
Denuntarea unilaterala
Reglementata expres la art. 1276 – 1277 NCC;
Regula: incetarea contractului prin denuntare unilaterala nu este permis in virtutea legii ci, numai daca partile au acceptat aceasta modalitate de incetare prin conventie. Exceptie : contractele incheiate pe durata nedeterminata. In acest caz, oricare dintre parti poate denunta unilateral contractul cu acordarea unui termen de preaviz rezonabil.
