Art. 148 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 148 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

CAPITOLUL X
Regimul deducerilor

Art. 148

Ajustarea taxei deductibile în cazul achiziţiilor de servicii şi bunuri, altele decât bunurile de capital

(1)În condiţiile în care regulile privind livrarea către sine sau prestarea către sine nu se aplică, deducerea iniţială se ajustează în următoarele cazuri:

a) deducerea este mai mare sau mai mică decât cea pe care persoana impozabilă avea dreptul să o opereze;

b) dacă există modificări ale elementelor luate în considerare pentru determinarea sumei deductibile, intervenite după depunerea decontului de taxă, inclusiv în cazurile prevăzute la art. 138;

c) persoana impozabilă îşi pierde dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate şi serviciile neutilizate în cazul unor evenimente precum modificări legislative, modificări ale obiectului de activitate, alocarea de bunuri/servicii pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi, ulterior, alocarea acestora pentru realizarea de operaţiuni care nu dau drept de deducere, bunuri lipsă din gestiune, inclusiv bunuri furate.

(2) Nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:

a) bunurilor distruse sau pierdute ca urmare a unor calamităţi naturale ori a unor cauze de forţă majoră, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;

b) bunurilor de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activelor corporale fixe casate, altele decât bunurile de capital, în condiţii stabilite prin norme;

c) perisabilităţilor, în limitele prevăzute prin lege, precum şi a pierderilor tehnologice sau, după caz, al altor consumuri proprii, în condiţii stabilite prin norme;

d) situaţiilor prevăzute la art. 128 alin. (8).

(3) În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă poate anula ajustarea efectuată conform alin. (1) la data la care furtul este dovedit legal prin hotărâre judecătorească definitivă.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 147 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 147 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

CAPITOLUL X
Regimul deducerilor

Art. 147

Deducerea taxei pentru persoana impozabilă cu regim mixt şi persoana parţial impozabilă

(1) Persoana impozabilă care realizează sau urmează să realizeze atât operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi operaţiuni care nu dau drept de deducere este denumită în continuare persoană impozabilă cu regim mixt. Persoana care realizează atât operaţiuni pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 127, cât şi operaţiuni pentru care are calitatea de persoană impozabilă este denumită persoană parţial impozabilă.

(2) Dreptul de deducere a taxei deductibile aferente achiziţiilor efectuate de către o persoană impozabilă cu regim mixt se determină conform prezentului articol. Persoana parţial impozabilă nu are drept de deducere pentru achiziţiile destinate activităţii pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă. Dacă persoana parţial impozabilă desfăşoară activităţi în calitate de persoană impozabilă, din care rezultă atât operaţiuni cu drept de deducere, cât şi operaţiuni fără drept de deducere, este considerată persoană impozabilă mixtă pentru respectivele activităţi şi aplică prevederile prezentului articol. În condiţiile stabilite prin norme, persoana parţial impozabilă poate solicita aplicarea unei pro-rata speciale în situaţia în care nu poate ţine evidenţe separate pentru activitatea desfăşurată în calitate de persoană impozabilă şi pentru activitatea pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă.

(3) Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care permit exercitarea dreptului de deducere, inclusiv de investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni, se înscriu într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestora se deduce integral.

(4) Achiziţiile destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate realizării de astfel de operaţiuni se înscriu într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări pentru aceste operaţiuni, iar taxa deductibilă aferentă acestora nu se deduce.

(5) Achiziţiile pentru care nu se cunoaşte destinaţia, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de deducere sau pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, ori pentru care nu se poate determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere se evidenţiază într-o coloană distinctă din jurnalul pentru cumpărări, iar taxa deductibilă aferentă acestor achiziţii se deduce pe bază de pro-rata.

(6) Pro-rata prevăzută la alin. (5) se determină ca raport între:

a) suma totală, fără taxă, dar cuprinzând subvenţiile legate direct de preţ, a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care permit exercitarea dreptului de deducere, la numărător; şi

b) suma totală, fără taxă, a operaţiunilor prevăzute la lit. a) şi a operaţiunilor constând în livrări de bunuri şi prestări de servicii care nu permit exercitarea dreptului de deducere, la numitor. Se includ sumele primite de la bugetul statului sau bugetele locale, acordate în scopul finanţării operaţiunilor scutite fără drept de deducere sau operaţiunilor care nu se află în sfera de aplicare a taxei.

(7) Se exclud din calculul pro-rata următoarele:

a) valoarea oricărei livrări de bunuri de capital care au fost utilizate de persoana impozabilă în activitatea sa economică;

b) valoarea oricăror livrări de bunuri sau prestări de servicii către sine efectuate de persoana impozabilă şi prevăzute la art. 128 alin. (4) şi la art. 129 alin. (4), precum şi a transferului prevăzut la art. 128 alin. (10);

c) valoarea operaţiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) şi b), precum şi a operaţiunilor imobiliare, altele decât cele prevăzute la lit. a), în măsura în care acestea sunt accesorii activităţii principale.

(8) Pro-rata definitivă se determină anual, iar calculul acesteia include toate operaţiunile prevăzute la alin. (6), pentru care exigibilitatea taxei ia naştere în timpul anului calendaristic respectiv. Pro-rata definitivă se determină procentual şi se rotunjeşte până la cifra unităţilor imediat următoare. La decontul de taxă prevăzut la art. 156², în care s-a efectuat ajustarea prevăzută la alin. (12), se anexează un document care prezintă metoda de calcul al pro-rata definitivă.

(9) Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este pro-rata definitivă, prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul precedent, sau pro-rata estimată pe baza operaţiunilor prevăzute a fi realizate în anul calendaristic curent, în cazul persoanelor impozabile pentru care ponderea operaţiunilor cu drept de deducere în totalul operaţiunilor se modifică în anul curent faţă de anul precedent. Persoanele impozabile trebuie să comunice organului fiscal competent, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de 25 ianuarie inclusiv, pro-rata provizorie care va fi aplicată în anul respectiv, precum şi modul de determinare a acesteia. În cazul unei persoane impozabile nou-înregistrate, pro-rata aplicabilă provizoriu este pro-rata estimată pe baza operaţiunilor preconizate a fi realizate în timpul anului calendaristic curent, care trebuie comunicată cel mai târziu până la data la care persoana impozabilă trebuie să depună primul său decont de taxă, prevăzut la art. 156².

(10) Taxa de dedus într-un an calendaristic se determină provizoriu prin înmulţirea valorii taxei deductibile prevăzute la alin. (5) pentru fiecare perioadă fiscală din acel an calendaristic cu pro-rata provizorie prevăzută la alin. (9), determinată pentru anul respectiv.

(11) Taxa de dedus pentru un an calendaristic se calculează definitiv prin înmulţirea sumei totale a taxei deductibile din anul calendaristic respectiv, prevăzută la alin. (5), cu pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8), determinată pentru anul respectiv.

(12) La sfârşitul anului, persoanele impozabile cu regim mixt trebuie să ajusteze taxa dedusă provizoriu astfel:

a) din taxa de dedus determinată definitiv, conform alin. (11), se scade taxa dedusă într-un an determinată provizoriu, conform alin. (10);

b) rezultatul diferenţei de la lit. a), în plus sau în minus după caz, se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă, prevăzut la art. 156², aferent ultimei perioade fiscale a anului, sau în decontul de taxă aferent ultimei perioade fiscale a persoanei impozabile, în cazul anulării înregistrării acesteia.

(13) În ceea ce priveşte taxa de dedus aferentă bunurilor de capital, definite conform art. 149 alin. (1), utilizate pentru operaţiunile prevăzute la alin. (5):

a) prima deducere se determină în baza pro-rata provizorie prevăzută la alin. (9), pentru anul în care ia naştere dreptul de deducere. La finele anului, deducerea se ajustează, conform alin. (12), în baza pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8). Această primă ajustare se efectuează asupra valorii totale a taxei deduse iniţial;

b) ajustările ulterioare iau în considerare o cincime, pentru bunurile mobile, sau o douăzecime, pentru bunurile imobile, după cum urmează:

1. taxa deductibilă iniţială se împarte la 5 sau la 20;

2. rezultatul calculului efectuat conform pct. 1 se înmulţeşte cu pro-rata definitivă prevăzută la alin. (8), aferentă fiecăruia dintre următorii 4 sau 19 ani;

3. taxa dedusă iniţial în primul an, conform pro-rata definitivă, se împarte la 5 sau la 20;

4. rezultatele calculelor efectuate conform pct. 2 şi 3 se compară, iar diferenţa în plus sau în minus reprezintă ajustarea de efectuat, care se înscrie în rândul de regularizări din decontul de taxă prevăzut la art. 156², aferent ultimei perioade fiscale a anului.

(14) În situaţii speciale, când pro-rata calculată potrivit prevederilor prezentului articol nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia de specialitate, poate, la solicitarea justificată a persoanelor impozabile:

a) să aprobe aplicarea unei pro-rata speciale. Dacă aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze taxa dedusă de la începutul anului pe bază de pro-rata specială aprobată. Persoana impozabilă cu regim mixt poate renunţa la aplicarea pro-rata specială numai la începutul unui an calendaristic şi este obligată să anunţe organul fiscal competent până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului respectiv;

b) să autorizeze persoana impozabilă să stabilească o pro-rata specială pentru fiecare sector al activităţii sale economice, cu condiţia ţinerii de evidenţe contabile distincte pentru fiecare sector.

(15) În baza propunerilor făcute de către organul fiscal competent, Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţia sa de specialitate, poate să impună persoanei impozabile anumite criterii de exercitare a dreptului de deducere pentru operaţiunile viitoare ale acesteia, respectiv:

a) să aplice o pro-rata specială;

b) să aplice o pro-rata specială pentru fiecare sector al activităţii sale economice;

c) să-şi exercite dreptul de deducere numai pe baza atribuirii directe, în conformitate cu prevederile alin. (3) şi (4), pentru toate operaţiunile sau numai pentru o parte din operaţiuni;

d) să ţină evidenţe distincte pentru fiecare sector al activităţii sale economice.

(16) Prevederile alin. (6)-(13) se aplică şi pentru pro-rata specială prevăzută la alin. (14) şi (15). Prin excepţie de la prevederile alin. (6), pentru calculul pro-rata specială se vor lua în considerare:

a) operaţiunile specificate în decizia Ministerului Finanţelor Publice, pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. a) sau la alin. (15) lit. b);

b) operaţiunile realizate pentru fiecare sector de activitate, pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. b) sau la alin. (15) lit. b).

(17) Prevederile prezentului articol se aplică şi de persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare. Pentru determinarea pro-rata sumele de la numitor şi de la numărător se determină în funcţie de data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei conform regulilor generale.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 147¹

Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă

(1) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care, în aceeaşi perioadă, a luat naştere şi poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 145-147.

(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile şi formalităţile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei prevăzute la art. 146, persoana impozabilă îşi poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiţii şi formalităţi sau printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de 5 ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a luat naştere dreptul de deducere.

(3) Prin norme se vor preciza condiţiile necesare aplicării prevederilor alin. (2), pentru situaţia în care dreptul de deducere este exercitat după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest drept ia naştere.

(4) Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru perioada fiscală prevăzută la alin. (1) şi (2).

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 147²

Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România şi rambursarea TVA de către alte state membre către persoane impozabile stabilite în România

(1) În condiţiile stabilite prin norme:

a) persoana impozabilă nestabilită în România, care este stabilită în alt stat membru, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adăugată achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii, efectuate în România;

b) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită în Comunitate, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate în România, dacă, în conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă;

c) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, dar care efectuează în România o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi scutită, poate solicita rambursarea taxei achitate pentru achiziţia efectuată de aceasta în România a respectivului mijloc de transport nou. Rambursarea nu poate să depăşească taxa care s-ar aplica dacă livrarea de către această persoană a mijloacelor de transport noi respective ar fi livrare taxabilă. Dreptul de deducere ia naştere şi poate fi exercitat doar în momentul livrării intracomunitare a mijlocului de transport nou;

d) persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme.

(2) Persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea TVA achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate în alt stat membru, în condiţiile prevăzute în norme.

(3) În cazul în care rambursarea prevăzută la alin. (1) lit. a) a fost obţinută prin fraudă sau printr-o altă metodă incorectă, organele fiscale competente vor recupera sumele plătite în mod eronat şi orice penalităţi şi dobânzi aferente, fără să contravină dispoziţiilor privind asistenţa reciprocă pentru recuperarea TVA.

(4) În cazul în care o dobândă sau o penalitate administrativă a fost impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale competente vor suspenda orice altă rambursare suplimentară către persoana impozabilă în cauză până la concurenţa sumei neplătite.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 147³

Rambursările de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153

(1) În situaţia în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 153, care este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru operaţiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei.

(2) După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute în prezentul articol, prin decontul de taxă prevăzut la art. 156².

(3) Suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma negativă a taxei, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat, şi a diferenţelor negative de TVA stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.

(4) Taxa de plată cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin adăugarea la taxa de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii decontului de taxă prevăzut la art. 156², din soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare, şi a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului din diferenţele de TVA de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.

(5) Prin decontul de taxă prevăzut la art. 156², persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele dintre sumele prevăzute la alin. (3) şi (4), care reprezintă regularizările de taxă, şi stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare.

(6) Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.

(7) În cazul persoanelor impozabile care sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul de taxă al persoanei care a preluat activitatea.

(8) În situaţia în care două sau mai multe persoane impozabile fuzionează, persoana impozabilă care preia activitatea celorlalte preia şi soldul taxei de plată către bugetul de stat, precum şi soldul sumei negative a taxei, pentru care nu s-a solicitat rambursarea din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.

(9) Rambursarea soldului sumei negative a taxei se efectuează de organele fiscale, în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin normele în vigoare.

(10) Pentru operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. b), j), k), l) şi o), persoanele care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153, pot beneficia de rambursarea taxei, potrivit procedurii prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 146 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 146 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

CAPITOLUL X
Regimul deducerilor

Art. 146

Condiţii de exercitare a dreptului de deducere

(1) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate ori serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155, precum şi dovada plăţii în cazul achiziţiilor efectuate de către persoanele impozabile obligate la aplicarea sistemului TVA la încasare, respectiv de către persoanele impozabile care achiziţionează bunuri/servicii de la persoane impozabile care au aplicat sistemul TVA la încasare;

b) pentru taxa aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, dar pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (2)-(6), să deţină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155 sau documentele prevăzute la art. 155¹alin. (1);

c) pentru taxa achitată pentru importul de bunuri, altele decât cele prevăzute la lit. d), să deţină declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum şi documente care să ateste plata taxei de către importator sau de către altă persoană în contul său. Importatorii care deţin o autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate eliberată de alt stat membru sau care efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA, pentru care nu au obligaţia de a depune declaraţii vamale de import, trebuie să deţină o declaraţie de import pentru TVA şi accize;

d) pentru taxa datorată pentru importul de bunuri efectuat conform art. 157 alin. (4) şi (5), să deţină declaraţia vamală de import sau actul constatator emis de organele vamale, care să menţioneze persoana impozabilă ca importator al bunurilor în scopuri de taxă, precum şi suma taxei datorate. De asemenea, persoana impozabilă trebuie să înscrie taxa pe valoarea adăugată ca taxă colectată în decontul aferent perioadei fiscale în care ia naştere exigibilitatea;

e) pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri, să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 155¹alin. (1);

f) pentru taxa aferentă unei operaţiuni asimilate cu o achiziţie intracomunitară de bunuri, prevăzută la art. 130¹alin. (2) lit. a), să deţină documentul prevăzut la art. 155 alin. (8), emis în statul membru din care bunurile au fost transportate ori expediate, sau documentul prevăzut la art. 155¹alin. (1).

(2) Prin norme se vor preciza cazurile în care documentele sau obligaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se vor prezenta sau îndeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009

OUG 200/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 decembrie 2008, Monitorul Oficial 815/2008;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 145 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 145 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

CAPITOLUL X
Regimul deducerilor

Art. 145

Sfera de aplicare a dreptului de deducere

(1) Dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei.

(1¹) Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă de la o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 134²alin. (3)-(8) este amânat până în momentul în care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său.

(1²) Dreptul de deducere a TVA aferente achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă care aplică sistemul TVA la încasare conform prevederilor art. 134²alin. (3)-(8) este amânat până în momentul în care taxa aferentă bunurilor şi serviciilor care i-au fost livrate/prestate a fost plătită furnizorului/prestatorului său, chiar dacă o parte din operaţiunile realizate de persoana impozabilă sunt excluse de la aplicarea sistemului TVA la încasare conform art. 134²alin. (6). Aceste prevederi nu se aplică pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri, pentru importuri, pentru achiziţiile de bunuri/servicii pentru care se aplică taxare inversă potrivit prevederilor art. 150 alin. (2)-(6), art. 152³alin. (10) sau art. 160.

(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni:

a) operaţiuni taxabile;

b) operaţiuni rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România;

c) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 143, 144 şi 144¹;

d) operaţiuni scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 şi lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunităţii sau în cazul în care aceste operaţiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunităţii, precum şi în cazul operaţiunilor efectuate de intermediari care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când aceştia intervin în derularea unor astfel de operaţiuni;

e) operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (7) şi la art. 129 alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.

(3) Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei şi pentru cazurile prevăzute la art. 128 alin. (8) şi la art. 129 alin. (5).

(4) În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei pentru achiziţiile efectuate de o persoană impozabilă înainte de înregistrarea acesteia în scopuri de TVA, conform art. 153.

(4¹) În condiţiile stabilite prin norme se acordă dreptul de deducere a taxei pentru achiziţiile efectuate în cadrul procedurii de executare silită de către o persoană impozabilă de la un contribuabil declarat inactiv, potrivit art. 11, sau de la o persoană impozabilă în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerţului, potrivit legii.

(5) Nu sunt deductibile:

a) taxa aferentă sumelor achitate în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi taxa aferentă sumelor încasate în numele şi în contul altei persoane, care nu sunt incluse în baza de impozitare a livrărilor/prestărilor efectuate conform art. 137 alin. (3) lit. e);

b) taxa datorată sau achitată pentru achiziţiile de băuturi alcoolice şi produse din tutun, cu excepţia cazurilor în care aceste bunuri sunt destinate revânzării sau pentru a fi utilizate pentru prestări de servicii.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 145¹.

Limitări speciale ale dreptului de deducere

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 145 se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate şi a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice.

(2) Restricţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depăşeşte 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate:

a) vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

b) vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;

c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către şcolile de şoferi;

e) vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operaţional;

f) vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică inclusiv în situaţia în care au fost emise facturi şi/sau au fost plătite avansuri, pentru contravaloarea parţială a bunurilor şi/sau serviciilor, înainte de data de 1 iulie 2012, dacă livrarea/prestarea intervine după această dată.

(5) În cazul vehiculelor care nu fac obiectul limitării dreptului de deducere conform alin. (1), fiind utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, precum şi a celor exceptate de la limitarea deducerii potrivit alin. (3), se vor aplica regulile generale de deducere stabilite la art. 145 şi art. 146-147¹.

(6) Modalitatea de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabileşte prin norme.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 34/2009 – cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 11 aprilie 2009, Monitorul Oficial 249/2009;

Art. 144 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 144 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

CAPITOLUL IX
Operaţiuni scutite de taxă

Art. 144

Scutiri speciale legate de traficul internaţional de bunuri

(1) Sunt scutite de taxă următoarele:

a) livrarea de bunuri care urmează:

1. să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare totală de la plata drepturilor de import;

2. să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii şi, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar;

3. să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;

4. să fie plasate în regim de antrepozit vamal;

5. să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu suspendare de la plata drepturilor de import;

6. să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;

7. să fie admise în apele teritoriale:

– pentru a fi încorporate pe platforme de forare sau de producţie, în scopul construirii, reparării, întreţinerii, modificării sau reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de forare sau de producţie la continent;

– pentru alimentarea cu carburanţi şi aprovizionarea platformelor de forare sau de producţie;

8. să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum urmează:

– pentru produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 4 lit. (b) din Directiva 92/12/CEE, cu modificările şi completările ulterioare;

– pentru bunuri, altele decât produsele accizabile, o locaţie situată în România şi definită prin norme;

b) livrarea de bunuri efectuată în locaţiile prevăzute la lit. a), precum şi livrarea de bunuri care se află în unul dintre regimurile sau situaţiile precizate la lit. a);

c) prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în locaţiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);

d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum şi prestările de servicii aferente acestor livrări, altele decât cele prevăzute la art. 144¹;

e) importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.

(2) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de taxă.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 144¹

Scutiri pentru intermediari

Sunt scutite de taxă serviciile prestate de intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei persoane, în cazul în care aceste servicii sunt prestate în legătură cu operaţiunile scutite prevăzute la art. 143 şi 144, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. f) şi alin. (2), sau în legătură cu operaţiunile desfăşurate în afara Comunităţii.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 143 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 143 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

CAPITOLUL IX
Operaţiuni scutite de taxă

Art. 143

Scutiri pentru exporturi sau alte operaţiuni similare, pentru livrări intracomunitare şi pentru transportul internaţional şi intracomunitar

(1) Sunt scutite de taxă:

a) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în contul său;

b) livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său, cu excepţia bunurilor transportate de cumpărătorul însuşi şi care sunt folosite la echiparea ori alimentarea ambarcaţiunilor şi a avioanelor de agrement sau a oricărui alt mijloc de transport de uz privat. Este scutită, de asemenea, şi livrarea de bunuri care sunt transportate în bagajul personal al călătorilor care nu sunt stabiliţi în Comunitate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

– călătorul nu este stabilit în Comunitate, respectiv adresa sau domiciliul permanent nu este în interiorul Comunităţii. Adresa sau domiciliul permanent înseamnă locul specificat astfel în paşaport, carte de identitate sau în alt document recunoscut ca document de identitate de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;

– bunurile sunt transportate în afara Comunităţii înainte de sfârşitul celei de-a treia luni ce urmează lunii în care are loc livrarea;

– valoarea totală a livrării, plus TVA, este mai mare decât echivalentul în lei a 175 euro, stabilit anual prin aplicarea cursului de schimb obţinut în prima zi lucrătoare din luna octombrie şi valabil de la data de 1 ianuarie a anului următor;

– dovada exportului se va face prin factură sau alt document care ţine locul acesteia, purtând avizul biroului vamal la ieşirea din Comunitate;

c) prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 141, legate direct de exportul de bunuri;

d) prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 141, dacă acestea sunt direct legate de importul de bunuri şi valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139;

e) prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate sau importate în vederea prelucrării în România şi care ulterior sunt transportate în afara Comunităţii de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceştia;

f) transportul intracomunitar de bunuri, efectuat din şi în insulele care formează regiunile autonome Azore şi Madeira, precum şi serviciile accesorii acestuia;

g) transportul internaţional de persoane;

h) în cazul navelor destinate navigaţiei maritime, utilizate pentru transportul internaţional de persoane şi/sau de bunuri, pentru pescuit ori altă activitate economică sau pentru salvare ori asistenţă pe mare, următoarele operaţiuni:

1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea, leasingul şi închirierea de nave, precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi întreţinerea de echipamente încorporate sau utilizate pe nave, inclusiv echipamente de pescuit;

2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate a fi utilizate pe nave, inclusiv pentru navele de război încadrate în Nomenclatura Combinată (NC) cod 8906 10 00 care părăsesc ţara şi se îndreaptă spre porturi străine unde vor fi ancorate, cu excepţia proviziilor în cazul navelor folosite pentru pescuitul de coastă;

3. prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1, efectuate pentru nevoile directe ale navelor şi/sau pentru încărcătura acestora;

i) în cazul aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport internaţional de persoane şi/sau de bunuri cu plată, următoarele operaţiuni:

1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, leasingul şi închirierea aeronavelor, precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi întreţinerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe aeronave;

2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate utilizării pe aeronave;

3. prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1 sau la art. 144¹, efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor şi/sau pentru încărcătura acestora;

j) livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, a personalului acestora, precum şi a cetăţenilor străini cu statut diplomatic sau consular în România ori într-un alt stat membru, în condiţii de reciprocitate;

j¹) livrările de bunuri şi prestările de servicii către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau către organismele cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene, în limitele şi în condiţiile stabilite de protocolul respectiv şi de acordurile de punere în aplicare ale respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurenţei;

k) livrările de bunuri şi prestările de servicii în favoarea organismelor internaţionale, altele decât cele menţionate la lit. j¹), recunoscute ca atare de autorităţile publice din România, precum şi a membrilor acestora, în limitele şi condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de instituire a acestor organisme sau de acordurile de sediu;

l) livrările de bunuri netransportate în afara României şi/sau prestările de servicii efectuate în România, destinate fie forţelor armate ale celorlalte state membre NATO pentru utilizarea de către forţele în cauză ori de către personalul civil care le însoţeşte, fie pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor acestora atunci când forţele respective participă la o acţiune comună de apărare;

m) livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii către un alt stat membru decât România, destinate forţelor armate ale unui stat membru NATO, altul decât statul membru de destinaţie, pentru utilizarea de către forţele în cauză ori de către personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor lor atunci când forţele respective participă la o acţiune comună de apărare; livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor către forţele armate ale Regatului Unit staţionate în insula Cipru ca urmare a Tratatului de înfiinţare a Republicii Cipru, datat 16 august 1960, care sunt destinate utilizării de către aceste forţe sau personalului civil care le însoţeşte ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor;

n) livrările de aur către Banca Naţională a României;

o) livrările de bunuri către organismele recunoscute care transportă sau expediază aceste bunuri în afara Comunităţii, ca parte a activităţilor umanitare, caritabile sau de instruire; scutirea se acordă prin restituirea taxei potrivit unei proceduri stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(2) Sunt, de asemenea, scutite de taxă următoarele:

a) livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru, cu excepţia:

1. livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică, altele decât livrările intracomunitare de mijloace de transport noi;

2. livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 152²;

b) livrările intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA;

c) livrările intracomunitare de produse accizabile către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 7 alin. (4) şi (5) sau art. 16 din Directiva 92/12/CEE a Consiliului, din 25 februarie 1992, privind regimul general, depozitarea, circulaţia şi controlul produselor supuse accizelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 76 din 23 martie 1992, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia:

1. livrărilor intracomunitare efectuate de o întreprindere mică;

2. livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 152²;

d) livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 128 alin. (10), care ar beneficia de scutirea prevăzută la lit. a) dacă ar fi efectuate către altă persoană impozabilă, cu excepţia livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 152².

(3) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 142 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 142 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

CAPITOLUL IX
Operaţiuni scutite de taxă

Art. 142

Scutiri pentru importuri de bunuri şi pentru achiziţii intracomunitare

(1) Sunt scutite de taxă:

a) importul şi achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare în România este în orice situaţie scutită de taxă în interiorul ţării;

b) achiziţia intracomunitară de bunuri al căror import în România este în orice situaţie scutit de taxă, conform prezentului articol;

c) achiziţia intracomunitară de bunuri pentru care, în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. b)-d), persoana care cumpără bunurile în orice situaţie ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, dacă respectiva achiziţie nu ar fi scutită;

d) importul definitiv de bunuri care îndeplinesc condiţiile pentru scutire prevăzute de: Directiva 83/181/CEE a Consiliului din 28 martie 1983 ce determină domeniul art. 14 (1) (d) al Directivei 77/388/CEE privind scutirea de plată a taxei pe valoarea adăugată la importul final al anumitor mărfuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 105 din 23 aprilie 1983, cu modificările şi completările ulterioare, Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxă pe valoarea adăugată şi de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din ţări terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 346 din 29 decembrie 2007, şi Directiva 79/2006/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind exceptarea de la taxele de import a micului trafic de bunuri cu caracter necomercial din ţările terţe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 286 din 17 octombrie 2006;

e) importul, în regim diplomatic sau consular, al bunurilor scutite de taxe vamale;

e¹) importul de bunuri de către Comunitatea Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii sau de către organismele instituite de Comunităţi cărora li se aplică Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene, în limitele şi în condiţiile stabilite de protocolul respectiv şi de acordurile de punere în aplicare a respectivului protocol sau de acordurile de sediu, în măsura în care nu conduc la denaturarea concurenţei.

f) importul de bunuri efectuat în România de organismele internaţionale, altele decât cele menţionate la lit. e¹), recunoscute ca atare de autorităţile publice din România, precum şi de către membrii acestora, în limitele şi în condiţiile stabilite de convenţiile internaţionale de instituire a acestor organisme sau de acordurile de sediu;

g) importul de bunuri efectuat în România de către forţele armate ale statelor străine membre NATO, pentru uzul acestora sau al personalului civil însoţitor ori pentru aprovizionarea popotelor sau cantinelor, în cazul în care aceste forţe iau parte la efortul comun de apărare. Acesta include importul realizat de forţele Marii Britanii şi ale Irlandei de Nord stabilite în insula Cipru, conform Tratatului de înfiinţare a Republicii Cipru din 16 august 1960, pentru uzul forţelor armate sau al personalului civil care însoţeşte forţele armate ori pentru aprovizionarea cantinelor lor;

h) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, dacă bunurile se află în aceeaşi stare în care se aflau la momentul exportului şi dacă importul respectiv beneficiază de scutire de taxe vamale;

i) reimportul de bunuri în România, efectuat de persoana care a exportat bunurile în afara Comunităţii, pentru a fi supuse unor reparaţii, transformări, adaptări, asamblări sau altor lucrări asupra bunurilor mobile corporale, cu condiţia ca această scutire să fie limitată la valoarea bunurilor în momentul exportului acestora în afara Comunităţii;

j) importul, efectuat în porturi de către întreprinderi de pescuit maritim, de produse piscicole pescuite, neprelucrate sau după ce au fost conservate în vederea comercializării, dar înainte de livrare;

k) importul de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem ori importul de gaz introdus de pe o navă care transportă gaz într-un sistem de gaze naturale sau într-o reţea de conducte cu alimentare din amonte, importul de energie electrică, importul de energie termică ori agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire;

l) importul în România de bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu terţ sau o ţară terţă, atunci când livrarea acestor bunuri de către importator constituie o livrare scutită conform art. 143 alin. (2);

m) importul de aur efectuat de Banca Naţională a României.

(2) Prin norme se stabilesc, acolo unde este cazul, documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea scutirii de taxă.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 127/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 8 octombrie 2008, Monitorul Oficial 705/2008;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OUG 24/2005 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 martie 2005, Monitorul Oficial 263/2005;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 141 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 141 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

CAPITOLUL IX
Operaţiuni scutite de taxă

Art. 141

Scutiri pentru operaţiuni din interiorul ţării

(1) Următoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxă:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale şi operaţiunile strâns legate de acestea, desfăşurate de unităţi autorizate pentru astfel de activităţi, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete şi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală şi de diagnostic, baze de tratament şi recuperare, staţii de salvare şi alte unităţi autorizate să desfăşoare astfel de activităţi;

b) prestările de servicii efectuate în cadrul profesiunii lor de către stomatologi şi tehnicieni dentari, precum şi livrarea de proteze dentare efectuată de stomatologi şi de tehnicieni dentari;

c) prestările de îngrijire şi supraveghere efectuate de personal medical şi paramedical, conform prevederilor legale aplicabile în materie;

d) transportul bolnavilor şi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop, de către entităţi autorizate în acest sens;

e) livrările de organe, sânge şi lapte, de provenienţă umană;

f) activitatea de învăţământ prevăzută în Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formarea profesională a adulţilor, precum şi prestările de servicii şi livrările de bunuri strâns legate de aceste activităţi, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi autorizate;

g) livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate de căminele şi cantinele organizate pe lângă instituţiile publice şi entităţile autorizate prevăzute la lit. f), în folosul exclusiv al persoanelor direct implicate în activităţile scutite conform lit. f);

h) meditaţiile acordate în particular de cadre didactice din domeniul învăţământului şcolar, preuniversitar şi universitar;

i) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de asistenţa şi/sau protecţia socială, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social, inclusiv cele livrate de căminele de bătrâni;

j) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri strâns legate de protecţia copiilor şi a tinerilor, efectuate de instituţiile publice sau de alte entităţi recunoscute ca având caracter social;

k) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaţii fixate conform statutului, de organizaţii fără scop patrimonial care au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum şi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiţiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurenţă;

l) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaţiei fizice, efectuate de organizaţii fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educaţia fizică;

m) prestările de servicii culturale şi/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de instituţiile publice sau de alte organisme culturale fără scop patrimonial, recunoscute ca atare de către Ministerul Culturii şi cultelor;

n) prestările de servicii şi/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operaţiuni sunt scutite, potrivit lit. a), f) şi i)-m), cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar şi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiţia ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurenţiale;

o) activităţile specifice posturilor publice de radio şi televiziune, altele decât activităţile de natură comercială;

p) serviciile publice poştale, precum şi livrarea de bunuri aferentă acestora;

q) prestările de servicii efectuate de către grupuri independente de persoane, ale căror operaţiuni sunt scutite sau nu intră în sfera de aplicare a taxei, grupuri create în scopul prestării către membrii lor de servicii direct legate de exercitarea activităţilor acestora, în cazul în care aceste grupuri solicită membrilor lor numai rambursarea cotei-părţi de cheltuieli comune, în limitele şi în condiţiile stabilite prin norme şi în condiţiile în care această scutire nu este de natură a produce distorsiuni concurenţiale.

r) furnizarea de personal de către instituţiile religioase sau filozofice în scopul activităţilor prevăzute la lit. a), f), i) şi j).

(2) Următoarele operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:

a) prestările următoarelor servicii de natură financiar-bancară:

1. acordarea şi negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către persoana care le acordă;

2. negocierea garanţiilor de credit ori a altor garanţii sau orice operaţiuni cu astfel de garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

3. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;

4. tranzacţii, inclusiv negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi anume monede de aur, argint sau din alt metal ori bancnote care nu sunt utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes numismatic;

5. tranzacţii, inclusiv negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în societăţi comerciale sau asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi asupra bunurilor;

6. administrarea de fonduri speciale de investiţii;

b) operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi prestările de servicii în legătură cu operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operaţiuni;

c) pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc efectuate de persoanele autorizate, conform legii, să desfăşoare astfel de activităţi;

d) livrarea la valoarea nominală de timbre poştale utilizabile pentru serviciile poştale, de timbre fiscale şi alte timbre similare;

e) arendarea, concesionarea, închirierea şi leasingul de bunuri imobile, acordarea unor drepturi reale asupra unui bun imobil, precum dreptul de uzufruct şi superficia, cu plată, pe o anumită perioadă. Fac excepţie următoarele operaţiuni:

1. operaţiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

2. închirierea de spaţii sau locaţii pentru parcarea autovehiculelor;

3. închirierea utilajelor şi a maşinilor fixate definitiv în bunuri imobile;

4. închirierea seifurilor;

f) livrarea de construcţii/părţi de construcţii şi a terenurilor pe care sunt construite, precum şi a oricăror altor terenuri. Prin excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:

1.teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcţii, conform legislaţiei în vigoare;

2.construcţie înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;

3.livrarea unei construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma transformării;

4.o construcţie nouă cuprinde şi orice construcţie transformată sau parte transformată a unei construcţii, dacă costul transformării, exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a construcţiei sau a părţii din construcţie, astfel cum aceasta este stabilită printr-un raport de expertiză, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;

g) livrările de bunuri care au fost afectate unei activităţi scutite, în temeiul prezentului articol, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum şi livrările de bunuri a căror achiziţie a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art. 145 alin. (5) lit. b) sau al limitării totale a dreptului de deducere conform art. 145¹.

(3) Orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operaţiunilor prevăzute la alin. (2) lit. e) şi f), în condiţiile stabilite prin norme.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 34/2009 – cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 11 aprilie 2009, Monitorul Oficial 249/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OUG 24/2005 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 martie 2005, Monitorul Oficial 263/2005;

Rectificare Monitorul Oficial 112/2004 din 6 februarie 2004, Monitorul Oficial 112/2004;

Art. 140 Cod Fiscal 2014 Cotele de taxă

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 140 Cod Fiscal 2014 Cotele de taxă

CAPITOLUL VIII
Cotele de taxă

Art. 140

Cotele

(1) Cota standard este de 24% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

(2) Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:

a) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii şi evenimente culturale, cinematografe, altele decât cele scutite conform art. 141 alin. (1) lit. m);

b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv sau în principal publicităţii;

c) livrarea de proteze şi accesorii ale acestora, cu excepţia protezelor dentare;

d) livrarea de produse ortopedice;

e) livrarea de medicamente de uz uman şi veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

g) livrarea următoarelor bunuri:

1. toate sortimentele de pâine, precum şi următoarele specialităţi de panificaţie: cornuri, chifle, batoane, covrigi, minibaghete, franzeluţe şi împletituri, care se încadrează în grupa produse de brutărie la codul CAEN/CPSA 1071;

2. făină albă de grâu, făină semialbă de grâu, făină neagră de grâu şi făină de secară, care se încadrează la codul CAEN/CPSA 1061;

3. triticum spelta, grâu comun şi meslin, care se încadrează la codul NC 1001 99 00, şi secară, care se încadrează la codul NC 1002 90 00, prevăzute în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2.658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 927/2012 al Comisiei din 9 octombrie 2012.

(2¹) Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuinţelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construită locuinţa include şi amprenta la sol a locuinţei. În sensul prezentului titlu, prin locuinţă livrată ca parte a politicii sociale se înţelege:

a) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept cămine de bătrâni şi de pensionari;

b) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii şi centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap;

c) livrarea de locuinţe care au o suprafaţă utilă de maximum 120 m², exclusiv anexele gospodăreşti, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depăşeşte suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziţionate de orice persoană necăsătorită sau familie. Suprafaţa utilă a locuinţei este cea definită prin Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Anexele gospodăreşti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Cota redusă se aplică numai în cazul locuinţelor care în momentul vânzării pot fi locuite ca atare şi dacă terenul pe care este construită locuinţa nu depăşeşte suprafaţa de 250 m², inclusiv amprenta la sol a locuinţei, în cazul caselor de locuit individuale. În cazul imobilelor care au mai mult de două locuinţe, cota indiviză a terenului aferent fiecărei locuinţe nu poate depăşi suprafaţa de 250 m², inclusiv amprenta la sol aferentă fiecărei locuinţe. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziţiona o singură locuinţă cu cota redusă de 5%, respectiv:

1. în cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deţinut şi să nu deţină nicio locuinţă în proprietate pe care au achiziţionat-o cu cota de 5%;

2. în cazul familiilor, soţul sau soţia să nu fi deţinut şi să nu deţină, fiecare sau împreună, nicio locuinţă în proprietate pe care a/au achiziţionat-o cu cota de 5%;

d) livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, către primării în vederea atribuirii de către acestea cu chirie subvenţionată unor persoane sau familii a căror situaţie economică nu le permite accesul la o locuinţă în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile pieţei.

(3) Cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 134²alin. (2), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.

(3¹) În cazul operaţiunilor supuse sistemului TVA la încasare, cota aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia situaţiilor în care este emisă o factură sau este încasat un avans, înainte de data livrării/prestării, pentru care se aplică cota în vigoare la data la care a fost emisă factura ori la data la care a fost încasat avansul.

(4) În cazul schimbării cotei se va proceda la regularizare pentru a se aplica cota în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii, pentru cazurile prevăzute la art. 134²alin. (2), precum şi în situaţia prevăzută la alin. (3¹).

(5) Cota aplicabilă pentru importul de bunuri este cota aplicabilă pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun.

(6) Cota aplicabilă pentru achiziţii intracomunitare de bunuri este cota aplicată pe teritoriul României pentru livrarea aceluiaşi bun şi care este în vigoare la data la care intervine exigibilitatea taxei.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 58/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi alte măsuri financiar-fiscale din 26 iunie 2010, Monitorul Oficial 431/2010;

OUG 200/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 decembrie 2008, Monitorul Oficial 815/2008;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

Art. 139 Cod Fiscal 2014 Baza de impozitare

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 139 Cod Fiscal 2014 Baza de impozitare

CAPITOLUL VII
Baza de impozitare

Art. 139

Baza de impozitare pentru import

(1) Baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.

(2) Baza de impozitare cuprinde cheltuielile accesorii, precum comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, care intervin până la primul loc de destinaţie a bunurilor în România, în măsura în care aceste cheltuieli nu au fost cuprinse în baza de impozitare stabilită conform alin. (1), precum şi cele care decurg din transportul către alt loc de destinaţie din Comunitate, în cazul în care locul respectiv este cunoscut la momentul la care intervine faptul generator. Primul loc de destinaţie a bunurilor îl reprezintă destinaţia indicată în documentul de transport sau în orice alt document în baza căruia bunurile sunt importate în România ori, în absenţa unei astfel de menţiuni, primul loc de descărcare a bunurilor în România.

(3) Baza de impozitare nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a)-d).

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 139¹

Cursul de schimb valutar

(1) Dacă elementele folosite la stabilirea bazei de impozitare a unui import de bunuri se exprimă în valută, cursul de schimb valutar se stabileşte conform prevederilor comunitare care reglementează calculul valorii în vamă.

(2) Dacă elementele folosite pentru stabilirea bazei de impozitare a unei operaţiuni, alta decât importul de bunuri, se exprimă în valută, cursul de schimb care se aplică este ultimul curs de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrală Europeană ori cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectuează decontările, valabil la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză, iar, în cazul operaţiunilor suspuse sistemului TVA la încasare prevăzut la art. 134²alin. (3)-(8), la data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei pentru operaţiunea în cauză dacă nu ar fi fost supusă sistemului TVA la încasare. În situaţia în care se utilizează cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană, conversia între monede, altele decât moneda euro, se realizează prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede. În contractele încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru decontări va fi utilizat cursul de schimb al unei bănci comerciale, în caz contrar aplicându-se cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României sau cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 138 Cod Fiscal 2014 Baza de impozitare

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 138 Cod Fiscal 2014 Baza de impozitare

CAPITOLUL VII
Baza de impozitare

Art. 138

Ajustarea bazei de impozitare

Baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:

a) dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;

b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum şi în cazul anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau în urma unui arbitraj;

c) în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;

d) în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă;

e) în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 138¹

Baza de impozitare pentru achiziţiile intracomunitare

(1) Pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabileşte pe baza aceloraşi elemente utilizate conform art. 137 pentru determinarea bazei de impozitare în cazul livrării aceloraşi bunuri în interiorul ţării. În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, conform art. 130¹alin. (2) lit. a), baza de impozitare se determină în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c) şi ale art. 137 alin. (2).

(2) Baza de impozitare cuprinde şi accizele datorate sau achitate în România de persoana care efectuează achiziţia intracomunitară a unui produs supus accizelor. Atunci când după efectuarea achiziţiei intracomunitare de bunuri, persoana care a achiziţionat bunurile obţine o rambursare a accizelor achitate în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare efectuate în România se reduce corespunzător.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 137 Cod Fiscal 2014 Baza de impozitare

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 137 Cod Fiscal 2014 Baza de impozitare

CAPITOLUL VII
Baza de impozitare

Art. 137

Baza de impozitare pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii efectuate în interiorul ţării

(1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este constituită din:

a) pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la lit. b) şi c), din tot ceea ce constituie contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terţ, inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni;

b) pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (3) lit. c), compensaţia aferentă:

c) pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin. (4) şi (5), pentru transferul prevăzut la art. 128 alin. (10) şi pentru achiziţiile intracomunitare considerate ca fiind cu plată şi prevăzute la art. 130¹alin. (2) şi (3), preţul de cumpărare al bunurilor respective sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unor astfel de preţuri de cumpărare, preţul de cost, stabilit la data livrării. În cazul în care bunurile reprezintă active corporale fixe, baza de impozitare se stabileşte conform procedurii stabilite prin norme;

d) pentru operaţiunile prevăzute la art. 129 alin. (4), suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă pentru realizarea prestării de servicii;

e) pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliată furnizorului/prestatorului potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 21, baza de impozitare este considerată valoarea de piaţă în următoarele situaţii:

1. atunci când contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar beneficiarul livrării sau al prestării nu are drept complet de deducere în conformitate cu prevederile art. 145, 145¹ şi 147;

2. atunci când contrapartida este mai mică decât valoarea de piaţă, iar furnizorul sau prestatorul nu are un drept complet de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 şi 147 şi livrarea sau prestarea este scutită conform art. 141;

3. atunci când contrapartida este mai mare decât valoarea de piaţă, iar furnizorul sau prestatorul nu are drept complet de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 şi 147.

(1¹) În sensul alin. (1) lit. e), valoare de piaţă înseamnă suma totală pe care, pentru obţinerea bunurilor ori serviciilor în cauză la momentul respectiv, un client aflat în aceeaşi etapă de comercializare la care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii ar trebui să o plătească în condiţii de concurenţă loială unui furnizor ori prestator independent de pe teritoriul statului membru în care livrarea sau prestarea este supusă taxei. Atunci când nu poate fi stabilită o livrare de bunuri sau o prestare de servicii comparabilă, valoare de piaţă înseamnă:

1. pentru bunuri, o sumă care nu este mai mică decât preţul de cumpărare al bunurilor sau al unor bunuri similare ori, în absenţa unui preţ de cumpărare, preţul de cost, stabilit la momentul livrării;

2. pentru servicii, o sumă care nu este mai mică decât costurile complete ale persoanei impozabile pentru prestarea serviciului.

(2) Baza de impozitare cuprinde următoarele:

a) impozitele şi taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată;

b) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport şi asigurare, solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat şi care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli accesorii.

(3) Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:

a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ, acordate de furnizori direct clienţilor la data exigibilităţii taxei;

b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, penalizările şi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parţială a obligaţiilor contractuale, dacă sunt percepute peste preţurile şi/sau tarifele negociate;

c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăţi cu întârziere;

d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, prin schimb, fără facturare;

e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele şi în contul altei persoane şi care apoi se decontează acesteia, precum şi sumele încasate de o persoană impozabilă în numele şi în contul unei alte persoane.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 136 Cod Fiscal 2014 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 136 Cod Fiscal 2014 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

CAPITOLUL VI
Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Art. 136

Faptul generator şi exigibilitatea pentru importul de bunuri

(1) În cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.

(2) În cazul în care, la import, bunurile nu sunt supuse taxelor comunitare prevăzute la alin. (1), faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care ar interveni faptul generator şi exigibilitatea acelor taxe comunitare dacă bunurile importate ar fi fost supuse unor astfel de taxe.

(3) În cazul în care, la import, bunurile sunt plasate într-un regim vamal special, prevăzut la art. 144 alin. (1) lit. a) şi d), faptul generator şi exigibilitatea taxei intervin la data la care acestea încetează a mai fi plasate într-un astfel de regim.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 135. Cod Fiscal 2014 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 135. Cod Fiscal 2014 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

CAPITOLUL VI
Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

Art. 135.

Faptul generator şi exigibilitatea pentru achiziţii intracomunitare de bunuri

(1) În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face achiziţia.

(2) În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii prevăzute în legislaţia altui stat membru la articolul echivalent art. 155 alin. (14) sau, după caz, la data emiterii autofacturii prevăzute la art. 155 alin. (8) ori în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă nu a fost emisă nicio factură/autofactură până la data respectivă.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Rectificare Monitorul Oficial 112/2004 din 6 februarie 2004, Monitorul Oficial 112/2004;

Art. 134 Cod Fiscal 2014 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 134 Cod Fiscal 2014 Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată

CAPITOLUL VI
Faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată
Art. 134

Faptul generator şi exigibilitatea – definiţii

(1)Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.

(2)Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

(3)Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă data la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată determină şi momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.

(4) Regimul de impozitare aplicabil pentru operaţiunile impozabile este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 134²alin. (2), pentru care se aplică regimul de impozitare în vigoare la data exigibilităţii taxei.

(4¹) În cazul operaţiunilor pentru care se aplică sistemul de TVA la încasare prevăzut la art. 134²alin. (3), regimul de impozitare aplicabil este regimul în vigoare la data la care intervine faptul generator, cu excepţia situaţiilor în care se emite o factură sau se încasează un avans, înainte de data la care intervine faptul generator. În aceste situaţii se aplică regimul de impozitare în vigoare la data emiterii facturii sau la data încasării avansului, după caz.

(5) În cazul schimbării regimului de impozitare se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul de impozitare în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii pentru cazurile prevăzute la art. 134²alin. (2) lit. a), numai dacă factura este emisă pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, şi la art. 134²alin. (2) lit. b), dacă a fost încasat un avans pentru valoarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii, mai puţin în cazul operaţiunilor pentru care se aplică sistemul TVA la încasare pentru care se aplică regulile stabilite la art. 134²alin. (7). Prevederile acestui alineat nu se aplică pentru micile întreprinderi prevăzute la art. 152, care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153, pentru facturile emise înainte de trecerea la regimul de taxare.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (4)-(5), în cazul modificărilor de cote se aplică prevederile art. 140 alin. (3) şi (4), iar pentru operaţiunile prevăzute la art. 160 regimul aplicabil este cel de la data la care intervine exigibilitatea taxei conform art. 134²alin. (1) şi (2).

(7) În cazul prestărilor de servicii pentru care au fost încasate avansuri pentru valoarea parţială a prestării de servicii şi/sau au fost emise facturi pentru valoarea parţială a prestării de servicii până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv, dar faptul generator de taxă intervine după această dată, se aplică prevederile alin. (4) şi (5).

Codul Fiscal actualizat prin:OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 134¹

Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii

(1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.

(2) Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignaţie, se consideră că livrarea bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de consignatar clienţilor săi.

(3) Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformităţii, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data acceptării bunurilor de către beneficiar.

(4) Pentru stocurile la dispoziţia clientului, se consideră că livrarea bunurilor are loc la data la care clientul retrage bunurile din stoc în vederea utilizării, în principal pentru activitatea de producţie.

(5) Prin norme sunt definite contractele de consignaţie, stocurile la dispoziţia clientului, bunurile livrate în vederea testării sau a verificării conformităţii.

(6) Pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar. Prin excepţie, în cazul contractelor care prevăd că plata se efectuează în rate sau al oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing, data livrării este data la care bunul este predat beneficiarului.

(7) Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari.

(8) În cazul livrărilor de bunuri şi al prestărilor de servicii care se efectuează continuu, altele decât cele prevăzute la alin. (7), cum sunt: livrările de gaze naturale, de apă, serviciile de telefonie, livrările de energie electrică şi altele asemenea, se consideră că livrarea/prestarea este efectuată la datele specificate în contract pentru plata bunurilor livrate sau a serviciilor prestate sau la data emiterii unei facturi, dar perioada de decontare nu poate depăşi un an.

(9) În cazul operaţiunilor de închiriere, leasing, concesionare, arendare de bunuri, acordare cu plată pe o anumită perioadă a unor drepturi reale, precum dreptul de uzufruct şi superfida, asupra unui bun imobil, serviciul se consideră efectuat la fiecare dată specificată în contract pentru efectuarea plăţii.

(10) Pentru prestările de servicii pentru care taxa este datorată de către beneficiarul serviciilor în conformitate cu art. 150 alin. (2), care sunt prestate continuu pe o perioadă mai mare de un an şi care nu determină decontări sau plăţi în cursul acestei perioade, se consideră efectuate la expirarea fiecărui an calendaristic, atât timp cât prestarea de servicii nu a încetat.

(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (8), livrarea continuă de bunuri, altele decât cele prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) şi f), pe o perioadă care depăşeşte o lună calendaristică, care sunt expediate sau transportate într-un alt stat membru decât cel în care începe expedierea ori transportul bunurilor şi care sunt livrate în regim de scutire de TVA sau care sunt transferate în regim de scutire de TVA într-un alt stat membru de către o persoană impozabilă în scopul desfăşurării activităţii sale economice, în conformitate cu condiţiile stabilite la art. 143 alin. (2), se consideră ca fiind efectuată în momentul încheierii fiecărei luni calendaristice, atât timp cât livrarea de bunuri nu a încetat.

(12) Prestările de servicii care nu se regăsesc la alin. (7)-(10) se consideră efectuate la data finalizării prestării serviciului respectiv.

Codul Fiscal actualizat prin:OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 134².

Exigibilitatea pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii

(1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine:

a) la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator;

b) la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor, efectuată înainte de data livrării ori prestării acestora;

c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin maşini automate de vânzare, de jocuri sau alte maşini similare.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi alin. (2) lit. a) se aplică sistemul TVA la încasare, respectiv exigibilitatea taxei intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, astfel:

a) în cazul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au sediul activităţii economice în România conform art. 125¹alin. (2) lit. a), a căror cifră de afaceri în anul calendaristic precedent nu depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei. Persoana impozabilă care în anul precedent nu a aplicat sistemul TVA la încasare, dar a cărei cifră de afaceri pentru anul respectiv este inferioară plafonului de 2.250.000 lei, aplică sistemul TVA la încasare începând cu prima zi a celei de-a doua perioade fiscale din anul următor celui în care nu a depăşit plafonul. Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, precum şi a operaţiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, conform art. 132 şi 133, realizate în cursul unui an calendaristic;

b) în cazul persoanelor impozabile, care au sediul activităţii economice în România conform art. 125¹alin. (2) lit. a), care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 153 în cursul anului calendaristic curent, începând cu data înregistrării în scopuri de TVA.

(4) Dacă în cursul anului calendaristic curent cifra de afaceri a persoanelor impozabile prevăzute la alin. (3) depăşeşte plafonul de 2.250.000 lei, sistemul TVA la încasare se aplică până la sfârşitul perioadei fiscale următoare celei în care plafonul a fost depăşit.

(5) În cazul în care persoanele impozabile obligate la aplicarea sistemului TVA la încasare nu au încasat contravaloarea integrală sau parţială a livrării de bunuri ori a prestării de servicii în termen de 90 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, calculate conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, exigibilitatea taxei aferente contravalorii neîncasate intervine în cea de-a 90-a zi calendaristică, de la data emiterii facturii. În situaţia în care factura nu a fost emisă în termenul prevăzut de lege, exigibilitatea taxei aferente contravalorii neîncasate intervine în cea de-a 90-a zi calendaristică de la termenul-limită prevăzut de lege pentru emiterea facturii, calculată conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

(6) Aplicarea prevederilor sistemului de TVA la încasare este obligatorie pentru persoanele impozabile prevăzute la alin. (3), dar nu se aplică de persoanele impozabile care fac parte dintr-un grup fiscal unic conform prevederilor art. 127 alin. (8). Sistemul TVA la încasare se aplică numai pentru operaţiuni pentru care locul livrării, conform prevederilor art. 132, sau locul prestării, conform prevederilor art. 133, se consideră a fi în România. Persoanele impozabile care au obligaţia aplicării sistemului TVA la încasare nu aplică sistemul pentru următoarele operaţiuni care intră sub incidenţa regulilor generale privind exigibilitatea TVA:

a) în cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care beneficiarul este persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (2)-(6), art. 152³alin. (10) sau art. 160;

b) în cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii care sunt scutite de TVA;

c) în cazul operaţiunilor supuse regimurilor speciale prevăzute la art. 152¹-152³;

d) în cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii a căror contravaloare este încasată, parţial sau total, cu numerar de către persoana impozabilă eligibilă pentru aplicarea sistemului TVA la încasare de la beneficiari persoane juridice, persoane fizice înregistrate în scopuri de TVA, persoane fizice autorizate, liber-profesionişti şi asocieri fără personalitate juridică. În cazul în care, ulterior emiterii facturii, se încasează în numerar o parte sau contravaloarea integrală a acesteia, pentru taxa aferentă acestor sume nu se aplică regulile de exigibilitate prevăzute la alin. (1) şi alin. (2) lit. a);.

e) în cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliată furnizorului/prestatorului potrivit art. 7 alin. (1) pct. 21.

(7) În cazul facturilor emise de persoanele impozabile înainte de intrarea sau ieşirea în/din sistemul de TVA la încasare se aplică următoarele reguli:

a) în cazul facturilor pentru contravaloarea totală a livrării de bunuri ori a prestării de servicii emise înainte de data intrării în sistemul de TVA la încasare, indiferent dacă acestea sunt sau nu încasate, pentru care faptul generator de taxă intervine după intrarea în sistemul TVA la încasare, nu se aplică prevederile alin. (3) şi (5). În cazul facturilor pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii emise înainte de data intrării în sistemul de TVA la încasare, care au fost ori nu încasate, pentru care faptul generator de taxă intervine după data intrării persoanei impozabile în sistem, se vor aplica prevederile alin. (3) şi (5) pentru diferenţele care vor fi facturate după data intrării în sistemul de TVA la încasare al persoanei impozabile;

b) în cazul facturilor pentru contravaloarea totală a livrării de bunuri sau a prestării de servicii emise înainte de data ieşirii din sistemul de TVA la încasare, indiferent dacă acestea sunt ori nu încasate, pentru care faptul generator de taxă intervine după ieşirea din sistemul TVA la încasare, se continuă aplicarea sistemului, respectiv exigibilitatea taxei intervine conform alin. (3) şi (5). În cazul facturilor pentru contravaloarea parţială a livrării de bunuri sau a prestării de servicii emise înainte de data ieşirii din sistemul de TVA la încasare, pentru care faptul generator de taxă intervine după data ieşirii persoanei impozabile din sistemul TVA la încasare, se vor aplica prevederile alin. (3) şi (5) numai pentru taxa aferentă contravalorii parţiale a livrărilor/prestărilor facturate înainte de ieşirea din sistem a persoanei impozabile.

(8) Pentru determinarea taxei aferente încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, care devine exigibilă potrivit prevederilor alin. (3), fiecare încasare totală sau parţială se consideră că include şi taxa aferentă aplicându-se următorul mecanism de calcul pentru determinarea sumei taxei, respectiv 24 100/124, în cazul cotei standard, şi 9 100/109 ori 5 100/105, în cazul cotelor reduse. Aceleaşi prevederi se aplică corespunzător şi pentru situaţiile prevăzute la alin. (5).

(9) În cazul evenimentelor menţionate la art. 138, taxa este exigibilă la data la care intervine oricare dintre evenimente, iar regimul de impozitare, cotele aplicabile şi cursul de schimb valutar sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente.

(10) În situaţia livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru se aplică sistemul TVA la încasare, în cazul evenimentelor menţionate la art. 138, regimul de impozitare, cotele aplicabile şi cursul de schimb valutar sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente, dar pentru stabilirea exigibilităţii taxei se aplică următoarele prevederi:

a) pentru situaţia prevăzută la art. 138 lit. a):

1. în cazul în care operaţiunea este anulată total înainte de livrare/prestare, exigibilitatea taxei intervine la data anulării operaţiunii, pentru contravaloarea pentru care a intervenit exigibilitatea taxei. Pentru contravaloarea pentru care nu a intervenit exigibilitatea taxei se operează anularea taxei neexigibile aferente;

2. în cazul în care operaţiunea este anulată parţial înainte de livrare/prestare, se operează reducerea taxei neexigibile aferente contravalorii pentru care nu a intervenit exigibilitatea taxei, iar în situaţia în care cuantumul taxei aferente anulării depăşeşte taxa neexigibilă, pentru diferenţă exigibilitatea taxei intervine la data anulării operaţiunii;

b) pentru situaţia prevăzută la art. 138 lit. b) se aplică corespunzător prevederile lit. a);

c) pentru situaţia prevăzută la art. 138 lit. c) se aplică corespunzător prevederile lit. a) pct. 2;

d) pentru situaţia prevăzută la art. 138 lit. d) se operează anularea taxei neexigibile aferente;

e) pentru situaţia prevăzută la art. 138 lit. e) se aplică corespunzător prevederile lit. a).

(11) În situaţia livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru se aplică sistemul TVA la încasare, dacă evenimentele menţionate la art. 138 intervin după cea de-a 90-a zi de la data emiterii facturii sau, după caz, de la data termenului-limită pentru emiterea acesteia, taxa este exigibilă la data la care intervine evenimentul.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 134³.

Exigibilitatea pentru livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 134², în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă conform art. 143 alin. (2), exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii prevăzute la art. 155 alin. (14) sau, după caz, la emiterea autofacturii prevăzute la art. 155 alin. (8) ori în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator, dacă nu a fost emisă nicio factură/autofactură până la data respectivă.

(2) Prevederile art. 134²alin. (2) lit. b) nu se aplică în ceea ce priveşte livrările şi transferurile de bunuri prevăzute la alin. (1).

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 133 Cod Fiscal 2014 Locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 133 Cod Fiscal 2014 Locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei

CAPITOLUL V
Locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei

Art. 133

Locul prestării de servicii

(1) În vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor:

a) o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care nu sunt considerate impozabile în conformitate cu art. 126 alin. (1)-(4) este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost prestate;

b) o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.

(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

(3) Locul de prestare a serviciilor către o persoană neimpozabilă este locul unde prestatorul îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt prestate de la un sediu fix al prestatorului, aflat în alt loc decât locul în care persoana impozabilă şi-a stabilit sediul activităţii economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde prestatorul îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care asigură supravegherea pe şantier;

b) locul unde se efectuează transportul, în funcţie de distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de călători;

c)abrogată;

d) locul prestării efective, pentru serviciile de restaurant şi catering, cu excepţia celor prestate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor pe parcursul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuate în cadrul Comunităţii;

e) locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziţia clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui mijloc de transport. Prin termen scurt se înţelege posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;

f) locul de plecare a transportului de călători, pentru serviciile de restaurant şi catering furnizate efectiv la bordul navelor, al aeronavelor sau al trenurilor în timpul unei părţi a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate. Parte a unei operaţiuni de transport de călători efectuată în Comunitate înseamnă acea parte a operaţiunii efectuate, fără escală în afara Comunităţii, între punctul de plecare şi punctul de sosire a transportului de călători. Punctul de plecare a unui transport de călători înseamnă primul punct stabilit pentru îmbarcarea călătorilor în interiorul Comunităţii, dacă este cazul, după o oprire în afara Comunităţii. Punctul de sosire a unui transport de călători înseamnă ultimul punct stabilit pentru debarcarea în interiorul Comunităţii a călătorilor care s-au îmbarcat în Comunitate, dacă este cazul înaintea unei opriri în afara Comunităţii. În cazul unei călătorii dus-întors, traseul de retur este considerat o operaţiune de transport separată.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), locul următoarelor servicii este considerat a fi:

a) locul în care este efectuată operaţiunea principală în conformitate cu prevederile prezentului titlu, în cazul serviciilor prestate de un intermediar care acţionează în numele şi în contul altei persoane şi beneficiarul este o persoană neimpozabilă;

b) locul unde are loc transportul, proporţional cu distanţele parcurse, în cazul serviciilor de transport de bunuri, altul decât transportul intracomunitar de bunuri, către persoane neimpozabile;

c) locul de plecare a unui transport intracomunitar de bunuri, pentru serviciile de transport intracomunitar de bunuri prestate către persoane neimpozabile. Prin transport intracomunitar de bunuri se înţelege orice transport de bunuri ale cărui loc de plecare şi loc de sosire sunt situate pe teritoriile a două state membre diferite. Loc de plecare înseamnă locul unde începe efectiv transportul de bunuri, indiferent de distanţele parcurse pentru a ajunge la locul unde se găsesc bunurile, iar loc de sosire înseamnă locul unde se încheie efectiv transportul de bunuri;

d) locul în care se prestează efectiv serviciile către persoane neimpozabile, în cazul următoarelor:

1. servicii constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora;

2. servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale;

3. evaluări ale bunurilor mobile corporale;

e) locul unde beneficiarul este stabilit sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită, dacă respectivul beneficiar este o persoană neimpozabilă care este stabilită sau îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, în cazul următoarelor servicii:

1. închirierea bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;

2. operaţiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale, cu excepţia tuturor mijloacelor de transport;

3. transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;

4. serviciile de publicitate;

5. serviciile consultanţilor, inginerilor, juriştilor şi avocaţilor, contabililor şi experţilor contabili, ale birourilor de studii şi alte servicii similare, precum şi prelucrarea de date şi furnizarea de informaţii;

6. operaţiunile de natură financiar-bancară şi de asigurări, inclusiv reasigurări, cu excepţia închirierii de seifuri;

7. punerea la dispoziţie de personal;

8. acordarea accesului la un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau la o reţea conectată la un astfel de sistem, la reţeaua de energie electrică ori la reţelele de încălzire sau de răcire, transportul şi distribuţia prin intermediul acestor sisteme ori reţele, precum şi alte prestări de servicii legate direct de acestea;

9. serviciile de telecomunicaţii. Sunt considerate servicii de telecomunicaţii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea şi recepţia de semnale, înscrisuri, imagini şi sunete sau informaţii de orice natură, prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepţii. Serviciile de telecomunicaţii cuprind, de asemenea, şi furnizarea accesului la reţeaua mondială de informaţii. În cazul în care serviciile de telecomunicaţii sunt prestate de către o persoană care îşi are stabilit sediul activităţii economice în afara Comunităţii sau care are un sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;

10. serviciile de radiodifuziune şi televiziune. În cazul în care serviciile de radiodifuziune şi de televiziune sunt prestate de către o persoană care îşi are stabilit sediul activităţii sale economice în afara Comunităţii sau care are un sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în Comunitate, se consideră că locul prestării este în România, dacă serviciile au fost efectiv utilizate în România;

11. serviciile furnizate pe cale electronică. În cazul serviciilor furnizate pe cale electronică, prestate de o persoană care îşi are sediul activităţii economice în afara Comunităţii sau care deţine un sediu fix în afara Comunităţii de la care serviciile sunt prestate sau care, în absenţa unui sediu al activităţii economice sau a unui sediu fix, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în afara Comunităţii, către o persoană neimpozabilă care este stabilită, are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită în România, se consideră că locul prestării este în România;

12. obligaţia de a se abţine de la realizarea sau exercitarea, total sau parţial, a unei activităţi economice sau a unui drept prevăzut la prezenta literă.

f) locul în care activităţile se desfăşoară efectiv, în cazul serviciilor principale şi auxiliare legate de activităţi culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau de activităţi similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, inclusiv în cazul serviciilor prestate de organizatorii acestor activităţi, prestate către persoane neimpozabile;

g) locul de închiriere, cu excepţia închirierii pe termen scurt, a unui mijloc de transport unei persoane neimpozabile este locul în care clientul este stabilit, îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită. Prin închiriere se înţeleg inclusiv serviciile de leasing de mijloace de transport. Prin excepţie, locul de închiriere a unei ambarcaţiuni de agrement unei persoane neimpozabile, cu excepţia închirierii pe termen scurt, este locul unde ambarcaţiunea de agrement este pusă efectiv la dispoziţia clientului, în cazul în care serviciul respectiv este prestat efectiv de către prestator din locul în care este situat sediul activităţii sale economice sau sediul său fix. Prin termen scurt se înţelege deţinerea sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile şi, în cazul ambarcaţiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile.

(6) Abrogat.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), locul următoarelor servicii este considerat a fi:

a) în România, pentru serviciile constând în activităţi accesorii transportului, precum încărcarea, descărcarea, manipularea şi servicii similare acestora, servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale şi evaluări ale bunurilor mobile corporale, servicii de transport de bunuri efectuate în România, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul Comunităţii, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în România;

b) locul în care evenimentele se desfăşoară efectiv, pentru serviciile legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, educaţionale, de divertisment sau alte evenimente similare, cum ar fi târgurile şi expoziţiile, precum şi pentru serviciile auxiliare legate de acordarea acestui acces, prestate unei persoane impozabile.

(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru serviciile de transport de bunuri efectuate în afara Comunităţii, când aceste servicii sunt prestate către o persoană impozabilă stabilită în România, locul prestării se consideră a fi în afara Comunităţi, dacă utilizarea şi exploatarea efectivă a serviciilor au loc în afara Comunităţii. În aplicarea prezentului alineat serviciile de transport de bunuri efectuate în afara Comunităţii sunt serviciile de transport al cărui punct de plecare şi punct de sosire se află în afara Comunităţii, acestea fiind considerate efectiv utilizate şi exploatate în afara Comunităţii.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 133¹.

Locul operaţiunilor legate de podul de frontieră peste fluviul Dunărea între Calafat şi Vidin

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 132-133, pentru operaţiunile legate de podul de frontieră peste fluviul Dunărea între Calafat şi Vidin, se aplică prevederile alin. (2) şi (3).

(2) Pentru a determina locul operaţiunilor impozabile în ceea ce priveşte întreţinerea sau repararea podului de frontieră, frontiera teritorială este considerată ca fiind la mijlocul podului, pentru livrările de bunuri, prestările de servicii, achiziţiile intracomunitare şi importurile de bunuri, destinate întreţinerii sau reparării podului.

(3) Pentru a determina locul operaţiunii impozabile în ceea ce priveşte perceperea taxei de trecere a podului, se consideră toată lungimea podului ca fiind:

a) parte a teritoriului României, pentru călătoriile dinspre România spre Bulgaria;

b) parte a teritoriului Bulgariei, pentru călătoriile dinspre Bulgaria spre România.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

Art. 132 Cod Fiscal 2014 Locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 132 Cod Fiscal 2014 Locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei

CAPITOLUL V
Locul operaţiunilor cuprinse în sfera de aplicare a taxei

Art. 132

Locul livrării de bunuri

(1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri:

a) locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un terţ. Dacă locul livrării, stabilit conform prezentei prevederi, se situează în afara teritoriului comunitar, locul livrării realizate de către importator şi locul oricărei livrări ulterioare se consideră în statul membru de import al bunurilor, iar bunurile se consideră a fi transportate sau expediate din statul membru de import;

b) locul unde se efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor sau de către altă persoană în numele furnizorului, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalări sau unui montaj;

c) locul unde se găsesc bunurile atunci când sunt puse la dispoziţia cumpărătorului, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;

d) locul de plecare a transportului de pasageri, în cazul în care livrările de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor, avion sau tren, pentru partea din transportul de pasageri efectuată în interiorul Comunităţii, dacă:

1.partea transportului de pasageri efectuată în interiorul Comunităţii reprezintă partea transportului, efectuată fără nici o oprire în afara Comunităţii, între locul de plecare şi locul de sosire ale transportului de pasageri;

2.locul de plecare a transportului de pasageri reprezintă primul punct de îmbarcare a pasagerilor în interiorul Comunităţii, eventual după o oprire în afara Comunităţii;

3.locul de sosire a transportului de pasageri reprezintă ultimul punct de debarcare prevăzut în interiorul Comunităţii pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul Comunităţii, eventual înainte de o oprire în afara Comunităţii;

e) în cazul livrării de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie electrică ori al livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire către un comerciant persoană impozabilă, locul livrării se consideră a fi locul în care acel comerciant persoană impozabilă îşi are sediul activităţii economice sau un sediu fix pentru care se livrează bunurile ori, în absenţa unui astfel de sediu, locul în care acesta are domiciliul stabil sau reşedinţa sa obişnuită. Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărările de gaz, de energie electrică şi de energie termică sau agent frigorific, o reprezintă revânzarea de astfel de produse şi al cărei consum propriu de astfel de produse este neglijabil;

f) în cazul livrării de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, al livrării de energie electrică ori al livrării de energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire, în situaţia în care unei astfel de livrări nu i se aplică lit. e), locul livrării reprezintă locul în care cumpărătorul utilizează şi consumă efectiv bunurile. Atunci când cumpărătorul nu consumă efectiv gazul, energia electrică, energia termică sau agentul frigorific ori le consumă doar parţial, se consideră că bunurile în cauză neconsumate au fost utilizate şi consumate în locul în care cumpărătorul îşi are sediul activităţii economice ori un sediu fix pentru care se livrează bunurile. În absenţa unui astfel de sediu, se consideră că acesta a utilizat şi a consumat bunurile în locul în care îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), în cazul unei vânzări la distanţă care se efectuează dintr-un stat membru spre România, locul livrării se consideră în România dacă livrarea este efectuată către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de derogarea de la art. 126 alin. (4), sau către orice altă persoană neimpozabilă şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) valoarea totală a vânzărilor la distanţă al căror transport sau expediere în România se realizează de către un furnizor, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte prin norme; sau

b) furnizorul a optat în statul membru din care se transportă bunurile pentru considerarea vânzărilor sale la distanţă, care presupun transportul bunurilor din acel stat membru în România, ca având loc în România.

(3) Locul livrării este întotdeauna în România, în cazul vânzărilor la distanţă de produse accizabile, efectuate dintr-un stat membru către persoane neimpozabile din România, altele decât persoanele juridice neimpozabile, fără să se aplice plafonul prevăzut la alin. (2) lit. a).

(4) Derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică vânzărilor la distanţă efectuate din alt stat membru în România:

a) de mijloace de transport noi;

b) de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau în numele acestuia;

c) de bunuri taxate în statul membru de plecare, conform regimului special prevăzut la art. 313, 326 sau 333 din Directiva 112, privind bunurile second-hand, operele de artă, obiectele de colecţie şi antichităţile, astfel cum sunt definite la art. 152²alin. (1);

d) de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire;

e) de produse accizabile, livrate către persoane impozabile şi persoane juridice neimpozabile.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), locul livrării pentru vânzările la distanţă efectuate din România către alt stat membru se consideră în acest alt stat membru, în cazul în care livrarea este efectuată către o persoană care nu îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) valoarea totală a vânzărilor la distanţă, efectuate de furnizor şi care presupun transportul sau expedierea bunurilor din România către un anumit stat membru, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă, stabilit conform legislaţiei privind taxa pe valoarea adăugată din statul membru respectiv, astfel de vânzări având locul livrării în statul respectiv; sau

b) furnizorul a optat în România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale la distanţă, care presupun transportul bunurilor din România într-un anumit stat membru, ca având loc în respectivul stat membru. Opţiunea se exercită în condiţiile stabilite prin norme şi se aplică tuturor vânzărilor la distanţă, efectuate către respectivul stat membru, în anul calendaristic în care se exercită opţiunea şi în următorii doi ani calendaristici.

(6) În cazul vânzărilor la distanţă de produse accizabile efectuate din România către persoane neimpozabile din alt stat membru, altele decât persoanele juridice neimpozabile, locul livrării este întotdeauna în celălalt stat membru.

(7) Derogarea prevăzută la alin. (5) nu se aplică vânzărilor la distanţă efectuate din România către un alt stat membru:

a) de mijloace de transport noi;

b) de bunuri instalate sau asamblate de furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;

c) de bunuri taxate în România, conform regimului special pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, prevăzut la art. 152²;

d) de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, de energie electrică, de energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire ori de răcire;

e) de produse accizabile, livrate către persoane juridice neimpozabile şi persoane impozabile.

(8) În aplicarea alin. (2)-(7), atunci când o vânzare la distanţă presupune expedierea sau transportul bunurilor vândute dintr-un teritoriu terţ şi importul de către furnizor într-un stat membru, altul decât statul membru în care se expediază sau se transportă în vederea livrării acestora către client, se va considera că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru în care se efectuează importul.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 132¹

Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri

(1)Locul achiziţiei intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor.

(2) În cazul achiziţiei intracomunitare de bunuri, prevăzută la art. 126 alin. (3) lit. a), dacă cumpărătorul îi comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA valabil, emis de autorităţile unui stat membru, altul decât cel în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1), locul respectivei achiziţii intracomunitare se consideră în statul membru care a emis codul de înregistrare în scopuri de TVA.

(3) Dacă o achiziţie intracomunitară a fost supusă la plata taxei în alt stat membru, conform alin. (1), şi în România, conform alin. (2), baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în România.

(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică dacă cumpărătorul face dovada că achiziţia intracomunitară a fost supusă la plata taxei pe valoarea adăugată în statul membru în care are loc achiziţia intracomunitară, conform alin. (1).

(5) Prevederile alin. (2) nu se vor aplica în cazul operaţiunilor triunghiulare, atunci când cumpărătorul revânzător înregistrat în scopuri de TVA în România în conformitate cu art. 153 face dovada că a efectuat o achiziţie intracomunitară neimpozabilă pe teritoriul altui stat membru, în condiţii similare celor prevăzute la art. 126 alin. (8) lit. b), în vederea efectuării unei livrări ulterioare în acel alt stat membru. Obligaţiile persoanelor implicate în operaţiuni triunghiulare sunt prevăzute în norme.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 132²

Locul importului de bunuri

(1)Locul importului de bunuri se consideră pe teritoriul statului membru în care se află bunurile când intră pe teritoriul comunitar.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), atunci când bunurile la care se face referire la art. 131 lit. a), care nu se află în liberă circulaţie, sunt plasate, la intrarea în Comunitate, în unul dintre regimurile sau situaţiile la care se face referire la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7, locul importului pentru aceste bunuri se consideră a fi pe teritoriul statului membru în care bunurile încetează să mai fie plasate în astfel de regimuri sau situaţii.

(3) Atunci când bunurile la care se face referire în art. 131 lit. b), care se află în liberă circulaţie la intrarea în Comunitate, sunt în una dintre situaţiile care le-ar permite, dacă ar fi fost importate în Comunitate, în sensul art. 131 lit. a), să beneficieze de unul dintre regimurile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7 sau sunt sub o procedură de tranzit intern, locul importului este considerat a fi statul membru pe teritoriul căruia se încheie aceste regimuri sau această procedură.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 131 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 131 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

CAPITOLUL IV
Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

Art. 131

Importul de bunuri

Importul de bunuri reprezintă:

a) intrarea pe teritoriul Comunităţii de bunuri care nu se află în liberă circulaţie în înţelesul art. 24 din Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene;

b) pe lângă operaţiunile prevăzute la lit. a), intrarea în Comunitate a bunurilor care se află în liberă circulaţie, provenite dintr-un teritoriu terţ, care face parte din teritoriul vamal al Comunităţii.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 130 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 130 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

CAPITOLUL IV
Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

Art. 130

Schimbul de bunuri sau servicii

În cazul unei operaţiuni care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plată.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 130¹

Achiziţiile intracomunitare de bunuri

(1) Se consideră achiziţie intracomunitară de bunuri obţinerea dreptului de a dispune, ca şi un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a transportului sau de expediere a bunurilor.

(2) Sunt asimilate unei achiziţii intracomunitare cu plată următoarele:

a) utilizarea în România, de către o persoană impozabilă, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, a unor bunuri transportate sau expediate de aceasta sau de altă persoană, în numele acesteia, din statul membru pe teritoriul căruia aceste bunuri au fost produse, extrase, achiziţionate, dobândite ori importate de către aceasta, în scopul desfăşurării activităţii economice proprii, dacă transportul sau expedierea acestor bunuri, în cazul în care ar fi fost efectuat din România în alt stat membru, ar fi fost tratat ca transfer de bunuri în alt stat membru, în conformitate cu prevederile art. 128 alin. (10) şi (11);

b) preluarea de către forţele armatei române, pentru uzul acestora sau pentru personalul civil din cadrul forţelor armate, de bunuri pe care le-au dobândit în alt stat membru, care este parte a Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949, şi la a căror achiziţie nu s-au aplicat regulile generale de impozitare din acel alt stat membru, în situaţia în care importul bunurilor respective nu a putut beneficia de scutirea prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. g).

(3) Se consideră, de asemenea, că este efectuată cu plată achiziţia intracomunitară de bunuri a căror livrare, dacă ar fi fost realizată în România, ar fi fost tratată drept o livrare de bunuri efectuată cu plată.

(4) Este asimilată unei achiziţii intracomunitare şi achiziţionarea de către o persoană juridică neimpozabilă a unor bunuri importate de acea persoană în Comunitate şi transportate sau expediate într-un alt stat membru decât cel în care s-a efectuat importul. Persoana juridică neimpozabilă va beneficia de rambursarea taxei plătite în România pentru importul bunurilor, dacă dovedeşte că achiziţia sa intracomunitară a fost supusă taxei în statul membru de destinaţie a bunurilor expediate sau transportate.

(5) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot reglementa măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (2) lit. a).

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 129 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 129 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

CAPITOLUL IV
Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

Art. 129

Prestarea de servicii

(1) Se consideră prestare de servicii orice operaţiune care nu constituie livrare de bunuri, aşa cum este definită la art. 128.

(2) Atunci când o persoană impozabilă care acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit şi a prestat ea însăşi serviciile respective.

(3) Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing;

b) cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate, cum sunt: transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;

d) prestările de servicii efectuate pe baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii;

e) servicii de intermediere efectuate de persoane care acţionează în numele şi în contul altei persoane, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

(4) Sunt asimilate prestării de servicii efectuate cu plată următoarele:

a) utilizarea bunurilor, altele decât bunurile de capital, care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile în folosul propriu sau de către personalul acesteia ori pentru a fi puse la dispoziţie în vederea utilizării în mod gratuit altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice, dacă taxa pentru bunurile respective a fost dedusă total sau parţial, cu excepţia bunurilor a căror achiziţie face obiectul limitării la 50% a dreptului de deducere potrivit prevederilor art. 145¹;

b) serviciile prestate în mod gratuit de către o persoană impozabilă pentru uzul propriu sau al personalului acesteia ori pentru uzul altor persoane, pentru alte scopuri decât desfăşurarea activităţii sale economice.

(5) Nu constituie prestare de servicii efectuată cu plată în sensul alin. (4), fără a se limita la acestea, operaţiuni precum:

a) utilizarea bunurilor care fac parte din activele folosite în cadrul activităţii economice a persoanei impozabile sau prestarea de servicii în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, mecenat sau protocol, în condiţiile stabilite prin norme;

b) serviciile care fac parte din activitatea economică a persoanei impozabile, prestate în mod gratuit în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor;

c) serviciile prestate în mod gratuit în cadrul perioadei de garanţie de către persoana care a efectuat iniţial livrarea de bunuri sau prestarea de servicii.

(6) Abrogat.

(7) Prevederile art. 128 alin. (5) şi (7) se aplică în mod corespunzător şi prestărilor de servicii.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 128 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 128 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

CAPITOLUL IV
Operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei

Art. 128

Livrarea de bunuri

(1) Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca şi un proprietar.

(2) Se consideră că o persoană impozabilă, care acţionează în nume propriu, dar în contul altei persoane, în calitate de intermediar, într-o livrare de bunuri, a achiziţionat şi livrat bunurile respective ea însăşi, în condiţiile stabilite prin norme.

(3) Următoarele operaţiuni sunt considerate, de asemenea, livrări de bunuri, în sensul alin. (1):

a) predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel mai târziu în momentul plăţii ultimei sume scadente, cu excepţia contractelor de leasing;

b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executării silite;

c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiţiile prevăzute de legislaţia referitoare la proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri.

(4) Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operaţiuni:

a) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;

b) preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziţionate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziţie altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial;

c) preluarea de către o persoană impozabilă de bunuri mobile corporale achiziţionate sau produse de către aceasta, altele decât bunurile de capital prevăzute la art. 149 alin. (1) lit. a), pentru a fi utilizate în scopul unor operaţiuni care nu dau drept integral de deducere, dacă taxa aferentă bunurilor respective a fost dedusă total sau parţial la data achiziţiei;

d) abrogată.

(5) Orice distribuire de bunuri din activele unei persoane impozabile către asociaţii sau acţionarii săi, inclusiv o distribuire de bunuri legată de lichidarea sau de dizolvarea fără lichidare a persoanei impozabile, cu excepţia transferului prevăzut la alin. (7), constituie livrare de bunuri efectuată cu plată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părţilor lor componente a fost dedusă total sau parţial.

(6) În cazul a două sau mai multe transferuri succesive ale dreptului de proprietate asupra unui bun, fiecare transfer este considerat o livrare separată a bunului, chiar dacă bunul este transportat direct beneficiarului final.

(7) Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, şi de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzării sau ca urmare a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă. Primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.

(8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):

a) abrogată;

b) abrogată;

c) abrogată;

d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat ca ajutoare umanitare externe sau interne;

e) acordarea în mod gratuit de bunuri în scop de reclamă sau în scopul stimulării vânzărilor sau, mai general, în scopuri legate de desfăşurarea activităţii economice, în condiţiile stabilite prin norme;

f) acordarea de bunuri de mică valoare, în mod gratuit, în cadrul acţiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol/reprezentare, în condiţiile stabilite prin norme.

(9) Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înţelesul alin. (1), care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.

(10) Este asimilat cu livrarea intracomunitară cu plată transferul de către o persoană impozabilă de bunuri aparţinând activităţii sale economice din România într-un alt stat membru, cu excepţia non-transferurilor prevăzute la alin. (12).

(11) Transferul prevăzut la alin. (10) reprezintă expedierea sau transportul oricăror bunuri mobile corporale din România către alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizate în scopul desfăşurării activităţii sale economice.

(12) În sensul prezentului titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele operaţiuni:

a) livrarea bunului respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (5) şi (6) privind vânzarea la distanţă;

b) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. b) privind livrările cu instalare sau asamblare, efectuate de către furnizor sau în numele acestuia;

c) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor, pe parcursul transportului de persoane efectuat în teritoriul Comunităţii, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. d);

d) livrarea bunului respectiv, realizată de persoana impozabilă, în condiţiile prevăzute la art. 143 alin. (2) cu privire la livrările intracomunitare scutite, la art. 143 alin. (1) lit. a) şi b) cu privire la scutirile pentru livrările la export şi la art. 143 alin. (1) lit. h), i), j), k) şi m) cu privire la scutirile pentru livrările destinate navelor, aeronavelor, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, precum şi organizaţiilor internaţionale şi forţelor NATO;

e) livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem, livrarea de electricitate, livrarea de energie termică sau agent frigorific prin intermediul reţelelor de încălzire sau de răcire, în conformitate cu condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) şi f) privind locul livrării acestor bunuri;

f) prestarea de servicii în beneficiul persoanei impozabile, care implică evaluarea bunurilor mobile corporale sau lucrări asupra bunurilor mobile corporale efectuate în statul membru în care se termină expedierea ori transportul bunului, cu condiţia ca bunurile, după prelucrare, să fie reexpediate persoanei impozabile din România de la care fuseseră expediate sau transportate iniţial;

g) utilizarea temporară a bunului respectiv pe teritoriul statului membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat, în scopul prestării de servicii în statul membru de destinaţie, de către persoana impozabilă stabilită în România;

h) utilizarea temporară a bunului respectiv, pentru o perioadă care nu depăşeşte 24 de luni, pe teritoriul unui alt stat membru, în condiţiile în care importul aceluiaşi bun dintr-un stat terţ, în vederea utilizării temporare, ar beneficia de regimul vamal de admitere temporară cu scutire integrală de drepturi de import.

(13) În cazul în care nu mai este îndeplinită una din condiţiile prevăzute la alin. (12), expedierea sau transportul bunului respectiv este considerat ca un transfer din România în alt stat membru. În acest caz, transferul se consideră efectuat în momentul în care condiţia nu mai este îndeplinită.

(14) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, se pot introduce măsuri de simplificare cu privire la aplicarea alin. (10)-(13).

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 127 Cod Fiscal 2014 Persoane impozabile

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 127 Cod Fiscal 2014 Persoane impozabile

CAPITOLUL III
Persoane impozabile

Art. 127

Persoane impozabile şi activitatea economică

(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.

(2) În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

(2¹) Situaţiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.

(3) Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.

(4) Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concurenţiale dacă instituţiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute la alin. (5) şi (6).

(5) Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art. 141.

(6) Instituţiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activităţi:

a) telecomunicaţii;

b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific şi altele de aceeaşi natură;

c) transport de bunuri şi de persoane;

d) servicii prestate în porturi şi aeroporturi;

e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;

f) activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;

g) depozitarea;

h) activităţile organismelor de publicitate comercială;

i) activităţile agenţiilor de călătorie;

j) activităţile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante şi alte localuri asemănătoare;

k) operaţiunile posturilor publice de radio şi televiziune.

(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), orice persoană care efectuează ocazional o livrare intracomunitară de mijloace de transport noi va fi considerată persoană impozabilă pentru orice astfel de livrare.

(8) În condiţiile şi în limitele prevăzute în norme, este considerat drept grup fiscal unic un grup de persoane impozabile stabilite în România care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relaţii strânse una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi economic.

(9) Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizaţii fără personalitate juridică este considerat persoană impozabilă separată pentru acele activităţi economice care nu sunt desfăşurate în numele asocierii sau organizaţiei respective.

(10) Asocierile în participaţiune nu dau naştere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică şi sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în participaţiune.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 126 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni impozabile

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 126 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni impozabile

CAPITOLUL II
Operaţiuni impozabile

Art. 126

Operaţiuni impozabile

(1) Din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) operaţiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 şi 133;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acţionând ca atare;

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2);

(2) Este, de asemenea, operaţiune impozabilă şi importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România, potrivit art. 132².

(3) Sunt, de asemenea, operaţiuni impozabile şi următoarele operaţiuni efectuate cu plată, pentru care locul este considerat a fi în România, potrivit art. 132¹:

a) o achiziţie intracomunitară de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă ce acţionează ca atare sau de o persoană juridică neimpozabilă, care nu beneficiază de derogarea prevăzută la alin. (4), care urmează unei livrări intracomunitare efectuate în afara României de către o persoană impozabilă ce acţionează ca atare şi care nu este considerată întreprindere mică în statul său membru, şi căreia nu i se aplică prevederile art. 132 alin. (1) lit. b) cu privire la livrările de bunuri care fac obiectul unei instalări sau unui montaj sau ale art. 132 alin. 2) cu privire la vânzările la distanţă;

b) o achiziţie intracomunitară de mijloace de transport noi, efectuată de orice persoană;

c) o achiziţie intracomunitară de produse accizabile, efectuată de o persoană impozabilă, care acţionează ca atare, sau de o persoană juridică neimpozabilă.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) sunt efectuate de o persoană impozabilă care efectuează numai livrări de bunuri sau prestări de servicii pentru care taxa nu este deductibilă sau de o persoană juridică neimpozabilă;

b) valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin norme.

(5) Plafonul pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (4) lit. b) este constituit din valoarea totală, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, datorată sau achitată în statul membru din care se expediază sau se transportă bunurile, a achiziţiilor intracomunitare de bunuri, altele decât mijloace de transport noi sau bunuri supuse accizelor.

(6) Persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile, eligibile pentru derogarea prevăzută la alin. (4), au dreptul să opteze pentru regimul general prevăzut la alin. (3) lit. a). Opţiunea se aplică pentru cel puţin doi ani calendaristici.

(7) Regulile aplicabile în cazul depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare, prevăzut la alin. (4) lit. b), sau al exercitării opţiunii sunt stabilite prin norme.

(8) Nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România:

a) achiziţiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită conform art. 143 alin. (1) lit. h)-m);

b) achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operaţiuni triunghiulare de o persoană impozabilă, denumită cumpărător revânzător, care este înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru, dar nu este stabilită în România, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. achiziţia să fie efectuată în vederea realizării unei livrări ulterioare a acestor bunuri pe teritoriul României, de către cumpărătorul revânzător, persoană impozabilă, care nu este stabilită în România;

2. bunurile achiziţionate de cumpărătorul revânzător să fie transportate de furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă persoană, în contul unuia din aceştia, direct dintr-un stat membru, altul decât cel în care cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA, către beneficiarul livrării ulterioare efectuate în România;

3. beneficiarul livrării ulterioare să fie o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România, conform art. 153 sau 153¹;

4. beneficiarul livrării ulterioare să fie obligat la plata taxei pentru livrarea efectuată de persoana impozabilă care nu este stabilită în România;

c) achiziţiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi de antichităţi, în sensul prevederilor art. 152², atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă revânzătoare, care acţionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate, conform regimului special pentru intermediarii persoane impozabile, în sensul art. 313 şi 326 din Directiva 112, sau vânzătorul este organizator de vânzări prin licitaţie publică, care acţionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru furnizor, conform regimului special, în sensul art. 333 din Directiva 112;

d) achiziţia intracomunitară de bunuri care urmează unei livrări de bunuri aflate în regim vamal suspensiv sau sub o procedură de tranzit intern, dacă pe teritoriul României se încheie aceste regimuri sau această procedură pentru respectivele bunuri.

(9) Operaţiunile impozabile pot fi:

a) operaţiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute la art. 140;

b) operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt prevăzute la art. 143-144¹;

c) operaţiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii. În prezentul titlu aceste operaţiuni sunt prevăzute la art. 141;

d) importuri şi achiziţii intracomunitare, scutite de taxă, conform art. 142;

e) operaţiuni prevăzute la lit. a)-c), care sunt scutite fără drept de deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152, pentru care nu se datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 125 Cod Fiscal 2014 Definiţii

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 125 Cod Fiscal 2014 Definiţii

CAPITOLUL I
Definiţii

Art. 125

Definiţia taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului şi care este colectat conform prevederilor prezentului titlu.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 125¹

Semnificaţia unor termeni şi expresii

(1) În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.achiziţie reprezintă bunurile şi serviciile obţinute sau care urmează a fi obţinute de o persoană impozabilă, prin următoarele operaţiuni: livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, efectuate sau care urmează a fi efectuate de altă persoană către această persoană impozabilă, achiziţii intracomunitare şi importuri de bunuri;

2.achiziţie intracomunitară are înţelesul art. 130¹;

3.active corporale fixe reprezintă orice activ deţinut pentru a fi utilizat în producţia sau livrarea de bunuri ori în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative, dacă acest activ are durata normală de utilizare mai mare de un an şi valoare mai mare decât limita prevăzută prin hotărâre a Guvernului sau prin prezentul titlu;

4.activitate economică are înţelesul prevăzut la art. 127 alin. (2). Atunci când o persoană desfăşoară mai multe activităţi economice, prin activitate economică se înţelege toate activităţile economice desfăşurate de aceasta;

5.baza de impozitare reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri sau prestări de servicii impozabile, a unui import impozabil sau a unei achiziţii intracomunitare impozabile, stabilită conform cap. VII;

6.bunuri reprezintă bunuri corporale mobile şi imobile, prin natura lor sau prin destinaţie. Energia electrică, energia termică, gazele naturale, agentul frigorific şi altele de această natură se consideră bunuri corporale mobile;

7.produse accizabile sunt produsele energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice, precum şi tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite la titlul VII din prezenta lege, cu excepţia gazului livrat prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunităţii sau prin orice reţea conectată la un astfel de sistem;

8.codul de înregistrare în scopuri de TVA reprezintă codul prevăzut la art. 154 alin. (1), atribuit de către autorităţile competente din România persoanelor care au obligaţia să se înregistreze conform art. 153 sau 153¹, sau un cod de înregistrare similar, atribuit de autorităţile competente dintr-un alt stat membru;

9.data aderării este data la care România aderă la Uniunea Europeană;

10.decont de taxă reprezintă decontul care se întocmeşte şi se depune conform art. 156²;

11.Directiva 112 este Directiva 2006/112/CE a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 347 din 11 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Referirile din facturile transmise de furnizori/prestatori din alte state membre la articolele din Directiva a 6-a, respectiv Directiva 77/388/CE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri – sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată: baza unitară de stabilire, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 145 din 3 iunie 1977, vor fi considerate referiri la articolele corespunzătoare din Directiva 112, conform tabelului de corelări din anexa XII la această directivă;

12.factura reprezintă documentul prevăzut la art. 155;

13.importator reprezintă persoana pe numele căreia sunt declarate bunurile, în momentul în care taxa la import devine exigibilă, conform art. 136, şi care în cazul importurilor taxabile este obligată la plata taxei conform art. 151¹;

14.întreprindere mică reprezintă o persoană impozabilă care aplică regimul special de scutire prevăzut la art. 152 sau, după caz, un regim de scutire echivalent, în conformitate cu prevederile legale ale statului membru în care persoana este stabilită, potrivit art. 281-292 din Directiva 112;

15.livrare intracomunitară are înţelesul prevăzut la art. 128 alin. (9);

16.livrare către sine are înţelesul prevăzut la art. 128 alin. (4);

17.perioada fiscală este perioada prevăzută la art. 156¹;

18.persoană impozabilă are înţelesul art. 127 alin. (1) şi reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituţia publică, persoana juridică, precum şi orice entitate capabilă să desfăşoare o activitate economică;

19.persoană juridică neimpozabilă reprezintă persoana, alta decât persoana fizică, care nu este persoană impozabilă, în sensul art. 127 alin. (1);

20.persoană neimpozabilă reprezintă persoana care nu îndeplineşte condiţiile art. 127 alin. (1) pentru a fi considerată persoană impozabilă;

21.persoană reprezintă o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă sau o persoană neimpozabilă;

22.plafon pentru achiziţii intracomunitare reprezintă plafonul stabilit conform art. 126 alin. (4) lit. b);

23.plafon pentru vânzări la distanţă reprezintă plafonul stabilit conform art. 132 alin. (2) lit. a);

24.prestarea către sine are înţelesul prevăzut la art. 129 alin. (4);

25.regim vamal suspensiv reprezintă, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, regimurile şi destinaţiile vamale prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1-7;

26.servicii furnizate pe cale electronică sunt: furnizarea şi conceperea de site-uri informatice, mentenanţa la distanţă a programelor şi echipamentelor, furnizarea de programe informatice – software – şi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte şi de informaţii şi punerea la dispoziţie de baze de date, furnizarea de muzică, de filme şi de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea şi difuzarea de emisiuni şi evenimente politice, culturale, artistice, sportive, ştiinţifice, de divertisment şi furnizarea de servicii de învăţământ la distanţă. Atunci când furnizorul de servicii şi clientul său comunică prin curier electronic, aceasta nu înseamnă în sine că serviciul furnizat este un serviciu electronic;

27.taxă înseamnă taxa pe valoarea adăugată, aplicabilă conform prezentului titlu;

28.taxă colectată reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri şi/sau prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoana impozabilă, precum şi taxa aferentă operaţiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei, conform art. 150-151¹;

29.taxă deductibilă reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană impozabilă pentru achiziţiile efectuate;

30.taxă de dedus reprezintă taxa aferentă achiziţiilor, care poate fi dedusă conform art. 145 alin. (2)-(4);

31.taxă dedusă reprezintă taxa deductibilă, care a fost efectiv dedusă;

32.vânzarea la distanţă reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, care beneficiază de derogarea prevăzută la art. 126 alin. (4), sau către orice altă persoană neimpozabilă, în condiţiile prevăzute la art. 132 alin. (2)-(7).

(2) În înţelesul prezentului titlu:

a) o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România este considerată a fi stabilită în România;

b) o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României se consideră că este stabilită în România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii impozabile;

c) o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României şi care are un sediu fix în România conform lit. b) este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în România pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate la care sediul fix de pe teritoriul României nu participă.

(3) Mijloacele de transport noi la care se face referire la art. 126 alin. lit. b) şi la art. 143 alin. (2) lit. b) sunt cele prevăzute la lit. a) şi care îndeplinesc condiţiile de la lit. b), respectiv:

a) mijloacele de transport reprezintă o navă care depăşeşte 7,5 m lungime, o aeronavă a cărei greutate la decolare depăşeşte 1.550 kg sau un vehicul terestru cu motor a cărui capacitate depăşeşte 48 cm3 sau a cărui putere depăşeşte 7,2 kW, destinate transportului de pasageri sau bunuri, cu excepţia:

1. navelor destinate navigaţiei maritime, utilizate pentru transportul internaţional de persoane şi/sau de bunuri, pentru pescuit ori altă activitate economică sau pentru salvare ori asistenţă pe mare; şi

2. aeronavelor utilizate de companiile aeriene care realizează în principal transport internaţional de persoane şi/sau de bunuri cu plată;

b) condiţiile care trebuie îndeplinite sunt:

1. în cazul unui vehicul terestru, acesta să nu fi fost livrat cu mai mult de 6 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat deplasări care depăşesc 6.000 km;

2. în cazul unei nave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat deplasări a căror durată totală depăşeşte 100 de ore;

3. în cazul unei aeronave, aceasta să nu fi fost livrată cu mai mult de 3 luni de la data intrării în funcţiune sau să nu fi efectuat zboruri a căror durată totală depăşeşte 40 de ore.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 125²

Aplicare teritorială

(1) În sensul prezentului titlu:

a)Comunitate şi teritoriu comunitar înseamnă teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite în prezentul articol;

b)stat membru şi teritoriul statului membru înseamnă teritoriul fiecărui stat membru al Comunităţii pentru care se aplică Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene, în conformitate cu art. 299 din acesta, cu excepţia teritoriilor prevăzute la alin. (2) şi (3);

c)teritorii terţe sunt teritoriile prevăzute la alin. (2) şi (3);

d)ţară terţă înseamnă orice stat sau teritoriu pentru care nu se aplică prevederile Tratatului de înfiinţare a Comunităţii Europene.

(2) Următoarele teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii se exclud din teritoriul comunitar din punct de vedere al taxei:

a) Republica Federală Germania:

1. Insula Heligoland;

2. teritoriul Busingen;

b) Regatul Spaniei:

1. Ceuta;

2. Melilla;

c) Republica Italiană:

1. Livigno;

2. Campione dItalia;

3. apele italiene ale Lacului Lugano.

(3) Următoarele teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii se exclud din teritoriul comunitar din punct de vedere al taxei:

a) Insulele Canare;

b) Republica Franceză: teritoriile din străinătate;

c) Muntele Athos;

d) Insulele Aland;

e) Insulele Channel.

(4) Se consideră ca fiind incluse în teritoriile următoarelor state membre teritoriile menţionate mai jos:

a) Republica Franceză: Principatul Monaco;

b) Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: Insula Man;

c) Republica Cipru: zonele Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe reprezentanţe

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 124 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe reprezentanţe

CAPITOLUL II
Impozitul pe reprezentanţe

Art. 124

Plata impozitului şi depunerea declaraţiei fiscale

(1) Orice persoană juridică străină are obligaţia de a plăti impozitul pe reprezentanţă la bugetul de stat, în două tranşe egale, până la datele de 25 iunie şi 25 decembrie inclusiv.

(2) Orice persoană juridică străină care datorează impozitul pe reprezentanţă are obligaţia de a depune o declaraţie anuală la autoritatea fiscală competentă, până la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.

(3) Orice persoană juridică străină, care înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă în cursul anului fiscal, are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la autoritatea fiscală competentă, în termen de 30 de zile de la data la care reprezentanţa a fost înfiinţată sau desfiinţată.

(4) Reprezentanţele sunt obligate să conducă evidenţa contabilă prevăzută de legislaţia în vigoare din România.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Art. 124¹

Definiţia beneficiarului efectiv

(1) În sensul prezentului capitol, prin beneficiar efectiv se înţelege orice persoană fizică ce primeşte o plată de dobândă sau orice persoană fizică pentru care o plată de dobândă este garantată, cu excepţia cazului când această persoană dovedeşte că plata nu a fost primită sau garantată pentru beneficiul său propriu, respectiv atunci când:

a) acţionează ca un agent plătitor, în înţelesul art. 124³alin. (1); sau

b) acţionează în numele unei persoane juridice, al unei entităţi care este impozitată pe profit, conform regimului general pentru impozitarea profiturilor, al unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizat conform Directivei Consiliului nr. 85/611/CEE, din 20 decembrie 1985, privind coordonarea dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrare privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), sau în numele unei entităţi la care se face referire la art. 124³alin. (2), iar în acest din urmă caz, dezvăluie numele şi adresa acelei entităţi operatorului economic care efectuează plata dobânzii şi operatorul transmite aceste informaţii autorităţii competente a statului membru în care este stabilită entitatea; sau

c) acţionează în numele altei persoane fizice care este beneficiarul efectiv şi dezvăluie agentului plătitor identitatea acelui beneficiar efectiv, în conformitate cu art. 124²alin. (2).

(2) Atunci când un agent plătitor are informaţii care arată că persoana fizică ce primeşte o plată de dobândă sau pentru care o plată de dobândă este garantată, poate să nu fie beneficiarul efectiv, iar atunci când nici prevederile alin. (1) lit. a), nici cele ale alin. (1) lit. b) nu se aplică acelei persoane fizice, se vor lua măsuri rezonabile pentru stabilirea identităţii beneficiarului efectiv, conform prevederilor 1242 alin. (2). Dacă agentul plătitor nu poate identifica beneficiarul efectiv, va considera persoana fizică în discuţie drept beneficiar efectiv.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²

Identitatea şi determinarea locului de rezidenţă a beneficiarilor efectivi

(1) România va adopta şi va asigura aplicarea pe teritoriul său a procedurilor necesare, care să permită agentului plătitor să identifice beneficiarii efectivi şi locul lor de rezidenţă, în scopul aplicării prevederilor art. 124⁷-124¹¹. Aceste proceduri trebuie să fie în conformitate cu cerinţele minime prevăzute la alin. (2) şi (3).

(2) Agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv în funcţie de cerinţele minime care sunt conforme cu relaţiile dintre agentul plătitor şi primitorul dobânzii, la data începerii relaţiei, astfel:

a) pentru relaţiile contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv, respectiv numele şi adresa sa, prin utilizarea informaţiilor de care dispune, în special conform reglementărilor în vigoare din statul său de stabilire şi dispoziţiilor Directivei 91/308/CEE, din 10 iunie 1991, privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor;

b) în cazul relaţiilor contractuale încheiate sau al tranzacţiilor efectuate în absenţa relaţiilor contractuale, începând cu data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili identitatea beneficiarului efectiv, constând în nume, adresă şi, dacă există, numărul fiscal de identificare, atribuit de către statul membru de rezidenţă pentru scopurile fiscale. Aceste detalii vor fi stabilite pe baza paşaportului sau a cardului de identitate oficial, prezentat de beneficiarul efectiv. Dacă adresa nu apare nici în paşaport, nici în cardul de identitate oficial, atunci va fi stabilită pe baza oricărui alt document doveditor de identitate prezentat de beneficiarul efectiv. Dacă numărul fiscal de identificare nu este menţionat în paşaport, în cardul de identitate oficial sau în oricare alt document doveditor de identitate, incluzând, posibil, certificatul de rezidenţă fiscală eliberat pentru scopuri fiscale, prezentate de beneficiarul efectiv, identitatea sa se va completa prin menţionarea datei şi a locului naşterii, stabilite pe baza paşaportului sau a cardului de identitate oficial.

(3) Agentul plătitor stabileşte rezidenţa beneficiarului efectiv, pe baza cerinţelor minime care sunt conforme cu relaţiile dintre agentul plătitor şi primitorul dobânzii la data începerii relaţiei. Sub rezerva prevederilor de mai jos, se consideră că rezidenţa se află în ţara în care beneficiarul efectiv îşi are adresa permanentă:

a) în cazul relaţiilor contractuale încheiate înainte de data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza informaţiilor de care dispune, în special ca urmare a reglementărilor în vigoare în statul său de stabilire şi a prevederilor Directivei nr. 91/308/CEE;

b) în cazul relaţiilor contractuale încheiate sau al tranzacţiilor efectuate în absenţa relaţiilor contractuale, începând cu data de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor va stabili rezidenţa beneficiarului efectiv pe baza adresei menţionate în paşaport, în cardul de identitate oficial sau, dacă este necesar, pe baza oricărui alt document doveditor de identitate, prezentat de beneficiarul efectiv, şi în concordanţă cu următoarea procedură: pentru persoanele fizice care prezintă paşaportul sau cardul de identitate oficial emis de către un stat membru şi care declară ele însele că sunt rezidente într-o ţară terţă, rezidenţa lor va fi stabilită prin intermediul unui certificat de rezidenţă fiscală, emis de o autoritate competentă a ţării terţe în care persoana fizică a declarat că este rezident. În lipsa prezentării acestui certificat, se consideră că rezidenţa este situată în statul membru care a emis paşaportul sau un alt document de identitate oficial.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³

Definiţia agentului plătitor

(1) În sensul prezentului capitol, se înţelege prin agent plătitor orice operator economic care plăteşte dobânda sau garantează plata dobânzii pentru beneficiul imediat al beneficiarului efectiv, indiferent dacă operatorul este debitorul creanţei care produce dobândă sau operatorul însărcinat de către debitor sau de către beneficiarul efectiv cu plata dobânzii sau cu garantarea plăţii de dobândă.

(2) Orice entitate stabilită într-un stat membru către care se plăteşte dobândă sau pentru care plata este garantată în beneficiul beneficiarului efectiv va fi, de asemenea, considerată agent plătitor, la momentul plăţii sau garantării unei astfel de plăţi. Prezenta prevedere nu se va aplica dacă operatorul economic are motive să creadă, pe baza dovezilor oficiale prezentate de acea entitate, că:

a) este o persoană juridică, cu excepţia celor prevăzute la alin. (5); sau

b) profitul său este impozitat prin aplicarea regimului general referitor la impozitarea profiturilor; sau

c) este un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizat conform Directivei nr. 85/611/CEE. Un operator economic care plăteşte dobândă sau garantează plata dobânzii pentru o astfel de entitate stabilită în alt stat membru şi care este considerată agent plătitor, în temeiul prezentului alineat, va comunica numele şi adresa entităţii şi suma totală a dobânzii plătite sau garantate entităţii autorităţii competente a statului membru unde este stabilit, care va transmite mai departe aceste informaţii autorităţii competente din statul membru unde este stabilită entitatea.

(3) Entitatea prevăzută la alin. (2) poate totuşi să aleagă să fie tratată, în scopul aplicării prezentului capitol, ca un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, aşa cum acesta este prevăzut la alin. (2) lit. c). Exercitarea acestei posibilităţi face obiectul unui certificat emis de statul membru în care entitatea este stabilită, certificat care este prezentat operatorului economic de către entitate. România va elabora norme în ceea ce priveşte această opţiune ce poate fi exercitată de entităţile stabilite pe teritoriul său.

(4) Atunci când operatorul economic şi entitatea vizate la alin. (2) sunt stabiliţi în România, România va lua măsurile necesare pentru a da asigurări că acea entitate îndeplineşte prevederile prezentului capitol atunci când acţionează ca agent plătitor.

(5) Persoanele juridice exceptate de la prevederile alin. (2) lit. a) sunt:

a) în Finlanda: avoinyhtio (y) şi kommandiittiyhtio (ky)/oppet bolag şi kommanditbolag

b) în Suedia: handelsbolag (HB) şi kommanditbolag (KB).

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124⁴

Definiţia autorităţii competente

În sensul prezentului capitol, se înţelege prin autoritate competentă:

a) pentru România – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;

b) pentru ţările terţe – autoritatea competentă definită pentru scopul convenţiilor bilaterale sau multilaterale de evitare a dublei impuneri sau, în lipsa acestora, oricare altă autoritate competentă pentru emiterea certificatelor de rezidenţă fiscală.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124⁵

Definiţia plăţii dobânzilor

(1) În sensul prezentului capitol, prin plata dobânzii se înţelege:

a) dobânda plătită sau înregistrată în cont, referitoare la creanţele de orice natură, fie că este garantată sau nu de o ipotecă ori de o clauză de participare la beneficiile debitorului, şi, în special, veniturile din obligaţiuni guvernamentale şi veniturile din obligaţiuni de stat, inclusiv primele şi premiile legate de astfel de titluri de valoare, obligaţiuni sau titluri de creanţă; penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate plăţi de dobânzi;

b) dobânzile capitalizate sau capitalizarea prin cesiunea, rambursarea sau răscumpărarea creanţelor, prevăzute la lit. a);

c) venitul provenit din plăţile dobânzilor fie direct, fie prin intermediul unei entităţi prevăzute la art. 124³alin. (2), distribuit prin:

– organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;

– entităţi care beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 124³alin. (3);

– organisme de plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale prevăzute la art. 124⁶;

d) venitul realizat din cesiunea, rambursarea sau răscumpărarea acţiunilor ori unităţilor în următoarele organisme şi entităţi, dacă aceste organisme şi entităţi investesc direct sau indirect, prin intermediul altor organisme de plasament colectiv sau entităţi la care se face referire mai jos, mai mult de 40% din activele lor în creanţe de natura celor prevăzute la lit. a), cu condiţia ca acest venit să corespundă câştigurilor care, direct sau indirect, provin din plăţile dobânzilor care sunt definite la lit. a) şi b). Entităţile la care se face referire sunt:

– organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, autorizate în conformitate cu Directiva nr. 85/611/CEE;

– entităţi care beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 124³alin. (3);

– organisme de plasament colectiv stabilite în afara sferei teritoriale prevăzute la art. 124⁶.

(2) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. c) şi d), atunci când un agent plătitor nu dispune de nicio informaţie cu privire a proporţia veniturilor care provin din plăţi de dobânzi, suma totală a venitului va fi considerată plată de dobândă.

(3) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. d), atunci când un agent plătitor nu dispune de nicio informaţie privind procentul activelor investite în creanţe, în acţiuni sau în unităţi, acest procent este considerat a fi superior celui de 40%. Atunci când nu se poate determina suma venitului realizat de beneficiarul efectiv, venitul este considerat ca fiind rezultatul cesiunii, rambursării sau răscumpărării acţiunii ori unităţilor.

(4) Atunci când dobânda, aşa cum este prevăzută la alin. (1), este plătită sau creditată într-un cont deţinut de o entitate prevăzută la art. 124³alin. (2), această entitate nefiind beneficiara opţiunii prevăzute la art. 124³alin. (3), dobânda respectivă va fi considerată ca plată de dobândă de către această entitate.

(5) În ceea ce priveşte alin. (1) lit. b) şi d), România cere agenţilor plătitori situaţi pe teritoriul ei să anualizeze dobânda peste o anumită perioadă de timp, care nu poate depăşi un an, şi să trateze aceste dobânzi anualizate ca plăţi de dobândă, chiar dacă nicio cesiune, răscumpărare sau rambursare nu intervine în decursul acestei perioade.

(6) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. c) şi d), România va exclude din definiţia plăţii dobânzii orice venit menţionat în prevederile legate de organisme sau entităţi stabilite pe teritoriul lor, unde investiţia acestor entităţi în creanţele prevăzute la alin. (1) lit. a) nu depăşeşte 15% din activele lor. În acelaşi fel, prin derogare de la alin. (4), România va exclude din definiţia plăţii dobânzii prevăzute la alin. (1) plata dobânzii sau creditarea într-un cont al unei entităţi prevăzute la art. 124³alin. (2), care nu beneficiază de opţiunea prevăzută la art. 124³alin. (3) şi este stabilită pe teritoriul României, în cazul în care investiţia acestei entităţi în creanţele prevăzute la alin. (1) lit. a) nu depăşeşte 15% din activele sale. Exercitarea acestei opţiuni de către România implică legătura cu alte state membre.

(7) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, procentul prevăzut la alin. (1) lit. d) şi la alin. (3) va fi de 25%.

(8) Procentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi la alin. (6) sunt determinate în funcţie de politica de investiţii, aşa cum este definită în regulile de finanţare sau în documentele constitutive ale organismelor ori entităţilor, iar în lipsa acestora, în funcţie de componenta reală a activelor acestor organisme sau entităţi.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124⁶

Sfera teritorială

Prevederile acestui capitol se aplică dobânzilor plătite de către un agent plătitor stabilit în teritoriul în care Tratatul de instituire a Comunităţii Europene se aplică pe baza art. 299.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124⁷

Informaţiile comunicate de un agent plătitor

(1) Atunci când beneficiarul efectiv este rezident într-un stat membru, altul decât România, unde este agentul plătitor, informaţiile minime pe care agentul plătitor trebuie să le comunice autorităţii competente din România sunt următoarele:

a) identitatea şi rezidenţa beneficiarului efectiv, stabilite conform art. 124²;

b) numele şi adresa agentului plătitor;

c) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea creanţei generatoare de dobândă;

d) informaţii referitoare la plata dobânzii, în conformitate cu alin. (2).

(2) Conţinutul minim de informaţii referitoare la plata dobânzii, pe care agentul plătitor

trebuie să le comunice, va face distincţia dintre următoarele categorii de dobândă şi va indica:

a) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (1) lit. a): suma dobânzii plătite sau creditate;

b) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (1) lit. b) şi d): fie suma dobânzii sau a venitului prevăzut la respectivul alineat, fie suma totală a venitului din cesiune, răscumpărare sau rambursare;

c) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (1) lit. c): fie suma venitului prevăzut la respectivul alineat, fie suma totală a distribuţiei;

d) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (4): suma dobânzii care revine fiecărui membru din entitatea prevăzută la art. 124³alin. (2), care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 124¹alin. (1);

e) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (5): suma dobânzii anualizate.

(3) România va limita informaţiile care privesc plăţile de dobânzi ce urmează a fi raportate de către agentul plătitor la informaţia referitoare la suma totală a dobânzii sau a venitului şi la suma totală a veniturilor obţinute din cesiune, răscumpărare sau rambursare.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124⁸

Schimbul automat de informaţii

(1) Autoritatea competentă din România va comunica autorităţii competente din statul membru de rezidenţă al beneficiarului efectiv informaţiile prevăzute la art. 124⁷.

(2) Comunicarea de informaţii are un caracter automat şi trebuie să aibă loc cel puţin o dată pe an, în decursul a 6 luni următoare sfârşitului anului fiscal, pentru toate plăţile de dobândă efectuate în cursul acestui an.

(3) Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu cele ale cap. V din prezentul titlu, cu excepţia prevederilor art. 124³⁵.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124⁹

Perioada de tranziţie pentru trei state membre

(1) În cursul unei perioade de tranziţie, începând cu data la care se face referire la alin. (2) şi (3), Belgia, Luxemburg şi Austria nu sunt obligate să aplice prevederile privind schimbul automat de informaţii în ceea ce priveşte veniturile din economii. Totuşi, aceste ţări au dreptul să primească informaţii de la celelalte state membre. În cursul perioadei de tranziţie, scopul prezentului capitol este de a garanta un minimum de impozitare efectivă a veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobândă efectuate într-un stat membru în favoarea beneficiarilor efectivi, care sunt persoane fizice rezidente fiscal în alt stat membru.

(2) Perioada de tranziţie se va termina la sfârşitul primului an fiscal încheiat care urmează după definitivarea ultimului dintre următoarele evenimente:

a) data de intrare în vigoare a acordului dintre Comunitatea Europeană, după decizia în unanimitate a Consiliului, şi Confederaţia Elveţiană, Principatul Liechtenstein, Republica San Marino, Principatul Monaco şi Principatul Andorra, care prevede schimbul de informaţii la cerere, aşa cum este definit în Modelul Acordului OECD privind schimbul de informaţii în materie fiscală, publicat la data de 18 aprilie 2002, denumit în continuare Modelul Acordului OECD, în ceea ce priveşte plăţile de dobândă, aşa cum sunt definite în prezentul capitol, efectuate de agenţii plătitori stabiliţi pe teritoriul acestor ţări către beneficiarii efectivi rezidenţi pe teritoriul pentru care se aplică prezentul capitol, în plus faţă de aplicarea simultană de către aceste ţări a unei reţineri la sursă cu o cotă definită pentru perioadele corespunzătoare prevăzute la art. 124¹⁰;

b) data la care Consiliul se învoieşte, în unanimitate, ca Statele Unite ale Americii să schimbe informaţii, la cerere, în conformitate cu Modelul Acordului OECD, în ceea ce priveşte plăţile de dobânzi efectuate de agenţii plătitori stabiliţi pe teritoriul lor către beneficiarii efectivi rezidenţi pe teritoriul în care se aplică prevederile referitoare la efectuarea schimbului automat de informaţii privind veniturile din economii.

(3) La sfârşitul perioadei de tranziţie, Belgia, Luxemburg şi Austria sunt obligate să aplice prevederile privind efectuarea schimbului automat de informaţii privind veniturile din economii, prevăzute la art. 124⁷şi 124⁸, şi să înceteze aplicarea perceperii unei reţineri la sursă şi a venitului distribuit, reglementate la art. 124¹⁰ şi 124¹¹. Dacă, în decursul perioadei de tranziţie, Belgia, Luxemburg şi Austria aleg aplicarea prevederilor privind efectuarea schimbului automat de informaţii privind veniturile din economii, prevăzut la art. 124⁷şi 124⁸, atunci nu se vor mai aplica nici reţinerea la sursă, nici partajarea venitului, prevăzute la art. 124¹⁰ şi 124¹¹.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹⁰

Reţinerea la sursă

(1) În decursul perioadei de tranziţie prevăzute la art. 124⁹, atunci când beneficiarul efectiv al dobânzii este rezident într-un stat membru, altul decât cel în care agentul plătitor este stabilit, Belgia, Luxemburg şi Austria vor percepe o reţinere la sursă de 15% în primii 3 ani ai perioadei de tranziţie (1 iulie 2005-30 iunie 2008), de 20% în timpul următorilor 3 ani (1 iulie 2008-30 iunie 2011) şi de 35% pentru următorii ani (începând cu 1 iulie 2011).

(2) Agentul plătitor va percepe o reţinere la sursă după cum urmează:

a) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (1) lit. a): la suma dobânzii plătite sau creditate;

b) în cazul unei plăţi de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (1) lit. b) sau d): la suma dobânzii sau venitului prevăzute/prevăzut la aceste litere sau prin perceperea unui efect echivalent care să fie suportat de primitor pe suma totală a venitului din cesiune, răscumpărare şi rambursare;

c) în cazul plăţii de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (1) lit. c): pe suma venitului prevăzut la respectivul alineat;

d) în cazul plăţii de dobândă, în înţelesul art. 124⁵alin. (4): pe suma dobânzii care revine fiecărui membru al entităţii la care s-a făcut referire la art. 124³alin. (2), care îndeplineşte condiţiile art. 124¹alin. (1);

e) atunci când un stat membru exercită opţiunea prevăzută la art. 124⁵alin. (5): pe suma dobânzii anualizate.

(3) În scopul aplicării prevederilor alin. (2) lit. a) şi b), reţinerea la sursă este percepută la pro-rata pentru perioada de deţinere a creanţei de către beneficiarul efectiv. Dacă agentul plătitor nu este în măsură să determine perioada de deţinere pe baza informaţiilor de care dispune, se consideră că beneficiarul efectiv a deţinut creanţa pe toată perioada de existenţă, dacă beneficiarul nu furnizează o dovadă a datei de achiziţie.

(4) Perceperea unei reţineri la sursă de statul membru al agentului plătitor nu împiedică statul membru de rezidenţă fiscală a beneficiarului efectiv să impoziteze venitul, conform legii sale naţionale, prin respectarea prevederilor Tratatului de instituire a Comunităţii Europene.

(5) În decursul perioadei de tranziţie, statele membre care percep reţinerea la sursă pot prevedea ca un agent operator care plăteşte dobândă sau garantează dobânda pentru o entitate prevăzută la art. 124³alin. (2) lit. c) stabilită în alt stat membru să fie considerat ca fiind agent plătitor în locul entităţii şi va percepe reţinerea la sursă pentru această dobândă, dacă entitatea nu a acceptat formal numele şi adresa sa şi suma totală a dobânzii care îi este plătită sau garantată, care să fie comunicată conform ultimului paragraf al art. 124³alin. (2) lit. c).

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹¹

Distribuirea venitului

(1) Statele membre care aplică o reţinere la sursă, conform art. 124¹⁰ alin. (1), vor reţine 25% din venitul lor şi vor transfera 75% din venit statului membru de rezidenţă al beneficiarului efectiv al dobânzii.

(2) Statele membre care aplică o reţinere la sursă, conform art. 124¹⁰ alin. (5), vor reţine 25% din venitul lor şi vor transfera 75% altor state membre, proporţional cu transferurile efectuate ca urmare a aplicării prevederilor alin. (1).

(3) Aceste transferuri vor avea loc nu mai târziu de 6 luni de la sfârşitul anului fiscal al statului membru al agentului plătitor, în cazul alin. (1), sau al statului membru al operatorului economic, în cazul alin. (2).

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹²

Excepţii de la sistemul de reţinere la sursă

(1) Statele membre care percep o reţinere la sursă, conform art. 124¹⁰, prevăd una sau două dintre următoarele proceduri, permiţând beneficiarului efectiv să ceară ca o asemenea reţinere să nu fie aplicată:

a) o procedură care permite beneficiarului efectiv să autorizeze în mod expres agentul plătitor să comunice informaţiile, în conformitate cu art. 124⁷şi 124⁸. Această autorizaţie acoperă toate dobânzile plătite beneficiarului efectiv de către respectivul agent plătitor. În acest caz se aplică prevederile art. 124⁸;

b) o procedură care garantează că reţinerea la sursă nu va fi percepută atunci când beneficiarul efectiv prezintă agentului său plătitor un certificat emis în numele sau de autoritatea competentă a statului său de rezidenţă fiscală, în concordanţă cu prevederile alin. (2).

(2) La cererea beneficiarului efectiv, autoritatea competentă a statului membru de rezidenţă fiscală va emite un certificat care indică:

a) numele, adresa şi numărul de identificare fiscală sau alt număr ori, în lipsa acestuia, data şi locul naşterii beneficiarului efectiv;

b) numele şi adresa agentului plătitor;

c) numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea garanţiei.

(3) Acest certificat este valabil pentru o perioadă care nu depăşeşte 3 ani. Certificatul va fi emis fiecărui beneficiar efectiv care îl solicită, în termen de două luni de la solicitare.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹³

Măsuri luate de România pentru efectuarea schimbului de informaţii cu statele care au perioadă de tranziţie la impunerea economiilor

Procedura administrării acestui capitol în relaţia cu cele 3 state care au perioadă de tranziţie în aplicarea prevederilor acestui capitol se va stabili prin hotărâre a Guvernului, elaborată în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Afacerilor Externe.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹⁴

Eliminarea dublei impuneri

(1) România asigură pentru beneficiarii efectivi rezidenţi eliminarea oricărei duble impuneri care ar putea rezulta din perceperea reţinerii la sursă în ţările care au perioadă de tranziţie, prevăzute la art. 124⁹, în concordanţă cu prevederile alin. (2).

(2) România restituie beneficiarului efectiv rezident în România impozitul reţinut conform art. 124¹⁰.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹⁵

Titluri de creanţe negociabile

(1) Pe parcursul perioadei de tranziţie, prevăzută la art. 124⁹, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2010, obligaţiunile naţionale şi internaţionale şi alte titluri de creanţe negociabile, a căror primă emisiune este anterioară datei de 1 martie 2001 sau pentru care prospectele emisiunii de origine au fost aprobate înainte de această dată de autorităţile competente, în înţelesul Directivei nr. 80/390/CEE privind cerinţele de redactare, verificare şi distribuire a informaţiilor necesare listării ce trebuie publicate pentru admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a bursei, sau de către autorităţile competente ale ţărilor terţe, nu sunt considerate creanţe, în înţelesul art. 124⁵alin. (1) lit. a), cu condiţia ca niciun fel de emisiuni noi ale acestor titluri de creanţe negociabile să nu fi fost realizate începând cu data de 1 martie 2002. Totuşi, dacă perioada de tranziţie se prelungeşte după data de 31 decembrie 2010, prevederile prezentului alineat vor continua să se aplice doar în ceea ce priveşte aceste titluri de creanţe negociabile:

a) care conţin clauzele de sumă brută şi de restituire anticipată; şi

b) atunci când agentul plătitor, aşa cum este definit la art. 124³alin. (1) şi (2), este stabilit în unul dintre cele trei state membre care aplică reţinerea la sursă şi atunci când agentul plătitor plăteşte dobânda sau garantează dobânda pentru beneficiul imediat al beneficiarului efectiv rezident în România. Dacă o nouă emisiune pentru titlurile de creanţe negociabile menţionate mai sus, emise de un guvern sau de o entitate asimilată, care acţionează ca autoritate publică sau al cărei rol este recunoscut de un tratat internaţional, în înţelesul art. 124¹⁶, este realizată începând cu data de 1 martie 2002, ansamblul acestor titluri emise, constând în emisiunea de origine şi în oricare alta ulterioară, este considerat ca fiind o creanţă, în înţelesul art. 124⁵alin. (1) lit. a).

(2) Prevederile alin. (1) nu împiedică în niciun fel România de a impozita veniturile obţinute din titlurile de creanţe negociabile la care se face referire în alin. (1), în conformitate cu legislaţia fiscală naţională.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹⁶

Anexa referitoare la lista entităţilor asimilate la care se face referire la art. 124¹⁵

Pentru scopurile art. 124¹⁵, următoarele entităţi sunt considerate ca fiind entităţi care acţionează ca autoritate publică sau al căror rol este recunoscut de un tratat internaţional:

1. entităţi din Uniunea Europeană:

Belgia

– Vlaams Gewest (Regiunea Flamandă);

– Region wallonne (Regiunea Valonă);

– Region bruxelloise/Brussels Gewest (Regiunea Bruxelles);

– Communaut franaise (Comunitatea Franceză);

– Vlaamse Gemeenschap (Comunitatea Flamandă);

– Deutschsprachige Gemeinschaft (Comunitatea vorbitoare de limbă germană);

Bulgaria

– municipalităţi;

Spania

– Xunta de Galicia (Executivul Regional al Galiciei);

– Junta de Andalucia (Executivul Regional al Andaluziei);

– Junta de Extremadura (Executivul Regional Extremadura);

– Junta de Castilla – La Mancha (Executivul Regional Castilia – La Mancha);

– Junta de Castilla – Len (Executivul Regional Castilia – Leon);

– Gobierno Forai de Navarra (Guvernul Regional al Navarrei);

– Govern de les Illes Balears (Guvernul Insulelor Baleare);

– Generalitat de Catalunya (Guvernul Autonom al Cataloniei);

– Generalitat de Valencia (Guvernul Autonom al Valenciei);

– Diputacion General de Aragon (Consiliul Regional al Aragonului);

– Gobierno de las Islas Canarias (Guvernul Insulelor Canare);

– Gobierno de Murcia (Guvernul Murciei);

– Gobierno de Madrid (Guvernul Madridului);

– Gobierno de la Comunidad Autnoma del Pas Vasco/Euzkadi (Guvernul Comunităţii Autonome a Ţărilor Bascilor);

– Diputacion Foral de Guipuzcoa (Consiliul Regional Guipuzcoa);

– Diputacion Foral de Vizcaya/Bizkaia (Consiliul Regional Vizcaya);

– Diputacion Foral de Alava (Consiliul Regional Alava);

– Ayuntamiento de Madrid (Consiliul Orăşenesc al Madridului);

– Ayuntamiento de Barcelona (Consiliul Orăşenesc al Barcelonei);

– Cabildo Insular de Gran Canaria (Consiliul Insulei Gran Canaria);

– Cabildo Insular de Tenerife (Consiliul Insulei Tenerife);

– Institute de Crdito Oficial (Instituţia Creditului Public);

– Instituto Catalan de Finanzas (Instituţia Financiară a Cataloniei);

– Instituto Valenciano de Finanzas (Instituţia Financiară a Valenciei);

Grecia

– (Organizaţia Naţională de Telecomunicaţii);

– (Organizaţia Naţională a Căilor Ferate);

– (Compania Publică de Electricitate);

Franţa

– La Caisse damortissement de la dette sociale (CADES) (Fondul de Răscumpărare a Datoriei Publice);

– L’Agence frangaise de dveloppement (AFD) (Agenţia Franceză de Dezvoltare);

– Reseau Ferr de France (RFF) (Reţeaua Franceză de Căi Ferate);

– Caisse Naţionale des Autoroutes (CAN) (Fondul Naţional al Autostrăzilor);

– Assistance publique Hpitaux de Paris (APHP) (Asistenţa Publică a Spitalelor din Paris);

– Charbonnages de France (CDF) (Consiliul Francez al Cărbunelui);

– Entreprise minire et chimique (EMC) (Compania Minieră şi Chimică);

Italia

– regiuni;

– provincii;

– municipalităţi;

– Cassa Depositi e Prestiti (Fondul de Depozite şi împrumuturi);

Letonia

– Pavaldbas (guvernele locale);

Polonia

– gminy (comune);

– powiaty (districte);

– wojewodztwa (provincii);

– zwiazkigmîn (asociaţii de comune);

– powiatow (asociaţii de districte);

– wojewodztw (asociaţii de provincii);

– miasto stoleczne Warszawa (capitala Varşovia);

– Agencja Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa (Agenţia pentru Restructurare şi Modernizare a Agriculturii);

– Agencja Nieruchomoci Rolnych (Agenţia Proprietăţilor Agricole);

Portugalia

– Regio Autnoma da Madeira (Regiunea Autonomă a Madeirei);

– Regio Autnoma dos Aores (Regiunea Autonomă a Azorelor);

– municipalităţi;

România

– autorităţile administraţiei publice locale;

Slovacia

– mest a obce (municipalităţi);

– eleznice Slovenskej Republiky (Compania Slovacă de Căi Ferate);

– ttny fond cestnho hospodrstva (Fondul de Stat pentru Gestionarea Drumurilor);

– Slovensk elektrrne (Companiile Slovace de Energie);

– Vodohospodrska vstavba (Compania de Economie a Apei).

2. entităţi internaţionale;

– Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;

– Banca Europeană de Investiţii;

– Banca Asiatică de Dezvoltare;

– Banca Africană de Dezvoltare;

– Banca Mondială – Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare – Fondul Monetar Internaţional;

– Corporaţia Financiară Internaţională;

– Banca InterAmericană de Dezvoltare;

– Fondul Social de Dezvoltare al Consiliului Europei;

– Euratom;

– Comunitatea Europeană;

– Corporaţia Andină de Dezvoltare (CAF);

– Eurofima;

– Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului;

– Banca Nordică de Investiţii;

– Banca Caraibiană de Dezvoltare.

Prevederile art. 124¹⁵ nu aduc atingere niciuneia dintre obligaţiile internaţionale pe care România şi le-a asumat în relaţiile cu entităţile internaţionale menţionate mai sus.

3. entităţi din state terţe:

– acele entităţi care îndeplinesc următoarele criterii:

a) entitatea care este considerată în mod cert ca fiind o entitate publică, conform criteriilor naţionale;

b) o astfel de entitate publică este un producător din afara Comunităţii, care administrează şi finanţează un grup de activităţi, furnizând în principal bunuri şi servicii din afara Comunităţii, destinate beneficiului Comunităţii şi care sunt efectiv controlate de guvernul central;

c) respectiva entitate publică este un emitent de datorii de mari dimensiuni şi cu regularitate;

d) statul vizat poate să garanteze că o asemenea entitate publică nu va exercita o răscumpărare înainte de termen, în cazul clauzelor de reîntregire a sumei brute.

Codul Fiscal actualizat prin:Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹⁷

Data aplicării

Prevederile prezentului capitol, reprezentând transpunerea Directivei nr. 2003/48/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind impunerea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data aderării României la Uniunea Europeană.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹⁸

Sfera de aplicare şi procedura

(1) Plăţile de dobânzi şi redevenţe ce provin din România sunt exceptate de la orice impozite aplicate asupra acelor plăţi în România, fie prin reţinere la sursă, fie prin declarare, cu condiţia ca beneficiarul efectiv al dobânzilor sau redevenţelor să fie o întreprindere din alt stat membru sau un sediu permanent al unei întreprinderi dintr-un stat membru situat în alt stat membru.

(2) O plată făcută de o întreprindere rezidentă în România sau de către un sediu permanent situat în România trebuie să fie considerată ca provenind din România, denumită în continuare stat sursă.

(3) Un sediu permanent este tratat ca plătitor al dobânzilor sau redevenţelor doar în măsura în care acele plăţi reprezintă cheltuieli deductibile fiscal pentru sediul permanent din România.

(4) O întreprindere a unui stat membru va fi tratată ca beneficiar efectiv al dobânzilor şi redevenţelor doar dacă primeşte acele plăţi pentru beneficiul său propriu, şi nu ca un intermediar pentru o altă persoană, cum ar fi un agent, un mandatar sau semnatar autorizat.

(5) Un sediu permanent trebuie să fie tratat ca beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor:

a) dacă creanţa sau dreptul de utilizare a informaţiei, în privinţa căreia plăţile de dobânzi sau redevenţe iau naştere, este efectiv legată de acel sediu permanent; şi

b) dacă plăţile de dobânzi sau redevenţe reprezintă venituri cu privire la care acel sediu permanent este supus, în statul membru în care este situat, unuia dintre impozitele menţionate la art. 124²⁰ lit. a) pct. (iii) sau, în cazul Belgiei, impozitului nerezidenţilor/belasting der niet-verblijfhouders ori, în cazul Spaniei, impozitului asupra venitului nerezidenţilor sau unui impozit care este identic sau în mod substanţial similar şi care este aplicat după data de intrare în vigoare a prezentului capitol, suplimentar sau în locul acelor impozite existente.

(6) Dacă un sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat membru este considerat ca plătitor sau ca beneficiar efectiv al dobânzilor ori redevenţelor, nicio altă parte a întreprinderii nu va fi tratată ca plătitor sau ca beneficiar efectiv al acelor dobânzi ori redevenţe, în sensul prezentului articol.

(7) Prezentul articol trebuie să se aplice numai în cazul în care întreprinderea care este plătitor sau întreprinderea al cărei sediu permanent este considerat plătitor al dobânzilor ori redevenţelor este o întreprindere asociată a întreprinderii care este beneficiarul efectiv sau al cărei sediu permanent este tratat ca beneficiarul efectiv al acelor dobânzi ori al acelor redevenţe.

(8) Prevederile prezentului articol nu se aplică dacă dobânzile sau redevenţele sunt plătite de către ori către un sediu permanent situat într-un stat terţ al unei întreprinderi dintr-un stat membru şi activitatea întreprinderii este, în întregime sau parţial, desfăşurată prin acel sediu permanent.

(9) Prevederile prezentului articol nu împiedică România să ia în considerare, la determinarea impozitului pe profit, atunci când aplică legislaţia sa fiscală, dobânzile sau redevenţele primite de către întreprinderile rezidente, de sediile permanente ale întreprinderilor rezidente în România sau de către sediile permanente situate în România.

(10) Prevederile prezentului capitol nu se vor aplica unei întreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al unei întreprinderi a altui stat membru, atunci când condiţiile stabilite la art. 124²⁰ lit. b) nu au fost menţinute pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

(11) Îndeplinirea cerinţelor stabilite de prezentul articol şi de art. 124²⁰ va fi dovedită la data plăţii dobânzilor sau redevenţelor printr-o atestare. Dacă îndeplinirea cerinţelor stabilite în prezentul articol nu a fost atestată la data plăţii, se va aplica reţinerea impozitului la sursă.

(12) Abrogat.

(13) În sensul alin. (11), atestarea care va fi prezentată în legătură cu fiecare contract de plată trebuie să fie valabilă pentru un an de la data emiterii acestei atestări şi va conţine următoarele informaţii:

a) dovada rezidenţei, în scopul impozitării, pentru întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe din România şi, când este necesar, dovada existenţei unui sediu permanent atestat de autoritatea fiscală a statului membru în care întreprinderea care primeşte dobânzi sau redevenţe este rezidentă pentru scopuri fiscale sau în care este situat sediul permanent;

b) deţinerea dreptului de beneficiar efectiv al dobânzilor sau redevenţelor de către întreprinderea care primeşte astfel de plăţi, în conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenţa condiţiilor în conformitate cu prevederile alin. (5), când un sediu permanent este beneficiarul plăţii;

c) îndeplinirea cerinţelor, în conformitate cu prevederile art. 124²⁰ lit. a) pct. (iii), în cazul întreprinderii primitoare;

d) o deţinere minimă, în conformitate cu prevederile art. 124²⁰ lit. b);

e) perioada pentru care deţinerea la care se face referire la lit. d) a existat.

Se poate solicita în plus justificarea legală pentru plăţile din cadrul contractului, de exemplu se poate solicita contractul de împrumut sau contractul de licenţă.

(14) Dacă cerinţele pentru acordarea scutirii încetează să fie îndeplinite, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va informa imediat întreprinderea plătitoare sau sediul permanent plătitor.

(15) Dacă respectiva întreprindere plătitoare sau sediul permanent a reţinut impozitul la sursă asupra venitului ce urma să fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate face o cerere pentru restituirea acestui impozit reţinut la sursă. În acest sens se va solicita informaţia specificată la alin. (13). Cererea pentru restituirea impozitului trebuie să fie transmisă în cadrul termenului legal de prescripţie.

(16) Impozitul reţinut la sursă în plus va fi restituit într-un interval de un an de la primirea cererii de restituire a impozitului şi a informaţiilor doveditoare pe care le poate solicita în mod rezonabil. Dacă impozitul reţinut la sursă nu a fost restituit în perioada menţionată, întreprinderea primitoare sau sediul permanent va fi îndreptăţit, la expirarea anului în cauză, să solicite dobânda asupra sumei reprezentând impozitul care trebuie restituit. Dobânda solicitată se va calcula corespunzător prevederilor Codului de procedură fiscală.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124¹⁹

Definiţia dobânzii şi a redevenţelor

În sensul prezentului capitol:

a) termenul dobândă înseamnă venitul din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de participare la profiturile debitorului şi, în special, venitul din efecte publice, titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni; penalităţile pentru plata cu întârziere nu vor fi considerate dobânzi;

b) termenul redevenţe înseamnă plăţile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf şi software, orice patent, marcă de comerţ, desen ori model, plan, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie, ori pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial ori ştiinţific; plăţile pentru folosirea sau dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial ori ştiinţific vor fi considerate redevenţe.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²⁰

Definiţia întreprinderii, întreprinderii asociate şi a sediului permanent

În sensul prezentului capitol:

a) termenul întreprindere a unui stat membru înseamnă orice întreprindere:

1. (i)

care îmbracă una dintre formele enumerate în această privinţă în lista prevăzută la art. 124²⁶; şi

2. (ii)

care, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, este considerată ca fiind rezidentă în acel stat membru şi nu este considerată, în înţelesul unei convenţii de evitare a dublei impuneri pe venit şi pe capital încheiată cu un stat terţ, ca fiind rezident în scopul impozitării în afara Comunităţii; şi

3. (iii)

care este supusă unuia dintre următoarele impozite, fără a fi scutită de impozit, sau unui impozit care este identic ori, în esenţă, similar şi care este stabilit după data de intrare în vigoare a prezentului articol, în plus sau în locul acelor impozite existente:

– impozitul societăţilor/vennootschapsbelasting, în Belgia;

– selskabsskat, în Danemarca;

– Korperschaftsteuer, în Germania;

– în Grecia;

– impuesto sobre sociedades, în Spania;

– impt sur les socits, în Franţa;

– corporation tax, în Irlanda;

– imposta sul reddito delle persone giuridiche, în Italia;

– impt sur le revenu des collectivits, în Luxemburg;

– vennootschapsbelasting, în Olanda;

– Korperschaftsteuer, în Austria;

– imposto sobre o rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;

– vhteisoien tulovero/în komstskatten, în Finlanda;

– statlîn g în komstskatt, în Suedia;

– Corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;

– dan z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehă;

– tulumaks, în Estonia;

– în Cipru;

– uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;

– pelno mokestis, în Lituania;

– tarsasagi ado, în Ungaria;

– taxxa fuq l-income, în Malta;

– todatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;

– davek oddobicka praznih oseb, în Slovenia;

– dan zphjmovpravnickych osob, în Slovacia;

– impozitul pe profit, în România;

– , în Bulgaria;

– porez na dobit, în Croaţia;

b) o întreprindere este o întreprindere asociată a unei alte întreprinderi dacă, cel puţin:

1. (i)

prima întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul celei de-a doua întreprinderi; sau

2. (ii)

cea de-a doua întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul primei întreprinderi; sau

3. (iii)

o întreprindere terţă are o participare minimă directă de 25% atât în capitalul primei companii, cât şi în al celei de-a doua.

Participările în capitalul social trebuie să fie deţinute numai la întreprinderile rezidente pe teritoriul Comunităţii Europene;

c) termenul sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri situat într-un stat membru, prin care se desfăşoară în întregime sau în parte activitatea unei întreprinderi rezidente într-un alt stat membru.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²¹

Exceptarea plăţilor de dobânzi sau de redevente

(1) Nu se vor acorda beneficiile prezentului capitol în următoarele cazuri:

a) atunci când plăţile sunt tratate ca o distribuire de beneficii sau ca o restituire de capital, conform legislaţiei române;

b) pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul de participare la profiturile debitorului;

c) pentru plăţile rezultate din creanţe care dau dreptul creditorului să îşi schimbe dreptul de a primi dobânda contra unui drept de participare în profiturile debitorului;

d) pentru plăţile rezultate din creanţe care nu conţin niciun fel de prevederi referitoare la restituirea datoriei principale sau dacă restituirea este datorată pentru o perioadă mai mare de 50 de ani după data emisiunii.

(2) Când datorită relaţiilor speciale existente între debitor şi beneficiarul efectiv al dobânzii sau redevenţelor ori între unul dintre ei şi o altă persoană, suma dobânzilor sau redevenţelor depăşeşte suma care s-ar fi convenit între debitor şi beneficiarul efectiv, în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai în această ultimă sumă menţionată, dacă există o astfel de sumă.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²²

Fraudă şi abuz

(1) Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale sau a celor bazate pe tratate, la care România este parte, care sunt necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului.

(2) România poate, în cazul tranzacţiilor pentru care motivul principal sau unul dintre motivele principale este frauda, evaziunea fiscală sau abuzul, să retragă beneficiile stabilite prin prezentul capitol sau poate să refuze aplicarea lui.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²³

Reguli tranzitorii pentru Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia şi Slovacia

(1) Grecia, Letonia, Polonia şi Portugalia sunt autorizate să nu aplice prevederile privind scutirea plăţilor de dobânzi şi redevente între întreprinderi asociate până la data de 1 iulie 2005, iar pe durata perioadei de tranziţie de 8 ani, începând cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicată în aceste ţări plăţilor de dobândă sau redevente, care se fac către o întreprindere asociată rezidentă în alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu trebuie să depăşească 10% în timpul primilor 4 ani şi 5% în timpul următorilor 4 ani.

Lituania este autorizată să nu aplice prevederile privind scutirea plăţilor de dobânzi şi redevente între întreprinderi asociate, până la data de 1 iulie 2005. Pe durata unei perioade de tranziţie de 6 ani, începând de la 1 iulie 2005, cota de impozit aplicată în această ţară asupra plăţilor de redevente făcute către o întreprindere asociată rezidentă în alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu trebuie să depăşească 10%. În timpul primilor 4 ani din perioada de tranziţie de 6 ani, cota de impozit aplicată asupra plăţilor de dobânzi făcute unei întreprinderi asociate din alt stat membru sau unui sediu permanent situat în alt stat membru nu va depăşi 10%; pentru următorii 2 ani, cota de impozit aplicată asupra unor astfel de plăţi de dobânzi nu va depăşi 5%.

Spania şi Republica Cehă sunt autorizate, doar pentru plăţile de redevente, să nu aplice prevederile p/ivind scutirea plăţilor de redevente între întreprinderi asociate, până la data de 1 iulie 2005. În timpul unei perioade de tranziţie de 6 ani, începând cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicată în aceste ţări plăţilor de redevenţă făcute către o întreprindere asociată din alt stat membru sau către un sediu permanent al unei întreprinderi asociate a unui stat membru, situat în alt stat membru, nu va depăşi 10%. Slovacia este autorizată, numai pentru plăţile de redevenţe, să nu aplice prevederile privind scutirea de impozit pentru o perioadă de tranziţie de doi ani, începând cu data de 1 mai 2004.

Totuşi, aceste reguli tranzitorii sunt supuse aplicării permanente a oricăror cote de impozit, mai scăzute decât cele la care se face referire mai sus, în condiţiile unor acorduri bilaterale încheiate între Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia şi alte state membre.

(2) Când o întreprindere rezidentă în România sau un sediu permanent al unei întreprinderi a unui stat membru, situat în România:

a) primeşte dobânzi sau redevenţe din partea unei întreprinderi asociate din Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia;

b) primeşte redevenţe din partea unei întreprinderi asociate din Republica Cehă, Spania sau Slovacia;

c) primeşte dobânzi sau redevenţe din partea unui sediu permanent situat în Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia, al unei întreprinderi asociate a unui stat membru; sau

d) primeşte redevenţe de la un sediu permanent situat în Republica Cehă, Spania sau Slovacia al unei întreprinderi asociate a unui stat membru,

România acordă la calculul impozitului pe profit o sumă egală cu impozitul plătit în Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, în conformitate cu alin. (1), stabilită asupra acelui venit. Suma se acordă ca o deducere din impozitul pe profitul obţinut de întreprinderea sau de sediul permanent care a primit acel venit.

(3) Deducerea prevăzută la alin. (2) nu poate să depăşească acea sumă mai mică:

a) faţă de impozitul de plată din Republica Cehă, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, pentru un astfel de venit, pe baza alin. (1); sau

b) a părţii de impozit pe profitul întreprinderii sau al sediului permanent care primeşte dobânda sau redevenţele, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă acelor plăţi, conform legislaţiei naţionale a României.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²⁴

Clauza de delimitare

Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor naţionale sau celor bazate pe tratatele la care România este parte şi ale căror prevederi au în vedere eliminarea sau evitarea dublei impozitări a dobânzilor şi a redevenţelor.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²⁵

Măsuri luate de România

Procedura administrării acestui capitol se va stabili prin hotărâre a Guvernului, elaborată în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu avizul Ministerului Integrării Europene şi al Ministerului Afacerilor Externe.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²⁶

Lista societăţilor acoperite de prevederile art. 124²⁰ lit. a) pct. (iii)

Societăţile acoperite de prevederile art. 124²⁰ lit. a) pct. (iii) sunt următoarele:

a) societăţi cunoscute în legislaţia belgiană ca: naamloze vennootschap/socit anonyme, commanditaire vennootschap op aandelen/socit en commandite par actions, besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid/socit prive responsabilit limite şi acele entităţi publice legislative care desfăşoară activitate conform dreptului privat;

b) societăţi cunoscute în legislaţia daneză ca: aktieselskab şi anpartsselskab;

c) societăţi cunoscute în legislaţia germană ca: Aktiengesellschaft, Kommanditgesellschaft auf Aktien, Gesellschaft mit beschrankter Haftung şi bergrechtliche Gewerkschaft;

d) societăţi cunoscute în legislaţia grecească ca: ;

e) societăţi cunoscute în legislaţia spaniolă ca: sociedad anonima, sociedad comanditaria por acciones, sociedad de responsabilidad limitada şi acele entităţi publice legale care desfăşoară activitate conform dreptului privat;

f) societăţi cunoscute în legislaţia franceză ca: socit anonyme, societ en commandite par actions, societ responsabilit limite şi entităţi publice şi întreprinderi industriale şi comerciale;

g) societăţi cunoscute în legislaţia irlandeză ca societăţi pe acţiuni sau pe garanţii, societăţi private pe acţiuni sau pe garanţii, entităţi înregistrate conform legislaţiei societăţilor industriale şi prudenţiale sau societăţi de construcţii înregistrate conform legii societăţilor de construcţii;

h) societăţi cunoscute în legislaţia italiană ca: societa per azioni, societa in accomandita per azioni, societa a responsabilita limitata şi entităţi publice şi private care desfăşoară activităţi industriale şi comerciale;

i) societăţi cunoscute în legislaţia luxemburgheză ca: societ anonyme, societ en commandite par actions şi societ responsabilit limite;

j) societăţi cunoscute în legislaţia olandeză ca: noomloze vennootschap şi besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid;

k) societăţi cunoscute în legislaţia austriacă ca: Aktiengesellschaft şi Gesellschaft mit beschrankter Haftung;

l) societăţi comerciale sau societăţi înfiinţate conform legii civile, având formă comercială, şi cooperative şi entităţi publice înregistrate conform legii portugheze;

m) societăţi cunoscute în legislaţia finlandeză ca: osakeyhtio/aktiebolag, osuuskunta/andelslag, saastopankki/sparbank şi vakuutusyhtio/forsakrîn gsbolag;

n) societăţi cunoscute în legislaţia suedeză ca: aktiebolag şi forsakrin gsaktiebolag;

o) societăţi înregistrate conform legislaţiei Marii Britanii;

p) societăţi cunoscute în legislaţia cehă ca: akciova spolecnost, spolecnost s rucenim omezenym, verejna obchodni spolecnnost, komanditni spolecnost, druzstvo;

q) societăţi cunoscute în legislaţia estoniană ca: taisuhin g, usaldusuhin g, osauhin g, aktsiaselts, tulundusuhistu;

r) societăţi cunoscute în legislaţia cipriotă ca societăţi înregistrate în conformitate cu legea companiilor, entităţi publice corporatiste, precum şi alte entităţi care sunt considerate societăţi, conform legii impozitului pe venit;

s) societăţi cunoscute în legislaţia letonă ca: akciju sabiedhba, sabiedhba ar ierobezotu atbildibu;

ş) societăţi înregistrate conform legislaţiei lituaniene;

t) societăţi cunoscute în legislaţia ungară ca: kozkereseti tarsasag, beteli tarsasag, kozos vallalat, korlatolt felelossegu tarsasag, reszvenytarsasag, egyesules, kozhasznu tarsasag, szovetkezet;

ţ) societăţi cunoscute în legislaţia malteză ca: Kumpaniji ta Responsabilita Limitata, Socjetajiet în akkomandita li l-kapital taghhom maqsum fazzjonitjiet;

u) societăţi cunoscute în legislaţia poloneză ca: spolka akcyjna, spolka z ofraniczona odpowiedzialnoscia;

v) societăţi cunoscute în legislaţia slovenă ca: delniska druzba, komanditna delniska druzba, komanditna druzba, druzba z omejeno odgovornostjo, druzba z neomejeno odgovornostjo;

w) societăţi cunoscute în legislaţia slovacă ca: akciova spolocnos, spolocnosts rucenim obmedzenym, komanditna spolocnos, verejna obchodna spolocnos, druzstvo.

x) societăţi cunoscute în legislaţia română ca: societăţi în nume colectiv, societăţi în comandită simplă, societăţi pe acţiuni, societăţi în comandită pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată;

y) societăţi cunoscute în legislaţia bulgară ca: , , .

z) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei croate, denumite dioniko drutvo”, drutvo s ogranienom odgovornou” şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia croată şi care sunt supuse impozitului pe profit în Croaţia.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²⁷

Data aplicării

Prevederile prezentului capitol, reprezentând transpunerea Directivei 2003/49/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţilor de dobânzi şi redevenţe efectuate între societăţi asociate din state membre diferite, cu amendamentele ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²⁸

Prevederi generale

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124²⁹

Schimb la cerere

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³⁰

Schimbul automat de informaţii

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³¹

Schimbul spontan de informaţii

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³²

Limita de timp pentru transmiterea informaţiei

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³³

Colaborarea dintre oficialii statului vizat

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³⁴

Prevederi privind secretul

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³⁵

Limitări la schimbul de informaţii

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³⁶

Notificarea

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³⁷

Verificări simultane

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³⁸

Consultări

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124³⁹

Schimb de experienţă

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124⁴⁰

Aplicabilitatea unor prevederi lărgite referitoare la asistenţă

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 124⁴¹

Data aplicării

Abrogat.

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 123 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe reprezentanţe

11 martie 202211 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 123 Cod Fiscal 2014 Impozitul pe reprezentanţe

CAPITOLUL II
Impozitul pe reprezentanţe

Art. 123

Stabilirea impozitului

(1) Impozitul pe reprezentanţă pentru un an fiscal este egal cu echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilită pentru un an fiscal, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în care se efectuează plata impozitului către bugetul de stat.

(2) În cazul unei persoane juridice străine, care în cursul unui an fiscal înfiinţează sau desfiinţează o reprezentanţă în România, impozitul datorat pentru acest an se calculează proporţional cu numărul de luni de existenţă a reprezentanţei în anul fiscal respectiv.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 26 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

27 mai 202011 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 26 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil

Art. 26

Pierderi fiscale

(1) Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

(2) Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înfiinţaţi ori de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare. Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele şi pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.

(3) În cazul persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1), respectiv alin. (5) se aplică luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România. Pierderile fiscale înregistrate până la data de 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, care aplică prevederile art. 29¹, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnat şi se recuperează în funcţie de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel:

a) pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, perioada 1 iulie-31 decembrie 2013 inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi;

b) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013 este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.

(4) Contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe venit şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor alin. (1), respectiv alin. (5), de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 5 ani, respectiv 7 ani, după caz.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 91/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 iunie 2008, Monitorul Oficial 480/2008;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 24 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

27 mai 202011 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 24 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil

Art. 24

Amortizarea fiscală

(1) Cheltuielile aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau „în prestarea de servicii, pentru” a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative;

b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului;

c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte.

(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:

a) investiţiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune şi altele asemenea;

b) mijloacele fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investiţiile efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile, precum şi pentru lucrările de deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la suprafaţă;

d) investiţiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investiţiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;

f) amenajările de terenuri.

g) activele biologice, înregistrate de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară.

(4) Nu reprezintă active amortizabile:

a) terenurile, inclusiv cele împădurite;

b) tablourile şi operele de artă;

c) fondul comercial;

d) lacurile, bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;

e) bunurile din domeniul public finanţate din surse bugetare;

f) orice mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii, potrivit normelor;

g) casele de odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor.

h) imobilizările necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile.

(5) Abrogat.

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;

c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.

(7) În cazul metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix amortizabil.

(8) În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienţii următori:

a) 1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 şi 5 ani;

b) 2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 şi 10 ani;

c) 2,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

(9) În cazul metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după cum urmează:

a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50% din valoarea fiscală de la data intrării în patrimoniul contribuabilului a mijlocului fix;

b) pentru următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de utilizare rămasă a acestuia.

(10) Cheltuielile aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe, mărci de comerţ sau fabrică şi alte imobilizări necorporale recunoscute din punct de vedere contabil, cu excepţia cheltuielilor de constituire, a fondului comercial, a imobilizărilor necorporale cu durată de viaţă utilă nedeterminată, încadrate astfel potrivit reglementărilor contabile, precum şi cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezintă imobilizări necorporale se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza şi metoda de amortizare degresivă sau accelerată.

(11) Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcţiune;

b) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de concesionare sau închiriere, după caz;

c) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de utilizare, după caz;

d) pentru cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioadă de 10 ani;

e) amortizarea clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi, pentru substanţe minerale solide şi cele din industria extractivă de petrol, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă.

Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:

1. din 5 în 5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la cheltuielile de investiţii pentru descopertă;

2. din 10 în 10 ani la saline;

e¹) În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară şi care stabilesc pentru amortizarea mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale politici contabile specifice domeniului de activitate, în concordanţă cu cele mai recente norme ale altor organisme de normalizare care utilizează un cadru general conceptual similar pentru a elabora standarde de contabilitate, alte documente contabile şi practicile acceptate ale domeniului de activitate, valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe casate se deduce prin utilizarea metodei de amortizare fiscală utilizate înainte de casarea acestora, pe perioada rămasă. Aceste prevederi se aplică şi pentru valoarea fiscală rămasă neamortizată la momentul retratării mijloacelor fixe specifice activităţii de explorare şi producţie a resurselor de petrol şi gaze şi alte substanţe minerale;

f) mijloacele de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de legea locuinţei;

h) numai pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. n).

(11¹) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) pct. 33 şi 34, pentru mijloacele de transport de persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, din categoria M1, astfel cum sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile, pentru fiecare, în limita a 1.500 lei/lună. Pentru aceste mijloace de transport nu se aplică prevederile alin. (11) lit. f). Sunt exceptate situaţiile în care mijloacele de transport respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

2. vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii, precum şi pentru test drive şi pentru demonstraţii;

3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închiriere către alte persoane, transmiterea dreptului de folosinţă, în cadrul contractelor de leasing operaţional sau pentru instruire de către şcolile de şoferi.

(11²) Alin. (11¹) se aplică inclusiv pentru mijloacele de transport persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, achiziţionate/produse anterior datei de 1 februarie 2013, pentru cheltuielile cu amortizarea stabilite în baza valorii fiscale rămase neamortizate la această dată.

(12) Contribuabilii care au investit în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie amortizabile şi care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora conform prevederilor legale, la data punerii în funcţiune a mijlocului fix sau a brevetului de invenţie, până la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligaţia să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. În cazul în care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculează şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi de întârziere de la data aplicării facilităţii respective, potrivit legii.

(13) Pentru investiţiile realizate în parcurile industriale până la data de 31 decembrie 2006 se acordă o deducere suplimentară din profitul impozabil, în cotă de 20% din valoarea investiţiilor în construcţii sau a reabilitărilor de construcţii, infrastructură internă şi de conexiune la reţeaua publică de utilităţi, ţinând seama de prevederile legale în vigoare privind clasificarea şi duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (12) nu pot beneficia de facilităţile prevăzute în prezentul alineat.

(14) Cheltuielile aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei activităţi pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente achiziţionării oricărui drept de exploatare a resurselor naturale se recuperează pe măsură ce resursele naturale sunt exploatate, proporţional cu valoarea recuperată raportată la valoarea totală estimată a resurselor.

(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă. Câştigurile sau pierderile rezultate din vânzarea ori din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, diminuată cu amortizarea fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă evidenţiată în sold la data de 31 decembrie 2003, amortizarea se calculează în baza valorii rămase neamortizată, pe durata normală de utilizare rămasă, folosindu-se metodele de amortizare aplicate până la această dată.

(15¹) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale cu valoare fiscală rămasă neamortizată, cheltuielile reprezentând valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale se recalculează în mod corespunzător, prin diminuarea acesteia cu valoarea fiscală rămasă neamortizată aferentă părţilor înlocuite şi majorarea cu valoarea fiscală aferentă părţilor noi înlocuite, pe durata normală de utilizare rămasă.

(15²) În cazul în care se înlocuiesc părţi componente ale mijloacelor fixe amortizabile/imobilizărilor necorporale după expirarea duratei normale de utilizare, pentru determinarea amortizării fiscale se va stabili o nouă durată normală de utilizare de către o comisie tehnică sau un expert tehnic independent.

(16) Contribuabilii care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(17) În cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(18) Cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje, care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

(19) Ministerul Finanţelor Publice elaborează normele privind clasificaţia şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.

(20) Abrogat.

(21) Pentru titularii de acorduri petroliere şi subcontractanţii acestora, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, se calculează amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente operaţiunilor petroliere, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă minerală utilă, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pe baza valorilor înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărui exerciţiu financiar.

(22) Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică la calculul profitului impozabil, cu excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din aceeaşi lege.

(23) În cazul contribuabililor care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, pentru activele imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, transferate în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării şi reclasificate în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, valoarea fiscală rămasă neamortizată este valoarea fiscală dinaintea reclasificării ca active imobilizate deţinute în vederea vânzării. Durata de amortizare este durata normală de utilizare rămasă determinată în baza duratei normale de utilizare iniţiale, din care se scade durata în care a fost clasificat în categoria activelor imobilizate deţinute în vederea vânzării. Amortizarea fiscală se calculează începând cu luna următoare celei în care a fost reclasificat în categoria activelor imobilizate deţinute pentru activitatea proprie, prin recalcularea cotei de amortizare fiscală.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 106/2007 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 octombrie 2007, Monitorul Oficial 703/2007;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OUG 138/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 29 decembrie 2004, Monitorul Oficial 1281/2004;

OUG 24/2005 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 24 martie 2005, Monitorul Oficial 263/2005;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Rectificare Monitorul Oficial 112/2004 din 6 februarie 2004, Monitorul Oficial 112/2004;

Art. 20 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

27 mai 202011 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 20 Cod Fiscal 2014 Calculul profitului impozabil

CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil

Art. 20

Venituri neimpozabile

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română;

b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare. Acestea sunt impozabile la data cesionării, transmiterii cu titlu gratuit, retragerii capitalului social sau lichidării persoanei juridice la care se deţin titlurile de participare;

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile reprezentând anularea rezervei înregistrate ca urmare a participării în natură la capitalul altor persoane juridice;

d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.

e) în perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2009 inclusiv, veniturile din tranzacţionarea titlurilor de participare pe piaţa autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. În aceeaşi perioadă, cheltuielile reprezentând valoarea de înregistrare a acestor titluri de participare, precum şi cheltuielile înregistrate cu ocazia desfăşurării operaţiunilor de tranzacţionare reprezintă cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

f) veniturile din impozitul pe profit amânat determinat şi înregistrat de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară;

g) veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investiţiilor imobiliare/activelor biologice, ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară. Aceste sume sunt impozabile concomitent cu deducerea amortizării fiscale, respectiv la momentul scăderii din gestiune a acestor investiţii imobiliare/active biologice, după caz.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

OUG 127/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 8 octombrie 2008, Monitorul Oficial 705/2008;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 20¹

Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene

(1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi:

a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;

2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;

3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3;

b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:

1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);

2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;

4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;

5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 2 ani.

(2) Prevederile alin. (1) lit. a) şi b) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.

(3) În aplicarea prevederilor prezentului articol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a)stat membru – stat al Uniunii Europene;

b)filială dintr-un stat membru – persoana juridică străină al cărei capital social include şi participaţia minimă prevăzută la alin. (1) lit. a) pct. 2 şi lit. b) pct. 4, deţinută de o persoană juridică română, respectiv de un sediu permanent din România al unei persoane juridice străine dintr-un stat membru;

c)stat terţ – oricare alt stat care nu este stat membru al Uniunii Europene.

(4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. b) pct. 1, formele de organizare pentru persoanele juridice străine sunt:

a) societăţile înfiinţate în baza legii belgiene, cunoscute ca socit anonyme/naamloze vennootschap, socit en commandite par actions/commanditaire vennootschap op aandelen, socit prive responsabilit limite/besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid, socit cooperative responsabilit limite/cooperatieve vennootschap met beperkte aansprakelijkheid, socit cooperative responsabilit illimite/cooperatieve vennootschap met onbeperkte aansprakelijkheid, socit en nom collectif/vennootschap onder firma, socit en commandite simple/gewone commanditaire vennootschap, întreprinderi publice ce au adoptat una dintre formele juridice menţionate mai sus, şi alte societăţi constituite conform legii belgiene, supuse impozitului pe profit belgian;

a¹) societăţi înfiinţate în baza legii bulgare, cunoscute ca „, „, „, „, „, „, „, „, ” şi care desfăşoară activităţi comerciale;

a²) societăţi aflate sub incidenţa legislaţiei croate, denumite dioniko drutvo”, drutvo s ogranienom odgovornou” şi alte societăţi constituite în conformitate cu legislaţia croată şi care sunt supuse impozitului pe profit în Croaţia;

b) societăţile înfiinţate în baza legii daneze, cunoscute ca aktieselskab şi anpartsselskab, alte societăţi supuse impozitării, conform legii impozitului pe profit, în măsura în care venitul lor impozabil este calculat şi impozitat în conformitate cu regulile generale ale legislaţiei fiscale aplicabile la aktieselskaber;

c) societăţile înfiinţate în baza legii germane, cunoscute ca Aktiengesellschaft, Kommanditgesellschaft auf Aktien, Gesellschaft mitbeschrănkter Haftung, Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit, Erwerbs-und Wirtschaftsgenossenschaft, Betriebe gewerblicher Art von juristischen Personen des offentlichen Rechts, şi alte societăţi constituite conform legii germane, supuse impozitului pe profit german;

d) societăţile înfiinţate în baza legii greceşti, cunoscute ca ‘, (E..E) şi alte societăţi constituite conform legii greceşti, supuse impozitului pe profit grec;

e) societăţile înfiinţate în baza legii spaniole, cunoscute ca sociedad anonima, sociedad comanditaria por acciones, sociedad de responsabilidad limitada, organsime de drept public care funcţionează în baza legii private; alte entităţi constituite conform legii spaniole, supuse impozitului pe profit spaniol (Impuesto sobre Sociedades);

f) societăţile înfiinţate în baza legii franceze, cunoscute ca socit anonyme, socit en commandite par actions, socit a responsabilit limite, socits par actions simplifies, socits dassurances mutuelles, caisses dpargne et de prvoyance, socits civiles, care sunt automat supuse impozitului pe profit, coopratives, unions de coopratives, întreprinderi publice industriale şi comerciale, precum şi alte societăţi constituite conform legii franceze, supuse impozitului pe profit francez;

g) societăţile înfiinţate sau existente în baza legii irlandeze, organisme înfiinţate în baza Legii asociaţiilor industriale şi de aprovizionare, societăţi de construcţii înfiinţate în baza Legii asociaţiilor de construcţii şi trusturi bancare de economii, înfiinţate în baza Legii trusturilor bancare de economii, 1989;

h) societăţile înfiinţate în baza legii italiene, cunoscute ca societ per azioni, societ in accomandita per azioni, societ a responsabilit limitata, societ cooperative, societ dimutua assicurazione, şi entităţi publice şi private a căror activitate este în întregime sau în principal comercială;

i) societăţile înfiinţate în baza legii statului Luxemburg, cunoscute ca socit anonyme, socit en commandite par actions, socit responsabilit limite, socit cooperative, socit cooperative organise comme une socit anonyme, association dassurances mutuelles, association dpargne-pension entreprise de nature commerciale, industrielle ou minire de lEtat, des communes, des syndicats de communes, des tablissements publics et des autres personnes morales de droit public, şi alte societăţi constituite în baza legii luxemburgheze, supuse impozitului pe profit luxemburghez;

j) societăţile înfiinţate în baza legii olandeze, cunoscute ca naamloze vennootschap, besloten vennootschap metbeperkte aansprakelijkheid, Open commanditaire vennootschap, Cooperaţie, onderlinge waarborgmaatschappij, Fonds voor gemene rekening, vereniging op cooperatieve grondslag, vereniging welke op onderlinge grondslag als verzekeraar of kredietinstelling optreedt, şi alte societăţi constituite în baza legii olandeze şi supuse impozitului pe profit olandez;

k) societăţile înfiinţate în baza legii austriece, cunoscute ca Aktiengesellschaft, Gesellschaft mit beschrănkter Haftung, Versicherungsvereine auf Gegenseitigkeit, Erwerbs- und Wirtschaftsgenossenschaften, Betriebe gewerblicher Art von Korperschaften des offentlichen Rechts, Sparkassen, şi alte societăţi constituite în baza legii austriece şi supuse impozitului pe profit austriac;

l) societăţile comerciale sau societăţile de drept civil ce au o formă comercială şi întreprinderile publice înfiinţate în conformitate cu legea portugheză;

m) societăţile înfiinţate în baza legii finlandeze, cunoscute ca osakeyhtyi/aktiebolag, osuuskunta/andelslag, sstopankki/sparbank and vakuutusyhti/frskringsbolag;

n) societăţile înfiinţate în baza legii suedeze, cunoscute ca as aktiebolag, forskringsaktiebolag, ekonomiska freningar, sparbanker, msesidiga frskringsbolag;

o) societăţile înfiinţate în baza legii Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;

p) societăţile înfiinţate în baza Reglementării Consiliului nr. 2.157/2001/CE, din 8 octombrie 2001, privind Statutul societăţii europene (SE) şi a Directivei 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001, de completare a Statutului societăţii europene în ceea ce priveşte implicarea lucrătorilor şi asociaţiile cooperatiste înfiinţate în baza Reglementării Consiliului (CE) nr. 1.435/2003, din 22 iulie 2003, privind Statutul Societăţii Cooperative Europene (SCE) şi a Directivei Consiliului 2003/72/CE, din 22 iulie 2003, de completare a Statutului Societăţii Cooperative Europene cu privire la implicarea angajaţilor;

q) societăţile înfiinţate în baza legislaţiei cehe, cunoscute ca akciov spolenost, spolenost s ruenm omezenym;

r) societăţile înfiinţate în baza legii estoniene, cunoscute ca tishing, usaldushing, osahing, aktsiaselts, tulundushistu;

s) societăţile înfiinţate în baza legii cipriote, cunoscute ca ‘, supuse impozitului pe profit cipriot;

ş) societăţile înfiinţate în baza legii letone, cunoscute ca akciju sabiedrba, sabiedrba ar ierobeotu atbildbu;

t) societăţile înfiinţate în baza legii lituaniene;

ţ) societăţile înfiinţate în baza legii ungare, cunoscute ca kzkereseti trsasg, betti trsasg, kzs vllalat, korltolt felelsseg trsasg, rszvnytrsasg, egyesles, kzhaszn trsasg, szvetkezet;

u) societăţile înfiinţate în baza legii malteze, cunoscute ca Kumpaniji ta Responsabilita Limitata, Sojetajiet en commandite li l-kapital taghom maqsum fazzjonijiet;

v) societăţile înfiinţate în baza legii poloneze, cunoscute ca splka akcyjna, splka z ograniczon, odpowiedzialnoci,’;

w) societăţile înfiinţate în baza legii slovene, cunoscute ca delnika druba, komanditna druba, druba z omejeno odgovornostjo;

x) societăţile înfiinţate în baza legislaţiei slovace, cunoscute ca akciov spolonost, spolonost s rucnm obmedzenm, komanditn spolocnost.

(5) Dispoziţiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 2011/96/UE a Consiliului din 30 noiembrie 2011 privind regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite state membre.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 16/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare din 30 iulie 2013, Monitorul Oficial 490/2013;

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1017 Noul Cod de Procedură Civilă 2014 Determinarea dobânzii Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

27 mai 20209 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 1017 Noul Cod de Procedură Civilă 2014 Determinarea dobânzii Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală

Art. 1017

Determinarea dobânzii

(1) Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României. Rata de referinţă în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

(2) Creanţa produce dobânzi după cum urmează:

1. în cazul contractelor încheiate între profesionişti, de la data la care obligaţia a devenit exigibilă;

2. în cazul contractelor încheiate între profesionişti şi o autoritate contractantă, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului:

a) dacă în contract a fost fixat un termen de plată, din ziua următoare acestui termen;

b) dacă termenul de plată nu este fixat în contract:

(i) după 30 de zile de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei alte asemenea solicitări de plată;

(ii) dacă data primirii facturii sau a unei solicitări echivalente de plată este incertă, după 30 de zile de la recepţia mărfurilor sau prestarea serviciilor;

(iii) dacă solicitarea de plată a fost comunicată înainte de a primi mărfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea mărfurilor sau prestarea serviciilor;

(iv) dacă legea sau contractul stabileşte o procedură de acceptare ori de verificare, permiţând certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plată la data verificării sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la această dată;

3. în celelalte cazuri, de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept în întârziere, potrivit legii.

(3) Creditorul poate să pretindă daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

(4) Este lovită de nulitate absolută convenţia sau clauza prin care se fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor în cazurile prevăzute la alin. (2) pct. 1 şi 2 sau un termen de la care creanţa produce dobânzi, mai mare decât cel prevăzut la alin. (2).

ART. 126 Noul Cod Penal 2014 Schimbarea regimului de executare Regimul măsurilor educative privative de libertate

27 mai 20206 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ART. 126 Noul Cod Penal 2014 Schimbarea regimului de executare Regimul măsurilor educative privative de libertate

Dacă în cursul executării unei măsuri educative privative de libertate persoana internată, care a împlinit vârsta de 18 ani, are un comportament prin care influenţează negativ sau împiedică procesul de recuperare şi reintegrare a celorlalte persoane internate, instanţa poate dispune continuarea executării măsurii educative într-un penitenciar.

ART. 125 Noul Cod Penal 2014 Internarea într-un centru de detenţie Regimul măsurilor educative privative de libertate

27 mai 20206 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ART. 125 Noul Cod Penal 2014 Internarea într-un centru de detenţie Regimul măsurilor educative privative de libertate

(1) Măsura educativă a internării într-un centru de detenţie constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.

(3) Dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa prelungeşte măsura internării, fără a depăşi maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.

(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune:

a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

b) liberarea din centrul de detenţie, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea, instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 121, până la împlinirea duratei măsurii internării.

(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru de detenţie.

(7) În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru de detenţie cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune:

a) executarea restului rămas din durata măsurii internării într-un centru de detenţie;

b) prelungirea duratei acestei internări în condiţiile prevăzute în alin. (3).

ART. 124 Noul Cod Penal 2014 Internarea într-un centru educativ Regimul măsurilor educative privative de libertate

27 mai 20206 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ART. 124 Noul Cod Penal 2014 Internarea într-un centru educativ Regimul măsurilor educative privative de libertate

(1) Măsura educativă a internării într-un centru educativ constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, unde va urma un program de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor sale, precum şi programe de reintegrare socială.

(2) Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între unu şi 3 ani.

(3) Dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa poate menţine măsura internării într-un centru educativ, prelungind durata acesteia, fără a depăşi maximul prevăzut de lege, sau o poate înlocui cu măsura internării într-un centru de detenţie.

(4) În cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însuşirea cunoştinţelor şcolare şi profesionale şi a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puţin jumătate din durata internării, instanţa poate dispune:

a) înlocuirea internării cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani;

b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

(5) Odată cu înlocuirea sau liberarea instanţa impune respectarea uneia sau mai multora dintre obligaţiile prevăzute în art. 121 până la împlinirea duratei măsurii internării.

(6) Dacă minorul nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare a măsurii asistării zilnice sau obligaţiile impuse, instanţa revine asupra înlocuirii sau liberării şi dispune executarea restului rămas neexecutat din durata măsurii internării într-un centru educativ.

(7) În cazul săvârşirii, până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracţiuni de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi faţă de care s-a dispus înlocuirea măsurii internării într-un centru educativ cu măsura asistării zilnice, instanţa revine asupra înlocuirii şi dispune:

a) executarea restului rămas din durata măsurii internării iniţiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la maximul prevăzut de lege;

b) internarea într-un centru de detenţie.

Art. 281 Codul muncii 2014 Reguli speciale de procedură

5 mai 20235 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 281 Codul muncii 2014 Reguli speciale de procedură

CAPITOLUL III
Reguli speciale de procedură

Art. 281

(1) Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003.

(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

– Codul muncii al R.S.R., Legea 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea 1/1970 – Legea organizării şi disciplinei muncii în unităţile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificările şi completările ulterioare;

– Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obştesc, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;

– Legea 30/1990 privind angajarea salariaţilor în funcţie de competenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;

– Legea 2/1991 privind cumulul de funcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;

– Legea salarizării nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea 6/1992 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale salariaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;

– Legea 68/1993 privind garantarea în plată a salariului minim, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;

– Legea 75/1996 privind stabilirea zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificările şi completările ulterioare;

– art. 34 şi 35 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.

(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificările ulterioare.

Art. 265 Codul muncii 2014 Răspunderea penală

5 mai 20235 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 265 Codul muncii 2014 Răspunderea penală

CAPITOLUL V
Răspunderea penală

Art. 265

(1) Încadrarea în muncă a minorilor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani.

(2) Cu pedeapsa prevăzută la art. 264 alin. (3) se sancţionează primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane.

(3) Dacă munca prestată de persoana prevăzută la alin. (2) şi la art. 264 alin. (3) este de natură să îi pună în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(4) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (3), instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia dintre următoarele pedepse complementare:

a) pierderea totală sau parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare sau subvenţii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, pentru o perioadă de până la 5 ani;

b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la 5 ani;

c) recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor sau subvenţiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului pe o perioadă de până la 12 luni înainte de comiterea infracţiunii;

d) închiderea temporară sau definitivă a punctului ori punctelor de lucru în care s-a comis infracţiunea sau retragerea temporară ori definitivă a unei licenţe de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.

(5) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (3), angajatorul va fi obligat să plătească sumele reprezentând:

a) orice remuneraţie restantă datorată persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;

b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative corespunzătoare;

c) cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.

(6) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la alin. (2) şi (3) şi la art. 264 alin. (3) de către un subcontractant, atât contractantul principal, cât şi orice subcontractant intermediar, dacă au avut cunoştinţă de faptul că subcontractantul angajator angaja străini aflaţi în situaţie de şedere ilegală, pot fi obligaţi de către instanţă, în solidar cu angajatorul sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al cărui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prevăzute la alin. (5) lit. a) şi c).

Art. 254 Codul muncii 2014 Răspunderea patrimonială

5 mai 20235 noiembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 254 Codul muncii 2014 Răspunderea patrimonială

CAPITOLUL III
Răspunderea patrimonială

Art. 254

(1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.

(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţil.

Art. 2354 Noul cod civil 2014 Întinderea creanţei ipotecare Dispoziţii generale Ipoteca

27 mai 202031 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 2354 Noul cod civil 2014 Întinderea creanţei ipotecare Dispoziţii generale Ipoteca

Întinderea creanţei ipotecare

Ipoteca garantează cu acelaşi rang capitalul, dobânzile, comisioanele, penalităţile şi cheltuielile rezonabile făcute cu recuperarea sau conservarea bunului.

OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor -GRAVIDE

27 mai 202029 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

OUG 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor -GRAVIDE

Art. 1
Prevederile art. 2—29 reglementeaza drepturile care se acorda persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 ianuarie 2011, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data.

Art. 2
(1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activitati independente, venituri din activitati agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia optional de urmatoarele drepturi:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, precum si de o indemnizatie lunara;
b) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizatie lunara.
(2) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. a) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei.
(3) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. b) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 1.200 lei.
(4) Pentru copilul cu handicap concediul pentru cresterea copilului se acorda pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani, iar indemnizatia aferenta se acorda in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 600 lei si nici mai mare de 3.400 lei.
(5) Cele 12 luni prevazute la alin. (1) pot fi constituite integral si din perioadele in care persoanele s-au aflat in una sau mai multe dintre urmatoarele situatii:
a) au beneficiat de indemnizatie de somaj, stabilita conform legii, sau au realizat perioade de stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, in conditiile prevazute de actele normative cu caracter special care reglementeaza concedierile colective;
b) s-au aflat in evidenta agentiilor judetene pentru ocuparea fortei de munca, respectiv a municipiului Bucuresti, in vederea acordarii indemnizatiei de somaj;
c) au beneficiat de concedii si de indemnizatii de asigurari sociale de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) au beneficiat de concedii medicale si de indemnizatii pentru prevenirea imbolnavirilor si recuperarea capacitatii de munca, exclusiv pentru situatiile rezultate ca urmare a unor accidente de munca sau boli profesionale, in baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata;
e) au beneficiat de pensie de invaliditate, in conditiile legii;
f) se afla in perioada de intrerupere temporara a activitatii, din initiativa angajatorului, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii;
g) au beneficiat de concediu si indemnizatie lunara pentru cresterea copilului;
h) au beneficiat de concediu si indemnizatie lunara pentru cresterea copilului cu handicap;
i) au beneficiat de concediu fara plata pentru cresterea copilului;
j) se afla in perioada de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata si inceperea unui alt contract de munca pe durata determinata, asa cum este aceasta definita de Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare;
k) si-au insotit sotul/sotia trimis/trimisa in misiune permanenta in strainatate;
l) au efectuat sau efectueaza serviciul militar pe baza de voluntariat, au fost concentrati, mobilizati sau in prizonierat;
m) frecventeaza, fara intrerupere, cursurile de zi ale invatamantului preuniversitar sau, dupa caz, universitar si postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, organizat potrivit legii, in tara sau intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, intr-un domeniu recunoscut de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu exceptia situatiei de intrerupere a cursurilor din motive medicale;
n) au calitatea de doctorand, in conditiile prevazute de art. 20 si 21 din Hotararea Guvernului nr. 567/2005 privind organizarea si desfasurarea studiilor universitare de doctorat, cu modificarile ulterioare;
o) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant preuniversitar si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant preuniversitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
p) se afla in perioada cuprinsa intre absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului preuniversitar, organizat potrivit legii, si inceperea invatamantului universitar, cursuri de zi, in acelasi an calendaristic;
q) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant universitar, cursuri de zi, cu sau fara examen de licenta sau de diploma, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant universitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
r) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant universitar, cursuri de zi, cu sau fara examen de licenta sau de diploma, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a invatamantului postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
s) se afla in perioada cuprinsa intre incheierea unei forme de invatamant postuniversitar, cursuri de zi, si inceperea, in acelasi an calendaristic, a unei alte forme de invatamant postuniversitar, cursuri de zi, organizate potrivit legii, frecventate fara intrerupere;
t) se afla in perioada de 60 de zile de la finalizarea cursurilor invatamantului obligatoriu sau, dupa caz, de la absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului preuniversitar, universitar si postuniversitar la nivelul studiilor universitare de masterat, organizat potrivit legii, cu sau fara examen de absolvire, in vederea angajarii ori, dupa caz, trecerii in somaj, calculate incepand cu data de 1 a lunii urmatoare finalizarii studiilor;
u) au beneficiat de concediu fara plata pentru a participa la cursuri de formare si perfectionare profesionala din initiativa angajatorului sau la care acesta si-a dat acordul, organizate in conditiile legii;
v) se afla in perioada cuprinsa intre absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului medical superior, organizat potrivit legii, cu examen de licenta organizat in prima sesiune, si inceperea primului rezidentiat dupa absolvire.
(6) In vederea acordarii drepturilor prevazute la alin. (1), persoanele care au realizat activitati profesionale in statele membre ale Uniunii Europene sau in alte state care aplica prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala si ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, denumit in continuare Regulament, beneficiaza de totalizarea perioadelor de activitate realizate in aceste state in conditiile prevazute de acesta.
(7) Optiunea beneficiarului prevazuta la alin. (1) se exprima in scris, pe baza de cerere, si nu poate fi schimbata pe parcursul acordarii drepturilor.

Art. 3
(1) Veniturile din salarii, din activitati independente si din activitati agricole prevazute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 46, art. 55 alin. (1) si (2) si art. 71 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si reprezinta valoarea obtinuta dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzator fiecarei categorii de venit.
(2) Veniturile care se iau in considerare pentru stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezinta, dupa caz:
a) suma incasata de persoana indreptatita, rezultata dupa aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenta intre venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contributiilor obligatorii aferente unei luni si a deducerii personale acordate pentru luna respectiva si contributiile la fondurile de pensii facultative, precum si cotizatia sindicala platita in luna respectiva pentru veniturile din salarii, la locul unde se afla functia de baza;
b) suma incasata de persoana indreptatita, rezultata dupa aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenta intre venitul brut si contributiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obtinute in celelalte cazuri;
c) suma incasata de persoana indreptatita, calculata potrivit legii de catre platitorul acesteia, pentru perioadele prevazute la art. 2 alin. (5) si (6);
d) suma incasata de persoana indreptatita care realizeaza venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestuia sau sunt considerate neimpozabile;
e) suma rezultata dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activitati independente determinat in conditiile legii;
f) suma rezultata dupa aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activitati agricole determinat in conditiile legii.
(3) Pentru persoanele care realizeaza venituri din salarii, solde/salarii din functie, venitul brut reprezinta salariul de baza, indemnizatii, sporuri, prime, orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor acordate de angajator potrivit legii.
(4) In cazul in care o persoana realizeaza concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, se vor lua in calcul toate veniturile lunare incasate de aceasta.
(5) In situatia prevazuta la art. 2 alin. (6), daca persoana realizeaza concomitent venituri supuse impozitului atat in tara, cat si in statele care aplica Regulamentul, se iau in calcul doar veniturile realizate in tara.

Art. 4
(1) In calculul celor 12 luni prevazute la art. 2 alin. (1) se includ si fractiunile de luna in care s-au realizat venituri supuse impozitului, precum si cele in care solicitantii s-au aflat in situatiile prevazute la art. 2 alin. (5) si (6), considerate luna intreaga.
(2) Prin fractiune de luna se intelege efectuarea a cel putin jumatate din zilele lucratoare din acea luna in care persoana indreptatita a realizat venituri supuse impozitului ori s-a aflat in una sau mai multe dintre situatiile prevazute la art. 2 alin. (5) si (6).
(3) Prin exceptie, se accepta ca de cel mult 3 ori fractiunea de luna sa fie constituita dintr-un numar mai mic de zile lucratoare decat cel prevazut la alin. (2).
(4) In situatia in care nasterea copilului se produce inainte de termen, perioada prevazuta la art. 2 alin. (1) se diminueaza cu perioada cuprinsa intre data nasterii copilului si data prezumata a nasterii, certificata de medicul de specialitate.

Art. 5
(1) Cuantumul indemnizatiilor lunare prevazute la art. 2 alin. (2)—(4) se majoreaza cu 600 lei pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere.
(2) Pe perioada pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani sau 3 ani, in cazul copilului cu handicap, cuantumul alocatiei de stat prevazut de Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata, se stabileste la 200 lei.

Art. 6
(1) Dupa implinirea de catre copil a varstei de un an, cu exceptia copilului cu handicap, persoanele care au optat pentru acordarea concediului pentru cresterea copilului si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a) au dreptul la concediu fara plata pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani.
(2) Cererea pentru acordarea concediului fara plata indemnizatiei pentru cresterea copilului se depune si se inregistreaza la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de nastere al copilului.

Art. 7
(1) Persoanele care in perioada in care sunt indreptatite sa beneficieze de concediul pentru cresterea copilului si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a) obtin venituri supuse impozitului prevazute la art. 3, inainte de implinirea de catre copil a varstei de un an, au dreptul la un stimulent de insertie in cuantum lunar de 500 lei pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani.
(2) Stimulentul de insertie prevazut la alin. (1) se acorda si persoanelor beneficiare prevazute la art. 2 alin. (4), oricand, pe toata perioada.
(3) Persoanele prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b) nu beneficiaza de stimulentul prevazut la alin. (1).
(4) In cazul persoanelor care beneficiaza de indemnizatia lunara si solicita dreptul la stimulent de insertie, plata acestei indemnizatii se suspenda.

Art. 8
(1) De indemnizatia lunara si stimulentul de insertie prevazute de prezenta ordonanta de urgenta beneficiaza, optional, oricare dintre parintii firesti ai copilului, daca se afla in situatia prevazuta la art. 2 alin. (1) lit. a), precum si cei prevazuti la art. 2 alin. (4).
(2) Beneficiaza de aceleasi drepturi si una dintre persoanele care a adoptat copilul, careia i s-a incredintat copilul in vederea adoptiei sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii sai, precum si persoana care a fost numita tutore.
(3) In situatia persoanelor prevazute la alin. (2), acordarea drepturilor prevazute la art. 2, respectiv la art. 7 se face tinandu-se seama de perioada de 12 luni anterioare celei in care, dupa caz, s-a aprobat adoptia, a fost facuta incredintarea, s-a instituit plasamentul sau tutela.
(4) In cazul in care intervine decesul parintelui care indeplinea conditiile pentru a beneficia de concediul si de indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv de stimulentul de insertie, iar celalalt parinte nu indeplineste conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, parintele supravietuitor are dreptul sa beneficieze, la cerere, de drepturile parintelui decedat.

Art. 9
(1) Concediul si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1), art. 5 si 6, precum si stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nasteri sau, dupa caz, pentru primele 3 situatii prevazute la art. 8 alin. (2).
(2) La stabilirea celor 3 nasteri si, dupa caz, a celor 3 situatii se iau in calcul si cele pentru care s-a beneficiat de concediu si indemnizatie, precum si de stimulent in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Situatia copilului nascut mort sau situatia in care acesta moare in perioada corespunzatoare concediului de maternitate nu se are in vedere la stabilirea primelor 3 nasteri pentru care se acorda drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(4) Durata de acordare a concediului prevazut la art. 2 alin. (1) se prelungeste corespunzator in cazul suprapunerii a doua sau trei situatii de natura a genera acest drept, in conditiile prevazute la alin. (1) si (2).
(5) In cazurile prevazute la alin. (4) se acorda o singura indemnizatie, in cuantumul prevazut de prezenta ordonanta de urgenta.
(6) Pe perioada suprapunerii situatiilor prevazute la alin. (4), cuantumul indemnizatiei lunare se majoreaza cu suma de 600 lei pentru fiecare dintre copii, incepand cu cel de-al doilea.

Art. 10
(1) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute la art. 2 au dreptul la concediu fara plata indemnizatiei pentru cresterea copilului dupa primele 3 nasteri sau, dupa caz, dupa primele 3 situatii prevazute la art. 8 alin. (2).
(2) Durata concediului prevazut la alin. (1) este de 4 luni si se acorda integral, o singura data, fiecaruia dintre parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, persoanelor prevazute la art. 8 alin. (2), in perioada pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv a varstei de 3 ani, in cazul copilului cu handicap.
(3) Cererea pentru acordarea concediului fara plata indemnizatiei pentru cresterea copilului se depune si se inregistreaza la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de nastere al copilului.

Art. 11
(1) Dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), incepand cu ianuarie 2012, se acorda persoanelor prevazute la art. 8 alin. (1) si (2), pe baza netransferabila, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia.
(2) Procedura de acordare se stabileste prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale.

Art. 12
Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se acorda in situatia in care solicitantul indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este cetatean roman, cetatean strain sau apatrid;
b) are, conform legii, domiciliul sau resedinta pe teritoriul Romaniei;
c) locuieste in Romania impreuna cu copilul/copiii pentru care solicita drepturile si se ocupa de cresterea si ingrijirea acestuia/acestora.

Art. 13
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta reprezentand indemnizatie, stimulent de insertie sau alocatie de stat pentru copii se acorda la cerere, insotita in mod obligatoriu de:
a) copia actului de identitate al solicitantului si a certificatului de nastere al copilului pentru care se solicita dreptul ori, dupa caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul;
b) actele doveditoare privind calitatea solicitantului si relatia acestuia cu copilul/copiii pentru care solicita dreptul, pentru situatiile prevazute la art. 8 alin. (2);
c) actele doveditoare care sa ateste indeplinirea perioadelor prevazute de art. 2;
d) dovada eliberata de angajator sau organele competente privind veniturile realizate;
e) dovada privind suspendarea activitatii pentru perioada in care se solicita concediul pentru cresterea copilului;
f) orice alte documente care sa ateste indeplinirea conditiilor de eligibilitate.
(2) Cererea se completeaza potrivit modelului care se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.
(3) La stabilirea bazei de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana indreptatita, precum si veniturile aferente perioadelor asimilate prevazute la art. 2 alin. (5) si (6).
(4) Baza de calcul al indemnizatiei pentru cresterea copilului stabilita potrivit alin. (3) se determina ca suma totala a veniturilor realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului impartita la 12.
(5) In cazul veniturilor din activitati independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului se iau in calcul veniturile inscrise in actele doveditoare impartite la numarul de luni in care s-au realizat acestea.
(6) In situatia persoanelor prevazute la art. 2 alin. (6), pentru conversia in moneda nationala a veniturilor realizate de acestea, se ia in calcul cursul de schimb valutar stabilit de Banca Nationala a Romaniei in ziua anterioara depunerii cererii.

Art. 14
(1) Cererile pentru acordarea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie, stimulent de insertie sau alocatie de stat pentru copii, si documentele din care rezulta indeplinirea conditiilor legale de acordare a acestora se depun la primaria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucuresti, pe raza careia/caruia solicitantul isi are domiciliul sau resedinta.
(2) Pana la data de 10 a fiecarei luni, primariile au obligatia de a transmite pe baza de borderou cererile inregistrate in luna anterioara, insotite de documentele justificative, la agentiile pentru prestatii sociale judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii teritoriale.
(3) Cererile prevazute la alin. (1) se solutioneaza in termen de 15 zile lucratoare de la data inregistrarii la agentia teritoriala, prin decizie de admitere sau, dupa caz, de respingere, emisa de directorul executiv.
(4) Decizia prevazuta la alin. (3) se comunica solicitantului in termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii.
(5) Contestatiile formulate impotriva deciziei prevazute la alin. (3) se solutioneaza potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 15
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta reprezentand indemnizatii si stimulent de insertie se stabilesc dupa cum urmeaza:
a) incepand cu ziua urmatoare celei in care inceteaza, conform legii, concediul de maternitate, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la acea data;
b) incepand cu data nasterii copilului, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la acea data, in cazul persoanelor care nu indeplinesc conditiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate si a indemnizatiei aferente;
c) incepand cu data adoptiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau incredintarii, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la data la care s-au aprobat ori, dupa caz, s-au instituit masurile de protectie a copilului;
d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situatii, inclusiv pentru cazul in care cererea a fost depusa peste termenele prevazute la lit. a)—c).
(2) Plata alocatiei de stat pentru copii prevazute la art. 5 alin. (2) se face incepand cu luna urmatoare celei in care s-a nascut copilul, in conditiile prevazute de Legea nr. 61/1993, republicata.
(3) Pentru fractiunile de luna, cuantumul drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se stabileste proportional, in functie de numarul zilelor calendaristice din luna respectiva pentru care acestea se cuvin si se acorda.
(4) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. a), cererea si documentele doveditoare se pot depune cu 30 de zile inainte de incetarea concediului de maternitate.

Art. 16
(1) Plata indemnizatiilor prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6) inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:
a) copilul a implinit varsta de un an sau, dupa caz, 2 ani, respectiv de 3 ani, in cazul copilului cu handicap;
b) a avut loc decesul copilului.
(2) Plata indemnizatiei prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6) se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care:
a) beneficiarul este decazut din drepturile parintesti;
b) beneficiarul este indepartat, conform legii, de la exercitarea tutelei;
c) beneficiarul nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea incredintarii copilului spre adoptie;
d) beneficiarul nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea mentinerii masurii de plasament;
e) beneficiarul executa o pedeapsa privativa de libertate sau se afla in arest preventiv pe o perioada mai mare de 30 de zile;
f) copilul este abandonat ori este internat intr-o institutie de ocrotire publica sau privata;
g) beneficiarul a decedat;
h) in situatia in care beneficiarul nu mai indeplineste conditiile prevazute la art. 12;
i) beneficiarul realizeaza venituri supuse impozitului si copilul nu a implinit varsta de un an, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap;
j) se constata ca timp de 3 luni consecutive se inregistreaza mandate postale returnate.
(3) Plata indemnizatiei pentru cresterea copilului nu se suspenda in situatia in care beneficiarii acestei indemnizatii primesc diverse sume in baza legii, contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca, acordate in perioada concediului pentru cresterea copilului, altele decat cele rezultate din desfasurarea efectiva a unei activitati in perioada de concediu.

Art. 17
(1) Plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7 inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:
a) copilul a implinit varsta de 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap;
b) beneficiarul nu mai realizeaza venituri supuse impozitului si nici nu se afla in concediul pentru cresterea copilului;
c) a avut loc decesul copilului.
(2) Plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care se constata una dintre situatiile prevazute la art. 16 alin. (2).
(3) Plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care beneficiarul nu mai realizeaza venituri supuse impozitului si solicita concediul pentru cresterea copilului.

Art. 18
(1) In situatiile de suspendare a drepturilor prevazute la art. 16 alin. (2) si art. 17 alin. (2) si (3), acestea pot fi solicitate si de catre o alta persoana indreptatita, daca indeplineste cerintele prevazute in prezenta ordonanta de urgenta.
(2) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se cuvin si se acorda noului beneficiar de la data suspendarii, daca cererea a fost depusa in termen de 60 de zile lucratoare de la data la care s-a produs suspendarea, respectiv de la data cererii, daca cererea a fost depusa dupa acest termen.
(3) Reluarea platii drepturilor suspendate in situatiile prevazute la art. 16 alin. (2) si art. 17 alin. (2) si (3) se face la cerere, dupa cum urmeaza:
a) incepand cu ziua urmatoare pentru situatiile prevazute la art. 16 alin. (2) lit. i) si art. 17 alin. (3), daca cererea a fost depusa in termen de 60 de zile de la acea data;
b) cu data depunerii cererii pentru toate celelalte situatii.

Art. 19
(1) Beneficiarul drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta este obligat sa comunice in scris primariei orice modificare intervenita in situatia sa, de natura sa determine incetarea sau suspendarea platii drepturilor, in termen de 15 zile lucratoare de la aparitia acesteia.
(2) Comunicarea prevazuta la alin. (1) se transmite de catre primarie agentiei teritoriale in termen de 5 zile lucratoare de la data inregistrarii.

Art. 20
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta nu pot fi urmarite silit decat in vederea recuperarii, conform legii, a sumelor incasate necuvenit cu acest titlu.
(2) Asupra drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta nu se datoreaza impozit si nici contributiile sociale obligatorii stabilite de lege.
(3) Nivelurile drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se pot actualiza, pe baza de hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Art. 21
(1) Pe perioada in care se beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6), precum si pe perioada concediului fara plata prevazut la art. 6, plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru aceste persoane se asigura de la bugetul de stat.
(2) Pentru persoanele care beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6), contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra cuantumului indemnizatiei acordate, iar pentru persoanele care beneficiaza de concediul fara plata prevazut la art. 6, contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra nivelului minim al indemnizatiei prevazut la art. 2 alin. (2)—(4).
(3) Perioada in care o persoana beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1) si art. 9 alin. (5) si (6) sau se afla in concediul fara plata prevazut la art. 6 constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
(4) In situatia prevazuta la alin. (2), la stabilirea cuantumului indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate se ia in calcul valoarea indemnizatiei pentru cresterea copilului.
(5) Se considera perioada asimilata stagiului de cotizare si perioada in care persoana s-a aflat in concediul fara plata prevazut de art. 10, precum si in vederea stabilirii indemnizatiilor de asigurari de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 22
(1) Perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 alin. (1), art. 6, art. 9 alin. (5) si (6) si art. 10 constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii drepturilor de pensie in sistemul public si a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Perioada concediului pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), art. 6 si 10 constituie vechime in munca si in serviciu, care se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu aceasta.

Art. 23
(1) Fondurile necesare platii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, cheltuielile administrative, precum si cele de transmitere a drepturilor se asigura din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(2) Calculul si plata drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, inclusiv a contributiei individuale de asigurari sociale de sanatate, se fac de catre Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale, prin agentiile teritoriale.
(3) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se achita lunar beneficiarului, reprezentantului legal ori mandatarului acestora, imputernicit prin procura, pe baza de mandat postal sau, dupa caz, in cont curent personal ori cont de card.
(4) In cazul achitarii drepturilor prin mandat postal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 24/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul social si al locuintelor de serviciu, aprobata prin Legea nr. 206/2007.
(5) In cazul achitarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta in cont curent personal sau in cont de card, agentiile teritoriale efectueaza plata prin unitatile bancare pe baza de borderou, cu plata unui comision bancar.
(6) Comisionul bancar prevazut la alin. (5) nu poate fi mai mare de 0,1% din drepturile achitate si va fi stabilit, prin negociere, la nivel teritorial intre agentiile teritoriale si unitatile bancare.
(7) Fondurile pentru achitarea sumelor necesare pentru transmiterea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se suporta din bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, din aceleasi fonduri din care se suporta plata drepturilor.

Art. 24
(1) Sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agentiei teritoriale, cu respectarea termenului general de prescriptie.
(2) Decizia prevazuta la alin. (1) constituie titlu executoriu si poate fi contestata conform prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Sumele incasate necuvenit ca urmare a unei infractiuni savarsite de beneficiar se recupereaza de la acesta, in conditiile legii.
(4) Sumele ramase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedati nu se mai urmaresc.

Art. 25
(1) Angajatorul are obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), precum si concediul fara plata prevazut la art. 6 alin. (1) si art. 10 alin. (1) si (2). Perioada de acordare se stabileste de comun acord cu angajatul.
(2) Este interzis angajatorului sa dispuna incetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul:
a) salariatei/salariatului care se afla in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap;
b) salariatei/salariatului care se afla in plata stimulentului de insertie prevazut la art. 7.
(3) Interdictia prevazuta la alin. (2) se extinde, o singura data, cu pana la 6 luni dupa revenirea definitiva a salariatei/salariatului in unitate.
(4) Prevederile alin. (2) si (3) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.

Art. 26
(1) Constituie contraventie nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (2), art. 19 alin. (2) si art. 25 si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 2.500 lei.
(2) Constatarea contraventiei prevazute la alin. (1) si aplicarea amenzii corespunzatoare se fac de catre organele cu atributii de control ale Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(3) In baza controlului intern, Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale verifica, prin sondaj, la nivelul agentiilor teritoriale corectitudinea datelor introduse si stabilirea drepturilor de indemnizatie lunara si stimulent de insertie. Neregulile constatate se sanctioneaza in conditiile legii.
(4) Declararea unor informatii eronate cu privire la indeplinirea conditiilor de eligibilitate sau declararea unor venituri mai mari decat cele reale, in scopul de a obtine foloase materiale necuvenite, constituie infractiune si se pedepseste potrivit dispozitiilor Codului penal.

Art. 27
In termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale va elabora norme metodologice in aplicarea acesteia, care se aproba prin hotarare a Guvernului.

Art. 28
Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2011.

Art. 29
(1) Prevederile prezentei ordonante de urgenta sunt aplicabile si tuturor categoriilor de personal care isi desfasoara activitatea in ministerele si institutiile din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.
(2) In situatia persoanelor prevazute la alin. (1), fondurile necesare platii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta si cheltuielile administrative se asigura din bugetul de stat, prin bugetele ministerelor si institutiilor din sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

(3) Pentru perioada cat o persoana dintre cele prevazute la alin. (1) beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului, la stabilirea drepturilor de pensie si a altor drepturi de asigurari sociale, acordate potrivit legii, se au in vedere 25% din castigul salarial mediu brut lunar aferent perioadei respective. v(4) Modalitatile de depunere si de solutionare a cererilor de acordare a drepturilor, in situatia persoanelor prevazute la alin. (1), se stabilesc prin norme interne, aprobate de conducatorii autoritatilor si institutiilor publice prevazute la alin. (1).
Art. 30

(1) Persoanele care au nascut sau nasc pana la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum si cele care au adoptat sau adopta copilul, carora li s-a incredintat sau li se incredinteaza copilul in vederea adoptiei sau care au sau vor avea copilul in plasament, in plasament in regim de urgenta, cu exceptia asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmeaza sa fie numite tutore pana la aceasta data beneficiaza de drepturile reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Incepand cu 1 ianuarie 2011, pentru persoanele prevazute la alin. (1), indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului sau, dupa caz, anterioare adoptiei, incredintarii in vederea adoptiei, stabilirii masurii plasamentului sau a plasamentului in regim de urgenta sau a instituirii tutelei, dar nu mai putin de 600 lei si nu mai mult de 3.400 lei.

(3) Dispozitiile alin. (2) se aduc la cunostinta beneficiarilor prin emiterea unei noi decizii de catre agentiile teritoriale.

Ordonanta de urgenta 124 din 27 decembrie 2011 – GRAVIDE

27 mai 202029 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ordonanta de urgenta 124 din 27 decembrie 2011 – GRAVIDE

OUG 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala. Ordonanta de urgenta 124/2011

Legea nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 300 din 7 mai 2009, se modifica dupa cum urmeaza:

1. Articolul 3 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 3
(1) Cuantumul alocatiei de stat pentru copii se stabileste in raport cu indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, dupa cum urmeaza:
a) 0,4 ISR pentru copiii cu varsta de pana la 2 ani (sau de pana la 3 ani, in cazul copilului cu handicap);
b) 0,084 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 2 ani si 18 ani, precum si pentru tinerii prevazuti la art. 1 alin. (3);
c) 0,168 ISR pentru copiii cu varsta cuprinsa intre 3 ani si 18 ani, in cazul copilului cu handicap, conform prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Titular al dreptului la alocatia de stat pentru copii este copilul.
(3) Alocatia de stat pentru copii prevazuta la alin. (1) lit. a) se cumuleaza cu indemnizatia lunara, stimulentul lunar sau stimulentul de insertie, prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011.”

2. La articolul 4, alineatul (3) va avea urmatorul cuprins:
„(3) Pentru copiii pentru care s-a stabilit masura de protectie speciala prevazuta la art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare, alocatia de stat pentru copii se plateste numai in cont personal, in cuantumurile prevazute la art. 3.”

3. La articolul 7, alineatul (1) va avea urmatorul cuprins:
„Art. 7
(1) Persoanele carora li se face plata alocatiei de stat pentru copii sunt obligate sa comunice orice schimbare in privinta componentei familiei sau a domiciliului/resedintei care poate determina incetarea sau modificarea acordarii drepturilor de alocatie de stat pentru copii, in termen de cel mult 15 zile de la aparitia acesteia, inclusiv situatia in care cetatenii romani isi stabilesc rezidenta in alta tara impreuna cu copiii lor.”

Art. II
Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza, dupa cum urmeaza:

1. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 4
Nivelul lunar al venitului minim garantat se raporteaza la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, si este de:
a) 0,25 ISR pentru persoana singura;
b) 0,45 ISR pentru familiile formate din 2 persoane;
c) 0,63 ISR pentru familiile formate din 3 persoane;
d) 0,78 ISR pentru familiile formate din 4 persoane;
e) 0,93 ISR pentru familiile formate din 5 persoane;
f) cate 0,062 ISR pentru fiecare alta persoana peste numarul de 5 persoane, care face parte din familie, in conditiile prezentei legi.”

2. La articolul 5, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 5
(1) Cuantumul ajutorului social se stabileste ca diferenta intre nivelurile prevazute la art. 4, transformate in lei, si venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure.”

3. Articolul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) La stabilirea venitului net lunar al familiei sau, dupa caz, al persoanei singure se iau in considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le-au realizat in luna anterioara depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurari sociale de stat, asigurari de somaj, indemnizatii, alocatii si ajutoare cu caracter permanent, indiferent de bugetul din care se suporta, obligatii legale de intretinere si alte creante legale, cu exceptia burselor de studiu si a burselor sociale, precum si a sprijinului financiar prevazut de Hotararea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor si a cuantumului sprijinului financiar ce se acorda elevilor in cadrul Programului national de protectie sociala ?Bani de liceu?, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) In cazul in care familia sau persoana singura are in proprietate, inchiriere, comodat ori alta forma de detinere cel putin unul dintre bunurile cuprinse in lista bunurilor ce conduc la excluderea acordarii ajutorului social, aceasta nu beneficiaza de ajutor social.
(3) Lista prevazuta la alin. (2) se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi si se poate actualiza anual, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.
(4) In cazul familiei sau al persoanei singure care locuieste si gospodareste impreuna cu alte familii ori persoane singure si contribuie impreuna la achizitionarea sau realizarea unor bunuri si a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora, la stabilirea cuantumului ajutorului social se iau in considerare atat veniturile nete lunare proprii, cat si partea ce ii revine de drept din veniturile lunare nete, realizate in comun de persoanele din gospodarie.”

4. La articolul 13-2, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) In cazul platii dreptului de ajutor social prin mandat postal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc in conditiile prevazute de legea bugetara anuala pentru drepturile asigurate din bugetul de stat.”

5. La articolul 14-1, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 14-1
(1) Dupa stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are obligatia de a depune, din 6 in 6 luni, la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala isi are domiciliul ori resedinta, o declaratie pe propria raspundere privind componenta familiei si veniturile realizate de membrii acesteia, care va contine obligatoriu datele de identificare ale titularului si membrilor familiei. Modelul declaratiei pe propria raspundere se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.”

6. La articolul 14-1, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2-1), cu urmatorul cuprins:
„(2-1) In vederea verificarii informatiilor declarate de titular privind veniturile supuse impozitului pe venit, primarul poate solicita administratiei finantelor publice in a carei raza teritoriala se afla situata primaria eliberarea unui document care sa ateste situatia veniturilor persoanelor din familia/familiile solicitanta/solicitante. Administratiile finantelor publice sunt obligate sa furnizeze informatiile necesare in baza listei cu persoane si datele de identificare ale acestora, transmisa de primar.”

7. Dupa articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 16-1, cu urmatorul cuprins:
„Art. 16-1
(1) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea dreptului la ajutorul social, familiile beneficiare au obligatia sa isi achite obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(3) In situatia in care, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), acesta suspenda, prin dispozitie, dreptul la ajutorul social pe o perioada de 5 luni, incepand cu drepturile aferente lunii februarie.
(4) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (3) atrage reluarea, prin dispozitia primarului, a dreptului la ajutorul social, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(5) In situatia in care, dupa termenul prevazut la alin. (3), nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), dreptul la ajutorul social inceteaza prin dispozitia primarului.”

8. La articolul 17, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 17
(1) Dispozitiile primarului prevazute la art. 13, art. 14 alin. (3), art. 14-1 alin. (5) si (6) si art. 16-1 alin. (3)?(5) se comunica agentiei teritoriale in termenul prevazut la art. 13-1 alin. (3), pe baza de borderou.”

9. La articolul 20 alineatul (1), dupa litera d) se introduce o noua litera, litera e), cu urmatorul cuprins:
„e) in cazul in care beneficiarii nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 16-1.”

10. La articolul 28, alineatele (1) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 28
(1) Guvernul, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, poate acorda ajutoare de urgenta familiilor si persoanelor care se afla in situatii de necesitate datorate calamitatilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum si pentru alte situatii deosebite datorate starii de sanatate ori altor cauze care pot conduce la riscul de excluziune sociala, precum si in alte situatii stabilite prin hotarare a Guvernului, care va cuprinde si procedura si/sau conditiile de acordare.
………………………………………………..
(4) In cazul decesului unei persoane din familia beneficiara de ajutor social sau al persoanei singure beneficiare de ajutor social, primarii pot dispune acordarea unui ajutor reprezentand o parte din cheltuielile cu inmormantarea. Ajutorul se acorda unei singure persoane, care poate fi, dupa caz, sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul, mostenitorul in conditiile dreptului comun sau, in lipsa acestuia, persoana care dovedeste ca a suportat cheltuielile cu inmormantarea.”

11. La articolul 28, alineatul (3) se abroga.

12. La articolul 28-1 alineatul (1), litera b) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„b) neindeplinirea de catre primar a obligatiilor prevazute la art. 6 alin. (4) si alin. (7)?(9), art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (2), art. 13-1 alin. (3) si (4), art. 14-1 alin. (3), art. 16-1, art. 17 alin. (1) si art. 20 alin. (3).”

13. La articolul 28-1 alineatul (2), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) neintocmirea de catre personalul serviciului public de asistenta sociala din subordinea consiliului local sau, dupa caz, de persoanele cu atributii in domeniul asistentei sociale din aparatul propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale a documentatiilor specifice, inclusiv a proiectelor de dispozitie, precum si nedepunerea acestora, spre a fi semnate de primar, inainte de implinirea termenelor prevazute la art. 11 alin. (1) si (2), art. 12 alin. (2) si (3) si art. 14-1 alin. (3);”.

14. La articolul 28-1 alineatul (4), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) de catre organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in cazul contraventiilor prevazute la alin. (1) si (2);”.

15. La articolul 29, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Ajutoarele sociale reglementate prin prezenta lege pot fi supuse executarii silite, in conditiile dispozitiilor privind executarea silita a creantelor bugetare, numai pentru recuperarea sumelor platite necuvenit cu acest titlu, precum si pentru plata obligatiilor legale de intretinere stabilite prin hotarare a instantelor judecatoresti, in conformitate cu prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata.”

Art. III
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 1, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 1
(1) Pentru copiii nascuti, adoptati, incredintati in vederea adoptiei, luati in plasament, in plasament in regim de urgenta sau tutela pana la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului ori producerii evenimentelor mentionate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara reprezentand 75% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni. Incepand cu luna ianuarie 2012, cuantumul minim, precum si cuantumul maxim ale indemnizatiei lunare se raporteaza la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, si nu poate fi mai mic de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.”

2. Articolul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 2
Cuantumul indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. (1) se majoreaza cu 1,2 ISR pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere.”

3. La articolul 3, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 3
(1) Persoanele care sunt indreptatite sa beneficieze de indemnizatia pentru cresterea copilului, reglementata de prezenta ordonanta de urgenta, si realizeaza venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de un stimulent al carui cuantum se raporteaza la ISR si se stabileste la 0,2 ISR.”

4. La articolul 3, alineatele (2) si (4) se abroga.

5. Articolul 4 se abroga.

6. La articolul 5, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(4) In cazul in care intervine decesul parintelui care indeplinea conditiile pentru a beneficia de drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, parintele supravietuitor are dreptul sa beneficieze, la cerere, de acestea, dupa cum urmeaza:
a) de drepturile parintelui decedat, in situatia in care nu indeplineste conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta;
b) de drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, daca indeplineste conditiile de acordare.”

7. La articolul 6-1, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Durata concediului prevazut la alin. (1) este de 4 luni si se acorda integral, o singura data, fiecaruia dintre parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, persoanelor prevazute la art. 5 alin. (2), in perioada pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv a varstei de 3 ani in cazul copilului cu handicap.”

8. La articolul 7, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins: „(2) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, beneficiarii au obligatia sa isi achite obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.”

9. Dupa articolul 7 se introduce un nou articol, articolul 7-1, cu urmatorul cuprins:
„Art. 7-1
(1) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la art. 7 alin. (2) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(2) Pentru verificarea indeplinirii obligatiei in conditiile alin. (1), agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii teritoriale, transmit primariilor, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an, tabelul centralizator cuprinzand beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(3) Pe baza tabelului centralizator prevazut la alin. (2), primarii verifica daca beneficiarii au achitat pentru anul anterior obligatiile de plata catre bugetul local si intocmesc situatia centralizatoare cu persoanele care nu au respectat aceasta conditie, pe care o transmit agentiilor teritoriale pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.
(4) Neachitarea obligatiilor legale fata de bugetele locale conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, incepand cu drepturile aferente lunii februarie.
(5) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (4) atrage reluarea platii drepturilor, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(6) In vederea aplicarii prevederilor alin. (5), beneficiarii drepturilor transmit agentiei teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.
(7) In situatia in care, dupa termenul prevazut la alin. (4), nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta inceteaza.
(8) Suspendarea, reluarea si incetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al agentiei teritoriale.”

10. La articolul 8 alineatul (1), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie si stimulent, se acorda, la cerere, in baza urmatoarelor documente, dupa caz:”.

11. La articolul 9, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 9
(1) Cererile pentru acordarea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie sau stimulent, si documentele din care rezulta indeplinirea conditiilor legale de acordare a acestora se depun, dupa caz, la primaria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucuresti pe raza careia solicitantul isi are domiciliul sau resedinta.”

12. La articolul 10, alineatul (2) se abroga.

13. La articolul 11, dupa litera b) se introduce o noua litera, litera c), cu urmatorul cuprins:
„c) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 7-1 alin. (7).”

14. La articolul 12 alineatul (1), dupa litera h) se introduce o noua litera, litera i), cu urmatorul cuprins:
„i) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 7-1 alin. (4).”

15. La articolul 12, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(5) Reluarea platii drepturilor suspendate in situatiile prevazute la alin. (1), cu exceptia lit. i), se face la cerere, incepand cu luna urmatoare celei in care se depune cererea.”

16. Articolul 17 se abroga.

17. La articolul 18, alineatul (7) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(7) Perioada concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau de pana la 3 ani in cazul copilului cu handicap constituie vechime in munca si in serviciu, precum si in specialitate si se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu acestea.”

Art. IV
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap, precum si de o indemnizatie lunara;”.

2. La articolul 2, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1-1), cu urmatorul cuprins:
„(1-1) Limitele minima si maxima ale indemnizatiei se stabilesc prin raportare la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR.”

3. La articolul 2, alineatele (2) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. a) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.
(3) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. b) se stabileste in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 2,4 ISR.”

4. La articolul 2, alineatul (4) se abroga.

5. La articolul 2 alineatul (5), litera n) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„n) au calitatea de doctorand, in conditiile prevazute de Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare;”.

6. La articolul 3 alineatul (2), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Veniturile care se iau in considerare pentru stabilirea nivelului indemnizatiei pentru cresterea copilului reprezinta, dupa caz:”.

7. La articolul 3, dupa alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu urmatorul cuprins:
„(6) Pentru luna nasterii copilului se iau in calcul veniturile cuvenite pentru acea luna, respectiv venitul pe care l-ar fi primit persoana daca ar fi lucrat in toata luna, sau cumulul dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizatia de maternitate.”

8. Articolul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 5
Nivelul indemnizatiilor lunare prevazute la art. 2 alin. (2) si (3) se majoreaza cu 1,2 ISR pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de nastere.”

9. La articolul 7, alineatele (1) si (2) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 7
(1) Persoanele care in perioada in care sunt indreptatite sa beneficieze de concediul pentru cresterea copilului si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a) obtin venituri supuse impozitului prevazute la art. 3, inainte de implinirea de catre copil a varstei de un an, au dreptul la un stimulent de insertie in cuantum lunar de 1 ISR pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani.
(2) Stimulentul de insertie prevazut la alin. (1) se acorda si persoanelor beneficiare de concediu pentru cresterea copilului cu handicap in varsta de pana la 3 ani, prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a), oricand, pe toata perioada.”

10. La articolul 8, alineatele (1) si (4) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) De indemnizatia lunara si stimulentul de insertie prevazute de prezenta ordonanta de urgenta beneficiaza oricare dintre parintii firesti ai copilului, in raport cu optiunea exprimata conform art. 2 alin. (1), daca indeplineste conditiile de acordare prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
……………………………………………….
(4) In cazul in care intervine decesul parintelui care indeplinea conditiile pentru a beneficia de concediul si de indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv de stimulentul de insertie, parintele supravietuitor are dreptul sa beneficieze, la cerere, de drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, dupa cum urmeaza:
a) de drepturile parintelui decedat, in situatia in care nu indeplineste conditiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta;
b) de drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, daca indeplineste conditiile de acordare, in functie de optiunea nou-exprimata, raportata la varsta copilului.”

11. La articolul 9, alineatele (5) si (6) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(5) In cazurile prevazute la alin. (4) se acorda o singura indemnizatie la nivelul prevazut de prezenta ordonanta de urgenta.
(6) Pe perioada suprapunerii situatiilor prevazute la alin. (4), nivelul indemnizatiei lunare se majoreaza cu 1,2 ISR pentru fiecare dintre copii, incepand cu cel de-al doilea.”

12. Articolul 11 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 11
Dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acorda pe baza netransferabila persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 martie 2012, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia.”

13. La articolul 12, dupa alineatul (1) se introduce un noul alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins:
„(2) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, beneficiarii au obligatia sa isi achite obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.”

14. La articolul 13 alineatul (1), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 13
(1) Drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie sau stimulent de insertie, se acorda pe baza de cerere, insotita in mod obligatoriu de:”.

15. La articolul 14, alineatele (1) si (2) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 14
(1) Cererile pentru acordarea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, reprezentand indemnizatie sau stimulent de insertie, si documentele din care rezulta indeplinirea conditiilor legale de acordare a acestora se depun la primaria comunei, orasului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucuresti pe raza careia solicitantul isi are domiciliul sau resedinta.
(2) Pana la data de 5 a fiecarei luni, primariile au obligatia de a transmite pe baza de borderou cererile inregistrate in luna anterioara, insotite de documentele justificative, la agentiile pentru prestatii sociale judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii teritoriale.”

16. La articolul 15, alineatul (2) se abroga.

17. La articolul 16 alineatul (1), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 16
(1) Dreptul la indemnizatiile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (5) si (6) inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:”.

18. La articolul 16 alineatul (1), dupa litera b) se introduce o noua litera, litera c), cu urmatorul cuprins:
„c) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (7).”

19. La articolul 16 alineatul (2), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Dreptul la indemnizatiile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (5) si (6) se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care:”.

20. La articolul 16 alineatul (2), dupa litera j) se introduce o noua litera, litera k), cu urmatorul cuprins:
„k) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (4).”

21. La articolul 16, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) Plata indemnizatiei pentru cresterea copilului nu se suspenda in situatia in care beneficiarii acestei indemnizatii primesc diverse sume in baza legii, contractului colectiv de munca sau a contractului individual de munca, acordate in perioada concediului pentru cresterea copilului, altele decat cele rezultate din desfasurarea efectiva a unei activitati in perioada de concediu. Prevederile se aplica si in cazul consilierilor locali.”

22. La articolul 17 alineatul (1), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 17
(1) Dreptul la stimulentul de insertie prevazut la art. 7 inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:”.

23. La articolul 17 alineatul (1), dupa litera c) se introduce o noua litera, litera d), cu urmatorul cuprins:
„d) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (7).”

24. La articolul 17, alineatele (2) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) Dreptul la stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care se constata una dintre situatiile prevazute la art. 16 alin. (2).
(3) Dreptul la stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care beneficiarul nu mai realizeaza venituri supuse impozitului si solicita concediul pentru cresterea copilului.”

25. La articolul 20, alineatul (3) se abroga.

26. La articolul 21, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Pentru persoanele care beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (5) si
(6), contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra nivelului indemnizatiei acordate, iar pentru persoanele care beneficiaza de concediul fara plata prevazut la art. 6, contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupra nivelului minim al indemnizatiei prevazut la art. 2 alin. (2) si (3).”

27. La articolul 22, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Perioada concediului pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), art. 6 si 10 constituie vechime in munca si in serviciu, precum si in specialitate si se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu acestea.”

28. La articolul 23, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(4) In cazul achitarii drepturilor prin mandat postal, cheltuielile pentru transmiterea drepturilor se stabilesc in conditiile prevazute de legea bugetara anuala pentru drepturile asigurate din bugetul de stat.”

29. La articolul 26, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 26
(1) Constituie contraventie nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (2), art. 19 alin. (2), art. 25 si art. 38 alin. (3) si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 2.500 lei.”

30. La articolul 30, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Pentru persoanele prevazute la alin. (1), indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului sau, dupa caz, anterioare adoptiei, incredintarii in vederea adoptiei, stabilirii masurii plasamentului ori a plasamentului in regim de urgenta sau a instituirii tutelei, dar nu mai putin de 1,2 ISR si nu mai mult de 6,8 ISR.”

31. Dupa articolul 30 se introduc opt noi articole, articolele 31?38, cu urmatorul cuprins:
”
Art. 31
(1) Pentru copilul cu dizabilitate care a implinit varsta de 3 ani, oricare dintre parintii firesti sau persoanele prevazute la art. 8 alin. (2) beneficiaza de un concediu pentru ingrijirea copilului pana la varsta de 7 ani, dupa cum urmeaza:
a) in continuarea concediului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. a);
b) oricand pana la implinirea de catre copil a varstei de 7 ani, pentru persoanele care au beneficiat de concediul pentru cresterea copilului in baza actelor normative care au reglementat acest drept la data nasterii copilului;
c) oricand, incepand cu implinirea de catre copil a varstei de 3 ani, pentru persoanele care nu se incadreaza in conditiile prevazute la lit. a) si b), dar care in ultimele 12 luni inainte de solicitarea acestui concediu au realizat venituri supuse impozitului sau au realizat perioade asimilate definite la art. 2 alin. (1), (5) si (6).
(2) Pe perioada concediului prevazut la alin. (1) se acorda o indemnizatie lunara la nivelul de 0,9 ISR.
(3) Concediul pentru cresterea copilului, prevazut la alin. (1), se acorda pe baza de cerere de catre angajatorul la care isi desfasoara activitatea persoana indreptatita.
(4) In situatia persoanelor indreptatite care realizeaza venituri profesionale din activitati independente sau agricole si care nu lucreaza in baza unui contract individual de munca, concediul reprezinta intreruperea activitatii in perioada de pana la implinirea de catre copilul cu handicap a varstei de 7 ani.
(5) Pe perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la alin. (1) si (2) se aplica corespunzator prevederile art. 21 si 22.
(6) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. a) si b), conditiile de acordare a concediului pentru ingrijirea copilului se considera indeplinite indiferent care dintre parintii firesti sau persoanele prevazute la art. 8 alin. (2) a beneficiat de concediul pentru cresterea copilului.

Art. 32
(1) Oricare dintre parintii firesti sau persoanele prevazute la art. 8 alin. (2) care au in intretinere un copil cu dizabilitate beneficiaza, dupa caz, de urmatoarele drepturi:
a) program de lucru redus la 4 ore pentru unul dintre parinti sau pentru persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2) care se ocupa efectiv de ingrijirea copilului cu dizabilitate (grava sau accentuata), pana la implinirea de catre acesta a varstei de 18 ani, la solicitarea parintelui, in conditiile prevazute de Legea nr. 53/2003 ? Codul muncii, republicata, fara afectarea drepturilor de asigurari sociale prevazute de lege;
b) concedii medicale, acordate in conditiile legii, pentru ingrijirea copilului cu dizabilitate care necesita internare, tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afectiuni intercurente, precum si pentru recuperare/reabilitare, pana la implinirea de catre copil a varstei de 18 ani;
c) sprijin lunar in cuantum de 0,9 ISR, acordat persoanei cu dizabilitate grava sau accentuata care nu realizeaza alte venituri in afara beneficiilor de asistenta sociala destinate persoanelor cu dizabilitati, pana la implinirea de catre copil a varstei de 3 ani, respectiv de 0,6 ISR pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani;
d) sprijin lunar in cuantum de 0,6 ISR, acordat persoanei care nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru acordarea concediului pentru cresterea copilului si indemnizatiei lunare aferente, pana la implinirea de catre copil a varstei de 3 ani, respectiv de 0,3 ISR pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani.
(2) Persoana cu dizabilitate grava sau accentuata care are in intretinere un copil si care nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru acordarea concediului pentru cresterea copilului si indemnizatiei lunare aferente beneficiaza de sprijin lunar in cuantum de 0,9 ISR pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv de 0,3 ISR pentru copilul cu varsta cuprinsa intre 2 si 7 ani.
(3) Persoanele prevazute la alin. (1) lit. c) care realizeaza venituri dupa acordarea sprijinului lunar au obligatia de a comunica acest fapt agentiei teritoriale si beneficiaza, din oficiu, de drepturile prevazute la alin. (1) lit. d).
(4) Persoanele care au in plasament sau tutela un copil cu dizabilitate, inclusiv asistentul maternal, au dreptul la o alocatie lunara de plasament, acordata in conditiile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile ulterioare, in cuantum majorat cu 50%.

Art. 33
(1) De drepturile prevazute la art. 31 si 32 nu poate beneficia parintele sau persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2) care, pentru acelasi copil, are in acelasi timp si calitatea de asistent personal ori care primeste indemnizatia de insotitor.
(2) Drepturile prevazute la art. 32 alin. (1) lit. c) si d), alin. (2) si (3) se acorda pentru fiecare dintre copiii aflati in intretinerea persoanelor.

(3) Indemnizatia prevazuta la art. 31 alin. (2), precum si cea prevazuta la art. 32 alin. (1) lit. d) si alin. (2) se cumuleaza cu drepturile de concediu si indemnizatie, respectiv de stimulent, prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, sau, dupa caz, de prezenta ordonanta de urgenta.

Art. 34
(1) Drepturile prevazute la art. 31 si 32 se acorda cu respectarea conditiilor prevazute la art. 12.
(2) Drepturile prevazute la art. 31 si 32, cu exceptia prevazuta la art. 32 alin. (3), se acorda pe baza de cerere si documente doveditoare, prevederile art. 13 alin. (1) si art. 14 aplicandu-se corespunzator.
(3) Stabilirea si plata drepturilor prevazute la art. 31 si 32 se fac cu respectarea prevederilor art. 19, 20, art. 23 alin. (3)?(7) si art. 24.

Art. 35
(1) Drepturile prevazute la art. 31 si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) se acorda dupa cum urmeaza:
a) pentru situatia prevazuta la art. 31 alin. (1) lit. a), incepand cu ziua urmatoare celei in care inceteaza, conform legii, concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului acordate anterior, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile de la acea data;
b) pentru situatia prevazuta la art. 31 alin. (1) lit. b) si c), de la data depunerii cererii;
c) pentru situatia prevazuta la art. 32 alin. (1) lit. c) si d), incepand cu luna urmatoare celei in care a fost eliberat certificatul de incadrare a copilului in grad de dizabilitate, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile de la aceasta data;
d) pentru situatia prevazuta la art. 32 alin. (2), incepand cu luna urmatoare celei in care s-a nascut copilul, daca incadrarea in grad de dizabilitate a persoanei indreptatite a fost efectuata inaintea acestei date, respectiv incepand cu luna urmatoare celei in care a fost eliberat certificatul de incadrare a persoanei indreptatite in grad de dizabilitate, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile de la datele mentionate;
e) pentru celelalte situatii, inclusiv pentru cazul in care cererea a fost depusa peste termenele prevazute la lit. a)?d), de la data depunerii cererii sau, dupa caz, incepand cu luna urmatoare depunerii cererii.
(2) Pentru situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), termenele stabilite la alin. (1) se aplica tinand cont de data adoptiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau incredintarii.

Art. 36
(1) Drepturile prevazute la art. 31 si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) inceteaza in urmatoarele situatii:
a) nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 12;
b) copilul a implinit varsta de 7 ani;
c) copilul sau, dupa caz, persoana indreptatita nu mai este incadrat/incadrata intr-un grad de dizabilitate;
d) persoanele realizeaza alte venituri in afara beneficiilor de asistenta sociala destinate persoanelor cu dizabilitati, caz in care se aplica prevederile art. 32 alin. (3);
e) a avut loc decesul copilului;
f) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (7).
(2) Drepturile prevazute la art. 31 si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) inceteaza incepand cu ziua sau, dupa caz, cu luna urmatoare celei in care se inregistreaza una dintre situatiile prevazute la alin. (1).

Art. 37
(1) Drepturile prevazute la art. 31 si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) se suspenda incepand cu ziua sau, dupa caz, cu luna urmatoare celei in care se produce una din urmatoarele situatii:
a) persoana indreptatita este decazuta din drepturile parintesti;
b) persoana indreptatita este indepartata, conform legii, de la exercitarea tutelei;
c) persoana indreptatita nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea incredintarii copilului spre adoptie;
d) persoana indreptatita nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege in vederea mentinerii masurii de plasament;
e) persoana indreptatita executa o pedeapsa privativa de libertate sau se afla in arest preventiv o perioada mai mare de 30 de zile;
f) copilul este abandonat ori este internat intr-o institutie de ocrotire publica sau privata;
g) persoana indreptatita a decedat;
h) copilul nu mai este incadrat intr-un grad de dizabilitate sau, dupa caz, persoana indreptatita este incadrata in alt grad de dizabilitate;
i) timp de 3 luni consecutive se inregistreaza mandate postale returnate;
j) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 38 alin. (4).
(2) Drepturile prevazute la art. 31 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care persoana indreptatita realizeaza venituri supuse impozitului.
(3) Drepturile prevazute la art. 31 nu se suspenda in situatiile prevazute la art. 16 alin. (3).
(4) Reluarea acordarii drepturilor prevazute la art. 31, suspendate in situatiile prevazute la alin. (1) si (2), se face la cerere, prevederile art. 18 aplicandu-se corespunzator.
(5) Reluarea acordarii drepturilor prevazute la art. 32, suspendate in situatiile prevazute la alin. (1), se face la cerere, incepand cu ziua sau, dupa caz, cu luna urmatoare celei in care se depune cererea.
(6) Reluarea platii drepturilor suspendate in conditiile alin. (1) lit. i) se face incepand cu luna urmatoare efectuarii verificarii cauzelor, inclusiv pentru perioada de suspendare, daca situatia constatata nu conduce la incetarea sau la modificarea dreptului.
(7) In situatiile de suspendare a drepturilor prevazute la art. 31 si 32, acestea pot fi solicitate si de catre o alta persoana indreptatita, daca indeplineste cerintele prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(8) Drepturile prevazute la art. 31, art. 32 alin. (1) lit. c) si d) si alin. (2) se cuvin si se acorda noului beneficiar cu respectarea prevederilor art. 35.

Art. 38
(1) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la art. 12 alin. (2) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(2) Pentru verificarea indeplinirii obligatiei in conditiile alin. (1), agentiile teritoriale transmit primariilor, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an, tabelul centralizator cuprinzand beneficiarii drepturilor prevazute la art. 2, 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d).
(3) Pe baza tabelului centralizator prevazut la alin. (2) primarii verifica daca persoanele au achitat pentru anul anterior obligatiile de plata catre bugetul local si intocmesc situatia centralizatoare cu persoanele care nu au respectat aceasta conditie, pe care o transmit agentiilor teritoriale pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.
(4) Neachitarea obligatiilor legale fata de bugetele locale conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor prevazute la art. 2, 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d), incepand cu drepturile aferente lunii februarie.
(5) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (4) atrage reluarea platii drepturilor, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(6) In vederea aplicarii prevederilor alin. (5), beneficiarii drepturilor transmit agentiei teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.
(7) In situatia in care, dupa termenul prevazut la alin. (4), nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile prevazute la art. 2, 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) inceteaza.
(8) Suspendarea, reluarea si incetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al agentiei teritoriale.”

Art. V
Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 889 din 30 decembrie 2010, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Articolul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 5
(1) Pentru familia prevazuta la art. 2 alin. (1), al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza pana la 0,40 ISR inclusiv, cuantumul lunar al alocatiei este stabilit prin raportare la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR, dupa cum urmeaza:
a) 0,06 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,12 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,18 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,24 ISR pentru familia cu 4 copii si mai multi.
(2) Pentru familia prevazuta la art. 2 alin. (1), al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza peste 0,40 ISR si pana la 0,740 ISR inclusiv, cuantumul alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 0,05 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,1 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,15 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,2 ISR pentru familia cu 4 copii si mai multi.”

2. Articolul 6 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 6
(1) Pentru familia prevazuta la art. 2 alin. (2), al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza pana la 0,40 ISR inclusiv, cuantumul lunar al alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 0,1 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,2 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,3 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,4 ISR pentru familia cu 4 copii si mai multi.
(2) Pentru familia prevazuta la art. 2 alin. (2), al carei venit net mediu lunar pe membru de familie se situeaza peste 0,40 ISR si pana la 0,740 ISR inclusiv, cuantumul alocatiei este stabilit dupa cum urmeaza:
a) 0,09 ISR pentru familia cu un copil;
b) 0,18 ISR pentru familia cu 2 copii;
c) 0,27 ISR pentru familia cu 3 copii;
d) 0,36 ISR pentru familia cu 4 copii si mai multi.”

3. Articolul 9 se abroga.

4. La articolul 14, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 14
(1) La stabilirea veniturilor pe baza carora se acorda alocatia se iau in considerare toate veniturile pe care membrii familiei le realizeaza sau, dupa caz, le-au realizat in ultima luna inainte de solicitarea dreptului, asa cum acestea sunt prevazute de art. 8 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare.”

5. La articolul 25, dupa alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (2)?(4), cu urmatorul cuprins:
„(2) Neindeplinirea de catre titularul alocatiei a obligatiei prevazute la alin. (1) atrage suspendarea platii dreptului incepand cu luna urmatoare celei in care s-a constatat neindeplinirea obligatiei, prin dispozitie a primarului.
(3) Suspendarea prevazuta la alin. (2) se mentine pana la indeplinirea obligatiei prevazute la alin. (1), dar nu mai mult de 3 luni. Daca in termenul de 3 luni titularul nu indeplineste obligatia, se considera ca nu mai sunt indeplinite conditiile de acordare.
(4) Daca in termenul prevazut la alin. (3) titularul indeplineste obligatia prevazuta la alin. (1), plata se va relua in baza dispozitiei primarului, incepand cu luna urmatoare celei in care titularul a prezentat declaratia pe propria raspundere.”

6. La articolul 26, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul cuprins:
„(5) In cazul in care titularul refuza sa furnizeze informatiile necesare pentru intocmirea anchetei sociale prevazute la alin. (1), se considera ca familia acestuia nu indeplineste conditiile de acordare a alocatiei si, in baza unui referat motivat, se emite dispozitia primarului de incetare a acordarii dreptului.”

7. Articolul 28 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 28
(1) Pentru copiii de varsta scolara din familiile prevazute la art. 8 alin. (1), inspectoratul scolar are obligatia sa transmita agentiei teritoriale, in luna urmatoare incheierii semestrului scolar, situatia privind frecventarea cursurilor de catre acesti copii. Situatia se transmite electronic in formatul convenit cu agentiile teritoriale si va contine, in mod obligatoriu, numele, prenumele, codul numeric personal ale copiilor si reprezentantilor familiei, adresa de domiciliu sau resedinta si numarul de absente inregistrate.
(2) In cazul in care se constata absente nemotivate pe parcursul unui semestru scolar, cuantumul alocatiei se diminueaza proportional cu numarul absentelor, dupa cum urmeaza:
a) cu cate 20% pentru fiecare copil care inregistreaza un numar cuprins intre 10 si 19 absente;
b) cu cate 50% pentru fiecare copil care inregistreaza un numar de 20 de absente.
(3) In situatia in care unul dintre copii finalizeaza cursurile invatamantului general obligatoriu si nu a implinit varsta de 18 ani, acesta este luat in calcul la stabilirea venitului mediu net lunar al familiei, dar este exclus din numarul de copii ai familiei avut in vedere la acordarea dreptului, iar alocatia se va acorda corespunzator numarului de copii din familie care indeplinesc conditiile prevazute de lege.
(4) Diminuarea prevazuta la alin. (2) se aplica incepand cu luna urmatoare celei in care inspectoratul scolar a transmis situatia prevazuta la alin. (1), in baza careia se constata neindeplinirea conditiei prevazute la art. 8 alin. (1), si se mentine pe o perioada de 3 luni.
(5) Dupa perioada de 3 luni prevazuta la alin. (4), alocatia se acorda in cuantumul aprobat anterior.
(6) Agentia teritoriala comunica primarului tabelul nominal cu familiile beneficiare pentru care se aplica diminuarea prevazuta la alin. (2), precum si cu cele pentru care se produce modificarea cuantumului in conditiile prevazute la alin. (3).”

8. La articolul 29 alineatul (1), dupa litera d) se introduc doua noi litere, literele e) si f), cu urmatorul cuprins:
„e) familiile beneficiare nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 25 alin. (1);
f) familiile beneficiare nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 29-1.”

9. La articolul 29, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) In situatia prevazuta la alin. (1) lit. d), plata alocatiei se suspenda pana la urmatoarea situatie transmisa de inspectoratul scolar, dar nu mai mult de 6 luni. Daca din situatia transmisa de inspectoratul scolar se constata un numar mai mic de 20 de absente, plata alocatiei se reia in conditiile prevazute la art. 28 alin. (2) si (3). Agentia teritoriala comunica primarului tabelul nominal cu familiile pentru care s-a suspendat plata alocatiei.”

10. Dupa articolul 29 se introduce un nou articol, articolul 29-1, cu urmatorul cuprins:
„Art. 29-1
(1) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea dreptului la alocatie familiile beneficiare au obligatia sa isi achite obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(3) In situatia in care pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), suspenda, prin dispozitie, acordarea dreptului pe o perioada de 5 luni incepand cu luna februarie.
(4) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada de suspendare prevazuta la alin. (3) atrage repunerea in plata a dreptului la alocatie, prin dispozitia primarului, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(5) In situatia in care, dupa implinirea termenului de suspendare prevazut la alin. (3), nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), prin dispozitia primarului se stabileste incetarea acordarii dreptului la alocatie.
(6) Dispozitiile primarului privind suspendarea/ reluarea/incetarea dreptului la alocatie in conditiile alin. (3)?(5) se transmit agentiilor teritoriale in termenul prevazut la art. 22.”

11. La articolul 33, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 33
(1) Nerespectarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (2), art. 22, art. 24 alin. (3) si (4), art. 26 alin. (1) si (2), art. 29-1, art. 31 alin. (2) si ale art. 32 alin. (2) constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 200 lei la 500 lei.”

Art. VI
In tot cuprinsul Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, republicata, al Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, si al Legii nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile ulterioare, denumirea „Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale” se inlocuieste cu denumirea „Agentia Nationala pentru Plati si Inspectie Sociala”, denumirea „directia de munca si protectie sociala” se inlocuieste cu denumirea „agentia pentru plati si inspectie sociala”, iar denumirea „directii teritoriale” se inlocuieste cu denumirea „agentii teritoriale”.

Art. VII
(1) Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
(2) La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga art. 12?14, precum si art. 58 alin. (8) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alta prevedere contrara.
(3) Prevederile art. II pct. 3, precum si ale art. V pct. 4 se aplica dupa cum urmeaza:
a) incepand cu data de 1 ianuarie 2012, pentru cererile depuse cu aceasta data;
b) incepand cu data la care se implineste termenul prevazut la art. 14-1 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile ulterioare, in cazul drepturilor stabilite prin dispozitie a primarului pana la data de 31 decembrie 2011, dar nu mai tarziu de 31 martie 2012.
(4) Pana la implinirea termenului prevazut la alin. (3) lit. b), drepturile de ajutor social, respectiv de alocatie pentru sustinerea familiei se mentin in cuantumurile stabilite anterior.
(5) Pentru drepturile reevaluate in conditiile alin. (3) primarul emite o noua dispozitie.

Art. VIII
Prevederile referitoare la constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor intra in vigoare in conformitate cu reglementarile art. 4 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. IX In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale elaboreaza hotararile pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 50/2011, cu modificarile ulterioare, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 52/2011, si a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 38/2011.

Legea nr. 166/2012 privind acordarea de beneficii de asistenta sociala -GRAVIDE

27 mai 202029 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Legea nr. 166/2012 privind acordarea de beneficii de asistenta sociala -GRAVIDE

Legea nr. 166/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 699, din 11 octombrie 2012.Art. I
Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 124 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordaea de beneficii d easistenta sociala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, cu urmatoarele modificari si completari:

1. La articolul II punctul 3, alineatul (1) al articolului 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 8
(1) La stabilirea venitului net lunar al familiei sau, dupa caz, al persoanei singure se iau in considerare toate veniturile pe care membrii aceseia le-au realizat in luna anterioara depunerii cererii, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurari sociale de stat, asigurari de somaj, indemnizatii, alocatii si ajutoare cu caracter peromanent, indiferent de bugetul din care se suporta, obligatii legale de intretinere si alte creante legale, cu exceptia alocatiei pentru sustinerea familiei prevazute de Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile si completarile ulterioare, a bugetului personal complementar prevazut de Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a ajutoarelor de stat acordate in baza Ordonantei Guvernului nr. 14/2010 privind masuri financiare pentru reglementarea ajutaorelor de stat acordate producatorilor agricoli, incepand cu anul 2010, aprobata cu modificari si completari prin legea nr. 74/2010, cu completarile ulterioare, a burselor de studiu si a burselor sociale, precum si a sprijinului financiar prevazut de Hotararea Guvernului nr. 1.488/2004 privind aprobarea criteriilor si a cuantumului sprijinului financiar ce se acorda elevilor din cadrul Programului national de protectie sociala Bani de liceu, cu modificarile si completarile ulterioare.”

2. La articolul II, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„5. La articolul 14.1, alineatele (1) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
Art. 14.1
(1) Dupa stabilirea dreptului de ajutor social, titularul ajutorului social are obligatia de a depune, din 3 in 3 luni, la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala isi are domiciliul ori resedinta, o declaratie pe propria raspundere privind componenta familiei si veniturile realizate de membrii acesteia, care va contine obligatoriu datele de identificare ale titularului si ale membrilor familiei. Modelul declaratiei pe propria raspundere se stabileste prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi.
……
(3) In vederea urmaririi respectarii conditiilor de acordare a dreptului de ajutor social, primarii dispun efectuarea unei anchete sociale la interval de 6 luni sau ori de cate ori este nevoie.”

3. La articolul II, dupa punctul 6 se introduce un nou punct, punctul 6.1, cu urmatorul cuprins:
„6.1. La articolul 14.1, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3.1) cu urmatorul cuprins:
(3.1) In situatia in care beneficiarii de ajutor social sunt si beneficiari ai alocatiei pentru sustinerea familiei prevazute de Legea nr. 277/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, depunerea declaratiei prevazute la alin. (1) si ancheta sociala prevazuta la alin. (3) se efectueaza o singura data, pentru ambele beneficii de asistenta sociala acordate.”

4. La articolul II punctul 7, articolul 16.1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 16.1
(1) Incepand cu anul 2012, pentru mentineea dreptului la ajutorul social, familiile si persoanele singure beneficiare, cu drepturi stabilite de cel putin 6 luni, au obligatia sa isi achite impozitele si taxele fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(3) Pentru beneficiarii ajutorului social prevazuti la alin. (1) care nu si-au achitat impozitele si taxele locale in termenul prevazut la alin. (2), serviciul de specialitate al primarului are obligatia sa comunice acestora suma de plata, iar in cazul in care prin hotarare a autoritatii administratiei publice locale s-a stabilit esalonarea, reducerea sau scutirea obligatiilor legale de plata, se va comunica si termenul scadent al acestora.
(4) In situatia in care, pana la data de 31 martie a fiecarui an, primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), acesta suspenda, prin dispozitie, dreptul la ajutorul social pe o perioada de 5 luni, incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.
(5) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (4) atrage reluarea, prin dispozitia primarului, a dreptului la ajutorul social, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(6) In situatia in care, dupa termenul prevazut la alin. (4), nu a fost indeplinita obligatgia prevazuta la alin. (1), dreptul la ajutorul social inceteaza prin dispozitia primarului.
(7) Pentru persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau mai multor copii, mentinerea drepturilor reglementate prin prezenta lege nu este conditionata de obligatia prevazuta la alin. (1).”

5. La articolul II, dupa punctul 7 se introduce un nou punct, punctul 7.1, cu urmatorul cuprins:
„7.1. Dupa articolul 16.1 se introduc doua noi articole, articolele 16.2 si 16.3, cu urmatorul cuprins:
Art. 16.2
(1) In baza prevederilor art. 286 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 125 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale pot aproba scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la obligatiile de plata fata de bugetele locale, pentru beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta lege.
(2) In situatia in care au fost aprobate esalonari sau amanari la plata obligatiilor fata de bugetele locale, suspendarea prevazuta la art. 16.1 alin. (4) se aplica numai familiilor si persoanelor singure care pana la data verificarii nu si-au achitat obligatiile inclusiv in conditiile alin. (1).

Art. 16.3
In situatia in care pe perioada suspendarii prevazute la art. 16.1 alin. (4) intervine o alta situatie de suspendare, iar titularul aduce in aceasta perioada dovada prin care se confirma plata obligatiilor fata de bugetul local, plata drepturilor se face numai pentru perioada in care nu se suprapun perioadele de suspendare, cu exceptia celei prevazute la art. 18 si 20.1. Daca intervine o situatie de incetare, plaa drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si data incetarii acordarii acestora.”

6. La articolul II, dupa punctul 8 se introduc doua noi puncte, punctele 8.1 si *.2, cu urmatorul cuprins:
„8.1. Articolul 18 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 18
(1) Plata ajutorului social se poate suspenda numai prin decizie a directorului executiv, in urmatoarele situatii:
a) in situatia in care agentia teritoriala constata, pe baza documentelor transmise de primar prevazute la art. 13.1 alin. (3), ca s-a stabilit un cuantum eronat al ajutorului socialo;
b) pe o perioada de 3 luni consecutive se inregistreaza mandate postale returnate pentru titularul ajutorului social;
c) in urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanti ai Curtii de Conturi a Romaniei s-au constatat date eronate cu privire la componenta familiei sau a veniturilor beneficiarilor.
(2) Plata ajutorului social se suspenda in conditiile alin. (1), incepand cu luna urmatoare celei in care s-a facut constatarea.
(3) In situatia prevazuta la alin. (1), directorul agentiei teritoriale solicita primariei, in a carei raza teritoriala locuieste familia sau persoana singura, verificarea situatiei.
(4) Dupa verificare, drepturile neridicate de catre titular se achita acestuia, dupa caz, in acelasi cuantum sau in cuantum modificat, pe baza de cerere inregistrata la agentia teritoriala, daca cele constatate nu conduc la incetarea dreptului.
8.2. La articolul 20 alineatul (1), litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
c) in cazul in care, dupa verificarea prevederilor art. 18 alin. (3) se constata ca beneficiarul ajutorului social nu mai indeplineste conditiile prevazute de lege;”.

7. La articolul III punctul 1, alineatul (1) al articolului 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 1
(1) Pentru copiii nascuti, adoptati, incredintati in vederea adoptiei, luati in plasament, in plasament in regim de urgenta sau tutela pana la data de 31 decembrie 2010, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului ori producerii evenimentelor mentionate, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, precum si de o indemnizatie lunara reprezentand 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni. Incepand cu luna ianuarie 2012, cuantumul minim, precum si cuantumul maxim ale indemnizatiei lunare se raporteaza la indicatorul social de referinta, denumit in continuare ISR si nu poate fi mai mic de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.”

8. La articolul III, punctul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„8. La articolul 7, dupa alinatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (2)-(4), cu urmatorul cuprins:
(2) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, beneficiarii care au drepturi stabilite de cel putin 6 luni au obligatia sa isi achite impozitele si taxele locale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Pentru persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau mai multor copii, mentinerea drepturior reglementate de prezenta ordonanta de urgenta nu este conditionata de obligatia prevazuta la alin. (2).
(4) Pentru familiile legal constituite, obligatia legala fata de bugetul local se aplica asupra bunurilor familiei, indiferent de sotul care detine proprietatea respectivelor bunuri.”

9. La articolul III, punctul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„9. Dupa articolul 7 se introduc doua noi articole, articolele 7.1 si 7.2, cu urmatorul cuprins:
Art. 7.1
(1) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la art. 7 alin. (2) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(2) Pentru verificarea indeplinirii obligatiei in conditiile alin. (1), agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, denumite in continuare agentii teritoriale, transmit primariilor, pana la daa de 15 ianuarie a fiecarui an, tabelul centralizator cuprinzand beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta existenti in plata la aceasta data si ale caror drepturi sunt stabilite de cel putin 6 luni.
(3) Pe baza tabelului centralizator prevazut la alin. (2), primarii verifica daca beneficiarii au achitat pentru anul anterior obligatiile de plata catre bugetul local si intocmesc situatia centralizatoare cu persoanel care nu au respectat aceasta conditie, pe care o transmit agentiilor teritoriale pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.
(4) Pentru beneficiarii drepturilor reglementate de prezenta ordonanta de urgenta prevazuti la alin. (2), care nu si-au achitat impozitele si taxele locale pana la data prevazuta la alin. (3), serviciul de specialitate al primarului are obligatia sa comunice acestora suma de plata, iar in cazul in care prin hotarare a autoritatii administratiei publice locale s-a stabilit esalonarea, reducerea sau scutirea obligatiilor de plata, se va comunica si termenul scadent pentru acestea.
(5) La data de 31 martie a fiecarui an, primarii verifica daca persoanele beneficiare ale drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta cuprinse in situatia centralizatoare prevazuta la alin. (3) si-au achitat impozitele si taxele locale si transmit agentiilor teritoriale o noua situtie centralizatoare actualizata cu persoanele care nu si-au indeplinit aceasta obligatie, pana la data de 5 aprilie a fiecarui an.
(6) Neachitarea obligatiilor legale fata de bugetele locale, in termenul prevazut la alin. (5), conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.
(7) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (6) atrage reluarea platii drepturilor, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(8) In vederea aplicarii prevederilor alin. (7), beneficiarii drepturilor transmit agentiei teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.
(9) In situatia in care dupa termenul prevazut la alin. (6) nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta inceteaza.
(10) In situatia in care in perioada suspendarii prevazuta la alin. (6) dreptul inceteaza, iar persoana indreptatita aduce in aceasta perioada dovada prin care se confirma plata obligatiilor fata de bugetul local, plata drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si data incetarii acordari acestora.
(11) Suspendarea, reluarea si incetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al agentiei teritoriale.

Art. 7.2
(1) In baza prevederilor art. 286 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 125 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republciata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale pot aproba scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la obligatiile de plata fata de bugetele locale, pentru beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgena.
(2) In situatia in care au fost aprobate esalonari sa amanari la palta obligatiilor fata de bugetele locale, situatiile centralizatoare prevazute la art. 7.1 alin. (3) si (5) vor cuprinde numai persoanele care pana la termenele prevazute nu si-au achitat obligatiile, inclusiv in conditiile alin. (1).”

10. La articolul IV punctul 3, alineatele (2) si (3) ale articolului 2 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. 91) lit. a) se stabileste in cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate in ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.
(3) Indemnizatia lunara prevazuta la alin. (1) lit. b) se stabileste in cuantum de 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni si nu poate fi mai mica de 1,2 ISR si nici mai mare de 6,8 ISR.”

11. La articolul IV, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„5. La articolul 2 alineatul (5), literele h), m) si n) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
h) au beneficiat de concediu si indemnizatie lunara pentru cresterea sau, dupa caz, ingrijirea copilului cu handicap;
……
m) frecventeaza, fara intrerupere, cursurile de zi ale invatamantului preuniversitar, inclusiv in cadrul programului „A doua sansa”, sau, dupa caz, universitar la nivelul studiilor universitare de licenta ori de master, precum si ale invatamantului postuniversitar la nivel de masterat, organizate potrivit legii, in tara sau in strainatate, intr-un domeniu recunoscut de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, cu exceptia situatiei de intrerupere a studiilor din motive medicale;
n) au calitatea de doctorand, in conditiile prevazute de Legea educatiei nationale nr.1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare;”.

12. La articolul IV, punctul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„9. Articolul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:

Art. 7
(1) persoanele care in perioada in care sunt indreptatite sa beneficieze de concediul pentru cresterea copilului, prevazut la art. 2 alin. (1), obtin venituri supuse impozitului prevazute la art. 3 au dreptul la un stimulent de insertie in cuantum lunar de 1 ISR.
(2) Stimulentul de insertie prevazut la alin. (1) se acorda dupa cum urmeaza:
a) pentru persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. a), daca acestea obtin venituri supuse impozitului inainte de implinirea de catre copil a varstei de un an, pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani;
b) pentru persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. b), daca acestea obtin venituri supuse impozitului, dupa implinirea de catre copil a varstei de un an, pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani;
c) pentru persoanele care beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului cu handicap in varsta de pana la 3 ani, prevazut la art. 2 alin. (1) lit. a), oricand, pe toata perioada.
(3) In cazul persoanelor care beneficiaza de indemnizatia lunara si solicita dreptul la stimulent de insertie, plata acestei indemnizatii se suspenda.”

13. La articolul IV, punctul 11 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„11. Articolul 9 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 9
(1) Concediul si indemnizatia lunara prevazute la art. 2 alin. (1), art. 5 si 6, precum si stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se cuvin pentru fiecare dintre nasteri sau, dupa caz, pentru fiecare dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2).
(2) Durata de acrodare a concediului prevazut la art. 2 alin. (1) se prelungeste corspunzator in cazul suprapunerii a doua sau mai multor situatii de natura a genera acest drept.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2) se acorda o singura indemnizatie, in cuantumul prevazut de prezenta ordonanta de urgena.
(4) Pe perioada suprapunerii situatiilor prevazute la alin. (2), cuantumul indemnizatiei lunare se majoreaza cu suma de 1,2 ISR pentru fiecare dintre copii, incepand cu cel de-al doilea.
(5) Prevederile alin. (4) se aplica inclusiv pentrusituatiile in care persoana se afla cu primul copil in perioada de concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului in baza Ordonantei de urgena a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, si naste un alt/alti copil/copii sau se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2).”

14. La articolul IV, dupa punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 11.1, cu urmatorul cuprins:
„11.1. Articolul 10 se abroga.”

15. La articolul IV, punctul 13 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„13. La articolul 12, dupa alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (2)-(4), cu urmatorul cuprins:
(2) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, beneficiarii care au drepturi stabilite de cel putin 6 luni au obligatia sa isi achite impozitele si taxele locale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) Pentru persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau a mai multor copii, mentinerea drepturilor reglementate de prezenta ordonanta de urgenta nu este conditionata de obligatia prevazuta la alin. (2).
(4) Pentru familiile legal constituie, obligatia legala fata de bugetul local se aplica asupra bunurilor familiei, indiferent de sotul care detine in proprietate respectivele bunuri.”

16. La articolul IV punctul 17, partea introductiva a alineatului (1) al articolului 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 16
(1) Dreptul la indemnizatiile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5) inceteaza cu ziua urmatoare celei in care:”.

17. La articolul IV punctul 19, partea introductiva a alineatului (2) al articolului 16 se modifica si va avea urmatorul cujprins:
„(2) Dreptul la indemnizatiile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5) se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care:”.

18. La articolul IV, dupa punctul 19 se introduce un nou punct, punctul 19.1, cu urmatorul cuprins:
„19.1. La articolul 16 alineatul (2), litera i) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
i) beneficiarul realizeaza venituri supuse impozitului si copilul nu a implinit varsta de un an, 2 ani, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap;”.

19. La articolul IV punctul 24, alineatul (2) al articolului 17 se modifica si va avea urmatorul cujprins:
„(2) Dreptul la stimulentul de insertie prevazut la art. 7 se suspenda incepand cu ziua urmatoare celei in care se constata una dintre situatiile prevazute la art. 16 alin. (2), cu exceptia lit. i).”

20. La articolul IV, punctul 26 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„26. La articolul 21, alineatele (1)-(3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
Art. 21
(1) Pe perioada in care se beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5), precum si pe perioada concediului fara plata prevazut la art. 6, plata contributiei de asigurari sociale de sanatate pentru aceste persoane se asigura de la bugetul de stat.
(2) Pentru persoanele care beneficiaza de indemnizatgia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5), contributia de asigurari sociale de sanatate se calculeaza prin aplicarea cotei prevazute de lege asupa nivelului indemnizatiei acordate.
(3) Persioada in care o persoana beneficiaza de indemnizatia prevazuta la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5) sau se afla in concediul fara plata prevazut la art. 6 constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, aprobatga cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.”

21. La articolul IV, dupa punctul 26 se introduce un nou punct, punctul 26.1, cu urmatorul cuprins:
„26.1. La articolul 21, alineatul (5) se abroga.”

22. La articolul IV, punctul 27 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„27. Articolul 22 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 22
(1) Perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv art. 5 si art. 9 alin. (4) si (5) constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii drepturilor de pensie in sistemul public si a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Perioada concediului pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1) si art. 6 constituie vechime in munca si in serviciu, precum si in specialitate si se are in vedere la stabilirea drepturilor de se acorda in raport cu acestea.”

23. La articolul IV, dupa punctul 28 se introduce un nou punct, punctul 28.1, cu urmatorul cuprins:
„28.1. La articolul 25, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 25
(1) Angajatorul are obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), precum si concediul fara plata prevazut la art. 6 alin. (1). Perioada de acordare se stabileste de comun acord cu angajatul.”

24. La articolul IV punctul 30, alineatul (2) al articolului 30 se modifica si va avea uramtorul cuprins:
„(2) Pentru persoanele prevazute la alin. (1), indemnizatia pentru cresterea copilului se acorda in cuantum de 85% din media veniturilor nete lunare realizate in ultimele 12 luni anterioare nasterii copilului sau, dupa caz, anterioare adoptiei, incredintarii in vederea adoptiei, stabilirii masurii plasamantului ori a plasamantului in regim de urgenta sau a instituirii itutelei, dar nu mai putin de 1,2 ISR si nu mai mult de 6,8 ISR.”

25. La articolul IV punctul 31, litera a) a alineatului (1) al articolului 32 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) program de lucru redus la 4 ore pentru unul dintre parinti sau pentru persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2) care se ocupa efectiv de ingrijirea copilului cu dizabilitate (grava sau accentuata), pana la implinirea de catre acesta a varstei de 18 ani, la solicitarea parintelui, in conditiile prevazute de Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;”.

26. La articolul IV punctul 31, alineatele (1) si (2) ale articolului 33 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 33
(1) De drepturile prevazute la art. 31 si 32 nu poate beneficia parintele sau persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la art. 8 alin. (2) care, pentru acelasi copil, are in acelasi timp si calitatea de asistent personal ori care primeste indemnizatia acordata in conditiile art. 42 alin. (4) si (5) din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovara drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Drepturile prevazute la art. 31 alin. (2), art. 32 alin. (1) lit. c) si d), alin. (2) si (3) se acorda pentru fiecare dintre copiii aflati in intretinerea persoanelor.”

27. La articolul IV punctul 31, dupa alineatul (1) al articolului 33 se introduce un nou alineat, alineatul (1.1), cu urmtorul cuprins:
„(1.1) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) persoanele singure care au in intretinere un copil cu dizabilitate grava si care pot beneficia cumulat si de indemnizatia acordata in conditiile art. 42 alin. (4) si (5) din Legea nr. 448/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.”

28. La articolul IV punctul 31, litera f) a alineatului (1) al articolului 36 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„f) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 28 alin. (9).”

29. La articolul IV punctul 31, litera j) a alineatului (1) al articolului 27 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„j) beneficiarul se afla in situatia prevazuta la art. 28 alin. (6).”

30. La articolul IV punctul 31, articolul 38 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 28
(1) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la art. 12 alin. (2) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligaiile de plata catre bugetul local aferente anului anterior.
(2) Pentru verificarea indeplinirii obligatiei in conditiile alin. (1), agentiile teritoriale transmit primariilor, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an, tabelul centralizator cuprinzand beneficiarii dreptuilor prevazute la art. 2, art. 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) existenti in plata la aceasta data si ale caror drepturi sunt stabilite de cel putin 6 luni.
(3) Pe baza tabelului centralizator prevazut la alin. (2) primarii verifica daca persoanele au achitat pentru anul anterior obligatiile de plata catre bugetul local si intocmesc situatia centralizatoare, pe care o transmit agentiilor teritoriale pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.
(4) Pentru beneficiarii prevazuti la alin. (2) care nu si-au achitat impozitele si taxele locale pana la data prevazuta la alin. (3), serviciul de specialitate al primarului are obligatia sa comunice acestora sumele de plata, iar in cazul in care s-a stabilit esalonarea, reducerea sau scutirea obligatiilor legale de plata, se va comunica si termenul scadent pentru acestea.
(5) La data de 31 martie primarii verifica daca persoanele beneficiare ale drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgena cuprinse in situatia centralizatoare prevazuta la alin. (3) si-au achitat impozitele si taxele locale si transmit agentiilor judetene o noua situatie centralizatoare actualizata cu persoanele care nu si-au indeplinit aceasta obligatie, pana la data de 5 aprilie.
(6) Neachitarea obligatiilor legale fata de bugetele locale in termenul prevazut la alin. (5) conduce la suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.
(7) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (6) atrage reluarea platii drepturilor, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(8) In vederea aplicarii prevederilor alin. (7), beneficiarii drepturilor transmit agentiilor teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administratiei publice locale prin care se face dovada achitarii obligatiilor de plata catre bugetul local.
(9) In situatia in care, pana la sfarstiul perioadei prevazute la alin. (6), nu sunt achitate obligatiile fata de bugetul local, drepturile prevazute la art. 2, art. 7, art. 31 alin. (1) si (2) si art. 32 alin. (1) lit. c) si d) inceteaza.
(10) In situatia in care in perioada de suspendare prevazuta la alin. (6) dreptul inceteaza, iar persoana indreptatita aduce in aceasta perioada dovada prin care se confirma plata obligatiilor fata de bugetul local, plata drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii drepturilor si data incetarii acordarii acestora.
(11) Suspendarea, reluarea si incetarea drepturklor se fac prin decizie a directorului executiv al agentiei teritoriale.”

31. La articolul IV, dupa punctul 31 se introduce un nou punct, punctul 32, cu urmatorul cuprins:
„32. dupa articolul 28 se introduce un nou articol, articolul 39, cu urmatorul cuprins:
Art. 39
(1) In baza prevederilor art. 286 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 125 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale pot aproba scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la obligatiile de plata fata de bugetele locale pentru beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.
(2) In situatia in care au fost aprobate esalonari sau amanari la plata obligatiilor fata de bugetele locale, situatia centralizatoare prevazuta la art. 38 alin. (3) si (5) va cuprinde numai persoanele care pana la termenele reglemetnate nu si-au achitat obligatiile, inclusiv in conditiile alin. (1).”

32. La articolul V, dupa punctul 4 se introduc doua nou puncte, punctele 4.1 si 4.2, cu urmatorul cuprins:
„4.1. La articolul 16, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
(2) Ancheta sociala se efectueaza, in termen de maximum 15 zile lucratoare de la data inregistrarii cererii, de catre personalul serviciului public de asistenta sociala din subordinea consiliului local sau, dupa caz, de catre personalul din compartimentul cu atributii in domeniul asistentei sociale din aparatul de specialitate al primarului.
4.2. La articolul 25, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 25
(1) Titularul alocatiei depune la primaria comunei, orasului, municipiului ori, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta familia, din 3 in 3 luni dupa stabilirea dreptului la alocatie, o declaratie pe propria raspundere privind componenta familiei si veniturile realizate de membrii acesteia, al carei model este stabilit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.”

33. La articolul V, dupa punctul 5 se introduc doua noi puncte, punctele 5.1 si 5.2, cu urmatorul cuprins:
„5.1. La articolul 26, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 26
(1) In vederea urmaririi respectarii conditiilor de acordare a dreptului la alocatie, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la interval de 6t luni sau ori de cate ori este nevoie.
5.2. La articolul 26, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1.1), cu urmatorul cuprins:
(1.1) In situatia in care beneficiarii de alocatie sunt si beneficiari ai ajutorului social prevazut de Legea nr. 416/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, ancheta sociala se efectueaza o singura data, pentru ambele beneficii de asistenta sociala acordate.”

34. La articolul V punctul 7, alineatul (3) al articolului 28 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) In situatia in care unul dintre copii finalizeaza cursurile invatamantului general obligatoriu si nu a implinit varsta de 18 ani sau unul dintre copii repeta anul scolar din alte motive decat cele medicale, acesta este luat in calcul la stabilirea venitului mediu net lunar al familiei, dar este exclus din numarul de copii ai familiei avut in vedere la acordarea dreptului, iar alocatia se va acorda corespunzator numarului de copii din familie care indeplinesc conditiile prevazute de lege.”

35. La articolul V, punctul 8 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„8. La articolul 29 alineatul (1), dupa litera d) se introduc trei noi litere, literele e)-g), cu urmatorul cuprins:
e) familiile beneficiare nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 25 alin. (1);
f) familiile beneficiare nu au indeplinit obligatia prevazuta la art. 29.1;
g) in urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanti ai Curtii de Conturi a Romaniei s-au constatat date eronate cu privire la componenta familiei sau a veniturilor beneficiarilor.”

36. La articolul V, punctul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins”
„10. Dupa articolul 29 se introduc trei noi articole, articolele 29.1-29.3, cu urmatorul cuprins:
Art. 29.1
(1) Incepand cu anul 2012, pentru mentinerea dreptului la alocatie familiile beneficiare cu drepturi stabilite de cel putin 6 luni au obligatia sa isi achie obligatiile legale fata de bugetul local pentru bunurile pe care le detin in proprietate, conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Verificarea indeplinirii obligatiei prevazute la alin. (1) se realizeaza anual, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, pentru obligatiile de plata catre bugetul local aferent anului anterior, pentru familiile aflate in plata la aceasta data si care au drepturi stabilite de cel putin 6 luni.
(3) Pentru beneficiarii alocatiei prevazuti la alin. (1) care nu si-au achitat impozitele si taxele locale in termenul prevazut la alin. (2), serviciul de specialitate al primarului are obligatia sa comunice acestora suma de plata, iar in cazul in care prin hotarare a autoritatii administratiei publice locale s-a stabilit esalonarea, reducerea sau scutirea obligatiilor legale de plata, se va comunica si termenul scadent pentru acestea.
(4) In situatia in care, pana la data de 31 martie a fiecarui an, primarul constata ca nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), acesta suspenda, prin dispozitie, dreptul la alocatie pe o perioada de 5 luni, incepand cu drepturile aferente lunii aprilie.
(5) Achitarea obligatiilor legale fata de bugetul local in perioada prevazuta la alin. (4) atrage reluarea prin dispozitia primarului a dreptului la alocatie, incepand cu luna urmatoare celei in care s-a achitat obligatia, inclusiv pentru drepturile cuvenite in perioada suspendarii.
(6) In situatia in care, pana la sfarsitul perioadei prevazute la alin. (4), nu a fost indeplinita obligatia prevazuta la alin. (1), dreptul la alocatie inceteaza prin dispozitia primarului.
(7) Dispozitiile primarului privind suspendarea/reluarea/incetarea dreptului la alocatie in conditiile alin. (3)-(5) se transmit agentiilor teritoriale in termenul prevazut la art. 22.
(8) Pentru persoanele singure care se ocupa de cresterea si ingrijirea unuia sau mai multor copii, mentinerea drepturilor reglementate de prezenta lege nu este conditionata de obligatia prevazuta la alin. (1).

Art. 29.2
(1) In baza prevederilor art. 286 din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 125 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale pot aproba scutiri, reduceri, esalonari sau amanari la obligatia de plata fata de bugetele locale pentru beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta lege.
(2) In situatia in care au fost aprobate esalonari sau amanari la plata obligatiilor fata de bugetele locale, suspendarea prevazuta la art. 29.1 alin. (4) se aplica numai familiilor care pana la termenele de verificare nu si-au achitat obligatiile, inclusiv in conditiile alin. (1).

Art. 29.3
In situatia in care pe perioada suspendarii prevazuta la art. 29.1 alin. (4) intervine o alta situatie de suspendare, iar titularul aduce in aceasta perioada dovada prin care se confirma plata obligatiilor fata de bugetul local, plata drepturilor se face numaipentru perioada in care nu se suprapun perioadele de suspendare, cu exceptia celei prevazute la art. 29 alin. (1) lit. b) si c) si alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 28. Daca intervine o situatie de incetare, plata drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsa intre data suspendarii si data incetarii acordarii acestora.”

37. La articolul V, dupa punctul 11 se introduce un nou punct, punctul 12, cu urmatorul cuprins:
„12. Articolul 36 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 36
Alocatia este o forma dxe sprijin cu destinatie speciala, acordata din bugetul de sat, si nu se ia in considerare la stabilirea obligatiilor legale de plata sau a altor beneficii de asistenta sociala si se spune executarii silite, in conditiile dispozitiilor privind executarea silita a creantelor bugetare, numai pentru recuperarea sumelor platite necuvenit cu acest titlu.”

Art. II
Modificarile aduse prin prezenta lege la art.1 din Ordonanta de urgena a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 7/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, si la art. 2 alin. (2) si (3), art. 7, 9 si art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica incepand cu drepturile lunii octombrie 2012, inclusiv pentru persoanele ale caror drepturi au fost stabilite pana la aceasta data.

Art. III
(1) Modificarile aduse prin prezednta lege la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica incepand cu luna octombrie 2012.
(2) Pentru drepturile de ajutor social, respectiv de alocatie pentru sustinerea familiei stabilite pana la data prevazuta la alin. (1), noile cuantumuri, calculate potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 416/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, se aplica de la data la care se implineste termenul de verificare preazut la art. 14.1 din Legea nr. 416/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv la art. 25 din Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. IV
(1) In situatia in care drepturile reglementate de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si de Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile si completarile ulterioare, au incetat ca urmare a neachitarii impozitelor si taxelor locale, acestea pot fi solicitate din nou, prin depunerea unei noi cereri si, respectiv, acgte doveditoare la primarul localitatii de domiciliu ori resedinta sau, in cazul drepturilor reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, la agentiile pentru plati si inspectie sociala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.
(2) In situatia drepturilor reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, dreptul se acorda de la data la care a fost depusa cereea si pot fi luate in considerare documentele existente.

Art. V
(1) Persoanele care la data intrarii in vigoare a prezentei legi se afla in cele 4 luni de concediu fara plata pentru cresterea copilului, astfel cum au fost acordate in baza art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, anterior modificarilor aduse prin prezenta lege, sau care au finalizat acest concediu, dar copilul nu a implinit varsta de un an, 2 ani sau 3 ani in cazul copilului cu handicap, au reptul la concediu pentru cresterea copilului si indemnizatia aferenta, de la data depunerii cererii.
(2) Angajatorii au obligatia de a aproba concediul pentru cresterea copilului, in conditiile art. 25 din Ordonanta de urgena a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, in caz contrar fiindu-le aplicabile sanctiunile prevazute la art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. VI
In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale elaboreaza modificarile si completarile Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 50/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 52/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 38/2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. VII Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificarile si completarile ulterioare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 277/2010 privind alocatia pentru sustinerea familiei, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

Alocatia de stat pentru copii -2013/2014

27 mai 202028 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Alocatia de stat pentru copii -2013/2014

Conform Legii nr.61/1993, toti copiii cetateni romani, straini sau apatrizi care domiciliaza in Romania, au dreptul la alocatie.

Alocatia se acorda in urmatoarele situatii:

pana la implinirea varstei de 18 ani
dupa implinirea varstei de 18 ani a tanarului, daca acesta urmeaza cursurile de zi ale unei forme de invatamant liceal, organizat in conditiile legii si nu repeta anul scolar

Valoarea alocatiei

Copiii cu varsta de pana la doi ani beneficiaza de alocatie in valoare de 200 lei lunar.

Copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 18 ani beneficiaza de alocatie in valoare de 42 lei lunar.

Tinerii in varsta de peste 18 ani care urmeaza cursurile de zi ale unei forme de invatamant liceal beneficiaza de alocatie in valoare de 42 lei lunar.

Acte necesare

1. Cerere tip

2. Actele de identitate ale reprezentantilor legali – copie si original

3. Certificatul de nastere al copilului pentru care se solicita alocatia de stat – copie si original

4. Dosar cu sina

5. Pentru plata in cont bancar – extras de cont, deschis la B.C.R., ProCredit Bank, Banca Transilvania, Nexte Bank (fosta Romexterra Bank), B.R.D., Alpha Bank, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank, CR Firenze Bank, VOLKSBANK, UniCredit Tiriac Bank, CARPATICA, C.E.C. Bank, ATE Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Romanian International Bank (RIB), OTP bank, BANCPOST, Garanti Bank, Libra Bank, Milennium Bank si ING Bank pe numele solicitantului

6. Alte acte solicitate dupa caz: certificat de casatorie; hotarare de divort; hotarare judecatoreasca de incredintare, incredintare in vederea adoptiei, de plasament, de plasament in regim de urgenta, de instituire a tutelei; certificat de incadrare intr-o categorie de persoane cu handicap etc

7. Persoanele carora li se face plata alocatiei de stat pentru copii sunt obligate sa comunice orice schimbare in privinta componentei familiei sau a domiciliului/resedintei care poate determina incetarea sau modificarea acordarii drepturilor de alocatie de stat pentru copii, in termen de cel mult 15 zile de la aparitia acesteia, inclusiv situatia in care cetatenii romani isi stabilesc rezidenta in alta tara impreuna cu copiii lor

Dosarul se depune la Directia Generala / Judeteana de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (Directia Protectie Sociala) si se transmite spre solutionare Agentiei pentru Plati si Inspectie Sociala.

Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala solutioneaza cererea, prin decizie de aprobare sau respingere a acesteia si efectueaza plata alocatiei de stat pentru copil pentru cererile aprobate (aproximativ 2 – 2.5 luni prima plata).

Cererea de reordonantare

In situatia in care alocatia pentru copil nu a fost ridicata o perioada de timp, in vederea recuperarii acesteia reprezentantul legal al beneficiarului trebuie sa faca o cerere de reordonantare catre Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de care apartine.

Recuperarea alocatiei se poate face retroactiv pe maxim 3 ani. Dupa acest termen, dreptul de a solicita alocatia restanta se prescrie.

Modificarea adresei sau a metodei de plata

Daca se doreste o modificare (de adresa, plata in cont bancar etc), reprezentantul legal trebuie sa depuna o cerere in acest sens catre Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

Neplata abonament telefonie mobila ORANGE-CONEX

27 mai 202026 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Neplata abonament telefonie mobila ORANGE-CONEX

INTREBARE PRELUATA DE PE www.coltuc.ro/intrebari PUNE O INTREBARE GRATUIT AICI www.coltuc.ro/intrebari

in 2011 am incheiat un contract cu aceasta firma, in 2012 nu am mai putut plati si am ramas cu o datorie de 400 lei ,acum am primit o somatie de la o firma de recuperare in valoare de 2100 lei .

Ce ma sfatuiti sa fac?

Dispoziţii privind falimentul societăţilor de asigurare şi reasigurare- Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

27 mai 202026 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Dispoziţii privind falimentul societăţilor de asigurare şi reasigurare- Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

Art. 242. –

Prevederile cap. I se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare şi reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol.

Art. 243. –

(1) Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, se aplică societăţilor de asigurare/reasigurare prevăzute de art. 2 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din state terţe, care au sediul în România.

(2) Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, nu se aplică sucursalei unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru al Uniunii Europene, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine.

(3) Măsurile aplicate în cadrul procedurii falimentului reglementate de prezentul capitol urmăresc protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări.

Art. 244. –

(1) În prezentul capitol, termenii „procedură de redresare financiară”, „autoritatea competentă”, „autorităţi de supraveghere”, „creditori de asigurări”, „creanţe de asigurări”, „acord de plată a creanţelor de asigurări şi „Fond de garantare” au înţelesul prevăzut de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată.

(2) Termenii „stat membru”, „stat membru de origine”, „stat membru gazdă”, „stat terţ”, „filială”, „sucursală”, „persoană semnificativă” şi „acţionar semnificativ” au înţelesul prevăzut de Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

§1. Falimentul

Art. 245. –

(1) Procedura falimentului societăţii de asigurare/reasigurare se deschide pe baza unei cereri introduse fie de Autoritatea de Supraveghere Financiară, fie de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau de creditorii acesteia, după caz.

(2) Procedura falimentului unei societăţi de asigurare/reasigurare autorizate în România, precum şi a sucursalelor acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, în mod special cu privire la:

a) bunurile care fac obiectul acestei proceduri, precum şi regimul bunurilor dobândite de societatea de asigurare/reasigurare debitoare după deschiderea procedurii falimentului;

b) atribuţiile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi ale lichidatorului judiciar;

c) condiţiile în care se poate invoca o compensare;

d) efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare, în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare este parte;

e) efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditorii de asigurări, cu excepţia cauzelor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre;

f) creanţele care trebuie să fie declarate asupra societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului;

g) regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor;

h) regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din valorificarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanţelor de asigurări şi drepturile creditorilor de asigurări care au obţinut o plată parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării;

i) condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului;

j) drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului; suportarea costurilor şi a cheltuielilor aferente procedurii falimentului;

k) regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile şi interesele legitime ale creditorilor de asigurări.

Art. 246. –

(1) În temeiul prezentului capitol, societatea de asigurare/reasigurare debitoare aflată în stare de insolvenţă, astfel cum aceasta este definită la art. 5 pct. 31 lit. a), este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă procedurii falimentului. Cererea se depune în termen de cel mult 20 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă.

(2) Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea prevăzută la alin. (1) se înaintează autorităţii competente odată cu actele şi documentele doveditoare, în vederea analizării acesteia şi a formulării întâmpinării prevăzute la art. 248 alin. (1). Societatea de asigurare/reasigurare debitoare va anexa la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor admise să acopere rezervele tehnice, prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 247. –

(1) Creditorii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, alţii decât creditorii de asigurări ale căror sume pretinse se plătesc din disponibilităţile Fondului de garantare, pot înregistra la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de faliment împotriva societăţii debitoare, în condiţiile prezentului capitol, dacă deţin o creanţă ce îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 pct. 20 şi 71.

(2) Prevederile art. 246 alin. (2) se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte înaintarea către Autoritatea de Supraveghere Financiară a cererii, a actelor şi documentelor doveditoare.

Art. 248. –

(1) Cererea prevăzută la art. 246 alin. (1) şi la art. 247 alin. (1) se înregistrează de tribunal odată cu întâmpinarea autorităţii competente, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 503/2004, republicată, pentru restabilirea situaţiei sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plăţilor către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară.

(2) Deschiderea procedurii falimentului se pronunţă de judecătorul-sindic dacă:

a) Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat, prin întâmpinare, că la data formulării cererii de deschidere a procedurii falimentului nu se află în curs de desfăşurare o procedură de redresare financiară a activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în condiţiile Legii nr. 503/2004, republicată; sau

b) Autoritatea de Supraveghere Financiară a comunicat, prin întâmpinare, că nu există posibilităţi reale de restabilire a situaţiei financiare a societăţii şi de plată a creanţelor tuturor creditorilor acesteia în cadrul unei proceduri de redresare financiară.

Art. 249. –

(1) În temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate introduce o cerere privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 31 lit. b) sau c).

(2) Cererea va fi însoţită de următoarele înscrisuri, după caz:

a) hotărârea autorităţii competente privind retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, constatarea stării de insolvenţă şi promovarea cererii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva acesteia;

b) decizia autorităţii competente privind închiderea procedurii de redresare financiară, urmată de deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare/reasigurare;

c) orice alte acte sau documente care sunt necesare pentru justificarea cererii de învestire a tribunalului.

Art. 250. –

(1) În urma înregistrării cererii, potrivit art. 246-249, se vor cita societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi, după caz, creditorul care a formulat cererea sau Autoritatea de Supraveghere Financiară. Totodată va fi notificat şi Fondul de garantare.

(2) Contestaţia societăţii de asigurare/reasigurare împotriva cererii prevăzute la art. 247 sau 249 poate fi introdusă în cel mult 5 zile de la data primirii notificării cu privire la înregistrarea unei astfel de solicitări. Contestaţia se judecă cu celeritate şi cu precădere. Împotriva hotărârii judecătorului-sindic se poate exercita numai apel.

(3) La primul termen de judecată, judecătorul-sindic va analiza cererea introductivă şi înscrisurile depuse şi, în situaţia în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare nu a contestat existenţa stării de insolvenţă, potrivit alin. (2), va pronunţa o hotărâre de deschidere a procedurii falimentului.

Art. 251. –

Lichidatorul judiciar, practician în insolvenţă, este desemnat în condiţiile art. 63, oferta acestuia fiind depusă după obţinerea avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară. În lipsa unor oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna un lichidator judiciar din rândul practicienilor în insolvenţă agreaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Obligaţia obţinerii avizului prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară revine şi practicienilor în insolvenţă propuşi spre desemnare ca lichidatori judiciari de către adunarea creditorilor.

Art. 252. –

(1) În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar comunică de îndată despre aceasta părţilor interesate, Fondului de garantare, precum şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată societatea de asigurare/reasigurare debitoare, în vederea efectuării menţiunii „societate de asigurare/reasigurare în faliment”. Comunicarea se publică, prin grija Fondului de garantare, în cel puţin două ziare de circulaţie naţională, potrivit dispoziţiilor legale.

(2) În cazul în care societatea de asigurare/reasigurare debitoare are deschise sucursale şi/sau filiale în alte ţări, Autoritatea de Supraveghere Financiară comunică de îndată autorităţii de supraveghere din ţara gazdă a sucursalei/filialei respective despre hotărârea privind deschiderea procedurii de faliment, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Toate cheltuielile aferente măsurilor prevăzute la alin. (1) se suportă din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare; în lipsa disponibilităţilor necesare se utilizează fondul de lichidare prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă.

(4) De la data deschiderii procedurii, toate actele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare poartă menţiunea prevăzută la alin. (1).

Art. 253. –

(1) În urma deschiderii procedurii falimentului se interzice, sub sancţiunea nulităţii, acţionarilor semnificativi ai societăţii de asigurare/reasigurare debitoare sau persoanelor care au deţinut funcţii de conducere să înstrăineze acţiunile deţinute la societatea de asigurare/reasigurare debitoare, fără avizul prealabil al autorităţii competente şi fără aprobarea judecătorului-sindic.

(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţă ţinute de societatea de asigurare/reasigurare debitoare sau în registrele independente.

Art. 254. –

Procedura falimentului prevăzută în prezentul capitol, cu excepţia apelului prevăzut la art. 256 alin. (2), este de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul principal al societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, care figurează în evidenţele oficiului registrului comerţului, şi este exercitată de un judecător-sindic desemnat în condiţiile legii.

Art. 255. –

Prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic ridică administratorilor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare dreptul de a reprezenta societatea, de a administra bunurile acesteia şi de a dispune de ele.

Art. 256. –

(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel.

(2) Apelul se judecă de către Curtea de apel, cu celeritate şi cu precădere. Dispoziţiile art. 43 şi 44 se aplică în mod corespunzător.

Art. 257. –

(1) În plus faţă de dispoziţiile stabilite prin art. 45, judecătorul-sindic are următoarele atribuţii:

a) notificarea Fondului de garantare, precum şi a autorităţii competente cu privire la înregistrarea cererilor introductive;

b) judecarea contestaţiei asigurătorului/reasigurătorului împotriva cererii introductive formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de creditorii de asigurări şi de ceilalţi creditori, după caz;

c) judecarea cererilor autorităţii competente privind nulitatea sau anularea unor acte frauduloase, prejudiciabile intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări, anterioare deschiderii procedurii de faliment;

d) judecarea cererilor de compensare a creanţelor, formulate de societatea de asigurare/reasigurare sau de creditorii de asigurări, după caz, cu avizul autorităţii competente;

e) judecarea contestaţiilor formulate de Autoritatea de Supraveghere Financiară, de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, de creditorii de asigurări ori de oricare persoană interesată, după caz, împotriva măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar;

f) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, a cenzorilor, a auditorilor financiari şi a personalului de execuţie sau cu atribuţii de control din cadrul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare care au contribuit la ajungerea asigurătorului/reasigurătorului în insolvenţă.

(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, care presupun aplicarea unor reglementări specifice activităţii de asigurare desfăşurate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, judecătorul-sindic poate cere şi opinia autorităţii competente, în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate.

Art. 258. –

În plus faţă de dispoziţiile stabilite prin art. 64, lichidatorul judiciar are următoarele atribuţii:

a) analizarea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi a împrejurărilor care au condus la starea de insolvenţă a acesteia, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă intrarea în faliment a societăţii de asigurare/reasigurare, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora în condiţiile art. 268. Raportul întocmit este supus judecătorului-sindic, în cel mult 40 de zile de la data desemnării sale; un exemplar al acestui raport se va transmite şi autorităţii competente. La cererea lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate, prin încheiere, să prelungească perioada de prezentare a raportului;

b) notificarea cu privire la pronunţarea hotărârii de intrare în procedura falimentului a societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

c) verificarea creanţelor Fondului de garantare, precum şi a oricăror altor sume cuvenite acestuia, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, cu respectarea drepturilor, a privilegiilor şi/sau a garanţiilor sale legale;

d) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul autorităţii competente;

e) conducerea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, respectiv efectuarea operaţiunilor în interesul procedurii de faliment, inclusiv recuperarea primelor de asigurare restante, aferente contractelor de asigurare;

f) încheierea acordurilor de plată a creanţelor de asigurări, cu avizul autorităţii competente, şi confirmarea lor de către judecătorul-sindic, cu sau fără garantarea acestora cu activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

g) angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

h) introducerea acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare în dauna drepturilor creditorilor de asigurări în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;

i) introducerea acţiunilor pentru anularea constituirilor de drepturi de preferinţă sau transferuri de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, efectuate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin:

1. acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;

2. acte încheiate cu un acţionar ce deţine cel puţin 5% din acţiunile societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

3. acte încheiate cu un administrator, director sau cu orice alt membru al organelor de conducere şi supraveghere ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

4. acte încheiate cu orice altă persoană fizică sau juridică aflată în legătură strânsă cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare. O persoană se află în legătură strânsă cu societatea atunci când:

– deţine o participaţie directă sau prin intermediul unei relaţii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

– este permanent legată de societatea de asigurare/reasigurare debitoare prin intermediul unei relaţii de control sau, după caz, înfăptuieşte o politică comună faţă de aceasta;

– exercită atribuţii de control asupra societăţii de asigurare/reasigurare debitoare;

j) introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de cauze de preferinţă sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii, executate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare în dauna creditorilor de asigurări prin:

1. acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditorii de asigurări sau de a leza în orice mod drepturile acestora;

2. operaţiuni comerciale în care prestaţia societăţii de asigurare/reasigurare debitoare o depăşeşte în mod vădit pe cea primită, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii;

3. acte de transfer de proprietate către un creditor în folosul acestuia sau pentru stingerea unei datorii anterioare, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în cadrul procedurii este mai mică decât valoarea actului de transfer;

4. constituirea unui drept de preferinţă pentru o creanţă care era chirografară în cele 4 luni anterioare deschiderii procedurii;

5. acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar derulate potrivit legii, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului;

6. acte încheiate de persoanele semnificative sau de acţionarii semnificativi cu societatea de asigurare/reasigurare debitoare în cadrul căreia deţin această calitate, în anul anterior începerii procedurii falimentului;

k) urmărirea încasării oricăror creanţe din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani, efectuate de aceasta anterior înregistrării cererii introductive de deschidere a procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor societăţii de asigurare/reasigurare;

l) întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii de faliment, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic şi îl va publica în BPI;

m) sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

n) încheierea oricăror documente, în numele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;

o) întocmirea situaţiilor financiare finale de lichidare. Dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul judiciar este obligat să întocmească situaţiile financiare anuale şi să le depună la organele şi la termenele prevăzute în modelele situaţiilor financiar-contabile pentru societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

p) îndeplinirea oricăror dispoziţii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, emise în calitate de autoritate administrativă autonomă de specialitate competentă, în cazurile expres prevăzute de lege, cu confirmarea judecătorului-sindic, în vederea garantării apărării intereselor şi drepturilor creditorilor de asigurări;

q) lichidarea bunurilor şi valorificarea drepturilor din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cu avizul prealabil al Autorităţii de Supraveghere Financiară şi cu înştiinţarea Fondului de garantare, cu aprobarea adunării creditorilor, urmărindu-se valorificarea optimă a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditorii de asigurări, prin:

1. tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive prin care o societate de asigurare/reasigurare, cu o situaţie financiară bună sau foarte bună, achiziţionează, în tot sau în parte, activele societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi îşi asumă, parţial sau total, pasivele acesteia;

2. vânzarea de bunuri, precum: clădiri, terenuri, aparatură, valori mobiliare;

3. orice alte tehnici de valorificare a activelor societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, cum ar fi cesiunile de creanţă sau novaţiile realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată;

r) efectuarea oricăror acte de procedură cerute de prezentul capitol.

Art. 259. –

(1) Societatea de asigurare/reasigurare debitoare şi/sau oricare dintre creditorii de asigurări, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Fondul de garantare, precum şi orice altă persoană interesată, după caz, pot formula contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar. Contestaţia se formulează în termenul prevăzut la art. 59 alin. (6).

(2) Contestaţia se soluţionează de judecătorul-sindic de urgenţă şi cu precădere. Judecătorul-sindic ţine o şedinţă, cu citarea contestatarului, a autorităţii competente, a creditorilor de asigurări şi/sau a Fondului de garantare.

Art. 260. –

Pentru încălcarea gravă a atribuţiilor, lichidatorul judiciar poate fi înlocuit de judecătorul-sindic, în condiţiile art. 57 alin. (4), la care se adaugă avizul prealabil al autorităţii competente.

Art. 261. –

Rapoartele a căror întocmire de către lichidatorul judiciar este obligatorie, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, se transmit, în mod obligatoriu, şi autorităţii competente, precum şi Fondului de garantare

Dispoziţii privind falimentul instituţiilor de credit – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

27 mai 202026 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Dispoziţii privind falimentul instituţiilor de credit – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

Art. 204. –

Prevederile cap. I se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului instituţiilor de credit, cu derogările şi completările prevăzute în acest capitol.

Art. 205. –

Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate.

Art. 206. –

În prezentul capitol termenii: ” instituţie de credit”, „stat membru”, „stat membru de origine”, „stat membru gazdă”, „sucursală”, ” instrumente financiare” şi „autoritate competentă” au înţelesul prevăzut la art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 207. –

(1) În plus faţă de atribuţiile stabilite prin art. 45, judecătorul-sindic are următoarele atribuţii:

a) judecarea contestaţiei instituţiei de credit debitoare împotriva cererii introductive formulate de Banca Naţională a României pentru deschiderea procedurii;

b) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a lichidatorului judiciar care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea onorariului în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Ofertele vor fi depuse la dosar după obţinerea avizului prealabil al Băncii Naţionale a României. În lipsa unor oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna un lichidator judiciar din rândul practicienilor în insolvenţă agreaţi de Banca Naţională a României. Obligaţia obţinerii avizului prealabil al Băncii Naţionale a României revine şi practicienilor în insolvenţă propuşi spre desemnare ca lichidatori judiciari de către adunarea creditorilor;

c) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, a directorilor şi a persoanelor din conducerea direcţiilor, departamentelor şi altor structuri asemănătoare, a cenzorilor şi a personalului de execuţie cu atribuţie de control din cadrul instituţiei de credit în stare de insolvenţă, care au contribuit la ajungerea acesteia în insolvenţă, precum şi sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor speciale prevăzute în titlul IV;

d) judecarea contestaţiilor formulate de reprezentantul acţionarilor instituţiei de credit debitoare sau de creditori împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar.

(2) Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii. Ele pot fi atacate separat cu apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Art. 208. –

(1) Apelul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea urmând să fie făcută în condiţiile Codului de procedură civilă, în cazul lichidatorului judiciar, şi în condiţiile dreptului comun în materia procedurii insolvenţei, în cazul celorlalte părţi. Atunci când Banca Naţională a României a făcut cererea pentru declanşarea procedurii, aceasta va fi citată în condiţiile Codului de procedură civilă.

(2) Apelul împotriva hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii se declară în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii. Apelul se judecă în 48 de ore de la înregistrarea acestuia. Hotărârea atacată nu poate fi suspendată de instanţa de apel.

Art. 209. –

În plus faţă de atribuţiile stabilite prin art. 64, lichidatorul judiciar are următoarele atribuţii:

a) în momentul primirii hotărârii judecătoreşti privind deschiderea procedurii falimentului acesta va deschide la o bancă, persoană juridică română sau sucursală a unei bănci străine autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, două conturi, unul în lei şi altul în valută, cu menţiunea „cont tip instituţie de credit în faliment”, cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii falimentului. În conturile de tipul „instituţie de credit în faliment” vor fi virate la ordinul lichidatorului judiciar sumele existente în conturi la alte instituţii financiar-bancare. Lichidatorul judiciar va comunica imediat Băncii Naţionale a României denumirea băncii comerciale şi conturile deschise la aceasta, după care Banca Naţională a României va transfera imediat în aceste conturi disponibilităţile instituţiei de credit aflate în evidenţele sale. Operaţiunile instituţiei de credit în faliment se vor desfăşura în continuare prin aceste conturi;

b) inventarierea bunurilor instituţiei de credit debitoare şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

c) angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al instituţiei de credit debitoare;

d) conducerea activităţii instituţiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de operaţiuni în interesul procedurii falimentului, inclusiv reeşalonări de credite şi stabiliri de noi rate ale dobânzilor aferente activelor instituţiei de credit debitoare, cu condiţia ca orice nou nivel al ratei dobânzilor să nu fie mai mic decât nivelul ultimei dobânzi de referinţă comunicat de Banca Naţională a României, precum şi participări la piaţa valutară interbancară, luarea tuturor măsurilor, cum ar fi redimensionarea personalului angajat în scopul reducerii permanente a cheltuielilor de funcţionare şi lichidare;

e) menţinerea, rezilierea sau denunţarea unor contracte încheiate de instituţia de credit debitoare, precum şi încheierea de noi contracte în interesul procedurii falimentului;

f) încheierea oricărui document în numele instituţiei de credit debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;

g) introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de drepturi de preferinţă sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de instituţia de credit debitoare în dauna intereselor creditorilor, prin acte încheiate, în anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate într-o legătură specială cu instituţia de credit debitoare, aşa cum sunt stabilite la pct. 8-11 din „Lista depozitelor negarantate”, prevăzută în anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

h) primirea sumelor în lei şi în valută pe seama instituţiei de credit debitoare şi consemnarea acestora în noile conturi ale instituţiei de credit debitoare şi plata cheltuielilor curente necesare pentru conservarea şi administrarea averii instituţiei de credit debitoare, inclusiv cheltuielile personalului angajat potrivit prevederilor lit. c);

i) luarea măsurilor corespunzătoare privind conturile în valută ale instituţiei de credit debitoare, deschise la instituţii de credit corespondente, prin:

1. notificarea corespondenţilor asupra declarării în stare de faliment a instituţiei de credit debitoare, precum şi asupra blocării disponibilităţilor din conturile respective în valută;

2. transferarea ulterioară, în termenul cel mai scurt, a disponibilităţilor în noul cont deschis în valută la banca comercială, ce se dezvoltă pe analitice pentru fiecare valută; sumele aflate în contul în valută vor fi convertite în lei şi transferate în contul deschis în lei;

3. efectuarea de plăţi pentru operaţiunile în curs ale instituţiei de credit debitoare, precum şi administrarea eficientă a disponibilităţilor;

j) lichidarea bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare;

k) întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii falimentului, respectiv asupra stadiului îndeplinirii atribuţiilor sale; un astfel de raport va include informaţii referitoare la valoarea totală a creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare şi la valoarea totală a activelor acesteia care au fost valorificate, la sumele obţinute din lichidarea şi încasarea de creanţe, la planul de distribuire între creditori, la cheltuielile efectuate; raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă; în prealabil depunerii la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar transmite raportul Băncii Naţionale a României;

l) întocmirea situaţiilor financiare finale de lichidare; dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul judiciar este obligat să întocmească situaţiile financiare anuale şi să le depună la organele şi la termenele prevăzute de lege;

m) sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta, în conformitate cu atribuţiile conferite prin prezentul capitol;

n) efectuarea oricăror acte de procedură cerute de lege.

Art. 210. –

Din comitetul creditorilor va face parte, în mod obligatoriu, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Art. 211. –

În plus faţă de atribuţiile stabilite în cap. I, adunarea creditorilor are următoarele atribuţii:

a) aprobarea modalităţii de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare şi a tranzacţiilor de cumpărare de active şi asumare de pasive;

b) aprobarea raportului prevăzut la art. 97.

Art. 212. –

(1) În îndeplinirea atribuţiilor, judecătorul-sindic şi lichidatorul judiciar pot cere şi punctul de vedere al Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudenţială, privitor la orice aspecte de natură prudenţială. Banca Naţională a României poate transmite judecătorului-sindic şi lichidatorului judiciar, pe tot parcursul procedurii falimentului, punctul său de vedere sau informaţiile pe care le consideră relevante, ori de câte ori consideră necesar. Lichidatorul judiciar furnizează Băncii Naţionale a României, la cererea acesteia, orice informaţii sau documente cu privire la instituţia de credit sau la procedura de lichidare.

(2) După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor numeşte un reprezentant, care va acţiona exclusiv în numele acestora.

SECŢIUNEA a 2-a Deschiderea procedurii şi efectele acesteia

Art. 213. –

(1) Prin hotărârea judecătorească privind deschiderea procedurii falimentului, judecătorul-sindic desemnează lichidatorul judiciar provizoriu şi stabileşte atribuţiile şi onorariul acestuia.

(2) La momentul deschiderii procedurii falimentului prin hotărâre judecătorească, drepturile şi atribuţiile adunării generale, ale consiliului de administraţie şi ale conducerii executive a instituţiei de credit încetează de plin drept.

Art. 214. –

(1) Reprezentantul acţionarilor sau oricare dintre creditori pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar.

(2) Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 5 zile de la înregistrarea ei, în Camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a lichidatorului judiciar, putând, dacă va considera necesar, să suspende executarea măsurii contestate. Judecătorul-sindic va cita şi Banca Naţională a României, dacă cererea introductivă a fost formulată de aceasta.

Art. 215. –

(1) În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic poate înlocui lichidatorul judiciar pentru motive temeinice, în condiţiile art. 57 alin. (4), cu avizul sau la propunerea Băncii Naţionale a României.

(2) La data stabilirii atribuţiilor noului lichidator judiciar vor înceta atribuţiile celui numit anterior. Lichidatorul judiciar nou-numit va prelua activitatea de la lichidatorul judiciar înlocuit, sub controlul judecătorului-sindic.

Art. 216. –

(1) Procedura falimentului începe pe baza unei cereri introduse de către instituţia de credit debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Naţională a României.

(2) Cererea instituţiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia va fi însoţită de aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.

(3) Banca Naţională a României poate respinge solicitarea instituţiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia, atunci când apreciază că aceasta nu se află în stare de insolvenţă. În acest caz, Banca Naţională a României poate decide instituirea administrării speciale, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru instituirea acestei proceduri.

(4) Hotărârea Băncii Naţionale a României de aprobare sau de respingere a solicitării va fi motivată şi poate fi contestată direct la instanţă, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 217. –

(1) Instituţia de credit debitoare aflată în stare prin insolvenţă este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă prevederilor prezentului capitol, în termen de maximum 30 de zile de la data la care a intervenit starea de insolvenţă.

(2) În prealabil, instituţia de credit debitoare este obligată să solicite Băncii Naţionale a României, în termen de maximum 10 zile de la data la care a intervenit starea de insolvenţă, aprobarea pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului.

(3) Banca Naţională a României se pronunţă asupra solicitării în termen de 10 zile de la data primirii acesteia, prin hotărâre motivată.

(4) În termen de 10 zile de la data primirii aprobării prealabile de la Banca Naţională a României pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului, instituţia de credit debitoare este obligată să adreseze tribunalului cererea pentru a fi supusă prevederilor prezentului capitol.

Art. 218. –

(1) Orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere, în condiţiile art. 70 alin. (1) şi (2), împotriva unei instituţii de credit debitoare care nu a onorat integral o astfel de creanţă pe o perioadă de cel puţin 30 de zile lucrătoare de la scadenţă, în cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv în cazul cooperativelor de credit afiliate la acestea, respectiv pe o perioadă de cel puţin 7 zile lucrătoare de la scadenţă, în cazul celorlalte instituţii de credit.

(2) Creditorul nu va putea introduce cererea fără să facă dovada aprobării prealabile de către Banca Naţională a României a introducerii cererii de deschidere a procedurii falimentului.

(3) Banca Naţională a României se pronunţă asupra solicitării creditorului în termen de 10 zile de la data primirii acesteia, prin hotărâre motivată.

Art. 219. –

(1) Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudenţială, va introduce cerere pentru deschiderea procedurii falimentului împotriva instituţiei de credit aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 pct. 30.

(2) Cererea Băncii Naţionale a României va fi însoţită de hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei instituţiei de credit respective şi de orice alte documente necesare justificării actului de sesizare a tribunalului.

Art. 220. –

(1) În urma înregistrării cererii, introdusă potrivit prevederilor art. 217-219, judecătorul-sindic va notifica imediat despre aceasta părţilor prevăzute la aceste articole.

(2) Banca Naţională a României va desemna un administrator interimar şi îi va stabili remuneraţia la data depunerii cererii sale sau la data primirii notificării prevăzute la alin. (1). Dacă instituţia de credit se află în procedură de administrare specială la acea dată, atribuţiile administratorului interimar vor fi exercitate de administratorul special, în condiţiile prezentului capitol.

(3) Cheltuielile legate de administrarea interimară se suportă de către instituţia de credit debitoare. Administratorul interimar poate fi revocat de Banca Naţională a României.

(4) Dacă instituţia de credit nu s-a aflat în administrare specială, atribuţiile consiliului de administraţie al instituţiei de credit debitoare se suspendă de plin drept la data numirii administratorului interimar, până la expirarea mandatului acestuia. Consiliul de administraţie poate contesta cererea introdusă potrivit prevederilor art. 218-219 şi pe durata suspendării sale.

(5) Administratorul interimar nu poate lua decât acele măsuri care sunt necesare pentru a împiedica diminuarea activului şi sporirea pasivului.

(6) De la data depunerii cererii de către un creditor sau de către instituţia de credit debitoare, în condiţiile art. 217-219, şi a numirii administratorului interimar, autorizaţia instituţiei de credit se consideră acordată numai pentru luarea măsurilor conservatorii şi pentru derularea operaţiunilor curente. Administratorul interimar nu va putea accepta noi depozite şi nu va putea acorda noi credite. Contractele în curs se vor executa conform termenilor acestora ori potrivit acordului părţilor.

(7) În cazul unei instituţii de credit aflate în situaţia prevăzută la alin. (4), conducerea executivă a acesteia este subordonată administratorului interimar. În cazul în care preşedintele consiliului de administraţie este şi preşedintele instituţiei de credit, acesta păstrează funcţia de preşedinte şi după suspendarea consiliului de administraţie, în condiţiile alin. (4), până la expirarea mandatului administratorului interimar.

(8) La data numirii lichidatorului judiciar, atribuţiile administratorului interimar încetează de plin drept.

Art. 221. –

(1) Contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului se poate face în termen de 10 zile de la data comunicării cu privire la depunerea acestei cereri.

(2) Judecătorul-sindic se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de 10 zile de la înregistrarea contestaţiei.

(3) La primul termen de judecată, judecătorul-sindic va analiza cererea de deschidere a procedurii falimentului şi, în situaţia în care instituţia de credit debitoare nu contestă starea de insolvenţă în cazul cererilor introduse de părţile prevăzute la art. 218-219, va pronunţa hotărârea privind deschiderea procedurii falimentului.

(4) În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic va comunica aceasta de îndată persoanelor prevăzute la art. 217-218, lichidatorului judiciar, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum şi oficiului registrului comerţului la care instituţia de credit debitoare este înregistrată, pentru efectuarea menţiunii „instituţie de credit în faliment”. Comunicarea va fi făcută publică în două ziare de circulaţie naţională.

(5) În situaţia în care instituţia de credit are deschise sucursale în alte ţări, Banca Naţională a României va comunica de îndată autorităţii de supraveghere bancară din ţara gazdă a sucursalei respective despre deschiderea procedurii falimentului, potrivit prevederilor prezentului capitol.

(6) Judecătorul-sindic va comunica Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind deschiderea procedurii falimentului instituţiei de credit debitoare, de îndată, în ziua pronunţării acesteia, prin fax, e-mail sau prin telefon. Banca Naţională a României va închide imediat, după finalizarea decontării plăţilor din ziua respectivă, în conformitate cu reglementările în vigoare, conturile instituţiei de credit debitoare deschise în evidenţele sale. Disponibilităţile vor fi transferate în conturile tip instituţie de credit în faliment, deschise la o bancă comercială, potrivit prevederilor art. 209.

(7) De la data deschiderii procedurii falimentului, toate actele instituţiei de credit debitoare vor purta menţiunea prevăzută la alin. (4).

Art. 222. –

După ce s-a dispus deschiderea procedurii falimentului potrivit art. 221, este interzis, sub sancţiunea nulităţii, persoanelor care au deţinut funcţii de conducere, precum şi acţionarilor semnificativi ai instituţiei de credit debitoare să înstrăineze fără acordul judecătorului-sindic acţiunile deţinute la instituţia de credit debitoare.

Art. 223. –

Salariaţii instituţiei de credit aflate în procedura falimentului vor desemna două persoane care să îi reprezinte în cursul procedurii pentru recuperarea creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti.

Art. 224. –

(1) Toate cheltuielile vor fi suportate din averea instituţiei de credit debitoare.

(2) Onorariul lichidatorului judiciar va fi plătit trimestrial numai după prezentarea de către acesta a rapoartelor lunare prevăzute la art. 209 lit. k) privind fondurile obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi a calculului privind onorariul cuvenit, precum şi a raportului prevăzut la art. 97. Judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuţie. Planul de distribuţie va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul judiciar îl va publica în BPI. Oricare dintre creditori poate formula obiecţiuni la raportul lichidatorului judiciar şi la planul de distribuţie în termen de 10 zile de la publicarea în BPI. Judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul judiciar şi cu creditorii, în termen de 20 de zile de la publicarea în BPI a raportului, o şedinţă în care va soluţiona deodată, prin sentinţă, toate obiecţiunile.

Art. 225. –

După emiterea hotărârii judecătoreşti privind deschiderea procedurii falimentului unei instituţii de credit, lichidatorul judiciar întocmeşte raportul prevăzut la art. 97, care trebuie să includă, între altele, şi propuneri privind modalitatea de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare. Modalităţile de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare pot fi următoarele:

1. tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive;

2. vânzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, valori mobiliare, operaţiuni de lichidare care se realizează cu respectarea prevederilor secţiunii a 7-a a cap. I;

3. alte tehnici de valorificare a activelor, cum ar fi cesiuni de creanţă ori novaţii, realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată.

Măsuri premergătoare lichidării – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

27 mai 202026 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Măsuri premergătoare lichidării – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

Art. 148. –

În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv consolidat.

Art. 149. –

Garanţiile reale şi personale constituite pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de reorganizare rămân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.

Art. 150. –

(1) Creditorii nu sunt obligaţi să restituie sumele încasate în cursul reorganizării.

(2) Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmării planului de reorganizare şi intrarea în faliment, sunt nule.

(3) Celelalte acte efectuate în intervalul prevăzut la alin. (2), exceptându-le pe cele făcute cu respectarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) şi (2) şi pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate, cu excepţia cazului în care cocontractantul dovedeşte buna sa credinţă la momentul încheierii actului.

(4) Creanţele băneşti asupra averii debitorului se consideră scadente la data deschiderii procedurii de faliment. Această prevedere nu este aplicabilă în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală.

§ 1. Măsuri premergătoare lichidării

Art. 151. –

(1) Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.

(2) În situaţia prevăzută la art. 93, inventarul bunurilor debitorului se va face după obţinerea relaţiilor scrise privind situaţia bunurilor debitorului. Dacă în urma demersurilor efectuate potrivit prevederilor art. 94-96, administratorul judiciar nu identifică niciun bun, inventarul se încheie pe baza comunicărilor scrise transmise de autorităţile relevante.

(3) Nu vor fi puse sub sigilii:

a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă pentru a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;

b) registrele de contabilitate;

c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp, precum şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi preluate de lichidatorul judiciar pentru a fi încasate sau pentru a efectua activităţile de conservare necesare;

d) numerarul pe care lichidatorul judiciar îl va depune în bancă în contul averii debitorului.

(4) În timpul acţiunii de sigilare, lichidatorul judiciar va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.

Art. 152. –

(1) Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul judiciar va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Administratorul special va trebui să fie de faţă şi să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă administratorul special nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.

(2) Pe măsura desfăşurării inventarierii, lichidatorul judiciar ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.

Art. 153. –

(1) Inventarul va trebui să descrie toate bunurile identificate ale debitorului.

(2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar şi de administratorul special, iar dacă acesta nu participă la inventariere, numai de către lichidatorul judiciar.

(3) În vederea conservării patrimoniului, în cazul în care în averea debitoarei nu există suficiente lichidităţi, lichidatorul judiciar va putea valorifica de urgenţă bunuri ale debitorului, cu prioritate cele asupra cărora nu există cauze de preferinţă, pentru obţinerea acestor lichidităţi, fără aprobarea creditorilor. Valorificarea se va efectua prin licitaţie publică, după evaluarea prealabilă, pornind de la valoarea de lichidare indicată de evaluator.

§ 2. Efectuarea lichidării

Art. 154. –

(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidatorul judiciar sub controlul judecătorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.

(2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc – ca ansamblu în stare de funcţionare – sau individual. Tipul de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care se optează sunt aprobate de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar. În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, cu acordul comitetului creditorilor, lichidatorul judiciar poate să angajeze, în numele debitorului, un evaluator şi să-i stabilească onorariul. Evaluatorii trebuie să fie membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, iar evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

(3) Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât şi individual. Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalităţii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcţionale.

Art. 155. –

Raportul de evaluare va fi depus la dosarul cauzei, iar un anunţ cu privire la depunerea acestuia şi un extras cuprinzând o sinteză a sa se vor publica în BPI. Creditorii vor putea consulta raportul de evaluare în locaţia indicată prin anunţ de către lichidatorul judiciar.

Art. 156. –

(1) Lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor în termen de maxim 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare la dosarul cauzei, în vederea stabilirii tipului de vânzare.

(2) În cazul vânzării bunurilor prin licitaţie publică, aceasta se va putea efectua şi potrivit Codului de procedură civilă. În cazul în care adunarea creditorilor nu aprobă un regulament de vânzare, potrivit art. 154 alin. (2), vânzarea bunurilor se va efectua prin licitaţie publică, potrivit Codului de procedură civilă.

(3) În cazul vânzării prin negociere directă, lichidatorul judiciar va supune aprobării adunării creditorilor şi regulamentul de vânzare.

Art. 157. –

Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 158. –

(1) Lichidatorul judiciar va încheia contracte de vânzare; sumele realizate din vânzări vor fi depuse în contul prevăzut la art. 39 alin. (2).

(2) Dacă vânzarea activelor se va face prin licitaţie publică, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate. Când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitaţie.

§ 3. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării

Art. 159. –

(1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri; remuneraţiile datorate la data distribuirii persoanelor angajate în interesul comun al tuturor creditorilor, în condiţiile art. 57 alin. (2), art. 61 şi 63 se vor suporta pro rata, în raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului;

2. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă născute în timpul procedurii de insolvenţă. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, precum şi alte accesorii, după caz;

3. creanţele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum şi cele corespunzătoare art. 105 alin. (3) şi art. 123 alin. (11) lit. a).

(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 161, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 80. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului judiciar, în contul averii debitorului.

(3) Un creditor beneficiar al unei cauze de preferinţă este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului grevat de o cauză de preferinţă în favoarea sa. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului grevat de o cauză de preferinţă, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul grevat de o cauză de preferinţă în favoarea sa ar fi fost vândut anterior distribuirii.

Art. 160. –

(1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, precum şi un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul. Raportul şi planul se înregistrează la grefa tribunalului şi se publică în BPI. Raportul va prevedea şi plata onorariului său şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1 sau art. 161 pct. 1, după caz.

(2) Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele:

a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire;

b) încasările efectuate de către lichidatorul judiciar din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor;

c) cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei;

d) totalul sumelor aflate în contul de lichidare.

(3) Planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea:

a) actualizările aduse tabelului definitiv de creanţe;

b) sumele distribuite deja;

c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja;

d) sumele ce fac obiectul distribuirii;

e) sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.

(4) Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul judiciar va notifica aceasta fiecărui creditor. O copie de pe raport şi o copie de pe planul de distribuire vor fi afişate la uşa tribunalului.

(5) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan în termen de 15 zile de la publicarea acestora în BPI. O copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă lichidatorului judiciar. În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului de formulare a contestaţiilor, dacă nu se depune nicio contestaţie, lichidatorul judiciar va proceda la plata efectivă a sumelor distribuite.

(6) În termen de 20 de zile de la publicare, judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul judiciar, cu debitorul şi cu creditorii o şedinţă în care va soluţiona deodată, prin sentinţă, toate contestaţiile. În termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii de soluţionare a contestaţiilor, lichidatorul judiciar va proceda la plata efectivă a sumelor distribuite, conform hotărârii instanţelor de judecată.

Art. 161. – 1

Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta ordonanţă de urgenţă, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor persoanelor angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. (2), art. 61, 63 şi 73, sub rezerva celor prevăzute la art. 140 alin. (5);

2. creanţele reprezentând sumele cuvenite a se plăti membrilor comitetului creditorilor, în condiţiile în care plata acestora a fost aprobată de adunarea creditorilor, potrivit prevederilor art. 50 alin. (7);

3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă;

4. creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanţilor potrivit prevederilor art. 123 alin. (4) şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. (2), respectiv ale art. 121 alin. (1);

5. creanţele bugetare;

6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, precum şi creanţele corespunzătoare art. 123 alin. (11) pct. b);

9. alte creanţe chirografare, inclusiv obligaţiunile;

10. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:

a) creanţele născute în patrimoniul terţilor dobânditori de rea-credinţă ai bunurilor debitorului în temeiul art. 120 alin. (2), cele cuvenite subdobânditorilor de rea-credinţă în condiţiile art. 121 alin. (1), precum şi creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

Art. 162. –

Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul definitiv consolidat.

Art. 163. –

(1) Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 161.

(2) În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.

(3) Contul de insolvenţă deschis în condiţiile art. 39 alin. (2) nu va putea fi în niciun mod indisponibilizat prin nicio măsură de natură penală, civilă sau administrativă dispusă de organele de cercetare penală, de organele administrative sau de instanţele de judecată.

Art. 164. –

În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creanţe, împotriva grupului sau a societăţii judecătorul-sindic va autoriza executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau, după caz, a membrilor, pronunţând o sentinţă executorie, care va fi pusă în executare de lichidatorul judiciar, prin executor judecătoresc.

Art. 165. –

Cu ocazia distribuirilor parţiale, următoarele sume vor fi provizionate:

1. sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă;

2. sume proporţionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;

3. sume proporţionale datorate creanţelor admise provizoriu;

4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, inclusiv cele generate de litigiile în curs.

Art. 166. –

Pentru creditorii deţinând creanţe înscrise în tabelul consolidat definitiv de creanţe, cărora li s-au alocat sume numai parţial sau creanţe sub condiţie suspensivă şi care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă, într-un cont special de depozit, până ce situaţia lor va fi lămurită.

Art. 167. –

(1) După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul judiciar va supune judecătorului-sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului prin publicare în BPI. Judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la publicarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţiuni la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.

(2) La data şedinţei, judecătorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.

(3) Creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la ultima distribuire.

Art. 168. –

După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului judiciar, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 30 de zile de către cei îndreptăţiţi la acestea vor fi depuse în contul prevăzut la art. 39 alin. (4).

Situaţia contractelor în derulare – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

27 mai 202026 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Situaţia contractelor în derulare – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

Art. 123. –

(1) Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare sau de declarare a exigibilităţii anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menţinerea contractelor în derulare şi la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligaţiilor nu sunt aplicabile în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile de la primire, notificării contractantului, formulată în primele 3 luni de la deschiderea procedurii, prin care i se cere să denunţe contractul; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat. Contractul se consideră denunţat:

a) la data expirării unui termen de 30 de zile de la recepţionarea solicitării cocontractantului privind denunţarea contractului, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu răspunde;

b) la data notificării denunţării de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

(2) Dacă solicită executarea contractului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar se va asigura că debitorul dispune de fondurile băneşti necesare achitării contravalorii bunurilor sau prestaţiilor furnizate de cocontractant.

(3) Debitorul nu decade din beneficiul termenului dacă, în primele 3 luni de la data deschiderii procedurii, cocontractantul nu notifică administratorului judiciar intenţia privind denunţarea contractului sau declararea anticipată a exigibilităţii.

(4) În cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către cocontractant împotriva debitorului şi va fi soluţionată de judecătorul-sindic. Drepturile stabilite în favoarea cocontractantului în urma exercitării acţiunii în despăgubiri se vor plăti acestuia potrivit prevederilor art. 161 pct. 4, pe baza hotărârii în temeiul cărora i-au fost recunoscute, rămasă definitivă.

(5) Pe parcursul perioadei de observaţie, cu acordul cocontractanţilor, administratorul judiciar va putea să modifice clauzele contractelor încheiate de debitor, inclusiv contractele de credit, astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii. Eventualele cereri formulate în temeiul art. 1271 din Codul civil vor fi soluţionate de judecătorul-sindic.

(6) Dacă vânzătorul unui bun imobil a reţinut titlul de proprietate până la plata integrală a preţului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător şi nu va fi supusă prevederilor alin. (1).

(7) Un contract de muncă sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denunţat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.

(8) După data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va putea face de urgenţă de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar. Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va acorda personalului concediat doar termenul legal de preaviz. În cazul în care sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte concedierea colectivă, termenele prevăzute de art. 71 şi art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se reduc la jumătate.

(9) Într-un contract prevăzând plăţi periodice din partea debitorului, menţinerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar să facă plăţi restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăţi poate fi formulată cerere de admitere a creanţei împotriva debitorului.

(10) Pentru maximizarea averii debitorului sau în situaţia în care contractul nu mai poate fi executat, administratorul judiciar va putea cesiona contractele în derulare către terţi, cu condiţia ca acele contracte să nu fi fost încheiate intuitu personae, potrivit prevederilor Codului civil.

(11) În cazul rezilierii contractelor de leasing financiar de către finanţator, acesta va putea opta pentru una dintre următoarele variante:

a) transferul proprietăţii asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, către debitor, caz în care finanţatorul va fi înregistrat la masa credală cu contravaloarea ratelor şi accesoriilor restante facturate şi neplătite la data deschiderii procedurii potrivit prevederilor art. 159 alin. (1) pct. 3, plus sumele nescadente şi dobânzile aferente, potrivit contractului de leasing, potrivit prevederilor art. 159 alin. (2);

b) recuperarea bunurilor ce fac obiectul material al contractului de leasing, caz în care finanţatorul va fi înregistrat la masa credală cu contravaloarea ratelor şi accesoriilor restante facturate şi neplătite la data deschiderii procedurii potrivit prevederilor art. 161 pct. 8, la care se adaugă diferenţa dintre valoarea întregii creanţe diminuată cu valoarea de piaţă a bunurilor recuperate, ce fac obiectul material al contractului de leasing, stabilită de un evaluator independent, potrivit prevederilor art. 61.

Art. 124. –

Dacă un bun mobil, vândut debitorului şi neplătit de acesta, era în tranzit la data deschiderii procedurii şi bunul nu se află încă la dispoziţia debitorului şi nici alte părţi nu au dobândit drepturi asupra lui, atunci vânzătorul îşi poate lua înapoi bunul. În acest caz, toate cheltuielile vor fi suportate de către vânzător şi el va trebui să restituie debitorului orice avans din preţ. Dacă vânzătorul admite ca bunul să fie livrat, el va putea recupera preţul prin înscrierea creanţei sale în tabelul de creanţe. Dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar cere ca bunul să fie livrat, el va trebui să ia măsuri să se plătească din averea debitorului întregul preţ datorat în baza contractului.

Art. 125. –

Dacă debitorul este parte într-un contract cuprins într-un acord master de netting, prevăzând transferul anumitor mărfuri, titluri reprezentative ale mărfurilor sau active financiare cotate pe o piaţă reglementată de mărfuri, servicii şi instrumente financiare derivate, la o anumită dată sau într-o perioadă determinată de timp, şi scadenţa intervine sau perioada expiră după data deschiderii procedurii, se va efectua o operaţiune de compensare bilaterală a tuturor contractelor cuprinse în acordul master de netting respectiv, iar diferenţa rezultată va trebui să fie plătită averii debitorului, dacă aceasta este creditoare, şi va fi înscrisă în tabelul de creanţe, dacă este o obligaţie a averii debitorului.

Art. 126. –

Dacă un comisionar care deţine titluri pentru bunuri ce urmează a fi primite ori pentru marfă devine subiectul unei cereri introductive a procedurii insolvenţei, comitentul va fi îndreptăţit să îşi ia înapoi titlurile ori marfa sau să ceară ca valoarea lor să fie plătită de comisionar.

Art. 127. –

(1) Dacă un debitor deţine marfă în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia la data deschiderii procedurii, proprietarul va avea dreptul să îşi recupereze bunul potrivit prevederilor art. 2057 alin. (4) din Codul civil, în afară de cazul în care debitorul are o cauză de preferinţă valabilă asupra bunului.

(2) Dacă la una dintre datele prevăzute la alin. (1) marfa nu se află în posesia debitorului şi el nu o poate recupera de la deţinătorul actual, proprietarul va fi îndreptăţit să aibă creanţa înregistrată în tabelul de creanţe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea dată. Dacă debitorul se află în posesia mărfii la acea dată, dar a pierdut ulterior posesia, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creanţe.

Art. 128. –

Faptul că un proprietar al unui imobil închiriat este debitor în prezenta procedură nu va desfiinţa contractul de închiriere, în afară de cazul în care chiria nu este inferioară chiriei practicate pe piaţă. Cu toate acestea, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să refuze să asigure prestarea oricăror servicii datorate de proprietar chiriaşului pe timpul închirierii. În acest caz, chiriaşul poate evacua clădirea şi poate să ceară înregistrarea creanţei sale în tabel sau poate deţine în continuare imobilul, scăzând din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar. Dacă chiriaşul alege să continue a deţine imobilul, nu va fi îndreptăţit la înscrierea creanţei în tabel, ci va avea numai dreptul de a scădea din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar.

Art. 129. –

Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate să denunţe, în condiţiile art. 123 alin. (1), contractele prin care debitorul s-a obligat să efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal.

Art. 130. –

(1) Dacă un asociat dintr-o societate agricolă, societate în nume colectiv, societate în comandită ori cu răspundere limitată sau acţionarul unei societăţi pe acţiuni este debitor într-o procedură prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă şi dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedură nu atrage dizolvarea acelei societăţi, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalţi asociaţi sunt de acord.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul membrilor societăţilor cooperative şi ai grupurilor de interes economic.

Art. 131. –

(1) Obligaţiile rezultând dintr-o promisiune bilaterală de vânzare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar la cererea promitentului-cumpărător, dacă:

a) preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentuluicumpărător;

b) preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;

c) bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare;

d) în cazul imobilelor, promisiunile sunt notate în Cartea Funciară.

(2) Pentru a putea fi încheiat contractul de vânzare cu promitentul-cumpărător în condiţiile art. 91 alin. (1), în prealabil, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va asigura respectarea următoarelor drepturi pentru creditorii deţinători ai unor creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă asupra bunurilor ce urmează a se înstrăina potrivit alin. (1) şi au înscris acel drept în registrele de publicitate prevăzute de lege înainte de data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare:

a) dreptul de a beneficia cu prioritate de orice sume încasate în averea debitoarei în baza contractelor de vânzare încheiate în condiţiile alin. (1), potrivit prevederilor art. 159 şi/sau

b) dreptul de a beneficia de o măsură privind asigurarea unei protecţii corespunzătoare, respectiv una dintre următoarele măsuri:

1. primirea unei sume reprezentând maxim valoarea de piaţă a bunului din care se deduc cheltuielile prevăzute de art. 159 alin. (1) pct. 1;

2. primirea unei garanţii reale cu o valoare egală cu valoarea de piaţă a bunului stabilită în cadrul procedurii, printr-un raport de evaluare actualizat ce va fi întocmit de către un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61;

3. primirea unei scrisori de garanţie bancară pentru o sumă egală cu valoarea de piaţă a bunului stabilită în cadrul procedurii, dar nu mai mult decât valoarea creanţei acestora înregistrată în tabelul de creanţe în vigoare;

(3) Propunerea măsurii prevăzute la alin. (2) lit. b) se va face de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar prin raportul de activitate prin care se propune măsura vânzării şi se notifică creditorului beneficiar al unei cauze de preferinţă.

Situaţia unor acte juridice ale debitorului – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

27 mai 202026 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Situaţia unor acte juridice ale debitorului – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

Art. 115. –

(1) Toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.

(2) Operaţiunile de publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă a actelor de procedură emise de instanţele judecătoreşti sau de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în cadrul derulării procedurii de insolvenţă se efectuează cu titlu gratuit.

(3) Actele de procedură emise de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care, potrivit prezentei cărţi, sunt supuse şi formalităţii de publicitate prin registrul comerţului, alături de publicitatea prin BPI, se depun la BPI, iar înregistrarea în registrul comerţului se va opera din oficiu, cu titlu gratuit.

Art. 116. –

Măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică atât în procedura de reorganizare judiciară, cât şi în cea de faliment, urmare a declanşării sale în procedura generală sau în cea simplificată.

§ 2. Anularea actelor frauduloase

Art. 117. –

(1) Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

(2) Următoarele acte sau operaţiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestaţii executate:

a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;

b) operaţiuni în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;

e) constituirea unui drept de preferinţă pentru o creanţă care era chirografară, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii;

f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;

g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda un creditor.

(3) Prevederile alin. (2) lit. d)-f) nu sunt aplicabile actelor încheiate, cu bună-credinţă, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplică şi actelor juridice încheiate în cadrul procedurilor prevăzute la titlul I.

(4) Următoarele acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, în situaţia în care debitorul este acea societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;

b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;

c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor, în situaţia în care debitorul este respectiva societate pe acţiuni;

d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie de control asupra debitorului sau a activităţii sale;

f) cu un coproprietar sau proprietar devălmaş asupra unui bun comun;

g) cu soţul, rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv, ai persoanelor fizice enumerate la lit. a)-f).

Art. 118. –

(1) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acţiunii, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise.

(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu o face.

(3) De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Art. 119. –

Nu se va putea cere anularea unui act de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente.

Art. 120. –

(1) Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat potrivit prevederilor art. 117, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există ori există impedimente de orice natură pentru preluarea acestuia de către debitor, terţul va restitui valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condiţiile legii. În caz de restituire, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară astfel încât sarcinile existente la data transferului vor fie reînscrise.

(2) Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii debitorului o creanţă egală cu preţul plătit, la care se poate adăuga cel mult sporul de valoare a bunului, determinat de eventualele investiţii efectuate de acesta, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. La cererea sa, terţul dobânditor de bună-credinţă va fi înscris în tabelele de creanţe cu creanţa născută în urma restituirii bunului sau valorii acestuia către averea debitorului potrivit prezentului articol şi va putea participa la distribuiri potrivit prevederilor art. 161 pct. 4. Terţul dobânditor de rea-credinţă va fi îndreptăţit să primească doar preţul plătit şi va putea participa la distribuiri de sume potrivit prevederilor art. 161 pct. 10 lit. a). Reaua-credinţă a terţului dobânditor trebuie dovedită.

(3) Dacă terţul dobânditor nu restituie bunul sau valoarea acestuia de bună-voie sau pe calea unei tranzacţii, creanţa acestuia, născută în temeiul alin. (2), va putea fi pretinsă numai pe calea cererii reconvenţionale formulate în cadrul acţiunii îndreptate împotriva sa potrivit prevederilor art. 117.

(4) Terţul dobânditor cu titlu gratuit de bună-credinţă va restitui bunurile în starea în care se găsesc, iar, în lipsa acestora, va restitui diferenţa de valoare cu care s-a îmbogăţit. În caz de rea-credinţă, terţul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum şi fructele percepute.

Art. 121. –

(1) Administratorul judiciar, lichidatorul judiciar, comitetul creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală va putea introduce acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor, numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. Acesta va putea pretinde de la debitor doar contravaloarea sporului de valoare determinat de investiţiile pe care le-a efectuat, scop în care va beneficia de toate drepturile procedurale cuvenite terţului dobânditor de rea-credinţă potrivit prevederilor art. 120 alin. (2) şi (3) şi art. 161 pct. 10 lit. a).

(2) În cazul în care subdobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ că acesta a cunoscut împrejurarea prevăzută la alin. (1).

Art. 122. –

(1) Cererea pentru anularea unui act de constituire sau de transfer cu caracter patrimonial se va nota, din oficiu, în registrele de publicitate aferente.

(2) O persoană obţinând un titlu sau dobândind un drept de preferinţă asupra bunului respectiv după efectuarea unei astfel de notări va avea titlul sau dreptul său condiţionat de dreptul de a fi recuperat bunul.

(3) În privinţa actelor şi operaţiunilor prevăzute la art. 117 alin. (2) se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumţia poate fi răsturnată de către debitor.

(4) Prezumţia de fraudă se păstrează şi în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă art. 117.

(5) Legitimarea procesuală activă în acţiunile în anulare prevăzute la art. 117 aparţine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, în cazul prevăzut la art. 118 alin. (2), comitetului creditorilor, iar în cazul prevăzut de art. 118 alin. (3), creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

(6) Au calitate procesuală pasivă în acţiunile în anulare prevăzute la art. 117 debitorul şi, după caz, terţul dobânditor ori subdobânditorul. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special sau prin curator special, potrivit prevederilor art. 53 alin. (3).

(7) De la data deschiderii procedurii de insolvenţă, anularea unor acte, pentru motivul fraudei în dauna creditorilor, încheiate de debitor în cei 2 ani anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, se poate face exclusiv prin intermediul acţiunilor prevăzute la art. 117.

Definiţii – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

27 mai 202026 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Definiţii – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

Art. 5. –

În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. acord de compensare bilaterală (netting) reprezintă:

a) orice acord master de netting – orice înţelegere sau clauză în cadrul unui contract financiar calificat dintre două părţi, prin care se prevede un netting al unor plăţi ori o îndeplinire a unor obligaţii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultând din sau având legătură cu unul ori mai multe contracte financiare calificate;

b) orice acord master-master de netting – orice acord master de netting între două părţi, prin care se prevede netting-ul între două sau mai multe acorduri master de netting;

c) orice înţelegere de garantare subsecventă ori în legătură cu unul sau mai multe acorduri master de netting;

2. activităţi curente reprezintă acele activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al activităţii sale, cum ar fi:

a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora;

c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente;

3. administrator interimar este persoana fizică sau juridică desemnată de Banca Naţională a României, iar, în cazul cooperativelor de credit, şi comitetul de administrare specială desemnat de casa centrală a cooperativelor de credit, abilitată să ia măsuri conservatorii, în scopul prevenirii diminuării activului şi a creşterii pasivului instituţiei de credit, de la momentul depunerii unei cereri de deschidere a procedurii falimentului şi până la data numirii lichidatorului judiciar, în procedura falimentului instituţiilor de credit;

4. administrator special este persoana fizică sau juridică, reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului, împuternicit să efectueze, în numele şi pe contul acestuia, actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea sau să le reprezinte interesele în procedură în perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare;

5. averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei -, care pot face obiectul executării silite potrivit Codului de procedură civilă;

6. Buletinul procedurilor de insolvenţă, denumit în continuare BPI, este publicaţia editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care are drept scop publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul judiciar/lichidator judiciar după deschiderea procedurii de insolvenţă prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

7. centrul principalelor interese ale debitorului, în situaţia procedurii de insolvenţă cu element de extraneitate, este, până la proba contrarie, după caz:

a) sediul social al persoanei juridice;

b) sediul profesional al persoanei fizice care exercită o activitate economică sau o profesiune independentă;

c) domiciliul persoanei fizice care nu exercită o activitate economică sau o profesiune independentă;

8. cererea comună de deschidere a procedurii insolvenţei este cererea formulată de debitor sau creditor, având drept scop deschiderea procedurii insolvenţei în mod concomitent împotriva a 2 sau a mai multor membri ai grupului de societăţi, în cadrul unor dosare separate, repartizate spre soluţionare aceluiaşi judecător-sindic;

9. controlul este capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară şi operaţională a unei societăţi sau deciziile la nivelul organelor societare. O societate va fi considerată ca deţinând controlul atunci când:

a) deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot ale respectivei societăţi şi niciun alt asociat sau acţionar nu deţine in mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;

b) deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a societăţii respective;

c) în calitate de asociat sau acţionar al respectivei societăţi dispune de puterea de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere;

10. consumator captiv este consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul;

11. contract financiar calificat este: (i) orice contract având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate, pieţele asimilate sau pieţele la buna înţelegere, astfel cum sunt acestea reglementate; (ii) orice acord repo şi acord reverse repo; precum şi (iii) orice contract având ca obiect operaţiuni de împrumut de valori mobiliare, realizate pe pieţele reglementate, pieţele asimilate sau pieţele la buna înţelegere, astfel cum sunt acestea reglementate;

12. contract de compensare bilaterală reprezintă oricare dintre următoarele:

1. orice contract sau clauză cuprinsă într-un contract încheiat între instituţia de credit debitoare şi orice altă entitate, inclusiv persoane fizice, având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate, pieţele asimilate ori pe pieţele la buna înţelegere, prin care se stipulează compensarea unor obligaţii de plată sau obligaţii de a face, prezente ori viitoare, decurgând din sau având legătură cu unul ori mai multe astfel de contracte, inclusiv orice garanţie accesorie ori având legătură cu acestea; sau

2. orice contract sau clauză, de natura celor prevăzute la pct. 1, prin care se stipulează compensarea unor obligaţii de plată sau obligaţii de a face, prezente ori viitoare, decurgând din unul sau mai multe contracte de compensare bilaterală, inclusiv orice garanţie accesorie ori având legătură cu acestea, în temeiul cărora compensarea bilaterală contractuală se poate realiza prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi:

a) stingerea şi/sau devansarea scadenţei oricărei obligaţii de plată ori obligaţii de a face decurgând din unul sau mai multe contracte din categoria celor prevăzute mai sus;

b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piaţă, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricărei obligaţii care a fost stinsă sau a cărei scadenţă a fost devansată potrivit prevederilor lit. a);

c) conversia într-o singură monedă a oricărei valori calculate potrivit prevederilor lit. b);

d) compensarea, până la obţinerea unei sume nete, a oricăror valori calculate potrivit prevederilor lit. b), aşa cum au fost convertite potrivit prevederilor lit. c);

e) lichidarea bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare;

13. coordonarea procedurală reprezintă setul de măsuri menite să coreleze procedurile de insolvenţă deschise împotriva membrilor unui grup de societăţi, cu scopul de a asigura celeritatea şi armonizarea procedurilor, precum şi minimizarea costurilor;

14. creanţe bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Îşi păstrează această natură şi creanţele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită;

15. creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă. În cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte bunul sau dreptul respectiv. Aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel;

16. categoria de creanţe defavorizate este considerată a fi categoria de creanţe pentru care planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru oricare dintre creanţele categoriei respective:

a) o reducere a cuantumului creanţei şi/sau a accesoriilor acesteia la care creditorul este îndreptăţit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă;

b) o reducere a garanţiilor ori reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului;

17. concordat preventiv este un contract încheiat între debitorul în dificultate financiară, pe de o parte, şi creditorii care deţin cel puţin două treimi din valoarea creanţelor acceptate şi necontestate, pe de altă parte, prin care debitorul propune un plan de redresare şi de realizare a creanţelor acestor creditori asupra sa, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului de depăşire a dificultăţii în care se află;

18. creanţe salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă şi raporturi asimilate între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidator judiciar;

19. creditor este acel creditor îndreptăţit să participe la procedură, adică titularul unui drept de creanţă care a înregistrat o cerere de admitere a creanţei, acesta dobândind drepturile şi obligaţiile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor încetează ca urmare a neînscrierii sau a înlăturării din tabelele creditorilor întocmite succesiv în procedură, precum şi prin închiderea procedurii; au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului;

20. creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanţă certă, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi suma prevăzută la pct. 70;

21. creditor cu creanţe curente sau creditorul curent este acel creditor ce deţine creanţe certe, lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvenţă şi care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanţa, conform documentelor din care rezultă;

22. creditori chirografari sunt creditorii debitorului înscrişi în tabelele de creanţe care nu beneficiază de o cauză de preferinţă. Sunt creditori chirografari şi creditorii care beneficiază de cauze de preferinţă, ale căror creanţe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită. Simpla înscriere în arhiva electronică de garanţii reale a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă;

23. creditori indispensabili sunt creditorii chirografari care furnizează servicii, materii prime, materiale sau utilităţi fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi de niciun alt furnizor care oferă servicii, materii prime, materiale sau utilităţi de acelaşi fel, în aceleaşi condiţii financiare;

24. creditor străin este creditorul al cărui domiciliu sau, după caz, sediu este stabilit într-un stat străin;

25. data deschiderii procedurii reprezintă:

a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronunţării încheierii prevăzute la art. 71;

b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronunţării sentinţei judecătorului-sindic, prevăzută la art. 72;

c) în cazul insolvenţei transfrontaliere, momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv;

26. debitor este persoana fizică sau juridică care poate fi subiect al unei proceduri prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

27. debitor în dificultate financiară este debitorul care, deşi execută sau este capabil să execute obligaţiile exigibile, are un grad de lichiditate pe termen scurt redus şi/sau un grad de îndatorare pe termen lung ridicat, ce poate afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale prin resursele generate din activitatea operaţională sau din resurse atrase prin activitatea financiară;

28. extras al raportului de activitate cuprinde măsurile luate de administratorul judiciar sau lichidator judiciar. Menţionarea următoarelor elemente este obligatorie:

a) desemnarea persoanelor de specialitate potrivit prevederilor art. 61, precum şi onorariul acestora;

b) actele de dispoziţie asupra averii debitorului;

c) încheierea, modificarea sau încetarea unor contracte la care debitorul este parte;

d) situaţia încasărilor şi plăţilor, în sinteză;

e) promovarea unor acţiuni prevăzute la art. 117-122 sau la art. 169;

f) măsuri privind acordarea unei protecţii corespunzătoare creditorului care beneficiază de o cauză de preferinţă;

g) stadiul efectuării inventarierii, dacă este cazul.

29. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;

30. insolvenţa instituţiei de credit este acea stare a instituţiei de credit aflate în una dintre următoarele situaţii:

a) incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;

b) scăderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a instituţiei de credit;

c) retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit, potrivit prevederilor legale, ca urmare a imposibilităţii de redresare financiară a unei instituţii de credit;

31. insolvenţa societăţii de asigurare/reasigurare – acea stare a societăţii de asigurare/reasigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii:

a) incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;

b) scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumătate din limita minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de siguranţă;

c) imposibilitatea restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare/reasigurare în cadrul procedurii de redresare financiară;

32. instanţa străină este autoritatea judecătorească sau orice altă autoritate competentă potrivit legii statului de origine, abilitată să deschidă şi să controleze sau să supravegheze o procedură străină ori să adopte hotărâri în cursul derulării unei asemenea proceduri;

33. instrumente financiare sunt valori mobiliare, titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv, instrumente ale pieţei monetare, contracte futures, inclusiv contracte care implică plata unor diferenţe în numerar, contracte forward pe rata dobânzii, swap-uri pe rata dobânzii, cursul de schimb şi acţiuni, opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut în aceste categorii, inclusiv contracte care implică plata unor diferenţe în numerar, precum şi opţiuni pe cursul de schimb, rata dobânzii şi instrumente financiare derivate pe mărfuri şi orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă;

34. înţelegere de garantare este orice contract/instrument de garantare a unui acord de netting sau a unor contracte financiare calificate, incluzând fără limitare: gajuri, scrisori de garanţie, garanţii personale şi altele asemenea;

35. grup de societăţi înseamnă două sau mai multe societăţi interconectate prin control şi/sau deţinerea participaţiilor calificate;

36. mandat ad-hoc este o procedură confidenţială, declanşată la cererea debitorului în dificultate financiară, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanţă, negociază cu creditorii în scopul realizării unei înţelegeri între unul sau mai mulţi dintre aceştia şi debitor, în vederea depăşirii stării de dificultate în care se află;

37. membru al grupului poate fi oricare din societăţile grupului, indiferent dacă este societatea-mamă sau un membru controlat al grupului;

38. membru controlat al grupului este acea societate controlată de societatea-mamă;

39. obligaţia de cooperare reprezintă obligaţia instanţelor şi practicienilor în insolvenţă de a asigura coordonarea procedurală prin următoarele mijloace:

a) schimbul de informaţii cu privire la procedură, în special în privinţa creanţelor, activelor şi măsurilor luate de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar;

b) deschiderea concomitentă a procedurilor de insolvenţă a membrilor grupului, la cererea debitorilor sau creditorilor;

c) fixarea corelată a termenelor procedurale, precum şi a şedinţelor adunării creditorilor;

d) în cazul în care nu a fost desemnat acelaşi practician în insolvenţă pentru fiecare membru al grupului, coordonarea comunicării între practicienii în insolvenţă de către practicianul desemnat în dosarul privind societatea-mamă sau, după caz, societatea cu cea mai mare cifră de afaceri conform ultimei situaţii financiare anuale publicate;

40. operaţiunea de compensare bilaterală (netting) presupune realizarea, în legătură cu unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre următoarele operaţiuni:

a) încetarea unui contract financiar calificat şi/sau accelerarea oricărei plăţi sau îndepliniri a unei obligaţii ori realizări a unui drept în baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate având ca temei un acord de compensare bilaterală (netting);

b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piaţă, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricăreia dintre obligaţiile sau drepturile la care se referă lit. a);

c) conversia într-o singură monedă a oricărei valori, calculată potrivit lit. b);

d) compensarea, până la obţinerea unei sume nete (off-set), a oricăror valori calculate potrivit lit. b) şi convertite potrivit prevederilor lit. c);

41. participaţie calificată înseamnă fracţiunea de capital cuprinsă între 20% şi 50% deţinută de către o societate în altă societate;

42. perioada de observaţie este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenţei şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment;

43. pieţe reglementate sunt pieţele instrumentelor financiare reglementate şi supravegheate şi care funcţionează regulat, care sunt caracterizate de faptul că reglementările emise sau supuse aprobării definesc condiţiile de funcţionare, de acces pe piaţă, condiţiile ce guvernează listarea instrumentelor financiare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite de un instrument financiar înainte de a fi tranzacţionat pe piaţă şi care respectă cerinţele de raportare şi transparenţă stabilite de reglementările speciale în vederea asigurării protecţiei investitorilor;

44. procedura colectivă este procedura în care creditorii participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă;

45. procedura falimentului este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;

46. procedura generală reprezintă procedura prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, prin care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (1), fără a le îndeplini simultan şi pe cele de la art. 38 alin. (2), intră, după perioada de observaţie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului;

47. procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 20 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d);

48. procedura română de insolvenţă este orice procedură reglementată de prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia procedurilor preinsolvenţă;

49. procedura străină este procedura colectivă, publică, judiciară sau administrativă, care se desfăşoară în conformitate cu legislaţia în materie de insolvenţă a unui stat străin, inclusiv procedura provizorie, în care bunurile şi activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instanţe străine, în scopul reorganizării sau lichidării activităţii acelui debitor;

50. procedura străină principală este procedura străină de insolvenţă care se desfăşoară în statul în care se situează centrul principalelor interese ale debitorului;

51. procedura străină secundară este procedura străină de insolvenţă, alta decât cea principală, care se desfăşoară în statul în care debitorul îşi are stabilit un sediu;

52. profesiile liberale cuprind membri ce prestează cu titlu personal, pe propria răspundere şi în mod independent, din punct de vedere profesional, servicii intelectuale în interesul clientului şi publicului, în baza unei calificări profesionale speciale. Exercitarea profesiei acestora face obiectul unor obligaţii legale specifice în conformitate cu legislaţia naţională şi reglementările stabilite autonom de organismul profesional reprezentativ competent;

53. programul de plată a creanţelor este graficul de achitare a acestora menţionat în planul de reorganizare care include:

a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanţe; în cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă sumele vor putea include şi dobânzile;

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.

Sumele provenite din activitatea curentă a debitorului sau din valorificarea activelor negrevate de cauze de preferinţă vor fi prevăzute a se distribui pro rata în cadrul fiecărei categorii de creanţe;

54. reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat:

a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;

b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

c) restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din averea debitorului;

55. reprezentant român este practicianul în insolvenţă desemnat ca administrator sau lichidator judiciar ori administrator concordatar, în cadrul unei proceduri române de insolvenţă sau preinsolvenţă, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă;

56. reprezentant străin este persoana fizică sau juridică, incluzând persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, în cadrul unei proceduri străine, să administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor şi a activităţii debitorului sau să acţioneze ca reprezentant al unei proceduri străine;

57. sediul este orice punct de lucru în care debitorul exercită, cu mijloace umane şi materiale şi cu caracter netranzitoriu, o activitate economică sau o profesie independentă;

58. sediul principal este, în situaţia procedurii de insolvenţă cu element de extraneitate, locul în care se află, într-un mod verificabil de către terţi, centrul principal de conducere, supraveghere şi de gestiune a activităţii statutare a persoanei juridice, chiar dacă hotărârile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, acţionari sau asociaţi din alte state;

59. sediul profesional este locul în care funcţionează, într-un mod verificabil de către terţi, conducerea activităţii economice ori a exercitării profesiei independente a persoanei fizice;

60. societate înseamnă orice entitate de drept privat constituită în temeiul Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

61. societatea-mamă este societatea care exercită controlul sau influenţa dominantă asupra celorlalte societăţi din grup;

62. societate de asigurare/reasigurare – asigurătorul şi/sau reasigurătorul, astfel cum sunt definiţi la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare;

63. statul în care se găseşte un bun este:

a) pentru bunurile corporale – statul pe teritoriul căruia este situat bunul;

b) pentru bunurile şi drepturile pe care proprietarul sau titularul trebuie să le înscrie într-un registru public – statul sub a cărui autoritate este păstrat registrul;

c) pentru creanţe – statul pe teritoriul căruia se află centrul principalelor interese ale debitorului creanţei, astfel cum este determinat la pct. 7;

64. subansamblul funcţional reprezintă un grup de bunuri ale debitorului care asigură realizarea unui produs finit, de sine stătător, sau permite desfăşurarea unei afaceri independente;

65. supravegherea, în condiţiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă în analiza permanentă a activităţii acestuia şi avizarea prealabilă atât a măsurilor care implică patrimonial debitorul, cât şi a celor menite să conducă la restructurarea/reorganizarea acesteia. Supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului se face prin avizul prealabil acordat, cel puţin asupra următoarelor operaţiuni:

a) avizarea plăţilor, atât prin contul bancar, cât şi prin casierie; aceasta se poate realiza fie prin avizarea fiecărei plăţi, fie prin instrucţiuni generale cu privire la efectuarea plăţilor;

b) avizarea contractelor încheiate în perioada de observaţie;

c) avizarea tuturor operaţiunilor juridice în litigiile în care este implicat debitorul, avizarea măsurilor propuse privind recuperarea creanţelor;

d) avizarea operaţiunilor contabile care implică diminuarea patrimoniului, precum casări, reevaluări etc;

e) avizarea tranzacţiilor propuse de către debitor;

f) avizarea situaţiilor financiare si raportului de activitate ataşat acestora;

g) avizarea măsurilor de restructurare propuse de către debitor prin administrator special, precum şi a eventualelor decizii de concediere, modificări propuse în cadrul contractului colectiv de muncă;

h) avizarea mandatelor pentru adunările şi comitetele creditorilor ale societăţilor aflate în insolvenţă la care societatea debitoare deţine calitatea de creditor, precum şi în adunările generale ale acţionarilor la societăţile la care debitorul deţine participaţii;

i) în cazul în care se propune înstrăinarea de active imobilizate din patrimoniul societăţii la care debitorul deţine participaţii sau grevarea de sarcini ale acestora, este necesară, pe lângă avizul administratorului judiciar, şi parcurgerea procedurii prevăzute de art. 87 alin. (2) şi (3);

66. tabel definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creanţe cuprinde, pe lângă creanţele născute anterior deschiderii procedurii, şi creanţele născute în perioada de observaţie, ce au fost admise la masa pasivă. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi clasificarea creanţei potrivit prevederilor art. 159 şi 161;

67. tabelul definitiv consolidat de creanţe cuprinde totalitatea creanţelor care figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe şi cele din tabelul suplimentar necontestate, precum şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul suplimentar. În situaţia în care s-a dispus intrarea în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, tabelul definitiv consolidat va cuprinde: totalitatea creanţelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe, cele din tabelul suplimentar necontestate, cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul suplimentar, din care se vor deduce sumele achitate pe parcursul derulării planului de reorganizare;

68. tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de prioritate. În cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra şi creanţele născute după deschiderea procedurii şi până la momentul intrării în faliment;

69. tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de către lichidatorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă;

70. testul creditorului privat reprezintă analiza comparativă a gradului de îndestulare a creanţei bugetare prin raportare la un creditor privat diligent, în cadrul unei proceduri de preinsolvenţă sau reorganizare, comparativ cu o procedură de faliment. Analiza are la bază un raport de evaluare întocmit de către un evaluator autorizat membru ANEVAR şi se raportează inclusiv la durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plăţi propus. Nu constituie ajutor de stat situaţia în care testul creditorului privat atestă faptul că distribuţiile pe care le-ar primi creditorul bugetar în cazul unei proceduri de preinsolvenţă sau reorganizare sunt superioare celor pe care le-ar primi într-o procedură de faliment;

71. valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru procedurile deschise în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat.

Principii – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

27 mai 202026 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Principii – Ordonanţa de urgenţă nr. 91/2013-Codul Insolventei 2013

Art. 4. –

Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se bazează pe următoarele principii:

1. acordarea unei şanse debitorilor oneşti de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin procedura de reorganizare judiciară;

2. maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a creanţelor de către creditori;

3. asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare, derularea procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri;

4. asigurarea unui tratament echitabil al creditorilor de acelaşi rang;

5. asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură;

6. recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi uniform aplicabile;

7. limitarea riscului de credit şi a riscului sistemic asociat tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate prin recunoaşterea compensării cu exigibilitate imediată în cazul insolvenţei şi preinsolvenţei unui cocontractant, având ca efect reducerea riscului de credit la o sumă netă datorată între părţi sau chiar la zero atunci când, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garanţii financiare;

8. asigurarea accesului la surse de finanţare în perioada de preinsolvenţă, observaţie şi reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea acestor creanţe;

9. fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament echitabil între creditorii de acelaşi rang, a recunoaşterii priorităţilor comparative şi a acceptării unei decizii a majorităţii, urmând să se ofere celorlalţi creditori plăţi egale sau mai mari decât ar primi în faliment;

10. favorizarea, în procedurile de preinsolvenţă, a negocierii/renegocierii amiabile a creanţelor şi a încheierii unui concordat preventiv;

11. valorificarea în timp util şi într-o manieră cât mai eficientă a activelor în procedura de faliment;

12. în cazul grupului de societăţi, coordonarea procedurilor de insolvenţă, în scopul abordării integrate a acestora;

13. administrarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă de practicieni în insolvenţă şi desfăşurarea acestora sub controlul instanţei de judecată.

Credit express recuperare datorii – Recuperare creante

27 mai 202024 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Credit express recuperare datorii – Recuperare creante

Creanţele se pot clasifica după mai multe criterii:
a) După termenul de încasare, avem:
– creanţe exigibile, stabilite pe bază de factură emisă clientului;
– creanţe neexigibile, pentru care nu s-a emis factură, ea se înregistrează pe bază de aviz.

b) După modalitatea de încasare, avem:
– creanţe încasate prin cont bancar, cu ordin de plată (OP) emis de client;
– creanţe încasate prin casierie (cu numerar), pe bază de chitanţă de casă, emisă către client;
– creanţe încasate prin efecte comerciale de primit (bilete de ordin) primite de la client.

c) După sediul clientului, avem:
– creanţe interne, faţă de clienţii autohtoni;
– creanţe externe,faţă de clienţii străini, provenite din activitatea de export.
d) După caracterul lor juridic, avem:
– creanţe certe – au la bază un raport juridic atestat prin documente şi se evidenţiază în contabilitate ca atare, sunt sigure;
– creanţe incerte – nu au la bază un raport juridic, sunt nesigure şi includ creanţele dubioase a căror mărime este certă, dar recuperarea incertă şi creanţele litigioase care au o existenţă incretă.

e) După posibilitatea de a fi recuperate:
– creanţe recuperabile;
– creanţe nerecuperabile.

Creante – Recuperare creante

27 mai 202024 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Creante – Recuperare creante

Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.

Începând cu 24 iunie 2011, prin efectul Ordonanţei de urgenţă nr. 88/2010, pentru contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit

este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor.

Contribuabilii care au sedii secundare au obligaţia de a declara, în numele sediilor secundare înregistrate fiscal, impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.

Creante fiscale – Recuperare creante

27 mai 202024 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Creante fiscale – Recuperare creante

Prin obligaţii fiscale se înţelege:

– obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

– obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii (reglementare modificată prin O.U.G. nr.39/2010, în vigoare de la 1 iulie 2010);

– obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;

– orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Creante contabilitate – Recuperare creante

27 mai 202024 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Creante contabilitate – Recuperare creante

Evaluarea creantelor

Diferentele de curs valutar care apar cu ocazia decontarii creantelor în valuta la cursuri diferite fata de cele la care au fost înregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost raportate în situatiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.

Creante

Creantele se înregistreaza la valoarea realizabila anticipata, provizionul (daca se va constitui) pentru creantele incerte se va calcula ca diferenta dintre valoarea nominala a creantelor si valoarea actualizata a fluxurilor viitoare de numerar utilizând rata de actualizare efectiva aferenta instrumentului financiar respectiv „valoarea recuperabila”.

La societatea Novello creantele vor fi înregistrate la valoarea nominala, care de regula constituie valoarea realizabila anticipata a sumelor ce urmeaza a fi încasate pentru bunurile sau serviciile cedate.

Fluxurile de numerar aferente creantelor pe termen scurt se actualizeaza prin notificari. Creantele nerecuperabile (clienti incerti daca va fi cazul) se vor trece pe cheltuieli în anul în care vor fi identificate.

Creante comerciale – Recuperare creante

27 mai 202024 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Creante comerciale – Recuperare creante

Creanţele sunt elemente ale activului patrimonial, constituind mijloace economice sub forma activelor circulante în decontare (sunt sume de încasat pe termen scurt, în timp ce creanţele imobilizate se încasează pe termen mediu şi lung).

Creanţele reprezintă drepturi cuvenite unui titular de patrimoniu sub forma unui echivalent valoric pentru valorile economice avansate temporar altor persoane fizice sau juridice. Acest echivalent ce urmează să-l primească poate reprezenta o sumă de bani, o lucrare sau un serviciu.

Ansamblul relaţiilor unei unităţi patrimoniale, cu terţii ca persoane fizice sau juridice, generate de operaţiile privind

valorile economice avansate temporar pentru pentru care urmează să primească echivalentul valoric sau contra prestaţie, constituie debitorii unităţii patrimoniale respective.

Colector debite – Recuperare creante

27 mai 202023 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Colector debite – Recuperare creante

Trebuie mentionat mai intai de toate ca legea 72/2013 transpune in dreptul intern Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 16.02.2011 privind combaterea intarzierii efectuarii platilor in tranzactiile comerciale.

In primul rand, legea stabileste un cadru legal general aplicabil pentru cazurile in care profesionistii nu au prevazut conditiile contractual pentru desfasurarea relatiilor dintre ei. Contractele incheiate incepand cu data intrarii in vigoare a legii vor trebui sa respecte noile prevederi.

In al doilea rand, sunt impuse limitele legale in care contractele trebuie sa se incadreze: cu privire la termenul de plata al creantelor izvorate din contract, acesta nu poate depasi 60 de zile.

Hiba acestei mentiuni este omiterea specificarii momentului de cand incepe sa curga acest termen. Presupunem ca termenul incepe sa curga incepand cu data prestarii serviciilor sau receptia marfurilor. Asadar, o clauza expresa in contract care sa faca referire la modalitatea de receptie a marfurilor sau a prestarii serviciilor este absolut necesara. Apare astfel ca efect al acestei clauze introducerea in procedura de executie a contractului a unor documente care sa ateste data receptiei marfurilor ori a prestarii serviciilor.

Colectarea creantelor – Recuperare de creante

27 mai 202023 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Colectarea creantelor – Recuperare de creante

O a treia modificare a legii 72/2013 este interzicerea convenirii prin contract asupra datei la care factura va fi emisa sau primita. Pentru stabilirea datei de la care dobanda penalizatoare incepe sa curga, sunt avute in vedere urmatoarele:
in cazul in care termenul de plata nu a fost prevazut in contract, dobanda penalizatoare va curge dupa 30 de zile calendaristice de la data primirii de catre debitor a facturii/ a unei cereri echivalente de plata;
dupa 30 de zile calendaristice de la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor;

daca legea sau contractul stabileste o procedura de receptie ori de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor sau a serviciilor, iar debitorul a primit factura sau cererea echivalenta de plata la data receptiei sau verificarii ori anterior acestei date, dupa 30 de zile calendaristice de la aceasta data.

A patra prevedere aduce in discutie dobanda legala care este majorata. Procedura este urmatoarea: daca partile nu au stabilit nivelul penalitatilor acestea se vor calcula in functie de nivelul ratei dobanzii de referinta BNR la care se adauga 8 puncte procentuale. Iar rata de referinta a dobanzii legale pe care o vom lua in calcul va fi cea in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului si aceasta se va aplica pentru intregul semestru, indiferent de modificarile intervenite intre timp.

Bursa de creante – Recuperari de creante

27 mai 202021 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Bursa de creante – Recuperari de creante

1. Creditorul are dreptul de a redobandi toate cheltuielile efectuate pentru recuperarea creantelor.

2. Dobanda legala este majorata.

3. Termenul maxim de plata este de 60 de zile.

4. Este interzisa clauza prin care se stipuleaza data la care factura va fi emisa sau primita.

Anul acesta, o noutate legislativa aduce importante schimbari in domeniul comercial. Intrarea in vigoare a Legii 72/2013 privind masuri de combatere a intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti, dar si intre acestia si autoritatile contractante, se aplica incepand cu data de 5 aprilie 2013.

Inca de la publicarea ei, legea a atras destule critici, intrucat pune dificultati de intelegere si de aplicare. Astfel, in cele ce urmeaza, voi incerca sa raspund la urmatoarele intrebari privind textul legislativ:

De ce este importanta revizuirea contractelor?
Care sunt riscurile contractelor nerevizuite?

Este necesar sa revizuiti contractele pentru a evita: – cresterea litigiilor intre profesionisti din cauza neintelegerii normelor legale obligatorii prevazute de legea mai sus amintita; – nulitatea anumitor clauze contractuale care sunt interzise de lege a fi mentionate in contract.

Avocati Ploiesti – Avocat in Ploiesti

27 mai 202018 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocati Ploiesti – Avocat in Ploiesti

(1) Centrele de recuperare pentru victimele violentei in familie sunt unitati de asistenta sociala de tip rezidential, cu sau fara personalitate juridica, care asigura gazduirea, ingrijirea, consilierea juridica si psihologica, sprijin in vederea adaptarii la o viata activa, insertia profesionala a victimelor violentei in familie, precum si reabilitarea si reinsertia sociala a acestora.

(2) Centrele de recuperare pentru victimele violentei in familie vor incheia conventii cu autoritatile pentru ocuparea fortei de munca judetene si ale sectoarelor municipiului Bucuresti in vederea acordarii suportului pentru reintegrarea in munca, readaptarea si recalificarea profesionala a persoanelor asistate. (3) Prevederile art. 17 alin. (5) si (6) se aplica in mod corespunzator.

Art. 19
(1) Centrele de asistenta destinate agresorilor sunt unitati de asistenta sociala care functioneaza ca centre de zi, cu sau fara personalitate juridica, care asigura reabilitarea si reinsertia sociala a acestora, masuri educative, precum si servicii de consiliere si mediere familiala.

(2) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare si dezintoxicare acordate prin centrele de asistenta destinate agresorilor se asigura in spitalele si unitatile sanitare cu care s-au incheiat conventii, in conditiile prevazute la art. 17 alin. (6).

Avocati Oradea – Avocat in Oradea

27 mai 202018 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocati Oradea – Avocat in Oradea

Unitati pentru prevenirea si combaterea violentei in familie

Art. 15
(1) Unitatile pentru prevenirea si combaterea violentei in familie sunt:
a) centre de primire in regim de urgenta;

b) centre de recuperare pentru victimele violentei in familie:
c) centre de asistenta destinate agresorilor;

d) centre pentru servicii de informare si sensibilizare a populatiei.

(2) Unitatile pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ofera gratuit servicii sociale destinate victimelor violentei in familie.

Avocat taxa auto – Recuperare taxa auto

27 mai 202017 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avocat taxa auto – Recuperare taxa auto

TAXA DE TIMBRU 2013. Din totalul autoturismelor înmatriculate în România în primele 8 luni ale anului în curs, 52% sunt mai vechi de 10 ani, iar 16% chiar mai vechi de 15 ani. De asemenea, piața maşinilor second hand importate în România a înregistrat o creștere cu 64% în primele 8 luni din 2013.

TAXA DE TIMBRU 2013. Din totalul autoturismelor înregistrate în acest an, 52% sunt mai vechi de 10 ani, conform unei analize realizate de site-ul Auto.ro. Datele demonstrează că timbrul de mediu introdus în luna martie de ministrul Mediului Rovana Plumb nu a avut niciun efect anti-poluare, ci dimpotrivă.

Adoptarea timbrului de mediu a avut un impact direct asupra structurii importurilor de mașini second hand.

Ponderea ridicată a autoturismelor vechi este un rezultat al modului în care este concepută această taxă, dar și a puterii scăzute de cumpărare a populației din România.

Romanii Vor Daune Morale de la Asiguratori – Despagubiri RCA

27 mai 202012 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Romanii Vor Daune Morale de la Asiguratori – Despagubiri RCA

Daca sunt victima unui accident de circulatie, am dreptul sa solicit despagubiri? De la cine ?
Ai acest drept, iar despagubirile vor fi solicitate de la asigurătorul RCA al vinovatului, iar în anumite situaţii de la Biroul Asigurătorilor din România (B.A.A.R.) ori corespondenţii acestuia, sau Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii (F.P.V.S.).

Daca autovehiculul vinovat nu este asigurat RCA ori este necunoscut cum voi proceda?

Dacă sunteţi victima unui accident, iar vehiculul vinovat nu este asigurat RCA, ori este necunoscut, sunteţi îndreptăţit să primiţi despăgubiri, în acelaşi mod în care le-aţi fi primit dacă autovehiculul era asigurat. Pentru astfel de situaţii, asigurătorii care încheie pe teritoriul României asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) contribuie la finanţarea Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii.

Cum se stabileste valoarea despagubirilor?
Valoarea despagubirilor acordate pentru vehiculele avariate nu poate depasi valoarea pagubei sau a vehiculului.
Paguba este egala cu:

costul reparatiilor partilor componente sau ale pieselor, ori de inlocuire a acestora, tinand cont de preturile practicate de unitatile de specialitate;
cheltuielile cu transportul vehiculului
cheltuieli efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative.

In cazul in care valoarea pagubei depaseste 75% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului se declara dauna totala.
Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileste in functie de gradul de uzura al masinii (vechimea acestuia, utilizarea si starea de intretinere).

Ce etape am de parcurs in obtinerea despagubirilor?
-completarea dosarului de dauna cu documentele necesare
-depunerea acestuia la societatea de asigurari pentru negocieri
In situatia in care societatea de asigurari propune o despagubire rezonabila se va semna o tranzactie .
In situatia in care nu considerati ca despagubirea propusa de societatea de asigurari este rezonabila , veti solicita aceste despagubiri in instanta.

Care sunt documentele necesare alcătuirii dosarului de daună?
In situatia vatamarilor corporale:
-CI
– Anexa II,
– Rezoluţie procuror,
– Raport de expertiză medico-legală,
– Concediu medical,
– Copia poliţei de asigurare a vinovatului,
– Facturi şi chitanţe pentru servicii medicale, medicamentaţie, recuperare, proteze, transport, tel / fax, alimentaţie suplimentară conform prescripţiilor medicale,
– Copie contract de muncă,
– Dovadă venitului realizat din alte activităţi,
– Dovadă faptului că se află în ultimul an de studiu sau de calificare,
– Dovadă plăţii îngrijitorilor (dacă este recomandat prin certificatul medical, nu mai mult decât salariul de bază minim pe economie),
– Fotografii ale rănii sau cicatricilor, precum si alte documente solicitate de societatea de asigurari.

În cazul decesului:
– CI ,
– Rezoluţie procuror,
– Raport de expertiză medico-legală,
– Certificat de deces,
– Copia poliţei de asigurare a vinovatului,
– Facturi şi chitanţe pentru cheltuieli cu transportul persoanei decedate şi îmbălsămarea acesteia, de înmormântare, inclusiv pentru piatră funerară, cheltuieli pentru îndeplinirea ritualurilor religioase.

În cazul decesului, membrii familiei persoanei decedate sunt îndreptăţite să primească despăgubiri morale. Daca sunt victima unui accident produs in afara Romaniei , carei societati de asigurare ma adresez? Vă puteţi adresa reprezentantului din România al companiei de asigurări a celui vinovat sau dacă acea companie de asigurări nu are reprezentant în România, vă puteţi adresa F.P.V.S. în calitate de organism de compensare.

Amenda rutiera – model contestatie pt recuperare permis conducere

27 mai 202010 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Amenda rutiera – model contestatie pt recuperare permis conducere

Sancţionaţi în folos propriu superficialitatea, comoditatea sau ignoranţa agenţilor de Poliţie Rutieră care vă dau amenzi în trafic. Greşelile poliţiştilor pot fi speculate de şoferi. Procesul verbal de contravenţie poate fi contestat destul de uşor, dacă poliţiştii nu procedează „ca la carte”. În 15 zile vă puteţi adresa instanţei de judecată. Pe parcursul judecării, sancţiunile se suspendă.

Amenda de circulaţie este cea mai întâlnită sancţiune pe care o primeşte o persoană. Motivele sunt multe, pornind de la depăşirea vitezei regulamentare, nepurtarea centurii de siguranţă sau consumul de băuturi alcoolice. Numai că, pe lângă conducătorii auto care calcă pe bec, există şi poliţişti, care din neatenţie, grabă sau poate rea-voinţă, greşesc faţă de participanţii la trafic. Toţi cei care se simt nedreptăţiţi de agenţii rutieri se pot adresa instanţei de judecată pentru anularea amenzii. Demersul nostru, realizat cu ajutorul unor jurişti cu experienţă, nu vine să îngreuneze munca poliţiştilor, ci doar să-i determine şi pe ei să respecte „litera legii”, lucru pe care-l cer şi şoferilor cu fiecare ocazie.

În acest moment există şapte metode legale prin care puteţi scăpa de amenda dată de cei de la Poliţia Rutieră. Posibilităţi apărute din cauza faptului că unii poliţişti nu fac totul „ca la carte” pentru ca amenda să nu poată fi anulată, bazându-se adesea şi pe ignoranţa conducătorilor auto.

Cei care vor să conteste amenzile trebuie să ştie că măsurătorile cu radare nu pot fi folosite ca probe în instanţă dacă fotografiile au fost făcute pe timp de ceaţă şi, ca urmare, culoarea maşinii, numărul de înmatriculare sau şoferul acesteia nu pot fi determinate absolut fără dubiu. Aceeaşi regulă se aplică şi dacă aparatul este unul de tip staţionar şi înregistrarea este făcută în mişcare, neregulă care se întâmplă frecvent, sau dacă în momentul înregistrării există simultan mai multe maşini, iar autoturismul vizat nu poate fi clar evidenţiat în fotografia-probă: număr, culoare, şofer.

În plus, pe fotografie trebuie să apară obligatoriu data şi ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei, sensul în care s-a deplasat maşina şi faptul că a fost efectuată anterior auto-testarea radarului. Funcţia de autotestare se face automat la fiecare pornire a aparatului. În timpul testării, în colţul din stânga jos a înregistrării video sau foto apare litera „T”. Fotografiile marcate astfel nu pot fi folosite de Poliţie ca probe în instanţă, pentru că aparatul nu era reglat în momentul folosirii.

De asemenea, aparatele radar de tip staţionar nu pot fi amplasate în apropierea surselor puternice de radiaţii electromagnetice, respectiv stâlp de radio, televiziune, telefonie mobilă sau reţea de înaltă tensiune. Conducătorii auto opriţi în trafic nu pot solicita fotografia – probă, dar au acces la alte documente. Echipajul de Poliţie care efectuează controale cu radare trebuie să aibă în permanenţă asupra lui certificatul de omologare al radarului, buletinul de verificare metrologică şi autorizaţia de operator radar, pentru agentul care întocmeşte procesul verbal. Lipsa oricăruia din aceste documente poate fi trecută în procesul verbal la rubrica „alte menţiuni” şi atrage nulitatea amenzii, dacă este contestată în instanţă.

Contestarea procesului verbal
Pentru sesizarea instanţei nu este nevoie de prezenţa dumneavoastră, puteţi să trimiteţi plângerea prin poştă, cu confirmare de primire. Plângerea se depune la sediul Poliţiei Rutiere unde lucrează poliţistul care v-a amendat şi se adresează Judecătoriei pe raza căreia a fost săvârşită fapta. Termenul de atacare a amenzii este de 15 zile de la data la care aţi luat cunoştinţă de conţinutul procesului verbal. Dosarul prin care contestaţi amenda trebuie să conţină copia după actul de identitate şi după amendă, plângerea împotriva procesului verbal şi un memoriu împotriva poliţistului, dacă este cazul. Toate documentele trebuie prezentate în câte două exemplare.

Principalele motive de anulare a proceselor verbale sunt: neprezentarea probei radar în instanţă; poliţistul nu menţionează distanţa de indicatorul care interzice oprirea / staţionarea şi nu menţionează numărul casei în faţa căreia a fost oprită maşina; nemenţionarea motivelor care au dus la întocmirea unui proces verbal sau care nu conţin datele cerute de lege; nu sunt menţionate obiecţiunile contravenientului; lipsa semnăturii agentului constatator; lipsa menţiunilor cu privire la numele şi funcţia agentului constatator; stabilirea amenzii în sumă totală, fără să se indice sancţiunea aplicată pentru fiecare din contravenţiile stabilite.

Multe dintre contestaţiile făcute împotriva proceselor verbale de contravenţie vin ca urmare a faptului că măsura principală a amenzii este însoţită de cea complementară, de suspendare a permisului, puncte de penalizare sau reţinerea certificatului de înmatriculare. Contestaţiile amână punerea în aplicare a sancţiunilor complementare, chiar dacă în multe cazuri conducătorii auto nu au motive sau probe în acest sens.

Cum trebuie să se comporte agentul
Aplicarea sancţiunilor contravenţionale se face numai de către „agenţii constatatori”. În cazul amenzilor rutiere, poliţistul care v-a oprit în trafic are, pe lângă drepturi, şi o serie de obligaţii. Astfel, în momentul în care sunteţi tras „pe dreapta”, agentul de la Rutier trebuie să vină în dreptul portierei şoferului, să salute, să se prezinte şi să ceară pe un ton politicos documentele (actul de identitate, permisul de conducere, atestatul profesional – talonul maşinii şi asigurarea RCA). Toate actele trebuie prezentate în original. Lipsa unuia se sancţionează cu avertisment sau amendă. În cazul în care nu aveţi actele la dumneavoastră, agentul poate face verificarea prin staţie în baza de date. Poliţistul trebuie să-i comunice şoferului motivul opririi şi abaterea comisă, precum şi faptul că trebuie să rămână în maşină până la completarea actelor de constatare.

La finalul controlului, agentul trebuie să returneze toate documentele, în cazul în care nu a reţinut vreunul. Pentru a fi valabil, pe procesul verbal trebuie obligatoriu înscrise data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele dumneavoastră personale din actul de identitate, codul numeric personal al dumneavoastră, ocupaţia şi locul de munca, precum şi descrierea faptei pentru care aţi fost oprit, prin indicarea datei, orei şi locului şi descrierea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Un proces verbal nu poate fi completat de altă persoană decât de „agentul constatator”. Nu pot fi aşadar date amenzi radar folosind date transmise prin staţie, uneori la kilometri distanţă, poliţistului care v-a oprit. În acest caz, contestarea sancţiunii are şanse maxime de reuşită.

Dacă procesul verbal nu poartă semnătura dumneavoastră, poliţistul trebuie să aleagă un martor care să contrasemneze. Dacă nu semnaţi procesul verbal sau nu eraţi de faţă când s-a întocmit, se va considera că aţi luat cunoştinţă de acesta când aţi primit prin Poştă scrisoarea cu amendă, iar termenul de atacare în justiţie curge din ziua imediat următoare.

Statisticile arată că aproximativ un sfert dintre şoferii care au atacat procesele verbale ale Poliţiei Rutiere au avut de câştigat. Juriştii spun însă că mulţi contestatari, care au făcut plângerea imediat după sancţiune, sub imperiul nervilor, nu se mai prezintă ulterior la termene şi pierd procesul. Chiar şi aşa, aceasta înseamnă că şansele de reuşită în instanţă sunt destul de mari, iar mulţi agenţi de poliţie fac greşeli în completarea proceselor verbale sau greşeli de altă natură, sancţionabile de către contravenienţi.

Restituirea, recuperarea, evitarea timbrului de mediu – 2013

27 mai 20208 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Restituirea, recuperarea, evitarea timbrului de mediu – 2013

Solutia pe scurt: Admite acţiunea. Obligă pe pârâtă să înmatriculeze autoturismul marca Suzuki Vitara LX, serie şasiu JSAETA02C01200205, proprietatea reclamantului, fără plata taxei speciale de emisii poluante sau timbru de mediu şi să elibereze numere de înmatriculare provizorii până la soluţionarea definitvă a prezentei cauze. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică de la 28 iunie 2013, la Tribunalul Argeş – Secţia civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal.
Document: Hotarâre 3656/2013 28.06.2013

Timbru-de-mediu-Calculare,Evitare sau Recuperare

Noul timbru de mediu poate genera, la fel ca taxa de poluare din 2012, un nou val de procese impotriva statului

Acest timbru de mediu se achita o sigura data in momentul in care pui masina in circulatie. Practic, este un fel de taxa pe circulatia marfurilor. Aceasta taxa este o restrictie asupra circulatiei marfurilor care intra in contradictie cu directivele europene. Nu este o interdictie, dar autoritatile spun: daca vinzi trebuie sa aplici acest timbru de mediu

Dupa parerea noastra, noua taxa duce la incalcarea liberei circulatii a bunurilor in cadrul Uniunii Europene, intrucat ea este mai mare tocmai la masinile cu tehnologie Euro 3 si Euro 4, care reprezinta, de fapt, procentul cel mai mare din totalul importurilor de masini second hand ,in timp ce pentru masinile foarte vechi taxa este mult mai mica
In plus, exista inca o serie de semne de intrebare cu privire la situatia celor care au achitat deja taxa de poluare.
Ce se intampla cu cei care sunt proprietari de masini si au platit deja taxa de poluare sau de prima inmatriculare pe aceasta masina? Mai platesc sau nu timbrul de mediu?

In situatia aceasta se pune problema unei compensari: ti-ai platit taxa de poluare se face o compensare cu timbrul de mediu si daca mai este o diferenta o mai platesti. Este o alta Marie dar cu aceeasi palarie. Daca insa taxa de poluare a fost mai mare decat timbrul de mediu, nu mai platesti timbru, dar ce se intampla cu diferenta?

Un proces intentat de un sofer impotriva statului dureaza aproximativ sase luni de zile, iar in situata in care instanta le da castig de cauza clientii castiga taxa, dobanzile legale si chiar si cheltuielile de judecata.
Motivele pentru care proprietarii masinilor pot intenta un proces impotriva autoritatilor sunt printre altele incalcarea legislatiei privind libera circulatie a bunurilor in UE sau incalcarea principiului “poluatorul plateste”.

Ce ar putea castiga clientii dupa un proces care nu dureaza mai mult de sase luni?

Se poate castiga taxa achitata plus dobanzile legale sau cheltuielile de judecata.
Noul timbru de mediu aduce schimbari in sistemul de plata al taxei auto.

Daca se aplica cererea pentru evitarea timbrului de mediu, atunci in urma pronuntarii, nu se va mai plati aceasta taxa, fie pe transcriere fie pe prima inmatriculare.

Daca in 2012, taxa de mediu lua in calcul 30% din emisiile de dioxid de carbon si cilindreea, noua taxa auto, aplicabila in 2013, ia in calcul intreaga emisie de dioxid de carbon si va fi aplicata doar masinilor destinate transportului de persoane, cu cel mult opt locuri.
Totusi, Guvernul nu respecta nici acum principiul potrivit caruia poluatorul plateste. Practic, timbrul de mediu se plateste de catre cumparator, cel care nu a poluat. In situata in care s-ar fi urmarit respectarea acestui principiu, vanzatorul, cel care a poluat prin utilizarea masinii ar trebui sa plateasca taxa

Adeverinta ANAF care atesta nerecuperarea taxei de mediu

27 mai 20208 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Adeverinta ANAF care atesta nerecuperarea taxei de mediu

Incepand cu data de 01.01.2013, O.U.G. nr. 1/30.01.2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin.(2) din lege, publicata in M.O. nr. 79/31.01.2012, si-a incetat aplicabilitatea. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea

nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule, obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri

a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.

In cazul in care se solicita prima transcriere a dreptului de proprietate in Romania pentru un autovehicul inmatriculat dupa 1 ianuarie 2007 si pana la intrarea in vigoare a Legii nr.9/2012, iar proprietarului platitor al taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule/taxei pe poluare pentru autovehicule nu i s-a restituit cuantumul acesteia sau valoarea reziduala pevazuta la art.7 alin.(1) din lege, organul fiscal competent elibereaza o adeverinta care evidentiaza aceasta situatie. Documentul se prezinta la Serviciul public comunitar regim permise de conducere si inmatriculari vehicule odata cu solicitarea transcrierii dreptului de proprietate.

Actiune judiciara recuperare timbru de mediu

27 mai 20208 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Actiune judiciara recuperare timbru de mediu

TRIBUNALUL …………

RECLAMANT:

PARAT : ADMINISTRATIA FINANCIARA A ……PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE….

OBIECT: CONTESTATIE ACT ADMINISTRATIV

DOMNULE PRESEDINTE,

Subscrisa ………………………….. avand domiciliul procesual ales la CA Coltuc Marius in Calea Rahovei, nr. 266-268, cladirea 60, et. 2, camera 08, Electromagnetica Business Park, Sector 5, Bucuresti, CA Coltuc Marius, formulez prezenta:

CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA

A Administratiei Financiare ……….prin Directia Generala a Finantelor Publice…., cu sediul in ………………………, prin care solicitam:

– Anularea actului administrativ Decizia de calcul nr. ……………..

– Restituirea sumei inscrise in actul administrativ contestat achitata potrivit chitantei seria …………..nr. ……… plus rata dobanzii de la momentul perceperii taxei si pana in momentul perceperii taxei pana la momentul restituirii ei .

– Obligarea paratilor potrivit dispozitiilor art. 451 C. Proc. Civ la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).

ASPECTE PRELIMINARII

Luand in considerare caracterul litigiului dedus judecatii, si anume contencios administrativ, reclamanta si-a indeplinit obligatia prealabila potrivit Legii 554/2004 prin depunerea plangerii prealabile catre Admnistratia Finantelor Publice ………… .

Prin plangerile prealabile am solicitat anularea actului Administrativ si restituirea sumei calculate ca fiind timbru de mediu.

Ca raspuns la solicitarea noastra,…………………………..

Concluzionand va aducem la cunostiinta faptul ca procedura prealabila a fost indeplinita de catre reclamanta in spiritul Legii 554/2004, astfel ca orice alte aspecte legate de lipsa plangerii prealabile va rugam sa le considerati neintemeiate.

Obiectul cererii de chemare in judecata se supune prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004 prin care “Persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila adresata autoritatii publice emitente sau daca nu a primit nici un raspuns in termenul prevazut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea, in tot sau in parte, a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept al sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.”

MOTIVELE CERERII DE CHEMARE IN JUDECATA

MOTIVE DE FAPT

In fapt, subscrisa ……………………………………….., a fost obligata la plata timbrului de mediu in valoare de …………….. RON catre Administratia Finantelor Publice …………….. pentru un autoturism marca ……………. Categ_auto ……… Norme poluare ………….., Serie sasiu ………….Nr. identificare ……………….. An fabricatie ………. Serie carte auto ……………. Data primei inmatriculari …………., conform OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicole.

MOTIVE DE DREPT

CADRU LEGISLATIV NATIONAL

Constitutia Romaniei
Noul Cod Civil
Codul de procedura fiscala

CADRU LEGISLATIV INTERNATIONAL

Conventia Europeana ale Drepturilor Omului
Tratatul de Functionare a Uniunii Europene

APARARI DE FOND

Pe fondul cauzei, solicit admiterea cererii asa cum a fost formulata, obligarea paratei la anularea deciziei de calcul si restituirea sumei inscrise in actul administrativ contestat plus rata dobanzii de la momentul perceperii taxei si la momentul restituirii ei .

Onorata Instanta va rugam sa aveti in vedere faptul ca sesizarea instantei de judecata justifica interes, in sensul ca la data introducerii cererii de chemare in judecata interesul reclamantei este legitim corespunzator cerintelor legii materiale si procesuale. Interesul este legitim atunci cand se urmareste afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.

Interesul este personal si direct, adica folosul practice urmarit prin declansarea procedurii judiciare sa apartina celui care recurge la actiune. Si de asemenea interesul este nascut si actual, exista in momentul in care este formulata cererea. Prin stabilirea acestei taxe pe poluare legea incalca dreptul de proprietate, aparat atat de Constitutia Romaniei, cat si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Dreptul de proprietate, cel mai complet drept real, intruneste in mainile titularului toate atributele care, conform legii, il compun:dreptul de folosinta, dreptul de a culege fructele si dreptul de dispozitie, iar prin faptul ca se impune o taxa care este foarte mare il determina pe reclamant sa nu poata vinde autoturismul achizitionat si dispune de acesta potrivit atributelor conferite.

Potrivit art. 555 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda , folosi si dispune de un bun in mod exclusiv , absolut si perpetuu , in limitele stabilite de lege.” Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil , in mod indirect, avand in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vanda, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentand timbru de mediu. Limitele stabilite dreptului de propritate nu inseamna ca pot sa scoata un bun din circuitul civil fara a exista un motiv bine intemeiat , iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicol din circuitul civil, ducandu-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizandu-se interesele de ordin economic atat la nicel particular , dar si la nivel national. Prin stabilirea unei taxe atat de mari pentru masinile vechi se realizeaza o discriminare intre proprietari de masini si societatile comerciale care se ocupa de comercializarea masinilor noi.

Circuitul civil este liber , iar prin stabilirea acestei limite se incalca si principiul liberei circulatii a marfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolul 36 TFUE enumeră elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale.”

Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictivlista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. În plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar avand in vedere ca masura luata de catre Guvern prin aplicarea acestor norme incalca principiul proportionalitatii , incalcand dispozitiile normelor comunitare .

3. Avand in vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicole, a fost promulgata si produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constitutia Romaniei, Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, Legislatia UE se pot constata urmatoarele :

OUG9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicole, incalca principiul poluatorul plateste , nu se paote aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.

Elementele de discriminare sesizate de catre instantele de judecata nationale in numeroase hotarari, raportate la deciziile date de catre Instantele Europene , retinute in Hotararea data de Inalta Curte de Casatie si Justie, a ramas si produce aceleasi efecte in mod indirect , efecte care favoreaza autovehiculele deja inmatriculate pe Teritoriul Romaniei fata de cele ce urmeaza sa fie inmatriculate, respectiv importate.

OUG 9/2013 este in totala contradictie cu legislatia UE , dar si cu legislatia nationala in vigoare.
Art. 4 din OUG 9/2013 prevede: „ Obligatia de plata a timbrului intervine o singura data si anume:

Cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
La reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7;
Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii;
Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.”

Tranzactiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atata timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu usurinta transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita , in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de trasfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.

Prin urmare, ne aflam din nou intr-o situatie asemenatoare cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situatiei din speta fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a carei analiza este recunoscuta de jurisprudenta Curtii Europene de Justitie de la Luxemburg in competenta instantei interne, care poate lasa neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.

Astfel, argumentele instantei europene, nu tin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru detrminarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzatoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.

Ca atare, independent de crietriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.

De asemenea, insusi art. 4 din OUG 9/2013, instituie regului de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevazute la lit. c si d. Odata o taxa platita, odata data o sentinta prin care se arata faptul ca aceasta a fost nelegal perceputa, fapt atestat de o sentinta civila, nu se mai poate solicita inca odata acesasta plata.

Potrivit unei jurisprudente constante, interdictia prevazuta de art. 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizand produsele nationale. Acest lucru rezulta din interpretarea art. 4 lit. a din OUG9/2013.

APARARI PROCEDURALE

Notiunea de aparare, din punct de vedere procesual are cel putin doua intelesuri semnificative.

In sens larg, prin aparare se desemneaza toate mijloacele procesuale folosite de parti

pentru a-si atinge scopul lor procesual; prin urmare, pe parcursul unui proces nu numai paratul se apara, ci si reclamantul – toate actiunile sale incadrandu-se in apararea proprie, menita sa conduca, in final, la admiterea actiunii.

Pe cale de consecinta, considerand faptul ca am demonstrat ca taxa a fost in mod nelegal pretinsa de organele fiscale reclamantei, va solicitam sa ne admiteti actiunea raportat la cerintele art. 1 al.1,2 al. 2 si art. 8 al. 1 din legea nr. 554/2004 republicata, raportat la art. 148 al. 2 din Constituie si art. 110 din TFUE.

Sub aspectul probatoriului va rugam va ne incuviintati proba cu inscrisuri.

Solicitam judecarea cauzei si in lipsa, facand aplicarea art. 223 C. proc. Civ.

DATA SEMNATURA

Domnului Presedinte al Tribunalului ………………

P.S.Daca preluati va rog sa specificati sursa.

Recuperare timbru de mediu pentru o masina cumparata pe leasing

27 mai 20208 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Recuperare timbru de mediu pentru o masina cumparata pe leasing

Avocat: „TAXA AUTO 2013 încalcă principiul liberei circulaţii a mărfurilor”

„Prin noua formulă de calcul al timbrului de mediu, taxa creşte foarte mult pentru autoturismele Euro 3 şi Euro 4 şi scade pentru autoturismele Non – euro, Euro 1 şi Euro 2. Întrucât majoritatea tranzacţiilor cu autoturisme au ca obiect autoturisme încadrate în

normele Euro 3 şi Euro 4, proprietarii acestora vor fi afectaţi în cazulîn care ar dori să înstrăinăze autoturismul neputând dispune de

atributele conferite de dreptul de proprietate. Or, circuitul civil este liber, iar această taxă, după cum a fost reglementată, încalcă

principiului liberei circulaţii a mărfurilor, prevăzut de art. 34 – 36 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene”

Recuperare Timbru de Mediu / Taxa Auto / Taxa Poluare

27 mai 20208 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Recuperare Timbru de Mediu / Taxa Auto / Taxa Poluare

In ultima vreme a aparut o serie de speculatii cu privire la noua taxa

auto-denumita timbru de mediu:

1.Se mai poate recupera?

2.Pot cere evitarea acesteia?

3.Daca am cumparat de la cineva care a recuperat aceasta taxa o platesc si

eu ca si cumparator?

4.Cat dureaza aceste procese?

5.Imi trebuie avocat?

1.Da,cu siguranta pentru ca in noua lege privind timbrul de mediu nu s-a

schimbat decat denumirea si sistemul de calcul.Nici pe legea 9/2012 nu

foloseam deloc legislatia nationala,ci Tratatul UE.

2.Da ,dar nu puteti circula decat 3 luni pe durata procesului.

3.Se ataca in instanta si se va castiga.Nu aveti o alta sansa decat sa

lasati masina pe numele vanzatorului sau sa gasiti alata masina.

4.Aproximativ 1 an,dar de la 15.02.2012 s-a schimbat Noul Cod de procedura

civila si termenele vor fi mai scurte- 3 luni

5.Nu veti putea chema in judecata fara avocat.In Noul Cod de procedura

civila reclamantul persoana fizica poate merge in instanta DOAR prin sau

asistat de avocat.

Timbru de mediu 2013 – Recuperare timbru de mediu 2013

27 mai 20208 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Timbru de mediu 2013 – Recuperare timbru de mediu 2013

Solutia pe scurt: Admite acţiunea . Obligă pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE ALEXANDRIA, să plătească reclamantului NEDELCU DANIEL FLORIN , suma de 1894 lei reprezentând timbru de mediu pentru înmatriculare autovehicul, achitată conform

chitanţei seria TS8, nr 7536700/24.05.2013 ,actualizata cu inflaţia , calculată de la data plaţii, până la data achitarii efective şi la plata

dobânzilor legale aferente, conform codului de procedura fiscala de la data plaţii şi pâna la data achitarii efective. Ia act că reclamantul

nu a solicitat cheltuieli de judecata. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs va fi depusă la Tribunalul Teleorman Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 septembrie 2013.
Document: Hotarâre 1202/2013 11.09.2013

RECUPERARE CREANTE – RECUPERARI DATORII

27 mai 20201 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

RECUPERARE CREANTE-RECUPERARI DATORII

PASI
1.Transmiterea actelor pe care va sprijiniti dreptul de creanta (contracte, facturi , avize de insotire a marfii, instrumente de plata – bilete la ordin, cambii, cecuri etc, angajamente de plata ale debitorului, etc. );
2.Consultanta juridica in vederea identificarii modului si posibilitatii de actiune;
3.Incheierea unui contract de asistenta juridica prin care ne imputerniciti sa demaram procedurile legale de recuperare cat mai rapida a creantei dvs.;
4.Demararea procedurilor legale de recuperare a creantei.

Aveti debitori care nu-si platesc datoriile catre dvs?
Aveti facturi fiscale scadente?
Aveti fila de CEC sau Bilet la Ordin cu refuz de plata?
Aveti un contract care nu a fost respectat?
Si din aceste cauze sunteti la rândul dumneavoastra în imposibilitate de plata fata de colaboratori ?

Creante rezultand din activitatea comerciala –facturi fiscale, cec-uri, bilete la ordin, contracte, etc;
-mosteniri, contracte de inchiriere, vanzare-cumparare,prestari servicii, etc;
-neplata unor drepturi salariale;
-imprumuturi nerestituite la termen;
-constituirea unor gajuri si ipoteci;
-neplata unor lucrari de antrepriza;
-neplata unor sume reprezentand drepturi de autor;
-neplata unor sume de bani provenind din cesionarea unor actiuni la diverse societati comerciale;
-orice alte creante rezultand din activitatea comerciala si nu numai.

ACTE NECESARE RECUPERARE CREANTE

Pentru activitatea de recuperare creante trebuie sa ne puneti la dispozitie urmatoarele documente:

1.denumire sau nume debitor, adresa acestuia sau sediul social,datele de contact ale debitorului/reprezentantului debitorului: telefon, fax, e-mail , seria si numarul cartii de identitate, etc;
2.contractele intervenite intre creditor si debitor;
3.copii xerox ale facturilor emise de catre creditor;
4.cecuri, bilete la ordin, cambii, etc;
6.avize de insotire a marfii;
7.orice document prin care debitorul recunoaste debitul;
8.corespondenta dintre creditor si debitor;
9.alte documente care sa fie utile in procedura de recuperare a creantelor, debitelor, datoriilor.

Recuperare creante-Recuperari creante-Firme recuperari datorii

27 mai 20201 octombrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Recuperare creante-Recuperari creante-Firme recuperari datorii

Problemele financiare sunt un lucru firesc și pot afecta pe oricare dintre noi. Cel mai important este să știm cum să le facem față.

Împreună putem pregăti un Plan Bun pentru rezolvarea problemei datoriilor.

Un Plan Bun Recuperare creante

Pentru rezolvarea problemei datoriilor

Evaluați situația
în care vă aflați și citiți cu atenție scrisoarea primită.
Sunați
și aflați ce opțiuni aveți.
Semnați un angajament de plată
și plătiți datoriile în rate.
Plătiți în mod regulat ratele
și respectați termenii angajamentului.

LISTA CLAUZE ABUZIVE CONTRACT INTERNET

27 mai 202029 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

LISTA CLAUZE ABUZIVE CONTRACT INTERNET.Legea nr. 72/2013 stabileste, printre altele: (i) termene-limita de plata a pretului (60 de zile in cazul profesionistilor si 30 de zile in cazul autoritatilor contractante, de la acestea putandu-se deroga numai daca nu se ajunge astfel la clauze contractuale abuzive); (ii) aplicarea de dobanzi penalizatoare si termenele de la care acestea incep sa curga; (iii) daune-interese minimale de 40 de Euro; (iv) nulitatea absoluta a clauzelor contractuale prin care se stipuleaza un termen de emitere sau primire a facturii.

Principala noutate adusa de lege este insa instituirea, in relatiile dintre profesionisti si dintre acestia si autoritatile contractante, a conceptului de clauza (si practica) contractuala abuziva, familiara pana acum numai domeniului protectiei consumatorilor.

Astfel, Legea nr. 72/2013 califica drept abuzive clauzele contractuale sau practicile prin care se stabileste in mod vadit inechitabil, in raport cu creditorul, termenul de plata, nivelul dobanzii penalizatoare sau al daunelor-interese suplimentare. In acest context, actul normativ declara ca fiind abuzive ab initio, fara a fi necesara verificarea unor circumstante particulare, clauzele contractuale care, de exemplu, exclud posibilitatea aplicarii de dobanzi penalizatoare sau stabilesc dobanzi penalizatoare inferioare dobanzii legale penalizatoare sau care fixeaza termene de plata mai mari decat cele permise de lege.

Spectrul clauzelor contractuale abuzive nu se limiteaza insa la cele calificate de lege ca atare, instantele de judecata fiind investite cu dreptul de a considera abuzive si alte clauze sau practici, dupa o atenta analiza a tuturor circumstantelor cauzei. Acestea vor lua in considerare, printre altele, incalcarea practicilor si uzantelor aplicabile, nerespectarea bunei – credinte in executarea obligatiilor, natura bunurilor sau serviciilor sau pozitia dominanta a cocontractantului in raport cu o intreprindere mica sau mijlocie.

Clauzele abuzive sunt sanctionate drastic, fiind lovite de nulitate absoluta si atragand raspunderea patrimoniala a celui care le aplica pentru prejudiciile cauzate.

Atragem atentia asupra faptului ca prevederile legale care consacra nulitatea clauzelor abuzive si raspunderea patrimoniala mentionata mai sus sunt singurele care se aplica chiar si obligatiilor de plata a sumelor de bani rezultand din contractele incheiate inainte de data intrarii in vigoare a Legii nr. 72/2013, celelalte dispozitii ale actului normativ vizand numai contractele incheiate dupa intrarea in vigoare a legii.

Avand in vedere cele de mai sus, ar fi indicata o revizuire, de catre profesionisti si/sau autoritatile contractante, a contractelor incheiate anterior intrarii in vigoare a legii si, dupa caz, eliminarea eventualelor clauze care ar putea fi calificate drept abuzive in lumina noilor prevederi legale aplicabile

teoria clauzelor abuzive, abuzul de drept contractual, deschide o interesantă şi extrem de actuală discuţie legată de teoria clauzelor abuzive, pe care o să o schiţăm în cele ce urmează.

Domeniul de aplicare al teoriei clauzelor abuzive.

Chestiunea clauzelor abuzive şi-a făcut loc în dreptul pozitiv, în mod preferenţial, în categoria contractelor de consum. In acest domeniu – al raporturilor contractuale dintre un profesionist şi un consumator, se aplică norme speciale de determinare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale. Legiuitorul român, prin Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, a transpus Directiva 93/13 privind clauzele abuzive. Din complexa mulţime de norme specifice sectorului dreptului consumului, tematica clauzelor abuzive reprezintă un domeniu preferenţial şi de imediată actualitate, constituind, deja în mod tradiţional, un segment legislativ prioritar.

La nivel european, Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Europei privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (mai departe, „Directiva din 1993” sau „Directiva”) reprezintă cea mai importantă măsură de uniformizare şi armonizare a dreptului contractelor în Europa3, întrucât atinge esenţa contractului4. Un compromis european plin de claritate şi relativ uşor de transpus în legislaţiile ţărilor membre. Până în prezent, Directiva a fost adoptată de legislaţia tuturor statelor membre6, chiar dacă procesul nu a dus întotdeauna la o reglementare fară cusur din perspectiva dreptului consumului, astfel cum atestă, între altele, şi unele hotărâri ale Curţii Europene de Justiţie1 care subliniază deficienţe în absorbirea directivei clauzelor abuzive, dar şi ambiguităţi ale acţiunilor unor instituţii europene în raporturile cu unele ţări2. Prevederi privind clauzele abuzive se regăsesc şi în alte Directive, dedicate altor domenii ale dreptului consumului3 (este vorba ori de trimiteri efective la dreptul comun – adică la Directiva din 19934, ori de calificări proprii ale unor clauze ca fiind abuzive cu detalii tehnice de calificare. Răspândirea prevederilor referitoare la clauzele abuzive în numeroase acte specializate, face destul de dificilă o cunoaştere unitară a domeniului. O Directivă unitară6 în materie de drept al consumului care va avea, se presupune, valoarea unui adevărat Cod european al consumului, în cadrul căruia clauzele abuzive ocupă un segment vast şi detaliat reglementat a fost, în cele din urmă, adoptată.

în legislaţia naţională, Legea nr. 193/2000 trebuie completată cu Codul consumului8 (care în art. 78-81 reia pur şi simplu, prevederi din Legea nr. 193/2000 legate de definiţia clauzelor abuzive, de semnificaţia negocierii, de transparenţa contractuală9), respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Pe lângă reglementările de bază, putem identifica (după modelul european oferit deja) o multitudine de prevederi legale incidente în acte normative destinate altor sectoare. Este vorba şi de această dată de trimiteri la Legea nr. 193/2000 sau de definiţii proprii ale clauzelor abuzive. Inventarul este fastidios pentru că e vorba de peste 30 de acte normative care utilizează această tehnică şi fac tot mai dificilă aplicarea dreptului. Câteva exemple de interes ar fi: Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană; Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori; Ordonanţa Guvernului nr. 107/1999 privind pachetele de servicii turistice; Ordonanţa Guvernului nr. 130/2000 privind contractele la distanţă; Legea nr. 449/2003 privind vânzările de consum şi garanţiile asociate acestora etc.

Criteriile determinării caracterului abuziv al unei clauze contractuale.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”. Pornind de la această definiţie, în doctrină se consideră că, elementele principale ale definirii şi totodată ale identificării unei clauze ca abuzive sunt: A. lipsa de negociere; B. dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului’, C. încălcarea exigenţei de bună-credinţă. Mai există însă două criterii necuprinse în definiţia legală pe care le considerăm ataşate: D. utilizarea listei clauzelor abuzive (anexele 1 şi 2 ale Legii); E. criteriul celorlalte circumstanţe relevante (art. 4.5 din lege). Le vom analiza pe rând.

A. Lipsa de negociere. Contractele de adeziune. Clauzele standardizate. Clauzele abuzive sunt de regulă asociate noţiunii de contract-tip, contract-standard sau de contract de adeziune. Nu insistăm asupra noţiunii’, dar reţinem că, un contract de adeziune (aceleaşi observaţii se pot face şi cu privire la clauzele standardizate) se caracterizează prin câteva trăsături specifice: a) este redactat unilateral de către partea care îl propune; b) nu permite negocierea prevederilor sale, chiar dacă permite înţelegerea acestora de către aderent; c) de regulă, conferă o poziţie dominantă comerciantului care l-a propus în raporturile sale cu consumatorul sau dacă nu, măcar una mai comodă. în esenţă, consumatorul nu are posibilitatea influenţării conţinutului unui asemenea contract, ci doar pe aceea de a adera sau nu la oferta preexistentă a comerciantului. Legea cuprinde (după modelul Directivei din 1993) criterii directe şi indirecte de determinare a acestui cadru contractual. Reţinem în această privinţă, două asemenea criterii: a) imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei;

b) încălcarea de către comerciant a obligaţiei de transparenţă contractuală. Să le analizăm din perspectivă practică.

a) Imposibilitatea consumatorului de a influenţa conţinutul clauzei contractuale este prevăzută ca şi criteriu al identificării abuzului contractual de art. 4 alin. (2) din Lege, conform căruia „O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fară a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei (…)”. Proba negocierii este oricum anevoioasă pentru profesionist1. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, „faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.” Pe de altă parte, art. 4 alin. (6) din Lege (transpunând stângaci art. 4.2 din Directivă) prevede că „Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil”, patru consecinţe se deduc din textele citate:

i. sarcina probei caracterului negociat aparţine comerciantului profesionist;

ii. clauzele negociate nu vor face obiectul controlului caracterului lor abuziv prevăzut de Lege, chiar dacă acestea se dovedesc în cele din urmă ca fiind abuzive*; iii. dacă unele clauze au făcut obiectul negocierii3, controlul clauzelor abuzive se extinde asupra celorlalţi termeni contractuali nenegociaţi; iv. clauzele care definesc obiectul principal al contractului sunt excluse de la controlul clauzei abuzive. De unde se deduce că esenţialul afacerii/contractului/tranzacţiei şi beneficiile sau pierderile pe care aceasta le aduce sau le generează prin ea însăşi părţilor trebuie excluse din sfera de control a clauzelor abuzive4.

b) Obligaţia de transparenţă contractuală. Este conexă exigenţelor de publicitate şi informare specifice dreptului consumului’ şi presupune garantarea dreptului consumatorului de a înţelege prevederile contractului pe care îl încheie6. Această obligaţie are conotaţii specifice. Principala este aceea că nu trebuie să reţinem cumva că o clauză care încalcă exigenţa transparenţei contractuale trebuie considerată abuzivă, întrucât Legea nu pune semnul egalităţii între ele. Termenii clauzelor propuse de profesionist consumatorului trebuie să fie redactaţi într-o maniera dara şi comprehensibilă „pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate” [art. 1 alin. (1) din Lege]2. încălcarea exigenţei de transparenţă contractuală se consideră că are trei efecte principale: i. va genera o interpretare contra proferentem3 – adică va fi interpretată împotriva profesionistului care a propus-o consumatorului. Astfel, conform art. 5 din Directivă [art. 6 alin (2) din Lege], în caz de dubiu privind sensul unei clauze standardizate, ea va fi interpretată în sensul ce! mai favorabil pentru consumator. În consecinţă, lipsa de transparenţă contractuală nu va avea ca efect automat considerarea clauzei netransparente ca fiind abuzivă. Practic, încălcarea regulii nu are decât efect probator, Legea fiind rezervată în a califica automat o clauză netransparentă drept abuzivă5; ii. Lipsa de transparenţă va constitui un factor important în declararea unei clauze ca fiind abuzivă. Aşadar, deşi lipsa transparenţei nu atrage automat calificarea unei anume clauze ca fiind abuzivă, este de reţinut că ea reprezintă o circumstanţă importantă în evaluarea globală a caracterului abuziv al unei clauze; iii. Lipsa de transparenţă cu privire la clauzele care definesc obiectul principal al contractului, respectiv cu privire la raportul calitate/preţ, va avea drept consecinţă înlăturarea „imunităţii” acestor termeni de la controlul caracterului abuziv al unei clauze1.

B. Dezechilibrul contractual în defavoarea consumatorului. între altele, şi teoria clauzelor abuzive a marcat sfârşitul autonomiei de voinţă ca doctrină dominantă în materie contractuală. În această teorie, un loc central îl ocupă problema echilibrului contractual raportat la interesele părţilor implicate în contract. Astfel cum am arătat, al doilea indiciu al caracterului abuziv al unei clauze îl constituie „dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor (…), în detrimentul consumatorului” (din art. 4.1 din Lege). Care este criteriul după care putem determina un asemenea dezechilibru? Propunerile prezente sunt destul de variate şi adesea contestabile. Iată câteva posibile criterii, cu un conţinut practic ridicat. S-a vorbit astfel de un simplu raport matematic apt să ne lămurească dar de regulă, dată fiind excluderea termenilor principali din sfera controlului clauzelor abuzive3, de criteriul dezechilibmlui economic1 şi în cele din urmă de criteriul dezechilibrului juridic, care credem că este adevăratul criteriu legal de determinare a clauzei abuzive. Tocmai de aceea, legiuitsrul vorbeşte de un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor şi nu de un dezechilibru economic [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000]. Aşadar, inegalitatea poziţiilor juridice ale celor două părţi, în sensul afirmării abuzive a intereselor comerciantului, în defavoarea celor ale consumatorului, este determinantă pentru acest element al definiţiei clauzelor abuzive. Astfel, într-o soluţie mai veche a sa pentru a identifica dezechilibrul juridic5, Curtea Supremă Germană (BGB) a reţinut că un indiciu al caracterului abuziv al unei clauze standardizate constă în abilitatea acesteia de a îndepărta conţinutul contractului în favoarea celui care a impus clauza, faţă de ius dispositivum adică faţă de dreptul comun al contractului6. Acest drept comun trebuie considerat, la rândul său, ca fiind varianta cea mai corectă de distribuţie a riscului contractual şi în consecinţă, de repartiţie a drepturilor şi obligaţiilor părţilor, adică varianta cea mai echitabilă de contract.
C. încălcarea exigenţei de bună-credinţă. în dezbaterile care au stat la baza adoptării Directivei din anul 1993, a câştigat soluţia de principiu oferită de dreptul german, considerându-se că referinţa la buna-credinţă este datorată Legii privind condiţiile generale de afaceri din 9 decembrie 19761. Buna-credinţă în materie de clauze abuzive reprezintă un concept european (a se vedea chiar „comunitar”) autonom. Tocmai de aceea, în comentariile pe marginea conceptului de bună-credinţă, astfel cum este acesta însuşit de art. 3.1 din Directivă s-a cristalizat ideea interpretării „autonome” a conceptului de bună-credinţă2. Interpretarea autonomă presupune că noţiunea de bună credinţă va fi identificată şi aplicată în concordanţă cu spiritul Directivei şi nu în concordanţă cu perspectiva pe care sistemele naţionale de drept i-o atribuie. Buna-credinţă în contextul Directivei reprezintă un instrument de evaluare globală a caracterului abuziv al unei clauze alături de celelalte criterii oferite de art. 3.1 (art. 4.1 din Lege). Ideea se desprinde din prima parte a considerentului nr. 16 al Directivei, conform căruia „aprecierea caracterului abuziv al unei clauze, după criteriile generale fixate, în special în activităţile comerciale cu caracter public care presupun furnizarea de servicii colective, ţinând seama de solidaritatea dintre utilizatorii acestor servicii, trebuie să fie completată de un mijloc de evaluare globală a diferitelor interese implicate”, în această ultimă privinţă: i. caracterul global al bunei-credinţe are rolul de a complini criteriul dezechilibrului semnificativ şi de a preîntâmpina o posibilă evaluare mecanică a dezechilibrului între drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi de a ii. impune ca la evaluarea caracterului abuziv al unei clauze să se aibă în vedere toate circumstanţele relevante ale încheierii contractului3.

D. Al patrulea criteriu: lista neagră a clauzelor abuzive. Controlul caracterului abuziv al unei clauze porneşte în principiu de la definiţia propusă de art. 3.1 din Directivă (art. 4.1 din Lege). Pe lângă cele trei criterii cuprinse în definiţia clauzelor abuzive putem identifica un al patrulea criteriu – o listă de stipulaţii contractuale (anexele I şi II) despre care art. 3.3 din Directivă [art. 4 alin. (4) din Lege într-o versiune mai puţin clară, din păcate] ne spune că include o enumerare neexhaustivă de clauze contractuale care „pot fi declarate abuzive” (în varianta românească se prevede „considerate ca fiind abuzive”). întrebarea care se pune faţă de acest criteriu este dacă, odată inclusă în lista clauzelor abuzive, o clauză trebuie automat declarată ca fiind abuzivă sau nu? Astfel cum s-a subliniat în doctrină şi parţial în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie4 avem de a face doar cu o listă gri a clauzelor abuzive, nu cu una neagră’, încadrarea unei stipulaţii contractuale nu are ca efect automat declararea ca abuzivă a clauzei – aceasta este şi interpretarea literală a Directivei. Art. 3.3 prevede că „pot fi declarate abuzive” şi nu că „vor fi declarate abuzive”’.

Lista clauzelor abuzive din Directivă cuprinde o clasificare destul de cuprinzătoare a clauzelor potenţial abuzive: clauze de excludere sau limitare a răspunderii comerciantului profesionist [lit. a), b) şi n) – ultima cu referire la mandatarii comerciantului], clauze penale excesive [lit. e), d)], clauze potestative în favoarea comerciantului [lit. c) – condiţie potestativă doar în favoarea comerciantului; lit. d), f),

g) – clauze de denunţare unilaterală în favoarea comerciantului], clauze de prelungire automată a perioadei contractuale [lit. h)], clauze de integralitate [lit. i)], clauze de modificare unilaterală a contractului în favoarea comerciantului [lit. j), k), 1)], clauze discreţionare pentru comerciant [lit. m) – care îi permit de exemplu să determine unilateral dacă a fost sau nu executat contractul în ce îl priveşte sau să interpreteze unilateral contractul], clauze de cesiune a contractului doar în favoarea comerciantului [lit. p)], clauze de executare unilaterală [lit. o)], clauze de jurisdicţie care limitează dreptul consumatorului la instanţele de judecată sal îl fac mai anevoios sal mai costisitor [lit. q)].

E. Al cincilea criteriu: toate celelalte circumstanţe relevante. Conform art. 4.1 din Directivă3 [art. 4 alin. (5) din Legea nr. 193/2000], la determinarea caracterului abuziv al unei clauze trebuie să se ţină seama şi de: a) natura bunurilor sau a serviciilor ce fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) de toate circumstanţele care au determinat încheierea contractului (mai cu seamă trebuie să se ţină seama în această privinţă de factori cum ar fi: gradul de nevoie al consumatorului pentru achiziţionarea produsului/serviciului, dacă încheierea contractului a avut loc la presiunea comerciantului şi dacă acestuia nu i s-a acordat posibilitatea să conştientizeze natura reală a tranzacţiei sau dacă îi este sau nu necesară4); c) de alte clauze ale contractului sau de alt contract de care contractul în discuţie depinde.

Câteva observaţii legate de efectul clauzelor abuzive.

Art. 6.1 din Directivă se rezumă să prevadă că statele membre vor adopta măsurile legislative necesare pentru ca o clauză abuzivă să nu îl lege pe consumator, în timp ce restul contractului, dacă acesta poate subzista după eliminarea clauzei abuzive, să rămână obligatoriu pentru părţi. Nici textul transpunerii noastre – cuprins în art. 6, 7 din Legea nr. 193/2000 nu este cu mult mai lămuritor în privinţa desemnării concrete a sancţiunii aplicabile. Esenţial este însă că, din formulare se înţelege limpede că asemenea clauze nu produc niciun efect asupra consumatorului . în doctrina românească s-a susţinut atât teza nulităţii absolute a clauzelor abuzive2, cât şi aceea a considerării clauzei ca nescrise3. Astăzi, ca urmare a unei jurisprudenţe destul de consistente în materie de clauze abuzive a Curţii Europene de Justiţie, poziţia nulităţii absolute se potriveşte cel mai bine cu tradiţia sistemului nostru de drept, dar şi cu spiritul Directivei4.

Eventual, ar mai trebui subliniat că, dacă în urma înlăturării din contract a clauzei abuzive, contractul nu îşi mai poate produce efectele, atunci nulitatea se extinde de fapt la întregul contract (principiul este nulitatea parţială – astfel cum se deduce din art. 7 din Lege).

Clauzele abuzive în alte raporturi decât cele de consuni.

Mai sus am prezentat posibilitatea eliminării clauzelor abuzive din contractele de consum. Orice utilizare a legislaţiei speciale în afara raporturilor de consum (mai ales în condiţiile în care avem de a face cu norme imperative în materie) nu este permisă. Efectul principal este o restrângere drastică a utilizării tehnicii de eliminare a clauzelor abuzive la sfera persoanelor fizice care au calitatea de consumatori6 şi imposibilitatea aplicării normelor speciale prezentate mai sus, la raporturile care ar putea exista între doi profesionişti, indiferent de constatarea existenţei unui dezechilibru major al raporturilor contractuale dintre aceştia.

Cu toate că legislaţia specială din sfera dreptului protecţiei consumatorului nu poate fi în nicio manieră extinsă la aceste raporturi, se poate considera posibilă identificarea în instrumentele dreptului comun a mai multor tehnici de eliminare a clauzelor abuzive. Unele dintre acestea existau şi sub imperiul vechiului Cod civil, altele sunt prevăzute abia în contextul noului Cod civil. Ele au fost recunoscute şi acceptate de jurisprudenţa şi doctrina în materie. Avem în vedere:

a) Utilizarea teoriei viciilor de consimţământ pentru înlăturarea clauzelor abuzive, în principal, noua reglementare a leziunii în sfera viciilor de consimţământ, cu efecte extrem de extinse, va da posibilitatea invocării caracterului abuziv al unei clauze contractuale sau a întregii operaţiuni contractuale1; dolul şi eroarea pot fi invocate în condiţii speciale pentru înlăturarea unor clauze contractuale cu conţinut abuziv, mai ales în situaţia în care avem de a face cu profesionişti din branşe diferite de comerţ, unde obligaţia de informare precontractuală şi exigenţele transparenţei contractuale se apreciază diferit faţă de situaţia în care profesioniştii aparţin aceleiaşi profesii;

b) utilizarea noţiunii de cauză pentru înlăturarea unei clauze abuzive. Jurisprudenţa ultimelor două decenii a fost proba unor interesante aplicaţii ale noţiunilor de lipsă a cauzei şi cauză ilicită în raporturile dintre profesionişti. Aplicarea noţiunii de cauză poate să ducă la eliminarea unei clauze contractuale care, în condiţiile în care ar fi aplicată, ar lipsi de cauză voinţa de a se obliga a celeilalte părţi;

c) utilizarea teoriei formării acordului de voinţe – de această dată avem de a face cu o tehnică inedită în peisajul juridic românesc, preluată la nivel legislativ de noul cod civil din prevederile similare ale codificărilor modeme. Anumite reglementări din sfera formării contractului, pot fi utilizate pentru excluderea din contract a unor clauze abuzive, chiar în raporturile dintre profesionişti, cu condiţia, de regulă, să avem de a face cu un contract de adeziune. Avem astfel în vedere, mai ales prevederile legale referitoare la clauzele standardizate (art. 1202 noul Cod Civil), la clauzele surprinzătoare sau neuzuale (art. 1203 noul Cod Civil);
d) utilizarea noţiunii de bună credinţă – ţine într-o anumită măsură tot de teoria formării contractului, în cadrul căreia este reglementată exigenţa de bună-credinţă contractuală (art. 1183 noul Cod Civil). Obligaţia de bună-credinţă poate fi utilizată de judecător pentru a sancţiona comportamentul abuziv al profesionistului şi pentru a lipsi de efecte o clauză susceptibilă de exercitare abuzivă din partea profesionistului. In acest sens, utilizarea tehnicii trebuie considerată conexă celei a abuzului de drept (reglementat expres de art. 15 noul Cod Civil);

e) utilizarea regulilor transparenţei contractuale – dacă o clauză contractuală dintr-un contract de adeziune (teren tipic al clauzelor abuzive), este lipsită de transparenţă contractuală, adică are o redactare confuză şi nu se poate face dovada conţinutului său real prin apelul la regulile comune de interpretare a contractului, se va utiliza regula contra proferentem, prevăzută de art. 1269 alin. (2) noul Cod Civil („Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus”), respectiv regula in dubio pro reo, prevăzută de art. 1269 alin. (1) noul Cod Civil („Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă”). Utilizarea acestor două reguli de interpretare poate să ducă, în realitate, la înlăturarea efectelor abuzive pe care o anumită clauză – lipsită de transparenţă contractuală – le-ar putea avea în sensul producerii unui dezechilibru grav între prestaţiile reciproce ale părţilor. Utilizarea regulilor de interpretare nu va duce însă la desfiinţarea formală a clauzei, ci la lipsirea ei de anumite efecte.

http://www.juridice.ro/32121/marius-coltuc-andrei-savescu-recuperare-creante.html

http://www.ziare.com/marius-vicentiu-coltuc/biografie

Legislatie europeana-problema exploatarii gazelor de sist

27 mai 202011 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Metoda de exploatare a gazului prin „fracturare hidraulica”

Metoda de exploatare a gazului prin „fracturare hidraulica” a inceput sa fie un subiect din ce in ce mai fierbinte la nivel european. Cei care vad doar avantajele economice aduse de ea o ridica in slavi, cei care sunt speriati de posibilitatea impactului negativ a acesteia asupra mediului cred ca este un nou pas spre o eventuala apocalipsa ecologica.

Guvernele Frantei, al Bulgariei, al landului Renania de Nord-Westfalia din Germania, cele ale cantoanelor Fribourg si Vaud din Elvetia, precum si o serie de state din SUA (Carolina de Nord, New York, New Jersey si Vermont si peste 100 de administratii locale) si alte tari din intreaga lume (Africa de Sud, Quebec in Canada, New South Wales in Australia) au instituit o interdictie sau un moratoriu cu privire la utilizarea fracturarii hidraulice pentru extractia de ulei si de gaze de sist sau din alte formatiuni compacte de roci. Polonia, insa, este printre statele entuziaste cu privire la noua metoda, vazuta ca o posibilitate de a obtine independenta energetica fata de Rusia iar in tara noastra au fost date deja avize de explorare companiei Shevron in Constanta si zona Barladului.

Dar ce prevede legislatia comunitara in acest domeniu si care este pozitia principalilor factori de decizie de la nivelul Uniunii Europene?

Tratatul privind functionarea Uniunii Europene arata la articolul 194 alineatul (2) ca statele membre dispun de drepturi suverane privind alegerea mixului energetic, iar eliberarea licentelor si a altor aprobari necesare pentru explorarea si exploatarea resurselor de hidrocarburi reprezinta o prerogativa a statelor membre.

In UE, extractia gazelor de sist si a uleiului de sist este guvernata de aceleasi principii care se aplica si altor tipuri de extractie, cum ar fi extractia de carbune, de petrol si de gaze conventionale, de energie hidraulica si geotermica, precum si unor lucrari la adancime, cum ar fi injectarea de CO₂ pentru recuperarea gazelor si a petrolului, stocarea de rezerve de petrol si gaze sau stocarea de CO₂ in scopul captarii si stocarii carbonului (CSC).

Comisia considera ca proiectele de extractie a hidrocarburilor neconventionale care implica utilizarea combinata a unor procese tehnologice avansate, cum ar fi forajul orizontal si fracturarea hidraulica, sunt reglementate de legislatia privind mediul a UE, de la faza de planificare pana la incetarea activitatii, fiind aplicabile 36 de instrumente si vizate, in principal, opt directive. A se vedea, in acest sens, lista cu documente de la finalul articolului.

Parlamentul European a aratat si arata mare interes cu privire la gazele de sist din mai multe motive, dintre care citez:

– faptul ca in Perspectiva energetica 2050 se constata ca gazele de sist si alte surse neconventionale au devenit o posibila noua sursa de aprovizionare importanta in Europa sau in vecinatatea sa; intrucat inlocuirea cu gaze pe termen scurt si mediu a carbunelui si a petrolului ar putea contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) in functie de ciclul lor de viata;

– intrucat gazele pot fi utilizate in producerea de energie electrica de baza, precum si in furnizarea de energie de rezerva fiabila pentru diverse surse de energie, precum energia eoliana si solara, aceasta fiabilitate reducand problemele tehnice de echilibrare a retelei; intrucat gazul este, de asemenea, un combustibil eficient pentru incalzire/racire si pentru numeroase alte utilizari industriale care sporesc competitivitatea UE;

– intrucat cele doua tehnici principale utilizate pentru valorificarea potentialului de combustibililor fosili neconventionali (CFN) al gazelor de sist si al gazului metan din zacamintele de carbune, forajul orizontal si fracturarea hidraulica (fracturare), se utilizeaza impreuna numai de un deceniu si nu ar trebui sa fie confundate cu tehnicile de stimulare a puturilor, utilizate pentru extractia combustibililor fosili conventionali ca urmare a combinarii acestor doua tehnici si a amplorii interventie.

Astfel, pe 21 noiembrie 2012, Parlamentul European a adoptat o Rezolutie cu privire la impactul activitatilor de extractie a gazelor de sist si a uleiului de sist asupra mediului. Conform acesteia, explorarea si extractia gazelor de sist se refera la orice explorare si extractie neconventionala a hidrocarburilor care utilizeaza forajul orizontal si metode de fracturare hidraulica de volum mare care sunt utilizate in industria combustibililor fosili din intreaga lume.

In documentul adoptat, forul european:

– constata ca gazul metan este un gaz cu efect de sera foarte puternic, ale carui emisii trebuie sa fie contabilizate integral in temeiul Directivei 2003/87 (ETS) sau al Deciziei 406/2009 (Decizia privind partajarea eforturilor)

– subliniaza ca eficienta reglementarii activitatilor de explorare si extractie a CFN – in deplina conformitate cu legislatia actuala a UE – depinde in ultima instanta de dorinta si de resursele autoritatilor nationale competente si, de aceea invita statele membre ale Uniunii sa asigure capacitati tehnice si umane suficiente pentru monitorizarea, controlul si punerea in aplicare a activitatilor permise, inclusiv programe adecvate de formare pentru personalul autoritatilor nationale competente;

– recunoaste faptul ca acest sector poarta raspunderea principala a prevenirii accidentelor si a interventiilor eficiente in caz de accidente; invita Comisia sa ia in calcul includerea operatiunilor legate de fracturarea hidraulica in anexa III la Directiva privind raspunderea pentru mediul inconjurator si autoritatile competente sa solicite operatorilor suficiente garantii financiare pentru raspunderea pentru mediu si pentru raspunderea civila care sa acopere toate accidentele sau efectele negative ale activitatilor lor sau ale activitatilor externalizate; considera ca in caz de poluare a mediului ar trebui aplicat principiul „poluatorul plateste”; saluta progresele inregistrate de acest sector in ceea ce priveste stabilirea unor standarde ridicate in materie de siguranta si de mediu; subliniaza importanta monitorizarii conformitatii sectorului prin inspectii periodice efectuate de specialisti instruiti si independenti;

– considera ca acordurile reciproce de nedivulgare cu privire la daunele aduse mediului, sanatatii omului si a animalelor, care au fost practicate intre proprietarii de terenuri din vecinatatea puturilor de gaze de sist si operatorii de gaze de sist din SUA, nu sunt in concordanta cu obligatiile Uniunii si ale statelor membre prevazute de Conventia de la Aarhus, de Directiva privind accesul publicului la informatiile despre mediu (2003/04/CE) si de Directiva privind raspunderea pentru mediul inconjurator;

– recunoaste ca este posibil ca explorarea si extractia gazelor de sist sa duca la interactiuni complexe si orizontale cu mediul inconjurator, in special din cauza metodei de fracturare hidraulica utilizate, a compozitiei fluidului de fracturare, precum si din cauza constructiei si a adancimii puturilor si ca zonele terestre de suprafata pot fi afectate;

– recunoaste ca tipurile de roci prezente in fiecare regiune determina modelul si metoda de extractie; solicita impunerea unei analize de referinta a apelor subterane si a unei analize geologice a structurii de adancime si de suprafata a unui potential zacamant de gaze de sist inainte de autorizare, inclusiv prezentarea de rapoarte cu privire la orice activitati extractive anterioare sau curente din regiune;

– subliniaza necesitatea realizarii unor studii stiintifice cu privire la impactul pe termen lung asupra sanatatii omului al poluarii aerului si al contaminarii apei din cauza fracturarii;

– invita Comisia sa asigure introducerea efectiva in legislatiile nationale a dispozitiilor referitoare la evaluarea impactului activitatilor de exploatare miniera asupra mediului; subliniaza, in acelasi timp, faptul ca fiecare evaluare a impactului ar trebui realizata printr-un proces deschis si transparent;

– constata ca exista un risc de socuri seismice, astfel cum a fost demonstrat de explorarea gazelor de sist in nord-vestul Angliei; sprijina recomandarile raportului solicitat de Guvernul Regatului Unit ca operatorii sa fie obligati sa respecte anumite standarde seismice si microseismice;

– reaminteste faptul ca durabilitatea gazelor de sist nu a fost dovedita inca; invita Comisia si statele membre sa evalueze temeinic emisiile de gaze cu efect de sera pe parcursul intregului proces de extractie si de productie, pentru a demonstra integritatea de mediu a acestuia;

– considera, in contextul raspunderii, ca este adecvata inversarea sarcinii probei pentru operatorii de gaze de sist, in cazul in care, avand in vedere natura perturbarii si efectele sale negative, alte eventuale cauze si oricare alte circumstante, preponderenta probabilitatilor indica faptul ca operatorii de gaze de sist au fost cauza daunelor aduse mediului;

– invita Comisia sa prezinte propuneri pentru a include in mod explicit fluidele de fracturare in categoria „deseuri periculoase” din cadrul anexei III la Directiva europeana privind deseurile (2008/98/CE);

– recunoaste faptul ca fracturarea hidraulica presupune cantitati de apa relativ mari, avand in vedere faptul ca apa reprezinta o sursa deosebit de sensibila in UE; evidentiaza nevoia planificarii anticipate a alimentarii cu apa pe baza pe hidrologiei locale, tinand cont de resursele locale de apa, de nevoile altor utilizatori locali de apa si de sistemele de epurare a apelor reziduale;

– invita Comisia sa se asigure ca standardele europene de mediu in vigoare, in special cele referitoare la apa utilizata in fracturarea hidraulica, sunt pe deplin respectate si ca orice incalcare este sanctionata in mod corespunzator. De altfel, Directiva-cadru privind apa prevede ca statele membre sa puna in aplicare masurile necesare pentru a preveni deteriorarea starii tuturor corpurilor de apa subterana, inclusiv din surse provenind de la un anumit punct, cum ar fi explorarea si extractia hidrocarburilor;

– invita intreprinderile din acest sector sa ia masurile necesare, printr-o colaborare transparenta cu organismele de reglementare nationale, cu grupurile si comunitatile ecologiste, pentru a preveni deteriorarea starii tuturor corpurilor de apa subterana importante si pentru a mentine astfel starea buna a apelor subterane, astfel cum este definita in Directiva-cadru privind apa si in Directiva privind apele subterane;

– recunoaste ca fracturarea hidraulica are loc la o adancime mult mai mare decat cea a straturilor acvifere; considera, prin urmare, ca, avand in vedere ca operatiunile de foraj interfereaza cu sursele de apa potabila, principala preocupare in ceea ce priveste contaminarea apelor subterane este legata de integritatea puturilor si de calitatea tubajului si a cimentarii acestora, precum si de capacitatea acestora de a rezista la presiunea ridicata a lichidului injectat si la seisme de magnitudine joasa;

– solicita interzicerea fracturarii hidraulice in anumite zone vulnerabile si cu grad ridicat de risc, de exemplu in zonele cu rezerve de apa potabila protejate si in subsolul acestora, precum si in zonele cu exploatari miniere de carbune;

– subliniaza ca pentru o prevenire eficienta este necesara o monitorizare constanta a respectarii stricte a celor mai inalte standarde si practici din domeniul constructiei de puturi de foraj si al intretinerii acestora; considera ca ar trebui prezentate autoritatilor competente rapoarte privind finalizarea puturilor; subliniaza ca atat acest sector, cat si autoritatile competente ar trebui sa asigure un control regulat al calitatii tubajului si al integritatii cimentului, precum si prelevarea de probe din apa subterana pentru controlul calitatii apei potabile, realizata in stransa cooperare cu furnizorii de apa potabila; subliniaza ca pentru acestea este nevoie de resurse umane si de cunostinte tehnice in domeniu semnificative la toate nivelurile;

– considera ca reciclarea apei in circuit inchis la fata locului, cu ajutorul rezervoarelor de stocare din otel, reprezinta modalitatea cea mai nepoluanta de tratare a apei de refulare prin reducerea la minimum a cantitatilor de apa, precum si a posibilitatilor de deversare la suprafata si a costurilor/traficului/degradarii drumurilor in cadrul operatiunilor de transport pentru tratarea apei; considera ca acest tip de reciclare ar trebui sa se aplice la o scara cat mai larga; respinge ideea de injectare a apelor reziduale de refulare in vederea depozitarii in formatiunile geologice in conformitate cu dispozitiile Directivei-cadru privind apa;

– solicita aplicarea cu strictete a normelor existente in domeniul tratarii apelor reziduale si intocmirea obligatorie a unor planuri de gestionare a apei de catre operatori, in colaborare cu intreprinderile care produc apa potabila si autoritatile competente; subliniaza totusi ca instalatiile de tratare existente sunt echipate deficitar pentru tratarea apelor reziduale provenite din fracturarea hidraulica si ca acestea pot evacua substante poluante in rauri si paraie; considera, in acest sens, ca autoritatile competente ar trebui sa realizeze o evaluare completa a tuturor instalatiilor relevante de tratare a apei din statele membre in cauza;

– subliniaza ca ar trebui mentinuta o distanta minima de siguranta intre instalatiile de foraj si puturile de apa;

– considera ca multe dintre actualele controverse cu privire la CFN au rezultat partial dintr-un refuz initial din partea operatorilor din sector de a dezvalui continutul chimic al fluidelor de fracturare; considera ca este nevoie de o transparenta deplina, totii operatorii fiind obligati sa dezvaluie compozitia si concentratia chimica a fluidelor de fracturare si sa respecte pe deplin legislatia UE in vigoare conform Regulamentului REACH;

– remarca faptul ca forajele orizontale pe mai multe niveluri care se efectueaza intr-o singura zona de forare reduc la minimum gradul de utilizare a terenurilor si de perturbare a peisajului;

– ia act de faptul ca volumul de productie al puturilor de gaze de sist in Statele Unite cunoaste o scadere drastica dupa primii doi ani, ceea ce conduce la forari continue intense de noi puturi; constata ca rezervoarele de stocare, statiile de compresoare si infrastructura de conducte contribuie la impactul activitatilor legate de gazele de sist asupra exploatarii solului;

– invita statele membre care decid sa exploateze rezerve de gaze de sist sau de alti combustibili fosili neconventionali sa transmita Comisiei planuri nationale in care sa descrie modul in care exploatarea acestor rezerve este compatibila cu obiectivele lor nationale de reducere a emisiilor in temeiul Deciziei UE privind partajarea eforturilor;

– recunoaste ca evolutiile tehnologice constante in domeniul fracturarii hidraulice si al forajului orizontal permit cresterea sigurantei CFN si limitarea unor posibile efecte asupra mediului; incurajeaza acest sector sa continue eforturile de realizare a unor progrese tehnologice si de utilizare a celor mai bune solutii tehnologice in exploatarea resurselor de CFN;

– admite faptul ca activitatile de foraj pot inrautati conditiile de trai; solicita, prin urmare, luarea in considerare a acestui aspect in momentul eliberarii autorizatiilor necesare pentru explorarea si exploatarea resurselor de hidrocarburi, precum si luarea tuturor masurilor necesare, in special de catre operatorii din sector, prin aplicarea celor mai bune tehnici existente, si de catre autoritatile publice, prin aplicarea unor reglementari stricte, pentru a reduce la minimum efectele negative ale acestor activitati;

– invita acest sector sa implice comunitatile locale si sa supuna dezbaterii solutii comune pentru a reduce la minimum impactul evolutiilor in domeniul gazelor de sist asupra traficului, a calitatii drumurilor si a zgomotului in zonele in care se desfasoara activitati de exploatare;

– invita statele membre sa se asigure ca autoritatile locale sa fie pe deplin informate si implicate, indeosebi in examinarea solicitarilor de autorizare a activitatilor de explorare si exploatare; solicita, indeosebi, accesul deplin la evaluarile impactului asupra mediului, a sanatatii locuitorilor si a economiei locale;

– considera ca participarea populatiei ar trebui asigurata prin informarea adecvata a populatiei si printr-o consultare publica premergatoare fiecarei etape de exploatare si de explorare; solicita cresterea transparentei cu privire la efecte, la substantele chimice si tehnologiile utilizate, precum si cu privire la toate inspectiile si masurile de control, pentru a asigura intelegerea, acceptarea si increderea populatiei in reglementarea acestor activitati;

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Executare silita impotriva SC PROFINSTAL SRL-recuperare creante-datorii

27 mai 20208 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Datele de identificare ale debitoarei le aveti mai jos:

SC PROFINSTAL SRL
C.U.I. 21260208
Nr ord reg com: J23/617/2007
Adresa: satul Ghermanesti, comuna Snagov, str. Orastie, bl. P10, sc. 2, et. 1, ap. 13, judetul Ilfov
Asociati :
-Ionita Marcel ;
-Ionita Valentin Vicentiu
Administrator
Ionita Ionelia

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Executare silita impotriva SC. PELMOD SRL-recuperare creante-datorii

27 mai 20208 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Datele de identificare ale debitoarei sunt urmatoarele:
SC PELMOD SRL
CUI 23951390
Nr. ord. reg. com.: J12/2352/2008
Adresa: Cluj-Napoca, str. Suceava nr. 37, ap. 2, judetul Cluj
AsociatI, administratori: Ivan Maria Adela, Petruse Mircea Adrian

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Executare silita impotriva SC. ELCON SRL-recuperare creante-datorii

27 mai 20208 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Datele de identificare ale debitoarei sunt urmatoarele:
SC ELCON SRL
CUI 4169232
Nr. ord. reg. com.: J01/599/1993
Adresa: Alba Iulia , B-dul Victoriei nr. 49, bl. A4, ap. 62, jud. Alba Iulia
ASOCIAT.ADMINITRATOR :MIHAI FILIMON

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Regulament-Legislatie mediu

27 mai 20206 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Regulament privind poluantii organici persistenti si de modificare a Directivei 79/117/CEE
Regulament Testare
Regulament privind produsii organici persistenti si de modificare a Directivei 79/117/CEE
Regulament privind exportul ?i importul de produse chimice care prezintă risc
Regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European si al Consiliului privind poluantii organici persistenti în ceea ce priveste anexa I
Regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr.1005/2009 al Parlamentului European si al Consiliului privind substantele care diminuează stratul de ozon, în ceea ce priveste utilizările critice ale halonilor
Regulament privind utilizările esentiale de laborator si analitice autorizate în Uniune ale substantelor reglementate, altele decât hidroclorofluorocarburile, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European si al Consiliului privind substantele care diminuează stratul de ozon
Regulament nr.1516/2007 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor de verificare standard în vederea detectării scurgerilor pentru echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompele de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Regulament nr.1497/2007 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului Europen şi al Consiliului, a cerinţelor de verificare standard în vederea detectării scurgerilor pentru sistemele staţionare de protecţie împotriva incendiilor, care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Regulament nr.1494/2007 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a formatului raportului care trebuie transmis de producătorii, importatorii şi exportatorii de anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Regulament nr.1493/2007 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a formatului raportului care trebuie transmis de producătorii, importatorii şi exportatorii de anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Regulament de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control
Regulament nr.842/2006 privind anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Regulament nr.308/2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a formularului de notificare a programelor de formare şi certificare ale statelor membre
Regulament nr.307/2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului Europeam şi al Consiliului, a cerinţelor minime pentru programele de formare şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce priveşte sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Regulament nr.305/2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, a cerinţelor minime şi a condiţiilor pentru recunoaşterea reciprocă a certificării personalului însărcinat cu recuperarea anumitor gaze fluorurate cu efect de seră provenite de la instalaţiile de distribuţie de înaltă tensiune
Regulament nr.304/2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă pentru certificarea societăţilor şi a personalului în ceea ce priveşte sistemele staţionare de protecţie împotriva incendiilor şi extinctoarele care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Regulament nr.303/2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă în vederea certificării societăţilor comerciale şi a personalului în ceea ce priveşte echipamentele staţionare de refrigerare, de climatizare şi pentru pompe de căldură care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră
Regulament (CE) nr. 1102/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind interzicerea exporturilor de mercur metalic şi de anumiţi compuşi şi amestecuri cu mercur şi depozitarea în condiţii de siguranţă a mercurului metalic – Incepind cu 15 martie 2011 articolele din regulament devin obligatorii !
Regulament (CE) nr.850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanţii organici persistenţi şi de modificare a Directivei 79/117/CEE
Regulament (CE) nr.1195/2006 al Consiliului din 18 iulie 2006 de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr.850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind poluanţii organici persistenţi
Regulament (CE) nr. 172/2007 al Consiliului din 16 februarie 2007 de modificare a anexei V la Regulamentul (CE) nr.850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind poluanţii organici persistenţi
Regulament (CE) nr. 323/2007 al Comisiei din 26 martie 2007 de de modificare a anexei V la Regulamentul (CE) nr.850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind poluanţii organici persistenţi şi de modificare a Directivei 79/117/CEE
Regulament (CE) nr.304/2009 al Consiliului din 14 aprilie 2009 de modificare a anexelor IV şi V la Regulamentul (CE) nr.850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte tratarea deşeurilor care conţin poluanţi organici persistenţi provenind din procedeele de producţie termice şi metalurgice
Regulament Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31.03.2004 privind detergenţii
Regulament Regulamentul Comisiei (CE) nr.907/2006 din 20.06.2006 ce amendează Regulamentul (CE) nr.648/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului pentru detergenţi privind adaptarea Anexelor III şi VII
Regulament Regulamentul Comisiei (CE) nr.551/2009 al Comisiei din 25.06.2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr.648/2004 Al Parlamentului European şi al Consiliului privind detergenţii în scopul adaptării anexelor V şi VI ( derogarea privind agenţii tensioactivi)
Regulament Regulamentul (CE) nr.1336/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr.648/2004 în vederea adaptării acestiua la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor
Regulament Regulamentul (CE) nr.219/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 martie 2009 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a unor acte care fac obiectul procedurii menţionate la art.251 din tratat în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control
Regulament (CE) nr. 166/2006 privind înfiinţarea Registrului European al Poluanţilor Emişi şi Transferaţi şi modificarea Directivelor Consiliului 91/689/CEE şi 96/61/CE
Regulament (CE) nr.689/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind exportul şi importul de produse chimice periculoase
Regulament (UE) nr.196/2010 al Comisiei din 9 martie 2010 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr.689/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind exportul şi importul de produse chimice periculoase
Regulament (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului privind substantele care diminueaza stratul de ozon
Regulament (CE) nr.1272/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si a amestecurilor, de modificare si de abrogare a Directivelor 67/548/CEE si 1999/45/CE, precum si de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006
Regulament (CE) nr.1907/2006 (REACH) privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea si restrictionarea substantelor chimice (REACH), de înfiintare a Agentiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului si a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum si a Directivei 76/769/CEE a Consiliului si a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE si 2000/21/CE ale Comisiei
Regulament privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic
Regulament privind trasabilitatea ?i etichetarea organismelor modificate genetic ?i trasabilitatea produselor destinate alimenta?iei umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, ?i de modificare a Directivei 2001/18/CE
Regulament on the voluntary participation by organisations in a Community eco-management and audit scheme EMAS), repealing Regulation (EC) No 761/2001 and Commission Decisions 2001/681/EC and 2006/193/EC
Regulament amending Annex I to Regulation (EC) No 761/2001 of the European Parliament and of the Council to take account of the European Standard EN ISO 14001:2004, and repealing Decision 97/265/EC
Regulament de instituire a unui registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi şi de modificare a Directivelor 91/689/CEE şi 96/61/CE ale Consiliului
Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic
Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic
Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE
Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic
Regulament referitor la protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea
Regulament de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea
Regulament privind substanþele care diminueazã stratul de ozon
Regulament de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind detergenții în vederea adaptării anexelor III și VII
Regulament privind evaluarea și controlul riscurilor prezentate de substanțele existente
Regulament privind detergenţii
Regulament privind exportul şi importul de produse chimice periculoase
Regulament privind exportul anumitor deșeuri destinate recuperării enumerate în anexa III sau IIIA la Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în anumite țări în care Decizia OCDE privind controlul circulației transfrontaliere a deșeurilor nu se aplică
Regulament privind transferurile de deşeuri

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Codul insolventei a fost publicat pentru dezbatere publica

27 mai 20205 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Proiectul noii legi a insolventei propune o solutie integratoare, incluzand intr-un singur act normativ legislatia generala, aplicabila tuturor operatorilor economici, legislatia speciala, incidenta institutiilor de credit si societatilor de asigurare/re-asigurare, reglementarea insolventei grupurilor de societati, reglementarea insolventei transfrontaliere. Sunt, de asemenea, reglementate in noua lege instrumentele de prevenire a insolventei – mandatul ad-hoc si concordatul preventiv.

In acelasi timp, proiectul noii legi a insolventei isi propune sa asigure echilibrul intereselor creditorilor si debitorului in procedura si eficientizarea procedurii, care sa conduca, implicit, la reducerea duratei procedurii si la cresterea gradului de recuperare a creantelor.

Astfel, in primul sens, cel al asigurarii echilibrului intereselor in concurs,

– Se egalizeaza regimul deschiderii procedurii in cazul concursului dintre cererea debitorului si a creditorilor, la 10 zile de la depunerea cererii debitorului.

– Daca in forma actuala a legii era impusa o valoare-prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii doar pentru creditor, prin proiect se propune instituirea unei valori-prag si pentru debitor, aceeasi cu cea stabilita pentru creditor, respectiv 40.000 lei.

– Se introduce ideea acordarii unui termen pentru plata creantei creditorului declansator – pana la ramanerea in pronuntare asupra cererii de deschidere a procedurii formulate de creditor.

– Pentru a imbunatati sansele de reorganizare – in avantajul atat al debitorului, cat si al creditorilor – se propune introducerea unei super-prioritati pentru finantarile acordate in timpul procedurii, inclusiv in perioada de observatie. Aceste finantari se vor garanta, in principal, prin afectarea unor bunuri sau drepturi care nu formeaza obiectul unor cauze de preferinta, iar in subsidiar, daca nu exista astfel de bunuri sau drepturi disponibile, cu acordul creditorilor beneficiari ai respectivelor cauze de preferinta.

– Pentru evitarea aprobarii unor planuri de reorganizare sustinute de un numar mic de creditori (situatie posibila actualmente – prin “manipularea” grupelor de vot poate fi aprobat, in prezent, un plan fara corespondent in valoarea creantelor), se introduce un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv 30% din total masa credala.

In realizarea celui de-al doilea obiectiv, eficientizarea procedurii:

– Actiunile incidentale (fond si apel) se judeca in conformitate dispozitiile noului Cod de procedura civila cu privire la judecata in prima instanta, cu mentiunea ca termenul pentru depunerea intampinarii este de maxim 10 zile de la comunicare, raspunsul la intampinare nu este obligatoriu, iar judecatorul sindic fixeaza, prin rezolutie, in termen de maxim 3 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei.

– Se inlocuieste termenul de continuare a procedurii cu un termen administrativ de control, care ii va permite judecatorului sindic sa gestioneze mai eficient dosarul de insolventa, nefiind necesara organizarea unor sedinte publice de judecata daca nu exista cereri in procedura contencioasa sau necontencioasa, dar facand posibila dispunerea de masuri in sarcina administratorului judiciar/lichidatorului judiciar;

– Se introduce posibilitatea judecatorului sindic de a debloca anumite situatii, atunci cand creditorii nu sunt activi in procedura: daca nu se poate lua o hotarare in adunarea sau in comitetul creditorilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate sesiza instanta in vederea pronuntarii unei hotarari;

– Se prevede expres obligatia judecatorului sindic de a se pronunta asupra viabilitatii planului de reorganizare, propus de debitor sau creditori si aprobat de adunarea creditorilor;

– Se propune eficientizarea activitatii comitetului creditorilor, intrunirile acestuia urmand a avea loc ori de cate ori este cazul (nu neaparat lunar, ca in legea actuala), iar votul se poate exprima prin orice mijloace care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia, nemaifiind astfel obligatorie prezenta fizica.

– Se introduc prevederi exprese cu privire la tratamentul contractelor de leasing si a creantelor provenite din contracte de leasing.

– Pentru asigurarea protectiei creditorilor si transparentei procedurii, vanzarea activelor se va efectua potrivit unui regulament de vanzare, aprobat de creditori.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Noul Cod de procedura civila si recuperarile de creante

27 mai 20204 septembrie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de Procedura Civila au loc modificari in special referitor la procedura contencioasa a recuperarii creantelor si faza de executare silita acestora
Abrogarea OG 5/2001 privind somatia de plata

Abrogarea OUG 119/2007 si introducerea acesteia in noul Cod de procedura civila – sub forma unei proceduri speciale care va incorpora si dispozitii din OG 5/2001.

Noutatea introdusa de noul Cod de procedura civila privind recuperarea creantelor de valoare redusa-procedura speciala

Procedura prealabila eliminata in noul Cod de procedura civila

Renumerotarea articolelor din noul Cod de procedura civila

Introducerea medierii ca si procedura prealabila

Recalificarea caii de atac care in noul Cod de procedura civila este apelul si nu recursul

Modificarea competentei instantelor in functie de valoarea obiectului cererii

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Cererea de partaj a creditorului unuia dintre coproprietari -model cerere

27 mai 202031 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni, înregistrată sub nr. 2273/227/29.08.2008, reclamantul S.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii T.C. şi T.M., să se constate că aceştia sunt proprietarii imobilului construcţie – casă (P+1) situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preuteşti, judeţul Suceava, în cote egale, de ? p.i. şi teren aferent, de 250 mp, şi să se dispună sistarea stării de indiviziune a acestora.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este creditorul pârâtului T.C., în baza titlului executoriu – sentinţa penală nr. 285/17.07.2007 a Judecătoriei Fălticeni, irevocabilă, având o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 7.866 euro, în echivalentul în lei de la data plăţii, de 15.000 lei daune materiale şi 400 lei cheltuieli de judecată. De la data rămânerii definitive a sentinţei penale debitorul a procedat la înstrăinarea mai multor bunuri mobile şi imobile, în scopul evident de a deveni insolvabil.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 974 şi 728 al. 1 cod civil şi art. 111 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, pârâtul T.C. s-a opus acţiunii, arătând că nu deţine acte de proprietate asupra imobilelor indicate de reclamant.

Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâtul T.M. a solicitat introducerea în cauză şi a numitelor T.V., soţia sa, şi T.E., fosta soţie a debitorului, întrucât imobilul construcţie ce se cere a fi partajat a fost edificat în timpul căsătoriilor de către cei doi fraţi împreună cu soţiile lor, având natura juridică de bun comun.

În motivarea cererii a arătat că prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 5276/17.10.1983 a dobândit de la bunicii săi, T.D. şi E., o casă de locuit cu anexe gospodăreşti, situată în intravilanul satului Arghira, comuna Preuteşti, cu teren aferent, de 250 mp. Ulterior, prin contractul de donaţie nr. 667/27.02.1998 i-a cedat fratelui său cota de ? p.i. din imobile.

În baza autorizaţiei nr. 29/29.06.2008 construcţiile au fost demolate şi s-a început edificarea imobilului actual, la care au fost folosite foarte puţine materiale provenite din cel vechi.

Întrucât în acea perioadă fratele său locuia la Fălticeni, avea doi copii mici şi nu dispunea de timp şi bani, el şi soţia sa au suportat cheltuielile ocazionate de construirea imobilului. A solicitat să se constate că la edificarea imobilului el şi soţia sa au avut o cotă parte devălmaşă de 80%, cota parte a debitorului şi a fostei sale soţii fiind de 20% şi să se dispună lichidarea stării de indiviziune conform acestor cote.

La 2 decembrie 2008 au fost introduse în cauză numitele T.V. şi T.E.

Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta T.E. a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra construcţiei, însă în cote părţi de 65% pentru ea şi fostul soţ, pârâtul T.C., şi de 35% pentru pârâţii T.M. şi V.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că în toată perioada edificării imobilului ea şi fostul soţ au realizat venituri din salarii, au vândut o garsonieră din municipiul Suceava şi au investit bani în construcţie, în timp ce soţii T.M. şi V. au realizat venituri doar din activitatea AF T.M., unde asociat este şi T.C.

Aceleaşi solicitări au fost formulate şi de pârâtul TC pe calea cererii reconvenţionale. Totodată, pârâtul a solicitat ca partajarea construcţiei să se realizeze pe verticală, în natură, fără sulte.

Pârâţii TM şi V. s-au opus variantei de lotizare propuse, arătând că parterul clădirii este integral în posesia lor şi este amenajat ca bar autorizat, iar la etajul clădirii pârâtul TC are şi el amenajat un bar, cu acces separat, însă îl ţine mai mult închis. Prin urmare, se impune ca lotizarea imobilului să se realizeze conform posesiei, pe orizontală.

După administrarea probelor, Judecătoria Fălticeni prin sentinţa civilă nr. 465/22.02.2010 a admis în parte cererea principală şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul TM. Drept urmare, a constatat că pârâţii TC şi TM sunt coproprietari asupra suprafeţei de 250 mp teren situat în intravilanul satului Arghira, comuna Preuteşti, judeţul Suceava, identificată în planul de situaţie anexă la raportul de expertiză DG, în cote egale, de ? p.i; a constatat că pârâţii TC şi TE, pe de o parte, şi pârâţii TM şi TV pe de altă parte, sunt coproprietari asupra clădirii P+1 edificată pe suprafaţa de teren menţionată, în cote egale, de ? p.i. de familie; a lichidat starea de indiviziune a părţilor, atribuindu-le loturi în natură astfel:

– pârâtului TC i s-a atribuit suprafaţa de 124,79 mp teren, identică cu lotul nr. 2 din varianta I de lotizare propusă de expertul topo (f.229 dosar), în valoare de 8698,01 lei, iar pârâtului TM, suprafaţa de 125,21 mp teren, identică cu lotul nr. 1 din aceeaşi variantă de lotizare, în valoare de 8727,30 lei;

– pârâţilor TC şi TE li s-a atribuit în devălmăşie lotul nr. 2 din varianta I de lotizare propusă de expertul în construcţii (fila 189 dosar), în valoare de 101.860 lei, iar pârâţilor TM şi TV lotul nr. 1 din aceeaşi variantă de lotizare, în valoare de 148.096 lei. Pentru egalizarea valorică a loturilor, pârâţii TM şi TV au fost obligaţi să plătească pârâţilor TC şi TE suma de 23.118 lei sultă, iar pârâtul TM a fost obligat să-i plătească pârâtului TC suma de 14,64 lei cu acelaşi titlu.

Totodată, au fost respinse cererile reconvenţionale formulate de pârâţi cu privire la stabilirea cotelor de contribuţie/familie la edificarea construcţiei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din probele admise în cauză – chitanţe, facturi fiscale, declaraţii de martori, rezultă că la edificarea construcţiei au fost folosite o parte din materialele rezultate din demolarea clădirii vechi, lemnul utilizat a fost obţinut din exploatarea unei parcele de teren pădure pe care ambii fraţi au moştenit-o de la bunicii lor, iar veniturile rezultate din activitatea asociaţiei familiale pe care cei doi fraţi au avut-o au fost, de asemenea, folosite pentru achiziţionarea materialelor de construcţie şi achitarea manoperei.

La rândul lor, soţiile celor doi fraţi au contribuit la edificarea imobilului. Astfel, pârâta TE realiza venituri de la SC „A” SA Suceava, pe care le-a investit în noua clădire, iar pârâta TV a asigurat masa muncitorilor.

Susţinerile pârâţilor TM şi TV privind aportul lor substanţial la cumpărarea BCA, cărămidă şi material lemnos nu au fost primite, întrucât aceştia nu au dovedit obţinerea unor venituri suplimentare, altele decât cele realizate de asociaţia familială, constituită împreună cu TC.

La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa a avut în vedere destinaţia dată clădirii şi posesia actuală, apreciind că varianta cea mai potrivită este cea de partajare a construcţiei pe orizontală.

Sentinţa a fost criticată în apel de reclamant şi de pârâţii TM şi TV.

Reclamantul a criticat soluţia de admitere a cererii reconvenţionale formulate de pârâtul TM, arătând că aceasta, ca, de altfel, toate celelalte cereri reconvenţionale formulate în cauză, este inadmisibilă întrucât vizează un partaj de bunuri specific proprietăţii comune devălmaşe. Pe de altă parte, cererea este şi lipsită de obiect, deoarece coproprietari ai imobilelor teren şi construcţii sunt cei doi fraţi, cu cote părţi egale.

De asemenea, reclamantul a criticat sentinţa sub aspectul variantei de lotizare alese, arătând că aceasta este echitabilă pentru toate părţile şi nu s-au avut în vedere interesele sale, de terţ creditor al unui copartajant. Astfel, acordarea unei diferenţe băneşti debitorului său face inutilă intervenţia sa pe calea acţiunii oblice, deoarece acesta va refuza să facă plata voluntar, cum a procedat şi până în prezent; etajul clădirii va fi foarte greu de valorificat la o eventuală licitaţie, cu atât mai mult cu cât pârâţii s-au exprimat că îi vor aduce modificări (cum ar fi la instalaţia electrică), pentru a-l face neatractiv.

Pârâţii TM şi TV au criticat soluţia dată cererii lor reconvenţionale, arătând că au făcut dovada contribuţiei mai mari la edificarea construcţiei şi că, în considerarea acestei contribuţii, doresc să li se atribuie în natură întreaga suprafaţă de teren aferentă, de 250 mp, având în vedere că vor fi proprietarii exclusivi ai parterului şi anexei.

Prin decizia civilă nr. 158/8.06.2010, Tribunalul Suceava a respins ca nefondate ambele apeluri.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, stabilind că pârâţii apelanţi nu au dovedit o contribuţie mai mare la edificarea imobilului; că atribuirea parterului clădirii uneia dintre familii nu justifică atribuirea şi a terenului aferent în integralitate. Dimpotrivă, câtă vreme parcela de teren constituie proprietatea indiviză a celor doi fraţi, iar construcţia a fost partajată pe orizontală, se impune menţiunea stării de indiviziune pentru terenul de sub aceasta tocmai pentru asigurarea exploatării normale a imobilului.

Cu referire la motivele formulate de reclamant, instanţa de apel a apreciat că fără temei acesta a criticat cotele de contribuţie a părţilor la edificarea imobilului, deoarece judecătoria a stabilit cote egale, de ? p.i. pentru cei doi fraţi, aspect cu care reclamantul s-a şi arătat de acord. Varianta de lotizare aleasă de prima instanţă este optimă, iar argumentele reclamantului privind eventualele piedici la executare din partea familiei debitorului nu au fost dovedite.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul.

În dezvoltarea motivelor a arătat că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au interpretat greşit apărările sale privind admisibilitatea cererii reconvenţionale a pârâtului TM. Astfel, el a arătat că aceasta nu poate fi primită deoarece pârâtul este proprietar exclusiv al cotei de ? din terenul în litigiu (şi coproprietar, în cotă de ? p.i., cu fratele său, pârâtul TC), însă prin cererea reconvenţională a solicitat să se constate un drept de proprietate codevălmaş asupra construcţiei. Când va proceda la continuarea executării silite, debitorul va recurge la un alt motiv de tergiversare, prin deschiderea unei acţiuni, de partaj bunuri comune asupra cotei de ? din construcţie.

De asemenea, varianta de lotizare aleasă este inechitabilă pentru interesele tuturor părţilor. Acordarea unei diferenţe băneşti debitorului său face inutilă intervenţia sa pe calea acţiunii oblice, deoarece acesta va refuza să facă plata voluntar, iar pârâţii, după comunicarea hotărârii primei instanţe au afirmat că vor efectua lucrări de modificare a clădirii şi utilităţilor, astfel încât partea ce-i va reveni debitorului să devină neatractivă la o eventuală licitaţie.

A solicitat ca debitorului său să-i fie atribuit lotul nr. 2 din varianta nr. 4 din expertiza construcţii şi varianta 4 din expertiza topo.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 Cod procedură civilă.

Pârâţii TM şi TV s-au opus recursului.

Legal citaţi, pârâţii TC şi TE nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au formulat întâmpinări.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, se poate cere modificarea unei hotărâri dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

În speţă, criticile formulate de reclamant, privind soluţia dată cererii reconvenţionale a pârâtului TM şi varianta de lotizare aleasă de instanţe, nu se încadrează în acest motiv de recurs. Prin cererea reconvenţională depusă la instanţa de fond (f. 25 dosar), pârâtul TM a solicitat să se constate că imobilul casă de locuit, din care i-a donat fratelui său, pârâtul TC, cota parte de ?, nu mai există în prezent şi, respectiv, că imobilul în litigiu este unul nou, construit de cei doi în timpul căsătoriilor, cu contribuţii diferite, sistarea stării de indiviziune urmând a se face potrivit acestor cote de contribuţie. Invocarea unor cote procentuale diferite de contribuţie la edificarea construcţiei nu atrage inadmisibilitatea cererii reconvenţionale. De altfel, poziţia reclamantului faţă de această cerere a fost argumentat pe larg în concluziile scrise depuse la prima instanţă (f.248-250), prin care a arătat că, într-adevăr, imobilul de partajat este unul nou, diferit de cel din contractul de donaţie autentificat sub nr. 667/1998, că a fost edificat în timpul căsătoriilor celor doi pârâţi şi că fiecare din cele două familii nu poate emite pretenţii decât cu privire la cota de ? din imobil.

Or, prima instanţă, admiţând în parte cererea reconvenţională, a reţinut că imobilul în litigiu constituie coproprietatea celor două familii, în cote părţi egale, de câte ? fiecare.

În cauză nu s-au propus şi administrat probe de natură a înlătura prezumţia de comunitate instituită de dispoziţiile art. 30 din Codul familiei, care operează pentru fiecare din cele două familii.

În ce priveşte critica referitoare la varianta de lotizare aleasă de prima instanţă, aceasta, deşi formulată succint, poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vizând modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 741 Cod civil şi, respectiv art. 6739 Cod procedură civilă.

Astfel, reiterând susţinerile din apel, reclamantul a arătat că varianta de lotizare aleasă de instanţe este inechitabilă în raport de interesele sale, întrucât nu îi facilitează continuarea executării silite şi recuperarea creanţei de la debitorul pârât TC. Cum s-a dovedit până în prezent, acesta va refuza achitarea sumei reprezentând sulta de încasat, şi va demara un nou proces, de partaj bunuri comune cu fosta soţie, pârâta TE, astfel că intervenţia sa pe calea acţiunii oblice este inutilă. A indicat, ca şi la celelalte instanţe, varianta de lotizare pe care o apreciază echitabilă.

Curtea constată întemeiat acest motiv din următoarele considerente:

În conformitate cu dispoziţiile art. 6739 Cod procedură civilă , la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Aceste criterii au caracter exemplificativ, putând fi completate şi cu „altele asemenea”, de natură a asigura satisfacerea intereselor părţilor, echilibrul cantitativ şi calitativ al loturilor atribuite, evitarea unor noi litigii.

În speţă, împărţeala judiciară se efectuează la cererea creditorului unuia dintre coproprietari, pe calea acţiunii oblice, în scopul asigurării executării silite a acestuia.

Acest tip de acţiune constituie un mijloc de conservare a patrimoniului debitorului şi un mijloc preventiv de apărare împotriva pericolului de insolvabilitate a acestuia. Practic, prin acest demers judiciar se pregăteşte executarea, motiv pentru care este adesea catalogată drept act preliminar executării silite.

Prin urmare, la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa investită cu o astfel de cerere este ţinută a avea în vedere, pe lângă criteriile arătate, şi interesul reclamantului-creditor, acela ca debitorului său să-i revină în proprietate exclusivă bunuri individualizate ce pot fi supuse executării silite, în vederea recuperării grabnice şi integrale a creanţei.

În cauză, deşi reclamantul a învederat instanţei de apel că varianta de lotizare aleasă de prima instanţă – alta decât cea indicată de el – este inechitabilă faţă de interesele sale şi face inutilă intervenţia sa pe calea acţiunii oblice, Tribunalul, prin decizia atacată, nu a răspuns acestui motiv, rezumându-se doar la a înlătura argumentele privind eventualele piedici la executare, ca nedovedite. Cercetarea acestui motiv implică analiza comparativă a variantelor de lotizare propuse de experţi, prin raportare la dispoziţiile art. 741 al. 2 Cod civil şi 6739 Cod procedură civilă, conform rigorilor impuse de dispoziţiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă şi la starea de fapt reţinută pe baza întregului probatoriu administrat.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Contractul de Vanzare Cumparare – Titlu Executoriu

27 mai 202030 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Atunci cand vanzatorul transmite sau se obliga sa transmita dreptul de proprietate al unui bun imobil altei persoane, respectiv cumparatorului, in schimbul unui pret, se realizeaza vanzarea consimtita in actul autentic denumit contract de vanzare cumparare.

Contractul de vanzare cumparare este titlu executoriu si susceptibil de a fi executat silit intr-o singura situatie.

Cand vanzatorul vinde cumparatorului un bun imobil, dar cumparatorul nu achita integral la momentrul transferului dreptului de proprietate pretul acestuia, ci se obliga prin contractul de vanzare cumparare sa o faca la o data ulterioara. Prin urmare, vanzatorul isi va inscrie noul drept(incasarea diferentei de pret) in cartea funciara. Juridic vorbind, se vor face formalitatile de publicitate imobiliara potrivit carora vanzatorul va inscrie in cartea funciara a imobilului, privilegiul vanzatorului pentru diferenta de pret.

In momentul in care cumparatorul nu-si va aduce la indeplinire obligatia la termenul consemnat prin contract, pentru realizarea creantei (incasarea diferentei de pret) vanzatorul are la dispozitie calea executarii silite, deoarece creanta devine exigibila, iar contractul de vanzare – cumparare devine titlu executoriu. Odata pus in executare, vanzatorul devine creditor, iar cumparatorul debitor obiectul executarii fiind recuperarea diferentei de pret datorate de catre debitor.

Noul Cod Civil denumeste aceasta situatie ca fiind ipoteca legala, care odata inscrisa in cartea funciara va fi prioritara celorlalte sarcini inscrise. Creditorul privilegiat este preferat celorlalti posibili creditori, chiar daca drepturile acestora s-au nascut ori au fost inscrise mai inainte.

Contractul de vanzare cumparare, ca titlu executoriu, pentru recuperarea diferentei de pret nu necesita investirea cu formula executorie. Este titlu executoriu de drept nefiind necesara indeplinirea altei proceduri prealabile.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Adjudecarea in contul creantei-executare silita

27 mai 202030 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

15 zile. Atat are la dispozitie debitorul pentru a-si achita datoriile in faza de executare silita, atunci cand pentru plata acestora a garantat cu un bun imobil.

Nerespectarea termenului amintit, conduce la demararea procedurilor de vanzare la licitatie publica a bunului imobil. La licitatie, creditorul urmaritor in favoarea caruia a fost instituita ipoteca imobiliara si care a demarat executarea silita a debitorului obligatiei, sau creditorii intervenienti, nu pot adjudeca bunul la o valoare mai minca de 75% din pretul de pornire a primei licitatii.

Pentru a lamuri intrebarea foarte des intalnita in practica (n.r. din pacate), “In calitatea mea de creditor sunt obligat sa depun cautiune?” Ei bine… NU !

Creditorul, fie el urmaritor sau intervenient, nu are obligatia de a depune garantia de participare la licitatie sau cum i se mai spune – cautiune.
Prin depunerea creantei in tot sau in parte in contul pretului, in limita valorii minime de 75% din pretul de pornire a primei licitatii, la cererea creditorului, executorul poate declara adjudecatar al bunului imobil scos la vanzare prin licitatie publica pe insusi creditorul obligatiei. Prin adjudecare, creanta va fi diminuata sau chiar stinsa cu valoarea pretului adjudecarii.

Exista situatii in care creditorul poate fi declarant adjudecatar in contul creantei, insa acesta nu dispune de creanta suficienta pentru acoperirea pretului. Pentru solutionarea unei astfel de situatii, creditorul adjudecatar depune creanta sa in contul pretului acoperind astfel doar o parte din el, iar diferenta de pret o va suporta din surse proprii.
Adjudecarea in contul creantei reprezinta pentru creditori o varianta alternativa de recuperare a creantelor.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Vizitati si https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari GRATUIT pe https://www.coltuc.ro/intrebari

Semnarea notei de lichidare

27 mai 202025 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Avem o salariata care si-a depus demisia, dupa intocmirea documentelor necesare incheierii contractului individual de munca am trimis ulterior prin plic (intrucat refuza sa vina sa semneze nota de lichidare si restul documentelor) dar refuza si primirea plicului.

In ce fel ne poate afecta pe noi ca societate sau cum sa procedam?

Raspuns:
Art. 81 din Codul muncii , republicat, reglementeaza demisia, stabilind si trei temeiuri de drept diferite pentru incetarea CIM prin demisie, respectiv art. 81 alin. (1) – demisia cu efectuarea preavizului, art. 81 alin. (7) – demisia cu renuntarea din partea angajatorului (total sau partial) la termenul de preaviz si art. 81 alin. (8) – demisia fara preaviz cand angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin CIM.

Angajatorul, luand la cunostinta de demisia salariatului va emite decizia de incetare a CIM.

Desi legislatia actuala nu instituie o obligatie pentru toti angajatorii de a intocmi fise de lichidare, in practica note/fise de lichidare se emit de catre o mare parte din angajatori, inclusiv institutii de stat, ca documente eliberate la incetarea CIM a salariatului. Mai mult, unii angajatori au solicitat o astfel de fisa de lichidare la angajare.

In nota/fisa de lichidare se consemneaza in principal daca salariatul are sau nu datorii fata de societate la momentul incetarii contractului individual de munca. Insa, chiar in existenta unui debit trecut in nota de lichidare, recuperarea sumei se face tot pe cale judecatoreasca. In lipsa unei prevederi legale nu putem retine obligatia privind intocmirea unui asemenea document.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari juridice aici https://coltuc.ro/intrebari/ si obtineti raspunsuri gratuite aici https://coltuc.ro/intrebari/

Totusi, potrivit art. 34 alin. (5) din Codul muncii , la solicitarea salariatului angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate. Iar nerespectarea de catre angajator a acestei obligatii constituie contraventie si se santioneaza cu amenda de la 300 lei la 1.000 lei. Totodata, art. 40 alin. (2) lit. h) prevede ca angajatorului ii revine obligatia sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Astfel, in lipsa altor prevederi retinem ca aceste documente se intocmesc de catre angajator nefiind necesar acordul salariatului.
Avand in vedere ca sanctiunea mai sus mentionata se poate aplica numai in situatia in care angajatorul nu da curs solicitarii salariatului de a elibera un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate, in speta nefiind vorba despre o astfel situatie si in lipsa altor prevederi apreciem ca angajatorul nu poate fi sanctionat pentru necomunicarea acestor documente.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari juridice aici https://coltuc.ro/intrebari/ si obtineti raspunsuri gratuite aici https://coltuc.ro/intrebari/

Clauza de formare profesionala

27 mai 202025 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

otrivit prevederilor art. 39 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, angajatul are dreptul de acces la formare profesională.

Obiective principale ale formării profesionale a salariaţilor sunt următoarele (art. 192):

* adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari juridice aici https://coltuc.ro/intrebari/ si obtineti raspunsuri gratuite aici https://coltuc.ro/intrebari/

* obţinerea unei calificări profesionale;

* actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;

* reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;

* dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;

* prevenirea riscului şomajului;

* promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.

Modalităţi de realizare a formării profesionale (art. 193)

* participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;

* stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;

* stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;

* ucenicie organizată la locul de muncă;

* formare individualizată;

* alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.

Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează (art. 194):

* cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;

* cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.

Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor care devin anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. (art. 195)

Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.

Participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului.

Formarea profesională la iniţiativa angajatorului

Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă. (art. 196)

Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională iniţiată de angajator, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru perioada stabilită prin act adiţional. (art. 198)

Prin act adiţional se stabilesc:

* durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului;

* orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale.

Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă şi alte avantaje în natură pentru formarea profesională. (art. 200)

După cum se observă, condiţiile şi formele prevăzute de lege în care poate fi obligat un angajat să păstreze raportul de muncă cu angajatorul sunt legate exclusiv de finanţarea prealabilă a unui serviciu de formare profesională, astfel încât interesul angajatorului de a menţine raportul de muncă cu salariatul să fie unul justificat.

Nerespectarea de către salariat a clauzelor convenite prin act adiţional, determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă. Această obligaţie revine şi salariaţilor care au fost concediaţi pentru motive disciplinare în perioada stabilită prin actul adiţional, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Recuperarea cheltuielilor cu formarea profesională efectuate de angajator, dacă salariatul nu respectă obligaţia asumată de a rămâne în unitate o perioadă determinată de timp se va putea face fie pe cale amiabilă, sau pe cale judecătorească, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată a salariatului, cu respectarea procedurii speciale în cazul litigiilor de muncă.

În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta şi, pe toată durata formării profesionale, salariatul va beneficia de (art. 197) :

* toate drepturile salariale deţinute ;

* vechime la acel loc de muncă ;

* stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Formarea profesională la iniţiativa angajatului

În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor şi va decide în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării cu privire la: (art. 199)

* cererea formulată de salariat ;

* condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională;

* suportarea în totalitate sau în parte costului ocazionat de aceasta.

Atenţie! Prin modificările aduse Legii nr. 53/2003-Codul muncii, prin Legea nr. 40/2011, nu mai există controversata condiţie a duratei cursurilor de formare profesionala de cel putin 61 de zile, care dădea dreptul unui angajator să obţină contravaloarea cheltuielilor ocazionate (suportate de el), dacă salariatul avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii lor, în baza unui act adiţional.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

https://www.coltuc.ro

Puneti intrebari juridice aici https://coltuc.ro/intrebari/ si obtineti raspunsuri gratuite aici https://coltuc.ro/intrebari/

Costurile de recuperare a creantei-Cheltuieli pentru recuperarea creantei

27 mai 202025 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cheltuieli pentru recuperarea creantei
Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea creantei, in conditiile neexecutarii la timp a obligatiei de plata de catre debitor.

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

https://www.coltuc.ro

Procedura ordonantei de plata – Determinarea dobanzii Art. 1.017

27 mai 202025 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

(1) Daca partile nu au stabilit nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei. Rata de referinta in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului se aplica pe intregul semestru.

(2) Creanta produce dobanzi dupa cum urmeaza:
1. in cazul contractelor incheiate intre profesionisti, de la data la care obligatia a devenit exigibila;
2. in cazul contractelor incheiate intre profesionisti si o autoritate contractanta, fara a fi necesara punerea in intarziere a debitorului:
a) daca in contract a fost fixat un termen de plata, din ziua urmatoare acestui termen;
b) daca termenul de plata nu este fixat in contract:
(i) dupa 30 de zile de la data primirii de catre debitor a facturii sau a oricarei alte asemenea solicitari de plata;
(ii) daca data primirii facturii sau a unei solicitari echivalente de plata este incerta, dupa 30 de zile de la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor;
(iii) daca solicitarea de plata a fost comunicata inainte de a primi marfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la primirea marfurilor sau prestarea serviciilor;
(iv) daca legea sau contractul stabileste o procedura de acceptare ori de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit factura ori solicitarea de plata la data verificarii sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la aceasta data;
3. in celelalte cazuri, de la data la care debitorul a fost pus sau este de drept in intarziere, potrivit legii.
(3) Creditorul poate sa pretinda daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutarii la timp a obligatiilor de catre debitor.
(4) Este lovita de nulitate absoluta conventia sau clauza prin care se fixeaza o obligatie de punere in intarziere pentru a opera curgerea dobanzilor in cazurile prevazute la alin. (2) pct. 1 si 2 sau un termen de la care creanta produce dobanzi, mai mare decat cel prevazut la alin. (2).

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

https://www.coltuc.ro

Liberarea Conditionata in Noul Cod Panal

27 mai 202023 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 99 Conditiile liberarii conditionate in cazul detentiunii pe viata
(1) Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata poate fi dispusa daca:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detentiune;

b) cel condamnat a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei;
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate .
(2) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere, ori daca nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere .
(3) De la data liberarii conditionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.

Art. 100 Conditiile liberarii conditionate in cazul pedepsei inchisorii
(1) Liberarea conditionata in cazul inchisorii poate fi dispusa daca:
a) cel condamnat a executat cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani, sau cel putin trei patrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca persoana condamnata s-a indreptat si se poate reintegra in societate .
(2) In cazul condamnatului care a implinit varsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea conditionata, dupa executarea efectiva a jumatate din durata pedepsei, in cazul inchisorii ce nu depaseste 10 ani, sau a cel putin doua treimi din durata pedepsei, in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in alin.(1) lit.b) – d).
(3) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin.(1) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin jumatate din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin doua treimi, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) In calculul fractiunilor de pedeapsa prevazute in alin.(2) se tine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate. In acest caz, liberarea conditionata nu poate fi dispusa inainte de executarea efectiva a cel putin o treime din durata pedepsei inchisorii, cand aceasta nu depaseste 10 ani, si a cel putin jumatate, cand pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(5) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberarii conditionate si atentionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune, daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere, ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere .
(6) Intervalul cuprins intre data liberarii conditionate si data implinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat.

Art. 101 Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Daca restul de pedeapsa ramas neexecutat la data liberarii este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) In cazul prevazut la alin.(1), instanta poate impune condamnatului sa execute una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de probatiune;
c) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
d) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei;
e) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
f) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu participantii la savarsirea infractiunii sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
g) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
h) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(3) Obligatiile prevazute in alin.(2) lit.d) – h) pot fi impuse in masura in care nu au fost aplicate in continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi .
(4) Masurile de supraveghere si obligatiile prevazute in alin.(2) lit.a) – c) se executa din momentul acordarii liberarii, pe o perioada egala cu o treime din durata termenului de supraveghere, dar nu mai mult de 2 ani, iar obligatiile prevazute in alin.(2) lit.d) – h) se executa pe toata durata termenului de supraveghere .
(5) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevazute in alin.(2) lit.a) – c) instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat sa formuleze recomandari in acest sens.

Art. 102 Supravegherea condamnatului
(1) Pe durata supravegherii datele prevazute in art. 101 alin.(1) lit.c) – e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 101 alin.(2) lit.a) – c) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiei prevazute in art. 101 alin.(2) lit.d) – h) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice incalcare a acesteia.
(3) Supravegherea obligatiei prevazuta in art. 101 alin.(2) lit.f) poate fi realizata si printr-un sistem electronic de supraveghere, in conditiile prevazute de legea speciala.
(4) Pe durata supravegherii, serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin.

Art. 103 Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca pe durata supravegherii au intervenit motive care justifica, fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura condamnatului sanse mai mari de reintegrare sociala.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora din obligatiile pe care le-a impus, cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 104 Revocarea liberarii conditionate
(1) Daca pe durata supravegherii persoana condamnata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa.
(2) Daca dupa acordarea liberarii cel condamnat a savarsit o noua infractiune, care a fost descoperita in termenul de supraveghere si pentru care s-a pronuntat o condamnare la pedeapsa inchisorii, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca liberarea si dispune executarea restului de pedeapsa. Pedeapsa pentru noua infractiune se stabileste si se executa, dupa caz, potrivit dispozitiilor de la recidiva sau pluralitate intermediara.
(3) Dispozitiile alin.(1) si (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul liberarii conditionate din executarea pedepsei detentiunii pe viata.

Art. 105 Anularea liberarii conditionate
(1) Daca, pe parcursul termenului, de supraveghere se descopera ca persoana condamnata mai savarsise o infractiune pana la acordarea liberarii, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, liberarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) In cazul in care, in raport de pedeapsa rezultata, sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 99 sau 100 instanta poate acorda liberarea conditionata. Daca s-a dispus liberarea, termenul de supraveghere se calculeaza de la data acordarii primei liberari.
(3) Cand, dupa anulare, instanta dispune executarea pedepsei rezultate, partea din durata pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi neexecutata la data anularii suspendarii se va executa dupa executarea pedepsei inchisorii.

Art. 106 Efectele liberarii conditionate
Daca pana la expirarea termenului de supraveghere condamnatul nu a savarsit din nou o infractiune, nu s-a dispus revocarea liberarii conditionate si nu s-a descoperit o cauza de anulare, pedeapsa se considera executata.

In privinta conditiilor de acordare, nu s-au mentinut dispozitiile care creau regimuri diferentiate de acordare a liberarii intre condamnatii femei si barbati ori intre condamnatii pentru infractiuni comise cu intentie sau din culpa. In primul caz, ratiunea modificarii urmareste reglementarea unui regim unic in care criteriul relevant sa-l reprezinte durata pedepsei executate. In al doilea caz, forma de vinovatie cu care s-a savarsit infractiunea nu mai poate constitui un temei pentru fundamentarea unor regimuri diferentiate de acordare a liberarii conditionate deoarece forma de vinovatie, a fost valorificata in operatiunea de individualizare a pedepsei, care se reflecta in natura, durata si modul de executare a pedepsei asa cum au fost aplicate prin hotararea de condamnare .

Orientarea europeana in aceasta materie dar si a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, pe deplin justificata, este de a reglementa acordarea liberarii conditionate tinand cont exclusiv de conduita condamnatului pe durata executarii pedepsei, pentru ca numai in acest fel poate fi influentata si modelata mai eficient conduita condamnatului care dobandeste astfel o motivare in plus cunoscand ca o buna conduita il aduce mai aproape punerea in libertate. Acordarea liberarii tinand seama de stari de fapt anterioare inceperii executarii, precum natura sau gravitatea infractiunii comise, forma de vinovatie, conduita pe parcursul procesului, constituie o cauza de descurajare a condamnatului in procesul de reintegrare deoarece acesta realizeaza ca liberarea nu depinde de conduita sa pe durata executarii, ci de faptele sale anterioare, pe care oricum nu le mai poate influenta in nici un fel.

In acelasi timp, prin modul de reglementare a conditiilor de acordare se evidentiaza mai clar rolul si ratiunile liberarii conditionate. Practica judiciara din ultimul deceniu a transformat liberarea conditionata, este adevarat si din cauza majorarii drastice a limitelor de pedeapsa, intr-un drept al condamnatului de a fi liberat dupa executarea fractiei de pedeapsa prevazuta de lege . De asemenea, s-a observat ca in ceea ce priveste conditia existentei dovezilor temeinice de indreptare, aceasta a fost socotita ca fiind indeplinita atata timp cat condamnatul nu a fost sanctionat disciplinar pentru abateri comise in perioada incarcerarii.

Liberarea conditionata nu reprezinta un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa pana la termen ci un instrument juridic prin care instanta de judecata constata ca nu mai este necesara continuarea executarii pedepsei in regim de detentie pana la implinirea integrala a duratei stabilite cu ocazia condamnarii intrucat condamnatul, prin conduita avuta pe toata durata executarii, dovedeste ca a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale si convinge astfel instanta ca nu va mai comite infractiuni iar liberarea sa anticipata nu prezinta nici un pericol pentru colectivitate. Pornind de la aceste considerente proiectul reglementeaza urmatoarele conditii in raport cu care este evaluata conduita condamnatului pentru acordarea liberarii conditionate:
a) a avut o buna conduita pe toata durata executarii pedepsei, a dovedit interes constant in cadrul programelor de recuperare si a facut progrese evidente in vederea reintegrarii sociale;
b) cel condamnat se afla in executarea pedepsei in regim semideschis sau deschis;
c) a indeplinit integral obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare, afara de cazul cand dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca;
d) instanta are convingerea ca acesta s-a indreptat si ca nu va mai savarsi alte infractiuni .

Referitor la procesul de recuperare dupa liberare, pe parcursul termenului de supraveghere condamnatului ii revine nu numai obligatia generala negativa de a nu mai comite alte infractiuni, verificarea respectarii acestei obligatii fiind supusa unui regim de supraveghere, dar si o serie de obligatii prin care se urmareste reacomodarea acestuia cu viata in colectivitate pentru inlesnirea reintegrarii sale sociale.

In acest sens, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul este obligat sa respecte anumite masuri de supraveghere (sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, orice schimbare a locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea etc.) ori poate fi obligat sa indeplineasca anumite activitati utile procesului de reintegrare (sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala; sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala organizate sau coordonate de serviciul de probatiune, sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta etc.)

In legatura cu obligatiile ce pot fi impuse condamnatului pe durata liberarii conditionate se observa ca acestea sunt similare sub aspectul continutului cu pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi, care de asemenea se executa pe durata liberarii, insa acestea nu se vor suprapune deoarece legea interzice impunea unor obligatii ce au acelasi continut cu o interdictie aplicata deja cu titlu de pedeapsa accesorie. Numai in masura in care anumite interdictii nu au fost stabilite cu titlu de pedeapsa accesorie iar la data liberarii instanta apreciaza ca utila aplicarea unora dintre acestea, o poate face numai in masura in care aceste interdictii sunt prevazute in cadrul obligatiilor ce pot fi impuse condamnatului liberat si numai cu acest titlu .
Noua reglementare a institutiei liberarii conditionate, prin care condamnatul este supus pe durata termenului de supraveghere unui proces de supraveghere si reacomodare cu viata in colectivitate, a fost inspirata de dispozitiile similare din legislatia penala germana (§ 57-§ 58), spaniola (art. 90) si portugheza (art. 61- art. 63).

Amanarea aplicarii pedepsei in Noul Cod Penal

27 mai 202023 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 83 Conditiile amanarii aplicarii pedepsei
(1) Instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

a) pedeapsa stabilita, inclusiv in cazul concursului de infractiuni, este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 41 lit. a) si b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a implinit termenul de reabilitare;
c) infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii;
d) in raport de persoana infractorului, de conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, de eforturile depuse de acesta pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, precum si de posibilitatile sale de indreptare, instanta apreciaza ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata.
(2) Nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei daca infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor.
(3) Amanarea aplicarii pedepsei inchisorii atrage si amanarea aplicarii amenzii care insoteste pedeapsa inchisorii in conditiile art. 62.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor de fapt ce au determinat amanarea aplicarii pedepsei si atentionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca va mai comite infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere, ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere .

Art. 84 Termenul de supraveghere
(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani si se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte masurile de supraveghere si sa execute obligatiile ce ii revin, in conditiile stabilite de instanta.

Art. 85 Masurile de supraveghere si obligatiile
(1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei trebuie sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere:
a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.
(2) Instanta poate impune persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei, sa execute una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
a) sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala;
b) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in conditiile stabilite de instanta, afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca . Numarul zilnic de ore se stabileste prin legea de executare a pedepselor;
c) sa frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de probatiune;
d) sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate;
e) sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala;
f) sa nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
g) sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
h) sa nu conduca anumite vehicule stabilite de instanta;
i) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme
j) sa nu paraseasca teritoriul Romaniei fara acordul serviciului de probatiune.
(3) Pentru stabilirea continutului obligatiilor prevazute in alin.(2) lit. a) – e) instanta va consulta serviciul de probatiune, care este obligat sa formuleze recomandari in acest sens.
(4) Persoana supravegheata trebuie sa indeplineasca integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului de supraveghere .

Art. 86 Supravegherea
(1) Pe durata termenului de supraveghere datele prevazute in art. 85 alin.(1) lit.c), d) si e) se comunica serviciului de probatiune.
(2) Supravegherea executarii obligatiilor prevazute in art. 85 alin.(2) lit.a) – f) si alin.(4) se face de serviciul de probatiune. Verificarea modului de indeplinire a obligatiilor prevazute in art. 85 alin.(2) lit. g) – j) se face de organele abilitate, care vor sesiza serviciul de probatiune cu privire la orice incalcare a acestora.
(3) Serviciul de probatiune va lua masurile necesare pentru a asigura executarea obligatiilor prevazute in art. 85 alin.(2) lit. a) – e) intr-un termen cat mai scurt de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare .
(4) Pe durata termenului de supraveghere serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile ce ii revin;
c) persoana supravegheata nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului de supraveghere .

Art. 87 Modificarea sau incetarea obligatiilor
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere au intervenit motive care justifica fie impunerea unor noi obligatii, fie sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, instanta dispune modificarea obligatiilor in mod corespunzator, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de indreptare.
(2) Instanta dispune incetarea executarii unora din obligatiile pe care le-a impus, atunci cand apreciaza ca mentinerea acestora nu mai este necesara.

Art. 88 Revocarea amanarii aplicarii pedepsei
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheata, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei.
(2) In cazul cand, pana la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu indeplineste integral obligatiile civile stabilite prin hotarare, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei, afara de cazul cand persoana dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca.
(3) Daca dupa amanarea aplicarii pedepsei persoana supravegheata a savarsit o noua infractiune, descoperita in termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca amanarea si dispune aplicarea si executarea pedepsei. Pedeapsa aplicata ca urmare a revocarii amanarii si pedeapsa pentru noua infractiune se calculeaza conform dispozitiilor privitoare la concursul de infractiuni .

Art. 89 Anularea amanarii aplicarii pedepsei
(1) Daca pe parcursul termenului de supraveghere se descopera ca persoana supravegheata mai savarsise o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus amanarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa inchisorii chiar dupa expirarea acestui termen, amanarea se anuleaza, aplicandu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni, recidiva sau pluralitate intermediara.
(2) In caz de concurs de infractiuni, instanta poate dispune amanarea aplicarii pedepsei rezultate daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 83. Daca se dispune amanarea aplicarii pedepsei, termenul de supraveghere se calculeaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a pronuntat anterior amanarea aplicarii pedepsei.

Art. 90 Efectele amanarii aplicarii pedepsei
(1) Persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei nu i se mai aplica pedeapsa si nu este supusa nici unei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita, daca nu a savarsit din nou o infractiune pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amanarii si nu s-a descoperit o cauza de anulare.
(2) Amanarea aplicarii pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotarare .

––––-

Amanarea aplicarii pedepsei consta in stabilirea unei pedepse pentru o persoana gasita vinovata de savarsirea unei infractiuni si amanarea temporara a aplicarii acesteia, atunci cand pedeapsa concret stabilita este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani iar instanta apreciaza, tinand seama de persoana infractorului si de conduita avuta de acesta anterior si ulterior comiterii infractiunii, ca in raport cu situatia personala a inculpatului, aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioada fixa de 2 ani.

Pe parcursul acestui termen de supraveghere persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei este supusa unui proces de supraveghere, cu un continut flexibil si variat, care sa permita atat verificarea conduitei persoanei (putand fi obligata sa nu se deplaseze in anumite locuri, la anumite manifestari sportive ori culturale, sau la alte adunari publice, stabilite de instanta, sa nu comunice cu victima sau cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanta, sau sa nu se apropie de acestea etc.) cat si sprijinirea acesteia pentru a constientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infractiuni ori de a-i inlesni integrarea sociala (putand fi obligat sa urmeze un curs de pregatire scolara ori de calificare profesionala, sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile in conditiile stabilite de instanta, sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala, sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire medicala etc.)

Sistemul de obligatii pe durata termenului de supraveghere este de asemenea unul flexibil, permitand instantei de judecata sa-l adapteze in raport de conduita persoanei supravegheate fie prin impunerea unor noi obligatii, fie prin sporirea sau diminuarea conditiilor de executare a celor existente, ori chiar prin incetarea executarii unora din obligatiile pe care le-a impus initial, pentru a asigura persoanei supravegheate sanse sporite de indreptare.

Pentru a avea mai multe sanse de reusita in procesul de recuperare a persoanei aflata in termenul de supraveghere s-a acordat o atentie sporita rolului consilierilor de probatiune, persoane specializate tocmai in acest gen de activitati, pentru a contribui intr-un mod calificat la procesul de reintegrare sociala. In acest sens, pe durata termenului de supraveghere serviciul de probatiune are obligatia sa sesizeze instanta daca:
a) au intervenit motive care justifica fie modificarea obligatiilor impuse de instanta, fie incetarea executarii unora dintre acestea;
b) persoana supravegheata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa, in conditiile stabilite, obligatiile care ii revin;
c) persoana supravegheata nu a indeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarare, cel mai tarziu cu trei luni inainte de expirarea termenului de supraveghere .

Sub aspectul efectelor, la implinirea termenului de supraveghere persoanei fata de care s-a dispus amanarea nu i se mai aplica pedeapsa si pe cale de consecinta nu este supusa nici unei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita daca aceasta a avut o conduita care sa justifice optiunea instantei de a nu-i aplica o pedeapsa.

Pentru a spori eficienta mijloacelor de protectie a intereselor victimei, producerea efectelor este conditionata, printre altele, de indeplinirea integrala a obligatiilor stabilite prin hotarare, in ipoteza neexecutarii acestora fiind obligatorie revocarea amanarii si dispunerea executarii pedepsei, afara de cazul cand infractorul dovedeste ca nu a avut nici o posibilitate sa le indeplineasca.

Amanarea aplicarii pedepsei se regaseste intr-o reglementare similara in dreptul german (§ 59 si urm. C. pen.), si intr-o reglementare partial diferita in dreptul francez (art. 132-60 C. pen.).

A inceput „revolutia” executarilor silite de catre banci

27 mai 202022 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cand aproape 90% din populatia activa a Romaniei se afla in concediu bancile au inceput executarile silite impotriva datornicilor.

BCR, BRD, Banca Transilvania, Raiffeisen ,CEC,UniCredit au inceput executarea silita a peste 4000 de imobile doar in Bucuresti.

Sa fie intamplare?Noi zicem ca nu!

De ce spunem aceasta?

Vara avocatii sunt mai putini la lucru si clientii bancilor sunt plecati in concedii.Mai mult incuviintarea executarii silite se judeca chiar daca este vacanta judecatoreasca.

Se mizeaza pe faptul ca nu se pot apara cei executati silit.

Băncile şi-au pierdut răbdarea cu clienţii rău-platnici şi au accelerat recuperarea banilor în ultimele luni după ce rata creditelor neperformante a ajuns la o cincime din portofoliile totale. Băncile mari şi-au creat propriile portaluri specializate, în care postează anunţurile, precum şi informaţii cu privire la preţ, modalitatea de participare la licitaţie şi localizarea pe hartă a proprietăţilor.

Cum ma apar daca sunt executat silit de catre banca?

1.Verific periodic daca nu am platit ratele portal.just.ro .Dau click pe judecatoria unde se afla imobilul sau unde locuiesc,apoi click pe dosare si cautare dupa numele dvs.

Daca exista dosar de executare silita va aparea asa:

Complet: 19-CAMERĂ DE CONSILIU
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: Admite cererea de încuviinţare a executării silite. Încuviinţează executarea silită, pe raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în conformitate cu dispoziţiile din titlul executoriu invocat

Daca nu sunteti executat silit nu va aparea niciun dosar cu dvs. de executare

2.Daca exista declaraţie de scadenţă anticipată a creditului

Pentru a se proceda la executarea silită, trebuie neapărat să existe o declaraţie de scadenţă anticipată a creditului. Împrumutaţii trebuie să verifice atunci când se găsesc în faza de executare silită dacă au primit acea scrisoare

3.Daca ati primit aceasta declaratie sau ati gasit dosarul pe portal.just.ro trebuie sa depuneti contestatie la executare silita

Singura cale pe care clientul o are la îndemână este contestaţia la executare. Acesta are un termen foarte strict, de 15 zile de la primirea notificării. Dacă în 15 zile împrumutatul nu sesizează instanţa judecătorească, nu se mai poate prevala de niciun fel de neregularitate comisă de bancă. Trebuie neapărat respectata acest termen de 15 zile.

Notificarea se consideră comunicată, chiar dacă nu se semnează pentru primirea sa, dacă rămâne în cutia poştală sau împrumutatul nu este în ţară.

Aici exista si un RIL cu privire la aceste comunicari si ele sunt considerate valabile

Taxa de timbru pentru contestaţie este în jur de 300 de lei. Se poate face o cerere de suspendare a executării, pând când se va da o soluţie la contestaţie. În acest caz este obligatorie plata unei cauţiuni de 10% din valoarea creditului, o sumă pe care, de regulă, împrumutatul nu şi-o poate permite. Mai există şi o suspendare provizorie a executării, care se soluţionează în câteva zile. Inclusiv cererea de suspendare a executării poate dura foarte mult în instanţă, mai mult decât îşi permite împrumutatul. Iar la suspendarea provizorie, în toate cazurile, cauţiunea care trebuie depusă este de 10%, ceea ce, pentru împrumutaţi, este practic imposibil.

4.Daca aveti datorii si doriti amanarea executarii dvs. ar fi bine sa dati in judecata banca pentru clauze abuzive.De obicei banca nu executa pe perioada procesului.Daca a inceput executarea silita atunci nu puteti depune aceasta actiune

Atentie sa va aparati la timp si bine!

avocat Coltuc Marius Vicentiu

Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Proceduri de recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

27 mai 202021 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Notiuni introductive

Recuperarea creantelor se poate dovedi a fi un proces dificil aproape pentru orice afacere, indiferent de domeniul de activitate.Din fericire, sistemul juridic romanesc ofera un cadru ce instituie proceduri urgente privind recuperarea creantelor de catre creditori.
Speram ca si termenele sa fie mai scurte

Proceduri interne privind recuperarea creantelor

Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 pentru creantele mai mari de 45000 lei.

Până la intratea în vigoare a NCPC, existau trei mari instituţii prin care creditorii puteau obţine obligarea debitorului la plată:

– Calea dreptului comun, reglementată de art.720¹ – 720¹° Cpc;

– Somaţia de plată, reglementată de OG 5/2001;

– Ordonanţa de plată, reglementată de OUG 119/2007

Prin NCPC sunt abrogate OG 5/2001 şi OUG 119/2007, aceste proceduri fiind acum reglementate în titlul IX – Procedura ordonantei de plata.

Dacă în vechea reglementare, ordonanţa de plată se aplica doar în raporturile dintre profesionişti sau în raporturile din autorităţile contractante şi un profesionist, se constată că prin nou reglementare sfera de aplicare a ordonanţei de plată a fost existinsă şi la creanţe care rezultă inclusiv din contracte civile, constatate printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege. Practic, prin această reglementare a fost eliminată diferenţa dintre somaţia de plată şi ordonanţa de plată.

Sunt excluse însă din sfera de aplicare a ordonanţei de plată, ca o unică excepţie, “creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa.”.

Dacă, în vechea reglementare, fie că vorbim despre procedura somaţiei de plată, fie despre procedura ordonanţei de plată, nu se cerea îndeplinirea vreunei proceduri prealabile, în noua reglementare apare obligativitatea realizării unei procedure prealabile. Astfel, conform art.1014 alin.1 NCPC “Creditorul ii va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire, o somatie, prin care ii va pune in vedere sa plateasca suma datorata in termen de 15 zile de la primirea acesteia.”

Iată, deci, o primă modificare de procedură: este obligatorie notificarea prealabilă a debitorului. Demn de remarcat este faptul că aşa cum prevede art.1014 alin.2 din NCPC „Aceasta somatie intrerupe prescriptia extinctiva potrivit dispozitiilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplica in mod corespunzator.”

Apreciem că prin această procedură nu se creează niciun avantaj al creditorului în faţa debitorului. În practică, vor apare situaţii de genul în care debitorul, în “colaborare” cu postaşul, va tergiversa primirea somaţiei, fapt care va bloca demararea rapidă a acţiunii judiciare.

După expirarea termenului de 15 zile, dacă debitorul nu şi-a onorat obligaţia de plată, creditorul poate introduce cererea privind ordonanta de plata la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta.

Se menţine şi în actuala reglementare faptul că “judecatorul dispune citarea partilor, potrivit dispozitiilor referitoare la pricinile urgente”, deşi, în practică, au existat numeroase situaţii în care primul termen de judecată se fixa la 6-8-10 luni de la data depunerii cererii.

Odată cu primirea citaţiei, debitorul va fi informat că are obligaţia de formula întâmpinare “cu cel putin 3 zile inaintea termenului de judecata, facandu-se mentiune ca, in cazul nedepunerii intampinarii, instanta, fata de imprejurarile cauzei, poate considera aceasta ca o recunoastere a pretentiilor creditorului.” Întâmpinarea nu se mai comunică reclamantului, care va lua la cunoştinţă despre aceasta de la dosarul cauzei.

Deşi, în vechea reglementare se spunea că debitorul poate contesta creanţa, prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii, în nou reglementare se afirmă clar doar că debitorul poate contesta creanţa, însă din interpretarea textelor legale se poate trage concluzia că se poate contesta creanţa doar prin întâmpinare.

Simpla contestare a creanţei, nu poate fi suficientă pentru a respinge cererea de emitere a ordonanţei de plată, deşi, în practică, nu de puţine ori se respingeau cereri de emitere a somaţiei sau a ordonanţei de plată, doar pentru că debitorii contestau, pur formal, creanţa.

Aşadar, în cazul în care este contestată creanţa, judecătorul are obligaţia de a verifica dacă această contestaţie este întemeiată. Această verificare se face pe baza înscrisurilor depuse deja la dosar, iar dacă aceste înscrisuri nu sunt suficiente pentru dovedirea pretenţiilor, atunci cererea va fi respinsă, creditorul putând introduce acţiune separată pe calea dreptului comun.

Dacă instanţa apreciază că debitorul a formulat o contestaţie neîntemeiată, va admite cererea şi va emite ordonanţa de plată, care va cuprinde suma şi termenul de plată.

Demn de remarcat este faptul că procedura ordonanţei de plată, dacă nu se formulează contestaţie la creanţă, nu va putea dura mai mult de 45 de zile de la data depunerii ei.

Împotriva ordonanţei de plată, se va putea formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la comunicarea ei. Ca element de noutate, şi creditorul poate formula cerere în anulare în cazul în care, instanţa a admis contestaţia debitorului sau dacă a considerat că pentru dezlegarea pricinii este nevoie de administrarea de probe suplimentare, altele decât proba cu înscrisuri. De asemenea, creditorul mai poate formula cererea în anulare şi în situaţia în care instanţa a admis doar în parte cererea sa.

De asemenea, au fost reglementate clar motivele pentru care se poate formula cerere în anulare, respective “numai nerespectarea cerintelor prevazute de prezentul titlu pentru emiterea ordonantei de plata, precum si, daca este cazul, cauze de stingere a obligatiei ulterioare emiterii ordonantei de plata.”

Însă, cea mai spectaculoasă modificare, de natură a creea un avantaj semnificativ al creditorului faţă de debitor, constă în prevederea art.1024 NCPC “Ordonanta de plata este executorie, chiar daca este atacata cu cerere in anulare si are autoritate de lucru judecat provizorie pana la solutionarea cererii in anulare.”

Este o schimbare semnficativă, deoarece creditorul nu mai este şicanat de către debitor prin formularea unor cereri în anulare formale, menite doar a bloca demararea executării silite. Prin această schimbare, creditorul câştigă între 30-90 de zile, în senscul că poate demara executarea silită mult mai rapid decât în vechea reglementare. Dacă debitorul consider că are motive întemeiate, poate solicita suspendarea executării, până la soluţionarea cererii în anulare, contra unei cauţiuni.

Per total, noua reglementare a păstrat părţile positive din vechea reglementare şi a introdus noi reglementări menite a creea posibilitatea creditorilor de a obţine mai rapid un titlu executoriu împotriva unui debitor.

Noul Cod de Procedură Civilă, pe lângă procedura ordonanţei de plată introduce, în premieră, o procedură cu privire la cererile de valoare redusa – Titlul X.

Această procedură se aplică pentru creanţele mai mici de 10.000 lei „fara a se lua in considerare dobanzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii”

Această procedură nu se aplica in materie fiscala, vamala sau administrativa si nici in ceea ce priveste raspunderea statului pentru acte sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice. De asemenea, această procedură nu se aplica cererilor referitoare la:

a) starea civila sau capacitatea persoanelor fizice;

b) drepturile patrimoniale nascute din raporturile de familie;

c) mostenire;

d) insolventa, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societatilor insolvabile si a altor persoane juridice sau alte proceduri asemanatoare;

e) asigurari sociale;

f) dreptul muncii;

g) inchirierea unor bunuri imobile, cu exceptia actiunilor privind creantele avand ca obiect plata unei sume de bani;

h) arbitraj;

i) atingeri aduse dreptului la viata privata sau altor drepturi care privesc personalitatea.

Acest tip de procedură se declanşează prin “prin completarea formularului de cerere si depunerea sau trimiterea acestuia la instanta competenta, prin posta sau prin orice alte mijloace care asigura transmiterea formularului si confirmarea primirii acestuia.”. Formularul a fost aprobat prin Ordinul 359/2013 al Ministerului Justiţiei şi îl puteţi descărca şi de mai jos, împreună cu instrucţiunile de completare.

Întreaga procedură cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisa si se desfasoara in intregul ei in camera de consiliu. Înfăţişarea părţilor va fi făcută doar dacă instanţa consideră necesar acest lucru. De asemenea, oricare din părţi poate solicita înfăţişarea înainte instanţei, însă aceasta poate respinge o asemenea solicitare, “in cazul in care considera ca, tinand cont de imprejurarile cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motiveaza in scris si nu poate fi atacat separat.”

Această procedură se va finaliza în termen de 30 de zile de la data în care instanţa a primit toate informaţiile necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. Aceasta înseamnă că, dacă reclamantul îşi îndeplineşte întocmai obligaţiile, poate avea o hotărâre judecătorească într-un termen foarte scurt. Aceste hotărâri sunt executorii de drept, fiind supuse numai căii de atac a apelului.

Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul orin sedinta de mediere pentru creantele mai mici de 50000 de lei.

Avantajele si dezavantajele principale intre procedura generala si procedurile urgente
Un avantaj al procedurilor urgente este faptul ca taxa de timbru ce trebuie platita de creditori are un cuantum de doar 50 lei, reprezentand echivalentul a aproximativ 12 euro, in timp ce, in cazul procedurii generale, creditorii trebuie sa plateasca o taxa de timbru avand un cuantum ce reprezinta un anumit procent din cuantumul creantei si, in consecinta, cu cat este mai mare cuantumul creantei, cu atat mai mare va fi si taxa de timbru pe care creditorul va trebui sa o plateasca.

Procedura insolventei
Statisticile arata ca in anul 2013au fost introduse in instanta intre 12.000-14.000 de cereri de insolventa, iar prognoza pe anul 2014 estimeaza ca numarul acestor cereri se va dubla. Intr-adevar, creditorii recurg mult prea des la procedura insolventei, chiar si atunci cand nu detin informatii suficiente privind insolvabilitatea debitorilor lor, unicul lor scop fiind acela de a pune presiune pe debitori, astfel incat acestia sa-si achite datoriile. Din pacate, in cele din urma, aceasta strategie se intoarce deseori impotriva lor.
Creditorii indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii insolventei

Legea Insolventei impune conditii permisive pentru creditorii ce intentioneaza sa introduca cereri de insolventa impotriva debitorilor lor. Acestea se refera la existenta unei creante certe, lichide si exigibile, mai veche de 30 de zile, si avand o valoare ce depaseste pragul de 10.000 de lei, in cazurile obisnuite, si pragul reprezentat de sase salarii medii pe economie, pentru salariati. Salariul mediu pe economie stabilit pentru 2008 a fost de aproximativ 350 euro.

Odata indeplinite aceste conditii ce privesc creantele, creditorul poate introduce cererea de insolventa in fata instantei. Legea Insolventei nu solicita creditorului sa demonstreze insolvabilitatea debitorului sau, ceea ce face ca initierea procedurii insolventei sa fie destul de simpla. Totusi, la solicitarea debitorului, judecatorul sindic il poate obliga pe creditor sa faca un depozit ce reprezinta maxim 10% din valoarea creantei. Un asemenea depozit va fi returnat creditorului, in cazul in care cererea sa de insolventa este admisa, sau poate fi utilizat pentru a acoperi pierderile suferite de debitor, in cazul in care cererea creditorului este respinsa.

Initierea procedurii
Atunci cand este introdusa o cerere de insolventa, debitorul poate solicita instantei aprobarea unui plan potrivit caruia debitorul sa se poata reorganiza, intr-un efort de a-si plati datoriile. Judecatorul poate confirma sau respinge acest plan. Daca judecatorul considera ca cererea creditorului sau a debitorului este temeinica, daca debitorul nu propune un plan de reorganizare, sau daca un asemenea plan de reorganizare este respins, atunci judecatorul va deschide procedura insolventei si va desemna un administrator judiciar, pentru debitorul persoana juridica.

Consecintele principale ale deschiderii procedurii insolventei sunt: suspendarea termenului de prescriptie pentru toate creantele creditorilor; faptul ca nicio penalitate ori dobanda nu se poate adauga creantelor dupa deschiderea procedurii insolventei; debitorul nu isi mai poate administra activitatea, aceasta fiind incredintata administratorului judiciar, desemnat de catre judecatorul sindic. Debitorul trebuie sa depuna toate informatiile si documentele ce atesta situatia societatii, precum bilant, lista a creditorilor, lista a activelor, a conturilor si bancilor utilizate de debitor, precum si orice alte asemenea informatii, catre administratorul judiciar.

Efectele deschiderii procedurii insolventei asupra altor litigii
Incepand cu data initierii acestei proceduri, toate actiunile judiciare ori extrajudiciare privind satisfacerea creantelor impotriva debitorului sau impotriva activelor sale sunt suspendate. Decizia privind deschiderea procedurii trebuie comunicata tuturor instantelor in jurisdictia carora se afla sediul debitorului, asa cum este acesta inregistrat la registrul comertului, precum si tuturor bancilor la care debitorul detine conturi deschise. Mai mult, dupa deschiderea procedurii, administratorul judiciar trebuie sa-i notifice pe toti creditorii care sunt inregistrati in documentele contabile ale debitorului si sa-i informeze pe acestia in legatura cu termenele pana la care ei trebuie sa-si inregistreze propriile creante impotriva debitorului in fata instantei.

Efecte asupra actelor incheiate de debitor
Toate actele si corespondenta emise de debitor, de administratorul judiciar oride lichidator trebuie sa includa, in limbile romana, engleza si franceza, urmatoarea expresie: “in insolventa”, “in insolvency”, “en procédure collective”. Judecatorul sindic poate decide ca administrarea debitorului sa nu mai fie efectuata de catre debitorul insusi, ci de catre administratorul judiciar, care poate sa solicite judecatorului anularea actelor incheiate de debitor, daca acestea au fost incheiate in frauda drepturilor creditorilor intr-o perioada de 3 ani anterioara datei la care a fost initiata procedura insolventei.

Riscuri privind deschiderea procedurii insolventei, in scopul recuperarii de creante
Asa cum este mentionat mai sus, unii creditori utilizeaza aceasta procedura a insolventei, chiar daca nu detin informatii suficiente privint insolvabilitatea debitorilor lor, insa doar in scopul de a-i determina pe acestia sa-si plateasca datoriile. Totusi, dupa o analiza temeinica a situatiei economice a debitorului, se poate dovedi in cele din urma ca debitorul se afla totusi in insolventa si este deci incapabil sa-si achite toate datoriile, existand astfel riscul pentru creditori ca acestia sa nu-si mai poata recupera creantele de la debitorii lor.

Cum schimba legea 72/2013 contractele intre profesionisti? Recuperarea creantelor mai rapida

1. Creditorul are dreptul de a redobandi toate cheltuielile efectuate pentru recuperarea creantelor.

2. Dobanda legala este majorata.

3. Termenul maxim de plata este de 60 de zile.

4. Este interzisa clauza prin care se stipuleaza data la care factura va fi emisa sau primita.

Anul acesta, o noutate legislativa aduce importante schimbari in domeniul comercial. Intrarea in vigoare a Legii 72/2013 privind masuri de combatere a intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti, dar si intre acestia si autoritatile contractante, se aplica incepand cu data de 5 aprilie 2013.

Concluzii:

Noile reglementări vin în sprijinul creditorilor prin creeare de proceduri legale care să permită acestora obţinerea de titluri executorii într-o perioadă mai scurtă. Rămâne de văzut în practică cât de utile sunt aceste proceduri.

avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

0745150894

Etapa preliminara procedurii de recuperare a creantelor

27 mai 202020 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Etapa preliminara procedurii de recuperare a creantelor“Prin urmare, este necesar sa se identifice care este motivul neachitarii debitelor si depunerea eforturilor de a se gasi metode alternative de stingere a creantei, fie prin compensare, dare in plata, recuperarea creantelor de la cei care datoreaza bani debitorului”, noteaza avocatul Marius Coltuc pe site-ul sau.

Potrivit acestuia, exista 10 lucruri de care creditorii ar trebui sa tina cont in procedura de recuperare a creantelor.

“Inainte de a trece la procedura de recuperare a creante, se face o evaluare a starii juridice a debitorului in cauza, a proceselor sale aflate pe rolul instantelor”, explica av. Marius Coltuc.

In functie de rezultatul evaluarii juridice prealabile a debitorului (daca pe rolul judecatoriilor sunt inregistrate, la adresa debitorului, actiuni in pretentii, cereri de intrare in insolventa, executari silite, ordonante de plata), planul de actiune trebuie sa fie unul specific care sa tina cont de doua aspecte extrem de importante: documentele avute la dosar (care ne permit sa alegem una din variantele expuse mai sus: actiuni in pretentii, cereri de intrare in insolventa, executari silite, ordonante de plata); determinarea starii juridice a debitorului prin diferite rapoarte de specialitate obtinute de pe Portalul instantelor (pentru aflarea numarului de litigii avute), raport de expertiza prin Registrul Comertului, ultimele bilanturi publicate pe Ministerul Finantelor, Centrala Incidentelor de Plati (CIP).

“Prin intermediul tuturor acestor rapoarte oficiale se pot estima cu o mai mare precizie riscurile unui creditor in procedura de recuperare creante, sansele de reusita ale dosarului, si bineinteles, costurile si onorariile exacte pentru activitatile desfasurate”, mentioneaza av. Coltuc.

Curierul National

Pentru detalii va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

10 lucruri de care trebuie sa tii cont in procedura de recuperare creante

27 mai 202015 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

10 lucruri de care trebuie sa tii cont in procedura de recuperare creante.

Ai facturi neincasate? Nu stii cum sa procedezi?
Ti-ai dori sa iti recuperezi banii si doresti sa stii ce te asteapta?
Nu stii cat timp dureaza o astfel de procedura?
Care sunt costurile si care sunt sansele de recuperare?

Daca ti-ai pus una din intrebarile acestea, inseamna ca sfaturile mele de mai jos, iti vor fi de folos.

Cum se actioneaza?
Inainte de a trece la procedura de recuperare creante, se face o evaluare a starii juridice a debitorului in cauza, a proceselor sale aflate pe rolul instantelor.

In functie de rezultatul evaluarii juridice prealabile a debitorului (daca pe rolul judecatoriilor sunt inregistrate la adresa debitorului: actiuni in pretentii, cereri de intrare in insolventa, executari silite, ordonante de plata), planul de actiune trebuie sa fie unul specific care sa tina cont de doua aspect cheie:

– documentele avute la dosar (care ne permit sa alegem una din variantele expuse mai sus: actiuni in pretentii, cereri de intrare in insolventa, executari silite, ordonante de plata);

– determinarea starii juridice a debitorului prin diferite rapoarte de specialitate obtinute de pe Portalul instantelor (pentru aflarea numarului de litigii avute), raport de expertiza prin Registrul Comertului, ultimele bilanturi publicate pe Ministerul Finantelor, Centrala Incidentelor de Plati (CIP).

Astfel, prin intermediul tuturor acestor rapoarte oficiale se pot estima cu o mai mare precizie riscurile unui creditor in procedura de recuperare creante, sansele de reusita ale dosarului, si bineinteles, costurile si onorariile exacte pentru activitatile desfasurate.

Mentine-te informat
In acest sens, odata inceput un dosar de recuperare creante, clientul este bine sa aiba o informare lunara cu privire la progresul procedurii de recuperare creante, avand astfel o claritate permanenta asupra activitatilor desfasurate si a implicatiilor financiare ale acestora la fiecare pas.

Faza amiabila
Pentru a avea cat mai putin de suferit imaginea unui creditor sau a unei societati in piata este de dorit ca procedura de recuperare creante sa nu afecteze potentialul de afaceri, urmarindu-se pe cat posibil recuperarea cu success a debitelor inca din faza amiabila si evitarea fazei judecatoresti. Prin urmare, este necesar sa se identifice care este motivul neachitarii debitelor si depunerea eforturilor de a se gasi metode alternative de stingere a creantei: compensare, dare in plata, recuperare creante de la cei care datoreaza bani debitorului.

Alternative
Administratorii societatilor ar trebui sa inteleaga faptul ca precautia si preventia este cea mai buna modalitate de a evita dosarele de recuperare creante. Trebuie sa fie preventivi si sa caute modalitati de imbunatatire a contractelor semnate si a procedurilor de lucru cu clientii lor, pentru a diminua sansele de aparitie a acestor dosare, in fapt, prevenirea cresterii cazurilor de neplata. Daca se intervine prompt atunci cand un debitor nu achita, procentul creantelor neachitate la timp scade semnificativ.

Ce trebuie sa defineasca procedurile de recuperare creante?
Eficienta trebuie sa fie cuvantul cheie, colaborarea cu executori judecatoresti profesionisti, flexibili, care inteleg adaptarea procedurilor standard de executare pentru fiecare dosar in parte si raspund prompt solicitarilor creditorilor, alaturi de avocati profesionisti cu experienta in domeniul recuperare creante, reprezinta reteta succesului.

Lucrul dosarelor
Este important ca fiecare dosar de recuperare creante sa fie tratat individual si sa nu fie lucrate volume mari, concentrarea pe calitate fiind esentiala.
Asadar, daca te afli in situatia unei proceduri de recuperare creante, sper sa gasesti sfaturile prezentate mai sus utile in demersurile tale juridice.

Pentru detalii va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

Recuperarea creantelor – Legea 72/2013

27 mai 202015 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Creditorul are dreptul sa recupereze toate cheltuielile efectuate pentru recuperarea creantelor.
Dobanda legala este majorata.
Termenul maxim de plata este de 60 de zile.
Este interzisa clauza prin care se stipuleaza data la care factura va fi emisa sau primita.

Trei din cauzele care duc la aparitia litigiilor sunt urmatoarele:
– Lipsa de claritate a clauzelor contractuale, inclusiv a obligatiilor partilor;
– Necunoasterea legii care se aplica contractelor;
– Modificarea legislatiei aplicabile si neactualizarea contractelor societatii in conformitate cu legea noua.
Asadar, o revizuire a contractelor societatii ca urmare a intrarii in vigoare a legii 72/2013 este utila si necesara in acelasi timp.

Cui i se aplica aceasta lege?
Legea face referire la creantele care rezulta din contractele semnate intre: a) profesionisti; b) profesionisti si autoritatile contractante. Pentru a avea o imagine clara asupra entitatilor vizate de aceasta legea voi explica ce inseamna profesionisti, respectiv autoritati contractante. Profesionistii sunt orice persoane fizice sau juridice care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ. Tradusa in limbaj comun, aceasta definitie se refera la: srl-uri, srl-d-uri, pfa-uri, sa-uri, intreprinderile individuale, asociatiile familiale… ONG-urile nu fac obiectul acestei definitii si nici contractele incheiate de profesionisti cu consumatorii. Autoritatile contractante sunt autoritatile publice ale statului roman care actioneaza la nivel central, regional sau local, precum si orice alt organism de drept public, cu personalitate juridica, infiintat pentru a satisface nevoi de interes general, fara scop lucrativ.
Daca sunteti proprietarul, administratorul sau angajatul unei entitati dintre cele enumerate mai sus inseamna ca v-am starnit deja interesul necesar parcurgerii cu atentie a acestui articol. Scopul meu pentru prezentul articol este sa ma concentrez asupra contractelor semnate intre profesionisti.

Care sunt modificarile aduse?
Prin aceasta lege este transpusa in dreptul intern Directiva 2011/7/UE a Parlamentului si a Consiliului din 16.02.2011 privind combaterea intarzierii in efectuarea platilor in tranzactiile comerciale.
1. Legea stabileste un cadru legal general aplicabil in cazul in care profesionistii nu au prevazut conditiile pentru desfasurarea relatiilor dintre ei prin contract. Contractele incheiate incepand cu data intrarii in vigoare a legii vor trebui sa respecte noile prevederi.
2. Impune limite legale in care contractele trebuie sa se incadreze:
Cu privire la termenul de plata al creantelor izvorate din contract, acesta nu poate depasi 60 de zile. Din pacate legea nu precizeaza de cand incepe sa curga acest termen. Presupunem ca termenul incepe sa curga incepand cu data prestarii serviciilor sau receptia marfurilor. Asadar, o clauza expresa in contract care sa faca referire la modalitatea de receptie a marfurilor sau a prestarii serviciilor este absolut necesara. Apare astfel nevoia introducerii in procedura de executie a contractului a unor documente care sa ateste data receptiei marfurilor ori a prestarii serviciilor.
O alta prevedere foarte importanta a legii de la care nu putem deroga, sub sanctiunea nulitatii absolute, este interzicerea convenirii prin contract asupra datei la care factura va fi emisa sau primita.
Pentru stabilirea datei de la care dobanda penalizatoare incepe sa curga, sunt avute in vedere urmatoarele criterii subsecvente:
– in cazul in care termenul de plata nu a fost prevazut in contract, dobanda penalizatoare va curge dupa 30 de zile calendaristice de la data primirii de catre debitor a facturii/ a unei cereri echivalente de plata
– dupa 30 de zile calendaristice de la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor;
– daca legea sau contractul stabileste o procedura de receptie ori de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor sau a serviciilor, iar debitorul a primit factura sau cererea echivalenta de plata la data receptiei sau verificarii ori anterior acestei date, dupa 30 de zile calendaristice de la aceasta data.
Dobanda legala este majorata.
Daca partile nu au stabilit nivelul penalitatilor acestea se vor calcula in functie de nivelul ratei dobanzii de referinta BNR la care se adauga 8 puncte procentuale.
Rata de referinta a dobanzii legale pe care o vom lua in calcul va fi cea in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului si aceasta se va aplica pentru intregul semestru, indiferent de modificarile intervenite intre timp.
De asemenea, legea stabileste ca procedura de receptie ori de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor sau serviciilor nu poate depasi un termen de 30 de zile calendaristice de la data receptiei bunurilor sau prestarii serviciilor.
Sunt convins ca v-ati confruntat cu problema recuperarii creantelor. Prezenta lege prevede expres ca, in momentul in care debitorul nu isi respecta obligatia de plata, creditorul are dreptul sa recupereze toate costurile realizate pentru recuperarea creantelor, putand pretinde daune-interese de minim 40 de euro.
Prin „toate costurile” inteleg ca pot fi solicitate instantei de judecata si cheltuielile avute de creditori in faza amiabila de recuperare a creantelor, aceasta prevedere fiind benefica mai ales celor care au externalizat un astfel de serviciu. Ramane de vazut insa daca se va creea o practica judecatoreasca in acest sens.
Va trebui sa acordam o deosebita atentie termenelor de plata tinand cont ca implementarea acestei conditii se dovedeste a fi dificila deoarece contractele din lantul comercial vor trebui corelate astfel incat sa nu intervina discrepante intre termenele de plata ale diferitelor categorii de profesionisti (producatori, furnizori, prestatori, beneficiari etc.).
Multe dintre contractele comerciale pe care dumneavoastra le-ati incheiat inainte de intrarea in vigoare a legii 72/2013 contin o clauza de reinnoire automata. La momentul reinnoirii contractului acesta va fi supus prevederilor legii noi.
Asadar, actualizarea contractelor societatii in conformitate cu legea noua, nu numai ca se recomanda insa este si necesara.
In cazul in care aveti situatii neclare cu privire la aplicarea legii 72/2013 va rog sa-mi scrieti pe adresa de e-mail pentru a le analiza.

Pentru detalii va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro

C O D U L I N S O L V E N T E I (proiect) 2013

27 mai 20205 august 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

C O D U L I N S O L V E N T E I (proiect) 2013

Cuprins

TITLUL PRELIMINAR

Capitolul I DOMENIUL DE REGLEMENTARE SI APLICABILITATEA IN TIMP
Capitolul II PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCEDURILOR DE PREVENIRE A INSOLVENTEI SI INSOLVENTEI
Capitolul III DEFINITII

CARTEA I. PROCEDURI DE PREVENIRE A INSOLVENTEI

TITLUL I Partea generala
TITLUL II Mandatul ad-hoc
TITLUL III Concordatul preventiv

CAPITOLUL 1 Beneficiarii procedurii
CAPITOLUL 2 Organele care aplica procedura
CAPITOLUL 3 Incheierea, constatarea si omologarea concordatului preventiv
CAPITOLUL 4 Inchiderea procedurii concordatului preventiv

CARTEA A II-A. PROCEDURA INSOLVENTEI

TITLUL I Procedura generala

CAPITOLUL 1 Dispozitii Generale
CAPITOLUL 2 Organele care aplica procedura
CAPITOLUL 3 Participantii la procedura
CAPITOLUL 4 Deschiderea procedurii si efectele acesteia
CAPITOLUL 5 Primele masuri. Intocmirea tabelului de creante. Contestatiile
CAPITOLUL 6 Situatia unor acte juridice ale debitorului
CAPITOLUL 7 Reorganizarea
CAPITOLUL 8 Falimentul si lichidarea activelor
CAPITOLUL 9 Atragerea raspunderii pentru intrarea in insolventa
CAPITOLUL 10 Inchiderea procedurii

TITLUL II Dispozitii speciale privind grupul de societati
TITLUL III Dispozitii speciale privind falimentul institutiilor de credit
TITLUL IV Dispozitii speciale privind societatile de asigurare si reasigurare

CAPITOLUL 1 Deschiderea procedurii falimentului si efectele acesteia
CAPITOLUL 2 Falimentul. Prevederi speciale

TITLUL V Insolventa transfrontaliera
TITLUL VI Infractiuni si contraventii

Dispozitii finale

CODUL INSOLVENTEI

TITLUL PRELIMINAR

Capitolul I DOMENIUL DE REGLEMENTARE SI APLICABILITATEA IN TIMP

Art. 1 Codul insolventei, denumit in continuare codul sau legea stabileste regulile de drept substantial si procedural in domeniul procedurilor de prevenire a insolventei si insolventei.

Art. 2 Dispozitiile codului se aplica numai procedurilor de prevenire a insolventei si insolventa incepute dupa intrarea acestuia in vigoare. Procedurile de prevenire a insolventei si insolventa incepute sub legile vechi raman supuse acestor legi.

Art. 3 Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului.

Capitolul II PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCEDURILOR DE PREVENIRE A INSOLVENTEI SI INSOLVENTEI

Art. 4

1) Prevederile codului se bazeaza pe urmatoarele principii:

Maximizarea gradului de valorificare a activelor si a recuperarii de catre creditori.
Asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme eficiente de comunicare, derularea procedurii intr-un timp util si rezonabil intr-o maniera obiectiva si impartiala
Asigurarea unui tratament echitabil al creditorilor de acelasi rang
Asigurarea unui grad ridicat de transparenta in procedura
Recunoasterea drepturilor existente ale creditorilor si respectarea ordinii de prioritate a creantelor, avand la baza un set de reguli clar determinate si uniform aplicabile
Limitarea riscului de credit si a riscului sistemic asociat tranzactiilor cu instrumente financiare derivate prin recunoasterea compensarii cu exigibilitate imediata in cazul insolventei si pre-insolventei unui co-contractant avand ca efect reducerea riscului de credit la o suma neta datorata intre parti sau chiar la zero atunci cand, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garantii financiare
Asigurarea accesului la surse de finantare in perioada de pre-insolventa, observatie si reorganizare, cu asigurarea unui regim adecvat pentru protejarea acestora
Votul pentru aprobarea planului de reorganizare trebuie sa se bazeze pe criterii clare, cu asigurarea unui tratament echitabil intre creditorii de acelasi rang, a recunoasterii prioritatilor comparative si a acceptarii unei decizii a majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti creditori plati egale sau mai mari decat ar primi in faliment.
Procedurile de pre-insolventa pun la dispozitia creditorilor cadrul legal pentru negocierea/renegocierea amiabila a creantelor precum si pentru incheierea unui concordat preventiv.
In procedura de faliment activele trebuie valorificate in timp util si intr-o maniera cat mai eficienta.
Insolventa grupurilor de companii ofera instrumentele procedurale care sa faciliteze coordonarea procedurilor, scopul fiind abordarea integrata a procedurilor de insolventa deschise in cadrul aceluiasi grup.
Procedurile de pre-insolventa si insolventa sunt administrate de practicieni in insolventa si se desfasoara sub supravegherea instantelor de judecata.
2) In cazurile in care legea nu prevede, organele care aplica procedura vor tine seama de principiile enumerate la alineatul precedent.

Capitolul III DEFINITII

Art. 5 In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

Acordul de compensare bilaterala (netting) reprezinta:
a) orice intelegere sau clauza in cadrul unui contract financiar calificat dintre doua parti, prin care se prevede un orice intelegere sau clauza in cadrul unui contract financiar calificat dintre doua parti, prin care se prevede un netting al unor plati ori o indeplinire a unor obligatii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultand din sau avand legatura cu unul ori mai multe contracte financiare calificate (“acord master de netting”);netting al unor plati ori o indeplinire a unor obligatii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultand din sau avand legatura cu unul ori mai multe contracte financiare calificate (“acord master de netting”);

b) orice acord master de netting intre doua parti, prin care se prevede netting-ul intre doua sau mai multe acorduri master de netting (“acord master-master de netting”);

c) orice intelegere de garantare subsecventa ori in legatura cu unul sau mai multe acorduri master de netting;

Activitatile curente reprezinta acele activitati de productie, comert sau prestari de servicii si operatiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor in perioada de observatie, in cursul normal al activitatii sale, cum ar fi:
a) continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora;

c) asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente;

Administrator interimar – persoana fizica sau juridica desemnata de Banca Nationala a Romaniei, iar, in cazul cooperativelor de credit, si comitetul de administrare speciala desemnat de casa centrala a cooperativelor de credit, abilitate sa ia masuri conservatorii, in scopul prevenirii diminuarii activului si a cresterii pasivului institutiei de credit, de la momentul depunerii unei cereri de deschidere a procedurii falimentului si pana la data numirii lichidatorului, in procedura falimentului institutiilor de credit
Administratorul special este persoana fizica sau juridica, reprezentantul desemnat de adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, imputernicit sa efectueze in numele si pe contul acestuia actele de administrare necesare in perioadele de procedura cand debitorului i se permite sa isi administreze activitatea si sa le reprezinte interesele in procedura pe perioada in care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Averea debitorului reprezinta totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobandite in cursul procedurii insolventei -, care pot face obiectul executarii silite, in conditiile reglementate de codul de procedura civila;
Buletinul procedurilor de insolventa este publicatia editata de Oficiul National al Registrului Comertului, care are drept scop publicarea citatiilor, convocarilor, notificarilor si comunicarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti, administratorul judiciar/lichidator dupa deschiderea procedurii de insolventa prevazute de prezenta lege;
Centrul principalelor interese ale debitorului este, pana la proba contrarie, dupa caz:
sediul principal al persoanei juridice;
domiciliul profesional al persoanei fizice care exercita o activitate economica sau o profesiune independenta;
domiciliul persoanei fizice care nu exercita o activitate economica sau o profesiune independenta;
Cererea comuna de deschidere a procedurii insolventei este cererea formulata de debitor sau creditor, avand drept scop deschiderea procedurii insolventei in mod concomitent impotriva a doi sau mai multor membri ai grupului, in cadrul aceluiasi dosar.
Controlul este capacitatea de a determina sau influenta in mod dominant, direct sau indirect, politica financiara si operationala a unei societati sau deciziile la nivelul organelor societare, inclusiv posibilitatea revocarii majoritatii membrilor organelor de administratie, conducere sau supraveghere.
Consumator captiv este consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul;
Contractul financiar calificat este (i) orice contract avand ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate (astfel cum sunt acestea definite in Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, privind piata de capital (ii) orice acord repo si acord reverse repo, precum si (iii) orice contract avand ca obiect operatiuni de imprumut de valori mobiliare, realizate pe pietele reglementate, pietele asimilate sau pietele la buna intelegere, astfel cum sunt acestea reglementate;
Contract de compensare bilaterala – oricare dintre urmatoarele:
orice contract sau clauza cuprinsa intr-un contract incheiat intre institutia de credit debitoare si orice alta entitate, inclusiv persoane fizice, avand ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pietele reglementate, pietele asimilate sau prin pietele la buna intelegere, prin care se stipuleaza compensarea unor obligatii de plata sau obligatii de a face, prezente sau viitoare, decurgand din sau avand legatura cu unul sau mai multe astfel de contracte, inclusiv orice garantie accesorie ori avand legatura cu acestea; sau
orice contract sau clauza, de natura celor prevazute la pct. 1, prin care se stipuleaza compensarea unor obligatii de plata sau obligatii de a face, prezente sau viitoare, decurgand din unul sau mai multe contracte de compensare bilaterala, inclusiv orice garantie accesorie ori avand legatura cu acestea, in temeiul carora compensarea bilaterala contractuala se poate realiza prin una sau mai multe dintre urmatoarele modalitati:
a) stingerea si/sau devansarea scadentei oricarei obligatii de plata sau obligatii de a face decurgand din unul sau mai multe contracte din categoria celor prevazute mai sus;

b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piata, valori de lichidare ori valori de inlocuire a oricarei obligatii care a fost stinsa sau a carei scadenta a fost devansata potrivit prevederilor lit. a);

c) conversia intr-o singura moneda a oricarei valori calculate potrivit prevederilor lit. b);

d) compensarea, pana la obtinerea unei sume nete, a oricaror valori calculate potrivit prevederilor lit. b), asa cum au fost convertite potrivit prevederilor lit. c).

e) lichidarea bunurilor si drepturilor din averea institutiei de credit debitoare – ansamblul procedeelor, masurilor si tehnicilor pentru realizarea activelor institutiei de credit in faliment, cu respectarea principiului costului minim presupus, respectiv al valorificarii optime a acestora, in scopul achitarii datoriilor catre creditori.

Coordonarea procedurala reprezinta setul de masuri menite sa coreleze procedurile de insolventa deschise impotriva membrilor unui grup, cu scopul de a asigura celeritatea si armonizarea procedurilor, precum si minimizarea costurilor.
Creantele bugetare reprezinta creantele constand in impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora;
Creantele care beneficiaza de o cauza de preferinta sunt acele creante care sunt insotite de un drept de privilegiu si/sau de un drept de ipoteca si/sau de un drept de gaj si/sau de un drept de retentie asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garant fata de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinta. Aceste cauze de preferinta au intelesul dat lor de codul civil.
Categoria de creante defavorizate este prezumata a fi categoria de creante pentru care planul de reorganizare prevede cel putin una dintre modificarile urmatoare pentru oricare dintre creantele categoriei respective:
a) o reducere a cuantumului creantei si/sau a accesoriilor acesteia la care creditorul este indreptatit potrivit prezentei legi;

b) o reducere a garantiilor ori reesalonarea platilor in defavoarea creditorului.

Concordatul preventiv este un contract incheiat intre debitorul in dificultate financiara, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, prin care debitorul propune un plan de redresare si de acoperire a creantelor acestor creditori impotriva sa, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla debitorul.
Creantele salariale sunt creantele ce izvorasc din raporturi de munca intre debitor si angajatii acestuia. Aceste creante sunt inregistrate din oficiu in tabelul de creante de catre administratorul judiciar/lichidator;
Creditorul este creditorul indreptatit sa participe la procedura, adica creditorul care a inregistrat o cerere de admitere a creantei, el dobandind drepturile si obligatiile reglementate de lege pentru fiecare stadiu al procedurii. Calitatea de creditor inceteaza ca urmare a neinscrierii, reducerii totale sau inlaturarii din tabelele creditorilor intocmite succesiv in procedura precum si prin inchiderea procedurii; au calitatea de creditor, fara a depune personal declaratiile de creanta, salariatii debitorului.
Creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. Creditorii vor putea solicita deschiderea procedurii insolventei doar in cazul in care, dupa compensarea datoriilor reciproce, de orice natura, suma datorata acestora va depasi suma prevazuta la pct. 66.
Creditorul cu creante curente sau creditorul curent este acel creditor ce detine creante certe, lichide si exigibile, nascute in timpul procedurii de insolventa si care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanta, conform documentelor din care rezulta.
Creditorii chirografari sunt creditorii debitorului inscrisi in tabelele de creante, care nu beneficiaza de o cauza de preferinta. Sunt creditori chirografari si creditorii garantati ale caror creante nu sunt acoperite in totalitate de valoarea garantiilor reale, ale privilegiilor sau drepturilor de retentie detinute, pentru partea de creanta neacoperita. Simpla inscriere in arhiva electronica de garantii reale a unei creante nu determina transformarea acesteia in creanta garantata.
Creditorii prevazuti de art. 134 din lege sunt acei creditori care furnizeaza servicii, materii prime, materiale sau utilitati, fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi inlocuiti de niciun alt furnizor care furnizeaza servicii, materii prime, materiale sau utilitati de acelasi fel in aceleasi conditii financiare.
Creditor strain este creditorul al carui domiciliu sau, dupa caz, sediu este stabilit intr-un stat strain;
Data deschiderii procedurii reprezinta:
a) in cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronuntarii incheierii prevazute la art. 71 ;

b) in cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronuntarii sentintei judecatorului-sindic, prevazuta la art. 72;

c) in cazul insolventei transfrontaliere, momentul la care hotararea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar daca aceasta nu are caracter definitiv;

Debitorul este persoana fizica sau juridica care poate fi subiect al unei proceduri prevazute de prezentul cod;
Debitor in dificultate financiara este debitorul al carui potential de viabilitate manageriala si economica se afla intr-o dinamica descrescatoare, dar care executa sau este capabil sa execute obligatiile exigibile
Extrasul raportului de activitate cuprinde masurile luate de administratorul judiciar sau lichidator. Mentionarea urmatoarelor elemente este obligatorie:
a) desemnarea persoanelor de specialitate in conformitate cu prevederile 59 precum si onorariul acestora

b) actele de dispozitie asupra averii debitorului

c) incheierea, modificarea sau incetarea unor contracte la care debitorul este parte

d) situatia incasarilor si platilor, in sinteza

e) promovarea unor actiuni prevazute in Capitolul 6 Sectiunea I sau la art. 169

f) masuri privind acordarea unei protectii corespunzatoare

Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile:
a) insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor; prezumtia este relativa;

b) insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei;

Insolventa institutiei de credit – acea stare a institutiei de credit aflate in una dintre urmatoarele situatii:
a) incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti;

b) scaderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a institutiei de credit;

c) retragerea autorizatiei de functionare a institutiei de credit, in conformitate cu prevederile legale, ca urmare a imposibilitatii de redresare financiara a unei institutii de credit;

Insolventa societatii de asigurare/reasigurare – acea stare a societatii de asigurare/reasigurare caracterizata prin una dintre urmatoarele situatii:
a) incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti;

b) scaderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub jumatate din limita minima prevazuta de reglementarile legale in vigoare pentru fondul de siguranta;

c) imposibilitatea restabilirii situatiei financiare a societatii de asigurare/reasigurare in cadrul procedurii de redresare financiara;

Instanta straina este autoritatea judecatoreasca sau de alta natura, abilitata sa deschida si sa controleze sau sa supravegheze o procedura straina ori sa adopte hotarari in cursul derularii unei asemenea proceduri;
Instrumente financiare – valori mobiliare, titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv, instrumente ale pietei monetare, contracte futures, inclusiv contracte care implica plata unor diferente in numerar, contracte forward pe rata dobanzii, swap-uri pe rata dobanzii, cursul de schimb si actiuni, optiuni pe orice instrument financiar prevazut in aceste categorii, inclusiv contracte care implica plata unor diferente in numerar, precum si optiuni pe cursul de schimb, rata dobanzii si instrumente financiare derivate pe marfuri si orice alt instrument admis la tranzactionare pe o piata reglementata intr-un stat membru sau pentru care s-a facut o cerere de admitere la tranzactionare pe o astfel de piata;
Intelegerea de garantare este orice contract/instrument de garantare a unui acord de netting sau a unor contracte financiare calificate, incluzand fara limitare: gajuri, scrisori de garantie, garantii personale si altele asemenea.
Grupul de societati inseamna doua sau mai multe societati interconectate prin control si/sau detinerea participatiilor.
Mandatul ad-hoc este o procedura confidentiala, declansata la cererea debitorului in dificultate financiara, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla;
Membru al grupului poate fi oricare din societatile grupului, indiferent daca este societatea-mama sau un membru controlat al grupului
Membru controlat al grupului este acea societate controlata de societatea-mama.
Obligatia de cooperare reprezinta obligatia instantelor si practicienilor in insolventa de a asigura coordonarea procedurala prin urmatoarele mijloace:
a) Schimbul de informatii cu privire la procedura, in special in privinta creantelor, activelor si masurilor luate de administratorul judiciar/lichidator

b) Deschiderea concomitenta a procedurilor de insolventa a membrilor grupului, la cererea debitorilor sau creditorilor

c) In masura in care procedurile au fost deschise simultan, fixarea corelata a termenelor procedurale, precum si a sedintelor adunarii creditorilor

d) In cazul in care nu a fost desemnat acelasi practician in insolventa pentru fiecare membru al grupului, practicianul desemnat in dosarul privind societatea-mama sau, dupa caz, societatea cu cea mai mare cifra de afaceri conform ultimului bilant publicat, va coordona comunicarea intre practicienii in insolventa desemnati, fiind denumit in continuare „practician coordonator”

Operatiunea de compensare bilaterala (netting) presupune realizarea, in legatura cu unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre urmatoarele operatiuni:
a) incetarea unui contract financiar calificat si/sau accelerarea oricarei plati sau indepliniri a unei obligatii ori realizari a unui drept in baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate avand ca temei un acord de compensare bilaterala (netting);

b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piata, valori de lichidare ori valori de inlocuire a oricareia dintre obligatiile sau drepturile la care se refera lit. a);

c) conversia intr-o singura moneda a oricarei valori, calculata potrivit lit. b);

d) compensarea, pana la obtinerea unei sume nete (off-set), a oricaror valori calculate potrivit lit. b) si convertite potrivit prevederilor lit. c);

Perioada de observatie este perioada cuprinsa intre data deschiderii procedurii insolventei si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii in faliment;
Piete reglementate – piata instrumentelor financiare reglementate si supravegheate si care: functioneaza regulat, este caracterizata de faptul ca reglementarile emise sau supuse aprobarii definesc conditiile de functionare, de acces pe piata, conditii ce guverneaza listarea instrumentelor financiare si conditiile ce trebuie indeplinite de un instrument financiar inainte de a fi tranzactionat pe piata si respecta cerintele de raportare si transparenta stabilite de reglementari in vederea asigurarii protectiei investitorilor;
Procedura colectiva este procedura in care creditorii indreptatiti sa ia parte la procedura insolventei, participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de prezenta lege;
Procedura falimentului este procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat;
Procedura generala reprezinta procedura prevazuta de prezenta lege, prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute la art. 38 alin. (1), fara a le indeplini simultan si pe cele de la art. 38 alin. (2), intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului;
Procedura simplificata reprezinta procedura prevazuta de prezenta lege, prin care debitorul care indeplineste conditiile prevazute la art. 40 alin. (2) intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 20 de zile, perioada in care vor fi analizate elementele prevazute la art. 38 alin. (2) lit. c) si d);
Procedura romana de insolventa este orice procedura reglementata de prezentul cod, cu exceptia procedurii privind mandatul ad-hoc.
Procedura straina este procedura colectiva, publica, judiciara sau administrativa, care se desfasoara in conformitate cu legislatia in materie de insolventa a unui stat strain, inclusiv procedura provizorie, in care bunurile si activitatea debitorului sunt supuse controlului sau supravegherii unei instante straine, in scopul reorganizarii sau lichidarii activitatii acelui debitor;
Procedura straina secundara este procedura straina de insolventa, alta decat cea principala, care se desfasoara in statul in care debitorul isi are stabilit un sediu;
Programul de plata a creantelor este graficul de achitare a acestora mentionat in planul de reorganizare care include:
cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, indreptatiti sa participe la procedura, dar nu mai mult decat sumele datorate conform tabelului definitiv de creante;
termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume.
Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, confirmarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, dar nu limitat la acestea, impreuna sau separat:
restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;
restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
restrangerea activitatii prin lichidarea partiala sau totala a activului din averea debitorului;
Reprezentant roman este practicianul in insolventa desemnat ca administrator sau lichidator judiciar ori conciliator, in cadrul unei proceduri romane de insolventa sau pre-insolventa, in conformitate cu prevederile prezentului cod;
Reprezentant strain este persoana fizica sau juridica, incluzand persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate, in cadrul unei proceduri straine, sa administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor si a activitatii debitorului sau sa actioneze ca reprezentant al unei proceduri straine;
Sediul este orice punct de lucru in care debitorul exercita, cu mijloace umane si materiale si cu caracter netranzitoriu, o activitate economica sau o profesie independenta;
Sediul principal este locul in care se afla, intr-un mod verificabil de catre terti, centrul principal de conducere, supraveghere si de gestiune a activitatii statutare a persoanei juridice, chiar daca hotararile organului de conducere respectiv sunt adoptate potrivit directivelor transmise de membri, actionari sau asociati din alte state;
Sediul profesional este locul in care functioneaza intr-un mod verificabil de catre terti, conducerea activitatii economice ori a exercitarii profesiei independente a persoanei fizice;
Societate inseamna orice entitate de drept privat constituita in temeiul Legii nr. 31/1990 privind societatile.
Societatea-mama este societatea care exercita controlul sau influenta dominanta asupra celorlalte societati din grup.
Societate de asigurare/reasigurare – asiguratorul si/sau reasiguratorul, astfel cum acestia sunt definiti la art. 2 din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare;
Statul in care se gaseste un bun este:
– pentru bunurile corporale – statul pe teritoriul caruia este situat bunul;
– pentru bunurile si drepturile pe care proprietarul sau titularul trebuie sa le inscrie intr-un registru public – statul sub a carui autoritate este pastrat registrul;
– pentru creante – statul pe teritoriul caruia se afla centrul principalelor interese ale debitorului creantei, astfel cum este determinat la lit. d).
Supravegherea, in conditiile in care nu s-a ridicat dreptul de administare al debitoarei, consta in analiza permanenta a activitatii debitoarei si avizarea prealabila a masurilor care implica patrimonial societatea, cat si a celor menite sa conduca la restructurarea/reorganizarea acesteia. Supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului se face prin avizul prealabil acordat, cel putin asupra urmatoarelor operatiuni care implica patrimonial societatea debitoare, respectiv :
– avizarea platilor atat prin contul bancar cat si prin casierie; aceasta se poate realiza fie prin avizarea fiecarei plati fie prin instructiuni generale cu privire la efectuarea platilor;
– avizarea contractelor societatii incheiate in perioada de observatie;
– avizarea tuturor operatiunilor juridice in litigiile in care este implicata debitoarea, avizarea masurilor propuse privind recuperarea creantelor;
– avizarea operatiunilor contabile care implica diminuarea patrimoniului, precum casari, reevaluari etc.
– avizarea tranzactiilor propuse de debitoare;
– avizarea bilanturilor si raportului de activitate atasat acestora;
– avizarea masurilor de restructurare propuse de debitoare prin administrator special, cat si a eventualelor decizii de concediere, modificari propuse in cadrul contractului colectiv de munca;
– avizarea mandatelor pentru adunarile si comitetele creditorilor ale societatilor aflate in insolventa la care societatea debitoare detine calitatea de creditor precum si in adunarile generale ale actionarilor la societatile la care debitoarea detine participatii in cazul in care se propune instrainarea de active imobilizate din patrimoniul societatii la care debitoarea detine participatii sau grevarea de sarcini ale acestora, este necesara, pe langa avizul administratorului judiciar si parcurgerea procedurii prevazute de art. 87 alin. (2) si (3).
Tabel definitiv de creante este tabelul care cuprinde toate creantele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate in tabelul preliminar si impotriva carora nu s-au formulat contestatii, precum si creantele admise in urma solutionarii contestatiilor sau cele admise provizoriu de catre judecatorul sindic. In acest tabel se arata suma solicitata, suma admisa si clasificarea creantei conform art. 159 si 161.
Tabelul definitiv consolidat cuprinde totalitatea creantelor ce figureaza ca admise in tabelul definitiv de creante si cele din tabelul suplimentar necontestate, precum si cele rezultate in urma solutionarii contestatiilor la tabelul suplimentar. In situatia in care s-a dispus intrarea in faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare, tabelul definitiv consolidat va cuprinde: totalitatea creantelor ce figureaza ca admise in tabelul definitiv de creante, cele din tabelul suplimentar necontestate, cele rezultate in urma solutionarii contestatiilor la tabelul suplimentar, din care se vor deduce sumele achitate pe parcursul desfasurarii planului de reorganizare;
Tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele scadente sau nescadente, sub conditie sau in litigiu, nascute inainte de data deschiderii procedurii, acceptate de catre administratorul judiciar in urma verificarii acestora. In tabel vor fi mentionate atat suma solicitata de catre creditor, cat si suma acceptata si rangul de prioritate. In cazul procedurii simplificate, in acest tabel se vor inregistra si creantele nascute dupa deschiderea procedurii si pana la momentul intrarii in faliment;
Tabelul suplimentar cuprinde toate creantele nascute dupa data deschiderii procedurii generale si pana la data inceperii procedurii falimentului, acceptate de catre lichidator in urma verificarii acestora. In tabel vor fi mentionate atat suma solicitata de catre creditor, cat si suma acceptata si rangul de preferinta;
Valoarea-prag reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa. Valoarea-prag este de 45.000 lei pentru creditori, de 90.000 lei pentru debitor, pentru creante de alta natura decat cele salariale, iar pentru salariati este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat.

CARTEA I. PROCEDURI DE PREVENIRE A INSOLVENTEI

TITLUL I Partea generala

Art. 6 Prezenta carte se aplica debitorilor aflati in dificultate financiara, fara a fi in stare de insolventa.

Art. 7

1) Organele care aplica procedurile prevazute de prezenta carte sunt: instantele judecatoresti, prin judecatorul-sindic sau, dupa caz, presedintele tribunalului, mandatarul ad-hoc, respectiv administratorul concordatar.

2) Creditorii participa la procedura in mod individual, in masura permisa de drepturile aferente creantei lor, precum si in mod colectiv, in conditiile prezentei legi, prin adunarea creditorilor si reprezentantul creditorilor.

3) Debitorul participa la procedura prin reprezentantii sai legali sau conventionali.

Art. 8

1) Tribunalul in jurisdictia caruia se afla sediul sau domiciliul profesional al debitorului este competent sa solutioneze cererile si pricinile la care se refera prezenta carte.

2) Cererile si pricinile referitoare la concordatul preventiv sunt de competenta judecatorului-sindic, desemnat in conditiile Legii privind organizarea judiciara.

Art. 9 Curtea de apel este instanta de apel pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic. Hotararile curtii de apel sunt definitive.

TITLUL II Mandatul ad-hoc

Art. 10

1) Un debitor poate adresa presedintelui tribunalului o cerere de numire a unui mandatar ad-hoc. Prin cererea sa, debitorul propune un mandatar ad-hoc dintre practicienii in insolventa, autorizati conform legii.

2) Cererea trebuie sa cuprinda o descriere detaliata a motivelor care fac necesara numirea unui mandatar ad-hoc.

Art. 11 Cererea este depusa la cabinetul presedintelui tribunalului si se inregistreaza intr-un registru special.

Art. 12

1) Dupa primirea cererii, presedintele tribunalului dispune convocarea, in termen de 5 zile, prin agent procedural, a debitorului si a mandatarului ad-hoc propus.

2) Procedura se desfasoara in camera de consiliu si se mentine confidentiala pe toata durata sa.

3) Confidentialitatea procedurii este obligatorie pentru toate persoanele si institutiile care iau parte sau sunt implicate in aceasta.

Art. 13

1) Dupa ascultarea debitorului, daca se constata ca dificultatile acestuia sunt serioase, iar mandatarul ad-hoc propus intruneste conditiile legii pentru exercitarea acestei calitati, presedintele tribunalului desemneaza, prin incheiere irevocabila, mandatarul ad-hoc propus.

2) Obiectivul mandatarului ad-hoc va fi de a realiza, in termen de 90 de zile de la desemnare, o intelegere intre debitor si unul sau mai multi creditori ai sai, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla debitorul, salvgardarii acestuia, pastrarii locurilor de munca si acoperirii creantelor asupra debitorului.

3) In scopul realizarii obiectului mandatului, mandatarul ad-hoc va putea propune stergeri, reesalonari sau reduceri partiale de datorii, continuarea sau incetarea unor contracte in curs, reduceri de personal, precum si orice alte masuri considera a fi necesare.

Art. 14 Onorariul mandatarului ad-hoc va fi stabilit provizoriu de catre presedintele tribunalului, la propunerea debitorului si cu acordul mandatarului ad-hoc, sub forma unui onorariu fix sau a unui onorariu lunar. Acesta va putea fi modificat ulterior, la cererea mandatarului ad-hoc, cu acordul debitorului.

Art. 15

1) Mandatul ad-hoc inceteaza:

a) prin denuntarea unilaterala a mandatului de catre debitor sau de catre mandatarul ad-hoc;

b) prin incheierea intelegerii prevazute la art. 15 alin. (2);

c) daca, in termenul prevazut de art. 15 alin. (2), mandatarul nu a reusit sa intermedieze incheierea unei intelegeri intre debitor si creditorii sai.

2) La cererea debitorului sau a mandatarului ad-hoc, presedintele tribunalului va constata incetarea mandatului ad-hoc, prin incheiere definitiva.

TITLUL III Concordatul preventiv

CAPITOLUL 1 Beneficiarii procedurii

Art. 16 Poate recurge la procedura de concordat preventiv orice debitor in dificultate, cu urmatoarele exceptii:

a) daca cu 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv debitorul a mai beneficiat de un concordat preventiv esuat;

b) daca debitorul si/sau actionarii/asociatii/asociatii comanditari sau administratorii acestuia au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificarile ulterioare, in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii prevazute de prezenta lege;

c) daca membrilor organelor de conducere si/sau supraveghere ale debitorului li s-a atras raspunderea in conditiile prezentei legi sau a unor legi speciale, pentru aducerea acestuia in stare de insolventa; prevederile lit. b) raman aplicabile;

CAPITOLUL 2 Organele care aplica procedura

Art. 17

Judecatorul-sindic are urmatoarele atributii in procedura concordatului preventiv:
a) sa numeasca administratorul concordatar provizoriu;

b) sa constate si, daca este cazul, sa omologheze, la cererea administratorului concordatar, concordatul preventiv;

c) sa constate, la cererea oricarui creditor nesemnatar al concordatului preventiv, indeplinirea conditiilor cerute pentru a fi inscris pe lista creditorilor ce au aderat la concordatul preventiv;

d) sa dispuna prin incheiere, in conditiile art. 18, suspendarea provizorie a executarilor silite contra debitorului, in baza proiectului de concordat preventiv formulat de debitor si transmis creditorilor;

e) sa judece actiunile in nulitate a concordatului preventiv;

f) sa judece actiunile in rezolutiune a concordatului preventiv.

Art. 18

1) Cererile formulate in temeiul prezentului titlu se judeca in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere, partile fiind citate in termen de 48 de ore de la primirea cererii.

2) Partile cu sediul in strainatate sunt citate prin mijloace rapide de comunicare, la sediul sau, dupa caz, la domiciliul ori resedinta cunoscute ale acestora; in lipsa, citarea se face prin afisare la usa instantei.

3) Hotararile pronuntate de judecatorul-sindic in aplicarea prezentului titlu sunt executorii.

4) Hotararile judecatorului-sindic pot fi atacate de parti numai cu apel, in termen de 7 zile, care se calculeaza de la comunicare, pentru absenti, si de la pronuntare, pentru cei prezenti.

5) Apelul nu este suspensiv de executare.

Art. 19 Atributiile administratorului concordatar sunt urmatoarele:

a) intocmeste tabloul creditorilor, care include si creditorii contestati sau ale caror creante sunt in litigiu, si tabloul creditorilor concordatari; o creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari aflati in procedura de concordat, va fi inscrisa in toate tablourile creditorilor cu valoarea nominala a creantei detinute pana ce aceasta va fi complet acoperita.

b) elaboreaza, impreuna cu debitorul, oferta de concordat, cu elementele componente ale acesteia, respectiv, proiectul de concordat si planul de redresare;

c) face demersuri pentru solutionarea pe cale amiabila a oricarei dispute intre debitor si creditori ori intre creditori;

d) solicita judecatorului-sindic constatarea si/sau, dupa caz, omologarea concordatului preventiv;

e) supravegheaza indeplinirea obligatiilor asumate de catre debitor prin concordatul preventiv;

f) informeaza, de urgenta, adunarea creditorilor concordatari asupra neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare de catre debitor a obligatiilor sale;

g) intocmeste si transmite adunarii creditorilor concordatari rapoarte lunare sau trimestriale asupra activitatii sale si a debitorului; raportul administratorului concordatar va contine si opinia acestuia privind existenta sau, dupa caz, inexistenta unor motive de rezolutiune a concordatului preventiv;

h) convoaca adunarea creditorilor concordatari;

i) cere instantei inchiderea procedurii concordatului preventiv;

j) indeplineste orice alte atributii prevazute de prezentului titlu, instituite prin concordatul preventiv ori stabilite de judecatorul-sindic.

Art. 20

1) Onorariul definitiv al administratorului concordatar se propune prin proiectul de concordat si se stabileste prin concordatul preventiv; acesta va fi suportat din averea debitorului.

2) Onorariul administratorului concordatar va consta, in functie de natura obligatiilor acestuia, intr-o suma fixa, o remuneratie lunara sau un onorariu de succes; la stabilirea cuantumului onorariului se va avea in vedere natura activitatii desfasurate de catre debitor, precum si complexitatea planului de redresare.

Art. 21

1) Adunarea creditorilor concordatari are urmatoarele atributii:

a) aproba rapoartele administratorului concordatar privitoare la activitatea debitorului si la indeplinirea obligatiilor asumate prin concordat;

b) stabileste, in cazul prevazut la lit. b), cu acordul debitorului, onorariul noului administrator concordatar;

c) desemneaza reprezentantul creditorilor;

d) este titularul actiunii in rezolutiune a concordatului preventiv, pe care o exercita prin reprezentantul creditorilor.

2) In cursul derularii procedurii, adunarea creditorilor concordatari poate fi convocata de administratorul concordatar, din oficiu sau la cererea creditorilor reprezentand 10% din valoarea totala a creantelor concordatare.

3) Adunarea creditorilor concordatari adopta hotarari cu majoritatea, ca valoare, a creantelor concordatare prezente.

Art. 22

1) Votul creditorilor concordatari poate fi exercitat si prin corespondenta.

2) sedinta adunarii creditorilor concordatari va fi organizata si prezidata de administratorul concordatar.

3) La adunarile creditorilor concordatari va fi invitat si debitorul

Art. 23

1) Orice debitor, cu exceptia celor prevazuti la art. 16, poate introduce la tribunalul competent o cerere de deschidere a procedurii de concordat preventiv. Prin cererea sa, debitorul propune un administrator concordatar provizoriu, dintre practicienii in insolventa, autorizati conform legii.

2) Judecatorul-sindic numeste administratorul concordatar provizoriu prin incheiere irevocabila.

3) In termen de 30 de zile de la numirea sa, administratorul concordatar elaboreaza, impreuna cu debitorul, lista creditorilor si oferta de concordat preventiv.

4) Oferta de concordat preventiv se notifica de catre administratorul concordatar provizoriu creditorilor prin mijloace rapide de comunicare, ce asigura posibilitatea verificarii receptiei ofertei de concordat.

5) Oferta de concordat preventiv va fi depusa in dosarul deschis potrivit alin. (1) si, pentru opozabilitate fata de terti, se depune la grefa tribunalului, unde va fi inregistrata intr-un registru special. Despre depunerea si notificarea acesteia se face mentiune in registrul comertului in care este inregistrat debitorul.

6) Oferta de concordat preventiv va cuprinde si proiectul de concordat preventiv, la care se vor anexa declaratia debitorului privind starea de dificultate financiara in care se afla, precum si lista creditorilor cunoscuti, inclusiv cei ale caror creante sunt contestate integral sau partial, cu precizarea cuantumului si a garantiilor acceptate de debitor

Art. 24

1) Proiectul de concordat preventiv trebuie sa prezinte, in mod detaliat:

a) situatia analitica a activului si a pasivului debitorului, certificata de un expert contabil sau, dupa caz, auditata de un auditor autorizat potrivit legii; in cazul in care prin proiectul de concordat se propun reduceri ale creantelor bugetare, se va atasa un raport de evaluare care sa indice valoarea despagubirilor care s-ar primi in caz de faliment. Raportul va fi intocmit de catre un evaluator autorizat membru ANEVAR conform standardelor internationale de evaluare.

b) cauzele starii de dificultate financiara si daca este cazul, masurile luate de debitor pentru depasirea acesteia pana la depunerea ofertei de concordat preventiv;

c) proiectia evolutiei financiar-contabile pe urmatoarele 24 luni.

2) Proiectul de concordat preventiv trebuie sa includa un plan de redresare, care prevede cel putin urmatoarele masuri:

a) reorganizarea activitatii debitorului, prin masuri precum: restructurarea conducerii debitorului, modificarea structurii functionale, reducerea personalului sau orice alte masuri considerate a fi necesare;

b) modalitatile prin care debitorul intelege sa depaseasca starea de dificultate financiara, precum: majorarea capitalului social, imprumut bancar, obligational sau de alta natura, infiintarea sau desfiintarea unor sucursale sau puncte de lucru, vanzarea de active, constituirea de garantii; in cazul acordarii de noi finantari in perioada de concordat, se va prevedea prioritatea la distribuire a acestor sume, dupa plata cheltuielilor de procedura.

c) In cazul contractelor a caror scadenta depaseste termenul de 24 de luni prevazut pentru realizarea concordatului, sau a celor pentru care se propun esalonari de plata in afara acestei perioade, dupa inchiderea procedurii de concordat, aceste plati vor continua conform contractelor din care rezulta.

d) termenul-limita pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordat nu poate depasi 24 de luni de la data constatarii sau omologarii acestuia prin hotarare definitiva si executorie

e) in situatia in care se primeste prin concordat de catre creditorii bugetari, mai mult decat s-ar primi in cazul falimentului, conform evaluarii dispuse de catre administratorul concordatar, aceasta ipoteza nu constituie ajutor de stat, conform normelor europene.

3) Prin proiectul de concordat preventiv, supus aprobarii creditorilor, debitorul propune, de asemenea, confirmarea administratorul concordatar provizoriu, precum si remuneratia acestuia pentru perioada ulterioara datei incheierii concordatului.

Art. 25

1) In conditiile art. 996 si 999 din codul de procedura civila, debitorul poate cere judecatorului-sindic, in baza ofertei de concordat preventiv, suspendarea provizorie a urmaririlor silite.

2) Cererea se judeca in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere, fara citarea partilor.

3) Suspendarea provizorie a urmaririlor silite individuale se mentine pana la pronuntarea unei hotarari definitive si executorii de constatare sau omologare a concordatului sau pana la respingerea ofertei de concordat prin vot de catre majoritatea creditorilor, ale caror creante necontestate compun masa credala.

CAPITOLUL 3 Incheierea, constatarea si omologarea concordatului preventiv

Art. 26

1) In vederea exercitarii votului creditorilor asupra proiectului de concordat preventiv, debitorul poate organiza una sau mai multe sedinte colective ori individuale de negociere cu creditorii, in prezenta administratorului concordatar propus de debitor.

2) Initiativa negocierii poate apartine si unuia sau mai multor creditori, precum si actionarilor semnificativi sau asociatilor debitorului.

3) Perioada in care se desfasoara negocierile asupra proiectului de concordat preventiv nu poate depasi 60 de zile calendaristice.

Art. 27

1) Asupra ofertei de concordat preventiv, cu eventualele amendamente rezultate in urma negocierilor, creditorii voteaza, in principiu, prin corespondenta.

2) Votul creditorilor se trimite prin mijloace de comunicare rapida pe adresa debitorului, in termen de maximum 30 de zile calendaristice calculate de la data primirii ofertei de concordat preventiv. Votul favorabil neconditionat asupra concordatului preventiv are valoare de acceptare a concordatului. Orice conditionare a votului este considerata vot negativ.

3) In cazuri exceptionale, administratorul concordatar poate convoca o adunare a tuturor creditorilor.

4) Daca in termenul prevazut la alin. (2) unul sau mai multi creditori detinand 10% din valoarea totala a creantelor solicita convocarea adunarii tuturor creditorilor, administratorul concordatar este obligat sa o convoace in termen de maximum 5 zile de la data primirii cererii. Convocarea este transmisa creditorilor prin mijloace de comunicare rapida, care permit confirmarea primirii.

5) Concordatul preventiv se considera aprobat de creditori daca sunt intrunite voturile creditorilor care reprezinta majoritatea de doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate.

6) Creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, in sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la concordat doar in cazul in care acesta le acorda mai putin decat ar primi in cazul falimentului.

Art. 28

1) Dupa aprobarea concordatului de catre creditori, administratorul concordatar solicita judecatorului-sindic sa constate concordatul preventiv.

2) Judecatorul-sindic constata concordatul preventiv prin incheiere pronuntata in camera de consiliu, de urgenta si cu precadere, dupa ascultarea administratorului concordatar. Cererea de constatare a concordatului preventiv poate fi respinsa exclusiv pentru motive de legalitate.

3) Concordatul preventiv, aprobat de creditori si constatat de judecatorul-sindic prin incheiere, se comunica creditorilor, prin intermediul administratorului concordatar, si se mentioneaza in registrul comertului.

Art. 29

1) De la data comunicarii hotararii de constatare a concordatului preventiv se suspenda de drept urmaririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului si curgerea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a creantelor acestora contra debitorului.

2) De la aceeasi data se suspenda de drept fata de creditorii semnatari curgerea dobanzilor, a penalitatilor si a oricaror alte cheltuieli aferente creantelor, daca prin concordat nu se prevede altfel.

Art. 30

1) Pentru a face opozabil concordatul preventiv creditorilor nesemnatari, inclusiv creditorilor necunoscuti sau contestati, administratorul concordatar poate cere judecatorului-sindic omologarea concordatului.

2) Pentru omologare, judecatorul-sindic verifica indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
a) valoarea creantelor contestate si/sau in litigiu nu depaseste 20% din masa credala;
b) concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezinta cel putin 80% din valoarea totala a creantelor.

3) Dispunand omologarea, judecatorul-sindic suspenda toate procedurile de executare silita.

4) La cererea administratorului concordatar, sub conditia acordarii de garantii creditorilor de catre debitor, judecatorul-sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen de maximum 18 luni de amanare a scadentei creantei lor, perioada in care nu vor curge dobanzi, penalitati, precum si orice alte cheltuieli aferente creantelor.

5) Concordatul va fi opozabil creditorilor bugetari, cu conditia respectarii prevederilor legale cu privire la ajutorul de stat din legislatia interna si europeana, conform art. 24 alin. (2) lit. e ).

Art. 31 Pe perioada concordatului preventiv omologat nu se poate deschide procedura insolventei fata de debitor.

Art. 32

1) Orice creditor care obtine un titlu executoriu asupra debitorului in cursul procedurii poate formula cerere de aderare la concordat sau poate sa isi recupereze creanta prin orice alte modalitati prevazute de lege.

2) Cererea de aderare se depune la administratorul concordatar, care o include in tabelul creditorilor concordatari.

Art. 33

1) In cursul procedurii, debitorul isi desfasoara activitatea in limitele afacerii sale obisnuite, in conditiile concordatului preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar.

2) Masurile cuprinse in concordatul preventiv, inclusiv modificarile creantelor, profita si codebitorilor, fideiusorilor si tertilor garanti.

CAPITOLUL 4 Inchiderea procedurii concordatului preventiv

Art. 34

1) Creditorii care au votat impotriva concordatului preventiv pot cere anularea contractului, in termen de 15 zile de la data mentionarii concordatului in registrul comertului.

2) Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul de a cere constatarea nulitatii este imprescriptibil si apartine oricarei persoane interesate.

3) Instanta, la cererea reclamantului, poate dispune, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea concordatului preventiv.

Art. 35

1) In situatia in care se constata incalcarea grava de catre debitor a obligatiilor asumate prin concordatul preventiv, adunarea creditorilor concordatari poate hotari introducerea actiunii in rezolutiune a concordatului preventiv. Asupra acestui aspect adunarea poate delibera chiar daca nu a fost inscris pe ordinea de zi.

2) In intelesul alin. (1), reprezinta incalcare grava a obligatiilor asumate de debitor prin concordatul preventiv actiuni precum: favorizarea unuia sau mai multor creditori in dauna celorlalti, ascunderea sau externalizarea de active in perioada concordatului preventiv, efectuarea de plati fara contraprestatie sau in conditii ruinatoare.

3) Daca adunarea creditorilor concordatari a decis introducerea actiunii in rezolutiune, procedura concordatului preventiv se suspenda de drept.

4) Prin hotararea de admitere a actiunii in rezolutiune, judecatorul-sindic acorda creditorilor daune-interese, in conditiile dreptului comun.

Art. 36

1) Daca procedura concordatului preventiv se finalizeaza cu succes, la termenul prevazut in contract sau anterior acestuia, dupa caz, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere prin care va constata realizarea obiectului concordatului preventiv. In acest caz, modificarile creantelor prevazute in concordatul preventiv raman definitive.

2) In cazul in care in cursul derularii procedurii, inainte de expirarea termenului prevazut la art. 24 alin. (2) lit. d), administratorul concordatar apreciaza ca este imposibila realizarea obiectivelor concordatului din motive neimputabile debitorului, poate cere judecatorului-sindic constatarea nereusitei concordatului preventiv si inchiderea procedurii.

3) In cazul in care la expirarea termenului prevazut la art. 24 alin. (2) lit. d) nu au fost indeplinite obligatiile prevazute in concordatul preventiv, creditorii vor putea vota, la propunerea administratorului concordatar, prelungirea duratei concordatului cu maximum 6 luni fata de durata initiala.

Art. 37 Masurile prevazute de prezentul titlu se vor aplica cu respectarea regulilor in materia ajutorului de stat.

CARTEA A II-A. PROCEDURA INSOLVENTEI

TITLUL I Procedura generala

CAPITOLUL I Dispozitii Generale

Art. 38

1) Procedura generala prevazuta de prezenta carte se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau de insolventa iminenta, cu exceptia celor prevazuti la alin. (2) lit. c) si d):

a) profesionistilor;

b) grupurilor de societati;

c) regiilor autonome, in conditiile prevazute de art. 347;

d) societatilor cooperative;

e) societatilor agricole;

f) grupurilor de interes economic;

g) oricarei alte persoane fizice sau juridice de drept privat supuse inregistrarii in registrul comertului sau in alte registre de publicitate.

2) Procedura simplificata prevazuta de prezenta lege se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa, care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:

a) profesionistilor persoane fizice supuse obligatiei de inregistrare in registrul comertului, cu exceptia celor care exercita profesii liberale;

b) intreprinderilor familiale, membrilor intreprinderii familiale;

c) Debitorilor care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1) si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

1. nu detin niciun bun in patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;

3. administratorul nu poate fi gasit;

4. sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;

d) debitorilor care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1), care nu au prezentat oricare din documentele prevazute la art. 67 alin. (1) lit. a) – f) si h) in termenul prevazut de lege;

e) persoanelor juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept anterior formularii cererii introductive, chiar daca lichidatorul nu a fost numit sau, desi numit, mentiunea privitoare la numirea sa nu a fost inscrisa in registrul comertului.

f) debitorilor care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment;

g) oricarei persoane care desfasoara activitati specifice profesionistilor, care nu a obtinut autorizarea ceruta de lege pentru exploatarea unei intreprinderi si nu este inregistrata in registrele speciale de publicitate. Aplicarea prezentei legi fata de aceste persoane nu exclude sanctiunile aplicabile pentru lipsa autorizarii sau inregistrarii respectivei persoane.

Art. 39

1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.

2) Platile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei banci, pe baza de dispozitii emise de debitor sau, dupa caz, de administratorul judiciar, iar in cursul falimentului, de lichidator.

3) Disponibilitatile banesti vor putea fi pastrate intr-un cont special de depozit bancar.

4) In lipsa disponibilitatilor in contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile urmand a fi facute in conformitate cu prevederile privind organizarea si exercitarea profesiei de practician in insolventape baza unui buget previzionat.

5) In cadrul adunarii creditorilor, administratorul judiciar va putea solicita creditorilor avansarea sumelor necesare continuarii procedurii.

6) Oricand pe parcursul procedurii, in lipsa de lichiditati in patrimoniul debitoarei, administratorul/lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini si va proceda la valorificarea de urgenta, la minimum valoarea de lichidare a acestora, stabilita de un evaluator desemnat conform prevederilor art. 61. Valorificarea se va efectua in scopul si in limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedura.

7) Fondul prevazut la alin. (4) va fi constituit prin:

a) aplicarea unui procent de 50% la taxele care se achita la oficiul registrului comertului pentru autorizare constituire persoane supuse inregistrarii in registrul comertului, cu modificarile actelor, faptelor si mentiunilor acestora, si efectuarea tuturor inregistrarilor in registrul comertului, autorizare functionare si eliberare documente specifice, verificare si/sau rezervare, transmitere/obtinere/eliberare documente si/sau informatii prevazute de lege;

b) preluarea a 2,0% din sumele recuperate in cadrul procedurilor de insolventa, inclusiv din fondurile obtinute din vanzarea bunurilor din averea debitorului, suma care va fi inclusa in categoria cheltuielilor aferente procedurii in sensul alin. (1).

8) Sumele mentionate la alin. (1) vor fi platite cu prioritate in momentul existentei disponibilului in contul debitorului. Sumele platite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de procedura sunt considerate avansuri si vor fi restituite de catre practicianul in insolventa din averea debitoarei la momentul existentei lor.

9) U.N.P.I.R. va comunica la Oficiul National al Registrului Comertului si la instantele judecatoresti pe langa care functioneaza registrul societatilor agricole, respectiv registrul asociatiilor si fundatiilor, numarul contului si unitatea la care acesta este deschis si orice modificari ulterioare ale acestuia.

10) Sumele mentionate la alin. (1) vor fi platite cu prioritate in momentul existentei disponibilului in contul debitorului. Sumele platite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de procedura sunt considerate avansuri si vor fi restituite de catre practicianul in insolventa din averea debitoarei la momentul existentei lor.

CAPITOLUL 2 Organele care aplica procedura

Art. 40

1) Organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.

2) Organele prevazute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni

CAPITOLUL 3 Participantii la procedura

SECTIUNEA 1: Instantele judecatoresti

Art. 41

1) Toate procedurile prevazute de prezenta carte, cu exceptia apelului, sunt de competenta tribunalului sau, daca este cazul, a tribunalului specializat, in a carui circumscriptie debitorul si-a avut sediul cel putin 1 an anterior datei sesizarii instantei. Daca in cadrul tribunalului a fost creata o sectie speciala de insolventa, acesteia ii apartine competenta pentru derularea procedurilor prevazute de prezenta lege.

2) Sediul debitorului este cel cu care figureaza acesta in Registrul Comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatilor si fundatiilor. In cazul in care sediul a fost schimbat cu mai putin de un an anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, sediul debitorului este cel cu care acesta figura la registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatilor si fundatiilor inainte de schimbare.

3) Tribunalul, legal investit cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei conform alin. 1 al prezentului articol, ramane competent sa solutioneze cauza, indiferent de schimbarile ulterioare de sediu ale debitorului.

Art. 42

1) Citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa. Comunicarea citatiilor, a convocarilor si notificarilor fata de participantii la proces, al caror sediu, domiciliu sau resedinta se afla in strainatate, este supusa dispozitiilor codului de Procedura Civila coroborate cu prevederile Regulamentului CE nr. 1346/2000 privind procedurile de insolventa cu modificarile si completarile ulterioare. Buletinul procedurilor de insolventa va fi realizat in forma electronic.

2) Pentru sustinerea cheltuielilor de editare si difuzare a Buletinului procedurilor de insolventa, fondul prevazut la art. 17 din Hotararea Guvernului nr. 460/2005 privind continutul, etapele, conditiile de finantare, publicare si distribuire a Buletinului procedurilor de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, se majoreaza, reprezentand o cota de 10% aplicata la taxele percepute de oficiile registrului comertului de pe langa tribunale pentru operatiunile de inregistrare.

3) In procedurile contencioase reglementate de prezenta carte vor fi citate in calitate de parti numai persoanele ale caror drepturi sau interese sunt supuse spre solutionare judecatorului-sindic, in conditii de contradictorialitate. In toate celelalte cazuri va fi citat doar administratorul judiciar/lichidatorul.

4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Creditorii nementionati in lista prevazuta la art. 67 alin. 1 pct. c si care nu au fost notificati vor fi repusi in termen si vor prelua procedura in stadiul in care se afla in momentul inscrierii lor la masa credala.

5) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), prima citare si comunicarea actelor de procedura catre persoanele impotriva carora se introduce o actiune, in temeiul dispozitiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolventei, se vor realiza, conform codului de procedura civila, si prin Buletinul procedurilor de insolventa. Instantele judecatoresti vor transmite actele de procedura in cauza, din oficiu, pentru publicare in Buletinul procedurilor de insolventa.

6) In cazul in care debitorul este o societate tranzactionata pe o piata reglementata, judecatorul-sindic va comunica Autoritatii pentru Supraveghere Financiara hotararea de deschidere a procedurii.

7) Formatul si continutul-cadru ale actelor care se publica in Buletinul procedurilor de insolventa si ale dovezii privind indeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare si comunicare se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei si sunt utilizate in mod obligatoriu de toti participantii la procedura.

8) Notificarile, cu exceptia cazului in care sarcina notificarii apartine altor organe care aplica procedura, si convocarile prevazute de prezenta lege cad in sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz.

9) Creditorii care au inregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati ca au in cunostinta termenele prevazute la art. 100 ori la art. 146 sau 147, dupa caz, si nu vor mai fi citati.

10) In vederea publicarii citatiilor, convocarilor si notificarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti, dupa deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege, se editeaza Buletinul procedurilor de insolventa, publicatie editata de Oficiul National al Registrului Comertului.

11) Publicarea actelor de procedura sau, dupa caz, a hotararilor judecatoresti in Buletinul procedurilor de insolventa inlocuieste, de la data publicarii acestora, citarea, convocarea si notificarea actelor de procedura efectuate individual fata de participantii la proces, acestea fiind prezumate a fi indeplinite la data publicarii.

12) Cu exceptia cazurilor in care legea prevede termene speciale, toate cererile, contestatiile, actiunile intemeiate pe dispozitiile prezentei carti se judeca conform reglementarilor codului de procedura civila cu privire la judecata in prima instanta, cu mentiunea ca termenul pentru depunerea intampinarii este de maxim 10 zile de la comunicare, raspunsul la intampinare nu este obligatoriu, iar judecatorul sindic fixeaza, prin rezolutie, in termen de maxim 3 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei

Art. 43

1) Curtea de apel va fi instanta de apel pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic. Hotararile curtii de apel sunt definitive.

2) Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotararii realizata prin publicare in Buletinul Procedurilor de Insolventa, daca legea nu prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenta. Citarea apelantilor, a administratorului judiciar/lichidatorului si a intimatilor in apel si comunicarea deciziilor pronuntate se fac prin Buletinul Procedurilor de Insolventa. Instantele judecatoresti vor transmite actele de procedura in cauza, din oficiu, pentru publicare in Buletinul procedurilor de insolventa. Procedura va fi considerata indeplinita daca citatia se publica cu cel putin 5 zile calendaristice inainte de data stabilita pentru infatisare. In vederea solutionarii apelului, se trimit la curtea de apel, in copie certificata, de grefierul-sef al tribunalului, numai actele care intereseaza solutionarea caii de atac, selectate de judecatorul-sindic in cazul in care apelul priveste o hotarare a judecatorului sindic pentru care nu s-a format dosar separat. In cazul in care apelul vizeaza o hotarare pronuntata de judecatorul-sindic intr-un dosar separat, intregul dosar se inainteaza la instanta de apel. In cazul in care instanta de apel considera necesare si alte acte din dosarul de fond, va pune in vedere partilor interesate sa le depuna in copie certificata.

3) Apelul se judeca conform dispozitiilor codului de procedura civila cu urmatoarele derogari: termenul pentru depunerea intampinarii este de maxim 10 zile de la comunicarea cererii si a motivelor de apel, raspunsul la intampinare nu este obligatoriu, iar judecatorul fixeaza, prin rezolutie, in termen de maxim 3 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei.

4) Prin derogare de la prevederile codului de procedura civila, exercitarea apelului nu suspenda executarea hotararilor judecatorului sindic.

5) Prevederile alin. (4) nu se aplica in cazul judecarii apelului impotriva urmatoarelor hotarari ale judecatorului-sindic:

a) sentinta de deschidere a procedurii insolventei impotriva debitorului.

b) sentinta prin care se decide intrarea in procedura simplificata;

c) sentinta prin care se decide intrarea in faliment;

d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea de creante;

e) sentinta de solutionare a contestatiilor impotriva masurilor administratorului judiciar/lichidatorului;

f) sentinta prin care s-a confirmat practicianul in insolventa.

5) Pentru toate cererile de apel formulate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorul-sindic in cadrul procedurii se constituie un singur dosar. Completul de apel caruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va solutiona toate apelurile urmatoare privind aceeasi procedura, exercitate impotriva aceleiasi hotarari sau a hotararilor succesive pronuntate de judecatorul-sindic in acelasi dosar de insolventa.

6) Curtea de apel investita cu solutionarea apelului declarat impotriva hotararii judecatorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolventei, admitand apelul, va anula hotararea si va trimite cauza judecatorului-sindic pentru deschiderea procedurii insolventei.

Art. 44 Repartizarea cauzelor, avand ca obiect procedura prevazuta de prezentul titlu, judecatorilor desemnati ca judecatori-sindici se realizeaza potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, in mod aleatoriu, in sistem informatizat.

SECTIUNEA 2: Judecatorul sindic

Art. 45

1) Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei carti, sunt:

a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii insolventei si, dupa caz, de intrare in faliment atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;

b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;

c) Desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa compatibili care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, fixarea onorariului in conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitatii practicienilor in insolventa, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada. Judecatorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de catre creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de catre debitor, daca cererea ii apartine. In situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de catre judecatorul-sindic din randul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei. In cazurile prevazute la art. 70, atunci cand se solutioneaza impreuna cereri formulate de mai multi creditori sau cereri formulate de unul sau mai multi creditori si de catre debitoare, se va da curs propunerii creditorilor care, singuri sau impreuna cu alti creditori, detin majoritatea relativa a valorii creantelor sau de cererea debitoarei, daca nu exista o propunere din partea unui creditor.

d) Confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care detine mai mult de 50 % din valoarea creantelor. Daca nu exista contestatii impotriva legalitatii hotararii adunarii creditorilor sau a deciziei creditorului care detine mai mult de 50 % din valoarea creantelor, confirmarea se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, in termen de 5 zile de la publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa a hotararii adunarii creditorilor sau, dupa caz a deciziei creditorului majoritar ;

e) Inlocuirea, pentru incalcari grave ale atributiilor, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului, conform art. 57 alin. (4);

f) Judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

g) Judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 169.

h) Judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

i) Judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;

j) Confirmarea planului de reorganizare dupa votarea lui de catre creditori;

k) Solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;

l) Solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;

m) Judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;

n) Judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar in situatiile in care, nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzat de neprezentarea creditorilor legal convocati, la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi.

o) Pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.
2) Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.

Art. 46

1) Hotararile judecatorului-sindic sunt executorii si pot fi atacate, separat, numai cu apel.

2) Dispozitiile art. 42 alin. (1) din codul de procedura civila privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunta succesiv hotarari in acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecarii, dupa anularea hotararii in apel.

3) Hotararile pronuntate de judecatorul-sindic vor fi motivate de acesta in termen de 10 zile de la data pronuntarii hotararii.

Sectiunea 3: Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

Art. 47

1) Adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de administratorul judiciar sau, dupa caz, de lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul sedintelor adunarilor creditorilor este in sarcina administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului.

2) Creditorii cunoscuti vor fi convocati de administratorul judiciar sau de lichidator in cazurile prevazute expres de lege si ori de cate ori este necesar.

3) Adunarea creditorilor va putea fi convocata si de comitetul creditorilor sau de catre creditorii detinand creante in valoare de cel putin 50% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot. In aceasta situatie, daca administratorul judiciar sau lichidatorul refuza sa prezideze adunarea creditorilor ori nu se prezinta la data si locul convocarii, aceasta va fi prezidata de presedintele comitetului creditorilor sau, in lipsa, de creditorul care a cerut convocarea, reprezentati sau asistati de un avocat ori de un consilier juridic. In acest caz, convocarea si orice alte documente si informatii aferente acesteia vor fi comunicate de urgenta administratorului judiciar/lichidatorului. Procesul-verbal intocmit va fi transmis spre publicare in BPI in termen de 3 zile de catre persoana care a prezidat adunarea.

Art. 48

1) Convocarea creditorilor se va realiza prin publicare in BPI cu cel putin 3 zile lucratoare anterior tinerii sedintei si va trebui sa cuprinda ordinea de zi a sedintei.

2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este nula, cu exceptia cazului in care la sedinta participa titularii tuturor creantelor.

3) Creditorii pot fi reprezentati in adunare prin imputerniciti cu procura speciala autentica sau, in cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegatie semnata de conducatorul unitatii.

4) Daca legea nu interzice in mod expres, creditorii vor putea vota si prin corespondenta. Scrisoarea prin care isi exprima votul, semnata de creditor, sau inscrisul in format electronic caruia i s-a incorporat, atasat ori asociat semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat valabil, poate fi comunicat prin orice mijloace, pana in ziua fixata pentru exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului.

5) La sedintele adunarilor creditorilor, salariatii debitorului vor putea fi reprezentati de un delegat din randul acestora, care va vota pentru intreaga valoare a creantelor reprezentand salariile si alte drepturi banesti ce li se cuvin.

6) Deliberarile si hotararile adunarii creditorilor vor fi cuprinse intr-un proces-verbal, care va fi semnat de presedintele sedintei, membrii comitetului creditorilor, precum si de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei si trimis spre publicare in Buletinul Procedurilor de Insolventa, in termen de doua zile lucratoare de la data adunarii creditorilor

7) Hotararea adunarii creditorilor poate fi anulata de judecatorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor sau ale caror voturi nu au fost consemnate in procesul verbal intocmit. Hotararea poate fi atacata si de adminstratorul judiciar/lichidator, cu exceptia celei prin care a fost desemnat administratorul judiciar/lichidatorul.

8) Cererea prevazuta la alin. (7) va fi depusa la dosarul cauzei in termen de 5 zile de la data publicarii in BPI a procesului verbal al adunarii creditorilor si va fi solutionata in camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului si a creditorilor. Citarea creditorilor, cu exceptia celui care a formulat cererea, si comunicarea actelor catre acestia se va face prin Buletinul Procedurilor de Insolventa.

Art. 49

1) Cu exceptia cazurilor in care legea cere o majoritate speciala, sedintele adunarii creditorilor vor avea loc in prezenta titularilor de creante insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunarii creditorilor se adopta cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majoritatii, prin valoare, a creantelor prezente cu drept de vot. Votul conditionat va fi considerat vot negativ.

2) Calculul valorii totale a creantelor prevazute la alin. (1) impotriva averii debitorului se va determina prin raportare la urmatoarele criterii:

a) Ulterior publicarii in Buletinul Procedurilor de Insolventa a tabelului preliminar si pana la publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa a tabelului definitiv, valoarea creantelor verificate si acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

b) Ulterior publicarii in Buletinul Procedurilor de Insolventa a tabelului definitiv si pana la confirmarea unui plan de reorganizare, sau, in cazul neconfirmarii planului, pana la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

c) Ulterior confirmarii planului de reorganizare si pana la publicarea tabelului definitiv consolidat, potrivit cuantumului cuprins in programul de plati.

d) Ulterior publicarii in Buletinul Procedurilor de Insolventa a tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.

3) In cazurile privind pe creditorii ale caror creante au fost stinse total sau partial se va proceda la o modificare corespunzatoare a tabelului de creante, dupa caz. Odata cu convocatorul adunarii creditorilor, se va publica si tabelul de creditori actualizat cu sumele stinse in timpul procedurii. Odata cu contestarea procesului verbal al adunarii, creditorii vor putea contesta in aceleasi termene si conditii si tabelul astfel publicat.

Art. 50

1) Judecatorul-sindic poate desemna, in raport cu numarul creditorilor, un comitet format din 3 – 5 creditori dintre cei cu drept de vot cu creantele cele mai mari, prin valoare. Daca, din cauza numarului mic de creditori, judecatorul-sindic nu considera necesara constituirea unui comitet al creditorilor, atributiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor.

2) Desemnarea se va face, prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar de creante.

3) Pentru necesitatile procedurii, judecatorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un presedinte al comitetului creditorilor. Comitetul creditorilor va fi citat in persoana presedintelui astfel desemnat, iar in lipsa, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor.

4) In cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3-5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot in ordinea valorii, care se ofera voluntar si care intrunesc cel mai mare procentaj de vot din valoarea creantelor prezente. In cazul in care in tabelul de creante sunt inscrisi si creditori cu creante garantate care se ofera voluntari, cel care are cea mai mare pondere din valoarea creantelor va face parte obligatoriu din Comitet. Comitetul astfel desemnat va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul sindic.

5) Daca nu se va obtine majoritatea necesara, se va mentine comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic. La propunerea administratorului judiciar sau a celorlalti membri ai comitetului creditorilor, judecatorul-sindic va consemna, prin incheiere, modificarea componentei acestuia, astfel incat criteriile prevazute la alin. (4) sa fie respectate in toate fazele procedurii.

6) In cursul derularii procedurii, judecatorul-sindic va putea cere asistenta comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.

7) Prin hotararea Adunarii creditorilor se va putea stabili ca membrii comitetului creditorilor sa beneficieze de rambursarea cheltuielilor efectuate in aceasta calitate, pentru sedintele comitetului creditorilor.

Art. 51

1) Comitetul creditorilor are urmatoarele atributii:

a) Sa analizeze situatia debitorului si sa faca recomandari adunarii creditorilor cu privire la continuarea activitatii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;

b) Sa negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreste sa fie desemnat de catre creditori in dosar conditiile numirii si sa recomande adunarii creditorilor astfel de numiri;

c) Sa ia cunostinta despre rapoartele intocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, sa le analizeze si, daca este cazul, sa faca contestatii la acestea;

d) Sa intocmeasca rapoarte, pe care sa le prezinte adunarii creditorilor, privind masurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri;

e) Sa solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

f) Sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, facute de debitor in dauna creditorilor, atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

2) Comitetul creditorilor se intruneste ori de cate ori este necesar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz, la cererea oricarui membru al Comitetului Creditorilor. Comunicarea si votul se vor putea efectua prin orice mijloc care asigura transmiterea textului cu confirmarea primirii acestuia.

3) Deliberarile comitetului creditorilor vor avea loc in prezenta administratorului judiciar/lichidatorului si vor fi consemnate intr-un proces-verbal, care va retine pe scurt continutul deliberarilor, precum si hotararile luate.

4) Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simpla din totalul numarului de membri ai acestuia.

5) Daca un membru al comitetului creditorilor se afla, din cauza interesului propriu, in conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, acesta se va abtine de la vot, sub sanctiunea anularii deciziei comitetului creditorilor daca fara votul sau nu s-ar fi intrunit majoritatea ceruta.

6) Impotriva actiunilor, masurilor si deciziilor luate de comitetul creditorilor, orice creditor poate formula contestatie la judecatorul sindic, in termen de 5 zile de la publicarea procesului verbal al comitetului creditorilor in BPI.

7) Pentru fapte comise de membrii comitetului creditorilor in dauna interesului concursual al creditorilor, cum ar fi votul exprimat in mod repetat in cadrul Comitetului creditorilor in situatie de conflict vadit de interese sau lipsa repetata nejustificata de la sedintele Comitetului creditorilor, la cererea oricarui creditor, judecatorul sindic va aplica o amenda de la 10.000 lei pana la 30.000 lei pentru fiecare fapta. In astfel de cazuri, aplicarea amenzii nu exclude raspunderea pentru prejudiciile create averii debitorului printr-o asemenea fapta.

8) In cazul in care un membru al comitetului creditorilor voteaza repetat in situatie de conflict de interese ori in cazul lipsei repetate nejustificate de la sedintele comitetului creditorilor, la cererea oricarui creditor, judecatorul sindic va inlocui pe respectivul mebru al comitetului creditorilor in mod provizoriu, urmand ca adunarea creditorilor sa il confirme pe cel provizoriu sau sa aleaga un alt membru potrivit criteriilor prevazute de art. 50 alin (4).

Sectiunea 4: Administratorul special

Art. 52

1) Dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, va desemna, pe cheltuiala acestora, administratorul special.

Art. 53

1) Adunarea generala a actionarilor, asociatilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocata de administratorul judiciar ori de lichidator pentru desemnarea administratorului special, in termen de maximum 10 zile de la deschiderea procedurii sau, dupa caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea.

2) Adunarea generala va fi prezidata de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz. Daca adunarea asociatilor/actionarilor convocata conform prezentului punct nu desemneaza un administrator special, debitorului i se va ridica dreptul de administrare, daca acesta nu a fost ridicat, iar debitorul, respectiv asociatii/actionarii sunt decazuti din drepturile recunoscute de procedura si care sunt exercitate prin administrator special.

3) Daca un administrator special nu a fost desemnat, pentru solutionarea actiunilor prevazute la Capitolul 6, sectiunea I, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate in exercitiul functiunii la data deschiderii procedurii. Desemnarea se va face de catre judecatorul-sindic in camera de consiliu si fara citarea partilor. In cazul in care ulterior adunarea asociatilor/actionarilor alege un administrator special, acesta va prelua procedura in stadiul in care se gaseste la data desemnarii.

Art. 54 Mandatul administratorilor statutari inceteaza de la data ridicarii dreptului de administrare sau de la data desemnarii administratorului special. Incetarea mandatului impune obligatia predarii gestiunii.

Art. 55 Dupa deschiderea procedurii si numirea administratorului special, adunarea generala a actionarilor/asociatilor isi suspenda activitatea si se va putea intruni, la convocarea administratorului judiciar, in cazurile expres si limitativ prevazute de prezenta lege.

Art. 56

1) Administratorul special are urmatoarele atributii:

a) Participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 84 si Capitolul 6, Sectiunea I;

b) Formuleaza contestatii in cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

c) Propune un plan de reorganizare;

d) Administreaza activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa confirmarea planului, doar in situatia in care nu s-a ridicat debitorului dreptul de administrare;

e) Dupa intrarea in faliment, participa la inventar, semnand actul, primeste raportul final si bilantul de inchidere si participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;

f) Primeste notificarea inchiderii procedurii.

2) Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator, care ii conduce si activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.

Sectiunea 5: Administratorul judiciar

Art. 57

1) Practicienii in insolventa interesati vor depune la dosar o oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar in dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calitatii de practician in insolventa si o copie de pe polita de asigurare profesionala. In oferta, practicianul in insolventa interesat va putea arata si disponibilitatea de timp si de resurse umane, precum si experienta generala sau specifica necesare preluarii dosarului si bunei administrari a cazului. In cazul in care nu exista nici o astfel de oferta, judecatorul-sindic va desemna provizoriu, pana la prima adunare a creditorilor, un practician in insolventa ales in mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R.

2) In cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si onorariul. In cazul in care onorariul se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 39, acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevazute in OUG nr. 86/2006 cu modificarile si completarile ulterioare. Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. In aceasta din urma situatie nu va mai fi necesara confirmarea judecatorului sindic. Prima sedinta a adunarii creditorilor va avea in mod obligatoriu pe ordinea de zi atat confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului, cat si stabilirea onorariului acestuia.

3) Creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator in locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa ii stabileasca onorariul.

4) La sesizarea comitetului creditorilor sau ca urmare a adoptarii unei hotarari a adunarii creditorilor in acest sens, cu votul a cel putin 50% din valoarea totala a creantelor cu drept de vot, in orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic il poate inlocui pe administratorul judiciar, pentru grave incalcari ale atributiilor. Incheierea de inlocuire se pronunta in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor. Administratorul judiciar poate formula apel impotriva incheierii de inlocuire, in termen de 5 zile de la comunicarea acesteia conform prevederilor codului de procedura civila.

5) In orice moment al procedurii, la cererea administratorului judiciar/lichidatorului, pentru motive bine justificate, judecatorul sindic poate incuviinta inlocuirea acestuia, in urma analizei cererii. In acest caz, judecatorul sindic va desemna un alt administrator judiciar /lichidator provizoriu, in conditiile prevazute de art. 45 alin. 1 lit. c.

6) Creditorii pot contesta la judecatorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevazuta la alin. (2) si (3), in termen de 3 zile de la data publicarii acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa. Judecatorul va solutiona, de urgenta si deodata, toate contestatiile printr-o incheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, dupa caz, va solicita adunarii creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator.

7) Daca in termenul stabilit la alin. 6 decizia adunarii creditorilor sau a creditorului ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul-sindic, prin incheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor, daca acesta indeplineste conditiile prevazute de lege, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.

8) Administratorul judiciar, persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, potrivit legii.

9) Inainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile, care sa acopere eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului judiciar pe perioada exercitarii calitatii sale.

10) Este interzis administratorului judiciar, sub sanctiunea revocarii din functie si a repararii eventualelor prejudicii cauzate, sa diminueze, in mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.

11) Practicianul in insolventa, in calitatea sa de organ care aplica procedura, nu va putea fi obligat sub nicio forma la plata oricaror cheltuieli de judecata, amenzi, daune sau orice alte sume la care ar putea fi obligat debitorul de catre instanta de judecata sau de orice alta autoritate, dupa caz.

12) Daca adunarea creditorilor a inlocuit administratorul judiciar/lichidatorul, inainte de a-i fi stabilit onorariul, pentru activitatea desfasurata pana la data inlocuirii onorariul va fi stabilit de catre judecatorul sindic in conformitate cu criteriile stabilite de OUG nr. 86/2006. Din suma aprobata se va scadea onorariul aprobat cu titlu provizoriu prin hotararea judecatoreasca de desemnare, daca a fost incasat.

13) In cazul desfiintarii pentru orice motive a hotararii de deschidere a procedurii, instanta care va desfiinta hotararea va decide asupra onorariului practicianului, aplicandu-se corespunzator alineatul 1, iar plata acestui onorariu si a cheltuielilor de procedura vor fi suportate de parat sau reclamant potrivit reglementarilor privitoare la cheltuielile de judecata din codul de procedura civila.

14) In cazul in care adunarea creditorilor confirma administratorul judiciar/lichidatorul, dar nu aproba oferta de onorariu a acestuia, administratorul judiciar/lichidatorul va putea accepta onorariul votat de catre creditori sau va reconvoca adunarea intr-un termen de maximum 30 de zile pentru negocierea cu creditorii si rediscutarea onorariului. In cazul in care, nici la aceasta adunare oferta administratorului judiciar/lichidatorului nu va fi acceptata de catre creditori, administratorul judiciar/lichidatorul va putea declara ca se retrage. In caz de renuntare, administratorul judiciar/lichidatorul va convoca o noua adunare in termen de maxim 30 de zile, in vederea desemnarii noului administrator judiciar/ lichidator. In cazul in care, in cadrul acestei adunari, nu se desemneaza un alt administrator judiciar/lichidator, judecatorul sindic va desemna un administrator judiciar/lichidator provizoriu, in termen de maxim 5 zile de la data adunarii, in Camera de Consiliu. Dispozitiile alin. 1 se aplica in mod corespunzator.

Art. 58

1) Principalele atributii ale administratorului judiciar, in cadrul prezentei carti, sunt:

a) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse conform prevederilor art. 67 si 74 si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul procedurii generale si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 20 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

b) examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile Capitolului 9, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si depunerea la dosarul cauzei, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

c) intocmirea actelor prevazute la art. 67 alin. (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;

d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului prevazut la lit. a);

e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;

f) conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, in acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului-sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;

g) convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;

h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;

j) denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;

l) incasarea creantelor; urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;

m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;

n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta.

o) inventarierea bunurilor debitorului.
p) dispunerea evaluarii bunurilor debitorului, astfel incat aceasta sa fie realizata pana la data stabilita pentru depunerea tabelului definitiv al creantelor.

q) transmiterea spre publicare in Buletinul Procedurilor de Insolventa a unui anunt cu privire la depunerea la dosar a raportului de evaluare, in termen de 2 zile de la depunere.

2) Judecatorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin incheiere, orice alte atributii in afara celor stabilite la alin. (1), cu exceptia celor prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.

Art. 59

1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzand descrierea modului in care si-a indeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente in averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publica in Buletinul Procedurilor de Insolventa. La fiecare 120 de zile judecatorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, in care administratorul judiciar va expune in sinteza masurile efectuate in acest interval cuprinse in rapoartele de activitate.

2) In raportul prevazut la alin. (1) se va mentiona si remuneratia administratorului judiciar sau a lichidatorului, cu mentionarea modalitatii de calcul a acesteia.

3) Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar.

4) Contestatia trebuie sa fie inregistrata in termen de 5 zile de la publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa a extrasului prevazut la alin. (1).

5) Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, in termen de 5 zile de la inregistrarea ei, in camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar si a comitetului creditorilor, putand, la cererea contestatorului, sa suspende executarea masurii contestate.

6) Onorariul administratorului judiciar va fi platit in baza procesului verbal al adunarii creditorilor prin care s-a stabilit cuantumul acestuia, in baza deciziei publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa sau pe baza hotararii judecatoresti pentru cazurile in care a fost stabilit onorariul provizoriu de catre judecatorul-sindic.

7) Prin exceptie de la prevederile codului Fiscal, faptul generator si exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata aferenta onorariului perceput de catre administratorul/lichidatorul judiciar coincid cu incasarea acestuia, data la care se va efectua si facturarea onorariului.

Art. 60

1) In cazul in care un practician in insolventa desemnat refuza numirea, acesta are obligatia de a notifica instanta, in termen de 5 zile de la comunicarea numirii. Judecatorul-sindic va lua act de refuzul practicianului in insolventa desemnat printr-o incheiere pronuntata in camera de consiliu, fara citarea partilor si va desemna un alt practician in insolventa in calitate de administrator judiciar provizoriu. Judecatorul-sindic va sanctiona cu amenda judiciara de la 500 lei la 1.000 lei necomunicarea in termen a refuzului, fara motive temeinice. In acest caz devin aplicabile dispozitiile art. 57. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si in situatia prevazuta la art. 73.

2) Judecatorul-sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amenda judiciara de la 1.000 lei la 5.000 lei in cazul in care acesta, din culpa sau cu rea-credinta, nu isi indeplineste sau indeplineste cu intarziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic.

3) Daca prin fapta prevazuta la alin. (2) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecatorul-sindic va putea, la cererea oricarei parti interesate, sa il oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.

4) In cazul amenzilor si al despagubirii prevazute la alin. (1), (2) si, respectiv la alin. (3), urmeaza a se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 190 si 191 din codul de procedura civila.

Art. 61

1) In vederea indeplinirii atributiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate precum avocati, experti contabili, evaluatori sau alti specialisti. Numirea si nivelul remuneratiilor acestor persoane vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor in cazul in care acestea vor fi platite din averea debitoarei sau se vor supune standardelor de cost stabilite de U.N.P.I.R. conform dispozitiilor din O.U.G. nr. 86/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul in care se vor remunera din fondul unic constituit conform art. 39 alin (4).

2) In cazuri urgente, administratorul judiciar/lichidatorul poate angaja persoane de specialitate, din categoria celor enumerate in alineatul precedent, si le poate stabili remuneratia fara acordul prealabil al comitetului creditorilor, in cazul in care remuneratia va fi achitata din averea debitoarei. Masura va putea fi contestata conform art. 59 alin. 3. Onorariul datorat pana la data solutionarii contestatiei se va plati din averea debitoarei.

Art. 62

1) Administratorul judiciar/lichidatorul, precum si oricare dintre creditori, pot formula obiectiuni impotriva rapoartelor de evaluare intocmite in cauza.

2) Obiectiunile se formuleaza in termen de maxim 5 zile de la publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa a unui anunt cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei.

3) Judecatorul-sindic va solutiona obiectiunile in termen de maxim 7 zile de inregistrarea lor, cu citarea celui care a formulat obiectiunile, a administratorului judiciar/lichidatorului si a membrilor comitetului creditorilor.

4) Judecatorul-sindic, admitand cererea, va obliga evaluatorul, sub sanctiunea amenzii, sa raspunda la obiectiunile incuviintate in termen de maxim 5 zile de la primirea, din partea instantei de judecata, a unei adrese in acest sens.

5) Pentru motive temeinice, precum si in cazul in care raspunsul la obiectiuni nu este satisfacator, judecatorul-sindic va putea dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei noi evaluari.

6) In cazul in care operatiunile pentru care este necesara angajarea de specialisti sunt operatiuni obligatorii impuse de lege, cum ar fi, dar nu limitat la, arhivarea documentelor, bilanturile obligatorii de mediu, audit si alte asemenea, daca propunerile administatorului judiciar/lichidatorului sunt respinse de catre comitetul creditorilor, acesta va convoca un nou comitet in termen de maxim 7 zile, in care membrii comitetului vor trebui sa propuna si sa desemneze un specialist, aprobandu-i si onorariul. In cazul in care in cele doua comitete nu s-a decis numirea unui specialist, practicianul in insolventa va putea sa desemneze specialistul cu oferta tehnica si financiara cea mai buna, dintre cele depuse pentru cele doua comitete.

Sectiunea 6: Lichidatorul

Art. 63

1) In cazul in care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator, aplicandu-se, in mod corespunzator, dispozitiile art. 57, 59 – 62 si ale art. 140 alin. (6).

2) Atributiile administratorului judiciar inceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic.

3) Poate fi desemnat lichidator si administratorul judiciar desemnat anterior.

Art. 64 Principalele atributii ale lichidatorului, in cadrul prezentei carti, sunt:

a) examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si a existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile Capitolului 6, Sectiunea I, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 40 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul judiciar;conducerea activitatii debitorului;

b) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

c) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

d) denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

e) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;

f) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii, incasarea creantelor; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;

g) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;

h) vanzarea bunurilor din averea debitorului, in conformitate cu prevederile prezentei legi;

i) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;

j) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;

k) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic.

CAPITOLUL 4 Deschiderea procedurii si efectele acesteia

SECTIUNEA 1 – CERERILE INTRODUCTIVE

Art. 65

1) Procedura va incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute expres de lege.

2) Autoritatea de Supraveghere Financiara introduce cerere impotriva entitatilor reglementate si supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, indeplinesc criteriile prevazute de dispozitiile legale speciale pentru initierea procedurii prevazute de prezenta lege.

SUBSECTIUNEA 1 – CEREREA DEBITORULUI

Art. 66

1) Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.

2) Daca la data expirarii termenului prevazut la alin. (1) debitorul este angrenat, cu buna-credinta, in negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligatia de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de 5 zile de la esuarea negocierilor.

3) Daca in cursul negocierilor derulate in cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv debitorul ajunge in stare de insolventa, dar exista indicii serioase ca rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate in termen scurt prin incheierea unui acord extrajudiciar, debitorul, de buna-credinta, trebuie sa introduca cererea de deschidere a procedurii in conditiile si termenul prevazute la alin. (2). In caz contrar, debitorul trebuie sa introduca cererea de deschidere a procedurii insolventei in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.

4) Va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei carti si debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta.

5) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta, fara a fi necesara o hotarare a asociatilor/actionarilor.

6) Introducerea prematura, cu rea-credinta, de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea patrimoniala a debitorului persoana fizica sau juridica, pentru prejudiciile pricinuite.

7) Cererea debitorului se va judeca de urgenta in termen de 5 zile in camera de consiliu, fara citarea partilor. Prin exceptie de la prevederile art. 200 din codul de procedura civila, judecatorul sindic va stabili termenul de judecata in camera de consiliu, in termen de 5 zile de la depunere, chiar daca cererea nu indeplineste toate cerintele legale si nu sunt depuse toate documentele. In cazul in care la data depunerii cererii debitorului se gasesc inregistrate pe rol cereri ale creditorilor, se va proceda conform art. 70 alin. (4).

8) Dupa depunerea cererii de deschidere a procedurii, in cazuri urgente care ar pune in pericol activele debitorului, judecatorul sindic poate dispune de urgenta suspendarea provizorie a oricaror proceduri de executare silita a bunurilor debitorului pana la pronuntarea hotararii cu privire la respectiva cerere.

Art. 67

1) Cererea debitorului trebuie sa fie insotita de urmatoarele acte:

a) bilantul certificat de catre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii;

b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;

c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;

d) o lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile anterioare inregistrarii cererii introductive;

e) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii;

f) o lista a membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita;

g) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa pana la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezuma ca debitorul este de acord cu initierea procedurii simplificate;

h) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are in vedere pentru reorganizarea activitatii;

i) o declaratie pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau un certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului sau alte registre in a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciara prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive;

j) o declaratie pe propria raspundere autentificata de notar sau certificata de avocat, din care sa rezulte ca nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infractiuni prevazute in Legea concurentei si ca administratorii, directorii si/sau asociatii nu au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in Legea concurentei, in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii;

k) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.

2) Daca debitorul nu dispune, la momentul inregistrarii cererii, de vreunul dintre actele prevazute la alin. (1) lit. a), c), e), g) i), si j), acesta le va putea inregistra la tribunal in termen de maximum 3 zile de la inregistrarea cererii; daca nu o va face, cererea sa va fi respinsa. Respingerea cererii nu impiedica introducerea unei cereri noi, regulat introduse.

3) Documentele prevazute la alin. (1), lit. b), d), f), h) si k), precum si lista prevazuta la art. 134 alin. (1) vor fi depuse in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, sub sanctiunea decaderii din dreptul de depune un plan de reorganizare.

Art. 68

1) In cazul unei cereri introduse de o societate in nume colectiv sau in comandita, acea cerere nu va fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata ori, in conditiile art. 70, si impotriva lor.

2) O cerere introdusa de un asociat cu raspundere nelimitata ori impotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fara efecte juridice cu privire la societatea in nume colectiv sau in comandita din care face parte.

3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica, in mod corespunzator, in privinta cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.

Art. 69 Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciara debitorii, persoane juridice, care in ultimii 5 ani, precedenti hotararii de deschidere a procedurii, au mai fost supusi unei proceduri de reorganizare judiciara.

SUBSECTIUNEA 2: CERERILE CREDITORILOR

Art. 70

1) Orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta carte impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unui drept de preferinta, constituit de catre debitor sau instituit potrivit legii;

c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare.

2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.

3) Daca intre momentul inregistrarii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri sunt formulate cereri de catre alti creditori impotriva aceluiasi debitor, tribunalul prin serviciul de registratura va verifica, din oficiu, la data inregistrarii, existenta dosarului pe rol si va inregistra cererea la dosarul existent. Judecatorul sindic va stabili indeplinirea conditiilor referitoare la cuantumul minim al creantelor, in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevazute de prezenta carte si va comunica cererile debitorului.

4) Daca exista o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulata de catre debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori ulterior inregistrarii celei dintai, , cererile de deschidere a procedurii formulate de creditori se vor inregistra direct la cererea formulata de debitor In acest scop, serviciul de registratura va efectua verificari, din oficiu, la data inregistrarii cererilor, si va inregistra cererile la dosarul ce are ca obiect cererea formulata de debitor.

5) In cazul in care exista inregistrate cereri formulate de creditori si se depune o cerere a debitorului, serviciul registratura va efectua verificari din oficiu si daca exista o cerere a unui creditor va atasa cererea debitorului si/sau cererile ulterior depuse de creditori la cererea creditorului inregistrata mai intai, in conditiile alineatului (3). In acest caz, cererile se judeca in termen de 5 zile, conform prevederilor art. 66 alin. 7.

6) Creditorii vor putea inregistra cererea de deschidere a procedurii direct in dosarul ce are ca obiect cererea debitorului sau in dosarul al carui obiect il are cererea altui creditor care are stabilit un termen mai scurt.

7) Judecatorul sindic va verifica din oficiu respectarea cerintelor de mai sus privind atasarea.

8) Creditorul care are inregistrata o cerere de deschidere a procedurii, in cazuri urgente, pana la data judecarii cererii, poate solicita judecatorului sindic pronuntarea unei ordonante presedintiale prin care sa dispuna masuri vremelnice, in scopul suspendarii operatiunilor de instrainare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale importante din averea debitorului, sub sanctiunea nulitatii, precum si masuri de conservare a acestor bunuri.

9) Judecata cererii reglementate de alin. 8 se va face de urgenta, in camera de consiliu, fara citarea creditorului care a formulat cererea si a debitorului. Masura va fi incuviintata vremelnic, pana la data solutionarii cererii de deschidere a procedurii, sau, in cazuri justificate, pana la un alt moment sau eveniment ulterior deschiderii procedurii. Creditorul poate fi obligat la plata unei cautiuni de pana la 10 % din valoarea creantei pretinse, care va putea fi folosita de debitor pentru acoperirea daunelor produse in cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii.

Sectiunea 2 : Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii

Art. 71

1) Daca cererea debitorului corespunde conditiilor prevazute la art. 66, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale, iar daca prin declaratia facuta conform art. 67 alin. (1) lit. i) debitorul isi arata intentia de a intra in procedura simplificata sau nu depune documentele in conformitate cu prevederile art. 67 alin. (3) ori se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 38 alin. (2), judecatorul va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii simplificate. Minuta incheierii privind deschiderea procedurii insolventei se comunica, de indata, administratorului judiciar provizoriu numit de catre judecatorul sindic.

2) Prin incheierea de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului sa efectueze notificarile prevazute la art. 100. In cazul in care, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, in termen de 5 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, in urma careia va solutiona deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile. Admitand opozitia, judecatorul-sindic va revoca incheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioara a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data aparitiei starii de insolventa.

Art. 72

1) Orice creditor indreptatit poate sa solicite deschiderea procedurii insolventei. Judecatorul sindic poate dispune in sarcina creditorului a carui creanta nu este constatata printr-o hotarare judecatoreasca cu putere de titlu executoriu consemnarea, la o banca, a unei cautiuni de 10% din valoarea creantei, dar nu mai mult de 100.000 lei. Cautiunea va fi consemnata pana la solutionarea cererii de deschidere a procedurii, sub sanctiunea respingerii acesteia.

2) In termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii creditorului, instanta va comunica cererea, in copie, debitorului. Comunicarea va cuprinde si precizarea termenului stabilit pentru plata creantei, care nu va putea fi mai mare decat termenul stabilit pentru solutionarea eventualei contestatii impotriva existentei starii de insolventa. Termenul de plata se acorda o singura data.

3) In termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. In cadrul contestatiei, va putea fi administrata doar proba cu inscrisuri.

4) Daca cererea va fi admisa, cautiunea va fi restituita creditorului. Daca cererea va fi respinsa, cautiunea va fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinta a unei astfel de cereri, conform dispozitiei judecatorului sindic.

5) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa, ii va respinge contestatia si va deschide, printr-o sentinta, procedura generala, situatie in care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de catre administratorul judiciar sau de catre creditorii detinand impreuna sau separat minimum 20% din valoarea masei credale si numai daca acestia isi exprima intentia de a depune un plan.

6) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, respinge cererea creditorilor, care va fi considerata ca lipsita de orice efect chiar de la inregistrarea ei.

7) In cazul achitarii creantelor creditorilor care au solicitat deschiderea procedurii inainte de ramanerea in pronuntare asupra cererii de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va constata ramanerea fara obiect a cererilor, cautiunea depusa fiind restituita in mod corespunzator. Alin. (4) teza intai se aplica in mod corespunzator.

8) Daca debitorul nu plateste in termenul stabilit creanta creditorului, iar judecatorul sindic admite cererea de deschidere a procedurii formulata de creditor, judecatorul sindic va putea deschide fie procedura generala a insolventei, fie procedura simplificata, in urmatoarele conditii:

a) Daca debitorul isi exprima intentia de a-si reorganiza activitatea, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a procedurii generale.

b) In cazul in care, debitorul se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 38 alin. (2) ori a mai beneficiat de reorganizare in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii ori nu isi exprima intentia de a se reorganiza, acesta va fi decazut din dreptul de a mai propune un plan de reorganizare. Minuta de pe sentinta de deschidere a procedurii insolventei, se comunica, de indata, administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului numit in cauza.

9) In cazul in care, in termenul stabilit de catre judecatorul sindic pentru plata creantei creditorului indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, debitorul plateste intreaga creanta, atunci judecatorul sindic va pronunta o sentinta prin care va dispune respingerea cererii de deschidere a procedurii, ca ramasa fara obiect.

10) Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, dupa caz, sa efectueze notificarile prevazute la art. 100.

Art. 73 Prin sentinta de deschidere a procedurii generale, judecatorul-sindic va desemna un administrator judiciar provizoriu, iar in cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. Desemnarea se va face in conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) lit. c) , coroborate cu cele ale art. 57 alin. (1).

Art. 74 In termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 67 alin. (1).

Art. 75

1) De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Valorificarea drepturilor aferente actiunilor judiciare se poate face numai in cadrul procedurii insolventei, pentru solutionarea cererilor fiind competent judecatorul sindic. Repunerea pe rol a acestora este posibila doar in cazul desfiintarii hotararii de deschidere a procedurii sau in cazul inchiderii procedurii in conditiile art. 178.

2) Nu sunt supuse prevederilor alin. (1) caile de atac promovate de debitor impotriva actiunilor unui/unor creditor(i) incepute inainte de deschiderea procedurii.

3) Nu sunt suspuse suspendarii prevazute la alin. 1 actiunile judiciare pentru determinarea existentei si/sau cuantumul unor creante asupra debitorului, nascute dupa data deschiderii procedurii. Acestea vor fi solutionate de judecatorul sindic.

4) In cazul bunurilor debitorului deja adjudecate sau a sumelor indisponibilizate prin proceduri de executare silita pana la data deschiderii procedurii, distribuirea pretului sau sumelor indisponibilizate se va face de catre organele de executare; debitorul isi pastreaza toate drepturile prevazute de respectiva procedura;

5) Ipotecile mobiliare asupra sumelor de bani existente in contul debitorului la data deschiderii procedurii precum si asupra instrumentelor financiare detinute de debitor pot fi executate si dupa data deschiderii procedurii la cererea creditorului titular al garantiei, insotita de toate documentele doveditoare.

6) Sumele de bani existente in contul debitorului la data deschiderii procedurii si asupra carora este constituita o ipoteca mobiliara vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului, de catre administratorul judiciar/lichidator creditorului titular al ipotecii mobiliare pentru acoperirea creantelor exigibile ale acestuia, in termen de 5 zile de la cererea creditorului.

7) Ipoteca mobiliara asupra instrumentelor financiare se executa de catre administratorul judiciar/lichidator iar sumele astfel obtinute vor fi distribuite creditorului titular al garantiei. Valorificarea se va face conform regulilor existente pe piata unde instrumentele financiare sunt tranzactionate, dupa obtinerea acordului prealabil al creditorului titular al garantiei.

8) In cazul bunurilor debitorului deja adjudecate sau a sumelor indisponibilizate prin proceduri de executare silita pana la data deschiderii procedurii, distribuirea pretului sau a sumelor indisponibilizate se va face de catre organele de executare; debitorul isi pastreaza toate drepturile prevazute de respectiva procedura;

9) Sumele provenite din executare silita efectuata in conditiile prezentului articol sau cele obtinute in conformitate cu art. (4) vor fi distribuite creditorilor indreptatiti, chiar si in perioada de observatie, de administratorul judiciar.

10) Pentru asigurarea resurselor in vederea continuarii activitatii curente a debitorului in perioada de observatie, sumele de bani care fac obiectul garantiilor mentionate la acest articol vor putea fi folosite de catre administratorul judiciar sau din dispozitia acestuia. Pentru ocrotirea interesului creditorului garantat, prevederile art. 87 alin. (3) devin in acest caz aplicabile.

Art. 76 In vederea aplicarii prevederilor art. 75, prin sentinta de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune comunicarea acesteia catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului declarat la registrul comertului si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturi.

Art. 77

1) Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, in perioada de observatie si in perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea debitorului, in cazul in care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.

2) Nerespectarea obligatiilor contractuale de furnizare a utilitatilor, in caz de mentinere a contractului in conditiile prezentei legi, atrage raspunderea pentru acoperirea prejudiciilor aduse averii debitorului si aplicarea unei amenzi judiciare de 10.000-30.000 lei pentru fiecare incalcare a obligatiilor. Lipsa remedierii incalcarii obligatiilor sau neexecutarea obligatiei de reluare a furnizarii utilitatilor in termen de maxim 10 zile calendaristice de la notificarea primita de la administratorul judiciar sau lichidator constituie in sine o noua incalcare si se va sanctiona cu o noua amenda.

Art. 78

1) Creditorul titular al unei creante ce beneficiaza de o cauza de preferinta poate solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii prevazute la art. 75 alin. 1 cu privire la creanta sa si valorificarea imediata, in cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 154 – 158 si cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art. 159 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra caruia poarta garantia sau dreptul de retentie, in una dintre urmatoarele situatii:

atunci cand valoarea obiectului garantiei, determinata de un evaluator conform standardelor internationale de evaluare, este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si a partilor de creante garantate cu acel obiect:
a) obiectul garantiei nu prezinta o importanta determinanta pentru reusita planului de reorganizare propus;

b) obiectul garantiei face parte dintr-un ansamblu functional, iar prin desprinderea si vanzarea lui separata, valoarea bunurilor ramase nu se diminueaza;

atunci cand nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul garantiei, din cauza:
a) diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta sa sufere o diminuare apreciabila;

b) diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior;

c) lipsei unei asigurari a obiectului garantiei impotriva riscului pieirii sau deteriorarii.

2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. B, judecatorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendarii formulata de creditor, daca administratorul judiciar/debitorul propune in schimb adoptarea uneia sau mai multor masuri menite sa ofere protectie corespunzatoare creantei garantate a creditorului, precum:

a) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului pentru acoperirea diminuarii valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;

b) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului pentru satisfacerea dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;

c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect

3) Reclamantul, intr-o cerere de ridicare a suspendarii, trebuie sa faca dovada faptului prevazut la alin. (1) lit. A.b), ramanand debitorului/administratorului sau altei parti interesate sarcina producerii dovezii contrare si, respectiv, a celorlalte elemente.

4) Valoarea bunului asupra caruia poarta cauza de preferinta se va stabili printr-o evaluare efectuata de catre un evaluator desemnat conform art. 61 alin(1).

Art. 79 Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 75.

Art. 80

1) Nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii.

2) In cazul in care se confirma un plan de reorganizare, dobanzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile nascute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achita in conformitate cu actele din care rezulta si cu prevederile programului de plati.

3) Nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute ulterior datei deschiderii atat a procedurii simplificate, cat si a celei generale, in cazul in care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.

Art. 81

1) Ca urmare a deschiderii procedurii si pana la data confirmarii planului de reorganizare, actiunile societatilor emitente, in sensul Legii privind piata de capital, se suspenda de la tranzactionare cu incepere de la data primirii comunicarii de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara.

2) La data primirii de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara a comunicarii privind intrarea in procedura falimentului intervine retragerea valorilor mobiliare de pe piata reglementata pe care acestea se tranzactioneaza.

Art. 82 Debitorul are obligatia de a pune la dispozitia administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului toate informatiile si documentele cerute de acesta, precum si toate informatiile si documentele apreciate ca necesare cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzand platile efectuate in ultimele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii si transferurile patrimoniale facute de el in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, sub sanctiunea ridicarii dreptului de administrare si a amenzilor prevazute la art. 187 alin. (1) pct. 2 lit. e) si f) din codul de procedura civila.

Art. 83

1) Dupa ramanerea definitiva a hotararii de deschidere a procedurii, toate actele si corespondenta emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, in mod obligatoriu si cu caractere vizibile, in limbile romana, engleza si franceza, mentiunea in insolventa, in insolvency, en procedure collective.

2) Dupa intrarea in reorganizare judiciara sau faliment, actele si corespondenta vor purta, in conditiile prevazute la alin. (1), mentiunea in reorganizare judiciara, in judicial reorganisation, en redressement sau, dupa caz, in faliment, in bankruptcy, en faillite. Dupa intrarea in procedura simplificata se va face, de asemenea, mentiunea in faliment, in bankruptcy, en faillite.

3) Daca debitorul detine sau administreaza una sau mai multe pagini de internet, organele de conducere ale acestuia sunt obligate sa publice pe paginile de internet proprii, in termen de 24 de ore de la data comunicarii hotararii de deschidere a procedurii, informatiile referitoare la starea societatii, precum si numarul, data si instanta care a pronuntat hotararea.

4) Prejudiciile suferite de tertii de buna-credinta, ca urmare a nerespectarii obligatiilor debitorului prevazute la alin. (1) – (3), vor fi reparate in mod exclusiv de persoanele care au incheiat actele ca reprezentanti legali ai debitorului, fara a fi atinsa averea debitorului.

Art. 84

1) In afara de cazurile prevazute la art. 87, de cele autorizate de judecatorul sindic sau avizate de catre administratorul judiciar, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept.

2) Debitorul si/sau, dupa caz, administratorul judiciar sunt obligati sa intocmeasca si sa pastreze o lista cuprinzand toate incasarile, platile si compensarile efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractantilor.

Art. 85

1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare – constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 67 alin. (1) lit. g) sau, dupa caz, art. 72 alin. (8), intentia de reorganizare.

2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobandi ulterior deschiderii procedurii.

3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului odata cu desemnarea unui administrator judiciar, indicand totodata si conditia de exercitare a conducerii debitorului de catre acesta.

4) Dreptul de administrare al debitorului inceteaza de drept la data la care se dispune inceperea falimentului.

5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricand adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.

6) Judecatorul-sindic va examina, in termen de 15 zile, cererea prevazuta la alin. (5), intr-o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, comitetul creditorilor si administratorul special.

7) De la data intrarii in faliment, debitorul va putea desfasura doar activitatile ce sunt necesare derularii operatiunilor lichidarii

Art. 86

1) Prin sentinta sau, dupa caz, incheierea avand drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului. Administratorul judiciar va comunica de urgenta bancilor instituirea acestei interdictii.

2) Incalcarea dispozitiilor judecatorului-sindic, mentionate la alin. (1), atrage raspunderea bancilor pentru prejudiciul creat, precum si o amenda judiciara de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).

Art. 87

1) Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, in sensul art. 67 alin. (1) lit. g), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate in exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor in vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, in termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. In cazul in care o anumita operatiune care excede activitatea curenta este recomandata de catre administratorul judiciar, iar propunerea este aprobata de catre comitetul creditorilor, aceasta va fi indeplinita obligatoriu de administratorul special. In cazul in care activitatea este condusa de catre administratorul judiciar, operatiunea va fi efectuata de catre acesta cu aprobarea comitetului creditorilor, fara a fi necesara cererea administratorului special.

3) In cazul propunerilor de instrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de garantii, creditorul garantat are urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei sale, in conformitate cu prevederile art. 78;

b) dreptul de a beneficia de distribuiri de sume in conditiile art. 159 alin. (1) pct. 2 si 161 pct.1. in conditiile in care nu poate beneficia de o protectie corespunzatoare a creantei garantate, in conditiile art. 78.

4) Finantarile acordate debitorului in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente, cu acordul comitetului creditorilor, exprimat in conditiile alineatului (2), beneficiaza de prioritate la restituire in conformitate cu art. 159 alin. 1 pct. 2.

Art. 88 Daca la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil tertilor, inscrierile, transcrierile, intabularile si orice alte formalitati specifice necesare acestui scop, inclusiv cele dispuse in cursul unui proces penal, efectuate dupa data deschiderii procedurii, sunt fara efect fata de creditori, cu exceptia cazului in care cererea sau sesizarea, legal formulata, a fost primita de instanta, autoritatea ori institutia competenta cel mai tarziu in ziua premergatoare hotararii de deschidere a procedurii. Inscrierile efectuate cu incalcarea acestui articol se radiaza de drept.

Art. 89

1) Orice transfer, indeplinire a unei obligatii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat in temeiul unor contracte financiare calificate, precum si orice acord de compensare bilaterala sunt valabile, pot fi executate si/sau opuse unui cocontractant insolvent ori unui garant insolvent al unui cocontractant, conform conditiilor rezultand din intelegerea partilor, fiind recunoscute ca baza de inscriere a creantei in procedurile prevazute de prezenta carte.

2) Singura obligatie, daca exista in cuprinsul contractului, ca urmare a realizarii unei compensari bilaterale – netting – in conditiile prevazute de un contract financiar calificat, a unei parti la contract va fi aceea de a presta (echivalentul) obligatia (suma de plata sau obligatie de a face) neta rezultata in urma nettingului catre cocontractantul sau.

3) Singurul drept, daca exista in cuprinsul contractului, ca urmare a realizarii unui netting in conditiile prevazute de un contract financiar calificat, a unei parti la contract va fi acela de a primi (echivalentul) dreptul (suma de plata sau obligatie de a face) net care rezulta in urma nettingului de la cocontractantul sau.

4) Nici o atributie conferita prin prezenta lege unui organ care aplica procedura insolventei nu va impiedica incetarea contractului financiar calificat si/sau accelerarea indeplinirii obligatiilor de plata ori indeplinirii obligatiilor de a face sau a realizarii unui drept in baza unuia ori a mai multor contracte financiare calificate, avand ca temei un acord de netting, aceste puteri fiind limitate la suma neta rezultata in urma aplicarii acordului de netting.

5) Cu exceptia dovedirii intentiei frauduloase a debitorului in sensul art. 117 alin. (2) lit. g), nici un administrator judiciar/lichidator sau, dupa caz, nici o instanta judecatoreasca nu poate impiedica, cere anularea ori decide desfacerea unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la indeplinire a unui acord de netting, realizate in baza unui contract financiar calificat.

Art. 90 Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii.

Art. 91

1) Bunurile instrainate de administratorul judiciar sau lichidator, in exercitiul atributiilor sale prevazute de prezenta lege, sunt dobandite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garantii reale mobiliare sau drepturi de retentie, de orice fel, ori masuri asiguratorii, inclusiv masurile asiguratorii instituite in cursul procesului penal. In aceste conditii, nu sunt aplicabile prevederile art. 885 cod civil si art. 230 b) din Legea 71/2011.

2) De la data deschiderii procedurii, interdictiile de instrainare, dezmembrare, grevare si alte asemenea, raman fara efect.

3) Prin exceptie de la dispozitiile art. 885 alin.(2) din codul civil, radierea drepturilor reale si a interdictiilor din cartea funciara se face in temeiul actului de instrainare semnat de administratorul judiciar sau lichidator.

Reducerea onorariului de avocat – Cauze

27 mai 202030 iulie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Reducerea onorariului de avocat – Cauze.Prin Decizia nr. 10/17.01.2013 Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila a stautat ca, pentru ca partea reclamanta sa fie considerata ca a pierdut procesul, nu este obligatoriu ca ea sa fi investit instanta cu o cerere pe care aceasta sa o fi respins.

In aceeasi masura „cade in pretentii” si acela care a pastrat o atitudine procesuala pasiva, dar a fost obligat la o anumita prestatie, ca efect al admiterii cererii celeilalte parti sau acela care si-a executat obligatiile ulterior declansarii litigiului. Insa declansarea procesului a fost determinata de atitudinea sa, care nu a fost una conforma dreptului subiectiv corelativ.

Prin reducerea onorariului platit avocatului partea care a castigat procesul ar fi in imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala si nici in culpa de a fi convenit cu aparatorul un onorariu exagerat, recuperarea sumei avansate cu acest titlu nefiind in niciun caz un mijloc de imbogatire nejustificata, partea neprimind vreo suma in plus.

Mai jos, pe larg, textul Deciziei nr. 10/17.01.2013 a Curtii de Apel Timisoara:

“Prin sentinta comerciala nr. 688/PI din 1 martie 2011 pronuntata in dosarul nr. 199/30/2011 Tribunalul Timis a respins ca ramasa fara obiect cererea formulata de reclamanta R.L.M. in contradictoriu cu parata S.C. D S.R.L. Giroc, obligand societatea parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 4.231,94 lei.

Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut ca din interpretarea sistematica a drepturilor si obligatiilor asociatiilor unei societati comerciale cu raspundere limitata rezulta ca acestia au dreptul sa fie informati cu privire la mersul societatii, la dispozitiile luate prin hotararile asociatilor sau cele ale administratorului, dupa caz. Acest drept implica si obligatia corelativa din partea societatii de a le pune la dispozitie inscrisurile si informatiile solicitate de asociat/asociatii, In caz de refuz, acestia putand apela la forta coercitiva a statului, prin obtinerea unei hotarari judecatoresti de obligare a societatii de a da curs respectivei obligatii. Insa, in ipoteza in care inscrisurile sau informatiile solicitate au intrat in posesia asociatului/asociatilor, indiferent prin ce modalitate, obiectul unui demers judiciar nu mai subzista, odata ce acesta a fost realizat ex processum. In speta, reclamanta a intrat in posesia hotararii A.G.A. a S.C. D S.R.L. Giroc din data de 10 decembrie 2010 din alte surse, asa cum a precizat la ultimul termen de judecata, astfel ca demersul sau a devenit lipsit de obiect. Cu toate acestea, instanta a constatat ca obtinerea respectivei hotarari nu s-a realizat din executarea benevola a obligatiei paratei de a i-o comunica, situatie in care aceasta se afla in culpa procesuala cu privire la initierea demersului judiciar de catre reclamanta. Mai mult, obtinerea de catre reclamanta a hotararii litigioase s-a realizat atat dupa notificarea paratei si punerii sale in intarziere cu privire la executarea obligatiei, cat si dupa sesizarea instantei cu cererea de chemare in judecata. Fata de aceste considerente, parata a fost obligata, in temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, la plata catre reclamanta a sumei de 4.231,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat si taxe judiciare.

Impotriva sentintei de mai sus a formulat apel parata S.C. D S.R.L. Giroc, solicitand schimbarea ei in parte, in sensul exonerarii sale de la plata cheltuielilor de judecata. Conditiile acordarii cheltuielilor de judecata si cuantumul acestora se raporteaza, in primul rand, la „caderea in pretentiuni”, iar mai apoi, la plata cheltuielilor de judecata efectiv realizate si raportat la valoarea pretentiilor, la complexitatea cauzei etc. In speta, onorariul avocatului este nepotrivit de mare in raport cu munca indeplinita si cu valoarea pricinii, dar si cu faptul ca, in fond, nu a existat o pricina, dosarul fiind inchis la primul termen de judecata. In fapt, reclamanta trebuia sa renunte la judecata deoarece ea este cea care a atacat hotararea A.G.A. In instanta, anterior promovarii prezentei actiuni. In mod gresit instanta de fond, desi a solicitat acte avocatei reclamantei, din oficiu a acceptat sustinerile acesteia, cu toate ca ele au fost contestate. De asemenea, apelanta sustine ca nu a fost pusa in intarziere, iar la data introducerii actiunii reclamanta era deja in posesia actului solicitat.

Prin decizia civila nr. 10 din 17 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timisoara a respins apelul declarat de parata S.C. D S.R.L. Giroc impotriva sentintei comerciale nr. 688/PI din 1 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 199/30/2011 in contradictoriu cu reclamanta R.L.M.

In considerente s-a retinut ca, in esenta, parata considera ca in mod eronat prima instanta a obligat-o la plata sumei de 4.231,94 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, pe de o parte, intrucat actiunea reclamantei a fost respinsa ca ramasa fara obiect, la primul termen de judecata, societatea necazand in pretentii, intimata trebuind sa renunte la judecata deoarece ea a atacat hotararea adunarii generale a asociatilor din data de 10 decembrie 2010, anterior promovarii cererii pendinte, iar pe de alta parte, ca suma acordata cu acest titlu, reprezentand onorariul de avocat, este nepotrivit de mare in raport cu munca indeplinita de aparatorul ales si cu valoarea obiectului cererii, dar si cu faptul ca, „in fond, nu a existat o pricina si dosarul a fost inchis la primul termen de judecata”.

Niciuna dintre aceste critici nu pot determina schimbarea hotararii atacate.

Astfel, cum in mod judicios a retinut si prima instanta, si cum corect a aratat si intimata prin intampinarea, la baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata, deci temeiul juridic al restituirii, se afla culpa procesuala dedusa din expresia „partea care cade in pretentiuni”. Paratul este in culpa procesuala nu numai atunci cand cererea de chemare in judecata este admisa intrucat el nu si-a executat obligatiile, ci si atunci cand executarea respectivelor obligatii are loc pe parcursul procesului, cu consecinta respingerii actiunii ca ramasa fara obiect. Aceasta, pentru ca desi cererea reclamantului este respinsa de catre instanta, el nu este in culpa procesuala, pornirea procesului fiind determinata de atitudinea paratului, care nu si-a executat obligatia inainte de sesizarea instantei de judecata. Chiar si in aceasta ultima ipoteza – paratul si-a executat obligatia inainte de sesizarea instantei – este posibila obligarea celui chemat in judecata la suportarea sumelor avansate de reclamant pentru purtarea procesului daca paratul nu l-a Instiintat pe reclamant de acest lucru si a fost pus in intarziere.

In alte cuvinte, pentru ca partea reclamanta sa fie considerata ca a pierdut procesul, nu este obligatoriu ca ea sa fi investit instanta cu o cerere pe care aceasta sa o fi respins, in aceeasi masura „cade in pretentii” si acela care a pastrat o atitudine procesuala pasiva, dar a fost obligat la o anumita prestatie, ca efect al admiterii cererii celeilalte parti sau acela care si-a executat obligatiile ulterior declansarii litigiului, insa declansarea procesului a fost determinata de atitudinea sa, care nu a fost una conforma dreptului subiectiv corelativ.

Fata de cele mai sus aratate, pentru ca societatea parata sa nu poata fi obligata la suportarea cheltuielilor de judecata avansate de asociatul reclamant ar fi fost imperios necesar ca apelanta sa faca dovada ca, anterior inregistrarii cererii de chemare in judecata (13 ianuarie 2011), i-a comunicat intimatei, la adresa indicata de aceasta in notificarea transmisa pe fax in ziua de 22 decembrie 2010, o copie a hotararii adoptate in adunarea generala a asociatilor care a avut loc in data de 10 decembrie 2010, dovada care nu a fost facuta. De altfel, nici dupa depunerea actiunii introductive de instanta, apelanta nu i-a comunicat actul solicitat, intimata luand cunostinta de hotararea A.G.A. a S.C. D S.R.L. Giroc din alta parte, mai exact in urma comunicarii unei copii de catre Tribunalul Timis la cererea formulata in data de 15 februarie 2011 in dosarul nr. 518/30/2011, care are ca obiect interventie in procedura de inscriere mentiuni in registrul comertului, asociata R.L.M. introducand si o astfel de cerere la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis.

Simpla imprejurare, reala de altfel, ca reclamanta intimata a formulat, in data de 16 februarie 2011, o actiune in anulare impotriva hotararii adunarii generale a asociatilor S.C. D S.R.L. Giroc din 10 decembrie 2010 nu poate determina admiterea caii de atac de vreme ce afirmatia paratei apelante, in sensul ca asociatul reclamant ar fi atacat in instanta respectiva hotarare A.G.A. anterior promovarii cererii pendinte nu a fost dovedita. Oricum, esentiala este data la care reclamanta a intrat in posesia actului solicitat, iar din ansamblul probelor administrate rezulta fara dubiu ca la momentul inregistrarii cererii de chemare in judecata a societatii parate, intimata nu era in posesia acestui inscris.

Alegatiile apelantei cu privire la faptul ca reclamanta ar fi trebuit sa renunte la judecata nu au niciun fundament, raportat la principiul disponibilitatii si la prevederile art. 246 din Codul de procedura civila, intrucat numai partea reclamanta este cea care poate aprecia daca este sau nu cazul sa formuleze un asemenea act de dispozitie, stiut fiind faptul ca renuntarea la judecata este un act juridic unilateral care determina desistarea de la actiune.

Nici cererea subsidiara a societatii parate, de reducere a onorariului avocatial acordat de prima instanta, nu este intemeiata, intrucat, de principiu, onorariul aparatorului este stabilit inter partes, conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, tinand seama de elementele prevazute in alin. 3 al textului mentionat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; imprejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il impiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta imprejurarea poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului; conlucrarea cu experti sau specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situatia financiara a clientului; constrangerile de timp in care avocatul este obligat de imprejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.

In primul rand, trebuie retinut faptul ca alin. 3 al art. 274 din Codul de procedura civila, care permitea instantei sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor ori de cate ori constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat, face referire la „tabloul onorariilor minimale”, care nu mai exista in prezent, reglementarea fiind astfel superflua. In al doilea rand, aceasta norma a avut menirea sa impiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa fireasca, aceea de a permite justitiabilului sa beneficieze de o asistenta judiciara calificata pe parcursul procesului, ceea ce nu este cazul In speta. In al treilea rand, litigiul este unul comercial (intre profesionisti, in acceptiunea noului Cod civil), cu un obiect neevaluabil in bani, onorariul acordat de tribunal fiind proportional cu volumul de munca presupus de pregatire a apararii In cauza, determinat de complexitatea, dificultatea sau noutatea procesului, ca elemente de raportare posibil a fi avute in vedere la aprecierea cuantumului onorariului, si chiar daca procesul s-a finalizat la primul termen de judecata (dar nu ca urmare a recunoasterii de catre apelanta a pretentiilor intimatei), la care avocatul reclamantei a fost prezent, sustinand in mod profesionist interesele asociatului, instanta trebuie sa aiba In vedere toate demersurile intreprinse de acesta, prin avocat, pentru a intra in posesia hotararii adunarii generale a asociatilor. Nu in ultimul rand, prin reducerea onorariului platit avocatului reclamanta ar fi In imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala si nici In culpa de a fi convenit cu aparatorul un onorariu exagerat, recuperarea sumei avansate cu acest titlu nefiind in niciun caz un mijloc de imbogatire nejustificata, partea neprimind vreo suma in plus.

Proces Verbal de constatare din partea I.S.C.T.R.

27 mai 202014 iulie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

am primit un Proces Verbal de constatare din partea I.S.C.T.R. Cluj intocmit pentru fapta savarsita . Fapta este ca cond auto a depasit perioda maxima de conducere neintrerupta ,adica a condus neinrerupt 7 h .si conform OG37/2007 art.8 alin.1pct. 4 societatea a fost sanctionat cu o amende de 8.000 lei cf.art.9,alin.1,lit.c. Cond auto care la momentul primire PV nu mai lucreaza la firma nu a inmanat societatii Formularul de control si nici nu a spus ca afost controlat de ISCTR. Intrebarea este: De ce societatea este vinovata ca cond. auto nu a respectat perioda de conducere si de odichna, si vreau sa stiu daca Procesul verbal a fost completat dupa legile in vigoare dupa datele mentionate mai sus. Multumesc Intrebare :

Procesul verbal este copletat cf,legilor in vigoare dupa datela pe care am mentionat mai sus?

Raspuns :
Buna ziua, Verificand legislatia invocata de dumneavoastra – legislatie probabil invocata si de agentul constatator in procesul verbal – am constatat ca aceasta este corect mentionata. Din pacate pentru societate, legislaltia prevede sancionarea sa in locul soferului. Cu ce se face vinovata firma pentru ca soferul nu a respectat timpii de condus si odihna? Recomand sa formulati contestatie impotriva procesului verbal de contraventie cu chemarea si a soferului in proces ca responsabil. In situatia in care procesul verbal nu este anulat de instanta va recomnd ca ulterior sa formulati o actiune in atragerea raspunderii soferului pentru recuperarea pagubei respective. avocat Coltuc www.coltuc.ro

REINTREGIREA FAMILIEI I ROMANIA

30 iunie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

REINTREGIREA FAMILIEI

Puteti obtine reintregirea familiei ca cetatean al unui stat din afara Uniunii Europene si a Spatiului Economic European doar daca sunteti posesorul unui permis de sedere temporara valabil un an, al unei cărţi albastre a UE, al unui permis de sedere pe termen lung sau sunteti beneficiar al statutului de refugiat ori al protectiei subsidiare. Pot obtine reintregirea familiei si cetatenii romani, dar procedura este mult simplificata, in sensul ca membrii de familie pot solicita direct obtinerea vizei de lunga sedere, nemaiavand nevoie de avizul prealabil al Inspectoratului General pentru Imigrari.

Pentru cine puteti solicita reintregirea familiei

Ca sponsor, puteti solicita reintregirea familiei pentru sot/sotie, pentru copiii dumneavoastra minori necasatoriti sau ai sotului/ sotiei, inclusiv cei adoptati si care se afla in intretinerea dumneavoastra sau a sotului/sotiei. Pot veni pe reintregirea familiei si rudele dumneavoastra de gradul I in linie ascendenta sau ale sotului/sotiei, in cazul in care nu se pot intretine singure si nu se bucura de un sprijin familial adecvat in tara de origine. De asemeanea, reintregirea familiei se poate face si pentru copiii dumneavoastra adulti necasatoriti sau ai sotului/sotiei, in cazul in care acestia nu se pot intretine singuri din motive medicale.

In situatia in care drepturile parintesti, in ceea ce priveste intretinerea minorului, sunt exercitate in comun de ambii parinti, la solicitarea reintregirii familiei, este necesar consimtamantul celuilalt titular.

Pot solicita reintregirea familiei si minorii neinsotiti, beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protectiei subsidiare, pentru rudele de gradul I in linie ascendenta sau tutorele legal, sau atunci cand acestia nu exista sau nu pot fi identificati, orice alta ruda a acestuia.

Situatii speciale

Daca detineti un permis de sedere pentru desfasurarea de activitati de cercetare stiintifica, sau sunteti posesori ai cărţii albastre a UE, puteti solicita reintregirea familiei, chiar daca valabilitatea permisului de sedere este mai mica de un an.

Posesorii de Carte albastra a UE , care dupa 18 luni de sedere legala in primul stat membru, se muta in Romania in vederea ocuparii unui loc de munca inalt calificat, pot solicita reintregirea familiei, pentru membrii de familie, cu obligatia de a prezenta si permisul de sedere eliberat de primul stat membru.

Avizarea cererii de reintregirea familiei

Primul pas pentru a va aduce familia in Romania consta in obtinerea avizului IGI. Pentru aceasta trebuie sa depuneti o serie de documente la formatiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrari din judetul in care locuiti. Iata lista cestor documente:

a. cerere;

b. certificatul de casatorie/certificatul de nastere sau, dupa caz, dovada legaturii de rudenie, eliberate de autoritatile competente, traduse si supralegalizate sau apostilate in conditiile legii;

c. declaratia in forma autentica, din care sa reiasa ca membrii de familie vor locui impreuna cu dumneavoastra;

d. copia documentului care atesta dreptul dvs. de sedere pe teritoriul Romaniei;

e. dovada detinerii legale a spatiului de locuit pentru o locuinţă declarată normală pentru o familie similară în România;

f. dovada mijloacelor de intretinere;

g. dovada asigurarii in sistemul de asigurari sociale de sanatate a dumneavoastra;

h. declaratia scrisa a persoanei care detine impreuna cu sponsorul custodia comuna a copilului minor pentru care se solicită reintregirea familiei, din care sa rezulte consimtamantul ca acesta sa locuiasca impreuna cu sponsorul pe teritoriul Romaniei;

i. copia documentului de calatorie al membrului de familie pentru care se solicita reintregirea familiei;

h. taxe.

Cererea de reintregire a familiei se aproba daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a. nu existe o stare de bigamie sau de poligamie;

b. solicitantul detine un spatiu de locuit considerat normal pentru o familie similara din Romania;

c. solicitantul poseda mijloace de intretinere, pe langa cele necesare pentru propria intretinere potrivit legii, in cuantum corespunzator salariului minim net pe economie pentru fiecare membru de familie.

d. persoana pentru care se solicită reintregirea familiei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

– sa posede un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul român;

– sa nu fie inclusa in categoria persoanelor impotriva carora s-a instituit masura interzicerii intrarii în România sau care au fost declarati indezirabili;

– nu prezinta un pericol pentru apararea si siguranta nationala, ordinea, sanatatea ori morala publica.

Solutionarea cererii se face in termen de maximum 3 luni de la data depunerii. Raspunsul il veti primi in scris, iar daca cererea a fost aprobata veti transmite comunicarea membrilor de familie care o vor prezenta la misiunea diplomatica sau la oficiul consular, in termen de 60 de zile de la data emiterii impreuna cu cererea de acordare a vizei de lunga sedere pentru reintregirea familiei.

Urmatorul pas este obtinerea vizei de lunga sedere pentru reintregirea familiei, de la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei din statul in care membrii dumneavoastra de familie au resedinta.

Consultati lista misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare.

Reintregirea familiei pentru cetatenii romani

Cetatenii romani pot solicita si ei reintregirea familiei, dar nu mai este necesar primul pas, adica avizarea cererii de catre IGI. Astfel, membrii de familie ai cetatenilor romani vor solicita direct misiunilor diplomatice si oficiilor consulare ale Romaniei din statul in care au resedinta, viza de lunga sedere pentru reintregirea familiei.

Cine poate solicita viza de lunga sedere ca membru de familie al unui cetatean roman

Pot solicita viza pentru reintregirea familiei urmatoarele categorii de persoane:

– strainii casatoriti cu cetateni romani;

– strainii necasatoriti care convietuiesc cu cetateni romani necasatoriti, daca au cel putin un copil impreuna, denumiti in continuare parteneri;

– copiii cetateanului roman, ai sotului/sotiei sau ai partenerului, inclusiv cei adoptati, care nu au implinit varsta de 21 de ani sau care se afla in intretinerea cetateanului roman, a sotului/sotiei sau a partenerului;

– rudele de gradul I in linie ascendenta ale cetateanului roman sau ale sotului/sotiei acestuia;

– strainul parinte al cetateanului roman minor, daca face dovada faptului ca minorul se afla in intretinerea sa sau ca exista obligatia platii pensiei de intretinere, obligatie pe care strainul si-o indeplineste cu regularitate;

– strainii, membrii de familie ai cetatenilor romani, care fac dovada ca sunt inregistrati cu drept de rezidenta in alt stat membru in aceasta calitate.

Solicitarea de viza pentru membrii de familie ai cetatenilor români, va fi insotita de certificatul de casatorie eliberat de autoritatile romane sau transcris in conditiile legii, ori dupa caz, de dovada exiatentei legaturii de rudenie sau a calitatii de partener.

Solicitanti de viza pentru strainii membrii de familie ai cetatenilor romani, care fac dovada ca sunt inregistrati cu drept de rezidenta in alt stat membru in aceasta calitate, va fi insotita de documente care sa ateste ca sunt inregistrati cu drept de rezidenta in alt stat membru, in calitate de membru de familie al cetateanului roman.

Acordarea vizei de lunga sedere pentru reintregirea familiei poate fi refuzata atunci cand solicitarea se intemeiaza pe o casatorie de convenienta constatata anterior, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, sau cand se constata existenta unei stari de bigamie sau poligamie.

Viza de lunga sedere

Pentru obtinerea vizei de lunga sedere pentru reintregirea familiei, membrii de familie ai cetateanului non UE/SEE trebuie sa depuna urmatoarele documente:

a. comunicarea Inspectoratului Genearl pentru Imigrari;

b. dovada asigurarii medicale pe perioada valabilitatii vizei;

c. certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeasi valoare juridica, eliberat de autoritatile din tara de domiciliu sau de resedinta a strainului.

Membrii de familie ai cetateanului roman vor depune urmatoarele documente pentru obtinerea vizei:

a. certificatul de casatorie eliberat de autoritatile romane sau transcris in conditiile legii, ori, dupa caz, dovada existentei legaturii de rudenie sau a calitatii de partener;

b. dovada asigurarii medicale pe perioada valabilitatii vizei;

c. certificatul de cazier judiciar sau alt document cu aceeasi valoare juridica, eliberat de autoritatile din tara de domiciliu sau de resedinta a strainului.

Taxa de viza este de 120 Euro si se achita in statul in care faceti solicitarea. Pentru membrii de familie ai cetatenilor romani, viza se acorda fara plata txelor consulare.

Ca si procedura interna, viza de lunga sedere primeste aprobarea Centrului National de Vize, numai dupa obtinerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrari. IGI emite acest aviz in cel mult 30 de zile de la primirea solicitarii, cu posibilitatea de prelungire a termenului cu 15 zile.

Viza de lunga sedere se acorda pentru o perioada de 90 de zile, cu una sau mai multe calatorii.

Permisul de sedere

Dupa intrarea in Romania, membrii de familie trebuie sa obtina un permis de sedere temporara de la formatiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrari din judetul in care locuiesc. Pentru obtinerea permisului de sedere temporara vor depune personal o serie de documente (li se va prelua si imaginea), cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea dreptului de sedere acordat de viza.

Consultati lista documentelor necesare pentru obtinerea permisului de sedere in scopul reintregirii familiei (pentru membrii de familie ai cetatenior non UE/SEE).

Consultati lista documentelor necesare pentru obtinerea permisului de sedere temporara ca membru de familie al unui cetatean roman.

Termene pentru permisul de sedere

Permisul de sedere ca membru de familie al unui cetatean roman se reinnoiesc cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea celor anterioare.

Cererea de acordare sau prelungire a permisului de sedere pentru membrii de familie ai cetatenilor non UE/SEE va fi solutionata in termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. Pentru obtinerea permisului de şedere temporara ca membru de familie al unui cetatean roman termenul de solutionare este de 90 de zile, iar pentru cele ulterioare este de 30 de zile. In cazurile in care sunt necesare verificari suplimentare, termenul de solutionare a cererii poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

Dreptul de sedere temporara se prelungeste individual, pentru fiecare membru de familie, pe aceeasi perioada pentru care i s-a acordat dreptul de sedere sponsorului. Sotului/sotiei si membrilor de familie ai unui cetatean roman sau ai sponsorului titular al unui drept de sedere pe termen lung li se poate prelungi dreptul de sedere temporara pentru perioade de pana la 5 ani.

Membrului de familie al cetateanului roman cu domiciliul in strainatate i se prelungeste dreptul de sedere temporara pe o perioada care nu depaseste perioada de valabilitate a cartii provizorii de identitate a cetateanului roman.

Permisul de sedere in mod independent va avea o valabilitate de 6 luni, timp in care solicitantul va putea sa se orienteze catre un alt scop al sederii in Romania.

Permise sedere straini-ROMANIA

30 iunie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Permise sedere straini-ROMANIA.

SEDERE PE TERMEN LUNG IN ROMANIA

Daca sunteti cetatean al unui stat nonUE/SEE, aveti un drept de sedere valabil in Romania si doriti sa obtineti sedere pe termen lung pe teritoriul acestui stat, trebuie sa indepliniti anumite conditii. Pasii de urmat sunt: solicitati acordarea dreptului de sedere pe termen lung la formatiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrari din judetul in care locuiti, iar daca raspunsul este pozitiv, depuneti documentele pentru obtinerea permisului de sedere pe termen lung. Puteti obtine acest drept atat ca membru de familie al unui cetatean roman, cat si pentru alt scop al sederii in Romania (de exemplu: munca, activitati comerciale, reintregirea familiei, etc.)

Permisul de sedere pe termen lung are o valabilitate de 10 ani in cazul in care sunteti membru de familie al unui cetatean roman si de 5 ani daca aveti reglementata sederea in Romania pentru celelalte scopuri prevazute de lege.

Conditii pentru acordarea sederii pe termen lung

Pentru a obtine dreptul de sedere pe termen lung trebuie sa fi avut o sedere continua pe teritoriul Romaniei in ultimii 5 ani. Sederea este considerata continua atunci cand perioada de absenta de pe teritoriul Romaniei este mai mica de 6 luni consecutive si nu depaseSte in total 10 luni si daca impotriva dumneavoastra nu a fost dispusa nici o masura de indepartare de pe teritoriul national.

Perioada de sedere in scop de studii se calculeaza la jumatate pentru rezidenta pe termen lung si nu se ia in calcul sederea conferita de viza de scurta sedere, viza diplomatica sau de serviciu si nici cea obtinuta pentru desfasurarea de activitati ca lucrator sezonier.

Consultati lista completa a conditiilor necesare pentru acordarea rezidentei permanente si exceptiile de la acestea.

Cine nu poate primi drept de sedere pe termen lung

Nu puteti primi un drept de sedere pe termen lung in Romania daca va incadrati in una dintre urmatoarele categorii: aveti un drept de sedere temporara pentru studii, sunteti solicitant de azil sau beneficiar al protectiei umanitare temporare sau aveti protectia temporara a statului roman, va aflati in Romania cu viza de scurta sedere sau viza/drept de sedere conferit de viza diplomatica sau de serviciu.

Documentele necesare obtinerii dreptului de sedere pe termen lung

Primul pas pentru a va stabili domiciliul in Romania este obtinerea dreptului de sedere pe termen lung. In acest sens trebuie sa depuneti urmatoarele documente:

– cerere;

– documentul de trecere a frontierei (pasaport, titlu de calatorie, etc.) in copie si original;

– acte doveditoare privind spatiul de locuit (copie si original);

– dovada asigurarii sociale de sanatate;

– dovada mijloacelor de intretinere (sunt exceptati membrii de familie ai cetatenilor romani);

– certificatul de cazier judiciar eliberat de autoritatile romane;

– documente de stare civila (daca este cazul);

–taxe.

Puteti solicita acordarea dreptului de sedere pe termen lung pentru minori doar daca ati primit dumneavoastra acest drept.

–cerere ;

– documentul de trecere a frontierei (pasaport, titlu de calatorie, etc.) in copie si original;

– acte doveditoare privind spatiul de locuit (copie si original);

– certificatul de nastere tradus si supralegalizat/apostilat (in functie de statul emitent al documentului);

– consimtamantul in forma autentica al parintelui care nu are drept de sedere pe termen lung pe teritoriul Romaniei;

– taxe.

Cererile pentru acordarea dreptului de sedere pe termen lung vor fi solutionate in maximum 6 luni, iar pentru motive obiective acest termen se poate prelungi cu inca 3 luni, cu instiintarea solicitantului. Veti primi raspunsul in scris, in 15 zile lucratoare de la solutionarea cererii.

Daca raspunsul este pozitiv, in 30 de zile de la primirea comunicarii, trebuie sa depuneti documentele necesare eliberarii permisului de sedere pe termen lung la formatiunea teritoriala a Oficiului Roman pentru Imigrari unde a fost inregistrata cererea.

Refuzul acordarii dreptului de sedere pe termen lung, precum si motivele care au stat la baza acestuia se comunica, in scris, solicitantului, in termen de 15 zile lucratoare de la solutionarea cererii. Refuzul acordarii dreptului de sedere pe termen lung poate fi atacat in termen de 30 de zile de la data comunicarii, la Curtea de Apel Bucuresti. Refuzul acordarii dreptului de sedere pe termen lung nu produce efecte juridice asupra dreptului de sedere al titularului cererii.

Documentele necesare eliberarii permisului de sedere pe termen lung:

–cerere;

– documentul de trecere a frontierei (pasaport, titlu de calatorie, etc.) in copie si original;

– acte doveditoare privind spatiul de locuit (copie si original);

–taxe.

Documentele necesare reinnoirii permisului de sedere pe termen lung:

–cerere;

– acte doveditoare privind spatiul de locuit (copie si original);

– taxe.

Ce drepturi aveti ca rezident pe termen lung

Daca sunteti titularul unui drept de sedere pe termen lung in Romania beneficiati de tratament egal cu cetatenii romani, in conditiile legii, astfel: puteti lucra pe teritoriul Romaniei fara autorizatie de munca, in baza unui contract individual de munca avizat de Inspectoratul Teritorial de Munca. Aveti acces la toate formele si nivelurile de invatamant si de pregatire profesionala, inclusiv la acordarea burselor de studiu, echivalarea studiilor si recunoasterea diplomelor, a certificatelor, a atestatelor de competenta si a calificarilor profesionale, va bucurati de securitate si protectie sociala, asistenta medicala si sociala, beneficiati de deducerile la impozit pe venitul global si de scutirile de taxe, aveti acces la bunuri si servicii publice, inclusiv obtinerea de locuinte, libertatea de asociere, afiliere si apartenenta la o organizatie sindicala sau profesionala.

Cand inceteaza dreptul de sedere pe termen lung

Dreptul de sedere pe termen lung inceteaza in urmatoarele situatii: in cazul anularii sau revocarii, in cazul obtinerii unui drept de sedere pe termen lung pe teritoriul altui stat, in cazul absentei de pe teritoriul statului roman pentru o perioada mai mare de 12 luni consecutive, cu exceptia situatiei in care, in aceasta perioada, ati beneficiat de un drept de sedere temporara intr-un stat membru al Uniunii Europene, in cazul absentei de pe teritoriul statului roman pe o perioada mai mare de 6 ani consecutivi, chiar daca in aceasta perioada ati beneficiat de un drept de sedere temporara intr-un stat membru al Uniunii Europene, la cerere, la dobandirea cetateniei romane sau in cazul absentei de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European sau al Confederatiei Elvetiene, pe o perioada mai mare de 2 ani consecutivi, a rezidentului pe termen lung, posesor al unui permis de Sedere pe termen lung cu mentiunea «Fost posesor de Carte albastra a UE», sau a membrilor sai de familie carora le-a fost acordat statutul de rezident pe termen lung.

In situatia in care, la incetarea dreptului de sedere pe termen lung, va aflati pe teritoriul Romaniei, in termen de 30 de zile de la data comunicarii, puteti solicita eliberarea unui permis de sedere temporara pentru scopurile si in conditiile prevazute in OUG 194/2002 cu modificarile si completarile ulterioare (detalii in sectiunea Legislatie).

Daca dreptul de sedere pe termen lung v-a incetat in conditiile alin. (3) lit. b) sau c) din OUG 194/2002 cu modificarile si completarile ulterioare vi se poate acorda un nou drept de sedere pe termen lung, in conditiile ordonantei de urgenta, dupa o sedere legala si continua pe teritoriul Romaniei de 12 luni.

Dreptul de sedere pe termen lung al unui fost posesor de Carte albastra a UE nu inceteaza in cazul in care strainul poate face dovada ca a lipsit de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European sau al Confederatiei Elvetiene, pentru a exercita o activitate economica in calitate de angajat remunerat sau de lucrator independent, pentru a exercita o activitate pe baza de voluntariat sau pentru a studia in tara de origine.

Cei mai buni avocati din lume-ROMANIA

14 septembrie 202327 iunie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Cei mai buni avocati din lume-ROMANIA.

I. Cea mai buna firma de avocati la nivel global

Premiul “International Law Firm Of The Year” a fost castigat de catre CLIFFORD CHANCE LLP

Decizia editorilor si cercetatorilor Chambers Global a fost unanima, acestia apreciand ca expansiunea internationala continua a Clifford Chance si implicarea in tranzactii deosebit de complexe justifica pe deplin decernarea acestui premiu catre Clifford Chance LLP.

Europa este principala zona unde Clifford Chance isi desfasoara activitatea si aici ramane un lider de piata in domeniul finantarilor internationale, M & A si in domeniul proiectelor.

Totodata, focusarea pe regiunea Asia-Pacific, inclusiv prin deschiderea unui birou in Seul, a meritat pe deplin eforturile. Astfel, Clifford Chance a consiliat pe Citi in una dintre cele mai importante tranzactii din aceasta regiune, si anume achizitia grupului Hang Ten, realizata de Li & Fung, in valoare de 2.65 miliarde HKD.

Deschiderea unui nou birou in Casablanca a subliniat angajamentul pentru Africa. Pentru aceasta regiune Clifford Chance a creat o retea de experti straini in toate birourile sale, care lucreaza impreuna la proiecte importante, cum ar fi consilierea Export-Import Bank of China cu privire la intentia acesteia de a acorda o finantare de 2 miliarde USD catre Republica Niger.

II. Cele mai bune firme de avocati, la nivel global, pe domenii de activitate

Premiul “Law Firm of the Year”, in domeniul Banking & Finance, a fost castigat de catre ALLEN & OVERY LLP

Echipele de avocati ale Allen & Overy din Asia, Europa, America Latina si Orientul Mijlociu continua sa se evidentieze prin calitatea serviciilor si atragerea de clienti de prestigiu in domeniu, cum ar fi Deutsche Bank si Barclays Capital. Grupul este recunoscut pentru capacitatile sale in domeniul finantarii islamice, si continua sa exceleze in Project Finance. Unul dintre cele mai importante proiecte la care a participat Allen & Overy a fost consilierea UniCredit ca aranjor cu privire la extinderea unei facilitati de tip revolving a Merlin Entertainment, in valoare de 1.3 miliarde GBP.

Premiul “Law Firm of the Year”, in domeniul Competition/Antitrust, a fost castigat de catre CLEARY GOTTLIEB STEEN & HAMILTON LLP

Cleary Gottlieb Steen & Hamilton LLP a continuat sa straluceasca in acest domeniu, la nivel mondial, echipele sale de avocati fiind lidere de piata in Washington, Bruxelles, Koln și Roma. Unul dintre cele mai importante proiecte in care a fost implicata firma a constat in consilierea Google in mai multe aspecte din domeniul Competition/Antitrust, inclusiv cu privire la obtinerea aprobarilor din partea autoritatilor din SUA si UE cu privire la concentrarile economice, in valoare de 12.5 miliarde USD, generate de achizitionarea Motorola Mobility. Alte mandate importante includ asistarea cu succes a IBM, intr-o serie de plangeri antitrust in fata Comisiei Europene.

Premiul “Law Firm of the Year”, in domeniul Corporate/M&A, a fost castigat de catre FRESHFIELDS BRUCKHAUS DERINGER LLP

Amploarea globala remarcabila a acestei practici continua sa fie un atu major pentru Freshfields Bruckhaus Deringer, firma oferind servicii de inalta calitate in proiecte M & A prin birourile sale din Europa, Asia-Pacific si Orientul Mijlociu. Unul dintre cele mai importante proiecte in care a fost implicata firma a constat in consilierea Xstrata in propunerea de fuziune cu Glencore, in valoare de 90 miliarde USD. Alti clienti importanti ai firmei sunt BP, BAE Systems si CVC.

Premiul “Law Firm of the Year”, in domeniul Dispute Resolution, a fost castigat de catre SKADDEN, ARPS, SLATE, MEAGHER & FLOM and AFFILIATES

Aceasta firma de top din SUA se bucura de o reputatie deosebita la nivel national, iar aceasta reputatie in practica americana este sustinuta remarcabil de catre o echipa puternica din Marea Britanie. Firma este bine cunoscuta pentru implicarea sa in litigii de mare valoare, actionand pentru un portofoliu de clienti de invidiat. Firma a reprezentat Canadian Imperial Bank of Commerce intr-un litigiu guvernat de legislatia din New York, care a fost declansat de catre Commonwealth-ul din Insulele Mariane de Nord, cu privire la administrarea de conturi offshore. Alti clienti importanti ai firmei sunt BNP Paribas si Traffic Sports International.

Premiul “Law Firm of the Year”, in domeniul Intellectual Property, a fost castigat de catre BAKER & MCKENZIE

Aceasta firma de renume mondial are o prezenta fenomenala in domeniul IP, avand specialisti remarcabili atat in America de Nord si America Latina cat si in Europa si in regiunea Asia-Pacific. Capacitatile sale deosebite in domeniu au atras o lista de clienti importanti din domeniul corpurilor de iluminat, care cauta sfatul echipei Baker & Mckenzie in domeniul brevetelor, licentelor, achizitiilor de brand si anti-contrafacere. Printre reperele anului trecut se numara reprezentarea cu succes a LVMH, in legatura cu un caz de import paralel, care a dus la plata de aproximativ 5 milioane USD in despagubiri.

Premiul “Law Firm of the Year”, in domeniul Offshore, a fost castigat de catre MAPLES & CALDER

Acest gigant off-shore si-a extins operatiunile sale din Asia, prin lansarea unui birou in Singapore – al doilea in regiune, dupa Hong Kong. Firma exceleaza in dreptul Cayman si BVI si si-a consolidat in special echipa de fonduri de investitii din Caraibe, prin angajari semnificative. Firma are, de asemenea, o practica irlandeza de succes, in timp ce echipele din Londra si Dubai ofera, de asemenea, o contributie semnificativa.

Premiul “Law Firm of the Year”, in domeniul Projects/Energy, a fost castigat de catre WHITE & CASE LLP

White & Case a fost apreciata in mod deosebit pentru capacitatea de a trimite echipe de inalta calitate, full-service, in proiecte importante in cadrul retelei sale globale. Firma a fost implicata in foarte multe proiecte importante in anul 2012, inclusiv in consilierea consortiului de creditare privind finantarea in valoare de 7.8 miliarde EUR acordata de Tours catre Bordeaux High-Speed railway.

III. Cele mai bune firme de avocati, la nivel regional/continental

Premiul “Law Firm of the Year” in Africa a fost castigat de catre Linklaters

Premiul “Law Firm of the Year” in Asia-Pacific a fost castigat de catre Allen & Overy LLP

Premiul “Law Firm of the Year” in Canada a fost castigat de catre Blake, Cassels & Graydon LLP

Premiul “Law Firm of the Year” in Europa a fost castigat de catre Clifford Chance LLP

Premiul “Law Firm of the Year” in America Latina a fost castigat de catre Pinheiro Neto Advogados

Premiul “Law Firm of the Year” in Orientul Mijlociu a fost castigat de catre Clifford Chance LLP

Premiul “Law Firm of the Year” in SUA a fost castigat de catre Morrison & Foerster LLP

Reorganizare – insolventa

27 mai 202025 iunie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Reorganizare – insolventa.Majoritatea cazurilor de reorganizare sunt deosebit de complexe si pun creativitatea la incercare. Noi lucram cu clientii nostri si cu expertii lor pe probleme financiare pentru a dezvolta strategii care sa puna accent pe interesele lor in afaceri, pastrand si dandu-le un plus de valoare. De asemenea, abordam aceeasi procedura si in cazul insolventei si falimentului.

Este foarte important ca un dosar de restructurare sau faliment sa fie corect administrat de avocatul responsabil. Noi respectam regulile si termenele. Avem grija ca o greseala poate afecta drepturile debitorului sau poate crea un avantaj pentru acesta, in cazul in care greseala se datoreaza creditorilor.

Societatea noastra are clienti atat creditori, cat si debitori, in cazuri de reorganizare si insolventa. Ii asistam si ii reprezentam la solutionari pe cale amiabila a conflictelor, pentru a evita falimentul. Le oferim suport pentru conceperea planurilor de restructurare, cu respectarea procedurilor de colectare a debitelor si de recuperare a tuturor sumelor datorate clientului nostru.

Recuperari creante-executari silite

27 mai 202025 iunie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Recuperari creante-executari silite.Avocatii nostri specializati pe recuperari creante si executari silite detin know-how-ul juridic necesar pentru a proteja si aplica drepturile clientilor nostril, precum si de a asigura o recuperare rapida si integrala a debitelor. Ne axam pe consultanta, negociere si implementare structuri tranzactionale, solutii juridice si practice ce vizeaza efectiv scopurile clientilor nostri: recuperarea de debite.

Avocatii nostri abordeaza procesul de recuperare a debitelor pentru clienti comerciali, in mod competitiv. Acestia ii pot presa pe debitori in toate momentele procesului de colectare.

Serviciile noastre includ, printre altele, asistenta si reprezentare in:

Identificarea debitorilor
Trimiterea de scrisori inainte de intentarea procesului
Trimiterea actelor ce fac obiectul unui proces
Trimiterea cererilor statutare
Punerea in aplicare a hotararilor
Cereri de lichidare impotriva societatilor comerciale cu raspundere limitata
Cereri de faliment impotriva societatilor

Executat silit de banca-Executat silit de Kruk

27 mai 202014 iunie 2013 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

executat silit de banca-executat silit de Kruk „Banca recurge la executorul judecătoresc. Cererea de încuviinţare a executării silite în instanţă nu se face într-o procedură contradictorie, adică împrumutatul nici nu va fi citat. Cel mai probabil nici nu va şti că există împotriva lui o asemnea cerere, iar ulterior deja primeşte somaţie din partea executorului judecătoresc, după ce i s-au poprit conturile. Este firesc ca poprirea să nu fie notificată.

În principiu, executorul verifică dacă sunt bani în cont, ca să îi poată lua. Dacă nu aveţi bani în cont, se va proceda la vânzarea bunurilor mobile sau imobile.

Dacă ştiu că au întârziat cu plăţile, împrumutaţii pot urmări să vadă dacă s-a făcut o cerere de executare împotriva lor. Dacă nu urmăresc, clienţii află abia atunci când a fost demarată procedura de executare silită. Atunci clienţii nu mai au la îndemână foarte multe căi de a se apăra. O executare imobiliară poate dura două luni.

Intrebare: Daca am luat un credit neipotecar, fara garantii, si nu am sanse sa mai platesc rata….poate sa imi execute din lucruri daca eu locuiesc cu parintii? dar ei nu au nici o legatura cu rata mea!Raspuns: In general, chiar daca nu exista o garantie clar specificata in contractul de credit, precum o ipoteca sau gaj pe o masina, bancile sau IFN-urile impun garantarea imprumutului cu garantie persoanala.

Acest lucru inseamna ca in caz de nerambursare a imprumutului, se poate pune poprire pe venituri si pe conturi bancare sau se pot executa orice bunuri detinute de debitor.

De asemenea, in cazul in care exista un co-debitor sau un girant al creditului, aceleasi reguli sunt extinse si asupra acestora

Banca sau IFN-ul nu se va putea intrepta insa pentru recuperarea restantelor catre terte persoane, chiar daca acestea sunt rude de gradul I.

Atata vreme cat parintii dvs nu si-au asumat niciunul din aceste roluri nu pot fi executati silit, chiar daca locuiti impreuna.

Iar, daca dvs personal nu aveti nici venituri, nici bani in conturi bancare si nici bunuri ce pot fi valorificate, nu aveti cum sa fiti executata silit. Banca poate insa redeschide procedura de executare la intervale regulate de timp, in cazul in care obtineti venituri sau dobanditi bunuri, ce pot fi valorificate.

Art. 148 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

(2) Nu se ajustează deducerea iniţială a taxei în cazul:

a) bunurilor distruse sau pierdute ca urmare a unor calamităţi naturale ori a unor cauze de forţă majoră, în condiţiile în care aceste situaţii sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;

b) bunurilor de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activelor corporale fixe casate, altele decât bunurile de capital, în condiţii stabilite prin norme;

c) perisabilităţilor, în limitele prevăzute prin lege, precum şi a pierderilor tehnologice sau, după caz, al altor consumuri proprii, în condiţii stabilite prin norme;

d) situaţiilor prevăzute la art. 128 alin. (8).

(3) În cazul bunurilor furate, persoana impozabilă poate anula ajustarea efectuată conform alin. (1) la data la care furtul este dovedit legal prin hotărâre judecătorească definitivă.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 8/2013 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 ianuarie 2013, Monitorul Oficial 54/2013;

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 147 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

(16) Prevederile alin. (6)-(13) se aplică şi pentru pro-rata specială prevăzută la alin. (14) şi (15). Prin excepţie de la prevederile alin. (6), pentru calculul pro-rata specială se vor lua în considerare:

a) operaţiunile specificate în decizia Ministerului Finanţelor Publice, pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. a) sau la alin. (15) lit. b);

b) operaţiunile realizate pentru fiecare sector de activitate, pentru cazurile prevăzute la alin. (14) lit. b) sau la alin. (15) lit. b).

(17) Prevederile prezentului articol se aplică şi de persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare. Pentru determinarea pro-rata sumele de la numitor şi de la numărător se determină în funcţie de data la care ar fi intervenit exigibilitatea taxei conform regulilor generale.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1471

Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă

(3) Prin norme se vor preciza condiţiile necesare aplicării prevederilor alin. (2), pentru situaţia în care dreptul de deducere este exercitat după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest drept ia naştere.

(4) Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru perioada fiscală prevăzută la alin. (1) şi (2).

Codul Fiscal actualizat prin:

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1472

Rambursarea taxei către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România şi rambursarea TVA de către alte state membre către persoane impozabile stabilite în România

(1) În condiţiile stabilite prin norme:

d) persoana impozabilă stabilită în România, neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, poate solicita rambursarea taxei achitate aferente operaţiunilor prevăzute la art. 145 alin. (2) lit. d) sau în alte situaţii prevăzute prin norme.

(2) Persoana impozabilă stabilită în România poate beneficia de rambursarea TVA achitate pentru importuri şi achiziţii de bunuri/servicii efectuate în alt stat membru, în condiţiile prevăzute în norme.

(4) În cazul în care o dobândă sau o penalitate administrativă a fost impusă, dar nu a fost plătită, organele fiscale competente vor suspenda orice altă rambursare suplimentară către persoana impozabilă în cauză până la concurenţa sumei neplătite.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1473

Rambursările de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153

(2) După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute în prezentul articol, prin decontul de taxă prevăzut la art. 1562.

(7) În cazul persoanelor impozabile care sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea este preluat în decontul de taxă al persoanei care a preluat activitatea.

(9) Rambursarea soldului sumei negative a taxei se efectuează de organele fiscale, în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin normele în vigoare.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 146 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

e) pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri, să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 1551alin. (1);

(2) Prin norme se vor preciza cazurile în care documentele sau obligaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se vor prezenta sau îndeplini pentru a justifica dreptul de deducere a taxei.

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009

OUG 200/2008 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 4 decembrie 2008, Monitorul Oficial 815/2008;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

OG 83/2004 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 19 august 2004, Monitorul Oficial 793/2004;

Art. 145 Cod Fiscal 2014 Regimul deducerilor

Codul Fiscal actualizat prin:

OG 15/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 23 august 2012, Monitorul Oficial 621/2012;

OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, Monitorul Oficial 627/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 109/2009 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 7 octombrie 2009, Monitorul Oficial 689/2009;

Legea 343/2006 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 17 iulie 2006, Monitorul Oficial 662/2006;

Art. 1451.

Limitări speciale ale dreptului de deducere

(2) Restricţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depăşeşte 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.

(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică următoarelor categorii de vehicule rutiere motorizate:

a) vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgenţă, servicii de pază şi protecţie şi servicii de curierat;

b) vehiculele utilizate de agenţii de vânzări şi de achiziţii;

c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către şcolile de şoferi;

e) vehiculele utilizate pentru închiriere sau a căror folosinţă este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operaţional;

f) vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică inclusiv în situaţia în care au fost emise facturi şi/sau au fost plătite avansuri, pentru contravaloarea parţială a bunurilor şi/sau serviciilor, înainte de data de 1 iulie 2012, dacă livrarea/prestarea intervine după această dată.

(6) Modalitatea de aplicare a prevederilor prezentului articol se stabileşte prin norme.

Codul Fiscal actualizat prin:

OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, Monitorul Oficial 384/2012;

OUG 125/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal din 27 decembrie 2011, Monitorul Oficial 938/2011;

OUG 117/2010 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 23 decembrie 2010, Monitorul Oficial 891/2010;

OUG 34/2009 – cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 11 aprilie 2009, Monitorul Oficial 249/2009;

Art. 144 Cod Fiscal 2014 Operaţiuni scutite de taxă

c) prestările de servicii aferente livrărilor prevăzute la lit. a) sau efectuate în locaţiile prevăzute la lit. a), pentru bunurile aflate în regimurile sau situaţiile prevăzute la lit. a);

d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum şi prestările de servicii aferente acestor livrări, altele decât cele prevăzute la art. 1441;

e) importul de bunuri care urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA.

(2) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxă pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi, după caz, procedura şi condiţiile care trebuie respectate pentru aplicarea scutirii de taxă.

Art. 147¹

Art. 147²

Art. 147³

(2) După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operaţiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute în prezentul articol, prin decontul de taxă prevăzut la art. 156².

e) pentru taxa aferentă unei achiziţii intracomunitare de bunuri, să deţină o factură sau documentul prevăzut la art. 155¹alin. (1);

Art. 145¹.

d) livrările de bunuri care încă se află în regim vamal de tranzit intern, precum şi prestările de servicii aferente acestor livrări, altele decât cele prevăzute la art. 144¹;

Art. 144¹

2. livrărilor intracomunitare care au fost supuse regimului special pentru bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 152²;

2. livrărilor intracomunitare supuse regimului special privind bunurile second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, conform prevederilor art. 152²;