AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
Avocat Drept Fiscal – Inspecția fiscală în 2016: au intrat în vigoare noi reguli pentru controalele Fiscului la firme
De la 1 ianuarie, inspecția fiscală se desfășoară în mod diferit față de anul trecut. Mai precis, noul Cod de procedură fiscală prevede, printre altele, apariția unei noi metode de control, modificarea perioadei supuse inspecției fiscale, în timp ce inspectorii fiscali pot emite începând din acest an un nou tip de decizie: decizia de impunere provizorie. De asemenea, Fiscul a modificat Decizia de impunere și a introdus un nou formular, care va fi emis numai dacă se va constata o modificare a bazei de impozitare.
Inspecția fiscală se poate exercita asupra persoanelor și entităților, indiferent de forma de organizare, care au obligația să stabilească, să rețină sau să plătească obligațiile fiscale prevăzute de lege.
Noul Cod de procedură fiscală, care tocmai a intrat în vigoare, prevede extinderea aplicabilității inspecției fiscale. Cu alte cuvinte, măsura poate fi aplicată, din 2016, atâtcontribuabilului, la fel ca până acum, cât și plătitorului, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea, plătitor este considerat șisediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor, fapt care nu a fost specificat până acum în Codul de procedură fiscală.
Ca și până acum, inspecția fiscală poate fi de două feluri: generală și parțială.
- inspecţia fiscală generală – reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
- inspecţia fiscală parţială – reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.
Organul de inspecție fiscală poate decide să efectueze o inspecție generală sau parțială numai după realizarea unei analize de risc.
A apărut o nouă metodă de control
De la 1 ianuarie 2016, pentru efectuarea inspecției fiscale vor fi folosite trei metode de control, dintre care doar ultima este nouă, și anume:
- verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
- controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
- verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale.
Ce perioadă poate fi supusă inspecției fiscale
Noul Cod de procedură fiscală prevede faptul că perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior. De asemenea, inspecția fiscală are loc în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.
Anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, legislația stipula că, în funcție de categoriile de contribuabili, puteau fi stabilite perioade diferite supuse inspecției fiscale. Mai exact, la contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începea de la sfârșitul perioadei controlate anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectua asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii declarațiilor fiscale. În Noul Cod de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie, nu se mai regăsesc aceste mențiuni.
De asemenea, noul Cod de procedură fiscală prevede că activitatea de inspecție fiscală se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare, iar selectarea contribuabililor/plătitorilor care urmează să fie supuși inspecției fiscale este efectuată de către organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului, stabilit la rândul său pe baza analizei de risc.
Mai multe documente folosite în cadrul inspecției fiscale au fost modificate
La finalul anului trecut, Fiscul a publicat două Ordine prin care a adus modificări formularelor folosite în activitatea de inspecție fiscală, respectiv raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane juridice.
Astfel, Ordinul ANAF nr. 3711/2015 privind modelul și conținutul formularelor și documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 965 din 28 decembrie 2015 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.
Mai precis, Ordinul Fiscului cuprinde o serie de modificări aduse unui număr de nouă documente, în timp ce al zecelea reprezintă o noutate în domeniu. Cu alte cuvinte, au fost modificate formularele „aviz de inspecție fiscală”, „ordin de serviciu nr.”, „notă explicativă”, „invitație”, „proces-verbal”, „proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri”, „proces-verbal de sigilare/desigilare”, „declarație”, „proces-verbal de prelevare probe” și a fost introdus formularul „Somație”.
Cel din urmă este documentul prin care un contribuabil poate fi somat, de la 1 ianuarie, să se prezinte la sediul organului de inspecție fiscală.
Acesta este întocmit de către echipa desemnată pentru efectuarea inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului, în cazurile când contribuabilul/plătitorul nu a dat curs invitaţiei organului de inspecţie fiscală/control pentru efectuarea inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului sau refuză să pună la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală documentele şi înscrisurile necesare efectuării/ continuării acţiunii de inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului şi există indicii rezonabile conform cărora contribuabilul/plătitorul refuză nejustificat să prezinte documentele legale şi bunurile din patrimoniu necesare pentru stabilirea situaţiei fiscale de fapt, în scopul împiedicării verificărilor fiscale.
Ce s-a schimbat la Avizul de inspecție fiscală și la Procesul-verbal
Avizul de inspecție fiscală este, potrivit noului Cod de procedură fiscală, documentul prin care organele de inspecție fiscală înștiințează contribuabilul/plătitorul în legătură cu inspecția fiscală care urmează să se efectueze la acesta.
Până acum, avizul de inspecție fiscală se comunica în momentul începerii inspecției fiscale în trei situații, și anume:
- în cazul efectuării unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvenţă;
- în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucişat, se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale;
- pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală.
În schimb, de la 1 ianuarie 2016, acest aviz poate fi întocmit pentru toate tipurile de acțiuni de control, fără excepții. Mai precis, avizul de inspecție fiscală va fi emis în cinci situații, după cum urmează:
- în cazul unei inspecţii fiscale generale sau parţiale, în cazul inspecţiei fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvenţă;
- în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale;
- pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade sau creanţe fiscale, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală iniţial;
- în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de soluţionare a contestaţiei;
- în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluţionare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecţiei fiscale.
Procesul-verbal este, potrivit noului Cod de procedură fiscală, actul de control care se întocmește de către organele de inspecție fiscală în cazul efectuării unei constatări la fața locului, precum și în cazul controlului inopinat/încrucișat, sau pentru consemnarea unor fapte, în timpul inspecției fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni. De asemenea, acesta poate fi încheiat inclusiv pe durata efectuării unei inspecții fiscale, precum și în alte situații prevăzute de lege, și nu are ca rezultat întocmirea unui act administrativ fiscal.
Procesul-verbal se întocmește, de la 1 ianuarie, și în cazul în care contribuabilul/plătitorul nu ține sau nu prezintă organului de inspecție fiscală registrul unic de control, pentru consemnarea datei de începere a inspecției fiscale.
Fiscul a modificat modelul Raportului de inspecție fiscală
Tot de la 1 ianuarie au intrat în vigoare și prevederile cuprinse în Ordinul ANAF nr. 3710/2015 privind modelul și conținutul Raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane juridice, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 967 din 28 decembrie 2015.
Potrivit Ordinului ANAF nr. 3710/2015, rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care sunt prezentate constatările organului de inspecție fiscală din punctul de vedere faptic și legal, precum și consecințele fiscale ale acestora, indiferent dacă se modifică sau nu baza de impozitare și/sau se stabilesc sau nu diferențe de obligații fiscale principale în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale la persoane juridice.
Noul Cod de procedură fiscală a adus o serie de modificări în ceea ce privește acest raport. Mai precis, există patru astfel de schimbări care au intrat în vigoare în prima zi a anului, după cum urmează:
- Noul Cod de procedură fiscală prevede că inspecția fiscală are ca obiect stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. În consecință, pentru fiecare obligație fiscală la care organele de inspecție fiscală constată diferențe suplimentare, se anexează o situație referitoare la termenele scadente, pentru a calcula și comunica, ulterior, obligațiile fiscale accesorii datorate.
- În timpul unei inspecții fiscale, pot fi emise decizii de impunere provizorii pentru obligațiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată. În acest caz, nu va fi întocmit un alt raport de inspecție fiscală.
- Aplicarea sau neaplicarea penalității de nedeclarare se stabilește de organele de inspecție fiscală pentru fiecare obligație fiscală care a făcut obiectul inspecției.
- În plus față de aceste prevederi, în raportul de inspecție fiscală a fost introdus un capitol nou, referitor la Dosarul prețurilor de transfer, care se completează în cazul în care societatea verificată are relații de afiliere (directe sau indirecte) cu alte persoane fizice și/sau juridice și derulează tranzacții cu persoanele afiliate.
Avizul de inspecție, obligatoriu și în 2016
De la 1 ianuarie, la fel ca și până acum, la începutul inspecției fiscale, contribuabilului trebuie să i se comunice avizul de inspecție. De asemenea, avizul trebuie să fie comunicat și în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației, dar și în cazul unor cereri ale contribuabilului sau a plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea unei inspecții fiscale.
De asemenea, avizul de inspecție poate fi comunicat și în aceste situații, potrivit Noului Cod de procedură fiscală:
- În cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;
- În cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
- Pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial.
Noul Cod de procedură fiscală prevede că avizul se comunică înainte de începerea inspecției fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.
După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul sau plătitorul poate solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea poate avea loc o singură dată și numai pentru motive justificate, se arată în Noul Cod de procedură fiscală.
Avizul de inspecție fiscală cuprinde în mod obligatoriu temeiul juridic al inspecției fiscale, data de începere a inspecției fiscale, obligațiile fiscale, alte obligații prevăzute de legislația fiscală și contabilă, precum și perioadele ce urmează să fie supuse inspecției fiscale, precum și posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.
Contribuabilii au mai mult timp să-și redacteze punctul de vedere referitor la constatările inspecției
De la 1 ianuarie 2016, perioada de timp în care contribuabilii își pot prezenta punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale a fost mărită. Astfel, în loc de trei zile lucrătoare de la data încheierii fiscale, perioadă care a fost valabilă până anul acesta pentru toți contribuabilii, aceștia vor putea să își prezinte, începând din acest an, în scris, punctul de vedere în termen de cel mult 5 zile lucrătoare. În cazul marilor contribuabili, perioada va fi de cel mult 7 zile lucrătoare.
Noile prevederi stabilesc că termenul poate fi prelungit pentru „motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecție fiscală”. Acest termen nu putea fi prelungit potrivit vechiului Cod de procedură fiscală.
Proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe hârtie
Reglementările Noului Cod de procedură fiscală prevăd că inspectorii trebuie să transmită contribuabilului, la finalul inspecției fiscale, un proiect de raport de inspecție fiscală. Acesta va putea fi comunicat în format electronic sau pe suport hârtie. De asemenea, în acel moment, contribuabilul află data, ora și locul la care va avea loc discuția finală cu inspectorii.
Începând din acest an, contribuabilul/plătitorul are posibilitatea să renunțe la discuția finală, notificând acest fapt organului de inspecție fiscală.
Vechiul Cod de procedură fiscală nu menționa în ce format trebuia să fie transmis proiectul de raport, iar referirile la comunicarea coordonatelor pentru discuția finală nu erau precise. Cu alte cuvinte, până acum, era menționat doar faptul că data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate în timp util.
De la 1 ianuarie, pe baza raportului de inspecție fiscală pot fi emise următoarele documente fiscale:
- Decizia de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;
- Decizia de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
- Decizia de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.
Vechea legislație prevedea că raportul de inspecție fiscală stătea la baza emiterii deciziei de impunere, pentru diferențele de obligații fiscale aferente perioadelor verificate și deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constatau diferențe de obligații fiscale.
În ceea ce privește termenul de comunicare a deciziilor menționate mai sus, acesta a fost redus, din 2016, la 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, cu cinci zile mai puțin față de termenul prevăzut de vechiul Cod de procedură fiscală.
Inspectorii vor emite decizii de impunere provizorii
După intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, la 1 ianuarie, pe întreaga durată a desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție vor putea emite decizii de impunere provizorii. Acestea vor fi emise pentru obligațiile fiscale suplimentare principale aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată.
În acest sens, Fiscul a introdus un nou formular, numit „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale”. Documentul se regăsește în Ordinul ANAF nr. 3708/2015, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie.
Deciziile de impunere provizorii vor fi emise la cererea contribuabilului/plătitorului, în scopul plății obligațiilor fiscale suplimentare aferente unei perioade, pentru unul sau mai multe tipuri de obligații fiscale verificate, stabilite de organele de inspecție, anterior întocmirii raportului de inspecție fiscală și emiterii în baza constatărilor înscrise în acesta a actului administrativ fiscal.
Această decizie de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale se completează la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului, după ce acesta a fost informat cu privire la valoarea obligației fiscale suplimentare datorate, ca urmare a verificării unui tip de obligație fiscală pe o perioadă fiscală, se arată în Ordinul ANAF nr. 3708/2015.
Formularul „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale” se întocmește în trei exemplare de organul fiscal de inspecție fiscală, dintre care un exemplare rămâne la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent. Se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.
Fiscul a modificat și Decizia de impunere
Ordinul ANAF nr. 3709/2015 prin care a fost aprobat modelul și conținutul formularului „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecțiie fiscale la persoane juridice” a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.
Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, conținutul „Deciziei de impunere” a fost modificat și cuprinde, mai nou, printre elementele obligatorii, și mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului şi respectiv, informarea acestuia despre aspectele constatate şi consecinţele fiscale. Aici sunt înscrise mențiunile care se regăsesc la capitolul „Discuția finală” din raportul de inspecție fiscală.
Important! Obiectul inspecției fiscale îl reprezintă, potrivit Noului Cod de procedură fiscală, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. De aceea, decizia de impunere provizorie cuprinde numai constatări privind diferențele de obligații fiscale principale.
Începând din acest an, obligațiile fiscale principale stabilite prin decizii de impunere provizorii vor fi incluse și regularizate în „Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice”.
Potrivit instrucțiunilor de completare descrise de Fisc, acest act administrativ poate fi emis pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare principale, precum și pentru comunicarea modului de soluționare cu inspecție fiscală anticipată a decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu opțiune de rambursare, în situația în care vor fi stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare.
Atenție! Formularul „Decizia de impunere privind diferenţele de obligaţii fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite de inspecţia fiscală la persoane juridice” va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, atunci când vor fi constatate obligații fiscale suplimentare principale, înscrise în „Raportul de inspecţie fiscală”, întocmit la încheierea acesteia, se arată în instrucțiunile de completare a Deciziei de impunere incluse în Ordinul ANAF nr. 3709/2015.
Formularul „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice” se întocmește în 3 exemplare de organul de inspecție fiscală, dintre care un exemplar la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la organul fiscal de administrare competent.
Fiscul va emite o nouă decizie dacă se va constata o modificare a bazei de impozitare
Ordinul ANAF nr. 3706/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului „Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale” a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și a intrat deja în vigoare.
Începând din acest an, în urma unei inspecții fiscale vor fi emise, după caz, ca și până acum, decizii privind nemodificarea bazei de impozitare, iar, ca o noutate, vor fi emise și decizii ce privesc modificarea acestor date.
Astfel, prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3706/2015, Fiscul a creat formularul „Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”, care poate fi emis în cazul în care, în urma unei inspecții fiscale, se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.
În aceeași zi, tot pe 28 decembrie 2015, a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 șiOrdinul ANAF nr. 3707/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului „Decizie privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”. Acest formular este emis, ca și până acum, în cazul în care nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale.
Varianta din 2016 a Deciziei de nemodificare a bazei de impozitare cuprinde o mențiune referitoare la audierea contribuabilului și informarea acestuia cu privire la aspectele constatate de inspecția fiscală și consecințele fiscale. Aceste mențiuni se regăsesc la capitolul Discuția finală din raportul de inspecție fiscală, se arată în instrucțiunile de completare cuprinse în Ordinul ANAF nr. 3707/2015.
Printre noutăți se află și creșterea perioadei de timp în care un contribuabil poate contesta deciziile primite. Astfel, împotriva acestui act fiscal poate fi formulată o contestație în termen de 45 de zile de la comunicare, în loc de 30 de zile de la comunicare, ca până acum.
5 documente folosite de inspectorii antifraudă, actualizate de Fisc
Tot la finalul lui 2015, prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3838/2015, care a intrat în vigoare la începutul acestui an, Fiscul a aprobat noi modele pentru formularele folosite în activitatea de control a Direcției generale antifraudă fiscală, și anume:
- Proces-verbal;
- Proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri;
- Proces-verbal de sigilare/desigilare;
- Invitație;
- Nota explicativă.
Procesul-verbal este actul de control bilateral care este întocmit de către inspectorii antifraudă cu ocazia controlului operativ și inopinat, pentru constatarea unor situații faptice și documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum și pentru constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal și vamal.
Procesul-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri este completat de către inspectorii antifraudă cu ocazia ridicării/restituirii de înscrisuri, indiferent de mediul în care sunt stocate, în condiţiile legii.
Procesul-verbal de sigilare/desigilare este documentul întocmit de către inspectorii antifraudă, în următoarele patru situaţii:
- când există indicii conform cărora în locurile de producţie, depozitare, comercializare sau pe timpul transportului se găsesc bunuri sau produse a căror provenienţă nu este legală sau a căror fabricaţie este interzisă de lege sau se produc fără autorizaţie, iar acţiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată ulterior;
- când există posibilitatea ca documentele, înscrisurile, bunurile necesare efectuării controlului să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al acestora în vederea ridicării/reţinerii acestora;
- în activităţile de monitorizare a transporturilor de bunuri;
- în alte cazuri în care se impune sigilarea, în condiţiile legii.
Invitaţia este documentul prin care un contribuabil este invitat şi îi sunt solicitate lămuriri/înscrisuri de către inspectorii antifraudă, la sediul acestora, în situaţiile în care se impune efectuarea/continuarea controlului ori controlul nu a putut fi efectuat la sediul social, domiciliul fiscal sau un sediu secundar al contribuabilului şi nici într-un loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
Nota explicativă este documentul prin care inspectorii antifraudă solicită explicaţii în scris reprezentantului contribuabilului, oricărui angajat al acestuia sau oricărei persoane implicate în săvârşirea faptelor constatate, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, ce pot influenţa constatările sau pentru clarificarea unor cauze şi/sau împrejurări.
O nouă variantă a formularului „Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală”
Tot de la 1 ianuarie a intrat în vigoare și modelul valabil în 2016 al formularului „Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală”, inclus în Ordinul ANAF nr. 3833/2015, care a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 983 din 30 decembrie 2015.
Acest document reprezintă actul administrativ emis de organele de organele de inspecție fiscală, în aplicarea prevederilor legale, privind obligativitatea contribuabililor de a îndeplini măsurile stabilite și se aplică pentru consemnarea măsurilor dispuse de organele de inspecție fiscală în cadrul acțiunile de inspecție fiscală/control începute după data de 1 ianuarie.
În cadrul acestui formular nu apar măsuri referitoare la sumele pe care contribuabilii/plătitorii le datorează bugetului consolidat al statului. Formularul poate fi întocmit atât în timpul, cât și după finalizarea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, a unui control inopinat sau a unei constatări la fața locului, în cazul în care organele de inspecție fiscală stabilesc măsuri în sarcina contribuabilului/plătitorului.
Prevederile Ordinului ANAF nr. 3833/2015 arată că, pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, conducătorul organului de inspecție fiscală competent poate să decidă suspendarea inspecției fiscale, numai în cazul în care apariția acestei situații împiedică finalizarea inspecției fiscale.
Prin Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt aduse modificări care au fost preluate în conţinutul „Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală”, după cum urmează:
- potrivit art. 46 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, „Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală” cuprinde menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului;
- au fost aduse clarificări privind data comunicării, potrivit art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
- s-a actualizat baza legală din cadrul Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
Toţi şoferii Uber din România sunt obligaţi să-şi facă contracte de tip PFA (persoană fizică autorizată) sau microîntreprindere şi să aibă atestat profesional de transport persoane
Uber, care le dă proprietarilor de maşini posibilitatea de a oferi servicii de transport prin intermediul unei aplicaţii care îi pune în legătură cu clienţii şi asigură şi platforma de taxare şi gestionare a comenzilor, intră astfel în „clubul“ plătitorilor de contribuţii sociale, lucru care până în prezent nu se întâmpla.
„În ultimele luni, şoferii noştri parteneri au cerut asistenţă în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale. În acordul semnat de fiecare şofer partener înainte de a folosi platforma Uber este stipulat clar faptul că este responsabilitatea fiecăruia să îşi respecte toate obligaţiile fiscale locale. Acum există o metodă mai facilă de a face acest lucru, printr-un parteneriat încheiat cu un consultant financiar local, care poate răspunde nevoilor şoferilor parteneri. Am făcut acest parteneriat pentru a ne asigura că toţi şoferii noştri au acces la toate informaţiile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale, în funcţie de situaţia personală şi profesională a fiecăruia dintre ei“, au transmis reprezentanţii Uber România.
Un dosar penal pe zi,07.01.2016 – Sorin Roşca Stănescu, citat la DNA
Fostul senator şi jurnalist Sorin Roşca Stănescu a fost citat la Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru data de 14 ianuarie, ora 9.00. Anunţul a fost făcut chiar de acesta, într-un articol despre care spune: „Încerc sa raspund, inca de pe acum, unor intrebari si sa imi explic chiar si mie insumi ce naiba caut eu la DNA. S-o fi suparat institutia pe mine? Sau este, pur si simplu, o ancheta de rutina?” SRS afirmă că a fost citat exact în ziua în care a scris un articol despre Laura Codruţa Kovesi.
Decizie CJUE : Timbrul de mediu este ilegal in 2016
Si ce se intampla de acum? Orice decizie a CJUE este obligatorie pentru instantele din Romania. Prima reactie a romanilor a fost sa mearga la ANAF sa ceara banii inapoi sau sa ceara scutirea. Au fost refuzati respectuos. A doua reactie este de a obtine o hotarare judecatoareasca favorabila.
Restul articolului poate fi solicitat pe email:avocat@coltuc.ro
Iohannis va promulga Legea antifumat și pensiile speciale ale parlamentarilor. Darea în plată, retrimisă Parlamentului
Președintele a luat o decizie în privința uneia dintre cele mai controversate legi din ultima perioadă, cea prin care românii care au credite la bănci pe care nu le mai pot achita. În forma actuală a legii, românilor li se permite să dea înapoi locuința pe care au luat-o cu credit și să scape astfel de datorii. De asemenea, a spus că este de acord cu Legea antifumat și că o va promulga, alături de cea care prevede pensii speciale pentru parlamentari.
Intrebarea fireasca este de ce???????????????????????????????????????????????????????????????????
VESTI BUNE DE LA TRIBUNALUL BUCURESTI:HOTARARE DEFINITIVA CASTIGATA PE DENOMINARE PLUS RESTITUIRE SUME PE ACTE ADITIONALE
Portal > Tribunalul BUCUREŞTI > Informaţii dosar
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Căi atac
|
Sursa
http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30300000000196842&id_inst=3
Felicitari : Tribunalul Bucureşti a decis ca Vodafone să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare – Avocat Coltuc
Tribunalul Bucureşti a admis cererea Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), astfel încât operatorul va renunţa la clauzele abuzive din contracte.
După ce a primit mai multe reclamaţii de la abonaţii operatorului telecom Vodafone, ANPC a încheiat mai multe procese verbale de constatare. Potrivit legii 193/2000, de la 1 octombrie 2013, plângerile întemeiate care vizează contractele preformulate – aşa cum sunt şi cele de telefonie mobilă – sunt trimise în instanţă. În cazul în care instanţa constată că există prevederi contractuale cu caracter abuziv, aceasta dispune eliminarea acestora din toate contractele în executare încheiate între profesionistul în cauză şi consumatori.
Tribunalul Bucureşti a decis ca Vodafone să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum și să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate de același tip, destinate a fi utilizate în cadrul activității profesionale. Totodată, instanța a amendat operatorul cu 200 lei pentru încălcarea prevederilor articolului 1, aliniatul 3 din Legea 193/2000, care interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Felicitari ! Proiect de lege care stabilește că un contract de credit încheiat de o IFN nu mai reprezintă titlu executoriu
Senatul a aprobat, luni, un proiect de lege care stabilește că un contract de credit încheiat de o Instituție Financiară Nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului nu mai constituie titluri executorii, ceea ce va face mai dificilă executarea silită a datornicilor.
Noul proiect de lege a fost aprobat după ce, în septembrie, tot Senatul a abrogat, printr-un alt proiect de lege, reglementările actuale potrivit cărora contractele de credite încheiate cu o bancă reprezintă titluri executorii.
Inițiatoarea ambelor proiecte de legi este senatoarea Cristiana Anghel, care a declarat pentru Profit.ro că a inițiat și acest nou proiect de lege deoarece i s-a reproșat că, în primul proiect privind contractele de credit, nu a avut în vedere și instituțiile financiare nebancare.
Actul adoptat de senatori în luna septembrie abroga articolul 120 din OUG 99/ 2006, potrivit căruia: “Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit, constituie titluri executorii”. Proiectul a primit raport negativ de la Comisia de buget, finanțe și bănci de la Camera Deputaților, care, în aceeași ședință, a avizat pozitiv un alt proiect cu impact asupra sistemului bancar, cel privind darea în plată a imobilelor ipotecate.
Timbrul(taxa auto) de mediu 2016: Anul viitor, proprietarii de maşini vor plăti mai mult pentru această taxă
În anul 2016, proprietarii de maşini vor trebui să plătească mai mulţi bani pentru timbrul de mediu. Conform legislaţiei în vigoare, valoarea în lei a acestei taxe se calculează în funcţie de cursul de schimb valutar al monedei euro la o anumită dată din an. Deoarece cursul de schimb ce va fi folosit în 2016 la determinarea timbrului de mediu este mai mare faţă de cel utilizat în 2015, cuantumul acestuia va creşte.
Calcularea valorii în lei a timbrului de mediu este făcută în funcţie de cursul de schimb leu-euro stabilit de Banca Centrală Europeană în anul precedent, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Concret, actul normativ care a introdus această taxă de peste doi ani dispune că „valoarea în lei a timbrului se determină pe baza cursului de schimb valutar al monedei euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”. Asta înseamnă că în 2016 va fi folosit cursul leu-euro din prima zi lucrătoare a lunii octombrie 2015.
În anul curent, prima zi lucrătoare din luna în cauză a fost 1 octombrie, iar la acea dată cursul de schimb valutar leu-euro a fost de 4,4159 lei. Acesta a fost publicat în Jurnalul Oficial al UE din 2 octombrie şi este mai mare decât cel înregistrat pe 1 octombrie 2014, care a fost de 4,4093 lei. Mai precis, creşterea este de 0,15%.
Aşadar, pentru calcularea timbrului de mediu în anul 2016 va fi folosit un curs de schimb valutar mai mare decât cel utilizat pentru anul 2015, astfel că proprietarii de maşini vor plăti mai mult pentru această taxă.
Cuantumul timbrului de mediu este calculat de către organul fiscal competent, aşa cum dispune OUG nr. 9/2013, „pe baza documentelor din care rezultă dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului şi elementele de calcul ale timbrului, depuse de către contribuabilul care intenţionează să efectueze înmatricularea sau transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat”.
Taxa se plăteşte într-un cont distinct deschis la unităţile Trezoreriei Statului, iar dovada plăţii trebuie prezentată la momentul înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra automobilului rulat. Practic, timbrul de mediu se plăteşte o singură dată, la prima înmatriculare în România sau la prima vânzare a autovehiculului (dacă proprietarul iniţial n-a plătit taxa).
Când trebuie achitat timbrul de mediu
Timbrul de mediu reprezintă o sumă de bani pe care proprietarii de maşini o datorează statului pentru emisiile provenite de la acestea. Conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013, obligaţia de plată a taxei intervine o singură dată, după cum urmează:
- la prima înmatriculare în România;
- la reintroducerea în circulaţie a unui autovehicul, dacă la momentul radierii acestuia proprietarului i-a fost restituită valoarea reziduală a timbrului;
- la vânzarea autovehiculului uzat pentru care n-a fost plătită taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule;
- la vânzarea autovehiculului uzat pentru care s-a dispus în instanţă restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule;
- la vânzarea autovehiculului uzat pentru care s-a emis decizie de restituire a taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În altă ordine de idei, timbrul de mediu nu trebuie achitat în cazul autovehiculelor:
- aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României;
- special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum şi în scopul preluării şi transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat;
- destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele de securitate a statului, de poliţie, de jandarmerie, de poliţia de frontieră şi de pompieri, precum şi celor destinate transportului preşcolarilor şi elevilor;
- destinate serviciilor de ambulanţă şi medicină, celor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgenţă, precum şi celor speciale destinate serviciilor de descarcerare şi de stingere a incendiilor;
- încadrate în categoria vehiculelor istorice;
- acordate instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate, prin donaţii sau finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică;
- transferate cu titlu gratuit de la autorităţi sau instituţii publice altor autorităţi sau instituţii publice;
- confiscate sau intrate în proprietatea privată a statului şi acordate cu titlu gratuit;
- destinate competiţiilor sportive;
- dobândite prin moştenire, în cazul în care aceasta a intervenit în intervalul de doi ani de la data deschiderii succesiunii.
Vechea taxă auto trebuie restituită integral, nu doar parţial
Proprietarii care au plătit taxa specială pentru autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pot să ceară înapoi toţi banii fără a fi nevoiţi să deschidă o acţiune în instanţă.
Această modificare a fost introdusă la începutul toamnei prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/2015, în condiţiile în care până la acel moment se putea cere doar restituirea parţială a vechii taxe auto. Mai exact, puteau cere diferenţa de bani cei care au plătit o taxă auto mai mare decât timbrul de mediu.
Aşadar, restituirea integrală a vechii taxe auto se face într-o perioadă de cinci ani calendaristici, prin plăţi anuale de 20% din suma datorată, la care se adaugă dobânda corespunzătoare.
„Sumele (…), precum şi dobânzile datorate contribuabilului pentru perioada cuprinsă între data perceperii taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi data restituirii acesteia se achită (…) pe parcursul a cinci ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de organul fiscal competent”, scrie în OG nr. 40/2015.
Totuşi, procedura exactă de restituire trebuie stabilită printr-un ordin comun al ministrului mediului şi al preşedintelui Fiscului, iar până atunci contribuabilii nu pot să depună cereri de restituire. Potrivit ordonanţei de Guvern amintite, termenul-limită până la care trebuia emis acest ordin a expirat în cursul lunii octombrie.
Un dosar penal pe zi ,14.12.2015 – 36 de magistraţi au fost condamnaţi definitiv pentru corupţie în perioada 2014 – 2015
Potrivit unui document publicat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în perioada 2010 – 2015, au fost aplicate 114 sancţiuni disciplinare procurorilor şi judecătorilor, iar în perioada 2012-2015, cinci magistraţi au încălcat normele Codului deontologic.
În anii 2014 – 2015, 36 de magistraţi au fost condamnaţi definitiv pentru infracţiuni de corupţie.
„Discuţia despre valorile etice în interiorul profesiei, modul în care acestea sunt reflectate în comportamentele judecătorilor/procurorilor, educaţia acestora în spiritul acestor valori etice, înţelegerea şi conştientizarea valorilor, raportarea fiecărui judecător/procuror şi a profesiei la valorile etice, cum trebuie ele analizate, toate acestea sunt o modalitate eficientă de prevenire a sancţiunilor. Dimpotrivă, lipsa celor de mai sus în mod cert reprezintă anticamera sancţiunilor, încălcarilor Codului deontologic, lipsei de bună reputaţie, pedepselor penale. De aceea, o scurtă trecere în revistă a sancţiunilor e utilă din perspectiva amintită anterior”, se menţionează în documentul citat.
Anularea actelor de executare silita pentru existenta clauzelor abuzive.
Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge contestatia pentru anularea actelor de executare constand in somatie imobiliara, incheierea de stabilire cheltuieli de executare si publicatia de vanzare din 20.01.2015, ca fiind tardiv formulata. Admite in parte actiunea. Constata caracterul abuziv si nulitatea clauzei prevazute de art 5 lit a Conditii Speciale privind comisionul de risc, cuprinsa in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007. Constată nulitatea absolută a clauzei prevăzute în convenţiile de credit mentionate la art. 3 litera d Condiţii speciale (referitoare la dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară). Obliga intimata VOLKSBANK ROMANIA SA sa restituie contestatorilor sumele platite in baza clauzelor contractuale care prevad perceperea unui comision de risc (art.5 lit a Conditii Speciale cuprinse in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007 ) precum si a clauzei prevazute în convenţiile de credit mentionate, la art. 3 litera d Condiţii speciale (referitoare la dreptul băncii de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariţiei unor schimbări semnificative pe piaţa monetară). Anuleaza, in parte, actele de executare emise ulterior publicatiei de vanzare din 20.01.2015 in dosarul de executare nr.102/2014 al BEJ Ulman Bogdan Vasile, in limita sumelor reprezentand comision de risc perceput in baza art.5 lit a Conditii Speciale cuprinse in conventiile de credit nr. 0150402/12.05.2008 si nr. 0113708/28.08.2007 precum si a sumelor percepute in baza clauzei cuprinse în convenţiile de credit mentionate, la art. 3 litera d Condiţii speciale. Respinge, in rest, cererea ca neintemeiata . Respinge cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect. Ia act ca debitorii-contestatori nu solicita cheltuieli de judecata Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Sector 3. Pronuntata in sedinta publica azi, 28.09.2015
Un dosar penal pe zi,vineri 11.12.2015 – OUG privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate a fost declarată neconstituțională
Curtea Constituţională a dat publicității joi, 10 decembrie 2015, un comunicat cu privire la dezbaterea excepţiei de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 7/2015 privind stabilirea destinației unor bunuri imobile confiscate.
Cu majoritate de voturi, în urma deliberărilor, Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului, şi a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2015 privind stabilirea destinaţiei unor bunuri imobile confiscate sunt neconstituţionale.
Potrivit ordonanţei de urgenţă criticate, bunurile imobile intrate în proprietatea privată a statului pot fi transmise în domeniul public al acestuia şi în administrarea autorităţilor administraţiei publice centrale, altor instituţii publice de interes naţional, după caz, sau regiilor autonome de interes naţional (entităţi beneficiare), la solicitarea acestora, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile legii. Curtea a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2015 încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie. Motivele invocate de Guvern pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, astfel cum sunt enunţate în preambulul şi nota de fundamentare ale acesteia, prezintă aspecte care ţin de raţiunea, necesitatea, oportunitatea şi utilitatea reglementării, fără a motiva existența unei situații extraordinare care să justifice utilizarea acestui instrument de legiferare. Cu privire la urgenţa reglementării, Curtea a reţinut că legiferarea operativă a remedierii unor disfuncționalități sau perfecţionarea cadrului legislativ se putea realiza pe calea procedurii obişnuite de legiferare, şi nu prin ordonanţă de urgenţă, astfel că motivarea urgenţei adoptării actului normativ este una formală.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului.
Analiza avocat COLTUC pentru oferta de conversia credite la OTP
Analiza avocat COLTUC pentru oferta de conversia credite la OTP
Un aspect negative este faptul ca o simpla oferta are aproximativ 54 de pagini si este greu de parcurs ci pentru un profesionist.
Conditia generala: sa nu aibe intarzieri mai mari de 90 de zile la data inmarii ofertei consumatorului
Conditii speciale:
1.Un eveniment de natura sa determine incetarea sau rezilierea contractului general( vezi rambursarea totala sau declararea creditului exigibil anticipat
2.Initierea ORICARUI process ulterior impotriva bancii OTP sau omisiunea de a anunta inainte de a sesiza instanta intentarea unui nou process intr-un termen mai mic de 10(zece) zile
3.Pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive in defavoarea OTP .Deci,echivaleaza cu o renuntare la procesul aflat pe rol impotriva OTP inainte de a fi castigat definitiv de OTP.
Ceea ce mi-a atras atentia este fraza” valorile numerice cu privire la dobanda si comisioane reprezinta doar un calcul estimativ” ceea ce inseamna ca acestea sunt variabile fara a se preciza si criterii de calcul.
Si asa ne intoarcem la problema initiala:clauzele abuzive din contractele de credit
Si mai frapanta este fraza :
“Va aducem la cunostinta faptul ca exista posibilitatea modificarii,in sensul majorarii, a sumelor datorate de dumneavoastra……….”
Cand va creste cursul leu-chf atunci veti avea costuri mai mari decat in contractual initial
Deci,atentie la sintagma”Ne dati sau nu ne dati”
Al vostru avocat –practician in insolventa COLTUC MARIUS VICENTIU
Epopeea contra legii darii in plata a imobilului ipotecat, cu efect liberatoriu, continua.
Epopeea contra legii darii in plata a imobilului ipotecat, cu efect liberatoriu, continua.
Sursa informatiilor cdep.ro si respectiv email primit de la un consumator pe adresa avocat@coltuc.ro
Opinie realizata de un consumator N.V. care are proces impotriva unei banci din Romania pe denominare.
Toate tunurile au fost puse pe aceasta lege si o campanie mediatica de neimaginat, in care diferite persoane, bancheri, reprezentanti ai acestora, oficiali ai Bancii Nationale a Romaniei (BNR) sau jurnalisti, mai mult sau mai putin cunoscatori in domeniu, isi dau cu parerea asupra acestei legi si proclama apocaliptic ca, inevitabil, biata noastra tarisoara va avea si mai mult de suferit, economia va cadea (acum cica e sus!), tinerele generatii vor fi sacrificate, lumea va intra in colaps, in general, prin „pierderile” pe care le va suferi sistemul bancar.
Cei care urmaresc aceasta campanie disting cu claritate cateva aspecte care se desprind din atitudinea bancilor si a BNR: mesajele se concentreaza pe asa-zisele pierderi pe care le-ar suferi sistemul bancar, sintagma „risc sistemic” fiind folosita de foarte multe ori in aceste zile, cu eludarea aproape in totalitate a situatiei debitorilor. Sa fie clar: clientul bancar a suportat singur toate costurile si riscurile, a trecut prin criza, a saracit, a fost executat silit sau este in prag de executare silita, in timp ce bancile au facut calcule cum sa obtina profit.
Ne adresam celor care, poate, sunt confuzi din cauza avalansei mediatice a bancilor.
In Comisia Juridica a Camerei Deputatilor, vocile asurzitoare ale celor care contesta legea au amutit in fata argumentelor celor care au discutat, cu profesionalism, aspectele acestei legi.
Vom prezenta cateva dintre acestea in cele ce urmeaza.
Capitolul 2: cateva argumente care desfiinteaza argumentele bancilor
2.1 Argumentul cu legea este una sociala si-atunci de ce sa beneficieze toti?
Zic bancile: sunt si cazuri sociale, dar noi ne-am ocupat (!?). Legea ar putea fi luata in discutie pentru cazurile sociale (alea putine de care nu s-au ocupat bancile!) Temerea lor: vor profita de lege persoane care au venituri suficiente ca sa-si plateasca ratele, dezvoltatori imobiliari, posesori de Ferarri si vile de vacanta.
Legea este una de protectie a consumatorului! Orice alta abordare ar crea discriminari.
Stim cu totii ca, pentru debitorul asfixiat de rate bancare, aceasta este o lege salvatoare. Stim ca extrem de multi dintre debitori au ajuns fara voia lor cazuri sociale sau pe-aproape. Si aici vorbim de majoritatea debitorilor. Avem sute de mii de romani aflati in faliment nedeclarat din cauza bancilor!
Dl. Zamfir (min 17.57): „cand unul din trei romani, azi, nu-si poate plati creditul la banca, nu este nici un caz de indisciplina financiara, nici de hazard moral, ci e o problema de politica bancara, care trebuie schimbata de urgenta!
Nu cumva bancile au acordat credite acestor persoane cu Ferrari, care au cartiere de case? Nu cumva evaluarile dosarelor s-au facut la un nivel ierarhic superior in banci? Intrebam. De ce bancile acorda credite unor persoane fizice care au construit cartiere si apoi nu-si mai asuma garantiile ipotecare aferente acestor credite? Cate persoane fizice au primit credite mai mari de un milion euro?
Dl. Zamfir (min 11.25) : „Parlamentul European a adoptat recent o rezolutie in care recomanda statelor membre aplicarea darii in plata in aceasta speta si critica Spania pentru implementarea acestei masuri ca fiind una exceptionala. Parlamentul European critica faptul ca in legea spaniola in domeniu s-au pus restrictii.”
Dl. Preda (min 1.12.05): „Cred ca ar trebui retinute si celelalte cazuri posibil extreme si anume evitarea situatiei in care cineva, si aici va voi ruga sa-mi permiteti sa fiu plastic, opreste Ferrari-ul la usa bancii si da cheile vilei sale de la mare sau de la munte”.
Dl. Cinteza (min.1.21.50): „Am analizat primii 50 de debitori in ordinea descrescatoare a credituelor cu garantii ipotecare”. Face referire la dezvoltatori imobiliari, la persoane care si-au cumparat a 2-a, a 3-a casa sau case de vacanta, la terenuri. Si concluzioneaza (min 1.22.36): „Am impresia ca se cauta un fraier caruia sa i se puna in brate imobilele”.
Dl Ciuca: „Nu trebuia sa dati creditul”.
Dl. Cinteza (min 1.22.47): „Creditul este o afacere pe care banca si-o asuma si si-o asuma si un partener”.
Dl. Presedinte al Comisiei (1.22.57): „Si-o asuma mai mult partenerul, se pare”.
Dl. Cinteza (min 1.24.05): „Nici noi, Banca Nationala, nu acceptam comportamente de genul celor prezentate in imagini”,
Dl. Cupsa (min 1.29.30): „Domnul Cinteza s-a dovedit doar cinic, nu riguros.”
Dl. Cupsa (min 1.31.04): „Cum si-a indeplinit (BNR, n.r.) obiectivul fundamental in curgerea vremurilor? Cum si-a indeplinit atributia esentiala, cea de supraveghere? (…) Exista o criza profunda a creditelor ipotecare si este nevoie de normare.
Dl. Cinteza (min 1.39.58): „Noi (BNR, n.r.) nu stam sa analizam creditele dosar cu dosar, daca banca si-a respectat propria norma sau daca banca respecta nivelul venitului lui x sau y.”
Dl. Cupsa (min. 1.41.25): „Ati evitat cu buna stiinta sa-mi raspundeti la intrebarea pe care am pus-o cu privire la obiectivul fundamental al BNR. (…) Obiectivul fundamental al BNR este, citez: asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Acesta este obiectivul fundamental, pe care ati uitat sa-l pomeniti, cu buna stiinta. Se pune acum intrebarea, in legatura cu acest dezechilibru, cum a intervenit BNR in realizarea obiectivului sau fundamental, in masura in care dezechilibrul intre preturile acestor imobile despre care discutam azi, in speta, este evident?”
Da, si noi ne intrebam pana la urma care este rolul BNR, in afara de cel de avocat al bancilor? Fiindca vedem ca in rest nu poate interveni (decat in favoarea bancilor), nu poate analiza, nu poate da cifre exacte.
Repetam intrebarea: de ce ati acordat credite pe persoana fizica pentru dezvoltatori imobiliari? Cate credite de peste un milion euro ati acordat pe persoana fizica si in ce circumstante?
2.2. Despre presupusele pierderi pe care le-ar avea bancile – de la 2 la 4 miliare lei
Nu stim ce pierderi ar avea bancile cauzate de aceasta lege, in conditiile in care, in prezent, vand si cu 5% -10% din valoare proprietatile ipotecate. De fapt credem ca n-ar avea. Dupa ce clientul a platit, dupa caz, tot felul de comisioane, avans, dobanzi, principal, timp de cativa ani, ajungand astfel sa-si achite in mare proportie creditul, pe langa aceste sume, acum isi da si casa si tot banca iese in pierdere? Din cate stim pierderile inregistrate de banci sunt pe partea de persoane juridice. Bancile vor sa continue sa-si acopere pierderile pe sectorul corporate/persoane juridice din contractele cu persoane fizice?
Dl. Zamfir (min.3.30): „Vreau sa spun, de la bun inceput, ca legea nu e impotriva bancilor. A, ca-i o lege care le poate responsabiliza, da! Si ca ajuta bancile, da! De ce ajuta? Pentru ca banca va putea marca cu celeritate pierderea, eventuala pierdere, fara costuri suplimentare, nu va mai trebui sa constituie provizioane si va introduce rapid in circuitul civil imobilul, nu ca acum (..)”.
Dl. Zamfir (min.13.40): „Haideti sa va spun ce zicea presedintele Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, in mai 2013. Acesta a spus urmatorul lucru: bancile ar trebui sa evite executarea silita, pentru ca, in general, e mai costisitoare si, tot in general, genereaza mai putine venituri decat vanzarea voluntara a locuintei”.
2.3 Exista riscul ca cel putin o banca sa intre in faliment
O multime de debitori sunt in faliment nedeclarat din cauza bancilor. Pe de alta parte, exista conceptul de risc in afaceri. Ce ne intereseaza este care ar fi acele banci? Se poate sa ne spuna Dl. Cinteza, de la BNR? Sa stim si noi? Si-asa consideram ca sunt prea multe banci pe cap de locuitor in Romania.
2.4 Intotdeauna bancile evita subiectul clauze abuzive din contractele de credit
Este de inteles, avand 15000 de procese pe rol in instante. Fiindca daca bancile ar fi avut din start contracte corecte, daca ar fi venit sa negocieze real cu clientii, nu s-ar fi temut atata de aceasta lege. Acum a venit factura platii iresponsabilitatii pentru banci si asta-i de neimaginat pentru acestea. De ce? Fiindca se cred intangibile. Fiindca sunt obisnuite sa faca regulile jocului fara sa le deranjeze nimeni.
Ce (nu) face BNR in legatura cu acest aspect:
Dl. Cinteza (min 1.38.12): „Functia de supraveghere a BNR nu cuprinde si functia de protectie a consumatorului. Eu nu pot sa intervin si nimeni din BNR nu poate sa intervina sa modifice un contract pe care partile l-au agreat, chiar daca el contine clauze abuzive.”
Contractele agreate sunt de fapt contracte preformulate, domnule Cinteza, dupa cum bine stiti. Iar prin declaratia dumneavoastra recunoasteti existenta clauzelor abuzive.
Iar acum cativa ani nu stiati de existenta clauzelor abuzive, acum vedem ca s-au facut progrese, BNR admite ca ar exista, dar nu poate sa faca nimic. Repetam intrebarea: cu se ocupa BNR?
2.5 Argumentul ca reprezentantii bancilor nu au fost consultati sau nu s-a tinut cont de parerea lor
Realitatea este ca BNR si alti reprezentanti ai bancilor nu au vrut aceasta lege. Acum se plang ca nu s-a tinut cont de ei. Dezbaterile au inceput in aprilie, domnilor. In loc sa faceti lobby sa nu treaca legea, poate ar fi fost mai bine sa veniti cu amendamente viabile, nu?
Dl. Tigaeru L. (min 59.43): „In toata aceasta perioada de cand au inceput demersurile (…)am asteptat sa vad o pozitie medie a bancilor. Sunt om al dialogului. (…..) Din pacate, cel putin ce-am vazut eu si ce-am primit eu, adica NIMIC, si eram trecut pe o lista! As fi asteptat sa primesc un punct de vedere, as fi asteptat sa primesc niste argumente pe care dvs sunteti atat de inversunati sa spuneti NU. Pentru ca raspunsul dvs, a fost NU. Nu a fost nici o cale de mijloc”.
Dl. Nica (min 1.33.10): intrebare pentru dl Cinteza: „Aveti mandatul pentru a se respinge acest proiect de lege sau pentrua fi imbunatatit, si el sa iasa? (…) Pentru ca data trecuta v-am rugat sa veniti si sa imbunatatim proiectul de lege daca tot il criticati!”
2.6 Argumentul ca proiectul incalca legislatia nationala si europeana
Reprezentantii bancilor au tot invocat Directiva 17 a UE. Discutiile pe care acestia le-au avut au fost cu ANPC in vederea proiectului de lege privind implementarea Directivei 17. Domnilor si doamnelor, aceste discutii sunt una (nu avem confirmare ca s-ar fi agreat ceva, oricum) iar Legea darii in plata este cu totul alta. Cu toate astea, s-a dat raspunsul si la asta raspunsul:
Dl. Iacob (AURSF) (min 1.11.17): „S-a spus ca Directiva 17 creeaza un potential de infrigement la adresa Romaniei prin intermediul acelei precizari din cadrul Directivei. Din punctul meu de vedere lucrurile nu stau deloc asa. Daca citim cu atentie subpunctul, alineatul articolului care se refera la darea in plata, vedem acolo o exprimare extrem de precisa a Parlamentului si Consiliului Europei si anume ca statele membre nu se opun acordului dintre debitor si creditor cu privire la stingerea datoriei prin dare in plata. Nici un cuvant despre interdictia statelor membre de a veni cu o astfel de solutie la nivelul acestora, ceea ce insemna o libertate acordata statelor membre sa vina cu asemenea solutie.”
2.7 Argumentul cu proiectul prima casa, care ar fi afectat
In primul rand apreciem ca riscul ca debitorii cu credite luate prin programul prima casa sa se prezinte cu cheile la banca este redus.
Daca ne referim la exonerarea statului de garantia acordata pentru program, care deranjeaza bancile, in acest caz nu vedem de ce acesti bani, care revin la stat, n-ar putea sa fie folositi in alte scopuri.
Daca tot se pune aceasta problema, fara programe guvernamentale si sustinerea statului, bancile nu sunt in stare sa implementeze programe de creditare mai accesibile populatiei? Oare clientii care si-au cumparat casa inainte de acest program, dintre care sunt majoritatea celor ce vor apela la aceasta lege, nu cumva ar trebui sa se simta discriminati? Nu cumva platesc pentru programul prima casa?
2.8 Argumentul cu faptul ca deponentii ar avea de suferit
Nu se poate ca bancile sa nu stie ca debitorii sunt si deponenti, nu-i asa?
Foarte interesant ce spune dl. Danescu de la ARB, printre altele, referindu-se la deponentii bancilor:
Dl. Danescu (ARB) (min2.19.43): „Ne bucuram ca nu sunt cazuri sociale si in pasivul bancilor.”(…) „Deponentii sunt mai multi decat debitorii”.
Ce ne intereseaza pe noi de debitori, nu-i asa? Cinism sau inconstienta? Sau si una si alta!
Capitolul 3: Anomalii
Dl. Bogza, membru in consiliul de administratie Bancpost, se prezinta simplu ca fiind membru in Consiliul de Administratie al Consiliului Investitorilor Straini si din aceasta pozitie isi exprima indignarea fata de lege. A lasat acasa celalalta identitate a dumnealui, cea de bancher. Domnul Bogza vorbeste printre altele de lipsa unui studiu de impact al acestei legi.
Il intrebam pe aceasta cale daca are cunostinta de existenta vreunui studiu de impact facut in trecut, de catre banci sau BNR, in momente cand s-au luat implementat politici de creditare cu elemente masive de risc pentru debitori. De exemplu cand au inceput sa se acorde credite in valute exotice.
Dl. Cinteza face afirmatii interesante in legatura cu banii pe care bancile, neavand ce face cu ei in Romania, ii trimite in strainatate.
Dl. Cinteza (min 1.56.20): „Cand vorbim de capital, vorbim de capital social. Capitalul bancilor din Romania nu a fost diminuat. Ceea ce publica presa si se comenteaza a plecat din sumele atrase de banci sub forma de imprumuturi. (…) Sursele astea sunt rambursabile. Ele au fost aduse in Romania ca bancile sa dea credite. Pe masura ce creditele se ramburseaza, nemaifiind interes local de creditare, bancile n-au ce face cu banii. Daca ar fi sa tina banii in Romania, bancile pentru ce sa-i tina? Nu fac decat sa plateasca dobanzi!”
Oare ce ramane in tara?
Oana Petrescu (CPBR): La sfarsitul dezbaterilor a prezentat un text menit sa modifice legea, punand restrictii, despre care sustine ca a fost discutat cu ANPC. Posibil. Stimata doamna, repetam. Va rugam sa nu va mai cramponati de discutiile avute cu ANPC in vederea implementarii Directivei 17. Aici este vorba de legea darii in plata.
Capitolul 4: Concluzii
Legea este una de protectie a consumatorului
Legea nu permite discriminari
Legea stabileste un echilibru intre client si banca
Legea este intocmita in spiritul conceptului de impartire a riscului
Bancile s-au opus cu inversunare
Din momentul lansarii dezbaterilor, in aprilie, nu au venit cu nici un fel de propunere, lasand argumentele, care spun toate nu sau pun restrictii, pentru dezbaterea din Comisia Juridica
Peste 17.000 de procese impotriva bancilor in 2015.Bilantul proceselor impotriva bancilor
Peste 17.000 de procese impotriva bancilor in 2015.Bilantul proceselor impotriva bancilor
Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015 In ceea ce priveste litigiile introduse pe rolul instantelor in anul 2015 putem preciza ca este anul cu cele mai multe litigii inregistrate impotriva bancilor din 2010 incoace. Peste 17.000 de procese sunt introduse impotriva a maxim 5 banci. Lupta cu bancile a fost in cele mai multe dintre cazuri castigate de catre imprumtatii –consumatori , instanta pronuntadu-se in aproximativ 85% dintre dosare in sensul admiterii in parte a actiunilor introduse de catre acestia . Conform portalului instantelor de judecata : portal.just.ro au fost introduse pe rolul instantelor de judecata aproximativ 5000 de dosare avand ca obiect : actiune in constatare clauze abuzive . Pe primul loc in topul bancilor chemate in judecata este :Volksbank . Impotriva Volksbank pe rolul instantelor se afla un numar de aproximativ 1580 de dosare dintre care un numar de 921 de dosare fiind introduse in anul 2015. Prin aceste actiuni imprumutatii Volksbank au solicitat constatarea caracterului abuziv a clauzei ce reglementeaza comisionul de risc si restituirea acestor sume . In anul 2015 un procent de 70 % dintre acete dosare au fost solutionate pe cale amiabila , prin renuntarea la judecata de catre reclamanti ca urmare a ofertei Volksbank- Banca TRansilvania , oferta ce presupunea restituirea sumelor achitate cu titlu de comission de risc prin scaderea acesteor sume din soldul creditului . De-a lungul timpului litigiile impotriva Volksbank au fost admise in proportie de 99 %. Urmatoarea in clasament este PIRAEUS BANK – cu privire la care au fost introduse un numar de 516 dosare in anul 2015 , dintr-un total de 670 de dosare . Procentul de actiuni admise se mentine si in cazul PIRAEUS BANK , in sensul ca aproximativ 85% din actiunile judecata au fost admise in parte Instantele s-au pronuntat in sensul constatarii caracterului abuziv al comisionul de acordare – acesta avand un procent de 5% dar si in ceea ce priveste caracterul abuziv al articolului referitor la dobanda variabila . Instantele au constatat abuziva dispozitia contractuala care permite banii sa modifice marja bancii dupa criterii cunoscuute doar de catre aceasta . Urmeaza Banca OTP BANK cu un numar total de 611 dosare din care introduse in anul 2015 un numar de 430 dosare . Banc Post – un numar total de 428 dosare din care introduse in anul 2015 un numar de 320 dosare . BCR – un numar total de 306 dosare din care introduse in anul 2015 un numar de 192 dosare . Credit Europe Bank – cu un numar de 142 de dosare Asa cum am mentionat pana la acest moment au fost judecate aproximativ 70% din aceste dosare introduse in anul 2015 , 85% dintre acestea au fost solutionate in mod pozitiv cu o admitere in parte a actiunilor introduse . In analiza conditiilor stabilite de legea consumatorului instantele s-au pronuntat in mod clar cu privire la lipsa negocierilor in sensul aceste indeplinita conditia nenegocierii clauzelor contractuale indicate de imprumutati ca abuzive – concluzionand ca imprumutatii nu au avut posibilitatea reala de a influenta aceste clauze contractuale , fara posibilitatea modificarii acestora . Simpla cunoastere a existentei acestor clauze neechivaland cu negocierea, avandu-se in vedere si pozitia de inferioritate a consumatorului care intre in activitati cu specific bancar doar ocazional spre deosebire de profesionist. S-a statuat ca sarcina probei caracterului negoziat ii revine bancii , care trebuis sa faca dovada prin inscrisuri – probe preconstituite – avandu-se in vedere momentul semnarii contractului . Un alt aspect criticat de instantele de judecata este acela cu privire la criteriile in functie de care o dobanda variabila poate varia . Majoritatea creditelor incheiate la momentul 2007-2008 aveau ca si criteriu de variabilitate a dobanzii – dobanda de referinta a bancii ,. Instantele s-au pronuntat in sensul ca acest criteriu este unul incert , care pune consumatorul intr-o pozitie de inferioritate fiind pus in situatia de a achita a dobanda care variaza dupa bunul palc al bancii , Cu privire la comisionele de administare sau risc instantele au retinut ca efectiv nu se cunosc activitatile prestate de catre banca in schimbul acestor comisioane , acestea fiind impuse de catre banca pentru acoperirea costurilor pe care aceasta ar trebui sa le suporte pentru efectiva desfasurare a activitati sale principale – de acordare si colectare a creditelor . Cu privire la aceste comisioane s-a dispus restituirea sumelor achitate cu titlu de comisioane dar si exonerarea pe viitor de plata acestei sume rezultand asadar o rata mai mica de plata pentru imprumutati .
Analiza efectuata de av.Andreea Opritescu,membra C.A.COLTUC
Partidul Noua Revolutie va ajuta sa candidati la alegeri.
TREBUIE DOAR SA NE TRIMITETI LISTA DE SUSTINATORI SI NOI
VA AJUTAM CU CAMPANIA GRATUIT
#partidulnouarevolutie este singurul partid politic ON LINE din Romania
POATE NE AJUTATI CU UN LIKE.MULTUMIM
https://www.facebook.com/Partidul-Noua-Revolutie-1487495608238331/
De-asemenea PARTIDUL NOUA REVOLUTIE lanseaza cel mai mare proiect social “REVOLUTIA MEA “
“REVOLUTIA MEA “ este o platforma online gratuita care va raspunde la toate problemele cetatenilor Romaniei.
Probleme legale,fiscale,civice, ale diasporei.
De-asemenea puteti sa ne sesizati daca ati vazut o groapa in astfalt, gunoaie in parcuri, functionari publici recalcitranti ne puteti scrie si vom sesiza noi pentru dvs. autoritatile competente.
Este cel mai mare proiect cetatenesc dupa revolutie
Initiativa #partidulnouarevolutie
Mai multe detalii aici
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1531662733821618&id=1487495608238331
Un alt punct de vedere in favoarea legii Darii in Plata – opinie avocat COLTUC
Din 07.12.2015 Legea darii in plata se afla la presedinte spre promulgare.Aceasta trebuie sa se pronunte in maxim 20 de zile.
Cum se obisnuieste in Romania ma astept ca legea sa fie discutata chiar inainte de Craciun,cand oamenii se gandesc la sarbatori.
Conform art.77 din Constitutie ,presedintele are 2 variante:
- sa retrimita Parlamentului o singura data spre reexaminare
- Sa sesizeze CCR
Parlamentul European recomanda „darea in plata” in toate tarile UE
Termen maximal pentru Romania 30 martie 2015
Datio in solutum trebuie inclusa in Directiva 17 privind creditele ipotecare
Comitetul pentru petitii al Parlamentului European precizeaza intr-o notificare urmatoarele: Comisia Europeana a emis in martie 2011 un proiect al Directivei privind creditele ipotecare (MCD), intat in vigoare in 20 martie 2014, care include solutia „datio in solutum”, la articolul 28.4: „Statele membre nu ar trebui sa impiedice partile care incheie un contract de credit de a conveni in mod expres ca returnarea sau transferul catre banca a garantiei sau a sumelor obtinute din vanzarea acesteia sa fie suficienta pentru rambursarea creditului”.
Comisia va urmari indeaproape transpunerea in legislatia nationala a prevederilor Directivei, in intregime, inclusiv a acestui articol. Statele membre trebuie sa transpuna in legislatia nationala prevederile Directivei inr-un interval de doi ani, se mai arata in document.
Ma astept ca presedintele sa trimita legea spre reexaminare Parlamentului.
Timbru de mediu 2016 sau taxa auto,de poluare sau cum se va numi in 2016
In noiembrie 2015 CJUE a declarat ilegal timbru de mediu.Pana acum in 8 ani de zile s-a schimbat denumirea de peste 14 ori.
Ne asteptam ca in 2016 sa se schimbe doar denumirea si taxa sa fie aceeasi.
Romania risca o amenda uriasa pe aceasta problema
Contractele de credit ar trebui sau nu să fie considerate titluri executorii?
Argumente PRO:
1. Deşi legea prevede că există varianta contestării la executare, iniţiatorii proiectului de lege subliniază că aceasta nu suspendă automat executarea, astfel că este aproape inutilă. Cetăţenii care se găsesc în situaţia de a fi executaţi silit trebuie să aibă puterea să suspende, de la momentul contestării, măcar pentru o scurtă perioadă, această acţiune cu urmări negative însemnate.
2. Deoarece încă este posibil, deputaţii ar trebui chiar să îmbunătăţească proiectul astfel încât să modifice şi Codul de procedură civilă, pentru a schimba/elimina orice prevedere care permite considerarea contractelor de credit drept titluri executorii.
Argumente CONTRA:
1. Potrivit deputaţilor care s-au ocupat de examinarea documentului şi întocmirea raportului asupra acestuia, Codul de procedură civilă oferă posibilitatea contestării la executare, astfel că cetăţenii au deja o modalitate de a se opune executării silite.
2. Din moment ce Codul de procedură civilă califică, de asemenea, contractul de credit drept titlu executoriu, Guvernul apreciază că modificarea propusă la OUG nr. 99/2006 va fi inutilă şi va duce la o insecuritate a raporturilor juridice.
Voi ce părere aveţi? Contractele de credit ar trebui sau nu să fie considerate titluri executorii?
DISCUTIILE SE POT PURTA AICI
Si firmele pot castiga procese impotriva bancilor pe clauze abuzive.
Si firmele pot castiga procese impotriva bancilor pe clauze abuzive.
In primul rand trebuie stiut ca Legea 193/2000 se aplica numai persoanelor fizice sau grupurilor de persoane fizice.
Insa,in urma discutiilor privind intrarea in vigoare a legii darii in plata,au devenit de actualitate dispozitiile Codului Civil prin care firmele pot solicita restituirea sumelor abuziv incasate
Sunt 2 hotarari castigate in Romania de firmele care au dat in judecata bancile si au castigat pe clause abuzive
A se vedea decizia 6110 a Tribunalului Braila si Decizia 7407 a Tribunalului Arad
Cateva precizari pentru o eventuala actiune impotriva bancilor din partea firmelor pentru clauzele abuzive
Cine poate invoca prevederile legale privind clauzele abuzive.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori : „prin consumator se înțelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, acționeaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale.”
Prin urmare, persoanele juridice nu pot invoca dispozitiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, deoarece legiuitorul le-a exclus din categoria persoanelor care pot beneficia de prevederile acestei legi.
Pentru a avea calitatea de consumator, trebuie îndeplinite 2 conditii, in mod cumulativ. Persoana trebuie sa procure bunuri sau servicii pentru satisfacerea unui interes personal, consumatorul fiind intotdeauna o persoana fizica. Bunurile si serviciile trebuie sa fie procurate intr-un scop neprofesional, acesta fiind un criteriu fundamental care conduce la distinctia de baza intre consumator, persoana fizica, si persoanele juridice.
Consumatorul nu poate fi decat o persoana fizica care isi procura pentru uzul sau propriu sau familial, bunuri si servicii, spre deosebire de persoana juridica, care are un scop profesional.
Desi legiuitorul a aratat in mod clar care sunt persoanele care pot beneficia de dispozitiile legii privind clauzele abuzive, jurisprudenta instantelor de judecata este, si pe acest aspect, neunitara. Sunt instante care au retinut existenta unor clauze abuzive in contractele de leasing, in conditiile in care acestea erau semnate cu un comerciant, care nu intra in categoria consumatorilor.
O clauza contractuala poate fi considerata abuziva, daca indeplineste conditiile prevazute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 : „O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Asadar, pentru ca o clauza contractuala sa fie considerata abuziva, trebuie indeplinite, cumulativ, doua conditii:
– Lipsa negocierii clauzei respective;
– Clauza trebuie sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante;
In ceea ce priveste lipsa negocierii clauzelor contractuale, finantatorul este pus intr-o situatie dezavantajoasa, deoarece legiuitorul impune acestuia sa dovedeasca caracterul negociat al clauzei, ceea ce, de cele mai multe ori, este practic imposibil.
In schimb, cu privire la dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, pe care clauza atacata trebuie sa-l produca, sarcina probei revine consumatorului.
Trebuie retinuta precizarea legiuitorului, anume clauza contractuala trebuie sa creeze, nu orice dezechilibru, ci unul semnificativ, fiind o condiție esentiala pentru constatarea caracterului abuziv al acesteia.
Cele 2 decizii mentionate mai sus sunt castigate pe temeiul Codului Civil si anume
Art.1341
- Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.
Prin urmare,in cererea de chemare in judecata trebuie invocate doar Codul Civil si nu Legea 193/2000
Principalul impediment al proceselor persoanelor juridice pe clause abuzive: timbrarea la valoarea solicitata conform OUG 80/2013
Avocat dr.practician in insolventa COLTUC MARIUS VICENTIU
Conferinta de presa „Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015”
Miercuri,09.12.2015,ora 11.oo in incinta Electromagnetica Business Park ,C.A.COLTUC organizeaza conferinta de presa „Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015”
Temele discutate:
1.Bilantul proceselor impotriva bancilor in 2015
2.De la clauze abuzive ale bancilor la darea in plata si insolventa persoanei fizice
La sfârşitul lunii octombrie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a decis că Fiscul nu poate refuza contribuabilului dreptul de a-şi deduce taxa pe valoarea adăugată (TVA), pentru tranzacțiile încheiate cu parteneri de afaceri inactivi din punct de vedere fiscal
Fiscul nu-ți mai poate refuza deducerea TVA din cauza partenerilor de afaceri incorecți
La finalul lunii octombrie, într-o hotărâre dată în Cauza C‑277/14, apărută ca urmare a unui litigiu între o societate poloneză şi Cameră Fiscală din oraşul Łódź, CJUE a decis că autoritățile fiscale nu pot refuza dreptul de deducere al TVA pentru motivul că emitentul facturii nu mai dispune de o autorizație de întreprinzător individual și că, în consecință, nu mai are dreptul de a‑și utiliza numărul de înregistrare fiscală atunci când această factură cuprinde toate informațiile prevăzute.
Ţinând cont că hotărârea CJUE vizează toate statele membre ale Uniunii Europene (UE), aceasta nu face decât să clarifice faptul că autoritățile fiscale nu pot cere contribuabilului să facă verificări care, în mod obiectiv, nu pot fi făcute de acesta, verificările fiind în sarcina autorităților fiscale. Cu alte cuvinte, este obligaţia administrației fiscale care a constatat fraude sau neregularități comise de persoana care a emis factura să stabilească, în raport cu elemente obiective și fără a solicita din partea destinatarului facturii verificări a căror sarcină nu îi revine, că respectivul destinatar știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într‑o fraudă privind TVA‑ul.
În prezent, Codul fiscal prevede sancţionarea celor care fac afaceri cu firme declarate inactive. Ar trebui schimbat cadrul legislativ?
În momentul de față, Codul fiscal stabilește măsuri sancționatorii pentru contribuabilii care fac afaceri cu firmele declarate inactive. Astfel, firmele care desfășoară operațiuni cu contribuabili declarați inactivi riscă să nu le fie luate în considerare tranzacțiile de către Fisc și chiar să nu beneficieze de dreptul de deducere a TVA.
Conform normelor legale, firmele inactive trebuie trecute într-un registru public, disponibil pe site-ul Fiscului, în care fiecare să își poată verifica partenerii de afaceri pentru a se asigura ca aceștia sunt activi și că o colaborare cu ei nu comportă riscuri în privința nedeductibilității cheltuielilor.
Topul restanţierilor la bănci: Judeţele în care românii au fost doborâţi de rate
Restanţele acumulate de populaţie şi firme la creditele contractate de la bănci au ajuns la 22,45 miliarde de lei la sfârşitul lunii octombrie, în scădere cu 9,5% de la începutul acestui an, reprezentând 10,35% din totalul împrumuturilor luate, potrivit datelor Băncii Naţionale a României (BNR)
Judeţul Vâlcea este campionul restanţelor, ţinând cont de totalul restanţelor în portofoliul de credite contractate de persoanele fizice şi juridice din acest judeţ. Sumele restante în Vâlcea au crescut cu aproape 10% în primele 10 luni ale acestui an, la echivalentul a 510 milioane de lei. Astfel, totalul restanţelor au ajuns să ocupe o cotă de peste 21% din portofoliul de împrumuturi. Vâlcea, un judeţ în care până nu demult cel mai mare angajator era combinatul chimic Oltchim, resimte pe deplin efectele pe orizontală ale insolvenţei companiei de stat. De fapt, trei sferturi din restanţele acumulate în Vâlcea aparţin combinatului chimic, întrucât printre creditorii garantaţi ai Oltchim se înscriu BCR – cu 230 de milioane de lei şi Banca Transilvania – cu 160 de milioane de lei. Rata şomajului în judeţul Vâlcea era la sfârşitul lunii septembrie de 4,57%, sub media naţională de 4,89%, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Pe locul al doilea în topul restanţierilor se situează judeţul Giurgiu, unde pentru o cincime din credite se înregistrează restanţe. Sumele restante acumulate au scăzut uşor (-0,54%) în primele 10 luni din acest an, până la echivalentul a 171 milioane de lei, potrivit datelor BNR. În acest judeţ, rata şomajului era de 6,83% la sfârşitul lunii septembrie. De altfel, în judeţul Giurgiu, salariul mediu net este de numai 1.489 de lei, comparativ cu o medie de 1.767 de lei la nivel naţional. În ciuda faptului că restanţele din Sălaj au scăzut cu 21% în primele 10 luni, judeţul ocupă locul al treilea în topul restanţierilor. Restanţele cumulate de populaţia şi firmele din Sălaj se ridică la echivalentul a 260 de milioane de lei, însă ele ocupă 19% din totalul finanţărilor acordate. Aici, rata şomajului este de 4,87%, apropiată de media naţională, dar salariul mediu net este de numai 1.368 de lei. La fel, chiar dacă au înregistrat reduceri ale restanţelor cu până la 30%, judeţele Vaslui, Mehedinţi şi Sibiu rămân în vârful clasamentului privind cei mai mari rstanţieri. Cele trei judeţe au sume restante pentru mai bine de 15% din totalul împrumuturilor contractate de persoane fizice şi juridice. Bucureşti şi judeţul Ilfov cumulează restante de 7,95 miliarde de lei, însă acestea reprezintă numai 9,3% din sondul finanţărilor de 85,45 miliarde de lei. În plus, în Capitală, sumele restante au scăzut cu 8,8% în primele 10 luni. În Bucureşti-Ilfov, rata şomajului era de numai 1,3% la sfârşitul lunii septembrie, iar salariul mediu net este de 2.540 de lei, cu mult peste media naţională. În judeţele Dâmboviţa, Olt şi Gorj, valoarea restanţelor la creditele contractate de populaţie şi firme nu depăşeşte 6,5% din totalul finanţărilor. De fapt, în aceste judeţe sunt cei mai buni-platnici. În judeţul Dâmboviţa, restanţele se ridicau la finele lunii octombrie la 121 de milioane de lei, în scădere cu 3,43% în primele 10 luni, reprezentând numai 5,8% din soldul creditelor contractate. În Olt, restanţele au scăzut cu 22% de la începutul anului, până la 111 milioane de lei, şi reprezintă 6,24% din total. În schimb, în judeţul Gorj, sumele restante au urcat cu peste 55%, până la 171 milioane de lei. În ciuda acestui avans semnificativ, acestea reprezintă doar 6,4% din totalul împrumuturilor acordate persoanelor fizice şi juridice, plasând judeţul pe locul al treilea în clasamentul celor mai bun-platnici.
sursa adevarul
Un Dosar Penal pe zi,astazi 03.12.2015 – Ce a făcut o celebră avocată cu banii furaţi de la Dinel Staicu
Alina Răducan, cunoscută pentru că l-a reprezentat în instanţă pe omul de afaceri Dinel Staicu, a fost arestată în anul 2008, iar procurorii au stabilit că ar fi fost liderul unui grup de falsificatori de acte, pe baza cărora mai mulţi craioveni au contractat credite bancare de la BCR Craiova. Timp de şase luni, Alina a reuşit să scoată fraudulos din bancă suma de 500.000 de lei. A scăpat de închisoare Procurorii au stabilit că valoarea creditelor contractate varia între 3.500 şi 17.000 de euro, însă solicitanţii primeau doar 200-300 de euro…Citește continuarea AICI…
Un altfel de partid politic : Partidul noua revolutie,partidul politic exclusiv online
Multumim ca ne vizitati online
Partidul Noua Revolutie #partidulnouarevolutie este singurul partid exclusiv online din Romania
Membrii fondatori sunt oameni obisnuiti ca si voi care s-au saturat de minciuna,ipocrizia partidelor politice din ultimii 26 de ani.
Nu avem bani pentru campanii,afise,sedii.
Credem ca principala sursa de coruptie a partidelor este finantarea obscura,nepublica.
De aceea , #partidulnouarevolutie vrea transparenta totala.
Mecanismele Partidului Noua Revolutie sunt foarte simple:
In fiecare judet exista un grup facebook ,denumit Partidul Noua Revolutie -filiala x
In fiecare tara a UE exista un grup facebook,denumit Partidul Noua Revolutie -filiala Y
Toate grupurile sunt reunite sub forma a doua harti pe care le gasiti pewww.nouarevolutie.com
Trebuie doar sa sa dati click pe judetul pe care vreti si sa deveniti membrii ai grupului public respectiv.
Insistam foarte mult pe simpatizantii partidului,fara alte obligatii de membrii.
Simpatizantii au obligatia de a avea drept de vot si obligatia de a posta pe grupurile partidului si pe www.propunpe.com
Membrii partidului sunt de 2 feluri: 1)Membrii care nu doresc functii publice
2)Membrii care doresc functii publice
1.Membrii care nu doresc functii publice
Trebuie sa indeplineasca 4 conditii de baza:
-sa nu mai fi fost membrul vreunui partid in perioada 1990-2015
– sa nu fi fost membru al partidului comunist
-sa nu fi fost /fie membru Sie,Sri sau alta structura de informatii
-sa nu fi fost condamnat definitiv pentru o infractiune intentionata sau sa fie in camera preliminara sau judecata pentru o infractiune intentionata
Membrii care nu doresc functii publice trebuie sa dea o declaratie notariala vizand cele 4 conditii de mai sus
2.Membrii care doresc functii publice
Trebuie sa indeplineasca 3 conditii:
-Sa indeplineasca cele 4 conditii de baza de mai sus
-Trebuie sa prezinte un program politic,respectand programul politic si statatul partidului,pentru functia publica la care aspira.(maxim 10 pagini)
-Sa dea o declaratie notariala pein care declara oficial ca indeplinesc cele 4 conditii de baza
Membrii vor plati o cotizatie anuala de 100 de lei.
Toate donatiile,legatele sau alte finantari legale se vor publica pe site-ulwww.nouarevolutie.com si in Monitorul Oficial.
Discutiile se poarta numai online.
Pliantele electorale sunt doar online.
Promovarea electorala se desfasoara, in principiu, online.
In luna decembrie 2015 se va lansa „Facebook-ul Politic” si anume:www.propunpe.com
Pana in luna martie 2016,inclusiv se vor alege membrii care vor functii publice din www.propunpe.com,Grupul facebook Vocea strazii 2015 si respectiv fiecare grup facebook , judetean sau al unei tari UE
Se vor face maxim 5 numiri si se vor vota online de membrii grupurilor sus-mentionate.
In luna aprilie 2016 va avea loc Congresul Partidului Noua Revolutie in Bucuresti la o data anuntata public cu cel putin 1 luna inainte de data Congresului.
Va uram succes
Si Doamne Ajuta!
Partidul sunteti voi ,cetatenii
#partidulnouarevolutie
https://www.facebook.com/Partidul-Noua-Revolutie-1487495608238331/
Cum se desfasoara o inspectie fiscala la o firma in 2016
Inspecția fiscală în 2016: Controalele la firme se vor desfășura după noi reguli
Codul de procedură fiscală aflat în vigoare conține un titlu dedicat exclusiv inspecției fiscale. Spre deosebire de acesta, Noul Cod de procedură fiscală, care va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, cuprinde, în titlul VI – Controlul fiscal, un capitol dedicat inspecției fiscale.
Alături de structura actului normativ, urmează să se modifice și măsurile care le vor fi aplicate contribuabililor. Mai exact, din prima zi a lui 2016, regulile de desfășurare a inspecției fiscale vor fi schimbate.
Actul normativ care va intra în vigoare peste câteva săptămâni prevede extinderea aplicabilității inspecției fiscale. Mai precis, această măsură va fi aplicată atâtcontribuabilului, la fel ca în prezent, cât și plătitorului, adică acelei persoane care, în numele contribuabilului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. Mai mult, plătitor este și sediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor, lucru care nu este specificat în Codul de procedură fiscală aplicabil în 2015.
În ceea ce privește formele de inspecție fiscală, acestea sunt de două feluri: generală și parțială.
- inspecţia fiscală generală – reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
- inspecţia fiscală parţială – reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp determinată.
Organul de inspecție fiscală poate decide să efectueze o inspecție generală sau parțială numai după realizarea unei analize de risc.
De la 1 ianuarie 2016, pentru efectuarea inspecției fiscale vor fi folosite trei metode de control, dintre care doar ultima este nouă, și anume:
- verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale;
- controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
- verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale.
Ce perioadă poate fi supusă inspecției fiscale
Noul Cod de procedură fiscală prevede faptul că perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior.
În prezent, legislația aflată în vigoare stipulează faptul că, în funcție de categoriile de contribuabili, pot fi stabilite perioade diferite supuse inspecției fiscale. Mai exact, la contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. În Noul Cod de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie 2016, nu se mai regăsesc aceste mențiuni.
Avizul de inspecție, obligatoriu și în 2016
Din 2016, la fel ca și în prezent, la începutul inspecției fiscale, contribuabilului i se va comunica avizul de inspecție. De asemenea, avizul va fi comunicat și în cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației, dar și în cazul unor cereri ale contribuabilului sau a plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare a analizei de risc, este necesară efectuarea unei inspecții fiscale.
De asemenea, avizul de inspecție poate fi comunicat și în aceste situații, potrivit Noului Cod de procedură fiscală:
- În cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvență;
- În cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a inspecției fiscale;
- Pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial.
Noul Cod de procedură fiscală prevede că avizul se comunică înainte de începerea inspecției fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.
După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul sau plătitorul poate solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea poate avea loc o singură dată și numai pentru motive justificate, se arată în Noul Cod de procedură fiscală.
Contribuabilii vor avea mai mult timp ca să-și redacteze punctul de vedere referitor la constatările inspecției
Din 2016, perioada de timp în care contribuabilii își vor putea prezenta punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale va fi mărită. Astfel, în loc de trei zile lucrătoare de la data încheierii fiscale, perioadă care este în prezent valabilă pentru toți contribuabilii, aceștia vor putea să își prezinte, din 2016, în scris, punctul de vedere în termen de cel mult 5 zile lucrătoare. În cazul marilor contribuabili, perioada va fi de cel mult 7 zile lucrătoare.
Noile prevederi stabilesc că termenul va putea fi prelungit pentru „motive justificate cu acordul conducătorului organului de inspecție fiscală”. Acest termen nu poate fi prelungit potrivit legislației aflată în vigoare în prezent.
Proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe hârtie
Reglementările Noului Cod de procedură fiscală prevăd că inspectorii trebuie să transmită contribuabilului, la finalul inspecției fiscale, un proiect de raport de inspecție fiscală. Acesta va putea fi comunicat în format electronic sau pe suport hârtie. De asemenea, în acel moment, contribuabilul va afla data, ora și locul la care va avea loc discuția finalăcu inspectorii.
Din 2016, contribuabilul/plătitorul vor avea posibilitatea să renunțe la discuția finală, notificând acest fapt organului de inspecție fiscală. Acest lucru nu este prevăzut în legislația aflată în vigoare.
Actualul Cod de procedură fiscală nu menționează în ce format trebuie să fie transmis proiectul de raport, iar referirile la comunicarea coordonatelor pentru discuția finală nu sunt precise. În legislația în vigoare se arată că data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi comunicate în timp util.
Pe baza raportului de inspecție fiscală vor fi emise următoarele documente fiscale:
- Decizia de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale aferente diferențelor de baze de impozitare;
- Decizia de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
- Decizia de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.
Actuala legislație prevede că raportul de inspecție fiscală stă la baza emiterii deciziei de impunere, pentru diferențele de obligații fiscale aferente perioadelor verificate și deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constată diferențe de obligații fiscale.
În ceea ce privește termenul de comunicare a deciziilor menționate mai sus, acesta va fi redus, din 2016, la 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, cu cinci zile mai puțin față de termenul prevăzut în prezent.
Inspectorii vor putea emite decizii de impunere provizorii
Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, la 1 ianuarie 2016, pe întreaga durată a desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție vor putea emite decizii de impunere provizorii. Acestea vor fi emise pentru obligațiile fiscale suplimentare principale aferente unei perioade și unui tip de obligație verificată.
În acest sens, Fiscul va introduce un nou formular, denumit „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale”. Documentul face parte dintr-un proiect de ordin lansat recent în dezbatere publică.
Deciziile de impunere provizorii vor fi emise la cererea contribuabilului/plătitorului, în scopul plății obligațiilor fiscale suplimentare.
Atenție! În cazul în care va fi emisă o decizie de impunere provizorie, nu se va întocmi un raport de inspecție fiscală. În cel mult 5 zile lucrătoare, organul fiscal va trebui să informeze contribuabilul/plătitorul cu privire la finalizarea unei perioade fiscale și a unui tip de obligație fiscală verificată.
Fiscul va modifica Decizia de impunere
Pe lângă proiectul referitor la crearea Deciziei de impunere provizorie, Fiscul a lansat în dezbatere publică și un proiect de ordin ce vizează modificarea formularului „Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice”, ale căror prevederi vor fi aplicabile pentru inspecțiile fiscale începute după data de 1 ianuarie 2016.
Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, conținutul „Deciziei de impunere” va cuprinde, printre elementele obligatorii, și mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului şi respectiv, informarea acestuia despre aspectele constatate şi consecinţele fiscale.
Important! Obiectul inspecției fiscale îl reprezintă, potrivit Noului Cod de procedură fiscală, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. De aceea, decizia de impunere provizorie va cuprinde numai constatări privind diferențele de obligații fiscale principale.
Referatul de aprobare a celor două formulare lansate de Fisc în dezbatere publică stabilește că obligațiile fiscale principale stabilite prin decizii de impunere provizorii vor fi incluse și regularizate, din 2016, în „Decizia de impunere privind diferențele de obligații fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice”.
Potrivit instrucțiunilor de completare descrise de Fisc, acest act administrativ va fi emis pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare principale, precum și pentru comunicarea modului de soluționare cu inspecție fiscală anticipată a decontului de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative cu opțiune de rambursare, în situația în care vor fi stabilite diferențe față de suma solicitată la rambursare.
Atenție! Formularul „Decizia de impunere privind diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice” va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, atunci când vor fi constatate obligații fiscale suplimentare principale, înscrise în „Raportul de inspecţie fiscală”, întocmit la încheierea acesteia, se arată în raportul de aprobare al proiectului de ordin referitor la modificarea deciziei de impunere.
Legea Insolventei Persoanei Fizice Nu Se Aplica de la 01.12.2015
Nicio institutie din legea 151/2015 nu exista.
Incredibil!
Aceasta lege nu se poate aplica pentru ca nu are nici norme de aplicare
Dvs., bancă, nu aveti niciun risc?
Discuţiile create de legea dării în plată, care a trecut de Parlament şi a ajuns la preşedintele Iohannis, au polarizat atenţia în aceste zile
Argumentele bancilor:
1.Legea nu retroactiveaza
2.Legea ar scumpi creditele
Florin Georgescu, de la BNR: „În România, costul crizei a fost transferat asupra salariaților; legislația muncii a fost contrară intereselor salariaților”.
Intrebare primita de la Ionel Chirea,Ialomita
Aaa, se întâmplă ca un apartament să scadă de la 100 de mii la 40 de mii?… Ok, asta înseamnă că piața s-a prăbușit, că e criză economică. Adică tu, bancă, vrei să te asiguri la mine împotriva crizelor economice?… Adică în acest contract, în care eu îți dau de 3 ori cât costă apartamentul, tu nu ai nici un risc, nu?…
Legea darii in plata trebuie sa intre in vigoare
Un dosar penal pe zi -27.11.2015,Însărcinată în 8 luni, Crinuța Dumitrean a fost REȚINUTĂ de DNA
Crinuţa Dumitrean este cercetată în dosarul privind acordarea unei despăgubiri de peste 100 de milioane de lei acţionarului Universitatea Craiova, Mihai Rotaru, pentru un teren supraevaluat cu peste 87 de milioane de lei. Dumitrean a făcut parte din Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la vremea respectivă. Ea îşi va petrece noaptea în arest, urmând ca vineri procurorii să ceară instanţei supreme arestarea sa preventivă.
Clauzele Abuzive De Modificare Unilaterala A Dobanzii Si Comisionul De Administrare Intr-un Dosar Colectiv Raiffeisen Bank Admis
Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea. Constată că art. 3.2 teza a II a si art. 3.5 – in ceea ce priveste aplicarea procentului la valoarea initiala a creditului- din Contractul de credit nr. RF 77145758700/07.08.2008 încheiat între reclamant şi pârâtă constituie clauza abuzive. Respinge în rest acţiunea, ca neîntemeiată. Ia act ca partile au solicitat cheltuieli de judecata pe cale separata. Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 25.11.2015.
sursa portal just
Un dosar penal pe zi : 26.11.2016,Joi dimineaţa a fost dus cu mandat la audieri omul de afaceri Mihai Rotaru, patronul echipei de fotbal CSU Craiova
Procurorii DNA – Structura Centrală audiază joi persoane într-un dosar având ca obiect plata unor despăgubiri de ANRP către Mihai Rotaru, principalul acţionar de la CS Universitatea Craiova, potrivit unor surse judiciare.
Potrivit surselor citate, ar fi vorba de o sumă de aproximativ 109.000.000 lei acordată acestuia de către Comisia ANRP, condusă de Crinuţa Dumitrean, pentru un teren din Piteşti.
Aceleaşi surse susţin că Mihai Rotaru ar fi cumpărat drepturile litigioase de la o persoana care se judeca cu Primăria Piteşti de 8 ani, iar după ce drepturile au fost vândute în 6 luni acesta ar fi primit de la ANRP despăgubirile.
Tribunalul București îngheață cursul leu/CHF
În prima sentință, cursul leu-CHF a fost înghețat la nivelul de 2,2764, cât era la momentul acordării împrumutului.
„Soluția pe scurt: Admite, în parte, acțiunea. Constată caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit bancar (…).
Declară nulitatea absolută a clauzelor menționate anterior.
Dispune înghețarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului sus menționat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 2,2764 lei/CHF.
Respinge cererea reclamantului privind restituirea creditului în lei (cuprinsă în art.9.2 teza I a din convenția de credit bancar nr. C2204/1000/12556/11.09.2008) ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul București – Secția a VI-a Civila. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2015.
Document: Hotarâre 6521/2015 20.11.2015”, este prima dintre aceste șapte decizii.
În cea de-a doua sentință, cursul a fost înghețat la 2,0043 lei/CHF, iar în cea de a treia la 2,1903 lei/CHF, în rest fiind aproape identice. În a patra sentință se stabilește un curs de 2,201 lei/CHF, în a cincea decizie a judecătorilor cursul este înghețat la 2,3627 lei/CHF, într-a șasea sentință la 2,3746 lei/CHF, iar în decizia pentru al șaptelea client se stabilește un curs de 2,3654 lei/CHF.
SURSA TMB.RO
Pas cu pas(ghidul) Darea in plata banca sau Dau casa si scap de rata
Practic, toate persoanele fizice din România cu un credit garantat cu o ipotecă vor putea cere băncii să preia bunul gajat pentru a stinge total creanța. Legea nu face distincție între tipurile de ipoteci imobiliare, astfel că se aplică atât în cazul caselor și apartamentelor, cât și în cel al terenurilor, intra sau extravilane, precum și al clădirilor comerciale.
Debitorii ar putea fi tentați să renunțe la bunul ipotecat atunci când valoarea garanției este mai mică decât valoarea creditului, ceea ce bancherii numesc loan-to-value cu raport supraunitar. Mulți dintre acești debitori au luat credite în valută, evenual în franci elvețieni, în perioada 2007-2008, când piața imobiliară era la apogeu. Altfel, dacă garanțiile sunt suficiente, debitorul poate încerca să vândă bunul ipotecat pe cont propriu și să achite creditul din această sumă, chiar să mai rămână cu ceva după. Pentru a închide creanța, debitorul trebuie să îndeplinească o serie de condiții: să fie persoană fizică, iar creditul să fie luat de la o instituție de credit – aici intră băncile, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii acestor creanțe, deci firmele de recuperare creanțe -, iar bunul oferit în plată să fie ipotecat în favoarea băncii pentru creditul respectiv. Dacă debitorul a garantat creditul cu două sau mai multe bunuri ipotecare, atunci va trebui să le dea pe toate băncii. Debitorul declanșează procedura de dare în plată printr-o notificare transmisă creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, în care arată că vrea să stingă datoria prin predarea bunului ipotecat. Din acest moment se stinge dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților ipotecari sau personali, care sunt eliberați astfel de obligații. În această notificare trebuie să transmită detaliile privind bunul ipotecat și împrumutul și să stabilească două zile diferite în care banca trebuie să se prezinte la un notar public, ales și plătit de debitor. Acolo se va încheia dreptul translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie față de creditor, inclusiv principalul, dobânzile și penalitățile care izvorăsc din contractul de credit. Termenul stabilit pentru întâlnirea la notar nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar în această perioadă sunt sistate toate plățile către creditor, dar și procedurile judiciare sau extrajudiciare existente. Cu alte cuvinte, sunt suspendate toate executările silite care au la bază acel împrumut. Cu cel puțin trei zile înainte de termenul evocat mai sus, părțile trebuie să transmită către notar informațiile și actele necesare actului de dare în plată. Creditorul are puține șanse să se opună în mod real acestei proceduri. Un articol prevede că poate face contestație în termen de 10 zile de la primirea notificării, dacă notificarea nu a fost făcută cu respectarea prezentei legi. Dacă actele sunt în regulă și procedura e respectată, banca nu are cum să nu accepte darea în plată. Dacă banca refuză să se prezinte în fața notarului și să semneze actele, atunci debitorul se poate adresa judecătoriei, care în termen de 10 zile trebuie să dea o hotărâre. În alte șapte zile trebuie să vină decizia instanței de apel, un tribunal, în acest caz. În tot acest timp sunt suspendate plățile către creditor. Dacă decizia e favorabilă debitorului, atunci instanța va constata că s-a stins creanța. Dacă nu, atunci procedura este anulată. În tot cazul, dacă se supune voluntar sau dacă este obligat de instanță, creditorul nu va mai putea cere sume suplimentare de la debitor după încheierea dării în plată. Procedura se aplică inclusiv pentru contractele de credit în vigoare, ceea ce i-a determinat pe bancheri să reclame că încalcă Directiva 17 din 2014 a Uniunii Europene, care reglementează o procedură similară, dar posibilă doar pentru contractele încheiate începând cu martie 2016.
Parlamentul a votat cu o larga majoritate legea care le da clientilor posibilitatea sa restituie bancii bunul ipotecat cand nu mai pot plati datoria, banca nemaiputandu-se indrepta catre alte bunuri sau venituri ale debitorului.
Deocamdata, nu se stie cum vor opera in Romania normele de aplicare ale acestei legi.
- Isarescu s-a opus de la bun inceput proiectului. Fara folos
„Referitor la ultimele initiative legislative, intreb si eu public: cine va mai acorda credite imobiliare daca se preconizeaza prin lege ca rambursarea se va face in cladiri?! Aceasta initiativa omoara din start creditarea viitoare. In consecinta, solutiile de tipul „credit dupa nevoi, rambursari dupa disponibilitati” dezechilibreaza balanta intre debitorii actuali si viitori, nu are rost sa-i impovaram pe viitorii debitori cu greseala din trecut si prezent. Este subminata viabilitatea activitatii bancare”, a spus Israescu intr-o conferinta de presa. El a reamintit ca banii acordati de banci sub forma de imprumut sunt banii deponentilor, care isi asteapta banii inapoi impreuna cu o dobanda, nu sub forma de „ferestre, case, acoperisuri”. Guvernatorul a punctat ca bancile nu urmaresc acumularea de proprietati imobiliare depuse garantie, nu sunt dezvoltatori imobiliari, nici agentii imobiliare si nici institutii de binefacere.
Potrivit proiectului de lege, debitorul va ceda toate bunurile ipotecate in favoarea creditorului, in situatia in care executarea obligatiilor asumate prin contractul de credit a fost garantata cu doua sau mai multe bunuri.
Debitorul trebuie sa transmita creditorului prin intermediul unui executor judecatoresc, al unui notar public sau al unui avocat o notificare creditorului in care anunta decizia de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului sau bunurilor ipotecate. Toate costurile notariale si ale executorului judecatoresc sau avocatului, dupa caz, vor fi suportate de debitor.
Cum funcționează legea privind darea în plată. O notificare trimisă băncii te scapă de datoriile catre banca.Conditii.
Cum funcționează legea privind darea în plată.Pentru a închide creanța, debitorul trebuie să îndeplinească câteva condiții: să fie persoană fizică, iar creditul să fie luat de la o instituție de credit – aici intră băncile, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii acestor creanțe, deci firmele de recuperare creanțe -, iar bunul oferit în plată să fie ipotecat în favoarea băncii pentru creditul respectiv.
Dacă debitorul a garantat creditul cu două sau mai multe bunuri ipotecare, atunci va trebui să le dea pe toate băncii.
Debitorul declanșează procedura de dare în plată printr-o notificare transmisă creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, a unui avocat sau a unui notar public, în care arată că vrea să stingă datoria prin predarea bunului ipotecat.
Din acest moment se stinge dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților ipotecari sau personali, care sunt eliberați astfel de obligații.
În această notificare trebuie să transmită detaliile privind bunul ipotecat și împrumutul și să stabilească două zile diferite în care banca trebuie să se prezinte la un notar public, ales și plătit de debitor. Acolo se va încheia dreptul translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie față de creditor, inclusiv principalul, dobânzile și penalitățile care izvorăsc din contractul de credit.
Termenul stabilit pentru întâlnirea la notar nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, iar în această perioadă sunt sistate toate plățile către creditor, dar și procedurile judiciare sau extrajudiciare existente. Cu alte cuvinte, sunt suspendate toate executările silite care au la bază acel împrumut.
Cu cel puțin trei zile înainte de termenul evocat mai sus, părțile trebuie să transmită către notar informațiile și actele necesare actului de dare în plată.
Creditorul are puține șanse să se opună în mod real acestei proceduri. Un articol prevede că poate face contestație în termen de 10 zile de la primirea notificării, dacă notificarea n-a fost făcută cu respectarea prezentei legi. Dacă actele sunt în regulă și procedura e respectată, banca n-are cum să nu accepte darea în plată.
Dacă banca refuză să se prezinte în fața notarului și să semneze actele, atunci debitorul se poate adresa judecătoriei, care în termen de 10 zile trebuie să dea o hotărâre. În alte șapte zile trebuie să vină decizia instanței de apel, un tribunal, în acest caz. În tot acest timp sunt suspendate plățile către creditor. Dacă decizia e favorabilă debitorului, atunci instanța va constata că s-a stins creanța. Dacă nu, atunci procedura este anulată.
În tot cazul, dacă se supune voluntar sau dacă este obligat de instanță, creditorul nu va mai putea cere sume suplimentare de la debitor după încheierea dării în plată.
Procedura se aplică inclusiv pentru contractele de credit în vigoare, ceea ce i-a determinat pe bancheri să reclame că încalcă Directiva 17 din 2014 a Uniunii Europene, care reglementează o procedură similară, dar posibilă doar pentru contractele încheiate începând cu martie 2016.
Cum funcționează legea privind darea în plată
Un dosar penal pe zi – 25.11.2015,Un bărbat a fost arestat pentru că a încălcat un ordin de restricţie
Judecătoria Brăila a emis un mandat de arestare pe numele lui Claudiu Buştiuc pentru nerespectarea unei hotărări judecătoreşti. Vineri seara, bărbatul s-a îmbătat şi a mers împreună cu un prieten la locuinţa fostei sale partenere, deşi avea un ordin de retricţie. Femeia nu i-a deschis şi individul a început să bată cu pumnii şi picioarele în uşă, apoi a sunat-o.
Alte femei nu au avut, însă, această şansă.
La începutul lunii, o femeie a fost ucisă în cartierul Bucureştii Noi din Capitală de fostul soţ, deşi obţinuse un ordin de restricţie.
În ultimii ani, în România a crescut numărul infracţiunilor de violenţă domestică.
Potrivit unor statistici ale CSM, în 2014 s-au înregistrat 46 de infracţiuni de violenţă domestica iar in 2015 avem deja 110. Ordinul de restrictie sau de protectie a fost introdus în legislaţia românească în urmă cu 3 ani. De atunci, însă, numărul lor a crescut constant la peste 3200 în acest an. Problema este că ordine de retsricţie există, dar legea nu se aplică şi atunci când sunt încălcate.
Ratele in franci elevetieni pentru clienti ai OTP Bank injumatatite, dupa proces
Deja avem din partea Tribunalului Bucuresti o oarecare traditie in a da asemenea solutii favorabile si vedem deja o practica extrem de favorabila la nivel de tara pentru inghetarea cursului valutar.
Instanta a dispus in fiecare dosar in parte inghetarea cursului valutar la acel moment istoric, respectiv anul 2007 si 2008, fiindca despre acest tip de contract discutam
sursa TMB
Decizie CJUE : Timbrul de mediu impus de Rovana Plumb este ilegal
Curtea Europeană de Justiţie din Luxemburg a decis la inceputul acestei saptamanii ca achitarea timbrului de mediu pentru masinile aduse din import este ilegala.
Aceasta masura impusa de catre Rovana Plumb, in perioada cand era ministru al Mediului, este considerata de Curtea Europeană de Justiţie din Luxemburg ca fiind discriminatorie, fapt pentru care a decis că scutirea de la plata timbrului auto favorizează vânzările de autoturisme second hand şi descurajează importurile de vehicule similare, ceea ce este interzis de legislaţia europeană. Practic, prin aceasta decizie, lidera PSD- Rovana Plumb a fost umilita de Curtea Europeană de Justiţie din Luxemburg demonstrandu-i ca a obligat o multime de romani sa plateasca ilegal timbrul de mediu pentru masinile aduse de afara.
Instanţa europena s-a pronunţat, marţi, în speţa Manea, chestionată fiind de către Curtea de Apel Braşov, prin care Mihai Manea a reclamat faptul că pentru o maşină pe care a dorit să o aducă din Spania, statul i-a cerut achitarea timbrului de mediu. De fapt, acesta a reclamat că pentru maşinile de mâna a doua înmatriculate între 1 ianuarie 2007 şi 1 ianuarie 2013 taxa este zero. Trebuie precizat ca în perioada 2007-2013, taxa auto a fost schimbată de mai multe ori, din cauză că nu era conformă cu regulile Uniunii Europene.
Maciej Szpunar, avocatul general al Curţii de Justiţie din Luxemburg, a sustinut ca introducerea timbrului de mediu este o modalitate incorectă a statului de a-şi îndeplini obligaţiile legale. „În consecinţă, beneficiază de scutire cumpărătorul autovehiculului, care este exonerat de obligaţia de plată a taxei la înmatricularea autovehiculului pe numele său, în timp ce dreptul la rambursarea taxei anterioare, neconformă cu dreptul Uniunii, aparţine persoanei care a plătit-o, adică actualului vânzător al autovehiculului sau unuia dintre proprietarii anteriori în cazul în care autovehiculul a fost deja vândut între data plăţii taxei anterioare şi data intrării în vigoare a noii taxe. Prin urmare, chiar dacă beneficiul trezoreriei care decurge din perceperea taxei neconforme cu dreptul Uniunii va fi astfel compensat, de acest fapt nu profită persoana îndrituită la beneficiul rambursării taxei, ci o persoană terţă. Persoana îndrituită va recupera din preţul vânzării cel mult valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea autovehiculului, care va fi însă rareori egală cu valoarea taxei efectiv plătite şi, cu siguranţă, această sumă nu va include dobânda datorată”, a precizat în analiza sa finala avocatului general al Curţii de Justiţie din Luxemburg.
SURSA CJUE
Un dosar penal pe zi- 23.11.2015,Dan Șova pare să aibă zilele de libertate numărate
Dan Șova pare să aibă zilele de libertate numărate. Numărate chiar de către colegii din PSD, care au anunțat, prin vocea liderului Liviu Dragnea că vor vota în favoarea cererii DNA care vrea reținerea și arestarea senatorului.
La Comisia Juridică din Senat au ajuns volumele din ultimul dosar al lui Dan Șova, cel în care DNA îl acuză de trafic de influență în cazul CET Govora. Senatorii au rămas și ei uimiți de ce au văzut: 7 volume cu câte 350 de pagini fiecare. Adică, în total, dosarul lui Șova e cuprins în 2450 de pagini.
Senatorii îl vor audia, în Comisia Juridică, marți pe Dan Șova, apoi vor dat avizul, care, conform ultimelor informații, va fi unul pozitiv. Miercurea viitoare, plenul Senatului va da votul pentru reținerea și arestarea preventivă a lui Dan Șova.
Au mai ramas 55.000 de credite in CHF, in valoare de 6,4 miliarde lei….Acest numar NU reprezinta si creditele CHF externalizate !!!
Acest numar nu reprezinta numarul REAL…Acest numar NU reprezinta si creditele CHF externalizate !!!
Numarul creditelor in franci elvetieni (CHF) detinute de romani la un numar de 7 banci a scazut cu 19.513, echivalentul a 2,8 miliarde lei, in primele noua luni din acest an, de la 74.849 in decembrie 2014 la 55.336 in septembrie 2015, conform datelor BNR.
Valoarea acestor tipuri de imprumuturi in valuta tarii cantoanelor s-a diminuat, in consecinta, de la echivalentul a 9,2 miliarde lei la 6,4 miliarde lei in aceeasi perioada.
Valoarea medie a unui credit in CHF a scazut, de asemenea, de la echivalentul a 28.000 de euro la finalul anului trecut la 26300 de euro in septembrie 2015.
Diminuarea stocului de credite in franci s-a datorat in mare masura ofertei de conversie in lei derulata in acest an de Banca Transilvania pentru clientii Volksbank, in urma careia un numar de 14.712 de credite in CHF, 80% din total, au fost schimbate in lei, valoarea lor ridicandu-se la 2,2 miliarde lei.
In ciuda succesului ofertei BT, care a implicat si un discount de 22% din valoarea datoriei si eliminarea unui comision de risc, alte banci cu credite in CHF nu au urmat-o, nefiind dispuse sa suporte pierderi sau macar sa suporte o parte din povara deprecierii francului cu 100% dupa izbucnirea crizei din 2008.
Abia in septembrie, Bancpost, una dintre bancile cu cele mai multe credite in CHF, a anuntat o oferta de conversiea creditelor din franci elvetieni (CHF) in lei, cu o reducere de 30% a ratelor lunare, dar numai timp de trei ani.
Problema este ca in urma conversiei creditului din CHF in lei, datoriile clientilor cresc substantial, din cauza dublarii valorii francului elvetian in raport cu leul incepand cu 2008.
Banca nu a anuntat pana acum cati clienti au acceptat aceasta oferta.
Si OTP Bank a anuntat recent ca va derula in perioada decembrie 2015 – martie 2016 un program de conversie in lei a creditelor in franci elvetieni (CHF), care vizeaza 10.500 de clienti cu credite ipotecare, carora baca le va acorda un discont la valoarea din prezent a imprumuturilor, dupa care acestea vor fi schimbate in lei la cursul zilei, astfel incat rata lunara sa nu depaseasca nivelul de la finalul anului 2014, inainte de ultima devalorizare a francului.
Pe ce s-au câştigat procesele clienţilor cu Volksbank II: dobânda fixă care creşte
“O astfel de clauză creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000. Practic, în loc ca eventuala creştere a costurilor Băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta sau, cel mult, riscul să fie împărţit între Bancă şi client, acesta din, urmă este obligat să acopere toată suma”, spune instanţa.
Mai multe pe economica.net
Comisionul de interogare a soldului la cardul de debit este imoral
Comisionul de interogare a soldului la cardul de debit este imoral și o să vină o perioadă dificilă pentru că va fi transpusă directiva privind contul de plăți de bază, a declarat, luni, într-o conferință de specialitate, Ruxandra Avram, șef serviciu Direcția Stabilitate Financiară în cadrul Băncii Naționale a României.
Mai mult pe agerpres.ro
SC VOLKSBANK ROMANIA SA obligata sa plateasca 24.000 de CHF.Definitiv
Nr. unic (nr. format vechi) : 9224/3/2015 (2292/2015 )
Data inregistrarii 18.08.2015
Data ultimei modificari: 19.11.2015
Sectie: Secţia a V-a civilă
Materie: Litigii cu profesioniştii
Obiect: acţiune în constatare DISJUNS DIN 44694/3/2014 TB6
Stadiu procesual: Apel
Părţi
Nume Calitate parte
SC VOLKSBANK ROMANIA SA Apelant Pârât
BOGDAN LUMINITA Apelant Reclamant
BOGDAN GHEORGHE Apelant Reclamant
Şedinţe
19.11.2015
Ora estimata: 09:00
Complet: S5 Complet 5 A
Tip solutie: Nefondat
Solutia pe scurt: Respinge apelul formulat de apelanta – pârâtă VOLKSBANK ROMANIA SA ca nefondat. Admite apelul incident formulat de apelan?ii – reclaman?i BOGDAN GHEORGHE ?i BOGDAN LUMINI?A. Schimbă în parte sentin?a atacată în sensul că : Obligă pârâta VOLKSBANK ROMANIA SA să plătească reclamantei BOGDAN LUMINI?A suma de 2.766,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în primă instan?ă (onorariu avocat). Men?ine celelalte dispozi?ii ale sentin?ei apelate. Obligă apelanta – pârâtă VOLKSBANK ROMANIA SA să plătească apelantei – reclamante BOGDAN LUMINI?A suma de 1.240 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (onorariu avocat). Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 19.11.2015.
Document: Hotarâre 19.11.2015
Controlul pe cautiune in dosarele penale: o practica din ce in ce mai uzitata
Caracterizat ca o formă particulară a controlului judiciar, controlul judiciar pe cauțiune s-a dorit a fi o măsură eficientă în contextul creșterii incidenței infracțiunilor economice în care valoarea prejudiciului este considerabilă și situația financiară a inculpaților prosperă.
Cu toate acestea, controlul judiciar pe cauțiune se dovedește a fi o măsură preventivă la care nu se apelează decât cu titlu de excepție. Practic, există deosebit de puține situații în care instanțele de judecată au înlocuit, la cerere, măsura privativă de libertate cu cauțiunea, cu toate că solicitarea este formulată subsidiar de majoritatea inculpaților propuși spre arestare sau aflați în fața instanțelor pentru prelungirea arestului. Inculpații solicită insistent instanțelor să admită depunerea unor sume consistente, chiar cu riscul de a le pierde, pentru a beneficia de revocarea privațiunii. Când vine vorba de luarea controlului judiciar pe cauțiune de către procuror, în faza de urmărire penală, situația devine și mai rar întâlnită, parchetele alegând să evite impunerea acestuia.
Cauzele ineficienței practice ale aplicării măsurii controlului judiciar pe cauțiune par a fi multiple și își găsesc izvorul principal în normele legale incomplete și confuze.
Un prim element care a condus la lipsa de eficiență a cauțiunii, referindu-ne aici preponderent la neluarea acesteia de reprezentanții parchetelor, este însăși esența surii. Pierzându-și caracterul de beneficiu acordat inculpatului în faza urmăririi penale, caracter predominant în vechiul Cod procesual penal, în prezent, măsura are un caracter de restricție. Persoana trece, în situația tip, din starea de libertate într-o stare de restrângere a libertății de mișcare și de diminuare temporară sau chiar permanentă a patrimoniului.
Un alt motiv este, în opinia noastră, apropierea instituției mai mult de arestul la domiciliu și de arestul preventiv decât de controlul judiciar. Cu toate că este considerată o formă a controlului judiciar, prin denominație și prin obligațiile ce pot fi impuse, cauțiunea, prin condițiile preexistente, similare arestului, se apropie de măsurile privative de libertate.
De Ce In SUA 98% Din Masurile Preventive Sunt Pe Cautiune, Iar In Romania Doar 0.02%?
OTP Bank a mai pierdut un proces de clauze abuzive și va fi nevoită să recalculeze dobânda unui contract de credit pe formula marjă fixă+Libor la trei luni
„Tip soluție: Schimbat în parte
Soluția pe scurt: Admite apelul declarat de reclamantul (…) impotriva sent.civ.nr. (…) pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosar civ.nr. (…).
Schimbă în parte sentința atacată sub aspectul soluționării excepției prescripției dreptului la acțiune, a fondului cererii și a cheltuielilor de judecată, și rejudecând cauza:
Respinge excepția prescripţiei dreptului la acțiune.
Admite cererea reclamantului (…) formulată în contradictoriu cu pârâtele OTP BANK ROMANIA SA , OTP BANK ROMANIA SA – Sucursala Alba Iulia, OTP FINANCING SOLUTIONS B.V.
Constată caracterul abuziv al clauzelor privind rata de dobândă revizuibilă prev. de art.6.1 din contractul de credit ipotecar nr. (…) încheiat între părți , dobânda curentă prev.de art.3.1 din actul aditional nr. (…) și dispune înlăturarea acestora din contracte.
Obligă pârâtele să recalculeze dobânda contractuală în funcţie de marja fixă a băncii de la data încheierii contractului – de 2,74 p.p. plus valoarea indicelui de referinţă LIBOR la trei luni, începând cu data de 29.04.2008 şi până la rămânerea definitivă a sentintei atacate , 17.11.2015.
Obligă în solidar pârâtele să restituie reclamantului sumele reprezentând dobânda percepută care nu respectă modul de calcul și perioada mai sus menţionate.
Respinge ca neîntemeiată cerererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prev.de art. (…) din contractul de credit.
S-a modificat schimbarea.Diplomele pentru studiile neacreditate efectuate înainte de 2011(inclusiv Spiru Haret) nu vor mai fi recunoscute de stat
La începutul lunii septembrie, au intrat în vigoare prevederile OG nr. 42/2015 privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare, un act normativ potrivit căruia absolvenţii care au fost înscrişi înainte de 2011 la programe neautorizate au dreptul să beneficieze de acte de studii recunoscute de către stat, care atestă finalizarea studiilor.
Concret, documentul publicat pe 31 august în Monitorul Oficial vizează recunoaşterea studiilor pe care absolvenţii le-au urmat la programe reconsiderate ca neacreditate ca urmare a intrării în vigoare a noii legi a educaţiei. Este vorba, în special, de absolvenţii Universităţii Spiru Haret, în total aproximativ 70.000 de diplome care urmau să fie recunoscute de stat şi Ministerul Educaţiei.
Recent însă, a fost înregistrat la Senat, în conformitate cu prevederile legislaţiei româneşti, un Proiect de lege pentru aprobarea OG nr.42/2015 privind dreptul absolvenţilor de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate şi sancţionarea instituţiilor de învăţământ care şcolarizează fără autorizare, document care a fost inclus astăzi pe ordinea de zi a şedinţei Senatului, prima Cameră sesizată în acest caz.
Proiectul de act normativ a fost adoptat de senatori cu 87 de voturi „pentru” şi şapte abţineri, fără să fi fost înregistrat nici măcar un vot „împotrivă”. Asta înseamnă că, pentru a se aplica, documentul trebuie să primească şi votul final al Camerei Deputaţilor, în calitate de cameră decizională.
În forma aprobată azi de Plenul Senatului, au fost admise o serie de amendamente introduse de comisia sesizată în fond, respectiv Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, amendamente care schimbă practic radical prevederile cuprinse în OG nr. 44/2015.
Concret, proiectul de lege adoptat azi elimină dreptul de a beneficia de acte de studii recunoscute de către stat, la finalizarea studiilor, absolvenţilor înmatriculaţi, până în 2011,la programe de studii organizate la forme de învăţământ şi/sau în locaţii geografice neautorizate, la programe de studii organizate într-o limbă de predare neautorizată sau la programe de studii aflate în curs de autorizare, la data înmatriculării.
„Au dreptul de a beneficia de acte de studii, prin care se atestă finalizarea studiilor, absolvenţii care au fost înmatriculaţi anterior aplicării prevederilor Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi care au absolvit: programe de studii autorizate sau acreditate; programe de studii organizate într-o limbă de predare de circulaţie internaţională, care au pentru limba română autorizare/acreditare”, scrie în documentul supus astăzi votului senatorilor.
Totodată, potrivit proiectului de act normativ, de acte de studii recunoscute vor beneficia şi studenţii înmatriculaţi la programe de studii organizate de universităţi care au depăşit cifra de şcolarizare prevăzută anual prin HG şi care fac dovada că au raportul studenţi/cadre didactice titulare egal sau mai mic cu 40.
Universităţile care încalcă dispoziţiile referitoare la şcolarizarea studenţilor riscă lichidarea
Una dintre puţinele reglementări prevăzute în cuprinsul OG nr. 44/2015, păstrată şi de proiectul de act normativ amintit, este cea care stabileşte sancţiuni drastice pentru universităţile care încalcă dispoziţiile legale referitoare la capacitatea de şcolarizare şi înmatricularea studenţilor.
Concret, instituţiile de învăţământ superior care nu vor respecta legea vor fi sancţionate, astfel:
- programul de studii respectiv intră în lichidare, în cazul în care încălcarea dispoziţiilor legale se referă la un singur an universitar şi la un singur program de studii;
- universitatea intră în lichidare şi se efectuează demersurile legale pentru desfiinţare, în cazul în care se constată încălcarea dispoziţiilor legale la două sau mai multe programe de studii universitare sau dacă încălcarea prevederilor legale are loc pe parcursul a cel puţin doi ani universitari consecutiv.
Legea nr. 272/2015 – modificarea Legii nr. 217/2003 – prevenirea și combaterea violenței în familie
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. – Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
– La articolul 31, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 31. – (1) O copie după dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus cererea de emitere a ordinului de protecție se comunică, în maximum 5 ore de la momentul pronunțării hotărârii, structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și/sau a agresorului.”
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR, VALERIU-ȘTEFAN ZGONEA
PREȘEDINTELE SENATULUI, CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
BANCILE vor trimite zilnic conturile la FISC.Soft pilot PatrimVen
BANCILE vor trimite zilnic conturile la FISC
Daca pana acum Fiscul accesa mai greu informatiile referitoare la
detinatorii de conturi, pt ca bancile aveau aceasta obligatie bilunar ,
iar daca nu le transmiteau amenda era foarte mica, in curand bancile pot
fi amendate zilnic pt nedepunerea acestor informatii, ceea ce nu si vor
mai putea permite.
In plus, la nivelul Municipiului Bucuresti este creat un soft pilot
PatrimVen ce functioneaza ca o baza de date cu informatii privind:
patrimoniul, veniturile, angajatorul si conturile bancare ale tuturor
bucurestenilor, motiv pt care, fiscul va fi la un clik distanta de a pune
poprire pt sumele datorate la bugetele locale sau bugetul de stat.
Incepand cu 1 ianuarie 2016 odata cu schimbarea Codului de procedura
Fiscala la art 61 , in ceea ce priveste comunicarea de catre banci a
informatiilor referitoare la conturile bancare exista obligatia ca
institutiile de credit sa comunice organului fiscal, ZILNIC, urmatoarele:
-lista titularilor persone fizice, juridice, sau orice entitati fara
personalitate juridica ce deschid sau inchid conturi, dar si datele de
identificare a persoanelor ce detin dreptul de semnatura pe conturile
deschise la acestea
– lista persoanelor care inchiriaza casete de valori (nou introdusa)
Si o noutate absoluta este obligaţia transmiterii de informaţii si catre
ANAF concomitent… şi pe acelaşi format… a informatiilor ce se trimit
către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor,
potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi
combatere a finanţării terorismului.
Fiscul nu are, inca, o baza de date functionala in toata tara prin care sa depisteze cate case, terenuri si masini detine fiecare roman. Din acest motiv, impozitarea, executarea silita sau urmarirea prejudiciilor sunt foarte dificile. Desi exista un sistem informatic din 2013, primariile, care au informatiile, nu vor sa coopereze. O explicatie ar fi ca aplicatia ar pune ordine si in acordarea de ajutoare sociale – parghia financiara favorita a primarilor in alegeri.
In acest moment, daca cineva are case si terenuri in mai multe orase sau comune poate evita impozitarea suplimentara, dar si popririle, sechestrele sau masurile pentru recuperarea prejudiciilor in dosare penale.
De exemplu, potrivit Codului Fiscal, impozitul pe proprietati imobiliare creste cu 65% pentru prima cladire in afara celei de la adresa de domiciliu, cu 150% pentru a doua si cu 300% pentru a treia si urmatoarele. In lipsa unei baze de date functionale la nivel de tara care sa furnizeze online informatiile, practic, Fiscul se bazeaza pe declaratia pe propria raspundere, fara sa o poata confrunta cu situatia reala. De asemenea, pentru recuperarea banilor la buget din datorii sau prejudicii, urmarirea bunurilor poate dura luni de zile, perioada in care proprietarul le poate instraina sau in care valoarea lor scade.
Datele privind proprietatile se afla in scriptele fiecarei primarii. Pentru a afla unde si ce are in patrimoniu o persoana, fiscul trebuie sa trimita cereri celor cateva mii de autoritati locale din Romania. Inregistrarea proprietatilor s-a facut, istoric, in functie de localitatea in care erau construite, fara sa existe o situatie a patrimoniului personal care sa poate sa fi verificata dupa codul numeric personal, de exemplu.
Sistemul exista, dar nu e folosit
Sistemul informatic privind patrimoniul si veniturile, PatrimVen, a fost definitivat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) in iunie 2013, insa nu este functional nici acum pentru ca primariile nu furnizeaza datele. Conform reprezentantilor ANAF accesarea sistemului este foarte simpla, autoritatile locale neputand sa invoce niciun motiv de ordin tehnic. Modelul-cadru al protocolului de cooperare dintre primarii si ANAF a fost creat in decembrie 2012 prin ordinue comune al ministrilor de Finante si de Interne.
Din 3.180 de primarii, nici macar 15 nu trimit date la Fisc
“Cu toate ca, pana in prezent, peste 1.690 au semnat protocolul de cooperare, mai putin de 15 primarii au trimis date despre patrimoniu”, arata reprezentantii ANAF. In Romania sunt 3.180 de primarii.
“Trebuie implementata cat mai urgent, asa cum am solicitat in repetate randuri Ministerului Dezvoltarii, aplicatia PatrimVen, o baza nationala cu bunurile imobile si mobile la care fiscul sa aiba acces. Am facut protocoale cu sute de primarii si, cand sa operationalizam, nu s-a mai putut din diverse motive. Daca am avea aplicatia, s-ar putea vedea toate bunurile unei persoane. Este nevoie de o modificare legislativa pentru ca solicitarea de informatii catre primarii este anevoioasa. Ne trebuie temei legal pentru a obliga primariile sa se conecteze la aceasta baza de date”, a declarat, recent, intr-un interviu pentru Capital, seful fiscului, Gelu Stefan Diaconu.
Doar primariile de sector din Bucuresti au inceput sa colaboreze cu ANAF in iulie 2013, in faza pilot a proiectului. Primariile din Capitala sustin ca furnizeaza date ANAF. “In urma incheierii Protocolului nr. 97748/01.07.2013 intre Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și ANAF, au fost solicitate drepturi de acces la PatrimVen pentru angajați nostrii care utilizeaza curent informațiile furnizate de acest sistem. Protocolul dintre DVBL si ANAF functioneaza corespunzator, “ spune directorul executive din cadrul primariei Sector 2 Bucuresti, Cristian Atanasie Dutu. Si oficialii primariei sectorului 1 arata ca “serviciul PatrimVen este functional. Directia Generala de Taxe si Impozite Locale Sector 1 furnizeaza Agentiei Nationale de Administrare Fiscala date privind patrimoniul, conform protocolului de cooperare. Informatiile catre ANAF sunt transmise pana in data de 15 a fiecarei luni pentru luna precedenta”.
Se feresc primarii de controlul ajutoarelor sociale?
PatrimVen are doua module: administrare fiscala si asistenta sociala. Prin urmare, PatrimVen ar trebui sa le furnizeze si primariilor toate informatiile referitoare la veniturile si patrimoniul unei persoane care solicita ajutor social. Asa s-ar putea explica lipsa de interes a primarilor de a coopera cu ANAF, fiind de notorietate ca ajutoarele sociale sunt o parghie financiara foarte frecvent folosita pentru motivarea alegatorilor.
Ce informatii ar trebuie sa schimbe intre ele primariile si ANAF?
Primariile ar trebui sa trimita ANAF date despre:
Patrimoniul persoanelor fizice si juridice (bunuri imobile si bunuri mobile) si rolul nominal unic,
Creantele datorate de contribuabili (persoane fizice si juridice) bugetului general al unitatii/subdiviziunii teritorial administrative.
La randul sau, ANAF ar trebui sa le trimita primariilor date despre:
Detinerea de conturi bancare
Obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, care au domiciliul fiscal pe raza teritoriala a unitatii/subdiviziunii administrativ teritoriale
Veniturile din salarii si aferente salariilor, precum si cele din venituri din alte surse obtinute de contribuabili persoane fizice care au domiciliul fiscal pe raza teritoriala a unitatii/subdiviziunii administrative, denumirea si codul unic de identificare a angajatorului.
avocat COLTUC MARIUS VICENTIU
Un dosar penal pe zi , 17.11.2015.Percheziţii de amploare în Bucureşti şi 11 judeţe. Prejudiciu de 54 de milioane de euro
Marţi, 17 noiembrie, polițiștii Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, sub coordonarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, efectuează 59 percheziţii domiciliare pe raza municipiului Bucureşti și a judeţelor Argeş, Brăila, Cluj, Constanţa, Ilfov, Mehedinţi, Mureş, Prahova, Vâlcea, Vrancea şi Tulcea.
Perchezițiile se efectuează la sediile sociale şi punctele de lucru ale unor societăţi comerciale, precum și la domiciliile şi locuinţele unor persoane fizice bănuite de comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații.
La acţiune participă și polițiști ai Direcţiei de Investigaţii Criminale, Direcţiei Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, Serviciului pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale – I.G.P.R, polițiști din cadrul inspectoratelor de poliţie ale județelor Argeş, Brăila, Cluj, Constanţa, Ilfov, Mehedinţi, Mureş, Prahova, Vâlcea, Vrancea şi Tulcea.
În cauză se efectuează cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată şi fals în declaraţii în formă continuată, comise în legatura cu activitatea de reciclare a deşeurilor de ambalaje reglementată de Directiva 94/62/CE/1998 a Parlamentului European şi a Consiliului.
Potrivit Directivei statele membre sunt obligate să ia măsuri pentru a preveni producerea deşeurilor de ambalaje, să stabilească sisteme de returnare, colectare şi recuperare a deşeurilor şi să elaboreze sisteme de informaţii (baze de date) privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje care să permită monitorizarea punerii în aplicare a obiectivelor acesteia.
În urma cerecetărilor, s-a stabilit că, în perioada 2012-2014, reprezentanţii operatorilor licenţiaţi și reprezentanţii unor societăţi cu care acești operatori licenţiaţi ar fi încheiat contracte de prestări servicii, ar fi evidenţiat în actele contabile şi în alte documente legale operaţiuni fictive, care ar fi denaturat realitatea îndeplinirii acestor obligaţii.
Înregistrarea și declararea acestor operațiuni ar fi facilitat operatorilor licenţiaţi obţinererea vizei anuale necesare funcționării acestora și ar fi condus la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.
De asemenea, s-a stabilit că ar fi fost evidențiate operațiuni fictive de reciclare a aproximativ 120.000 de tone de deșeuri de ambalaje, pentru care obligațiile fiscale sunt de peste 54.000.000 de euro.
ICCJ a decis:Toate procesele deschise de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) vor fi judecate de completele civile din cadrul Tribunalului
CAB a cerut ICCJ să stabilească instanța competentă funcțional sau specializările completelor competente să soluționeze cauzele dintre ANPC și băncile comerciale, atunci când instanța este sesizată de Autoritate în temeiul prevederilor articolului 12 din legea 193/2000.
„În şedinţa din 16 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în cauză, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie:
Decizia nr.24 în dosarul nr.19/2015
Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului/alte organe ale administraţiei publice şi băncile comerciale/profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului/alte organe ale administraţiei publice, se soluţionează de secţiile civile/completele specializate în materie civilă (litigii cu profesionişti) din cadrul tribunalului.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2015.
După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I”, a fost decizia ICCJ.
Exact secția DNA care îi cercetează acum pe pompierii arestați a avut din 11 decembrie 2014 și pînă în 30 iulie 2015 în fața ochilor un dosar penal cu ”sponsorizări” de 230.000 de lei pentru pompieri pe care le-a considerat în regulă
Un dosar penal pe zi – 16.11.2015
Pe 11 decembrie 2014, Direcția Națională Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvîrșite de militari- înregistrează dosarul penal nr 153/P/2014.
Dosarul penal este urmarea unui denunț făcut pe 8 decembrie 2014 de către un pompier adjunct ISU de la Bacău împotriva șefului său. Adjunctul intrase într-o belea, venise beat la serviciu, un caz de ”nerespectare de consemn” în termenii justiției militare.
Adjunctul a pus reclamația pe seama șefului.
Și, atunci, l-a reclamat și el pe inspectorul șef al ISU pentru că îi obligă pe oameni să ceară sponsorizări de la firmele controlate și că, pe baza sponsorizărilor, sînt trecute cu vederea tot soiul de nereguli.
230.000 de leia susținut inspectorul adjunct ISU, în denunțul făcut la DNA, că s-au adunat din ”sponsorizări” numai în 2014, în Bacău
”Sponsorizările nu mai permit efectuarea unui control exigent, riguros și legal pentru înlăturarea neregulilor constatate””Sînt obligat să propun oameni la avansare pentru că au adus multe sponsorizări”Din denunțul pompierului către DNA, decembrie 2014
Cele două dosare merg în justiție în paralel.
Adjunctul este trimis în instanță de procurori, este judecat și găsit vinovat. Este condamnat, în primă instanță, la 8 luni cu suspendare pentru că s-a prezentat ”în stare avansată de ebrietate la serviciu”.
”Foarte bine, am fost dat afară, am fost condamnat, dar care e răspunsul la ceea ce am sesizat eu?”.
Primul răspuns de la DNA este clasarea denunțului său despre sponsorizările făcute la indicația șefilor la ISU Bacău.
UNU. În Ordonanța din 12 februarie 2015, generalul-locotenent Ion Alexandru hotărăște:”Dispun clasarea cauzei cu privire la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, întrucît fapta nu există”.
Clasarea DNA se bazează, în principal, pe un raport din 27 ianuarie 2015 al IGSU, care spune, pe scurt, că nu e nimic în neregulă cu sponsorizările. Nu sînt audiați martori.
”Personalul intervievat nu a confirmat că s-ar fi recomandat omiterea trecerii unor nereguli în documentele întocmite firmelor care fac sponsorizări”general-locotenent Alexandru de la DNA, citînd dintr-un raport ISGU cînd clasează denunțul
Dar adjunctul nu se lasă, că oricum nu mai are nimic de pierdut.
El face plîngere împotriva ordonanței de clasare. Chiar DNA îi dă dreptate că mai trebuie cercetat.
Mai mult, în 3 aprilie 2015, Tribunalul Militar Iași susține că nu crede că ancheta a fost superficială și că de aceea s-a clasat, însă spune că, așa cum chiar DNA singur recunoscuse, ”se impune audierea reprezentanților societăților comerciale, întrucît concluziile unui organ administrativ (n.r. a comisiei IGSU) nu pot înlocui analiza proprie a organului de urmărire penală”.
DNA mai cercetează încă o dată ”sponsorizările”, ajungînd chiar și la București. Și le clasează încă o dată.
DOI. În Ordonanța din 30 iulie 2015, general-maior magistrat dr. Nicolae Lupulescu hotărăște:”Clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, întrucît fapta nu există”.
Magistratul susține că ”au fost audiați reprezentanții celor 90 de firme sau sucursale ale acestora, identificate pe raza județului Bacău, precum și din municipiile București și Iași”.
”A rezultat cu certitudine că bunurile și banii care au făcut obiectul contractelor de sponsorizare sau de donație către Asociația Pompierilor Băcăuani nu au fost date pentru a influența modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu”general-locotenent Nicolae Lupulescu în a doua Ordonanță de clasare
Asociaţiile de proprietari, obligate să elibereze adeverinţe cu cheltuielile de întreţinere defalcate
Prevederile sunt incluse în Legea nr. 277/2015 pentru completarea Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Documentul a trecut recent de Parlament şi miercuri a fost promulgat de către preşedintele României. Asta înseamnă că, pentru a se aplica, acesta mai trebuie doar să apară în Monitorul Oficial.
Concret, proprietarii vor putea să ceară preşedintelui şi administratorului asociaţiei oadeverinţă cu situaţia cheltuielilor de întreţinere. Aceasta va fi eliberată obligatoriu şi va include cheltuielile defalcate pe datoria de bază şi penalităţi, precum şi modalitatea de calcul a penalităţilor.
„La solicitarea scrisă a proprietarului, preşedintele şi administratorul asociaţiei de proprietari au obligaţia să elibereze în scris o adeverinţă prin care să prezinte situaţia cheltuielilor privind întreţinerea, defalcate pe datoria de bază şi penalităţi, precum şi modalitatea de calcul al penalităţilor”, scrie în noul act normativ.
În momentul de faţă, Legea nr. 230/2007 prevede doar că proprietarii sunt îndreptăţiţi să ştie toate aspectele ce ţin de activitatea asociaţiei şi că pot cere acces la orice document al acesteia.
Iniţiatorii explică în expunerea de motive că legea nu conţine destule dispoziţii referitoare la obligaţiile preşedintelui şi administratorului şi la protejarea drepturilor proprietarilor, astfel că actul normativ promulgat recent vine în ajutorul acestora din urmă.
Notă: În altă ordine de idei, din luna martie a acestui an, administratorii de bloc sunt obligaţi să informeze periodic proprietarii cu privire la veniturile şi cheltuielile asociaţiei. Mai multe informaţii despre subiect găsiţi aici.
Principalele drepturi şi obligaţii ale proprietarilor
În afară de dreptul de a cunoaşte toate aspectele ce ţin de activitatea asociaţiei, proprietarii sunt îndreptăţiţi să participe (cu drept de vot) la adunarea generală, să-şi înscrie candidatura, să candideze, să aleagă şi să fie aleşi în structura organizatorică.
Aceştia au voie să facă îmbunătăţiri sau modificări la proprietatea individuală, atât timp cât nu periclitează integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăţi individuale.
În acelaşi timp, Legea asociaţiilor de proprietari mai stabileşte că „zidurile dintre apartamentele sau spaţiile alăturate, care nu fac parte din structura de rezistenţă a clădirii şi din proprietatea comună, pot fi reamplasate prin acordul dintre proprietarii apartamentelor sau spaţiilor respective, pe baza autorizaţiei de modificare a construcţiei, eliberată de autoritatea publică locală şi cu înştiinţarea asociaţiei”.
Referitor la obligaţii, actul normativ menţionat dispune că proprietarii trebuie să-şi menţină locuinţa în stare bună, pe cheltuiala proprie.
„Proprietarii sunt obligaţi să ia măsuri pentru consolidarea sau modernizarea clădirii, pentru reabilitarea termică şi eficienţa energetică, potrivit prevederilor legale. Indiferent de natura intervenţiilor, se va avea în vedere menţinerea aspectului armonios şi unitar al întregii clădiri”, este punctat în lege.
Cei care provoacă daune oricărei părţi din proprietatea comună sau unui alt apartament sunt obligaţi să repare stricăciunile sau să acopere cheltuielile pentru reparaţii.
În fine, la vânzarea apartamentului, proprietarii trebuie să facă dovada achitării la zi a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei. Dacă există datorii către asociaţie, vânzarea apartamentului poate fi făcută doar dacă acestea sunt preluate contractual de către cumpărător.
Contractele CESIONATE NU SUNT TITLURI EXECUTORII. Dosarul TREBUIE să treacă pe la instanță – Tribunalul Specializat Cluj
Judecătorii Tribunalului Specializat au analizat dacă „acel caracter de titlu executoriu al contractului de credit se apreciază exclusiv în persoana instituţiei bancare şi a debitorului împrumutat sau se aplică şi cesionarului în cazul cesiunii de creanţă a contractului de credit”. „Asupra acestei probleme de drept, în opinia acestei instanțe, atunci când creditorul care solicită executarea silită a unui contract de credit este creditorul cesionar în urma încheierii unei cesiuni de creanţă cu instituţia de credit, executarea silită este lipsită de un titlu executoriu”, au explicat magistrații.
Aceștia arată că „valoarea de titlu executoriu al unui înscris, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie expres statuată de legiuitor”, lucru valabil în cazul contractelor de credit, dar nu și în cazul celor de cesiune. „Nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu prevăzut de art. 120 din OUG 99/2006 în privinţa contractului de cesiune de creanţă”, mai argumentează judecătorii.
„Noţiunea de creanţă, de garanţii, de accesorii priveşte materialitatea, substanţa dreptului dedus judecăţii, iar nu atributul executorialităţii sale, aspect de drept procesual”, au mai arătat magistrații, care au explicat că „este greşit a interpreta că transferul creanţei implică şi transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanţei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract. În cazul contractelor de garanţie reală şi personală aferente contractului de credit a fost reglementat în mod expres caracterul de titlu executoriu. În cazul cesiunii de creanţă nu a fost prevăzut în mod expres acest caracter”.
„În acelaşi sens, tribunalul reţine că legiuitorul a înţeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituţiei de credit care acordă împrumutul bancar, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal şi accesoriile, precum şi la subiectele sale: instituţia bancară şi debitorul”, au mai explicat judecătorii Tribunalului Specializat Cluj.
Aceștia au mai arătat că cesiunea de creanţă reprezintă un contract de sine stătător, care poate comporta transformări în planul întinderii dreptului de creanţă şi care poate fi şi trebuie să fie, la rândul său, supus analizei judecătorului în ceea ce priveşte întinderea creanţei pretinse pe calea unei acţiuni de drept comun, debitorul cedat având, la rândul său, posibilitatea invocării unor apărări, precum inopozabilitatea cesiunii de creanţă, aspecte care privesc fondul dreptului, iar ulterior obţinerii unui titlu executoriu, cesionarul creditor se poate adresa executorului judecătoresc în vederea executării silite.
Pe speța dedusă judecății, Tribunalul a decis că executarea silită în dosarul execuţional s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu, fiind în consecință anulată.
Restituirea eşalonată a taxei auto în 5 ani contravine CEDO. Notă la sentinţa nr. 4092/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIŢA
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. 1481/190/2015
SENTINŢA CIVILĂ NR. 4092/2015
Şedinţa publică din data de 29 mai 2015
Completul compus din:
PREŞEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: M. M. N.
Pe rol fiind pronunţarea hotărârii judecătoreşti în cauza civilă privind contestaţia la executare formulată de contestatoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD, în contradictoriu cu intimatul […].
Cauza a fost reţinută în pronunţare, la data de 14 mai 2015, pe contestaţia la executare formulată şi pe cererea de suspendare a executării silite, încheierea de şedinţă de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANŢA
Deliberând, constată că:
Prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, contestatoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD, în contradictoriu cu intimatul […], a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea somaţiei de plată din 5 februarie 2015, a încheierii nr. 51/2015/1 din 3 februarie 2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare şi calculul dobânzilor şi a încheierii din data de 3 februarie 2015 privind admiterea cererii de executare şi încuviinţarea executării silite, emise de SCPEJ Stolnean Romeo Marius şi Stolnean Oana în dosarul execuţional nr. 51/2015, ca fiind neîntemeiate şi nelegale; suspendarea executării silite, fără plata cauţiunii, până la soluţionarea contestaţiei la executare.
În fapt, prin sentinţa civilă nr. 447/04.04.2013 pronunţată de Tribunalul BN în dosarul nr. 3780/112/2012 având ca obiect contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de către […] şi a fost obligată pârâta A.J.F.P. BN să-i restituie acesteia suma de 3.313 lei, cu titlu de taxă pe poluare, dobânda legală calculată de la data plăţii taxei şi până la restituirea efectivă, precum şi suma de 439,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 12 februarie 2015, s-a înregistrat, din partea SCPEJ STOLNEAN, somaţia emisă la 5 februarie 2015, încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare şi calculul dobânzilor, încheierea privind admiterea cererii de executare silită, împreună cu sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu, prin care somează contestatoarea să achite suma totală de 5.459,68 lei în favoarea creditorului.
Contestatoarea învederează instanţei că executarea silită a fost începută împotriva sa fără să se constate refuzul executării de bunăvoie a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, astfel fiind încălcate prevederile procedurii de restituire a sumelor reglementată de Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal. De asemenea, fiind încălcate prevederile în materia restituirii sumelor reprezentând taxa pe poluare, respectiv Ordinul nr. 85/2012 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile. Astfel, în opinia contestatoarei, nu s-a urmat procedura instituită de lege, executarea silită declanşată la cererea creditorului […] fiind nelegală şi temeinică, considerând că există intenţia acestuia de a obţine un beneficiu nemeritat.
De asemenea, contestatoarea arată că nu a fost respectat termenul de ”graţie” de 6 luni, termen în care exista obligaţia să se facă demersurile necesare pentru a se îndeplini obligaţia de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somaţia de plată. Doar după curgerea acestui termen, putându-se solicita executarea silită.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 8-18).
Prin notele de şedinţă depuse în data de 18 martie 2015, contestatoarea susţine că, în speţă, au fost încălcate recomandările Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti stabilite prin Hotărârea nr. 74/05.12.2014, prin care s-a reglementat conduita generală în cazul procedurilor de executare vizând debitorii instituţii publice şi a acordat prioritate Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 24-31).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, prin dispoziţiile art. XV din OUG nr. 8/2014, invocate de contestatoare, Guvernul României instituie o măsură abuzivă de suspendare a tuturor procedurilor de executare silită îndreptate împotriva sa, precum şi o măsură de eşalonare pe o perioadă de 5 ani a restituirilor la care a fost obligat prin aceste hotărâri definitive.
Intimatul susţine că, prin aceste dispoziţii, se încalcă dreptul de acces la organele de executare silită al justiţiabililor care au obţinut hotărâri de condamnare a Statului român la restituirea sumelor respective.
Consideră intimatul că instanţele naţionale nu ar trebui să facă aplicarea dispoziţiilor OUG emisă de Guvernul României – parte în procesele civile privind taxele de poluare, ci să aplice dispoziţiile art. 110 din TFUE şi, implicit, dispoziţiile hotărârilor CJUE, în considerarea cărora Statul român este obligat să restituie sumele încasate cu încălcarea acestor dispoziţii din dreptul european.
De asemenea, intimatul susţine că a respectat procedura prevăzută de lege, sens în care a înregistrat la sediul instituţiei debitoare o cerere de restituire cu nr. 34244/06.08.2014 prin care s-a solicitat punerea în executare a dispoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 447/2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi abia după 6 luni, în care nu a primit niciun răspuns, s-a adresat executorului judecătoresc pentru realizarea pe calea executării silite a drepturilor sale.
Totodată, termenul de graţie de 6 luni se acordă de către instanţă doar debitorilor care fac dovada lipsei disponibilităţilor băneşti şi a faptului că au efectuat toate demersurile legale pentru obţinerea fondurilor necesare plăţii creanţei.
În drept, a invocat prev. art. 139 alin. 1 C. proc. civ., jurisprudenţa CEDO şi jurisprudenţa naţională din cuprinsul întâmpinării.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri (f. 39-47).
Prin notele scrise depuse în data de 13 mai 2015, intimatul solicită respingerea cererii de suspendare a executării silit, ca neîntemeiată, având în vedere că petenta nu invocă niciun motiv temeinic în susţinerea cererii sale.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele:
Litigiul din prezenta cauza priveşte exigibilitatea creanţei din titlul executoriu constituit din sentinţa civilă nr. 447/2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, irevocabilă la data de 4 aprilie 2013[eroare materială! – corect, este data de 9 mai 2014 – s.n., A.P.], prin respingerea recursului formulat de contestatoarea ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ a FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD împotriva sentinţei anterior menţionate.
Prin titlul executoriu amintit, contestatoarea a fost obligată la plata către intimatul […] a sumei de 3.313 de lei cu titlu de taxă de poluare, a dobânzii legale calculată de la data plăţii taxei şi până la restituirea efectivă, precum şi a sumei de 439,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
Intimatul […] a solicitat executorilor judecătoreşti STOLNEAN ROMEO MARIUS şi STOLNEAN OANA să pună în executare titlul executoriu menţionat, executorul judecătoresc formând dosarul execuţional nr. 51/2015 urmare a încuviinţării executării silite prin încheiere civilă nr. 8068/2014 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, dosar în care a trimis contestatoarei încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare şi calculul dobânzilor (f. 11), încheierea privind admiterea cererii de executare silită (f. 9-10), împreună cu sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu (f. 12-18).
Contestatorul aduce principalul argument în ce priveşte lipsa de exigibilitate a creanţei, invocând art. XV din OUG nr. 8/2014, prin care s-a acordat un termen suspensiv de plată în favoarea debitorului ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ a FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA-NĂSĂUD, stabilindu-se că plata sumei prevăzute în titlul executoriu din cauză se va realiza în cinci ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora, cererile de restituire a contribuabililor se soluţionează conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului de Mediu.
Intimatul invocă în apărare contrarietatea dintre art. 6 alin. 1 CEDO şi art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţie şi dispoziţiile art. XV din OUG nr. 8/2014, solicitând aplicarea Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.
Pentru a înţelege mai bine situaţia de fapt, trebuie menţionat întregul mecanism cu privire la taxa de poluare pe care intimatul încearcă să o recupereze în baza titlului executoriu.
În data de 4 mai 2011, intimatul a achitat taxa de poluare în cuantum de 3.313 de lei la contestatorul AJFP Bistriţa-Năsăud, suma de bani intrând la Fondul pentru Mediu.
Prin hotărârea pronunţată în anul 2011, CJCE în cauza C-402/09, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât celor care se aplică produselor naţionale similare, această interdicţie vizând garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele de import.
Prin hotărârea CJCE în cauza C-402/09, cauza Tatu, Curtea a precizat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este stabilit astfel încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Practic, prin hotărârea CJCE în cauza C-402/09, cauza Tatu, taxa de poluare instituită prin OG nr. 50/2008 a fost declarată contrară dreptului Uniunii, aspect reţinut în sentinţa civilă nr. 477/2014, pronunţată la data de 4 aprilie 2013.
Astfel, deşi intimatul a plătit în anul 2011 o taxă de poluare declarată contrară dreptului Uniunii Europene prin hotărârile Curţii pronunţate în anul 2011 în cauzele C-402/09, Tatu şi C-263/10, Nisipeanu, după mai bine de doi ani de la data plăţii taxei de poluare contrare dreptului Uniunii, şi după mai bine de doi ani de la hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, intimatul a reuşit să obţină un titlu executoriu împotriva contestatorului ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD şi a Administraţiei Fondului pentru Mediu, pentru a-şi recupera suma de bani plătită în anul 2011.
După ce petentul a reuşit să obţină un titlu executoriu pentru a-şi recupera suma plătită cu titlu de taxă poluare, intră în vigoare OUG nr. 8/2014, prin care suma plătită cu trei ani înainte, pentru care a obţinut restituirea, i se eşalonează pe o perioadă de cinci ani.
Practic, deşi o sentinţă civilă irevocabilă trebuie executată de îndată, statul român a acordat un termen de plată debitorului instituţie de stat, în fapt intimatul urmând să-şi recupereze integral suma achitată pentru o taxă contrară dreptului Uniunii Europene, legislaţie cu caracter obligatoriu ce prevalează legislaţiei româneşti potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţia României, după 8 (opt) ani de la momentul la care a plătit-o. [s.n. – A.P.]
În ce priveşte dreptul Statului român de a amâna şi eşalona obligaţia stabilită de o sentinţă civilă irevocabilă, instanţa reţine aplicabile, în prezentul dosar, considerentele din cauzele CEDO Felicia Mihăieş și Adrian Gavril Senteş împotriva României. [s.n. – A.P.]
Pentru a nu fi încălcat art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului, măsura amânării şi eşalonării unui titlu executoriu trebuie să aibă un caracter temporar şi să existe o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (eşalonarea pe cinci ani a restituirii contravalorii taxei de poluare) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat). [s.n. – A.P.]
Bineînţeles că, aşa cum precizează şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Felicia Mihăieş și Adrian Gavril Senteş împotriva României, statele trebuie să fie primele care să se pronunţe cu privire la existenţa unei probleme de interes general şi dispun de o anumită marjă de apreciere, ca şi în alte domenii în care se extind garanţiile Convenţiei. În mod special, decizia de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre cheltuielile şi veniturile bugetului de stat implică de obicei luarea în considerare a aspectelor politice, economice şi sociale. Prin aceeaşi decizie, Curtea precizează că este ţinută să respecte modul în care statul a proiectat imperativele „interesului public” cu excepţia cazului în care decizia statului este în mod evident lipsită de o bază rezonabilă.
În mod implicit, Curtea a precizat că în situaţia în care decizia statului, de a eşalona executarea obligaţiilor stabilite de sentinţe civile irevocabile, este lipsită în mod evident de o bază rezonabilă, încalcă legislaţia Uniunii în ce priveşte art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului.
Pentru a stabili dacă decizia statului manifestată prin art. XV din OUG nr. 8/2014 are o bază rezonabilă, trebuie analizate motivele ce au condus la luarea acestei decizii, menţionate în preambulul actului normativ.
Potrivit preambulului OUG nr. 8/2014, eşalonarea pe cinci ani a restituirii contravalorii taxei de poluare stabilită prin sentinţe judecătoreşti irevocabile devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015 se impune întrucât:
1. executarea hotărârilor judecătoreşti are o influenţă negativă asupra bugetului Administraţiei Fondului pentru Mediu;
2. executarea hotărârilor judecătoreşti are o influenţă negativă asupra bugetului general consolidat;
3. executarea hotărârilor judecătoreşti conduce la imposibilitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi implicit la nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administraţia Fondului pentru Mediu şi neîndeplinirea obligaţiilor, în domeniul protecţiei mediului, pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit notei de documentare aferentă OUG nr. 8/2014, în anul 2012, la Fondul pentru Mediu s-au încasat 608 milioane lei şi s-au achitat pentru hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare suma de 360 de milioane lei, în anul 2013, la Fondul pentru Mediu s-au încasat 732 milioane lei şi s-au achitat pentru hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare suma de 500 de milioane lei.
Din informaţiile menţionate în nota de fundamentare, instanţa reţine că în anii 2012 şi 2013, bugetul Fondului pentru Mediu a reuşit să acopere obligaţiile de plătit dispuse prin hotărârile judecătoreşti referitoare la restituirea taxei de poluare, obligaţiile stabilite prin aceste hotărâri judecătoreşti neinfluenţând în niciun fel bugetului general consolidat. [s.n. – A.P.]
Pentru a înţelege dimensiunea valorii obligaţiilor stabilite prin hotărârile judecătoreşti obiect al art. XV din OUG nr. 8/2014, instanţa reţine că la momentul la care s-a dispus eşalonarea restanţelor salariale pentru magistraţi prin OUG nr. 71/2009, decizie a statului român în concordanţă cu dreptul european, aşa cum s-a stabilit de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, România a trebuit să facă faţă unei grave crize economice şi financiare. La acel moment, restanţele salariale cuvenite magistraţilor reprezentau 12.891 milioane de lei, respectiv 2,2% din PIB-ul României, spre deosebire de valoarea taxelor de poluare ce ar fost achitată în 2013 urmare a hotărârilor judecătoreşti de 500 de milioane de lei, sumă de aproximativ 24 de ori faţă de suma raportată la care, în anul 2009, CEDO a hotărât că putea conduce la înrăutăţirea situaţiei sociale.
În prezent, spre deosebire de anul 2009, România nu mai trece printr-o gravă criză economică, aspect evident din faptul că au fost reîntregite salariile bugetare diminuate la intrarea României în criză prin Legea nr. 118/2010, mai mult, drepturile bugetarilor ce fuseseră eşalonate pe anul 2016 sunt achitate în anul 2015, potrivit cu art. 35 din OUG nr. 83/2014 în patru tranşe, respectiv tranşele aferente celui de al treilea şi al patrulea an de eşalonare, tranşe de 25% fiecare din drepturile salariale ale bugetarilor.
Făcând un calcul matematic, reiese că prin OUG nr. 83/2014 statul român dispune plătirea în anul 2015 a 50% din restanţele bugetarilor aferente celui de al treilea şi al patrulea an de eşalonare, respectiv un minim de 6.945,5 milioane de lei (potrivit cauzei CEDO Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, în 2009 doar drepturile salariale ale magistraţilor de restituit erau de 12.691 milioane de lei).
Deşi prin OUG nr. 83/2014 statul român dispune plata în anul 2015 a minim 6.945,5 milioane lei, sumă ce trebuia achitate în anul 2016 (potrivit eşalonării considerate de Curte conforme cu dreptul Uniunii), prin OUG nr. 8/2014 dispune eşalonarea unei sume de 500 milioane lei, sumă de aproximativ doisprezece ori mai mică. [s.n. – A.P.]
Totodată, la momentul la care statul român a dispus reîntregirea salariilor bugetarilor în anul 2012, CJUE deja se pronunţase din anul 2011 în cauza C-402/09, Tatu, astfel că previzibilitatea obţinerii restituirii taxei de poluare prin hotărâri judecătoreşti era existentă din anul 2011, iar decizia de reîntregire a salariile bugetarilor a fost luată în cunoştinţă de cauză cu privire la neconformitatea taxei de poluare cu dreptul european.
Instanţa reţine că art. XV din OUG nr. 8/29014 este contrar art. 6.1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului şi potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţie, ţinând cont că dreptul comunitar prevalează asupra dreptului intern, va înlătura de la soluţionarea prezentei cauze dispoziţiile art. XV din OUG nr. 8/2014.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa reţine în esenţă, aşa cum anterior a precizat, următoarele:
1. Ingerinţa statului român în dreptul la proprietate al persoanelor care au titluri executorii privind taxa de poluare este lipsită de o bază rezonabilă, pe de o parte, atât în anul 2012, cât şi 2013, bugetul Fondului pentru Mediu a reuşit să facă faţă restituirii titlurilor executorii privind taxele de poluare pe acei ani, pe de altă parte, în acelaşi an în care statul român eşalonează pe 5 ani valoarea taxelor de poluare de 500 de milioane de lei, dispune achitarea în 2015 a unei sume de aproximativ doisprezece ori mai mare prin OUG nr. 83/2014. [s.n. – A.P.]
2. Spre deosebire de anul 2009-2010, când România trecea printr-o criză accentuată economică şi financiară, în anul 2014, data adoptării OUG nr. 8/2014, România nu se mai confruntă cu o asemenea problemă, aspect evident tocmai prin reîntregirea salariilor bugetarilor încă din anul 2012. [s.n. – A.P.]
3. Prin măsurile dispuse prin art. XV din OUG nr. 8/2014, persoanele ce urmau să li se restituie taxele de poluare sunt determinate să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, respectiv restituirea integrală după aproximativ unsprezece ani a unei taxe încasate ilegal de către statul român şi totodată dezechilibrul bugetului Fondului de Mediu ar fi suportat doar de o categorie de cetăţeni, respectiv doar de către cei care au achitat taxa de poluare ilegală conform jurisprudenţei CJUE şi a instanţelor româneşti.[s.n. – A.P.]
4. Restituirea contravalorii taxelor de poluare nu creează deficit bugetului general consolidat, Fondul pentru Mediu putând singur achita aceste sume. [s.n. – A.P.]
5. Spre deosebire de situaţia din 2010, când restanţele magistraţilor câştigate în instanţă reprezentau 2,2% din PIB, sumele pentru restituirea taxelor de poluare reprezintă o cotă de 0.09% din PIB, cotă ce nu reprezintă o amploare neaşteptată ce ar putea genera o perturbare gravă pentru a justifica ingerinţa statului în dreptul la proprietate al cetăţenilor. [s.n. – A.P.]
6. Câştigarea în instanţă a dreptului de a li se restitui taxele de poluare a devenit previzibilă încă din anul 2011 (data pronunţării CJUE în cauza C-402/09, Tatu), astfel că, până în anul 2014, Statul român a avut suficient timp pentru a lua măsuri necesare executării acestor hotărâri judecătoreşti, sistemul bugetar al statului, prin lipsa de fonduri, nu îl poate scuti de obligaţia sa, ca în baza Convenţiei să garanteze fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive într-o perioadă de timp rezonabilă. [s.n. – A.P.]
Pentru toate aceste motive, instanţa reţine că art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar art. 6.1 din Convenţie, executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuind a fi considerată parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenţie.[s.n. – A.P.]
Potrivit cauzelor CEDO Di Pede împotriva Italiei, Zappia împotriva Italiei, Hornsby împotriva Greciei, în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat. [s.n. – A.P.]
Prin restituirea integrală unui cetăţean a unei sume încasate ca taxă ilegală după aproximativ unsprezece ani de la plătirea taxei se afectează dreptul fundamental al persoanei la proprietate, creanţa asupra statului fiind un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. [s.n. – A.P.]
Susţinerile contestatorului în ce priveşte nerespectarea procedurii prevăzute de OMFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea sumelor de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, OMFP nr. 85/2012 pentru aprobarea restituirii sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, în sensul formulării unei cereri de restituire adresate organului fiscal care va efectua restituirea în 45 de zile de la data depunerii cererii nu pot fi primite întrucât:
– ordinele menţionate nu prevăd forma cererii sub sancţiunea validităţii, somaţia emisă de executorul judecătoresc reprezentând o adevărată cerere de restituire a sumei în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile; [s.n. – A.P.]
– deşi au trecut mai mult de 45 de zile de la data primirii somaţiei, organele fiscale nu au restituit sumele solicitate, sens în care chiar prin propria conduită demonstrează inutilitatea adresării cererii de restituire; [s.n. – A.P.]
– chiar prin adoptarea art. XV din OUG nr. 8/2014, statul român a dovedit că nu are intenţia de a executa titlurile executorii decât în maniera eşalonării pe cinci ani, ori cât timp instanţa a reţinut că art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar dreptului european, soluţia intimatului de a apela la un executor judecătoresc este legitimă, în alt mod fiind pus în imposibilitatea de a-şi realiza integral creanţa stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că legitimitatea apelării la executorul judecătoresc justifică şi suportarea de către contestator a cheltuielilor de executare, cărora nu li s-a adus vreo altă critică, în afară de criticile privind nerespectarea ordinelor anterior menţionate; [s.n. – A.P.]
– eşalonarea prin OUG nr. 8/2014 a plaţii taxei de poluare pe parcursul a cinci ani reprezintă o neexecutare de bunăvoie de către contestator a obligaţiei stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, susţinerea contestatorului privind lipsa unui refuz nejustificat fiind nesusţinută de elementele probatorii de la dosar. [s.n. – A.P.]
În ce priveşte aplicarea în cauză a dispoziţiilor OG nr. 22/2002, respectiv art. 1 alin. 2 (interzicerea achitării din sume destinate pentru cheltuielile de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale pentru care au fost înfiinţate instituţiile şi autorităţile publice) şi art. 2 (acordarea unui termen de graţie de 6 luni, termen în care instituţiile şi autorităţile publice au obligaţia să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată), instanţa reţine că nu s-a dovedit că executarea din cauză priveşte sume din cele prevăzute la art. 1 alin. 2 sau că nu s-ar dispune de sume necesare pentru achitarea creanţei şi că astfel ar fi necesară efectuarea de demersuri pentru obţinerea de fonduri de la buget, astfel că instanţa va înlătura susţinerile contestatorului privind aplicabilitatea în cauză a OG nr. 22/2002, respectiv art. 1 alin. 2 şi art. 2.
Instanţa reţine că intimatul are o creanţă certă lichidă şi exigibilă în sensul oferit de art. 662 Cod procedură civilă, s-a încuviinţat de o instanţă judecătorească executarea silită potrivit cu art. 632, 634, 665 Cod procedură civilă (fila 10), debitorul a fost înştiinţat cu privire la declanşarea executării silite potrivit cu art. 666 Cod procedură civilă şi i s-a comunicat încheierea de încuviinţare a executării silite şi o copie după titlul executoriu, i s-a comunicat o somaţie potrivit cu art. 667 Cod procedură civilă, punându-i-se în vedere să se conformeze în termen de o zi titlului executoriu, au fost stabilite cheltuielile de executare conform cu art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 39 din Legea nr. 188/2000, Ordinului ministrului de justiţie nr. 2550/C/2006.
În ce priveşte solicitarea de anulare a încheierii prin care s-a încuviinţat executarea silită, instanţa reţine că în afara criticii aduse prin menţionarea aplicării în cauză a OUG nr. 8/2014, critică deja înlăturată de instanţă, nu s-au adus alte critici şi în consecinţă va menţine încheierea de încuviinţare a executării silite.
În ce priveşte contestarea onorariului avocaţial inclus în cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc, în cuantum de 400 de lei, instanţa reţine că raportat la circumstanţele cauzei, respectiv trecerea unui termen de patru ani de la data plăţii taxei ilegale, justifică apelarea intimatului la cunoştinţele unui avocat, condiţii în care intimatul s-a judecat o perioadă de doi ani pentru obţinerea titlului executoriu. Raportat la valoarea pricinii, executarea silită a sumei de 3.313 de lei, dobânda legală calculată la această sumă începând cu data plăţii taxei, 439,30 de lei cheltuieli de executare, onorariul avocaţial, nu este nepotrivit de mic sau de mare.
Cât timp s-au respectat în cadrul dosarului execuţional nr. 51/2015 dispoziţiile legale din materia executării silite, instanţa va respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD.
În ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că nu a fost precizat de către contestator vreun motiv temeinic pentru a se dispune această măsură, astfel că raportat la prevederile art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, în lipsa indicării motivelor temeinice pentru dispunerea suspendării executării silite, instanţa va respinge cererea de suspendarea a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BISTRIŢA NĂSĂUD […], în contradictoriu cu intimatul […], având ca obiect contestaţie la executare.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulate de contestator.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la judecătoria Bistriţa.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 mai 2015.
NOTĂ:
Continuăm să prezentăm o altă hotărâre interesantă în materia restituirii taxelor auto, de data aceasta, o hotărâre pronunţată de Judecătoria Bistriţa, prin care instanţa respinge o contestaţie formulată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud împotrva măsurilor de executare silită pentru recuperarea unei sume reprezentând taxa auto, dobânda aferentă şi cheltuielile de judecată pe care organul fiscal a fost obligat – printr-o hotărâre a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, devenită definitivă la data de 9 mai 2014 – să le restituie contribuabilului din speţa analizată.
Rigoarea ne obligă să nu trecem cu vederea confuzia pe care instanţa o face, la un moment dat, între dreptul european al drepturilor omului (drepturi garantate de Convenţia europeană) şi dreptul “comunitar” (mai exact, actualul drept unional/al Uniunii Europene), însă este de apreciat maniera în care instanţa îşi motivează soluţia, după ce face o analiză temeinică şi detaliată, inclusiv cu privire la contextul economic existent în momentul prelevării taxei auto, a stabilirii incompatibilităţii taxei cu dreptul UE, respectiv momentul adoptării OUG nr. 8/2014 prin care se instituie măsura restituirii eşalonate/în tranşe a sumelor reprezentând taxe auto, dobânda aferentă şi cheltuielile de judecată stabilite în hotărâri judecătoreşti, instanţa procedând, totodată, la o analiză comparativă cu alte prevederi legale prin care se instituie măsuri similare de restituie eşalonată a unor sume reprezentând drepturi cuvenite magistraţilor etc.
Din starea de fapt prezentată mai sus, reţinem că un contribuabil a solicitat organului fiscal punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti (definitivă la data de 9 mai 2014) a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi restituirea integrală a taxei auto, a dobânzii aferente, respectiv cheltuielile de judecată, solicitare faţă de care organul fiscal a rămas în pasivitate, motiv pentru care s-a procedat la executarea silită în vederea recuperării acestor sume, organul fiscal formulând totuşi contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului de mai sus.
O primă constatare importantă pe care o face instanţa, în speţă, se referă la faptul că, deşi o sentinţă civilă definitivă trebuie executată de îndată, în speţă, Statul român (prin Guvernul său) a acordat un termen de plată debitorului instituţie de stat (instituţie a aceluiaşi stat – SIC!), în fapt intimatul-contribuabil urmând să-şi recupereze integral suma achitată pentru o taxă contrară dreptului UE – legislaţie cu caracter obligatoriu ce prevalează legislaţiei româneşti potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţia României –, după 8 ani de la momentul la care a plătit-o (taxa pe poluare a fost achitată la data de 4 mai 2011, conform minutei sentinţei nr. 447/2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud!).
De asemenea, în ce priveşte dreptul Statului român de a amâna şi eşalona obligaţia stabilită de o sentinţă civilă definitivă, instanţa reţine aplicabile în prezentul dosar considerentele Hotărârii CEDO pronunţată în cauza Felicia Mihăieş c. României, respectiv cauza Adrian Gavril Senteş c. României, arătându-se totodată că, pentru a nu fi încălcat art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Dreptului Omului, măsura amânării şi eşalonării unui titlu executoriu trebuie să aibă un caracter temporar şi să existe o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (eşalonarea pe 5 ani a restituirii contravalorii taxei de poluare) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).
O altă constatare importantă priveşte informaţiile menţionate în nota de fundamentare a adoptării OUG nr. 8/2014, instanţa reţinând că, în anii 2012 şi 2013, bugetul Administraţiei Fondului pentru Mediu a reuşit să acopere obligaţiile de plătit dispuse prin hotărârile judecătoreşti referitoare la restituirea taxei de poluare, obligaţiile stabilite prin aceste hotărâri judecătoreşti neinfluenţând în nici un fel bugetului general consolidat.
Urmând acelaşi raţionament, reţinem că instanţa înlătură de la aplicare dispoziţiile OUG nr. 8/2014, iar pentru a ajunge la această soluţie, instanţa subliniază următoarele:
– ingerinţa Statului român în dreptul la proprietate al persoanelor care au titluri executorii privind taxa de poluare este lipsită de o bază rezonabilă, pe de o parte, atât în anul 2012, cât şi 2013, bugetul Administraţiei Fondului pentru Mediu a reuşit să facă faţă restituirii titlurilor executorii privind taxele de poluare pe acei ani, pe de altă parte, în acelaşi an în care Statul român eşalonează pe 5 ani valoarea taxelor de poluare de 500 de milioane de lei, dispune achitarea în 2015 a unei sume de aproximativ doisprezece ori mai mare prin OUG nr. 83/2014.
– spre deosebire de anul 2009-2010, când România trecea printr-o criză accentuată economică şi financiară, în anul 2014, data adoptări OUG nr. 8/2014, România nu se mai confruntă cu o asemenea problemă, aspect evident tocmai prin reîntregirea salariilor bugetarilor încă din anul 2012.
– prin măsurile dispuse prin art. XV din OUG nr. 8/2014, persoanele ce urmau să li se restituie taxele de poluare sunt determinate să suporte o sarcină disproporţionată şi excesivă, respectiv restituirea integrală după aproximativ unsprezece ani a unei taxe încasate ilegal de către statul român şi totodată dezechilibrul bugetului Fondului de Mediu ar fi suportat doar de o categorie de cetăţeni, respectiv doar de către cei care au achitat taxa de poluare ilegală conform jurisprudenţei CJUE şi a instanţelor româneşti.
– restituirea contravalorii taxelor de poluare nu creează deficit bugetului general consolidat, Administraţia Fondului pentru Mediu putând singură achita aceste sume.
– spre deosebire de situaţia din 2010, când restanţele magistraţilor câştigate în instanţă reprezentau 2,2% din PIB, sumele pentru restituirea taxelor de poluare reprezintă o cotă de 0.09% din PIB, cotă ce nu reprezintă o amploare neaşteptată ce ar putea genera o perturbare gravă pentru a justifica ingerinţa statului în dreptul la proprietate al cetăţenilor.
– câştigarea în instanţă a dreptului de a li se restitui taxele de poluare a devenit previzibilă încă din anul 2011 (data pronunţării CJUE în cauza C-402/09, Tatu), astfel că, până în anul 2014, Statul român a avut suficient timp pentru a lua măsuri necesare executării acestor hotărâri judecătoreşti, sistemul bugetar al statului, prin lipsa de fonduri, nu îl poate scuti de obligaţia sa, ca în baza Convenţiei să garanteze fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive într-o perioadă de timp rezonabilă.
Pentru toate cele anterior expuse, instanţa reţine că art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană, executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuind a fi considerată parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenţie.
În acelaşi context se mai subliniază că, potrivit celor statuate de CEDO în cauza Di Pede împotriva Italiei, Zappia împotriva Italiei, Hornsby împotriva Greciei, în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat.
Mai mult, reţine instanţa că, prin restituirea integrală unui cetăţean a unei sume, încasată ca taxă ilegală, după aproximativ unsprezece ani de la data plăţii taxei, se afectează dreptul fundamental al persoanei la proprietate, creanţa asupra statului fiind un ”bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană.
În fine, poate cel mai important pasaj din sentinţa prezentată mai sus priveşte susţinerile contestatorului organ fiscal, înlăturate de către instanţă pentru motivele pe care le vom expune mai jos.
Astfel, susţinerile contestatorului în ce priveşte nerespectarea procedurii prevăzute de OMFP nr. 1899/2004 pentru aprobarea sumelor de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, OMFP nr. 85/2012 pentru aprobarea restituirii sumelor prevăzute la art. 7, art. 9 şi art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, în sensul formulării unei cereri de restituire adresate organului fiscal care va efectua restituirea în 45 de zile de la data depunerii cererii, nu au putut fi primite de către instanţă întrucât:
– ordinele menţionate nu prevăd forma cererii sub sancţiunea validităţii, somaţia emisă de executorul judecătoresc reprezentând o adevărată cerere de restituire a sumei în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile;
– deşi au trecut mai mult de 45 de zile de la data primirii somaţiei, organele fiscale nu au restituit sumele solicitate, sens în care chiar prin propria conduită demonstrează inutilitatea adresării cererii de restituire;
– chiar prin adoptarea art. XV din OUG nr. 8/2014, statul român a dovedit că nu are intenţia de a executa titlurile executorii decât în maniera eşalonării pe cinci ani, or, cât timp instanţa a reţinut că art. XV din OUG nr. 8/2014 este contrar dreptului european, soluţia intimatului de a apela la un executor judecătoresc este legitimă, în alt mod fiind pus în imposibilitatea de a-şi realiza integral creanţa stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că legitimitatea apelării la executorul judecătoresc justifică şi suportarea de către contestator a cheltuielilor de executare, cărora nu li s-a adus vreo altă critică, în afară de criticile privind nerespectarea ordinelor anterior menţionate.
– eşalonarea prin OUG nr. 8/2014 a plaţii taxei de poluare pe parcursul a cinci ani reprezintă o neexecutare de bunăvoie de către contestator a obligaţiei stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, susţinerea contestatorului privind lipsa unui refuz nejustificat fiind nesusţinută de elementele probatorii de la dosar.
Conchizând, ne exprimăm convingerea că această sentinţă va rămâne definitivă, pentru că soluţia este una corectă şi sperăm că o astfel de optică se va cristaliza şi la nivelul altor instanţe[1] din ţară.
Un client al OTP Bank a câștigat, în instanță, declararea nulității de drept a contractului său bancar
Document: Hotarâre 17084/2014 10.10.2014”, a fost decizia completului de la judecătoria S1.
Ulterior, banca a făcut apel la Tribunalul București, însă acesta a fost respins de magistrați:
„Tip solutie: Nefondat
Soluția pe scurt: Respinge apelul, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 6200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10.11.2015.
Document: Hotarâre 10.11.2015”, este hotărârea completului de la Tribunal.
Un dosar penal pe zi – 12.11.2015,legea pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI)
Această lege cuprinde mai multe prevederi privind reutilizarea socială a bunurilor confiscate din infracţiuni. Astfel, in temeiul noii legi:
- Clăririle, apartamentele şi terenurilor confiscate vor putea fi transmise sau date în folosinţă gratuită unităţilor administrativ teritoriale, asociaţiilor şi fundaţiilor, Academiei Române şi academiilor de ramură pentru a fi utilizate pentru obiective de natură socială sau de interes public. Procedura efectivă va fi reglementată prin Hotarăre de Guvern. Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI) va propune Ministerului Finanţelor Publice bunurile imobile care vor face obiectul acestor dispoziţii (art. 34-36 din Lege).
- Sumele de bani rezultate din vânzarea bunurilor mobile şi imobile confiscate vor fi distribuite pentru educaţie (20% din suma totală), sănătate (20%), organele de aplicare a legii (45% – câte 15% la MAI, MP şi MJ) şi asociaţii, fundaţii cu obiect de activitate în domeniul social, academii de ramură (15%). Procedura efectivă de distribuire a sumelor va fi reglementată prin Hotarăre de Guvern, urmând ca sumele să fie folosite în scopul educaţiei juridice, prevenirii criminalităţii şi asistenţei victimelor infracţiunilor, precum şi a altor proiecte de interes public (art. 37 din Lege).
Legea privind Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României.
Proiectul de lege a fost iniţiat de Ministerul Justiţiei, după o consultare la care a participat şi coaliţia „Iniţiativa pentru reutilizare”, formată din 35 de organizaţii neguvernamentale (detalii despre iniţiativă aici). Prima formă prezentată de Ministerul Justiţiei includea reutilizarea socială a bunurilor imobile confiscate, însă în forma adoptată de Guvern aceste prevederi au fost înlăturate ca urmare a adoptării OUG 7/2015. La solicitarea coaliţiei „Iniţiativa pentru reutilizare”, Avocatul Poporului a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a OUG 7/2015, cazul aflându-se pe rolul Curţii Constituţionale.
Proiectul de lege adoptată de Guvern a inclus şi două amendamente ale coaliţiei „Iniţiativa pentru reutilizare” ce priveau transparenţa bunurilor imobile confiscate şi capacitatea Agenţiei de a iniţia politici publice în domeniu.
Proiectul de lege a fost dezbătut, apoi, la Senat, unde Comisia Juridică şi-a însuşit amendamentele coaliţiei „Iniţiativa pentru reutilizare” cu privire la reutilizarea bunurilor imobile confiscate. Proiectul de lege a fost însă respins de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a fost transmis Camerei Deputaţilor. Comisia Juridică a Camerei, după 3 săptămâni de dezbateri, a admis amendamentele privind reutilizarea socială propuse de coaliţia „Iniţiativa pentru reutilizare”.
Articolele de lege privind reutilizarea socială adoptate de Camera Deputaţilor sunt următoare:
Art. 34 – Bunurile imobile intrate, prin confiscare, în proprietatea privată a statului pot fi transmise cu titlu gratuit în domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale, la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice la propunerea Agenţiei, pentru a fi utilizate pentru obiective de natură socială.
Art. 35 – Bunurile imobile intrate, prin confiscare, în proprietatea privată a statului pot fi date în folosinţă gratuită asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a Academiei Române şi a academiilor de ramură înfiinţate în baza unei legi speciale, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor Publice la propunerea Agenţiei, pentru a fi utilizate pentru obiective de natură socială, de interes public, sau în raport cu obiectul lor de activitate, după caz.
Art. 36 – Regulamentul privind reutilizarea socială a imobilelor intrate, prin confiscare, în proprietatea privată a statului se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art.37
(1) Sumele rezultate din valorificarea bunurilor mobile şi imobile, după rămânerea definitivă a hotărârii de confiscare se alocă, pe baza bilanţului anual prezentat de Agenţie, astfel:
a) 20% pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
b) 20% pentru Ministerul Sănătăţii;
c) 15% pentru Ministerul Afacerilor Interne;
d) 15% pentru Ministerul Public;
e) 15% pentru Ministerul Justiţiei;
f) 15% pentru asociaţii şi fundaţii cu obiect de activitate în domeniul social şi pentru academii de ramură înfiinţate în baza unei legi speciale.
(2) Instituţiile menţionate la alin.(1) lit. a) – e) vor prevedea anual, în limita sumelor prevăzute, cheltuieli suplimentare bugetului alocat fiecărui ordonator de credite, altele decât cele pentru salarii, premii ori stimulente.
(3) Regulamentul privind distribuirea sumelor prevăzute la alin.(1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile şi vor avea în vedere criterii de distribuire a acestora în scopul educaţiei juridice, prevenirii criminalităţii şi asistenţei victimelor infracţiunilor, precum şi a altor proiecte de interes public.
Respect Corneliu Coposu
La începutul lui februarie 1990 m-am dus la sediul PNȚ să-l întâlnesc pe Corneliu Coposu. Nu-l mai văzusem decât la televizor și, de departe, alături de alți lideri țărăniști și liberali, la manifestația din 28 ianuarie, declanșată de decizia FSN-ului de a participa la alegeri. Curtea era plină, scările, holurile. Am înaintat cu greu până la ușa biroului său.
“Trebuie să sosească”, am auzit un glas ieșit din mulțimea de căciuli și paltoane. Peste vreo jumătate de oră, un murmur puternic, din stradă până sus, i-a anunțat sosirea. A dat cu ochii de mine, lipită de ușa biroului, și m-a invitat înăuntru. A stins vociferările într-o clipă: “Voi vorbi cu toată lumea. Doamna a făcut un centenar cu Cella Delavrancea… Încerc să mă contaminez și eu…Cine știe?” Când ne-am așezat, am observat că avea în mâna stângă o țigară neîncepută. A mai aliniat două pachete întregi pe birou. “Muniția de rezistență, mi-a explicat. Îmi permiteți?”
Am vorbit despre Rege și Monarhie. I-am spus că doresc să fac un interviu cu Majestatea Sa. “Excelent. Lumea trebuie să-l cunoască și să afle ce Rege avem. Românii trebuie să simtă că sunt iubiți de Regele Lor, cum nici un conducător nu i-a iubit de 45 de ani”. O jumătate de oră mi-a transmis convingerea sa profundă că monarhia este singura soluție pentru România. Pentru că Republica este ilegală și ilegitimă. Adusă de armata roșie. “Dar cum – încercam eu cu nerăbdare să aflu soluții mai concrete și mai rapide – nu vedeți că n-a mai rămas aproape nimic din poporul român, suntem o populație între aceste granițe…” “Greșit, complet greșit să gândim astfel… Poporul român există, trebuie scos din amorțirea și boala care l-a cotropit de 45 de ani. Poporul român trebuie să afle despre sine tot ce i s-a ascuns, să-și vină în fire. Să simtă iubirea Regelui! Și asta numai cu Regele Mihai pe tron se va putea realiza! Ce noroc să-l avem pe Rege! Lucrăm la un proiect care să permită venirea Măriei sale în țară.” “Dacă ar mai fi și alți politicieni ca dumneavoastră…” “Eu sunt doar o sămânță care are menirea să încolțească. Dacă reușesc, nimic n-a fost în zadar”.
A doua zi primeam, printr-un curier, la televiziune, un plic cu articolul „Din biserica Domnească”, pe care-l publicase în ziarul „Ardealul”, din 25 iulie 1942. Citindu-l, îi auzeam glasul stins, măcinat de tăcerile închisorilor și de interminabilele pachete de țigări, și-i vedeam printre rânduri ochii, mărturisind continuu biruința iubirii. Pentru poporul român, pentru Rege, pentru Țară.
”De cincisprezece ani încoace, în nestatornicia prea multor ceasuri de cumplită deznădejde pentru țară, Regele Mihai a reprezentat, singur, elementul de durată și de permanență, pivotul principiului monarhic, de care s-au legat toate speranțele noastre, în viitorul neamului greu încercat(…) La mormintele domnitorilor, vrednici ctitori de țară nouă și mare s-a închinat, ieri, smerit, întărindu-și puterea de luptă și crezul tare, în veșnicia românească.(…) La cripta din biserica domnească, Regele Țării a simțit nu numai povara răspunderii ce poartă astăzi, pe umeri de bărbat, dar și mândria de urmaș al întemeietorilor de stat și exemplul jertfei lor și al luptei lor pentru țară. (…)În cursa năpraznică a cântarului istoric, destinul a avut, pentru noi, nu o dată, crâncene și dureroase reîntoarceri. Vremea noastră e atinsă de refluxul durerii. Un neam bun și vrednic a fost înșelat în așteptări, prin disprețul față de sufletul și legea sa, prin totala lui părăsire în cel mai greu ceas. Dar, sunt puteri morale, care stăvilesc drumul destinului. Permanența stă în puterea neamului în drepturile lui, în cei cari luptă pentru ele, în cei prin cari se desăvârșesc.(…)Acest pământ este leagănul țării și între podoabele care luminează coroana Regelui Mihai, nici unul nu este, care să lucească mai viu, prin dragoste de neam și prin dragoste de Rege.”
În 31 octombrie 1991 am fost concediată de conducerea Televiziunii Române. “Lasă, mi-a spus, la mitingul din 8 noiembrie. Acesta e drumul către Măria Sa. Folosește-l! Fiecare sacrificiu este sămânța pentru o nouă victorie!” În 25 noiembrie eram la Versoix. În 24 decembrie 1991, la un an de când Regele, venit să se reculeagă la mormintele de la Curtea de Argeș, fusese alungat de aceeași mașinărie securisto-comunistă care l-a trimis în exil la 30 decembrie 1947, de pe postul de televiziune SOTI s-a difuzat interviul cu Majestatea Sa.
Pe Corneliu Coposu nu l-am întâlnit de multe ori. Dar, de aproape sau de la distanță, am fost copleșită de verticalitatea sa, de forța morală de a-și susține crezul până la capăt, de profunzimea credinței. Un om clădit pe o armonie perfectă între spirit și fizic. Între esență și aparență. Un umor fin, o eleganță discretă, un rafinament desăvârșit îi învăluiau întreaga ființă. La 10 Mai 1995, abia întors din clinica unde își trata de ceva timp cumplita boală, a venit la lansarea primei casete pe care am dedicat-o Regelui Mihai. UNITER-ul era arhiplin, strada era înțesată de lume… “Credința mea sinceră, pe care o am de când eram mic, și cu care voi trece pe lumea cealaltă, este că democrația și normalizarea în țara românească se va face numai odată cu restaurarea monarhiei. Îndreptăm un gând loial către devotatul nostru Rege, care suferă alături de noi, și care se gândește zilnic la viitorul României. Trăiască Regele! ” Peste șase luni, constatam, în holul Spitalului Municipal, că, pentru mine, fuseseră ultimele sale cuvinte … M-am dus, imediat ce a fost depus, la sediul PNȚCD. Strecurându-mă cu greu prin puhoiul de lume, îl auzeam: “Nu contează dacă eu mai sunt sau nu. Ideile pentru care am luptat, atitudinea mea, ele ar trebui să supraviețuiască.” Mă muncea un gând și, întâlnindu-l pe scările clădirii pe Remus Opriș, l-am rostit: “Primul cuvânt la ceremonia funerară a Seniorului trebuie să fie al Regelui Mihai.” “Trebuie să aprobăm în Biroul Politic Permanent.” Răspunsul unui membru în conducerea PNȚCD, care lucra alături de Corneliu Coposu în partidul, singurul partid din România, care avea în planul de guvernare restaurarea monarhiei. Mi-am luat singură toate aprobările. Regelui însă nu i s-a aprobat să participe la înmormântarea Seniorului. Au venit doar Regina Ana și Principesa Moștenitoare Margareta. Am telefonat la Versoix și i-am transmis Regelui Mihai rugămintea să înregistreze pe robotul telefonic din casa Seniorului un mesaj pentru ceremonia de doliu. Am luat caseta din mâna doamnei Rodica Coposu și am făcut două copii. Pe 14 noiembrie am dus una din casete în mașina de transmisie a radioului. Am ajuns apoi lângă microfonul din Piața Palatului Regal și, cu o clipă înainte ca domnul Emil Constantinescu și ceilalți oficiali și reprezentanți ai societății civile să-și rostească discursurile, am spus: ”Primul cuvânt la îndurerata ceremonie este al Majestății Sale Regelui Mihai.” Și glasul Regelui s-a revărsat peste întreaga mulțime îndoliată de pierderea unui martir. S-a spus că din 1938, de la înmormântarea Reginei Maria, nu s-a mai strâns atâta omenire pe străzile și în piețele Bucureștiului. Imensa cruce albă, desfășurată pe capetele a mii de oameni, purta sufletul celui plecat la cele veșnice. Sămânța Seniorului rodea și, din cerurile cele mari și înalte, o adiere îi transmitea ultimul mesaj: “Sunt iarba… Lăsați-mă să lucrez.”
Un proces penal pe zi – 11.11.2015,Firma Golden Ideas Fireworks face tot posibilul sa stearga urmele activitatii sale, inca din noaptea incendiului din Colectiv
Presa a descoperit si alte tentative de musamalizare. Site-ul firmei nu mai poate fi accesat si nici portofoliul acesteia cu care inainte se mandreau. Aveau si de ce. Golden Ideas Fireworks colaborase cu firme mari din Romania, dar si cu institutii importante. Surprinzator, chiar Presedintia si Guvernul contractasera serviciile companiei care a pus artificiile in Colectiv.
Portofoliul poate fi inca accesat prin „web cache” (inmagazinare temporara a documentelor de tip „http” care ramane vizibila un timp chiar si dupa ce documentul respectiv a fost sters fizic), informeaza wowbiz.ro.
Lista se mai poate accesa aici!
sursa stiri pe surse
Dupa divort,tații sunt egali cu mamele în privința copiilor.Consiliul Europei
Istoric: În Rezoluția 1921 (2013) privind „Egalitatea de gen, concilierea vieții private și de muncă și co-responsabilitate”, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a solicitat autorităților publice din statele membre să respecte dreptul taţilor de a se bucura de autoritate părintească comună, asigurându-se că dreptul familiei prevede, în caz de separare sau divorț, posibilitatea de a avea custodia comună a copiilor, în interesul lor superior, care să aibă la bază un acord reciproc şi nu să fie impusă.
Această Rezoluţie a avut la bază constatarea că legislațiile europene se îndreaptă spre un mai mare echilibru între tată și mamă în exercitarea responsabilităţii parentale. Cu toate acestea, în practică, exercitarea autorităţii părintești este cel mai frecvent acordată mamei, în detrimentul drepturilor tatălui, în special în cazurile de divorț și separare și mai ales atunci când copiii se nasc în afara căsătoriei sau în cuplu părinţii au naționalități diferite. Pentru o societate egalitaristă, este atât o provocare cât şi o necesitate să se recunoscă faptul că tații au drepturi și responsabilități cu privire la copiii lor în același mod ca și mamele.
Rezoluţia: La 2 octombrie 2015 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a dezbătut şi aprobatRezoluţia 2079 (2015) privind „Egalitatea şi autoritatea părintească comună: rolul taţilor”. Ea propune măsuri pentru a promova egalitatea între bărbați și femei în exercitarea autorităţii părintești comune, inclusiv în cazurile de separare și divorț. Punem la dispoziţia celor interesaţi traducerea în limba română a rezoluţiei. De asemenea, raportul care a stat la baza rezoluţiei a fost tradus în limba română de către ARPCC.
Observaţii:
1. Jurisprudenţa din România, din păcate, confirmă temerile europene şi anume că orientarea instanţelor este majoritată înspre a acorda mamei domiciliul copilului şi un interval de timp pentru acces la copil mult superior celui acordat tatălui. Chiar şi după intrarea în vigoare a noului Cod civil care a dorit o schimbare a mentalităţii practicienilor în drept şi familiilor cu părinţi separaţi sau divorţaţi, încă se păstrează vechile practici, consacrate de un Cod comunist al Familiei şi consacrate de o jurisprudenţă discriminatorie a vechiului Tribunal Suprem. Este necesar ca avocaţii sau judecătorii să realizeze că noua instituţie a autorităţii părinteşti comune cu privire la copil este cu totul altceva decât fosta instituţie a încredinţării minorului.
2. Recomand cu căldură materialele de doctrină şi jurisprudenţă, selectate, traduse şi publicate deAsociaţia Română pentru Custodia Comună, organizaţie care militează pentru egalitatea părinţilor în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copiilor şi combaterea alienării parentale. Pe site-ul său se găsescmanuale, articole de specialitate, hotărâri judecătoreşti şi un model de plan parental utilizabile de avocaţi, judecători şi mediatori.
3. România încă nu a semnat Convenţia Europeană cu privire la Exercitarea Drepturilor Copiilor din 1996, intrată în vigoare în anul 2000. Ea a ratificat Convenţia asupra Relaţiilor Personale care privesc Copiii (Legea nr. 87/2007); a aprobat o lege de aderare la Convenţia asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980 (Legea nr. 100/1992) şi a adoptat o lege pentru aplicarea acesteia (Legea nr. 369/2004). În 2004 a apărut Legea nr. 272 cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor copilului care din 2013 conţine criterii de stabilire a locuinţei şi relaţiilor personale cu copilul. În 2010 s-au elaborat Orientările Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind Justiția în Interesul Copilului.
4. Modelul Cochem presupune o abordare interdisciplinară a cazurilor implicând conflicte cu privire la părinţi-copil: cazul se tratează juridic, psihologic şi social; se evită transformarea sălii de judecată într-un câmp de bătălie; indivizii si insituţiile cooperează; în centrul procedurii se află medierea. În baza principiilor acestui model de tratare a cazurilor judice cu copii, judecătorii trebuie să se retragă cât mai mult din câmpul decizional, lăsând părinţii să decidă, urmare a sesiunilor de mediere acolo unde este necesar, asupra modului în care îşi vor împărţi responsabilităţile cu privire la copil, după separarea lor.
5. Să nu uităm că „soţul divorţează de soţie, nu şi de copil”. Practic, respectarea interesului superior al copilului înseamnă a i se asigura acestuia un contact cu părinţii săi cât mai apropiat de cel avut înainte de separarea părinţilor. Orice încălcare a acestui principiu lasă urme adânci asupra copilului şi măreşte tensiunile şi conflictele între părinţi, transformând copilul într-un simplu obiect de răzbunare şi şantaj cum, din păcate, decenii întregi s-a şi întâmplat în România.
ANPC vs VOLKSBANK ROMÂNIA SA.Hotarare castigata Petrosani
Solutia pe scurt: Admite sesizarea din oficiu. Îndreptă erorile materiale strecurate în alineatele 13, 14, 16 şi 18 din dispozitivul sentinţei civile nr. 2109 din data de 3.07.2015 pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosarul nr. 3193/278/2014, după cum urmează: -alineatul 13 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Admite acţiunea civilă conexată introdusă de reclamanţii Ban Ionel şi Ban Laura împotriva pârâtei S.C. Volksbank România S.A., cu sediul
în Bucureşti, sos. Şoseaua Pipera, nr.42, etajele 3-8 si 10, sectorul 2 , şi în consecinţă:” -alineatul 14 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzută la pct.4.3 din Condiţiile generale ale convenţiei de credit nr. 0093278/28.03.2007 încheiată între pârâtă şi reclamanţii Ban Ionel si Ban Laura, privind suportarea de către împrumutat a diferenţelor de curs valutar.” -alineatul 16 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Dispune îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea plăţilor în temeiul convenţiei de credit nr. 0093278/28.03.2007 la valoarea de la data încheierii convenţiei, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii convenţiei pe întreaga perioadă de valabilitate a convenţiei.” -alineatul 18 din dispozitiv va avea următorul conţinut:,,Obligă pârâta SC Volksbank Romania SA să plătească pârâţilor reclamanţi reconvenţionali Rădoi Marin, Rădoi Ana, Ban Ionel şi Ban Laura suma de 1400,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 1000,00 lei către pârâţii reclamanţi reconvenţionali Rădoi Marin şi Rădoi Ana şi 400,00 lei către reclamanţii-pârâţii reclamanţi reconvenţionali Ban Ionel şi Ban Laura.” Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Petroşani în cazul exercitării acestei căi de atac. Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi, 27.07.2015.
http://portal.just.ro/278/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=27800000000085063&id_inst=278
Clauze abuzive vs SC BANC POST SA.Proces Castigat
Nr. unic (nr. format vechi) : 219/188/2014
Data inregistrarii 05.03.2014
Data ultimei modificari: 04.11.2015
Sectie: JUDECĂTORIA BICAZ
Materie: Civil
Obiect: alte cereri CONSTATARE NULITATE CLAUZE ABUZIVE
Stadiu procesual: Fond
Părţi
Nume Calitate parte
BAUTU PAUL Reclamant
SC BANC POST SA Pârât
SC BANC POST SA – SUCURSALA TOMIS Pârât
Şedinţe
22.09.2015
Ora estimata: 9:30
Complet: C_4-amânări
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Respinge excepţia prescripţiei dreptului de a cerere restituirea sumelor, invocată de pârâta BANCPOST SA prin întâmpinare. Admite în parte cererea.
Document: Hotarâre 1124/2015 22.09.2015
Un dosar penal pe zi – 10.11.2015,Udrea l-a pus pe Pescariu să cumpere „Evenimentul Zilei” pentru ea! 400.000 cash, 500.000 prin bancă
Ultima cerere de arestare a Elenei Udrea, respinsa cu tot circul de rigoare de catre Parlament, a inflamat serios spiritele si asa incordate de la Bucuresti. Este suficient astfel sa amintim doar pozitia mai mult decat transanta a ambasadorului SUA dupa acest episod, care a reprezentat, fara indoiala, o noua picatura care a umplut paharul nemultumirii a milioane de romani fata de clasa politica.
Iata insa ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, DNA va reveni in forta in dosarul „Creanta”, dupa ce s-a descoperit si modalitatea exacta prin care Elena Udrea ar fi devenit prorietara de facto a ziarului „Evenimentul Zilei”. Cel unde „independentul de inchiriat” Ion Cristoiu a sustinut-o si inca o face cu o incapatanare demna de o cauza mai buna. De altfel, va decriptam rechizitoriul procurorilor anticoruptie, dezvaluind modul in care „doamna de fier” a regimului Basescu l-ar fi pus pe afaceristul Dinu Pescariu sa preia practic pachetul majoritar de 90 la suta al societatii comerciale care editeaza ziarul „Evenimentul Zilei”. Mai mult, iata ca de acum nu mai este un secret nici modul in care s-au achitat, concret, cei 900.000 de euro.
Buzaianu e-n tot si-n toate!
Uluitor cata putere ajunsese sa aiba Bogdan Buzaianu, afaceristul care a renuntat la cetatenia romana atunci cand a simtit ca oamenii Laurei Codruta Kovesi au inceput sa-l incolteasca. Buzaianu pusese pe roate afacerea perfecta, cumparand energie ieftina de la statul roman, pe care o revindea apoi la preturi astronomice, nu de putine ori tot statului roman! Iar din miliardele de euro astfel castigate si-a permis sa controleze din umbra tot felul de afaceri conexe, inclusiv in domeniul mass-media. Unde, ca proprietar al tabloidului „Cancan”, a oferit protectie pentru nenumarati politicieni, in frunte cu, sa nu uitam, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.
400.000 cash, 500.000 prin banca
DNA a acuzat-o pe Elena Udrea ca, pentru a interveni in favoarea lui Bogdan Buzaianu, pentru ca acesta sa continue sa cumpere energie electrica ieftina de la Hidroelectrica, fostul ministru ar fi cerut si primit, prin intermediar, suma de 3,8 milioane de dolari, dar si o creanta de 900.000 euro, pe care omul de afaceri o detinea la societatea comerciala care editeaza „Evenimentul Zilei”. Buzaianu detinea aceasta creanta ca urmare a unui imprumut garantat cu pachetul de 90 la suta din actiunile respectivei societati comerciale. Foarte interesant este si cine a luat acest imprumut urias de la Buzaianu, mai ales ca a pus gaj pentru el ziarul „Evenimentul Zilei”. In rechizitoriul procurorilor anticoruptie se arata despre Elena Udrea ca „pentru a ascunde beneficiarul real al creantei, ii solicitase unei persoane sa incheie un contract de novatie cu schimbare de creditor pe o firma a respectivei firme. Ulterior, i-a solicitat altei persoane sa incheie acte aferente tranzactiei in numele sau si sa efectueze platile aferente prin creditarea societatii, disimuland astfel provenienta sumei aferente platilor efectuate pentru Evenimentul Zilei si ascunzand astfel ca este adevaratul proprietar al creantei ce a facut obiectul novatiei cu firma omului de afaceri de la care a primit creanta”. Iar omul caruia Elena Udrea i-a solicitat sa cumpere „Evenimentul Zilei” pentru ea este nimeni altul decat Dinu Pescariu. Cel care ar fi achitat cei 900.000 de euro pentru creanta in urmatorul mod: 400.000 de euro cash si 500.000 de euro prin virament bancar!
sursa comisarul
Un dosar penal pe zi – 09.11.2015 ,Cristian Popescu Piedone, arestat preventiv. Fostul primar al sectorului 4 este acuzat de abuz în serviciu și fals intelectual
Judecătorii au decis, sâmbătă seara, arestarea preventivă a lui Cristian Popescu Piedone.
De asemenea, alte două angajate de la Primăria Sectorului 4, au fost arestate preventiv. Este vorba despre Aurelia Iofciu şi Luminiţa Larisa Ganea.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a câștigat un al doilea proces privitor la clauzele abuzive, de această dată cu referire la contractele de credit de la Banca Românească
„Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte sesizarea.
Menţine parţial procesul verbal nr.0630802/1279/30.10.2013 întocmit de petentă şi constată caracterul abuziv al clauzelor inserate la art.5 lit.d în contractele de credit B0029570/7.10.2008 şi B0026838/16.09.2008 şi art.6 alin.1 în contractele de credit B0029570/7.10.2008, B0026838/16.09.2008 şi 54073888 din 10.10.2007, obligând pârâta la modificarea clauzelor considerate abuzive.
În temeiul art.13 alin.2 raportat la art.16 din Legea 193/2000, aplică pârâtei sancţiunea contravenţională a amenzii de 400 lei.
Respinge capătul 4 al cererii de chemare în judecată, constatând lipsa calităţii procesuale active.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti. Pronunţată în şedinţa publică din 5 noiembrie 2015.”
De astazi sunt politician;Sper si unul eficient
Comunicat oficial PARTIDUL NOUA REVOLUTIE
Multumim pentru increderea acordata si va promitem ca nu vom dezamagi.
In data de 04.09.2015 se depuneau actele oficial pentru infiintarea Partidului Noua Revolutie.A durat 2 luni sa infiintam oficial partidul,desi legea prevede un termen de 15 zile.Am acceptat si aceasta intarziere ,intrucat stim cum se misca sistemul judiciar,deocamdata.
Apoi a venit si Evenimentul TRAGIC DIN COLECTIV.
Si am zis: trebuie schimbat ceva neaparat si repede.
Si acest lucru incercam sa facem.Si speram sa si reusim alaturi de voi.
In primul rand trebuie sa ne schimbam noi,pentru ca multi vor sa schimbe lumea.
In al doilea rand trebuie o perioada de reflectie dupa evenimentele din strada.Niciodata deciziile nu se iau in conditii de presiune si de haos.
Nu vom participa la discutii cu actuala putere si vom avea o parere oficiala dupa ce alegerile din 2016 vor avea loc si electoratul ne va acorda legitimitatea.
Militam pentru oameni noi,tehnocrati, potrivit specializarii fiecaruia,,si numirea acestora in functii publice ,numai dupa ce actuala clasa politica este reformata.
Nu dorim functii politice, pana cand intreaga clasa politica nu va fi fost reformata.Nu vom primi in partid decat cei care indeplinesc aceleasi conditii ca fi fondatorii si anume:
- Sa nu fi fost membru al vreunui partid politic in perioada 1990-2015
- Sa nu fi fost sau sa fie acoperit
- Sa nu fi fost membru al Partidului Comunist Roman
- Sa nu fi fost condamnat penal pentru orice infractiune cu intentie si sa nu aibe pe rol dosar penal aflat in camera preliminara sau judecata
Membrii Partidului Noua Revolutie sunt: COLTUC MARIUS VICENTIU,CHIRIAC STEFAN DANIEL ,MARIN CRISTIAN
Niciodata nu am fost membrii vreunui partid politic,nu suntem acoperiti,nu sunt interpusii nimanui,suntem doar noi si simpatizatii nostri.
COLTUC MARIUS VICENTIU – este avocat,membru al Baroului Bucuresti
CHIRIAC STEFAN DANIEL – este contabil
MARIN CRISTIAN – antreprenor
Nu suntem clona niciunui partid din Romania.Suntem oameni liberi care dorim sa schimbam ceva in aceasta tara.
Nu vom acorda interviuri televizate 40 de zile de la marea tragedie din CLUBUL COLECTIV in semn de recunostiinta fata de victimele de acolo.
De ce 40 de zile?
Pentru ca traditia ortodoxa se refera la termenul de 40 de zile ca fiind termenul in care mortii isi gasesc alinare si trec in Rai.
Puncte esentiale program politic
Romanii protesteaza impotriva sistemului. Este evident ca societatea romaneasca vrea reinnoire, vrea sa se schimbe ‘sistemul’, de a carui esenta tine comunismul, nomenclaturistii, coruptii.
Demisiile recente sunt lipsite de importanta, atat timp cat impotriva lor vin altii de aceeasi factura si cu aceeasi istorie
Asemenea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara si programul nostru abreviat va avea 8 puncte esentiale.
1.Conform art.2 din Legea 3/2000 solicitam in maxim 60 de zile organizarea unui referendum cu urmatoarele obiective:
– revizuirea Constitutiei
– urmatoarele probleme de interes national: votul la alegerile din 2016 sa aibe loc in 2 tururi de scrutin
2.Organizarea de alegeri anticipate in noile conditii, modificate ale Constitutiei
3.Sa gasim noi metode eficiente de confiscare a averilor obtinute in mod ilicit
4.Verificarea fiecarei institutii publice prin prizma criteriilor de conflict de interese si incompabilitate
5.Verificarea in perioada 1990-2015 a beneficiarilor achizitiilor publice din Romania
6.Infiintarea unui minister denumit “Vocea strazii” care sa raspunda gratuit la toate problemele Romaniei
7.Verificarea pe criterii de eficienta a fiecarui membru a unei institutii publice in perioada 1990-2015
8.Infiintarea unor comisii reale si eficiente,neafiliate politic, de verificare a institutiilor publice de forta din Romania formate din cate 1 reprezentant al societatii civile din fiecare judet.Reprezentantul judetean sa fie ales obligatoriu prin referendum judetean si sa indeplinesca urmatoarele conditii:
- Sa nu fi fost membru al vreunui partid politic in perioada 1990-2015
- Sa nu fi fost sau sa fie acoperit
- Sa nu fi fost membru al Partidului Comunist Roman
- Sa nu fi fost condamnat penal pentru orice infractiune cu intentie si sa nu aibe pe rol dosar penal aflat in camera preliminara sau judecata
In fiecare institutie publica,in fiecare judet,in fiecare minister exista un grup de interese economico-juridico-financiare care pur si simplu sufoca si prejudiciaza respectiva institutie.
Credem ca daca sunt respectate intocmai cele 8 puncte de mai sus,Romania se poate reforma in maxim 2 ani.
Partidul Noua Revolutie a fost inregistrat oficial pe 04.09.2015 conform dosarului 32504/3/2015 aflat pendinte la TMB
Puteti discuta pe grupul oficial facebook Vocea strazii 2015 https://www.facebook.com/groups/partidulnouarevolutie/
Toate parerile voastre vor fi centralizate si vom fixa anumite coordonate comune.
Membrii fondatori
Pentru alte informatii va rugam sa ne scrieti pe adresa de email avocat@coltuc.ro sau sa ne trimiteti mesaje pe pagina oficiala facebook
Multumim
Cu Dumnezeu inainte!
PARTIDUL SUNTETI VOI,CETATENII
https://www.facebook.com/Partidul-Noua-Revolutie-1487495608238331/
Arhiva de hârtie nu mai este obligatorie din 2016
Arhivarea documentelor se va putea face și în format electronic
Începând de anul următor, documentele vor putea fi arhivate atât pe hârtie, cât și pe suport electronic. Conform reglementărilor propuse de Ministerul Finanțelor, documentele financiar-contabile se vor putea păstra pe suporturi tehnice în cazul în care evidența contabilă este ținută cu ajutorul programelor informatice. Singura condiție este ca ele să poată fi listate în orice moment (de exemplu la cererea organelor de control – n.red).
Tot în ceea ce privește arhivarea, au apărut noi tipuri de documente care se vor păstra timp de 5 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul căruia au fost întocmite. Este vorba despre lista zilnică de alimente și borderoul de achiziție.
În plus, dacă până acum, registrele de contabilitate și celelalte documente financiar-contabile trebuiau păstrate doar la domiciliul fiscal sau la sediile secundare, din 2016, ele vor putea fi păstrate și la sediile sociale ale operatorilor economici.
Reguli mai stricte pentru firmele de arhivare
În noul proiect de ordin a mai fost introdusă și obligația ca „persoanele care arhivează în baza unui contract oneros documentele financiar-contabile ale unei entități să fie autorizate, potrivit legii”. Cu alte cuvinte, acestea trebuie să dețină o autorizație în prestarea de servicii arhivistice.
Documentele care atestă că o persoană este calificată în domeniul arhivistic sunt, potrivit informațiilor de pe site-ul Arhivelor Naționale ale României: diplomele, certificatele sau atestatele eliberate de facultăţile de profil acreditate de Ministerul Învăţământului, prin centrele de formare continuă acreditate de Autoritatea Naţională pentru Calificări, prin centrele de formare continuă postuniversitare ale universităţilor constituite conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, sau prin Şcoala Naţională de Perfecţionare Arhivistică.
Ce informații trebuie să conțină actele financiar-contabile
Documentele justificative și documentele contabile (fie ele fișe, registre sau jurnale) nu vor mai avea un conținut minimal obligatoriu, urmând ca din 2016, să fie reglementate numai elementele principale pe care firmele vor trebuie să le completeze în ele.
Astfel, potrivit prevederilor, toate documentele justificative trebuie să cuprindă informații despre:
- denumirea documentului;
- denumirea/numele şi prenumele şi, după caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice care întocmeşte documentul; – numărul documentului şi data întocmirii acestuia;
- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul);
- conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, după caz;
- numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare.
În ceea ce privește documentele contabile (registre, jurnale, fișe, note) care servesc la prelucrarea, centralizarea şi înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor consemnate în documentele justificative, întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, acestea trebuie să cuprindă următoarele date:
- denumirea entității;
- data întocmirii documentului contabil;
- felul, numărul şi data documentului justificativ;
- sumele corespunzătoare operaţiunilor efectuate;
- conturile sintetice şi analitice debitoare şi creditoare;
- semnătura persoanei responsabile cu întocmirea documentelor contabile.
Documentele nu mai trebuie întocmite într-un număr minim de exemplare
Un dosar penal pe zi – 05.11.2015,Patronul clubului Expirat, Andrei Sosa a oferit o serie de lamuriri privind datoria de 1,6 milioane de euro pe care o are la stat
Iata precizarile facute se Andrei Sosa pe pagina sa de Facebook:
Update
Nu mă așteptam ca postul meu de acum cateva zile să devină viral. M-au căutat toate televiziunile și ziarele și nu am vrut să dau nici o alta declarație pentru că am avut altceva de facut zilele astea. Să îl plângem pe Rugină și pe ceilalți care au disparut.
Și pentru că nu am vrut să mă tabloidizeze presa. Oricum au facut-o.
Am primit multe mesaje de încurajare, dar și multi mi-au umplut frigiderul. Le mulțumesc celor care m-au încurajat și înțeleg și punctual de vedere a celor care m-au înjurat.
Pe lânga asta au apărut și niște neadevăruri în presă.
Și vreau să lămuresc asta. Mai ales că are atât de mult legătură cu ce se întâmplă zilele astea.
Societatea pe care funcționa Expirat-ul, pe care funcționează si alte activități este Sosa & Sosa SRL inființat în 2002. Acționari sunt eu și cu soția mea Raluca. Expiratul a fost viața noastră, a fost copilul nostru. Cei ce ne cunosc știu bine asta. Doar asta am facut de la 20 de ani și acum ne apropiem de 40.
În prezent avem în jur de 70 de angajați, mulți din ei lucrează la Expirat de 10 ani. Este și viața lor. Suntem ca o familie și mi se rupe sufletul că o să îi las fără un loc de munca.
Acum o luna am avut un control sumar de la Direcția de impozite și taxe locale a sectorului 5, un control ce avea in vedere aplicarea unei taxe pe spectacole. Taxa de care sincer, habar nu aveam că ar fi trebuit s-o platesc vreodata si de care, nu m-a intrebat nimeni de la stat de ea in tot acest timp. După o declarație în scris a unui angajat am primit o decizie de impunere de 7.000.000 lei noi (1.600.000 euro). Fără nici un control la fața locului. Și fară alte verificări.
Am crezut ca e o glumă proastă. Am consultat un avocat sa incerc sa aflu ce este cu aceasta taxa. E vorba de un articol din Codul Fiscal – art. 275, despre o taxa de “spectacole”. Foarte ambiguă și neclară. Din motivul ăsta nu ne-a întrebat nimeni în atâția ani de funcționare de ea.
Ne impută o taxa de “spectacole” de 24 lei pe metru pătrat pe zi de funcționare. Adica în jur de 7000 de lei pe zi de funcționare. În condițiile în care Expirat-ul făcea in jur de 10.000 lei vânzare. Ce adaos trebuie să ai să poți plati asta?!!! Probabil prețurile din Londra. Nici cele mai scumpe cluburi din București nu ar putea plati-o. Noi vindem berea cu 8 lei. Probabil ca dupa capul lor ar fi trebuit sa o vindem cu 40 ca să platim doar taxa asta!!!
Și nici un club din București nu o plătește în forma în care mi-au imputat-o mie. M-am interesat. În sectorul 3, de care aparține centrul istoric, cârciumarii au ajuns la o întelegere cu inspectorii de acolo să îi lase in pace cu taxa aceasta, e și neclară și absurdă. În unele sectoare îi ponteaza ca și cum ar fi deschiși doar o noapte pe lună. În altele inspectorii nu au fost.
Mi-a fost clar că e o greșeală undeva. Și de fapt sunt mai multe, cea mai vizibilă e asta: în 2005, când s-a trecut la leul nou, la articolul ăsta din codul fiscal au pierdut un zero la actualizare. Dar așa e legea în acest moment. Și nimeni din aparatul de stat nu a făcut nimic să o repare desi din atitudinea lor e clar ca si ei isi dau seama ca e aberant si anormal.
Probabil din motivul ăsta inspectorii de la sectorul 5 nu au întrebat de taxa asta. Sau poate că nu știau de existența noastră. În atâția ani funcționare. V-am spus câte taxe am plătit la stat in ultimii 5 ani… Și statul nu știe nici macar ca exist!!!
Mi-au calculat retroactiv pe ultimii 5 ani cu 3 zile deschise pe săptămână, cu dobânzi și penalități – de acolo aștia 1.600.000 euro.
Am cerut o audiența la șeful directiei și am primit termen de soluționare 21 decembrie (adica aproape 2 luni pentru o audiență). Am revenit cu o nouă solicitare și m-au programat marți. În urma celor întamplate în weekend am intrat luni la ei explicânu-le urgența. Și mai ales că mâine e ultima zi in care pot face contestație. Și prima zi din care imi pot face poprire pe conturi.
În audiența inspectorii mi-au zis că nu sunt ei de vină. Că le-a venit Curtea de Conturi pe cap (probabil să verifice ce prostii a facut Vangelie pe acolo). Și că nu au ce face trebuie să pună legea în aplicare. Chiar dacă e absurdă. Și că ar trebui să imi iau un consultant fiscal și să dau cu firma de gard…
Kafka!!!
Cum să spună un inspector fiscal asta?!! În loc să mă sprijine să găsim o varintă să reparăm împreună asta. Mai ales in urma celor întamplate zilele astea. Mai ales ca e o culpa comună. A mea că nu sunt doctor in Codul Fiscal și a celorlalte legi din țara asta. Și a lor că nu m-au înștiințat în atâția ani că aș avea de platit o taxa aberant de mare.
Bineînteles ca există soluții. Trebuie să atac în justiție hotarârea de guvern in care au greșit. Doar ca mie “lacom și inconștient patron de club” o să imi fie destul de greu să câștig. Mai ales că probabil sunt singurul “fraier” care o sa fac asta. Probabil, cei care au pațit-o, iși dau cu firma de gard în loc să intre intr-o luptă directă cu partea disfuncțională a statul.
Dar am încredere măcar in justiție. Să stabilească justiția dacă am de platit vreo taxa și în ce valoare.
Și o să o plătesc dacă așa se decide. Dar sper să câștig in justiție iar dacă mi se impută o taxa să fie cea corectă. Din care mai mult de jumătate ar fi dobânzi și penalități. Pe care mi se pare just să le împart jumi-juma cu insectorii fiscali. O să îi acționez in judecată pentru că este și vina lor că nu și-au făcut treaba cum trebuie.
Dar nu o să dau cu firma de gard pentru că dacă am vreo vina e normal să mi-o asum.
Și sepculațiile din presă cum că de aceea am închis Expirat-ul sunt nefondate. Firma funcționează mai departe cu celelalte activități pe care le am.
P.S. Taxa asta a fost scoasă din noul Cod Fiscal.
Instanțe competente în soluționarea litigiilor dintre ANPC și bănci
Redăm în cele cel urmează punctul de vedere formulat de Ministerul Public în problema de drept ce formează obiectul dosarului nr. 19/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii privind „Stabilirea instanţei competente funcţional/specializarea secţiei sau a completului competent/e să soluţioneze litigiile în care sunt implicate Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi băncile comerciale /profesioniştii, atunci când instanţa de judecată este sesizată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului în temeiul prevederilor art.12 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată”, cu termen de judecată la data de 16 noiembrie 2015.
Potrivit actului de sesizare reprezentat de recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, în practica judiciară a acestei instanțe şi a altor curţi de apel din ţară, problema de drept menţionată a fost soluţionată neunitar prin prisma pronunţării unor hotărâri diferite în regulator de competenţă de secţia civilă, respectiv de secţia de contencios administrativ şi fiscal, sau al judecării unor astfel de cauze de secţii/complete având specializări distincte, după caz civilă (cauze privind profesioniştii) sau de contencios administrativ şi fiscal, după cum urmează:
1. Unele instanţe de judecată au considerat că secţiile de contencios administrativ şi fiscal sunt competente să soluţioneze aceste litigii, reținându-se, în esenţă, următoarele argumente:
Prin dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 193/2000, republicată, se instituie o procedură specială de sesizare a instanţei şi de aplicare a sancţiunii contravenţionale în cazul clauzelor abuzive cuprinse în contractele de adeziune.
Legea nr. 193/2000 reglementează în mod diferit cazurile în care instanţa este sesizată pe baza unui proces-verbal de control întocmit de o autoritate publică şi cazurile în care consumatorul – co-contractant solicită constatarea caracterului abuziv al anumitor clauze dintr-un contract de adeziune.
Instanța, în constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, va verifica, în fapt, legalitatea şi temeinicia actului de constatare al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi va aplica sancţiunile prevăzute de lege.
Legea nr. 193/2000, republicată, reglementează o situaţie specială, în sensul că a luat din competenţa agentului constatator posibilitatea de a aplica sancţiunea contravenţională şi a dat competenţă, în acest sens, instanţei de judecată.
Nu se poate reţine raportul principal – accesoriu între capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv şi aplicarea sancţiunii contravenţionale, deoarece instanța este chemată să verifice temeinicia procesului-verbal, să stabilească sancţiunea şi să dispună măsurile necesare restabilirii odinii de drept, toate acestea fiind incluse în sfera răspunderii contravenţionale a persoanei juridice chemate în judecată.
Sintagma „tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului” din art. 12 alin. (1) din lege (intervenită în urma unei modificări legislative), nu denotă intenţia legiuitorului de a stabili competenţa de soluţionare a litigiilor în favoarea secţiei tribunalului specializată în soluţionarea cauzelor cu profesionişti, ci doar că s-a dorit a se face aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale (locul săvârşirii contravenţiei, regula fiind încheierea contractului la sediul societăţii).
Această opinie este exemplificată prin hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București[1] .
2. Alte instanţe de judecată dimpotrivă, au apreciat că secţiile civile (cauze privind profesioniştii) sunt competente să soluţioneze aceste litigii.
Astfel, s-a reținut că litigiile de contencios administrativ sunt cele soluţionate de instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, litigii în care, cel puţin o parte este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, astfel cum sunt definite de art.2 alin. (1) din Legea nr.554/2004.
Trimiterea la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor nu poate constitui un temei pentru reţinerea competenţei instanţei de contencios administrativ, deoarece trimiterea la actul normativ menţionat, cu excepţia art. 27 – 29, vizează numai aspectele de drept substanţial privind capătul de cerere accesoriu, adică aplicarea amenzii contravenţionale.
Spre deosebire de procesul contravenţional tipic, în lumina Legii nr. 193/2000 republicată, instanţa nu se rezumă la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, ci judecă în condiţii de contradictorialitate însăşi existenţa sau inexistenţa clauzelor abuzive într-un contract de drept privat (iar nu administrativ), şi poate dispune măsuri cu efecte directe, nu numai faţă de acel contract, ci faţă de toate contractele de adeziune în curs de executare.
În litigiu, are caracter principal capătul de cerere având ca obiect verificarea existenţei şi constatarea clauzelor abuzive din contractele de credit încheiate între profesionist şi consumator, iar eventuala aplicare a sancţiunii contravenţionale – deci numai dacă se constată existenţa clauzelor abuzive -reprezintă un capăt de cerere accesoriu, subsecvent, care nu este apt în sine să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, ci revine spre judecare instanţei competente să soluţioneze capătul de cerere principal (secţia civilă), în baza prorogării legale de competenţă.
Această opinie este exemplificată prin hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Oradea și Înalta Curte de Casație și Justiţie – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal[2].
Colegiul de Conducere al Curţii de Apel București apreciază că, având în vedere că obiectul litigiului este reprezentat, în principal, de analiza caracterului abuziv al clauzelor unui contract guvernat de norme de drept privat, competenţa funcţională / specializarea revine secţiei civile, iar nu secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
III. Apreciez al doilea punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii, pentru următoarele motive:
1. Argumente circumscrise naturii juridice proprii litigiului analizat prin raportare la obiectul şi scopul cererii de chemare în judecată.
Stabilirea secției din cadrul tribunalului, competentă funcțional să soluționeze litigiile dinte Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și profesioniști, în temeiul art. 12 și 13 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, presupune, în prealabil, identificarea naturii juridice a litigiului, criteriu obiectiv, determinant pentru stabilirea competenței materiale, în general[3] și, din perspectiva normelor de organizare judecătorească, a competenței funcționale a secţiilor unei instanțe, în particular, atunci când la nivelul aceleiași instanțe funcționează secții sau complete specializate în anumite materii[4].
Natura juridică a litigiului poate fi determinată pe baza elementelor subiective şi obiective ale acțiunii justiție ce se concretizează prin cererea de chemare în judecată formulată.
Pe calea acțiunii în justiție, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, în virtutea legitimării procesuale active ce îi este conferită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/200, republicată şi a propriei competențe funcționale stabilită prin lege[5] şi acte administrative cu caracter normativ adoptate în aplicarea legii[6] solicită constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de adeziune încheiate între un profesionist şi consumatori, obligarea profesionistului să modifice toate contractele aflate în curs de executare prin eliminarea acestor clauze şi aplicarea sancțiuni contravenționale – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată.
În virtutea acestei legitimări procesuale active extraordinare, întocmai asociațiilor prevăzute de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată, autoritatea publică reclamantă acționează pentru protecția drepturilor şi intereselor colective ale consumatorilor, urmărind, pe calea acțiunii în justiție, obținerea intervenției judiciare asupra modelului contractual practicat de profesionistul pârât şi realizarea unei așa-numite „suprimări curative a clauzelor abuzive”, adică o lipsire parțială a contractelor de adeziune ori a celor preformulate de efectele juridice urmărite de profesionist la momentul inserării acestora în contract[7].
Acțiunea analizată prezintă toate caracteristicile unei actio popularis şi, întocmai situațiilor în care cererea de chemare în judecată este formulată de asociațiile pentru protecția consumatorilor, folosul practic al admiterii sale şi al obligării profesionistului pârât la modificarea tuturor contractelor de adeziune aflate în curs de executare ori la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activității sale profesionale, se produc asupra consumatorilor, părți existente sau viitoare în aceste contacte, deci asupra unei colectivități.
Prin urmare, obiectul acțiunii privește protecția unor drepturi şi interese legitime ale consumatorilor rezultate din raporturile contractuale, prezente sau viitoare ale acestora cu profesioniștii.
Din perspectiva obiectului principal al cererii de chemare în judecată, ca mijloc procesual prin care acțiunea civilă se concretizează, principala pretenție a autorităţii reclamante constă în a solicita instanței, ca urmare constatării caracterului abuziv al unor clauze, să dispună obligarea pârâtului profesionist la modificarea tuturor contractelor de adeziune în curs de executare prin eliminarea acestora ori, după caz, la eliminarea clauzelor respective din contractele preformulate.
Atât prin modul de formulare, dar mai ales, prin succesiunea logică pe care o implică soluționarea petitelor cererii de chemare în judecată, capătul de cerere având ca obiect aplicarea sancțiunii contravenționale – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată, se înfățișează ca o cerere accesorie, prezentând toate trăsăturile indicate în definiția legală dată acestei categorii de cereri prin art. 30 alin. (4) din Codul de procedură civilă, de vreme ce soluția în privința sa depinde de soluția ce va fi dată de instanță asupra cererii principale ce are ca obiect obligarea profesionistului la încetarea folosirii anumitor clauze contractuale, urmare constatării caracterului abuziv al acestora.
Cauza acțiunii (causa petendi), înțeleasă ca scop către care se îndreaptă voința celui care afirmă o pretenție în justiție[8] este dată de încălcarea de către profesionist a obligației legale de a se abține de la inserarea unor clauze abuzive şi de voința reclamantei de a face ca, prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, profesionistul să fie obligat la încetarea folosirii acestora prin obligarea acestuia la modificarea propriilor contracte.
Din această ultimă perspectivă, acțiunea analizată se circumscrie tipologiei acțiunilor în realizare, de vreme ce consecința directă şi imediată a constatării, de către instanța de judecată a caracterului abuziv al unor clauze constă în obligarea profesionistului, pârât în cauză, la îndeplinirea unei obligații de a face şi la schimbarea unei situații juridice prin reconfigurarea contractului.
Prin urmare, scopul principal către care tinde acțiunea reclamantei constă în restabilirea legalității încălcate şi a echilibrului contractual rupt de profesionist prin încălcarea de către acesta a interdicției legale instituie prin art. 1 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată.
Sancționarea contravențională a profesionistului pârât în cauză este o măsură accesorie şi complementară căreia nu i se poate atribui o valoare definitorie pentru stabilirea naturii juridice a litigiului şi caracterizarea acestuia ca fiind un litigiu de contencios administrativ.
De altfel, chiar raportat la scopul reglementării în ansamblu, se observă că, atât la nivel național[9], cât şi la nivelul Uniunii Europene, accentul este pus pe restabilirea echilibrului contractual încălcat de profesionist prin încetarea folosirii clauzelor abuzive, măsurile preconizate vizând, în principal, reconfigurarea contractului; sancțiunea contravențională, cu rol disuasiv şi punitiv intervine doar complementar şi subsidiar, în anumite ipoteze particulare care aparțin ordinii juridice interne a fiecărui stat membru[10].
Jurisprudența Curții de Justiţie a Uniunii Europene este în același sens.
Bunăoară, în cauza C-470/12, Pohotovost s.r.o, prin Hotărârea din 27 februarie 2014, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, raportându-se la jurisprudența sa anterioară, a afirmat caracterul preventiv şi scopul de descurajare al acțiunilor în încetare.
Rezultă că sancționarea contravențională pentru faptele care, în același timp, deschid calea exercitării acțiunii în încetare, este un element ce aparține ordinii juridice a statelor membre care beneficiază în această privință de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește alegerea mijloacelor pe care le consideră cele mai potrivite pentru a asigura realizarea obiectivului urmărit, prioritară fiind, astfel cum s-a demonstrat, încetarea încălcărilor care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor.
Prin obiectul său, litigiul privește clauzele standardizate din contactele de adeziune ori din cele preformulate emise de un profesionist, destinate a fi utilizate în raporturile acestuia față de consumatori, deci elemente ale unui act juridic bilateral de drept privat.
Scopul litigiului, raportat la intenția principală a legiuitorului prin reglementarea unei astfel de acțiuni, este acela de a obține eliminarea clauzelor abuzive, sancțiunea contravențională reprezentând doar o consecință a modului de soluționare a capătului principal de cerere.
Pentru a se ajunge însă la soluționarea acțiunii și la aplicarea amenzii contravenționale prevăzută de art. 16 din lege, instanța trebuie să analizeze în ce măsură clauza/clauzele din contractul în litigiu sunt sau nu abuzive ținând cont de criteriile din dreptul intern asupra calificării corecte a unei clauze contractuale specifice, de criteriile oferite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa în interpretarea noțiunii de „clauză abuzivă” menționată de art. 3 alin. (1) din Directiva n. 93/13/CEE şi în anexa la aceasta, în funcție de împrejurările proprii fiecărei spețe[11].
Doar în măsura în care constată caracterul abuziv al clauzelor, instanța dispune obligarea profesionistului la modificarea contractelor de adeziune în curs de executare, eliminarea lor din contractele preformulate şi aplică amenda contravențională.
În acest context, este evident că, soluționarea acestor cauze nu se reduce la verificarea întrunirii elementelor constitutive ale contravenției prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000 republicată şi aplicarea amenzii corespunzătoare, ci elementele principale ale cercetării judecătorești şi ale raționamentului judiciar se circumscriu unei analize de validitate a clauzelor contractuale.
Toate aceste considerente îndreptățesc a se concluziona că, atât din perspectiva obiectului, cât şi a scopului, litigiul declanșat prin cererea de chemare în judecată formulată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu este un litigiu contravențional, ci un litigiu de drept privat ce vizează contractul unui profesionist destinat a fi utilizat în raporturile dintre acesta şi consumatori.
- 2. Argumente circumscrise excluderii din tipologia litigiilor de contencios administrativ şi instituţiei prorogării legale de competenţă. Semnificaţia normei de trimitere conţinută în art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată.
- 2.1. Caracterul litigiului, ca fiind unul de contencios administrativ nu se poate stabili nici prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004, modificată şi completată pe baza cărora se determină sfera contenciosului administrativ, astfel cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din acest act normativ, ca fiind activitatea de soluționare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Procesul – verbal prevăzut de art. 11 din Legea nr. 193/2000, republicată prin care organele de control abilitate consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute şi articolele de lege încălcate de un profesionist nu constituie un act administrativ, întrucât nu creează, modifică sau stinge el însuși drepturi şi obligații ce intră în conținutul unui raport de drept contravențional.
Aceste raporturi juridice sunt pe deplin constituite doar în măsura în care instanța de judecată, constatând caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate de profesionist, admite cererea de chemare în judecată formulată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor şi aplică şi sancțiunea contravențională – amenda prevăzută de art. 16 din Legea nr. 193/2000, republicată [12].
În faza de sesizare a instanţei de judecată, procesul – verbal în discuţie are doar valoarea unui act de constatare care justifică şi pe baza căruia se motivează demersul în justiţie al reclamantei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
El îşi păstrează acest caracter pe tot parcursul judecării cauzei, raportul juridic de drept contravenţional născându-se pe deplin doar prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa, în măsura în care cererea formulată este admisă[13].
Soluţia de anulare a procesului – verbal de constatare, indicată de art. 13 alin. (3) din Legea nr. 193/2000, republicată, pentru situaţia în care instanţa constată că nu sunt clauze abuzive în contract nu transformă litigiul într-unul de contencios administrativ pe baza unei asimilări cu plângerea contravenţională.
Din analiza sistematică a textului art. 13 din Legea nr. 193/2000, republicată, se observă că această soluţie se pronunţă doar în ipoteza în care instanţa constată că cererea Autorităţii reclamantă în cauză este neîntemeiată, în sensul că în contractul profesionistului nu sunt clauze abuzive.
Prin derogare de la principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, independent de formularea unei cereri reconvenţionale de către părâtul profesionist, anularea procesului – verbal de constatare se dispune în virtutea raportului de accesorialitate faţă de soluţia dată asupra capătului principal de cerere.
Prin aceasta nu se schimbă natura juridică a litigiului, astfel cum a fost determinată în precedent pe baza obiectului şi a scopului cererii principale.
- 2.2. Soluţia este justificată şi prin raportare la efectele prorogării legale de competenţă pe temeiul art. 123 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă.
Chiar dacă în baza normei legale de trimitere conţinută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată, s-ar putea considera că devin incidente prevederile art. 34 alin. (2) teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care stabilesc, în materia plângerii contravenţionale, competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului ca instanţă de apel, această competenţă nu ar viza decât cererea accesorie – aplicarea amenzii contravenţionale.
Întrucât capătul principal de cerere are o natură civilă, iar competenţa de soluţionare a acestei cereri aparţine secţiei civile a tribunalului, în virtutea prorogării legale de competenţă determinată de raportul de accesorialitate, şi cererea având ca obiect aplicarea amenzii contravenţionale aparţine competenţei aceleiaşi secţii[14].
- 2.3. În acest context, trimiterea conţinută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, republicată, la dispozițiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu excepția art. 27 – art. 29 trebuie înţeleasă ca referindu-se la completarea cu dreptul comun în materie contravențională din perspectiva aspectelor de drept substanţial, privind aplicarea sancțiunilor contravenționale, iar nu cu privire la competența de soluționare a cererii principale.
Astfel, pe de o parte, se observă că norma de trimitere este conţinută într-un text plasat în Cap. IV al Legii nr. 193/2000 care poartă denumirea marginală „Sancţiuni”, iar nu în capitolul precedent care cuprinde dispoziţii referitoare la soluţionarea litigiilor ori în capitolul următor dedicat dispoziţiilor finale.
Pe de altă parte, prin obiectul său principal de reglementare, Legea nr. 193/2000, republicată nu aparţine materiei contravenţionale, ci vizează raporturile dintre profesionişti şi consumatori.
Sancţionarea contravenţională a profesionistului pentru o faptă care, în aceleaşi timp, întruneşte elementele ilicitului civil în raporturile acestuia faţă de consumatori este o opţiune a legiuitorului naţional, circumscrisă scopulului disuasiv al reglementării, complementar scopului principal al acesteia, acela de a conferi un cadru normativ pentru acţiunile în încetarea folosirii clauzelor abuzive.
Prin urmare, dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 193/2000, republicată prin care se normează în materie contravenţională, se înfăţişează, în raporturile acestora cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, ca norme contravenţionale speciale, iar din modul de plasare a normei de trimitere, rezultă voinţa legiuitorului de a permite completarea cu legea contravenţională generală doar sub aspectele care privesc exclusiv aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi în privinţa celor care vizează competenţa funcţională a secţiei din cadrul tribunalului competent material să judece aceste cauze în primă instanţă.
- 3. Argumente circumscrise evoluţiei în timp a reglementării.
În redactarea avută de art. 12 din Legea nr. 193/2000, anterior modificării acestui text prin art. 38 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesul – verbal încheiat de organele de control abilitate prin care se consemnau faptele constatate cu ocazia verificărilor efectuate şi articolele de lege încălcate de comerciant[15] se transmitea, după caz, judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârşit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul îşi avea domiciliul sau, după caz, sediul.
În redactarea art. 13 din acelaşi act normativ, anterior modificărilor aduse prin art. 38 pct 2 din Legea nr. 76/2012, instanţa, în cazul în care constata existenţa clauzelor abuzive în contract, aplica sancţiunea contravenţională conform art. 16 şi dispunea, sub sancţiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămânea în fiinţă, sau desfiinţarea acelui contract, cu daune-interese, după caz. În caz contrar, respingând cererea, instanţa anula procesul-verbal întocmit.
Astfel, în reglementarea anterioară, accentul era pus pe sancţionarea contravenţională a profesionistului, de vreme ce competența materială de primă instanţă aparținea judecătoriei, iar competența teritorială era alternativă, în sensul că aceasta revenea, fie judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta, fie judecătoriei în a cărei rază teritorială contravenientul își avea domiciliul sau sediul.
Urmare modificărilor aduse celor două texte prin Legea nr. 76/2012, se observă schimbarea competenţei materiale şi a celei teritoriale.
Bunăoară, competenţa materială aparţine tribunalului, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, republicată constituind o altă situaţie în care tribunalul judecă alte cereri date prin lege în competenţa sa, potrivit art. 95 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
Această reglementare expresă a competenţei materiale a tribunalului, indiferent de valoarea litigiului, are meritul de a înlătura criteriul valoric ce, eventual, în lipsa unei reglementări în legea specială, ar fi partajat competenţa materială între tribunal şi judecătorie pe temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) şi art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă şi vine să preîntâmpine controversele ce ar fi putut exista, în lipsa textului, sub acest aspect.
Reglementarea specială, chiar dacă reprezintă un „alt caz” dat în competenţa de primă instanță a tribunalului coincide cu regula instituită prin art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă potrivit căruia tribunalul judecă în primă instanță toate litigiile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.
Şi sub aspectul competenţei teritoriale, se observă că, urmare modificărilor aduse art. 12 din Legea nr. 193/2000 prin art. 38 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, aceasta devine exclusivă, în favoarea tribunalului de la domiciliul sau sediul profesionistului, ceea ce corespunde regulii generale consacrată prin art. 107 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Înlocuirea competenței teritoriale alternative cu una exclusivă, respectiv cea a tribunalului în a cărui rază își are domiciliul sau sediul profesionistul, reprezintă, pe de o parte, o măsură în favoarea pârâtului profesionist, pentru acele situaţii în care locul săvârşirii faptei este altul decât domiciliul sau sediul acestuia.
Pe de altă parte, modificările analizate, fiind aduse prin însăşi Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă au semnificaţia unei schimbări de concepţie legislativă, determinantă fiind voinţa legiuitorului de a integra o serie de prevederi din legi speciale, astfel cum este şi Legea nr. 193/2000, în concepţia de ansamblu a Codului de procedură civilă care stabilește, în materie civilă, competența de drept comun, ca primă a tribunalului, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.
În acelaşi sens poate fi înţeleasă şi modificarea competenţei teritoriale din legea specială care, astfel cum am arătat, coincide cu regula din dreptul comun de procedură civilă.
Toate aceste elemente demonstrează că actuala redactare a art. 12 şi 13 din Legea nr. 193/2000, republicată vine să afirme noua concepţie a legiuitorului în sensul că aceste litigii dintre un neprofesionist (chiar având calitatea de autoritate publică) şi un profesionist sunt litigii civile, în considerarea obiectului cerererii principale şi a efectelor principale ale hotărârii judecătoreşti ce se pronunţă, de vreme ce, în situaţia admiterii cererii, acestea se produc în privinţa unor contracte standardizate ori din cele preformulate utilizate în activitatea profesionistului.
*
În concluzie, apreciez că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, republicată, cererile formulate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor prin care se solicită, constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de adeziune sau din contractele preformulate încheiate de un profesionist, destinate a fi utilizate în activitatea acestuia, obligarea profesionistului la modificarea contractelor de adeziune în curs de executare sau la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, precum şi aplicarea amenzii contravenţionale prevăzută de art. 16 din aceleaşi act normativ sunt de competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau sediul profesionistul.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 517 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de Conducere al Curții de Apel București şi pronunțarea unei decizii în vederea interpretării şi aplicării unitare a legii.
–
Note de subsol
[1]Sentinţa civilă nr. 10 din 27.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 286/2/2015; sentinţa civilă nr. 6 din 22.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 9/2/2015; sentinţa civilă nr. 9 din 04.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, pronunțată în dosarul nr. 417/2/2015 .
[2] Sentinţa civilă nr. 403/16.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 29327/3/2014* ; sentinţa civilă nr. 6/23.03.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 5750/296/2013-P5LP ; sentinţa civilă nr. 8/C/2015-P.I. din 01.04.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a Il-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunțată în dosarul nr. 6247/296/2013- P.I.; decizia nr. 187 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 5047/233/2011*/a1;
[3] Înalta Curte de Casație și Justiţie – Secțiile Unite, decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008;
[4] Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, modificată și completată: „În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale.”;
[5] Potrivit art. 8 din Legea nr. 193/2000, republicată, controlul respectării dispozițiilor legii se face de reprezentanții împuterniciți ai Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum şi de specialiștii autorizați ai altor organe ale administrației publice, potrivit competențelor.
În conformitate cu art. 11 din același act normativ, organele de control abilitate încheie procese verbale prin care consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum şi articolele de lege încălcate de profesionist.
[6] Potrivit art. 2 alin. (2) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcționarea Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, modificată şi completată, această autoritate are ca obiectiv şi protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale incorecte.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) şi lit. u) din aceeași hotărâre de Guvern, Autoritatea controlează respectarea dispozițiilor legale privind protecția consumatorilor, apără drepturile legitime ale acestora, primește şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluționare celor în drept, potrivit competențelor, sesizările asociațiilor pentru protecția consumatorilor, precum şi sesizările persoanelor fizice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în condițiile legii.
[7] L. Bercea „Configurarea contractelor standard. O aplicație la noile acțiuni în eliminarea clauzelor abuzive în contractele de consum”, Curierul Judiciar nr. 6/2013, p. 350;
[8] V. M. Ciobanu, în „Noul Cod de procedură civilă. Comentat şi adnotat”, vol. I, Editura Universul Juridic, București, 2013, comentariu art. 29, n. 4, p. 10;
[9] Această constatare este justificată de interpretarea sistematică normelor cuprinse în alin. (1), (2) şi (3) ale art. 13 din Lege nr. 193/2000, republicată, întrucât ordinea în care sunt indicate soluțiile pe care instanța le poate pronunța este nu doar o expresie a principiului accesorium sequitur principale, ci şi a voinței legiuitorului, de a acorda prevalență încetării folosirii clauzelor abuzive, prin condamnarea pârâtului la îndeplinirea unei obligații de a face, ce are ca obiect modificarea propriilor contracte.
[10] Bunăoară, la nivelul Uniunii Europene, prin Directiva nr. 98/27/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor, observându-se că unele dintre mecanismele disponibile atât la nivel național, cât şi comunitar nu permit întotdeauna să se pună capăt, în timp util, încălcărilor care prejudiciază interesele colective ale consumatorilor, s-a considerat că una dintre opțiunile pe care le au statele membre în ceea ce privește obiectivul de încetare a practicilor considerate ilegale ar trebui să constea în determinarea uneia sau mai multor organisme publice independente, responsabile în principal de protecția intereselor colective ale consumatorilor care să exercite şi dreptul de a introduce o acțiune în justiție prevăzută de această directivă (par. 2 şi 9 din preambulul directivei).
Prin art. 8, 12 şi 13 din Lege nr. 193/2000, republicată se răspunde la nivel național acestui obiectiv, de vreme ce se stabilește legitimarea procesuală activă în favoarea Autorităţii Naționale pentru Protecția Consumatorilor, „entitate calificată”, în sensul art. 3 din Directiva menționată.
De asemenea, analizând ordinea enumerării conținută de art. 2 din Directiva nr. 98/27/CE, se constată că, în filozofia legiuitorului european, prioritară este obligarea profesionistului la încetarea oricărei încălcări, măsura obligării acestuia la plata amenzilor fiind lăsată în competența exclusivă a legislațiilor naționale, în măsura în care aceasta este permisă de sistemul juridic al statului membru interesat.
De altfel, şi în Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, accentul este pus pe împiedicarea aplicării în continuare a acestor clauze în contracte (par. final din preambul şi art. 7 din Directivă).
[11] Stabilirea caracterului abuziv al clauzelor se realizează prin aplicarea criteriilor legale definitorii la situațiile contractuale ( în acest sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Cauza C-226/12, Hotărârea din 16 ianuarie 2014, Constructora Principado S.A.; Cauza C-415/11, Mohamed Aziz, Hotărâre din 14 martie 2013; Cauza C-137/08, VB Pénzügyi Lízing, Zrt., Hotărâre din 9 noiembrie 2010, Marea Cameră);
[12] În același sens și în literatura de specialitate s-a arătat că trebuie făcută distincția, în esență, între procesul – verbal de constatare (prin care agentul constatator doar constată contravenţia, fără a avea dreptul de a aplica sancţiunea) şi procesul – verbal de aplicare a sancţiunii (când, pe lângă atribuţia de constatare, agentul o are şi pe cea de a sancţiona). În primul caz, am fi în prezenţa unui act premergător care, prin el însuşi nu produce efecte juridice. În al doilea caz, am avea de-a face cu un act administrativ de autoritate care produce efecte juridice (în primul rând obligaţia contravenientului de a achita amenda) – O. Podaru, R. Chiriţă, „Regimul juridic al contravenţiilor”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2011, pp. 145-146;
[13] În acelaşi sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a arătat că: „aplicând sancţiunea contravenţională, în urma verificării procesului verbal întocmit de reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Comsumatorilor sau de specialişti autorizaţi ai organelor administraţiei publice, instanţa, de fapt, confirmă existenţa clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind pe această cale răspunderea contravenientului” (decizia nr. 1535 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010);
[14] De altfel şi în literatura de specialitate, s-a apreciat că, întrucât legea nu face nicio distincţie, rezultă că prorogarea legală de competenţă va opera în condiţiile art. 123 alin. (1) din Codul de procedură civilă, indiferent dacă norma de competenţă materială de la care se derogă este prevăzută de Codul de procedură civilă sau de o lege specială ( G. Boroi, M. Stancu, „Drept procesual civil”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2005, p. 250, Gh. – L. Zidaru, în „Noul Cod de procedură civilă. Comentat şi adnotat”, Vol. I, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, comentariu art. 123, n. 19, p. 357);
[15] În concepţia monistă a Codului civil, aplicarea generală a legii civile este recunoscută prin art. 3 alin. (1) şi în privinţa raporturilor dintre profesionişti şi orice alte subiecte de drept civil.
În sensul art. 3 alin. (2) din Codul civil sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere.
Potrivit art 8 din Legea nr. 71/2011, noţiunea „profesionist“ prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.
Punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara varianta 2015 se transforma in Vocea Strazii 2015
Sa ne aducem aminte
In 1990
Punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara
Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte
In 2015 Vocea strazii 2015
Hârtia este la loc de cinste în primăriile din București, nu omul.
33 de tineri au murit și alți 137 se zbat între viață și moarte. Au trecut 4 zile și nimeni nu simte, nu crede, nu spune că este vinovat. Toți cei responsabili s-au acoperit cu hârtii. Primari, șefi de instituții au declarat că au hârtii doveditoare ca nu sunt responsabili. Nu sunt vinovați. Undeva există o hârtie salvatoare pentru fiecare dintre ei.
Trăim într-un oraș capitală a țării, capitală europeană, cu legi și norme clar stabilite. Pe hârtie doar. Căci în realitate, legalitatea și respectarea regulilor s-a transformat de ani de zile în sursa de venit ilegal al unei armate de funcționari incompetenți, corupți sau pur şi simplu ireponsabili. Aşa au ajuns tinerii din București victime ale normalității de pe hârtie; căci în realitatea de zi cu zi nimic nu se respectă și orice se poate cumpăra.
Tragedia de la clubul Colectiv cade pe umerii unui singur vinovat: administrația incompetentă din București. Patronii clubului au în mod cert vinovăția lor, care va fi stabilită în Justiție. Dar acești oameni nu și-au făcut un club în mijlocul deşertului, ci în mijlocul unui oraş. În fața lăcomiei, vânării profitului rapid și ocolirii legilor trebuie să stea administrația orașului. Pentru că asta ar trebui să fie menirea unei administrații funcţionale: să îi determine pe fiecare să respecte regulile, tocmai pentru a-i putea proteja pe toți. Menirea și rostul administrației este să vegheze ca regulile să fie respectate, ca normele pentru fiecare activitate din oraș să fie aplicate, să sancționeze nereguli tocmai pentru a preveni.
De toate aceste responsabilități Primăria Sectorului 4 din București s-a ascuns în spatele unei hârtii cu o declarație pe propria răspundere. Primarul Piedone doarme liniștit de patru nopți, cu capul pe o hârtie salvatoare. Nu își recunoaște vina, nu crede că are responsabilități, nici nu-și imaginează că era dator cu demisia încă de vineri noaptea.
Un primar de sector cu ambiții de edil al Bucureștiului a făcut din îngrijrea unei comunități un depozit de hârtii oficiale, ștampile și semnături în spatele cărora se ascunde de realitatea care iată, ucide din culpă. O realitate în care oamenii și-au pierd viața din cauza unei mentalități putregăite bazate pe nepăsare, corupție și mica înțelegere.
Ce pare că nu înțelege primarul Piedone și nu reușește să înțeleagă niciunul dintre edilii care ocupă funcții de ani de zile, mandat după mandat este că după tragedia de la clubul Colectiv nimeni nu se mai poate ascunde în spatele vreunei hârtii.
Oamenii au înțeles ce și din vina cui s-a întâmplat. Revoltă nu se va stinge până când România nu va funcționa normal. Cu legi și reguli respectate, cu primari și funcționari care răspund atunci când greșesc. O nouă mentalitate, de funcţionare normală a unui oraş şi a noastră ca societate precizeaza PARTIDUL NOUA REVOLUTIE
sursa mediafax
Avocat Achizitii Publice – Noul cadru legislativ privind achizițiile publice, aplicat de la 1 ianuarie 2016
Noul pachet de legi privind achizițiile publice dorim să treacă prin Parlament până la finalul acestui an, astfel încât noul cadru legislativ să poată fi aplicat începând cu 1 ianuarie 2016, a declarat luni ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici.
CLAUZELE ABUZIVE, creditele VÂNDUTE și dreptul CONSUMATORILOR – DECIZII ICCJ
Instanţele de judecată au nu doar DREPTUL, dar chiar și OBLIGAȚIA să examineze caracterul ABUZIV al CLAUZELOR privind PREȚUL, chiar dacă sunt redactate în mod clar şi inteligibil, și cu atât mai mult când nu sunt redactate clar şi inteligibil, a decis Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), potrivit unei motivări publicate recent. De asemenea, Curtea Supremă a decis că, în cazul creditelor vândute de bănci către diverse SPV-uri, cedentul din cesiunea de creanţă, în calitate de parte contractantă, ARE CALITATE PROCESUALĂ pasivă
Practica unitara si in procesele de evitare/recuperare timbru de mediu in 2015
Solutia pe scurt: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de chemata în garanţie Administraţia fondului pentru mediu Bucureşti. Admite acţiunea formulată de reclamantul ANGHEL MARIUS ALEXANDRU, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul fiscal orăşenesc Băicoi. Anulează Decizia de calcul nr. 23954/ 25.03.2013 emisă de A.F.P.O. Băicoi. Obliga pârâtul sa restituie reclamantului suma de 4.625 lei, reprezentând timbrul de mediu, precum si dobânda fiscala aferentă acestei sume începând cu data plaţii, 04.04.2013, si pana la data restituirii efective a acesteia. Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Serviciul fiscal orăşenesc Băicoi, în contradictoriu cu chemata în garanţie Administraţia fondului pentru mediu Bucureşti. Obligă chemata în garanţie să achite pârâtului de suma de 4.625 lei, reprezentând timbrul de mediu, precum si dobânda fiscala aferentă acestei sume începând cu data plaţii, 04.04.2013, si pana la data restituirii efective a acesteia, cât şi suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru. Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Document: Hotarâre 1778/2015 29.09.2015
DOSAR 8833/105/2014
Solutia pe scurt: Admite recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. Dalina Trans S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2262/30.09.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3909/108/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timiş-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad Casează sentinţa civilă nr. 2262/30.09.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3909/108/2014 şi, rejudecând cauza: – admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. Dalina Trans S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara; – dispune anularea Deciziei nr. 1533/554/17.06.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, – dispune obligarea pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad la restituirea către reclamantă a timbrului de mediu în cuantum total de 6639 lei, achitată prin ordinul de plată nr. 229/19239751 din 24.04.2014, precum şi şi la plata dobânzii legale în materie fiscală aferente sumei de 6639 lei, calculate conform prevederilor art. 124 alin. 2) şi art. 120 alin. 7) Cod procedură fiscală, de la data achitării taxei, 24.04.2014 şi până la data restituirii efective; – dispune obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanţă. Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 150 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 23.06.2015.
Document: Hotarâre 4758/2015 23.06.2015
DOSAR 3909/108/2014
Toate dosarele se pot verifica pe portal at just at ro
Un dosar penal pe zi – 03.11.2015,Un dosar penal pe zi – 03.11.2015
Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus reţinerea inculpaţilor:
• MINCU COSTIN
• ANASTASESCU GEORGE- ALIN
• GANCEA PAUL-CĂTĂLIN
sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 3 Cod penal.
Cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaților, facem următoarele precizări:
Prin ordonanța din data de 31 octombrie 2015, procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul București, fiind sesizați cu privire la faptul că în incinta Clubului Colectiv a avut loc un incendiu în urma căruia au murit mai multe persoane, iar altele au suferit vătămări corporale, au dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și distrugere calificată, în vederea stabilirii circumstanţelor şi împrejurărilor săvârşirii faptelor.
Din datele și probele administrate ulterior a rezultat că incendiul s-a produs ca urmare a faptului că persoanele care aveau în administrare spațiul respectiv au încurajat și permis accesul unui număr de persoane mult peste limita admisă a clubului, în condițiile în care spațiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare în caz de urgență, precum și desfășurarea unui spectacol cu efecte pirotehnice (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului, în condițiile amenajării interioare improprii unor astfel de activități, caracterizate prin existența unor materiale ușor inflamabile, montate cu încălcarea dispozițiilor legale și pentru evitarea costurilor suplimentare (obiecte de decor și pentru izolare fonică pe stâlpii de susținere, pereți si tavan, respectiv perete antifonat), cu consecința morții și vătămării corporale a mai multor persoane aflate în club.
Având în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă, după cum rezultă din probatoriul administrat până în acest moment al urmăririi penale, se relevă forma de vinovăție a culpei, și nu a intenției, astfel încât, prin ordonanța din data de 2 noiembrie 2015, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal în infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 3 Cod penal.
Prin ordonanța motivată din data de 2 noiembrie 2015, procurorii au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de Gancea Paul Cătălin, Anastasescu George Cătălin și Mincu Costin, administratori ai SC Colectiv Club SRL, sub aspectul infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă.
Practica unitara la Tribunalul Bucuresti pe conversie curs istoric
Ora estimata: 12:00
Complet: C32-Fond
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte cererea de chemare în judecată. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.4211R2J1160017816/14.11.2007 încheiat cu reclamantul Raicu Aurel. Dispune restituirea sumelor achitate în plus de reclamantul Raicu Aurel cu titlu de dobândă ca urmare a majorării marjei dobânzii de la 4,3 % la 6,3 %, începând cu data de 22.05.2009. Constată nulitatea absolută a clauzei art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii din contractul de credit nr.280002J3790026149/20.02.2008 încheiat cu reclamanţii Munteanu Stoica Petru şi Munteanu Stoica Simona. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.12000000000015111/03.07.2007 încheiat cu reclamanta Simion Elisabeta Georgeta. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.4221000000031791/03.09.2008 încheiat cu reclamanţii Mircea Adriana şi Mircea Daniel. Dispune restituirea sumelor achitate în plus de reclamanţii Mircea Adriana şi Mircea Daniel, cu titlu de dobândă ca urmare a majorării marjei dobânzii de la 4,9 % la 6,9 %, începând cu data de 22.05.2009. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.4100R000000015531/19.07.2007 încheiat cu reclamanţii Munteanu Florin şi Munteanu Crina Mihaela. Dispune restituirea sumelor achitate în plus de reclamanţii Munteanu Florin şi Munteanu Crina Mihaela, cu titlu de dobândă ca urmare a majorării marjei dobânzii de la 4,2 % la 6,2 %, începând cu data de 22.05.2009. Constată nulitatea absolută a clauzelor art.5.1 în partea referitoare la varia?ia marjei conform deciziei băncii şi art.5.4 teza finală din contractul de credit nr.03000000000013511/16.04.2007 încheiat cu reclamanţii Dumitrescu Narcis Liviu şi Dumitrescu Gabriela Claudia. Dispune restituirea sumelor achitate în plus de reclamanţii Munteanu Florin şi Munteanu Crina Mihaela, cu titlu de dobândă ca urmare a majorării marjei dobânzii de la 4 % la 6 %, începând cu data de 22.05.2009. Respinge celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; apelul se depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.10.2015.
Document: Hotarâre 5402/2015 07.10.2015
Moartea nu ia spaga. Raspunderea Juridica a proprietarilor de cluburi
Cine sunt vinovaţii pentru tragedia din clubul groazei
Verificări de la Inspecţia Muncii Moartea unei angajate a clubului Colectiv, care ar fi lucrat la negru, a determinat Inspecţia Muncii să declanşeze o anchetă privind legalitatea angajării personalului localului. Femeia, care ţinea locul unei colege care se simţea rău, în seara tragediei, avea cinci copii. „Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, precum şi o echipă a Direcţiei de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei de sector, fac o anchetă socială cu privire la situaţia celor cinci copii ai victimei tragicului eveniment de vineri. Scopul anchetei este identificarea măsurilor de sprijin pentru cei cinci copii“, se arată într-un comunicat al instituţiei. Incendiu cu recidivă Clădirea care adăposteşte clubul Colectiv a mai fost cuprinsă de incendiu. În noiembrie 2014, o altă hală a fostei fabrici bucureştene Pionierul, unde erau depozitate mai multe covoare, a luat foc. Incendiul, care nu a provocat victime, ar fi fost provocat intenţionat. Clubul Colectiv nu a fost afectat. Clubul Colectiv, autorizat să funcţioneze cu avize lipsă Una dintre întrebările la care trebuie să răspundă ancheta este dacă firma Colectiv Club SRL funcţiona legal sau nu. Imediat după tragedie, primarului sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, a declarat că nu are ce să-şi reproşeze şi că, din punctul de vedere al primăriei, Clubul Colectiv a funcţionat legal. Cu toate acestea, localul obţinuse acordul de funcţionare în baza unei simple declaraţii pe proprie răspundere a administratorilor. „Avem la dosar toate actele, am îndeplinit toate normele legale de eliberare a acordului de funcţionare. Legea Poliţiei locale spune că pentru eliberarea acordului de funcţionare trebuie să avem acordul locatarului, contractul de închiriere, titlul de proprietate, datele de identificare de la Registrul Comerţului. Locatarul dă declaraţie pe proprie răspundere despre ce activitatea pe care trebuie să o desfăşoare“, a spus Piedone. ISU nu a autorizat clubul Colectiv Printre condiţiile prevăzute de lege pentru ca spaţiul închiriat de firma Colectiv Club SRL să poată primi autorizaţie de funcţionare de la Primăria sectorului 4 este obţinerea avizului de securitate la incendiu. Acesta este obligatoriu atât în cazul clădirilor nou-construite, cât şi în situaţia celor care şi-au schimbat destinaţia, precum clubul Colectiv. Aviz pe care patronii clubului au omis să-l ceară. Secretarul de stat Raed Arafat a confirmat că localul în care a avut tragedia nu avea nicio autorizaţie. „Nu există nicio autorizaţie de la ISU pentru securtatea la incendii şi nici pentru spectacolul pirotehnic“, a declarat Arafat. Ce norme trebuiau respectate de Clubul Colectiv Avizul de la ISU se obţine după ce firma depune raportul de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială „securitate la incendiu“, referatul verificatorului de proiect privind schimbarea destinaţiei/modernizării, scenariul de securitate la incendiu, planul de situaţie cuprinzând amplasamentul construcţiilor şi amenajărilor proiectate, proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor. Potrivit normelor legale, clădirile cu destinaţie de club trebuie separate de alte construcţii prin pereţi care nu ard şi nu se carbonizează. Plafoanele suspendate se construiesc tot din materiale ignifuge. În plus, clădirea trebuie să aibă cel puţin două ieşiri de evacuare distincte şi să fie dotată cu sisteme de degajare a fumului. Pentru a nu fi obligaţi să îndeplinească aceste norme stricte, proprietarii clubului au declarat, pe proprie răspundere, că incinta amenajată acomodează doar 80 de locuri pe scaune. Or, în momentul izbucnirii incediului, în sală erau peste 450 de persoane. Cine sunt patronii Clubului Colectiv Firma care deţine clubul în care s-a produs tragedia, Colectiv Club SRL, este deţinută de trei tineri – George Alin Anăstăsescu (47% – foto dreapta), Paul Cătălin Gancea (30%) şi Costin Mincu (23%), potrivit datelor Registrului Comerţului. Deşi clubul Colectiv este deschis încă din 2013, el funcţionează sub această firmă din 6 octombrie 2014, când a fost înregistrată la Registrul Comerţului societatea Colectiv Club SRL. La sfârşitul anului trecut, după numai trei luni de funcţionare, firma înregistra pierderi de 27.833 de lei, datorii de 101.793 de lei şi o cifră de afaceri de 45.511 de lei, potrivit datelor publicate pe portalul Ministerului Finanţelor. Colectiv Club, a cărui principal obiect de activitate era „baruri şi alte activităţi de servire a băururilor“, avea cinci salariaţi la sfârşitul lui 2014. Clubul Colectiv funcţiona încă din 2013 în clădirea fostei fabrici „Pionierul“, însă avea în spate o altă firmă – Music Hall SRL, în care apar ca acţionari Alin Anăstăsescu şi Costin Mincu. Music Hall SRL, cu doi angajaţi la sfârşitul lui 2014, a înregistrat anul trecut pierderi de 34.925 de lei, datorii de 821.165 de lei şi o cifră de afaceri 223.800. Acţionari în mai multe firme Cei trei proprietari ai clubului Colectiv vin din industria organizării de spectacole şi din publicitate şi fiecare dintre ei sunt acţionari în mai multe firme. George Alin Anăstăsescu (28 de ani) este acţionar în trei firme: pe lângă Colectiv Club SRL şi Music Hall SRL, el deţine şi Sasquatch SRL, cu activitate în domeniul publicităţii. Potrivit profilului de pe LinkedIn, Alin Anăstăsescu este project manager la Sasquatch din 2011 şi a realizat mai multe evenimente pentru Mountain Dew. Anăstăsescu, absolvent al Facultăţii de Arte, este din ianuarie 2011 şi producător la Cevadevis.ro., unde a realizat matriale de publicitate pentru branduri cunoscute. Paul Cătălin Gancea (28 de ani) este acţionar, pe lângă Colectiv Club SRL, la companiile Gradual Steps (publicitate), Lemne şi Cuie SRL (fabricare de mobilă) şi la Rename Advertising SRL (publicitate). El a absolvit Facultatea de Marketing din cadrul Universităţii „Spiru Haret“, potrivit datelor de pe pagina sa de Facebook. Costin Mincu (35 de ani), cel care deţine 23% din Colectiv Club SRL, mai este acţionar în alte 11 firme, aproape toate fiind implicate în cluburi şi organizări de concerte. Fost student al Universităţii Politehnica, Mincu a început ca barman într-un club din Bucureşti, apoi şi-a deschis propriile baruri – mai întâi o terasă în Vama Veche, apoi un club în Constanţa. În 2012, şi-a extins businessul în Centrul Vechi din Bucureşti, unde a deschis clubul Goblin şi Elephant Pub
Tribunalul Vâlcea a dat câştig de cauză unei persoane care a luat un credit şi a cerut îngheţarea cursului de schimb leu – franc elveţian
Tribunalul Vâlcea a dat câştig de cauză unei persoane care a luat un credit şi a cerut îngheţarea cursului de schimb leu – franc elveţian, magistraţii dispunând definitiv îngheţarea cursului la valoarea de la momentul încheierii contractului şi considerând drept abuzivă clauza de risc valutar.
„Stabilizează (îngheaţă) cursul de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului pentru toată perioada de derulare a contractului şi denominează plăţile în moneda naţională. Obligă pârâta la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzei constatate abuzivă”, se arată în soluţia publicată pe portalul instanţelor de judecată.
În plus, Tribunalul Vâlcea a obligat creditorul, care este Credit Europe Ipotecar IFN, să achite cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 de lei.
Bărbatul din Vâlcea care a introdus acţiunea în instanţă pentru a cere îngheţarea cursului de schimb valutar în privinţa creditului său a introdus procesul în luna iulie a anului trecut la Judecătoria Râmnicu Vâlcea. Iniţial, el a dat în judecată Credit Europe Bank România şi Credit Europe Ipotecar IFN Bucureşti.
La procesul de la Judecătoria Râmnicu Vâlcea avocaţii celor două instituţii financiare au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale. În noiembrie 2014, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru Credit Europe Bank, respingând această excepţie în ceea ce priveşte Credit Europe Ipotecar IFN Bucureşti. Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea introdusă de bărbatul din judeţul Vâlcea. Acesta a contestat în instanţă şi a câştigat procesul.
Cursul francului elvetian, inghetat de instante in peste 100 de dosare in 2015!Este o practica unitara.
Prima se refera la obligarea Piraeus Bank la inghetarea cursului francului elvetian la nivelul de la data acordarii creditului. A doua este in masura sa genereze un val de procese ale debitorilor cu bancile, dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ)a stabilit ca simpla inmanare a contractului de credit catre debitor nu reprezinta o negociere si nici faptul ca persoana creditata a inteles ce efecte poate produce un contract, relateaza National.
Instanta a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind suportarea de catre consumator a diferentelor de curs valutar inserate in contractul de credit. Magistratii au declarat nulitatea absoluta a clauzelor mentionate anterior, ca efect al constatarii caracterului abuziv al acestora. De asemenea, instanta a dispus inghetarea cursului de schimb valutar CHF-leu pentru efectuarea platilor in temeiul contractului mentionat, la valoarea de la momentul semnarii contractului, respectiv calcularea si plata ratelor lunare si a tuturor rambursarilor contractului, la valoarea in lei a francului elvetian de la data semnarii contractului, pe intreaga perioada contractuala.
Perspective sumbre pentru banci
Conform ICCJ, instantele au dreptul – chiar obligatia – sa examineze caracterul abuziv al clauzelor privind pretul, chiar daca acestea sunt redactate in mod clar si inteligibil, cu atat mai mult avand acest drept atunci cand aceste clauze nu sunt redactate intr-un limbaj clar si inteligibil. „Limbaj clar inseamna, in primul rand, exprimarea corecta din punct de vedere gramatical, insa, sub acest aspect, chiar daca respectivele clauze au fost exprimate clar din punct de vedere gramatical, trebuie tinut seama de faptul ca ele nu au fost negociate […], contractul fiind unul de adeziune. (…)Simpla informare a reclamantilor in legatura cu prevederile contractului nu echivaleaza, in nici un fel, cu negocierea contractului”, se arata in motivarea ICCJ. In aceste conditii, multi debitori pot deschide noi procese, invocand inclusiv caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind suportarea de catre consumator a diferentelor de curs valutar inserate in contractul de credit.
Un Dosar Penal Pe Zi – 30.10.2015 ,Elena Udrea se transformă în bombă cu ceas
Elena Udrea va ajunge vineri la DNA, unde ar putea fi din nou încătușată! Însă, numai pentru 24 de ore, căci deputații nu au încuviințat și posibilitatea arestului preventiv. Stelian Tănase, fost șef la TVR, a comentat ultimele afirmații ale lui Udrea, care a amenințat cu dezvăluiri incendiare. Numai că, până acum, deputata a rămas doar cu amenințările. ”Se transformă în bombă cu ceas.”, spune Tănase.
Femeile care practică avocatura ar putea ieşi la pensie la aceeaşi vârstă cu barbaţii, adică la 65 de ani
Propunerea legislativă privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor a fost înscrisă la Senat în luna aprilie. După ce a trecut pe la comisii, documentul a ajuns săptămâna aceasta pe ordinea de zi a senatorilor, cu propunere de adoptare. Senatul este prima Cameră sesizată, astfel că votul final va aparţine Camerei Deputaţilor.
Documentul unifică reglementările privind drepturile la pensie ale avocaţilor cuprinse în prezent în diferite acte normative şi introduce câteva noutăţi. Mai exact, proiectul de lege preia prevederile din Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor şi urmează să abroge Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor atunci când va intra în vigoare.
Conform dispoziţiilor incluse în act, avocaţii ar putea avea dreptul, la fel ca în prezent, la următoarele categorii de pensii:
- pensia pentru limită de vârstă;
- pensia de retragere definitivă din profesie;
- pensia anticipată (în prezent, se acordă pensie de retragere anticipată definitivă din profesie);
- pensia de invaliditate;
- pensia de urmaş.
Femeile din avocatură s-ar putea pensiona la aceeaşi vârstă cu bărbaţii
Avocaţii asiguraţi care îndeplinesc, în mod cumulativ, la data pensionării, vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare ar putea să primească pensia pentru limită de vârstă.
Proiectul de lege ar putea modifica vârsta standard de pensionare, în sensul că aceasta va fi egală atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Concret, vârsta standard de pensionare ar putea fi de 65 de ani pentru toţi avocaţii, indiferent că sunt bărbaţi sau femei.
În prezent, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi de 60 de ani pentru femei. Acest lucru este prevăzut în Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor şi în OUG nr. 221/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.
Cu alte cuvinte, dacă proiectul de lege va intra în vigoare, atunci femeile care practică avocatura s-ar putea pensiona la aceeaşi vârstă cu bărbaţii.
Important! Atingerea vârstei standard de pensionare s-ar putea realiza prin creşterea treptată a vârstei de pensionare, conform eşalonării prevăzute în documentul anexat acestui articol.
În ceea ce priveşte stagiul minim de cotizare pentru femei şi bărbaţi, acesta ar putea rămâne la nivelul actual de 15 ani.
În schimb, stagiul complet de cotizare ar putea ajunge la 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, în condiţiile în care în prezent stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi.
Acelaşi document mai prevede că în sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor s-ar putea asimila stagiului de cotizare, la fel ca în prezent, şi perioadele necontributive (perioade asimilate) în care asiguratul:
- a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar juridic, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă;
- a satisfăcut serviciul militar, ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ universitar urmează să beneficieze de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
Atenţie! Perioadele asimilate menţionate mai sus urmează să se valorifice numai pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, pensiei de retragere definitivă din profesie, pensiei de invaliditate şi pensiei de urmaş.
Şi femeile care au un singur copil vor beneficia de reducerea vârstei de pensionare
Proiectul de lege aflat pe ordinea de zi a senatorilor ar putea extinde categoria femeilor care vor beneficia de reducerea vârstei de pensionare.
Mai exact, femeile care au realizat stagiul complet de cotizare şi care au născut cel puţinun copil şi l-au crescut până la vârsta de zece ani ar putea beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare, după cum urmează:
- cu şase luni – pentru un copil;
- cu un an – pentru doi copii;
- cu 18 luni – pentru trei copii;
- cu doi ani – pentru patru sau mai mulţi copii.
Legislaţia în vigoare stabileşte că numai femeile care au născut cel puţin trei copii şi i-au crescut până la vârsta de zece ani beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare – cu un an pentru trei copii şi cu doi ani pentru patru sau mai mulţi copii.
După încheierea activităţii, avocaţii vor primi pensie de retragere definitivă din profesie
Avocaţii care s-au pensionat pentru limită de vârstă pot continua exercitarea profesiei de avocat. Astfel că, după ce îşi încetează activitatea şi după ce sunt radiaţi din Tabloul avocaţilor, aceştia vor putea să solicite, la fel ca în prezent, calcularea pensiei de retragere definitivă din profesie.
Pensia de retragere definitivă din profesie nu se va putea transforma în nicio altă categorie de pensie. Mai mult decât atât, după obţinerea pensiei de retragere definitivă din profesie, beneficiarul acesteia nu va mai putea reveni în profesie.
Pe lângă pensia de retragere definitivă din profesie, avocaţii vor mai putea beneficia şi depensie anticipată, aşa cum se întâmplă şi acum.
Potrivit proiectului de lege, pensia anticipată s-ar putea cuveni, cu cel mult cinci ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, asiguraţilor care au depăşit cu cel puţin cinci ani stagiul complet de cotizare realizat numai în profesia de avocat.
În ceea ce priveşte pensia de invaliditate, de aceasta ar putea beneficia avocaţii care şi-au pierdut total capacitatea de muncă din cauza bolilor obişnuite, accidentelor de muncă sau accidentelor care nu au legătură cu munca. Aceeaşi regulă este prevazută şi în legislaţia în vigoare.
Totodată, evaluarea capacităţii de muncă pentru stabilirea gradului de invaliditate se va face de către medicul specializat în expertiză medicală a capacităţii de muncă din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice (medic expert al asigurărilor sociale de stat).
Cât priveşte pensia de urmaş, proiectul de act normativ stabileşte că aceasta le va reveni copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.
La fel ca în prezent, copiii vor avea dreptul la pensie de urmaş în următoarele condiţii:
- până la vârsta de 16 ani;
- dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acesteia, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;
- pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre cele două situaţii de la primele două puncte.
Potrivit documentului citat, soţul supravieţuitor va avea dreptul la pensie de urmaş pe tot parcursul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin zece ani şi nu dispune de altă sursă de venituri permanente sau nu are drept la pensie proprie.
În cazul în care durata căsătoriei a fost mai mică de zece ani, dar nu mai puţin de cinci ani, atunci cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se va diminua cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.
De asemenea, în acelaşi document se menţionează că avocaţii asiguraţi urmează să aibă dreptul, în afară de pensie, la următoarele prestaţii de asigurări sociale (acestea sunt valabile şi în prezent):
- indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite, accidente de muncă sau accidente în afara muncii;
- indemnizaţie de maternitate;
- ajutor pentru creşterea copilului;
- ajutor de deces.
În afară de ajutorul de deces, asiguraţii vor avea dreptul la celelalte prestaţii de asigurări sociale dacă au un stagiu de cotizare de cel puţin 12 luni anterior producerii riscului, dacă nu realizează venituri din profesie şi au achitate la zi obligaţiile de plată către fondurile sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor.
Atenţie! Propunerea legislativă NU se aplică momentan. Pentru a intra în vigoare, aceasta trebuie să fie adoptată de Parlament, promulgată prin decret prezidenţial şi publicată în Monitorul Oficial.
Un Dosar Penal Pe Zi – Patronul UTI, dus cu mandat la DNA
Patronul grupului de firme UTI, Tiberiu Urdăreanu, a fost dus cu mandat la DNA, joi, la prânz. Urdăreanu este un apropiat al lui Gabriel Oprea, finanţator al UNPR şi principal beneficiar al contractelor de la Primăria Capitalei.
În ultimii 5 ani, UTI s-a aflat pe primul loc în topul firmelor IT la număr de proiecte câștigate cu statul român. Firma lui Urdăreanu a întrecut numărul și valoarea proiectelor firmelor lui Sebastian Ghiță.
Fondatorul grupului de firme UTI, Tiberiu Urdăreanu, este născut la Dej şi absolvent a două facultăţi – Automatica şi Comerţul. Tiberiu Urdăreanu este fiul generalului Tiberiu S. Urdăreanu, fost şef al Comandamentului de Tancuri şi Auto în regimul comunist.
Deocamndată nu se cunoaşte motivul aducerii cu mandat la DNA.
TELVERDE EXECUTARI SILITE – O necesitate in 2016
In luna octombrie 2015 s-a observat o crestere de 120% a executarilor silite a consumatorilor. Vezi sursa INS
Pentru ca o tendinta fireasca in fiecare an in lunile de iarna este sa creasca cheltuielile familiale,atunci si aceste executari silite vor exploda.
Ar trebui din punctul meu de vedere sa existe un numar unic de urgenta,telverde pentru a putea raspunde intrebarilor acestor consumatori – a se vedea numarul 112
Telverde ar trebui sa fie public,gratuit
Executarile silite afecteaza peste 4 milioane din populatia activa a tarii
In caz de accident, rudele șoferului vinovat au dreptul la despăgubiri din partea asigurătorului RCA
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis, printr-o hotărâre pronunțată luni, că un asigurător RCA este obligat să acorde despăgubiri rudelor unui șofer vinovat de producerea unui accident. Cu o condiție însă: soțul/soția sau persoanele care se află în întreținereaproprietarului sau a șoferului mașinii asigurate să fi fost victime directe ale evenimentului rutier și să fi suferit vătămări corporale în urma acestuia.
Cu alte cuvinte, aceștia nu pot solicita despăgubiri de ordin moral, doar în calitate de rude ale șoferului, ci doar dacă s-au aflat în mașină la momentul producerii accidentului și au suferit vătămări corporale, fiind și ele victime directe ale incidentului rutier.
Asigurătorul de răspundere civilă auto (RCA) este obligat, conform Legii nr. 136/1995, să acorde despăgubiri atât persoanelor aflate în afara mașinii care a produs accidentul, cât și persoanelor din mașină, cu excepția șoferului.
În ceea ce privește rudele șoferului care a produs accidentul rutier, conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, „pot primi despăgubiri soțul, soția sau persoanele aflate în întreținerea proprietarului sau conducătorului auto vinovat, cu condiția ca persoanele respective să fi fost ele însele vătămate/decedate în accident, deci să fi fost victime directe ale accidentului.”
Decizia instanței supreme vine după ce Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Alba-Iulia solicitase, printr-un recurs în interesul legii, pronunțarea unei hotărâri prin care să se asigure interpretarea unitară a dispozițiilor legale în materie, în condițiile în care instanțele le aplicau diferit.
Decizia luată de judecătorii instanței supreme urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, moment în care hotărârea va deveni obligatorie pentru toate instanțele din țară.
Banca Comercială Română (BCR) consideră că „nicio instanţă nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”.MAI SA FIE……
Banca Comercială Română (BCR) consideră că „nicio instanţă nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”, însă banca se va „plia” pe decizia ICCJ şi va avea discuţii cu clienţii care au câştigat procesul privind dobânda variabilă, afirmă un director regional din BCR.
BCR, care a pierdut definitiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procesul intentat de 200 de clienţi care au contestat dobânda variabilă stabilită unilateral de bancă, consideră că nicio instanţă de judecată nu poate elimina dintr-un contract de credit prevederile referitoare la dobândă, transmite corespondentul MEDIAFAX.
„Nu aş vrea să comentez foarte mult decizia Curţii, însă practic poziţia băncii este că nicio instanţă de pe lumea asta nu poate elimina dintr-un contract de credit referirile cu privire la dobândă”, a afirmat, vineri, într-o conferinţă de presă susţinută la Ploieşti, Nicolae Cîrciumărescu, director regional în cadrul BCR.
Cîrciumărescu a explicat că BCR aşteaptă ca ICCJ să formuleze hotărârea, iar în baza prevederilor exacte ale acesteia banca se va „plia” pe decizia judecătorilor Curţii Supreme.
Ce deducem de aici?
Nicio hotarare a ICCJ nu este buna.Incredibil
INCREDIBIL – Cea mai profitabilă afacere a momentului pare să fi devenit denunțarea
Cea mai profitabilă afacere a momentului pare să fi devenit denunțarea, după ce nume mari implicate în scandalurile de top ale corupției din România au scăpat basma curată după ce i-au turnat pe partenerii cu care au derulat afaceri oneroase. Cele mai cunoscute sunt cazurile reunite în sfânta treime Claudiu Florică, Dinu Pescariu și Dragoş Stan care nu doar că au scăpat de urmărirea penală, dar, în plus, au rămas și cu banii.
Un alt caz la fel de celebru este cel al lui Gabriel Marin, patronul de la Omnilogic, peste a cărui afacere ciudată e-Romania s-a așternut o tăcere cel puțin la fel de dubioasă ca și afacerea în sine prin care se plăteau multe milioane de euro pentru un portal care nu e bun de nimic și pe care nu îl folosește nimeni. Poate că tăcerea referitoare la datele penale ale desfășurării e-Romania are legătură cu generozitatea denunțurilor lui Gabi Marin care au lovit cu detalii și date incriminatorii în toate marile dosare de corupție din IT, dar de care patronul de la Omnilogic se dezice după aproape un an de zile în care toată lumea a știut că Gabi Marin este în mod cert patronul Omnilogic.
Cert este că denunțărilor le merge bine în România, cei care care au turnat și au scăpat fiind văzuți cu diferite ocazii în locuri publice distrându-se și având o viață cu siguranță mai plăcută decât a celor care au tăcut și au înfundat pușcăria. Despre acest lucru Elena Udrea este cea mai în măsură să ofere detalii interesante…
MEDIAFAX
Un dosar penal pe zi -23.10.2015.Ana Maria Topoliceanu a dus la PDL bani negri din care au fost sponsorizate campaniile electorale ale lui Silviu Prigoană, la Primăria Capitalei, şi Theodor Paleologu, la Sectorul 1.
Potrivit unor surse judiciare, Ana Maria Topoliceanu a povestit că, împreună cu un apropiat al lui Bogdan Buzăianu, a dus la sediul PDL din Modrogan două sacoşe în care se aflau aproximativ 3,5 milioane de euro din şpaga care i-ar fi fost cerută de Elena Udrea omului de afaceri. Totul se întâmpla în 2012, înainte de campania electorală pentru alegerile locale din 2012.
stiri pe surse
Citesti pe
https://www.coltuc.ro/blog/un-dosar-penal-pe-zi-23-10-2015-ana-maria-topoliceanu-a-dus-la-pdl-bani-negri-din-care-au-fost…
Posted by Cabinet De Avocat Coltuc on 22 Octombrie 2015
Update Procese Denominare Moneda Straina : 2015
Istoria acestor procese
Autorităţile şi instanţele din Franţa au calificat, încă din 2011, ca fiind produse financiare toxice toate creditele în franci elveţieni contractate de populaţie sau de autorităţile administraţiei locale, iar instanţele din ţări ca Ungaria, Bulgaria sau Croaţia au dispus îngheţarea cursului de schimb CHF şi denominarea în moneda naţională a creditelor.
Temei juridic: Legea 193/2000 şi Decizia Kasler vs. OTP
Plata ratelor la un curs de schimb diferit de cel din ziua în care s-a acordat împrumutul ar putea fi considerată o clauză abuzivă. Aceasta este opinia avocatului general al Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Totul a pornit de la un proces intentat băncii de doi maghiari care au obţinut un credit în 2008. În contract se prevedea că rambursarea creditului se va face la cursul de vânzare a valutei valabil cu o zi înainte de data de plată a ratei. Împrumutaţii au cerut să plătească ratele însă la cursul la care au luat creditul, adică mult mai mic. Pornind de la acest caz, avocatul general Nils Wahl spune că utilizarea a 2 cursuri diferite, unul mai mic la acordare şi altul mai mare la plata ratelor poate fi o clauză abuzivă.
Avocatul general a anunţat însă că “este totuşi de competenţa instanţei naţionale să determine dacă oamenii au fost în măsură să înţeleagă că s-au expus la o cheltuială suplimentară din cauza diferenţei dintre cele 2 cursuri de schimb”.
În 2006-2007, când creditele în franci elveţieni erau la mare căutare, un franc valora 2 lei. Acum însă cotaţia a ajuns la peste 3,7 lei. Asta înseamnă că în acest moment ratele celor împrumutaţi în această monedă au crescut cu peste 85% în ultimii 7 ani.
In 2015,pana la data de 22.10.2015 exista pe rol ,in Romania 4647 procese
Peste 98% dintre procese sunt castigate de consumatori.
Aici gasiti procesele http://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=actiune%20in%20constatare%20clauze%20abuzive&r=sitename%3D%22ARMBdmRvc2FyY2hsX3Zkb3NhcmNobAhzaXRlbmFtZQEBXgEk%22&v1=-mjmpdosardata
Un Dosar Penal Pe Zi – 22.10.2015 ,Procurorii DNA efectuează, joi, percheziţii în 14 locaţii situate în judeţul Braşov
„Procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov, efectuează cercetări într-o cauză penală ce vizează suspiciuni privind săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, asimilate celor de corupţie şi a unor infracţiuni de fals, comise în perioada 2012 – 2015. În cursul zilei de 22 octombrie, ca urmare a obţinerii autorizărilor legale de la instanţa competentă, sunt efectuate percheziţii domiciliare în 14 locaţii situate în judeţul Braşov, din care una este sediul unei instituţii publice, restul reprezentând sediile unor societăţi comerciale şi domiciliile unor persoane fizice”, se arată într-un comunicat al DNA.
În cauză, procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informaţii şi din partea Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei.
UPDATE 1: Potrivit unor surse judiciare, percheziţiile au loc la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov. Procurorii vizează lucrări efectuate de şeful instituţiei printr-o firmă pe care o controlează
Atentie la noul cod fiscal 2016 : Ce nivel de dobanzi si penalitati ne aduce noul Cod de Procedura Fiscala?
Noul Cod de Procedura Fiscala aplicabil din 2016 este adoptat prin Legea nr. 207/2015, iar prevederile de referinta cu privire la dobanzi si penalitatii de intarziere sunt reglementate de art 178-182 din acest temei normativ. Sa parcurgem principalele aspecte, mai ales ca vom identifica o noua sanctiune fiscala, penalitatea de nedeclarare, ce are un procent ruinator pentru „o tara normala”.
Nivelul dobanzii este de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere. Nivelul penalitatii de intarziere este de 0,01% pentru fiecare zi de intarziere. Penalitatea de intarziere nu inlatura obligatia de plata a dobanzilor. Penalitatea de intarziere nu se aplica pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate de contribuabil si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere.
Ce este penalitatea de nedeclarare?
Penalitatea de nedeclarare este obligatia fiscala accesorie reprezentand sanctiunea pentru nedeclararea sau declararea incorecta, in declaratii de impunere, a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale.
Mai exact, daca din diverse motive, nu s-au declarat la timp de catre contribuabil sumele corecte de plata, ci s-au declarat unele mai mici, atunci pentru aceasta fapta sanctiunea este plata penalitatii de nedeclarare. Aici se regaseste atat rea-vointa, cat si erorile contabile, inevitabile intr-un haos fiscal prin care sunt modificate anual circa 100 de legi.
Desigur, intervine intrebarea legitima: cat este de mare aceasta penalitate de nedeclarare?
Pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere, contribuabilul datoreaza o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligatiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil si stabilite de organul de inspectie fiscala prin decizii de impunere.
Mai exact, aceasta penalitate de nedeclarare este in procentul de 29,2% pe an. Scump de tot, am spune!
Pentru cei pusi pe rele in ale fiscalitatii, penalitatea de nedeclarare se majoreaza cu 100% in cazul in care obligatiile fiscale principale au rezultat ca urmare a savarsirii unor fapte de evaziune fiscala.
Aceste penalitatii de nedeclarare sunt stabilite de echipele de inspectie. Tendinta actuala prin inspectii este de identificare de impozite si acolo unde nu sunt. Este frecventa situatia cand tranzactiile contribuabilului sunt calificate ca artificiale si echipele de inspectie interpreteaza contrar starii de fapt si aduc decizii de impunere cu sume fara justificare fiscala sau economica.
Tendinta fireasca a contribuabilului in aceasta situatie este sa conteste si, ulterior, dupa respingerea contestatiei ca doar aceasta este solutionata tot de un organ fiscal, sa se adreseze instantei de judecata.
Uneori, mai solicita si garantia personala a echipei de inspectie, ca asa e bine sa aiba toata lumea o raspundere. Statistic in ultimii ani, in unele zone ale tarii, rata de desfiintare de catre instanta de judecata a deciziilor de impunere emise Fisc este foarte ridicata.
Nu da bine in statistici ca o institutie a statului sa piarda in instanta mai multe procese decat castiga, in fond pentru o institutie de stat rata de eroare in aplicarea legii ar trebui sa fie zero.
Asa ca momim cu zaharelul contribuabilul sa nu se prezinte in instanta. Respectiv, penalitatea de nedeclarare se reduce, la cererea contribuabilului/platitorului, cu 75%, daca obligatiile fiscale principale stabilite prin decizie se sting prin plata sau compensare.
Altfel spus: plateste debitele, nu mai merge pe la judecati si la cererea ta suntem cooperanti si reducem penalitatea de nedeclarare.
Un Dosar Penal pe Zi – 21.10.2015,Virgil Măgureanu. Acesta va fi audiat în dosarul Mineriadei din iunie 1990
„Până nu se lămuresc de către instanţă circumstanţele acestor regretabile victime…”, a declarat Măgureanu la intrarea în Parchetul General, adăugând că nu îşi reproşează nimic „în legătură cu morţi”.
Măgureanu a fost primul director al SRI, ocupând funcţia în perioada 1990-1997.
La Parchet este şi fostul preşedinte Ion Iliescu.
Nici nu a fost adoptat bine Codul fiscal 2016 si deja este neconstitutional.In parte,cei drept
Curtea Constituțională a României (CCR) a decis marți ca fiind neconstituționale prevederile unui articol din Codul de procedură fiscală, stabilind că statul trebuie să plătească dobândă pentru toată perioada în care reține sumele pe care le are de restituit sau de rambursat contribuabililor.
contribuabililor”.
Dispozițiile art.70 din Ordonanța Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală la care se raportează prevederile art.124 alin. (1) din același cod au următorul conținut: „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. (2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate”.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.124 alin. (1) raportate la cele ale art.70 din Ordonanța Guvernului nr.92/ 2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale.
Curtea a reținut că normele criticate generează îmbogățirea fără justă cauză a statului în detrimentul patrimoniului contribuabilului ca urmare a imposibilității folosirii sumei de bani percepută nelegal și privarea persoanei de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata respectivei sume.
Această pierdere este direct proporțională cu durata indisponibilizării sumei plătite fără temei juridic pe perioada cuprinsă între data plății sumei nedatorate și data restituirii acesteia și are drept consecință încălcarea dreptului de proprietate al contribuabilului, consacrat de art.44 din Constituție.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal.
O solutie extrem de interesanta:obligă banca să procedeze la modificarea contractului de împrumut, în sensul stabilirii ratelor diminuate proporţional cu veniturile cumulate ale reclamanţilor până la limita a 25% din acestea
Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: respinge excepţia lipsei calităţii procesiale pasive invocată de pârâta BCR SA Suc.Vaslui. admite acţiunea formulată de către reclamanţii A.C. şi A G-E. în contradictoriu cu pârâta BCR SA Suc. Vaslui. obligă pârâta să procedeze la modificarea contractului de împrumut, în sensul stabilirii ratelor diminuate proporţional cu veniturile cumulate ale reclamanţilor până la limita a 25% din acestea, începând cu data de 1.07.2010. respinge acţiunea în contradictoriu cu pârâta SC Suport Colect SA Bucureşti, ca lipsită de obiect.
sursa
http://portal.just.ro/89/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=8900000000038088&id_inst=89
Un dosar penal pe zi : Aplicarea unitară a legii în materia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine penale în vederea executării lor în România
La data de 5 octombrie, procurorul general al României a adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție un recurs în interesul legii vizând interpretarea şi aplicarea unitară a legii în materia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti străine penale în vederea executării lor în România, cu referire concretă la posibilitatea recunoaşterii şi executării sancţiunilor/interdicţiilor aplicate de autorităţile judiciare străine al căror corespondent în legea română sunt pedepsele complementare/accesorii.
Potrivit textului recursului, examenul jurisprudenţei naţionale existente în materie evidenţiază două orientări, relevând caracterul neunitar al acesteia.
- Într-o orientare, instanţele au considerat că, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr.302/2004, republicată şi modificată, sancţiunile/interdicţiile stabilite printr-o hotărâre de condamnare străină similare pedepselor accesorii sau complementare din legea internă, nu pot fi recunoscute şi executate (Anexele 1 – 16).
Această orientare jurisprudenţială a fost identificată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţilor de Apel Bucureşti, Oradea, Alba Iulia, Constanţa şi Piteşti.
Argumentele existente în cuprinsul hotărârilor analizate au ca premisă obiectivul principal al procedurii recunoaşterii unei hotărâri străine şi anume transferarea unei persoane în vederea executării pedepsei privative de libertate .
În acest context, art.154 alin.3 din Legea nr.302/2004, republicată şi modificată, precum şi art.160 alin.3 din aceeaşi lege, stabilesc expres şi limitativ care sunt categoriile de măsuri care pot constitui obiectul acestei proceduri, pedepsele complementare/accesorii nefăcând parte dintre acestea.
- Într-o altă abordare, instanţele au considerat că pedepsele/interdicţiile stabilite prin hotărârile pronunţate de statele de străine de condamnare, similare celor complementare/accesorii din legea română pot fi recunoscute şi puse în executare în această procedură (Anexele 17 – 29).
Jurisprudenţa relevantă din această perspectivă aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţilor de Apel Galaţi, Suceava, Oradea şi Bacău.
Hotărârile judecătoreşti care reflectă această orientare nu cuprind o motivare a problemei de drept analizate, mărginindu-se să examineze necesitatea adaptării pedepselor complementare/ accesorii la legea internă.
Caracterul neunitar al jurisprudenţei se remarcă şi la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prima dintre abordările prezentate anterior regăsindu-se în cuprinsul hotărârilor de la anexele nr.1-5, 7, 8, 14-16, iar cea de-a doua în anexele nr.17-19 şi 28.
În ceea ce priveşte hotărârile examinate trebuie precizat că acestea sunt ulterioare datei de 26 decembrie 2013, problema de drept luând naştere odată cu modificarea Legii nr.302/2004, republicată, prin Legea nr.300/2013[1].
Apreciez că soluţia legală în această materie este cea relevată de prima orientare jurisprudențială.
Problema de drept tratată neunitar a fost generată de modificările Legii nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală intervenite prin Legea nr.300/2013.
În concret, prin noua lege se observă o reaşezare a dispoziţiilor legale care guvernează materia recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea transferării persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate în România pentru executarea acestora.
Noua structură a Legii nr.302/2004 a fost impusă de faptul că Legea nr.300/2013 a asigurat, printre altele, transpunerea Deciziei-cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 327/27 din 5 decembrie 2008.
Această împrejurare a generat inserarea a două titluri în cuprinsul legii destinate să acopere, atât relaţia cu statele care au transpus decizia-cadru anterior menţionată, cât şi cu cele care nu au transpus această decizie, respectiv cu statele terţe care nu sunt membre ale Uniunii Europene.
Astfel, Titlul V legiferează recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe, în baza Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr.76/1996 şi a Protocolului adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997, ratificat de România prin Ordonanţa Guvernului nr.92/1999, aprobată prin Legea nr.511/2001.
Titlul nr.VI al legii este aplicabil în relaţia cu acele state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru nr.2008/909/JAI şi cuprinde dispoziţii privind cooperarea cu aceste state în aplicarea deciziei-cadru anterior menţionate.
În privinţa procedurii aplicabile celor două situaţii se observă că ambele au la bază principiile recunoaşterii şi încrederii reciproce, din perspectiva condiţiilor de fond şi formă, respectiv a motivelor de nerecunoaştere şi/sau neexecutare, prevederile fie sunt identice (dubla incriminare, legea aplicabilă, motive de refuz), fie asemănătoare, fie au aceeaşi finalitate[2].
Un aspect relevant referitor la problema de drept analizată are în vedere faptul că, atât Decizia-cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, cât şi Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate şi Protocolul său adiţional, se referă exclusiv la pedepsele privative de libertate.
Astfel, potrivit art.1 lit.b din Decizia-cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului, termenul de pedeapsă regăsit în cuprinsul actului normativ este definit ca fiind orice pedeapsă sau măsură privativă de libertate impusă pentru o perioadă de timp limitată sau nelimitată ca urmare a unei infracţiuni pe baza unui proces penal.
De asemenea, art.1 lit.a al Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate defineşte noţiunea de condamnare ca fiind orice pedeapsă sau măsură privativă de libertate, pronunţată de către un judecător pentru o durată limitată sau nedeterminată în temeiul unei infracţiuni penale. Prin urmare, pedepsele accesorii/complementare, în niciuna dintre cele două situaţii, nu pot face obiectul recunoaşterii hotărârii de condamnare atunci când aceasta are loc în vederea transferării condamnatului, pentru că această din urmă procedură vizează doar pedeapsa privativă de libertate, adică pedeapsa principală.
Condiţia premisă care trebuie îndeplinită pentru transferarea unei persoane condamnate în străinătate, în vederea executării unei pedepse privative de libertate în România, este recunoaşterea prealabilă a hotărârii de condamnare.
Or, recunoaşterea hotărârii nu presupune o punere a ei în totalitate în executare. Dimpotrivă, pot face obiectul acestei proceduri doar hotărârile de condamnare care privesc executarea, în regim de detenţie, a pedepselor privative de libertate.
Acesta este considerentul pentru care legiuitorul român în cuprinsul art.154 alin.3 din Legea nr.302/2004, republicată, a limitat obiectul recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine şi executarea acesteia statuând că dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.
Textul de lege mai sus menţionat face parte din Capitolul II, Secţiunea a 2-a a Titlului VI a Legii nr.302/2004, fiind incident în materia cooperării cu acele state membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.
În cadrul aceluiaşi titlu, în cuprinsul Secţiunii a 3-a a Capitolului II se regăseşte o dispoziţie legală corelativă celei enunţate mai sus care reglementează situaţia în care persoana condamnată în străinătate se află în România.
Astfel, art.160 alin.3 preia integral conţinutul art.154 alin.3 din lege.
În ceea ce priveşte relaţia cu statele care nu au transpus decizia cadru ori cu cele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, Titlul V care reglementează procedura aplicabilă conţine acelaşi tip de dispoziţii legale.
Astfel, art.135 alin.3 din Legea nr.302/2004 stabileşte în mod similar obiectul procedurii de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine.
Textul de lege statuează că dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească străină, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate nu constituie obiectul prezentei proceduri , în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres. În acest din urmă caz, instanţa de judecată sesizată în scopul transferării persoanei condamnate se pronunţă şi cu privire la recunoaşterea şi punerea în executare a altor dispoziţii penale din hotărârea judecătorească străină.
Totodată, art.137 alin.1 din lege prevede incidenţa dispoziţiei legale mai sus menţionate şi în situaţia în care persoana condamnată se află în România.
Regula stabilită de lege şi în relaţia cu aceste state este aceea că obiectul procedurii de recunoaştere îl constituie pedeapsa detenţiunii pe viaţă, a închisorii sau a unei măsuri privative de libertate, însă, în acest caz, la solicitarea expresă a statelor de condamnare, este posibilă recunoaşterea şi executarea şi a altor dispoziţii din cuprinsul hotărârii de condamnare.
În consecinţă, se poate concluziona că regula în materia pedepselor accesorii sau complementare este aceea că ele nu pot constitui obiectul procedurii de recunoaştere şi punere în executare a hotărârilor de condamnare străine în România.
Cu caracter de excepţie în cazul hotărârilor străine de condamnare, pronunţate de autorităţi judiciare aparţinând statelor care nu au transpus Decizia-cadru nr.2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, ori nu sunt membre ale Uniunii Europene, aceste pedepse pot fi recunoscute de autorităţile judiciare române, cu condiţia ca statul străin să solicite acest lucru în mod expres.
În lipsa unei atare cereri din partea statului de condamnare, recunoaşterea acestor pedepse nu este posibilă.
Note:
[1] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.772 din 11 decembrie 2013
[2] Expunerea de motive, Legea nr.300/2013, p.10