Asociaţie. Recunoaşterea caracterului de utilitate publică. Refuz. Legalitate.

Prin cererea  înregistrată la  Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr.404/2/2007, reclamanta Asociaţia S a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României – Secretariatul General, ca prin sentinţa ce  va pronunţa  instanţa  să dispună anularea deciziei din 26 aprilie  2006 de respingere a cererii sale de acordare a statutului de  utilitate publică  solicitat în baza art.40 din O.G. nr.26/2000, cu modificările  şi completările ulterioare, pârâtul urmând a fi obligat să emită o nouă decizie prin care  să i se acorde acest titlu.

Reclamanta şi-a motivat  acţiunea în sensul că hotărârea  emisă de  pârât în 24 aprilie 2006, de respingere a cererii sale, este netemeinică şi nelegală, întrucât  din documentaţia depusă în susţinerea cererii pentru acordarea statului de utilitate publică, rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute  de art.38 alin. (1)  din O.G. nr.26/2000, iar Ministerul Culturii şi Cultelor prin adresa nr.2235 din 30 iunie 2006 a propus Guvernului recunoaşterea asociaţiei ca  fiind  de utilitate publică, şi cu toate acestea cererea  i-a fost respinsă fără nici o motivare.

Pârâtul Guvernul României, a depus  întâmpinare prin care a invocat  excepţia inadmisibilităţii cererii  reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Urmare analizării actelor şi lucrărilor din dosar, instanţa de  fond  a pronunţat  sentinţa civilă nr.859 din 21 martie 2007, prin care a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi admiţând acţiunea  formulată de reclamantă a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de  recunoaştere a  acesteia ca  fiind o asociaţie  de utilitate publică, obligând  totodată pe pârât de a reanaliza  cererea reclamantei  asociaţiei şi de  a-i recunoaşte acesteia prin hotărâre de Guvern statutul de  asociaţie de utilitate publică, în condiţiile  art.38 şi următorii din  O.G. nr.26/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr.246/2005.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că din dovezile de la dosar a rezultat că petenta reclamantă asociaţie a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor cumulativ prevăzute  de  art.38 alin. (1)  din O.G. nr.26/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr.246/2005 cap.6 pentru a  fi recunoscută ca  fiind  de utilitate publică, astfel că deşi  pârâtul invocă, ca o justificare, caracterul supletiv al normelor de  reglementare, refuzul  acordării acestui statut este nejustificat, astfel că sunt  întrunite dispoziţiile art.8 alin. (1) coroborat cu art.2 alin. (2) din Legea nr.554/2004, petenta fiind astfel vătămată în drepturile sale.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Guvernul României, a declarat recurs, susţinând că instanţa de  fond  în mod greşit a obligat  Guvernul României – Secretariatul General al Guvernului să reanalizeze cererea în sensul recunoaşterii prin hotărâre de Guvern a Asociaţiei S ca fiind de utilitate publică, atâta  timp cât hotărârile de recunoaştere se adoptă de către Guvern şi nu de Secretariatul General al Guvernului, acesta din urmă îndeplinind doar un rol de  coordonator, cu unică atribuţie stabilită prin lege – identificarea autorităţii competente din punct  de vedere al obiectului de activitate al petentei şi  transmiterea documentaţiei către aceasta.

Pe  de  altă parte, susţine  recurentul-pârât, din interpretarea textului de lege – art.38 alin. (1) din O.G. nr.26/2000, cu privire la  asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.246/2005, rezultă că o asociaţie sau fundaţie, poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind  de  utilitate publică, deci simplul fapt că sunt întrunite  condiţiile cerute  de text nu obligă Guvernul  la o recunoaştere ipso facto.

Mai precizează recurentul că legiuitorul, prin modul în care  este  formulat textul de lege, a lăsat la latitudinea executivului să hotărască dacă este oportun sau nu să adopte o hotărâre prin care o asociaţie sau fundaţie să fie recunoscută  ca fiind  de  utilitate publică.

Recursul este fondat.

Prima critică referitoare la greşita obligare a Secretariatului General al Guvernului la reanalizarea cererii în sensul recunoaşterii prin hotărâre de Guvern a Asociaţiei S ca fiind  asociaţie de  utilitate publică, este întemeiată.

Astfel, art.39 alin. (1) din O.G. nr.26/2000, cu privire la asociaţii şi fundaţii, prevede că „Recunoaşterea unei asociaţii sau fundaţii de  utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociaţia sau fundaţia interesată adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o înaintează în termen de 15 zile ministerului sau organului de specialitate  al administraţiei publice  centrale  în a cărei sferă de competenţă îşi desfăşoară activitatea”.

În speţă, Secretariatul General al Guvernului a înaintat cererea ministerului de resort şi anume Ministerului Culturii şi Cultelor care şi-a  dat avizul favorabil pentru obţinerea statutului de asociaţie de  utilitate publică.

Având  în vedere şi dispoziţiile art.108 alin. (1) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora,  „Guvernul adopta hotărâri şi ordonanţe”, apare evident  faptul că Secretariatul General al Guvernului, nu are decât rolul de a asigura derularea operaţiunilor tehnice  aferente actului de guvernare, aşa cum de altfel menţionează şi prevederile art.1 din H.G. nr.405/2007 referitoare la funcţionarea Secretariatului General al Guvernului.

Cea de-a două critică  formulată de pârât în sensul că  întrunirea  condiţiilor stabilite  de lege pentru dobândirea  statutului de  asociaţie de  utilitate publică, nu obligă guvernul la o recunoaştere ipso facto, este şi ea întemeiată.

Art.38 alin. (1) din O.G. nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.246/2005, prevede că „o asociaţie sau fundaţie, poate fi recunoscută de Guvernul României”, ca fiind de  utilitate publică.

Din modul de exprimare al legiuitorului, rezultă ca simplul fapt al întrunirii condiţiilor nu obliga Guvernul să emită o hotărâre prin care să recunoască asociaţiei sau fundaţiei  respective statutul de utilitate publică.

Mai mult, art.40 alin. (2) din O.G. nr.26/2000, menţionează că „în cel mult 90 de zile  de la data depunerii cererii, precum şi a tuturor documentelor necesare luării deciziei” Guvernul României decide  asupra propunerii de recunoaştere.

Dacă propunerea se respinge, soluţia va fi comunicată asociaţiei sau fundaţiei de către  autoritatea administrativă  la care  s-a  înregistrat cererea de recunoaştere, în termen de 120 zile  de la data depunerii cererii şi a  documentelor necesare luării deciziei”.

Concluzia  ce  se desprinde este aşadar,  aceea că deşi întrunite  condiţiile prevăzute  de lege, Guvernul poate  să respingă  un proiect  de act normativ privind  recunoaşterea unei asociaţii ca  fiind de utilitate publică, acesta având posibilitate  de a  aprecia în funcţie şi de oportunitatea  adoptării unui astfel de act.

De altfel, asupra  oportunităţii adoptării acestui statut se  apreciază nu numai în funcţie  de  condiţiile  ce trebuiesc îndeplinite pentru a ne afla în sfera utilităţii publice  definită ca fiind  „orice  activitate care se desfăşoară în domenii de interes public general sau al unor  colectivităţi”, ci şi  în raport  de  consecinţele  recunoaşterii utilităţii publice  care  conferă  asociaţiei sau fundaţiei anumite drepturi şi obligaţii  cel puţin faţă de  acestea din urmă Guvernul fiind cel mai în măsură  să  aprecieze  asupra  admisibilităţii unei astfel de  cereri.

Dar, trebuie  observat, că chiar  şi instanţa  de  fond a reţinut că dispoziţiile art.38 alin. (1) din O.G. nr.26/2000, au un  caracter supletiv, deci nu imperativ, caracter justificat de  folosirea sintagmelor „poate fi recunoscută de Guvernul României, ca  fiind  de utilitate publică” sau „dacă propunerea se respinge”.

Refuzul pârâtului de recunoaştere  a statutului de utilitate  publică, nu este  aşadar unul nejustificat, aşa cum în mod nelegal reţine prima instanţă prin hotărârea pronunţată, aceasta  dând o interpretare greşită dispoziţiilor O.G. nr.26/2006 şi considerând  că dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în mod  automat executivul trebuie să adopte actul administrativ solicitat, în speţă hotărârea de Guvern prin care  să i se recunoască petentei statutul de  asociaţie de utilitate publică.

Recursul a fost astfel admis.

Act administrativ fiscal. Contestare. Procedură administrativă specială.

Notă: Instanţa a avut în vedere dispoziţiile Codului de procedură fiscală în forma publicată în M.Of. nr. 863 din 26/09/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin acţiunea promovată pe calea contenciosului administrativ la 6 ianuarie 2006, reclamanta S.C. RCI SRL Craiova a chemat în  judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 204 din 17 noiembrie 2004 şi să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005 i s-au calculat, pentru perioada 9 aprilie 2004 – 6 octombrie 2004, obligaţii fiscale după cum urmează; 5.115.523.826 ROL diferenţă impozit pe profit, 748.649.655 ROL dobânzi aferente impozitului pe profit, 201.524.317 ROL penalităţi aferente impozitului pe profit, 3.887.798.106 ROL reprezentând TVA, 641.493.762 ROL dobânzi aferente TVA şi 172.743.205 ROL penalităţi aferente TVA.

Reclamanta a mai arătat că obligaţiile fiscale au fost stabilite prin înregistrarea în contabilitate a 27 facturi provenind de la S.C. RC 2000 SRL Bucureşti şi S.C. MI 2000 SRL, societăţi pe care reclamanta le-a considerat ca având calitatea de  distribuitori ai importatoarei S.C. R&F SRL, livrarea mărfii fiind efectivă, iar înregistrarea în contabilitate făcându-se pe baza notelor de recepţie.

Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 13 ianuarie 2006, a dispus suspendarea procesului-verbal şi a deciziei atacate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, iar prin sentinţa nr. 720 din 18 octombrie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei,  anulând decizia nr. 204 din 17 noiembrie 2005 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pe care a obligat-o să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva procesului-verbal nr. 3470 din 21 iulie 2005 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, urmare unei note de constatare din 31 martie 2005, s-a efectuat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj un control operativ şi inopinat de punctul de lucru al reclamantei situat în Craiova, Str. Câmpului nr.2, verificând activitatea desfăşurată în anii 2003, 2004 şi 2005.

Cu acest prilej, s-a constatat că în perioada aprilie-octombrie 2004 societatea a achiziţionat de la S.C. RC 2000 SRL Bucureşti şi S.C. MI 2000 SRL Bucureşti cantităţi de carne de pui şi peşte congelat, plata efectuându-se prin ordin de plată în contul R&F SRL Sf. Gheorghe. Aceasta s-a înregistrat în evidenţele contabile cu 27 facturi provenind de la cele două societăţi, care în realitate au fost achiziţionate de S.C. S SRL şi au fost ridicate de S.C. RC SRL de la distribuitorul autorizat al acestor documente.

În urma controlului efectuat la societatea reclamantă s-a întocmit procesul-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005, înregistrat în registrul unic de control seria nr. 466700 din 20 iunie 2005, poziţia 15, în cuprinsul căruia s-a constatat că marfa sosea la reclamantă în autocare frigorifice, fără documente de însoţire, iar primitorul mărfii semna documentele de transport fără a menţiona cantitatea primită, conform înţelegerii cu reprezentantul S.C. R&F Sf. Gheorghe, factura trimiţându-se ulterior.

Acelaşi proces-verbal din 21 iunie 2005 a constatat  încălcarea dispoziţiilor art. 21 şi 145 Cod fiscal, art. 6 din H.G. nr. 831/1997 şi art. 6 din Legea nr. 82/1991,  stabilindu-se pentru perioada 9 aprilie – 6 octombrie 2004 un impozit pe profit suplimentar de 5.115.523.826 lei şi TVA suplimentar în sumă de 3.887.798.106 lei, dobânzi şi penalităţi aferente pentru neplata în termen a acestor sume.

Prin decizia nr. 204 din 17 noiembrie 2005, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a anulat măsurile dispuse prin procesul-verbal nr. 466.700 din 20 iunie 2005 privind virarea la bugetul de stat a sumelor reprezentând impozit pe profit 511.552 RON, dobânzi aferente impozitului pe profit 74.865 RON, penalităţi aferente impozitului pe profit 20.162 RON, TVA 388.780 RON, dobânzi aferente TVA 64.169 RON, penalităţi aferente TVA 17.274 RON, urmând ca organele de inspecţie fiscală să valorifice constatările efectuate prin proces-verbal şi să emită decizia de impunere conform legii.

Curtea de Apel Craiova a constatat nelegalitatea deciziei nr. 204 din 17 noiembrie 2005 şi, apreciind natura juridică a procesului-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005 din prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. „c” din Legea nr. 554/2004 şi art. 41 din Codul de procedură fiscală a concluzionat că acesta reprezintă un act administrativ fiscal şi a obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ă soluţioneze pe fond contestaţia împotriva acestuia.

Împotriva sentinţei nr. 720 din 18 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs atât reclamanta S.C. RCI SRL Craiova, cât şi pârâtele.

Recurenta-reclamantă a criticat  sentinţa în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă, arătând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică pentru că nu a soluţionat cauza pe fond, ci a obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să facă acest lucru.

În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că textele din Codul de procedură fiscală nu reglementează o jurisdicţie administrativă, ci o cale administrativă de atac, care presupune posibilitatea  organului de soluţionare a contestaţiilor să revoce actul administrativ atacat,  pentru a preîntâmpina un proces.

În condiţiile în care procedura prealabilă a fost exercitată, a trimite cauza la autoritatea fiscală pentru a se pronunţa pe fondul contestaţiei generează, în opinia reclamantei-recurente, extinderea nejustificată a ciclului procesual, cu încălcarea principiilor contenciosului administrativ şi principiului constituţional al accesului liber la justiţie.

În motivarea recursului pe care l-a formulat în nume propriu şi ca reprezentant al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă, arătând că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că procesul-verbal de control este un act administrativ  fiscal.

În raport cu prevederile art. 41 şi 83 din Codul de procedură fiscală, recurenta-pârâtă a arătat că singurul act fiscal prin care se pot stabili obligaţii către bugetul de stat este decizia de impunere şi nu procesul-verbal de control, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

În opinia autorităţii fiscale, reclamanta nu a fost prejudiciată prin procesul-verbal de control, nefiind obligată la plata vreunei sume către bugetul de stat şi  şi-a întemeiat această susţinere  pe prevederile art. 106 şi 107 din Codul de procedură  fiscală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, faţă de recursul pârâtelor, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că procesul-verbal este un veritabil act administrativ fiscal, întrunind toate condiţiile prevăzute de art. 41 din Codul de procedură fiscală şi de art. 2 alin.(1)  lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că niciunul dintre recursuri nu este fondat.

Prin procesul-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a constatat că S.C. RCI SRL datorează bugetului de stat următoarele sume: 5.115.523.826 lei vechi impozit pe profit suplimentar, cu dobânzi aferente de 748.649.655 lei vechi şi penalităţi de întârziere de 201.524.317 lei vechi, precum şi TVA suplimentar în sumă de 3.887.798.106 lei vechi, cu dobânzi de 641.493.762 lei vechi şi penalităţi de întârziere în cuantum de 172.743.205 lei.

Contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului verbal a fost soluţionată de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin decizia nr. 204 din 17 noiembrie 2005, în sensul că au fost anulate măsurile dispuse prin procesul-verbal, privind virarea la bugetul de stat a sumei totale de 1.076.722 lei noi, compuse din sumele menţionate mai sus, urmând ca organele de inspecţie fiscală să valorifice constatările efectuate prin procesul-verbal şi să emită decizie de impunere, conform legii.

În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că sumele datorate bugetului de stat consolidat se stabilesc, în toate cazurile, prin decizie de impunere, care constituie titlu de creanţă şi este susceptibilă de a fi contestată, la baza deciziei de impunere stând raportul de inspecţie fiscală.

Interpretând în acest mod dispoziţiile art. 82, 94, 105 şi 106 din Codul de procedură fiscală, organul de soluţionare a contestaţiei a considerat că nu se mai impune analiza pe fond a cauzei, făcând aplicarea art. 182 alin. (5) din acelaşi act normativ, conform căruia „Organul  de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată că acesta sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei”.

Practic, pentru un considerent formal, legat de forma şi de denumirea actului contestat, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a  analizat legalitatea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei.

Stabilind natura juridică de act administrativ fiscal a procesului-verbal, instanţa de fond a interpretat corect prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 corelate cu normele speciale instituite prin art. 41 din Codul de procedură fiscală, care definesc noţiunea de act administrativ fiscal şi prin art. 43 din Codul de procedură fiscală, referitor la conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal.

Decizia de impunere prevăzută de art. 83 şi următoarele din Codul de procedură fiscală nu epuizează sfera actelor administrativ-fiscale supuse procedurii de contestare reglementate prin Titlul IX al aceluiaşi act normativ, art. 175  alin. (1) referindu-se expres la contestarea titlului de creanţă şi a altor acte administrative fiscale.

Susţinerile recurentelor-pârâte, în sensul că procesul-verbal nu stabileşte obligaţii de plată către bugetul de stat şi nu prejudiciază interesele legitime ale recurentei-reclamante sunt contrazise de însuşi dispozitivul deciziei de soluţionare a contestaţiei, în care s-a dispus anularea măsurilor  dispuse prin procesul-verbal, privind virarea la bugetul de stat a sumei totale de 1.076.772 lei, pentru care urmează să fie întocmită şi decizia de impunere.

În calificarea juridică a unui act, esenţială este natura măsurilor dispuse în conţinutul său, iar nu forma sau denumirea.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, care critică sentinţa sub aspectul  nesoluţionării cauzei pe fond, Curtea constată că art. 175-188 din Codul de procedură fiscală instituie o procedură administrativă specială care, fără a fi calificată drept jurisdicţie administrativă, derogă de la normele de drept  comun privind procedura prealabilă, cuprinse în art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Din prevederile art. 188 alin.(2), conform cărora „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiei pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă” rezultă că instanţa nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.

Stabilirea unor condiţii pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcarea a dreptului de liber acces la justiţie, art. 52 alin. (2) din Constituţia României prevăzând că prin lege organică se stabilesc condiţiile şi limitele exercitării dreptului la acţiune al persoanei vătămate de o autoritate publică.

În consecinţă, Înalta Curte a respins ambele recursuri ca nefondate.

Funcţionar public. Funcţie de conducere. Dispoziţie verbală. Legalitate.

Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art .44 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, în forma republicată în M.Of. nr. 251 din 22/03/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Legea nr. 188/1999 a fost republicată în M.Of. nr. 365 din 29/05/2007, articolele căpătând o nouă numerotare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti la 07.09.2006, reclamantul BD a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, anularea Ordinului nr. 581/2006 prin care a fost sancţionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pentru o perioadă de o lună.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că îndeplineşte funcţia de director executiv adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Argeş şi că în mod nereal s-a reţinut în sarcina sa că nu a valorificat actele de control fiscal la SC CM SRL Piteşti prin nesemnarea deciziei de impunere pentru debitele suplimentare, returnând totodată aceste acte, cât şi sesizarea penală la Serviciul Control Fiscal 2, fără rezoluţie şi fără a rezulta data returnării.

Astfel, arată reclamantul, SC CM SRL Piteşti a fost avizată în vederea efectuării unei inspecţii fiscale generale şi întrucât administratorul acesteia a prezentat certificate medicale până la data de 30.11.2005, inspectorii desemnaţi au întocmit un raport de inspecţie fiscală, cu stabilirea sumelor prin estimare, precum şi o sesizare penală privind refuzul nejustificat al administratorului de a prezenta documentele legale la cele 3 somaţii.

Reclamantul a mai precizat că a restituit documentaţia nesemnată, purtând discuţii cu inspectorii fiscali în vederea întocmirii actului de control cu respectarea dispoziţiilor legale, însă aceştia nu s-au conformat, iar că prevederile art. 44 şi art. 47 din Legea nr. 188/1999 sau dispoziţiile OMFP nr. 1304/2004 nu pot fi avute în vedere, nefiind incidente în cauză.

Prin Sentinţa  nr. 110/F-C din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea Ordinului nr.581/2006, emis de către pârâtă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că din probele administrate rezultă că reclamantul nu putea să avizeze nişte acte cu care nu era de acord, iar faptul că nu şi-a manifestat dezacordul în formă scrisă, nu poate fi reţinut în sarcina sa atâta vreme cât nu există reglementări care să stabilească vinovăţia, prin dispoziţii legale, regulamente interioare sau fişa postului.

Instanţa a apreciat că nu se poate reţine nici tergiversarea recuperării sumei de bani de la societate sau chiar prejudicierea bugetului de stat, întrucât raportul de inspecţie fiscală a fost întocmit la data de 30.11.2005, rost înregistrat la data de 02.12.2005, dispunându-se refacerea controlului la începutul lunii ianuarie a anului următor.

Totodată, a constatat instanţa, semnarea de către directorul executiv a programării de refacere a actului control în luna ianuarie 2006, denotă achiesarea sa la punctul de vedere al reclamantului, cu privire la calitatea actului de control.

Împotriva hotărârii pronunţate  de  curtea de  apel a formulat recurs în termenul legal Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin care s-a solicitat, în  temeiul motivului de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, admiterea căii de atac şi modificarea, în parte, a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului BD ca neîntemeiată.

S-a învederat, prin cererea de recurs, că instanţa în mod greşit a  admis acţiunea reclamantului, considerând  că acesta nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa prin actul administrativ contestat, în condiţiile în care probele administrate în cauză nu au fost analizate cu foarte marte atenţie. S-a arătat, sub acest aspect, că potrivit fişei postului aprobată de preşedintele ANAF, directorul executiv adjunct avea atribuţii de  coordonarea, îndrumare şi control a activităţii serviciilor  repartizate şi de  dispunere a măsurilor care  să asigure elaborarea la termen şi de calitate a tuturor lucrărilor şi că simpla  afirmaţie a reclamantului, făcută prin acţiune şi însuşită de instanţa de  fond, conform căreia a purtat discuţii cu inspectorii privind modul nesatisfăcător  în care au întocmit actul de  control şi a restituit documentaţia nesemnată, dispunând totodată, completarea acestor acte în conformitate  cu dispoziţiile legale incidente în cauză, nu a fost susţinută, nu a fost dovedită şi nici suplinită prin vreun act scris şi nici prin declaraţii de martori.

Pe de altă parte, s-a precizat  de către recurentă că depoziţia martorului BA, luată în instanţă, este  contradictorie în raport de cea dată cu prilejul audierii în faţa comisiei de disciplină, şi care face dovada abaterii disciplinare a reclamantului, astfel că la aplicarea sancţiunii disciplinare s-au luat în considerare afirmaţiile martorului din faţa comisiei de disciplină.

În ceea ce priveşte temeiul emiterii ordinului a cărui anulare  s-a solicitat, s-a arătat de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală că sancţiunea a fost aplicată  în baza  dispoziţiilor art.65 alin.(1), alin. (2) lit.j), alin. (3) lit.b) şi alin. (4) coroborate cu cele ale art.67 alin. (1)  din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Referitor la celelalte  aspecte reţinute  de instanţă şi invocate de reclamant, respectiv excepţia prescripţiei aplicării  sancţiunii şi cea a nulităţii actului de   control, s-a    solicitat de  către recurentă menţinerea dispoziţiilor cu privire la acestea, luate prin hotărâre atacată.

Recursul este nefondat.

Reclamantul BD, director executiv  adjunct  în cadrul Activităţii de Control Fiscal din Direcţia  generală a finanţelor publice a judeţului Argeş, a  fost sancţionat disciplinar, prin Ordinul nr.581 din 24 iulie 2006 emis de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în temeiul prevederilor art.65 alin. (1), art.65 alin.(2) lit.j), art.65 alin.(3) lit.b), 65 alin.(4) şi art.67 alin.(1) din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de o lună, reţinându-se că persoana sancţionată nu a respectat prevederile art.44 alin. (1) şi (2) şi art.47 alin. (1) din Legea nr.188/1999, în sensul că nu a  valorificat actele de  control îndeplinite la SC CM SRL Piteşti, prin nesemnarea deciziei de impunere pentru debitele suplimentare  şi returarea Serviciului Control Fiscal 2, fără rezoluţie, a  actelor de  control şi a sesizării penale, fără a rezulta data acestei returări.

În cauză, în mod corect prin hotărârea atacată, pe baza probatoriului administrat, a fost admisă acţiunea şi pe cale de consecinţă s-a dispus anularea actului administrativ atacat, în condiţiile în care  s-a probat  că reclamantul nu a încălcat, cu vinovăţie, prevederile legale referitoare la îndatoririle sale de serviciu.

Raportul de inspecţie fiscală întocmit de inspectorii desemnaţi să efectueze inspecţia fiscală generală, corespunzător perioadei 1 ianuarie 2001 – 31 noiembrie 2005 pentru impozitul pe profit şi perioadei 1 ianuarie 2001-31 octombrie 2005 pentru celelalte impozite şi taxe, precum şi decizia de impunere  fiscală prezentată, nu au fost  aprobate de reclamant, în mod verbal, cu o motivare obiectivă, constând în caracterul incomplet al  inspecţiei (numai pentru taxa pe valoarea adăugată şi cu stabilirea obligaţiilor fiscale prin estimare) şi în împrejurarea  că decizia de impunere fiscală a  fost emisă cu nerespectarea prevederilor legale (nu cuprindea  semnătura şefului de serviciu care  coordona Serviciul control Fiscal 2), astfel că măsura restituirii documentaţiei către inspectorii fiscali în vederea  completării actelor de  control şi impunere fiscală a fost luată cu temei legal.

Dispoziţiile date  funcţionarilor publici de  către  superiorii ierarhici pot fi formulate  nu numai în scris ci în egală măsură în formă verbală, o asemenea concluzie  rezultând  în mod  evident  din dispoziţiile art.44 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art.44 alin. (2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarul public este obligat să se  conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici, iar potrivit dispoziţiilor art.44 alin. (3) teza 1 din acelaşi act normativ, funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea  dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale.

Mai mult, conform prevederilor art.44 alin. (3)  teza 2  din Legea nr.188/1999, funcţionarul public este obligat  să execute  o dispoziţie a superiorului ierarhic dacă aceasta este  formulată în scris, cu excepţia  cazului în care  aceasta este vădit ilegală.

Funcţionarul public are îndatorirea  să aducă la cunoştinţa superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, astfel, de  situaţii.

În aceste  condiţii, reclamantul nu avea obligaţia, potrivit prevederilor legale citate mai sus dar nici potrivit reglementărilor cuprinse în fişa postului nr.55/2004 aprobată de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, invocată de recurentă, întocmirii  în scris a dispoziţiei de restituire a documentaţiei către inspectorii fiscali în vederea completării actelor de  control, ea fiind valabilă chiar luată  în forma verbală atâta timp cât  a fost  temeinic motivată.

Aşa fiind, reţinând  că în mod just instanţa de  fond a  anulat actul administrativ de sancţionare  disciplinară a acestuia ca nelegal şi că motivele de recurs sunt neîntemeiate, recursul a fost respins ca nefondat.

Principiul neretroactivităţii efectelor actelor administrative

Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art.72 din Legea nr. 188/1999 în forma republicată în M.Of. nr. 251 din 22/03/2004. Legea nr. 188/1999 a fost republicată în M.Of. nr. 365 din 29/05/2007, articolele căpătând o nouă numerotare.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul  Buzău, reclamantul MV a chemat în judecată Inspecţia Piscicolă, solicitând anularea deciziei nr. 74 din 6 aprilie 2005, deciziei nr. 75 din 6 aprilie 2005, pe care le-a considerat nelegale şi netemeinice.

Prin sentinţa nr. 589 din 22 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii reclamantului împotriva Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură în favoarea Curţii de Apel  Ploieşti .

Curtea de Apel  Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios-administrativ, prin sentinţa nr. 213 din 26 octombrie 2006, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.

Pentru a motiva această soluţie instanţa de fond a reţinut faptul că reclamantul a participat la concursul organizat pentru funcţia publică de consilier principal.

S-a efectuat un control şi s-a constatat că o parte din cei încadraţi, între care şi reclamantul, au fost salariaţi şi încadraţi cu nerespectarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1209/2003, acordându-se alte trepte de salarizare decât cele legale şi beneficiind de drepturi salariale necuvenite.

Pârâta a emis decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 prin care a anulat decizia iniţială de încadrare a acestuia şi s-a procedat la încadrarea lui legală, potrivit art. 49 alin. 1 şi  2 din Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 şi Decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005 prin care s-au imputat acestuia sumele încasate necuvenit.

S-a apreciat că acţiunea reclamantului este nefondată pentru că, potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, repararea pagubelor aduse autorităţilor şi instituţiilor publice se dispune de către conducătorul autorităţii sau instituţiei respective prin emiterea unui ordin sau dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.

Deciziile emise respectă principiul înscris în art. 72 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind răspunderea civilă a funcţionarilor publici care poate fi antrenată şi în situaţia în care i s-au acordat drepturi salariale  necuvenite şi care trebuie restituite.

Referitor la nerespectarea condiţiilor de formă şi conţinut a deciziilor contestate s-a considerat că acest motiv este nefondat pentru că Legea nr. 188/1999 nu reglementează, sub sancţiunea nulităţii conţinutul dispoziţiei de încadrare, nu se poate reţine nulitatea acestora.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs.

Acesta susţine că prin Deciziile nr. 74 şi 75 din 6 aprilie 2005 s-a dispus în mod nelegal asupra funcţiei şi salarizării sale, cu efecte retroactive, ceea ce încalcă principiul neretroactivităţii.

Pentru că prin art. 1 din Decizia nr. 74/2005 s-a anulat Decizia nr. 53/2004, iar prin art. 2 a fost încadrat în funcţia de consilier A II – 3 rezultă că raportul public de serviciu iniţial a fost modificat unilateral de instituţia publică.

Deciziile atacate sunt considerate nelegale şi prin raportare la prevederile art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 prin care se garantează stabilitatea funcţiei publice.

Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.

Pe cale de excepţie, a fost invocată inadmisibilitatea acţiunii în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente.

Pe fond, s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond având în vedere faptul că prin Decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 nu se modifică încadrarea reclamantului, ci numai a fost modificată treapta de salarizare în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003, care nu echivalează cu modificarea raportului de serviciu.

Recursul este fondat.

Reclamantul a participat la concursul organizat de Inspecţia Piscicolă pentru ocuparea funcţiei de consilier principal în cadrul Filialei Bazinului Inferior al Dunării şi prin Decizia Inspectoratului General nr. 53 din 17 august 2004 a fost numit în funcţia publică de consilier principal clasa I, gr. 3, cu un salariu de încadrare de 7.850.000 lei.

Prin Decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 emisă de Inspectoratul General al Inspecţiei Piscicole au fost anulate prevederile art. 1 din Decizia nr. 53 din 17 august 2004, care se referă la încadrarea şi salarizarea reclamantului, şi s-au stabilit retroactiv salariile de încadrare pentru funcţia  de consilie principal A II – 3 pentru reclamant în perioada 23 august 2004 – 31 martie 2005, invocându-se dispoziţiile O.U.G. nr. 82/2004 şi ale O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, recomandările  conţinute în Raportul de audit nr. 48/07 din 11 februarie 2005 aprobat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi dispoziţiile art. 49 alin. 1 şi 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

Invocându-se aceleaşi considerente, prin Decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005 emisă de Inspectoratul General al Inspecţiei Piscicole i-a fost imputată suma de 28.711.705 lei reprezentând drepturi salariale acordate necuvenit în perioada 23 august 2004 – 31 martie 2005, urmând ca suma să fie recuperată în conformitate cu angajamentul de plată nr. 28 din 6 aprilie 2005.

Referitor la prima Decizie, nr. 74 din 6 aprilie 2005 se constată că art. 49 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003 s-a referit la modul de stabilire a salariilor de bază pentru anul 2003 în ce priveşte candidaţii declaraţi admişi la concursul pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie în condiţiile art. 48, text care  a fost aplicabil şi la nivelul anului 2004, în conformitate cu art. 28 din O.U.G. nr. 123/2003.

La emiterea deciziei, însă, nu s-a ţinut seama de faptul că efectele unui act administrativ se produc numai pentru viitor şi nu pot retroactiva.

Cum prin această decizie se prevăd efecte şi pentru trecut, va fi modificată parţial decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005, în sensul că, aceasta va produce efecte numai pentru viitor, respectiv începând cu data emiterii sale – 6 aprilie 2005 astfel că instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu aplicarea greşită a legii.

Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului privind modificarea raportului public de serviciu, pentru că potrivit art. 75 din Legea nr. 188/1999 modificarea raporturilor de serviciu se realizează prin delegare, detaşare, transfer, mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice sau exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere, ceea ce nu s-a produs în speţă.

Pentru că, iniţial, încadrarea a fost greşită s-a procedat la încadrarea legală,  singura nelegalitate fiind legată de efectul retroactiv al deciziei.

În privinţa celei de-a doua decizii prin care i-a fost  imputată suma încasată în perioada 27 august 2004 – 30 martie 2005, ca urmare a greşitei încadrări, se constată că aceasta este nelegală.

În decizie se face referire la un angajament de plată, dar care nu a fost prezentat la dosar, iar reclamantul susţine că nu a semnat un asemenea angajament.

Este adevărat că prin art. 72 din Legea nr. 188/1999 este prevăzută răspunderea civilă a funcţionarului public pentru nerestituirea în termen legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, dar, în cauză, nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi avut vreo culpă, mai ales că sumele reprezintă plata pentru funcţia publică exercitată de reclamant. Decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 a fost anulată pentru efectele sale retroactive, iar în decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005 se face trimitere la art. 2 din Decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005, astfel că Decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005 este nelegală.

Pe fond, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată  de reclamant, va fi modificată decizia nr. 74 din 6 aprilie 2005 în sensul că aceasta îşi va produce efectele începând cu data emiterii sale – 6 aprilie 2005 şi va fi anulată Decizia nr. 75 din 6 aprilie 2005.

Excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantului invocată de intimata-pârâtă pentru că nu ar fi fost efectuată procedura prealabilă,  va fi respinsă pentru că Legea nr. 188/1999 în forma aplicabilă în cauză nu prevedea parcurgerea procedurii prealabile, chiar dacă litigiile erau soluţionate de instanţele de contencios-administrativ.

Denunţarea ca practică anticoncurenţială. Procedură de soluţionare.

Notă: Instanţa a avut în vedere Legea nr. 21/1996, legea concurenţei, în forma republicată în M.Of nr. 742 din 16/08/2005.

Prin cererea formulată la 21 aprilie 2005, reclamanta S.C. PA. SA a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenţei, solicitând anularea adresei nr.1017 din 28 martie 2005, constatarea faptului că plângerea nr. RS-240 din 7 decembrie 2004  intră sub incidenţa Legii nr.21/1996 şi obligarea pârâtului să soluţioneze reclamaţia printr-o decizie.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, soluţia dată de Consiliul Concurenţei plângerii este nefondată, deoarece erau sesizate fapte anticoncurenţiale.

Pârâtul a reţinut în mod greşit că nu este competent şi că se aplică dispoziţiile legii concurenţei, deşi inspectorul de concurenţă a solicitat informaţii şi date, acest lucru ducând la concluzia că în urma examinării şi-a constatat competenţa.

Actul emis este nelegal şi prin prisma modului  prin care pârâtul  a înţeles să îşi îndeplinească atribuţiile în procedura de soluţionare a plângerii.

Pârâtul a formulat, întâmpinare prin care a ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât răspunsul dat nu reprezintă un act administrativ în sensul  Legii nr.554/2004, nefiind  menţionat la art.2 lit.a).

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr.833 din 6 aprilie 2006, pronunţată în Dosar nr.13393/2/2005 ( D.1419/2005) Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea reclamantei a anulat adresa nr.1017 din 28 martie 2005 a obligat pârâtul să procedeze la soluţionarea plângerii nr.RS – 240 din 7 decembrie 2004 prin emiterea unei decizii, a obligat pârâtul la 2380 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că, susţinerea pârâtului în sensul că adresa emisă în temeiul art.40 alin. (3) din Legea nr.21/1996 republicată nu ar fi act administrativ nu poate fi reţinută.

Aprecierea pârâtului reprezintă un act de putere, un act administrativ cu caracter individual dat în aplicarea art.40 alin.(3) din Legea nr.21/1996 republicată, de natură a stinge un raport juridic  substanţial, întrucât pârâtul  se declară necompetent să se pronunţe cu privire la unele fapte învederate că ar fi anticoncurenţiale şi deci răspunde cu caracter definitiv plângerii formulate, fiind îndeplinite condiţiile art.2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.554/2004.

Pe fondul cauzei,  instanţa de fond a reţinut că, este greşită aprecierea pârâtului cu privire la necompetenţa acestuia.

În opinia instanţei de fond, deşi pârâtul a apreciat că faptele semnalate nu intră în competenţa sa, se face o analiză a situaţiei de fapt ajungându-se la concluzia că situaţia prezentată s-a creat ca urmare a unei dispute între S.C. PA. SA, Consiliul Judeţean Cluj şi RA Aeroportul Cluj cu privire la proprietatea asupra suprafeţei de teren de 8985 mp pe care sunt amplasate depozitele de carburanţi ale reclamantei, fără să răspundă însă de ce faptele sesizate nu reprezintă abuz de poziţie dominantă, de ce nu sunt aplicabile dispoziţiile art.6 lit.a), c) şi d) precum şi dispoziţiile art.9 alin.(1) lit.a) şi b) din lege, în ceea ce priveşte Consiliul Judeţean Cluj şi de ce nu reprezintă suficiente temeiuri pentru pornirea unei investigaţii.

Şi în această situaţie, conform art.40 alin. (2) din  Legea nr.21/1996 republicată, Consiliul Concurenţei trebuia să emită o decizie de respingere pe care trebuia să o comunice, în scris, autorului,  cu precizarea motivelor în termen de 30 de zile  de la înregistrarea cererii sau a plângerii, decizia de respingere fiind precedată de ascultarea  argumentelor reclamantului în faţa  Comisiei Consiliului Concurenţei care coordonează compartimentul de specialitate implicat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul, invocând prevederile art.304 pct.9 C. proc.civ.

Instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut că situaţia descrisă de autoarea plângerii putea face obiectul unei analize întrucât, în opinia sa, faptele sesizate prin plângere constituiau un abuz de poziţie dominantă, ceea ce impunea Consiliului Concurenţei să stabilească dacă s-au produs fapte cu caracter contravenţional sancţionate de legea concurenţei.

Eroarea instanţei de fond constă în faptul că nu a înţeles că remiterea unei adrese reprezintă o opţiune pe care legiuitorul a pus-o la dispoziţia Consiliului Concurenţei.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că autoritatea de concurenţă a fost abilitată de lege să soluţioneze o plângere printr-un simplu răspuns, dacă constată că faptele relatate în plângere nu cad sub incidenţa prevederilor Legii concurenţei.

La primirea unei plângeri, denunţând, respectiv acuzând o practică anticoncurenţială, Consiliul Concurenţei este obligat să procedeze conform art.40 alin. (1), respectiv, examinează dacă plângerea prezintă  suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica dispunerea  pornirii unei investigaţii. După caz, Consiliul Concurenţei fie va deschide o investigaţie pe baza unui ordin emis de Preşedintele instituţiei, fie va emite o decizie motivată de respingere a plângerii, fie va  remite o simplă adresă de comunicare, precum şi faptele  relatate în plângere nu intră sub incidenţa legii concurenţei.

Din analiza  dispoziţiilor art.40 din lege, rezultă că  instanţa de fond nu a interpretat corect aceste prevederi legale, neavând în vedere faptul că art. 40  oferă recurentului-pârât trei alternative de soluţionare a plângerii.

Sub aspectul fondului plângerii, recurenta apreciază că faptele prezentate nu sunt anticoncurenţiale.

În ceea ce priveşte refuzul prelungirii contractelor nr.15, 16, 17 din 27 martie 2000,  încheiate între S.C. RF SA şi RA Aeroportul Cluj,  consideră că obiectul nemulţumirii reclamantei rezidă în unele neînţelegeri strict de ordin comercial, întrucât privesc raporturile contractuale de prestări servicii şi de închiriere dintre reclamantă şi RA Aeroportul Cluj

În ceea ce priveşte nemulţumirea reclamantei în legătură cu impunerea de către Consiliul Judeţean Cluj, în scopul închirierii a unei suprafeţe de teren minime care, în situaţia reclamantei, excede  interesului său comerciale de exploatare, reclamanta nu face dovada că s-a adresat cu plângere la  Consiliul Judeţean Cluj, potrivit Legii nr.554/2004.

În ceea ce priveşte refuzul de prelungire a contractelor comerciale la care reclamanta face referire, rezultă că în speţă este vorba de o dispută referitoare la renegocierea unor contracte, iar faptul că reclamanta a încheiat contractele respective fără a se asigura  de o clauză fermă de prelungire a duratei contractelor în condiţiile contractate iniţial, se regăseşte în riscul comercial al reclamantei

În situaţia în care reclamanta avea convingerea că prevederile contractate îi confereau dreptul la o prelungire automată a contractelor, aceasta avea la dispoziţie calea acţiunii judecătoreşti.

Reclamanta s-a considerat discriminată prin aceea că RA  Aeroportul Cluj şi Consiliul Judeţean Cluj au încheiat contracte cu alţi agenţi economici  cu activităţi concurente,  însă nu a nominalizat acei agenţi economici  şi nu a făcut dovada pretinsei discriminări.

De asemenea,  în eventualitatea  pretinsei discriminări, reclamanta avea la dispoziţie calea acţiunii judecătoreşti.

Din plângerea formulată rezultă că reclamanta nu se referea la o „piaţă” ci numai la  gestionarea unor active – bunuri imobile, situate în incinta Aeroportului Cluj.

Neînţelegerile contractuale, fiind izvorâte din executarea şi  interpretarea clauzei de prelungire a raportului contractual, nu pot fi calificate ca fapte pedepsite de legea concurenţei, deoarece, pe de o parte., nu se regăsesc în practicile anticoncurenţiale prevăzute de art.5 şi 6, iar pe de altă parte, nu sunt întrunite elementele constitutive de contravenţie prevăzute la art.51 alin.(1) lit.a) din Legea nr.21/1996, republicată.

Sub aspect procedural, recurentul apreciază ca fiind eronată poziţia intimatei-reclamante deoarece aceasta nu s-a conformat solicitării de a prezenta informaţii suplimentare.

Intimata-reclamantă S.C. PA SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Adresa nr.240/13 ianuarie 2005, deşi reprezintă un act administrativ jurisdicţional, a îmbrăcat în mod eronat haina juridică a unui înscris act administrativ.

Procedura audierii a fost încălcată de către recurentă.

Sub aspectul fondului cauzei, recurentul se face culpabil pentru nerespectarea procedurii  plângerii reglementate de art.40 din Legea concurenţei nr.21/1996, republicată.

Recursul este fondat.

Prin adresa nr.RS- 240/13 ianuarie 2005, recurentul a comunicat intimatei că plângerea formulată de către aceasta  nu intră în competenţa Consiliului Concurenţei.

Recurentul-pârât a concluzionat, prin aceeaşi adresă,  că disputa dintre reclamantă, pe de o parte, şi Consiliul Judeţean Cluj şi RA Aeroportul Cluj, pe de altă parte, cu privire la proprietatea asupra unui teren  este de competenţa instanţei de judecată.

Prin adresa nr.1017 din 28 martie 2005,  Consiliul Concurenţei şi-a menţinut punctul de vedere în sensul că „aspectele semnalate nu intră în sfera de competenţă a acestuia”.

Refuzul recurentei-pârâte de a da curs plângerii reclamantei reprezintă un act de putere, un act administrativ individual ce poate fi atacat în contencios administrativ, cum bine a precizat instanţa de fond.

Actul atacat nu este administrativ- jurisdicţional. Nici procedura prevăzută de art.40 din  Legea nr.21/1996  republicată, nu este administrativ-jurisdicţională, ci administrativă, întrucât Consiliul Concurenţei este definit ca o autoritate administrativă şi nu administrativ-jurisdicţională.

Instanţa de fond a apreciat că, în ipoteza în care reclamanta a invocat abuzul de poziţie dominantă săvârşit de RA Aeroportul Cluj SA şi Consiliul Judeţean Cluj, Consiliul Concurenţei era obligat să se pronunţe prin decizie, deoarece aceste fapte intră în competenţa şi sfera de analiză a acestei autorităţi.

Interpretarea dată de instanţa de fond este eronată.

Potrivit art.40 din Legea nr.21/1996 : „La primirea unei cereri sau plângeri denunţând, respectiv acuzând o practică anticoncurenţială, Consiliul Concurenţei examinează dacă aceasta prezintă suficient temei de fapt ori de drept pentru a justifica dispunerea pornirii unei investigaţii.

Dacă cererea sau plângerea nu  prezintă suficiente temeiuri pentru a justifica pornirea unei investigaţii, Consiliul Concurenţei o respinge, comunicând decizia, în scris, autorului, cu precizarea motivelor  în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii sau a plângerii Decizia de respingere va fi precedată de ascultarea argumentelor reclamantului în faţa  Comisiei Consiliului Concurenţei care coordonează compartimentului de specialitate implicat.

În cazul în care cererea sau plângerea înaintată nu cade sub incidenţa prezentei legi, Consiliul Concurenţei va răspunde în scris, în termenele prevăzute prin legi speciale.

Din analiza răspunsului comunicat de către recurent la plângerea intimatei, rezultă că nu sunt îndeplinite  prevederile art.40 alin.(1) şi (2) din Legea nr.21/1996 republicată, faptele prezentate nu  pot fi calificate drept anticoncurenţiale.

Plângerea înaintată nu cade sub incidenţa Legii nr.21/1996 republicată, deşi reclamanta a susţinut contrariul, Consiliul Concurenţei  nu este ţinut de interpretarea dată de persoanele care formulează plângere, neputând  încadra la alin. (1) şi (2) ale art.40 orice cerere care se pretinde a denunţa fapte anticoncurenţiale.

În speţă, nu era necesară declanşarea unei investigaţii, fiind aplicabile prevederile art.40 alin. (3) cererea Consiliului Concurenţei, la care reclamanta nu a răspuns, prin care se solicitau date suplimentare, neputând duce la o altă concluzie.

Consiliul Concurenţei a ajuns la o concluzie bine fundamentată, reţinând că faptele descrise de către reclamantă nu reprezintă fapte anticoncurenţiale.

În atare situaţie, Consiliul Concurenţei nu era obligat să dea o decizie de respingere în temeiul art.40 alin. (2) din Legea nr.21/1996 republicată, deoarece numai din descrierea pretinsei fapte anticoncurenţiale se putea observa că natura litigiului este  pur administrativ nu comercial, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti.

Soluţia instanţei de fond apare astfel ca fiind greşită, recurentul alegând bine calea procedurală  prevăzută de art.40 alin. (3)  şi nu  cea prevăzută de art.40 alin. (2) din lege.

Astfel nu era necesară procedura audierii şi nici cea a declanşării investigaţiei.

Pe fondul plângerii, din analiza cuprinsului acesteia, rezultă că neînţelegerile sunt de natură comercială,  părţile având încheiate contracte de prestări servicii şi de locaţiune.

Împotriva actelor administrative emise de către Consiliul Judeţean Cluj, reclamanta trebuie să se adreseze instanţei de contencios administrativ, conform Legii nr.554/2004.

În consecinţă, fiind îndeplinite prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmează ca în temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 şi art.312 alin. (1) teza I Cod procedură civilă, să se dispună admiterea recursului.

În temeiul art.20 din Legea nr.554/2004 şi art.312 alin. (3) C. proc.civ., sentinţa recurată a fost casată şi pe fond, acţiunea formulată de reclamanta S.C. PA SA Otopeni, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Clasificare tarifară. Suplimenţi nutritivi.

Notă: Instanţa a avut în vedere dispoziţiile Codului Vamal al României în varianta aprobată prin Legea nr. 141/1997, publicată în M.Of. 180 din 01/08/1997, cu modificările şi completările ulterioare. Această lege a fost abrogată de Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal al României, publicată în M.Of. nr. 350 din 19/04/2006.

Nomenclatura Combinată este inclusă în anexa I a Regulamentului (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun.  Ea a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1789/2003 al Comisiei din11 septembrie 2003.

Prin cererea înregistrată la 17 iulie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat recurs împotriva sentinţei nr.1752/ 20 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând în contradictoriu cu intimata S.C. ME SRL (fostă S.A.), cu sediul în jud. Ilfov, modificarea sentinţei atacate, întrucât încadrarea corectă a produselor importate este cea stabilită de organele vamale de control şi menţinută prin decizia de soluţionare a contestaţiei, respectiv poziţia 2106, iar nu 3004.

S-a solicitat respingerea acţiunii intimatei-reclamante.

Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că produsele importate de reclamantă în perioada 7 februarie 2001 – 22 mai 2003, sunt medicamente şi ca atare încadrarea tarifară corectă este cea făcută de societate iar nu cea făcută de organele fiscale.

Sub aspectul încadrării mărfurilor în Tariful Vamal de import al României, recurenta a susţinut că se face conform Regulilor generale pentru interpretarea sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor prezentate în anexa la Legea nr.98/1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor şi în concordanţă cu Notele explicative ale sistemului armonizat, menţionate în art.72 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României. Acestea prevăd următoarele:

„Regulile generale şi notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României, sunt cele din Convenţia Internaţională a Sistemului armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983, la care România este parte”.

S-a mai precizat că, potrivit Regulilor Generale pentru interpretarea sistemului armonizat din Anexa nr.1 la Legea nr.98/ 1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor: „Încadrarea mărfurilor în nomenclatura pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale se face conform unor principii cu valoare generală. Astfel, de exemplu: – enunţul titlurilor secţiunilor, capitolelor sau subcapitolelor este considerat ca având numai o valoare indicativă, încadrarea mărfii considerându-se legal determinată atunci când este în concordanţă cu textul poziţiilor şi al notelor de secţiuni şi capitole şi atunci când nu sunt contrare termenilor utilizaţi în acele poziţii şi note”.

Recurenta a precizat că, intimata-reclamantă a încadrat mărfurile importate la poziţia 30.04, deşi în notele explicative ale Sistemului armonizat de denumire şi codificare se arată că la această poziţie nu se clasifică suplimentele alimentare conţinând vitamine sau săruri necesare conservării sănătăţii organismului şi neavând indicaţii referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii.

Recurenta a precizat că produsele importate trebuiau încadrate la poziţia 21.06, ceea ce organele de control au şi făcut întrucât, potrivit notelor explicative ale sistemului armonizat, sunt „preparate”, denumite adesea suplimente alimentare, pe bază de extract de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză şi cu adaos de vitamine şi uneori mici cantităţi de compuşi de fier. Aceste preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului că menţin starea generală şi starea de bine.

Sunt excluse preparatele similare care sunt destinate tratării bolilor sau afecţiunilor (poziţia 30.03 sau 30.04 – cum a încadrat intimata-reclamantă produsele).

Mai mult, recurenta a invocat Nota complementară I de la Capitolul 30 din Nomenclatura combinată pentru denumirea şi clasificarea mărfurilor, ratificată prin Legea nr.20/1993 privind Acordul European semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, în care se menţionează că, pentru a putea fi încadrate la poziţia 30.04, produsele importate trebuie să poarte indicaţii referitoare la tratarea unei boli sau afecţiuni.

Or, a subliniat recurenta, din analiza prospectelor produselor importate de reclamantă, a rezultat că acestea nu poartă menţiuni privind tratarea unei boli sau afecţiuni, neputând fi deci încadrate în această poziţie tarifară (30.04).

Deci, a menţionat recurenta, produsele importate de reclamantă în perioada supusă verificării organelor de control vamal, sunt produse alimentare, care potrivit regulii generale de interpretare I, notei complementare sus citate şi notelor explicative de la poziţiile 21.06 şi 30.04, se încadrează în codul tarifar 21.06.90.98 (aşa cum au făcut organele vamale de control şi organul de soluţionare a contestaţiilor).

Cât priveşte reţinerea de către instanţa de fond a clasificării ca medicamente, a produselor importate de reclamanta-intimată pe baza opiniei Agenţiei Naţionale a Medicamentului se face precizarea de recurentă că „existenţa unui certificat emis de către autoritatea naţională de sănătate pentru autorizarea punerii pe piaţă a unui produs ca medicament, nu poate fi acceptată ca un criteriu pentru clasificarea acelui produs la capitolul 30 al sistemului armonizat – potrivit recomandărilor comitetului sistemului armonizat de care România trebuie să ţină seama, potrivit Legii nr.98/1996.

De asemenea, a susţinut recurenta, că greşit instanţa de fond a făcut trimitere la art.695 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în condiţiile în care importurile în cauză s-au făcut în anii 2002 – 2003.

Cum instanţa de fond greşit a acceptat încadrarea tarifară făcută de intimata-reclamantă, societatea datorează dobânzile şi penalităţile de întârziere prevăzute de art.116 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculul acestora, precum şi diferenţele de drepturi de import, au fost calculate corect de expert, cu referire la încadrarea tarifară reţinută de organele fiscale.

Sentinţa a fost atacată cu recurs şi de Autoritatea Naţională a Vămilor, care a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca fiind corectă încadrarea tarifară ca „medicamente” a produselor importate în loc de suplimente alimentare, cum corect este, potrivit „nomenclaturii combinate pentru denumirea şi clasificarea mărfurilor ratificată prin Legea nr.20/1993 privind Acordul European ce a instituit o asociere între România pe de o parte şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993 şi nota complementară I de la Capitolul 30.

Recurenta a mai susţinut, ca de altfel şi prima recurentă, că poziţia tarifară 30.04,50 (cum a încadrat-o intimata-reclamantă) nu cuprinde suplimentele alimentare conţinând vitamine sau săruri minerale, care contribuie la sănătatea generală sau starea de bine, dar care nu au indicaţii referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii. Aceste produse, care sunt prezentate în mod obişnuit sub formă de lichide, dar şi sub formă de prafuri sau comprimate, se clasifică în general la poziţia 21.06 sau la capitolul 22.

Recurenta a menţionat că în raport de documentele aflate la dosar şi prevederile legale citate, potrivit caracteristicilor acestor mărfuri, deoarece nu tratează o maladie ci sunt destinate pentru a compensa o deficienţă de vitamine şi minerale, se reţin la încadrarea tarifară legală a produselor importate de intimata-reclamantă în perioada supusă verificării, la poziţia tarifară 21.06.

Intimata-reclamantă a susţinut în întâmpinare depusă că în mod corect produsele în discuţie au fost încadrate tarifar ca medicamente şi, în consecinţă, Decizia ANAF nr.76 din 31 mai 2006 şi procesul-verbal nr.57 din 2 februarie 2006 încadrat de DRAOVB au fost date cu încălcarea legii.

Din actele cauzei, Înalta Curte constată că prin sentinţa nr.1752 din 20 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei S.C. ME SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Regională Vamală Bucureşti.

S-au anulat decizia ANAF nr.76/ 31 mai 2006 şi procesul-verbal de control nr.57/ 2 februarie 2006 încheiat de Direcţia Regională Vamală Bucureşti, constatând că societatea reclamantă a efectuat corect încadrarea tarifară vamală a produselor importate în codul tarifar 30.04.50.10 „alte medicamente care conţin vitamine, condiţionate de vânzarea cu amănuntul”, pentru perioada 7 februarie 2001 – 22 mai 2003, de import a acestor produse.

Pârâtele au fost obligate în solidar la 12.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a reţinut că produsele în discuţie au prospect şi conţin cele 4 categorii de informaţii prevăzute de Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor pentru a putea fi considerate „medicamente” şi încadrate la poziţia tarifară 30.04.50.10, privind o anumită maladie, concentraţia de substanţă sau substanţe active pe care le conţin, dozajul, precum şi modul de utilizare.

Sentinţa instanţei de fond este greşită, astfel încât recursurile declarate vor fi admise conform art.312 Cod procedură civilă, sentinţa va fi modificată, şi se va constata că actele administrativ-fiscale atacate în cauză (decizia ANAF nr.76/ 31.05.2006 şi procesul-verbal de control nr.57/ 2.02.2006 încheiat de Direcţia Regională Vamală Bucureşti) sunt acte corecte.

Este de necontestat că în perioada 7 februarie 2001 – 22 mai 2003, S.C. ME SRL a efectuat importuri de produse din categoria suplimentelor nutritive.

Acestea au fost încadrate prin declaraţiile vamale de import, la codul tarifar 30.04.50.10 „alte medicamente care conţin vitamine sau produse de la poziţia 2936 – condiţionate pentru vânzare cu amănuntul, poziţie cu o taxă vamală de 2% în anul 2001 şi exceptate de la plata taxelor vamale din anii 2002 şi 2003.

Prin procesul-verbal de control nr.57 din 2 februarie 2006, organele vamale au apreciat că încadrarea tarifară corectă este la codul tarifar nr.2106.90.98, respectiv produse alimentare nedenumite şi necuprinse în altă parte – suplimente alimentare.

Aşa fiind, organele de control vamal, au stabilit în sarcina societăţii diferenţe de drepturi de import cuvenite bugetului de stat, precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente, în cuantum total de 3.064.676 RON.

Societatea a contestat aceste sume iar Direcţia Generală de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. a respins contestaţia. Actele administrativ fiscale sunt în realitate corecte, astfel încât nu se poate reţine o conduită abuzivă din partea organelor care le-au adoptat.

Deşi, atât organele administrativ-fiscale, cât şi intimata-reclamantă şi instanţa de fond fac referire la Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, prezentate în anexa la Legea nr.98/1996, fac interpretări diferite. Interpretarea corectă în cauză este dată de organele administrativ fiscale.

Poziţia 30.04. în care reclamanta a încadrat tarifar produsele importate, potrivit Notelor explicative ale sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, precizează că la această poziţie nu se clasifică suplimentele alimentare, conţinând vitamine sau săruri minerale, destinate conservării sănătăţii organismului, dar neavând indicaţii referitoare la prevenirea sau tratarea unei maladii.

În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a categorisit aceste produse ca fiind medicamente, medicamentele fiind destinate a trata o maladie iar nu conservării sănătăţii organismului.

Sub acest aspect, sunt de invocat şi concluziile raportului de expertiză – fila 225 – care stabilesc că produsul „S” este „supliment alimentar cu vitamine, recomandat în perioada de creştere, sarcină, alăptare, persoanelor de vârsta a III-a”, deci nu pentru tratarea unor maladii. La fel şi „S forte”, folosit pentru creşterea performanţelor în caz de deficit de vitamine.

În acelaşi sens, este tratat produsul „P” fiind recomandat în cazul oboselii excesive la şcolari, pentru poftă de mâncare, etc. În acelaşi sens, este tratat şi „P forte”.

Tot pentru poftă de mâncare este indicat şi produsul „T”, care are şi efect antioxidant (împotriva radicalilor liberi), deci este pentru conservarea sănătăţii iar nu pentru tratarea unei maladii.

Cât priveşte produsul „MB6”, acesta este denumit de expert ca supliment mineral, deci nu este medicament pentru tratarea unei boli.

Aceste produse, în mod greşit au fost considerate de instanţa de fond ca „medicamente”, ele nefiind destinate a trata afecţiuni, maladii. Cât priveşte autorizaţia pentru punerea pe piaţă a acestor produse de către „Agenţia Naţională a medicamentului”, (numele instituţiei care a eliberat autorizaţia de punere pe piaţă a produselor nu are nici o legătură cu categorisirea produselor ca medicamente, produsele nefiind medicamente), nu determină categorisirea vitaminelor ca medicamente şi la intrarea lor în ţară organele vamale nu pot fi obligate a le încadra ca altceva decât ceea ce sunt – suplimente alimentare, vitamine.

Este stabilit ştiinţific că vitaminele sunt necesare pentru întreţinerea sănătăţii organismului uman, dar aceasta nu le transformă în medicamente, ele rămânând vitamine, suplimente alimentare.

Împrejurarea că după ce intimata-reclamantă a făcut obiecţiuni la expertiză, expertul şi-a schimbat opinia şi a afirmat că de fapt, produsele ar fi medicamente, este o dovadă de instabilitate a expertului în opinii, determinată de interesul economic al intimatei.

În cauză însă, pe lângă vitamine, aşa cum rezultă din Notele explicative ale Sistemului armonizat: la poziţia 21.06 se clasifică şi „preparatele”, denumite adesea „suplimente alimentare”, pe bază de extracte de plante, concentrate de fructe, miere, fructoză, etc. şi uneori mici cantităţi de compuşi de fier.

Aceste preparate sunt adesea prezentate în ambalaje cu indicarea faptului că menţin „starea generală şi starea de bine”. Sunt excluse preparatele similare care sunt destinate tratării bolilor sau afecţiunilor (30.03 sau 30.04).

Aşa cum rezultă din actele cauzei, produsele importate sunt vitamine, suplimente alimentare şi nu sunt destinate pentru tratarea unei boli sau afecţiuni, cu indicaţii precise, care se fac la medicamente.

Constatându-se că actele administrativ fiscale au făcut o încadrare corectă tarifară a produselor importate de intimată şi cum nu s-a făcut plata în termen a obligaţiilor către bugetul de stat, şi creanţele fiscale accesorii sunt justificate, recursurile au fost admise cu modificarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond şi respingerea în fond a acţiunii.

Dreptul la repaus săptămânal. Recuperarea zilelor libere acordate ca măsură pentru desfăşurarea în bune condiţii a unui eveniment internaţional.

Prin acţiunea înregistrată la data de 25.01.2007, reclamantul Sindicatul Salariaţilor din Învăţământ a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României – reprezentat prin Primul Ministru, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea art.l alin. (3) din H.G. din 15.09.2006, privind stabilirea unor măsuri pentru desfăşurare în bune condiţii a celei de a 11 – a Reuniuni la nivelul şefilor de stat şi guvern a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei.

In motivarea acţiunii s-a arătat ca art.l alin. (3) din H.G. 1221/15.09.2006, interzice expres salarizarea suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător pentru activitatea prestată în plus, contravenind prevederilor art. 132 şi art. 137 alin. (2) din Codul muncii, art. 40 alin. (3) lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2005 – 2006, ale art.20 alin. (3) şi art.36 alin. (l) lit. i) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Învăţământ şi ale art. 19 alin. (3) şi art.35 alin. (l) lit. h) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Reclamantul a susţinut ca toate aceste texte reglementează expres acordarea de timp liber corespunzător şi a unui spor de salariu pentru activitatea prestata în zilele nelucrătoare, în categoria zilelor nelucrătoare fiind incluse ăi zilele de repaus săptămânal (sâmbăta şi duminica).

A mai arătat reclamantul, ca membrii de sindicat sunt prejudicial în dreptul lor de a beneficia de o zi libera plătită şi de un spor de 100% din salariul de baza, pentru activitatea desfăşurată în zilele de 07,14 şi 21 octombrie 2006, dar şi de dreptul de a beneficia de un repaus săptămânal de 2 zile consecutive, în săptămânile 2-8 octombrie şi 16-22 octombrie 2006, salariaţii beneficiind de o singură zi liberă.

Totodată, s-a mai susţinut ca art. l alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 încalcă şi prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţia României, potrivit cărora dreptul negocierii colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a apreciat cererea reclamantului ca fiind nefondată, acesta făcând o interpretare eronată a dispoziţiilor legale invocate, deoarece în speţă, a fost o situaţie specială şi anume, reuniunea la nivelul şefilor de stat şi guvern a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei motiv pentru care, în vederea desfăşurării în bune condiţiuni a evenimentului menţionat s-au acordat trei zile libere, necontestate de reclamant, zile libere care au reprezentat diminuarea timpului de muncă din săptămâna 25 – 29 sept.2006 şi care, în mod normal, urmau sa fie recuperate cum s-a stabilit prin hotărâre.

În consecinţa, a constatat instanţa că nu se poate invoca încălcarea dispoziţiilor arătate de reclamant privind acordarea de timp liber corespunzător şi a unui spor la salariu pentru activitatea prestată în zilele nelucrătoare de sâmbătă 7, 14 si 21 octombrie 2006, care reprezintă zile de repaus săptămânal.

S-a mai reţinut ca invocarea de către reclamant a art.132 din Codul muncii nu este aplicabil în speţă, deoarece acesta se referă la timpul de muncă care depăşeşte atât durata normală, cât şi numărul de zile lucrătoare, or în cauză se pune problema recuperam zilelor libere acordate în timpul săptămânii lucrătoare şi nu o compensare a muncii prestate suplimentar.

A concluzionat Curtea de Apel Bucureşti că dispoziţiile H.G. nr. 1221/2006 nu încalcă prevederile art.41 alin. (5) din Constituţia României privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, deoarece potrivit art.243 alin. (l) din Codul muncii şi art.7 alin. (2) din Legea 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, astfel încât cererea reclamantului nu este rezonabilă.

Împotriva sentinţei civile nr. 987 din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia a –VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul Salariaţilor din Învăţământ – Bucureşti, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Recurentul a apreciat că prin aplicarea art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006, membrii săi de sindicat sunt prejudiciaţi în dreptul lor de a beneficia de o zi liberă şi de un spor de 100% din salariul de baza pentru activitatea desfăşurată în zilele de 7, 14 şi 21 octombrie 2006 – drept consacrat de art. 36 alin. (1) lit. (i) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Învăţământ şi art. 35 alin. (1) lit. h) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti – dar şi de dreptul de a beneficia de un repaus săptămânal de doua zile consecutive – în săptămânile 2-8 octombrie, 9-15 octombrie şi 16-22 octombrie 2006 salariaţii beneficiind de o singura zi liberă, în contradicţie totală cu prevederile art.132 din Codul muncii.

Sub acest aspect, recurentul a arătat că în mod total eronat instanţa de fond a apreciat ca art. 132 din Codul muncii nu este aplicabil în speţă, deoarece textul art. 132 alin. (1)-(3) vizează în exclusivitate zilele de repaus săptămânal, care, potrivit legii, trebuie să se acorde obligatoriu în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica. În condiţiile în care Codul muncii reglementează obligativitatea a doua zile consecutive de repaus săptămânal – care nu s-au acordat în săptămânile 2-8 octombrie, 9-15 octombrie şi 16-22 octombrie 2006 – era imperios necesar că, în situaţia în care acest lucru nu era posibil, să se acorde compensările stabilite de convenţiile colective, fapt interzis expres prin art.1 alin. (3) din actul administrativ normativ atacat.

Totodată, a menţionat recurentul, din cuprinsul sentinţei recurate nu rezulta motivele pentru care instanţa de fond a respins argumentul întemeiat pe dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Codul muncii, astfel că hotărârea atacată nu cuprinde nici motivele pe care se întemeiază.

În acelaşi timp, reclamantul a relevat că prima instanţă a reţinut în mod greşit că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 41  alin. (5)  din Constituţia României privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, fiind evident ca dispoziţiile art.1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 interzic expres salarizarea suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător pentru activitatea prestată sâmbăta, aceste drepturi fiind garantate prin contractele colective de muncă aplicabile. Mai mult, s-a arătat, că a fost încălcat şi principiul general consacrat de art.1 alin. (5) din Constituţia României, în condiţiile în care printr-o hotărâre de guvern (emisă în aplicarea legii) se încalcă, de fapt dispoziţiile unei legi, respectiv a Codului muncii.

A mai învederat recurenta că, în opinia sa, Guvernul României şi-a exercitat abuziv dreptul de apreciere prin inserarea în cuprinsul art.1 al HG nr. 1221/2006 a alin. (3) potrivit căruia „ Prestarea muncii în zilele de sâmbăta, potrivit alin. (2), nu conferă dreptul de salarizare suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător”. Prin acest text, executivul încalcă voinţa părţilor contractelor colective de muncă, ceea ce denotă caracterul abuziv al acestei decizii, şi încalcă prevederile art.7 alin. (2) ale Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă potrivit căruia „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor” precum şi ale art.30 alin. (1) din acelaşi act normativ, conform căruia „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi”.

La nivel de ramură învăţământ, s-a încheiat contract colectiv de muncă unic, acesta fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi publicat în Monitorul Oficial al României. Conform art. 36 alin. (1) lit. i) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Învăţământ „personalul din învăţământ care prestează activitate într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau de sărbătoare legală ori religioasă beneficiază de o zi libera plătită şi de un spor de 100% din salariul de bază”.

In temeiul contractului la nivel de ramuă, a fost încheiat Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, care la art. 35 alin. (1) lit. h) reiterează dispoziţiile contractului de nivel superior, stipulând la litera h) ca „ pentru activitatea prestată într-o zi de repaus săptămânal, zi liber sau de sărbătoare legală ori religioasă, salariatului i se acorda o zi liberă plătită şi un spor de 100% din salariul de bază.

Prin întâmpinarea formulată în cauză Cancelaria Primului – Ministru a solicitat respingerea recursului declarat de Sindicatul Salariaţilor din Învăţământ – Bucureşti ca nefondat.

În speţă, a învederat intimatul, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.132 din Codul muncii, întrucât în cazul prevăzut de H.G. nr. 1221/2006 munca prestată în zilele de repaus săptămânal reprezintă o măsură de recuperare a zilelor libere acordate în cadrul săptămânii lucrătoare 25-29 septembrie 2006, când timpul de muncă a fost considerabil mai mic decât durata normală, reglementată de art. 109 alin. (1) din Codul muncii. În concret, în săptămâna 25-29 septembrie 2006, salariaţii din sectorul public au avut 5 zile de repaus săptămânal în loc de 2 zile, cum prevede art. 110 alin. (1) din Codul muncii.

De asemenea, intimatul a susţinut ca nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 137 alin. (2) din Codul muncii, care se referă la munca prestată în zilele de sărbătoare legală, în condiţiile în care recuperarea zilelor libere acordate în cadrul săptămânii lucrătoare 25-29 septembrie 2006 nu s-a făcut în zile de sărbătoare legală.

In fine, în ceea ce priveşte prevederile contractelor colective de muncă, invocate de recurent, s-a precizat că acestea nu sunt nici ele aplicabile în speţă, neavând forţa juridică superioara unei hotărâri de guvern, atâta vreme cât art. 243 alin. (1) din Codul muncii şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

Recursul este fondat.

Prevederea legală atacată în contencios administrativ de către recurenta Sindicatul Salariaţilor din Învăţământ Bucureşti este cuprinsă în art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/13 septembrie 2006 privind stabilirea unor măsuri pentru desfăşurarea, în bune condiţii, a cele de-a XI a Reuniuni la nivel de şefi de state şi de guvern a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, publicată în M.Of. I nr. 782/15 septembrie 2006 şi are următorul conţinut „ Prestarea muncii în zilele de sâmbătă, potrivit alin. (2), nu conferă dreptul la salarizare corespunzătoare sau acordarea de timp liber corespunzător”.

Aceasta dispoziţie legală este nelegală, întrucât intra în coliziune cu prevederile actelor normative cu forţa juridică superioară în special cu art. 132 alin. (3) din Codul muncii, care stabileşte că în situaţia în care repausul săptămânal se acordă în alte zile decât sâmbăta şi duminica, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. Acest text normativ nu poate fi interpretat în sensul indicat de intimatul pârât Guvernul României, Codul muncii stabilind imperativ şi nu facultativ, în sarcina angajatorilor, obligaţia acordării unui spor la salariu.

Pe de alta parte, dispoziţiile cuprinse în art.1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 sunt nelegale şi datorită faptului ca prin acestea s-au încălcat prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţia României care dispun că dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate, art.7 alin. (2) şi 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cu care contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor, iar executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părţi, prevederile art. 36 alin. (1) lit. (i) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ, precum şi prescripţiile art. 35 alin. (1) lit. (h) din  Contractul   Colectiv   de   Muncă   Unic  la  Nivelul  Inspectoratului   Şcolar   al Municipiului Bucureşti, fiind vătămat dreptul salariaţilor din Învăţământ de a beneficia de o zi liberă plătită şi de un spor de 100% din salariul de bază.

Intr-adevăr, potrivit art. 36 alin. (1) lit. (i) din şi potrivit art. 35 alin. (1) lit. (h) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, salariatul din Învăţământ beneficiază pentru activitatea prestată într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau de sărbătoare legală ori religioasă de o zi liberă plătită şi de un spor de 100% din salariul de bază.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ, „dacă contractul nu este denunţat de niciuna din părţi cu minimum 60 de zile înainte de data expirării lui sau dacă niciuna din părţi nu are iniţiativa renegocierii lui, contractul se prelungeşte automat pe o perioada de un an”.

Nu rezultă din probele dosarului că contractul colectiv de muncă menţionat mai sus a fost denunţat sau renegociat, nefiind îndeplinite cerinţele art. 33 alin. (4) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă care impun cerinţa notificării organului la care contractul a fost depus pentru înregistrare, pentru situaţia în care părţile contractante constata încetarea efectelor acestuia.

În cauză, reclamanta a dovedit vătămarea dreptului sau proteguit de lege, respectiv dreptul la repaus săptămânal, reglementat de art. 37 alin. (2) din Constituţie şi de art. 132 din Codul muncii, acest drept putând fi apărat de sindicat conform art. 9 din Constituţia României.

Dreptul constituţional la repaus săptămânal a fost aşadar vătămat de intimatul Guvernul României care, prin edictarea alineatului (3) al articolului 1 din H.G. nr. 1221/2006, a depăşit limitele puterii sale discreţionare, de apreciere.

In aceste condiţii, reţinând ca hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică şi ca recursul declarat în cauza este fondat, s-a  dispus admiterea recursului formulat de Sindicatul Salariaţilor din Învăţământ Bucureşti şi modificarea sentinţei civile pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ şi a anularii art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 privind stabilirea unor măsuri pentru desfăşurarea în bune condiţii a celei de-a XI a Reuniuni la nivel de şefi de stat şi de guverne a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei, publicata în M. Of. nr. 782 din 15 septembrie 2006.

Ordin nr. 1339/2008 pentru aprobarea Ghidului de finantare a Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului

In baza art. 131 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 105/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in temeiul art. 5 alin. (7) din Hotararea Guvernului nr. 368/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile, cu completarile ulterioare, ministrul mediului si dezvoltarii durabile emite prezentul ordin.


Art. 1
Se aproba Ghidul de finantare a Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului, cuprins in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2
Administratia Fondului pentru Mediu va duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ANEXA – GHID DE FINANTARE a Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului

Prezentul ghid de finantare furnizeaza informatii privind completarea cererilor de inscriere in Programul de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului, denumit in continuare Program, a cererilor de finantare pentru proiecte, precum si desfasurarea programului de finantare. Ghidul de finantare este documentul in care sunt precizate toate criteriile de eligibilitate care trebuie sa fie indeplinite de catre solicitantul finantarii, precum si cele privind proiectul si cheltuielile, bugetul prevazut si desfasurarea programului de finantare.

Capitolul I – Generalitati

Articolul 1 – Obiectul Programului
Obiectul Programului il reprezinta finantarea de la Fondul pentru mediu a proiectelor de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului, beneficiari fiind operatorii economici, composesoratele, ocoalele silvice, unitatile administrativ-teritoriale, unitatile si institutiile de invatamant, persoanele fizice, asociatiile de locatari si organizatiile neguvernamentale.

Articolul 2 – Scopul Programului
Scopul Programului il reprezinta imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului prin reducerea gradului de poluare cauzata de arderea lemnului si a combustibililor fosili utilizati pentru producerea energiei termice folosite pentru incalzire si obtinerea de apa calda menajera, precum si stimularea utilizarii sistemelor care folosesc in acest sens sursele de energie regenerabila, nepoluante.

Articolul 3 – Definitii
In sensul prezentului ghid de finantare, expresiile si termenii de mai jos se definesc astfel:
a) Autoritate – Administratia Fondului pentru Mediu;
b) beneficiar – solicitantul al carui proiect a fost aprobat si a incheiat contract pentru finantare cu Autoritatea;
c) condominiu – proprietatea imobiliara formata din unitati de proprietate individuala, definite ca apartamente sau spatii cu alta destinatie decat aceea de locuinte, si proprietatea comuna indiviza; este inclus acestei definitii tronsonul cu una sau mai multe scari din cadrul cladirii de locuit, in conditiile in care se poate delimita proprietatea comuna;
d) energie eoliana – energia cinetica a maselor de aer atmosferic aflate in miscare relativa fata de suprafata terestra;
e) energie geotermala – energia termica stocata in structura geologica a Pamantului;
f) energie solara – energia emisa de Soare in intreg domeniul spectral al radiatiei sale;
g) instalator – operatorul economic specializat, care comercializeaza si instaleaza sisteme de incalzire ce utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului;
h) instalator validat – instalatorul validat de Autoritate;
i) imobil – cladirea cu unul sau mai multe niveluri, cu sau fara teren aferent, aflata, dupa caz, in proprietatea, concesiunea, locatiunea sau administrarea solicitantului;
j) Manual de operare al Fondului pentru mediu – documentul care contine procedurile referitoare la depunerea, analiza, evaluarea, selectarea, finantarea, urmarirea si controlul implementarii proiectelor pentru protectia mediului;
k) sistem de incalzire – complexul de instalatii, echipamente si elemente destinate obtinerii/producerii de energie termica si apa calda menajera;
l) sistem de incalzire clasic – sistemul de incalzire bazat pe arderea lemnului sau a combustibililor fosili: petrol, gaze naturale, carbune etc.;
m) alte sisteme de incalzire – sistemele de incalzire bazate pe surse regenerabile de energie, altele decat cea solara, geotermala sau eoliana, care pot fi produse in viitor datorita progresului stiintei si tehnicii;
n) unitate de proprietate individuala – apartamentul sau spatiul cu alta destinatie decat aceea de locuinta, parte dintr-un condominiu, destinat locuirii sau desfasurarii altor activitati, impreuna cu cota-parte indiviza din proprietatea comuna;
o) solicitant – operatorul economic, composesoratul, ocolul silvic, unitatea administrativ-teritoriala, unitatea ori institutia de invatamant, persoana fizica, asociatia de locatari sau organizatia neguvernamentala care utilizeaza sisteme clasice de obtinere a energiei termice si a apei calde menajere si care solicita finantare de la Fondul pentru mediu prin depunerea cererii de finantare sau a cererii de inscriere.

Articolul 4 – Suma prevazuta pentru derularea Programului
(1) Alocarea din Fondul pentru mediu a sumei necesare finantarii Programului se face anual, in limita fondurilor stabilite cu aceasta destinatie, prin bugetul anual de venituri si cheltuieli al Administratiei Fondului pentru Mediu si al Fondului pentru mediu, aprobat prin hotarare a Guvernului.
(2) Pentru anul 2009, suma prevazuta pentru derularea Programului este de 520.000 mii lei.
(3) Suma alocata Programului provine din taxa pe poluare pentru autovehicule.

Articolul 5 – Modalitatea de finantare
(1) Finantarea se acorda prin modalitate nerambursabila, ca procent din cheltuielile eligibile ale proiectului.
(2) Procentul de cheltuieli eligibile nefinantat constituie contributia proprie a solicitantului si este asigurata din surse financiare proprii.
(3) Finantarea se face esalonat, in interiorul perioadei de valabilitate a contractului pentru finantare, si pe masura realizarii proiectului.

Articolul 6 – Cuantumul finantarii
Finantarea se acorda:
a) in cazul operatorului economic, composesoratului sau ocolului silvic, in procent de pana la 50%, dar nu mai mult de 250.000 lei pentru un sistem, cu exceptia proiectelor executate in regiunea Bucuresti-Ilfov, pentru care finantarea se face in procent de pana la 40%, dar nu mai mult de 200.000 lei pentru un sistem;
b) in cazul unitatii administrativ-teritoriale, unitatii sau institutiei de invatamant, in procent de pana la 60%, dar nu mai mult de 300.000 lei pentru un sistem;
c) in cazul persoanei fizice, asociatiei de locatari sau organizatiei neguvernamentale, in procent de pana la 90%, dar nu mai mult de 25.000 lei pentru un sistem.

Articolul 7 – Modalitatea de participare la Program
Solicitantii participa la Program prin doua modalitati:
a) solicitantul prevazut la art. 6 lit. a) si b), numai prin modalitate directa, prin depunerea cererii de finantare la sediul Autoritatii, in cadrul sesiunilor de finantare, conform cap. II „Participarea la Program prin modalitate directa”;
b) solicitantul prevazut la art. 6 lit. c), numai prin modalitate indirecta, prin depunerea cererii de inscriere la un instalator validat de catre Autoritate, conform cap. III „Participarea la Program prin modalitate indirecta”;
c) instalatorul depune la sediul Autoritatii, in cadrul sesiunii de finantare stabilite de Autoritate, cerere de inscriere in vederea validarii participarii la Program, conform cap. III „Participarea la Program prin modalitate indirecta”.

Capitolul II – Participarea la Program prin modalitate directa

Articolul 8 – Eligibilitatea solicitantului
(1) Pentru a participa la Program prin modalitate directa, solicitantul trebuie sa indeplineasca cumulativ o serie de criterii de eligibilitate.
(2) Solicitantul, operator economic, composesorat sau ocol silvic, trebuie sa intruneasca criteriile prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu – editia octombrie 2008, Partea I „Generalitati” – Criterii de eligibilitate referitoare la solicitant – Operatori economici.
(3) Solicitantul, unitate administrativ-teritoriala, trebuie sa intruneasca criteriile prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu – editia octombrie 2008, Partea I „Generalitati” – Criterii de eligibilitate referitoare la solicitant – Unitati administrativ-teritoriale.
(4) Solicitantul, institutie de invatamant, trebuie sa intruneasca criteriile prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu – editia octombrie 2008, Partea I „Generalitati” – Criterii de eligibilitate referitoare la solicitant – Unitati si institutii de invatamant. In plus, trebuie sa detina in proprietate, concesiune sau administrare imobilul pe/in care se implementeaza proiectul.
(5) Pentru unitatile de invatamant, cererile de finantare sunt depuse de catre unitatile administrativ-teritoriale.

Articolul 9 – Suma prevazuta
(1) Alocarea din Fondul pentru mediu a sumei necesare finantarii proiectelor solicitantilor care participa la Program prin modalitate directa se face anual, in limita sumei totale alocate Programului.
(2) Pentru anul 2009, suma prevazuta este de 120.000 mii lei.

Articolul 10 – Sesiunea de finantare
(1) Solicitantul care indeplineste cumulativ conditiile prevazute la art. 8 poate depune cerere de finantare in cadrul sesiunilor organizate anual de Autoritate.
(2) Pentru anul 2009, prima sesiune de finantare se organizeaza in perioada 3-28 noiembrie 2008.
(3) Cererea de finantare si documentatia anexata, legata, paginata si opisata, se depun intr-un singur exemplar, in plic sigilat, la registratura Autoritatii, la adresa: Administratia Fondului pentru mediu, municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 294, corp A, sectorul 6, cod postal 060031.
(4) Documentele prevazute la alin. (3) pot fi transmise prin posta, cu confirmare de primire, cu conditia ca data de expediere, evidentiata prin stampila postei, sa nu depaseasca data-limita de depunere aferenta sesiunii de finantare.
(5) Pe plic trebuie inscrise in mod obligatoriu urmatoarele informatii:
a) denumirea si adresa completa a expeditorului (solicitantului);
b) titlul: „Programul de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului”;
c) mentiunea „Participare prin modalitate directa”;
d) sesiunea de finantare.
(6) Documentatia continand stersaturi, ilizibila, incompleta sau neconforma cu realitatea atrage respingerea cererii de finantare.

Articolul 11 – Documentele obligatorii care insotesc cererea de finantare
Solicitantul care participa la Program prin modalitate directa depune alaturi de cererea de finantare urmatoarele documente:
a) solicitantul operator economic, composesorat sau ocol silvic: documentele prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu – editia octombrie 2008, Partea a II-a „Procedura finantarii proiectelor – Anexa 1”, formular nr. 2 „Documente necesare pentru solicitarea finantarii”;
b) solicitantul unitate administrativ-teritoriala: documentele prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu – editia octombrie 2008, Partea a II-a „Procedura finantarii proiectelor – Anexa 1”, formular nr. 3 „Documente necesare pentru solicitarea finantarii”;
c) solicitantul institutie de invatamant: documentele prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu – editia octombrie 2008, Partea a II-a „Procedura finantarii proiectelor – Anexa 1”, formular nr. 3 „Documente necesare pentru solicitarea finantarii”.

Articolul 12 – Procedura finantarii proiectelor
(1) Finantarea proiectelor se realizeaza in conformitate cu procedura prevazuta in Manualul de operare al Fondului pentru mediu – editia octombrie 2008, Partea a II-a „Procedura finantarii proiectelor”, si consta in:
a) analiza si evaluarea cererilor de finantare;
b) perfectarea, semnarea contractului pentru finantare si acordarea finantarii;
c) implementarea si monitorizarea proiectelor finantate;
d) raportul final;
e) pastrarea documentelor privind finantarea proiectelor.
(2) Contractul-cadru pentru finantare nerambursabila pentru beneficiarii care participa la Program prin modalitate directa este prevazut in anexa nr. 9.

Articolul 13 – Termenul de realizare a proiectului
Termenul de realizare a proiectului nu poate depasi 12 luni de la data incheierii contractului pentru finantare cu Autoritatea.

Articolul 14 – Eligibilitatea proiectului si a cheltuielilor
(1) Este eligibil proiectul care prevede inlocuirea sau completarea sistemului clasic de incalzire cu un sistem nou, care utilizeaza energie solara, energie geotermala sau energie eoliana ori un alt sistem nou, care conduce la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului.
(2) Cheltuielile eligibile care sunt finantate de Autoritate corespund criteriilor de eligibilitate pentru categoria de proiecte „k – cresterea productiei de energie din surse regenerabile”, in conformitate cu prevederile Manualului de operare al Fondului pentru mediu – editia octombrie 2008, Partea I „Generalitati” – Criterii de eligibilitate referitoare la cheltuieli.

Capitolul III – Participarea la Program prin modalitate indirecta

Articolul 15 – Eligibilitatea solicitantului
(1) Pentru a participa la Program prin modalitate indirecta, solicitantul trebuie sa indeplineasca cumulativ o serie de criterii de eligibilitate.
(2) Solicitantul, persoana fizica, trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
a) indiferent de cetatenia, domiciliul sau resedinta sa, trebuie sa detina in proprietate, concesiune sau locatiune, in Romania, imobilul pe/in care se instaleaza sistemul sau unitatea de proprietate individuala in care se instaleaza sistemul;
b) sa actioneze in nume propriu;
c) sa sustina contributia proprie.
(3) Solicitantul, asociatie de locatari, trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
a) membrii asociatiei de locatari sa detina in proprietate sau locatiune unitati de proprietate individuala din condominiul pe/in care se instaleaza sistemul;
b) sa actioneze in nume propriu;
c) sa sustina contributia proprie.
(4) Solicitantul, organizatie neguvernamentala, trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
a) sa fie persoana juridica romana;
b) sa detina in proprietate/concesiune/locatiune/administrare imobilul pe/in care se instaleaza sistemul sau unitatea de proprietate individuala in care se instaleaza sistemul;
c) sa actioneze in nume propriu;
d) sa sustina contributia proprie;
e) sa nu se afle in procedura de dizolvare sau lichidare.
(5) Prin asociatie de locatari se intelege si asociatia de proprietari.

Articolul 16 – Inscrierea in Program a solicitantilor
(1) Solicitantul care indeplineste criteriile de eligibilitate prevazute la art. 15 se inscrie la un singur instalator validat, dar numai dupa publicarea pe site-ul Autoritatii a listei instalatorilor validati, completand si depunand in acest sens o cerere de inscriere, conform modelului prevazut in anexa nr. 1.
(2) Instalatorul validat, care a incheiat contract pentru finantare cu Autoritatea, elibereaza solicitantului nota de acceptare, conform modelului prevazut in anexa nr. 2.
(3) Nota de acceptare eliberata solicitantului asigura accesul acestuia la Program.
(4) Inscrierea solicitantului si eliberarea notei de acceptare se fac in limita sumei contractate de catre instalatorul validat cu Autoritatea.
(5) Responsabilitatea inscrierii solicitantilor in Program revine in exclusivitate instalatorului validat.
(6) Autoritatea nu emite solicitantilor aprobari, adeverinte, acorduri, avize, autorizatii sau alte documente, in vederea achizitionarii si instalarii sistemelor in cadrul Programului.

Articolul 17 – Documentele obligatorii care trebuie depuse de solicitanti
(1) Solicitantul inscris la un instalator validat pune la dispozitia acestuia documentele necesare achizitionarii sistemului si desfasurarii lucrarilor de instalare a sistemului.
(2) Solicitantul, persoana fizica, depune:
a) actul de identitate, in copie;
b) actul de proprietate, contractul de concesiune ori contractul de locatiune, dupa caz, a imobilului sau a unitatii de proprietate individuala, in copie legalizata;
c) actul autentificat de notarul public, prin care proprietarul concedent sau proprietarul locator isi exprima acordul privind efectuarea lucrarilor de instalare a sistemului, daca este cazul;
d) documentul care atesta o situatie particulara: casatorie, desfacerea casatoriei, schimbarea numelui si/sau a prenumelui etc., daca este cazul, in copie.
(3) Solicitantul, asociatie de locatari, depune:
a) statutul asociatiei, in copie;
b) documentul care atesta dobandirea personalitatii juridice, daca este cazul, in copie legalizata;
c) certificatul de inregistrare fiscala, daca este cazul, in copie;
d) procesul-verbal al adunarii generale in care a fost ales presedintele asociatiei, in original sau copie legalizata;
e) hotararea adoptata in adunarea generala a asociatiei, cu acordul majoritatii membrilor, care sa cuprinda: decizia privind participarea la Program, persoana desemnata sa reprezinte asociatia in relatia cu instalatorul, sa semneze contractul cu acesta, sa semneze facturile si alte documente etc. si decizia privind sustinerea contributiei proprii cu indicarea clara a surselor financiare, in original sau copie legalizata;
f) procura notariala prin care este imputernicita persoana care va actiona si va incheia acte juridice in numele si pe seama asociatiei de locatari, in vederea achizitionarii si instalarii sistemului in cadrul Programului, daca asociatia nu este reprezentata de un presedinte;
g) lista proprietarilor/locatarilor si destinatia spatiilor, in copie.
(4) Solicitantul, organizatie neguvernamentala, depune:
a) actul de infiintare a organizatiei, cu toate modificarile si completarile ulterioare, in copie;
b) hotararea adoptata de organul de decizie al organizatiei, care sa cuprinda: decizia privind participarea la Program, persoana desemnata sa reprezinte organizatia in relatia cu instalatorul, sa semneze contractul cu acesta, sa semneze facturile si alte documente etc. si decizia privind sustinerea contributiei proprii cu indicarea clara a surselor financiare, in original sau copie legalizata;
c) procura notariala prin care este imputernicita persoana, alta decat reprezentantul legal, care va actiona si va incheia acte juridice in numele si pe seama organizatiei, in vederea achizitionarii si instalarii sistemului in cadrul Programului;
d) certificatul de inregistrare fiscala, in copie;
e) certificatul eliberat, la cerere, de catre instanta competenta, care atesta ca organizatia nu a fost radiata din Registrul asociatiilor si fundatiilor, in original;
f) documentul care atesta calitatea de proprietar/ concesionar/administrator/locatar al imobilului pe/in care se instaleaza sistemul sau al unitatii de proprietate individuala in care se instaleaza sistemul, in original sau copie legalizata;
g) actul autentificat de notarul public, prin care proprietarul concedent, proprietarul-locator sau proprietarul care a dat spre administrare imobilul ori unitatea de proprietate individuala isi exprima acordul privind efectuarea lucrarilor de instalare a sistemului, dupa caz;
(5) Instalatorul validat garanteaza comercializarea si instalarea sistemului, numai daca:
a) solicitantul prezinta documentele obligatorii;
b) locatia si amplasamentul propuse de solicitant permit instalarea sistemului;
c) solicitantul achita contributia proprie.

Articolul 18 – Suma prevazuta
(1) Alocarea din Fondul pentru mediu a sumei necesare finantarii proiectelor solicitantilor care participa la Program prin modalitate indirecta se face anual, in limita sumei totale alocate Programului.
(2) Pentru anul 2009, suma prevazuta este de 400.000 mii lei.

Articolul 19 – Eligibilitatea instalatorului
Pentru a se inscrie, in vederea validarii, in Program, instalatorul trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a) sa fie persoana juridica romana si obiectul de activitate principal sau secundar sa corespunda grupei CAEN 432 – Lucrari de instalatii electrice si tehnico-sanitare si alte lucrari de instalatii pentru constructii;
b) sa functioneze si sa aiba activitate economica de cel putin 6 luni la data depunerii cererii de inscriere;
c) sa aiba indeplinite obligatiile de plata a taxelor, impozitelor si contributiilor catre bugetul general consolidat, bugetele locale, Fondul pentru mediu;
d) sa aiba deschis la Trezoreria Statului contul 50.70.24 „Disponibil din sume alocate din Fondul de mediu reprezentand finantare sau cofinantare nerambursabila a proiectelor pentru protectia mediului”;
e) sa nu fie insolvabil, in stare de reorganizare judiciara sau faliment, in incetare de plati ori in stare de insolventa, sa nu aiba suspendate activitatile economice sau sa nu se afle in situatii similare;
f) sa nu faca obiectul unei proceduri legale in justitie pentru situatiile prevazute la lit. e), precum si pentru orice alta situatie similara;
g) sa nu sponsorizeze activitati cu efect negativ asupra mediului;
h) sa declare, prin reprezentantul sau legal, ca sistemele comercializate si instalate in cadrul Programului corespund reglementarilor de punere pe piata;
i) sa declare, prin reprezentantul sau legal, ca isi asuma responsabilitatea pentru solutiile tehnice adoptate in cadrul Programului;
j) sa declare, prin reprezentantul sau legal, ca acorda garantie si asigura lucrari de service atat sistemului instalat, cat si lucrarilor de instalare a sistemului, pentru un termen de cel putin 3 ani de la data instalarii in cadrul Programului.

Articolul 20 – Sesiunea de finantare
(1) Instalatorul care intruneste conditiile prevazute la art. 19 poate depune cerere de inscriere in vederea validarii, in cadrul sesiunii organizate anual de Autoritate.
(2) Pentru anul 2009, sesiunea de depunere a cererilor de inscriere se organizeaza in perioada 3-28 noiembrie 2008.
(3) Instalatorul depune un dosar care cuprinde urmatoarele documente:
a) cererea de inscriere in vederea validarii in Program, conform modelului prevazut in anexa nr. 3, in original;

b) cererea de finantare, conform modelului prevazut in anexa nr. 4, in original;

c) certificatul de inregistrare la Oficiul National al Registrului Comertului, impreuna cu toate anexele, in copie;
d) procura notariala prin care reprezentantul legal al instalatorului imputerniceste persoana care il reprezinta in relatia cu Autoritatea, inclusiv la momentul semnarii contractului pentru finantare, daca este cazul;
e) certificatul constatator emis de Oficiul National al Registrului Comertului, valabil la data depunerii cererii, din care sa rezulte: datele de identificare, capitalul social, obiectul principal de activitate si activitatile secundare de activitate, administratorii, actionarii/asociatii si situatia juridica, in original;
f) certificatele de atestare fiscala si certificatul fiscal, valabile la data depunerii cererii de inscriere, care sa ateste faptul ca instalatorul nu are datorii la bugetul general consolidat si la bugetele locale, in original;
g) certificatul de cazier fiscal, valabil la data depunerii cererii de inscriere, in original;
h) certificatul de atestare privind obligatiile de plata la Fondul pentru mediu, in original;
i) formularul de raportare contabila la incheierea ultimului exercitiu financiar, vizat de organele teritoriale de specialitate ale Ministerului Economiei si Finantelor, insotit de raportul administratorilor si al comisiei de cenzori sau raportul de audit, dupa caz, precum si formularul de raportare contabila semestriala, vizat de organele teritoriale de specialitate ale Ministerului Economiei si Finantelor, insotit de ultima balanta de verificare lunara, aferenta anului in curs;
j) declaratia reprezentantului legal al instalatorului privind zona geografica unde acesta poate instala sisteme de incalzire care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului;
k) proiectul, conform modelului prevazut in anexa nr. 5, in original.
(4) Anterior incheierii contractului pentru finantare, instalatorul prezinta originalele documentelor depuse in copie la dosar pentru ca acestea sa fie certificate „conform cu originalul” de catre personalul Autoritatii.
(5) Cererea de inscriere, insotita de cererea de finantare si documentatia anexata, legata, paginata si opisata, se depune intr-un singur exemplar, in plic sigilat, la registratura Autoritatii, la adresa: Administratia Fondului pentru mediu, municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 294, corp A, sectorul 6, cod postal 060031.
(6) Documentele prevazute la alin. (5) pot fi transmise prin posta, cu confirmare de primire, cu conditia ca data de expediere, evidentiata prin stampila postei, sa nu depaseasca data-limita de depunere aferenta sesiunii de finantare.
(7) Pe plic trebuie inscrise in mod obligatoriu urmatoarele informatii:
a) denumirea si adresa completa a expeditorului;
b) titlul: „Programul de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului”;
c) mentiunea „Participare prin modalitate indirecta”;
d) sesiunea de depunere.
(8) Documentatia continand stersaturi, ilizibila, incompleta sau neconforma cu realitatea atrage nevalidarea instalatorului.

Articolul 21 – Validarea instalatorului
(1) Validarea instalatorului consta in analiza si evaluarea cererii de inscriere, a cererii de finantare si a documentatiei anexate depuse de catre acesta.
(2) In vederea validarii instalatorului inscris, prin dispozitie a presedintelui Autoritatii, la propunerea directorului Directiei proiecte, se numeste Comisia de validare, constituita din personal din cadrul Autoritatii.
(3) Comisia de validare verifica, pe baza documentelor prezentate, indeplinirea de catre instalator a conditiilor prevazute la art. 19 si art. 20 alin. (3), completand fisa de evaluare a eligibilitatii, al carei model este prevazut in anexa nr. 6.
(4) In baza propunerii Comisiei de validare, Comitetul director al Autoritatii valideaza instalatorul sau respinge cererea de inscriere a acestuia, in termen de 15 zile de la data inchiderii sesiunii de finantare.
(5) Instalatorul care indeplineste conditiile prevazute la art. 19 si art. 20 alin. (3) este validat sa participe la Program.
(6) Lista instalatorilor validati si suma acordata fiecaruia se publica pe site-ul Autoritatii in termen de 3 zile lucratoare de la data inchiderii perioadei de validare.

Articolul 22 – Suma acordata instalatorului
(1) Un instalator nu poate solicita pentru proiectul propus, sub sanctiunea nulitatii cererii de finantare, mai mult decat suma prevazuta la art. 18 alin. (2).
(2) In conditiile in care suma totala solicitata prin proiectele propuse de catre instalatorii validati depaseste suma prevazuta la art. 18 alin. (2), Comitetul director al Autoritatii va proceda, in termenul prevazut la art. 21 alin. (4), la distribuirea acesteia intre instalatorii validati, prin aplicarea unui coeficient de proportionalitate obtinut din raportul dintre suma prevazuta la art. 18 alin. (2) si suma solicitata de catre fiecare instalator validat.

Articolul 23 – Perfectarea si acordarea finantarii
(1) Contractul-cadru pentru finantare nerambursabila incheiat intre Autoritate si instalatorul validat este prevazut in anexa nr. 7.
(2) Contractul pentru finantare este valabil pana la data de 12 decembrie a fiecarui an, inclusiv.
(3) Autoritatea si instalatorul stabilesc planificarea temporala a implementarii proiectului aprobat si acordarea finantarii.
(4) Finantarea este utilizata numai dupa indeplinirea tuturor conditiilor de intrare in vigoare a contractului pentru finantare prevazute in cuprinsul sau si numai in termenul de valabilitate al acestuia.
(5) Autoritatea nu acorda plati in avans, nu efectueaza plati pe baza facturilor proforme emise de catre instalatori, nu efectueaza plati pentru facturile reprezentand avansuri in baza conventiilor/intelegerilor incheiate intre instalatori si beneficiari.
(6) Finantarea acordata de Autoritate se scade de catre instalatorul validat din valoarea cheltuielilor eligibile care urmeaza a fi incasata de la beneficiar.
(7) In factura de achizitie si instalare a sistemului va fi evidentiat pretul de comercializare si instalare a acestuia si, distinct, se va face mentiunea „Suma de …………….. lei se suporta de catre Administratia Fondului pentru mediu, prin Programul de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului”. In cuprinsul facturii, sub rubrica „Total de plata” se inscrie textul „Diferenta de plata beneficiar” si se mentioneaza suma ramasa de achitat de catre beneficiar.
(8) Decontarea sumei catre instalatorul validat se face in baza contractului pentru finantare si a cererii de tragere, conform modelului prevazut in anexa nr. 8.
(9) Decontarea sumei catre instalatorul validat se face lunar sau trimestrial, prin virament in contul de trezorerie al acestuia, pe baza cererii de tragere prevazute la alin. (8), care se depune la Autoritate, la care se anexeaza:
a) lista beneficiarilor si a sistemelor instalate aferente, semnata si stampilata de catre reprezentantul legal al instalatorului validat, care contine datele de identificare a beneficiarilor (persoana fizica: numele si prenumele, codul numeric personal, tipul, seria si numarul actului de identitate, domiciliul/resedinta, numarul de telefon; asociatie de locatari: denumirea si adresa completa ale asociatiei, codul de identificare fiscala, numele, prenumele si numarul de telefon ale presedintelui asociatiei, numele, prenumele si numarul de telefon ale persoanei imputernicite; organizatie neguvernamentala: denumirea completa, sediul, codul de identificare fiscala, numele, prenumele si numarul de telefon ale reprezentantului legal, numele, prenumele si numarul de telefon ale persoanei imputernicite) si datele de identificare a sistemelor instalate (tip, model, varianta, producator, an fabricatie, serie si numar de identificare sau codul, seria si numarul certificatului de garantie, seria si numarul certificatului de calitate si conformitate, adresa la care a fost instalat sistemul, data punerii in functiune);
b) facturile emise beneficiarilor, aferente achizitionarii si instalarii sistemelor, in copie si in original (originalul se restituie);
c) procesele-verbale de receptie a lucrarilor de instalare efectuate, semnate si stampilate, dupa caz, de beneficiari, in copie si in original (originalul se restituie).
(10) Documentele mentionate la art. 17 raman spre pastrare si arhivare la instalatorul validat.
(11) Instalatorul validat completeaza lista beneficiarilor cu datele de identificare ale acestora si datele de identificare ale sistemelor instalate mentionate la alin. (9) si raspunde de realitatea datelor inscrise in aceasta; lista se depune la Autoritate, semnata si stampilata pe fiecare fila de catre reprezentantul legal, precum si in format electronic.
(12) Autoritatea poate solicita oricand documentele prevazute la art. 17 pentru verificarea/confruntarea datelor inscrise in lista beneficiarilor si a sistemelor instalate aferente, prezentata de catre instalatorul validat.
(13) Ultima cerere de tragere se depune la Autoritate pana la data de 25 noiembrie a fiecarui an, inclusiv.
(14) Pana la data de 5 decembrie, Autoritatea analizeaza documentele prevazute la alin. (9) lit. a), iar decontarea sumei catre instalatorul validat se face pana la data de 12 decembrie.

Articolul 24 – Termenul de realizare a proiectului
(1) Pentru solicitantii care aplica prin modalitate indirecta, Programul se desfasoara anual, in perioada 5 ianuarie-5 decembrie.
(2) Pentru instalatorul validat, termenul de realizare a proiectului nu poate depasi 11 luni, respectiv data de 5 decembrie a fiecarui an.
(3) Costurile eligibile ale lucrarii de instalare neinitiate sau initiate dar nefinalizate la data de 5 decembrie din culpa instalatorului validat sunt suportate in intregime de catre acesta, alaturi de costurile eligibile de achizitie a sistemului, in proportia in care ar fi fost finantate de Autoritate.

Articolul 25 – Eligibilitatea proiectului si a cheltuielilor
(1) Este eligibil proiectul care prevede inlocuirea sau completarea sistemului clasic de incalzire cu un sistem nou, care utilizeaza energie solara, energie geotermala sau energie eoliana ori un alt sistem nou, care conduce la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului.
(2) Sunt considerate cheltuieli eligibile:
a) costurile privind achizitia sistemului;
b) costurile privind instalarea sistemului, inclusiv manopera aferenta;
c) costurile privind efectuarea verificarilor, probelor si incercarilor, inclusiv manopera aferenta;
d) costurile privind punerea in functiune a sistemului, inclusiv manopera aferenta;
e) cheltuielile legate de proiectare, antemasuratori, expertiza/evaluare tehnica, energetica, numai daca sistemul a fost instalat si receptionat, precum si alte cheltuieli conexe;
f) taxa pe valoarea adaugata.
(3) Nu sunt eligibile:
a) cheltuielile efectuate anterior incheierii contractului pentru finantare;
b) cheltuielile efectuate in regie proprie;
c) cheltuielile privitoare la emiterea acordurilor, avizelor si autorizatiilor;
d) cheltuielile cu orice fel de amenda sau cheltuielile de judecata generate de lucrarile de instalare a sistemului;
e) comisioanele bancare, dobanzile, penalitatile si alte cheltuieli similare;
f) cheltuielile pentru asigurarea utilitatilor necesare functionarii sistemelor: apa, energie electrica etc.

Capitolul IV – Dispozitii finale

Articolul 26 – Publicarea informatiilor relevante privind programul
(1) Toate datele, informatiile, instructiunile, comunicatele si alte documente relevante in legatura cu Programul se publica pe site-ul Autoritatii, www.afm.ro, la sectiunea „Informatii privind Programul de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului”.
(2) Singurele informatii si instructiuni valabile prezentate in mass-media referitoare la Program sunt cele transmise sub forma de comunicate de presa din partea Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile si a Administratiei Fondului pentru Mediu.

Articolul 27 – Reguli de publicitate
(1) Beneficiarul finantarii care a participat la Programul prin modalitate directa este obligat sa inscriptioneze sistemul cu sintagma „FINANTAT DIN FONDUL PENTRU MEDIU”.
(2) Orice demers publicitar efectuat de catre instalatorul validat cu privire la proiectul propus, in orice forma si in orice mediu, trebuie sa specifice ca acesta este realizat in cadrul Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului, derulat de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si finantat prin Administratia Fondului pentru Mediu.

Articolul 28 – Anexele la ghidul de finantare
Anexele nr. 1-9 fac parte integranta din prezentul ghid de finantare.


ANEXA Nr. 1 la ghidul de finantare

Nr. de inregistrare ....../.........                    Nr. de inregistrare ....../............
(in cazul asociatiilor de locatari si ONG-urilor)       (la instalator) 

CERERE DE INSCRIERE A SOLICITANTULUI

Subsemnatul, …………………………………………., posesor al actului de identitate tip…………. seria ……. nr. …………………, eliberat de …………………………….. la data de ………………., C.N.P. …………………………………………….., domiciliat in localitatea ……………………………………………….., str. ……………………………………… nr. ……., bl. ……, sc. ……., et. ……, ap. ……, judetul/ sectorul ……….., telefon ……………., fax ………………., e-mail …………………………….., in calitate de proprietar/concesionar/locatar al imobilului/unitatii imobiliare individuale situat/situate la adresa: ……………………………………………..,
solicit,
Asociatia de locatari/ONG: …………………………………………., cu sediul in localitatea ………………………………………………, str. …………………………. nr. ……, bl. ….., sc. ……, et. …, ap. ……, judetul/sectorul …………………………………………, telefon ……………………….., fax …………………………….., e-mail ……………………………., C.I.F. ………………………, cont deschis la ……………………………………………., in calitate de proprietar/concesionar/administrator/locatar al imobilului/unitatii imobiliare individuale situat/situate la adresa: …………………………, reprezentata de …………………………………………………, in calitate de reprezentant legal/imputernicit, posesor al actului de identitate tip ……………………… seria …… nr. …………………………, eliberat de …………………… la data de …………………………., C.N.P. …………………………………………., domiciliat in localitatea …………………………………………………………., str. ……………………. nr. ……., bl. ….., sc. ……, et. ….., ap. ……., judetul/sectorul ………………………………………, telefon ……………………., fax ………….., e-mail ………….., care se identifica si prin documentul de atestare a calitatii invocate: ……………………………………………., solicita inscrierea in cadrul Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului la Societatea Comerciala ………………………………… si eliberarea notei de acceptare de catre aceasta, in calitate de instalator validat, in vederea achizitionarii si instalarii unui sistem de incalzire tip: ……………………; model/varianta: ………………………….; producator: ………………………………; avand urmatoarele caracteristici tehnice: ……………….. si compus din: ……………… .
Subsemnatul,……………………………………, in calitate de solicitant,
sau
Subsemnatul, ………………………………………………., reprezentant legal/imputernicit al solicitantului ……………………………………….,
am luat cunostinta de prevederile Ghidului de finantare a Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului.
Declar pe propria raspundere ca, din momentul eliberarii notei de acceptare, voi depune toate diligentele necesare indeplinirii in timp util a conditiilor cerute pentru achizitionarea si instalarea sistemului de incalzire, inclusiv consultarea instalatorului validat in ceea ce priveste solutia tehnica optima care se poate adopta in cadrul proiectului de instalare propus.
Declar pe propria raspundere ca nu m-am inscris/asociatia sau organizatia pe care o reprezint nu s-a inscris la un alt instalator validat, in vederea achizitionarii si instalarii unui sistem de incalzire pe/in acelasi/aceeasi condominiu/imobil/unitate imobiliara individuala.
Data Solicitant,………………………………. ……………………………………………. L.S. (in cazul asociatiilor de locatari sau ONG-urilor)

Observatii:
1. Cererea de inscriere a solicitantului se depune la instalatorul validat, in original, inregistrata, semnata si stampilata, dupa caz.
2. In baza celor mentionate in cererea de inscriere a solicitantului, instalatorul validat elibereaza in aceeasi zi nota de acceptare.

ANEXA Nr. 2 la ghidul de finantare

Datele de identificare a instalatorului validat
………………………………………………………….
Nr. de inregistrare ………………………./………………………….
(se completeaza la eliberarea notei de acceptare solicitantului)

NOTA DE ACCEPTARE

I. Inscrierea si accesul la Programul de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului a solicitantului
Prin prezenta, confirmam inscrierea si accesul la Programul de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului a solicitantului:
a) domnul/doamna ……………………………………………….., posesor/posesoare al/a actului de identitate tip ……….. seria ……. nr. ……………………., eliberat de …………………………… la data de ……………………………………., C.N.P…………………………………………., domiciliat/domiciliata in localitatea ………………………………….., str. ………………….. nr. ……., bl. ……, sc. ……., et. ……, ap. ……., judetul/sectorul ………………………………., telefon ……………………., fax ……………………………., e-mail …………………………….., in calitate de proprietar/concesionar/locatar al imobilului/unitatii imobiliare individuale situat/situate la adresa: ……………………………………….,
b) asociatia de locatari/ONG: ………………………………………., cu sediul in localitatea ………………………………………………, str. …………………… nr. ……., bl. ……, sc. ……., et. ……, ap. ……., judetul/sectorul …………, telefon ……………….., fax …………………….., e-mail ………………………………, C.I.F. …………………………………………………, cont deschis la ……………………………………….., in calitate de proprietar/concesionar/administrator/locatar al imobilului/unitatii imobiliare individuale situat/situate la adresa: …………………………………………………………….., reprezentata de ……………………………, in calitate de reprezentant legal/imputernicit, posesor al actului de identitate tip ……… seria ……. nr. …………, eliberat de ………………. la data de ………………, C.N.P. ………………, domiciliat in localitatea …………………….., str. …………………… nr. ……., bl. ……, sc. ……., et. ……, ap. ……., judetul/sectorul …………………., telefon …………….., fax ………………., e-mail ………………………, care se identifica si prin documentul de atestare a calitatii invocate: ………………………

II. Conditii de garantare a achizitionarii si instalarii sistemului
Prin prezenta, garantam solicitantului prevazut la pct. I lit. a)/b) achizitionarea sistemului de incalzire tip: ………………..; model/varianta: …………………..; producator: ……………….; caracteristici tehnice: …………………………………………..; compus din: …………………….., si instalarea acestuia la adresa propusa, numai daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
– a prezentat documentele obligatorii;
– locatia si amplasamentul propuse de catre solicitant permit instalarea sistemului;
– a achitat contributia proprie.

III. Declaratia pe propria raspundere a solicitantului
Subsemnatul, ………………………………………………………, in calitate de solicitant/reprezentant legal/imputernicit al solicitantului ……………………………., am luat cunostinta de prevederile Codului penal privind falsul in declaratii si declar pe propria raspundere ca nu m-am inscris sau asociatia/organizatia pe care o reprezint nu s-a inscris la un alt instalator validat, in vederea achizitionarii si instalarii unui sistem pe/in acelasi/aceeasi condominiu, imobil sau unitate imobiliara individuala. Declar ca datele inscrise in prezenta nota de acceptare sunt verificate si corespund celor prezentate de mine si am fost informat cu privire la conditiile de garantare a achizitionarii si instalarii sistemului de incalzire.

    Semnatura autorizata a reprezentantului instalatorului validat                             Solicitant,    
......................................................           ......................................................
                             L.S.                                    L.S. (in cazul asociatiilor de locatari sau ONG-urilor) 

IV. Indeplinirea conditiilor de catre solicitant

Confirmam prezentarea integrala a documentelor obligatorii.
Data ………………….

Semnatura autorizata a reprezentantului instalatorului validat
………………………
L.S.
Confirmam ca locatia si amplasamentul propuse de catre solicitant permit instalarea sistemului.
Data ………………….
Semnatura autorizata a reprezentantului instalatorului validat
………………………
L.S.

Confirmam achitarea contributiei proprii in valoare de ……………. lei, drept care a fost emis solicitantului documentul fiscal tip …………………. seria …… nr. …………………. .
Data ………………….

              Semnatura autorizata                    Am primit documentul fiscal indicat mai sus.a reprezentantului instalatorului validat
                          Solicitant,.........................................    .......................................................
                  L.S.                       L.S. (in cazul asociatiilor de locatari sau ONG-urilor) 

V. Mentiuni:
……………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………….

              Semnatura autorizata                           Am luat cunostinta de mentiuni.
a reprezentantului instalatorului validat                          Solicitant,.........................................
    .......................................................                  L.S.                       
L.S. (in cazul asociatiilor de locatari sau ONG-urilor) 

Observatie:
Nota de acceptare se elibereaza solicitantului la inscriere, se pastreaza de catre acesta si este utilizata in relatia cu instalatorul validat.
La finalizarea lucrarilor de instalare a sistemului, nota de acceptare este predata instalatorului validat, care o ataseaza la dosarul beneficiarului.

ANEXA Nr. 3 la ghidul de finantare

    Datele de identificare a instalatorului                        Nr. de inregistrare la Administratia Fondului
.........................................................        pentru Mediu .........../................
Nr. de inregistrare ............/........................ 

CERERE DE INSCRIERE A INSTALATORULUI

Denumirea solicitantului (instalatorului) …………………………….
Forma juridica de organizare ………………………………………..
Nr. de inregistrare la Oficiul National al Registrului Comertului …/…./……., C.I.F…………………….., cont nr. ……………….,
deschis la Trezoreria ………………………………………………….
Adresa sediului social:
str. ………………………………….. nr. ……., bl. ……, sc. ……., et. ……, ap. ……., localitatea ……………………………………….., judetul/sectorul …………………………………, telefon ………………………………., fax …………………………., e-mail ………………………………..
Reprezentant legal/imputernicit, …………………………………….., posesor al B.I./C.I./pasaportului seria ……. nr. ……………………., eliberat/eliberata de…………………………….., CNP …………………………., domiciliat in …………………………………………………………………
Solicitam inscrierea in Programul de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului.
Subsemnatul, …………………., in calitate de reprezentant legal al ……………………………, declar pe propria raspundere, sub sanctiunile aplicate faptei de fals in declaratii, urmatoarele:
a) societatea comerciala are obiectul de activitate principal/secundar ”……………………….”, cod CAEN …………………………..;
b) societatea comerciala nu este insolvabila, in stare de reorganizare judiciara sau faliment, in incetare de plati ori in stare de insolventa, nu are suspendate activitatile economice si nu se afla in situatii similare;
c) societatea comerciala nu face obiectul unei proceduri legale in justitie pentru situatiile prevazute la lit. a), precum si pentru orice alta situatie similara;
d) societatea comerciala nu are obligatii exigibile de plata la bugetul general consolidat, bugetele locale, Fondul pentru mediu;
e) societatea comerciala nu sponsorizeaza activitati cu efect negativ asupra mediului;
f) societatea comerciala vinde si instaleaza sisteme de incalzire care corespund reglementarilor de punere pe piata;
g) societatea comerciala isi asuma intreaga responsabilitate pentru solutiile tehnice adoptate;
h) societatea comerciala acorda garantie si asigura lucrari de service atat sistemului instalat, cat si lucrarilor de instalare a sistemului, pentru un termen de cel putin ……… ani de la data instalarii;
i) societatea comerciala poate instala sisteme de incalzire care utilizeaza energie solara/energie geotermala/energie eoliana/alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului, in urmatoarele zone:
……………………………………………………………………………………………………………….
j) nu am furnizat informatii false in documentele prezentate.
Subsemnatul imi asum raspunderea tuturor informatiilor continute in prezenta cerere si in toate celelalte formulare si documente depuse, inclusiv documentele financiare, garantez ca datele furnizate sunt actuale, reale si corecte si declar ca am luat cunostinta de prevederile Codului penal privind falsul in declaratii.
Neindeplinirea conditiilor de mai sus ori prezentarea eronata sau falsa a acestor conditii va duce automat la respingerea cererii sau, ulterior, la returnarea integrala a sumei primite ca finantare nerambursabila in cadrul Programului mentionat mai sus, daca aceasta a fost acordata.
Subsemnatul autorizez prin prezenta orice institutie, societate comerciala, banca, alte persoane juridice sa furnizeze informatii reprezentantilor autorizati ai Administratiei Fondului pentru Mediu cu privire la orice aspect tehnic si financiar in legatura cu activitatea societatii pe care o reprezint.
Persoana de contact ……………………………………
Telefon ……………………………………………………….
In calitate de ………………………………………………..
Prin semnatura si stampila sa, solicitantul confirma ca a inteles si si-a insusit in intregime continutul cererii.
Reprezentant legal/imputernicit,
Numele si prenumele ……………………………………
Functia ……………………………………………………….
Semnatura ………………………………………………….
Data …………………………………………………………..
L.S.
Decizia Comitetului director al Administratiei Fondului pentru Mediu …………………………………………. (VALIDAT/RESPINS)
Presedinte,
Numele si prenumele ……………………………………
Semnatura ………………………………………………….
Data …………………………………………………………..

ANEXA Nr. 4 la ghidul de finantare


 
    Datele de identificare a instalatorului                             Nr. de inregistrare la Administratia
.......................................................      Fondului pentru Mediu .........../................
Nr. de inregistrare ............/...................... 

CERERE DE FINANTARE

Denumirea solicitantului (instalatorului) ……………………………..
Forma juridica de organizare …………………………………………
Nr. de inregistrare la Oficiul National al Registrului Comertului ………/………../…………, C.I.F. ………………………………, cont nr. ……………., deschis la Trezoreria ………………………….
Adresa sediului social:
str. ……………………………… nr. ……., bl. ……, sc. ……., et. ……, ap. ……., localitatea ………………, judetul/sectorul ……………, telefon …………….., fax ……………….., e-mail ………………………………..
Reprezentant legal/imputernicit, …………………………………., posesor al B.I./C.I./pasaportului seria ……. nr. ……………………., eliberat/eliberata de ………………, CNP …………………………., domiciliat in …………………………………………………….., solicit finantarea nerambursabila cu suma de ………… lei a proiectului „Imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului prin inlocuirea sau completarea sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme”.
Reprezentant legal/imputernicit,
Numele si prenumele ……………………………………
Functia ……………………………………………………….
Semnatura ………………………………………………….
Data …………………………………………………………..
L.S.

Aprobat de Administratia Fondului pentru Mediu:
Presedinte,
Numele si prenumele ……………………………………
Semnatura …………………………………………….
Director economic,
Numele si prenumele ……………………………………
Semnatura …………………………………………….
Director Directia proiecte,
Numele si prenumele ……………………………………
Semnatura …………………………………………….
Sef serviciu Directia proiecte,
Numele si prenumele ……………………………………
Semnatura …………………………………………….
Economist/Referent,
Numele si prenumele ……………………………………
Semnatura …………………………………………….

ANEXA Nr. 5 la ghidul de finantare

PROIECT
privind imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului prin inlocuirea
sau completarea sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care
utilizeaza energie solara, energie geotermala si
energie eoliana ori alte sisteme

A. Datele de identificare a societatii comerciale (instalatorului):
1. Denumirea completa a societatii comerciale ………………………….
2. Numarul de inregistrare la Oficiul National al Registrului Comertului: ……………/……………/………………
3. Codul de inregistrare fiscala ……………………………………..
4. Forma juridica de organizare ………………………………………
5. Adresa societatii comerciale:
– adresa sediului social: str. …………………………………… nr. ……., localitatea …………….., judetul/sectorul ………………………., telefon ………………………….., fax ……………………………., e-mail ………………………., persoana de contact ……………………………….., telefon ………………………………………;
– adresa sediului operational: str. ……………………….. nr. ………., localitatea …………………, judetul/sectorul ………………………, telefon ……………………….., fax …………………………., e-mail ……………., persoana de contact: …………………., telefon ………………………;
– adresele punctelor de lucru care au legatura cu implementarea proiectului: str. …………………………………… nr. ………, localitatea ……………………………, judetul/sectorul ……………………………, telefon ……………., fax ………………, e-mail ……………….., persoana de contact: …………………, telefon ………………..
6. Forma de proprietate:
– forma de proprietate: privata [] publica [];
– procentul: privata ………. %, publica ………. %.
7. Domeniul de activitate al societatii comerciale (descrierea activitatilor – principala si secundara):

+------------------------------------------------------------------------------+
¦           Activitatea principala            ¦            Cod CAEN            ¦
+---------------------------------------------+--------------------------------¦
¦                                             ¦                                ¦
+---------------------------------------------+--------------------------------¦
¦            Activitatea secundara            ¦            Cod CAEN            ¦
+---------------------------------------------+--------------------------------¦
¦1.                                           ¦                                ¦
+---------------------------------------------+--------------------------------¦
¦2.                                           ¦                                ¦
+---------------------------------------------+--------------------------------¦
¦3.                                           ¦                                ¦
+---------------------------------------------+--------------------------------¦
¦...                                          ¦                                ¦
+------------------------------------------------------------------------------+ 

8. Cifra de afaceri ……………………..
8.1. Cifra totala de afaceri (pe ultimii 3 ani, daca este cazul, si estimat pe anul curent):
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul curent ………., valoarea …………………. lei.
8.2. Cifra de afaceri realizata pe piata romaneasca (pe ultimii 3 ani, daca este cazul, si estimat pe anul curent):
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul curent ………., valoarea …………………. lei.
9. Profit/Pierderi inregistrat/inregistrate pe piata romaneasca (pe ultimii 3 ani, daca este cazul, si estimat pe anul curent):
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul …………………, valoarea …………………. lei;
– anul curent ………., valoarea …………………. lei.
10. Total active/pasive:
– anul precedent ……………… lei;
– anul curent …………………… lei.
11. Numarul si structura personalului:
Numarul total de salariati …………….., din care:
– personal direct productiv …………………………………………;
– personal administrativ si alte departamente ……………………..;
– personal de conducere …………………………………………….;
– personal care participa la realizarea proiectului ………………..
B. Descrierea activitatii curente a solicitantului:
1. Istoric al activitatii solicitantului ………………………………
1.1. Descrieti activitatea de baza desfasurata …………………………
1.2. Descrieti pe scurt activitatile secundare (auxiliare) desfasurate …………………………
2. Produsele/serviciile oferite de solicitant (precizati si aria geografica in care sunt comercializate/prestate): ………………..
3. Ponderi ale diferitelor tipuri de activitati in cifra de afaceri curenta:
………………………… %;
………………………… %.
4. Autorizatii, avize, acorduri, certificate necesare pentru proiect, daca este cazul:

+-------------------------------------------------------------------------------------+
¦Nr. ¦       Denumirea        ¦    Data eliberarii/expirarii    ¦ Institutia emitenta ¦
¦crt.¦                        ¦                                 ¦                     ¦
+----+------------------------+---------------------------------+---------------------¦
¦ 1. ¦                        ¦                                 ¦                     ¦
+----+------------------------+---------------------------------+---------------------¦
¦ 2. ¦                        ¦                                 ¦                     ¦
+----+------------------------+---------------------------------+---------------------¦
¦ 3. ¦                        ¦                                 ¦                     ¦
+----+------------------------+---------------------------------+---------------------¦
¦ 4. ¦                        ¦                                 ¦                     ¦
+----+------------------------+---------------------------------+---------------------¦
¦... ¦                        ¦                                 ¦                     ¦
+-------------------------------------------------------------------------------------+ 

5. Piata actuala si piata potentiala a solicitantului:
Ce procent din piata are firma dumneavoastra? ………………………….
Care este piata-tinta? ………………………………………………
6. Alte informatii si/sau documente semnificative pentru functionarea afacerii si realizarea proiectului: …………………………
C. Prezentarea proiectului si obiectul finantarii:
1. Titlul proiectului: Imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului prin inlocuirea sau completarea sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme.
2. Descrierea si localizarea proiectului: [descrieti tema proiectului cu elementele generale si particulare, fazele si etapele acestuia, modul de implementare, grupurile-tinta carora se adreseaza, sursa de poluare si eforturile (inclusiv financiare) depuse pana acum pentru reducerea poluarii) …………………………………………………………….
3. Obiectul finantarii: sustinerea din Fondul pentru mediu prin modalitate nerambursabila (in procent de 90% din cheltuielile eligibile, dar nu mai mult de 25.000 lei pentru un sistem) a proiectelor de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului, beneficiari fiind persoanele fizice, asociatiile de locatari si organizatiile neguvernamentale.
4. Obiectivele si rezultatele estimate la finalizarea proiectului: ……………………………………
5. Impactul asupra mediului (efecte, rezultate, propagare, modul in care se asteapta ca implementarea proiectului sa contribuie la reducerea poluarii si/sau a consumului de material lemnos si combustibili fosili): …………………………………………………
6. Durata si graficul estimativ de realizare a proiectului propus:
– data anticipata de inceput: ziua ………. luna ……… anul ……….;
– data anticipata de finalizare: ziua ……. luna …….. anul ……… .

+-------------------------------------------------------------------------------------------+
¦   Luna    ¦Activitatea propusa in cadrul proiectului (instalarea unui numar de ...........¦
¦           ¦               sisteme de incalzire noi din sursa regenerabila)                ¦
+-----------+-------------------------------------------------------------------------------¦
¦Luna 1     ¦                                                                               ¦
+-----------+-------------------------------------------------------------------------------¦
¦Luna 2     ¦                                                                               ¦
+-----------+-------------------------------------------------------------------------------¦
¦Luna 3     ¦                                                                               ¦
+-----------+-------------------------------------------------------------------------------¦
¦Luna 4     ¦                                                                               ¦
+-----------+-------------------------------------------------------------------------------¦
¦...        ¦                                                                               ¦
+-------------------------------------------------------------------------------------------+ 

7. Riscuri ce pot aparea in implementarea proiectului (prezentati riscurile luate in calcul la elaborarea proiectului, daca este cazul): …………………………………………………………………
D. Valoarea proiectului:
Suma totala solicitata de la Administratia Fondului pentru Mediu ………………………. lei
(numarul de sisteme de incalzire noi ce se estimeaza a se comercializa si instala in cadrul proiectului x valoarea medie estimata a sistemului).
E. Alte aspecte relevante cu privire la proiectul propus: ……………………………………….

    Numele, prenumele si functia reprezentantului legal/imputernicitului        Numele, prenumele si functia responsabilului de proiect
    ...........................................................           ...........................................................
Semnatura reprezentantului legal/imputernicitului si stampila firmei                 Semnatura responsabilului de proiect
    ...........................................................           ........................................................... 

ANEXA Nr. 6 la ghidul de finantare

    FISA DE EVALUARE A ELIGIBILITATII INSTALATORULUI 
    Instalator: ................................................................. 
    Nr. de inregistrare la Administratia Fondului pentru Mediu a cererii de inscriere: ........................... 
    Suma solicitata prin cererea de finantare: ......... lei 
+----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦                                 CRITERIUL DE ELIGIBILITATE                                  ¦INDEPLINIREA CRITERIULUI¦
¦                                                                                             ¦    DE ELIGIBILITATE    ¦
+---------------------------------------------------------------------------------------------+------------------------¦
¦   A.                               ELIGIBILITATEA INSTALATORULUI                            ¦ DA  ¦  NU   ¦COMENTARII¦
+---------------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.1.  ¦A depus documentatia in cadrul sesiunii de finantare organizat de Administratia     ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦Fondului pentru Mediu, in conditiile prevazute de ghidul de finantare.              ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.2.  ¦A depus cererea de inscriere in vederea validarii in Program, in original, semnata  ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦si stampilata de reprezentantul legal sau imputernicitul acestuia.                  ¦     ¦       ¦          ¦
¦ A.2.1. ¦Cererea de inscriere contine declaratia reprezentantului legal al instalatorului,   ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦potrivit careia societatea comerciala:                                              ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.2.1.1.¦- are obiect de activitate principal sau secundar corespunzator grupei CAEN 432     ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦(cod: 4321, 4322 sau 4329);                                                         ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.2.1.2.¦- nu este insolvabila, in stare de reorganizare judiciara sau faliment, in incetare ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦de plati sau in stare de insolventa, nu are suspendate activitatile economice si nu ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦se afla in situatii similare; societatea comerciala nu face obiectul unei proceduri ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦legale in justitie pentru astfel de situatii;                                       ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.2.1.3.¦- nu are obligatii exigibile de plata la bugetul general consolidat, bugetele       ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦locale, Fondul pentru mediu;                                                        ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.2.1.4.¦- nu sponsorizeaza activitati cu efect negativ asupra mediului;                     ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.2.1.5.¦- comercializeaza si instaleaza, in cadrul Programului, sisteme care corespund      ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦reglementarilor de punere pe piata;                                                 ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.2.1.6.¦- isi asuma responsabilitatea pentru solutiile tehnice adoptate in cadrul           ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦Programului;                                                                        ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.2.1.7.¦- acorda garantie si asigura lucrari de service atat sistemului instalat, cat si    ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦lucrarilor de instalare a sistemului, pentru un termen de cel putin 3 ani de la data¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦instalarii in cadrul Programului;                                                   ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.2.1.8.¦- poate instala sisteme de incalzire care utilizeaza energie solara, energie        ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea         ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦calitatii aerului, apei si solului, in anumite zone geografice.                     ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.3.  ¦A depus cererea de finantare, in original, semnata si stampilata de reprezentantul  ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦legal sau imputernicitul acestuia.                                                  ¦     ¦       ¦          ¦
¦ A.3.1. ¦Suma solicitata prin cererea de finantare respecta prevederile art. 22 alin. (1) din¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦ghidul de finantare.                                                                ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.4.  ¦A depus, in copie, certificatul de inregistrare la Oficiul National al Registrului  ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦Comertului, impreuna cu toate anexele.                                              ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.5.  ¦A depus procura notariala prin care reprezentantul legal al instalatorului          ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦imputerniceste persoana care il reprezinta in relatia cu Autoritatea, inclusiv la   ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦momentul semnarii contractului pentru finantare, daca este cazul.                   ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.6.  ¦A depus, in original, certificatul constatator emis de Oficiul National al          ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦Registrului Comertului, valabil la data depunerii cererii de inscriere, din care    ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦rezulta: datele de identificare, capitalul social, obiectul principal de activitate ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦si activitatile secundare, administratorii, actionarii/asociatii, situatia juridica.¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.7.  ¦A depus, in original, certificatele de atestare fiscala si certificatul fiscal,     ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦valabile la data depunerii cererii de inscriere, care atesta faptul ca instalatorul ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦nu are datorii la bugetul general consolidat si la bugetele locale.                 ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.8.  ¦A depus, in original, certificatul de cazier fiscal, valabil la data depunerii      ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦cererii de inscriere.                                                               ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  A.9.  ¦A depus, in original, certificatul de atestare privind obligatiile de plata la      ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦Fondul pentru mediu.                                                                ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦ A.10.  ¦A depus:                                                                            ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.10.1. ¦- formularul de raportare contabila la incheierea ultimului exercitiu financiar,    ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦vizat de organele teritoriale de specialitate ale Ministerului Economiei si         ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦Finantelor, insotit de raportul administratorilor si al comisiei de cenzori sau     ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦raportul de audit, dupa caz;                                                        ¦     ¦       ¦          ¦
¦A.10.2. ¦- formularul de raportare contabila semestriala, vizat de organele teritoriale de   ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦specialitate ale Ministerului Economiei si Finantelor, insotit de ultima balanta de ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦verificare lunara, aferenta anului in curs.                                         ¦     ¦       ¦          ¦
+--------+------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦ A.11.  ¦A depus proiectul, in original, semnat si stampilat de reprezentantul legal sau     ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦imputernicitul acestuia.                                                            ¦     ¦       ¦          ¦
+---------------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦   B.                                 ELIGIBILITATEA PROIECTULUI                             ¦     ¦       ¦          ¦
+---------------------------------------------------------------------------------------------+-----+-------+----------¦
¦  B.1.  ¦Proiectul prevede inlocuirea sau completarea sistemelor clasice de incalzire cu     ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦sisteme noi care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana   ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului,   ¦     ¦       ¦          ¦
¦        ¦incadrandu-se in cerintele ghidului de finantare.                                   ¦     ¦       ¦          ¦
+----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------+ 

NOTA:
In cadrul rubricii „Indeplinirea criteriului de eligibilitate” se bifeaza, dupa caz, cu DA sau NU indeplinirea/neindeplinirea crteriului de eligibilitate respectiv si se vor inscrie, dupa caz, comentariile de rigoare.
Rezultatul evaluarii instalatorului:
1. Juridic: acceptat/respins
Numele si prenumele evaluatorului: ………………………………… Data: ……………… Semnatura: ……………
2. Economic: acceptat/respins
Numele si prenumele evaluatorului: ………………………………… Data: ……………… Semnatura: ……………
3. Tehnic: acceptat/respins
Numele si prenumele evaluatorului: ………………………………… Data: ……………… Semnatura: ……………

                 Comisia de validare propune comitetului director validarea/invalidarea instalatorului.
                                       Presedintele comisiei de validare,
Numele si prenumele: ....................................... 
Data: .................. 
Semnatura: ............... 

Observatie:
Respingerea cererii de inscriere a instalatorului in etapa evaluarii juridice atrage in mod automat invalidarea instalatorului, documentatia depusa de catre acesta nemaifiind evaluata din punct de vedere economic sau tehnic.

ANEXA Nr. 7 la ghidul de finantare

CONTRACT-CADRU
pentru finantare nerambursabila
Nr. ……… din ………………..

Intre:
Partile contractante Administratia Fondului pentru Mediu, cu sediul in municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 294, corp A, sectorul 6, cod fiscal 14715650, cont nr. ………………….., deschis la Trezoreria Sectorului 6 Bucuresti, reprezentata legal prin …………………….., presedinte, in calitate de finantator, denumita in continuare AFM,
si
Societatea Comerciala …………………………………….., cu sediul in ……………………….., inregistrata la oficiului registrului comertului sub nr. …………………….., C.I.F. ……………………., cont nr. …………….., deschis la Trezoreria ……………………….., reprezentata legal prin domnul/doamna ………………………………….., care imputerniceste pe domnul/doamna ……………………………………, in calitate de instalator, denumita in continuare Beneficiar,
a intervenit prezentul contract pentru finantare nerambursabila, denumit in continuare contract.

Articolul 1 – Obiectul si valoarea contractului
1.1. Prin prezentul contract, AFM acorda Beneficiarului o finantare nerambursabila, denumita in continuare finantare, in vederea sustinerii proiectului intitulat „Imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului prin inlocuirea sau completarea sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana ori alte sisteme”, denumit in continuare Proiect, din cadrul Programului de inlocuire sau completare a sistemelor clasice de incalzire cu sisteme care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului, denumit in continuare Program, conform Deciziei Comitetului director nr. …….. din ………………………, in temeiul art. 21 si 22 din ghidul de finantare a Programului, aprobat prin Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 1.339/2008.
1.2. Valoarea totala a prezentului contract, respectiv finantarea este de ……………. lei pentru comercializarea si instalarea sistemelor de incalzire noi, care utilizeaza energie solara, energie geotermala si energie eoliana sau alte sisteme noi care conduc la imbunatatirea calitatii aerului, apei si solului in cadrul Programului.

Articolul 2 – Durata contractului
Prezentul contract intra in vigoare la data semnarii lui de catre ambele parti si este valabil pana la data de 12 decembrie ……… inclusiv.

Articolul 3 – Modalitatea de finantare
3.1. Finantarea se face in transe lunare/trimestriale, in perioada prevazuta la art. 2 si in conformitate cu graficul de finantare nerambursabila prevazut in anexa la prezentul contract.
3.2. Finantarea se realizeaza prin debitarea contului de trezorerie al AFM, pe masura tragerii sumelor, si prin creditarea contului nr. ………………., deschis la ………………….. de catre Beneficiar, pe baza de cerere de tragere insotita in mod obligatoriu de documentele prevazute la art. 23 alin. (9) din ghidul de finantare a Programului, aprobat prin Ordinul ministrului mediului si dezvoltarii durabile nr. 1.339/2008, in conditiile in care cererea de tragere si documentatia aferenta sunt complete si corect intocmite.
3.3. Virarea sumelor din contul AFM in contul Beneficiarului se face in termen de 15 zile de la data depunerii cererii de tragere. Ultima cerere de tragere se depune cel mai tarziu la data de 25 noiembrie ………….. .
3.4. Suma neutilizata de catre Beneficiar la data de 5 decembrie ………… se considera anulata si ramane la dispozitia AFM.
3.5. Orice plata excedentara efectuata de catre AFM constituie plata necuvenita, iar Beneficiarul are obligatia de a restitui sumele necuvenite in termen de 5 zile de la data confirmarii de primire a notificarii din partea AFM.

Articolul 4 – Obligatiile partilor
4.1. Beneficiarul se obliga:
a) sa utilizeze finantarea numai in scopul si in conditiile in care a fost acordata;
b) sa asigure executarea Proiectului cu diligenta necesara si eficienta, in conformitate cu prezentul contract, precum si cu legislatia in vigoare si cu standardele de mediu aplicabile;
c) sa fie singurul raspunzator in fata AFM pentru implementarea Proiectului;
d) sa asigure inregistrarea in evidenta contabila a tuturor documentelor privind operatiunile aferente prezentului contract, precum si arhivarea acestora, conform reglementarilor contabile in vigoare;
e) sa plateasca toate taxele, impozitele si contributiile pe care le datoreaza potrivit reglementarilor legale si in termenele prevazute de acestea;
f) sa permita reprezentantilor AFM accesul la sediile sale si la amplasamentele Proiectului pentru inspectarea activitatilor ce se realizeaza din finantarea acordata si examinarea registrelor si a evidentelor contabile, a altor documente relevante in legatura cu derularea Proiectului;
g) sa nu sponsorizeze activitati cu impact negativ asupra mediului, pe intreaga perioada de valabilitate a prezentului contract;
h) sa informeze AFM si sa prezinte documentele corespunzatoare in cazul in care survin modificari cu privire la actele constitutive si/sau la informatiile furnizate cu ocazia prezentarii cererii de finantare ori pe parcursul derularii prezentului contract, in termen de maximum 10 zile de la producerea respectivei modificari;
i) sa informeze AFM in cazul in care va fi supus unei proceduri de reorganizare judiciara ori faliment, executare silita sau oricarei alte proceduri similare;
j) in indeplinirea prezentului contract, sa nu prezinte date, informatii sau inscrisuri false, eronate ori incomplete;
k) sa furnizeze, in maximum 5 zile lucratoare de la notificarea AFM, orice informatii suplimentare considerate necesare pentru indeplinirea prezentului contract;
l) sa specifice, in cazul oricarui demers publicitar efectuat in legatura cu Proiectul, in orice forma si in orice mediu, ca acesta este realizat in cadrul Programului derulat de Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile si finantat prin Administratia Fondului pentru Mediu;
m) sa comercializeze si sa instaleze sisteme de incalzire care corespund reglementarilor de punere pe piata;
n) sa acorde garantie si sa asigure lucrari de service atat sistemului instalat, cat si lucrarilor de instalare a sistemului, pentru un termen de cel putin 3 ani de la data instalarii;
o) sa puna la dispozitia solicitantilor toate informatiile privind caracteristicile tehnice si modul de functionare a sistemelor comercializate si instalate;
p) sa puna la dispozitia solicitantilor o linie telefonica accesibila sau de tip info-line la care acestia pot obtine informatii cu privire la Proiect;
q) sa justifice in scris solicitantului motivele de fapt si de drept care stau la baza refuzului de a-i elibera nota de acceptare sau, daca i-a eliberat nota de acceptare, motivele de fapt si de drept care stau la baza refuzului de a comercializa si instala sistemul de incalzire;
r) sa ceara solicitantului, daca este cazul, sa detina avize, acorduri, autorizatii si alte documente necesare executarii lucrarilor de instalare a sistemelor de incalzire si sa se asigure de existenta si valabilitatea acestora.
4.2. AFM se obliga:
a) sa asigure finantarea Proiectului in conditiile mentionate in prezentul contract, in limita fondurilor disponibile alocate Programului prin bugetul anual propriu de venituri si cheltuieli;
b) sa puna la dispozitia Beneficiarului informatiile legate de finantare.

Articolul 5 – Raspunderea contractuala
5.1. Nerespectarea de catre Beneficiar a oricareia dintre obligatiile/clauzele asumate prin prezentul contract constituie caz de culpa.
5.2. Constituie caz de culpa si urmatoarele fapte ale Beneficiarului:
a) comite nereguli de ordin financiar in legatura cu Proiectul, stabilite printr-o hotarare judecatoreasca definitiva;
b) impotriva Beneficiarului a fost demarata procedura de reorganizare judiciara ori faliment, executare silita sau orice alta procedura asemanatoare;
c) situatia economico-financiara a Beneficiarului nu mai asigura conditii de realizare a Proiectului.
5.3. Beneficiarul isi asuma integral raspunderea pentru prejudiciile cauzate tertilor din culpa sa pe parcursul derularii prezentului contract, AFM fiind degrevata in totalitate de orice responsabilitate.
5.4. Beneficiarul isi asuma integral raspunderea pentru sistemele de incalzire comercializate, precum si pentru solutiile tehnice adoptate in legatura cu Proiectul.
5.5. Beneficiarul isi asuma integral raspunderea pentru efectuarea lucrarilor de instalare a sistemelor de incalzire in lipsa acordurilor, avizelor, autorizatiilor si a altor documente necesare.
5.6. Beneficiarul isi asuma integral raspunderea pentru refuzul de a elibera nota de acceptare solicitantului sau pentru refuzul de a comercializa si instala sistemul de incalzire solicitantului caruia i-a fost eliberata nota de acceptare.
5.7. Beneficiarul isi asuma integral raspunderea pentru nerespectarea prevederilor legale cu privire la protectia muncii personalului insarcinat cu implementarea Proiectului.
5.8. Beneficiarul suporta taxele, comisioanele, cheltuielile profesionale si orice alte cheltuieli ocazionate de pregatirea, incheierea, executarea, punerea in aplicare si finalizarea prezentului contract si a tuturor documentelor si activitatilor aferente.
5.9. Beneficiarul ramane direct raspunzator pentru toate consecintele financiare directe sau indirecte antrenate de incetarea contractului inainte de termen din culpa sau la initiativa sa.
5.10. Orice caz de culpa si orice disfunctionalitate aparute pe parcursul derularii prezentului contract vor fi notificate Beneficiarului de catre AFM, in maximum 5 zile de la constatare. Daca deficientele mentionate nu sunt inlaturate in termen de maximum 15 zile de la data notificarii, AFM are dreptul de a lua urmatoarele masuri:
a) sistarea temporara a utilizarii finantarii, pana la remedierea cauzelor care au dus la sistare;
b) sistarea definitiva a finantarii si rezilierea unilaterala a prezentului contract, cu recuperarea sumelor virate catre Beneficiar, in conditiile Codului de procedura fiscala/procedura civila.

Articolul 6 – Incetarea contractului
Prezentul contract inceteaza:
6.1. de drept:
a) la data prevazuta in acesta;
b) la data interventiei unui act de autoritate;
c) la aparitia unor circumstante care nu au putut fi prevazute la data incheierii acestuia si care conduc la modificarea clauzelor contractuale in asemenea masura incat indeplinirea prezentului contract ar fi contrara AFM si interesului public; acest fapt va fi notificat Beneficiarului in termen de 10 zile de la momentul aparitiei unor astfel de circumstante sau de la momentul in care AFM a luat cunostinta de aparitia unor astfel de circumstante;
6.2. la initiativa Beneficiarului, prin renuntare, cu un preaviz scris de maximum 30 de zile, in cazul imposibilitatii obiective a acestuia de a realiza Proiectul;
6.3. prin reziliere, la initiativa AFM, in cazul neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a obligatiilor contractuale asumate de catre Beneficiar; in acest caz, Beneficiarul este obligat la plata de daune-interese, in cuantum egal cu suma trasa din finantare, la care se adauga foloase nerealizate la nivelul ratei dobanzii Bancii Nationale a Romaniei; in situatia in care incetarea prezentului contract intervine inainte de termenul stabilit pentru prima tragere, Beneficiarul nu este obligat la plata de daune-interese.

Articolul 7 – Forta majora si cazul fortuit
7.1. Prin forta majora si/sau caz fortuit se intelege un eveniment independent de vointa partilor, imprevizibil si insurmontabil, intervenit dupa incheierea prezentului contract si care impiedica partile sa isi execute, total sau partial, obligatiile contractuale.
7.2. Partea care invoca forta majora are urmatoarele obligatii:
a) sa notifice cealalta parte in termen de 5 zile de la data aparitiei;
b) sa transmita, in termen de cel mult 30 de zile de la data producerii evenimentului considerat a fi caz de forta majora, certificatul de forta majora emis de autoritatea competenta;
c) sa comunice data incetarii in termen de 5 zile de la incetare;
d) sa ia orice masuri care ii stau la dispozitie in vederea limitarii consecintelor.
7.3. Daca nu se procedeaza la anuntare, in conditiile si termenele prevazute, partea care o invoca va suporta toate daunele provocate celeilalte parti prin lipsa notificarii.
7.4. Indeplinirea prezentului contract va fi suspendata in perioada de actiune a fortei majore, dar fara a prejudicia drepturile ce li se cuveneau partilor pana la aparitia acesteia.
7.5. Forta majora, comunicata si dovedita in conditiile pct. 7.2, exonereaza de raspundere partea care o invoca.
7.6. Daca forta majora si/sau consecintele acesteia dureaza sau se estimeaza ca va/vor dura mai mult de 3 luni, partile se obliga sa negocieze cu buna-credinta in vederea identificarii solutiei celei mai bune:
a) incetarea prezentului contract, fara ca vreuna dintre parti sa poata pretinde celeilalte daune-interese;
b) modificarea contractului.
7.7. Prevederile de mai sus se aplica si in caz fortuit.

Articolul 8 – Cesiunea
Prezentul contract, precum si toate drepturile si obligatiile decurgand din acesta nu pot face obiectul niciunei cesiuni totale sau partiale.

Articolul 9 – Litigii
9.1. Orice diferend rezultat din interpretarea si/sau executarea prezentului contract se va rezolva, pe cat posibil, pe cale amiabila.
9.2. In cazul in care o solutie amiabila nu este posibila, litigiul se supune spre solutionare instantelor judecatoresti competente in a caror raza teritoriala isi are sediul AFM.

Articolul 10 – Dispozitii finale
10.1. Beneficiarul este de acord ca AFM sa publice date privind rezultatele implementarii Proiectului.
10.2. Orice notificare in baza prezentului contract se face in scris, la urmatoarele adrese:
Pentru AFM: municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 294, Corp A, sectorul 6;
Pentru Beneficiar: ………………………………………………….
In cazul in care Beneficiarul doreste sa fie notificat la o alta adresa sau si-a schimbat adresa, aceasta va fi comunicata in scris la AFM.
Notificarile facute Beneficiarului la adresa mentionata in cuprinsul prezentului alineat sau la o alta adresa, comunicata ulterior, se considera a fi aduse la cunostinta acestuia.
Sub conditia ca acestea sa fie confirmate ulterior, notificarile se pot transmite si prin fax la urmatoarele numerele telefonice:
– pentru AFM: ………………………:
– pentru Beneficiar: ………………………… .
10.3. Prezentul contract constituie titlu executoriu potrivit art. 13 alin. (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 105/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind intocmit, interpretat si executat conform legislatiei romane si guvernat de aceasta.
10.4. Prin semnarea prezentului contract, inclusiv in caz de semnare prin procura, noi, reprezentantii legali ai Beneficiarului, am luat cunostinta de prevederile Codului penal privind falsul in declaratii.
10.5. Anexa, pe care Beneficiarul declara ca o cunoaste si o accepta, face parte integranta din prezentul contract.
10.6. Prezentul contract, inclusiv anexa la acesta, poate fi modificat si/sau completat numai cu acordul partilor, prin act aditional.
10.7. Prin exceptie de la pct. 10.6, nu este necesara intocmirea unui act aditional pentru modificarile din coloana nr. 4 „Data programata” si coloana nr. 5 „Suma” din anexa la prezentul contract, daca acestea nu implica si modificarea duratei de realizare a Proiectului sau modificarea valorii totale a Proiectului.
10.8. Sumele neutilizate la tragerile programate se vor reporta la tragerile ulterioare. Solicitarea privind decalarea datei programate de depunere a cererii de tragere si/sau modificarea sumei de tras se transmite in scris, cu cel putin doua zile inaintea momentului la care se doreste ca aceasta modificare sa intre in vigoare.
10.9. Prezentul contract s-a semnat la data de ……………….., la sediul AFM, in 4 exemplare, toate avand valoare juridica egala, dintre care 3 exemplare pentru AFM si un exemplar pentru Beneficiar.

       Administratia Fondului pentru Mediu                        Beneficiar,
               Presedinte,                               Societatea Comerciala
..........................................     ..........................................
            Director economic,                    Prin reprezentant legal/imputernicit
..........................................     ..........................................
            Director proiecte,..........................................
            Consilier juridic,.......................................... 

ANEXA la Contractul pentru finantare nerambursabila nr. …/…..

      GRAFIC
de finantare nerambursabila 

+--------------------------------------------------------------------------------------------------+
¦Nr. ¦Esalonarea finantarii¦Sold la inceputul¦        Acordari        ¦ Sold la ¦                  ¦
¦crt.+---------------------¦    perioadei    +------------------------¦sfarsitul¦    Observatii    ¦
¦    ¦  Anul   ¦   Luna    ¦                 ¦Data programata¦  Suma  ¦perioadei¦                  ¦
+----+---------+-----------+-----------------+---------------+--------+---------+------------------¦
¦ 0  ¦    1    ¦     2     ¦        3        ¦       4       ¦   5    ¦    6    ¦        7         ¦
+----+---------+-----------+-----------------+---------------+--------+---------+------------------¦
+----+---------+-----------+-----------------+---------------+--------+---------+------------------¦
+----+---------+-----------+-----------------+---------------+--------+---------+------------------¦
+----+---------+-----------+-----------------+---------------+--------+---------+------------------¦
+--------------------------------------------------------------------------------------------------+

 Administratia Fondului pentru Mediu                                        Beneficiar,
             Presedinte,                                               Societatea Comerciala
.....................................                          .....................................
         Director economic,                                    Prin reprezentant legal/imputernicit
.....................................                          .....................................
         Director proiecte,
.....................................
         Consilier juridic,
.....................................
              Intocmit
      Referent de specialitate,
.....................................
(numai exemplarele care raman la AFM)

ANEXA Nr. 8 la ghidul de finantare

    Datele de identificare a instalatorului validat                   Nr. de inregistrare la Administratia
...............................................           Fondului pentru Mediu ............./................
Nr. de inregistrare ........./........ 

CERERE DE TRAGERE

Denumirea solicitantului (instalator validat) ………………………….
Forma juridica de organizare …………………………………………
Nr. de inregistrare la Oficiul National al Registrului Comertului …………………….., C.I.F. ……………………………, cont nr. ……………………………………………………………., deschis la Trezoreria ……………………………………………….. .
Adresa sediului social:
str. …………………………………… nr. …….., bl. ………., sc. ……, et. ….., ap. ……, localitatea ………………………….., judetul/sectorul ………………………, telefon ……………………., fax ……………………….., e-mail ………………………………..
Reprezentant legal/imputernicit …………………………………….., posesor al B.I./C.I./pasaportului seria ……… nr. ……………………., eliberat/eliberata de ………………, CNP ……………………………, domiciliat in …………………………………………………….., in baza Contractului pentru finantare nerambursabila nr. ……../……………., va rog sa aprobati prezenta cerere de tragere pentru suma de …………… lei din finantarea nerambursabila contractata.
Prezenta cerere este insotita de:
a) lista beneficiarilor si a sistemelor instalate aferente, semnata si stampilata de catre reprezentantul legal al instalatorului validat, care contine datele de identificare a beneficiarilor (persoana fizica: numele si prenumele, codul numeric personal, tipul, seria si numarul actului de identitate, domiciliul/resedinta, numarul de telefon; asociatie de locatari: denumirea si adresa completa ale asociatiei, codul de identificare fiscala, numele, prenumele si numarul de telefon ale presedintelui asociatiei, numele, prenumele si numarul de telefon ale persoanei imputernicite; organizatie neguvernamentala: denumirea completa, sediul, codul de identificare fiscala, numele, prenumele si numarul de telefon ale reprezentantului legal, numele, prenumele si numarul de telefon ale persoanei imputernicite) si datele de identificare a sistemelor instalate (tip, model, varianta, producator, an fabricatie, serie si numar de identificare sau cod, seria si numarul certificatului de garantie, seria si numarul certificatului de calitate si conformitate, adresa la care a fost instalat sistemul, data punerii in functiune);
b) lista prevazuta la lit. a), in format electronic;
c) facturile emise beneficiarilor, aferente achizitionarii si instalarii sistemelor, in copie si in original;
d) procesele-verbale de receptie a lucrarilor de instalare efectuate, semnate si stampilate, dupa caz, de beneficiari, in copie si in original.
Subsemnatul imi asum raspunderea tuturor informatiilor continute in prezenta cerere, in lista persoanelor fizice beneficiare si a sistemelor de incalzire instalate, inclusiv documentele financiare si procesele-verbale de receptie a lucrarilor. Garantez ca datele furnizate sunt actuale, reale si corecte si declar ca am luat cunostinta de prevederile Codului penal privind falsul in declaratii.
Reprezentant legal/imputernicit,
Numele si prenumele …………………………………………………
Functia ……………………………………………………………
Semnatura ………………………………………………………….
Data ………………………………………………………………
L.S.

Aprobat de Administratia Fondului pentru Mediu:
Presedinte,
Numele si prenumele …………………………………………………
Semnatura ………………………………………………………….

Director economic,
Numele si prenumele …………………………………………………
Semnatura ………………………………………………………….

Director Directia proiecte,
Numele si prenumele …………………………………………………
Semnatura ………………………………………………………….

Sef serviciu (Directia proiecte),
Numele si prenumele …………………………………………………
Semnatura ………………………………………………………….

Economist/Referent,
Numele si prenumele …………………………………………………
Semnatura ………………………………………………………….

ANEXA Nr. 9 la ghidul de finantare

CONTRACT-CADRU PENTRU FINANTARE NERAMBURSABILA
Nr. .................. din ................................. 


Intre:
Administratia Fondului pentru Mediu, cu sediul in municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 294, corp A, sectorul 6, cod fiscal 14715650, cont nr. ……………., deschis la Trezoreria Sectorului 6 Bucuresti, reprezentata legal prin …………., – presedinte, in calitate de finantator, denumita in continuare AFM,
si
…………………………….., cu sediul in …………………….., inregistrata la oficiul registrului comertului …………………………… sub nr. ………………………., C.I.F. ……………………….., cont nr. ……………………, deschis la ……………………………….., reprezentata legal prin ……………………. …………………….., in calitate de beneficiar, denumita in continuare Beneficiar,
a intervenit urmatorul contract:

Articolul 1 – Obiectul contractului
1. AFM acorda beneficiarului o finantare nerambursabila, denumita in continuare finantare, in valoare de … lei, reprezentand …% din valoarea totala a cheltuielilor eligibile, pentru implementarea proiectului intitulat …, denumit in continuare Proiect, conform Hotararii Comitetul de avizare nr. … din …………………………. .
2. Valoarea totala a cheltuielilor eligibile este de ………….. lei.
3. In toate cazurile, finantarea se limiteaza doar la valoarea totala a cheltuielilor eligibile.
4. Cheltuielile Proiectului sunt considerate eligibile daca sunt indeplinite urmatoarele criterii generale:
a) sunt necesare pentru realizarea Proiectului, sunt in conformitate cu principiile unui management financiar corespunzator, respectiv utilizarea eficienta a banilor si realizarea unui raport optim cost-beneficiu;
b) sunt realizate dupa semnarea contractului de finantare si pe perioada de executie a proiectului;
c) sunt efectiv realizate, inregistrate in contabilitatea Beneficiarului, sunt identificabile, verificabile si pot fi dovedite prin documente originale.
5. Orice plata excedentara efectuata de catre AFM constituie plata necuvenita, iar Beneficiarul are obligatia de a restitui sumele necuvenite in termen de 5 zile de la data confirmarii de primire a notificarii din partea AFM.
6. Finantarea acordata Beneficiarului din Fondul pentru mediu prin prezentul contract constituie ajutor de stat si este acordata in baza Hotararii Comitetului de avizare nr. … din …../Dispozitiei presedintelui AFM nr. … din … pentru aprobarea „Proiectului …”.
Beneficiarul accepta finantarea si se angajeaza sa desfasoare Proiectul pe propria raspundere.

Articolul 2 – Destinatia finantarii
1. Finantarea este acordata pentru realizarea Proiectului, Beneficiarul obligandu-se s-o utilizeze integral si numai pentru acest scop, conform cheltuielilor eligibile prevazute in anexa nr. 1.

Articolul 3 – Durata contractului si perioada de utilizare a finantarii
1. Prezentul contract intra in vigoare la data semnarii lui de catre ambele parti si isi inceteaza valabilitatea in 5 ani/3 ani in cazul IMM-urilor de la data depunerii la AFM a Raportului de finalizare.
2. Durata de realizare a Proiectului este de … luni de la data intrarii in vigoare a prezentului contract.
3. Suma neutilizata la finalul executiei Proiectului se considera anulata si finantarea se diminueaza in mod corespunzator.

Articolul 4 – Modalitatea de plata
1. Utilizarea finantarii de catre Beneficiar se poate face numai dupa indeplinirea de catre acesta a tuturor conditiilor prevazute in prezentul contract, inclusiv constituirea in favoarea AFM a garantiei prevazute la art. 5.
2. Beneficiarul va utiliza finantarea in mai multe transe, in conformitate cu graficul de finantare nerambursabila prevazut in anexa nr. 2.
3. Debitarea contului AFM se face in termen de 15 zile de la data intocmirii Notei de control.
4. Utilizarea se efectueaza prin debitarea contului de trezorerie al AFM, pe masura tragerii sumelor, si prin creditarea contului nr. … deschis de catre Beneficiar la …, numai pe baza de cerere de tragere, conform modelului prevazut in anexa nr. …(1), insotita de documentele justificative prevazute in anexa nr. ……..(2), in conditiile in care cererea de tragere si documentatia aferenta sunt complete si corect intocmite.
5. Cheltuielile bancare (comisioanele bancare, diferente de curs valutar etc.) nu constituie cheltuieli eligibile.
6. Valoarea acordata Beneficiarului se calculeaza prin aplicarea, la cheltuielile eligibile aferente fiecarei trageri, a procentului aprobat.
___________
(1) Cererea de tragere corespunde modelelor prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu, astfel ca anexa va fi adaptata in functie de beneficiarul finantarii.
(2) Documentele justificative sunt prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu, astfel ca anexa va fi adaptata in functie de beneficiarul finantarii.

Articolul 5 – Garantarea finantarii
1. Toate obligatiile Beneficiarului rezultate din prezentul contract, precum si cheltuielile de orice fel legate de recuperarea finantarii in cazul nerespectarii clauzelor acestuia, a dobanzilor, a dobanzilor penalizatoare, a cheltuielilor de judecata, inclusiv a celor de executare silita, si a altor cheltuieli, dupa caz, sunt garantate cu bilet la ordin, in alb, cu clauza „fara protest”, emis de catre Beneficiar si avalizat de catre administratori/actionari/asociati sau banca.
2. Biletul la ordin se depune la AFM in original, inainte de efectuarea oricarei trageri din finantare.

Articolul 6 – Obligatiile beneficiarului
Beneficiarul se obliga:
1. sa foloseasca finantarea numai in scopul si in conditiile in care a fost acordata;
2. sa asigure contributia proprie pentru realizarea Proiectului;
3. sa reinnoiasca, la cererea AFM, biletul la ordin prevazut la art. 5 pe perioada de valabilitate a prezentului contract de finantare;
4. sa asigure executarea Proiectului cu diligenta necesara si eficienta, in conformitate cu prezentul contract, precum si cu legislatia in vigoare si standardele de mediu aplicabile;
5. sa respecte prevederile legislatiei in vigoare privind achizitiile publice, pentru achizitionarea de bunuri, servicii sau lucrari din finantarea acordata din Fondul pentru mediu;
6. sa furnizeze AFM documentatia privind procedura de atribuire a contractelor de achizitii publice, inclusiv contractele, pana la data depunerii cererii de tragere din finantare;
7. sa fie singurul raspunzator in fata AFM pentru implementarea Proiectului;
8. sa asigure inregistrarea in evidenta contabila a tuturor documentelor privind operatiunile aferente prezentului contract, precum si arhivarea acestora, conform reglementarilor contabile in vigoare;
9. sa furnizeze AFM copii ale situatiilor sale financiare trimestriale/semestriale si anuale, inclusiv balantele lunare de verificare aferente acestora, si sa transmita AFM orice alta informatie sau documente relevante pentru prezentul contract, solicitate in mod rezonabil de catre aceasta, in termen de maximum 7 zile de la cerere;
10. sa plateasca toate taxele, impozitele si contributiile pe care le datoreaza potrivit reglementarilor legale; in acest sens va depune la fiecare tragere certificat de atestare fiscala si, trimestrial, certificat fiscal;
11. sa introduca in gestiunea proprie bunurile de natura activelor imobilizate corporale achizitionate in baza acestui contract, sa le inscriptioneze cu sintagma „Finantat din fondul pentru mediu”, sa le utilizeze si sa le conserve cu diligentele unui bun proprietar si sa nu le instraineze timp de 5 ani/3 ani in cazul IMM-urilor de la data finalizarii Proiectului;
12. sa nu vanda, sa nu cesioneze, sa nu inchirieze sau sa nu disponibilizeze active din patrimoniul propriu, legate de Proiect, in alt scop decat pentru inlocuirea celor existente cu noi active de valoare cel putin egala cu cele existente;
13. sa intocmeasca si sa remita AFM, in termen de 30 de zile de la acordarea de catre AFM a ultimei cereri de tragere, un raport de finalizare detaliat privind realizarea activitatilor;
14. sa intocmeasca si sa remita AFM din 6 in 6 luni, in perioada de monitorizare de 5 ani/3 ani in cazul IMM-urilor, un raport referitor la derularea activitatii ulterior finalizarii Proiectului;
15. sa permita reprezentantilor AFM accesul la sediile sale si la amplasamentul Proiectului pentru inspectarea activitatilor ce se realizeaza din finantarea acordata si examinarea registrelor si a evidentelor contabile, legate de Proiect;
16. sa permita personalului AFM sa controleze modul in care Beneficiarul indeplineste obiectivele Proiectului, prin monitorizare continua timp de 5 ani/3 ani in cazul IMM-urilor, pe baza rapoartelor bianuale transmise de catre Beneficiar;
17. sa nu sponsorizeze/sa nu finanteze activitati cu impact negativ asupra mediului, pe perioada de valabilitate a prezentului contract;
18. sa notifice AFM si sa prezinte documentele corespunzatoare in termen de 7 zile de la aparitia urmatoarelor evenimente:
a) modificari cu privire la actele constitutive si/sau la informatiile furnizate AFM cu ocazia prezentarii cererii de finantare sau pe parcursul derularii prezentului contract;
b) in cazul in care va fi supus unei proceduri de reorganizare judiciara sau faliment, executare silita sau oricarei alte proceduri asemanatoare;
c) orice intentie de fuziune, divizare sau reducere a capitalului social;
19. sa suporte toate taxele, comisioanele, cheltuielile profesionale si orice alte cheltuieli ocazionate de pregatirea, incheierea, executarea, punerea in aplicare si terminarea prezentului contract si a tuturor documentelor si activitatilor aferente;
20. sa notifice AFM cu privire la orice alocatie nerambursabila pe care o primeste pana la incetarea prezentului contract de finantare.

Articolul 7 – Obligatiile AFM
AFM se obliga:
1. sa asigure finantarea Proiectului in conditiile mentionate in prezentul contract, in limita fondurilor disponibile alocate pentru categoria de proiecte din care face parte, cuprinse in bugetele anuale ale acesteia;
2. sa urmareasca indeplinirea etapelor prevazute in prezentul contract;
3. sa verifice, prin inspectie la fata locului, daca tot ceea ce a declarat Beneficiarul este conform cu realitatea, inainte de aprobarea cererii de tragere;
4. sa puna la dispozitia Beneficiarului informatiile legate de finantare;
5. sa intocmeasca Nota de control in termen de 15 zile de la data depunerii cererii de tragere.

Articolul 8 – Cazuri de culpa
1. Nerespectarea de catre Beneficiar a oricareia din obligatiile sale asumate prin prezentul contract constituie caz de culpa.
2. Constituie caz de culpa si urmatoarele fapte ale Beneficiarului:
a) face declaratii false sau incomplete pentru a obtine finantarea prevazuta in contract sau furnizeaza rapoarte ce nu reprezinta realitatea;
b) comite nereguli de ordin financiar sau acte de coruptie in legatura cu Proiectul, stabilite printr-o hotarare judecatoreasca definitiva;
c) impotriva Beneficiarului a fost demarata procedura de reorganizare judiciara sau faliment, executare silita sau orice alta procedura asemanatoare;
d) situatia economico-financiara a Beneficiarului nu mai asigura conditii de realizarea a Proiectului.
3. AFM va notifica Beneficiarul in maximum 5 zile de la constatarea unui caz de culpa si in cazul in care deficientele mentionate in notificare nu sunt inlaturate in maximum 30 de zile de la data notificarii, AFM are dreptul sa ia urmatoarele masuri, fara intarziere si fara nicio alta formalitate prealabila:
a) sistarea temporara a utilizarii finantarii pana la remedierea cauzelor care au dus la sistare;
b) sistarea definitiva si rezilierea unilaterala, fara nici o alta formalitate prealabila, a prezentului contract, cu recuperarea sumelor virate catre Beneficiar, in conditiile Codului de procedura fiscala.

Articolul 9 – Incetarea contractului
1. Prezentul contract inceteaza de drept:
a) la data prevazuta in acesta;
b) in cazul imposibilitatii obiective a Beneficiarului de a realiza Proiectul, prin renuntare, cu un preaviz scris de maximum 30 de zile;
c) la data interventiei unui act de autoritate;
d) la aparitia unor circumstante care nu au putut fi prevazute la data incheierii prezentului contract si care pot conduce la modificarea clauzelor contractuale in asa masura incat indeplinirea contractului ar fi contrara institutiei si interesului public; acest fapt va fi notificat Beneficiarului in termen de 10 zile de la momentul aparitiei unor astfel de circumstante sau de la momentul in care AFM a avut cunostinta de aparitia unor astfel de circumstante.
2. Prezentul contract inceteaza prin reziliere, la initiativa AFM, in urmatoarele conditii:
a) Beneficiarul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin prezentul contract;
b) Beneficiarul este in procedura de reorganizare judiciara sau faliment, executare silita sau orice alta procedura asemanatoare
c) in situatia intervenirii unuia dintre cazurile de culpa prevazute la art. 8 pct. 2.
3. In caz de reziliere, Beneficiarul este obligat la plata de daune-interese, in cuantum egal cu suma trasa din finantare, la care se adauga dobanda perceputa de AFM pentru finantarile rambursabile, calculata incepand cu prima tragere si in procentul valabil la acea data.
4. Sumele datorate de catre Beneficiar in baza pct. 3 vor fi recuperate inclusiv prin executarea garantiei constituite in favoarea AFM.
5. Beneficiarul ramane direct raspunzator pentru toate consecintele financiare directe sau indirecte antrenate de incetarea prezentului contract inainte de termen din culpa sau la initiativa sa (inclusiv majorari de intarziere, conform legii fiscale aplicabile creantelor bugetare).
6. In cazul in care incetarea prezentului contract intervine inainte de termenul stabilit pentru prima tragere, Beneficiarul nu este obligat la plata de daune-interese.

Articolul 10 – Forta majora si cazul fortuit
1. Prin forta majora si/sau caz fortuit se intelege un eveniment independent de vointa partilor, imprevizibil si insurmontabil, intervenit dupa incheierea prezentului contract si care impiedica partile sa isi execute, total sau partial, obligatiile contractuale.
2. Partea care invoca forta majora are urmatoarele obligatii:
a) sa o notifice celeilalte parti in termen de 5 zile de la data aparitiei;
b) sa transmita, in termen de cel mult 30 de zile de la data producerii evenimentului considerat a fi caz de forta majora, certificatul de forta majora emis de autoritatea competenta;
c) sa comunice data incetarii in termen de 5 zile de la incetare;
d) sa ia orice masuri care ii stau la dispozitie in vederea limitarii consecintelor.
3. Daca nu se procedeaza la anuntare, in conditiile si termenele prevazute, partea care o invoca va suporta toate daunele provocate celeilalte parti prin lipsa notificarii.
4. Indeplinirea prezentului contract va fi suspendata in perioada de actiune a fortei majore, dar fara a prejudicia drepturile ce li se cuveneau partilor pana la aparitia acesteia.
5. Forta majora, comunicata si dovedita in conditiile art. 10 pct. 2, exonereaza de raspundere partea care o invoca.
6. Daca forta majora si/sau consecintele acesteia dureaza sau se estimeaza ca va/vor dura mai mult de 3 luni, partile se obliga sa negocieze cu buna-credinta in vederea identificarii solutiei celei mai bune:
a) incetarea prezentului contract, fara ca vreuna dintre parti sa poata pretinde celeilalte daune-interese;
b) modificarea prezentului contract.
Prevederile de mai sus se aplica si in caz fortuit.

Articolul 11 – Alte clauze
1. Beneficiarul isi asuma integral raspunderea pentru prejudiciile cauzate tertilor din culpa sa pe parcursul derularii Proiectului, AFM fiind degrevata integral de orice responsabilitate.
2. Beneficiarul isi asuma integral raspunderea pentru respectarea prevederilor legale cu privire la protectia muncii personalului insarcinat cu implementarea Proiectului.
3. In nicio circumstanta si din niciun motiv AFM nu poate fi trasa la raspundere si obligata la plata de daune-interese pe durata desfasurarii Proiectului si ca urmare AFM nu va accepta nicio cerere de despagubire sau plati suplimentare.
4. In cazul in care realizarea Proiectului genereaza costuri suplimentare, aceste costuri vor fi acoperite pe cheltuiala Beneficiarului.
5. Prezentul contract in integralitatea sa, precum si toate drepturile si obligatiile decurgand din acesta nu pot face obiectul cesiunii; in caz de imposibilitate, neimputabila Beneficiarului, de a executa prevederile contractuale, activitatea poate fi preluata de succesorii sai in drepturi, cu aprobarea prealabila a AFM.
6. Beneficiarul va adopta o conduita adecvata prin care va evita conflictul de interese si va informa imediat AFM despre orice situatie care da nastere sau este posibil sa dea nastere unui astfel de conflict.
7. AFM si Beneficiarul se angajeaza sa pastreze confidentialitatea documentelor si informatiilor legate de derularea prezentului contract, informatiile putand fi furnizate numai autoritatilor competente, in conditiile legii, sau unor terte parti numai cu acordul partilor prezentului contract.
8. Drepturile de proprietate intelectuala rezultate in urma implementarii Proiectului, precum si alte documente legate de Proiect vor ramane in patrimoniul Beneficiarului, care, la solicitarea AFM, va acorda acesteia dreptul de a utiliza gratuit si dupa cum considera necesar informatia cuprinsa in rapoartele Proiectului, precum si rezultatele obtinute, oricare ar fi forma acestora.
9. Beneficiarul are obligatia de a despagubi din surse proprii AFM pentru toate cheltuielile efectuate impotriva oricaror reclamatii si actiuni in justitie, ce rezulta din incalcarea unor drepturi de proprietate intelectuala (brevete de inventie, marci inregistrate, desene sau modele industriale, drepturi de autor) legate de activitatile necesare implementarii Proiectului, si daune-interese, costuri, taxe si alte cheltuieli de orice natura, aferente violarii dreptului de proprietate intelectuala.
10. Beneficiarul este de acord ca AFM sa publice date privind rezultatele implementarii Proiectului.
11. Beneficiarul se obliga ca, in orice nota, raport, material publicat, conferinte si seminarii cu privire la Proiect, sa specifice ca acesta a beneficiat de finantare din Fondul pentru mediu.
12. In cazul modificarii/revocarii schemei de finantare/deciziei de minimis, in baza careia s-a incheiat prezentul contract, si al obligarii Beneficiarului la rambursarea finantarii acordate (daca este cazul), acesta este singurul raspunzator si va proceda imediat la restituirea finantarii, in conditiile legislatiei in vigoare cu privire la rambursarea ajutorului de stat. In aceasta situatie AFM nu poate fi obligata, sub nicio forma, la plata de daune-interese.
13. Neexercitarea de catre AFM a oricarui drept prevazut in prezentul contract nu constituie o renuntare la acesta, iar AFM va putea uza de acel drept oricand, pana la stingerea tuturor obligatiilor Beneficiarului fata de aceasta.
14. In situatia rectificarii bugetului de venituri si cheltuieli anual al AFM, finantarea se diminueaza/sisteaza temporar, cu posibilitatea de prelungire a duratei prezentului contract/inceteaza.
15. In cazul in care, referitor la prezentul contract, apar modificari ale legislatiei aplicabile, partile au obligatia sa depuna toate diligentele, conform noilor reglementari, astfel incat sa nu se abata de la obligatiile stabilite in cuprinsul acestuia.

Articolul 12 – Jurisdictie
1. Orice neintelegere rezultand din interpretarea si/sau executarea prezentului contract se va rezolva, pe cat posibil, pe cale amiabila.
2. In cazul in care o solutie amiabila nu este posibila, litigiul se supune spre solutionare instantei judecatoresti de drept comun in a carei raza teritoriala isi are sediul AFM.

Articolul 13 – Notificari
1. Orice notificare sau solicitare in baza prezentului contract se va face in scris, la urmatoarele adrese:
Pentru AFM: Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 294, corp A, sectorul 6;
Pentru Beneficiar: …
2. In cazul in care Beneficiarul doreste sa fie notificat la o alta adresa sau si-a schimbat adresa, aceasta va fi comunicata in scris la AFM.
3. Notificarile facute Beneficiarului la adresele mentionate la pct. 1 sau 2 se considera a fi aduse la cunostinta acestuia.
4. Notificarile se pot transmite si pe fax, la numarul … pentru AFM si numarul … pentru Beneficiar, cu conditia sa fie confirmate ulterior.

Articolul 14 – Amendamente
1. Prezentul contract si anexele la acesta pot fi modificate si/sau completate numai cu acordul partilor, consemnat intr-un act aditional.
2. Cererea de modificare a prezentului contract va fi adresata AFM cu minimum 10 zile inaintea datei la care se doreste sa opereze modificarea, cu exceptia cazurilor bine intemeiate si justificate de catre Beneficiar.
3. Prin exceptie de la pct. 1, nu este necesara intocmirea unui act aditional pentru modificarile din coloana nr. 1 din anexa nr. 2 („Data depunerii cererii de tragere”), daca acestea nu implica si modificarea duratei de realizare a Proiectului. In acest caz, sumele neutilizate la tragerile programate se vor reporta la tragerile ulterioare.
4. Cererea privind decalarea datei de depunere a cererii de tragere in conditiile prevazute la pct. 3 se transmite cu cel putin doua zile inaintea momentului la care se doreste ca aceasta modificare sa intre in vigoare.

Articolul 15 – Dispozitii finale
1. Prezentul contract este titlu executoriu potrivit art. 13 alin. (8) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 105/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind intocmit, interpretat si executat conform legislatiei romane si guvernat de aceasta.
2. Prin semnarea prezentului contract, inclusiv in caz de semnare prin procura, noi, reprezentantii legali ai Beneficiarului, am luat la cunostinta de prevederile Codului penal privind falsul in declaratii.
3. Anexele …, pe care Beneficiarul declara ca le cunoaste si le accepta, fac parte integranta din prezentul contract.
4. Prezentul contract s-a semnat la data de … la sediul AFM, in 4 exemplare, toate avand valoare juridica egala, din care 3 exemplare pentru AFM si un exemplar pentru Beneficiar.

      Administratia Fondului pentru Mediu                                  Beneficiar,
                  Presedinte,                            ................................................
................................................         ................................................
               Director economic,                              Prin reprezentant legal/imputernicit
................................................         ................................................
               Director proiecte,
................................................
               Consilier juridic,
................................................

ANEXA Nr. 1 la Contractul pentru finantare nerambursabila nr. …/…

 

CAPITOLE SI SUBCAPITOLE DE CHELTUIELI ELIGIBILE 

+---------------------------------------------------------------------------------+
¦                 Capitole si subcapitole de cheltuieli eligibile                 ¦
+---------------------------------------------------------------------------------¦
+---------------------------------------------------------------------------------¦
+---------------------------------------------------------------------------------¦
+---------------------------------------------------------------------------------¦
+---------------------------------------------------------------------------------¦
+---------------------------------------------------------------------------------+

 Administratia Fondului pentru Mediu                     Beneficiar,
             Presedinte,                   ........................................
......................................     ........................................
          Director economic,                 Prin reprezentant legal/imputernicit
......................................     ........................................
          Director proiecte,
......................................
          Consilier juridic,
......................................
               Intocmit
      Referent de specialitate,
......................................
(numai exemplarele  care raman la AFM)

ANEXA Nr. 2 la Contractul pentru finantare nerambursabila nr. …./….

GRAFICUL DE FINANTARE NERAMBURSABILA 

+------------------------------------------------------------------------------+
¦ Nr.  ¦        Data depunerii cerererii de tragere         ¦       Suma       ¦
¦ crt. ¦                                                    ¦                  ¦
+------+----------------------------------------------------+------------------¦
¦  0   ¦                         1                          ¦        2         ¦
+------+----------------------------------------------------+------------------¦
¦  1   ¦                                                    ¦                  ¦
+------+----------------------------------------------------+------------------¦
¦  2   ¦                                                    ¦                  ¦
+------+----------------------------------------------------+------------------¦
¦ ...  ¦                                                    ¦                  ¦
+------+----------------------------------------------------+------------------¦
¦TOTAL:¦x                                                   ¦                  ¦
+------------------------------------------------------------------------------+

 Administratia Fondului pentru Mediu                   Beneficiar,
             Presedinte,                 .......................................
......................................   .......................................
          Director economic,              Prin reprezentant legal/imputernicit
......................................   .......................................
          Director proiecte,
......................................
          Consilier juridic,
......................................
               Intocmit
      Referent de specialitate,
......................................
(numai exemplarele  care raman la AFM)

OUG nr. 153/2008, Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul politistului

Avand in vedere faptul ca politistii sunt functionari publici cu statut special, conferit, potrivit legii, de indatoririle si riscurile deosebite implicate de exercitarea atributiilor de serviciu privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a proprietatii private si publice, prevenirea si descoperirea infractiunilor, respectarea ordinii si linistii publice, tinand cont de faptul ca in ultima perioada a crescut in mod semnificativ numarul politistilor actionati in instanta ca urmare a savarsirii unor fapte pe timpul si in legatura cu exercitarea acestor atributii, situatie care conduce la aparitia unei stari necorespunzatoare asupra moralului colectiv, caracterizata prin nesiguranta si neincredere manifestate in aplicarea imediata si neconditionata a prevederilor legale in vigoare, datorita dobandirii calitatii de partener de dialog social cu Ministerul Internelor si Reformei Administrative a unor organizatii sindicale, constatate prin hotarari judecatoresti drept reprezentative, in scopul evitarii disfunctionalitatilor care apar in indeplinirea atributiilor functionale ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, tinand seama de faptul ca toate aceste elemente vizeaza direct interesul public si constituie situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, necesitand adoptarea de masuri imediate, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Articol unic
Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 22, alineatul (8) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(8) In situatii temeinic justificate, altele decat cele prevazute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative, politistii pot fi pusi la dispozitia unitatii pe o perioada de cel mult 6 luni, timp in care vor beneficia de drepturile banesti avute, cu exceptia indemnizatiei de comanda, dupa caz.”
2. La articolul 28 alineatul (1), literele m) si o) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„m) asigurarea despagubirilor de viata, sanatate si bunuri, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
………………………………………………………………………………………………………
o) suportarea de catre unitate a sumelor necesare asigurarii asistentei juridice a politistului, pentru fapte savarsite de acesta in exercitarea, potrivit legii, a atributiilor de serviciu, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative;”.
3. La articolul 42, dupa litera d) se introduce o noua litera, litera e), cu urmatorul cuprins:
„e) sa informeze de indata structura de resurse umane a unitatii din care face parte despre dobandirea calitatii procesuale de invinuit sau inculpat, precum si despre masurile procesuale penale dispuse ori hotararile penale pronuntate impotriva sa.”
4. La articolul 48, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (2) si (3), cu urmatorul cuprins:
„(2) Perioada in care raporturile de serviciu ale politistilor sunt suspendate potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale art. 11 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 constituie vechime in serviciu. Pentru aceasta perioada functiile de conducere din organizatia sindicala se echivaleaza cu functiile prevazute in legislatia privind salarizarea politistilor, in vederea stabilirii salariului de baza brut care se ia in considerare la stabilirea drepturilor de pensie ca politist.
(3) Echivalarea functiilor potrivit alin. (2) se face prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative, la propunerea organizatiei sindicale si cu avizul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse.”

Ordin nr. 2013/2008 privind Lista statelor pentru ai caror cetateni este necesara indeplinirea procedurii invitatiei la acordarea vizelor de scurta sedere pentru a intra pe teritoriul Romaniei

Ministerul Afacerilor Externe

In baza Hotararii Guvernului nr. 100/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificarile si completarile ulterioare, conform dispozitiilor art. 37 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata,

ministrul afacerilor externe emite prezentul ordin.

Art. 1
Se aproba Lista statelor pentru ai caror cetateni este necesara indeplinirea procedurii invitatiei la acordarea vizelor de scurta sedere pentru a intra pe teritoriul Romaniei, conform anexei care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2
Ministerul Afacerilor Externe, prin Directia generala afaceri consulare – Centrul National de Vize, va urmari actualizarea permanenta a reglementarilor din prezentul ordin, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania, republicata.

Art. 3
Cu data intrarii in vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului afacerilor externe nr. 310/2008 privind Lista statelor pentru ai caror cetateni este necesara indeplinirea procedurii invitatiei la acordarea vizelor de scurta sedere pentru a intra pe teritoriul Romaniei, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 27 februarie 2008, se abroga.

Art. 4
Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ANEXA – LISTA statelor pentru ai caror cetateni este necesara indeplinirea procedurii invitatiei la acordarea vizelor de scurta sedere pentru a intra pe teritoriul Romaniei

A. State
1. Afganistan
2. Republica Algeriana Democratica si Populara
3. Republica Populara Bangladesh
4. Republica Belarus
5. Republica Burundi
6. Republica Populara Chineza
7. Republica Ciad
8. Republica Democrata Congo
9. Republica Populara Democrata Coreeana
10. Republica Columbia
11. Republica Araba Egipt
12. Statul Eritrea
13. Republica Federala Democrata Etiopia
14. Republica Filipine
15. Republica Ghana
16. Republica Guineea Ecuatoriala
17. Republica India
18. Republica Indonezia
19. Regatul Hasemit al Iordaniei
20. Republica Islamica Iran
21. Republica Irak
22. Republica Libaneza
23. Republica Liberia
24. Marea Jamahirie Araba Libiana Populara Socialista
25. Republica Mali
26. Regatul Maroc
27. Republica Islamica Mauritania
28. Republica Niger
29. Republica Federala Nigeria
30. Republica Islamica Pakistan
31. Republica Rwanda
32. Republica Sierra Leone
33. Republica Araba Siriana
34. Somalia
35. Republica Democratica Socialista Sri Lanka
36. Republica Sudan
37. Republica Tadjikistan
38. Republica Togoleza
39. Republica Tunisiana
40. Republica Uzbekistan
41. Republica Yemen

B. Entitati si autoritati teritoriale care nu sunt recunoscute ca state de cel putin un stat membru
– Autoritatea Palestiniana.

Ordin nr. 124/2008 privind modalitati de plata pe Piata de echilibrare si pentru dezechilibrele partilor responsabile cu echilibrarea

Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei

Tinand cont de Referatul de aprobare intocmit de Departamentul piata de energie electrica,
in conformitate cu prevederile Procesului-verbal al sedintei Comitetului de reglementare al Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei din data de 4 noiembrie 2008,
in temeiul art. 9 alin. (2) si (6), al art. 11 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si h) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, al prevederilor Codului comercial al pietei angro de energie electrica, aprobat prin Ordinul presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei nr. 25/2004,

presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei emite urmatorul ordin:

Art. 1
(1) Participantii la Piata de echilibrare, partile responsabile cu echilibrarea si Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” – S.A., denumita in continuare C.N. „Transelectrica” – S.A., dupa caz, au obligatii de plata partiala pentru tranzactiile cu energie electrica in care s-au angajat, conform prevederilor prezentului ordin.
(2) Obligatiile de plata partiala mentionate la alin. (1) sunt aferente:
a) cantitatilor de energie electrica tranzactionate pe Piata de echilibrare;
b) dezechilibrelor partilor responsabile cu echilibrarea (PRE);
c) managementului congestiilor interne;
d) dezechilibrelor de la notificare ale unitatilor dispecerizabile;
e) redistribuirii costurilor sau veniturilor suplimentare pe Piata de echilibrare.

Art. 2
(1) Obligatiile de plata partiala mentionate la art. 1 alin. (2) se achita conform facturilor emise pentru luna de livrare de C.N. „Transelectrica” – S.A. ori de participantul la Piata de echilibrare sau PRE, dupa caz. Facturile sunt emise in termen de 21 de zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare si sunt intocmite pe baza valorilor masurate ale energiei electrice livrate in retelele electrice (VM), dupa cum urmeaza:
a) operatorii de masurare transmit VM-urile C.N. „Transelectrica” S.A
Sucursala Omepa, in termen de 14 zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare;
b) C.N. „Transelectrica” – S.A -> Sucursala Omepa prelucreaza VM-urile si le transmite Societatii Comerciale OPCOM – S.A., in termen de 16 zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare;
c) C.N. „Transelectrica” – S.A. transmite nota lunara de regularizare pe Piata de echilibrare, intocmita conform prevederilor Codului comercial al pietei angro de energie electrica, Societatii Comerciale OPCOM – S.A., in termen de 10 zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare;
d) Societatea Comerciala OPCOM – S.A. intocmeste notele lunare de informare pentru decontarea obligatiilor de plata partiala mentionate la art. 1 alin. (2), pe baza valorilor mentionate la lit. b) si c), si le transmite C.N. „Transelectrica” – S.A., fiecarui participant la Piata de echilibrare si fiecarei PRE, in termen de 20 zile lucratoare de la inceputul primei luni care urmeaza lunii de livrare; obligatiile de plata partiala mentionate la art. 1 alin. (2) sunt egale cu 0,7 din valoarea obligatiilor de plata rezultata in urma calculelor de decontare care au la baza valorile mentionate la lit. b) si c).
(2) Facturile prevazute la alin. (1) se achita de PRE sau participantul la Piata de echilibrare ori C.N. „Transelectrica” – S.A., dupa caz, in termen de 7 zile lucratoare de la primirea lor.
(3) In cazul neachitarii la termen a facturilor prevazute la alin. (1), se vor calcula majorari de intarziere din prima zi lucratoare dupa termenul-limita de plata. Pentru fiecare zi de intarziere se va plati o suma egala cu nivelul majorarii de intarziere perceputa pentru neplata la termen a obligatiilor catre bugetul de stat.
(4) Procesul de determinare a obligatiilor de plata aferente tranzactiilor pe Piata de echilibrare, dezechilibrelor partilor responsabile cu echilibrarea, managementului congestiilor interne, dezechilibrelor de la notificare ale unitatilor dispecerizabile si redistribuirii costurilor sau veniturilor suplimentare pe Piata de echilibrare, care are la baza valori masurate aprobate ale energiei electrice livrate in retele, se desfasoara in paralel cu procesul de determinare a obligatiilor de plata partiala, in conformitate cu reglementarile in vigoare.

Art. 3
(1) Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) Prima luna de livrare a energiei electrice pentru care se intocmesc facturi corespunzatoare obligatiilor de plata partiala mentionate la art. 1 alin. (2) este luna decembrie 2008.

Art. 4
(1) Participantii la Piata de echilibrare, partile responsabile cu echilibrarea, operatorii de masurare, C.N. „Transelectrica” – S.A. si Societatea Comerciala OPCOM – S.A. duc la indeplinire prevederile prezentului ordin.
(2) In termen de 7 zile de la publicarea prezentului ordin in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, C.N. „Transelectrica” – S.A. va completa prevederile Conventiei-cadru de participare la Piata de echilibrare, precum si pe cele ale Conventiei-cadru de asumare a responsabilitatii echilibrarii cu prevederile prezentului ordin.

Art. 5
Departamentele de specialitate din cadrul Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei vor urmari respectarea prevederilor prezentului ordin.

TVR Media la Targul Gaudeamus

Programul evenimentelor TVR Media este urmatorul:

Joi 20 Noiembrie ora 18.00 la standul TVR Media va ave loc lansarea seriei Mari Interpreţi. Primele apariţii pe DVD sunt dedicate unora dintre cele mai cunoscute doamne ale muzicii româneşti: Ileana Sărăroiu şi Ioana Radu.
Vineri 21 Noiembrie ora 18.00 va fi dedicată teatrului, prin lansarea pe DVD a piesei “Nebunia lui Pantalone”.
Duminică 23 Noiembrie la ora 12, ȋn ultima zi a târgului, la standul TVR Media va avea loc lansarea Colecţia Brigada Diverse, ȋntr-un format deosebit pentru cunoscători şi pasionaţii genului.

TVR Media este cel mai important editor de programe de televiziune şi de arhivă pe suport DVD din România. Printre proiectele lansate de TVR MEDIA se numără seria de filme de arhivă realizate pe baza operei lui I.L. Caragiale – Filme de Colecţie, seria Teatrul Naţional de Televiziune; Maeştrii Muzicii Populare sau colecţia de 10 DVD-uri cuprinzând 36 de episoade din documentarul “Memorialul Durerii”.

Recrutare TRAINER ca personaj principal

Prin 1992, s-a format o echipa de rezolvatori de probleme (“compass”=busola, directie). Misiunea de atunci si de astazi este oferirea de solutii de dezvoltare organizationala pentru firme romanesti, in principal cele in ‘criza de crestere’ si multinationale.

Astazi, ne dorim sa completam echipa cu un nou coleg(a): trainer cu experienta de minim 3 ani (circa 1000 ore de training livrate), cu abilitati de prezentare deosebite si cunostinte avansate de limba engleza.

La orizont, zarim viziunea noastra de a fi in top 3 furnizori de training romani la nivelul intregii tari. Pentru aceasta, echipa cere un om destoinic, implicat full-time, cu responsabilitati de business development si training.

Am ales sa derulam numai proiecte diverse si flexibile, aducatoare de multa satisfactie profesionala. Pentru aceasta, ne vom deplasa uneori in tara si vom lucra si sambata (maxim 20 zile de weekend pe an).

La temelia constructiei noastre stau valori impartasite: proactivitate, sinergie (lucru in echipa), imbunatatire continua, feedback constructiv, orientare catre client, creativitate. Daca accepti provocarea, te asteptam sa le traiesti impreuna cu noi!

Mod de lucru: lucru in echipe interdisciplinare (management de proiect), cu retea de comunicare interna (intranet), knowledge-management, plan de cariera, criterii de performanta.

Ne bucuram sa cunoastem persoane orientate spre excelenta, care lucreaza cu pasiune in domeniul dezvoltarii continue (training, consultanta) si doresc sa isi puna in valoare calitatile intr-un cadru de ‘team work’!

Oferim:
Misiuni de training in organizatii complexe, dinamice – care accelereaza dezvoltarea personala
Oportunitate de dezvoltare a portofoliului de competente (competente asociate cu consultanta in management) si de instrumente de lucru
Challenging market – clienti care solicita si platesc rezultate (nu doar livrare de training)
Oportunitatea de a folosi Know how acumulat in peste 9 ani de experienta de training si peste 16 ani de experienta in consultanta in management
Pachet salarial motivant (inclusiv bonusuri pentru performanta).

Detalii despre Cariera in COMPASS Training & Consulting: www.compass.ro/Cariere
Asteptam CV si scrisoare de motivatie pana pe 1 decembrie 2008.

Regulamentul privind informarea consumatorilor casnici de energie electrica si gaze naturale

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 719 din 23 octombrie 2008 a fost publicat Ordinul nr. 122 din 9 octombrie 2008 al presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea de informare a consumatorilor casnici de energie electrica si gaze naturale.

Regulamentul are drept scop asigurarea informarii consumatorilor casnici de energie electrica si gaze naturale, stabilind un sistem de raportare de catre titularii licentei de furnizare din sectorul energiei electrice si al gazelor naturale care activeaza pe piata reglementata de catre A.N.R.E. a datelor si informatiilor referitoare la activitatea de informare a consumatorilor casnici.

Activitatea de informare a consumatorilor casnici se realizeaza, in principal, prin urmatoarele activitati:
­ – publicarea pe pagina proprie de internet;
­ – afisarea la punctele de relationare cu clientii sau, in lipsa acestora, la sediul principal si la cele secundare;
­ – publicarea prin mass-media scrisa nationala si/sau locala;
­ – transmiterea de materiale informative catre consumatorii casnici;
­ – raspunsuri, in scris, telefonic sau e-mail, la intrebarile consumatorilor.

Astfel, se prevede ca furnizorii care au un numar de consumatori ce nu depaseste 100.000 au obligatia de informare doar prin intermediul mass-mediei scrise locale, iar cei care au un numar de consumatori egal sau care depaseste 100.000 au obligatia de informare atat prin intermediul mass-mediei scrise locale, cat si a celei nationale.

De asemenea, furnizorii mai au si obligatia elaborarii si distribuirii catre consumatorii casnici proprii, de doua ori intr-un an calendaristic, de materiale informative referitoare la unul sau mai multe din domeniile prevazute de Regulament, printre care se numara urmatoarele:
­ – drepturile si obligatiile consumatorilor;
­ – preturile si tipurile de tarife reglementate practicate;
­ – principalele clauze ale contractului de furnizare;
­ – procedura, etapele si documentele necesare procesului de schimbare a furnizorului;
­ – procedura, etapele si documentele necesare procesului de solutionare a disputelor contractuale.

Neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor de informare instituite in sarcina furnizorilor de energie electrica si gaze naturale constituie contraventie, care se va sanctiona in conformitate cu prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007, cu modificarile si completarile ulterioare si ale Legii gazelor nr. 351/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Urmarirea penala a membrilor Guvernului – dispozitii neconstitutionale

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008 au fost publicate Deciziile Curtii Constitutionale nr. 989/2008 si nr. 990/2008 prin care au fost declarate neconstitutionale prevederile din Regulamentul Camerei Deputatilor si al Senatului care stabilesc majoritatea pentru votul referitor la punerea sub urmarire penala a membrilor Guvernului.Curtea a stabilit ca prevederile in cauza, care stabilesc o majoritate de 2/3, respectiv de jumatate din numarul deputatilor, respectiv al senatorilor, contravin dispozitiilor art. 76 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora ”Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare camera.”

Noi reglementari referitoare la cooperarea judiciara internationala in materie penala

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008 a fost publicata Legea nr. 222/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.

Conform noii reglementari, cererea de revizuire se face in termen de cel mult 3 zile, daca persoanele date in urmarire internationala sau cautate de autoritatile judiciare romane pentru ducerea la indeplinire a unui mandat de executare a pedepsei inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva sunt arestate in vederea extradarii catre Romania. In toate celelalte cazuri cererea se face in termen de cel mult 15 zile.

De asemenea, este revizuita definitia mandatului european de arestare, acesta fiind definit ca decizia judiciara prin care o autoritate judiciara competenta a unui stat membru al Uniunii Europene solicita arestarea si predarea de catre un alt stat membru a unei persoane, in scopul efectuarii urmaririi penale, judecatii sau executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta privative de libertate; totodata este revizuita si procedura de emitere a mandatului european de arestare.

Sunt introduse noi dispozitii cu privire la asigurarea rejudecarii in cazul predarii persoanei condamnate in lipsa, precum si referitoare la garantia transferarii persoanei predate, retragerea mandatului european de arestare si preluarea persoanei solicitate.

Se mai arata ca masura retinerii persoanei solicitate poate fi dispusa de procuror numai dupa ascultarea acesteia in prezenta aparatorului, prin ordonanta motivata si poate dura cel mult 24 de ore. In caz de urgenta, masura retinerii poate fi dispusa pe baza semnalarii transmise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), care nu echivaleaza cu mandatul european de arestare.

HOTARARE nr. 416 din 9 mai 2007 privind structura organizatorica si efectivele Ministerului Internelor si Reformei Administrative

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 10 mai 2007

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 12 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.
ART. 1
(1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are structura organizatoricã potrivit organigramei prevãzute în anexa nr. 1.
(2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are în conducerea sa un ministru şi 5 secretari de stat.
(3) Conducerea Departamentului ordine şi siguranta publica este asigurata de cãtre un secretar de stat, care este ajutat de un adjunct.
(4) Secretarul general al ministerului este ajutat de 3 secretari generali adjuncţi.
(5) Coordonarea de cãtre ministru, secretarii de stat şi secretarul general a structurilor şi a unitãţilor subordonate se stabileşte prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
ART. 2
(1) Funcţia de director general al Direcţiei generale de informaţii şi protecţie interna se asimileazã, din punctul de vedere al salarizarii, cu funcţia de subsecretar de stat.
(2) Numirea şi eliberarea din funcţie a adjunctului şefului Departamentului ordine şi siguranta publica se fac prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
(3) Numirea şi eliberarea din funcţie a directorului general al Direcţiei generale de informaţii şi protecţie interna se face prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative.
ART. 3
Ministrul internelor şi reformei administrative stabileşte structura organizatoricã a unitãţilor proprii ministerului şi poate infiinta, disloca şi desfiinta şi alte unitãţi, institute, ateliere de reparaţii sau producţie similare, subordonate ministerului, pana la nivel de birou, serviciu, sector, direcţie operativã, batalion inclusiv, în limita posturilor şi a fondului de salarii aprobate.
ART. 4
Numãrul posturilor, pe timp de pace şi mobilizare, este cel prevãzut în anexele nr. 2 şi 3*).
_______
*) Anexele nr. 2 şi 3 nu se publica, fiind clasificate potrivit legii, şi se comunica instituţiilor interesate.
ART. 5
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 6
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, se abroga Hotãrârea Guvernului nr. 725/2003 privind structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 4 iulie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

II. INSTITUŢII ŞI STRUCTURI AFLATE ÎN SUBORDINEA/COORDONAREA MINISTERULUI
INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE

A. Instituţii şi structuri aflate în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
1. Agenţia Nationala Antidrog
2. Agenţia Nationala de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã
3. Institutul Naţional de Administraţie
4. Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici
5. Agenţia Nationala impotriva Traficului de Persoane
6. Administraţia Nationala a Rezervelor de Stat
7. Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale
8. Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice
9. Instituţia prefectului (42)
10. Direcţia Generalã de Paşapoarte
11. Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor
12. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta
13. Inspectoratul Naţional pentru Evidenta Persoanelor
14. Centrul Informatic Naţional al Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative (e-administraţie)
15. Oficiul Roman pentru Imigrari*)
______
*) Înfiinţarea Oficiului Roman pentru Imigrari, prin reorganizarea Autoritãţii
pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiati, organizarea şi funcţionarea
acestuia se stabilesc prin lege.
16. Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala
17. Arhivele Naţionale
18. Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta
Persoanelor
19. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”
20. Liceul „Neagoe Basarabs al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
21. Liceul „Constantin Brancoveanu” al Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative
22. Poliţia Romana
23. Jandarmeria Romana
24. Poliţia de Frontiera Romana
25. Inspectoratul de Aviatie al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
26. Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila”
27. Baza Centrala pentru Asigurarea Tehnica a Misiunilor
28. Clubul Sportiv „Dinamo” Bucureşti
29. Structuri subordonate unor unitãţi centrale
B. Structuri aflate în coordonarea Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative
Societatea Comercialã „COMICEX” – S.A.

ORDONANTA DE URGENTA nr. 30 din 25 aprilie 2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 309 din 9 mai 2007

Având în vedere prevederile art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea
unor mãsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, prin care a fost înfiinţat Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, în
subordinea noului minister fiind ulterior trecute Administraţia Nationala a Rezervelor de Stat, Oficiul
Central de Stat pentru Probleme Speciale şi Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile
Comunitare de Utilitãţi Publice, ţinând seama de necesitatea reglementãrii urgente a noului cadru
organizatoric şi funcţional al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, pentru evitarea
producerii unui blocaj institutional sau a unor dificultãţi în ceea ce priveşte funcţionarea optima a
instituţiei, în lipsa cadrului normativ care sa stabileascã organizarea, funcţionarea şi atribuţiile noii
instituţii, elemente care vizeazã interesul public şi constituie situaţii extraordinare a cãror reglementare nu
poate fi amânatã,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adopta prezenta ordonanta de urgenta.
ART. 1
(1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, cu personalitate juridicã şi cu sediul în municipiul Bucureşti.
(2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative exercita, conform Constituţiei şi legilor tarii,
atribuţiile ce îi revin cu privire la:
a) apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului, a proprietãţii publice şi private;
b) realizarea Programului de guvernare şi a strategiilor în domeniul reformei administraţiei publice şi
ordinii publice şi monitorizarea, în numele Guvernului, a elaborãrii şi aplicãrii programelor de reforma
institutionala de cãtre ministere şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale;
c) îndeplinirea obligaţiilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene şi
participarea la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative comunitare în domeniile sale de
competenta;
d) funcţia publica şi functionarii publici;
e) reprezentarea Guvernului pe plan local;
f) respectarea regimului general al autonomiei locale şi principiilor constituţionale ale descentralizãrii şi
deconcentrarii serviciilor publice;
g) parteneriat cu autoritãţile locale şi cu structurile asociative ale autoritãţilor publice locale;
h) activitatea privind parcurile industriale şi zonele defavorizate;
i) activitatea de cadastru, geodezie, cartografie şi publicitate imobiliarã;
j) serviciile comunitare de utilitãţi publice;
k) administrarea rezervelor de stat;
l) protecţia civilã şi gestionarea situaţiilor de urgenta;
m) regimul actelor de identitate şi de stare civilã, al paşapoartelor simple, al permiselor de conducere şi
al certificatelor de înmatriculare/înregistrare a vehiculelor;
n) administrarea şi protecţia Fondului arhivistic naţional;
o) asigurarea aplicãrii strategiei şi politicii Guvernului în domeniul pregãtirii economiei naţionale şi a
teritoriului pentru apãrare;
p) asigurarea ordinii publice;
r) paza persoanelor, obiectivelor, bunurilor şi valorilor;

s) prevenirea şi combaterea faptelor antisociale;
t) respectarea regimului juridic al frontierei de stat;
u) regimul juridic al strãinilor, al solicitanţilor de azil şi al persoanelor care au dobândit o forma de
protecţie în România;
v) apãrarea impotriva incendiilor şi protecţia civilã a populaţiei şi bunurilor.
ART. 2
Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de competenta, Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative exercita urmãtoarele funcţii:
a) funcţia de strategie, prin care elaboreazã politicile sectoriale şi strategiile de punere în aplicare a
Programului de guvernare şi a politicilor comunitare în domeniile sale de competenta;
b) funcţia de reglementare, prin care asigura elaborarea cadrului normativ şi institutional în vederea
realizãrii obiectivelor strategice şi a transpunerii acquis-ului comunitar pentru domeniile sale de
competenta;
c) funcţia de autoritate de stat, prin care asigura punerea în aplicare şi respectarea reglementãrilor legale
pentru domeniile sale de competenta, precum şi monitorizarea realizãrii politicilor şi strategiilor în
domeniile sale de competenta;
d) funcţia de reprezentare, prin care asigura, în numele statului sau al Guvernului, reprezentarea pe plan
intern, pe plan extern şi în cadrul instituţiilor şi structurilor Uniunii Europene pentru domeniile sale de
competenta;
e) funcţia de management public, prin care asigura administrarea proprietãţii publice şi private a statului
pentru care statul este responsabil în domeniile sale de competenta, precum şi managementul serviciilor şi
resurselor financiare şi umane;
f) funcţia de autoritate de management pentru Programul operational sectorial – Creşterea capacitãţii
administrative;
g) funcţia de autoritate de management pentru Facilitatea Schengen;
h) funcţia de coordonare a utilizãrii asistenţei financiare nerambursabile acordate României de cãtre
Uniunea Europeanã pentru domeniile sale de competenta;
i) funcţia de gestionare a creditelor externe, altele decât cele comunitare, pentru domeniile sale de
competenta.
ART. 3
(1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative îndeplineşte urmãtoarele atribuţii principale:
a) în domeniul administraţiei publice:
1. monitorizeazã aplicarea prevederilor cuprinse în strategiile şi programele de reforma şi restructurare a
administraţiei publice centrale şi locale, elaborate pe baza Programului de guvernare, în conformitate cu
politicile Uniunii Europene şi legislaţia interna, şi asigura realizarea strategiilor şi programelor în
domeniul sau de activitate;
2. indruma şi controleazã activitatea prefecţilor şi a instituţiilor prefecţilor cu privire la exercitarea
atribuţiilor prevãzute de lege;
3. monitorizeazã cooperarea structurilor deconcentrate ale administraţiei publice centrale, de pe plan
local, cu autoritãţile administraţiei publice locale;
4. indruma şi sprijinã autoritãţile publice locale şi aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corecta
şi unitarã a prevederilor legale şi în îndeplinirea atribuţiilor ce le sunt conferite prin lege;
5. asigura aplicarea în mod unitar a principiilor autonomiei locale şi descentralizãrii;
6. asigura aplicarea unitarã pe întreg teritoriul tarii a legislaţiei în vigoare referitoare la atribuţiile de
reprezentare a statului de cãtre alesii locali;
7. asigura aplicarea unitarã pe întreg teritoriul tarii a atribuţiilor delegate prin acte normative, pentru
domeniul sau de competenta;
8. elaboreazã, împreunã cu celelalte ministere, propuneri privind îmbunãtãţirea organizãrii
administrativ-teritoriale a României, luând mãsurile ce se impun pentru consultarea prin referendum a
colectivitãţilor locale interesate;

9. asigura evidenta unitãţilor administrativ-teritoriale, a satelor şi a celorlalte localitãţi componente ale
acestora;
10. organizeazã evidenta denumirii unitãţilor administrativ-teritoriale şi a satelor şi localitãţilor
componente:
11. asigura evidenta aleşilor locali din unitãţile administrativ-teritoriale;
12. asigura realizarea parteneriatului cu autoritãţile administraţiei publice locale, prin consultarea
acestora în vederea perfecţionãrii cadrului legislativ şi institutional şi prin acordarea de asistenta tehnica
în scopul accesarii fondurilor Uniunii Europene;
13. avizeazã şi monitorizeazã acordurile şi convenţiile de cooperare pe care autoritãţile administraţiei
publice locale le încheie cu autoritãţi ale administraţiei publice locale din alte tari;
14. elaboreazã şi monitorizeazã strategii şi programe de dezvoltare a infrastructurii unitãţilor
administrativ-teritoriale cu finanţare interna şi externa, precum şi a serviciilor publice de interes general;
15. sprijinã dezvoltarea capacitãţii financiare prin elaborarea de politici fiscale şi bugetare la nivelul
administraţiei publice locale;
16. dezvolta o baza nationala de date care sa asigure un sistem informaţional unitar la nivelul
administraţiei publice locale;
17. sprijinã realizarea de investiţii locale în infrastructura şi în serviciile publice la nivel local;
18. implementeaza mãsuri pentru înfiinţarea, sprijinirea şi dezvoltarea parcurilor industriale;
19. implementeaza programe pentru dezvoltarea parcurilor industriale, finanţate din sumele care se aloca
anual din bugetul de stat sau din alte surse atrase;
20. îndeplineşte obligaţiile ce îi revin conform legislaţiei în materia ajutorului de stat, în calitate de
initiator/furnizor, pentru domeniile de competenta;
21. realizeazã, în domeniul sau de activitate, dialogul şi parteneriatul social cu confederatiile sindicale şi
patronale reprezentative la nivel naţional;
22. asigura, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei şi a Programului de
guvernare în domeniul managementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, formarea şi
perfecţionarea pregãtirii profesionale specializate în administraţia publica, activitatea de geodezie,
topografie, fotogrammetrie, teledetectie, cadastru, cartografie şi publicitate imobiliarã, activitatea de
evidenta a persoanelor, precum şi activitatea de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenta civilã;
23. constituie şi utilizeazã Sistemul naţional informatic de evidenta a persoanelor;
24. asigura constituirea, evidenta, selecţionarea, pãstrarea, conservarea şi folosirea în interes public a
documentelor din Fondul arhivistic naţional;
25. administreazã, în condiţiile legii, rezervele de stat;
26. îndeplineşte, în condiţiile legii, prin structurile competente, funcţia de autoritate nationala de
reglementare pentru urmãtoarele servicii comunitare de utilitãţi publice: alimentare cu apa; canalizare şi
epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; producerea, transportul,
distribuţia şi furnizarea de energie termica în sistem centralizat, cu excepţia activitãţilor de producere a
energiei termice în cogenerare; salubrizarea localitãţilor; iluminatul public; administrarea domeniului
public şi privat al unitãţilor administrativ-teritoriale;
27. organizeazã şi coordoneazã activitatea de personalizare, emitere şi evidenta generalã a documentelor
de identitate şi a paşapoartelor simple;
28. organizeazã şi coordoneazã activitatea de emitere şi evidenta a permiselor de conducere şi a
certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor rutiere;
b) în domeniul ordinii, siguranţei publice şi securitãţii naţionale:
1. stabileşte, potrivit legii, mãsuri pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului,
precum şi a proprietãţii publice şi private;
2. organizeazã şi desfãşoarã, prin structuri specializate, potrivit competentei, activitãţi pentru prevenirea
şi combaterea terorismului, a criminalitatii organizate, a traficului şi consumului ilicit de droguri, a
traficului de persoane, a migratiei ilegale, a criminalitatii informatice, precum şi a altor fenomene
infractionale şi fapte antisociale;

3. coordoneazã, evalueaza şi monitorizeazã, prin organele de specialitate, la nivel naţional, aplicarea
politicilor în domeniul traficului de persoane, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei
acordate victimelor acestuia;
4. organizeazã, indruma şi coordoneazã activitatea de protecţie a persoanelor, bunurilor, obiectivelor şi
valorilor şi organizeazã paza obiectivelor de importanta deosebita date în competenta potrivit legii;
5. elaboreazã şi asigura punerea în aplicare a documentelor strategice şi operationale privind
întrebuinţarea, planificarea şi realizarea capacitãţii operationale a forţelor de ordine şi siguranta publica
pe timp de pace, în situaţii de criza şi la rãzboi;
6. desfãşoarã, prin structuri specializate, potrivit competentei, activitãţi de prevenire şi combatere a
acţiunilor de nerespectare a regimului juridic al produselor militare şi al produselor şi tehnologiilor cu
dubla utilizare;
7. asigura, potrivit competentelor, desfãşurarea activitãţii pentru efectuarea cercetãrilor în legatura cu
sãvârşirea unor fapte prevãzute de legea penalã;
8. organizeazã activitatea de protecţie a martorilor;
9. solicita de la autoritãţi publice, de la persoane fizice sau juridice informaţii, date şi documente
necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite prin lege şi în limitele acesteia; poate recompensa
persoanele fizice care acorda sprijin ministerului pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, din fondul
repartizat cu aceasta destinaţie, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului;
10. asigura respectarea regimului frontierei de stat a României şi realizeazã coordonarea
interministeriala în acest domeniu;
11. asigura, prin structurile specializate, aplicarea strategiei şi politicii Guvernului în domeniul pregãtirii
economiei naţionale şi a teritoriului pentru apãrare, în condiţiile legii;
12. constituie şi utilizeazã Registrul naţional al armelor şi Cazierul judiciar;
13. constituie şi utilizeazã Sistemul naţional de evidenta a strãinilor; asigura respectarea regimului
juridic al strãinilor pe teritoriul României;
14. implementeaza politicile României în domeniul azilului;
15. organizeazã şi executa asigurarea medicalã şi psihologicã a personalului propriu care participa la
misiuni specifice;
16. conduce activitatea de informaţii, contrainformatii şi securitate în domeniile sale de competenta;
c) alte atribuţii:
1. elaboreazã, avizeazã şi tine evidenta proiectelor de acte normative care privesc activitatea
ministerului, a unitãţilor din structura sa, a autoritãţilor administraţiei publice locale şi le susţine în fata
Guvernului şi a Parlamentului;
2. asigura participarea corespunzãtoare la procesul de elaborare a politicilor şi actelor normative
comunitare, îndeplinirea obligaţiilor ce revin României în calitate de stat membru al Uniunii Europene,
realizarea strategiilor şi programelor naţionale adoptate în contextul politicilor Uniunii Europene şi
reprezentarea României la Consiliul JAI şi în comitetele şi grupurile de lucru ale Consiliului Uniunii
Europene şi Comisiei Europene, pentru domeniile sale de competenta;
3. asigura procesul de notificare a legislaţiei naţionale care transpune acquis-ul comunitar cãtre Comisia
Europeanã şi informeazã Comisia Europeanã cu privire la mãsurile luate pentru aplicarea directivelor
comunitare, în domeniile sale de competenta;
4. asigura procesul de evaluare a gradului de compatibilitate a legislaţiei naţionale în vigoare cu actele
normative comunitare şi formuleazã propuneri în vederea accelerarii procesului de transpunere şi
implementare pentru domeniile sale de competenta;
5. fundamenteazã poziţiile României în procedurile precontencioase şi contencioase în fata instanţelor şi
a instituţiilor comunitare, pentru domeniile sale de competenta;
6. elaboreazã cadrul institutional şi normativ necesar pentru accesarea fondurilor comunitare în
domeniul sau de competenta;
7. elaboreazã obiectivele şi orientãrile activitãţii internaţionale în domeniul administraţiei publice şi
afacerilor interne, potrivit Programului de guvernare şi obligaţiilor ce îi revin din strategiile naţionale şi documentele internaţionale la care România este parte; organizeazã, coordoneazã, monitorizeazã, asigura
şi executa, în ţara şi în strãinãtate, activitãţi de cooperare, reprezentare şi relaţii internaţionale în domeniul
sau de competenta;
8. elaboreazã normele de inzestrare, întrebuinţare, întreţinere şi reparare pentru armament, tehnica
militarã şi alte bunuri din dotare, precum şi normele de consum pentru muniţii şi alte materiale; stabileşte
normele privind planificarea materialã şi financiarã, decontarea, evidenta şi controlul mijloacelor
materiale şi bãneşti necesare structurilor subordonate;
9. coordoneazã şi controleazã respectarea de cãtre structurile din subordine a reglementãrilor cuprinse în
actele normative proprii de organizare şi funcţionare;
10. realizeazã managementul resurselor umane din cadrul ministerului;
11. elaboreazã proiectul de buget al ministerului, organizeazã şi controleazã intreaga activitate
economico-financiarã a ordonatorilor de credite;
12. realizeazã managementul logistic;
13. exercita atribuţiile ce îi revin, potrivit legii, cu privire la activitatea desfasurata de societãţile
comerciale, precum şi de alte unitãţi sau formaţiuni din subordine;
14. organizeazã, coordoneazã şi controleazã activitatea proprie de comunicaţii, informatica, posta
militarã, precum şi cea în legatura cu cifrul de stat, secretizarea şi protecţia comunicaţiilor; administreazã
spectrul radioelectric guvernamental şi neguvernamental atribuit pentru îndeplinirea misiunilor specifice;
15. implementeaza şi administreazã sistemele complexe de comunicaţii şi tehnologia informatiei atât
pentru asigurarea misiunilor operative proprii, cat şi pentru asigurarea nevoilor de cooperare ale
structurilor ministerului cu alte instituţii, în calitate de integrator stabilit prin acte normative specifice ori
în alte cazuri stabilite prin lege;
16. organizeazã şi asigura, prin unitãţile de specialitate proprii, asistenta psihologicã şi medicalã
profilactica, curativã şi de recuperare pentru personalul în activitate, cel pensionat, membrii de familie ai
acestora şi alte categorii de asistaţi;
17. asigura protecţia juridicã a patrimoniului propriu şi a intereselor sale legitime în fata instanţelor de
judecata;
18. organizeazã, conduce şi controleazã activitatea de transparenta decizionala, informare publica şi de
relaţii cu presa, traditii-educaţie, asistenta religioasã şi sport, de realizare a publicaţiilor, filmelor,
emisiunilor şi materialelor audiovizuale cu privire la activitatea specifica;
19. negociaza şi încheie contracte de asistenta de specialitate pentru realizarea programelor de reforma
în domeniul sau de activitate;
20. conduce instituţiile proprii de învãţãmânt de specialitate;
21. rãspunde de executarea mãsurilor de apãrare a tarii, în domeniul sau de activitate, potrivit legii;
22. asigura desfãşurarea tuturor activitãţilor în conformitate cu normele de protecţie a mediului.
(2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
ART. 4
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative
coopereazã cu celelalte ministere şi cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi
colaboreazã cu autoritãţile administraţiei publice locale, structurile asociative ale acestora, patronatele şi
sindicatele, asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, cu alte persoane juridice, precum şi cu
persoanele fizice, în condiţiile prevãzute de lege.
(2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative organizeazã, asigura şi desfãşoarã relaţii de
cooperare cu autoritãţile specializate din alte state în domeniile sale de competenta, iar prin atasati de
afaceri interne sau ofiţeri de legatura asigura reprezentarea instituţiei în raporturile cu autoritãţile similare
ale statelor cu care România întreţine relaţii diplomatice sau cu organisme şi organizaţii internaţionale.
ART. 5
La solicitarea Preşedintelui României şi cu aprobarea Parlamentului, Ministerul Internelor şi Reformei
Administrative participa cu efective şi tehnica din dotare la misiuni internaţionale sau multinationale
umanitare şi de menţinere a pãcii în afarã teritoriului naţional.
ART. 6

Ministerul Internelor şi Reformei Administrative rãspunde în fata Guvernului, a Consiliului Suprem de
Apãrare a Tarii şi a Parlamentului de modul în care aplica prevederile Constituţiei, ale celorlalte acte
normative, precum şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte.
ART. 7
(1) Conducerea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se exercita de cãtre ministru.
(2) Ministrul internelor şi reformei administrative are calitatea de ordonator principal de credite.
(3) Ministrul internelor şi reformei administrative reprezintã şi angajeazã Ministerul Internelor şi
Reformei Administrative în raporturile cu celelalte autoritãţi publice, precum şi cu alte persoane fizice şi
juridice din ţara sau din strãinãtate. În acest scop, poate da împuternicire de reprezentare unor persoane
din subordine.
(4) În exercitarea atribuţiilor legale, ministrul internelor şi reformei administrative emite ordine şi
instrucţiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.
ART. 8
În absenta ministrului internelor şi reformei administrative, conducerea Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative se exercita de cãtre persoana desemnatã prin ordin al acestuia.
ART. 9
(1) Secretarii de stat şi secretarul general rãspund de organizarea şi conducerea activitãţii structurilor
coordonate, potrivit atribuţiilor şi competentelor stabilite prin lege, hotãrâre a Guvernului sau prin ordin
al ministrului internelor şi reformei administrative.
(2) Secretarii de stat sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de cãtre primul-ministru, la propunerea
ministrului internelor şi reformei administrative.
(3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, secretarul general este ajutat de 3 secretari generali adjuncţi.
Secretarul general şi secretarii generali adjuncţi sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie în condiţiile legii.
ART. 10
(1) Pe lângã ministrul internelor şi reformei administrative funcţioneazã Colegiul ministerului, ca organ
consultativ.
(2) Componenta şi regulamentul de funcţionare ale Colegiului ministerului se aproba prin ordin al
ministrului internelor şi reformei administrative.
(3) Direcţia generalã de informaţii şi protecţie interna este structura specializatã a ministerului care
desfãşoarã activitãţi de informaţii, contrainformatii şi securitate, în vederea asigurãrii ordinii publice,
prevenirii şi combaterii amenintarilor la adresa securitãţii naţionale privind misiunile, personalul,
patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
(4) Direcţia generalã anticoruptie este structura specializatã a ministerului pentru prevenirea şi
combaterea coruptiei în rândul personalului propriu.
ART. 11
(1) În fata autoritãţilor jurisdicţionale Ministerul Internelor şi Reformei Administrative este reprezentat
prin personalul de specialitate, pe baza împuternicirilor acordate pentru fiecare cauza în parte, conform
competentei stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
(2) Prefectul, ca reprezentant al Guvernului pe plan local, coordoneazã activitãţile din teritoriu ale
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, conform legii.
ART. 12
(1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are în structura, în subordine sau, dupã caz, în
coordonare aparatul central, unitãţile subordonate acestuia, organe şi unitãţi centrale de specialitate,
unitãţi teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum şi alte componente constituite în condiţiile legii
ca instituţii civile sau militare.
(2) Structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se aproba
prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Încadrarea unitãţilor pe categorii, organizarea, funcţionarea şi dotarea acestora se aproba prin ordin
al ministrului.

(4) Ministrul internelor şi reformei administrative, pe baza consultãrii Colegiului ministerului, poate
infiinta, desfiinta, disloca şi redisloca unitãţi, pana la esalonul brigada, exclusiv, servicii, secţii, birouri,
compartimente şi subunitati, în limita posturilor aprobate şi a fondurilor bãneşti alocate.
(5) Ministrul internelor şi reformei administrative stabileşte prin ordin, dacã legea nu prevede altfel,
conducãtorii unitãţilor şi subunitatilor din subordine, care au calitatea de ordonator de credite. Unitãţile şi
subunitatile din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ai cãror conducatori au
calitatea de ordonator de credite, au personalitate juridicã.
(6) Direcţiile generale/direcţiile din aparatul central al Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative coordoneazã, controleazã şi monitorizeazã, potrivit competentelor în domeniul de
activitate, modul de aplicare a prevederilor legale de cãtre structurile prevãzute la alin. (1).
(7) În cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative funcţioneazã Corpul Naţional al
Politistilor, persoana juridicã de drept public, ale cãrui atribuţii sunt stabilite prin lege.
ART. 13
(1) În domeniul administraţiei publice, instituţiile publice şi organele de specialitate ale administraţiei
publice centrale din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt: Institutul
Naţional de Administraţie, Agenţia Nationala de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã, Autoritatea Nationala
de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice, Administraţia Nationala a Rezervelor
de Stat, Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta,
Inspectoratul Naţional pentru Evidenta Persoanelor, Direcţia Generalã de Paşapoarte, Direcţia Regim
Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, Arhivele Naţionale.
(2) Structurile de ordine şi siguranta publica din subordinea Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative sunt: Poliţia Romana, Jandarmeria Romana, Poliţia de Frontiera Romana, Oficiul Roman
pentru Imigrari, Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, Grupul Special de Protecţie şi
Intervenţie „Acvila”, Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta Persoanelor,
Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Inspectoratul de Aviatie al Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative, Agenţia Nationala Antidrog şi Agenţia Nationala impotriva Traficului de
Persoane. Aceste structuri au în compunere unitãţi centrale de specialitate, care, dupã caz, în funcţie de
nivelul de organizare, pot avea în subordine, la nivel teritorial, inspectorate, direcţii generale, direcţii,
servicii, mari unitãţi, unitãţi şi/sau subunitati operative, de instrucţie, medicale şi de învãţãmânt, precum
şi de asigurare a acţiunilor şi suport logistic.
(3) Managementul integrat în domeniul ordinii şi siguranţei publice se realizeazã de Departamentul
ordine şi siguranta publica, structura operationala fãrã personalitate juridicã, care are în compunere
Direcţia generalã management operational, ca structura a aparatului central al Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative, şi urmãtoarele componente de ordine şi siguranta publica subordonate
ministerului: Poliţia Romana, Jandarmedia Romana, Poliţia de Frontiera Romana, Oficiul Central de Stat
pentru Probleme Speciale, Oficiul Roman pentru Imigrari, Centrul de Cooperare Politieneasca
Internationala, Inspectoratul de Aviatie al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Grupul
Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila”, Agenţia Nationala Antidrog şi Agenţia Nationala impotriva
Traficului de Persoane şi Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta
Persoanelor. Departamentul ordine şi siguranta publica este condus de un secretar de stat, care este ajutat
de un adjunct.
(4) În cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative funcţioneazã Centrul Naţional de
Conducere a Acţiunilor de Ordine Publica, structura interinstitutionala de suport decizional, care asigura
managementul acţiunilor în situaţii de criza în domeniul ordinii publice.
(5) Organizarea, funcţionarea şi compunerea Centrului Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine
Publica se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 14
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate constitui ori prelua în administrare sau, dupã caz,
în coordonare instituţii publice, regii autonome, companii, societãţi comerciale, unitãţi sanitare, amenajãri
recreativ-sportive, asociaţii, fundaţii, locuinţe de serviciu şi de intervenţie, în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 15

(1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are în proprietate sau în administrare, dupã caz,
clãdiri, terenuri şi dotãri specifice, parc comun de transport, mijloace de transmisiuni, comunicaţii şi
informatica, mijloace tehnice specifice, precum şi alte bunuri, care se stabilesc prin normele de dotare şi
tabelele de inzestrare.
(2) Normativele de cheltuieli privind întreţinerea şi funcţionarea spaţiilor şi mijloacelor din dotare se
stabilesc prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, în condiţiile legii.
ART. 16
Pentru îndeplinirea atribuţiilor functionale Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate
utiliza, în condiţiile legii, serviciile unor consilieri sau consultanţi strãini, raporturile cu aceştia stabilinduse
prin contract individual, pentru fiecare caz în parte.
ART. 17
(1) Personalul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se compune din: funcţionari publici,
politisti – funcţionari publici cu statut special, cadre militare în activitate, personal contractual, precum şi
soldati şi gradati voluntari.
(2) Din efectivele Ministerului Internelor şi Reformei Administrative fac parte şi elevi şi studenţi
înmatriculaţi în instituţiile de învãţãmânt proprii, în condiţiile legii.
(3) Personalul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se supune prevederilor legale care îi
reglementeazã activitatea.
(4) Personalul din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate beneficia, ca mãsura de
protecţie socialã, de înlesniri în folosirea amenajãrilor recreative şi sportive din dotarea ministerului,
similare celor acordate cadrelor militare în activitate, stabilite prin ordin al ministrului.
(5) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate desfasura programe pentru construirea de
locuinţe, proprietate a personalului instituţiei, din fondurile beneficiarilor, pe terenuri disponibile
proprietate publica a statului, aflate în administrarea ministerului.
(6) Terenurile prevãzute la alin. (5) se trec, în condiţiile legii, din domeniul public în domeniul privat al
statului, proprietarii locuinţelor dobândind, în condiţiile stabilite prin hotãrâre a Guvernului, un drept de
folosinta oneros asupra terenurilor pe durata existenţei construcţiilor.
(7) Personalului Ministerului Internelor şi Reformei Administrative trimis la misiunile diplomatice şi
oficiile consulare ale României şi la organismele internaţionale specializate din strãinãtate, precum şi
ofiţerilor de legatura le sunt aplicabile dispoziţiile legale privind personalul trimis în misiune permanenta
în strãinãtate.
(8) Pe timpul participãrii la misiunile forţelor prevãzute la art. 5, efectivelor Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative le sunt aplicabile dispoziţiile legale privind personalul trimis în misiune
temporarã în strãinãtate.
(9) Atasatii de afaceri interne şi ofiţerii de legatura desemnaţi de cãtre ministrul internelor şi reformei
administrative sunt trimişi la post în condiţiile prevãzute în ordinul de numire, cu avizul Ministerului
Afacerilor Externe.
ART. 18
(1) Posturile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister
al Administraţiei şi Internelor, precum şi din cele ale Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, ale
Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale şi ale Autoritãţii Naţionale de Reglementare pentru
Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice.
(2) Personalul fostului Minister al Administraţiei şi Internelor, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor
de Stat, al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale şi al Autoritãţii Naţionale de Reglementare
pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice se preia sau, dupã caz, se transfera în interesul
serviciului la Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în condiţiile legii, cu menţinerea funcţiilor
detinute.
(3) Personalul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative beneficiazã de drepturile dobândite
anterior, conform legislaţiei, precum şi, cu excepţia personalului preluat potrivit prevederilor Ordonanţei
de urgenta a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor mãsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, în limita bugetului aprobat, de indemnizaţii şi sporuri specifice instituţiilor din
sistemul de apãrare, ordine publica şi siguranta nationala.
(4) Administraţia Nationala a Rezervelor de Stat, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi
Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice isi pãstreazã
sediile, atribuţiile, posturile şi structurile organizatorice stabilite potrivit legii.
ART. 19
(1) Patrimoniul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative se compune din cel al fostului
Minister al Administraţiei şi Internelor, al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, al Oficiului
Central de Stat pentru Probleme Speciale şi al Autoritãţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile
Comunitare de Utilitãţi Publice.
(2) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, patrimoniul
Minsiterului Internelor şi Reformei Administrative va fi inventariat, iar evidentele contabile vor fi
actualizate în mod corespunzãtor.
ART. 20
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative poate angaja şi efectua prestãri de servicii pentru
persoanele juridice sau fizice, în condiţiile legii.
ART. 21
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative asigura personalul propriu şi tehnica din dotare
impotriva riscurilor specifice, precum şi pentru cazuri de rãspundere civilã. Condiţiile privind asigurarea
personalului ministerului şi a tehnicii din dotare, precum şi categoriile de personal şi tehnica din dotare
care se asigura se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 22
(1) Fondurile necesare desfãşurãrii activitãţilor în Minsiterul Internelor şi Reformei Administrative se
asigura de la bugetul de stat, precum şi din alte surse legal constituite.
(2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi unitãţile din structura acestuia pot beneficia de
donaţii, sponsorizãri sau bunuri oferite prin contract de comodat, în condiţiile prevãzute de lege.
ART. 23
(1) Se înfiinţeazã Inspectoratul de Aviatie, ca structura de specialitate în subordinea Ministerului
Internelor şi Reformei Administrative, cu personalitate juridicã, prin reorganizarea Unitãţii Speciale de
Aviatie.
(2) Organizarea şi funcţionarea Inspectoratului de Aviatie se stabilesc prin ordin al ministrului.
ART. 24
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Roman pentru Imigrari, ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale cu personalitate juridicã, în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative se stabilesc prin lege.
ART. 25
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se abroga Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicatã în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 28 iunie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri
prin Legea nr. 604/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia art. 24.

Act al Băncii Naţionale a României. Al doilea ordin de aplicare a unei amenzi pentru nerespectarea normelor referitoare la deschiderea şi menţinerea conturilor curente în valută la bănci din străinătate

Societatea comercială „I.C.” SRL, a formulat recurs împotriva  hotărârii nr.169 din 20.11.2001 emisă de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), în temeiul art.60 alin.3 din Legea nr.101/1998.

Curtea reţine următoarele:

Prin Ordinul 86 din 3.10.2001 al viceguvernatorului BNR, societatea comercială recurenta a fost sancţionată cu amendă în sumă de 10.000.000 lei, măsură menţinută prin hotărârea  nr.169 din 20.11.2001 a Consiliului de administraţie al BNR.

Amenda s-a aplicat recurentei în urma controlului exercitat la aceasta, în perioada 12 – 13.07.2001, control în urma căruia s-a reţinut că deschiderea şi menţinerea unui cont curent în valută la ABN AMRO BANK Moscova s-a făcut cu nerespectarea prevederilor cap.IV, art.17, alin.1 din Regulamentul nr.3/1997 al BNR privind efectuarea operaţiunilor valutare şi de asemenea că a efectuat operaţiuni în contul deschis la Bank Austria Creditanstalt Munchen – Germania cu nerespectarea prevederilor cap I, pct.3, alin.1 din Norme NRV 5 care fac parte din Regulamentul nr.3/1997.

Recurenta s-a apărat numai prin că a considera nelegală aplicarea amenzii în două rânduri, dar nu a contestat împrejurarea că faptele reţinute în sarcina sa prin cele două procese verbale încheiate de organele de control ale BNR nu ar fi reale.

Intr-adevăr, activitatea acesteia a mai fost verificată pentru perioada 1-05. – 30.09.2000, când s-a constatat încălcarea unor norme prevăzute de Regulamentul nr.3/1997 al BNR, astfel cum s-a reţinut în procesul verbal de control încheiat la 13.12.2000, în baza căruia viceguvernatorul BNR i-a aplicat recurentei o amendă de 10.000.000 lei, măsură ce nu a fost contestată, iar ulterior aceasta a achitat amenda.

Procesul verbal încheiat la 13.07.2001, care a stat la baza amenzii aplicate recurentei repetat prin ordinul nr.86 din 3.10.2001 al viceguvernatorului BNR, amendă reţinută prin hotărârea nr.169 din 20.11.2001 emisă de Consiliul de administraţie al BNR (contestată în prezenta cauză), priveşte o altă perioadă supusă verificării şi anume perioada 1.10.2000 – 30.04.2001.

Chiar dacă a fost amendată în două rânduri pentru încălcarea unor norme legale privind efectuarea operaţiunilor valutare, trebuie reţinut că sancţiunile s-au aplicat pentru faptele săvârşite în două perioade diferite.

După efectuarea primului control şi aplicarea unei amenzi de 10.000.000 lei pentru abaterile de la prevederile Regulamentului nr.3/1997 recurenta a continuat să săvârşească astfel de abateri, ceea ce a impus aplicarea unei noi amenzi de 10.000.000 lei.

Amenzile fiind, deci, aplicate pentru fapte săvârşite în perioade diferite, s-a respins recursul ca nefondat.

Proprietate. Competenţa de soluţionare şi termenul de exercitare a acţiunii pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate eliberat conform H.G. nr.834/1991

Reclamanţii P.T. şi P.M. au solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului  de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr.2176 eliberat la 20.01.1999 de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în favoarea  SC ”F” SA  pentru terenul în suprafaţă de 17.789,50 mp, reprezentând pct.4 „Ferma Traian” din comuna Săbăoani, judeţul Neamţ.

In motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul în suprafaţă de 17.789, 50 mp este proprietatea lor, fiind dobândit prin moştenire de la tatăl lor, A.P. şi că, prin încălcarea Legii nr.15/1990 şi a Hotărârii Guvernului nr.834/1991, a fost inclus în suprafaţa totală de teren pentru care s-a întocmit certificatul de proprietate contestat în cauză.

Pârâţii Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi SC ”F” SA   au invocat excepţiile de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ şi de tardivitate a acţiunii formulate de reclamanţi.

Prin sentinţa civilă nr.6/22.01.2002, Curtea de Apel Bacău – Secţia  comercială şi de contencios administrativ a respins excepţia de necompetenţă materială, reţinându-se că certificatul de atestare a dreptului  de proprietate este un act administrativ emis de o autoritate  a administraţiei publice centrale, fiind supus cenzurii instanţei de contencios administrativ conform art.3 pct.1 Cod procedură civilă.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia de tardivitate şi a fost respinsă acţiunea ca tardivă, cu motivarea că reclamanţii nu s-au adresat instanţei de judecată în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului comunicat cu adresa nr.107809/3.08.1999 în procedura administrativă şi nici în termenul de 1 an, care a început să curgă de la data de 18.05.1999, când au luat cunoştinţă de certificatului de atestare emis pentru SC „F” SA.

Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii.

In primul motiv de casare, recurenţii au invocat necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ, susţinând că actul de proprietate contestat a intrat în circuitul civil şi competenţa de judeca acţiunea în anulare aparţine instanţei de drept comun.

Prin cel de al doilea motiv de casare, recurenţii au criticat soluţia de admitere  a  excepţiei  de  tardivitate, motivând că în aplicarea prevederilor art.5 din Legea nr.29/1990, instanţa de fond nu a avut în vedere că termenele de 30 de zile şi respectiv, de 1 an, se calculează de la comunicarea actului administrativ, iar o asemenea comunicare nu a existat.

Recursul nu este fondat.

Certificatul de atestare a dreptului  de proprietate a fost emis în cadrul procedurii speciale reglementate  în Hotărârea Guvernului nr.834/1991, fiind întocmit de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care funcţionează ca autoritate a administraţiei publice centrale.

Instanţa de fond a stabilit judicios că acest certificat reprezintă un act administrativ supus controlului judecătoresc în condiţiile Legii nr.29/1990 şi faţă de natura juridică a actului contestat, a respins corect excepţia de necompetenţă materială.

Recurenţii nu au contestat că, la data de 5.08.1999 li s-a comunicat cu adresa nr.107809/1999 răspuns la plângerea prealabilă şi nici faptul că, la data de 18.05.1999, au luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate depus de SC ”F” SA în dosarul nr.1202/CA/1999 al Tribunalului Neamţ şi în care recurenţii au avut calitatea de intimaţi intervenienţi.

Faţă de aceste date, acţiunea înregistrată la 19.09.2000 a fost corect respinsă ca tardivă, fiind formulată după împlinirea termenelor prevăzute de Legea nr.29/1990 pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.

Imprejurarea că actul contestat nu a fost comunicat recurenţilor este lipsit de relevanţă în cauză, deoarece aceştia au calitatea de terţi şi ministerul intimat nu avea obligaţia legală să le comunice actul administrativ individual întocmit unei alte persoane, astfel încât termenul de sesizare a instanţei a început să curgă de la data când recurenţii au cunoscut atât existenţa, cât şi conţinutul actului, având posibilitatea să aprecieze dacă le-a fost vătămat un drept recunoscut de lege şi dacă se adresează justiţiei pentru recunoaşterea dreptului încălcat.

Independent de faptul că, la data de 8.02.1999 certificatul de atestare a dreptului de proprietate a devenit opozabil erga omnes prin efectul transcrierii sub nr.520/1999 în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni al Judecătoriei Roman, se reţine că cel târziu, la data de 18.05.1999, recurenţii au luat cunoştinţă de acest act, care le-a fost prezentat de SC ”F” SA în dosarul nr.1202/CA/1999.

Or, sesizarea instanţei de judecată a avut loc după împlinirea termenului de 1 an prevăzut de art.5 alin.final din Legea nr.29/1990, ceea ce a avut consecinţa stingerii dreptului recurenţilor reclamanţi la acţiune în sens material.

In consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.

Impozit pe profit. Condiţiile deductibilităţii, din venitul impozabil, a cheltuielilor de deplasare în străinătate

Reclamanta SC „W.T.H.C.” SRL a solicitat anularea procesului-verbal din 24 februarie 2000, dispoziţiei nr.63 din 28 aprilie 2000, acte emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Timiş şi deciziei nr.885 din 12 iunie 2000 a Ministerului Finanţelor, cu privire la obligaţia de a plăti suma de 39.166.967 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere în sumă de 84.300.336 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate, pârâţii au apreciat în mod eronat că ar fi înregistrat ilegal, pe cheltuieli, suma de 237.402.164 lei reprezentând cheltuieli cu deplasarea în străinătate, a personalului societăţii, deşi acestea erau deductibile fiscal deoarece sunt legate de realizarea veniturilor societăţii.

Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.94/CA din 23 aprilie 2002, a admis acţiunea.

Hotărâre a fost atacată cu recurs de pârâţi, susţinând în esenţă, că suma       cheltuielilor de deplasare nu poate fi considerată deductibilă la calculul impozitului pe profit, întrucât nu sunt aferente veniturilor realizate, şi nu au fost înregistrate în contabilitate în baza unor documente legal întocmite.

Recursul este fondat.

Legea nr.82/1991 a contabilităţii prevede în art.6 alin.2 că „orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Hotărârea Guvernului nr.518/1995 privind unele drepturi ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar prevede în art.12 că, justificarea sumelor cheltuite în valută, cu excepţia celor reprezentând drepturile de diurnă, se face pe bază de documente, iar în situaţia în care, în unele ţări potrivit practicii existente pe plan local nu se eliberează documente sau acestea sunt reţinute de autorităţi, sumele cheltuite se justifică pe bază de declaraţie, pe proprie răspundere.

În cauză, reclamanta nu a depus declaraţii pe proprie răspundere pentru justificarea sumelor cheltuite în valută, admisibile numai pentru situaţiile în care reclamanta ar fi făcut dovada că în ţările în care s-au efectuat deplasările nu se eliberează, potrivit practicii locale, documente justificative sau că, aceste documente au fost reţinute de autorităţile respectivelor state.

Ordinele de deplasare, întocmite de reclamantă nu reprezintă documente justificative în sensul prevederilor art.6 din Legea nr.82/1991, în condiţiile în care la acestea nu au fost anexate documente care să conţină viza trecerii frontierei de stat, la ieşirea şi intrarea în ţară, pentru a se putea determina perioada deplasării în străinătate, la calculul diurnei în valută, faţă de datele înscrise în ordinul de deplasare, scopul  deplasării, cheltuielile de transport (bilete de avion, de tren, bonuri de benzină) şi alte cheltuieli (fax, telefon, etc.).

În lipsa justificării cheltuielilor cu transportul, cazarea şi a altor cheltuieli, pe cale de consecinţă, nu se pot justifica nici cheltuielile cu diurna.

Admiţând acţiunea cu simpla motivare că, cheltuielile cu deplasarea în străinătate a personalului se încadrează în limitele prevăzute de H.G. nr.518/1995, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.

Se impunea ca instanţa să verifice mai întâi prin  probe suplimentare, dispuse chiar din oficiu, dacă susţinerile reclamantei sunt probate cu documente justificative, potrivit prevederilor legale.

În consecinţă, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Act atacabil în contenciosul administrativ, conform art.1 din Legea nr.29/1990

Reclamantul D.C. a solicitat să se constate refuzul nejustificat al Guvernului României, de a-i răspunde, conform  cu realitatea la numeroase sesizări, urmând a se aplica o amendă conducătorului autorităţii administrative în culpă şi a i se acorda daune.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr.409 din 16 aprilie 2002, a respins acţiunea, reţinând că        nu există refuz de răspuns la cererile reclamantului.

Reclamantul a declarat recurs, care însă nu este fondat.

Din actele de la dosar, a rezultat  că nu sunt întrunite cerinţele art.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ întrucât la sesizarea reclamantului, din  6 decembrie 2001, pârâtul a răspuns la data de 22.01.2002.

Imprejurarea că răspunsul primit nu-i este favorabil reclamantului nu face ca aceasta să fie considerat refuz nejustificat, întrucât autoritatea administrativă este obligată doar să-i răspundă la sesizare, iar nu şi să-i rezolve favorabil cererea.

In situaţia dată, nu se justifică cererea privind obligarea conducătorului autorităţii administrative la amendă şi nici acordarea de daune, conform art.10 alin.3 şi art.1 alin.3  din legea nr.29/1990.

In consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.

Taxă vamală.Autoturism importat de persoană handicapată.

Reclamantul D. C. a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor şi Biroul Vamal Alba Iulia, solicitând scutire de taxa vamală pentru autoturismul Renault Laguna an de fabricaţie 1993 şi restituirea sumei achitate cu acest titlu.

In motivarea cererii, reclamantul a învederat că atât el, cât şi soţia sa au calitatea de persoane handicapate, fiind înscrise în gradul II cu handicap. In anul 2001 reclamantul a introdus în ţară autoturismul în litigiu, echipat din fabricaţie cu o cutie de viteze automată.

Reclamantul  a mai  arătat că refuzul pârâţilor de a acorda scutirea de plată a taxelor vamale este nejustificat, autovehiculul fiind adaptat din fabricaţie pentru persoanele cu handicap la piciorul stâng, nemaifiind necesară acea adaptare specială care se efectua la maşinile de tip mai vechi, constând în înlăturarea ambreiajului.

Curtea de Apel  Alba Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea precizată şi a dispus obligarea pârâtului să vămuiască autoturismul cu scutire de taxe vamale şi să restituie reclamantului suma de 35.045.999 lei, taxe vamale încasate.

S-a reţinut că acest tip de autovehicul, dotat cu o cutie de viteze automată, este propice utilizării de către persoanele care prezintă un handicap locomotor la piciorul stâng, neavând relevanţă împrejurarea că autoturismul poate fi folosit şi de persoane fără handicap.

Impotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj.

Pârâta a învederat că, necontestându-se concret un act administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţelor de drept comun, iar potrivit art.19 din O.U.G.nr.102/1999, adulţii cu handicap beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale pentru introducerea în ţară  o dată la 8 ani, pentru folosinţa proprie de autovehicule, printre care autoturisme, adaptate special pentru handicapul de care suferă. Or, autoturismul în litigiu, dotat din fabricaţie cu o cutie de viteze automată, nu poate fi apreciat ca fiind dotat tehnic special pentru persoanele cu handicap, neîntrunind condiţiile legale pentru a putea beneficia de facilităţi vamale, nefiind adaptat corespunzător.

Recursul este nefondat.

Primul motiv de casare invocat, necompetenţa materială  a instanţei este neîntemeiat, în condiţiile în care reclamantul a contestat legalitatea actului administrativ prin care organele vamale au impus  plata taxelor vamale în sumă de 35.045.999 lei, solicitând şi restituirea acestora.

Pe fondul pretenţiilor, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că reclamantul, având deficienţă motorie la membrul inferior stâng are dreptul de a beneficia de facilitatea prevăzută de art.19 lit.d din O.U.G.nr.102/1999 privind scutirea de la plata taxelor vamale pentru introducerea în ţară a autoturismului.

Deşi acest autovehicul, lipsit de pedala de ambreiaj care ar presupune folosirea de către conducătorul auto a piciorului stâng, nu este construit special pentru  persoanele cu handicap la acest membru, prin dotările de care dispune, poate fi condus atât de persoanele sănătoase, cât şi de cele handicapate.

In aceste împrejurări, autoturismul poate fi asimilat noţiunii prevăzută de O.U.G.nr.102/1999, maşină „adaptată special trasportului persoanelor cu handicap, pentru folosinţă proprie”, în acest sens fiind şi concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, precum şi adeverinţa emisă de Societatea Naţională de Recuperare şi Tehnologie Ortopedică „R”.

Recursul a fost respins ca nefondat.

Act al Uniunii Avocaţilor din România. Primirea în profesie fără examen. Art.16 din Legea nr.51/1995

Reclamantul N. V.a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi Consiliul Baroului Avocaţilor Alba, solicitând obligarea pârâtei Uniunea Avocaţilor să emită decizie de primire a sa în profesia de avocat cu scutire de examen.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin actele contestate i-a fost încălcat dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, deşi a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute în Legea nr.51/1995 pentru exercitarea acestei profesii. Reclamantul a susţinut că refuzul pârâţilor s-a întemeiat nejustificat pe rezultatele unui test organizat cu încălcarea prevederilor art.28-31 din Statutul profesiei de avocat.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea, reţinând că reclamantul îndeplineşte atât condiţiile generale stabilite de art.11 din Legea nr.51/1995, cât şi condiţiile speciale prevăzute de art.16 alin.2 din aceeaşi lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, întrucât are o vechime de peste 15 ani în funcţia de consilier juridic, iar aprecierea probităţii şi competenţei sale profesionale de către Baroul Alba nu a avut un caracter obiectiv, fiind contrară prevederilor art.32 din Statutul profesiei de avocat.

Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, au declarat recurs pârâţii Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul Alba, susţinând că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995, care nu prevăd un drept, ci numai o posibilitate pentru anumite categorii de persoane de a fi primite în profesie cu scutire de examen, iar organele competente să decidă pentru fiecare caz în parte sunt Comisia Permanentă şi Consiliul Uniunii Avocaţilor din România. Recurenţii au arătat că intimatul nu a primit aviz favorabil de scutire de examen, pentru că nu a dovedit minimul de cunoştinţe necesare exercitării profesiei cu ocazia testului organizat la 22.05.2001, în conformitate cu dispoziţiile art.32 din Statutul profesiei de avocat, asigurându-se egalitatea de şanse a celor înscrişi şi transparenţa rezultatelor.

Recurenţii au mai susţinut că deciziile contestate de intimat nu sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nefiind acte emise de autorităţi administrative şi au invocat necompetenţa materială a instanţei de fond, cu motivarea că, potrivit art.3 pct.1 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.138/2000, competentă să judece cauza este Curtea de Apel Bucureşti, deoarece deciziile contestate au fost emise de organele de lucru ale Uniunii Avocaţilor, respectiv de Comisia Permanentă şi de Consiliul Uniunii.

Recursul este nefondat.

Intimatul îndeplineşte atât condiţiile legale, cât şi condiţiile statutare pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, astfel că instanţa de fond a apreciat judicios că este nejustificat refuzul manifestat de recurenţi în conţinutul celor două decizii contestate.

Motivarea acestor decizii prin rezultatele obţinute de intimat la testul organizat în data de 22 mai 2001 s-a dovedit a fi lipsită de temei legal, pentru că în cazul primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, legea şi statutul profesiei de avocat nu prevăd ca o condiţie prealabilă promovarea unui test de verificare a cunoştinţelor profesionale.

Scutirea de examen a fost recunoscută numai anumitor categorii de persoane, în considerarea calificării profesionale dobândite prin exercitarea timp de cel puţin 10 ani a uneia sau a unora din profesiile juridice expres şi limitativ prevăzute de art.16 alin.2 lit.b din Legea nr.51/1995 republicată.

Pentru aceste categorii de persoane, primirea în profesie cu scutire de examen se soluţionează individual, cu avizul consultativ al baroului, întocmit după depunerea raportului asupra condiţiilor de primire în profesie şi verificarea cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, conform art.65 alin.2 lit.d din Legea nr.51/1995 republicată, art.32 şi 52 din Statutul profesiei de avocat.

În cauză, se constată că, subiectele testului organizat de recurenţi la 22 mai 2001 nu se încadrează tematicii prevăzute de art.32 din Statut pentru verificarea cunoştinţelor numai cu privire la reglementarea profesiei de avocat şi a reprezentat în realitate un sistem de control al pregătirii profesionale similar unui examen.

Din acest punct de vedere, apare ca nefondată susţinerea din recurs privind lipsa unui drept recunoscut de lege intimatului care să fi fost vătămat prin organizarea testului din 22 mai 2001 şi prin deciziile de respingere a cererii de primire în profesie cu scutire de examen motivate pe rezultatele obţinute la test.

Îndeplinind condiţia de a fi exercitat timp de cel puţin 10 ani una din profesiile juridice prevăzute de art.16 alin.2 lit.b din Legea nr. 51/1995 republicată, intimatul este titularul dreptului de a solicita primirea în profesie cu scutire de examen, iar soluţia dată cererii sale de organele de conducere ale profesiei trebuie întemeiată pe criterii obiective şi nu poate fi rezultatul exercitării discreţionare de către acestea a dreptului lor de a decide.

Cea de-a doua critică privind inadmisibilitatea acţiunii este de asemenea nefondată, întrucât recurenţii au calitatea de organisme profesionale, constituite în vederea aplicării şi executării Legii nr. 51/1995 şi îndeplinesc un serviciu public, astfel încât actele pe care le întocmesc pentru asigurarea acestui serviciu public, pot fi contestate în justiţie, în condiţiile prevăzute de lege.

Deciziile prin care recurenţii au respins cererea intimatului de primire în profesie cu scutire de examen au fost emise în exercitarea acestor atribuţii legale, reprezentând acte administrative de autoritate, a căror legalitate poate fi examinată pe calea controlului judecătoresc reglementat de Legea nr.29/1990. În consecinţă, pronunţându-se asupra acţiunii în anularea celor două decizii, instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Prin ultimul motiv de casare, invocând competenţa Curţii de Apel Bucureşti, recurenţii au susţinut încălcarea normelor de competenţă teritorială şi nu a celor de competenţă materială cuprinse  în art.3 pct.1 Cod procedură civilă, cum greşit au indicat în recurs.

Şi această critică se dovedeşte a fi neîntemeiată faţă de dispoziţiile art.6 din Legea nr.29/1990, care prevăd că judecarea acţiunilor în contencios administrativ este de competenţa instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul. Cum domiciliul intimatului este în oraşul Baia de Arieş, judeţul Alba, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Curtea de Apel Alba-Iulia cu respectarea normelor de competenţă materială şi teritorială pentru acţiunile în contencios administrativ.

Faţă de considerentele expuse,  recursul a fost respins ca nefondat.

Patrimoniul cultural naţional. Clasarea sau radierea unui bun ca aparţinând acestui patrimoniu

Prin sentinţa civilă nr.882 din 19 iunie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată  de reclamanta H.I.R. în contradictoriu cu Ministerul Culturii şi Cultelor şi:

– a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantei de radiere a imobilului în litigiu de pe lista monumentelor istorice ale municipiului Bucureşti;

– a dispus radierea imobilului în cauză, situat în municipiul Bucureşti, sector 1, str.Barbu Delavrancea nr.47 din lista monumentelor instorice cu valoare memorială;

– a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei;

– a luat act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:

Printr-o hotărâre judecătorească reclamantei i-a fost restituit imobilul în cauză, care aparţinuse tatălui său şi în privinţa căruia fusese aplicat în mod nelegal Decretul nr.92/1950, astfel că reclamanta are legitimare procesuală activă cu privire la cererile formulate pentru radirea acestui imobil din lista monumentelor istorice cu valoare memorială.

Prin acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ reclamanta a cerut să se constată refuzul nejustificat al Ministerului Culturii şi Cultelor de a răspunde şi soluţiona în termen legal cererea de radiere a imobilului în cauză de pe lista monumentelor istorice cu valoare memorială a municipiului Bucureşti, unde a fost înregistrat drept „Casa Mihail Sadoveanu”. A mai cerut obligarea ministerului pârât să procedeze la radierea imobilului în cauză de pe lista respectivă.

Instanţa de fond a reţinut pe de o parte că ministerul pârât a refuzat în mod  nejustificat  să soluţioneze cererea reclamantei de radiere a imobblului în litigiu de pe lista respectivă şi, pe de altă parte, a apreciat că acest imobil nu este o casă memorială, deoarece din actele depuse la dosar a rezultat că Mihail Sadoveanu a locuit doar ca chiriaş în acea casă, că imobilul se află într-o stare avansată de degradare şi că nu întruneşte condiţiile de clasificare pe lista monumentelor istorice.

Impotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Culturii şi Cultelor criticând-o sub următoarele aspecte:

– în mod greşit a reţinut instanţa de fond că ar exista un refuz nejustificat de rezolvare a cererilor reclamantei, ministerul răspunzându-i la toate petiţiile sale;

– în mod greşit a soluţionat instanţa de fond excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei;

– în mod greşit a reţinut instanţa existenţa unei vătămări şi a dispus radierea acelui imobil de pe lista respectivă.

Recursul este întemeiat.

1. Actelor normative în vigoare la data soluţionării cauzei sunt Ordonanţa de Urgenţă nr.68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.41/1995, Ordinul nr.1284 din 12 noiembrie 1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind criteriile unice de clasare a bunurilor culturale care fac parte din patrimoniul cultural naţional, Ordinul nr.2013 din 22 februarie 2000 privind aprobarea criteriilor generale pentru clasarea bunurilor culturale imobile în Lista monumentelor istorice.

Ulterior, reglementările au fost completate şi cu prevederile Legii nr.422/18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicate în Monitorul Oficial nr.407 din 24 iulie 2001.

In conformitate cu prevederile legale de mai sus, clasarea sau radierea/ declasarea unui bun ca aparţinând patrimoniului cultural naţional este o prerogativă ce aparţine minstrului culturii şi cultelor  şi Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, organism ştiinţific  care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor.

După ce imobilul în cauză a fost restituit reclamantei şi aceasta a aflat că imobilul era clasat şi inclus pe Lista monumentelor istorice cu valoare memorială a municipiului Bucureşti, a formulat mai multe cereri prin care a cerut declasarea imobilului la care Ministerul Culturii şi Cultelor a răspuns cu adresele din 18 decembrie 1998, 2 decembrie 1998 şi 11 august 1999 în sensul că cererile sale au fost respinse şi că nu se acceptă declasarea imobilului din Lista monumentelor istorice Bucureşti (filele 18-19, 15 din dosarul nr.577/2000).

Astfel fiind, în mod greşit a reţinut instanţa că ar fi existat un refuz nejustificat în sensul art.1 din Legea nr.29/1990 din partea  Ministerului Culturii şi Cultelor.

Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.29/1990 privind contencios administrativ, orice persoană dacă se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti.

Dar, în cauză, ministerul pârât a rezolvat cererile reclamantei, în sensul că a respins solicitarea de radiere / declasare a imobilului din lista respectivă.

Or, actul prin care o autoritate administrativă a rezolvat negativ o cerere nu poate fi asimilat cu un refuz nejustificat, din partea acestei autorităţi, de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, în sensul prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.29/1990.

Deci, în mod nelegal, prin interpretarea  şi aplicarea greşită   a prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.29/1990, instanţa de fond a constatat existenţa unui refuz nejustificat din partea Ministerului Culturii şi Cultelor de rezolvare a cererilor prin care reclamanta solicitase radierea / declasarea imobilului din Lista monumentelor istorice a municipiului Bucureşti, din moment ce această autoritate publică, luând act de avizul negativ, a respins cererea respectivă.

Reclamanta putea, potrivit prevederilor Legii nr.29/1990, să constate legalitatea acestui act administrativ prin care i s-a respins cererea de radiere /declasare a imobilului, dar nu a făcut-o, înţelegând să-şi fundamenteze acţiunea pe dispoziţiile legale privitoare la refuzul nejustificat al autorităţii, pe care l-a invocat expres şi l-a susţinut în mod consecvent.

2. Totodată, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că, în cauză, ar fi fost dovedită existenţa unei vătămări a dreptului de proprietate al reclamantei asuptra imobilului în litigiu.

Potrivit prevederilor art.480 din Codul de procedură civilă, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Prin reglementările instituite de O.G.nr.68/1994 şi respectiv, Legea nr.422/2001 au fost prevăzute unele măsuri care au drept scop protejarea patrimoniului cultural, în general şi a monumentelor istorice, în special, aceste dispoziţii fiind unele dintre cele la care face referire art.480 din Codul civil şi care constituie limite de exercitare a dreptului de proprietate.

In concluzie, în nici un caz nu se poate reţine că limitele legale de exercitare a   dreptului de proprietate ar constitui o vătămare a acestui drept în sensul prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990 aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

3.  Constatând  că imobilul respectiv nu este o casă memorială şi dispunând radierea acestuia din Lista monumentelor istorice cu valore memorială, instanţa de fond s-a substituit autorităţilor administrative, acordând chiar şi cea ce nu i s-a cerut.

Astfel, potrivit prevederilor legale în materie, arătate mai sus, Ministerul Culturii şi Cultelor  şi Comisia Naţională a Monumentelor Istorice sunt autorităţile la care au competenţa legală de a dispune clasarea sau radierea/declasarea unui bun ca aparţinând sau nu patrimoniului cultural naţional.

Potrivit prin art.11 din Legea nr.29/1990, instanţa putea, în cauză, admiţând acţiunea să oblige pe autoritatea administrativă să emită actul administrativ de radiere/declasare a imobilului respectiv.

De fapt, prin acţiunea formulată, reclamanta nu ceruse radierea imobilului din lista respectivă, ci obligarea autorităţii pârâte să procedeze la această operaţiune.

In concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, motivele de recurs fiind întemeiate, recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost casată, iar acţiunea respinsă ca neîntemeiată.

Act administrativ. Nulitate. Acţiune. Condiţie prealabilă sesizării instanţei. Termen. Inadmisibilitatea sau după caz, tardivitatea acţiunii

M.R.C. a chemat în judecată Ministerul Industriei şi Comerţului şi Societatea comercială „Perla Harghitei”SA solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor MO3 nr.3840 din 18 decembrie 1997, eliberat de primul pârât  în favoarea pârâtei secunde.

De asemenea, a cerut repunerea părţilor   în situaţia  anterioară, în sensul radierii din cartea funciară a înscrierii făcute în baza actului administrativ supus controlului jurisdicţional.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.49 din 17 ianuarie 2002, a respins acţiunea ca tadiv formulată, reţinând că reclamantul a luat cunoştinţă de conţinutul actului administrativ la data de 10 noiembrie 1998, din dosarul Judecătoriei Ploieşti soluţionat prin sentinţa civilă nr.11594 din 13 noiembrie  1998. Că deci, înregistrarea acţiunii în contencios  administrativ abia la 21 ianuarie 2000 s-a făcut cu depăşirea termenului de un an prevăzut  de art.5  alin. ultim din Legea nr.29/1990.

Impotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând, în esenţă, că eronat instanţa a respins acţiunea pe baza excepţiei de tardivitate, deoarece în cazul nulităţii actelor juridice nu sunt aplicabile termenele stabilite de art.5 din Legea nr. 29/1990 şi că nulitatea absolută poate fi invocată oricând.

Recursul este nefondat.

Sub raportul termenului de introducere a acţiunii  în contencios administrativ, când se invocă o cauză de nulitate a acestuia, nu există  în dreptul administrativ nici o deosebire între nulitatea absolută şi nulitatea relativă.

Dispoziţiile art.1 şi 11 alin.1 ale Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ se referă la anularea actului, fără a face distincţie între nulitatea absolută şi nulitatea relativă.

Obligaţia persoanei lezate de a folosi, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, procedura administrativă prealabilă are drept scop de a da posibilitatea autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare să reanalizeze aspectele invocate şi eventual, să revoce ori să modifice actul, prevenind astfel un nou proces.

Neîndeplinirea procedurii administrative prealabile sau efectuarea acesteia cu depăşirea termenelor legale se sancţionează cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă, sau ca tardivă, după caz.

In speţă, Curtea de apel a stabilit corect că reclamantul a exercitat dreptul la acţiune după expirarea termenului de 1 an prevăzut de art.5 alin ultim al Legii nr.29/1990, calculat de la data la care el a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul actului administrativ.

Termenul respectiv este un termen de decădere, ceea ce face imposibilă suspendarea sau întreruperea lui.

Acţiunea fiind tardivă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce a fost menţinută prin respingerea recursului.

Funcţionar public. Calitate în raport cu Legea nr.188/1999

Reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâţii Banca Naţională a României şi pe guvernatorul acesteia pentru a se dispune anularea Ordinului nr.636/2000 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în baza  art.130 lit. a din Codul muncii.

In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost eliberată din funcţia de şef birou la Direcţia Decontări Bancare prin pretinsa  reorganizare a activităţii de plăţi şi decontări bancare ca urmare a unor represalii asupra personalului din această direcţie care s-au opus la executarea unor dispoziţii ilegale.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.139/2001, a admis acţiunea şi a dispus reîncadrarea reclamantei în funcţia de şef birou la  serviciul viramente din cadrul Oficiului Central de  Plăţi şi Decontări Bancare.

Instanţa de fond a reţinut  calitatea de funcţionar public a reclamantei, faptul că nu a avut loc o reorganizare efectivă şi că nu i s-a oferit un loc de muncă corespunzător.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Banca Naţională a României.

In motivarea recursului, recurenta – pârâtă a susţinut  în principal că instanţa competentă în soluţionarea cauzei nu este Curtea de Apel Bucureşti ci Tribunalul Bucureşti, dată fiind natura litigiului, respectiv litigiu  de muncă.

Recursul este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art.3 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici „funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia  publică  în  temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale. Funcţiile publice  sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. Anexa poate fi completată prin Hotărârea Guvernului”.

In Legea nr.188/1999 nu există nici o menţiune cu privire la Banca Naţională a României, iar potrivit dispoziţiilor art.35 alin.3 din Legea nr.101/1998 privind  Statutul BNR, salariaţii  băncii sunt angajaţi în baza unui  contract individual de muncă, în timp ce funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea în baza unui act de autoritate, respectiv ordin sau dispoziţie de numire în funcţia publică.

De altfel, Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, are personalitate juridică, iar statutul său este  aprobat printr-o lege specială – Legea nr.101/1998. La elaborarea  Statutului Băncii Naţionale a României   s-a    avut    în   vedere  independenţa  instituţională  şi financiară

băncii centrale în raport cu celelalte instituţii ale statului, aceasta  independenţă fiind o cerinţă obligatorie prevăzută de Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi prin dispoziţiile  Tratatului de la Maastricht vizând politica economică şi monetară.

Rezultă aşadar că  Banca Naţională a României  nu este prevăzută în anexa la Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar salariaţii săi nu sunt funcţionari publici, nefiind numiţi în funcţia publică în conformitate cu prevederile Statutului funcţionarilor publici.

Aşa fiind, cauza dedusă  judecăţii este un litigiu de muncă , în legătură cu  încetarea contractului  individual de muncă, astfel cum este definit în prevederile art.67 lit.a din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

In consecinţă, recursul a fost admis, sentinţa  casată şi cauza  trimisă spre soluţionare instanţei competente material conform dispoziţiilor art.2 lit.b1  Cod procedură civilă, respectiv Tribunalul Bucureşti.

Taxă vamală. T.V.A. Garanţie. Restituire

Reclamanta SC ”N.R.” SRL, la data  de 18 iunie 2001 a solicitat obligarea autorităţilor vamale să soluţioneze reclamaţia cu privire la restituirea  garanţiei pentru plata taxelor vamale şi TVA şi să restituie suma de 1.990.396.936 lei ce reprezintă garanţia pentru plata taxelor vamale şi TVA, ce a fost achitată cu O.P.215 din 18 ianuarie 2001.

In motivarea acţiunii, reclamanta a menţionat că la 18 ianuarie 2001 a derulat prin Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii o operaţiune de import Cafea solubilă „Classic”,  iar  pârâta a calculat, cu titlu de garanţii pentru plata taxelor vamale şi TVA, suma sus-menţionată, reprezentând taxă vamală, calculată la diferenţa dintre valoarea de tranzacţie şi valoarea de comparaţie şi comisionul vamal şi TVA; că suma  a şi fost achitată cu OP nr.215 din 18 ianuarie 2001.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.80 din 31 ianuarie 2002,  a admis în parte acţiunea,  în sensul că a constatat refuzul nejustificat al Direcţiei generale a vămilor  de a soluţiona cererea reclamantei privind restituirea garanţiei vamale, conform art.1 din Legea nr.29/1990 şi a obligat pârâta  să emită un act administrativ  numai în acest sens în baza art.11  alin.1 din Legea nr.29/1990 şi art.77(5) din Legea nr.141/1997. A fost respinsă cererea privind restituirea sumei reţinute cu titlu de garanţie pentru plata taxelor vamale şi TVA ca prematur formulată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a răspuns reclamaţiei făcute de reclamantă care este vătămată în drepturile sale prin acest refuz nejustificat, dar că cererea de restituire este prematur formulată atât timp cât pârâta nu a emis o decizie motivată în soluţionarea reclamaţiei.

Impotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, în legătură cu care se reţin următoarele:

Urmare operaţiunii de import cafea la data de 18 ianuarie 2001, şi conform declaraţiei de valoare în vamă depusă de reclamantă, Direcţia generală a vămilor şi Biroul  vamal Tîrguri şi Expoziţii, i-a stabilit reclamantei cu titlu de garanţie vamală şi TVA o obligaţie  în valoare de 1.990.396.936 lei, pe care reclamanta-recurentă a achitat-o cu O.P.215 din 18 ianuarie 2001.

Pentru determinarea definitivă a valorii în vamă, reclamanta a depus actele necesare, dar pârâta nu a dat curs obligaţiei legale de a determina definitiv valoarea în vamă pentru operaţiunea de import cafea din 18 ianuarie 2001 pe baza valorii de tranzacţionare, sau pe altă bază, şi, apoi, urmare deciziei luate, să restituie sau nu garanţia reţinută.

Curtea Europeană a Dreptului Omului a impus o serie de norme şi  în ce priveşte  natura fazei prealabile a contenciosului şi anume în procedurile administrative prealabile a fost prevăzută obligaţia autorităţilor administrative de a motiva răspunsurile la  recursul graţios. Aceste norme se regăsesc în legislaţia  naţională, (art.7 din OG nr.13/2000 şi Legea nr.29/1990).

Instanţa de fond avea obligaţia să stăruie prin toate mijloacele, pentru aflarea adevărului şi în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

In acest sens, trebuie să dispună  măsurile necesare ca să i se  comunice aceste răspunsuri motivate pentru a putea soluţiona acţiunea, şi  nu să respingă ca prematur formulatiă cererea de restituire.

Cum instanţa de fond a respins greşit ca prematură cererea de restituire a garanţiei, fără a depune diligenţele cerute de art.129(5) Cod procedură civilă, s-a admis recursul şi s-a casat hotărârea atacată, şi s-a trimis cauza spre  rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru a se pronunţa asupra cererii privind restituirea, sau nu, a garanţiei reclamate.

Drepturi reglementate prin O.G. nr.105/1999.Persoanele beneficiare

Prin sentinţa civilă nr.436/2001,  Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamantul C.P.P. împotriva Casei Judeţene de Pensii Maramureş prin care a solicitat anularea hotărârii nr.2999/10.07.2001 a Comisiei pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr.105/1999.

Curtea de apel, a reţinut în esenţă, că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art.1  din  Ordonanţa  Guvernului nr.105/1999, aprobate prin Legea nr.189/2000.

Impotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul susţinând în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie, ignorând că noţiunea de strămutat este similară cu cea de refugiat,  iar din probele administrate a rezultat că el a fost nevoit să se refgieze la data de 1 februarie 1944 din localitatea de domiciliu Rădăuţi, judeţul Suceava ca urmare a intrării trupelor socvietice pe teritoriul României.

Recursul este nefondat.

La 1 februarie 1944, reclamantul a părăsit localitatea de domiciliu (oraşul Rădăuţi) judeţul Suceava şi s-a stabilit pentru o perioadă în oraşul Corabia judeţul Romaneşti, refugiindu-se ca urmare a evenientelor legate de intrarea şi înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război modial.

Potrivit prevederilor art.1 lit.c) din Ordonanţa  Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr.189/2000, beneficiciază de drepturile acordate prin această ordonanţă persoana, cetăţean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Potrivit art.2 din Normele de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.

Dar, acest refugiu trebuie să se  fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.

Or, în cauză, reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu ca urmare  a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoroiul României a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial.

Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localităţile de domiciliu ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii de persoane.

Astfel fiind, recursul a fost respins ca nefondat.

Act al Consiliului Concurenţei de stabilire a taxei de autorizare a concentrării economice

Reclamanta S.C.„E.B.V.” a chemat în judecată Consiliul Concurenţei,  solicitând anularea deciziei nr.146 din 24 aprilie 2002 prin care s-a dispus recalcularea taxei de autorizare a concentrării economice de la 175.291.783 lei la 345.659.222 lei, diferenţa nefiind datorată.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, iniţial, prin decizia nr.90 din 22 martie 2002 taxa de autorizare a fost stabilită la suma de 175.291.783 lei, în funcţie de cifra de  afaceri realizată de „I.R.I.C.” S.A., societate controlată ca urmare a concentrării economice.

Ulterior, cuantumul taxei a fost recalculat, prin nerespectarea criteriilor legale aplicabile cu privire la calculul cifrei de afaceri prevăzute de Legea nr.21/1996 şi de  Instrucţiunile emise de Consiliul Concurenţei.

Astfel, a menţionat reclamanta, pârâta trebuia să aprecieze asupra  oportunităţii recalculării taxei numai în considerarea primelor brute încasate şi nu a cifrei de afaceri contabile.

Prin sentinţa civilă nr.712 din 27 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ  a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că din   bilanţul contabil   pe anul 2001 a rezultat  valoarea cifrei de afaceri de cca. 349 miliarde lei, ceea ce a impus recalcularea  taxei de autorizare.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta  susţinând că greşit  instanţa nu a ţinut cont de  actele prezentate pârâtei, conform prevederilor Regulamentului Consiliului Concurenţei, privind autorizarea  concentrărilor economice din 14 aprilie 1997.

În nota remisă pârâtei s-a menţionat cifra de afaceri determinată în  înţelesul art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 referitor la societăţile de asigurare, iar nu cea prevăzută de art.67 din  lege pentru celelalte societăţi comerciale.

Reclamanta a invocat, de asemenea, nelegalitatea calculului taxei de  autorizare stabilită de pârâtă prin  decizia nr.146/2002. Potrivit normelor legale în vigoare, se poate proceda la recalcularea taxei doar în considerarea primelor brute emise, primite sau de primit, care au fost de 170.778.038.185 lei şi nu în raport de cifra de  afaceri contabilă de 348.779.029.069 lei.

Aşadar pârâta nu a avut în vedere singurul criteriu legal pentru calcularea taxei, valoarea primelor brute comunicată de societate preliminar emiterii celor două decizii, valoare sensibil asemănătoare, astfel încât actul administrativ emis sub nr.146 din 24 aprilie 2002 este  netemeinic şi nelegal.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr.90 din 22 martie 2002, pârâtul, autorizând  concentrarea economică, a stabilit o taxă de autorizare de 175.291.783 lei, rezervându-şi dreptul de a o recalcula, după depunerea situaţiei financiare simplificate a societăţii, la 31 decembrie 2001.

Ulterior, prin decizia nr.146 din 24 aprilie  2002, Consiliul  Concurenţei, având în vedere cifra de afaceri realizată la 31 decembrie 2001 de „I.RI.C.”SA, de 345.659.222.000 lei, a recalculat taxa de autorizare la 345.659.222 lei.

Pârâtul a determinat cifra de afaceri prin scăderea din totalul primelor brute emise, primite sau de primit, a sumelor virate la fondul de protejare a asiguraţilor.

Instanţa de  fond a reţinut în mod justificat că pârâtul a procedat corect, calculând cifra de afaceri conform art.68 lit.b din Legea nr.21/1996 şi a pct.5.3 din Instrucţiunile Consiliului Concurenţei.

Astfel, pentru societăţile de  asigurare, cifra de afaceri este suma primelor brute emise, care vor  include toate sumele primite sau de primit conform  contractelor de asigurări încheiate de societăţi sau în contul lor, inclusiv primele cedate  reasigurătorilor, din care se scad obligaţiile privind fondul de protejare a asiguraţilor. În acest sens, termenul de prime se referă  nu numai la noile contracte  de  asigurare, ci şi la primele aferente contractelor încheiate în anii anteriori, care rămân valabile.

Susţinerea recurentei în sensul că nu au fost respectate prevederile  art.68 lit.b din Legea  concurenţei şi instrucţiunile privind calculul cifrei de afaceri în  cazurile de  comportament  anticoncurenţial nu poate fi primită,  pârâtul  emiţând decizia nr.146/2002 cu respectarea dispoziţiilor invocate.

Nici critica privind nelegalitatea calculului taxei de autorizare nu este întemeiată, pârâtul aplicând textele legale în materie prin includerea şi a valorii primelor cedate reasigurătorilor la stabilirea  cifrei de afaceri.

În raport de cele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.

Avocat. Refuzul primirii în profesie cu scutire de examen. Daune morale

Prin sentinţa civilă nr.618 pronunţată la data de 13 iunie 2002 în dosarul nr.804/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamantul T.R. în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi:

– a anulat decizia nr.8763/23 martie 2002 emisă de Consiliul Uniunii, precum şi decizia nr.1287/14 decembrie 2001 emisă de Comisia permanentă;

– a obligat Uniunea Avocaţilor din România să emită o decizie pentru primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire de examen;

– a obligat pârâta la plata sumei de 100 milioane daune morale.

Curtea de apel a reţinut că actele administrative emise de Comisia permanentă şi Consiliul  Uniunii Avocaţilor din România sunt nelegale şi netemeinicie, reclamantul îndeplinind condiţiile cerute de art.16 alin.(2) din Legea 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, republicată şi având avizul favorabil al Baroului Bucureşti, pentru a putea fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen.

Cu referire la acordarea daunelor morale, instanţa de fond a reţinut că obligarea uniunii pârâte se justifică deoarece soluţionarea cererii reclamantului s-a făcut cu o mare întârziere.

Impotriva acestei soluţii a formulat recurs Uniunea Avocaţilor din România, susţinând că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, intimatul reclamant neîndeplinind condiţiile cerute de art.16 alin.(2) lit.6) din Legea nr.51/1995, republicată.

Recursul este întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

La data de 28 mai 2000, intimatul reclamant s-a adresat Baroului Bucureşti, care, la data de 11 octombrie 2001, a avizat favorabil primirea acestuia în profesia de avocat cu scutire de examen, constatând îndeplinirea condiţiilor legale şi statutare.

Prin decizia nr.1287/14 decembrie 2001, Comisia permanentă a Uniunii Avovocaţilor din România a respins cererea de acordare a scutirii de examen pentru primirea în profesia de avocat a intimatului – reclamant, cu motivarea că nu îndeplineşte condiţia cerută de art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995, republicată, neîndeplinind funcţiile de jurisconsult şi /sau consilier juridic cel puţin 10 ani.

Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, prin decizia nr.8763/23 martie 2002, a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr.1287/14 decembrie 2001, cu aceeaşi motivare.

Din probele administrate în cauză, rezultă că intimatul reclamant, absolvent al Facultăţii de Drept Bucureşti în anul 1975,  după ce a îndeplinit alte funcţii, începând cu 01 aprilie 1991 a îndeplinit funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic, astfel că, la data formulării cererii, îndeplinea cerinţa de a fi activat cel puţin 10 ani în aceste funcţii.

Astfel fiind, în mod greşit s-a reţinut de către cele două instanţe ale Uniunii Avocaţilor din România că intimatul reclamant nu ar fi îndeplinit condiţia de vechime în cele două funcţii, potrivit prevederilor art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995, republicată, actele administrative emise fiind netemeinice şi nelegale.

Dar, soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte obligarea Uniunii Avocaţilor din România la plata sumei de 100 milioane lei cu titlu  de daune morale.

Potrivit prevederilor art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, în cazul admiterii cererii, instanţa va hotărî şi asupra daunelor materiale şi morale cerute. Dar, acestea vor putea fi acordate numai dacă şi în măsura în care au fost dovedite.

Or,  instanţa de fond a dispus obligarea Uniunii Avocaţilor din România la plata unor daune morale fără ca în cauză să fi existat probe în privinţa existenţei acestora, a unor suferinţe morale care să fi fost produse ca urmare a soluţionării nefavorabile a cererii de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

Dimpotrivă, din probele existente, cât şi din propriile susţineri, a rezultat că intimatul – reclamant, în perioada soluţionării cererii, cât şi ulterior, a continuat să-şi desfăşoare activitatea în condiţii şi cu rezultate similare cu acelea din perioada anterioară.

Deci, cum în cauză nu există dovezii cu privire la existenţa unor suferinţe morale şi a unor daune morale care să fi fost produse împotriva intimatului reclamant, instanţa de fond nu avea temei legal pentru obligarea uniunii recurente la plata vreunei sumei cu titlu de daune morale.

Din acest punct de vedere recursul fiind întemeiat a fost admis, sentinţa atacată a fost  modificată în sensul înlăturării obligării la plata sumei 100 milioane lei cu titlu de daune morale,   menţinându-se celelalte dispoziţii.

Funcţie publică. Drept disciplinar. Sancţiune disciplinară. Termenul de exercitare a acţiunii în anulare

Reclamantul M. D. C.  a chemat în judecată Ministerul Finanţelor, solicitând anularea ordinului emis de acesta, deoarece, prin ordinul menţionat a fost sancţionat deosebit de sever pentru „acces neautorizat în reţeaua Ministerului Finanţelor”, faptă care, oficial, nu i-a fost adusă la cunoştinţă şi care greşit a fost considerată drept o abatere foarte gravă, atâta vreme cât orice salariat al ministerului poate accesa reţeaua acestuia.

În opinia reclamantului, ordinul este şi nelegal, fiind emis cu încălcarea procedurii instituite de dispoziţiile Legii nr.188/ 22.10.1999, în conformitate cu care, sancţiunea nu putea fi aplicată decât după audierea sa de către Comisia de Disciplină, comisie inexistentă la data emiterii ordinului.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ a admis acţiunea şi a anulat ordinul contestat, reţinând că fapta reclamantului nu reprezintă o abatere disciplinară de vreme ce nu există o normă internă care să reglementeze şi să sancţioneze comportamentul utilizatorului.

Sub aspectul legalităţii, instanţa reţine că măsura dispusă încalcă dispoziţiile Legii nr.188/1999, nefiind propusă de Comisia de Disciplină.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Finanţelor care a susţinut excepţia prescrierii dreptului la acţiune faţă de împrejurarea că reclamantul nu a sesizat instanţa în termen de 30 zile de la comunicarea ordinului.

Recursul este fondat.

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr.188/1999, art.74, funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

Astfel fiind, şi cum legiuitorul nu a prevăzut un termen expres, urmează a se aprecia că termenul de sesizare al instanţei de contencios nu poate fi decât termenul de prescripţie de 30 de zile, prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990, termen ce curge de la comunicarea măsurii dispuse.

Faţă de împrejurarea că reclamantului i-a fost comunicat ordinul de sancţionare la 10.10.2001, acţiunea formulată la 25.03.2002, s-a făcut cu depăşirea acestui termen.

Susţinerea reclamantului potrivit căreia termenul de sesizare este cel prevăzut de art.5 alin. ultim din Legea nr.29/1990, este nefondată  şi urmează a fi  respinsă. Acest termen de 1 an, este un termen limită, de decădere, înlăuntrul căruia persoana vătămată într-un drept al său recunoscut de lege poate cere anularea actului administrativ vătămător. El a fost prevăzut din necesitatea de a nu lăsa prea mult timp ca actele administrative nelegale să-şi producă toate efectele.

În speţă, actul dedus judecăţii este un act administrativ, fiind emis de o autoritate a administraţiei publice centrale, dar care în acelaşi timp vizează un raport de muncă supus unei reglementări speciale, potrivit căreia el poate fi contestat în termen de 30 zile de la comunicare.

Astfel fiind, urmează a se reţine că în mod greşit instanţa fondului a considerat acţiunea ca fiind formulată în termen.

Recursul a fost admis, iar acţiunea a fost respinsă ca tardivă.

Act al Uniunii Avocaţilor din România. Admisibilitatea verificării legalităţii actului Uniunii

Reclamantul S.I.T. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr.8523 din 15.12.2001 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi  obligarea  Uniunii să-l primească în profesia de avocat cu scutire de examen.

Reclamantul a susţinut  că, deşi  întruneşte condiţiile legale, cererea sa a primit aviz negativ din partea Baroului de Avocaţi Braşov, aviz care a stat la baza respingerii de către Consiliul Uniunii Avocaţilor a cererii sale prin Decizia ce s-a cerut a fi anulată.

Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa  nr.46/F din 14 mai 2002, a admis excepţia  inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea.

S-a reţinut, în esenţă, că Uniunea Avocaţilor din România este o uniune cu caracter profesional, deciziile sale nu se impun prin atribute specifice puterii administrative, şi deci, calea de  urmat pentru anularea actelor sale nu este aceea prevăzută de Legea nr.29/1990, ci o  acţiune de drept comun la instanţa competentă.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs  reclamantul, reţinându-se următoarele: în înţelesul prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990, legea contenciosului administrativ, acte administrative pot fi nu numai actele efectuate de organele administrative de stat, ci şi actele juridice efectuate de autorităţile ce au calitatea de organe administrative şi care sunt investite prin lege  să îndeplinească funcţiuni administrative, funcţiuni în cadrul cărora îndeplinesc şi adoptă acte juridice.

Esenţial pentru a constata că un act este administrativ în sensul Legii nr.29/1990 este nu numai ca actul să fie emis  sau adoptat de la un organ al statului, ci de un organ de autoritate administrativă mai exact de la o organizare cuprinsă în sistemul de  structuri stabilit pentru îndeplinirea nevoilor sociale şi funcţionare în acest scop, a serviciilor publice, de asemenea manieră încât printr-o  oganizare  cît  mai calificată, să fie satisfăcute aceste cerinţe, şi să se  poată interveni atunci când se impune  cu măsuri pentru realizarea ordinii de drept, pentru menţinerea stării de legalitate în cadrul competenţelor de strictă aplicare stabilite prin lege.

Sub aspectul celor expuse,  Uniunea Avocaţilor din  România, formă organizatorică  cu competenţe şi structură stabilite prin lege privind desfăşurarea activităţii de avocatură, este cuprinsă şi face parte din autorităţile administrative, iar actele Uniunii sunt acte administrative.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa recurată  şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeiaşi  instanţă, care va analiza toate celelalte apărări ale părţilor.

Impozit pe profit. Limita deductibilităţii provizioanelor, conform H.G. nr.335/1995

Reclamanta  SC „Banca Comercială Albina” prin lichidator a solicitat anularea deciziei nr.813 din 30 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor şi exonerarea de plata sumei de 4.229.110.450 lei reprezentând impozit pe profit, TVA aferentă unor  activităţi nebancare cu majorările de întârziere aferente, precum şi anularea procesului verbal de control din 3 iunie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi exonerarea de plată  a sumelor de: 5.128.826.048 lei, 53.560,35 D.U., 2.274.214,10 franci belgieni şi 8.630,82 USD.

Prin sentinţa civilă nr.1562 din 20 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. S-a reţinut că: reclamanta a încălcat  constant dispoziţiile legale specifice bancare, constituind provizioane specifice de risc şi incluzându-le pe cheltuieli deductibile din profitul impozabil; prin recalcularea impozitului pe profit, ca urmare a provizioanelor nedeductibile a rezultat că pe 1998, ar fi virat în plus numai 1.516.602.647 şi  nu 4.000.000.000 lei cât a solicitat; că datorează TVA în condiţiile  în care nu a produs dovezi care să confirme că prestările de serviciu nu au constat în evaluări de patrimoniu şi în fine că majorările de întârziere sunt datorate integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC „Banca Comercială Albina” SA prin lichidator.

Un prim motiv de casare a vizat greşita respingere a  capătului de cerere referitor la anularea  obligaţiei de plată a  impozitului pe profit şi a deductibilităţii fiscale a provizioanelor specifice de risc. În acest sens, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că şi-a constituit provizioane peste limita legală în condiţiile în care din raportul de audit a reieşit că trebuia să-şi constituie provizioane la un nivel superior celor deja constituite.

Un al doilea motiv de casare a avut în vedere greşita obligare a  băncii la plata TVA pentru activităţi  nebancare (evaluare de patrimoniu).  Recurenta a apreciat că în mod greşit nu s-a  considerat că verificarea garanţiilor este în fapt o componentă a  activităţii de creditare – care în final este scutită de TVA.  Tot greşit, consideră recurenta, s-a apreciat că activitatea realizată de bancă este o activitate de prestări servicii – de evaluare de patrimoniu.

Printr-un alt motiv de casare, recurenta a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru menţinerea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere deşi după data deschiderii producerii falimentului la creanţele existente nu se mai pot adăuga datorii sau alte cheltuieli.

În fine, o ultimă critică a vizat modul de  soluţionare a capătului de cerere  referitor la restituirea impozitului pe profit virat în plus în 1998 în sumă de 1.200.204.719 lei în loc de 4.000.394.881 lei cât s-a solicitat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt justificate.

Recursul este fondat, în sensul ce se va expune:

Din actul de control rezultă că în perioada 30 iunie 1997 –  31 mai 1999, Banca Comercială Albina a constituit provizioane specifice de risc şi le-a inclus pe cheltuieli  deductibile la calculul profitului impozabil fără a respecta Normele Băncii Naţionale a României nr.3/1994 şi H.G. nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor  agenţilor economici şi societăţilor bancare.

Concret, s-a imputat reclamantei că: nu a luat în calcul garanţiile materiale aferente  unor credite acordate; a constituit provizioane pentru credite acordate pe baza unor contracte de credit, nesemnate de beneficiar sau pentru credite la care nu au fost respectate normele interne de creditare; a constituit provizioane fără a lua în calcul garanţiile totale,  sau pentru credite la care nu au fost semnate contractele de credit.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.335/1995 „societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc potrivit Normelor B.N.R. – pentru constituirea acestora, soldul creditelor acordate fiecărui debitor al  societăţii bancare se diminuează  cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti  gajate”.

Art.5 din Normele B.N.R. nr.3/1994 – prevăd expres că la determinarea provizioanelor expunerea debitorului poate fi  micşorată numai cu valoarea  angajamentelor apărute din: garanţii, depozite gajate, colaterale acceptate de conducerea băncii”.

Conform art.5 din H.G. nr.335/1995, nu vor beneficia de deductibilitate fiscală provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art.1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

Reclamanta recurentă a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale  menţionate, precizând, în acelaşi timp, că nivelul provizioanelor de risc s-a situat sub cel necesar constatat de raportul de audit.

Or, problema ce se impune a fi rezolvată priveşte nu nivelul constituirii provizioanelor de risc ci acela al deductibilităţiilor, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, neputând fi deduse decât acele provizioane constituite în limita legală.

Pentru verificarea acestui aspect, se impunea efectuarea unei  lucrări tehnice bancare care să stabilească în ce măsură provizioanele deduse din profitul impozabil au depăşit limitele prevăzute de art.1 şi 2 din H.G. nr.335/1995 – şi în raport de aceasta care este impozitul pe profit datorat.

Lucrarea de specialitate este necesară şi pentru explicarea aspectelor legate de conţinutul activităţii de creditare, în ce măsură activitatea de verificare a garanţiilor  prezentate de clienţi poate fi asimilată acesteia şi dacă prin aceasta se realizează în fapt o evaluare a  garanţiilor.

În ce priveşte majorările de întârziere, cum soluţionarea lor este strâns legată de modul de rezolvare al celorlalte motive de  casare, asupra lor instanţa urmează a se pronunţa în raport de aceste constatări.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Act al ministrului de interne. Situaţii în care actul este de comandament militar, conform art.2 lit.b din Legea nr.29/1990

Reclamantul S.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi, solicitând desfiinţarea ordinului ministrului de interne, prin care a fost eliberat din funcţia de şef birou informaţii şi cercetării penale din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi.

Ordinul este considerat nelegal, întrucât la data emiterii lui, reclamantul se afla în concediu medical, iar după ce a aflat de existenţa lui, starea sănătăţii sale s-a agravat fiindu-i necesare 27 de zile de spitalizare şi apoi concediu medical.

Precizează că are 24 ani de cadru activ, este licenţiat în  ştiinţe judiciare şi militare, a fost avansat, a fost apreciat are calificare foarte bună, a beneficiat de solde merit şi a ocupat funcţii de conducere.

Prin acest ordin şi prin acuzele nefondate făcute în presă, i-a fost afectată imaginea sa publică.

Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Iaşi, Secţia de contencios administrativ, în baza art.3 pct.1 Cod procedură civilă.

Curtea de Apel Iaşi a respins recursul reclamantului, precum şi excepţia privind necompetenţa materială şi teritorială invocată de reclamant.

A respins acţiunea faţă de Ministerul de Interne, ca inadmisibilă şi faţă de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Instanţa a reţinut că ordinul în discuţie este un act de comandament cu caracter militar, exceptat de la procedura contenciosului administrativ, în baza art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, fiind emis de Inspectoratul general al poliţiei de frontieră din cadrul Ministerului de Interne.

Reclamantul a declarat recurs, arătând că în mod greşit s-a considerat că ordinul contestat ar fi de comandament militar, deoarece actele de comandament militar vizează comanda trupei pe timp de pace sau în timp de război – dislocări de trupe, măsuri, acţiuni de luptă, etc, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.

Recursul este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art.2 lit.b din Legea nr.29/1990, a contenciosului administrativ „nu pot fi atacate în justiţie actele de comandament cu caracter militar”.

Aceste acte sunt emise de autorităţile militare competente în scopul asigurării ordinii şi disciplinei în cadrul unităţilor militare din aceste unităţi. Astfel, actele ce se includ în această acţiune trebuie să emane de la autorităţi publice care au caracter de comandamente militare, prin comandamentul militar înţelegându-se o totalitate de trupe sub comanda unui şef determinat.

In al doilea rând, trebuie să fie vorba de acte care au un cuprins de natură militară, referindu-se la serviciul şi îndatoririle militare. La acestea se adaugă cerinţa ca toate aceste acte să cuprindă ideea de ordin, de comandă şi în consecinţă cu corelativul sau de disciplină militară, după cum rezultă din înşişi termenii expresei, care este atât de necesară şi caracteristică acestui organism.

Actele de comandament cu caracter militar sunt actele şi măsurile privitoare la pregătirea şi instrucţia militarilor, la mobilizare, concentrare, mişcări de trupe, repartiţia şi desfacerea lor, la darea de comenzi, la manevre şi operaţiuni militare la  dispoziţii privitoare la ordinea şi disciplina militară şi altele asemănătoare.

Prin urmare, orice alte acte emise de autorităţile militare străine de necesităţile propriu-zise ale acţiunilor militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

Constatarea rămâne valabilă şi pentru ipoteza în care se invocă vătămarea dreptului subiectiv al unui militar, care a fost eliberat din funcţia deţinută.

Recursul a fost admis şi s-a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Persecutat etnic. Persoană strămutată. Indemnizaţie

Reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Ilfov, să se dispună anularea Deciziei nr.1589 emisă de pârâtă la 5 noiembrie 2001, decizie prin care i-a fost respinsă cererea de a fi încadrat şi a-i acorda calitatea şi drepturile de beneficiar  al Legii nr.189/2000.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ a respins acţiunea, prin sentinţa nr.181 din 25 februarie 2002, reţinând că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr.189/2000.

Recursul declarat de reclamant este fondat.

De prevederile art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2000, beneficiază persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, şi anume la lit. „c” – „a fost  strămutată în altă  localitate decât cea de domiciliu”, cazul care priveşte recursul de faţă.

Prin normele de aplicare a O.G. nr.105/1999 aprobate de Hotărârea Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002, în art.2 s-a precizat că prin persoană care a  fost strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.

Reclamantul este născut la 13 septembrie 1931 în localitatea Turtucaia, iar urmare  tratatului bilateral din 7 septembrie 1940 încheiat între România şi Bulgaria, părinţii acestuia şi reclamantul care era minor, au fost strămutaţi obligatoriu în România.

Se constată, deci, că reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr.189/2000, având calitatea de persoană strămutată, considerente pentru care s-a admis recursul, a fost casată sentinţa şi, în fond, s-a admis acţiunea şi s-a anulat Decizia nr.1589/2001 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, care a fost obligată să emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr.105/1999, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr.189/2000 şi să îi acorde drepturile corespunzătoare.

Impozit pe profit. Cazul penalităţilor neîncasate

S.C. ”R.” SA  a solicitat anularea deciziei nr.1554/5 octombrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, prin care a fost respinsă contestaţia privind suma de 803.147.421 lei, reprezentând impozit pe profit.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, întrucât facturile de penalităţi nu erau încasate, acestea nu puteau fi considerate venit, potrivit H.G.nr.974/1994 şi H.G.nr.402/2000; că, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii  contabilităţii nr.82/1991, la “veniturile excepţionale” se înregistrează penalităţile încasate, momentul încasării fiind cel ce constituie stabilirea venitului şi a impozitului aferent; emiterea facturilor în fapt, nu consitituie momentul de stabilire a impozitului pe profit, întrucât nu este venit până la data încasării.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.862 din 30 septembrie 2002, a admis acţiunea reclamantei şi, pe cale de consecinţă, a anulat decizia nr.1554/5 octombrie 2001, precum şi procesul verbal încheiat de Administraţia Financiară Sector 1, cu nr.341095/26 octombrie 1998, în privinţa obligării la plata sumei de 799.685.280 lei impozit pe profit.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza înscrisurilor de la dosar şi a raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, că, potrivit Legii nr.82/1991 şi a regulamentului de aplicare a legii stabilit prin H.G.nr.704/1993, “penalităţile sunt “creanţe incerte”, care se înregistrează în contabilitate în partidă simplă, în contul nr.8035 al penalităţilor neîncasate din Planul de Conturi-Debitori de amenzi şi penalităţi pretinse”;  că, autorităţile de control, au încadrat greşit penalităţile neîncasate în categoria veniturilor excepţionale, unde se înregistrează numai penalităţile care au fost încasate, astfel că reclamanta nu datorează suma de 799.685.280 lei, cu titlu de impozit pe profit.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi  Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, susţinând, în esenţă, că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât a încadrat penalităţile neîncasate de către reclamantă în categoria celor prevăzute în contul nr.8035 destinat amenzilor şi penalităţilor pretinse de la debitori, nu în categoria veniturilor excepţionale, cum corect au procedat organele de control financiar.

Recursurile sunt fondate.

Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, în perioada 1996 – 1998, reclamanta a emis către clienţii săi facturi de penalizări ca urmare a nerespectării prevederilor contractuale, pe care nu le-a înregistrat în evidenţa sa contabilă ca venituri excepţionale, ci în contul nr.8035 destinat amenzilor şi penalităţilor  pretinse de la debitori, motivând că acestea nu au fost încasate şi, deci, nu datorează impozit pe profit pentru ele, potrivit pct. 100 lit.c din Regulamentul de aplicarea Legii nr.82/1991.

Or, potrivit Cap.II, art.5 alin.4 din O.G. nr.70/1994, contribuabilii trebuie să înregistreze în evidenţa contabilă, ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestărilor de servicii facturate şi câştigurilor, indiferent de sursă, din orice operaţii care duc la creşterea valorii activului, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri, în scopul reflectării corecte a impozitului pe profit.

Potrivit art.5 din H.G.nr.974/1994 pentru aprobarea instrucţiunilor privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit, “la determinarea  profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor lua în calcul totalitatea veniturilor încasate sau de încasat, indiferent de natura lor”; în venituri se include şi veniturile excepţionale, obţinute din operaţiuni de gestiune ( din despăgubiri şi penalităţi).

În aceeaşi ordine, sunt de observat şi dispoziţiile H.G.nr.704/1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a legii nr.82/1991, care stipulează că, pentru a da o imagine fidelă situaţiei financiare trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile, inclusiv principiul indepedenţei exerciţiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale, pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului.

Aşadar, potrivit acestor acte normative, penalităţile neîncasate, pentru care s-au emis facturi, constituie un venit care trebuia înregistrat şi impozitat, deoarece, prin emiterea facturilor, societatea a iniţiat o operaţiune economică şi financiară, pe care trebuia să o reflecte în evidenţa contabilă ca venit  şi, pe cale de consecinţă, să stabilească şi să achite obligaţiile fiscale; obligaţia rezidă şi în faptul că la clienţi facturile emise se înregistrează în mod corespunzător pe cheltuieli deductibile, prin care se diminuează masa impozabilă.

Faţă de cele menţionate, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, iar recursurile fondate, astfel că au fost admise, s-a casat sentinţa şi, pe fond, s-a respins acţiunea.

Persecutat politic. Cumulul drepturilor băneşti cuvenite ca veteran de război

T.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii  Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr.1996 din 20 august  2002, emise de către Comisia  pentru aplicarea Legii nr.189/2000, şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr.105/1999 pe întreaga perioadă în care a fost refugiat, respectiv 1 octombrie 1940 – 6 martie 1945.

In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că: este pensionar şi veteran de război; a participat la război în perioada septembrie – octombrie 1944, după care a fost deconcentrat; la data de 14 martie 1945 a fost concentrat din nou până la 9 mai 1945; deşi a prezentat comisiei actele doveditoare, prin hotărârea atacată i s-a stabilit o perioadă de refugiu mai mică decât cea reală şi îndemnizaţia acordată este  inferioară  celei de care beneficiază foştii colegi, care au depus cererea imediat după publicarea legii.

Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr.548/CA din 21 octombrie 2002, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicţional şi a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr.105/1993,  aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 11 octombrie 1940 – 6 martie 1945, sens în care  va emite o nouă decizie.

Impotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor susţinând că în mod greşit s-a admis acţiunea, reţinând eronat că pentru perioada în care reclamantul a participat pe front, poate beneficia de îndemnizaţia prevăzută de Legea nr.189/2000.

Critica nu este întemeiată.

Legislaţia română nu exclude dreptul persoanei aflate în una din situaţiile pe care le reglementează, de a cere şi obţine, în acelaşi timp, recunoaşterea  calităţii de veteran de război şi de persoană refugiată.

Potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.44/1944, în cazurile în care  una şi aceeaşi persoană se încadrează în categoria de veteran de război, cât şi în aceea  de fost deţinut politic sau deportat, inclusiv prizonier de război în fosta URSS, luat după 23 august 1944 sau, deşi  declarat înainte de această dată, a fost reţinut după data armistiţului, beneficiază  cumulativ de drepturile băneşti pe perioadele corespunzătoare calităţii avute, cu condiţia ca perioadele să fie distincte.

In conformitate cu norma înscrisă în alineatul următor, persoana prevăzută la alineatul precedent nu poate  cumula celelalte drepturi, altele decât cele băneşti, dar va avea dreptul să opteze pentru cele mai avantajoase sau, după caz, să le obţină pe cele care nu sunt  prevăzute în prezenta lege, dar sunt recunoscute  prin lege pentru cealaltă categorie sau celelalte categorii în care se încadrează.

Prin hotărârea nr.1996 din 20 august 2002, Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr.189/2000 a recunoscut reclamantului Trifa Ilie calitatea  de persoană care a fost strămutată în altă localitatea decât cea de domiciliu în perioadele 11 octombrie  1940 – 31 august 1944, 2 noiembrie 1944 – 31 ianuarie 1945, care totalizează 4 ani o lună şi 19 zile.

Nu s-a luat în calculul perioadelor de strămutare, lunile în care fiind  concentrat, reclamantul s-a aflat pe front, astfel cum rezultă din certificatul nr.67.117 din 28 aprilie 1998, eliberat de Ministerul Apărării Naţionale.

Interpretând  în mod corect prevederile legale mai sus enunţate, care interzic cumulul altor drepturi decât celor băneşti, prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat parţial actul administrativ  cu consecinţa obligării pârâtei să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr.105/1999, pe întreaga perioadă de refugiu din motive etnice.

Ca atare, recursul a fost respins ca nefondat

Hotărâre judecătorească. Motivarea soluţiei instanţei de fond. Lipsa dezbaterilor

Reclamantul BV a chemat în judecată Prefectura judeţului Galaţi, solicitînd instanţei anularea adresei nr.1500 din 4 noiembrie 1999 emisă şi comunicată de pârâtă, precum şi emiterea unei noi adrese de obligare a primarului la anularea actelor ilegale adoptate de Primărie şi primar, dar şi la întocmirea procesului-verbal de constatare şi emitere a actului de sesizare a organului competent.

Reclamantul a arătat că a solicitat Prefecturii judeţului Galaţi, luarea de măsuri, pentru corectarea unor nelegalităţi săvârşite de unii lucrători din Primărie şi chiar de primar.

Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea petentului, reţinând că motivele invocate se referă la modul cum au fost rezolvate solicitările acestuia cu referire la dispoziţiile de aplicare a Legii nr.112/1995  şi a Normelor date prin H.G.nr.11/1997, ceea ce excede controlului instituit prin dispoziţiile legale enunţate.

Considerând această sentinţă netemeinică şi nelegală, reclamantul BV a declarat prezentul recurs, prin care a susţinut că:

– instanţa nu a fost legal constituită la data pronunţării, întrucât anterior acestei date s-a formulat şi depus o cerere de recuzare a judecătorului unic;

– încheierea de soluţionare la 23 noiembrie 2001 a cererii de recuzare s-a pronunţat fără a se da curs contestării taxei de timbru şi excepţiei de neconstituţionalitate invocate în dosarul de recuzare nr.1657/ C+C/2001;

– instanţa şi-a încălcat nu numai obligaţiile ce-i reveneau prin art.129 C. proc. civ., dar nu şi-a respectat nici obligaţia motivării în fapt şi în drept a soluţiei în condiţiile impuse prin art.261 C. proc. civ.;

– instanţa nu şi-a îndeplinit atribuţiile de control judecătoresc ce     i-au fost atribuite prin Legea nr.29/1990. Astfel, instanţa nu s-a pronunţat şi nu a analizat cele solicitate prin acţiunea  introductivă de instanţă, considerând că cele solicitate nici nu ar fi de competenţa sa.

Recursul este fondat.

Prin art. 261 pct. 5 C. proc. civ., s-a consacrat principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, judecătorii fiind datori să arate, în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea. Lipsa motivării conduce la imposibilitatea instanţei de recurs de a-şi exercita obligaţia ce-i revine de a verifica temeinicia şi legalitatea hotărârii  atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege ( art.306 C. proc. civ.).

În cauză, prin încheierea de şedinţă din 12 noiembrie 2001 reclamantul a solicitat în apărare o serie de probe noi, precum:

– solicitarea de la pârâtă a documentaţiei privind întocmirea şi emiterea adreselor nr.1500/4 noiembrie 1999 şi nr.1596/22 noiembrie 1999;

– solicitarea de la Primăria municipiului Galaţi a întregii documentaţii de întocmire şi emitere a adreselor nr.24370/26 august 1998 şi 35205/11 octombrie 1999;

– luarea unui interogatoriu pârâtei.

Cauza a fost soluţionată însă fără să fi avut loc dezbateri, conform art.128 din C. proc. civ.

Cât priveşte dezbaterile din 12 noiembrie 2001, acestea au fost asupra probatoriilor şi a altor cereri formulate de reclamant, dar nu asupra fondului cauzei, instanţa respingând acţiunea ca nefondată.

Recursul a fost admis, sentinţa casată şi s-a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi.

Contestarea unui act administrativ al unei autorităţi a administraţiei centrale, act ce are ca obiect sume sub 5 miliarde de lei. Conflict negativ de competenţă. Efectele casării

Reclamanta Societatea comercială „SG” SA Galaţi a solicitat instanţei de contencios administrativ să dispună anularea deciziei nr.2734/ 14.11.1999 a Ministerului Finanţelor Publice, ca nelegală.

Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.120 din 10.05.2000, a admis acţiunea, a anulat decizia citată mai sus şi a exonerat pe reclamantă de plata sumelor din actul administrativ anulat.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Finanţelor Publice Galaţi, pentru nemotivarea sentinţei în fapt şi în drept, astfel cum prevăd dispoziţiile art.261 alineatul 5 din C. proc. civ.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia contencios administrativ, a admis recursul, a casat sentinţa nr.120/2000 şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, întrucât suma contestată fiind mai mică de 5 miliarde lei, competenţa aparţine Tribunalului Galaţi, Secţia de contencios administrativ.

Tribunalul Galaţi a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de D.G.F.P. Galaţi şi Ministerul Finanţelor Publice şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinând că cererea reclamantei priveşte acte de competenţa unei autorităţi a administraţiei publice centrale, competentă fiind Curtea de apel, ca instanţă de fond.

Curtea de Apel Galaţi a înaintat dosarul Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, pentru rezolvarea conflictului negativ de competenţă.

Prin decizia nr.3462/ 14.11.2002 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ a admis recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, a casat sentinţa nr.120/ 10.05.2000 a Curţii de Apel Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, cu motivarea că potrivit O.U.G. nr.13/2001 şi H.G. nr.1296/2001, contestaţiile ce au ca obiect sume al căror cuantum este sub 5 miliarde lei, se soluţionează de organe specializate din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi are sediul reclamanta. Curţile de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ privind acte ale autorităţilor şi instituţiilor centrale (art.3 punctul 1 C. proc. civ.).

Aşa fiind, sub aspectul competenţei, instanţa supremă s-a pronunţat conform art.3151 C. proc. civ., astfel că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Deşi cauza a fost trimisă de Curtea Supremă de Justiţie spre rejudecare la Tribunalul Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, aceasta s-a desesizat, creându-se un conflict negativ de competenţă.

În raport de cele menţionate mai sus, s-a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Persecutat etnic. Persoană strămutată. Proba persecuţiei

Reclamantul S.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Suceava, solicitând anularea deciziei nr.R/16763 din 22 mai 2002 şi să se constate că este beneficiarul dispoziţiilor Decretului-Lege nr.118/1990 modificat şi completat prin O.G. nr.105/1999 cu modificările şi completările ulterioare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada august 1942 – august 1944 a fost deportat în Transnistria, U.R.S.S., unde împreună cu alţi membri ai comunităţii romilor au fost supuşi muncii forţate, au suferit datorită foamei, frigului şi mizeriei.

Reţinând că nu a prezentat acte oficiale de la instituţii abilitate din care să rezulte perioada persecuţiei etnice, pârâta i-a respins cererea.

Curtea de Apel Suceava, Secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea deciziei nr.R/16763/2002 a Casei Judeţene de Pensii Suceava. Totodată, a constatat că reclamantul beneficiază de dispoziţiile Decretului-lege nr.118/1990 modificat şi completat prin O.G. nr.105/1999 cu modificările şi completările ulterioare, pe perioada august 1942 – 23 august 1944.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada cu înscrisuri şi declaraţiile martorilor S.L. şi S.V., că în perioada august 1942 – august 1944 a fost deportat în Transnistria, împreună cu alţi membri ai comunităţii romilor unde a fost supus unor tratamente inumane.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Suceava.

Recurenta a susţinut că o parte din martorii audiaţi nu aveau discernământ la data deportării, iar pe de altă parte, că aceştia nu au putut face dovada cu acte oficiale că s-au aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul.

Recursul este nefondat.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că în perioada august 1942  – august 1944 a fost deportat în Transnistria, datorită calităţii sale etnice, fiind supus unor tratamente inumane împreună cu alţi membri ai comunităţii romilor.

Mai reţine instanţa că situaţiile concrete fiind persecuţiile etnice ale reclamantului, acestea au fost dovedite cu acte şi cu declaraţiile celor două reclamante S.L. şi S.V., cărora li s-au recunoscut drepturile prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990.

Nu se poate imputa reclamantului faptul că nu a  dovedit calitatea sa de persecutat etnic cu alte acte doveditoare, atâta vreme cât însuşi actul normativ aplicabil menţionează că dovedirea situaţiilor prevăzute la art.1 se face de persoanele interesate cu acte oficiale, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În atare situaţie, reclamantul a făcut dovada persecuţiei pe motive etnice şi cu cei doi martori, astfel încât instanţa de fond în mod corect a admis acţiunea şi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de Decretul-lege nr.118/1990 pentru a putea beneficia de drepturile conferite de acest act normativ.

Recursul a fost respins.

Competenţă materială. Decizie de imputare emisă de organul de control propriu al societăţii comerciale

Prin sentinţa nr.34 din din 12 iunie 2002, Colegiul Jurisdicţional Sibiu al Curţii de Conturi a admis contestaţia formulată de BDR, fost director economic al societăţii comerciale „H.” SA Slimnic şi în consecinţă, a anulat decizia de imputare nr.2 din 15 ianuarie 2002 emisă în sarcina ei, de către conducerea unităţii pentru recuperarea prejudiciului în valoare de 19.117.472 lei.

Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins ca nefondat recursul jurisdicţional declarat de societatea comercială mai sus menţionată, împotriva sentinţei.

Şi această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către Societatea comercială „H.” SA Slimnic.

Recurenta a cerut casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză de organele Curţii de Conturi şi, în fond, respingerea contestaţiei formulate de BDR ca neîntemeiată.

Recursul este admisibil.

Astfel cum deja s-a arătat, obiectul contestaţiei formulate de BDR, fost director economic al Societăţii Comerciale „H.” SA Slimnic, îl constituie decizia de imputare nr.2 din 15 ianuarie 2002 emisă în sarcina sa de către conducătorul unităţii pentru recuperarea prejudicului reprezentând lipsa în gestiunea lui SV (fost gestionar la ferma nr.9).

Angajarea răspunderii materiale s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organul de control propriu şi consemnate în actul indicat în preambulul deciziei.

Rezultă aşadar, că existenţa prejudiciului produs în patrimoniul societăţii comerciale nu a fost stabilită ca efect al controlului efectuat de organele Curţii de Conturi, potrivit art.18 din Legea nr.94/1992, modificată.

Ca atare, s-a apreciat, în mod greşit, că este competent Colegiul Jurisdicţional Sibiu să soluţioneze în primă instanţă contestaţia formulată de BDR, conform art.41 din aceeaşi lege.

La rândul său, Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunţat asupra recursului în fond şi a menţinut sentinţa nr.34 din 12 iunie 2002.

Ţinând sema de aceste considerente, recursul a fost admis şi s-a dispus casarea ambelor hotărâri pronunţate de organele Curţii de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluţionare la Tribunalul Sibiu, Secţia conflicte şi litigii de muncă.

Competenţă ratione personae

Reclamantul AN a chemat în judecată Ministerul Administraţiei Publice şi pe OC în calitate de ministru al administraţiei publice, cerând anularea parţială a Ordinului nr. 261/2001 în ce priveşte organizarea concursului de secretar general pentru Prefectura judeţului Constanţa din 24 aprilie 2001 şi, pe cale de consecinţă, anularea rezultatului acestui concurs şi anularea Ordinului nr. 393/2000 prin care a fost eliberat din funcţia de secretar general al prefecturii.

A solicitat, de asemenea, reîncadrarea în aceeaşi funcţie cu acordarea drepturilor băneşti până la reîncadrare, iar în subsidiar  admiterea contestaţiei privind rezultatele concursului desfăşurat în zilele de 24 – 25 aprilie 2001, în baza Ordinului nr. 261/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 988/29 iunie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Recursul declarat împotriva sentinţei nr. 988 din 29 iunie 2001 a fost soluţionat de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 1164/2002, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Constanţa, în temeiul art. 6 din Legea nr. 29/1990, reţinând caracterul imperativ al acestei norme.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor).

În critica formulată, recurentul a arătat că în contencios administrativ competenţa de soluţionare a cauzelor este alternativă, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 29/1990 prevăd că această lege se completează cu dispoziţiile dreptului comun, iar pe de altă parte, dispoziţia art. 6 din Legea nr. 29/1990 este o dispoziţie de favoare de care reclamantul nu a înţeles să uzeze.

Recursul este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 29/1990, „Judecarea acţiunilor formulate în baza art. 1 din prezenta lege este de competenţa tribunalului sau a curţii de apel în a căror rază teritorială îşi are domiciliu reclamantul, potrivit competenţei materiale prevăzute de art. 2 şi 3 din C. proc. civ.”.

Se prevede, deci, o derogare de la principiul dreptului comun, potrivit căruia acţiunile cu caracter personal sunt de competenţa tribunalului sau curţii de apel în raza cărora domiciliază pârâtul (art. 5 C. proc. civ.), legiuitorul înlesnind astfel posibilitatea reclamantului de a introduce acţiunea sa la instanţa de domiciliu.

Fiind vorba de o competenţă ratione personae, reclamantul poate să aleagă instanţa în raza căreia domiciliază sau îşi are sediul pârâtul.

Astfel, recursul declarat de de Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost admis, sentinţa atacată casată şi s-a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ.

Rolul activ al judecătorului

Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a respins cererea reclamantului VL, privind stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr.309/2002, motivând că acesta nu a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M.

Curtea de Apel Alba-Iulia, Secţia de contencios administrativ a respins acţiunea reclamantului VL, prin care a solicitat anularea hotărârii Casei Judeţene de Pensii Hunedoara, reţinând că, potrivit livretului militar, acesta a fost încorporat la 10 ianuarie 1957 de către U.M.03263 Sibiu şi a efectuat stagiul militar până la 31 decembrie 1958, deci, nu în detaşamente de muncă aparţinând D.G.S.M. pentru a fi incidente dispoziţiile Legii nr.309/2002.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, susţinând: întâi, că în perioada 20 ianuarie 1957 – 31 decembrie 1958 a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, respectiv pe mai multe şantiere de construcţii; în al doilea rând că, la eliberare, în august 1959, livretul său militar a fost completat cu numărul specialităţii militare, grupa I categoria „neinstruit”, arma „construcţii”, iar în anul 1965 în mod abuziv au fost modificate rubricile 9,11 şi 12 din livretul militar, în sensul că a fost instruit, fiind radiată arma construcţii, precum şi specialitatea militară.

Recursul este fondat.

În adevăr, livretul militar a fost modificat la rubricile 9,11 şi 12, cu menţiunea „instruit”, deşi iniţial era trecută categoria „neistruit”, fiind, totodată, radiată arma la care a efectuat stagiul militar reclamant, respectiv „construcţii”.

Este adevărat că, potrivit adresei nr.A/452 din 4 martie 2003 eliberată de Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major General, Serviciul Arhive şi Documentare Militară Bucureşti, militarii care au menţionat în livret sau în fişa de evidenţă personală  că au satisfăcut stagiul militar în unităţi militare ( de exemplu: U.M.0124, U.M.01523 etc.) nu au făcut parte din D.G.S.M.

Dar, în raport de datele trecute iniţial în livretul militar al reclamantului, în sensul că a fost neinstruit şi a satisfăcut stagiul militar în construcţii, era necesar să se dispună completarea probatoriului, chiar cu referire la adresa nr.A/452 din 4 martie 2003, pentru a se stabili, în mod indubitabil, dacă  şantierele de construcţii, la care se face referire în motivele de recurs, au făcut sau nu parte din D.G.S.M.

Omiţând să procedeze în sensul arătat, prima instanţă a nesocotit dispoziţiile art.129 pct.5 C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Aşadar, recursul a fost admis, sentinţa casată şi cauza trimisă spre rejudecare.

Impozit pe profit. Contract de privatizare cu FPS prin sistemul MEBO. Reducerea impozitului reglementat prin Legea nr.77/1994. Consecinţele abrogării legii

Reclamanta SC”P”SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Financiară Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Braşov solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii să se dispună anularea Deciziei nr.823/2000 a Ministerului Finanţelor Publice, Hotărârea nr.3/2000 a Administraţiei Financiare şi a Deciziei nr.30/2000 a  D.G.F.P.C.F.S. ca nelegale,de stabilire, cu încălcarea Legii nr.77/1997 a obligaţiei de a plăti, printre altele, suma de 663.631.709 lei cu titlu de impozit pe profit şi 975.840.259 de lei majorări de  întârziere.

Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi contencios administrativ  a respins acţiunea, prin sentinţa nr.145/F din 12 iulie 2000, reţinând că actul de control încheiat de Administraţia Financiară Braşov ca şi soluţiile date în contestarea acestuia au stabilit legal datoriile către buget ale reclamantei, că aceasta nu mai putea beneficia de prevederile Legii nr.77/1994, aceasta fiind abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/ 1997.

Reclamanta a formulat recurs, susţinând, în esenţă, că nelegal nu s-a reţinut că facilităţile reglementate prin  Legea nr.77/1994 se aplică pe durata contractului, deci şi după abrogarea acestei legi.

Recursul este fondat.

Prin procesul verbal de control nr.2582 din 23.12.1999 întocmit de inspectorii Administraţiei Financiare Braşov a fost verificată societatea recurentă asupra modului în care a determinat şi virat la bugetul de stat, obligaţiile sale fiscale, în perioada iulie 1995 – 30.09.1999.

Reclamanta a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acţiuni de la F.P.S., pentru privatizare prin sistem MEBO, la data de 8.04.1996, în conformitate cu prevederile Legii nr.77/1994. Prin actul de control, ca şi instanţa de fond, se susţine că reclamanta recurentă în anul 1996 nu putea beneficia de reducerea cu 50% a impozitului pe profit decât de la data încheierii contractului, iar în perioada anilor 1998 şi 1999 nu putea beneficia de reducerea cu 30% a impozitului pe profit în raport de reglementările O.U.G.nr.88/1997 care abroga Legea nr.77/1994.

Această interpretare a instanţei de fond nu este legală.

În conformitate cu prevederile art.50 din Legea nr.77/1994 societatea comercială care se privatizează prin transmiterea de acţiuni asociaţiei – constituite conform acestei legi – beneficiază pe toată durata achitării ratelor sau rambursării creditelor, în condiţiile prevăzute în contractul de vânzare cumpărare de acţiuni, de reducerea cu 50% a impozitului pe profit acţiunilor dobândite. Era o facilitate în scopul de a sprijini financiar societatea, în perioada achitării obligaţiilor financiare contractuale. Nu se poate reţine că acest contract, încheiat în anul 1996, care a avut la bază un studiu de fezabilitate, întocmit având ca date şi facilităţile din Legea nr.77/1994, nu va mai menţine convenţia părţilor legal încheiată, dacă în anul 1997, prin O.U.G.nr.88/1997, a fost abrogată.

Astfel fiind, nu se poate reţine că reclamanta recurentă are o datorie la buget în sumă de 690.115.989 lei care provine din nerecunoaşterea reducerii impozitului pe profit cu 50% şi respectiv 30% conform Legii nr.77/1994 şi O.U.G.nr.38/1997, ci se reţine că refuzul organelor de a recunoaşte aceaste facilităţi este nelegal. Pe cale de consecinţă nu se pot calcula majorările de întârziere la o sumă nedatorată în care sens suma de 975.840.259 lei a fost reţinută nelegal în sarcina reclamantei recurente.

In raport de aceste considerente s-a admis recursul s-a casat sentinţa numai cu privire la sumele de 663.631.709 lei şi 975.840.259 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări aferente, sume de plata cărora a fost exonerată reclamanta. S-au  menţinut alte dispoziţii ale sentinţei.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!