AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Manager AVOCAT Coltuc Marius Vicentiu Avocat Coltuc Marius Vicentiu 0745150894 Whatsapp 0745 150 894 https://ro.wikipedia.org/wiki/Utilizator:Coltucmariusvicentiu

Ce obligatie au contribuabilii care declara impozitul pe profit pana pe 25 februarie. Ce trebuie sa faca ei?

de

Ce obligatie au contribuabilii care declara impozitul pe profit pana pe 25 februarie. Ce trebuie sa faca ei?

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/D76qyBTUbDw

Ce obligatie au contribuabilii care declara impozitul pe profit pana pe 25 februarie. Ce trebuie sa faca eiDesi impozitul pe profit trebuie declarat de majoritatea agentilor economici pana la 25 martie, doua categorii de contribuabili fac exceptie de la aceasta reglementare, fiind obligati sa-l raporteze cu o luna mai devreme, respectiv pana pe 25 februarie, conform Codului fiscal. In plus, in acest an, pentru ei, depunerea formularului 101 va fi dublata de o noua obligatie fiscala.

Desi termenul de raportare a impozitului pentru profit este 25 martie, urmatorii contribuabili, cei prevazuti la articolul 34, alineatul 5, litera a) si litera b) din Codul fiscal, sunt obligati sa declare si sa plateasca impozitul pe profit pana marti, 25 februarie:
  • organizatiile nonprofit (ONG);
  • cei care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice si a cartofului, pomicultura si viticultura.

Declaratia 101 privind impozitul pe profit se depune la organul fiscal in a carui evidenta fiscala contribuabilul este inregistrat ca platitor de impozite, taxe si contributii.

Formularul se completeaza cu ajutorul programului de asistenta, pus la dispozitie de Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF), si se depune in format hartie, semnat si stampilat (cu codificarea informatiei prin cod de bare) sau online, prin mijloace electronice de transmitere la distanta.

Atentie! Potrivit articolului 15, alineatul 2 din Codul fiscal, ONG-urile sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele tipuri de venituri:

  • cotizatiile si taxele de inscriere ale membrilor;
  • contributiile banesti sau in natura ale membrilor si simpatizantilor;
  • taxele de inregistrare stabilite potrivit legislatiei in vigoare;
  • veniturile obtinute din vize, taxe si penalitati sportive sau din participarea la competitii si demonstratii sportive;
  • donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
  • dividendele si dobanzile obtinute din plasarea disponibilitatilor rezultate din venituri scutite;
  • veniturile pentru care se datoreaza impozit pe spectacole;
  • resursele obtinute din fonduri publice sau din finantari nerambursabile;
  • veniturile realizate din actiuni ocazionale precum: evenimente de strangere de fonduri cu taxa de participare, serbari, tombole, conferinte, utilizate in scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
  • veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate in proprietatea organizatiilor nonprofit, altele decat cele care sunt sau au fost folosite intr-o activitate economica;
  • veniturile obtinute din reclama si publicitate, realizate de organizatiile nonprofit de utilitate publica, potrivit legilor de organizare si functionare, din domeniul culturii, cercetarii stiintifice, invatamantului, sportului, sanatatii, precum si de camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale.
  • sumele primite ca urmare a nerespectarii conditiilor cu care s-a facut donatia/sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective sa fie utilizate de catre organizatiile nonprofit, in anul curent sau in anii urmatori, pentru realizarea scopului si obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, dupa caz;
  • veniturile realizate din despagubiri de la societatile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decat cele care sunt utilizate in activitatea economica;
  • sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice, potrivit prevederilor titlului III.

In plus, conform articolului 15, alineat 3 din Codul fiscal, veniturile obtinute de ONG-uri din activitatile economice in valoare de maximum 15.000 de euro, echivalentului in lei, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale, realizate intr-un an fiscal, sunt scutite de la plata impozitului pe profit.


Modificare cod fiscal

de

Modificare cod fiscal

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Q6fjmVigmH3

Modificare cod fiscal1. Acordarea deductibilităţii cheltuielilor cu dobânzile aferente împrumuturilor în valută de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi independente la care venitul net anual se determină pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, la nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută;.

2. Crearea cadrului legal pentru deducerea din venitul brut din salarii a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, indiferent de faptul dacă acestea sunt plătite în Romania sau într-un alt stat membru UE sau stat membru al SEE, potrivit prevederilor regulamentelor Uniunii Europene, a legislaţiei SEE sau a convenţiilor/acordurilor privind coordonarea sistemelor de securitate socială în care Romania este parte.
3. Posibilitatea de actualizare a preţului mediu pentru determinarea venitului impozabil în cazul veniturilor obţinute de persoanele fizice sub formă de arendă primită în natură.
4. Simplificarea tratamentului fiscal al veniturilor obţinute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal prin abrogarea prevederilor referitoare la opţiunea contribuabililor de a determina venitului net din arendă în sistem real.
5. Deducerea din veniturile realizate anual din categoria venituri din cedarea folosinţei bunurilor a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate.

6. Neimpozitarea veniturilor obţinute din cultivarea terenurilor cu plante furajere graminee şi leguminoase pentru producţia de masă verde destinate furajării animalelor deţinute de contribuabilii pentru care venitul se determină pe baza normelor de venit sau care obţin venituri neimpozabile din activităţi agricole.
7. Stabilirea tratamentului fiscal in cazul persoanelor fizice care primesc materiale publicitare, pliante, mostre, puncte bonus acordate cu scopul stimulării vânzărilor.

8. Crearea cadrului legal pentru ca persoanele fizice rezidente într-un stat UE sau SEE, care obţin venituri impozabile din România, să beneficieze de deducerile fiscale prevăzute de lege pentru contribuabilii rezidenţi, ţinând seama de situaţia contribuabilului.
9. S-au introdus prevederi referitoare la tratamentul fiscal al veniturilor obţinute din străinătate de natura celor obţinute din România în situaţia în care acestea din urmă sunt venituri neimpozabile în sensul că se aplică acelaşi tratament fiscal ca şi pentru cele obţinute din România.


Normele la codul fiscal

de

Normele la codul fiscal

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/3eWQAdZ6Ntg

Normele la codul fiscal

Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene
Art. 201. –
(1) După data aderării României la Uniunea Europeană sunt, de asemenea, neimpozabile şi:
a) dividendele primite de o persoană juridică română, societate-mamă, de la o filială a sa situată într-un stat membru, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
1. plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
2. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
3. la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 2, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an.

Sunt, de asemenea, neimpozabile şi dividendele primite de persoana juridică română prin intermediul sediului său permanent situat într-un stat membru, în cazul în care persoana juridică română îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la pct. 1-3;
b) dividendele primite de sediile permanente din România ale unor persoane juridice străine din alte state membre, societăţi-mamă, care sunt distribuite de filialele acestora situate în state membre, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:

1. are una dintre formele de organizare prevăzute la alin. (4);
2. în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru, este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;

3. plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, impozit pe profit sau un impozit similar acestuia;
4. deţine minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
5. la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin 1 an. […]

Norme metodologice:
211. În aplicarea prevederilor art. 201 din Codul fiscal, condiţia legată de perioada minimă de deţinere de 1 an va fi înţeleasă luându-se în considerare hotărârea Curţii Europene de Justiţie, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. C 9 din 11 ianuarie 1997, în cazurile conexate: Denkavit International BV, VITIC Amsterdam BV and Voormeer BV v Bundesamt fur Finanzen – C-283/94, C-291/94 şi C-292/94. Astfel, în situaţia în care, la data înregistrării dividendului de către societatea-mamă, persoană juridică română, respectiv de către sediul permanent al unei societăţi-mamă, persoană juridică străină dintr-un stat membru, condiţia referitoare la perioada minimă de deţinere de 1 an nu este îndeplinită, venitul din dividende este supus impunerii.

Ulterior, în anul fiscal în care condiţia este îndeplinită, contribuabilul urmează să beneficieze de recalcularea impozitului pe profit al anului în care venitul a fost impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună declaraţia rectificativă privind impozitul pe profit.”


COD FISCAL PENTRU MAI MULTI ANGAJATI

de

COD FISCAL PENTRU MAI MULTI ANGAJATI

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Paxm67d5vAE

Man Signing Contract

In privinta muncii la negru se tripleaza amenzile pentru cei care utilizeaza munca la negru, iar in cazul in care sunt folositi astfel mai mult de 5 angajati, intervine si pedeapsa penala. Angajatorii care utilizeaza munca la negru nu mai au dreptul o perioada de pana la 5 ani sa participe la licitatii, sa primeasca fonduri publice sau europene. Se doreste descurajarea completa a celor care ar incerca sa utilizeze in continuare munca la negru.

Din cele 4367 de companii verificate in privinta muncii la negru in primele 9 luni ale anului trecut, 1522 au fost gasite cu nereguli.

Asta inseamna ca peste 34 de firme dintr-o suta fie utilizeaza munca la negru fie au alte nereguli legate de aceasta.

In privinta conflictelor de munca, in trimestrul III din 2010 fata de acelasi trimestru din 2009, numărul conflictelor a crescut de la 14 la 21, iar numarul salariatilor care au participat la aceste evenimente a urcat de la 3.084 salariaţi, la 14.234.

Numărul conflictelor de muncă se menţine ridicat în industria prelucrătoare înregistrată cu 12 conflicte
şi un număr de salariaţi aflaţi în conflict de 6.509, urmată de administraţia publică şi apărare cu 2 conflicte, respectiv 746 salariaţi aflaţi în conflict comparativ cu 76 salariaţi în trimestrul III 200.


Pana la 100% fonduri nerambursabile pentru afacerea ta agricola / ferma ta

de

Pana la 100% fonduri nerambursabile
pentru afacerea ta agricola / ferma ta

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/HcT1jAB2Rru

fonduri nerambursabile pentru ferma ta agricolaCu alte cuvinte daca investitia totala in afacerea pe care o vei dezvolta se ridica sa zicem la 50.000 de euro, Uniunea Europeana iti va oferi pana la 100% din acesti bani, adica 50.000 de euro. Poti dezvolta de exemplu o ferma, cu o investitie de 25.000 euro sau un abator cu o investitie de 100.000 euro, totul depinde de tine, afacerea insasi va fi in totalitate controlata de tine.

Banii pe care ii investesti intr-o afacere care constati ca nu functioneaza, sunt niste bani pierduti si automat te vor face sa te simti ingrijorat pentru viitorul tau si al familiei tale, sa nu mai pomenim de stresul, grijile si noptile nedormite.

De aceea pe langa beneficiul financiar pe care ti-l ofera Uniunea Europeana, aceasta te va indruma si spre construirea unei afaceri cu o garantie a succesului apropiata de 100%. Uniunea Europeana are propriile ei plase de siguranta pentru a evita investirea baniilor in afaceri care nu functioneaza sau care vor functiona pe o perioada scurta de timp.

Aceasta garantie este sustinuta de experienta Uniunii Europene care investeste in afaceri de succes concepute si dezvoltate de oameni ca tine si ca mine inca din anul 1958. In perioada 2014-2020, Romania trebuie sa acceseze fondurile europene ce sunt alocate, fonduri in valoare de 8,015 de miliarde de euro.

Acum intelegi de ce si tu poti accesa un astfel de fond nerambursabil? Raspunsul este simplu, am primit o suma destul de consistenta de bani pe care trebuie sa o investim, si mai avem foarte putin timp pentru a beneficia de acesti bani.


Cod fiscal punct de lucru

de

Cod fiscal punct de lucru

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/gMMG43yGFT8

Cod fiscal punct de lucru

Conform art. 43 alin. (3) din Legea societatilor comerciale 31/1990, punctele de lucru sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se mentioneaza numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertului de la sediul principal.

Asadar, punctul de lucru trebuie inregistrat la Registru Comertului.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea 26/1990, privind registrul comertului comerciantul are obligatia sa solicite inregistrarea in registrul comertului a mentiunilor prevazute la art. 21, in cel mult 15 zile de la data actelor si faptelor supuse obligatiei de inregistrare.

In baza acestor prevederi apreciem ca infiintarea punctului de lucru se va inregistra in registrul comertului inainte de inceprea activitatii, in cel mult 15 zile de la data Hotararii adunarii generale a asociatilor/actionarilor.


Bonurile fiscale cu cod fiscal

de

Bonurile fiscale cu cod fiscal

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/YvZVDzsbFWK

Bonurile fiscale cu cod fiscalIn Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582/13.09.2013, a fost publicat Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) nr. 2.986/2013 pentru modificarea pct. 1 din Anexa nr. 2 la Ordinul presedintelui ANAF nr. 3.596/2011 privind declararea livrarilor/prestarilor si achizitiilor efectuate pe teritoriul national de persoanele inregistrate in scopuri de TVA si pentru aprobarea modelului si continutului declaratiei informative privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national de persoanele inregistrate in scopuri de TVA.

Astfel, conform noilor preveder legislative, Declaratia 394 se depune de catre:

1. persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania, obligate la plata taxei conform art. 150 alin. (1) si (7) din Codul Fiscal, pentru operatiuni impozabile in Romania conform art. 126 alin. (1) si taxabile cu cota prevazuta de lege;
2. persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania conform art. 153 din Codul Fiscal, care realizeaza in Romania, de la persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA in Romania, achizitii de bunuri sau servicii taxabile cu cota prevazuta de lege.

Declaratia trebuie depusa pentru orice operatiune taxabila pentru care este emisa factura, inclusiv pentru avansuri sau pentru operatiunile pentru care se aplica TVA la incasare. De asemenea, declaratia trebuie sa cuprinda toate facturile emise, in perioada de raportare, inclusiv cele care au inscrisa mentiunea ”taxare inversa” sau ”TVA la incasare”.

Important de stiut este faptul ca incepand cu luna august, in declaratie nu trebuie inscrise facturile emise prin autofacturare si bonurile fiscale care indeplinesc conditiile unei facturi simplificate conform prevederilor art. 155 alin. (11), (12) si (20) din Codul Fiscal.


Programe de finantare in 2013 pentru tinerii intreprinzatori si firmele din Romania

de

Programe de finantare in 2013 pentru tinerii intreprinzatori si firmele din Romania

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/DfeiFmdtsNd

Programe de finantare in 2013 pentru tinerii intreprinzatori si firmele din Romania

 

Ca in fiecare an, tinerii intreprinzatori si firmele din Romania pot lua bani nerambursabili prin programele cu finantare de la bugetul de stat. Deocamdata AIPPIMM se afla in proces de reorganizare si programele pentru tineri antreprenori si IMM-uri vor fi trecute in sarcina Ministerului. Astfel pot interveni schimbari in cadrul implementarii programelor.

Cel mai devreme, la sfarsitul lunii februarie, va aparea lista cu programele previzionate pe anul 2013.

Astfel avem urmatoarele programe pentru tinerii intreprinzatori si firmele din Romania:

I. Programul pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri – anuntat in 2011, lansat in februarie 2012 (deocamdata nu este anuntat pentru 2013).

Pot beneficia de prevederile Programului: persoanele fizice, intreprinzatori debutanti, cu varsta de pana la 35 de ani.

Alocatie financiara nerambursabila reprezentand cel mult 50%, dar nu mai mult de 10.000 euro.

Bugetul pe 2012 a fost de 21 mil lei, marit la 31 mil lei.

II. Programul national multianual pe perioada 2002 – 2012 pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului – lansat in martie 2012

Solicitanti eligibili: intreprinderi mici si mijlocii din domeniul comertului si serviciilor care au cel putin 1 an calendaristic  de la infiintare la data completarii on line a formularului de preselectie.

Activitati eligibile: participari la targuri si expozitii organizate in tara, cu stand propriu sau in asociere cu alti operatori economici;  participari la targuri si expozitii internationale, organizate in strainatate, cu stand propriu sau in asociere cu alti operatori economici;  instruire in domeniile de arta populara si mestesug; elaborarea si productia de materiale tiparite de promovare a produselor de arta populara, artizanat si a mestesugurilor; realizarea unui site pentru prezentarea activitatii solicitantului; vanzarea on-line a produselor cu specific mestesugaresc si artizanal; achizitionarea de echipamente.

Valoarea AFN acordata este egala cu echivalentul a maximum 90%, din valoarea cheltuielilor eligibile efectuate (exclusiv TVA), dar fara sa depaseasca suma de 20.000 lei.

Bugetul programului pe 2012 – 1 mil lei.

III. Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare – START  – lansat in martie 2012, etapa 1  si  mai 2012, etapa 2

Programul se deruleaza in doua stadii, respectiv:

Etapa 1 – Organizarea de workshopuri de pregatire antreprenoriala  UNCTAD /  EMPRETEC pentru sprijinirea dezvoltarii IMM, – 800.000 lei repartizati in mod egal celor 8 Oficii aflate in subordinea Agentiei.

Etapa 2 – Finantarea implementarii celor mai bune planuri de afaceri prin Alocatie Financiara Nerambursabila in limita bugetului alocat – 9.200.000 lei – buget marit la 19.2 mil lei.

La etapa II pot participa doar beneficiarii care au absolvit cursurile Empretec organizate in etapa I.

Pentru finantarea implementarii celor mai bune planuri de afaceri prin Alocatie Financiara Nerambursabila in limita bugetului alocat pot beneficia de prevederile Programului societatile comerciale (microintreprinderi, intreprinderi mici si mijlocii) care au cel mult 2 ani de la inregistrare la Registrul Comertului la data completarii online a formularului de preselectie

Alocatie Financiara Nerambursabila – maxim 70% din valoarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului, dar nu mai mult de 100.000 lei/beneficiar.

IV. Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata – lansat in luna iunie 2012

Solicitanti eligibili – intreprinderi mici si mijlocii din domeniul comertului si serviciilor care au cel putin 1 an calendaristic  de la infiintare la data completarii on line a formularului de preselectie.

Activitati eligibile: achizitii de active corporale si necorporale specifice domeniului de activitate, inclusiv implementare ISO.

Buget pe 2012 – 7 mil lei, marit apoi la 17 mil lei.

Prin Program, beneficiarii eligibili primesc o valoare a AFN de maximum: 80% pentru microintreprinderi, 70% pentru intreprinderi mici si 60% pentru intreprinderi mijlocii din valoarea totala a cheltuielilor eligibile efectuate (exclusiv TVA). Valoarea maxima a AFN nu poate depasi suma de 100.000 lei pentru fiecare beneficiar.


Aplicarea codului fiscal

de

Aplicarea codului fiscal

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/XvsZQEA5Hvf

Aplicarea codului fiscalIn ultimele luni, Codul fiscal a fost modificat prin doua ordonante de urgenta, respectiv OUG nr. 102/2013 si OUG nr. 111/2013, iar cele mai multe schimbari sunt aplicabile de la 1 ianuarie 2014.  Aceste schimbati au impus modificarea normelor de aplicare a Codului fiscal.
Prin HG nr. 77/2014, sunt actualizate normele de aplicare a Codului fiscal, schimbandu-se marea majoritate a procedurilor fiscale pentru toate impozitele principale din Codul fiscal.
Actul normativ cuprinde aproximativ 29 de pagini, din care vom detalia situatiile cele mai interesante sau cel mai des intalnite in practica.

 Incepand cu 01 ianuarie 2014, veniturile din dividende incasate de o persoana juridica romana de la o persoana juridica romana sau de la o persoana juridica din alt stat membru sunt scutite de impozitul pe profit, daca persoana juridica romana detine mai mult de 10% din capitalul social al platitorului de dividend, pe o perioada neintrerupta de 1 an.

 Actualele prevederi detaliaza modul in care se beneficiaza de scutire la incasarea unor dividende de la persoane juridice straine. Astfel pentru dividendele primite de la o persoana juridica straina platitoare de impozit pe profit sau a unui impozit similar impozitului pe profit, situata intr-un stat tert, cu care Romania are incheiata o conventie de evitare a dublei impuneri, persoana juridica romana care primeste dividendele trebuie sa detina:
a) certificatul de atestare a rezidentei fiscale a persoanei juridice straine;
b) declaratia pe propria raspundere a persoanei juridice straine din care sa rezulte ca aceasta este platitoare de impozit pe profit;
c) documente prin care sa faca dovada indeplinirii conditiei de detinere, pe o perioada neintrerupta de 1 an, a minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice care distribuie dividende.

 Cheltuielile cu sponsorizarile, mecenatul si bursele private, efectuate de platitorii de impozit pe profit, sunt sume nedeductibile la calculul impozitului pe profit. Acestea reduc impozitul pe profit de plata in procentul de 3 la mie din cifra de afaceri, fara a depasi 20% din impozitul pe profit datorat.

  • Incepand cu 01 ianuarie 2014, deducerea cheltuielii cu sponsorizarea poate fi facuta timp de 7 ani consecutivi.


PROIECTE EUROPENE – Tinerii intreprinzatori pot sa obtina fonduri europene nerambursabile de maximum 80.000 lei

de

PROIECTE EUROPENE – Tinerii intreprinzatori pot sa obtina fonduri europene nerambursabile de maximum 80.000 lei

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/WcYfby16FF2

PROIECTE EUROPENE – Tinerii intreprinzatori pot sa obtina fonduri europene nerambursabile de maximum 80.000 lei

Tinerii sub 35 de ani pot accesa fonduri europene nerambursabile inscriindu-se online pe site-ul Agentiei pentru Implementarea Proiectelor si Programelor pentru intreprinderi Mici si Mijlocii (AIPPIMM).

Tinerii sub 35 de ani pot sa isi dezvolte un proiect accesand fonduri europene nerambursabile. Pentru aceasta, se pot inscrie online, pe www.aippimm.ro, site care va functiona timp de cinci zile, intre orele 9-20. Chiar daca inscrierea candidatilor se va face in sistem electronic, documentatia trebuie depusa si la sediul Oficiului teritorial pentru IMM-uri si Cooperatie (OTIMMC).

Dupa accesarea site-ului, solicitantul va trebui sa urmeze linkul de inscriere in programe, selectand apoi programul dorit si completand formularul de inscriere. Depunerea documentatiei proiectelor va fi facuta direct la sediul OTIMMC Baia Mare, dupa primirea scrisorii de acceptare.

Documentatia poate fi descarcata de pe site-ul AIPPIMM, prin accesarea linkului “Programe pentru sprijinirea infiintarii si dezvoltarii IMM finantate de la bugetul de stat 2010”. Suma maxima care poate fi accesata de catre un solicitant este de 80.000 lei.


LAPAR: Fondurile europene, imposibil de accesat de către tinerii fermieri

de

LAPAR: Fondurile europene, imposibil de accesat de către tinerii fermieri

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/RbcknVQ65vG

LAPAR Fondurile europene imposibil de accesat de către tinerii fermieri

Fondurile europene sunt imposibil de accesat de către micii fermieri şi de către tinerii fermieri pentru că sunt deja luate de “şmecheri cu conexiuni politice şi de primarii care au devenit între timp nişte mici latifundiari”, susţine Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), cea mai mare federaţie a fermierilor din România.

“Noi trebuie să ne ajutăm singuri pentru că banii banii alocaţi României îi vor lua tot şmecherii. Nu ştiu câţi dintre voi aţi reuşit să luaţi bani (fonduri europene-n.r.) la tinerii fermieri. Dacă există cineva, vreau să ştiu procedeul prin care a reuşit”, a declarat Baciu la o conferinţă a fermierilor din judeţul Teleorman.

Potrivit oficialului LAPAR, fondurile europene destinate tinerilor fermieri vor fi fraudate cu complicitatea primarilor. „Le trimite nepotul de 25 de ani buletinul din Italia şi înfiinţează o fermă şi uite aşa devine de la distanţă tânăr fermier”, a mai spus Baciu.

Reprezentantul LAPAR a arătat că fermierii români n-au fost niciodată în ultimii 23 de ani mai nesiguri ca acum cu privire „la ziua de mâine”.

 


Fonduri europene nerambursabile pentru tinerii care se mută in provincie

de

Fonduri europene nerambursabile pentru tinerii care se mută in provincie

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/LTuonDpN9zN

Fonduri europene nerambursabile pentru tinerii care se mută in provincie

Fermele agricole de semisubzistenţă, fermierii în vârstă de până la 40 de ani care vor să-şi înfiinţeze pentru prima oară sau să preia prin arendă sau concesionare o exploataţie agricolă mai au timp până la 27 februarie să depună proiecte pentru accesarea de fonduri europene nerambursabile pentru dezvoltare rurală. În încercarea de a atrage cât mai mulţi potenţiali beneficiari, oficiile judeţene pentru consultanţă agricolă au iniţiat mai multe campanii de informare în majoritatea zonelor ţării.

Fondurile disponibile pentru Măsura 141 – „Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă“ sunt de 47,6 milioane de euro, suma maximă nerambursabilă care poate fi acordată pentru finanţarea unui proiect fiind de 1.500 de euro/an/fermă de semisubzistenţă. Potrivit legislaţiei UE, fermele de semisubzistenţă sunt fermele care se încadrează între 2 şi 8 UDE (unitatea de dezvoltare economică).

Fondurile disponibile pentru Măsura 142 – „Înfiinţarea grupurilor de producători“ sunt de 6,9 milioane de euro, suma maximă nerambursabilă care poate fi acordată fiind de 100.000 de euro/anul I, 100.000 de euro/an II, 80.000 de euro/an III, 60.000 de euro/an IV, 50.000 de euro/an V.

Măsura 112 – „Instalarea tinerilor fermieri“ dispune de 84,3 milioane de euro, suma maximă nerambursabilă care poate fi acordată fiind de 25.000 de euro/exploataţie.

Noile măsuri au fost lansate în cadrul derulării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) la data de 2 decembrie anul trecut, termenul limită pentru depunerea proiectelor fiind 27 februarie 2009.

Beneficiarii Măsurii 112 sunt tinerii fermieri cu vârsta sub 40 de ani care se instalează pentru prima dată în exploataţia agricolă în calitate de conducători. Aceştia trebuie să prezinte un plan de dezvoltare pentru exploataţie, să aibă studii de specialitate sau se angajează să dobândească competenţe şi calificări profesionale în raport cu activitatea care urmează să o desfăşoare şi să aibă domiciliul în zona rurală în care îşi va desfăşura activitatea. Exploataţia agricolă trebuie să fie înregistrată în registrul fermelor.

Sprijinul financiar, 100% nerambursabil, se va acorda în special pentru modernizarea exploataţiei şi va fi între 10.000 de euro şi 25.000 de euro pe exploataţie, în funcţie de dimensiunea exploataţiei, în două rate: prima tranşă, în cuantum de 60% din suma totală eligibilă solicitată, se va acorda la aprobarea proiectului de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP), iar cea de-a doua, de 40%, la îndeplinirea acţiunilor Planului de Afaceri prezentat de fermier.

Cele mai multe dintre oficiile judeţene pentru consultanţă agricolă au demarat, la o lună de zile de la lansarea celor trei măsuri ample, campanii de informare în rândul tinerilor agricultori, mai ales în ceea ce priveşte posibilitatea accesării de fonduri nerambursabile prin Măsurile 112 – „Instalarea tinerilor fermieri“ şi 141 – „Sprijin pentru fermele de subzistenţă“.

Fermele administrate de tineri, mai eficiente

Măsura 112 are drept obiectiv să-i determine pe tineri să revină în spaţiul rural în calitate de mici întreprinzători. De altfel, stimulente pentru tinerii care îşi înfiinţează ferme la ţară se dau şi în spaţiul european, ştiut fiind faptul că peste 50% dintre fermele din Uniunea Europeană sunt administrate de fermieri cu vârste de peste 55 de ani, iar 25% dintre ferme sunt administrate de fermieri cu vârste de peste 65 de ani.

Potrivit datelor oficiale, doar 7,6% dintre fermierii europeni au mai puţin de 35 de ani. Un raport iniţiat de un deputat european susţine că fermele administrate de tineri sunt, în medie, mai eficiente, întrucât aceştia sunt deschişi soluţiilor inovatoare şi metodelor ecologice în agricultură. Cu toate acestea, natura schimbătoare a Politicii Agricole Comune impune tinerilor fermieri noi poveri, printre care costurile mari ale instalaţiilor, prin urmare, datorii mari, lipsa unor structuri şi formarea profesională insuficientă.

Cum se stabileşte valoarea UDE la fermele de semisubzistenţă

Valori UDE pentru un hectar de vegetale: Grâu comun: 0,280; Secară: 0,084; Orz: 0, 246; Ovăz: 0,085; Porumb boabe: 0,213; Alte cereale: 0,080; Mazăre, fasole de câmp şi lupin dulce: 0,287; Linte, năut, măzăriche: 0,195; Alte culturi proteice recoltate uscat: 0,195; Cartofi: 1,174; Sfeclă de zahăr: 0,547; Rădăcini frunze şi napi: 0,486; Tutun: 1,228; Hamei: 0,417; Legume proaspete: 2,257; Pepeni: 2,883; Căpşuni: 17,481; Plante furajere – pajişti temporare: 0,168; Plate furajere: 0,178; Alte furajere verzi: 0,325; Alte culturi: 0,128; Rapiţă şi napi: 0,175; Floarea-soarelui: 0,173; Soia: 0,213; In ulei: 0,144; Alte oleaginoase: 0,144; In fibră: 0,357; Cânepă: 0,375; Alte culturi textile: 0,310; Grădină de zarzavat: 0,850; Fâneţe permanente şi păşuni: 0,050; Plantaţii de fructe şi boabe: 2,125; Plantaţii de fructe şi boabe – nuci: 0,810; Viţă-de-vie – vin calitate: 1,749; Viţă-de-vie – alte vinuri: 1, 374; Viţă-de-vie – struguri de masă: 1,867; Pepiniere: 1,133; Alte culturi permanente: 1,306.

Valoarea UDE la principalele specii de animale pe categorii de producţie, vârstă sau sex, pentru a stabili categoria de fermă zootehnică de semisubzistenţă: Ecvine (cai, măgari, catâri): 0,071; Bovine sub un an: 0,061; Bovine sub 2 ani (masculi): 0,095; Bovine sub 2 ani (femele): 0,069; Bovine de 2 ani şi mai mulţi (masculi): 0,089; Juninci de doi şi mai mari: 0,114; Vaci de lapte: 0,261; Bovine de 2 ani şi mai mari: 0,028; Oi femele reproducţie: 0,008; Oi alte categorii: 0,008; Capre femele pentru reproducţie: 0,033; Capre alte categorii: 0,011; Purceluşi sub 20 kg: 0,057; Scroafe pentru reproducţie: 0,243; Purcei alte categorii: 0,140; Păsări broiliri (100 cap): 0,450; Găini ouătoare (100 cap): 0,596; Curcani (100 cap): 0,576; Raţe (100 cap): 0,328; Gâşte (100 cap): 0,878; Alte păsări (100 cap): 0, 213; Iepuri (femele): 0,001; Stupi: 0,083.

De exemplu, pentru a stabili UDE a unei ferme cu 25 de stupi se înmulţeşte valoarea 0,083 cu numărul stupilor, 25, rezultatul fiind de 2,075 UDE.


Programele nationale pentru tinerii intreprinzatori si IMM-uri in 2014

de

Programele nationale pentru tinerii intreprinzatori si IMM-uri in 2014

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/YXyKtVveGJL

Programele nationale pentru tinerii intreprinzatori si IMM-uri in 2014

Tinerii intreprinzatori si IMM-urile vor putea accesa, si in acest an, fonduri nerambursabile de la bugetul de stat, intrucat Directia de Implementare Programe pentru IMM-uri a lansat recent in dezbatere publica procedurile de implementare pentru 9 programe nationale. In plus, o noua schema de ajutor de minimis, in cadrul careia IMM-urile pot accesa imprumuturi cu subventie partiala de dobanda, a fost lansata recent, fiind administrata de Fondul European de Investitii.

O noua schema de ajutor de minimis pentru IMM-uri a fost lansata recent, dupa ce Ordinul Ministerului Economiei nr. 2499/2014 pentru aprobarea schemei transparente de ajutor de minimis, denumita „Schema transparenta de ajutor de minimis sub forma de imprumuturi cu subventie partiala de dobanda” a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 46, din 20 ianuarie 2014.

Astfel, reglementarile in vigoare deja instituie o schema transparenta de ajutor de minimis pentru IMM-uri, sub forma de imprumuturi cu subventie partiala de dobanda, ca parte integranta a implementarii initiativei JEREMIE in Romania, administrata de Fondul European de Investitii.

Nota: JEREMIE („Joint European Resources for Micro to Medium Enterprises”) este un instrument de creditare cu subventie partiala de dobanda prin care intreprinderile mici si mijlocii pot accesa imprumuturi pentru investitii si capital de lucru beneficiind de o dobanda redusa semnificativ fata de nivelul pietei si de cerinte reduse de garantii.

Suma totala maxima alocata ajutoarelor de minimis sub forma de imprumuturi cu subventie partiala de dobanda va fi de maximum 150 milioane euro (echivalent lei), iar suma maxima a fiecarui credit acordat catre un IMM eligibil se va situa la nivelul la care echivalentul-subventie brut ar atinge suma de 200.000 euro per intreprindere (respectiv 100.000 euro pentru operatorii economici care activeaza in domeniul transporturilor).

Potrivit actului normativ, numarul estimat de beneficiari este de 2000, care vor putea aplica pana la 30 iunie 2014.

Cine poate aplica?

Conform dispozitiilor, beneficiarii trebuie sa fie inregistrati in Romania, sa nu fie in stare de faliment ori lichidare, sa nu aiba afacerile administrate de un judecator-sindic sau activitatile lor comerciale sa fie suspendate ori sa faca obiectul unui aranjament cu creditorii sau sa fie intr-o situatie similara cu cele anterioare, reglementata prin lege.

De asemenea, beneficiarii trebuie sa isi fi indeplinit obligatiile de plata a impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurari sociale catre bugetele componente ale bugetului general consolidat (buget de stat, bugete speciale, bugete locale) si sa nu fie obiectul unui ordin de recuperare in urma unei decizii anterioare a Comisiei Europene privind declararea unui ajutor de stat ca fiind ilegal si incompatibil cu piata comuna.

In plus, reprezentantul legal al fiecarui beneficiar trebuie sa nu fi fost condamnat in ultimii 3 ani, prin hotarare definitiva a unei instante judecatoresti, pentru o fapta care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greseli in materie profesionala.

„Beneficiarii trebuie sa indeplineasca si alte conditii specificate in apelul pentru expresii de interes si in anexele la acesta, care nu aduc atingere prevederilor in materie de ajutor de stat”, se mai precizeaza in Ordinul Ministerului Economiei.

Ajutorul de minimis acordat in cadrul acestei scheme nu se cumuleaza cu alte ajutoare de stat acordate in legatura cu aceleasi costuri eligibile.

9 programe nationale se vor derula in 2014

In ceea ce priveste fondurile pentru IMM-uri de la bugetul de stat, acestea vor fi disponibile si in 2014, intrucat Directia de Implementare Programe pentru IMM-uri a lansat recent in dezbatere publica procedurile de implementare pentru 9 programe nationale.

Mai exact, pentru anul 2014 sunt propuse a fi bugetate urmatoarele programe nationale:

  • Programul UNCTAD/EMPRETEC Romania pentru sprijinirea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii,

  • Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata

  • Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare START

  • Programul national multianual de infiintare si dezvoltare de incubatoare tehnologice si de afaceri

  • Programul national multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale in randul femeilor manager

  • Programul national multianual pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului

  • Programul Mihail Kogalniceanu pentru intreprinderi mici si mijlocii

  • Programul pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii tineri

  • Programul national multianual pentru stimularea crearii, dezvoltarii si promovarii brandurilor sectoriale, sub-sectoriale si de produs

Din aceasta lista face acum parte si Programul UNCTAD/EMPRETEC Romania pentru sprijinirea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, desi in 2013 acesta nu s-a numarat printre programele institutiei.


Ilegalitatea fostei taxe de poluare percepută pentru înmatricularea unor autovehicule importate din state ne-membre ale UE

de

Ilegalitatea fostei taxe de poluare percepută pentru înmatricularea unor autovehicule importate din state ne-membre ale UE

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/JvXhrXxQGqm

Ilegalitatea fostei taxe de poluare percepută pentru înmatricularea unor autovehicule importate din state ne-membre ale UE

Confruntat cu avalanșa importurilor de automobile second-hand, dar supus și unor presiuni din partea producătorilor autohtoni de vehicule făcute cu scopul de a proteja industria națională, Statul a aplicat de-a lungul vremii diverse soluții fiscale pentru a descuraja introducerea în țară a autovehiculelor uzate.

1. Succesiunea în timp a legislaţiei. La început, a fost taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule care a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006[1], sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, iniţial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea legii, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2006[]2, legea a fost amendată, inclusiv prin prevederea categoriilor de persoane exceptate de la plata taxei.

Taxa specială a fost înlocuită cu taxa de poluare prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008[3] pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și a instaurat o taxă de poluare pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 şi N1-N3..

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule[4] a exceptat de la obligația de plată a taxei de poluare „autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cmc şi care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene.” Pentru autovehiculele care nu corespundeau acestor criterii, valoarea taxei de poluare a fost majorată.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008 a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008[5] privind modificarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. La art. III se prevedea: „Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depăşeşte 2000 cmc, precum şi toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligaţia de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.” Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2008 a fost ulterior respinsă prin Legea nr. 335/2009 (publicată în Monitorul Oficial, partea I,  nr. 776 din 13.11.2009).

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule[6], astfel cum a ea fost modificată și completată ulterior, se înlocuiesc valorile conținute în anexele nr. 1, 2 şi 4 ale primei cu cele prevăzute în anexele nr. 1, 2 şi 3 ale actului normativ modificator.

Ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule[7] – intrată în vigoare la 30 decembrie 2009 – prevedea următoarele: „Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2009 inclusiv, beneficiază de exceptarea de la plata taxei de poluare pentru autovehicule, potrivit art. III alin. (1) din OUG nr. 218/2008 privind modificarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în condițiile în care acestea se înmatriculează pentru prima dată în România în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”, oferind astfel o amnistie fiscală temporară și limitată.

O nouă ”reformă” este făcută apoi în domeniu prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2010[8] privind modificarea și completarea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care  modifică din nou cuantumul taxei de poluare. De asemenea, potrivit art. II alin. (2), „pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 31 decembrie 2010 și care nu au fost înmatriculate în România până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se aplică nivelul taxei de poluare pentru autovehicule prevăzut în OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare până la data de 1 ianuarie 2011.”

Consecutiv deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-402/09 Tatu vs. România prin care taxa de poluare a fost declarată incompatibilă cu art. 110 al Tratatului UE, Parlamentul a adoptat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule[9] prin care se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Prin Legea nr. 9/2012 se instituia obligația plății taxei nu doar la prima înmatriculare a unui autovehicul în România, dar și atunci când se schimbă proprietarul cu ocazia înmatriculării mașinii (indiferent de proveniența acesteia), cu condiția ca o astfel de taxă să nu mai fi fost plătită anterior. De asemenea, toate persoanele care au plătit o taxă de poluare auto mai mare conform vechii legislații pot solicita autorității fiscale restituirea diferenței rezultate din calculul prevăzut de noua lege.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege[10] s-a suspendat până la 1 ianuarie 2013 aplicarea taxei de poluare pentru autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de 1 ianuarie 2007. Se menținea în vigoare taxa de poluare, redusă cu 25%, pentru proprietarii de autovehicule care înmatriculează mașini în România începând cu data de 13 ianuarie 2012.

Cea mai recentă măsură fiscală de limitare a importurilor de vehicule de ocazie a fost adoptată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule[11], aplicabilă începând cu data de 15 martie 2013. Timbrul de mediu se plăteşte o singură dată, la prima înmatriculare în România, sau la transcrierea dreptului de proprietate (dacă vânzătorul nu a plătit taxa de primă înmatriculare, ori a achitat-o, dar a recuperat-o ulterior pe cale judiciară). Timbrul se aplică doar vehiculelor cu maxim 8 locuri, iar celelalte vehicule (tiruri, microbuze, autocare) vor plăti în continuare taxa veche.

2. Caracterul ilegal al taxei faţă de alte angajamente internaţionale ale României. Întrucât cvasitotalitatea importurilor româneşti de vehicule second-hand a provenit din state europene, contestarea legalităţii măsurilor fiscale protecţioniste s-a făcut prin raportare la legislaţia comunitară, în principal la Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht, astfel cum a fost acesta amendat prin Tratatul de la Lisabona).

În studiul de faţă, vom demonstra însă că adoptarea taxei de primă înmatriculare, sub diversele sale forme şi denumiri prezentate în rândurile precedente, este o măsură nelegală în raport şi cu alte tratate internaţionale la care România este parte, iar plata taxei la înmatricularea unor vehicule importate din state ne-membre UE contravine obligaţiilor asumate de stat prin ratificarea unor acte normative internaţionale cu o aplicabilitate intercontinentală.

Conform prevederilor art. 11 din Constituția României republicată, tratatele ratificate de către Parlamentul României devin parte a dreptului intern. Textul art. 11 nu face nici o mențiune în legătură cu prioritatea normelor internaționale față de cele interne, precizând doar că statul român “se obliga sa îndeplinească întocmai și cu bună – credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”, însă este evident că încălcarea legii și implicit excesul de putere survin nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție internațională. În Convenția asupra dreptului tratatelor (Viena, 1969) se stipulează însă faptul ca “un stat nu poate invoca prevederile dreptului sau intern pentru a justifica eșecul sau în executarea unui tratat”, eliminând astfel posibilitatea ca statele să se prevaleze de legislația lor internă pentru a nu respecta obligațiile internaționale.

România este membră a Organizației Mondiale a Comerțului începând cu data de 1 ianuarie 1995 (Acordul de la Marrakech din data de 15 aprilie 1994, prin care a luat naştere respectivul for, a fost ratificat de România, fiind publicat în ”Monitorul Oficial” nr. 360 din 27 decembrie 1994), din aceeași organizație făcând parte mai multe state care în prezent nu sunt membre ale Uniunii Europene. Totodată, România este începând cu data de 15 octombrie 1971 (prin Decretul Consiliului de stat din 20 decembrie 1971, publicat în ”Buletinul Oficial” RSR nr. 9 din 27 ianuarie 1972) și semnatară a Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), care în anul 1995 a fost inclus în Organizaţia Mondială a Comerţului.

GATT a fost un tratat multilateral interguvernamental prin care ţările membre se obligă să respecte anumite principii şi reguli în domeniul relaţiilor comerciale: să reducă, să elimine sau să consolideze taxele vamale şi să înlăture restricţiile cantitative sau de altă natură din calea schimburilor comerciale reciproce, trecând treptat la liberalizarea acestora.


Cum recuperaţi taxa auto de poluare declarată ilegală

de

Cum recuperaţi taxa auto de poluare declarată ilegală

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/HzA5ozDGtq6

Cum recuperaţi taxa auto de poluare declarată ilegală

ANAF –ul ne scrie sec: In atentia contribuabililor care au dobandit dreptul la restituirea sumelor reprezentand taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule/timbrul de mediu pentru autovehicule, in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-a dispus ca numai Administratia Fondului pentru Mediu sa restituie sumele respective.

DOCUMENTE NECESARE:

1. Cererea conform modelului din Anexa nr. 3 la Ordinul 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevazute la art. 7, 9 si 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum si a sumelor stabilite de instantele de judecata prin hotarari definitive si irevocabile;

2. Hotararea judecatoreasca, ramasa definitiva si irevocabila, in original;

3. Act identitate pentru persoana fizica/certificatul de inregistrare pentru persoane juridice, in copie;

4. Documentul de plata cu care s-a achitat taxa pe poluare pentru autovehicule, in copie;

5. Carte de identitate a autovehiculului sau Decizia de calcul a taxei poluare pentru autovehicule, in copie;

6. Extras de cont din care sa reiasa contul IBAN in care se vor vira sumele de restituit, in copie (la persoanele fizice in cazul in care contul nu apartine titularului hotararii judecatoresti, atunci va trebui sa depuneti si actul de identitate al persoanei care detine contul IBAN inscris in cerere, in copie);

7. Telefon de contact, de preferat mobil.

DECI, NE TREBUIE HOTARARE IREVOCABILA.

Ce trebuie sa facem pentru a obtine aceasta hotarare?

Taxa de primă înmatriculare sau poluare este ilegală iar cei care au fost obligaţi să o plătească pentru a-şi putea înmatricula autovehiculul au dreptul să ceară restituirea ei. Pentru a începe demersul de recuperare a taxei de primă înmatriculare trebuie să alcătuiţi un dosar care să conţină fotocopii de pe următoarele acte:

•         CI – titular autovehicul;

•         Contract de vânzare-cumpărare a maşinii, factura fiscală (dacă este cazul);

•         Actele maşinii din ţara de origine, traduse şi legalizate;
•         Certificatul de înmatriculare al maşinii;

•         Cartea de identitate a maşinii ;

•         Decizia de calcul a taxei de poluare emisă de ANAF;

•         Chitanţa care atestă plata taxei;

•         Taxă de timbru judiciar în valoare de 39 lei, plătită la Primarie;

•         Timbru judiciar de 0,3 lei (cumpărat de la orice oficiu poştal)

Durata procesului poate fi între 6 şi 12 luni, în funcţie de gradul de încărcare al Tribunalului, însă şansele de a câştiga procesul sunt foarte mari. Există deja precendente – cazurile Tatu şi Nisipeanu judecate la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, unde s-a stabilit clar cum trebuie interpretată legea. În consecinţă, din ce în ce mai mulţi români reuşesc să recupereze taxa de primă înmatriculare, ca urmare a câştigării procesului.
O conditie foarte importantă pentru câştigarea procesului este ca un avocat să se ocupe de întocmirea dosarului şi redactarea documentelor. O formulare incorectă sau lipsa unui act poate duce la pierderea procesului.

Procedura de urmat la Tribunal

Acţiunea se taxează (1) cu taxă judiciară de timbru, de 39 de lei, şi (2) cu timbru judiciar de 3 lei. Deoarece restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme a devenit „o soluţie unică pentru toate Tribunalele şi Curţile de Apel”, acţiunile introduse în justiţie se judecă fără a mai fi necesară prezenţa persoanelor care solicită restituirea taxei.

Totuşi, acest lucru trebuie solicitat în acţiunea introdusă prin formula „În temeiul art. 242 alin. (2) din Codul de procedură civilă, solicit judecarea cauzei în lipsă”. Totodată, trebuie să se solicite şi acordarea de „dobânzi fiscale” şi de „cheltuieli de judecată”, prin formula „Solicit acordarea de dobânzi fiscale şi a cheltuielilor de judecată pe care le-am efectuat”. La cererea/acţiunea introdusă la Tribunal trebuie anexate, obligatoriu, iarăşi aceleaşi documente care au fost anexate la Cererea depusă la organul fiscal.

La primul termen de judecată de la Tribunal, organul fiscal depune întâmpinare, prin care susţine că nu este de acord cu restituirea taxei.

La termenul al II-lea:

a) se discută probele;

b) organul fiscal solicită introducerea în cauză şi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.

La termenul al III-lea:

a) se judecă respectiva cauză;

b) instanţa pronunţă o Hotărâre.

În termen de 45 de zile de la data pronunţării Hotărârii se va redacta Hotărârea, care se comunică părţilor. În cadrul Tribunalelor se admit acţiunile introduse de persoanele fizice şi juridice pentru restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme, inclusiv cu plata „dobânzilor fiscale” şi a „cheltuielilor de judecată”, dacă acestea au fost solicitate.

Procedura de urmat la Curtea de Apel

Urmează Recursul la Curtea de Apel depus de organul fiscal. La Curtea de Apel se mai dau unul sau două termene de judecată. Curtea de Apel va emite o „Decizie irevocabilă”, care nu se comunică părţilor.

Persoanele interesate, parte în proces, trebuie să depună o Cerere la Curtea de Apel pentru a obţine o copie de pe „Decizie irevocabilă”, cerere care se taxează (1) cu taxă judiciară de timbru, de 2 lei, şi (2) cu timbru judiciar de 0,15 lei.

Procedura de urmat cadrul organului fiscal, în faza finală

După obţinerea unei copii de pe „Decizia irevocabilă” de la Curtea de Apel, procedura pentru încasarea, de la finanţe, a taxei pe poluare plătite, este următoarea:

Depunerea „Cererii de restituire a sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti prin Decizii definitive şi irevocabile”. Deosebit de important sunt de reţinut următoarele aspecte în legătură cu această cerere. Formularul de „Cererea de restituire a sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti prin hotărâri definitive şi irevocabile”, care are regimul de formular tipărit şi tipizat,  este prevăzută prin Anexa nr. 4 din „Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 85/19.01.2012 şi al Ministrului Finanţelor Publice nr. 62/19.01.2012 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, art. 9 şi art. 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile”, publicat în Monitorul Oficial  nr. 50 din 20 ianuarie 2012.


Taxa auto din 2012, declarata ilegala de Curtea de Justitie a UE. Cum iti poti recupera banii

de

Taxa auto din 2012, declarata ilegala de Curtea de Justitie a UE. Cum iti poti recupera banii

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/ZML4MmgeV45

Taxa auto din 2012, declarata ilegala de Curtea de Justitie a UE. Cum iti poti recupera banii

Taxa auto instituita in anul 2012 a fost declarata ilegala de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, printr-o ordonanta data la inceputul lunii februarie. Mai exact, CJUE a stabilit ca taxa de poluare contravine reglementarilor europene, iar contribuabilii romani nu pot plati o taxa pentru o masina achizitionata din Uniunea Europeana, intrucat tara noastra este deja stat membru. Prin urmare, cei care au achitat taxa pot solicita restituirea banilor in instanta, daca depun o serie de documente care sa dovedeasca plata efectuata la Fisc.

Legea  nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a introdus taxa de poluare, ce trebuia platita, o singura data, atat pentru autovehiculele noi, cat si pentru cele second-hand, care sunt inmatriculate pentru prima data in Romania, indiferent daca autovehiculul era produs in tara sau in strainatate.

Prevederile au fost, insa, in vigoare, doar cateva cateva saptamani, din 13 ianuarie pana la 31 ianuarie 2012. Aceasta intrucat in in ultima zi a anului 2012 s-a publicat OUG nr. 1/2012, care a suspendat obligatia achitarii taxei de poluare pana la 1 ianuarie 2013. In acelasi timp, ordonanta stabilea ca toti contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate in perioada 13 ianuarie – 31 ianuarie 2012 au dreptul la restituirea acesteia.

Desi a fost suspendata timp de aproape un an, taxa de poluare a intrat din nou in vigoare in 1 ianuarie 2013, fiind in final inlocuita de timbrul de mediu, pe care soferii il platesc incepand cu 15 martie 2013.

Taxa de poluare din 2012 contravine legislatiei europene

Taxa auto instituita in ianuarie 2012 contravine Articolului 110 al Tratatului de Functionare al Uniunii Europene (TFUE), a stabilit, la inceputul lunii februarie, Curtea de Justitie a Uniunii Europene, la intrebarile preliminare a doua instante romanesti.

„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea nationala in discutie in litigiile principale, prin care un stat membru aplica autovehiculelor o taxa de poluare care este astfel stabilita incat descurajeaza punerea in circulatie, in acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”, se mentioneaza in ordonanta Curtii de Justitie a UE.

Decizia vine dupa ce Tribunalul Sibiu si Curtea de Apel Bucuresti s-au adresat CJUE pentru a lamuri daca reglementarile Legii nr. 9/2012 contravin dispozitiilor europene, iar articolul 110 din TFUE interzice instituirea unei taxe pentru emisii poluante pentru autovehicule.

Ca raspuns la intrebarile preliminare adresate de instantele romanesti, CJUE a stabilit ca taxa de poluare instituita in 2012 este ilegala, descurajand punerea in circulatie a vehiculelor cumparate din alte state membre.

Practic, contribuabilii romani nu pot plati o taxa pentru o masina care vine din Uniunea Europeana, in conditiile in care tara noastra este deja stat membru.

In motivarea deciziei, CJUE aminteste ca o solutie similara a mai dat si in 2011, in cauza Tatu impotriva statului roman, cand a stabilit ca articolul 110 TFUE obliga fiecare stat membru sa aleaga taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabileasca regimul astfel incat acestea sa nu aiba ca efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale si descurajarea, in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Curtea a statuat, la acea data, ca legislatia romaneasca avea ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, intrucat supune taxei pe poluare vehiculele de ocazie importate, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.

Cu toate acestea, insa, statul roman a adoptat OUG nr 1/2012, adica a mentinut in vigoare o reglementare pe care CJUE o declarase deja incompatibila cu legislatia europeana in Hotararea Tatu.

Practic, decizia CJUE confirma ceea ce instantele de judecata din Romania deja au constatat in cauzele avand ca obiect restituirea taxei de poluare, respectiv ca Legea nr.9/2012 incalca dispozitiile dreptului comunitar.

Taxa de poluare poate fi recuperata integral de contribuabili. In plus, ca urmare a hotararii pronuntate de CJUE, va creste numarul dosarelor avand ca obiect restituirea taxei de poluare.

Cum procedezi pentru a-ti recupera banii din taxa auto?

Statul nu va restitui, insa, in mod automat banii achitati cu titlu de taxa de poluare.

Restituirea taxei de poluare se poate face numai pe calea instantei de judecata, prin promovarea unei cereri de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu administratia finantelor publice si administratia fondului pentru mediu.

Mai exact, toate persoanele care au achitat taxa auto se pot indrepta impotriva statului roman prin introducerea unei actiuni in fata instantelor de judecata prin care sa solicite restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de poluare.

Pentru a solicita recuperarea banilor din taxa auto, contribuabilii vor depune in instanta urmatoarele documente:

  • cartea de identitate a masinii in copie, cu prezentarea originalului in instanta pentru conformitate,

  • contract de vanzare cumparare a autovehiculului,

  • decizia de impunere a platii taxei de poluare eliberata de Administratia Financiara competenta

  • dovada platii taxei de poluare.

In cazul in care cei care au achitat taxa nu mai detin o copie de pe chitanta fiscala, ei se pot adresa organului fiscal la care au platit taxa, care le va elibera o copie de pe documentul de plata.

Pentru autovehiculele achizitionate in sistem leasing, recomandam incheierea unei conventii de cesiune de creanta litigioasa deoarece contribuabilul care a achitat taxa este locatorul, iar nu utilizatorul. Este insa suficienta si o procura din partea societatii de leasing prin care aceasta manadeaza utilizatorul sa intreprinda toate demersurile necesare pentru recuperarea taxei.

In ceea ce priveste costurile pe care le presupune promovarea cererii de chemare in judecata, avocatul mentioneaza ca acestea constau in taxa de timbru, care se stabileste in functie de valoarea taxei de poluare a carei restituire se solicita (10% din valoarea pretinsa, dar nu mai mult de 300 de lei).

La aceste costuri se adauga si onorariul de avocat, pentru cei care aleg sa fie asistati de un profesionist pe tot parcursul procedurii.


Ponta: Banii pe taxa auto din 2012 vor fi daţi înapoi daca exista hotarari judecatoresti

de

„O rog pe doamna Plumb, având în vedere că CJUE a hotărât că taxa auto pusă de Boc la 3 februarie 2012 este ilegală, să se ocupe să dăm banii oamenilor inapoi. Funcţie de constrângerile bugetare, vom vedea cât şi în cât timp”, a declarat premierul Ponta.

 

Trebuie sa exista insa hotarari judecatoresti in acest sens

 

Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a fost dată în cauzele conexate C-97/13 şi C-214/13, având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate de Tribunalul Sibiu şi de Curtea de Apel Bucureşti.

Ea este obligatorie şi se aplică tuturor litigiilor aflate pe fond.

În Cauza C-97/13, Silvia Georgiana Câmpean a înmatriculat în România un autovehicul de ocazie cumpărat în Germania. Vehiculul, fabricat în 1999, respectă norma de poluare Euro 3.

Câmpean a plătit, la 18 ianuarie 2012, o taxă de poluare în valoare de 2.737 de lei, potrivit Legii 9/2012. La 21 ianuarie, femeia a introdus o acţiune la Tribunalul Sibiu, solicitând restituirea sumei, pe motiv că ea contravine dreptului Uniunii.

Instanţa din Sibiu a decis să suspende cauza şi să întrebe CJUE dacă Legea 9/2012 contravine Articolului 110 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene (TFUE).

În cauza C-214/13, George Ciocoiu a dat în judecată Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Teleorman pe motiv că taxa pe poluare plătită pentru un autoturism din Germania este contrară dreptului comunitar. La 6 septembrie 2012, Tribunalul Teleorman a admis acţiunea, iar Administraţia Finanţelor Publice a făcut apel împotriva hotărârii la Curtea de Apel Bucureşti, care a decis suspendarea cauzei şi consultarea CJUE.

Prin urmare, CJUE a stabilit că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea naţională în discuţie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulaţie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională”.

Decizia Marii Curţii a CJUE respectă practic jurisprudenţa sa în materie. Astfel, instanţa europeană a decis în cauza C-402/09 (Ioan Tatu împotriva statului român) că Articolul 110 TFUE „interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare”.

Ioan Tatu a dat în judecată statul român la Tribunalul din Sibiu, după ce a trebuit să o achite cu ocazia înmatriculării unui autovehicul provenit dintr‑un alt stat membru.

O decizie similară a fost dată şi în cauza C-263/10 (Iulian Nisipeanu împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Gorj).

Taxa de primă înmatriculare a fost introdusă de Guvern în luna aprilie 2008, fiind calculată în funcţie de datele tehnice ale fiecărei maşini în parte. În ianuarie 2012 a intrat în vigoare o nouă taxă auto, înlocuind OUG nr. 50/2008 cu Legea nr.9/2012, care avea ca scop să facă taxa pe poluare conformă cu Articolul 110 din TFUE.

 

 

 

Volksbank pierde irevocabil proces clauze abuzive

de

Tribunalul Bucureşti a respins recursul Volksbank într-un proces cu titularii a 315 credite luate de clienţi ai băncii. Instanţa de recurs a confirmat astfel o decizie anterioară a Judecătoriei Sectorului 2, prin care a fost dispusă eliminarea din contractele de credit a mai multor comisioane, printre care şi cel de risc.

Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze din contracte:
– clauzele care instituie dreptul băncii să revizuiască rata dobânzii în cazul unor schimbări semnificative pe piaţa monetară
– clauzele care instituie comisionul de risc, redenumit, după caz, comision de administrare credit
– clauzele ce instituie următoarele comisioane, dacă sunt operante în contract: comisionul de administrare garanţii. comisionul de rezervă minimă obligatorie, comisionul monitorizare poliţe de asigurare
– clauzele ce stabilesc obligaţia împrumutatului de a încheia contractul de asigurare cu o societate de asigurări parteneră sau agreată de bancă şi dreptul băncii de a alege noua societate de asigurări care reînnoieşte poliţa
– următoarele clauze privind declararea scadenţei anticipate
– clauzele privind costurile suplimentare

 

OTP Bank a pierdut un nou proces cu clienţii nemulţumiţi

de

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Argeş în aprilie 2011. În mai 2012 aceştia obţineau o decizie favorabilă a instanţei. Tribunalul a decis că OTP a încălcat prevederile legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, a dispus ca marjele de credit să fie recalculate la nivelul reliefat de expertiza contabilă şi ca OTP să restituie clienţilor între 3.300 şi 5.900 de franci, sume încasate în plus prin creşterea dobânzilor, precum şi comisionul de acordare. Banca a fost obligată şi la plata cheluielilor de judecată.

OTP a atacat cu apel sentinţa, însă a pierdut şi la Curtea de Apel Piteşti, care a completat hotărârea Tribunalului în noiembrie 2012. Iată ce spunea Curtea de Apel despre modul în care OTP a ales să procedeze cu modificarea dobânzii.

OTP a atacat cu recurs această decizie, şi a refuzat să o pună în aplicare, astfel că Viscol a executat silit banca la începutul acestui an.

 

În cele din urmă, OTP a piedut definitiv şi la ÎCCJ în această lună. Astfel că M. Viscol are o dobândă de sub 3%, având în vedere că Libor 3M este la 0,02%. Ceilalţi doi clienţi plătesc şi ei dobânzi foarte mici în acest moment, de 2,7%, respectiv 3,5%, unele dintre cele mai reduse din piaţă.

BCR să scadă la 2% dobânda – CLAUZA ABUZIVA

de

Formularea privind dobânda curentă din contract era una standard pentru împrumuturile ipotecare oferite de BCR la acea vreme: după o perioadă de un an în care dobânda era fixă, aceasta devenea variabilă după formula „dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă a BCR, care se afişează la sediile băncii”, la care se adaugă o marjă fixă, în general de 1,5 pp.

De la o dobândă de 6,85% în primul an, clientul a trecut la una de 10,5% din cel de-al doilea.

Tribunalul Argeş a decis în favoarea clientului în martie 2013 şi a decis modificarea clauzei de dobândă contractele de credit cu prevederea: „dobânda curentă aplicabilă sumei împrumutate după primele 12 luni este formată din dobânda variabilă în funcţie de indicele de referinţă EURIBOR la care se adaugă marja fixă de 1,5%”, precum şi plata unor cheltuieli de judecată de peste 10.000 de lei.

Recursul BCR la această decizie a fost respins de către Curtea de Apel Piteşti în 20 decembrie 2013, astfel că decizia a rămas irevocabilă.

Comisionul de administrare credit al Credit Europe Bank ILEGAL

de

Un client al Credit Europe Bank a câştigat definitiv procesul cu banca, după ce Tribunalul Bucureşti a respins recursul instituţiei de credit în cazul unui litigii în care erau contestate clauzele privind comisionul de administrare a creditului şi cel de acordare.

 

Instanţa de fond a considerat că cele două comisioane sunt abuzive şi trebuie eliminate din contractul de credit ipotecar, iar sumele percepute de-a lungul timpului trebuie returnate clientului împreună cu dobânda legală.

 

 

Clientul a dat banca în judecată în octombrie 2012, instanţa de fond s-a pronunţat în martie 2013, iar decizia definitivă a Tribunalului a venit pe 30 ianuarie 2014.

Bancpost pierde irevocabil la Tribunal- DOBANDA 0

de

 Iată decizia Tribunalului:

“Respinge recursul declarat de recurenta S.C. Bancpost S.A. ca nefondat. Admite recursul formulat de recurenta Botoroga Ramona. Modifică în parte sentinţa civilă nr.8447/13.06.2013 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în dosarul nr.783/325/2013 în sensul că: Admite în totalitate şi petitele 1, 2 şi 6 şi parţial petitul 5, respectiv: Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la

art.4.1, 4.2, 4.3 şi 4.6 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, referitoare la „indicele de referinţă al băncii”, ca modalitate de calcul a formulei dobânzii şi implicit nulitatea acestora. Constată ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.11 lit.b, 5.5 şi 8.1 alin.9 din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007, privind comisionul de administrare de 0,10% din soldul creditului şi implicit nulitatea acestora. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate începând cu data de 15.01.2010 şi care reprezintă diferenţa dintre dobânda stabilită în primul an de 5,35% şi dobânda lunară percepută de bancă după primul an de creditare. Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la restituirea către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare începând cu data de 15.01.2010 şi până la data de 04.02.2014, şi dispune eliminarea acestui comision din contractul de credit ipotecar nr. HL 14594/10.08.2007 începând cu data de 04.02.2014. Respinge petitul 4 al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiat. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Obligă recurenta pârâtă S.C. Bancpost S.A. la plata către recurenta reclamantă Botoroga Ramona a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă”.

Tribunalul Specializat Bucureşti intră în funcţiune la 1 martie 2014

de

Tribunalul Specializat Bucureşti intră în funcţiune la 1 martie 2014.Procesele pe clauze abuzive se vor judeca aici

 

În urmă cu două săptămâni, a fost modificată legea privind organizarea judiciară. Actul normativ prevede condiţiile în care pot fi înfiinţate instanţele specializate pe teritoriul României.

Aceste instanţe vor acoperi în special procesele legate de domeniul economic (societăţi, registrul comerţului, concurenţă neloială şi insolvenţă). Lista exactă a competenţelor va fi definită prin ordin al ministrului de Justiţie, şi litigiile care intră în sfera de competenţe vor fi automat transferate către aceste instanţe, potrivit legii.

Un astfel de ordin nu există încă. Însă, potrivit Ministerul Justiţiei, iniţiativa are deja, din data de 19 noiembrie, avizul Consiliului Superior al Magistraturii pentru punerea în funcţiune în municipiul Bucureşti a unui tribunal specializat.

Contributia de asigurare pentru accidente de munca 2014 . Cat,cum,unde

de

Cum se stabileste contributia de asigurare datorata de angajator?

Conform reglementarilor in vigoare, contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata lunar de angajator bugetului asigurarilor sociale de stat se determina prin urmatoarea formula:

 

 

unde:

* TR – tariful de risc aferent clasei CAEN declarata de angajator;

* BC – baza lunara de calcul corespunzatoare lunii anterioare perioadei de plata a contributiei.

 

Formula este neschimbata de cativa ani, insa, avand in vedere ca tarifele de risc au fost modificate in iunie 2013, pot exista situatii in care procentul luat in calcul pentru contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale creste, precum si situatii in care acesta scade

Fiscul poate recupera comisioanele datorate de angajatori inspectoratelor de munca

de

In prezent statul are de recuperat debite restante de la angajatorii care le datoreaza inspectoratelor teritoriale de munca (ITM) sume cu titlu de comision, pentru pastrarea si completarea carnetelor de munca. Recuperarea acestor debite este realizata, in prezent, de catre Inspectia Muncii, prin intermediul ITM-urilor, in baza Legii nr. 41/2012 privind aprobarea OUG nr. 17/2011.

Acest lucru insa urmeaza sa schimbe, in sensul ca responsabilitatile Inspectiei Muncii, privind recuperarea creantelor, vor fi transferate catre Fisc, se precizeaza intr-un proiect de lege aprobat de Guvern in decembrie 2013, care fusese lansat in dezbatere publica de Ministerul Muncii inca din vara lui 2013.

Acest document a fost aprobat marti de Senat, in calitate de prima Camera sesizata, insa varianta adoptata de senatori nu este inca publica

Nu vreau sa platesc amenda penala.Ce patesc?

de

 Amenda trebuie achitata integral la 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare

Conform Titlului II al actului normativ, persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa achite integral amenda in termen de 3 luni de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si sa comunice judecatorului delegat cu executarea dovada platii, in termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.

Documentul stabileste, de asemenea, ca, daca persoana condamnata nu poate achita integral amenda in cele 3 luni, judecatorul poate dispune esalonarea platii amenzii in rate lunare, pe o perioada ce nu poate depasi doi ani. Ca si in reglementarea actuala, in cazul in care dispune esalonarea, incheierea va cuprinde: cuantumul amenzii, numarul de rate lunare in cuantum egal pentru care se esaloneaza amenda, precum si termenul de plata.

In plus, in lege se arata ca, in cazul in care persoana condamnata nu a achitat amenda, judecatorul delegat cu executarea poate dispune executarea amenzii prin munca neremunerata in folosul comunitatii. Pe de alta parte, daca judecatorul constata neexecutarea cu rea-credinta a amenzii sau condamnatul nu isi da consimtamantul la prestarea unei munci neremunerate in folosul comunitatii, amenda se poate inlocui cu inchisoarea.

Detasarea sau delegarea salariatilor

de

In cazul in care, la nivelul societatii, nu este obligatorie incheierea unui contract colectiv de munca, prevederile legate de deplasarea salariatului, inclusiv cele legate de stabilirea diurnei, vor fi evidentiate intr-un act aditional la contractul individual de munca. Sub aspect fiscal, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, pentru determinarea

profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare. Astfel, sunt considerate cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile si cheltuielile de transport si de cazare in tara si in strainatate efectuate pentru salariati si administratori, precum si pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme.

Categoria persoanelor fizice asimilate salariatilor include si: directorii care isi desfasoara activitatea in baza contractului de mandat; persoanele fizice rezidente si/sau nerezidente detasate, potrivit legii, in situatia in care contribuabilul suporta drepturile legale cuvenite acestora. Pe de alta parte, in acest fel, diurna poate fi asimilata venitului salarial si poate fi supusa impozitarii si platii contributiilor sociale aferente, conform cu prevederile art. 55 alin. 2 lit. i din Codul Fiscal, unde se precizeaza ca se impoziteaza indemnizatia si orice alte sume de aceeasi natura, primite de salariati pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate, in tara si in strainatate, in interesul serviciului, pentru partea care depaseste limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin Hotarâre a Guvernului pentru personalul din institutiile publice.

Aceste prevederi se aplica si in cazul salariatilor reprezentantelor din România ale persoanelor juridice straine.

Rubrica LINESKYPEWHATSAPP – LSW

de

Cabinet de avocat Coltuc se afla intr-un complex program de adaptare la procesele de tehnologie ale anului 2014 si de aceea am lansat    Rubrica LINESKYPEWHATSAPP – LSW

 

 

Ce inseamna LSW ?

 

Inseamna ca putem comunica gratuit pe aplicatiile de telefon

Line,Skype si WHATSAPP

 

Aceste aplicatii sunt folositi de peste 1 milard de oameni si sunt gratuite.

Ce trebuie sa faceti?

Instalati aplicatiile Line,Skype si WHATSAPP

Noi avem urmatoarele date:

-pentru aplicatia LINE – Cab.av.Coltuc si numarul 0745150894

– pentru aplicatia Skype – user avocatcoltuc

– pentru aplicatia Whatsapp – numarul 0745150894

 Ne putem vedea gratuit pe telefon pentru aplicatia Skype – user avocatcoltuc si aplicatia LINE

Tot ce trebuie este sa aveti internet pe telefon si sa sunati cu video call

Ne puteti adresa intrebari oricand pe aceste aplicatii si va raspundem cu placere.

 

Avocat titular COLTUC MARIUS VICENTIU

Consultanță în Procedură Licitații si Contestații la CNSC

de

Identificarea oportunitatilor de afaceri din SEAP si din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;


Asistenta juridica pentru participarea operatorilor economici la procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica;
Obtinerea documentatiilor de atribuire;
Redactarea solicitarilor de clarificari si a ofertelor;
Participarea la sedintele de deschidere a ofertelor;
Incheierea si executarea contractelor de achizitie publica;
Formularea contestatiilor in conformitate cu legislatia achizitiilor publice.

Consultanta juridica pentru organizarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de catre autoritatile contractante;

Redactarea documentatiilor de atribuire;
Redactarea anunturilor de intentie, de participare si de atribuire; v verificarea eligibilitatii ofertantilor;
Evaluarea ofertelor;
Incheierea si executarea contractelor de achizitie publica.

Redactarea opiniilor juridice cu privire la interpretarea si aplicarea legislatiei achizitiilor publice;



Consultanta juridica pentru negocierea, incheierea si executarea contractelor comerciale.

Normele de restituire imobile preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in 2014

de

Masura reparatorie a compensarii cu bunuri oferite in echivalent, prevazuta de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, cu modificarile si completarile ulterioare, se aplica de catre entitatea investita cu solutionarea cererii formulate in baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si consta in acordarea de bunuri, libere de orice sarcini, in echivalent valoric.

Bunurile care pot face obiectul compensarii, in conditiile legii, sunt terenurile, cu sau fara constructii, si constructiile finalizate sau nefinalizate.

Echivalenta valorica intre bunurile care au facut obiectul cererii formulate in baza Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si bunurile care se acorda in compensare se stabileste prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificarile si completarile ulterioare.

In cazul constructiilor nefinalizate, valoarea se stabileste proportional cu stadiul de executie, stabilit prin raport de expertiza tehnica, intocmit de un expert autorizat, in conditiile legii.

Situatia bunurilor care pot fi acordate in compensare se afiseaza la sfarsitul fiecarei luni atat pe site-ul entitatii investite cu solutionarea cererii formulate in baza Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si la sediul acesteia.

Masura compensarii se aplica numai cu acordul persoanei indreptatite.

Masura compensarii se dispune prin dispozitia, decizia sau, dupa caz, ordinul conducatorului entitatii investite cu solutionarea cererii formulate in baza Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

Vanzarea terenurilor agricole din extravilan catre straini – Reguli

de

Cum se va putea cumpara teren acum.Instrainarea, prin vanzare, a terenurilor agricole situate in extravilan se face cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de Codul civil si a dreptului de preemptiune al coproprietarilor, arendasilor, proprietarilor vecini, precum si al statului roman, prin Agentia Domeniilor Statului, in aceasta ordine, la pret si in conditii egale. Vanzatorul inregistreaza, la primaria din raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla terenul, o cerere princare solicita afisarea ofertei de vanzare a terenului agricol situat in extravilan, in vederea aducerii acesteia la cunostinta preemptorilor. Vanzatorul nu mai este obligat, conform unei variante a proiectului, sa identifice singur lista de preemtori.

In termen de o zi lucratoare de la data inregistrarii cererii, primaria are obligatia sa afiseze timp de 30 de zile oferta de vanzare la sediul sau si, dupa caz, pe pagina de internet a acesteia. Primaria are obligatia de a transmite structurii din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii  un dosar care sa cuprinda lista preemptorilor, respectiv copiile cererii de afisare, ale ofertei de vanzare si ale documentelor doveditoare. Titularul dreptului de preemptiune trebuie ca,in termenul de 30 de zile sa isi manifeste in scris intentia de cumparare, sa comunice acceptarea ofertei vanzatorului si sa o inregistreze la sediul primariei unde aceasta a fost afisata.

Primaria va afisa, in termen de 24 ore de la inregistrarea acceptarii ofertei de vanzare, datele prevazute in normele metodologice la prezenta lege, respectiv le va trimite pentru afisare pe site catre structura centrala. In cazul in care, in termenul de 30 de zile mai multi preemptori de rang diferit isi manifesta in scris intentia de cumparare, la acelasi pret si in aceleasi conditii, vanzatorul va alege preemptorul, potential cumparator, si va comunica numele acestuia primariei.

Detinutii pot avea si convorbiri online cu familia. Noi masuri de executare a pedepselor

de

Detinutii pot avea si convorbiri online cu familia. Noi masuri de executare a pedepselor

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/jLuoyMtQdBe

Detinutii pot avea si convorbiri online cu familia. Noi masuri de executare a pedepselor

Introducerea unei noi denumiri pentru judecatorii care isi desfasoara activitatea in penitenciare, posibilitatea audierii detinutilor prin videoconferinta sau acordarea unui nou drept condamnatilor, acela de a avea convorbiri online, sunt doar cateva dintre dispozitiile aprobate in vara anului 2013 de parlamentari si aplicabile din aceasta luna. Reglementarile, ce au intrat in vigoare in 1 februarie 2014, fac parte din pachetul legislativ necesar aplicarii Noului Cod penal si a Noului Cod de procedura penala.

La inceputul lunii februarie au intrat in vigoare noul Cod Penal si noul Cod de procedura penala, printre cele mai importante schimbari introduse numarandu-se sistemul de pedepse, modul de desfasurare a unui proces, dar si introducerea unor noi institutii.

In plus, pe langa noile coduri, din 1 februarie se aplica si noi reglementari privind executarea pedepselor, acestea fiind stabilite de Legea privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013.

Conform expunerii de motive a actului normativ, propunerea reflecta o serie de documente internationale si europene in materie, precum: Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul detinutilor, Declaratia universala a drepturilor omului, precum si numeroase instrumente la nivelul Consiliului Europei, de la Recomandarea 2006 (2) a Consiliului Europei privind Regulile penitenciare europene, la numeroase recomandari care privesc aspecte distincte ale regimurilor penitenciare: tratamente medicale, suprapopularea penitenciara si liberarea conditionata, educatia si munca in penitenciare sau aspect privind masuri alternative detentiei.

Documentul este structurat in 7 titluri detaliate in cele ce urmeaza, ce completeaza reforma in materie penala si procesual penala materializata de adoptarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal si Legii nr. 135/2010 privind codul de procedura penala.

Titlul I – Dispozitii generale

In primul titlu al legii sunt reluate normele fundamentale in materia executarii pedepselor, prin prezentarea principiilor legalitatii executarii pedepselor, respectarii demnitatii umane, interzicerii supunerii la tortura, tratamente inhumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum si al interzicerii discriminarii executarii pedepselor.

Astfel, conform actului normativ, pedepsele si masurile educative privative de libertate se executa numai in temeiul hotararilor judecatoresti definitiv, scopul executarii lor fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni. „Prin executarea pedepselor si a masurilor educative privative de libertate se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept, fata de regulile de convietuire sociala si fata de munca, in vederea reintegrarii detinutilor sau persoanelor internate in societate”, se puncteaza in documentul mentionat.

Acelasi document stabileste ca detinutii isi vor exercita toate drepturile civile si politice, cu exceptia celor interzise prin hotararea definitiva de condamnare.

Titlul II – „Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate”

Titlul II al legii, „Judecatorul de supraveghere a privarii de libertate”, clarifica, pe de o parte, o serie de aspect ridicate in practica aplicarii din 2006 pana in prezent a reglementarilor privind executarea pedepselor, iar, pe de alta parte, clarifica modul in care este supravegheata, de catre judecator, masura cea mai restrictiva posibil, si anume privarea de libertate.

In primul rand, documentul stabileste o noua denumire – judecatorul de supraveghere a privarii de libertate. Concret, denumirea va fi folosita pentru judecatorul care isi desfasoara activitatea in penitenciare, centre de retinere si arestare preventive, centre educative si de detentie si a carui principal atributie este supravegherea si controlul legalitatii in eecutarea pedepselor si masurilor privative de libertate.

Totodata, in lege sunt enumerate toate atributiile pe care acest judecator le are, delimitandu-se in mod clar activitatea sa administrativa de cea administrativ-jurisdictionala. „Institutia judecatorului de supraveghere a privarii de libertate vine sa consolideze si sa exprime ferm optiunea legiuitorului roman pentru un control eficient a modului in care persoanele, minore sau majore, sunt private, potrivit legii, de libertatea lor, indiferent de spatiul de detinere”, precizeaza initiatorii in expunerea de motive.

Potrivit actului normativ citat, pe durata exercitarii atributiilor privind supravegherea executarii pedepselor si a masurilor privative de libertate, judecatorii nu pot desfasura alte activitati la instanta din cadrul careia au fost desemnati.

Titlul III – „Executarea pedepselor privative de libertate”

Titlul III, „Executarea pedepselor privative de libertate”, este dedicat in intregime reglementarii executarii pedepselor privative de libertate dispuse in cazul majorilor. Titlul cuprinde reglementari internationale si europene in materie, atat cele vechi, deja consacrate in legislatia autohtona, cat si cele adoptate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 275/2006, la care s-au adaugat cele mai recente rapoarte ale Comitetului european pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, precum si recenta jurisprudenta a Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie.

„In ceea ce priveste jurisprudenta CEDO, au fost avute in vedere atat spete mai vechi precum petra, Cotlet contra Romaniei, dar si cazuri recente, printre care Bragadireanu sau Petrea contra Romaniei”, se arata in expunerea de motive.

Titlul III este structurat in 10 capitole, dupa cum urmeaza:

Capitolul I, „Organizarea executarii pedepselor privative de libertate”, cuprinde informatii referitoare la Adminstratia Nationala a Penitenciarelor, la penitenciare, precum si la sectiile speciale de arestare preventiva.

Capitolul II, „Siguranta penitenciarelor”, reglementeaza siguranta penitenciarelor in stransa legatura cu cerinta garantarii ca masurile de siguranta sunt aplicare potrivit standardelor europene si internationale in materie.

Ca element de noutate, legea introduce posibilitatea audierii prin videoconferinta, in situatia in care un detinut se afla in alt penitenciar decat penitenciarul in care se desfasoara una din procedurile prevazute de lege. Mai mult chiar, se instituie inclusiv posibilitatea ca audierea prin videoconferinta sa fie realizata si in cazul altor proceduri judiciare in masura in care aceasta este posibila din punct de vedere tehnic.

Conform expunerii de motive, aceasta masura are drept scop asigurarea celeritatii procedurii si diminuarea unor costuri legate de deplasarea detinutilor.

Capitolul III, „Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate”, reia cele patru regimuri deja consacrate prin Legea nr. 275/2006: de maxima siguranta, inchis, semideschis si deschis.

Printre reglementarile prevazute la acest capitol se numara analizarea conduitei persoanei in vederea schimbarii regimului de executare a pedepsei dupa executarea a 6 ani si 6 luni inchisoare in cazul pedepselor cu detentiunea pe viata si a unei cincimi din durata pedepsei cu inchisoarea. De asemenea, s-a avut in vedere recomandarea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii si Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante facuta in urma vizitei din septembrie 2010 in locurile de detinere din Romania care viza ca perioada de revizuire initiala a regimului de executare a a pedepsei pentru detinutii condamnati pe viata sa fie redusa.

In plus, conform expunerii de motive, un aspect important reglementat in cadrul acestui capitol este acela al insotirii stabilirii regimului de executare de un program de resocializare adaptat fiecarui detinut in parte. Sub denumirea de „individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate”, noua masura prevede includerea condamnatilor in activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, moral-religioase, instruire scolara si formare profesionala.


Ce activitati de consultanta si management poate desfasura o microintreprindere?

de

Ce activitati de consultanta si management poate desfasura o microintreprindere?

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/NCgtskD3VLW

Ce activitati de consultanta si management poate desfasura o microintreprindere

Firmele care obtin venituri din consultanta si management pot plati din 1 ianuarie 2014 impozit pe veniturile microintreprinderilor, cu conditia ca aceste venituri sa nu depaseasca 20% din veniturile totale. Insa calificarea activitatilor de consultanta si management ridica unele probleme, in conditiile in care Codul fiscal nu ofera exemple concrete in acest sens. Totusi, exista argumente cu care firmele pot sa justifice veniturile obtinute din astfel de activitati.

Potrivit modificarilor aduse Codului Fiscal in noiembrie anul trecut prin OUG nr. 102/2013, firmele care vor sa plateasca impozit pe veniturile microintreprinderilor de 3% trebuie sa indeplineasca o noua conditie obligatorie, valabila din 1 ianuarie 2014.

Mai exact, acestea trebuie sa obtina venituri, altele decat cele din consultanta si management, in proportie de 80% din veniturile totale.

Cu alte cuvinte, firmele care obtin venituri din consultanta si management pot plati impozit pe veniturile microintreprinderilor, desi vechea legislatie nu permitea acest lucru, cu conditia ca veniturile respective sa nu depaseasca 20% din veniturile totale.

Desi definitia microintreprinderii a fost completata cu o noua conditie obligatorie, respectiv obtinerea de venituri, altele decat cele din consultanta si management, in proportie de 80% din veniturile totale, totusi nu au fost aduse si clarificari in ceea ce priveste activitatile de consultanta si management si nici exemple concrete in acest sens, a declarat  Emilia Moise, tax adviser, senior manager Grant Thornton.

Avand in vedere ca aceste activitati nu sunt specificate clar in Codul fiscal, incadrarea lor intr-un cod CAEN poate ridica unele probleme.

“In ceea ce priveste codurile CAEN, este de mentionat faptul ca, in general, descrierea fiecarui cod cuprinde si liste de activitati care sunt si care nu sunt cuprinse in respectiva sub-diviziune. Cu toate acestea, clasificarea unei activitati/operatiuni sub un anumit cod CAEN poate ridica probleme, deoarece este necesara analiza tuturor aspectelor relevante pentru respectiva activitatea/operatiune”, a subliniat specialistul.

In conditiile in care activitatile/operatiunile desfasurate de o societate trebuie sa se regaseasca in codurile CAEN ale acesteia (fie in codul CAEN principal, fie in codurile CAEN secundare), codurile CAEN trebuie alese astfel incat sa reflecte activitatile/operatunile desfasurate de societate, a punctat Emilia Moise.

Calificarea procentului de 80% a veniturilor care sa NU fie din consultanta si management

In cazul unui control al Fiscul, pentru a sustine incadrarea unei societati in categoria microintreprinderilor este necesara, printre altele, argumentarea faptului ca 80% din veniturile totale nu au fost obtinute din activitati de consultanta si management.

“In acest sens, se au in vedere atat considerente de forma, dar mai ales elemente de substanta. Cu alte cuvinte, pe de o parte este analizata conformitatea conditiilor contractuale cu activitatile/operatiunile efectiv desfasurate, iar pe de alta parte este evaluata natura acestor activitati, din perspectiva substantei economice”.

Conform Normelor de aplicare a Codului fiscal, pentru a indeplini conditia referitoare la obtinerea de venituri, altele decat cele din consultanta si management, in proportie de 80% din veniturile totale, firmele NU trebuie sa inregistreze venituri din activitati desfasurate in domeniul bancar, in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital sau in domeniile jocurilor de noroc.

Conditia referitoare la realizarea de venituri, altele decat cele din consultanta si management, in proportie de 80% din veniturile totale, va fi verificata pentru anul fiscal 2014 pe baza veniturilor realizate de contribuabil in anul 2013, se precizeaza in Normele de aplicare a Codului fiscal, modificate recent prin HG nr. 77/2014.

Ce se intampla daca veniturile din consultanta si management depasesc 20% din veniturile totale?

Daca in cursul unui an fiscal o microintreprindere realizeaza venituri mai mari de 65.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanta si management in veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta va plati impozit de profit de 16%, se precizeaza in Codul fiscal.

Calculul si plata impozitului pe profit se va efectua incepand cu trimestrul in care s-a depasit oricare dintrele limitele prevazute anterior, luand in considerare veniturile si cheltuielile realizate de la inceputului anului fiscal.

Impozitul pe profit datorat va reprezenta diferenta dintre impozitul pe profit calculat de la inceputul anului fiscal pana la sfarsitul perioadei de raportare si impozitul pe veniturile microintreprinderilor datorat in cursul anului respectiv.

In situatia in care o microintreprindere realizeaza venituri din consultanta si management care depasesc 20% din totalul veniturilor sau veniturile sunt mai mari de 65.000 euro trebuie sa comunice acest lucru organului fiscal in termen de 30 de zile de la data de la care nu mai sunt indeplinite oricare dintre cele doua conditii, se precizeaza in legislatia aflata in vigoare. In acest sens, va depune la organul fiscal o declaratie de mentiuni.

Pentru a stabili limita de 65.000 euro sau ponderea veniturilor din consultanta si management in veniturile totale de peste 20% inclusiv trebuie luate in calcul veniturile care constituie baza impozabila.

Potrivit Normelor de aplicare a Codului fiscal, baza impozabila asupra careia se aplica cota de 3% o reprezinta totalul veniturilor trimestriale, din care:

a) se scad:

  • veniturile aferente costurilor stocurilor produse;

  • veniturile aferente costurilor serviciilor in curs de executie;

  • veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;

  • veniturile din subventii;

  • veniturile din provizioane si ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare;

  • veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobanzi si/sau penalitati de intarziere care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

  • veniturile realizate din despagubiri, de la societatile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;

  • veniturile din diferente de curs valutar;

  • veniturile financiare inregistrate ca urmare a decontarii creantelor si datoriilor in lei in functie de un curs valutar diferit de cel la care au fost inregistrate initial;

  • valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturarii

b) si se adauga:

  • valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturarii;

  • in trimestrul IV, diferenta favorabila dintre veniturile din diferente de curs valutar/veniturile financiare inregistrate ca urmare a decontarii creantelor si datoriilor in lei in functie de un curs valutar diferit de cel la care au fost inregistrate initial si cheltuielile din diferente de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, inregistrate cumulat de la inceputul anului.

Important! Incadrarea in categoria veniturilor din consultanta si management se va efectua prin analiza contractelor incheiate si a altor documente care justifica natura veniturilor, se precizeaza in Normele de aplicare a Codului fiscal.

Cine poate fi microintreprindere din 1 ianuarie 2014?

Conform Codului fiscal, pentru a plati impozit pe veniturile microintreprinderilor firmele trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:

  • realizeaza venituri, altele decat cele din activitati desfasurate in domeniul bancar, in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital sau in domeniile jocurilor de noroc;

  • realizeaza venituri, altele decat cele din consultanta si management, in proportie de peste 80% din veniturile totale;

  • au realizat venituri care nu au depasit echivalentul in lei a 65.000 euro;

  • capitalul social este detinut de persoane, altele decat statul si autoritatile locale;

  • nu se afla in dizolvare cu lichidare, inregistrata in registrul comertului sau la instantele judecatoresti.

Atentie! Pentru determinarea echivalentului in euro a plafonului de 65.000 euro prevazut pentru microintreprinderi se va folosi cursul de schimb de la inchiderea exercitiului financiar precedent, respectiv cel stabilit de BNR pentru 31 decembrie 2013, de 4,4847 lei/euro.


Despagubiri banesti de la ANRP. Cine beneficiaza?

de

Despagubiri banesti de la ANRP. Cine beneficiaza?

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/fmyEfNcHibS

Despagubiri banesti de la ANRP Cine beneficiaza

În contextul în care, timp de ani de zile România a fost condamnata pe banda rulanta la Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru încalcarea dreptului la proprietate privata, ajungându-se chiar în situatia pronuntarii împotriva statului român a unei hotarâri pilot în materie (cauza Atanasiu contra României), legislatia în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv este modificata radical prin Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicata în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.

Formal, justificarea acestui act normativ a fost determinata de continutul hotarârii pilot pronuntate în cauza Atanasiu contra României care condamna ineficienta legislatiei nationale, generata de lipsa de celeritate si de predictibilitate a procedurii în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, mai ales, cu privire la acordarea masurilor reparatorii în situatia în care bunurile amintite nu mai pot fi restituite în natura.

Dupa ce initial procedura de acordare a despagubirilor în numerar prevazuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost suspendata pâna în data de 15.05.2013, prin adoptarea succesiva a mai multor acte normative, respectiv OUG nr. 62/2010, OUG nr. 4/2012 si Legea nr. 117/2012, începând tot cu luna mai a anului curent, avem o noua legislatie în materie.

Mult discutata Lege nr. 165/2013 apare dupa o lunga perioada de asteptare si dupa mai multe tentative esuate de legiferare, cea mai de notorietate reprezentând-o proiectul de lege prin care se încerca plafonarea valorii despagubirilor banesti, propunere care, lovindu-se de oprobiul public, a fost retrasa.

Asadar, ce noutati aduce Legea nr. 165/2013 pentru persoanele carora le-au fost preluate în mod abuziv anumite bunuri imobile, în perioada regimului comunist?

Reiterând prevederile Legii nr. 10/2001, dar si ale altor acte normative în materie, retinem ca dispozitiile Legii nr. 165/2013 consfiintesc ca regula restituirea bunurilor în natura, cu exceptia situatiei în care acest lucru nu mai este posibil, caz în care singura masura compensatorie va fi reprezentata de stabilirea si acordarea de puncte.

În ceea ce priveste procedura restituirii imobilelor în natura, modificari importante sunt aduse de Legea nr. 165/2013 în materia fondului funciar, prin instituirea unor masuri precum înfiintarea Comisiilor locale pentru inventarierea terenurilor si prin suspendarea emiterii hotarârilor de validare/invalidare, a eliberarii titlurilor de proprietate si a procedurilor de punere în posesie, pâna la centralizarea tuturor terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritoriala. Se introduc si noi termene pentru solutionarea de catre entitatile notificate a cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, cereri care nu au fost rezolvate pâna la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Însa, cele mai “spectaculoase” schimbari apar în ceea ce priveste procedura de acordare a masurilor compensatorii, atunci când restituirea în natura nu mai este posibila.

Pâna la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de acordare a despagubirilor banesti persoanelor îndreptatite, în situatia în care nu se putea realiza o restitutio in integrum, era reglementata de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 din actul normativ amintit, dispozitiile sau deciziile emise de entitatile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire în natura si prin care s-a propus acordarea de despagubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. Analizând dosarul de despagubire prin prisma legalitatii respingerii cererii de restituire în natura, Comisia Centrala  pentru Stabilirea Despagubirilor proceda la numirea unui evaluator autorizat în vederea evaluarii imobilului a carui restituire s-a cerut.

Ulterior întocmirii raportului de evaluare în care era consemnata valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despagubire retinându-se valoarea stabilita de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despagubire spre reevaluare. Procedura se finaliza prin emiterea de catre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor pe numele persoanelor îndreptatite a unui titlu de plata sau titlu de conversie în actiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce nu depaseau 500.000 lei si a unui titlu de conversie în actiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce depaseau pragul de 500.000 lei. De mentionat ca, în situatia în care Comisia constata ca bunul a carui restituire s-a solicitat putea fi restituit în natura, respingerea cererii de restiuire în natura fiind nelegala, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.

Modalitatea de restituire prevazuta de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost caracterizata de lipsa unor termene clare în care institutiile abilitate sa îsi îndeplineasca obligatiile legale (fapt ce a fost condamnat de catre CEDO nu numai în hotarârea pilot dar si în alte cauze, precum Faimblat contra României) dar si de lipsa unor sanctiuni eficiente aplicabile în situatia neîndeplinirii obligatiilor. Aceasta deficienta, grefata pe neimplicarea autoritatilor angrenate în procesul de retrocedare, alaturi de o asa-zisa lipsa a disponibilitatilor financiare, reiterata continuu, dar niciodata dovedita, a dat nastere la un numar exorbitant de litigii, repetitive, aflate pe rolul instantei europene.


Romania redeschide adoptiile internationale

de

Romania redeschide adoptiile internationale

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/bjXRL5ad6nm

Romania redeschide adoptiile internationale

 

Dupa mai bine de zece ani, guvernul Romaniei a redeschis procesul de adoptii internationale.

Printre cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca o familie ce doreste sa adopte un copil din Romania, una din conditiile de baza este ca macar o persoana din respectivul cuplul sa fie de origine romana.


Alte doua conditii importante sint dovedirea unui loc de munca stabil si a faptului ca familia adoptiva este in masura sa asigure conditii de trai confortabile copilului ce urmeaza a fi adoptat (cel putin un apartament cu trei camere).


Un alt aspect foarte important de care trebuie sa tina cont cei ce isi doresc sa se implice intr-un asemenea proiect, pe cit de frumos pe atit de sensibil, vizeaza solicitarea tuturor informatiilor pe care le poate furniza tara de adoptie, Romania, si sa se adreseze de asemenea la Secretariatul de Adoptii Internationale (SAI), de unde vor fi dirijati catre persoana care este in permanenta legatura cu serviciul de adoptii din Romania.


Procesul de adoptie, desfasurat pe cheltuiala familiei adoptive, poate dura mai putin de un an pina la completarea procedurilor in strainatate, urmind a se finaliza in tara de adoptie.


Cine mai primeşte despăgubiri băneşti de la ANRP

de

Cine mai primeşte despăgubiri băneşti de la ANRP

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/icfFdvK4ZRS

Cine mai primeşte despăgubiri băneşti de la ANRP

În contextul în care, timp de ani de zile România a fost condamnată pe bandă rulantă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea dreptului la proprietate privată, ajungându-se chiar în situaţia pronunţării împotriva statului român a unei hotărâri pilot în materie (cauza Atanasiu contra României), legislaţia în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv este modificată radical prin Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.

Formal, justificarea acestui act normativ a fost determinată de conţinutul hotărârii pilot pronunţate în cauza Atanasiu contra României care condamnă ineficienţa legislaţiei naţionale, generată de lipsa de celeritate şi de predictibilitate a procedurii în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, mai ales, cu privire la acordarea măsurilor reparatorii în situaţia în care bunurile amintite nu mai pot fi restituite în natură.

După ce iniţial procedura de acordare a despăgubirilor în numerar prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost suspendată până în data de 15.05.2013, prin adoptarea succesivă a mai multor acte normative, respectiv OUG nr. 62/2010, OUG nr. 4/2012 şi Legea nr. 117/2012, începând tot cu luna mai a anului curent, avem o nouă legislaţie în materie.

Mult discutata Lege nr. 165/2013 apare după o lungă perioadă de aşteptare şi după mai multe tentative eşuate de legiferare, cea mai de notorietate reprezentând-o proiectul de lege prin care se încerca plafonarea valorii despăgubirilor băneşti, propunere care, lovindu-se de oprobiul public, a fost retrasă.

Aşadar, ce noutăţi aduce Legea nr. 165/2013 pentru persoanele cărora le-au fost preluate în mod abuziv anumite bunuri imobile, în perioada regimului comunist?

Reiterând prevederile Legii nr. 10/2001, dar şi ale altor acte normative în materie, reţinem că dispoziţiile Legii nr. 165/2013 consfiinţesc ca regulă restituirea bunurilor în natură, cu excepţia situaţiei în care acest lucru nu mai este posibil, caz în care singura măsură compensatorie va fi reprezentată de stabilirea şi acordarea de puncte.

În ceea ce priveşte procedura restituirii imobilelor în natură, modificări importante sunt aduse de Legea nr. 165/2013 în materia fondului funciar, prin instituirea unor măsuri precum înfiinţarea Comisiilor locale pentru inventarierea terenurilor şi prin suspendarea emiterii hotărârilor de validare/invalidare, a eliberării titlurilor de proprietate şi a procedurilor de punere în posesie, până la centralizarea tuturor terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritorială. Se introduc şi noi termene pentru soluţionarea de către entităţile notificate a cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, cereri care nu au fost rezolvate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Însă, cele mai “spectaculoase” schimbări apar în ceea ce priveşte procedura de acordare a măsurilor compensatorii, atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, modalitatea de acordare a despăgubirilor băneşti persoanelor îndreptăţite, în situaţia în care nu se putea realiza o restitutio in integrum, era reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 din actul normativ amintit, dispoziţiile sau deciziile emise de entităţile notificate (prin care s-au respins cererile de restituire în natură şi prin care s-a propus acordarea de despăgubiri) erau remise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Analizând dosarul de despăgubire prin prisma legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, Comisia Centrală  pentru Stabilirea Despăgubirilor proceda la numirea unui evaluator autorizat în vederea evaluării imobilului a cărui restituire s-a cerut.

Ulterior întocmirii raportului de evaluare în care era consemnată valoarea imobilului, Comisia putea proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire reţinându-se valoarea stabilită de evaluator, fie la retrimiterea dosarului de despăgubire spre reevaluare. Procedura se finaliza prin emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pe numele persoanelor îndreptăţite a unui titlu de plată sau titlu de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce nu depăşeau 500.000 lei şi a unui titlu de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea pentru sumele ce depăşeau pragul de 500.000 lei. De menţionat că, în situaţia în care Comisia constata că bunul a cărui restituire s-a solicitat putea fi restituit în natură, respingerea cererii de restiuire în natură fiind nelegală, aceasta proceda la restituirea imobilului respectiv.


Cui pot sa cedez actiunile

de

Cui pot sa cedez actiunile

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/LaCFBcPaYsc

Cui pot sa cedez actiunile

(1) În caz de neexecutare a obligaţiilor de către terţ, comitentul poate exercita acţiunile decurgând din contractul cu terţul, subrogându-se, la cerere, în drepturile comisionarului.

(2) În acest scop, la cererea comitentului, comisionarul are obligaţia să îi cedeze acestuia de îndată acţiunile contra terţului, printr-un act de cesiune sub semnătură privată, fără nicio contraprestaţie din partea comitentului.

(3) Comisionarul răspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul sau întârzierea cedării acţiunilor împotriva terţului.


Taxa de poluare neconformă dar şi timbrul de mediu

de

Ce spun oficialii:

 

„CJUE nu a constatat neconformitatea Legii nr. 9/2012 în totalitatea ei, reţinând la pct.30 din Hot. Faptul că legea nr. 9/2012 prezintă o diferenţă esenţială în raport cu OUG nr. 50/2008 în măsura în care această lege prevedea la art. 4 alin. (2) că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment şi cu ocazia primei vânzări pe piaţa naţională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate şi cărora încă NU li se aplicase această taxă. În concluzie, Hotărârea CJUE din 12 Februarie 2014 confirmă legalitatea actualei forme de taxare, respectiv timbrul de mediu, instituit începând cu data de 15 Martie 2013. De asemenea, Hotărârea CJUE din 12 Februarie 2014 întăreşte ceea ce s-a întâmplat deja,  prin modificări legislative adoptate şi anume : abrogarea vechii legislaţii privind taxa pe poluare auto şi instituirea unei forme noi de taxare, corecte şi legale, adică timbrul de mediu”.

Noi spunem:

Insa pe rolul CJUE exista o sesizare facuta de CAB cu privire la timbru de mediu

Deci in februarie 2015 ar trebui sa avem o decizie similara taxei de poluare din partea CJUE

Deci adevarul este……………?

 

 

Ce valoare au actiunile

de

Ce valoare au actiunile

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/AqCbytqL9nZ

Ce valoare au actiunileValoarea contabila a unei actiuni este primul indicator comparabil cu pretul de tranzactionare la bursa si poate fi primul indiciu pentru orice investitor daca pretul respecta realitatea economica a companiei. Acest indicator foarte usor de inteles si calculat se obtine prin raportarea capitalului propriu la numarul total de actiuni emise de o companie.

 Raportand pretul de la bursa la valoarea contabila obtinem un indicator foarte important al analizei fundamentale: indicele P/B (Price/Book Ratio). Valoarea P/B exprima valoarea pe care piata o da (prin pretul actiunii) capitalurilor firmei. Cu cat valoarea P/B este mai redusa, cu atat actiunea este mai „ieftina”. Valori ale P/B sub 1 indica de regula o actiune subevaluata, valori intre 1 si 2 indica o actiune corect evaluata de piata, iar valori peste 2 o actiune supraevaluata.

Aceste valori sunt aproximative si depind foarte mult de domeniul de activitate din care fac parte companiile analizate. Indicatorul trebuie folosit doar la comparatii intre emitenti apartinand aceluiasi domeniu de activitate sau cu caracteristici similare, intre doi sau mai multi ani pentru acelasi emitent sau intre un emitent si media indicatorului pentru un indice sau pentru o piata.

Sa revenim totusi la esenta activitatii economice, profitul. Daca raportam profitul la numarul total de actiuni emise de companie obtinem profitul pe actiune numit si Earnings per Share, sau EPS. In calculul acestui indicator trebuie folosit intotdeauna profitul anual sau cel obtinut in ultimele patru trimestre.


Unde depun sesizare catre BNR

de

Unde depun sesizare catre BNR

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/J5TyJvbCnbi

Tough Choice #1

Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei („BNR”) nr. 3/2013 pentru modificarea si completarea Regulamentului BNR nr. 31/2011 privind raportarea de date si informatii statistice la BNR s-a publicat in data de 03.10.2013 in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 618, Partea I.

Principalele modificari aduse Regulamentului BNR nr. 31/2011 vizeaza urmatoarele aspecte:

  • reglementarea explicita a obligatiei de raportare catre BNR – Directia statistica, in sarcina institutiilor emitente de moneda electronica rezidente, constand in date si informatii privind:

              (a) activele si pasivele bilantiere; si

              (b) activele si pasivele bilantiere in echivalent lei;

  • introducerea unui nou capitol – „Capitolul IX Statistici privind emisiunile si detinerile de titluri de valoare”. Conform noii reglementari, institutiile de credit, societatile de servicii de investitii financiare, societatile vehicul investitional, societatile de administrare a investitiilor si societatile de investitii autoadministrate vor raporta catre BNR date si informatii privind:
  • situatia detinerilor de titluri de valoare;

  • situatia dividendelor si cupoanelor incasate de la inceputul anului calendaristic pana la sfarsitul lunii de referinta;

  • situatia emisiunilor de actiuni/unitati de fond identificabile prin cod ISIN listate pe pietele externe de capital;

  • situatia emisiunilor de titluri de valoare de natura datoriei efectuate pe pietele externe de capital.

Regulamentul BNR nr. 3/2013 pentru modificarea si completarea Regulamentului BNR nr. 31/2011 privind raportarea de date si informatii statistice la BNR a intrat in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial (i.e. 03.10.2013).


EXAMEN DE ADMITERE IN PROFESIE, SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013

de

EXAMEN DE ADMITERE IN PROFESIE, SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Ek22NZrTonL

EXAMEN DE ADMITERE IN PROFESIE, SESIUNEA SEPTEMBRIE 2013

Consiliul Baroului Bucuresti, vazand dispozitiile Hotararii nr. 713/29.06.2013 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, informeaza candidatii cu privire la inscrierea la examenul de primire în profesie, sesiunea SEPTEMBRIE 2013.

            Candidatii care urmeaza sa isi desfasoare activitatea in cadrul Baroului Bucuresti, in cazul in care vor fi declarati admisi, se vor inscrie la Baroul Bucuresti in intervalul 01 august 2013 – 21 august 2013.

            Conditiile de inscriere, cererea-tip, continutul dosarului, regulamentul de examen, tematica si bibliografia sunt  cele aprobate prin Hotararea nr. 4 din 08 iulie 2011 a Consiliului UNBR, republicata.

Inscrierea candidatilor de va realiza distinct, in functie de calitatea pe care acestia o vor obtine, in urma promovarii examenului, respectiv de avocat stagiar sau avocat definitiv.

Dosarul de inscriere se depune in 2 exemplare (unul continand acte originale si copii certificate si altul continand fotocopii ale actelor depuse in primul dosar) si va contine cererea-tip insotita de actele prevazute de Regulamentul de examen (Hotararea Consiliului UNBR nr. 4/2011, republicata)

            Cererea-tip de înscriere se poate descarca de pe site sau se poate ridica de la secretariatul baroului.

         I. Pentru dobandirea titlului profesional de avocat stagiar, la cererea de înscriere se anexează următoarele acte:

  • certificatul de naştere, în copie certificata pentru conformitate;
  • actul de identitate, în copie;
  • diploma de licenţă în copie legalizată. În cazul în care diploma de licenţă s-a obţinut după anul 1995, se va depune şi copia legalizată a foii matricole eliberată de facultatea absolvită;
  • dovada de plată a taxei de înscriere la examen, în original;

  • certificatul de cazier judiciar, eliberat cu cel mult 15 zile înainte de data depunerii cererii;

  • certificat privind starea de sănătate a candidatului, incluzând şi o evaluare psihiatrica*

  • certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a mai fost înscris în profesie, care să ateste cauzele încetării calităţii de avocat ori, dacă este cazul, motivele respingerii unei cereri anterioare de primire în profesie.

*Nota: certificatul privind starea de sănătate a candidatului, incluzând şi o evaluare psihiatrică, poate fi emis de catre orice medic generalist, respectiv specialist psihiatru

II. Pentru dobandirea titlului profesional de avocat definitiv, la cererea de înscriere se anexează următoarele acte:
  • certificatul de naştere, în copie legalizata;
  • actul de identitate, în copie;
  • diploma de licenţă în copie legalizată. În cazul în care diploma de licenţă s-a obţinut după anul 1995, se va depune şi copia legalizată a foii matricole eliberată de facultatea absolvită;
  • dovada de plată a taxei de înscriere la examen, în original;
  • certificatul de cazier judiciar, eliberat cu cel mult 15 zile înainte de data depunerii cererii;
  • certificat privind starea de sănătate a candidatului, incluzând şi o evaluare psihiatrica*
  • dovada promovarii examenului de definitivare in functia juridica indeplinita anterior
  • certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a mai fost înscris în profesie, care să ateste cauzele încetării calităţii de avocat ori, dacă este cazul, motivele respingerii unei cereri anterioare de primire în profesie.


Deschidere cont la BNR

de

Deschidere cont la BNR

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/2jEEEsaBraf

Deschidere cont la BNRPentru deschiderea contului curent, procedura este foarte simpla. Bancile solicita de regula doar actul de identitate, in baza caruia se completeaza o cerere de deschidere de cont.

Pentru a respecta legislatia privind cunoasterea clientelei, clientii trebuie sa completeze si o fisa cu date personale, unde trebuie precizate o serie de detalii, precum date de identificare, date de contact, nationalitatea, ocupatia, numele angajatorului ori natura activitatii proprii, numele beneficiarului real al banilor si functia publica detinuta, daca este cazul.

O persoana nu poate avea mai multe conturi curente in aceeasi valuta, la aceeasi banca, dar poate avea cate un cont curent la fiecare institutie de credit.

Varsta minima pentru deschiderea unui cont curent este de 14 ani, dar pentru minori bancile solicita in general si semnatura unui tutore legal. De asemena, in cazul conturilor destinate minorilor, se pot impune anumite restrictii privind retragerea de numerar sau realizarea anumitor operatiuni.


Noua lege a executarii pedepselor .Detinutii pot avea si convorbiri online cu familia

de

Noua lege a executarii pedepselor .Detinutii pot avea si convorbiri online cu familia

 Capitolul I, „Organizarea executarii pedepselor privative de libertate”, cuprinde informatii referitoare la Adminstratia Nationala a Penitenciarelor, la penitenciare, precum si la sectiile speciale de arestare preventiva.

Capitolul II, „Siguranta penitenciarelor”, reglementeaza siguranta penitenciarelor in stransa legatura cu cerinta garantarii ca masurile de siguranta sunt aplicare potrivit standardelor europene si internationale in materie.

Ca element de noutate, legea introduce posibilitatea audierii prin videoconferinta, in situatia in care un detinut se afla in alt penitenciar decat penitenciarul in care se desfasoara una din procedurile prevazute de lege. Mai mult chiar, se instituie inclusiv posibilitatea ca audierea prin videoconferinta sa fie realizata si in cazul altor proceduri judiciare in masura in care aceasta este posibila din punct de vedere tehnic.

Conform expunerii de motive, aceasta masura are drept scop asigurarea celeritatii procedurii si diminuarea unor costuri legate de deplasarea detinutilor.

Capitolul III, „Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate”, reia cele patru regimuri deja consacrate prin Legea nr. 275/2006: de maxima siguranta, inchis, semideschis si deschis.

Printre reglementarile prevazute la acest capitol se numara analizarea conduitei persoanei in vederea schimbarii regimului de executare a pedepsei dupa executarea a 6 ani si 6 luni inchisoare in cazul pedepselor cu detentiunea pe viata si a unei cincimi din durata pedepsei cu inchisoarea. De asemenea, s-a avut in vedere recomandarea Comitetului European pentru Prevenirea Torturii si Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante facuta in urma vizitei din septembrie 2010 in locurile de detinere din Romania care viza ca perioada de revizuire initiala a regimului de executare a a pedepsei pentru detinutii condamnati pe viata sa fie redusa.

In plus, conform expunerii de motive, un aspect important reglementat in cadrul acestui capitol este acela al insotirii stabilirii regimului de executare de un program de resocializare adaptat fiecarui detinut in parte. Sub denumirea de „individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate”, noua masura prevede includerea condamnatilor in activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, moral-religioase, instruire scolara si formare profesionala.

Capitolul IV se refera la conditiile de detentie si reglementeaza cerintele fundamentale existente la primirea in penitenciar, la perioada de carantina si observare, la modul de transportare a persoanelor detinute, la modul de executare a pedepselor privative de libertate de categoriile speciale de persoane condamnate, la punerea in libertate, la transfer, la cazare, tinuta si alimentatie.

Capitolul V stabileste drepturile si obligatiile persoanelor condamnate. Mai precis, potrivit expunerii de motive, in acest capitol sunt cuprinse norme de procedura menite sa asigure modalitati eficiente prin care persoana condamnata poate contesta masurile privitoare la exercitarea drepturilor prevazute de legea de executare a pedepselor in fata unui organ impartial.

Astfel, potrivit actului normativ, detinutii isi vor putea exercita un nou drept, acela de a avea convorbiri online. „Pentru anumite categorii de persoane condamnate, se poate facilita comunicarea on-line cu membrii de familie sau alte persoane”, se precizeaza in documentul citat. Categoriile de persoane condamnate care au dreptul la astfel de convorbiri nu sunt specificate, intrucat acestea vor fi stabilite ulterior, prin regulamentul de aplicare a noilor reguli. Tot prin normele de aplicare se vor reglementa numarul si durata comunicarilor on-line, precum si modalitatea de acordare a acestora.

In ceea ce priveste dreptul de a vota, noile reguli stabilesc ca persoanele condamnate isi pot exercita acest drept, daca nu a fost interzis prin hotararea de condamnare.

Totodata, dispozitiile anterioare referitoare la incheierea casatoriei au fost mentinute si in normele actuale. Totusi, o noutate in domeniu consta in protejarea familiei constituite pe perioada detentiei, prin neacordarea vizitei intime, timp de 48 de ore, in cazul in care cei doi divorteaza si se recasatoresc intre ei.

De asemenea, legea a inclus o serie de drepturi de prima necesitate, precum dreptul la odihna si la repaus saptamanal, dreptul la munca, la invatamant, la hrana, tinuta, cazarmament si conditii minime de cazare. Conform expunerii de motive, acestea au fost incluse pentru a se da eficienta controlului exercitat de judecatorul de supraveghere a privarii de libertate.

Munca prestata de persoanele condamnate este prevazuta la Capitolul VI din proiectul de lege. Potrivit expunerii de motive, in acest domeniu sunt introduse doua elemente de noutate fata de prevederile actuale: posibilitatea detinutilor de a se oferi voluntari de a presta o activitate in interesul comunitatii (de exemplu, la ridicarea de scoli sau biserici), precum si valorificarea mai mare a interesului detinutilor in a munci. „Se incearca, in acest mod, o atragere mai mare a persoanelor condamnate catre unul dintre cei mai importanti factori de resocializare, munca”, spun initiatorii in expunerea de motive.

Capitolul VII este dedicat activitatilor educative, de asistenta psihologica si asistena sociala, instruirii scolare, invatamantului universitar si formarii profesionale a persoanelor condamnate. Concret, conform expunerii de motive, prin proiectul de lege se propune implementarea unei strategii de dezvoltare a serviciilor de educatie, consiliere psihologica si asistenta sociala din cadrul penitenciarelor si conditiile privind organizarea si desfasurarea acestor activitati.

Capitolul VIII trateaza liberarea conditionata, aducand o noua abordare acestei institutii. Astfel, se instituie obligativitatea libertatii conditionate numai din regimurile deschis sau semideschis, ceea ce presupune un efort mai mare, atat din partea administratiei penitenciarului, cat si din partea detinutilor, in sensul resocializarii si imbunatatirii comportamentului acestora din urma inca din timpul executarii pedepselor. „In felul acesta se subliniaza, o data in plus, caracterul facultativ al liberarii conditionate”, se precizeaza in expunerea de motive.

Recompensele, abaterile si sanctiunile disciplinare sunt reglementate in Capitolul IX si aduc unele elemente de noutate fata de normele aplicabile in prezent. Mai exact, dupa cum se arata in expunerea de motive, persoana condamnata se poate invoi pentru a vizita sotul/sotia, o ruda apropiata, precum si orice alta persoana grav bolnava de care este legata prin puternice legaturi afective. De asemenea, invoirea se acorda si pentru inhumarea unei astfel de persoane sau, in caz de calamitate, pentru solutionarea unor probleme sociale, medicale sau de sprijinire a familiei.

Ultimul capitol al acestui titlu, Capitolul X, reia, cu unele imbunatatiri, textele anterioare privind dosarul individual al persoanei condamnate, precum si registrele privind persoanele condamnate.

Titlul IV – „Executarea masurilor preventive privative de libertate”

Titlul IV este consacrat executarii masurilor preventive privative de libertate si face trimitere la aplicarea corespunzatoare a multora dintre prevederile privind executarea pedepselor privative de libertate.

Concret, documentul publicat recent prevede conditii extrem de restrictive pentru transferarea detinutilor in centrele de retinere si arestarea preventive din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, cu scopul de a preintampina eventuale abuzuri in acest domeniu.

Titlul V – „Dispozitii privind executarea masurilor educative privative de libertate”

In ceea ce priveste Titlul V, „Dispozitii privind executarea masurilor educative privative de libertate”, actul normativ stabileste, printre altele, conditiile de liberare a persoanelor internate. Mai exact, sunt introduse conditiile in care persoanele internate pot beneficia de amanarea sau intreruperea executarii detentiei.

Titlul VI – Infractiuni si contraventii

Titlul VI este cel care stabileste infractiunile si contraventiile. Astfel, conform prevederilor ce vor intra in vigoare in 2014, una dintre cele mai grave infractiuni este introducerea in mod ilicit de telefoane mobile si de alte mijloace de comunicare la distanta, cartel SIM, dispositive GPS, modem de internet sau medii de stocare a datelor intr-un penitenciar sau centru de retinere si arestare preventive, in scopul folosirii de catre detinuti. Aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Mai mult, daca fapta este savarsita de catre personalul administratiei locului de detinere sau personalul centrelor de retinere si arestare preventive, pedeapsa este inchisoare de la un an la 5 ani.

Titlul VII – Dispozitii finale

Ultimul titlu a proiectului de lege, Titlul VII – „Dispozitii finale”, stabileste data de intrare in vigoare a regulilor propuse. Mai precis, Legea privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal a intrat in vigoare odata cu alte acte normative din domeniu, precum noul cod penal sau noul cod de procedura penala: 1 februarie 2014.

Raportare venituri catre BNR

de

Raportare venituri catre BNR

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/fY7MjyrQ3CE

Raportare venituri catre BNRProiectul de Ordin pus pe site-ul BNR asigură transpunerea în cadrul de reglementare naţional a Ghidului privind exerciţiul de determinare a tendinţelor în materie de remunerare (Guidelines On the Remuneration Benchmarking Exercise – EBA/GL/2012/4) emis de Autoritatea Bancară Europeană.

Proiectul de Ordin are ca obiectiv reglementarea cadrului de raportare de către instituţiile de credit a informaţiilor care se referă la remuneraţia fixă şi variabilă acordată întregului personal şi respectiv, persoanelor cu funcţii-cheie de execuţie.

Potrivit reglementărilor EBA, datele financiare sunt solicitate fiecărei autorități bancare locale pentru a se realiza studii despre evoluția și tendințele veniturilor în sistemul bancar.

Potrivit evoluției principalilor indicatori pe sistem bancar la 31 decembrie 2011, salariul mediu pe sistem bancar a fost de 4000 de lei la un număr de 65.000 de salariați și peste 6000 de unități bancare.


Aplicarea dobanzii legale BNR

de

Aplicarea dobanzii legale BNR

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/YvQ1byWMwbD

Aplicarea dobanzii legale BNR

Legislaţia curentă tratează această materie cu diferenţierile necesare, după cum este vorba despre raporturile contractuale dintre profesionişti – prin Legea nr. 72/2013, publicată în Monitorul oficial nr. 182/02.04.2013, şi raporturile contractuale dintre profesionişti şi consumatori – prin Legea nr. 193/2000, republicată (r3) în Monitorul Oficial nr. 543/2012, cu modificările şi completările ulterioare. 

În ce priveşte prima categorie, în raporturile dintre profesionişti, este considerată abuzivă practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare.

În cazul în care se ajunge la litigii ce urmează a fi soluţionate pe cale judecătorească, în determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instanţa ţine cont de toate circumstanţele cauzei, şi în special de:

• abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;

• nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă în executarea obligaţiilor;

• natura bunurilor sau serviciilor;

• neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi;

• poziţia dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie.

Există, însă criterii prin care unele clauze contractuale sunt calificate ca fiind abuzive, fără a mai fi necesară verificarea existenţei circumstanţelor de mai sus sau a altor circumstanţe specifice cauzei.

Situaţiile în care se consideră, prin lege, că se poate vorbi despre clauze abuzive se referă la clauzele contractuale care:

• exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare.
• fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea dobânzilor;

• prevăd un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât cel prevăzut la art. 3 alin. (3) sau, după caz, la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 72/2013;

• fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante, un termen de plată mai mare decât cel prevăzut la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 72/2013;

• elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;

• stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.


Cariera juridica in strainatate

de

Cariera juridica in strainatate

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/5axspAcr8in

Cariera juridica in strainatateLegea de exercitare a profesiei de avocat si Statutul profesiei de avocat leglementeaza si consolideaza caracterul autonom si liberal al avocatului, acesta fiind supus doar legii, statutului precum si regulilor eticii profesionale.

Avocatul este cel care are menirea de a traduce in termeni juridici si legali cat mai fidel interesele si dorintele clientului, de a-l conduce, asista si reprezenta pe client in interactiunea sa cu Justitia si cu Institutiile Statului. In acest sens, avocatul exercita o serie de activitati, printre care enumeram (conform Statutului):

  • redactarea si/sau furnizarea catre client, prin orice mijloace, dupa caz, a opiniilor juridice si informatiilor cu privire la problematica solicitata a fi analizata

  • elaborarea de opinii legale

  • elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, conventii, statute etc.) si asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea

  • participarea in calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, in conditiile legii

  • orice alte consultatii in domeniul juridic

  • intocmire si formulare, in numele si/sau interesul clientului, de cereri, notificari, memorii sau petitii catre autoritati, institutii si alte persoane, in scopul ocrotirii si apararii drepturilor si intereselor legitime ale acestuia
  • asistenta si reprezentare juridica in fata instantelor judecatoresti, a organelor de urmarire penala, a autoritatilor cu atributii jurisdictionale, a notarilor publici si a executorilor judecatoresti, a organelor administratiei publice, a institutiilor si a altor persoane juridice, pentru apararea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale persoanelor
  • atestarea identitatii partilor, a continutului si a datei actelor prezentate spre autentificare
  • activitati de mediere
  • activitati fiduciare
  • activitati de stabilire temporara a sediului unor societati comerciale si inregistrarea acestora, in numele si pe seama clientului, a partilor de interes, a partilor sociale sau a actiunilor societatilor astfel inregistrate
  • elaborarea proiectelor de acte normative

    Un element fundamental in relatia dintre client si avocatul sau il constituie increderea in corectitudinea informatiilor si datelor prezentate de ambele parti, precum si buna cooperare dintre cei doi, avand ca scop solutionarea cu succes a cazului.

 


Divort prin acord in strainatate

de

Divort prin acord in strainatate

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/MakHAyJZCVk

 Divort prin acord in strainatateCererea de divort prin acordul partilor stipuleaza ca ambii soti figureaza ca petenti. Ea va fi insotita de taxa de timbru judiciar, de acte si de imputernicirea avocatiala. Se va depune personal de catre soti la judecatoria care are competenta teritoriala asupra ultimului domiciliu efectiv al sotilor.

Cererea de divort prin acordul partilor va fi semnata de ambii soti. Daca acestia au convenit si asupra modalitatilor de solutionare a cererilor accesorii divortului, acestea se vor cuprinde in actiunea de divort.

In cazul divortului prin acord nu se administreaza probe cu privire la motivele de divort si nu se audiaza martori. Casatoria se va desface fara a se preciza cui apartine culpa, ea fiind definitiva si irevocabila.

Actele necesare in cazul divortului prin acord:

– Divortul prin acord fara partaj – fara minori (certificat de casatorie in original si fotocopie; cartea de identitate/buletinul sot – doua fotocopii; cartea de identitate/buletinul sotie – doua fotocopii)

– Divortul prin acord cu partaj – fara minori: (certificat de casatorie- original si o fotocopie; cartea de identitate/buletinul sot – doua fotocopii; cartea de identitate/buletinul sotie – doua fotocopii; lista bunurilor comune cu indicarea precisa a bunurilor ce urmeaza a fi preluate de catre fiecare sot si a valorii estimate a acestora; actele de proprietate ale bunurilor comune – 2 fotocopii ale fiecarui document)
– 1 exemplar al listei de bunuri se va trimite si pe email


Procura data unui avocat

de

Procura data unui avocat

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/TL8WcEh5vN1

Procura data unui avocat

(1)Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.

(2)Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă.

(3)Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nicio arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru o anumită instanţă.

(4)Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.

(5)Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.

(6)De asemenea, asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorie, când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.

codul de procedură civilă actualizat prin:

OUG 138/2000 – pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 – pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;


Divort cu minor in Romania

de

Divort cu minor in Romania

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/1YoSCH5zRTF

Divort cu minor in RomaniaCu toate ca prezenta partilor la termenele procesului de divort in Romania este ceruta de lege (cel putin a partii care a solicitat divortul), pentru cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, divortul se poate pronunta si fara ca prezenta lor sa mai fie necesara.

Pentru cetatenii romani, aflati in strainatate, realizarea divortului in Romania, prin avocat, reprezinta cea mai usoara solutie de a divorta.

In conditiile legii, divortul si partajul (impartirea bunurilor comune din casatorie) se poate realiza de catre un Avocat imputernicit de cetateanul roman sau strain din strainatate, in baza unei imputerniciri speciale. Procesul de divort se va desfasura, in acest caz, in mod absolut asemanator cu cele in care partile (cei doi soti) sunt prezente in proces. Pot exista, insa anumite complicatii legate de localitatea partii adverse in strainatate.

Divortul nu se poate realiza la notar/Starea Civila, daca macar una dintre parti este in strainatate si nu se poate prezenta personal macar la intalnirea privind confirmarea deciziei divortului planificata conform procedurii de catre notar/Starea Civila.


Roman din strainatate cauta avocat

de

Roman din strainatate cauta avocat

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/ArQKTeTNVwR

Roman din strainatate cauta avocat

Actele de stare civila ale cetatenilor romani intocmite in strainatate, la autoritatile locale competente, se TRANSCRIU, obligatoriu, in registrele de stare civila romane, in termen de 6 luni de la intoarcerea in tara sau de la primirea din strainatate a certificatului ori extrasului de stare civila.

Transcrierea certificatelor si a extraselor de stare civila se efectueaza cu aprobarea primarului unitatii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al Serviciului Public Comunitar Judetean de Evidenta a Persoanei.

Transcrierea certificatelor si a extraselor de stare civila privind cetatenii romani care nu au avut niciodata domiciliul in Romania se face cu aprobarea primarului sectorului 1 al municipiului Bucuresti si avizul prealabil al Directiei Generale de Evidenta a Persoanelor a Municipiului Bucuresti.

Cetatenii romani ale caror acte de stare civila au fost inregistrate in localitati care au apartinut Romaniei, iar in prezent se gasesc pe teritoriul altor state, pot solicita intocmirea actelor de stare civila la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civila ce se gaseste in pastrarea Arhivelor Nationale, cu aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, cu modificarile si completarile ulterioare. Transcrierea acestor extrase in registrele de stare civila se face cu aprobarea primarului unitatii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului si avizul prealabil al Serviciului Public Comunitar Judetean de Evidenta a Persoanei sau, dupa caz, al Directiei Generale de Evidenta a Persoanelor a Municipiului Bucuresti si a verificarilor prin care se stabileste:

a) daca titularul certificatului sau extrasului de nastere, casatorie sau deces este cetatean roman;
b) daca mai exista un alt act transcris sau reconstituit in tara;
c) domiciliul din tara, al titularului.

Documentele administrative emise de autoritatile straine, prezentate pentru inregistrarea in registrele de stare civila romane, precum si traducerile acestora care sunt facute la un notar public din strainatate, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Conventiei de la Haga din 05.10.1961 vor fi apostilate;
b) documentele eliberate de statele cu care Romania a incheiat tratate/conventii/acorduri de asistenta judiciara sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice alta formalitate;
c) documentele care nu se regasesc in una dintre situatiile prevazute la lit. a) sau b) se supralegalizeaza, in conformitate cu prevederile art.162 din Legea nr. 105/1992.

Cererea de transcriere, se adreseaza primarului unitatii administrativ-teritoriale pe raza careia isi are domiciliul titularul actului si se face in nume propriu, prin imputernicit cu procura speciala autentificata, precum si prin imputernicire avocatiala.

Minorii in varsta de peste 14 ani solicita transcrierea certificatelor de nastere in nume propriu asistat de unul dintre parinti sau, dupa caz de tutore; in cazul in care parintii au domicilii diferite, primaria competenta privind transcrierea certificatului de nastere poate fi oricare din cele doua primarii pe raza carora au domiciliul parintii minorului.


Refacerea actului de proprietate

de

Refacerea actului de proprietate

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/EFBu2YG4XhU

Refacerea actului de proprietate

Deşi pare greu de crezut, şoferii cărora li s-au furat actele maşinii trebuie să scoată bani din buzunar pentru alte documente. Şi pentru o banală modificare în certificatul de înmatriculare, proprietarul unui autoturism are de umblat după zeci de acte sau trebuie să facă dezbaterea succesorală. Ştiri pe aceeaşi temă. De pildă, dacă un membru al familiei a decedat, iar moştenitorul legal vrea să îşi treacă numele în certificatul de înmatriculare al maşinii, este obligat să facă dezbaterea succesorală, pentru care va plăti o taxă la notariat de câteva mii de lei.

În plus, viitorul proprietar al maşinii va fi nevoit să achite o taxă de 37 de lei la CEC şi una de 52 de lei la Poliţia Rutieră, ce reprezintă taxe de înmatriculare. „Este jenant ce se întâmplă. Vă rog să mă credeţi că umblu de trei zile să schimb numele tatălui meu de pe certificatul de înmatriculare şi tot nu am reuşit să aduc toate actele”, ne-a declarat Ciprian Munteanu (32 de ani).

La cele amintite anterior mai adaugaţi o fişă de înmatriculare vizată la Fisc, o cerere de transcriere de la un Xerox, copie după certificatul de deces, dar şi prezentarea cărţii de identitate şi a certificatului de înmatriculare la Poliţie. Un coşmar este şi pentru şoferii care au avut ghinionul de a le fi furat autoturismul.

Maşina va fi radiată, dar pe banii proprietarului, care trebuie să plătească pentru început 40 de lei drept taxă de radiere. La această taxă i se adaugă certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului, fişa de înmatriculare cu viza de la administraţia financiară locală, actul de identitate al proprietarului (original si copie) şi trei exemplare ale certificatului de radiere completat.


Ce ascunde cardul de sanatate

de

Ce ascunde cardul de sanatate

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/ig7w87ij8Rq

Ce ascunde cardul de sanatate

Preşedintele Colegiului Medicilor din România, consideră că un card „este un instrument periculos pentru societate“ şi că istoricul medical al pacienţilor nu trebuie să apară pe cardurile de sănătate, aceste date fiind confidenţiale şi putând fi utilizate împotriva cetăţenilor.

„Într-o ţară cu o democraţie formală cum e România, în care lumea a uitat tradiţia democratică, în care frica şi conflictul este modul de trai, un card este un instrument periculos pentru societate şi pentru democraţie, pentru că el nu e protejat şi politicienii noştri, decidenţii noştri nu au experienţa democraţiei. Poate fi utilizat împotriva cetăţeanului.

Aşa cum acum toată lumea e ascultată şi apar stenograme şi se pot distruge vieţi, la fel şi cardul poate fi utilizat. El nu trebuie să cuprindă decât nume, prenume, faptul că a plătit sau nu, dar nu şi istoricul medical al pacienţilor, deoarece e o relaţie între medic şi pacient, şi nu între cel care plăteşte“, a declarat Vasile Astărăstoae.

Astărăstoae l-a dat drept exemplu pe dr.Vasile Cepoi, care a demisionat din Guvern pentru că Agenţia Naţională de Integritate a declarat că există suspiciuni asupra sa.


Proceduri de recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

de

Proceduri de recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CVY4wXLhMnR

Proceduri de recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

Proceduri diferite privind recuperarea creantelor
Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 (“Legea Insolventei”), acolo unde acestea sunt aplicabile.
Incepand din octombrie 2007, cand a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007 (“OUG 119”), ca parte a responsabilitatilor asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, coexista doua proceduri urgente privind recuperarea creantelor – procedura somatiei de plata, stabilita prin Ordonanta Guvernului nr.5/2001, si procedura ordonantei de plata, stabilita prin OUG 119. In functie de cazul lor concret, creditorii pot opta pentru oricare dintre cele doua procedure urgente, dar pot, de asemenea, utiliza si procedura generala prevazuta de Codul de procedura civila, care necesita insa mai mult timp pentru o implementare integrala.

Somatia de plata si ordonanta de plata
In cazul in care creditorul detine informatii suficiente privind solvabilitatea debitorului sau, iar creanta sa este atestata prin inscrisuri, atunci cea mai buna optiune pentru creditor este sa utilizeze una dintre cele doua procedure urgente. Atat procedura somatiei, cat si cea a ordonantei de plata se refera la creante certe, lichide si exigibile. O creanta este certa, atunci cand existenta sa este dincolo de indoiala; este lichida, atunci cand cuantumul sau este determinat sau determinabil; si este exigibila, atunci cand a devenit scadenta.

Procedura somatiei este o procedura speciala si urgenta, ce poate fi utilizata numai pentru recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, rezultand din contracte sau din alte inscrisuri, semnate de ambele parti. Ordonanta de plata detine o arie mai restransa de aplicare, in sensul ca ea reglementeaza recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, ce decurg din contracte comerciale, definite drept acele contracte incheiate intre comercianti, ori intre comercianti si autoritati contractante.

In timp ce, in procedura somatiei de plata, facturile semnate de debitor reprezinta dovada de baza utilizata in fata instantei, procedura ordonantei de plata permite o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste furnizarea dovezilor in instanta. Astfel, un creditor ce utilizeaza aceasta procedura poate depune cu success, pe langa facturi, si alte documente care sa ateste creanta sa fata de debitor, cum ar fi corespondenta cu acesta.

Acesta este un aspect important in aceasta procedura, ce transforma ordonanta de plata intr-o procedura mai avantajoasa pentru creditori, comparativ cu somatia de plata.
Un alt avantaj al ordonantei de plata este faptul ca, in cadrul acestei proceduri, debitorul isi poate recunoaste partial datoria, in timp ce procedura somatiei nu permite o asemenea recunoastere partiala. Astfel, judecatorul poarte emite o decizie in acest sens, iar creditorul isi va putea recupera o parte a creantei sale, in timp ce, pentru restul creantei pretinse, poate introduce o cerere in instanta in temeiul procedurii generale prevazute de Codul de procedura civila.

Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul. In acest sens, creditorul trebuie sa comunice o notificare scrisa debitorului, prin care sa-l invite in scopul solutionarii amiable a problemei. Notificarea trebuie sa includa, drept anexe, toate documentele ce atesta creanta creditorului, si trebuie transmisa cu cel putin 15 zile inainte de data propusa pentru intalnire. Daca partile reusesc sa rezolve problema in mod amiabil, atunci debitorul va plati suma datorata si nicio actiune nu va mai fi introdusa in instanta.

Insa, in cazul in care partile nu ajung la o intelegere, sau daca partile ajung la o intelegere, pe care debitorul o incalca, atunci creditorul poate introduce o actiune in instanta, la care va anexa toate documentele ce atesta faptul ca partile au incercat sa solutioneze problema amiabil inainte de introducerea respectivei actiuni. In lipsa unor asemenea dovezi, actiunea va fi respinsa de instanta.

La fel ca si in cazul procedurilor somatiei si ordonantei de plata, instanta competenta in cadrul procedurii generale este judecatoria sau tribunalul, in functie de cuantumul creantei ce face obiectul litigiului.
Avantajele si dezavantajele principale intre procedura generala si procedurile urgente
Un avantaj al procedurilor urgente este faptul ca taxa de timbru ce trebuie platita de creditori are un cuantum de doar 39 lei, reprezentand echivalentul a aproximativ 10 euro, in timp ce, in cazul procedurii generale, creditorii trebuie sa plateasca o taxa de timbru avand un cuantum ce reprezinta un anumit procent din cuantumul creantei si, in consecinta, cu cat este mai mare cuantumul creantei, cu atat mai mare va fi si taxa de timbru pe care creditorul va trebui sa o plateasca.

Cel mai mare avantaj al procedurilor urgente este tocmai acest caracter urgent, ce permite judecatorului in cauza sa dea o solutie intr-un termen de aproximativ 2-3 luni – textul OUG 119 solicita instantei sa dea o solutie in 90 de zile. In plus, procedurile urgente nu solicita partilor sa incerce solutionarea amiabila a chestiunii, ceea ce scurteaza intregul proces.

Pe scurt, dezavantajele procedurii generale sunt reprezentate de cuantumul ridicat al taxei de timbru si de durata intregii proceduri (prima instanta, apel si recurs), ceea ce face ca un asemenea proces sa dureze uneori 2-3 ani inainte ca instanta sa dea o decizie definitiva si irevocabila. Pe de alta parte, procedura generala ar trebui utilizata, in locul somatiei ori ordonantei de plata, atunci cand creditorii au nevoie de mai mult decat inscrisuri pentru a-si dovedi creanta (de exemplu, depozitii ale martorilor ori ale expertilor). Totusi, atunci cand exista dovezi suficiente privind faptul ca respectiva creanta este certa, lichida si exigibila, creditorii pot recurge la una dintre cele doua proceduri urgente, in locul procedurii generale greoaie si indelungate, prevazute de codul de procedura civila.


recuperare a creantelor potrivit legislatiei romane

Cum schimba legea 72/2013 contractele intre profesionisti? Recuperarea creantelor mai rapida

de

Cum schimba legea 72/2013 contractele intre profesionisti? Recuperarea creantelor mai rapida

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/RjrYrHEpycX

Cum schimba legea 72 2013 contractele intre profesionisti Recuperarea creantelor mai rapida

1. Creditorul are dreptul de a redobandi toate cheltuielile efectuate pentru recuperarea creantelor.

2. Dobanda legala este majorata.

3. Termenul maxim de plata este de 60 de zile.

4. Este interzisa clauza prin care se stipuleaza data la care factura va fi emisa sau primita.

Anul acesta, o noutate legislativa aduce importante schimbari in domeniul comercial. Intrarea in vigoare a Legii 72/2013 privind masuri de combatere a intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti, dar si intre acestia si autoritatile contractante, se aplica incepand cu data de 5 aprilie 2013.

Inca de la publicarea ei, legea a atras destule critici, intrucat pune dificultati de intelegere si de aplicare. Astfel, in cele ce urmeaza, voi incerca sa raspund la urmatoarele intrebari privind textul legislativ:

  • De ce este importanta revizuirea contractelor?

  • Care sunt riscurile contractelor nerevizuite?

    Este necesar sa revizuiti contractele pentru a evita:
    cresterea litigiilor intre profesionisti din cauza neintelegerii normelor legale obligatorii prevazute de legea mai sus amintita;
    nulitatea anumitor clauze contractuale care sunt interzise de lege a fi mentionate in contract.

  • Cui i se aplica aceasta lege?

  • Care sunt modificarile aduse? Iata trei dintre cauzele care duc la aparitia litigiilor: 1. Lipsa de claritate a clauzelor contractuale, inclusiv a obligatiilor partilor; 2. Necunoasterea legii care se aplica contractelor; 3. Modificarea legislatiei aplicabile si neactualizarea contractelor societatii in conformitate cu legea noua. Asadar, o prima concluzie ar fi necesitatea si utilitatea revizuirii contractelor societatii ca urmare a intrarii in vigoare a legii 72/2013. Cui i se aplica legea? Textul legislativ ne atrage atentia asupra creantelor care rezulta din contractele semnate intre: profesionisti sau profesionisti si autoritatile contractante. Dar la ce ne referim cand vorbim despre profesionisti sau autoritati contractante?

  • Profesionistii se definesc ca orice persoane fizice sau juridice care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ. Mai exact, definitia se refera la: srl-uri, srl-d-uri, pfa-uri, sa-uri, intreprinderi individuale, asociatii familiale. ONG-urile nu fac obiectul acestei definitii si nici contractele incheiate de profesionisti cu consumatorii.Pe de alta parte, autoritatile contractante sunt autoritatile publice ale statului roman care actioneaza la nivel central, regional sau local, precum si orice alt organism de drept public, cu personalitate juridica, infiintat pentru a satisface nevoi de interes general, fara scop lucrativ.Prin urmare, daca faceti parte din categoria profesionistilor (proprietar, administrator sau angajatul unei entitati dintre cele enumerate mai sus) v-am trezit interesul necesar parcurgerii cu atentie a acestui articol.

    Care sunt modificarile aduse?

    Trebuie mentionat mai intai de toate ca legea 72/2013 transpune in dreptul intern Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 16.02.2011 privind combaterea intarzierii efectuarii platilor in tranzactiile comerciale.
    In primul rand, legea stabileste un cadru legal general aplicabil pentru cazurile in care profesionistii nu au prevazut conditiile contractual pentru desfasurarea relatiilor dintre ei. Contractele incheiate incepand cu data intrarii in vigoare a legii vor trebui sa respecte noile prevederi.

    In al doilea rand, sunt impuse limitele legale in care contractele trebuie sa se incadreze: cu privire la termenul de plata al creantelor izvorate din contract, acesta nu poate depasi 60 de zile.

    Hiba acestei mentiuni este omiterea specificarii momentului de cand incepe sa curga acest termen. Presupunem ca termenul incepe sa curga incepand cu data prestarii serviciilor sau receptia marfurilor. Asadar, o clauza expresa in contract care sa faca referire la modalitatea de receptie a marfurilor sau a prestarii serviciilor este absolut necesara. Apare astfel ca efect al acestei clauze introducerea in procedura de executie a contractului a unor documente care sa ateste data receptiei marfurilor ori a prestarii serviciilor.

    O a treia modificare a legii este interzicerea convenirii prin contract asupra datei la care factura va fi emisa sau primita.

    Pentru stabilirea datei de la care dobanda penalizatoare incepe sa curga, sunt avute in vedere urmatoarele:

  • in cazul in care termenul de plata nu a fost prevazut in contract, dobanda penalizatoare va curge dupa 30 de zile calendaristice de la data primirii de catre debitor a facturii/ a unei cereri echivalente de plata;
  • dupa 30 de zile calendaristice de la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor;
  • daca legea sau contractul stabileste o procedura de receptie ori de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor sau a serviciilor, iar debitorul a primit factura sau cererea echivalenta de plata la data receptiei sau verificarii ori anterior acestei date, dupa 30 de zile calendaristice de la aceasta data.

    A patra prevedere aduce in discutie dobanda legala care este majorata. Procedura este urmatoarea: daca partile nu au stabilit nivelul penalitatilor acestea se vor calcula in functie de nivelul ratei dobanzii de referinta BNR la care se adauga 8 puncte procentuale. Iar rata de referinta a dobanzii legale pe care o vom lua in calcul va fi cea in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului si aceasta se va aplica pentru intregul semestru, indiferent de modificarile intervenite intre timp. Mai mult, textul legislativ impune o procedura de receptie ori de verificare, certificarea conformitatii marfurilor sau a serviciilor nu avand voie sa depaseasca termenul de 30 de zile calendaristice de la data receptiei bunurilor sau prestarii serviciilor. O ultima modificare subliniaza problema recuperarii creantelor. Prezenta lege prevede ca in momentul in care debitorul nu isi respecta obligatia de plata, creditorul sa aiba dreptul sa recupereze toate costurile realizate pentru recuperarea creantelor, putand pretinde daune-interese de minim 40 de euro.


Acordul de mediere

de

Acordul de mediere

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/3HiksfKqtQs

Acordul de mediere

Procesul de mediere se poate finaliza printr-una din următoarele modalităţi:
1. ajungerea la un acord (total sau parţial);
2.  prin denunţarea medierii de către una din părţi sau de ambele;
3. prin constatarea eşuării făcută de către mediator.

Medierea are ca scop găsirea de către părţi a unei soluţii viabile şi valabile, reciproc mulţumitoare şi satisfăcătoare pentru ele, o soluţie WIN-WIN. Soluţia găsită şi agreată în urma unui proces de mediere, după discuţiile comune sau private ale mediatorului cu părţile şi avocaţii lor (dacă aceştia participă la procesul de mediere), exprimă în fapt voinţa reală a acestora de a soluţiona acel conflict pe cale amiabila, printr-un acord explicit şi prin obligaţii reciproce stabilite în mod concret şi fără echivoc.

Acordul de mediere este o înţelegere totală, când părţile sub asistenţă şi cu ajutorul mediatorului au găsit soluţii pentru toate problemele ce au făcut obiectul medierii şi este parţială când părţile au găsit soluţii doar pentru unele probleme.

Acordul de mediere conţine exact înţelegerea părţilor şi modul în care acestea îşi vor duce la îndeplinire obligaţiile asumate prin acest contract. În acordul de mediere se pot stipula drepturi şi obligaţii noi, se pot modifica drepturi şi obligaţii ori se pot stinge drepturi sau obligaţii. De asemenea, poate conţine clauze contractuale potrivit dreptului comun în materia convenţiilor.

Valoarea juridică a unui acord de mediere este cea a unui contract bilateral, consensual, sinalagmatic. Părţile stabilesc o soluţie pentru un conflict/litigiu, soluţie ce constă în drepturi şi obligaţii reciproc agreate şi contractate cu bună credinţă şi în cunoştinţă de cauză.

Nici o parte nu poate fi forţată în niciun fel să agreeze o soluţie impusă în orice condiţii de către mediator, de către o altă parte sau orice alt participant la procesul de mediere. Orice soluţie concretizată în acordul de mediere trebuie să exprime în mod absolut voinţa exclusivă a părţilor, să fie explicită, să conţină suficiente date pentru ca obligaţiile asumate să poată produce efectele juridice dorite de părţi.

De asemenea, participanţi la procesul de mediere trebuie să fie toate părţile implicate într-un conflict/litigiu. Mediatorul este dator să întrebe părţile, în etapa de pregătire a medierii, şi înainte să intre pe fondul procesului de mediere, care sunt exact persoanele implicate în litigiu şi să le invite pe toate la mediere, aducând la cunoştinţa părţii care solicită medierea că acest proces, în toate etapele sale (fie etapa de informare privind medierea, fie în medierea propriu-zisă) se poate desfăşura doar în prezenţa tuturor părţilor conflictului/litigiului. Aceasta deoarece mediatorul este un terţ neutru şi imparţial şi va trebui să aibă toate datele conflictului prezentate din punctele de vedere ale tuturor  părţilor implicate. Mediatorul nu răspunde în cazul în care părţile au fost de rea-credinţă şi nu au adus la cunoştinţa acestuia implicarea şi a altor persoane în respectivul conflict/litigiu, persoane care ar avea drepturi şi obligaţii conexe acelui conflict.

Orice acord de mediere care nesocoteşte drepturile sau interesele unor persoane direct implicate în conflict/litigiu este lovit de nulitate. Conform art. 58 alin. (2) din Legea Medierii, înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice.

Puterea juridică a unui acord de mediere este cea a unui înscris sub semnătura privată.

Deşi, conform art. 4 alin. (1) din Legea 192/2006 – medierea reprezintă o activitate de interes public, mediatorul nu este învestit cu putere de autoritate publică. Aşadar, acordul de mediere care conţine soluţiile unui conflict este un contract bilateral între părţi, cu putere de înscris sub semnătura privată.

Acordul de mediere este viabil, valabil şi produce efecte încă de la contractarea care a avut loc între părţi (solo consensu). Redactarea acestuia de către mediator şi semnarea de către părţi a înţelegerii intervenite între ele nu are efecte ad validitatem, ci ad probationem; totodată, este o opţiune a părţilor. Părţile decid dacă acordul de mediere se redactează de mediator, de către ele, ori nu se redactează. Art. 58 alin. (1) din Legea Medierii dispune că atunci când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnatura privată. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.

Vointa părţilor în mediere primează în orice moment şi în orice etapă a acestui proces.

De cele mai multe ori, Acordul de mediere se redactează pentru ca soluţia dintre părţi să fie bine punctată, condiţiile de îndeplinire a obligaţiilor stipulate şi agreate să fie clare, concise şi explicite, pentru că soluţia să poată fi pusă în aplicare şi respectată de către părţi cu uşurinţă. Acordul de Mediere stabileşte în detalii opţiunile agreate şi convenite de părţi. Existenţa unui act scris, semnat de ambele părţi, vine să dea şi mai multă valoare înţelegerii dintre părţi survenită în urma procesului de mediere.


Clauza de mediere

de

Clauza de mediere

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/T8Q74hYBJLZ

Clauza de mediere

Independența clauzei de mediere

Art. 2 alin. (5) din legea medierii prevede că părțile pot introduce o clauză de mediere în orice contract ce are ca obiect drepturi de care acestea pot dispune, iar validitatea acestei clauze nu depinde de validitatea contractului. Desigur, este posibilă și încheierea unei convenții distincte, adițională celei inițiale, prin care părțile se obligă să recurgă la mediere înainte de a formula o cerere de chemare în judecată.

Care este utilitatea clauzei de mediere? Credem că ea prezintă importanță pentru situațiile în care parcurgerea ședinței de informare nu este obligatorie prin lege, pentru că efectul ei îl constituie introducerea obligativității acestei proceduri prin voința părților contractante. Așadar, deși legea nu obligă părțile să participe la o ședință de informare privind avantajele medierii, ele se obligă ca, în caz de divergențe derivând din contract, să parcurgă această procedură.

Despre ce fel de divergențe poate fi vorba? Nu este întâmplătoare prevederea referitoare la independența clauzei de mediere față de contract (sau a contractului adițional încheiat ulterior), pentru că efectul acestei prevederi este că chiar în cazul în care contractul este nul sau anulabil și există divergențe între părți privind desființarea acestuia și repunerea lor în situația anterioară, acestea vor fi obligate să parcurgă procedura prealabilă referitoare la ședința de informare [întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1.246 alin. (3) NCC, nulitatea poate fi constatată sau declarată prin acordul părților, deci nu este necesar să recurgă la instanță, fiind vorba de drepturi de care acestea pot dispune, dacă legea nu prevede altfel)].

Deosebirea dintre medierea obligatorie prin lege și cea obligatorie prin convenția părților – consecințe

Deosebirea față de situația în care parcurgerea acestei proceduri este obligatorie potrivit legii este aceea că lipsa ei nu poate fi invocată din oficiu de către instanță, ci numai de partea interesată, în temeiul art. 193 alin. (2) NCPC.

Ce obligații naște în sarcina părților clauza de mediere?

S-ar mai putea pune problema dacă, în cazul în care părțile ab initio, încă de la încheierea contractului ce naște obligații în sarcina lor sau ulterior, însă înainte de declanșarea litigiului, se înțeleg să recurgă la mediere, o astfel de înțelegere se referă la participarea la o ședință de informare, ca în cazul medierii obligatorii sau înseamnă că părțile sunt avizate asupra avantajelor medierii încă de la data încheierii contractului (sau a celui adițional), așadar, în această situație, ele ar trebui să încheie un contract de mediere.

Credem că cele două situații nu diferă, întrucât avantajele concrete ale medierii depind cauza concretă a litigiului ivit între părți în legătură cu contractul (indiferent că este vorba de executarea acestuia sau de vreun motiv de ineficacitate și, eventual, repunerea în situația anterioară).

Pot desemna părțile un mediator la momentul încheierii contractului?

Dacă pot insera o clauză de mediere în contract, nimic nu împiedică părțile să desemneze un posibil mediator (ca în cazul clauzei compromisorii sau a convenției de arbitraj – art. 545 NCPC).


Medierea în contextul noului Cod de procedură civilă

de

Medierea în contextul noului Cod de procedură civilă

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/GveSb3pgnTr

Medierea în contextul noului Cod de procedură civilă

Despre mediere, au fost scrise o serie de lucrări, în marea lor majoritate în format online[1], la care vom face referire parțial, în cele ce urmează, însă prea puțin a fost abordată problema unor implicații procesuale ale acestei instituții în contextul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. În cele ce urmează, ne-am propus să formulăm câteva întrebări pe care practicianul dreptului și justițiabilul deopotrivă și le vor pune în viitorul apropiat și să încercăm să oferim câteva răspunsuri.

1. Mediere obligatorie versus mediere facultativă

1.1 Obiectul medierii

Pentru a determina obiectul medierii, cu alte cuvinte, cazurile în care părțile pot recurge la mediere și, dintre acestea, pe acelea în care medierea este obligatorie, trebuie să coroborăm dispozițiile art. 2 cu cele ale art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, modificată și completată[2].

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) din legea medierii, părțile pot recurge la mediere atunci când este vorba despre drepturi de care ele pot dispune. Alin. (4) al aceluiași articol exclude din obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau alt mod admis de lege. Noul Cod civil[3], în dispozițiile referitoare la domeniul de aplicare a contractului de tranzacție, deși nu arată expres ce poate constitui obiect al acestuia, reglementează cazurile exceptate, acestea fiind capacitatea sau starea civilă a persoanelor, precum și drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii. Per a contrario, obiectul contractului de tranzacție îl constituie drepturi de care părțile pot dispune. Comparând conținutul textelor din cele două acte normative, constatăm cu ușurință că ele nu diferă decât sub aspectul formulării, nu și acela al reglementării.

Rezumând, părțile pot recurge la mediere ori de câte ori este vorba despre drepturi de care acestea pot dispune.

Art. 31 din legea medierii prevede că mediatorul trebuie să cunoască ce drepturi nu pot face obiectul medierii și, în cazul acestora, are obligația de a refuza medierea.

1.2. Momentul în care părțile pot recurge la mediere

Ca și în cazul tranzacției, acestea pot recurge la mediere pentru a preîntâmpina un litigiu, pentru a stinge un litigiu sau, chiar după pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau în situația existenței unui alt titlu executoriu, pentru a conveni asupra modalității de executare a obligației cuprinsă în acesta, deci inclusiv în faza executării silite [art. 2.267 NCC, alin. (1)].

1.3. Ședința de informare obligatorie

1.3.1. Ședința de informare prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată

Din textul art. 2 alin. (1) din legea medierii, rezultă că părțile nu sunt obligate să parcurgă procedura medierii, dar, în cazurile expres prevăzute de lege, au obligația de a participa la o ședință de informare privind avantajele medierii.

Conform acestui text, există această obligație în sarcina părților în cazul conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. Acest articol debutează cu mențiunea „dacă legea nu prevede altfel”, de unde s-ar putea deduce că toate litigiile enumerate în text (sau în alte texte speciale) sunt obiect al medierii, cu excepțiile prevăzute de lege.

În realitate, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (12) din lege, ce reglementează sancțiunea pentru nerespectarea acestei obligații și face trimitere la dispozițiile art. 601 alin. (1) lit. a) – f), legea medierii reglementează expres care sunt materiile în care participarea la ședința de informare este obligatorie, acestea fiind: protecția consumatorului [lit. a), care trebuie coroborată și cu art. 2 alin. (2) din lege], dreptul familiei [ lit. b), în situațiile prev. de art. 64, respectiv în ceea ce privește continuarea căsătoriei, partajul bunurilor comune, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea acestora, orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți, cu privire la drepturi de care aceștia pot dispune potrivit legii), litigiile privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, orice alte litigii ce privesc raporturile de vecinătate[4] [lit. c)][5], în cauzele de malpraxis, dacă vreo lege specială nu prevede o altă procedură [lit. d)], în litigiile de muncă în legătură cu contractul individual de muncă [lit. e)], în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția cazurilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să parcurgă procedura ordonanței de plată, prevăzută de art. 1.013-1.024 NCPC sau a cererilor de valoare redusă, prevăzută de art. 1.025-1.032 NCPC [lit. f)].

1.3.2. Ședința de informare pe parcursul litigiului din dispoziția instanței

Art. 21 NCPC (Încercarea de împăcare a părților) introduce, în cadrul principiilor fundamentale ale procesului civil, atribuția judecătorului de a încerca pe tot parcursul procesului împăcarea părților, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii și posibilitatea de a le recomanda soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere[6].

Dacă ne uităm la litigiile în care medierea este obligatorie, constatăm că, în cazul acestora sau, cel puțin, a unora dintre acestea, cum ar fi în materia litigiilor privind drepturile părinților cu privire la copiii lor minori sau raporturile de vecinătate, se ivesc, de multe ori, dificultăți aproape insurmontabile în faza punerii în executare a hotărârii judecătorești, ajungerea părților la un compromis ca urmare a îndrumării de împăcare făcută de judecător sau pe calea medierii fiind, astfel, un beneficiu, evitându-se impunerea unei soluții prin forța coercitivă a statului.

Textul art. 21 alin. (1) NCPC are o formulare aparent imperativă, întrucât prevede că „judecătorul va recomanda părților soluționarea amiabilă a litigiului prin mediere”, însă acest text trebuie coroborat cu cel al art. 227 alin. (2) NCPC, ce prevede că „judecătorul poate invita părțile să participe la o ședință de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri”, precum și cu dispozițiile legii medierii ce reglementează cazurile în care medierea este obligatorie.

O altfel de interpretare nici nu ar fi posibilă, pentru că ar însemna ca medierea să fie obligatorie în toate litigiile, o astfel de optică fiind contrazisă de dispozițiile legii speciale, ce restrâng medierea obligatorie la situații expres prevăzute.

În plus, aceasta ar însemna ca judecătorul să nu poată încerca niciodată singur împăcarea părților.

Credem că judecătorul recomandă părților medierea pe parcursul procesului atunci când nu poate încerca împăcarea fără a se supune riscului de a se antepronunța, ceea ce i-ar atrage recuzarea, conform art. 42 alin. (1) pct. (1) și art. 44 NCPC.

Din dispozițiile art. 227 alin. (2) și (3) NCPC și ale art. 61 alin. (1) din legea medierii, rezultă că judecătorul (în realitate, este vorba despre completul de judecată),  poate dispune ca părțile să participe la o ședință privind avantajele medierii și în cursul procesului, în acele litigii unde medierea este posibilă, fără a fi obligatorie, întrucât, în cazul medierii obligatorii, procedura aceasta trebuie parcursă anterior înregistrării cererii de chemare în judecată. Alin. (4) al art. 227 NCPC prevede că dispozițiile alin. (3) nu sunt aplicabile dacă părțile au încercat soluționarea litigiului prin mediere anterior introducerii acțiunii, indiferent dacă este vorba de mediere obligatorie prin lege, prin voința părților (în cazul existenței unei clauze de mediere) sau facultativă (adică, deși nici legea, nici convenția părților nu o prevede, reclamantul a recurs la această procedură în speranța că va soluționa cauza pe cale amiabilă).


Informarea privind medierea, procedura prealabila obligatorie

de

Informarea privind medierea, procedura prealabila obligatorie

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/j6dbfvUySST

Informarea privind medierea, procedura prealabila obligatorie

Din 2013 atat persoanele fizice, cat si cele juridice sunt obligate sa participe la o sedinta de informare privind medierea inainte de a ajunge in fata instantei de judecata. Indeplinirea acestei obligatii trebuie dovedita de justitiabili printr-un proces verbal eliberat de mediator. Legea nr. 115/2012, care modifica Legea medierii, instituie obligatia de a participa la sedinta de informare privind medierea, ca procedura prealabila instantei de judecata. Aceasta formalitate prealabila unui proces este gratuita si nu implica parcurgerea intregii proceduri de mediere.

Noua obligatie a justitiabililor este prevazuta la art. 60 1, introdus in Legea Medierii, care prevede ca „in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii”. Consiliul de Mediere a adoptat intr-o sedinta de la finalul lunii septembrie un ghid informativ despre organizarea sedintei de informare privind medierea pentru aplicarea unitara a noilor prevederi. Conform documentului publicat pe site-ul institutiei, sedinta de informare privind medierea, pentru care nu poate fi perceput niciun onorariu, trebuie sa explice in mod obligatoriu drepturile si obligatiile partilor, rolul mediatorului, avantajele medierii, dar si efectele juridice ale acordului de mediere. Ghidul precizeaza ca informarea se va face de acelasi mediator pentru toate partile, in sesiune comuna sau separata, iar mediatorii nu pot fi obligati sa faca informarea cu privire la mediere, avand dreptul de a refuza preluarea unui caz. Dupa parcurgerea sedintei de informare, mediatorul va elibera un proces verbal de informare obligatorie tuturor partilor participante la sedinta .

Documentul trebuie semnat atat de mediator, cat si de toate partile participante la sedinta. „Indiferent daca informarea se face in sedinta comuna sau in sedinte separate, mediatorul va elibera procesul verbal de informare doar dupa ce acesta este semnat de toate partile aflate in conflict, care sunt sau urmeaza sa fie parte intr-un litigiu”, arata Consiliul de Mediere, care mai precizeaza ca ca procesul verbal de informare trebuie redactat integral de mediator la calculator, urmand sa contina urmatoarele elemente obligatorii: antet cu datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei; numar de inregistrare al procesului verbal (mediatorii vor fi obligati sa tina un Registru special cu numere de inregistrare ale proceselor verbale de informare); datele de identificare ale mediatorului care a realizat informarea; data, ora si locul sedintei de informare; partile participante cu toate datele de identificare; obiectul conflictului si numarul dosarului, daca este cazul; decizia partilor in urma informarii si motivarea privind necontinuarea procedurii de medierii; semnaturile partilor si a mediatorului.

Consiliul de Mediere explica in ghidul aprobat la finalul lunii septembrie ca, in cazul in care la mediator se prezinta numai una dintre parti, aceasta are doua posibilitati la dispozitie pentru a aduce si celelalte parti la sedinta comuna referitoare la mediere: fie personal , fie prin intermediul mediatorului. In cazul in care alege a doua varianta, solicitantul va plati mediatorului costul acestui serviciu. Mai exact, in aceasta a doua situatie, solicitantul va incheia cu mediatorul un contract de pregatire a medierii (premediere). In baza acestui contract, mediatorul va trimite celeilalte parti o invitatie cu confirmare de primire pentru a participa la sedinta de informare, impreuna sau separat cu justitiabilul care s-a prezentat deja la mediator.


Medierea si uzucapiunea

de

Medierea si uzucapiunea

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/GzJJGGqdGhB

Medierea si uzucapiunea

Desi la o prima vedere uzucapiunea nu se poate realiza decat prin instanta si cartea funciara, totusi medierea nu este exclusa, ba din contra, este utila.

Pentru a se putea rezolva un conflict prin mediere trebuiesc indeplinite doua conditii: disputa sa nu priveasca drepturile cu caracter strict personal ale partilor si partile sa fie de acord si sa accepte mediatorul si procesul de mediere.

Daca prima conditie (uzucapiunea nu priveste drepturile personale!) este indeplinita, in cazul celei de a doua conditii, intradevar, partile trebuie sa doreasca sa foloseasca medierea in procedura uzucapiunii.

Cu toate acestea, uzucapiunea nu se poate realiza doar prin mediere fiind necesara si o hotarare pronuntata in baza legii de instantele judecatoresti. Finalitatea uzucapiunii se realizeaza la momentul inscrierii hotararii judecatoresti in cartea funciara deoarece dreptul real nu se dobandeste in temeiul sentintei ci la momentul intabularii in cartea funciara a dreptului principal castigat prin uzucapiune.


De la 1 august 2013 informarea privind medierea e obligatorie

de

De la 1 august 2013 informarea privind medierea e obligatorie

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/VGTQDpSD6H8

De la 1 august 2013 informarea privind medierea e obligatorie

Ședința de informare cu privire la avantajele medierii este obligatorie din 2012. La 1 august 2013 au intrat în vigoare dispoziții legale ce reglementează modul de desfășurare și sancțiunile în caz de neîndeplinire a cerinței de informarea obligatorie cu privire la mediere.

Am întocmit un scurt GHID PRIVIND PROCEDURA INFORMARII OBLIGATORII, PE INTELESUL TUTUROR.

Medierea devine obligatorie?

Nu, medierea rămâne facultativă.

Devine obligatorie doar procedura de informare cu privire la mediere, înainte de a fi judecat de instanță, și doar în anumite cazuri ne-penale expres prevăzute de lege (pentru celelalte cazuri, informarea cu privire la mediere rămâne facultativă, potrivit art.227 alin. 2 C.proc.civ).

 Care sunt dispozițiile legale ce reglementează procedura de derulare și sancționare privind informarea obligatorie?

– art. 601, art. 2 alin 11 și alin. 12 din Legea nr. 192/2006 introduse prin Legea nr. 115/2012;

– art. II din Legea nr. 115/2012  modificat prin art. VIII din OUG nr. 4/2013

– art. III din OUG nr. 90/2012 modificat prin art. VII din OUG nr. 4/2013

– art. VI din OUG nr. 4/2013

– art VI1 introdus prin pct. 4 al Legii nr. 214/2013

 În ce litigii este necesară informarea?

În cele arătate de art. 601 din Legea nr 192/2006.

    a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

    b) în materia dreptului familiei: continuarea căsătoriei: partajul de bunuri comune; exerciţiul drepturilor părinteşti; stabilirea domiciliului copiilor; contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor; orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

    c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;

    d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură;

    e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;

    f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 – 1.024 (ordonanța de plată) sau la cea prevăzută la art. 1.025 – 1.032 (cererile de valoare redusă) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

 Cine trebuie să demareze procedura de informare obligatorie?

Reclamantul, în mod obligatoriu, în cazurile descrise mai sus.

 Când e necesară participarea la ședința de informare?

– înainte ca reclamantul să depună cererea de chemare în judecată (e recomandabil parcurgerea informării în această etapă căci dacă partea e convinsă să rămână în mediere, nu va mai formula acțiune la instanță);

– sau după depunerea cererii de chemare în judecată, dar numai până la termenul dat de judecător în acest scop.

 Cine face informarea privind avantajele medierii?

– mediatorul: e recomandabil apelarea la un mediator, fiind singurul profesionist atestat în materie de mediere, care poate sfătui și convinge părțile cum să rămână în procedura de mediere (lista cu mediatori e afișată în fiecare instanță și pe internet);

– legea permite ca efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii să fie realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris. Apreciez că aceasta va fi doar formală din lipsă de pregătire adecvată și de timp (să nu uităm că scopul informării nu este eliberarea unui document, ci convingerea părților că este mai avantajos să rămână în procedura de mediere decât să meargă la instanță).

 Cum ajunge pârâtul la ședința de informare de la mediator?

După ce reclamantul furnizează mediatorului datele necesare de contact, mediatorul va adresa pârâtului invitaţia scrisă, în vederea informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului.

În cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia dintre părţile convocate, mediatorul poate stabili, la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării medierii.

Pârâtul e obligat să participe la ședința de informare?

Nu. El are următoarele opțiuni:

– să participe la ședința de informare;

– să refuze în scris participarea la şedinţa de informare;

– să nu răspundă invitaţiei primite de la mediator;

– să nu se prezinte la data fixată pentru şedinţa de informare.

Dacă procesul a fost demarat, reclamantului i s-a pus în vedere că parcurgă procedura de informare, pârâtul a acceptat să meargă la această ședință dar a refuzat să o facă, el poate fi amendat cu 100-1000 lei (art. 187 alin. 1 pct. 1 lit.f C.proc.civ)

Cât costă informarea privind avantajele medierii?

Serviciile prestate cu privire la informarea obligatorie sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.

Cât durează procedura de informare?

Procedura de informare, incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice.

Cum se face dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii?

– dacă informarea are loc: certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea (textul art. 227 alin. 3 C.proc.civ, care cere „proces-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul ședinței de informare” este astfel modificat implicit).

– dacă informarea nu are loc: proces-verbal eliberat de mediator.

Care e sancțiunea neîndeplinirii obligației de participare la ședința de informare?

Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, conform art. 2 alin 12 din Legea nr. 192/2006.

Ulterior va putea fi formulată o nouă acțiune, dar e obligatorie parcurgerea procedurii de informare.

 Organele judiciare mai au obligația generală de informare cu privire la mediere?

– Da. Ea e înscrisă în art. 6 din legea 192/2006 și e în vigoare din anul 2010: „Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele”. Se corelează cu dispozițiile art. 21 C.proc.civ: „Judecătorul va recomanda părților soluționarea amiabila a litigiului prin mediere, potrivit legii speciale”.

– Nu se confundă cu noua procedură a şedinţei de informare privind avantajele medierii. Astfel, informarea generală e obligatorie în orice cauză (incluziv penală), cuprinde referiri de principiu la posibilitatea și avantajele pe care le-ar aduce medierea și neîndeplinirea ei nu este sancționată; pe când noua procedură de informare este una aplicată la cazul/conflictul dat, se face obligatoriu în anumite situații, de anumiți profesioniști sau autorități, se consemnează într-un mod propriu și este sub sancțiunea respingerii acțiunii.


Condiţiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare

de

Condiţiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/UfJZj2sqVkp

Condiţiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare

Condiţiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare Ca orice contract, pentru a produce efecte juridice şi contractul de vânzare-cumpărare trebuie să întrunească condiţii generale de validitate, un consimţământ valabil al părţilor care obligă, părţile să aibă capacitatea de a contracta, să existe un obiect determinat, licit şi posibil, cauza contractuală să fie licită şi morală să corespundă cerinţelor de formă etc.

2.1.  Capacitatea părţilor de a încheia contractul.Calitatea de părţi în contractul de vânzare-cumpărare o are:

a) Vânzătorul,  care poate  fi  orice persoană fizică sau juridică, căreia după tipul contractului de vânzare-cumpărare în condiţiile articolelor 20-22 Cod civil le este admisă această calitate.

b) Cumpărătorul, care de asemenea poate fi orice persoană fizică sau juridică, căreia după tipul contractului de vânzare- cumpărare în condiţiile articolelor 20 – 22 Cod civil le este admisă această calitate. Totodată, cunoaştem cazuri în care calitatea de cumpărător poate fi limitată pornind de la anumite calităţi ale cumpărătorului. Astfel, spre exemplu, calitatea de cumpărător nu o poate avea persoana fizică străină sau apatridul şi persoana juridică neautohtonă în cazul în care obiect al vânzării cumpărării apare un sector de teren agricol. De asemenea se exclude calitatea de cumpărător a persoanei care organizează şi petrece licitaţia în ce priveşte bunurile vândute la această licitaţie etc. Nu poate avea calitatea de cumpărător tutorele şi curatorul, soţul şi rudele acestora de până la gradul al patrulea inclusiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă. Nu poate  avea  calitatea  de  cumpărător mandatarul  dacă încheie vânzarea-cumpărarea diri numele mandantului cu sine însuşi, chiar şi prin reprezentant, cu excepţia cazurilor când este autorizat expres  sau când mandantul cunoaşte faptul  şi nu obiectează

împotriva lui.

2.2. Consimţământul părţilor. Realizarea consimţământului constituie una din condiţiile de validitate, care la contractul de vânzare-cumpărare uneori poate servi drept moment de constatare a încheierii contractului. Pornind de la aceasta, este deosebit de necesar  de   a   determina    corect     momentul     realizării consimţământului în contractul de vânzare-cumpărare. După regula generală, consimţământul în contractul de vânzare-cumpărare este realizat atunci când părţile au convenit asupra condiţiilor esenţiale ale contractului. Din categoria condiţiilor esenţiale ale contractului fac parte condiţiile referitor la:  bunul vândut, preţul bunului, termenul şi modul de transmitere a bunului, termenul şi modul de transmitere a preţului şi termenul de garantare a viciilor bunului vândut etc. Respectiv, din momentul când a fost realizat acordul de voinţă cu privire la aceste momente considerăm, că consimţământul în contractul de vânzare-cumpărare a fost realizat, iar în ce priveşte cazul când acesta apare ca un contract consensual, atunci acest fapt consemnează şi momentul încheierii contractului.

2.3. Obiectul contractului. Pornind de la regula generală prin care determinăm obiectul contractului, şi anume obiect al contractului constituie totul ceia cu privire la ce părţile dobândesc drepturi şi obligaţii, urmează a enunţa şi categoriile obiectului la contractul de vânzare-cumpărare:

a) Obiectul intrinsec îl formează:
1) Transmisiunea  bunului  vândut,   care  presupune   actul  de transmitere de facto a posesiei  asupra bunului  vândut de la vânzător către cumpărător şi primire a bunului de către cumpărător. După prevederile articolului 760 Cod civil, bunul se consideră transmis  din momentul predării  efective  a  bunului  fie  către cumpărător, fie către persoana indicată de acesta sau din momentul punerii bunului la dispoziţia cumpărătorului dacă bunul urmează să fie predat la locul aflării lui. Este foarte important de a determina corect momentul când se  consideră executată obligaţia de a transmite bunul. Astfel, regula principală după care se determină momentul transmisiunii bunului de la vânzător către cumpărător este că vânzătorul a efectuat transmiterea bunului către cumpărător atunci când a efectuat predarea de facto a bunurilor acestuia sau persoanei indicate de acesta. Totodată, însă, părţile la încheierea contractului pot stabili şi altă modalitate a momentului considerării transmiterii bunului. Astfel, după cum prevede articolul 760 Cod civil, moment al transmisiunii bunului poate fi şi momentul când vânzătorul a asigurat accesul cumpărătorului la bun pentru a fi recepţionat.
2) Transmisiunea preţului. Transmisiunea preţului apare drept obligaţie corelativă celei de transmitere a bunului, însă nu poate fi nici într-un caz drept condiţie reciprocă de executare. Astfel, cum¬părătorul nu poate îndreptăţi întârzierea achitării preţului cu întârzierea predării bunului[1]. La încheierea contractului părţile pot stabili de asemenea şi condiţii referitor la modul de transmitere a preţului. Este vorba despre transmiterea preţului bunului cumpărat direct vânzătorului sau transmiterea prin intermediul unor terţe persoane, inclusiv şi prin utilizarea serviciilor instituţiilor financiare, în acest sens, executarea obligaţiei cumpărătorului de a transmite preţul se consideră avută loc la momentul când vânzătorul sau terţa persoană care reprezintă interesele vânzătorului a intrat sau are posibilitatea de a intra în posesia banilor.
3) Transmiterea dreptului de proprietate. Din definiţia dată în articolul 753 Cod civil, reiese că odată cu transmisiunea bunului, vânzătorul asigură transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia. Pornind de la definiţia contractului de vânzare-cumpărare, putem deduce,  că odată ce vânzătorul este  obligat pe lângă transmiterea   efectivă   a   bunului   să   transmită   şi   dreptul   de proprietate asupra acestuia, atunci momentul transmiterii bunului poate  să  nu coincidă  cu momentul  transmiterii  dreptului  de proprietate. Acest fapt poate fi argumentat şi prin prevederile articolului 214 Cod civil şi prevederilor Legii cadastrului bunurilor imobile, prin care se stabileşte că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare este dobândit din momentul înregistrării în cadastrul bunurilor imobile. în acest sens, este necesar de a ţine cont de faptul, că la transmiterea dreptului de proprietate pot fi constatate următoarele situaţii la care se aplică anumite reguli, cum ar fi:
a) dreptul de proprietate este transmis cumpărătorului în momentul transmiterii bunului dacă legea sau contractul nu prevede altfel;
b) dreptul de proprietate este transmis anterior momentului transmiterii bunului;
c) dreptul de proprietate este transmis ulterior momentului transmiterii bunului.

Prima regulă se aplică în cazul în care nici contractul de vânzare-cumpărare,   nici   legea   civilă   nu   stabileşte   momentul transmisiunii  dreptului  de  proprietate  în  raport  cu  momentul transmiterii bunului. In aşa caz, odată ce vânzătorul a transmis posesia sau a acordat accesul cumpărătorului la intrarea în posesie asupra bunului,  se va considera că a avut loc transmisiunea dreptului de proprietate. Cea de-a doua şi a treia regulă sunt aplicate în situaţia în care fie legea civilă, fie contractul[2]prevede că dreptul de proprietate asupra bunului vândut se transmite anterior sau ulterior momentului de transmitere a posesiei asupra bunului. Astfel, momentul dobândirii dreptului de proprietate poate fi considerat momentul încheierii contractului, care efectiv este anterior momentului dobândirii posesiei asupra bunului, momentul achitării preţului, care de asemenea poate fi anterior transmiterii bunului,  momentul înregistrării contractului, care poate fi ulterior transmiterii bunului etc. Acest fapt are o importanţă esenţială în ceea ce priveşte executarea obligaţiilor contractuale. Astfel, dacă dreptul   de   proprietate   asupra   bunului   este   apărut   ulterior momentului de transmitere a bunului sau concomitent cu aceasta, la o eventuală neexecutare a obligaţiei vânzătorului de a transmite posesia asupra bunului, cumpărătorul va putea cere executarea silită a obligaţiei de a transmite bunul, pe când în cazul în care dreptul de proprietate a fost dobândit anterior momentului de întrare în posesia bunului, la o eventuală neexecutare a obligaţiei vânzătorului de a transmite posesia asupra bunului cumpărătorul va putea cere revendicarea bunului avut în proprietate.

4) Garantarea în caz de evicţiune. Situaţia în care cumpărătorul este pus în pericolul de a pierde total sau parţial dreptul asupra bunului cumpărat prin intervenţia unei persoane dreptul cărea a apărut anterior momentului încheierii contractului se consideră caz de evicţiune. Articolul 766 Cod civil stabileşte că în caz de evicţiune cumpărătorul este obligat să cheme (să atragă) în calitate de copârât vânzătorul. în cazul în care cumpărătorul nu atrage vânzătorul în calitate de copârât, ultimul este scutit de răspundere faţă de vânzător dacă dovedeşte că atragerea sa în proces ar fi prevenit evicţiunea.

5) Garantarea lipsei viciilor şi garantarea calităţii bunului vândut. Conform prevederilor articolelor 763 şi 764 Cod civil, vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului bunul fără vicii mate¬riale şi juridice. în ce priveşte viciile bunului vândut, este necesar de a face deosebire între viciile bunului şi defectele acestuia. Este vorba despre faptul, că uneori la încheierea contractului defectele materiale ale bunului nu se consideră de către părţi drept vicii ale acestuia.  Astfel, în cazul vânzării-cumpărării unui autoturism, defecţiunea sistemului de frânare poate nu fi considerat de către părţi drept viciu al bunului, dat fiind faptul, că în momentul încheierii contractului cumpărătorul cunoştea despre aceasta, iar mai mult decât atât îl satisfăcea această stare, deoarece defectul respectiv a influenţat esenţial la micşorarea preţului.


Scutire impozit pe salariu

de

Scutire impozit pe salariu

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/K5XCXrwCHG6

Scutire impozit pe salariu

Potrivit prevederilor acestui act normativ, angajaţii operatorilor economici care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în conformitate cu legislaţia în vigoare, al căror obiect de activitate include crearea de programe pentru calculator (cod CAEN 5821, 5829, 6201, 6202, 6209), precum şi angajaţii persoanelor juridice române de drept public beneficiază de scutirea de impozit pe venit, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (4) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

– posturile pe care sunt angajaţi corespund listei cuprinzând ocupaţiile menţionate în anexa nr. 1 din ordin, respectiv analist, programator,proiectant de sistem informatic, etc;

– postul face parte dintr-un compartiment specializat de informatică, evidenţiat în organigrama angajatorului, cum ar fi: centru de calcul, direcţie, departament, oficiu, serviciu, birou, compartiment sau altele similare;

– au diplomă acordată după finalizarea unei forme de învăţământ superior de lungă durată sau deţin o diplomă acordată după finalizarea ciclului I de studii universitare de licenţă, eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată, având înscrisă una dintre specializările cuprinse în anexa nr. 2 din ordin, şi prestează efectiv una dintre activităţile prezentate în anexa nr. 1;

– angajatorul a realizat în anul fiscal precedent şi a înregistrat distinct în balanţele analitice, ca urmare a activităţii de creare de programe pentru calculator destinate comercializării pe bază de contract, un venit anual de cel puţin echivalentul în lei a 10.000 dolari SUA (calculat la cursul de schimb valutar mediu lunar comunicat de Banca Naţională a României, aferent fiecărei luni în care s-a înregistrat venitul) pentru fiecare angajat care beneficiază de scutirea de impozit pe venit.


Contract de vanzare-cumparare. Drept Civil

de

Contract de vanzare-cumparare. Drept Civil

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Eh4EL1QjbSV

New house owner concept

Contract prin care una din parti, vanzatorul, se obliga sa transmita celeilalte, cumparatorului, dreptul de proprietate asupra unui bun, in schimbul unei sume de bani. Este consensual, se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, cu exceptia cazurilor in care legea prevede obligativitatea formei autentice, cum este in cazul vanzarii constructiilor, autovehiculelor etc, sau a indeplinirii si a altor conditii, autorizarea prealabila de instrainare din partea organelor administrative competente. Dreptul de proprietate se transmite in momentul incheierii contractului.

Printre exceptiile de la acesta regula se enumera contractele privind vanzarea si cumpararea constructiilor situate in regiunile in care functioneaza carti funciare; in acest caz transmiterea dreptului de proprietate are loc numai in momentul intabularii dreptului cumparatorului. Exista reglementari specifice pentru unele contracte cum sunt cele privind: vanzarea cu plata pretului in rate; vanzarea prin licitatie; vanzarea locuintelor din fondul locativ de stat.

Raspunzand necesitatilor vietii economice in continua dezvoltare si diversificare, contractele de vanzare-cumparare sunt frecvente si au in camp foarte larg de aplicare. Cu titlu de exceptie, legea stabileste unele limitari cu privire la incheierea acestora. De exemplu, este interzisa incheierea acestui contract intre soti, precum si intre tutori si cei aflati sub tutela lor; mandatarii nu pot cumpara lucruri pentru vanzarea carora au fost imputerniciti; este interzisa functionarilor de stat cumpararea bunurilor care se vand prin mijlocirea lor sau pe care le administreaza.

Printre conditiile prevazute de lege pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare se enumera urmatoarele: bunul sa existe in momentul incheierii contractului ori sa fie certa existenta lui in viitor; sa se afle in circuitul civil, sa fie determinat sau determinabil si sa constituie proprietatea vanzatorului; pretul vanzarii sa fie exprimat intr-o suma de bani in moneda nationala, cu exceptia contractelor de comert exterior privind vanzari internationale, sa fie determinat sau determinabil, sa fie sincer si serios. Vanzatorul are obligatia sa transmita dreptul de proprietate asupra bunului, sa predeabunul in posesia cumparatorului si sa-l pastreze pana la predare, sa-l garanteze pe cumparator impotriva tulburarilor pe care i le-ar putea cauza un tert, sa raspunda de viciile lucrului vandut. In unele contracte, vanzatorul isi asuma si unele obligatii speciale, cum este garantia de buna functionare si durabilitate pentru bunurile de folosinta indelungata ce se vand populatiei. Cumparatorul este obligat sa plateasca pretul, sa preia lucrul cumparat, precum si sa suporte cheltuielile cumpararii, daca in contract nu s-a prevazut altfel.


Cand un contract devine nul

de

Cand un contract devine nul

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4LChwcCBgET

Cand un contract devine nulNulitatea poate fi definita ca fiind acea sanctiune de drept civil ce desfiinteaza actul juridic incheiat cu nerespectarea normelor juridice
Deci, nulitatea intervine in cazul cand, la incheierea actului juridic, nu se respecta conditiile sale de validitate. Cum un asemenea act este contrar legii, el este considerat ca nici nu a existat, iar partile sunt repuse in situatia anterioara incheierii lui.
Ø Spre exemplu, legea declara inalien abile bunurile care se afla in domeniul public al statului (de interes national) si al unitatilor administrativ-teritoriale (de interes local). Aceasta inseamna ca ele nu pot fi instrainate. Ca urmare, orice act juridic prin care s-au vandut sau donat bunuri publice este lovit de nulitate, deoarece la
incheierea lui s-au nesocotit prevederile legii. Ca urmare, se va considera ca el nu a fost nicicand incheiat, iar bunul public respectiv nu a parasit niciodata patrimoniul statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
Nulitatea indeplineste mai multe functii:
• Functia preventiva consta in aceea ca partile, stiind ca incalcarea prevederilor legii atrage nulitatea actului incheiat, vor incheia actul cu respectarea conditiilor de validitate ale acestuia, pentru a-l feri de nulitate;
• Functia sanctionatorie consta in aceea ca se sanctioneaza nerespectar ea legii;
• Functia reparatorie consta in inlaturarea efectelor contrare legii si bunelor moravuri.

5.2. Delimitarea nulitatii de alte cazuri de ineficacitate a actului juridic
Nulitatea nu este singura sanctiune care lipseste un act juridic de efecte. Configurarea ei corecta presupune distinctia fata de categoriile juridice cu care se invecineaza.
5.2.1 Raportul dintre nulitate si rezolutiune
Rezolutiunea consta in desfiintarea, cu efect retroactiv, a unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o data, pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor de catre una dintre parti.
Asadar, daca debitorul nu isi indeplineste obligatiile contractuale, creditorul are posibilitatea de a opta intre:
• a solicita executarea silita (constrangerea debitorului sa-si execute obligatia) si
• a solicita rezolutiunea acestuia. Rezolutiunea apare ca fiind o sanctiune ce se poate aplica in cazul in care contractul, valabil incheiat, nu este ex ecutat.
Desi atat nulitatea, cat si rezolutiunea au acelasi efect, constand in desfiintarea cu efect retroactiv a actului juridic, ca si cum acesta nu s-ar fi
incheiat, ele nu pot fi identificate, ci se deosebesc prin urmatoarele elemente:
– in timp ce nulitatea presupune un act nevalabil, rezolutiunea presupune un act juridic valabil incheiat. Aplicarea sanctiunii nulitatii se face independent de masura in care actul a fost sau nu executat (nu conteaza daca una dintre parti sau amandoua au executat deja actul conform prevederilor acestuia). Actul juridic era “nascut mort”; ceea ce s-a prestat deja se va restitui, fiind lipsit de temei legal. Dimpotriva, in cazul rezolutiunii avem de a face cu un act juridic pe deplin valabil; sanctiunea vizeaza doar neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale de catre una dintre parti ;

– nulitatea se poate aplica oricarui act juridic civil, pe cand rezolutiunea se poate aplica doar contractelor sinalagmatice, cu executare dintr-o data;
– in timp ce cauzele nulitatii sunt anterioare sau concomitente
incheierii actului juridic, cauza rezolutiunii (neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale de catr e una din parti) este ulterioara momentului incheierii contractului.


Incheierea unui contract de vanzare-cumparare – Acte necesare

de

Incheierea unui contract de vanzare-cumparare – Acte necesare

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/e3tryC7Z3hc

Incheierea unui contract de vanzare-cumparare - Acte necesare

Pentru toate înstrăinările de bunuri imobile sunt necesare în principal:

a) Partile se prezintă personal cu actele de identificare sau prin mandatar, cu procură autentică, mandatar care se identifică conform art.51 din Legea nr. 36/1995, republicată;

b) Actele de proprietate, (în funcţie de specificul tranzacţiei, apartament sau construcţii şi/sau terenul aferent în original sau duplicat;

    c) Încheierea de intabulare în original / sau copie lagalizate ANCPI , împreună cu documentaţia cadastrală (în original sau copie după aceasta);

d) Certificat de atestare fiscală emis de organul fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale care să ateste achitarea tuturor obligaţiilor locale datorare autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei raze se află înregistrat fiscal bunul care se înstrăinează, la solicitarea contribuabilului sau a notarului, respectiv împuternicitului acestuia, conform delegării date de către contabil (art. 113, alineatul (1) Cod procedură fiscală, modificat prin Legea 126/2012 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 484/16.07.2012), ce poate fi utilizat pe toată perioada lunii în care se emite, putând fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată (conform art. 113, alineatul (3) Cod procedură fiscală, modificat prin Legea 126/2012 mai sus menţionată);

e) Extrasul de carte funciară pentru autentificare sau Certificatul de sarcini emis de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (O.C.P.I. ) de la locul situării bunului imobil obţinut de notarul public la cererea vânzătorului, ce poate fi utilizat în termen de 10 (zece) zile lucrătoare, calculate de la data depunerii cererii la O.C.P.I.- ul competent, perioadă de valabilitate stabilită prin art. 54 alin (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată cu modificările şi completările ulterioare (articol modificat şi completat prin Art. III din Legea nr. 60/2012);

f) Adresă emisă de instituţia bancară în favoarea căreia există constituite ipoteci şi interdicţii, în cazul în care imobilul ce se doreşte a fi înstrăinat este grevat de ipoteci constituite în favoarea unor instituţii bancare din care să reiasă acordul expres al acestora cu privire la înstrăinare şi procedura radierii ipotecilor şi interdicţiilor aferente;

g) Certificat de performanţă energetică a clădirii , eliberat potrivit Legii nr. 372/2005, modificata, privind performanţa energetică a clădirii de un auditor energetic autorizat (doar în cazul vânzării şi închirierii). Legea nr. 372/2005 mai sus menţionată reglementează obligaţia vânzătorului de a pune la dispoziţia cumpărătorului certificatul de performanţă energetică;

    h) Certificate de căsătorie vânzători şi cumpărători (după starea civilă a participanţilor la actul juridic civil);

i) Dovada exercitării / neexercitării dreptul de preemţiune instituit prin Legea nr. 422/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind protejarea monumentelor istorice (de ex: clădiri de valoare istorică sau arhitecturală deosebită sau terenuri pe care se găsesc vestigii istorice).

j) Toate facturile emise de societăţile prestatoare de servicii cu care există încheiat contracte de furnizare de servicii (curent electric, canalizare, apă, etc) şi chitanţele doveditoare de plată a acestora, in conformitate cu art.53 din Legea 51/2006.


Asigurare medicala persoane neangajate

de

Asigurare medicala persoane neangajate

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/VZXavXztoQw

Laptop in classic library

În conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, persoanelor care realizează venituri impozabile altele decât cele din salarii le revin următoarele obligaţii:

  • să declare contribuţiile datorate către FNUASS la casa de asigurări de sănătate de care aparţin pe formularul tip;
  • să vireze contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate.

Art. 257 din Legea nr.95/2006 prevede următoarele:

(1)  Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art.213 alin.(1)

(2)  Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b) veniturilor impozabile realizate de persoane desfăşoară activităţi independente care supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

c) veniturilor din agricultură şi silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la litera b);

d) indemnizaţiilor de şomaj;

e) veniturilor din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit;

f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mid individual şi / sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit.a) – e), art.257 alin.21 şi art. 213 alin.(2) lit.h) din Legea nr.95/2006 cu modificările şi completările ulterioare, dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.

(21) În situaţia în care o persoană realizează venituri care sunt neimpozabile, contribuţia se calculează asupra veniturilor realizate.

(3) În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin.(2) lit.a) – e), alin. (21) şi la art. 213 alin. (2) lit.h), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.

Persoanlele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele care realizează venituri şi care nu se încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei, plătesc copntribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea cotei de 6,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.

Angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei în conditiile prezentei legi si care nu o respecta datoreaza pentru perioada de întârziere majorari de întârziere în conditiile Codului de procedura fiscala.

În cazul în care contribuţiile datorate FNUASS nu sunt achitate la termen se trece la aplicarea măsurilor de executare silită.

Având în vedere numărul mare de persoane ce se prezintă zilnic la CAS Braşov, declaraţiile se pot trimite prin poştă, iar plata contribuţiei se poate face prin mandat poştal sau prin virament în cont bancar.


Nulitatea contractului de vanzare-cumparare

de

Nulitatea contractului de vanzare-cumparare

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/R4yJbGmYgNF

Nulitatea contractului de vanzare-cumparare

Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca, asa cum este definit art. 1650 Cod civil. Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie ori testament.

Potrivit dispozitiilor art. 1246 Cod civil, orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune.

Conditiile esentiale de validitate ale contractului enumerate in art. 1179 Cod civil sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul partilor;
3. un obiect determinat si licit;
4. o cauza licita si morala.

In masura in care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata, sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile.

Nulitatea poate fi absoluta sau relativa.

Nulitatea contractului poate fi constatata sau declarata prin acordul partilor.
Nulitatea absoluta, definita de art. 1247 Cod civil, reprezinta sanctiunea care intervine in cazul unui contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.

Contractul lovit de nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decat in cazurile prevazute de lege.

Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.

Conform dispozitiilor art. 1254 Cod civil, contractul lovit de nulitate absoluta sau anulat este considerat a nu fi fost niciodata incheiat, desfiintarea contractului atragand, in conditiile legii, si desfiintarea actelor subsecvente incheiate in baza.

Constatarea nulitatii absolute a unui contract este urmata de repunerea in situatia anterioara atunci cand este posibil, ori, atunci cand acest lucru nu este posibil, partile vor restitui prin echivalent prestatiile primite.

Nulitatea poate fi totala sau partiala, conform art.1.255 Cod civil.

Reguli speciale in materia vanzarii.

Pentru ca un contract de vanzare – cumparare sa fie valabil va trebui, pe langa regulile generale de validitate, sa intruneasca si conditiile speciale prevazute de art. 1653-1655 Cod civil, iar pretul sa fie determinat sau determinabil, real si serios.

Astfel, in privinta drepturilor litigioase, sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea.

Sunt exceptate de la prevederile art. 1653 alin. 1 Cod civil:
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz;
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapaneste bunul in legatura cu care exista dreptul litigios.

Dreptul este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la existenta sau intinderea sa.

Alte incapacitati de a cumpara.

Sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda; exceptia prevazuta la art. 1.304 alin. (1) ramane aplicabila;
b) parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezinta;
c) functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii, precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.

Incalcarea interdictiilor prevazute la art.1654 alin. (1) lit. a) si b) Cod civil se sanctioneaza cu nulitatea relativa, iar a celei prevazute la lit. c) cu nulitatea absoluta.

La art. 1655 sunt prevazute incapacitati de a vinde. Prin urmare, persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1) nu pot, de asemenea, sa vanda bunurile proprii pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita din vanzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza ori a carui administrare o supravegheaza, dupa caz.

Aceleasi dispozitii se aplica si in cazul contractelor in care, in schimbul unei prestatii promise de persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1), cealalta parte se obliga sa plateasca o suma de bani.

Cei carora le este interzis sa cumpere ori sa vanda nu pot sa ceara anularea vanzarii nici in nume propriu, nici in numele persoanei ocrotite.

La art. 1660-1665 sunt prevazute conditiile pretului. Astfel, pretul consta intr-o suma de bani, sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.

Pretul poate fi determinat si de catre una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului partilor. Atunci cand persoanele astfel desemnate nu determina pretul in termenul stabilit de parti sau, in lipsa, in termen de 6 luni de la incheierea contractului, la cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul incheierii contractului va desemna, de urgenta, in camera de consiliu, prin incheiere definitiva, un expert pentru determinarea pretului. Remuneratia expertului se plateste in cote egale de catre parti.

Daca pretul nu a fost determinat in termen de un an de la incheierea contractului, vanzarea este nula, afara de cazul in care partile au convenit un alt mod de determinare a pretului.

De asemenea, vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit, ori pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.


Munca la negru in Germania

de

Munca la negru in Germania

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/T12KuZhFNGH

Munca la negru in Germania  In anii trecuti in Germania au fost citeva mega-scandaluri privind munca la negru in care au fost implicati sute de cetateni romani. Acestia lucrau indeosebi  in domeniul constructiilor sau al alimentatiei publice, macelari mai bine zis.

Analizind informatiile din dosarele proceselor pe rol s-a observat ca angajatorii germani angajau cetateni romani pe salarii mai mici decit tariful minim pe ramura constructiilor adica 12,7 euro/ ora  sau a doua metoda, in cazul macelarilor, romanii erau angajati ai unor firme romanesti fantoma care nu plateau nici un fel de impozite nici in Germania si nici in Romania, eludind astfel sistemul de taxe din ambele tari. Onoarea romaneasca nu a fost atit de stirbita fiindca capii acestor afaceri erau germani get-beget. O parte dintre muncitori au platit insa amenzi, au fost expulzati sau au ramas neplatiti pe ultima lor luna de munca.

   Toate informatiile acestea m-au determinat sa studiez mai atent sanctiunile cu care pot fi pedepsiti atit angajatii la negru cit si angajatorii lor. Astfel, conform prevedrilor art.404, par.2, nr.4 din Codul Social, angajatul roman (sau de oricare alt neam) care  isi  începe activitatea fara aprobare de munca  este pedepsit cu amenda de pâna la 5.000 Euro. Pe deasupra, art. 49 din Legea privind sederea stipuleaza clar ca daca  se comite o contraventie privind permisul de sedere sau legea strainilor, aceasta se pedepseste cu amenda sau lipsirea de libertate pe o perioada de pâna la trei ani, iar în cazul depasirii perioadei de sedere se trece la expulzarea cetateanului strain.

In concluzie, riscurile pentru angajatul la negru sunt destul de mari, ca sa nu mai vorbim de faptul ca un angajat la negru nu beneficiaza de includerea în stagiul de cotizare la pensie a perioadei lucrate, de drepturi în caz de somaj, de prestatiile privind accidentul de munca acordate, precum si de alte drepturi. O parte din angajatorii la negru prostesc angajatii ca impozitele platite la stat oricum se pierd  odata contractul incheiat, dar nu este chiar asa, fiindca o parte din impozitele platite statului german  se pot recupera dupa incheierea activitatii. Dar despre acest lucru vom vorbi intr-un alt post.


Anulare contract vanzare-cumparare

de

Anulare contract vanzare-cumparare

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/9YFJdS5JMEr

Anulare contract vanzare-cumparare

Acţiune privind anularea unui contract de vânzare cumpărare

Codul Civil  art. 1303

Potrivit art. 1303 Cod civil, prin preţ serios se înţelege preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Seriozitatea preţului depinde de existenţa unei proporţii între cuantumul preţului fixat de părţile contractante şi valoarea reală a bunului vândut.

Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1597 din 14 februarie 2006

La 14 decembrie 2000 reclamanta C.A. a solicitat să se constate, în contradictoriu cu fratele său, pârâtul B.I., nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 219 din 2 iulie 1998, încheiat între mama petenţilor, B.E.şi pârâtul B.I. având drept obiect o casă, curte şi garaj, bun imobil înstrăinat de vânzătoare cu preţul de 8.000.000 lei.

În motivarea acţiunii se arată că preţul este fictiv, iar cauza este ilicită, constând în scopul înlăturării reclamantei de la succesiunea mamei sale.

Prin sentinţa civilă nr. 16764/2001 a fost admisă acţiunea, în temeiul art. 948 Cod civil şi cu motivele invocate prin acţiune, iar prin decizia civilă nr. 1306/2002, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de intervenienta B.A., soţia cumpărătorului B.I.

Curtea de Apel Timişoara, prin decizia civilă nr. 150 din 30 ianuarie 2003 a modificat în parte hotărârile în sensul respingerii acţiunii deoarece îmbunătăţirile aduse de soţii B.I. şi B.A. au sporit valoarea imobilului, ceea ce fac verosimil şi serios preţul achitat. S-a mai reţinut că, după decesul vânzătoarei, bunul nu a fost inclus în masa succesorală şi că, ulterior, prin sentinţa civilă nr. 12913 din 28 septembrie 2000, bunul a fost atribuit intervenientei B.A., ca efect al partajului judiciar intervenit între ea şi soţul său, B.I.

Contra deciziei pronunţate în recurs, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs în anulare, esenţiala nelegalitate şi vădita netemeinicie cerută de art. 330, pct. 2 Cod procedură civilă, constând în: existenţa unui preţ neserios, mai mic de 64 de ori faţă de cel real; preţul este fictiv, iar contractul de vânzare-cumpărare are o cauză falsă, care s-a şi realizat, îndepărtarea reclamantei de la succesiunea mamei.

Prin decizia civilă nr. 6421 din 17 noiembrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în anulare declarat, a casat decizia menţionată şi a respins recursul declarat de intervenientă, cu motivarea că prin acest contract a fost înlăturată de la succesiune sora pârâtului, aşa cum a declarat pârâtul declaraţie coroborată cu celelalte probe din care rezultă fictivitatea preţului consemnat şi cauza ilicită a contractului.

Sesizată de către intervenientă cu soluţionarea unei contestaţii în anulare împotriva deciziei pronunţate cu ocazia soluţionării recursului în anulare, prin decizia civilă nr. 4354 din 24 mai 2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis calea extraordinară de atac formulată, a anulat decizia nr. 6431/2004 cu motivarea că instanţa a soluţionat recursul în anulare fără citarea legală a contestatoarei recurente.

Recursul în anulare este nefondat.

Proprietara tabulară a imobilului înscris în CF 5343 Timişoara, a fost B. E., mama reclamantei şi a pârâtului, care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2819 din 8 iulie 1996, l-a vândut fiului său, B.I., cu preţul înscris în contract de 8.000.000 lei, dată la care pârâtul era căsătorit cu intervenienta.

La 25 februarie 1998 vânzătoarea B.E. a decedat, succesori fiind, în calitate de fii: Bauer Ionel şi Constantin Aurora. Din certificatul de moştenitor, a rezultat că masa succesorală era compusă dintr-un număr de 20 părţi sociale la o societate comercială, nedeclarându-se bunuri imobile.

Ulterior decesului vânzătoarei, părţile din proces nu au formulat vreo acţiune privind valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare.

Prima acţiune  a fost formulată de B.I. abia în timpul derulării procesului de partaj judiciar intervenit între el şi fosta sa soţie, B.A., acţiune la care B.I. a renunţat.

Prin sentinţa civilă nr. 12913 din 28 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Timişoara, s-a reţinut calitatea de bun comun a imobilului în litigiu, imobil ce a fost atribuit reclamantei, care şi-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.

Din conţinutul acestei hotărâri judecătoreşti, intrată în puterea lucrului judecat, a rezultat că foştii soţi au extins locuinţa în regim P+1 şi construire de anexe, sporindu-se astfel valoarea imobilului.

Preţul trebuie să fie, de regulă, proporţional cu valoarea lucrului vândut, părţile fiind însă libere să determine valoarea bunului şi deci preţul lui, care poate fi astfel superior ori inferior valorii reale a bunului.

Prin noţiunea de preţ serios, în sensul art. 1303 Cod civil, urmează a se înţelege preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Seriozitatea preţului depinde de existenţa unei proporţii între cuantumul preţului fixat de părţile contractante şi valoarea reală a bunului vândut.

Din întregul probatoriu administrat în cauză a rezultat că preţul a fost achitat, că este un preţ rezonabil, dat fiind raporturile dintre părţi, mamă-fiu, a faptului că foştii soţi, prin îmbunătăţirile aduse, îmbunătăţiri substanţiale, au sporit valoarea bunului.

Nu poate fi susţinută intenţia de fraudare a drepturilor succesorale ale reclamantei câtă vreme nu s-au făcut dovezi în acest sens. Dimpotrivă, din probele administrate a rezultat că aceasta, la momentul dezbaterii succesiunii mamei sale, 1998, a cunoscut despre faptul înstrăinării imobilului, consimţind la eliberarea certificatului de moştenitor menţionat, certificat care nu a fost contestat în justiţie.

Aşa cum s-a arătat, acţiunile în justiţie au intervenit doar în momentul în care relaţiile de căsătorie dintre Bauer Ionel şi Bauer Ana s-au deteriorat.

Recunoaşterea pârâtului, în sensul că vânzarea a fost fictivă, este lipsită de relevanţă câtă vreme mărturisirea a avut drept unic scop, înlăturarea bunului din masa de împărţit.

Pentru considerentele arătate, instanţa, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 330 pct. 2 Cod procedură civilă, va respinge recursul în anulare, declarat ca nefondat.


Uzufructul Viager

de

Uzufructul Viager

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/CTqi7HeNXah

Uzufructul Viager

uzufructul (dezmembrămământ al dreptului de proprietate), I. Definiţie II. Obiect III. Constituirea uzufructului IV. Capacitatea juridică a părţilor V. Durata uzufructului VI. Drepturile şi obligaţiile nudului proprietar VII. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului VIII. Stingerea uzufructului

I. Definiţie

In conformitate cu art. 703 coroborat cu art. 551 pct. 3 Cod civil, uzufructul este un drept real de folosinţă pe care o persoană îl exercită cel mult până la încetarea sa din viaţă sau în cazul persoanelor juridice pe o perioadă de maxim 30 de ani şi de a culege fructele bunului, cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.

II. Obiect

Pot constitui obiectul dreptului de uzufruct:

– bunurile mobile;

– bunurile imobile;

– titlurile de valoare, rente viagere;

– o masă patrimonială sau cotă parte din aceasta;

– universalitate de fapt sau o cotă parte din aceasta.

Pot face obiectul uzufructului şi bunurile mobile con-

sumptibile (quasiuzufructul, conform art. 712 Cod civil.)

III. Constituirea uzufructului

Art. 704 alin. 1 stipulează că uzufructul se poate constitui prin:

– act juridic;

– uzucapiune;

– alte moduri prevăzute de lege.

Uzufructul convenţional se constituie prin acte juridice între vii (cu tilu oneros sau cu titlu gratuit) sau se poate constitui prin acte juridice mortis causa (testament).

în ceea ce priveşte actele juridice între vii, uzufructul poate fi constituit fie pe calea retenţiei (per deductio-nem), atunci când se transferă proprietatea bunului, înstrăinătorul rezervându-şi pentru el uzufructul, fie pe cale directă a înstrăinării {per translationem), când se reţine nuda proprietate şi se înstrăinează uzufructul.

Distincţia dintre cele două moduri de constituire a uzufructului, prezintă importanţă prin raportare la dispoziţiile art. 726 Cod civil. Astfel, în situaţia creării uzufructului per translationem, uzufructuarul este obligat să depună o garanţie pentru îndeplinirea obligaţiilor sale, spre deosebire de situaţia creării per deductionem, când vânzătorul sau donatorul nu este obligat la o asemenea garanţie.

Atunci când uzufructul are ca obiect bunuri imobile,

actul juridic va trebui să îmbrace, sub sancţiunea nulităţii absolute, forma autentică, art. 704 cod civil făcând trimitere la dispoziţiile din materia Cărţii Funciare.

Prin urmare, dreptul de uzufruct urmează a fi intabulat în Cartea Funciară, notarul public care autentifică actul având obligaţia de a îndeplini formalităţile de publicitate imobiliară.

Uzufructul poate fi constituit şi prin testament, testatorul putând dispune prin testament, ca nuda proprietate să revină unei persoane, iar uzufructul să revină altei persoane.


Anulare sau predare pasaport

de

Anulare sau predare pasaport

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/LWHrm9G9Tci

Anulare sau predare pasaport

Documente necesare pentru obtinerea unui pasaport de cetatean roman cu domiciliul in strainatate:

– permisul de sedere original;
– certificatul de nastere romanesc in original;
– certificatul de casatorie romanesc in original (pt. cei casatoriti si pt cei vaduvi),
– sentinta de divort ramasa definitiva in original (pt. cei divortati);
– certificatul deces romanesc al sotului/sotiei, in original (pt. cei vaduvi);
– pasaportul vechi in original si 2 fotocopii (primele 4 pagini);
– buletinele sau cartile de identitate romanesti in original;
– 4 fotografii color, recente, tip pasaport (3,5 x 4,5). Fotografiile trebuie sa reprezinte fizionomia actuala a titularului si sa fie realizate din fata, pe un fond clar, neutru si de o singura culoare, astfel incat sa permita identificarea conturului capului. Titularul nu trebuie sa aiba ochii inchisi, iar expresia fetei acestuia trebuie sa reprezinte o stare comuna;
– formularul “model 5″ completat in 3 exemplare.

NOTE:

Cetatenii romani cu domiciliul in strainatate care solicita eliberarea unui nou pasaport si in al caror statut civil a intervenit una din modificarile referitoare la divort, adoptie, schimbare de nume si/sau prenume (in cazul cand schimbarea s-a facut in baza unei hotarari judecatoresti pronuntate in unul din statele membre ale Uniunii Europene sau in unele din statele cu care Romania a incheiat tratate de asistenta juridica in materie civila sau de dreptul familiei), vor depune, la ambasada, separat, pe langa cererea si documentele necesare eliberarii pasaportului CRDS, si o cerere insotita de documentele justificative, in vederea inscrierii in registrele de stare civila romane a schimbarilor intervenite in statutul lor civil.

Recunoasterea in Romania a hotararilor straine pronuntate in alte state decat cele ale Uniunii Europene si in cele cu care Romania are tratate de asistenta juridica se va face de catre Tribunalul ultimului loc de domiciliu avut in tara, in acest sens solicitantul adresandu-se personal sau prin imputernicit, cu procura autentificata la notar sau la ambasada.

In vederea inscrierii mentiunilor, impreuna cu cererea, se vor inainta urmatoarele documente:

– Hotararea (de divort, adoptie sau schimbare de nume/prenume), in copie, legalizata la misiunea diplomatica sau oficiul consular de cariera al Romaniei.

– Traducerea legalizata a acesteia, care va fi facuta la un traducator autorizat si care sa aiba aplicata Apostila conform Conventiei privind suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 05.10.1961.

– Certificat de nastere, in copie.

– Certificat de casatorie, in copie.

– Copie dupa pasaportul strain si dupa cel romanesc, atunci cand acesta exista.


Contract de vanzare cu clauza de intretinere. Neexecutarea obligatiei

de

Contract de vanzare cu clauza de intretinere. Neexecutarea obligatiei

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Sa1miYMrFbe

Contract de vanzare cu clauza de intretinere. Neexecutarea obligatiei

Potrivit regulilor generale doin materia obligatiilor inscrise in art. 1020 si art. 1021 C. civ., conditia rezolutorie este intotdeauna subanteleasa in cazul in care una dintre parti nu-si indeplineste angajamentul luat, dar contractul nu este desfiintat de drept, partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat avand alegerea intre a sili pe cealalta parte la executare sau a cere desfiintarea actului. Transformarea obligatiei de intretinere din contractul de vanzare-cumparare in renta viagera nu poate avea loc decat in urma acordului de vointa al partilor contractante.

Prin sentinta civila nr. 1329/1997, judecatoria Lugoj a respins actiunea intentata de reclamantii MA si MR impotriva partilor MG si MI pentru rezilierea contractului de vanzare-cumparare cu clauza intretinerii si a admis cererea reconventionala formulata de cei din urma, dispunand inlocuirea obligatiei de intretinere in natura cu plata lunara a unui echivalent banesc.

S-a retinut ca in permanenta paratii au incercat sa presteze intretinerea, dar reclamantii s-au opus, situatie in care, potrivit prevederilor art. 1075 C. civ., se poate pretinde transformarea obligatiei de intretinere in plata periodica a unor despagubiri echivalente.

Apelul declarat de reclamanti a fost admis de Tribunalul Timis, care prin decizia civila nr. 515/1998, a schimbat in tot sentinta civila, fiind admisa actiunea principala si respinsa cererea reconventionala, in urma constatarii culpei exclusive a paratilor la neindeplinirea obligatiilor contractuale.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii MG si MI, recurs ce a fost admis, Curtea de Apel dispunand casarea ambelor hotarari judecatoresti pronuntate in cauza si in urma rejudecarii in fond, au fost respinse atat actiunea principala cat si cererea reconventionala.

Contractul de vanzare cu clauza de intretinere este un contract nenumit cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual, translativ de proprietate, caruia i se aplica regulile generale din materia obligatiilor inscrise in art. 1020 si 1021 C. civ., in baza carora conditia rezolutorie este subinteleasa in situatia cand una dintre parti nu isi indeplineste angajamentul luat.

In acest caz, contractul nu este desfiintat de drept, partea in privinta careia angajamentul nu a fost indeplinit putand fie sa sileasca pe cealalta parte la executarea conventiei – cand aceasta mai este posibila – fie sa solicite desfiintarea contractului, transformarea obligatiei de intretinere in renta viagera neputand avea loc decat cu acordul tuturor partilor contractante.


Proces penal in Germania

de

Proces penal in Germania

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/foCWvZ1Ur4a

Proces penal in Germania

Costuri fixe în procedurile penale

Costuri fixe pentru părțile litigante în procedurile penale

În cauzele penale, cheltuielile judiciare se percep după pronunțarea hotărârii împotriva inculpatului. Valoarea cheltuielilor este stabilită în funcție de pedeapsa impusă și variază între 120 EUR și 900 EUR. Dacă nu s-a încheiat niciun acord cu privire la onorariu, avocatul, fie ca avocat al apărării, fie ca reprezentant al acuzării, este remunerat pentru atingerea anumitor obiective stabilite într-un cadru care, după cum prevede legea, trebuie definit în acest scop pentru fiecare cauză în parte.

În ce etapă a procedurilor penale trebuie plătite costurile fixe?

Cheltuielile de judecată trebuie plătite după pronunțarea hotărârii definitive. Dacă nu s-a stabilit altfel, onorariul avocatului trebuie plătit, în principiu, după îndeplinirea mandatului său. Cu toate acestea, avocatul are dreptul, prin lege, să primească un avans.


Clauza de uzufruct si clauza de intretinere

de

Clauza de uzufruct si clauza de intretinere

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/5CTYFqkXVxi

Clauza de uzufruct si clauza de intretinere

COEXISTENTA CLAUZEI DE UZUFRUCT CU CEA DE INTRETINERE

De multe ori am observat ca se face o confuzie intre clauza de intretinere si cea de uzufruct.

Aceste clauze pot fi inserate in diverse contracte insa, cel mai uzual contract este cel de vanzare cumparare bun imobil.
De aceea, in cuprinsul acestui articol voi arata in linii generale ce implica cele doua clauze si de ce contractul se numeste “contract de vanzare-cumparare” si nu doar uzufruct sau doar intretinere.

  • In primul rand, oamenii folosesc cele doua clauze atunci cand intentioneaza sa scoata din patrimonial lor un bun imobil ( teren, apartament, constructie) si, pe langa prêt, sa obtina si alte avantaje.

  • Contractul este de vanzare cumparare deoarece, in primul rand, in schimbul transmiterii dreptului de proprietate, vanzatorul primeste un prêt pentru bunul sau.

  • In cazul dezvoltat aici, vanzatorul nu are in vedere doar primirea pretului vanzarii ci si alte facilitati, acestea fiind : cea de continuare a folosintei bunului pe o anumita perioada de timp si cea de a primi o anumita ingrijire de la cumparator.

  • In cazul contractului de vanzare cumparare cu clauze de uzufruct si intretinere, pretul platit este mai mic decat ar fi fost la o vanzare pura si simpla. Cu toate acestea, este de recomandat ca pretul sa constituie cel putin 50% din valaoarea bunului, ceilalti 50% fiind “convertiti” in drepturile pe care vanzatorul le obtine suplimentar in urma vanzarii.

Dreptul de proprietate comporta trei atribute: nuda proprietate , posesia si dreptul de a culege fructele bunului.

  • Nuda proprietate inseamna detinerea titlului de proprietate insa fara a avea si folosinta bunului ( posesia).
  • In momentul in care vorbim de constituirea dreptului de uzufruct , vorbim de dreptul unei persoane de a folosi bunul ca si cum ar fi insusi proprietarul acestuia si de a-I culege fructele. Nu voi dezvolta acest subiect deoarece in cadrul site-ului va exista foarte curand un articol dedicat exclusiv dreptului de uzufruct.

La momentul vanzarii ,vanzatorul isi poate rezerva dreptul folosintei temporare a bunului chiar si dupa ce dreptul de proprietate, mai précis, nuda proprietate , va intra in patrimoniul cumparatorului.
Acest drept se poate insera in contract printr-o clauza de usufruct.

  • Se poate stabili o perioada precisa, determinata sau se poate constitui dreptul de uzufruct pe toata perioada vietii vanzatorului. In tot acest timp astfel stabilit, vanzatorul se poate folosi de bun, chiar daca acesta nu se mai afla in patrimoniul sau, ca si cum ar fi inca proprietar; poate face acte de conservare si administrare dar nu mai poate efectua acte de dispozitie.

In plus, daca vanzatorul urmareste sa obtina de la cumparator si o intretinere lunara, isi poate constitui dreptul de a fi intretinut de acesta, in anumite conditii.

  • Intretinerea poate fi prestata prin plata unei sume lunare de bani, prevazuta ca atare in contract sau poate sa conste in procurarea de alimente, medicamente, imbracaminte sau prin prestarea activitatilor de gospodarire zilninca/saptamanala/lunara. De asemenea, se poate arata contravaloarea lunara a medicamentelor, alimentelor etc astfel incat cumparatorul sa stie exact la ce valoare trebuie sa se situeze executarea obligatiei asumate, iar vanzatorul sa aiba siguranta ca va beneficia de aceste prestatii in natura intr-un cuantum précis stabilit.

  • Aceasta prestare a intretinerii se poate insera in contractul de vanzare cumparare sub forma unei clauze de intretinere.

Ce trebuie retinut

    : ca existenta unei clauze de uzufruct nu implica automat si existenta unei clauze de intretinere si invers: existent unei clauze de intretinere nu implica in mod obligatoriu si existenta clauzei de uzufruct.

  • Pentru a –si produce efectele juridice si pentru a obliga cumparatorul la respectarea unui uzufruct si la prestarea unei intretineri, este obligatoriu ca , in cuprinsul contractului de vanzare cumparare sa se mentioneze ambele clauze.

  • De asemenea, nimic nu impiedica partile sa insereze doar una dintre cele doua clauze efectele jurdice producandu-se doar asa cum acestea reies din clauza aleasa si inserata de parti.


Proces penal in Spania

de

Proces penal in Spania

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/fHY3rxBqmMX

Proces penal in Spania

Caracterul unipersonal sau colectiv al instanţelor

În ceea ce priveşte caracterul unipersonal sau colectiv al instanţelor, toate sunt unipersonale cu excepţia Curţii Supreme, Înaltei Curţi Naţionale, Curţilor Superioare de Justiţie şi Instanţelor Provinciale.

Tribunal Supremo (Curtea Supremă) este formată dintr-un preşedinte, preşedinţii de secţie şi magistraţii care determină legea pentru fiecare din secţiile şi departamentele acesteia. Este compusă din cinci secţii: secţia civilă, secţia penală, secţia de contencios administrativ, secţia socială şi secţia militară.

Audiencia Nacional (Înalta Curte Naţională) este formată dintr-un preşedinte, preşedinţii de secţie şi magistraţii care determină legea pentru fiecare din secţiile şi departamentele acesteia (de apel, penală, de contencios administrativ şi socială).

Tribunales Superiores (Curţile Superioare de Justiţie) sunt formate din patru secţii (civilă, penală, de contencios administrativ şi socială). Sunt alcătuite dintr-un preşedinte, care este, de asemenea, preşedintele secţiilor civilă şi penală; preşedinţii de secţii şi magistraţii care determină legea  pentru fiecare dintre acestea.

Audiencias Provinciales (Instanţele Provinciale) sunt formate dintr-un preşedinte şi doi sau mai mulţi magistraţi. Acestea deţin competenţă pentru cauzele civile şi penale. De asemenea, este posibil să existe şi secţii cu aceeaşi componenţă.

Aspectul competenţelor

În afară de componenta teritorială, trebuie subliniate diferitele cauze şi materii care pot fi înaintate instanţelor şi care determină existenţa a patru ordine jurisdicţionale:

Civil: judecă litigiile care nu au fost înaintate în mod expres altui ordin jurisdicţional. De aceea, poate fi clasificat drept ordin de drept comun.

Penal: Ordinul penal judecă procesele şi cauzele penale. O caracteristică a dreptului spaniol constă în faptul că acţiunea de drept civil rezultată în urma unei fapte penale poate fi exercitată împreună cu cea penală. În acest caz, instanţa penală va stabili despăgubirile corespunzătoare pentru remedierea daunelor şi prejudiciilor cauzate de infracţiunea sau fapta penală respectivă.

Contencios administrativ: ordinul contenciosului administrativ controlează legalitatea  acţiunilor administraţiilor publice şi examinează cererile de atragere a răspunderii patrimoniale adresate împotriva acestora.

Social: examinează pretenţiile înaintate ce ţin de dreptul social, atât în cazul litigiilor individuale dintre angajat şi angajator, cu ocazia încheierii unui contract de muncă, cât şi în caz de negociere colectivă, precum şi în cadrul pretenţiilor privind asigurările sociale sau celor înaintate împotriva statului, atunci când acesta din urmă este responsabil de legislaţia muncii.

Pe lângă cele patru ordine jurisdicţionale, în Spania există o jurisdicţie militară.

Jurisdicţia militară presupune o excepţie de la principiul unităţii jurisdicţionale.

Pentru informaţii suplimentare, consultaţi pagina privind jurisdicţia de drept comun în Spania.

În Spania nu există niciun ordin jurisdicţional extraordinar, însă în cadrul ordinelor jurisdicţionale menţionate au fost create instanţe speciale în funcţie de materia abordată. De exemplu, există Juzgados de Violencia sobre la Mujer (instanţe pentru cazurile de violenţă împotriva femeilor), Juzgados de vigilancia penitenciaria (instanţe de supraveghere a executării pedepselor) sau de menores (instanţe pentru minori). Aceste instanţe sunt de jurisdicţie de drept comun, dar sunt specializate într-o anumită materie. Pentru informaţii suplimentare, a se vedea capitolul privind instanţele specializate din Spania.

Ierarhia instanţelor

Spania urmează un model de instanţă dublă, ceea ce determină ierarhizarea tribunalelor în cadrul unui sistem de căi de atac.

Trebuie să înţelegem ce prevede sistemul juridic spaniol în privinţa competenţelor fiecărei instanţe pentru a vedea ce căi de atac există şi în faţa cărei instanţe vor trebui să se prezinte. Pentru informaţii suplimentare, a se vedea prezentarea jurisdicţiei de drept comun în Spania.


Proces penal in Italia

de

Proces penal in Italia

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/EaqQQrAm7Vb

Proces penal in Italia

Săvârşirea infracţiunii duce la naşterea raportului juridic de drept penal. Conţinutul acestui raport cuprinde dreptul statului de a trage la răspundere penala infractorul şi obligaţia acestuia de a suporta consecinţele faptei sale. Pentru a soluţiona un atare conflict, ce s-a iscat între stat şi infractor, este necesara o activitate succesiva din partea statului. De aceea, în orice stat exista organe competente de a soluţiona cauzele penale, organe ce desfăşoară o activitate denumita procesul penal.

Activitatea instanţelor de judecată in soluţionarea conflictului de drept penal este principală, dar imposibilă în perioada moderna, fără o activitate permegătoare judecării prin care se descoperă infracţiunea, se identifică infractorii şi se administrează probe în scopul tragerii la răspundere penală a vinovaţilor. Statul organizează combaterea fenomenului infracţional printr-o activitate diversă şi complexă a mai multor organe specializate de urmărire penală, procuratura şi instanţele de judecată.

Pentru realizarea justiţie  nu este suficientă doar activitatea de sine stătătoare a organelor competente; în aceste acţiuni sunt atraşi sau participă persoane cu drepturi şi obligaţii procesuale ce decurg din faptul săvârşirii infracţiunii, precum şi alte persoane care, potrivit legii, sunt chemate să contribuie la rezolvarea cauzei penale.

Prin urmare, justiţia penală constituie o parte componenta a unei activităţi mai vaste şi complexe care este procesul penal.

Procesul penal în calitate de categorie juridică a fost definit în literatura de specialitate ca o activitate reglementată de lege, desfăşurată de organele competente cu participarea părţilor şi altor persoane, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspunderea penală.

În alte izvoare doctrinale procesul penal a fost definit ca un sistem de acţiuni al organelor de stat competente şi raporturi juridice ce se nasc între aceste organe şi participanţi, menţionându-se ,deci, două elemente definitorii, or la aceste doua elemente se adaugă şi al treilea element “acţiunea procesuale al persoanelor ce participă în cauza penală”. Alte definiţii date în literatura juridică de specialitate nu conţine deosebiri esenţiale, fiind apropiate de cea enunţată, referindu-se la scopul imediat şi mediat al procesului penal. Într-o altă opinie, în doctrina germană, procesul penal se defineşte ca “o mişcare reglementată de lege a cauzei penale spre emiterea sentinţei”


Modificarea legii educației, prin ordonanță, în beneficiul mediocrității din universitățile de stat

de

Modificarea legii educației, prin ordonanță, în beneficiul mediocrității din universitățile de stat

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/FvdGuFnRVHb

Modificarea legii educației, prin ordonanță, în beneficiul mediocrității din universitățile de stat

A apărut în Monitorul Oficial ordonanța de urgență privind schimbarea legii educației naționale emisă în ajunul Crăciunului, în mare secret. Așa cum spuneam și săptămâna trecută, textul nu a fost disponibil înainte de publicare, ci doar un comunicat laconic al ministerului. Nu e nicio surpriză că din comunicatul respectiv lipseau mici „detalii” despre schimbări pe placul lobby-ului feudalilor universitari, mergând până la reformularea creativă a unui articol declarat neconstituțional de CCR la prima încercare de introducere prin ordonanță de urgență, anul trecut.

Toate aceste (mici) modificări indică destul de limpede beneficiarii principali ai noii ordonanțe de urgență în domeniul educației: universități de stat, cu calitate sub mediocră, apărute ca ciupercile după ploaie prin toată țara, care vor continua să supraviețuiască fără niciun interes în creșterea calității, pentru că au acces facil la fonduri publice. Prin principalul lor instrument de lobby, Consiliul Național al Rectorilor, își cresc influența asupra modului cum sunt alocate aceste fonduri. În plus, se deschid larg porțile universităților de stat pentru angajarea ca profesori asociați a oricărui neavenit ca „specialist recunoscut” prin criterii stabilite arbitrar de conducerea universității (să vezi acum ce se umple Parlamentul de „profesori”!). Dar să le luăm pe rând:

1. Este eliminată posibilitatea ca Statul să taie parțial sau complet finanțarea unei universități care încalcă grav legea. Astfel, este abrogat alineatul (b) al art. 125, prin care ministerul educației putea „reduce sau elimina temporar sau definitiv accesul la finanțările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică și management universitar”, pentru universitățile care nu se conformau unor principii fundamentale enumerate de art. 124, precum respectarea legilor, transparența deciziilor, libertatea academică a personalului, asigurarea calității etc. În aceste condiții, singurele sancțiuni rămân revocarea rectorului (inutilă, dacă Senatul este cel care girează încălcarea principiilor respective) și desființarea universității (un proces lung și greoi, dificil de aplicat în practică, dar și o decizie radicală, care nu se ia ușor).

2. Dispare competiția între universități pentru granturi doctorale din fonduri publice. Prin modificarea art. 160 din LEN, granturile doctorale se vor aloca prin decizie a ministerului educației, în locul competiției organizate de CNCS. Astfel, se reintroduce arbitrariul deciziei politice în alocarea fondurilor publice pentru doctorat.

3. Este permis accesul la fonduri publice pentru programe de masterat și doctorat tuturor universităților, indiferent de calitatatea cercetării. În filozofia LEN, universitățile erau clasificate pe trei niveluri (trei categorii): centrate pe educație, educație și cercetare științifică/artistică, cercetare avansată și educație. Distincția era dată de calitatea programelor de cercetare. Pentru a stimula dezvoltarea cercetării, universitățile centrate pe educației putea finanța din fonduri publice doar programe de licență, cele de nivelul doi și programe de masterat, iar cele avansate și programe de doctorat. Ordonanța abrogă exact alineatul (art. 193, alin. 10) care stabilea limitele de acces la finanțarea publică. De-acum, orice universitatea anonimă poate organiza programe de doctorat cu bani publici, lucru ce trebuie corelat și cu punctul 2 de mai sus.

4. Aduce decizia privind fondurile de dezvoltare instituțională la nivelul Ministerului Educației. Conform legii, cele mai bune universități din fiecare categorie (vezi mai sus) primesc granturi de dezvoltare instituțională. Metodologia și criteriile de departajare erau decise prin hotărâre de guvern, acum vor fi decise prin ordin de ministru. Va fi mai simplu pentru ministrul educației să controleze cine primește bani, iar procesul va fi mai puțin vizibil.

5. Crește importanța Consiliului Național al Rectorilor față de alți parteneri sociali, prin adăugarea unor nuanțe în art. 221.


Pot fi somer in diaspora

de

Pot fi somer in diaspora

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Vy61F7kBPYY

Pot fi somer in diaspora
Romanii sunt urmati de marocani, cu o comunitate de peste 87.000 de persoane si de ecuadorieni, cu aproape 80.000 de cetateni. Columbienii, chinezii si peruanii sunt urmatorii in acest top. In ce priveste cetatenii europeni, bulgarii reprezinta cea mai numeroasa comunitate, dupa cea a tarii noastre, cu peste 30.000 de cetateni care traiesc in zona Madridului.

In regiune exista 180 de nationalitati distincte si exista si 250.000 de madrileni de cu origini straine care au si nationalitate spaniola.

Potrivit datelor Raportului Populatiei Straine, in comunitatea madrilena, la 1 ianuarie proportia strainilor din zona capitalei spaniole era de 15,26 la suta.


Ce modificări a suferit Legea Educaţiei Naţionale

de

Ce modificări a suferit Legea Educaţiei Naţionale

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/J3jY3jdqcZT

Ce modificări a suferit Legea Educaţiei Naţionale

Durata învăţământului obligatoriu se măreşte de la 10 la 11 ani, clasa a IX-a trece înapoi la liceu, tariful redus cu 50% la mijloacele de transport va fi valabil numai pentru studenţii sub 26 de ani, iar universităţile vor plăti statului 5% din încasările provenite din taxele plătite de studenţii străini, potrivit Ordonanţei de Urgenţă 117 din 23 decembrie, prin care s-a modificat Legea Educaţiei.

La un an de zile de la celebra Ordonaţă 92, care a schimbat Legea Educaţiei din 2011, a fost publicată în Monitorul Oficial o a doua ordonanţă care modifică radical anumite aspecte ale sistemului de educaţie: învăţământul obligatoriu va fi de 11 ani, în loc de 10, clasa a IX-a nu va mai fi trecută la gimnaziu cum prevedea legea, ci rămâne la liceu, iar învăţământul profesional va avea o durată de trei ani în loc de doi. Schimbările din sistemul de Educaţie, aşa cum sunt ele prevăzute în lege:

La articolul 16, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(1) Învăţământul general obligatoriu este de 11 clase şi cuprinde învăţământul primar, învăţământul gimnazial şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.

(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul obligatoriu de 11 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani. Cum era în Legea Educaţiei:

(1) Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.

(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani.

Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:

(1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:

a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;

b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;

c) învăţământul secundar, care cuprinde: (i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-VIII; (ii) învăţământul secundar superior care poate fi: – învăţământ liceal, care cuprinde clasele de liceu IX-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică; – învăţământ profesional cu durata de 3 ani;

d) învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal.
(2) Învăţământul liceal este organizat în două cicluri care se succedă: ciclul inferior al liceului, format din clasele a IX-a – a Xa, şi ciclul superior al liceului, format din clasele a XI-a – a XII-a/a XIII-a.
(3) Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi învăţământul postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, în conformitate cu Registrul naţional al calificărilor. Cum era în Legea Educaţiei: (i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V – IX; (ii) învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X – XII/XIII, cu urmatoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică; d) învăţământul profesional, cu durata între 6 luni şi 2 ani;
La articolul 24, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(1) Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar, învăţământul secundar inferior şi primii 2 ani ai învăţământului secundar superior. Cum era în Legea Educaţiei:
(1) Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi învăţământul secundar inferior. La articolul 31, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
(3) Durata studiilor în învăţământul liceal este de 4 sau 5 ani, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale. Pentru unele forme de învăţământ cu frecvenţă şi pentru învăţământul liceal cu frecvenţă redusă, durata studiilor se prelungeşte cu un an.
Cum era în Legea Educaţiei:
(3) Durata studiilor în învăţământul liceal – forma de învăţământ cu frecvenţă – este de 3 ani pentru filiera teoretica, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională şi de 4 ani pentru filiera tehnologica, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Pentru unele forme de învăţământ cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă, durata studiilor se prelungeşte cu un an. La articolul 32, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: (3) Absolvenţii clasei a X-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării corespunzător nivelului de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor.
Cum era în Legea Educaţiei:
(3) Absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării corespunzator nivelului de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor.

La articolul 33, alineatele (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(5) Absolvenţii învăţământului profesional care promovează examenul de certificare a calificării profesionale pot urma cursurile învăţământului liceal.

(6) Absolvenţii învăţământului obligatoriu care întrerup studiile pot finaliza, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor.

Cum era în Legea Educaţiei:

(5) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, pot urma cursurile învăţământului liceal cu frecvenţă redusă.

(6) Absolvenţii învăţământului gimnazial care întrerup studiile pot finaliza, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzatoare Cadrului naţional al calificărilor.

La articolul 44, după alineatul (9) se introduc trei noi alineate, alineatele (91) – (93), cu următorul cuprins: (91) Învăţământul postliceal se încheie cu examen de certificare a competenţelor profesionale. Modul de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a competenţelor profesionale este reglementat de Ministerul Educaţiei Naţionale prin metodologie specifică, elaborată cu consultarea factorilor interesaţi şi aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. (92) Candidaţii proveniţi din învăţământul postliceal de stat admişi pe locurile finanţate de la bugetul de stat pot susţine examenul de certificare a calificării profesionale, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la acest examen sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite la nivelul centrului de examen, luând în considerare cheltuielile de examen per candidat. (93) Absolvenţii învăţământului postliceal care susţin şi promovează examenul de certificare a calificării profesionale primesc certificat de calificare profesională, corespunzător nivelului stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor şi Suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass. La articolul 63 alineatul (1), literele c) , d) , e) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins: c) învăţământul primar: clasa cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25; d )învăţământul gimnazial: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30; e) învăţământul liceal şi profesional: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30; f )învăţământul postliceal: clasa cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30; Cum era în Legea Educaţiei: e) învăţământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30; La articolul 71, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31 ) , cu următorul cuprins: (31) Pe parcursul clasei pregătitoare nu se acordă note sau calificative.


Rate mai mici la credite – cursul de la momentul incheierii contractului – Stirile Pro tv

de

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/5jCKucELLds

Avocatul general a anuntat insa ca „este totusi de competenta instantei nationale sa determine daca oamenii au fost in masura sa inteleaga ca s-au expus la o cheltuiala suplimentara din cauza diferentei dintre cele 2 cursuri de schimb”.

In 2006-2007, cand creditele in franci elvetieni erau la mare cautare, un franc valora 2 lei. Acum insa cotatia a ajuns insa la peste 3 lei si 7 de bani. Asta inseamna ca in acest moment ratele celor imprumutati in aceasta moneda au crescut cu peste 85% in ultimii 7 ani.

Marius Coltuc, avocat: „Si in Romania exista multe procese pe rol in legatura cu denominarea de-a lungul contractului a monedei CHF. Ar fi destul de grav pentru banci, in defavoarea lor total.”

Opiniile avocatului general al Curtii Europene de Justitie nu sunt obligatorii, dar sunt respecate in 9 din 10 deciizii finale ale judecatorilor.

Alin Iacob: „Orice decizie favorabila a CJUE poate fi folosita ca jursprudenta si la noi, in conditiile in care situatia e similara pentru ca si in Bulgaria, Croatia si Romania o buna parte a formularilor din contractele de credite au fost similare.”

Daca judecatorii Curtii Europene de Justitie vor decide ca plata ratelor la un curs diferit de cel folosit la acordarea creditului este o clauza abuziva, toti cei cu imprumuturi in franci elvetieni ar putea castiga si ei in instanta plata la cursul initial.

La o rata de 1000 franci reducerea va fi de 1200 lei/pe luna. Peste 50.000 de romani s-au imprumutat in aceasta moneda, iar cele mai multe credite sunt cu ipoteca

 

 


 

 

Nu toate persoanele fizice sunt obligate sa plateasca CAS pentru venituri. In ce situatii nu mai trebuie sa achiti contributia la pensii?

de

Nu toate persoanele fizice sunt obligate sa plateasca CAS pentru venituri. In ce situatii nu mai trebuie sa achiti contributia la pensii?

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/SyrAwp1gmgW

Nu toate persoanele fizice sunt obligate sa plateasca CAS pentru venituri

Potrivit Codului fiscal, exista cinci categorii de persoane fizice care au calitatea de contribuabili la sistemul public de pensii, printre care se numara persoanele fizice autorizate, membrii intreprinderii familiare sau persoanele care realizeaza venituri din profesii libere sau din drepturi de proprietate intelectuala. Totusi, in anumite situatii, clar precizate de Codul fiscal, aceste persoane nu mai datoreaza CAS la stat, obligatia de plata a contributiei incetand.

Legislatia fiscala obliga cinci categorii de persoane fizice sa plateasca contributii la la sistemul public de pensii, si anume:

  • intreprinzatorii titulari ai unei intreprinderi individuale;

  • membrii intreprinderii familiale;

  • persoanele cu statut de persoana fizica autorizata sa desfasoare activitati economice;

  • persoanele care realizeaza venituri din profesii libere;

  • persoanele care realizeaza venituri din drepturi de proprietate intelectuala, la care impozitul pe venit se determina pe baza datelor din evidenta contabila in partida simpla.

In acelasi timp, trebuie sa stiti ca nu datoreaza CAS:

  • Contribuabilii al caror venit net anual, respectiv valoarea anuala a normei de venit, dupa caz, raportat la cele 12 luni ale anului, este sub 35% din castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat ( 35% x 2298 = 804 lei)

  • Persoanele care sunt asigurate ale sistemului public de pensii ca urmare a obtinerii de venituri salariale sau indemnizatii somaj

  • Persoanele care beneficiaza de una din categoriile de pensii acordate in sistemul public de pensii.

  • Persoanele asigurate in sisteme proprii de asigurari sociale neintegrate in sistemul public de pensii.

Persoanele care au avut obligatia sa plateasca CAS, insa nu mai sunt obligate pentru ca si-au pierdut calitatea care le impunea plata acestei contributii (nu mai sunt PFA, nu mai realizeaza venituri din profesii libere, etc.) ori a intervenit una dintre situatiile care le excepteaza de la plata CAS trebuie sa depuna la organul fiscal de domiciliu cererea de incetare a a obligatiei de plata a contributiei de asigurari sociale. 

Este vorba despre formularul 601, aprobat prin Ordinul ANAF nr. 1714/2012, publicat in Monitorul Oficial nr. 798 din 28 noiembrie 2012.

Acest document poate fi utilizat de persoanele fizice care nu mai trebuie sa achite CAS catre stat si solicita incetarea obligatiei de plata a acestei contributii.

Formularul 601 completat se va depune la Fisc  impreuna cu documentele justificative care atesta dreptul contribuabilului de a solicita incetarea obligatiei de plata a CAS.

Care sunt documentele justificative necesare?

  • Intreprinzatorii titulari ai unei intreprinderi individuale – copie de pe certificatul de radiere eliberat de registrul comertului,
  • Membrii intreprinderii familiale – copie de pe certificatul de radiere sau copia de certificatul constatator eliberat de registrul comertului,
  • Persoanele care realizeaza venituri din profesii libere – copie dupa formularul 070, inegistrat la Fisc prin care s-a solicitat incetarea activitatii,
  • Persoanele care realizeaza venituri din drepturi de proprietate intelectuala, la care impozitul pe venit se determina pe baza datelor din evidenta contabila in partida simpla – copie dupa documentele din care rezulta ca incetarea activitatii, ca de exemplu: declaratia de venit estimat, inregistrata la Fisc.

De asemenea, in functie de situatia specifica a contribuabilului, mai trebuie depuse:

  • copie de pe contractul individual de munca sau adeverinta eliberata de angajator – in cazul unei persoane care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca,
  • adeverinta eliberata institutiile care administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj – in cazul somerilor,
  • copie de pe decizia de pensionare – in cazul pensionarilor,
  • copie de pe ordinul de numire in functe – in cazul in care persoana este functionar public,
  • adeverinta eliberata de angajator – in cazul in care persoana este cadru militar in activitate, soldat/gradat voluntar, politist sau functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale,
  • adeverinta eliberata de institutia in a carei evidenta contribuabilul figureaza ca asigurat sau orice alt document care atesta calitatea de persoana asigurata in sisteme proprii de asigurari sociale neintegrate in sistemul public de pensii.

Potrivit procedurii prezentate in Ordinul ANAF nr. 1714/2012, documentele se prezinta in original si copie, iar copia se certifica de organul fiscal „conform cu originalul”, dupa care originalul este restituit contribuabilului. Daca documentele sunt depuse prin posta este necesar ca acele copii sa fie legalizate.

Documentele se analizeaza de catre ANAF, care poate admite cererea sau o poate respinge.

In cazul in care accepta cererea contribuabilui de a nu mai plati CAS, ANAF va emite o noua decizie de impunere privind CAS (formular 610) in care se stabileste contributia la nivel zero pentru lunile care au mai ramas din anul fiscal.

Daca ANAF considera ca nu sunt indeplinite conditiile pentru incetarea obligatiei de plata a CAS, cererea depusa de contribuabil este respinsa, caz in care organul fiscal trebuie sa comunice contribuabilului un document in care sa motiveze respingerea cererii.

De asemenea, in situatia in care Fiscul constata ca documentatia depusa este incompleta va anunta contribuabilul, printr-o notificare, ca trebuie sa completeze actele. Acesta are 15 zile la diospozitie pentru a se prezenta la ANAF ca sa-si clarifice situatia fiscala, dupa acest termen cererea fiindu-i respinsa automat.


Firmele obligate sa isi schimbe denumirea mai au doar un an la dispozitie pentru a face acest lucru. Pana acum, doar 16% dintre ele au depus cereri la ONRC

de

Firmele obligate sa isi schimbe denumirea mai au doar un an la dispozitie pentru a face acest lucru. Pana acum, doar 16% dintre ele au depus cereri la ONRC

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/bCgcsnFBgLh

Firmele obligate sa isi schimbe denumirea

Intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila a obligat mai multe societati comerciale sa isi schimbe denumirea. Firmele au la dispozitie doi ani, calculati de la 15 februarie 2013, pentru a opera aceste modificari in actele lor constitutive, insa pana acum mai putin de doua firme din zece au initiat demersurile legale pentru schimbarea denumirii.

Aproximativ 16% dintre cei 215 operatori economici care sunt obligati sa isi schimbe denumirea au si finalizat procedurile legale, conform unei statistici obtinute de AvocatNet.ro de la Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC).

„In intervalul 13.06.2012 – 07.02.2014 un numar de 34 de profesionisti au solicitat inregistrarea in Registrul Comertului a mentiunii privind  modificarea actului constitutiv ca urmare a schimbarii denumirii societatii, potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 76/2012”, a precizat, la solicitarea noastra, Bogdan Mihail Burdescu, Director Directia Contencios la ONRC.

Legea de punere in aplicare a Codului de procedura civila (Legea nr. 79/2012) obliga societatile inregistrate in registrul comertului care au in denumire sintagma „societate comerciala” sa inlocuiasca aceasta sintagma cu termenul „societate”.

Aceasta prevedere a intrat in vigoare la 15 februarie 2013, iar firmele au termen pana la 15 februarie 2015 sa o puna in practica prin modificarea actului constitutiv. (Va reamintim ca noul Cod de procedura civila, deci inclusiv aceasta prevedere, ar fi trebuit sa intre in vigoare inca de la 1 septembrie 2012, insa data a fost amanata pana la 1 februarie 2013 si, ulterior, pana la 15 februarie 2013.)

Prevederea se aplica doar societatilor care au in denumire sintagma „societate comerciala”, si nu tuturor societatilor care au forma juridica SC – societate comerciala.

„Pana la finalizarea acestor demersuri, societatea poate functiona cu denumirea inscrisa in registrul comertului la data intrarii in vigoare a prezentei legi. inregistrarea in registrul comertului a mentiunii privind modificarea actului constitutiv ca urmare a schimbarii denumirii societatii este scutita de taxa de inregistrare”, se mai precizeaza la art. 79 din Legea nr. 76/2012.

Practic, Registrul Comertului va opera in baza unei cereri in registrul comertului computerizat aceasta modificare, fara sa solicite bani, insa redactarea actelor cu noua denumire este o sarcina care trebuie rezolvata de catre firma si care, realizata cu ajutorul unui avocat, va insemna si plata unui onorariu pentru acest serviciu.

Firma ta trebuie sa isi schimbe denumirea?

La inceputul anului trecut, Oficiul National al Registrului Comertului a publicat lista completa a firmelor care sunt obligate sa isi modifice denumirea odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila la 15 februarie 2013. In total, 215 societati se regasesc in aceasta situatie, ele fiind raspandite in toate cele 41 de judete ale tarii, precum si in Capitala.

Cele mai multe firme care vor fi nevoie sa isi modifice denumirea pana la 15 februarie 2015 sunt situate in Bucuresti (43 de societati), Bihor si Cluj (cate 21 in fiecare judet), Gorj (13 societati) si Brasov (10 astfel de firme).

La polul opus se situeaza judetele Botosani, Giurgiu, Calarasi, Mures sau Suceava, unde nu exista decat cate o singura societate care va trebui sa isi modifice denumirea pana in 15 februarie 2015.

Potrivit ONRC, iata cateva exemple de societati care sunt obligate sa inlocuiasca termenul de „societate comerciala” cu cel de „societate” pana in luna februarie a anului viitor:

  • Citadela Societate Comerciala De Productie Constructii Servicii Si Import Export SRL
  • Societate Comerciala Pentru Promovare Internationala SRL
  • Societatea Comerciala De Asigurare-Reasigurare Astra SA
  • Societatea Comerciala De Constructii Si  Reparatii Grand SA
  • Societatea Comerciala Pentru Servicii De Mentenanta A Retelei Electrice De Transport  Smart Sa Bucuresti Sucursala Pitesti
  • Societatea Comerciala Constructii Montaj Vrancea SA
  • Societatea Comerciala Complexul Energetic  Hunedoara S.A.
  • Societatea Comerciala De Comert Reno SRL
  • Societatea Comerciala De Comert Si Prestari Servicii Muset SRL
  • Societatea Comerciala De Comert Si Servicii  Trans-Abc SRL

Oficiul National al Registrului Comertului mai preciza in anuntul dat publicitatii in luna februarie 2013 ca „se recomanda inlocuirea sintagmei <<societate comerciala>> cu termenul <<societate>> in actele constitutive ale celorlalte societati care au prevazuta aceasta sintagma numai in continutul actului constitutiv, nu si in denumire, raportat la dispozitiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit carora persoana juridica poarta denumirea stabilita, in conditiile legii, prin actul de constituire sau prin statut”.

De asemenea, Registrul Comertului mai arata ca „in ceea ce priveste sucursalele societatilor, in conformitate cu prevederile art. 105 alin. (3) din Normele Metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2594/C./2008, modificarile privind denumirea sucursalei se inregistreaza la oficiul registrului comertului de la sediul persoanei juridice care a infiintat sucursala, din oficiu, pe baza notificarii si a inscrisurilor doveditoare, transmise pe cale electronica de catre ORCT la care s-a inmatriculat sucursala.”

Actele necesare pentru schimbarea denumirii

Rodica Balaci de la ONRC a explicat acum cateva luni pentru AvocatNet.ro ca termenul de solutionare a unei cereri de schimbare de  denumire este de cinci zile, fiind necesare cateva documente:

  • Cererea de inregistrare completata in original – formular tipizat ONRC;

  • Dovada verificarii disponibilitatii si a rezervarii firmei (original);

  • Acordul pentru utilizarea denumirii, prevazut de art. 39 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (copie);

  • Actul modificator al actului constitutiv (hotararea adunarii generale a asociatilor actionarilor/decizia asociatului unic sau actul aditional la actul constitutiv, original);

  • Certificatul de inregistrare si, dupa caz, anexa/anexele (original);

  • Actul constitutiv actualizat;

In plus, daca este cazul se anexeaza si o imputernicire speciala (in forma autentica), avocatiala sau delegatie pentru persoanele desemnate sa indeplineasca formalitatile legale (original).

Art. 39 din Legea nr. 26/1990 stabileste ca Oficiul registrului comertului va refuza inscrierea unei firme care, neintroducand elemente deosebite in raport cu firme deja inregistrate, poate produce confuzie cu acestea.

In schimb, inscrierea unei firme care contine cuvintele: «national», «roman», «institut» sau derivatele acestora ori cuvinte sau sintagme caracteristice autoritatilor si institutiilor publice centrale se realizeaza numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului, in timp ce inscrierea unei firme care contine cuvinte sau sintagme caracteristice autoritatilor si institutiilor publice locale se realizeaza numai cu acordul prefectului judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, in circumscriptia teritoriala in care solicitantul si-a stabilit sediul social.

Mai mult deca atat, normele legale interzic inscrierea unei firme care contine cuvintele: «stiintific», «academie», «academic», «universitate», «universitar», «scoala», «scolar» sau derivatele acestora.


Succesiune loc de veci in concesiune

de

Succesiune loc de veci in concesiune

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/hkhTk9dMKLn

Succesiune loc de veci in concesiuneVânzarea locurilor de veci aflate sub contract de concesiune este interzisă, însă dreptul de concesiune poate fi dobândit prin donaţie şi succesiune legală sau testamentară, orice convenţie contrară fiind nulă – se arată în Regulamentul pentru Organizarea şi Funcţionarea Cimitirelor Parohiale şi Mănăstireşti din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.

Dreptul de concesiune poate fi dobândit prin donaţie şi succesiune legală sau testamentară, orice convenţie contrară fiind nulă – se arată în Regulamentul pentru Organizarea şi Funcţionarea Cimitirelor Parohiale şi Mănăstireşti din cuprinsul Eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române.

În realitate, „comerţul” cu locuri de veci pare o afacere, dovadă nenumăratele anunţuri din ziare prin care se caută clienţi pentru… morminte, deşi acelaşi Regulament interzice un asemenea trafic prin presă.

„Am găsit pe cineva care are un loc de veci concesionat legal pe numele mamei lui, care trăieşte, are deja un cavou în care nu a înmormântat pe nimeni până acum. Ar fi loc să fac şi eu un cavou lângă al lui. Problema e că omul mi-a zis din start că-mi face acest bine, dar să n-am pretenţie la acte şi nici să nu spun la nimeni despre blatul nostru. Plus că îmi cere şi o grămadă de bani. Risc ceva dacă mă înham la chestia asta? Părinţii mei sunt bătrâni, eu mi-am găsit de lucru în Anglia şi trebuie să fac un cavou până să plec, orice se poate întâmpla…”.

Condiţii de concesionare
Locurile de înhumare din cimitirele aflate pe raza municipiului Constanţa pot fi atribuite în concesiune la cererea cetăţenilor, a organizaţiilor nonguvernamentale care se ocupă de ocro-tirea copiilor, a persoanelor cu dizabilităţi sau defavorizate, de cămine de pensionari, cu aprobarea primarului, fără licitaţie, pe baza taxelor stabilite de către regulamentul aprobat de Consiliul local.

De asemenea, potrivit Administraţiei Cimitirelor, prelungirea contractului de concesiune, renunţarea la acesta etc. se pot face numai cu respectarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a cimitirelor de pe raza municipiului Constanţa, aprobat de Consiliul local.


Testarea ADN pentru Emigrare

de

Testarea ADN pentru Emigrare

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Me1FfVvSvRG

Testarea ADN pentru Emigrare

Cu cat sunt analizati mai multi LOCI pentru stabilirea paternitatii sau relatiilor de rudenie, cu atat creste mai mult acuratetea rezultatului. DDC face analiza a minimum 20 de LOCI in toate tipurile de testare, garantand ca rezultatele sunt de o acuratete de 500 de ori mai mare decat celelalte teste cu mai putini LOCI.

DDC ofera o varietate de servicii de testari ADN pentru a ajuta persoanele care au nevoie sa aduca dovezi despre relatiile lor biologice pentru emigrare.

ND si ambasadele Marii Britanii, si multe alte birouri de imigrare din toata lumea solicita ca testele ADN pentru scopuri de imigrare (emigrare) sa fie efectuate de laboratoare certificate de catre ISO.

Cum functioneaza procesul

In cele ce urmeaza este prezentat un scurt rezumat al procesului de testare ADN pentru emigrare in cadrul DDC.

  1. Un solicitant pentru emigrare sau un client privat ne trimite o cerere prin mail, fax, scrisoare, sau utilizand unul dintre butoanele de mai jos. Cererea trebuie sa afirme starea relatiei ce trebuie stabilite, numele intreg, datele de nastere, si informatii de contact pentru toate partile implicate in test si orice informatie pertinenta privind data audierii. De asemenea ar trebui furnizate datele de contact ale medicului de familie sau nu, in caz ca clientii doresc sa foloseasca unul dintre centrele de colectare a probelor ale DDC.

  2. DDC coordoneaza programarile pentru colectarea de probe si furnizeaza truse de colectare medicilor de familie ale clientilor sau centrelor noastre de colectare.

  3. Odata ce probele sunt trimise laboratorului  se vor efectua toate testarile necesare.

  4. Cand testarile s-au incheiat, se  vor trimite solicitantului sau clientului rezultatele testarii ADN si alte documente anexe necesare.


Se mai face succesiune

de

Se mai face succesiune

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/YLo6bS7FutF

Se mai face succesiune

Succesiunile se deschid prin moarte.

Art. 652
Legea reguleaza ordinea succesiunilor intre mostenitorii legitimi.
Copiii naturali, in privinta succesiunii mamei lor si a colateralilor sai, sunt asimilati copiilor legitimi si viceversa.

In lipsa de mostenitori legitimi sau naturali, bunurile se mostenesc de sotul supravietuitor. In lipsa de sot, statul devine mostenitor.

Art. 653
Descendentii si ascendentii au de drept posesiunea succesiunii din momentul mortii defunctului.
Ceilalti mostenitori intra in posesiunea succesiunii cu permisiunea justitiei.


Avize si autorizatii

de

Avize si autorizatii

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/AhZaHbYL2gL

Avize si autorizatii
Dupa inregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului si dupa obtinerea certificatului de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare sau, după caz, la data eliberării certificatului de înscriere de menţiuni sau înainte de începerea unei activităţi care necesită autorizare, societatea comerciala are obligaţia de a obtine autorizatia de functionare (prin autorizarea functionarii se intelege asumarea de catre solicitant a responsabilitatii privitoare la legalitatea desfasurarii activitatilor declarate.)
Activitatile cu impact semnificativ asupra mediului vor fi autorizate din punct de vedere al protectiei mediului de catre autoritatile competente de protectia mediului, la sediile acestora.

              Prin autorizarea funcţionării se înţelege:
1.  Asumarea de către solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea desfăşurării activităţii, prin depunerea unei declaraţii pe propria răspundere. Oficiul registrului comerţului va elibera solicitantului un certificat constatator care atestă înregistrarea declaraţiei pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile de autorizare pentru activitatea sau obiectivul precizat.
2. In cazul în care solicitantul nu desfăşoară, la sediul social principal sau secundar, activităţile prevăzute în actul constitutiv sau modificator, o perdioada de maximum 3 ani, va depune o declaraţie pe propria răspundere în acest sens. O dată cu eliberarea certificatului de înregistrare sau de înscriere de menţiuni, oficiul registrului comerţului va elibera solicitantului un certificat constatator care atestă că s-a înregistrat declaraţia pe propria răspundere şi că nu este necesară autorizarea funcţionării.

             Conform punctului 1 de mai sus, autoritatile publice competente vor efectua  un control privind conformitatea celor declarate, pentru:
a) actul de autorizare sanitară, emis de direcţiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau de ministerele cu reţea proprie de sănătate publică;
b) actul de autorizare veterinară, emis de direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor teritoriale sau, după caz, de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de ministerele cu reţea veterinară proprie;
c) actul de autorizare de mediu, emis de autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor;
d) actul de autorizare din punct de vedere al protecţiei muncii, emis de inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

            Cererile de autorizare a funcţionării se depun la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul din judeţul pe a cărui rază solicitantul îşi are stabilit sediul social principal sau secundar, la inregistratea societatii ori a sediului secundar, sau pe parcursul functionarii, ori de cate ori intervine o modificare in cele declarate anterior.

            Pe langa autorizarea functionarii de la Registrul Comertului, prezentata mai sus, exista multe alte situatii in care sunt cerute avize, autorizatii, licente functionare foarte variate, cum sunt cele de mai jos, dupa inmatricularea societatii:
» Case de schimb valutar – autorizatia de functionare emisa de Banca Nationala a României ;obiect unic de activitate
» Societati de asigurare-reasigurare – aviz de la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor
» Societati de turism -licenta de turism-Ministerul Turismului+ 1 angajat cu brevet de turism
» Operatiuni vamale -autorizatie Directia Generala a Vamilor
» Paza obiectivelor, bunurilor, valorilor – aviz Ministerul de Interne si autorizatie Inspectoratele judetene de politie
» Societati de arhitectura – cel putin un asociat este membru în Ordinul Arhitectilor din Romania cu drept de semnatura si este înscris în Tabloul National al Arhitectilor la sectiunea 1-arhitecti;
» Servicii în domeniul protectiei muncii – abilitare Ministerul Muncii si Solidaritatii sociale
                » Autorizatia de comercializare a diferitelor produse: tutun,alcool,etc
                » Autorizatia de functionare, eliberata de Primaria din sectorul unde veti functiona
» Autorizarea sanitara veterinara de functionare a unitatilor din industria alimentara, emisa de catre Directia Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor judetena, de pe raza careia functioneaza respectiva unitate alimentara.


Avize si autorizaţii necesare funcţionării comercianţilor

de

Avize si autorizaţii necesare funcţionării comercianţilor

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/XbBatyifywT

Avize si autorizaţii necesare funcţionării comercianţilor

Pentru autorizarea şi funcţionarea comerciantului, sunt necesare, după caz, anumite avize şi autorizaţii care vor fi prezentate în continuare, împreună cu modul în care ele pot fi obţinute.

 AUTORIZAREA FUNCŢIONĂRII COMERCIANŢILOR DIN PUNCT DE VEDERE AL

PREVENIRII ŞI STINGERII INCENDIILOR

Autorizaţia reprezintă actul care condiţionează funcţionarea comercianţilor de respectarea legislaţiei privind prevenirea şi stingerea incendiilor.

Autorizaţia se emite de către autoritatea competentă în a cărei rază teritorială se află sediul social şi/sau sediile secundare ale comerciantului, respectiv brigada/grupul de pompieri militari, prin reprezentantul delegat la Biroul unic din cadrul camerei de comerţ şi industrie teritoriale.

Autorizarea funcţionării comercianţilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor este obligatorie pentru construcţiile noi şi pentru amenajările, extinderile sau schimbările de destinaţie la construcţiile existente care se încadrează în cazurile prevăzute în anexa nr. 1.1 şi pentru care este obligatorie şi s-a obţinut în prealabil, în condiţiile legii, autorizaţia de construire.

Pentru situaţiile care nu se încadrează în cazurile prevăzute în anexa nr. 1.1 din Procedura de autorizare a funcţionării comercianţilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, în vederea obţinerii autorizaţiei solicitanţii vor depune numai o declaraţie pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică privind apărarea împotriva incendiilor.

DOCUMENTAŢIA NECESARĂ

În vederea obţinerii autorizaţiei solicitantul va depune la Biroul unic cererea de înregistrare, în care se vor înscrie atât datele de identificare a sediului social şi sediilor secundare, cât şi activităţile pe care urmează să le desfăşoare efectiv în aceste sedii, codificate în conformitate cu nomenclatorul CAEN.

Solicitantul este obligat să anexeze la cererea de înregistrare următoarele documente:

a) pentru cazurile încadrate în prevederile art. 3 alin. (1) respectiv anexa nr. 1.1 din Procedura de autorizare a funcţionării comercianţilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, piese scrise şi desenate ale documentaţiei tehnice de execuţie, respectiv:

– scenariu de siguranţă la foc – elaborat conform metodologiei aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 84/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 12 septembrie 2001;

– plan de situaţie şi planuri de arhitectură pentru fiecare nivel al construcţiei sau al spaţiilor supuse autorizării de P.S.I.

– elaborate şi, după caz, verificate conform prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 24 ianuarie 1995, ale Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.943/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2002;

b) pentru cazurile care nu se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) respectiv anexa nr. 1.1 din Procedura de autorizare a funcţionării comercianţilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, declaraţie pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile de funcţionare prevăzute de lege, conform modelului prezentat în anexa nr. 1.2 pct. I din aceeaşi procedură;

c) dovada achitării tarifului aferent autorizării, după caz.

Pentru construcţiile existente la care se execută amenajări, extinderi sau schimbări de destinaţie documentele prevăzute la lit. a) vor fi însoţite, după caz, de avizul proiectantului iniţial sau raportul de expertiză tehnică, cu însuşirea soluţiilor cuprinse în proiect, conform legislaţiei specifice.

Solicitantul are obligaţia de a prezenta pe timpul verificării efectuate la faţa locului, la solicitarea reprezentantului brigăzii/grupului de pompieri militari, întreaga documentaţie tehnică de execuţie, elaborată în conformitate cu prevederile legislaţiei privind calitatea şi autorizarea în construcţii.

Documentele se depun îndosariate.

Pentru sediul social şi fiecare sediu secundar se va elibera câte o anexă la certificatul de înregistrare.

Pentru autorizarea funcţionării din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor se percepe un tarif de 500.000 lei pentru fiecare sediu, în care se declară activităţile, indiferent de numărul activităţilor declarate.

Tarifele se achită la casieria Biroului unic din cadrul camerelor de comerţ şi industrie teritoriale, care vor efectua viramente către trezoreriile statului, în conturile brigăzilor/grupurilor de pompieri militari avizatoare, în termenele stabilite de reglementările legale în vigoare privind finanţele publice.


Reprezentantii legali ai institutiilor publice din Romania

de

Reprezentantii legali ai institutiilor publice din Romania

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/hoCo3QPZNep

Reprezentantii legali ai institutiilor publice din Romania

Art. 20 Obligaţiile reprezentanţilor legali

(1) Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora.

(2) În cazul în care, din orice motiv, obligaţiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociaţii răspund solidar pentru îndeplinirea acestora.


Institutiile publice din Romania

de

Institutiile publice din Romania

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/F2N3WYShQ4E

Institutiile publice din Romania

Majoritatea institutiilor din Romania sunt publice sau cel putin au tangenta cu segmente din public, iar adresele lor si datele de contact sunt de asemenea publice si disponibile pentru toti. Institutiile publice  sunt:

  • Presedintie, guvern, parlament si ministere din Romania;

  • Curtea de apel din Romania;

  • Judecatorii din Romania;

  • Parchete militare din Romania;

  • Parchete nationale anticoruptie din Romania;

  • Statii meteo din Romania;

  • Tribunale judetene din Romania;

  • Tribunale militare din Romania;

  • Uniuni nationale din Romania;

  • Birouri vamale de control si vamuire la frontiera;

  • Birouri vamale de control si vamuire la interior;

  • Comandamentul de jandarmi din Romania;

  • Detasamente de pompieri din Romania;

  • Directii regionale vamale interjudetene din Romania;

  • Garda financiara din Romania;

  • Garda nationala de mediu din Romania;

  • Politia portuara a Romaniei;

  • Politia transporturi feroviare din Romania;

  • Serviciul roman de informatii (SRI) din Romania;

  • Agentii de protectie a mediului din Romania;

  • Agentii judetene pentru ocuparea fortelor de munca din Romania

  • Directia pentru dialog, familie si solidaritate sociala din Romania

  • Directii trezorerie si contabilitate publica din Romania

  • Inspectorate de protectie civila din Romania

  • Inspectorate judetene al politiei de frontiera din Romania

  • Inspectorate teritoriale de munca din Romania

  • Inspectoratul de concurenta din Romania

  • Inspectoratul de stat in constructii, urbanism si amenajarea teritoriului

  • Oficiile registrului comertului de pe langa tribunalele din Romania

  • Autoritatea rutiera romana;

  • Autoritati pentru straini din Romania

  • Camere de comert, industrie si agricultura din Romania

  • Curtea de conturi din Romania

  • Directii judetene de statistica din Romania

  • Partide politice din Romania

  • Serviciul public de asistenta sociala din Romania;

  • Birouri judetene de informare – recrutare

  • Centre militare

  • Cercuri militare

  • Oficii de mobilizare a economiei si pregatirea teritoriului pentru aparare

  • Religii si denominatiuni:
    • Adventisti de ziua a saptea;
    • Baptisti;
    • Crestini dupa Evanghelie;
    • Edituri / librarii crestine;
    • Educatie crestina;
    • Interdenominational;
    • Oastea Domnului;
    • Organizatii crestine;
    • Link-uri ortodoxe;
    • Penticostali;
    • Portaluri si resurse crestine;
    • Radio si TV crestine, media;
    • Reviste si publicatii crestine;
    • Catolicism, biserici catolice.
    • Lista biserici din Bucuresti;
    • Calendar ortodox

  • Politia:Primariile din Romania;

    • Politia din Romania, de la Alba pana la Gorj;

    • Politia din Romania, de la Harghita pana la Vrancea;

  • Prefecturile din Romania;

  • Confederatii sindicale din Romania;

  • Ambasade in Romania, ambasadele tarilor straine in Romania.


Femei batute de catre soti

de

Femei batute de catre soti

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/PV6hKUEn5QA

Femei batute de catre soti

Violenta domestica este definita in termeni legislativi ca fiind “orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru al familiei impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice”, conform Legii 217/2003.

Impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile constituie, de asemenea, violenta in familie.

Tipuri de violenta domestica

Violenta in familie se manifesta sub diferite forme:

– violenta verbala
– violenta psihologica
– violenta fizica
– violenta sexuala
– violenta economica
– violenta sociala
– violenta spirituala

Influenta violentei domestice asupra copiilor

Cercetarile arata ca trauma copiilor care cresc intr-o atmosfera de violenta, chiar daca nu sunt ei victimele directe, este intensa si are consecinte profunde asupra modului in care se vor dezvolta acestia. In cadrul unei familii in care violenta domestica este prezenta, copilului ii sunt neglijate nevoia de siguranta, nevoia de dragoste, nevoia de intelegere.

Cate persoane sunt afectate de violenta domestica

In 2012, aproximativ 1000 de persoane au depus cereri pentru ordin de protectie impotriva partenerului de viata, conform unei cercetari efectuate de mai multe organizatii pentru drepturile femeilor, noteaza “Romania Libera”.

La 8 martie 2012, presedintele Traian Basescu a promulgat legea pentru combaterea violentei domestice. Potrivit acestei legi, partenerul care se simte agresat poate solicita instantei sa emita un ordin de protectie fata de agresor.Astfel, instanta poate dispune, in termen de 6 luni de la depunerea cererii pentru ordinul de restrictie, masuri impotriva agresorului. Acesta poate fi obligat sa paraseasca domiciliul comun, sa plateasca anumite costuri survenite ca urmare a agresiunii, precum costuri medicale, de judecata.De asemenea, instanta poate obliga agresorul sa urmeze cursuri de consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.Acest ordin de restrictie nu poate sa depaseasca doi ani.


Violenta impotriva femeilor

de

Violenta impotriva femeilor

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/7g4YwjuCwVB

Violenta impotriva femeilor

Asociatia pentru Promovarea Femeii din Romania a fost prima organizatie care impreuna cu un grup de avocati, procurori si judecatori a realizat un proiect de lege pe violenta domestica ce a fost prezentat reprezentantilor Parlamentului si a devenit lege – 217/2003. APFR este totodata prima organizatie care a infiintat o linie telefonica de criza, „Telefonul Albastru” (0256.293.203) pentru femei victime ale violentei in familie si abuzului sexual, in judetul Timis si in partea de vest a Romaniei.

„Poate cineva sa spuna cu mana pe inima ca nu stie nici un caz de violenta domestica? Greu de crezut, in Romania de azi. Majoritatea covarsitoare a romanilor se declara impotriva unui astfel de comportament. Raportam insa aceste cazuri? Mai degraba nu. Prin campaniile noastre, vrem sa dam un exemplu societatii si sa ii determinam pe oameni – atat pe victime cat si pe martorii acestor abuzuri – sa ia atitudine.

Noi am facut primul pas in momentul in care am infiintat Telefonul Albastru. Sper ca romanii sa inteleaga importanta unui astfel de instrument. El nu se rezuma la o simpla raportare ci oferim atat consiliere psihologica cat si sprijin real victimelor violentei domestice,” spune Adela Dinu, director executiv APFR.

Scopul campaniei: sa ii determine pe oameni sa raporteze cazuri de violenta domestica catre APFR, o organizatie care ofera sprijin victimelor violentei domestice.

Violenta psihica in familie

de

Violenta psihica in familie

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/BaFUaQ5TBcR

Violenta psihica in familie

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
violenţă în familie – orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum şi contra proprietăţii comune sau personale;

violenţă fizică – vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar;

  violenţă psihologică – impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derîdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viaţa personală; acte de gelozie;

impunere a izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei de învăţămînt; deposedare de acte de identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar;


Violenta psihica

de

Violenta psihica

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Rn6q3DP4Qkr

Violence conjugale

Articolul 5.  Principiile de bază ale prevenirii
şi combaterii violenţei în familie
Prevenirea şi combaterea violenţei în familie se efectuează pe următoarele principii:

a) legalitatea;
b) egalitatea;
c) confidenţialitatea;

d) accesul la justiţie;
e) protecţia şi securitatea victimei;
f) cooperarea autorităţilor administraţiei publice cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale.
Articolul 6. Sfera de acţiune a legii

Prevederile prezentei legi se aplică în egală măsură cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc pe teritoriul ei.


Principiul penalul tine in loc civilul

de

Principiul penalul tine in loc civilul

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/X4yVriitHKn

Principiul penalul tine in loc civilulpenalul ţine în loc civilul, (în limba franceză ,,le criminel tient le civil en état”), regulă potrivit căreia judecarea unei acţiuni civile în faţa instanţei civile se suspendă, dacă există un proces penal pendinte cu privire la aceeaşi faptă, pînă la rezolvarea definitivă a acţiunii penale (art. 19, alin. 2, C.p.p.).

Hotărarea instanţei penale are autoritate da lucru judecat ]n faţa instanţei civile ]n condiţiile prevăzute de lege. V. şi autoritate de lucru judecat.


Prevenire violenta in familie

de

Prevenire violenta in familie

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/K8RG58Ye2QZ

Prevenire violenta in familie

Articolul 1. Obiectul legii
Prezenta lege stabileşte bazele juridice şi organizatorice ale activităţii de prevenire şi de combatere a violenţei în familie, autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii de  prevenire şi de combatere a violenţei în familie, mecanismul de sesizare şi soluţionare a cazurilor de violenţă.

Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
violenţă în familie – orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic ori prin cauzare de prejudiciu material sau moral, comisă de un membru de familie contra unor alţi membri de familie, inclusiv contra copiilor, precum şi contra proprietăţii comune sau personale;
violenţă fizică – vătămare intenţionată a integrităţii corporale ori a sănătăţii prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, prin otrăvire, intoxicare, alte acţiuni cu efect similar;

violenţă sexuală – orice violenţă cu caracter sexual sau orice conduită sexuală ilegală în cadrul familiei sau în alte relaţii interpersonale, cum ar fi violul conjugal, interzicerea folosirii metodelor de contracepţie, hărţuirea sexuală; orice conduită sexuală nedorită, impusă; obligarea practicării prostituţiei; orice comportament sexual ilegal în raport cu un membru de familie minor, inclusiv prin mîngîieri, sărutări, pozare a copilului şi prin alte atingeri nedorite cu tentă sexuală; alte acţiuni cu efect similar;
violenţă psihologică – impunere a voinţei sau a controlului personal, provocare a stărilor de tensiune şi de suferinţă psihică prin ofense, luare în derîdere, înjurare, insultare, poreclire, şantajare, distrugere demonstrativă a obiectelor, prin ameninţări verbale, prin afişare ostentativă a armelor sau prin lovire a animalelor domestice; neglijare; implicare în viaţa personală; acte de gelozie; impunere a izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială; izolare de familie, de comunitate, de prieteni; interzicere a realizării profesionale, interzicere a frecventării instituţiei de învăţămînt; deposedare de acte de identitate; privare intenţionată de acces la informaţie; alte acţiuni cu efect similar;

violenţă spirituală – subestimare sau diminuare a importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, prin interzicere, limitare, luare în derîdere sau pedepsire a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase; impunere a unui sistem de valori personal inacceptabile; alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
violenţă economică – privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate; abuz de variate situaţii de superioritate pentru a sustrage bunurile persoanei; interzicere a dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune; control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune; refuz de a susţine familia; impunere la munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv a unui membru de familie minor; alte acţiuni cu efect similar;

prejudiciu moral – cauzare de suferinţe unui membru de familie, inclusiv unui copil, în cadrul familiei sau al unor alte relaţii interpersonale, care duce la umilire, frică, înjosire, incapacitate de apărare împotriva violenţei fizice, la sentimente de frustrare;
prejudiciu material – daune materiale, susceptibile de evaluare sau estimare financiară/pecuniară, rezultînd din orice act de violenţă în familie, în concubinaj, precum şi costurile pentru instrumentarea cazurilor de violenţă în familie;
agresor – persoană care comite acte de violenţă în familie, în concubinaj;
victimă – persoană, adult sau copil, supusă actelor de violenţă în familie, în concubinaj;
ordonanţă de protecţie – act legal prin care instanţa de judecată aplică măsuri de protecţie a victimei.

 


Legea privind prevenirea si combaterea violentei

de

Legea privind prevenirea si combaterea violentei

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/dSQus2Ky1m5

M375/0009

Articolul 5.  Principiile de bază ale prevenirii
şi combaterii violenţei în familie
Prevenirea şi combaterea violenţei în familie se efectuează pe următoarele principii:

a) legalitatea;
b) egalitatea;
c) confidenţialitatea;

d) accesul la justiţie;
e) protecţia şi securitatea victimei;
f) cooperarea autorităţilor administraţiei publice cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale.
Articolul 6. Sfera de acţiune a legii

Prevederile prezentei legi se aplică în egală măsură cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc pe teritoriul ei.

Divort, incredintare minor

de

Divort, incredintare minor

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/TQfaouB2SHo

Divort, incredintare minor

Articolul 7. Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii
de prevenire şi de combatere a violenţei în
familie
(1) Autorităţile şi instituţiile abilitate cu funcţii  de prevenire şi de combatere a violenţei în familie sînt:
a) autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate (Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei);

b) autorităţile administraţiei publice locale de specialitate:
– secţiile/direcţiile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei;
– direcţiile generale de învăţămînt, tineret şi sport;
– organele ocrotirii sănătăţii;
– organele afacerilor interne;
c) comisiile pentru probleme sociale de pe lîngă autorităţile administraţiei publice locale;
d) centrele/serviciile de reabilitare a victimelor şi agresorilor;
e) alte organizaţii cu activităţi specializate în domeniu.

 (2) Autoritatea publică centrală abilitată cu funcţii de elaborare şi de promovare a politicilor de prevenire şi de combatere a violenţei în familie şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
(3) Pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei se creează Consiliul coordonator interministerial în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, în componenţa căruia intră cîte un reprezentant al autorităţilor centrale, conform alin. (1), reprezentanţii societăţii civile şi alte părţi interesate. Consiliul coordonator interministerial este responsabil de asigurarea coordonării şi colaborării dintre ministere şi alte autorităţi administrative centrale cu competenţe în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie. Regulamentul Consiliului coordonator interministerial este aprobat prin hotărîre de Guvern.
[Art.7 al.(3) introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
(4) Autoritatea publică locală abilitată cu funcţii de implementare a politicilor de prevenire a violenţei în familie şi de asistenţă socială a victimelor şi agresorilor este secţia/direcţia raională de asistenţă socială şi protecţie a familiei, în cadrul căreia se desemnează un specialist responsabil de domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
[Art.7 al.(4) introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]

(5) Celelalte servicii publice de nivel local vor desemna persoane cu atribuţii privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, responsabile de coordonarea activităţilor specifice în cadrul instituţiei sale şi de colaborarea în desfăşurarea activităţilor comune la nivelul teritoriului administrativ, în baza unor proceduri stabilite de conlucrare în prevenirea şi combaterea cazurilor de violenţă în familie.
[Art.7 al.(5) introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]


Violenta in familie

de

Violenta in familie

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/VLMXaXyQQHD

VIOLENTA IN FAMILIEArticolul 11. Dreptul la protecţie al victimei
(1) Victimei i se garantează apărarea drepturilor şi intereselor  legitime.
(2) Persoanele cu funcţie de răspundere, alte persoane care cunosc existenţa  unui pericol pentru viaţa şi sănătatea unei potenţiale victime trebuie să comunice acest fapt autorităţilor abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie.

(21) Victima are dreptul la asistenţă pentru recuperare fizică, psihologică şi socială prin acţiuni speciale medicale, psihologice, juridice şi sociale. Acordarea serviciilor de protecţie şi asistenţă nu este condiţionată de dorinţa victimei de a face declaraţii şi a participa la procese de urmărire în justiţie a agresorului. Dreptul la viaţa privată şi confidenţialitatea informaţiei privind victima sînt garantate.
[Art.11 al.(21) introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
3) Autorităţile abilitate cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie sînt obligate să reacţioneze prompt la orice sesizare şi să informeze victimele despre drepturile lor, despre autorităţile şi instituţiile cu funcţii de prevenire şi combatere a violenţei în familie; despre tipul serviciilor şi organizaţiile la care se pot adresa după ajutor; despre asistenţa disponibilă pentru ele; unde şi cum pot depune o plîngere; despre procedura ce urmează după depunerea plîngerii şi rolul lor după asemenea proceduri; cum pot obţine protecţie; în ce măsură şi în ce condiţii au acces la consultanţă sau asistenţă juridică; dacă există un pericol pentru viaţa sau sănătatea lor în cazul eliberării unei persoane reţinute sau condamnate; dacă a fost anulată ordonanţa de protecţie.

[Art.11 al.(3) în redacţia LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
(4) Cazurile de violenţă în familie pot fi supuse medierii, la cererea părţilor. Medierea se efectuează de către mediatori atestaţi, iar în lipsa acestora, de către comisiile pentru probleme sociale, cu participarea, după caz, a asistentului social.
(5) Victima are dreptul la asistenţă juridică primară şi calificată gratuită conform legislaţiei cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.
[Art.11 al.(5) introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
(6) Victimei i se acordă asistenţă medicală de instituţiile medico-sanitare în conformitate cu Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală.

    [Art.11 al.(6) introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
(7) Viaţa privată şi identitatea victimei sînt protejate. Înregistrarea, păstrarea şi utilizarea datelor cu caracter personal privind victima se efectuează în conformitate cu prevederile Legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.
[Art.11 al.(7) introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]


Căsătoria în Tunisia

de

Căsătoria în Tunisia

 

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/JmtvsNVp6JY

Căsătoria în Tunisia

Cetăţenii români care doresc să se casătoreasca la Ambasada Romaniei la Tunis trebuie sa fie aibă permis de şedere în Tunisia.

Cetăţenii români care nu au permis de şedere în Tunisia au posibilitatea de a încheia căsătoria în faţa autorităţilor tunisiene, la Oficiul de Stare Civilă.

Pentru incheierea casatoriei in fata autoritatilor tunisiene Ambasada Romaniei poate elibera o declaratie de celibat. Declaratia de celibat este eliberata in limba romana si franceza. La eliberarea documentului este necesara prezentarea unui document de identitate: pasaport sau carte de identitate. Documentul este eliberat pe loc. Taxele consulare se plătesc, în numerar, echivalentul în Dinari Tunisieni a 60 Euro.
Orice serviciu consular se efectueaza pe baza unei programari obtinute in prealabil.

După obţinerea certificatului de căsătorie eliberat de autorităţile tunisiene, pentru a produce efecte juridice în România, acesta poate fi înscris în registrele de stare civilă ale Ambasadei României în Tunisia sau în România, la biroul de stare civilă al primăriei în raza căreia se află domiciliul comun al cuplului. In urma inscrierii documentului tunisian este eliberat un certificat de casatorie romanesc.


Intrebare – violenta domestica

de

Intrebare – violenta domestica

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/XvypK6aKpaL

Intrebare - violenta domestica

Persoanele care pot depune cerere despre comiterea actelor de violenţă în familie sînt:
a) victima;
b) în situaţie de criză, membrii de familie;

c) persoanele cu funcţie de răspundere şi profesioniştii care vin în contact cu familia;
d) autoritatea tutelară;

e) alte persoane care deţin informaţii despre pericolul iminent de săvîrşire a unor acte de violenţă sau despre săvîrşirea lor.