Ordinul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) care va obliga bancile sa afiseze la ATM comisioanele pentru fiecare operatiune, in suma fixa, ar putea intra in vigoare in 90 de zile, insa termenul depinde de solicitarile bancilor, care trebuie temeinic argumentate, a declarat, joi, pentru Agerpres, presedintele ANPC, Marius Alexandru Dunca.
‘Ordinul este in dezbatere publica inca 14 zile de acum incolo, termenul nu a fost inca prelungit. Deocamdata vin la sediul ANPC (nr. – reprezentantii bancilor), discutam cu fiecare si vedem pareri si opinii. .(…) Dupa incheierea dezbaterii publice mai avem nevoie de aproximativ 30 de zile pentru definitivarea Ordinului si, dupa publicarea in Monitorul Oficial, au la dispozitie 60 de zile pentru implementare. Deci, in total 90 de zile, daca nu exista prelungiri. Sa vedem ce solicita si bancile, dar trebuie sa vina cu argumente concrete, cu justificari, cu detalii tehnice, de ce nu se poate, de ce dureaza, nu pe vorbe’, a explicat presedintele ANPC.
Bancile au anuntat, recent, prin intermediul unui comunicat de presa, ca au solicitat ANPC prelungirea termenului de dezbatere publica a proiectului de Ordin al ANPC privind unele masuri de informare a consumatorilor de catre prestatorii de servicii de plata care desfasoara operatiuni de plata prin intermediul ATM-urilor, motivand ca documentul este inaplicabil din punct de vedere legal si tehnic.
In plus, bancile sustin ca au nevoie de cel putin 12 luni de la publicarea Ordinului pentru a implementa un sistem cu anumite limitari si doar pentru operatiunile cu carduri desfasurate la ATM-urile bancilor emitente.
‘Tocmai de aceea discutam acum cu ei pentru a ajunge la o solutie optima, nu de compromis’, a spus presedintele ANPC.
El a spus ca a remarcat o deschidere din partea bancilor in acest sens. ‘Va dau un exemplu: daca un comision este 8 lei, atunci eu poate decid sa ma duc sa platesc cu cardul, si atunci incurajam acest segment. Inca un exemplu: un pensionar are pensia de 400 de lei. ?i cum gandesc bunicii nostri – ‘lasa ca am BANI acolo si stau foarte bine si ma duc sa scot cate 20 de lei, cate 50 de lei’. Daca pensia este de 400 de lei si se fac 10 retrageri, cu un comision de 4 lei, 10% din pensie se duce pe comisioane’, a explicat Dunca.
Înfiinţarea unei firme este acum mai uşoară ca niciodată. Pentru majoritatea întreprinzătorilor din România, înfiinţarea unui SRL reprezintă primul pas în lumea afacerilor, de cele mai multe ori, reprezentând şi prima lor societate comercială.
Înfiinţarea unui SRL-D este recomandat tuturor tinerilor de până la 35 de ani, care-şi deschid prima lor afacere. De ce, am explicat mai bine în acest articol. Actele necesare deschiderii unui SRL-D, documentele pe care trebuie să le aibă tânărul întreprinzător, paşii ce urmează a fi făcuţi dar şi costurile sau cheltuielile înfiinţării unui SRL-D le puteţi vedea în rândurile în care urmează.
De precizat că înfiinţarea unui SRL-D este similară cu înfiinţarea oricărui SRL şi ar trebui să nu dureze mai mult de 3 zile. Actele necesare înfiinţării unui SRL-D sunt: contract de comodat pentru sediul social, actul constitutiv, rezervarea de nume pe care o obţii de la Registrul Comerţului, chitanţa care atestă depunerea capitalului social (minimum 200 de lei) şi o serie de formulare pe care le vei primi şi completa pe loc la Registrul Comerţului. Şi pentru că vrem să te ajutăm cu documentele necesare înfiinţării firmei, mai jos ai ataşate şi două modele de contract de comodat, respectiv de act constitutiv.
Costurile sau taxele pentru înfiinţarea unui SRL-D sunt zero. Fii totuşi pregătit cu un timbru fiscal de 4 lei, necesar a fi adăugat la dosarul (cu şină) depus la Registrul Comerţului.
Paşii de urmat pentru înfiinţare a unui SRL-D sunt următorii:
Ziua 1:
-Mergi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul judeţului în care vei avea sediul social al firmei, pentru rezervarea numelui firmei. Fii pregătit cu cel puţin 5-10 variante de nume. De obicei, vei obţine rezervarea de nume pe loc.
-Completează şi încheie contractul de comodat şi actul constitutiv (nu uita că nu ai voie să alegi mai mult de 5 grupe CAEN) şi împreună cu rezervarea de nume te duci la orice bancă pentru depunerea capitalului social.
-Cu chitanţa care atestă plata capitalului social, dar şi cu celelalte documente(act constitutiv, contract de comodat, copie dupa actul de proprietate al celui cu care ai incheiat contractul de comodat) te întorci la Registrul Comerţului, unde completezi formularele necesare dosarului de înfiinţare. Acestea le primeşti la biroul de Informaţii al Registrului Comerţului. De asemenea, în orice oficiu al Registrului Comerţului vei găsi toate aceste formulare şi completate sub formă de exemplu, fiind relativ facilă completarea acestora de către oricine. De asemenea, nu uita sa atasezi si o dovada de proprietate a spatiului pe care s-a facut contractul de comodat.
-Cu dosarul completat, te prezinţi la ghişeul destinat depunerii acestuia. Şi cam asta a fost. Într-o zi, în cel mai bun caz, actele înfiinţării unei firme au fost rezolvate.
Ziua 2:
-Acum aştepţi înfiinţarea firmei.
Ziua 3:
-Teoretic, în a 3-a zi, dacă nu sunt probleme în dosar, actele oficiale ale firmei ar trebui să fie gata, putând ridica de la Registrul Comerţului, Certificatul de Înregistrare. Odată acesta obţinut, poţi merge la orice magazin specializat pentru a-ţi realiza prima ştampilă.
Nu uita însă, că una din obligaţiile SRL-D-ului, este ca în termen de 10 zile de înfiinţare, să înştiinţezi Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru IMM-uri printr-un email către Oficiul teritorial de care aparţine noua firmă. Acesta trebuie să conţină o copie după CI a întreprinzătorului, copie a Certificatului de Înregistrare şi o notificare scrisă, de înştiinţare, semnată şi stampilată. Modelul il regăsiţi mai jos.
De precizat că şi în cazul înfiinţării unui SRL normal, procedura este în mare parte la fel, diferenţa principală constând în plata unor taxe de înfiinţare (de aproximativ 400-500 de lei). De asemenea, durata de înfiinţare poate să fie un pic mai mare în cazul unor evenimente neprevăzute sau dacă de exemplu, sediul social va fi la bloc, unde va fi necesară obţinerea acordului din partea tuturor vecinilor.
Potrivit Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) şi persoanele fizice, identificarea electronică a persoanelor fizice se poate face cu:
• certificate digitale calificate;
• credenţiale de tip nume+parolă însoţite de coduri de autentificare de unică folosinţă.
Notă: Informaţii despre utilizarea certificatelor digitale calificate găsiţi în articolele 8-10 din procedura amintită mai sus.
Pentru a vă identifica electronic prin utilizarea de credenţiale de tip utilizator+parolă cu coduri de autentificare de unică folosinţă, trebuie să completaţi formularul de înregistrare disponibil aici.
Pentru completarea formularului, este obligatorie furnizarea următoarelor informaţii:
– datele de identificare ale persoanei fizice: numele şi prenumele, CNP-ul, tipul actului de identitate, seria şi numărul actului de identitate, adresa de e-mail, numărul de telefon mobil;
– datele de identificare în mediul electronic: identificatorul utilizatorului, parola, întrebarea de siguranţă, răspunsul la întrebarea de siguranţă;
– modalitatea de verificare a datelor furnizate de persoana fizică.
Informaţiile care sunt furnizate în formularul de înregistrare trebuie verificate, iar acest lucru se poate face în două feluri (opţiunea este disponibilă în formular):
– fie prin aprobare online; (Adică persoana fizică indică o informaţie fiscală personală cunoscută numai de aceasta şi de MFP/ANAF, aşa cum este cerută de aplicaţia informatică.)
– fie prin aprobare la ghişeu. (Adică persoana fizică trebuie să se prezinte la un organ fiscal teritorial din subordinea ANAF-ului).
După completarea şi trimiterea formularului, cererea se înregistrează şi i se atribuie un număr de înregistrare, care este comunicat persoanei fizice.
În cazul aprobării online, informaţiile furnizate în formular sunt verificate şi validate, validarea fiind egală cu aprobarea cererii.
În cazul aprobării la ghişeu, persoana fizică trebuie să prezinte organului fiscal numărul de înregistrare primit la trimiterea formularului şi actul de identitate.
Potrivit Procedurii, în urma aprobării cererii, accesul la serviciul “Spaţiul privat virtual” este acordat în cel mult două zile lucrătoare de la verificarea corectitudinii informaţiilor, acest aspect fiind comunicat prin e-mail.
ACCESAREA SERVICIULUI
Autentificarea în “Spaţiul privat virtual” se face din colţul din dreapta-sus al site-ului ANAF. Se completează utilizatorul şi parola şi apoi se apasă butonul “Autentificare”.
După acest pas veţi primi prin e-mail un cod de siguranţă pe care trebuie să-l introduceţi în câmpul gol apărut în pagina web a site-ului Fiscului.
DOCUMENTE CE POT FI COMUNICATE PRIN SERVICIU
În perioada septembrie – decembrie 2014, documentele care pot fi comunicate prin serviciul “Spaţiul privat virtual” sunt:
• documente emise de organul fiscal şi comunicate contribuabilului:
– automat: decizii de impunere anuală aferente veniturilor realizate începând cu 2013 şi emise după 1 septembrie 2014;
– la cerere: situaţia obligaţiilor fiscale de plată, nota obligaţiilor de plată, situaţia contribuţiilor de asigurări sociale declarate de către angajatori;
• documente emise de contribuabil şi comunicate organului fiscal: cerere privind situaţia obligaţiilor fiscale de plată; cerere privind nota obligaţiilor de plată; cerere privind situaţia contribuţiilor de asigurări sociale declarate de către angajatori.
Notă: Potrivit MFP-ului, categoriile documentelor şi informaţiilor disponibile pentru comunicare vor fi extinse odată cu dezvoltarea la nivel naţional a noului serviciu.
Daca locuiesti in Bucuresti sau Ilfov si vrei sa accesezi online ‘Spatiul Privat Virtual’, un serviciu lansat in urma cu 2 zile de ANAF, pentru a vedea ce obligatii fiscale ai de platit, trebuie sa te inregistrezi pe site-ul www.anaf.ro si sa-ti fie validata aceasta inregistrare. Validarea se face in doua moduri: ori te duci personal la Ghiseu, la orice sediu ANAF din cele doua judete, ori – pentru cei cu venituri din activitati independente – introducand numarul de inregistrare al unei decizii ANAF. Pentru ca nu am gasit o decizie ANAF, a trebuit sa ma duc la cea mai apropiata administratie fiscala pentru validarea datelor.
De ce sa intri pe Spatiul Privat Virtual
Spatiul Privat Virtual – este un serviciu online realizat prin costuri 0 de o echipa interna din ANAF si Ministerul de Finante, potrivit declaratiilor Ioanei Petrescu, ministrul de Finante. Este in faza pilot si disponibil doar contribuabililor din Bucuresti si Ilfov, urmand a fi dezvoltat la nivel national in 2015.
Sistemul iti permite sa obtii rapid de la ANAF informatii privind: contributiile sociale conform datelor declarate de angajatori in declaratia D112, obligatiile tale de plata si nota obligatiilor de plata.
Acest ultim document mi s-a parut de cel mai mare ajutor. Poti sa-l printezi si sa te prezinti la un sediu ANAF unde sa nu mai stai la rand la Ghiseul ‘Note de plata’, ci sa te duci direct la Casierie si sa-ti achiti datoria. Se sare practic peste un ghiseu la care stateai la rand.
Anterior, in baza unei decizii ANAF pe care aveai obligatiile de plata pentru anul in curs trebuia sa te prezinti la sediul ANAF la ghiseul Note de plata si abia acolo se elibera un aviz cu toate obligatiile de plata, inclusiv restante si penalitati, dupa care puteai sa te duci la Casierie sa le platesti.
Daca nu ai chef sa te deplasezi la ANAF, informatiile din document iti permit sa poti plati prin internet banking din contul tau in contul Trezoreriei care iti este indicat si sa economisesti timp si nervi prin evitarea unui drum la o Administratie Fiscala.
In practica se vede insa ca serviciul este in faza pilot. Sa vedem pas cu pas cum functioneaza sistemul si ce probleme am intampinat.
Primul pas: Intra pe site-ul ANAF si inregistreaza-te!
Pentru a folosi Spatiul Privat Virtual trebuie intai de toate sa intri pe site-ul ANAF si sa te inregistrezi.
Primul pas este sa tastezi in browserul de web adresa site-lui ANAF: www.anaf.ro.
Primul obstacol: Site-ul ANAF are un certificat de securitate prost configurat
Atentie, insa! Cei care s-au obisnuit sa nu mai puna www in fata adresei site-ului se vor lovi de o prima problema: se deschide o fereastra in care esti atentionat ca site-ul nu este de incredere:
„Conexiunea nu este sigura. (..) Ce ar trebui sa fac? Daca de obicei va conectati la acest sait fara probleme, aceasta eroare ar putea insemna ca cineva incearca sa va pacaleasca si nu ar trebui sa continuati”
In aceeasi fereastra iti spune si cauza: Certificatul de securitate este valid numai pentru *.anaf.ro (n.a adica trebuie sa tastezi mai intai www.) si ca pentru ‘anaf.ro’ certificatul nu este valid si trebuie sa-ti asumi riscurile daca vrei sa se deschida site-ul.
Asta inseamna ca certificatul de securitate este prost configurat.
Multi se sperie de acest mesaj si renunta definitiv sa-si incredinteze datele personale pe site-ul ANAF.
Mesajul a aparut in cazul folosirii browserului Mozilla Firefox, indiferent de terminalul folosit (laptop sau PC), dar situatia nu este genreralizata. Personal am tastat anaf.ro de pe un laptop Lenovo, folosind Mozilla Firefox si nu am intampinat aceasta problema insa alti colegi s-au lovit de aceasta situatie. Acesta ar fi unul dintre aspectele care ar trebui rezolvate de ANAF.
Pasul 2: Inregistrarea in sistem
Apasati pe Inregistrare persoane fizice (lucru mentionat chiar pe prima pagina a ANAF). In noua fereastra, trebuie apasat apoi pe Inregistrare utilizatori.
Se deschide o pagina web securizata cu un formular de inregistrare in care trebuie sa introduci:prenumele, numele, CNP, tipul actului de identitate, seria si numarul aferente.
La tipul de aprobare ai doua optiuni: 1. Aprobare la ghiseu, care implica deplasarea la organul fiscal pentru certificarea datelor completate si 2. Aprobare online prin completarea numarului de inregistrare a unei decizii emise de ANAF.
In cazul meu, pentru ca nu am avut o decizie ANAF, am testat validarea inregistrarii prin ‘Aprobare la Ghiseu.’
Daca alegi aceasta optiune, trebuie sa introduci apoi un nume de utilizator si o parola, in baza carora te vei autentifica ulterior de ori cat ori vrei sa intri in acest serviciu.
In urmatorul camp se introduce adresa de e-mail prin care se va purta corespondenta cu ANAF, iar apoi numarul de telefon mobil.
Se pot primi atentionari prin e-mail, daca se bifeaza acest lucru. Formularul mai are o intrebare de siguranta si raspunsul la aceasta intrebare si trebuie bifat si acordul privind termenii si conditiile de utilizare.
In cele din urma, dupa introducerea codului de validare se da click pe butonul Continua.
Imediat iti apare o pagina de confirmare a faptului ca te-ai inregistrat cu succes cu urmatorul mesaj:
In mesaj ai numarul de inregistrare cu care trebuie sa te prezinti la ANAF:
„Ca urmare a cererii d-voastra de inrolare in Spatiul Privat Virtual va aducem la cunostinta ca inregistrarea s-a efectuat cu succes. Mentionam ca, informatiile cu privire la datele dumneavoastra de inrolare in Spatiul Privat Virtual pot fi salvate in format html (CTRL-S) si pot fi imprimate.
Pentru a valida inregistrarea in Spatiul Privat Virtual, este necesar sa va prezentati la orice administratie fiscala de pe raza Municipiului Bucuresti si a judetului Ilfov, in termen de 10 zile de la data primirii acestui mesaj, impreuna cu actul de identitate in original si numarul de inregistrare xxxxxx ce v-a fost atribuit”.
Pasul 3: Validarea inregistrarii cu succes in sistem
Ce se intampla la Ghiseu: Fa-ti copie dupa buletin!
Nu trebuie neaparat sa printezi toata aceasta pagina. Poti sa te prezinti la orice sediu ANAF doar cu numarul de inregistrare. Atentie insa! Iti trebuie neaparat o copie dupa cartea de identitate, lucru care nu este mentionat pe site. Ca optiune daca nu as fi avut bani cash pentru a face o copie dupa Cartea de Identitate (CI), mi s-a spus la ghiseul ANAF ca s-ar fi putut ulterior sa trimit o copie scanata a Cartii de Identitate pe e-mail.
Cat a durat validarea inregistrarii la Ghiseul ANAF? Din fericire, maxim 15 minute dupa ce am ajuns in cursul zilei de ieri la cel mai apropiat sediu ANAF (in cazul meu – Administratia Fiscala sector 6, str. Popa Tatu).
Pe e-mail iti vine imediat un mesaj in care esti anuntat ca ti-a fost activat contul:
„Contul dumneavoastra cu numele de utilizator xxxxxx a fost activat.
Bine aţi venit în Spaţiul Privat Virtual, aplicaţie prin care puteţi comunica online cu administraţia fiscalã!
Ministerul Finanţelor Publice vã pune la dispoziţie serviciul de comunicare electronicã 24 de ore din 24, din respect pentru timpul dumneavoastrã.
Aplicaţia va fi dezvoltatã treptat, în baza unui calendar ce urmeazã sã fie finalizat în luna decembrie 2015. Prin intermediul Spaţiului Privat Virtual veţi fi informat cu privire la noile tipuri de servicii online pe care le veţi avea la dispoziţie, cu cel puţin 10 zile înainte de punerea lor în funcţiune.
Spaţiul Privat Virtual este rãspunsul Ministerului Finanţelor Publice la aşteptãrile dumneavoastrã privind declararea şi plata mai facilã a impozitelor şi un pas important în îmbunãtãţirea relaţiei dintre contribuabil şi administraţia fiscalã”.
Pasul 4: Ai acces la Spatiul Virtual Privat. Ce informatii poti solicita
Dupa ce ai primit acest mesaj pe mail, poti apoi sa intri pe www.anaf.ro si in dreapta sus accesezi: Autentificare username.
In noua pagina care iti apare, trebuie sa introduci numele de utilizator si parola pe care ti le-ai ales apoi tastezi: Autentificare.
Surpriza este ca nu primesti acces imediat in Spatiul Privat Virtual, ci iti apare o noua fereastra in care esti atentionat ca trebuie sa introduci un cod de siguranta pe care l-ai primit pe adresa de e-mail pe care ai indicat-o pentru comunicarea cu ANAF, imediat ce ai apasat butonul Autentificare.
Mail-ul iti vine foarte rapid – in mai putin de 1 minut si contine codul de siguranta, care expira dupa 300 de secunde.
Trebuie sa copiezi repede acest cod de siguranta si sa-l introduci in pagina ANAF si abia apoi ai in sfarsit acces la Spatiul Virtual Privat.
Atentie insa! Daca iesi sa fumezi o tigara si te intorci in aplicatie, esti automat scos din ea si trebuie sa te loghezi din nou in sistem. Asta inseamna ca din nou va trebui sa introduci user-ul si parola, sa te duci iar pe email sa copiezi acel cod de siguranta pe care sa-l introduci in aplicatie si abia apoi ai acces la comunicarea online cu ANAF.
De la reprezentantii ANAF am inteles ca aplicatia te scoate automat din ea daca nu faci nimic 5 minute si ca este o masura de siguranta suplimentara, tocmai pentru ca nimeni altcineva sa nu-ti foloseasca acel cont in lipsa ta.
Ce am putut afla din Spatiul Privat Virtual:
Ca sa poti solicita ceva in Spatiul Privat Virtual, trebuie sa accesezi sectiunea Cereri din meniul stanga.
Ti se deschide un formular in care mi s-a afisat afisat CNP-ul si apoi un meniu din care am putut cere de la ANAF trei documente:
D112Contrib – Informatii privind contributiile sociale conform datelor declarate de angajatori in declaratia D112 (perioada de la care sunt disponibile date – 2011)
Obligatii de plata – Situaţia obligaţiilor fiscale de plată neachitate la sfarsitul lunii anterioare (perioada de la care sunt disponibile date – 2014)
Nota Obligatiilor de plata – Cu aceasta nota va puteti prezenta la ghiseele trezoreriei pentru achitarea obligatiilor sau puteti folosi informatiile pentru a efectua plata prin mijloace de plata la distanta (online banking). (perioada de la care sunt disponibile date – 2014)
Un lucru foarte bun la noul serviciu ANAF este rapiditatea cu care primesti informatia.Imediat ce ai ales tipul de document pe care il vrei de la ANAF, apesi Trimite si in cateva secunde primesti acel document in format .PDF in sectiunea Mesaje – tot in meniul din stanga.
Cum arata documentul D112Contrib – captura de ecran
I-am intrebat pe functionarii ANAF: La ce ma ajuta sa stiu informatiile din documentul D112Contrib?
Mi s-a spus ca aici poate fi vizualizata situatia contributiilor de asigurari sociale declarate de angajatori (somaj, sanatate, pensii). Atentie! Vorbim de contributii declarate, nu si platite efectiv, dar acest lucru nu ar trebui sa ne sperie.
Angajatii Administratiei Fiscale Sector 6 mi-au explicat ca in trecut erau situatii cand angajatorul nu ii platea angajatului contributiile la pensii, spre exemplu, si acesta descoperea cand trebuia sa-si ia pensia, ca nu are de luat pensie pe vreo 2 ani in care nu i s-au virat contributiile.
Faptul ca in prezent poti vedea doar contributiile declarate de angajatori, nu si pe cele platite, nu reprezinta nici o problema pentru contribuabil, spun angajatii ANAF, deoarece ANAF are situatia contributiilor declarate si se va indrepta automat catre angajator in cazul in care acesta nu si le-a platit. Pentru recuperarea pagubei angajatului pagubit, ANAF poate pune poprire pe conturi sau bunurile angajatorului vinovat.
Cum arata documentul Obligatii de plata – captura de ecran
In cazul meu, nu aveam obligatii de plata. Vedeti in poza ce plati neachitate ati putea avea.
Cum arata documentul Nota Obligatiilor de plata – captura de ecran
Prima problema de care m-am lovit: In documentul cu Obligatii de plata imi afisa ca nu am nici o obligatie, pe cand in cel cu Nota Obligatiilor de plata imi afisa ca as avea de platit 2 lei
Spre surprinderea mea, aici mi-a aparut mesajul: Platiti – 2 lei.
I-am intrebat pe functionarii Administratiei Fiscale Sector 6 care este explicatia. Si ei au fost mirati, pentru ca in baza lor de date eu figuram ca as fi platit in plus 2 lei si ca de fapt ANAF are sa-mi dea inapoi 2 lei.
Angajatii Administratiei Fiscale sector 6 m-au pus in legatura cu reprezentantii Directiei generale de tehnologia Informatiei din cadrul ANAF, care mi-au explicat in cursul zilei de astazi, 17 septembrie, de ce nu este o greseala. Pe scurt: cei 2 lei pe care i-am platit in plus in luna mai din acest an, reprezentau o penalitate pentru ca nu am platit la termenul scadent, si acest lucru nu a fost validat inca in sistem, drept pentru care angajatii Fiscului din strada Popa Tatu nu vad in prezent aceasta suma ca pe o datorie a mea:
Iata intreaga explicatie furnizata de ANAF:
„Dumneavoastra aveti inregistrata in sistemul ANAF in anul 2014 o obligatie de plata la CAS, cu termen de plata 25/03/2012. Aceasta obligatie este stabilita de Casa de Pensii Publice a Municipiului Bucuresti si transmisa spre incasare la ANAF, conform protocolului de predare-primire dintre CNPP si ANAF.
Ati platit in 08/05/2014 suma in cauza si accesoriile datorate conform legii pentru depasirea termenului de plata.
Suma platita in 08/05/2014 este compusa din :
Obligatia principala,
Obligatii accesorii stabilite prin decizii pentru perioada 25/03/2012-31/12/2013.
Suplimentar fata de deciziile emise, ati platit accesorii calculate pentru perioada 01/01/2014-08/05/2014, in suma de 2 lei. Pentru aceasta suma unitatea fiscala nu a emis decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii. Potrivit legii, aceasta suma se stinge dupa ce devine exigibila.
In aceste conditii, suma de mai sus a fost inscrisa in ‘Nota obligatiilor de plata’ obtinuta in Spatiul privat virtual.
Dupa emiterea deciziei referitoare la obligatiile de plata accesorii pentru perioada 01/01/2014-08/05/2014, decizia va va fi comunicata si obligatia de plata stabilita prin decizie (in suma de 2 lei) se va stinge cu plata facuta de dumneavoastra in 08/05/2014.
Saptamanal se reface fondul de date publicat in SPV pentru solicitari de tip ‘Nota a obligatiilor de plata’ . In cazul in care veti relua solicitarea in SPV pentru vizualizarea documentului ‘Nota obligatiilor de plata’, in raport se va preciza ca nu figurati cu obligatii de plata”, a declarat pentru HotNews.ro Manuela Niculescu, consilier superior in cadrul Directiei generale de tehnologia Informatiei din cadrul ANAF.
Ce s-ar fi intamplat totusi daca ma apucam sa platesc cei 2 lei?
I-am intrebat pe cei de la Fisc: Ce s-ar fi intamplat daca in loc de 2 lei as fi avut de platit 1000 de lei? Daca ma apucam si plateam prin Internet banking?
In acest caz, mi s-a raspuns ca, in acest caz, in mod cert in Documentul Obligatii de plata cu siguranta nu aveam 0 datorii si ca ar fi trebuit sa cer lamuriri.
A doua mare problema: Nu am mai putut folosi user-ul si parola dupa ce am testat in mod repetat sistemul
Acest articol ar fi trebuit sa apara ieri, deoarece ieri, imediat ce mi s-a activat contul in urma vizitei la Administratia Fiscala sector 6, am inceput sa testez noul serviciu ANAF.
Am introdus de zeci de ori user-ul si parola, am facut capturi de ecran, am luat si pauze. La ora 18:00 cand ma pregateam sa dau o forma finala articolului, am vrut sa mai intru inca o data in Spatiul Privat Virtual si nu am mai putut in baza user-ului si a parolei pe care le aveam. Am sunat la numarul indicat pentru Administratia Fiscala sector 6, dar la acea ora nu a raspuns nimeni.
Am trimis solicitare cu problema tehnica intalnita la adresa de e-mail indicata pe prima pagina a ANAF: admin.portal@mfinante.ro.
In aceasta dimineata, la ora 6:00 am primit pe e-mail urmatorul mesaj automat:
„Acest mail este generat automat si este confirmarea ca solicitarea dumneavoastra cu subiectul <Solicitare HotNews.ro urgenta: nu merge spatiul virtual privat> a fost inregistrata cu numarul SD-153659. Veti primi un mail de raspuns la solicitare. Timpul estimat de raspuns este de 3 zile lucratoare”.
Asa ca de dimineata am fost din nou la sediul ANAF din Popa Tatu pentru a primi explicatii la toate aceste probleme.
Explicatia oficiala de la ANAF privind imposibilitatea de a-mi mai folosi user-ul si parola din ziua anterioara este urmatoarea:
„Referitor la problema pe care ati semnalat-o la autentificarea cu credentiale, acest lucru se intampla la introducerea succesiva a unui utilizator sau a unei parole gresite”.
Cum s-a rezolvat situatia: Spatiul Privat Virtual are si serviciul „Parola pierduta”
Singura solutie de a-mi recapata accesul la Spatiul Privat Virtual a fost sa imi fac o noua parola, apeland la serviciul Parola pierduta.
Serviciul Parola pierduta:
Recuperarea parolei este un proces amuzant. Serviciul asta este foarte bine ascuns pe site-ul ANAF.
Drumul catre el este urmatorul:
Pasul 1: tasteaza www.anaf.ro
Pasul 2: Acceseaza aplicaţia de înregistrare utilizatori: Inregistrare persoane fizice.
Pasul 3: In noul meniu, da click pe Inregistrare utilizatori
Pasul 4: Iti va aparea o noua pagina cu Servicii oferite. Acestea sunt doua: Inregistrare utilizatori si Parola pierduta (Bingo!)
Pasul 5: Apasa Parola pierduta
Pasul 6: Completeaza un formular cu: nume de utilizator, raspuns intrebare de siguranta, parola noua, confirmati parola noua si cod de validare. Apasa apoi Trimite.
Pasul 7: Poti sa te bucuri imediat de noua parola. Dupa ce se afiseaza ca parola a fost schimbata cu succes, poti intra imediat in sistem cu userul si noua parola.
Din fericire, nu este nevoie sa te prezinti din nou la ghiseul vreunei Administratii Fiscale pentru validarea noii parole.
Ce succes are noul serviciu ANAF:
In primele ore de functionare, 1912 bucuresteni au accesat Spatiul Privat Virtual pus la dispozitie de Finante.
„Incepand de luni dupa amiaza si pana marti la ora 9,30, spatiul virtual privat a fost accesat de 1912 bucureni. Consideram ca este un numar satisfacator, avand in vedere faptul ca initiativa a fost lansata abia luni spre seara si ne asteptam ca fluxul celor care se vor inregistra in sistem sa creasca”, au transmis marti, 16 septembrie, pentru HotNews.ro oficiali din cadrul Biroului de presa al Ministerului Finantelor Publice.
„De curand a intrat in vigoare OUG 34/2014 care transpune Directiva 2011/83/EU privind drepturile consumatorilor. Aceasta contine un articol care ar putea produce consecinte negative pentru consumatorii romani, obligandu-i sa suporte comisioane la platile cu cardul, in conditiile in care in prezent perceperea unor astfel de comisioane este interzisa. În Romania OUG 113/2009 prin care s-a transpus Directiva Serviciilor de Plati spune foarte clar: «Beneficiarul unei plati nu poate sa ceara un pret mai mare in functie de instrumentul cu care se face plata». Aceasta inseamna ca niciun comerciant din Romania nu poate sa ceara o taxa cand spui ca platesti cu cardul. Dar am avut multe situatii, mai ales in mediul online, cand se spune de exemplu «daca vrei sa platesti cu cardul ai o taxa de rezervare», tot de felul de subterfugii. Atat timp cat aceasta taxa de rezervare se aplica si cand platesti in numerar sau din cont, nu este discriminare, dar in momentul in care o anumita taxa se aplica numai cand platesti cu cardul, aceea este ilegala conform legislatiei din Romania”, explica, pentru ECONOMICA.NET, Catalin Cretu, director regional pentru Romania, Croatia si Slovenia al Visa Europe.
Am preluat o lege destinata altor tari? Incertitudini pe toata linia
Problema apare la articolul 19 al OUG 34/2014 care arata ca „Se interzice profesionistilor sa perceapa de la consumatori comisioane aferente utilizarii unui anumit mijloc de plata care depasesc costul suportat de profesionist pentru utilizarea unor astfel de modalitati de plata”. Cu alte cuvinte, comerciantii au dreptul sa perceapa comisioane suplimentare cu precizarea ca aceste comisioane nu pot depasi un anumit nivel, aceasta in conditiile in care o lege din 2009 arata in clar ca niciun comerciant nu poate suprataxa clientul in functie de modalitatea de plata.
Senatorii au respins, marti, cererea de reexaminare prin care presedintele Traian Basescu solicita mentinerea in noul Cod Penal a articolului prin care se incrimineaza presiunile asupra justitiei.
Membrii Comisiei juridice si-au mentinut punctul de vedere potrivit caruia au considerat necesara abrogarea articolului 276 avand in vedere ca, asa cum este formulat textul in vigoare, declaratiile oricarei persoane ar putea fi interpretate ca fiind o presiune la adresa unui judecator sau a unui alt organ de urmarire penala, dandu-de in acest fel posibilitatea pronuntarii unor solutii arbitrare care sa aduca atingere libertatii de exprimare.
Senatul a dezbatut cererea de reexaminare, pe care a respins-o cu 93 de voturi ”pentru”, 10 voturi ”impotriva” si doua abtineri, in calitate de prima Camera sesizata.
Propunerea legislativa pentru abrogarea art. 276 din Legea 286/2009 privind Codul Penala fost initiata de mai multi parlamentari PNL, printre care Crin Antonescu, Sebastian Grapa, Akos Mora, Marius Obreja, Ion Popa, Ovidiu Saghian, Dorin Paran, Stefan Tomoioaga, Mircea Dolha, Mihai Dontu, Relu Fenechiu, Alina Gorghiu, Dan Motreanu, Eugen Nicolaescu, Cristina Pocora, Petre Roman, Adrian Scutaru si Radu Zlati.
Fiind un drept fundamental, dreptul la locuinţă trebuie luat în considerare de instanţa naţională la aplicarea Directivei nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în intenţia de a clarifica întinderea protecţiei consumatorilor în cazul garanţiilor imobiliare asupra locuinţei familiale.
Soluţia pronunţată de CJUE a pornit de la întrebările preliminare ce i-au fost adresate de Curtea Regională din Prešov, Slovacia, sesizată în apel, cu o acţiune în anularea contractului de credit şi a contractului de constituire a garanţiei.
Problema este interesantă pentru cei aflaţi în situaţii similare. Iată care a fost situaţia de fapt. În anul 2009, doamna Kušionová a încheiat cu SMART Capital un contract de credit de consum pentru suma de 10.000 de euro. Pentru garantarea creanţei, s-a constituit o garanţie imobiliară asupra locuinţei familiale. Ulterior, debitoarea a formulat o acţiune în anularea contractului de credit şi a contractului de constituire a garanţiei, îndreptată împotriva SMART Capital, invocând natura abuzivă a clauzelor din contractul încheiat cu această întreprindere.
În acest context, Curtea Regională din Prešov, Slovacia, sesizată în apel, a adresat Curţii de Justiţie mai multe întrebări preliminare. Instanţa de trimitere doreşte să se stabilească dacă clauza din contract referitoare la executarea extrajudiciară a garanţiei care grevează bunul imobiliar prezintă un caracter abuziv. Instanţa naţională precizează, totodată, că această clauză permite creditorului să execute garanţia fără intervenţia unui control jurisdicţional.
Mai întâi, Curtea aminteşte că, potrivit Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, politicile Uniunii asigură un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor. Carta consacră, de asemenea, dreptul la o cale de atac eficientă. Aceste imperative îşi produc efectele la punerea în aplicare a Directivei nr. 93/13.
În ceea ce priveşte executarea garanţiilor care însoţesc contractele de împrumut încheiate de consumatori, Curtea constată că Directiva nr. 93/13 nu conţine nicio precizare referitoare la executarea garanţiilor. Cu toate acestea, Curtea subliniază importanţa de a determina, într-o situaţie precum cea în discuţie în cauză, în ce măsură aplicarea protecţiei conferite de directivă ar fi practic imposibilă sau excesiv de dificilă.
În speţă, din dosar rezultă că legislaţia slovacă în cauză prevede, pe de o parte, că o vânzare la licitaţie poate fi contestată în termen de 30 zile după notificarea executării garanţiei şi, pe de altă parte, că persoana care contestă modalităţile acestei vânzări dispune de un termen de trei luni de la adjudecare pentru a exercita calea de atac.
Curtea aminteşte, de asemenea, că, pentru a proteja drepturile conferite consumatorilor de Directiva nr. 93/13, statele membre au obligaţia să adopte măsuri de protecţie astfel încât să prevină utilizarea în continuare a clauzelor calificate drept abuzive. În acest scop, autorităţile judiciare şi administrative din statele membre trebuie să aibă la dispoziţie mijloace adecvate şi eficace. Mai concret, păstrând totodată posibilitatea alegerii sancţiunilor aplicabile pentru încălcările dreptului Uniunii, statele membre trebuie să se asigure în mod special că sancţiunile aplicabile au un caracter efectiv, proporţional şi disuasiv.
În ceea ce privește caracterul efectiv şi disuasiv, rezultă că, în cursul unei proceduri de executare extrajudiciară a unei garanţii,instanţa naţională competentă ar putea să adopte orice măsură provizorie care interzice continuarea executării unei astfel de vânzări.
În ceea ce priveşte caracterul proporţional al sancţiunii, Curtea subliniază că trebuie să se acorde o atenţie deosebită împrejurării că bunul grevat de garanţie este bunul imobiliar care constituie locuinţa familială a consumatorului. Astfel, în dreptul Uniunii, dreptul la locuinţă este un drept fundamental garantat de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene care trebuie luat în considerare de instanţa naţională în cadrul aplicării Directivei nr. 93/13.
În speţă, Curtea concluzionează că posibilitatea instanţei naţionale competente de a adopta orice măsură provizorie ar putea constitui un mijloc adecvat şi eficace de a împiedica aplicarea clauzelor abuzive, aspect care trebuie verificat de instanţa de trimitere.
Răspunsurile date de CJUE au format obiectul Hotărârii în cauza C-34/13 Monika Kušionová contra SMART Capital a.s..
Directiva nr. 93/13/CEE, invocată în Hotărârea CJUE, are ca scop apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între un vânzător sau furnizor şi un consumator.
***
România şi-a aliniat cadrul legal în materie cu prevederile comunitare. Iată câteva reglementări relevante aflate în vigoare:
– Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial nr. 208/2007;
– Legea nr. 190/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 611/1999, privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare;
– Legea nr. 193/2000, republicată (r3) în Monitorul Oficial nr. 543/2012, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Potrivit art. 6 din lege, clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Legea conţine o Anexă în care sunt redate, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive;
– Ordonanţa de urgenţă nr. 50/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 389/2010, privind contractele de credit pentru consumatori. Ordonanţa NU se aplică la contractele de credit la încheierea cărora consumatorului i se cere să pună la dispoziţia creditorului un bun mobil, cu titlu de garanţie, şi în cazul cărora răspunderea juridică a consumatorului este strict limitată la respectivul bun mobil oferit drept garanţie. Nu se înţeleg prin aceasta contractele de credit în temeiul cărora bunul oferit drept garanţie este însuşi bunul finanţat;
– Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 427/2014, privind drepturile consumatorilor in cadrul contractelor incheiate cu profesionistii, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative. Actul, în vigoare din 13 iunie 2014, asigură transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului şi a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului şi a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European;
Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor.
DOCUMENTELE NECESARE EMITERII AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE
1. Documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii elaborată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate, potrivit legii, pe lângă cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire, inclusiv anexa – se utilizează formularul-model F.8 “CERERE pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare” obţinut de la emitent – va conţine, în mod obligatoriu, următoarele documente:
a) certificatul de urbanism, în copie;*
b) dovada titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii, în copie legalizată, sau, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel;
c) documentaţia tehnică – D.T., în două exemplare, dintre care un exemplar se arhivează la emitent şi un exemplar vizat spre neschimbare se returnează beneficiarului;
d) avizele, acordurile şi punctul de vedere/actul administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente, solicitate prin certificatul de urbanism, în copie;
e) studiile de specialitate, nota tehnică justificativă sau raportul de expertiză tehnică pentru lucrări de intervenţie la construcţii existente, raportul de audit energetic, raportul de expertiză a sistemelor tehnice, certificatul de performanţă energetică a clădirii, pentru lucrări de intervenţie în vederea creşterii performanţei energetice la clădiri şi/sau pentru lucrări de renovare majoră, precum şi studiul privind posibilitatea montării/utilizării unor sisteme alternative de producere a energiei, în cazurile prevăzute de legislaţia privind performanţa energetică a clădirilor şi în măsura în care prin auditul energetic al clădirii se stabileşte că acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcţional, economic şi al mediului înconjurător, solicitate prin certificatul de urbanism, în condiţiile legii, un exemplar;
* Notă: Se pot emite autorizaţii de construire şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru:
a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora;
a1) lucrări de supraetajare a clădirilor cu încă un nivel, o singură dată, în suprafaţă de maximum 20% din suprafaţa construită desfăşurată a clădirilor, cu condiţia situării acestora în afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protecţie a monumentelor, după caz;
a2) lucrări de extindere a clădirilor sociale, de învăţământ, de sănătate, de cultură şi administrative aparţinând domeniului public şi privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, dacă extinderea se încadrează în prevederile regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general – PUG sau planului urbanistic zonal – PUZ, aprobat, în vigoare;
a3) schimbarea folosinţei construcţiilor existente, dacă noua folosinţă corespunde prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general – PUG sau planului urbanistic zonal – PUZ, aprobat, în vigoare;
b) lucrări de reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după caz, a funcţionalităţii acestora;
c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice;
d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor – foraje şi excavări -, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări;
e) organizarea de tabere de corturi.
Conform art. 3 din Normele de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 119/2014, amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 11 ore la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuinţele învecinate.
În cazul în care proiectul de amplasare a clădirilor evidenţiază că distanţa dintre clădirile învecinate este mai mică sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, se va întocmi studiu de însorire.
2. Documentaţia pentru autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare, elaborată în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate, potrivit legii, are aceeaşi structură cu documentaţia pentru autorizaţia de construire şi este considerată completă dacă, pe lângă cererea pentru emiterea autorizaţiei de desfiinţare – inclusiv anexa – (se utilizează formularul-model F.8 “CERERE pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare” obţinut de la emitent), completată cu elementele de identificare şi datele tehnice conform documentaţiei tehnice – D.T.A.D. cuprinde aceleaşi documente menţionate mai sus, adaptate scopului, precum şi certificatul de atestare fiscală privind valoarea de impozitare a imobilului (în copie).
La depunerea documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii se vor avea în vedere următoarele:
– odată cu autorizaţia de construire/desfiinţare se solicită, de regulă, şi autorizarea organizării executării lucrărilor. În această situaţie, solicitantul are obligaţia de a prezenta, pe lângă documentaţia tehnică – D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de bază (D.T.A.C.), documentaţia tehnică – D.T. pentru organizarea executării lucrărilor (D.T.O.E.) – piese scrise şi desenate -, întocmită în baza prevederilor anexei nr. 1 la Lege, împreună cu avizele specifice aferente (aviz circulaţie, aviz pentru ocuparea temporară a domeniului public, aviz sanitar, aviz/contract cu societatea de salubritate şi altele asemenea, după caz), în două exemplare;
– în situaţia în care prin certificatul de urbanism a fost solicitată elaborarea unor studii suplimentare, sintezele acestora se anexează documentaţiei, inclusiv avizele/aprobările obţinute pentru acestea (două exemplare). La nevoie, solicitantului i se va putea cere prezentarea studiilor în întregul lor.
EMITEREA AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE
Autorizaţia de construire/desfiinţare se emite pentru categoriile de lucrări precizate de solicitant în cererea de autorizare, şi detaliate în anexa la cererea pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare (se utilizează formularul-model F.8 “CERERE pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare”).
Autorizaţia de construire/desfiinţare se emite în cel mult 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
Prin excepţie, autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit după cum urmează:
a) maximum 15 zile calendaristice, pentru lucrările la construcţiile reprezentând anexele gospodăreşti ale exploataţiilor agricole;
b) în regim de urgenţă, pentru lucrările de consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică ori prin notă tehnică justificativă în clasa I de risc seismic şi care prezintă pericol public.
În condiţiile Legii, nu se emit autorizaţii provizorii.
În situaţia emiterii autorizaţiei de construire pentru construcţiile cu caracter provizoriu este obligatorie specificarea termenului pentru care se acordă provizoratul, precum şi consecinţele şi măsurile care decurg din depăşirea acestui termen.
Autorizaţia de construire pentru obiectivele industriale, de transport tehnologic etc. se emite numai pentru lucrările de construcţii – inclusiv cele necesare pentru realizarea structurilor constructive de susţinere a utilajelor, echipamentelor sau instalaţiilor tehnologice industriale din componenţa acestora.
VERIFICAREA CONŢINUTULUI DOCUMENTAŢIEI DEPUSE
Structurile de specialitate organizate în cadrul consiliilor judeţene, Primăriei Municipiului Bucureşti şi primăriilor municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi, după caz, ale comunelor, precum şi persoana cu responsabilitate în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii din cadrul primăriilor comunale sau, după caz, structurile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice centrale competente, conform Legii, să emită autorizaţii de construire, au obligaţia de a verifica dacă documentaţia este completă, constatând dacă:
a) cererea este adresată autorităţii administraţiei publice locale competentă, potrivit Legii, să emită autorizaţia;
b) formularul cererii şi anexa sunt completate corespunzător;
c) certificatul de urbanism este în valabilitate, iar scopul eliberării sale coincide cu obiectul cererii pentru autorizare;
d) există dovada titlului solicitantului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii, precum şi, după caz, a extrasului de plan cadastral şi a extrasului de carte funciară de informare, actualizate la zi, dacă legea nu dispune altfel;
e) documentaţia tehnică – D.T. este completă şi conformă cu prevederile anexei nr. 1 la Lege şi ale normelor metodologice;
f) există avizele şi acordurile favorabile şi, după caz, studiile cerute prin certificatul de urbanism;
g) există referatele de verificare a proiectului şi, după caz, referatele de expertizare tehnică/audit energetic, după caz;
h) se face dovada achitării taxelor legale necesare emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare;
i) este aplicată pe piesele scrise şi desenate parafa emisă de Ordinul Arhitecţilor din România, care confirmă dreptul arhitectului/conductorului arhitect, după caz, de a proiecta şi semna documentaţiile.
În situaţia în care, în urma analizei documentaţiei depuse, se constată faptul că documentaţia tehnică – D.T. este incompletă sau necesită clarificări tehnice, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile calendaristice de la data înregistrării, cu menţionarea elementelor necesare în vederea completării acesteia.
Începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora, a depune şi înregistra modificările/completările aduse documentaţiei tehnice iniţiale ca urmare a notificării.
Responsabilitatea emiterii unei autorizaţii pe baza unei verificări superficiale sau părtinitoare revine, în egală măsură, atât semnatarilor autorizaţiei, cât şi persoanelor fizice cu atribuţii în verificarea documentaţiilor şi elaborarea/emiterea autorizaţiilor de construire care răspund material, contravenţional, civil şi penal, după caz, pentru nerespectarea termenelor prevăzute la art. 43 alin. (2) şi (3) din Lege.
Autoritatea administraţiei publice locale/competente, potrivit Legii, emitentă a autorizaţiei de construire/desfiinţare, nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenţa la momentul emiterii actului a unor litigii aparţinând solicitantului, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, privind imobilul – teren şi/sau construcţii -, situaţie în care responsabilitatea revine exclusiv solicitantului, cu excepţia cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară şi este evidenţiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant.
EXAMINAREA TEHNICĂ ŞI AVIZAREA DOCUMENTAŢIEI
Examinarea tehnică a documentaţiei depuse se efectuează de structurile de specialitate şi are ca obiect documentaţia tehnică – D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construire (D.T.A.C.+ D.T.O.E.) sau de desfiinţare (D.T.A.D.+D.T.O.E.), după caz, inclusiv datele înscrise în anexa la cerere, şi constă în examinarea modului în care sunt respectate:
a) datele şi condiţiile cerute prin certificatul de urbanism;
b) reglementările cu privire la întocmirea şi conţinutul proiectului supus autorizării, aşa cum rezultă din anexa nr. 1 la Lege, coroborate cu prevederile art. 21 alin. (4) şi art. 28;
c) prevederile cu privire la competenţele proiectanţilor pentru semnarea documentaţiilor, în conformitate cu prevederile art. 9 din Lege şi ale Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, republicată;
d) prevederile cu privire la verificarea proiectelor de către verificatori de proiecte atestaţi potrivit prevederilor Legii nr. 10/1995privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor, în vederea asigurării cerinţelor de calitate a proiectului;
e) introducerea condiţiilor din avizele, acordurile, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia, favorabile, obţinute în condiţiile Legii, precum şi, după caz, din studiile cerute prin certificatul de urbanism; În situaţia în care documentaţia prezentată este conformă exigenţelor prezentate mai sus, structura de specialitate a emitentului promovează documentaţia în vederea emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare.
REDACTAREA AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE
Autorizaţia de construire/desfiinţare se redactează de către structura de specialitate din cadrul administraţiei publice judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale, ori de persoana cu responsabilitate în domeniile urbanismului, amenajării teritoriului şi autorizării executării lucrărilor de construcţii din cadrul primăriilor care nu au organizate structuri de specialitate, prin completarea “Formularul-model F.11 – AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE”, în conformitate cu documentaţia prezentată.
Prin autorizaţia de construire/desfiinţare emitentul poate impune anumite condiţii pentru perioada executării lucrărilor autorizate, rezultate din aplicarea normelor generale şi locale, privind:
a) condiţiile de utilizare a domeniului public (accese în zona şantierului, staţionări ale utilajelor, închideri de drumuri publice, ocupări temporare de spaţii publice, treceri temporare sau săpături în spaţiile publice, devieri ale circulaţiei auto sau pietonale, protecţia circulaţiei, executarea unor drumuri provizorii, folosirea unor elemente de reclamă etc.);
b) măsurile de protejare a proprietăţilor particulare învecinate;
c) măsurile de protecţie sanitară şi socială în situaţia cazării unor muncitori sezonieri (executarea de baracamente, grupuri sociale, grupuri sanitare, dotări de toate tipurile în cazul unui număr mai mare de muncitori, plata serviciilor suplimentare prestate de unităţile existente etc.);
d) măsurile de securitate la incendiu.
În situaţia autorizării executării lucrărilor pentru construcţii cu caracter provizoriu, la pct. 3 din “Formularul-model F.11 – AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE” emitentul are obligaţia de a face precizări privind obligaţiile care decurg din “caracterul provizoriu şi durata de existenţă limitată până la … “, inclusiv precizări privind termenul de încetare a funcţionării obiectivului autorizat.
În situaţia în care formularul tipizat nu permite înscrierea tuturor menţiunilor necesare, acestea se vor putea insera într-o anexă la autorizaţie (cu menţiunea expresă că aceasta face parte integrantă din autorizaţia de construire/desfiinţare).
Documentaţia tehnică – D.T. (D.T.A.C., D.T.A.D., D.T.O.E., după caz) constituie documentul martor al autorizării, scop în care i se aplică ştampila “VIZAT SPRE NESCHIMBARE”, prevăzută în “Anexa nr. 5 – Model Ştampilă VIZAT SPRE NESCHIMBARE”, pe toate piesele scrise şi desenate componente. Un exemplar se restituie solicitantului odată cu autorizaţia, iar al doilea exemplar rămâne în arhiva emitentului autorizaţiei.
SEMNAREA AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE
Semnarea autorizaţiei de construire/desfiinţare se face de către autoritatea administraţiei publice judeţene/locale, după caz, potrivit competenţelor prevăzute la art. 4 din Lege.
Alături de autoritatea administraţiei publice emitente, autorizaţia de construire/desfiinţare se mai semnează de secretarul general ori de secretar, precum şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, acolo unde nu este instituită funcţia de arhitect-şef. Responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuţiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului.
În absenţa semnatarilor prevăzuţi de Lege, autorizaţiile de construire/desfiinţare se semnează de către înlocuitorii de drept ai acestora, împuterniciţi în acest scop, potrivit prevederilor legale.
În conformitate cu prevederile Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, delegarea de către primar a competenţei de emitere a autorizaţiilor este interzisă.
ÎNREGISTRAREA AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE
Emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare are obligaţia de a institui un registru de evidenţă a autorizaţiilor de construire/desfiinţare, în care acestea sunt înscrise în ordinea emiterii, numărul autorizaţiei având corespondent în numărul de înregistrare a cererii.
În Registrul de evidenţă a autorizaţiilor de construire/desfiinţare se înscriu datele privind: adresa imobilului, numărul cadastral şi numărul de carte funciară, numele şi prenumele solicitantului, codul numeric personal şi adresa, titlul de proprietate asupra imobilului, lucrările autorizate, valoarea lucrărilor autorizate, durata de execuţie şi termenul de valabilitate a autorizaţiei.
Pentru autorizaţiile de construire/desfiinţare emise în condiţiile art. 51 alin. (2)-(4), autorităţile administraţiei publice au obligaţia de a organiza evidenţa acestora.
ELIBERAREA AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE
Autorizaţia de construire/desfiinţare se eliberează solicitantului, direct sau prin poştă (cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire), în termen de maximum 30 zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei complete.
În situaţia în care autorizaţia de construire/desfiinţare este emisă de preşedintele consiliului judeţean sau de primarul general al municipiului Bucureşti, ori, în condiţiile prevăzute de Lege, de către autorităţile administraţiei publice centrale competente, cu excepţia celor prevăzute la art. 43 lit. a) din Lege, o copie a acesteia va fi transmisă spre ştiinţă primăriei pe a cărei rază administrativ-teritorială se află imobilul ce face obiectul autorizării.
În situaţia în care autorizaţia de construire/desfiinţare este emisă de primar în baza avizului structurilor de specialitate ale consiliului judeţean, o copie a acesteia va fi transmisă spre ştiinţă consiliului judeţean.
În situaţia în care autorizaţia de construire/desfiinţare este emisă de primarul de sector al municipiului Bucureşti, o copie a acesteia va fi transmisă spre ştiinţă Primăriei Municipiului Bucureşti.
VALABILITATEA AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE
Prin autorizaţia de construire/desfiinţare emitentul stabileşte şi înscrie în formular:
a) termenul de valabilitate al autorizaţiei de construire/desfiinţare;
b) durata de execuţie a lucrărilor.
Valabilitatea autorizaţiei de construire/desfiinţare se constituie din:
a) intervalul de timp, de cel mult 12 luni de la data emiterii, în interiorul căruia solicitantul este obligat să înceapă lucrările autorizate;
b) în cazul îndeplinirii condiţiei specificate la lit. a), începând cu data anunţată a începerii lucrărilor, valabilitatea autorizaţiei se extinde pe toată durata de execuţie a lucrărilor prevăzută prin autorizaţie.
Durata executării lucrărilor, care reprezintă timpul fizic maxim necesar pentru realizarea efectivă a lucrărilor de construcţii autorizate, se stabileşte de către emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare, pe baza datelor înscrise în cerere – respectiv în anexa la aceasta – conform prevederilor documentaţiei tehnice – D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construire – D.T.A.C. sau de desfiinţare – D.T.A.D., după caz. În funcţie de interesul public şi de gradul de complexitate al lucrărilor, emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare poate reduce durata executării lucrărilor faţă de cea solicitată prin documentaţie, cu consultarea investitorului/beneficiarului, managerului de proiect, proiectantului, sau consultantului, după caz.
În cazul schimbării investitorului pe parcursul executării şi înaintea finalizării lucrărilor, valabilitatea autorizaţiei de construire/desfiinţare se menţine, cu condiţia respectării în continuare a prevederilor acesteia, precum şi a înscrierii în cartea funciară a modificărilor intervenite cu privire la drepturile reale imobiliare. În această situaţie, autorizaţia împreună cu celelalte acte – avize, acorduri, documentaţii etc. -, care au stat la baza eliberării acesteia, aparţin de drept noului investitor (proprietar).
PRELUNGIREA VALABILITĂŢII AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE
În cazul în care lucrările de construcţii nu au fost începute ori nu au fost executate integral în termenele stabilite prin autorizaţia de construire/desfiinţare potrivit prevederilor art. 52, investitorul poate solicita autorităţii emitente prelungirea valabilităţii autorizaţiei.
Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare se va solicita cu cel puţin 15 zile înaintea datei expirării termenului de valabilitate şi se poate acorda, potrivit Legii, o singură dată pentru cel mult 12 luni.
Decizia privind acordarea prelungirii valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare este de competenţa emitentului acesteia, în baza examinării cererii în raport cu:
a) interesul public;
b) complexitatea lucrărilor autorizate;
c) stadiul executării lucrărilor ori cauzele care au dus la nerespectarea termenelor prevăzute în autorizaţie.
Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare se înscrie în originalul autorizaţiei iniţial emise, fără a fi necesară prezentarea unei alte documentaţii. În această situaţie emitentul autorizaţiei are obligaţia de a comunica decizia sa solicitantului, în termen de maximum 15 zile de la depunerea cererii.
PIERDEREA VALABILITĂŢII AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE/DESFIINŢARE. EMITEREA UNEI NOI AUTORIZAŢII
Autorizaţia de construire/desfiinţare îşi pierde valabilitatea prin:
a) neînceperea lucrărilor în termenul de valabilitate stabilit prin autorizaţia de construire/desfiinţare ori nefinalizarea acestora conform duratei de execuţie stabilite prin autorizaţie, dacă nu a fost solicitată prelungirea valabilităţii autorizaţiei;
b) nefinalizarea lucrărilor în termenul acordat ca prelungire a valabilităţii autorizaţiei;
c) modificarea condiţiilor, datelor sau conţinutului documentaţiei care a stat la baza emiterii autorizaţiei.
În situaţiile prevăzute la alin. 1 este necesară emiterea unei noi autorizaţii de construire/desfiinţare.
În cazul nefinalizării lucrărilor în termenul acordat prin prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare, continuarea lucrărilor rămase de executat se va putea face numai după emiterea, în condiţiile legii, a unei noi autorizaţii de construire/desfiinţare, corespunzător stadiului fizic al realizării lucrărilor autorizate la data solicitării, pentru lucrările de construcţii rămase de executat în raport cu proiectul şi avizele care au stat la baza emiterii autorizaţiei iniţiale. În această situaţie taxele de autorizare se vor calcula corespunzător valorii lucrărilor rămase de executat.
În situaţia în care termenul de valabilitate a autorizaţiei a expirat – inclusiv cel acordat prin prelungirea valabilităţii iniţiale -, pentru emiterea unei noi autorizaţii de construire în vederea finalizării lucrărilor rămase de executat valabilitatea certificatului de urbanism, precum şi a avizelor şi acordurilor emise la prima autorizaţie se menţine, cu condiţia realizării construcţiei în conformitate cu prevederile autorizaţiei iniţiale.
În cazul întreruperii execuţiei lucrărilor pe o perioadă îndelungată (peste limita de valabilitate a autorizaţiei de construire/desfiinţare), fără luarea măsurilor de conservare, potrivit prevederilor legale în vigoare privind calitatea în construcţii, continuarea lucrărilor rămase de executat se va putea face numai după emiterea unei noi autorizaţii de construire/desfiinţare, care va avea la bază o documentaţie tehnică întocmită în conformitate cu concluziile referatului de expertiză tehnică a lucrărilor executate.
Orice modificare adusă documentaţiei tehnice – D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii înainte de începerea sau pe parcursul executării lucrărilor este supusă reluării procedurii de autorizare dacă modificările nu se încadrează în limitele avizelor, acordurilor şi actului administrativ al autorităţii pentru protecţia mediului competente.
Verificarea încadrării modificărilor în limitele avizelor şi acordurilor se face de către structurile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice competente, precum şi de verificatorii de proiecte atestaţi în condiţiile legii, cu participarea reprezentanţilor instituţiilor avizatoare, iar verificarea încadrării modificărilor în limitele actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului se realizează de către aceasta potrivit prevederilor legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.
ASIGURAREA CARACTERULUI PUBLIC
În temeiul prevederilor art. 7 alin. (21) din Legea nr. 50/1991, rep. 2, autorizaţiile de construire/desfiinţare împreună cu anexele acestora, respectiv actele de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, au caracter public.
În acest scop, se pun la dispoziţia publicului, pe pagina proprie de internet a autorităţii administraţiei publice competente, emitentă, sau prin afişare la sediul acesteia listele la zi ale actelor de autoritate emise, în vederea solicitării şi obţinerii, după caz, a informaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (23) din Lege.
În temeiul prevederilor art. 7 alin. (22) din Lege, caracterul public al autorizaţiilor de construire/desfiinţare prevăzut la alin. (1) se asigură fără a se aduce atingere restricţiilor impuse de legislaţia în vigoare privind secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea interesului public şi privat, garantarea şi protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice cu privire la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a decis ca instantele nationale pot impiedica provizoriu executarea silita in cazul bunurilor imobiliare care constituielocuinta familiala a celor care le-au oferit drept garantie.
CJUE prezinta, intr-un comunicat de presa, cazul unei femei din Slovacia care, in 2009, a incheiat cu SMART Capital un contract de credit de consum pentru suma de 10.000 de euro. Pentru garantarea creantei, s-a constituit o garantie imobiliara asupra locuintei familiale. Ulterior, femeia a formulat o actiune in anularea contractului de credit si a contractului de constituire a garantiei, indreptata impotriva SMART Capital, invocand natura abuziva a clauzelor din contractul incheiat cu aceasta intreprindere.
In acest context, Curtea Regionala din Presov, Slovacia, sesizata in apel, a adresat CJUE mai multe intrebari preliminare.
“Instanta de trimitere doreste sa se stabileasca daca clauza din contract referitoare la executarea extrajudiciara a garantiei care greveaza bunul imobiliar prezinta un caracter abuziv. Instanta nationala precizeaza totodata ca aceasta clauza permite creditorului sa execute garantia fara interventia unui control jurisdictional”, conform CJUE.
In acest context, Curtea aminteste ca, potrivit Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, politicile Uniunii asigura un nivel ridicat de protectie a consumatorilor. In ceea ce priveste executarea garantiilor care insotesc contractele de imprumut incheiate de consumatori, Curtea constata ca Directiva 93/13 nu contine nicio precizare referitoare la executarea garantiilor.
Cu toate acestea, Curtea subliniaza importanta de a determina, intr-o situatie precum cea in discutie in cauza, in ce masura aplicarea protectiei conferite de directiva ar fi practic imposibila sau excesiv de dificila.
“In speta, din dosar rezulta ca legislatia slovaca in cauza prevede, pe de o parte, ca o vânzare la licitatie poate fi contestata in termen de 30 zile dupa notificarea executarii garantiei si, pe de alta parte, ca persoana care contesta modalitatile acestei vânzari dispune de un termen de trei luni de la adjudecare pentru a exercita calea de atac”, conform sursei citate.
Directia Nationala Anticoruptie (DNA) investigheaza in prezent peste 4.500 de dosare la nivel inalt si mediu, a declarat marti procurorul sef al institutiei, Laura Codruta Kovesi, la conferinta ‘Regula de aur a bunei guvernante si a luptei impotriva coruptiei: impletirea armonioasa a politicilor si a actiunilor de implementare’, organizata de Institutul Aspen Romania.
‘Daca avem in vedere un criteriu cantitativ, in acest an, la nivelul DNA sunt in investigare peste 4.500 de cazuri de coruptie la nivel inalt si mediu. Sigur ca unii ar putea sustine ca acest numar de dosare indica o crestere a coruptiei in Romania. Intr-o alta opinie, la fel de justificata, altii ar putea sustine ca de fapt a crescut eficienta institutiilor anticoruptie in a descoperi si investiga aceleasi infractiuni. Iata un exemplu in care acelasi criteriu poate duce la concluzii diferite’, a argumentat Laura Codruta Kovesi.
Numai anul trecut, a adaugat Kovesi, peste 1.000 de persoane au fost condamnate definitiv de catre instante in urma investigatiilor DNA si procurorii anticoruptie au instituit sechestre asupra unor bunuri in valoare de peste 350 de milioane de euro.
‘In ultimii ani, DNA s-a ocupat in mod exclusiv de investigarea actiunilor de coruptie la nivel inalt comise in Romania si, in acest context, am putut experimenta eficienta diferitelor strategii anticoruptie. Am avut acces la o multitudine de date statistice si, lucrul cel mai important, am fost supusi unor monitorizari permanente si extrem de detaliate, atat interne, cat si internationale. DNA este institutia din domeniul judiciar care se bucura de cea mai mare incredere in randul romanilor si este unul dintre cele cinci exemple de bune practici amintite in raportul anticoruptie al Uniunii Europene, dupa o evaluare a tuturor statelor membre ale Uniunii’, a subliniat sefa DNA.
Premiera in lupta romanilor cu creditele bancare recalculate constant la cursul de schimb actualizat. Un galatean a castigat irevocabil in instanta dreptul de a ii fi transformat creditul din valuta in lei, dar la cursul de schimb de la data acordarii finantarii. Mai mult, instanta a anulat mai multe comisione pe care le-a considerat abuzive, in valoare de 32 de mii de Este o decizie corecta si vor urma si altele
Admite recursul. Modifică în tot sentinţa recurată şi în rejudecare: Admite acţiunea şi în consecinţă : Obligă pârâta să convertească în RON creditul acordat reclamantei, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului, curs majorat cu 10%. Constată nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 32.017,77 lei, reprezentând contravaloare comision de risc. Irevocabil. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27.06.2014.
Document: Hotarâre 230/2014 27.06.2014
Fisa postului
Anexa la CIM nr…………din data de …………..
Sau Revizia nr. 1 la fisa postului anexa la CIM…..
1. Postul: Inspector resurse umane cod COR 333304
2. Departamentul/ Compartimentul din care face parte: Resurse umane
3. Nivelul ierarhic: 4
4. Numele angajatului: Maria Costache
Nota: organigrama companiei are mai multe niveluri ierarhice, managerul general va avea nivelul ierarhic 1.
5. SFERA RELATIONALA a titularului postului:
5.1. Sfera relationala interna:
a) Relatii ierarhice:
subordonat fata de: Managerul de resurse umane
superior pentru: nu este cazul
relatii functionale: cumembrii organizatiei
relatii de cooperare: cu departamentele contabilitate, administrativ si IT
b) Relatii de control: nu este cazul
c) Relatii de reprezentare: nu este cazul
5.2 Sfera relationala externa:
a) cu autoritati si institutii publice: in limita responsabilitatii impuse de post
b) cu organizatii internationale: nu este cazul
c) cu persoane juridice private: furnizorii de servicii RU
6. Responsabilitatile postului:
Raspunde de:
respectarea normelor legale privind secretul si confidentialitatea datelor si informatiilor;
de exactitatea datelor furnizate;
intocmirea si gestionarea documentelor de evidenta a personalului;
inregistrarea si transmiterea corecta si la termen a datelor in REVISAL;
organizarea recrutarii si selectiei personalului, astfel incat sa fie ocupate la timp toate pozitiile libere din firma;
organizarea evaluarii performatei angajatilor, in functie de planul stabilit in firma;
intocmirea corecta si gestionarea documentelor de angajare a personalului;
intocmirea dosarului de pensionare;
intocmirea pontajelor si a statului de plata pentru personalul incadrat;
intocmirea si depunerea declaratiilor privind contributiile la bugetul de stat;
oferirea informatiilor privind problemele de personal;
administrarea bazei de date de evidenta a personalului utilizand PC-ul;
gestionarea eficienta a resurselor financiare alocate;
gestionarea eficienta a aparaturii din dotare;
comunicarea eficienta cu angajatii companiei si eliberarea la termen a tuturor documentelor solicitate de acestia;
comunicarea eficienta cu ITM, AJOFM, ANAF etc. in functie de solicitarile companiei;
modul in care respecta reglementarile: Procedurile si Instructiunile de lucru, Regulamentului intern, Codul de conduita, Codului etic etc.
Nota:
responsabilul SSM va include in aceasta fisa de post si responsabilitatile legate de domeniul sanatatii si securitatii in munca;
responsabilul cu sistemele de calitate certificate in firma va include in aceasta fisa de post si responsabilitatile legate de domeniile de certificare.
7. Atributii:
Zilnice
Atributii
Rezultate
realizarea si eliberarea adeverintelor pentru medicul de familie sau spital;
realizarea si eliberarea adeverintelor de venit;
primirea si arhivarea cererilor de concedii (de odihna, pentru evenimente speciale, fara plata, de formare profesionala);
primirea, analiza si arhivarea formularelor de concedii medicale.
Adeverintele
Dosar cu cererile CO
Dosar cu formularele de concediu medical
Saptamanale
Atributii
Rezultate
transmiterea catre AMOFM / AJOFM a tuturor documentelor necesare anuntarii acestora asupra pozitiilor libere din firma si a ocuparii acestora;
realizarea anuntului de recrutare pentru un post nou in organizatie;
postarea anuntului de recrutare in firma (avizier, intranet, site) daca se organizeaza un proces de recrutare interna;
postarea anuntului de recrutare pe surse externe firmei daca se organizeaza un proces de recrutare externa (site-uri recrutare, retele socializare, site-ul firmei, presa, reviste de profil in format fizic sau electronic etc.);
organizarea procesului de selectie – stabileste zilele si orele pentru interviu, invita candidatii la sediul firmei;
participarea la procesul de selectie in functie de solicitarile managerilor de departament (evaluarea CV-urilor, sustine interviuri);
completeaza documentele specifice procesului de selectie si le arhiveaza conform procedurilor interne;
comunicarea telefonica sau pe e-mail cu candidatii respinsi la selectie sau admisi la selectie;
intocmirea si pastrarea bazei de date cu rezultatele recrutarii si selectiei;
solicitarea de la noii angajati a tuturor documentelor necesare angajarii, verificarea acestora in raport cu cele originale;
planificarea controlulul de medicina muncii pentru noii angajati la furnizorul acreditat de firma;
completarea CIM-urilor in format electronic si printarea acestora;
completarea Fisei de post ca anexa la CIM si printarea acesteia;
inregistrarea si transmiterea noilor contracte individuale de munca in REVISAL;
participarea la integrarea noilor angajati in limitele stabilite la nivel de organizatie;
intocmirea actelor aditionale la CIM-uri;
inregistrarea si transmiterea modificarilor din actele aditionale in REVISAL;
realizarea deciziilor de suspendare;
inregistrarea si transmiterea suspendarilor de activitate in REVISAL;
realizarea deciziilor de detasare;
inregistrarea si transmiterea detasarii activitatii angajatilor in REVISAL;
realizarea deciziilor de incetare, a notelor de lichidare si a adeverintelor de vechime;
inregistrarea si transmiterea incetarii activitatii angajatilor in REVISAL.
Anuntul de recrutare
Rapoartele interviurilor
Baze de date in format electronic
Dosarul personal
CIM
Fisa de post
Decizii
Acte aditionale
Inregistrarile in REVISAL
Rapoartele din REVISAL
Note de lichidare
Adeverinte de vechime
Periodice
Atributii
Rezultate
organizarea procesului de evaluarea performatelor distribuind chestionarele de evaluare evaluatorilor si chestionarele de autoevaluare angajatilor;
planificarea intalnirilor de feedback in urma evaluarii, intre evaluatori si evaluati;
arhivarea documentelor rezultate in urma evaluarii performantelor angajatilor;
realizarea pontajului lunar, pe baza informatiilor primite de la managerii de departamente;
intocmirea statului de plata pentru intreg personalul;
intocmirea si depunerea declaratiilor la bugetul de stat;
realizarea dosarelor prin care se solicita recuperarea sumelor aferente concediilor medicale de la FNUASS;
planificarea controlului periodic de medicina muncii pentru vechii angajati la furnizorul acreditat de firma;
comunicarea permanenta cu furnizorul de servicii medicale in vederea obtinerii la timp a documentelor aferente (certificate Apt de munca);
participarea la procesele de analiza si revizie a fiselor de post oferind suport managerilor de departament sau consultantilor externi;
completarea si eliberarea adeverintei de somaj;
participarea la Targuri de joburi atunci cand i se solicita;
completarea si eliberarea adeverintei pentru mamele care intra in concediul de crestere si ingrijire copil;
realizarea documentelor necesare in vederea pensionarii (limita de varsta sau in caz de imbolnaviri);
realizarea planificarii concediilor anuale, la sfarsitul unui an calendaristic;
revizuirea Regulamentului intern la solicitarea managerului general;
participarea la controalele ITM atunci cand i se solicita de catre conducerea firmei;
depunerea sau ridicarea la/ de la sediul ITM a unor documente specifice activitatii de resurse umane.
Formulare, rapoarte, evaluare
Pontajul
Statul de plata
Declaratiile
Fisele de post
Dosar FNUASS
Adeverinta de somaj
Adeverinta pentru mame
Documente pensionare
Regulament intern revizuit
Planificarea concediilor
Executa si alte sarcini in interesul firmei trasate de seful ierarhic si in limita competentelor profesionale si a fisei postului.
Nota:
responsabilul SSM va transmite si atributiile legate de domeniul sanatatii si securitatii in munca;
responsabilul cu sistemele de calitate certificate in firma va transmite si atributiile legate de domeniile de certificare.
8. Locatia in care isi desfasoara activitatea: sediul central, biroul departamentului de resurse umane
9. Resurse utilizate: laptop cu programul REVISAL instalat si programul de salarii, soft legislatia muncii, telefon fix, telefon mobil
10. Cunostintele necesare ocupantului acestui post sunt in domeniile: legislatia muncii (Codul muncii, Legea 53/ 2003 revizuita), legislatia REVISAL, utilizare soft salarii, implementare procese de recrutare si selectie, metode de evaluarea performantei, metode de integrare, legea somajului, legea dialogului social, legea pensiilor, realizarea documentelor de evidenta a personalului, utilizare PC, realizare PPT
11. Studii/cursuri absolvite/ calificari/autorizari/atestari necesare ocupantului acestui post:
studii medii sau superioare (domeniile sunt stabilite in fiecare firma);
curs de formare – Inspector resurse umane.
12. Limbi straine cunoscute: engleza, nivel mediu – utilizata la nivel conversational si in comunicarea scrisa, pe e-mail
13. Capacitatea de:
analiza si sinteza si de identificare a unor solutii;
adaptare la oameni si situatii noi;
a lucra independent;
a lucra in conditii de stres;
organizare;
14. Criteriile de evaluare (daca acestea nu se regasesc in CIM sau intr-o anexa la CIM, se vor trece in Fisa postului):
criterii comportamentale in domeniile: comunicare, gestionarea timpului, luarea deciziilor, dorinta de dezvoltare personala, lucrul in echipa, inovatie, punctualitate si respectarea termenelor, respectarea regulilor interne
obiective SMART/KPI (key performance indicators – exemple: numar maxim de zile necesar pentru realizarea unor activitati, numar de CV-uri intrate in firma, numar de clienti interni multumiti de activitatea angajatului, numar maxim de erori identificate in documentele realizate, numar maxim de erori in REVISAL, sume maxime platite ca amenzi din vina angajatului).
Fisa individuala a postului a fost stabilita in conformitate cu prevederile legislatiei muncii in vigoare – respectiv, Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
„In copilarie am visat sa devin MEDIC, sa fiu alaturi de oameni, sa-i sustin in atingerea imposibilului, sa aduc speranta in viata lor. Sa fie mai frumosi, mai buni in ceea ce fac, sa se oglindeasca in ochii semenilor si sa zambeasca fericiti, multumiti de imaginea reflectata … Am atins partial acest vis,<<retetele mele>> sunt ideile pe care le dezvolt in curs, <<medicamentele>> sunt informatiile pe care cei din sala le primesc cu multa placere, instrumentele mele sunt laptopul, videoproiectorul, flipchartul, markerul. Si ma mandresc cu faptul ca am sute de <<pacienti>> multumiti. Acestia sunt manageri de companii, manageri de departamente, angajatii departamentelor de resurse umane si toti cei care doresc sa-si construiasca o cariera in domeniul resurselor umane”.
Conform ghidului ANAF, veniturile din cedarea folosintei bunurilor sunt veniturile, in bani si/sau in natura, provenind din cedarea folosintei bunurilor mobile si imobile, obtinute de catre proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal, altele decat veniturile din activitati independente. Aceste venituri se stabilesc pe baza unui contract incheiat intre parti, in forma scrisa.
Astfel, contribuabilii care obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din patrimoniul personal, altele decat veniturile din arendare, au obligatia sa inregistreze contractul de inchiriere la organul fiscal, in termen de 15 zile de la data incheierii contractului intre parti, se arata in documentul citat. Odata cu inregistrarea contractului trebuie depus si formularul 220 „Declaratia privind venitul estimat/norma de venit”.
In cazul in care bunul inchiriat este detinut in comun, contractul se va inregistra de catre fiecare coproprietar la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi are domiciliul. Documentele se vor prezenta in copie si original, urmand ca dupa verificarea realitatii datelor de catre functionarul public de la ghiseu, actele in original sa fie restituie contribuabilului.
In ghidul ANAF se mentioneaza ca documentele necesare pentru inregistrarea contractului de inchiriere sunt:
3 exemplare de contract de inchiriere (un original si doua copii);
dovada detinerii proprietatii (copie si original);
declaratie de venit estimat/norma de venit (formular 220 in doua exemplare);
act de identitate proprietarproprietari (copie si original).
Formularul 220 se depune in termen de 15 zile de la incheierea contractului de inchiriere
Potrivit ghidului oficial al Fiscului, contribuabilii care obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din patrimoniul personal, altele decat veniturile din arendare, sunt obligati sa depuna formularul 220 „Declaratie privind venitul estimat/norma de venit” in termen de 15 zile de la incheierea contractului intre parti.
In cazul contribuabililor pentru care cheltuielile se determina in sistem forfetar si care au optat pentru determinarea venitului net in sistem real, acestia vor depune formularul 220 completat in mod corespunzator, se ara in documentul citat.
Daca persoanele fizice obtin venituri din cedarea folosintei bunurilor din mai multe surse, respectiv contracte de inchiriere, atunci acestea vor depune cate o declaratie estimativa pentru fiecare sursa. In situatia inchirierii bunurilor detinute in comun, fiecare coproprietar va completa si va depune cate o declaratie, corespunzator cotei care ii revine din proprietate.
Reglementările date prin articolele 61 şi următoarele prevăd că amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.
Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 şi 500 de lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 şi 400 de zile.
Revine instanţei să stabilească numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.
Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse, potrivit art. 61 alin. (4), între:
a) 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii;
b) 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de doi ani.
Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.
Fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zilelor-amendă.
Amenda care însoţeşte pedeapsa închisorii
Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii se poate aplica şi pedeapsa amenzii.
Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) şi lit. c) se determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanţă şi nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori agravare a pedepsei.
La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va ţine seama de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit.
Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii
Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
Dacă amenda neexecutată a însoţit pedeapsa închisorii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare, care se adaugă la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă.
În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în condiţiile arătate mai sus, unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.
Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii
În cazul în care pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în parte din motive neimputabile persoanei condamnate, cu consimţământul acesteia, instanţa înlocuieşte obligaţia de plată a amenzii neexecutate cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Unei zile-amendă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunităţii.
Dacă amenda înlocuită conform dispoziţiilor alin. (1) a însoţit pedeapsa închisorii, obligaţia de muncă în folosul comunităţii se execută după executarea pedepsei închisorii.
Executarea muncii în folosul comunităţii încetează prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă rămase neexecutate.
Dacă persoana condamnată, aflată în situaţia prevăzută în alin. (1), nu îşi dă consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, amenda neexecutată se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii conform art. 63.
Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei
Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Dacă noul Cod penal prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii.
Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni
Potrivit art. 39 din noul Cod penal, în caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).
Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu zece ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 900 de lei reprezentând rest din contravaloarea reparaţiei autoturismului proprietatea sa, de avarierea căruia pârâtul este răspunzător; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, în urma accidentului rutier produs la data de 02.07.2012 din vina pârâtului, autoturismul proprietatea sa a suferit avarieri ale căror remedieri, în sumă totală de 2800 de lei, nu au fost achitate decât în parte de către societatea asigurătoare, rămânând un rest de 900 de lei.
În probaţiune, reclamanţii au precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri. Astfel, în dovedirea cererii au fost depuse la dosar: procesul verbal de contravenţie nr. xzy/02.07.2012, certificatul de înmatriculare pentru autoutilitara furgon Ford, declaraţia pârâtului şi a reclamantului date la poliţie, chitanţa din 27.07.2012, factura fiscală zzxxvv din 27.07.2012, poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă a pârâtului la BCR Asigurări.
Ce demersuri juridice a întreprins pârâtul primind acţiunea de chemare în judecată a reclamantului?
Deşi a primit cererea de chemare în judecată a reclamantului, pârâtul nu a formulat în termen legal întâmpinare şi, deşi legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanţă pentru a combate pretenţiile reclamantului.
Ce a decis instanţa de judecată şi cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin sentinţa civilă nr. yxz/12.09.2013, Judecătoria a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 900 de lei, reprezentând pretenţii delictuale, şi a sumei de 80 de lei – cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că la data de 02.07.2012, aflat pe str. Vaselor, pârâtul a condus autoturismul proprietatea sa marca Ford şi, virând la dreapta pentru a intra la Magazinul Universal Z, nu a redus viteza, intrând astfel în coliziune cu auto B-23-ZUM.
Fapta contravenţională a fost constatată de către agenţi ai poliţiei prin încheierea procesului verbal seria PCA nr. xzy/02.07.2012, care a stabilit vinovăţia în sarcina pârâtului.
S-a reţinut că pârâtul avea încheiată asigurare de răspundere civilă obligatorie pentru autoturismul proprietatea sa cu numărul de înmatriculare B-01-TUM, la SC BCR Asigurări SA, potrivit actului constatator şi poliţei de asigurare aflată la dosarul cauzei, consimţind la despăgubirea persoanei vătămate.
Avariile suferite de către autoturismul proprietatea reclamantului, constând în deteriorarea barei din faţă stânga, a farului din faţă stânga, a grilei, au fost remediate prin reperaţii în valoare totală de 2800 de lei, din care 1900 fr lei au fost suportaţi de societatea de asigurări, în virtutea contractului de asigurare încheiat cu aceasta, iar restul de 900 de lei a fost achitat de către reclamant, aşa cum rezultă din chitanţa nr. xzw/27.07.2012.
Prin urmare, au fost reţinute ca îndeplinite cele patru condiţii ale răspunderii delictuale, anume: faptă ilicită (contravenţia săvârşită de pârât), vinovăţia (constatată prin încheierea procesului verbal, necontestat), prejudiciul (avariile produse prin evenimentul rutier) şi legătura cauzală între faptă şi prejudiciu.
De asemenea, s-a reţinut ca dovedită şi plata sumei de 900 de lei, reprezentând contravaloarea de acoperire a prejudiciului cauzat prin fapta pârâtului contravenient.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârât?
Sentinţa civilă nr. yxz/12.09.2013 a Judecătoriei a fost atacată de către pârât, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, solicitând judecarea în lipsă.
În motivare s-a arătat că hotărârea atacată nu este legală deoarece a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii. S-a arătat faptul că, potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, citarea în proces a asiguratorului este obligatorie, însă instanţa de fond nu a procedat ca atare.
De asemenea, s-a susţinut că reclamantul nu a făcut nici dovada că paguba sa nu a fost integral acoperită de societatea de asigurare, aşa cum rezultă din actele de la dosar.
Hotărârea instanţei de fond a fost confirmată sau infirmată de instanţa de control judiciar şi cum s-a argumentat hotărârea respectivă?
Instanţa superioară de control judiciar a respins recursul ca nefondat şi a menţinut hotărârea instanţei de fond, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.
Pentru a pronunţa hotărârea amintită, instanţa a constatat următoarele:
În ceea ce priveşte prima critică a recurentului-pârât, aceasta nu a putut fi reţinută deoarece, potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, citarea asiguratorului de răspundere civilă nu este obligatorie în cadrul procesului reprezentând acţiunea îndreptată împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, pentru diferenţa neachitată de societatea de asigurare.
Astfel, textul menţionat arată că, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.
Însă în cauza de faţă reclamantul s-a îndreptat împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, pentru diferenţa neachitată de societatea de asigurare, iar nu împotriva asiguratorului care a achitat despăgubirea conform poliţei de asigurare în limita sumei asigurate.
Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta – Sectia contencios administrativ si inregistrata sub nr.11530/118/13.09.2010, reclamantul M.C. a solicitat in contradictoriu cu parata INSTITUTIA PREFECTULUI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR, ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna obligareaparatei la inmatricularea fara plata taxei de poluare a autoturismului marca Opel Zafira seria sasiu WOLOTGF7522128267, culoare gri, an fabricatie 2002.
Motivand actiunea, reclamantul invedereaza in esenta ca, a achizitionat acest autoturism in august 2010, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, respectiv din Germania, insa ca, pentru a-l inmatricula in Romania i se impune achitarea taxei de poluare prevazuta in OUG nr. 50/2008.
Reclamantul considera ca, intrucat aceasta taxa trebuie platita la prima inmatriculare in Romania a unui autoturism, s-ar pastra conceptul de „taxa de prima inmatriculare” instituita initial prin prevederile art. 2141 -2143 Cod fiscal, care au fost declarate de instantele romanesti ca fiind neconforme cu dispozitiile art.90 din Tratatul UE.
Reclamantul a mai aratat ca, nici taxa de poluare nu ar fi conforma cu Tratatul UE, respectiv cu art.25, art.28 si art.90, aceasta pentru ca, taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele inmatriculate in Uniunea Europeana si reinmatriculate pentru prima data in Romania, in timp ce pentru autoturismele deja inmatriculate in Romania, la o noua inmatriculare taxa nu mai este perceputa (f.2-6 dos.fond), depunand ca probe: cartea de identitate a vehiculului (f.8), certificatul de inmatriculare tradus in limba romana (f.9), contractul de vanzare-cumparare al autoturismului (f.10) .
Prin Sentinta civila nr.1252/14.10.2010, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamant M.C., si a dispus obligarea paratei sa inmatriculeze autoturismul marca Opel Zafira seria sasiu WOLOTGF7522128267, culoare gri, an fabricatie 2002, fara plata taxei de poluare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut in esenta ca, autoturismul in cauza este din categoria M (1), are capacitatea cilindrica 1995 cm3, fiind fabricat in anul 2002 si inmatriculat pentru prima data in Germania la data de 14.01.2002.
S-a mai retinut ca, autoturismul a fost cumparat de reclamant in data de 19.08.2010, dupa care, in luna urmatoare s-a prezentat la autoritatile romane in vederea inmatricularii autoturismului pentru prima data in Romania, cererea sa fiind respinsa pe motiv ca, nu exista dovada achitarii taxei de poluare reglementata de OUG 50/2008.
Problema de drept care s-a pus in cauza a fost daca legislatia interna potrivit careia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibila cu prevederile legislatiei internationale si comunitare.
Astfel, retine instanta ca, potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81>Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin.2 si art. 9 alin.1).
Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania (art. 4 lit. a), fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand.
Deoarece, OUG a intrat in vigoare la data de 01 iulie 2008 (art.14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara. Taxa se calculeaza de autoritatea fiscala competenta (art 5 alin 1).
Fata de sus-mentionatele dispozitii legale, pentru a interpreta corect acest act normativ si a identifica intentia legiuitorului, tribunalul a utilizat interpretarea teleologica (dupa scop), retinand in esenta ca:
In expunerea de motive care insoteste proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputatilor, este mentionat in mod expres ca, daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecinta ar fi fost facilitarea intrarii in Romania a unui numar foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achizitionate datorita pretului foarte mic. Asadar, se vrea ca taxa pe poluare, al carui scop este, in principiu, corect – `poluatorul plateste` -, sa aiba ca efect imediat diminuarea introducerii in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru.
Se mai arata ca, potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor masuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc si care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene incepand cu data de 15 decembrie 2008 se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplica pana la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
Se retine ca, OUG 208/2008 a fost abrogata prin OUG nr.218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, inmatriculate pentru prima data in afara Uniunii Europene si care se inmatriculeaza in Romania, li se aplica taxele prevazute in anexele nr. 1 si 2. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre masinile noi si cele vechi, inmatriculate in Romania dupa intrarea in vigoare a OUG 50/2008.
A rezultat ca, retine instanta de fond, pentru autovehiculul second-hand in cauza, care face parte din categoria M1 si are norma de poluare Euro 2, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent cand are loc – dupa data de 1 iulie 2008 – prima inmatriculare in Romania.
Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: ”Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne.
Organele fiscale din Romania au invocat legalitatea incasarii taxei, ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicarii directe a reglementarii comunitare.
Instanta de fond a constatat ca, intr-adevar, in cauza sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul national, acesta rezultand din doua argumente:
De la 1 ianuarie 2007, Romania este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constitutie, ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr.57/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii, dinainte de aderare.
Prin Decizia in cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit ca legea care se indeparteaza de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunitatii insasi sa fie pusa la indoiala.
Mai mult, aceeasi decizie a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre aratand ca, dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului national ulterior – or, in speta, taxa pe poluare a fost introdusa in legislatia interna de abia in anul 2008.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit ca, judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fara a solicita sau astepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constitutionale.
Analizand dispozitiile OUG 50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru: cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Apreciaza instanta de fond ca, urmare a adoptarii O.U.G. nr.218/2008, intentia legiuitorului de a influenta alegerea consumatorilor a devenit mai evidenta: a fost inlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrica mai mica de 2.000 cm3 (or, este de notorietate ca in Romania sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se inmatriculeaza pentru prima data in Romania in perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, astfel incat, consumatorii sunt directionati fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja inmatriculat in Romania.
Se protejeaza astfel productia interna, aspect ce reiese explicit din preambulul O.U.G. nr. 208/2008 si OUG 218/2008, potrivita caruia: „Guvernul Romaniei se preocupa de luarea masurilor care sa asigure pastrarea locurilor de munca in economia romaneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare”.
O.U.G. nr.50/2008 este contrara art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania.
Or, dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat, norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotararea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – in speta, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).
Asupra incalcarii art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament s-a pronuntat Curtea de la Luxembourg prin Hotararea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV s.a. c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin Hotararea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia (bananele importate in Italia si fructele cultivate in Italia).
Tribunalul mai remarca un alt tip de discriminare: intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturisme ulterior: doar aceste din urma persoane platesc taxa de poluare, desi este evident ca, polueaza si autoturismele primei categorii de persoane cele inmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul inmatricularii, desi din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca, s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului `poluatorul plateste`.
Acest tip de discriminare se discuta insa in raport de art.16 din Constitutie, art.26 din Pactul International din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de Romania prin Decretul 212/1974 si a art.1 si 2 din OG nr.137/31 august 2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, dispozitii fata de care nu este implinit cadrul procesual (neprecizarea actiunii in acest sens si nechemarea in judecata a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii).
Pentru toate aceste aspecte instanta de fond a admis actiunea .
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata INSTITUTIA PREFECTULUI – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, indicand ca temei de drept prevederile art.299 Cod pr.civila si art.5 al.1 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005, cu urmatoarea motivatie, in esenta:
pentru a se putea proceda la inmatricularea unui autovehicul, serviciul de inmatriculare din cadrul institutiei parate este obligat sa verifice daca la data solicitarii sunt indeplinite si alte conditii de natura juridica, respectiv tehnica a autovehiculului, instanta neputand indeplini atributiile functionarului public desemnat sa verifice aceste conditii impuse la inmatriculare;
instanta de fond a stabilit ca prevederile legislatiei interne contravin legislatiei internationale si comunitare, ori asupra acestor aspecte se poate pronunta doar judecatorul national, deoarece prin lege aceasta atributie revine in mod exclusiv acestuia;
taxa de prima inmatriculare nu contravine normelor europene, atata timp cat, fiecare stat este liber sa instituie taxa pentru inmatriculare si, mai mult, actul normativ care a instituit aceasta taxa, respectiv OUG nr.50/2008, nu a fost declarat neconstitutional.
Solicita admiterea recursului, si pe cale de consecinta, desfiintarea sentintei recurate si respingerea actiunii formulate de reclamantul M.C.
Prin intampinare, intimatul reclamant M.C. solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei pronuntate de prima instanta, cu urmatoarea motivatie, in esenta:
Prima instanta a apreciat corect ca, taxa este discriminatorie pentru autoturismele aduse in Romania din Comunitatea Europeana in scopul revinzarii lor in tara, in situatia in care acestea au fost deja inmatriculate in tara de provenienta, in timp ce la revinzarea autovehiculelor inmatriculate deja in Romania, taxa nu mai este perceputa.
Solicita intimatul reclamant ca instanta sa constate ca, in cauza de fata, taxa de poluare instituita de OUG nr.50/2008 are un caracter ilegal si ca, in cauza sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul national.
Fata de sustinerile recurentei potrivit carora instanta de fond si-a depasit competenta ce-i revine potrivit legii, arata intimatul reclamant faptul ca, acestea nu pot fi primite, deoarece prima instanta nu a dispus obligarea recurentei la inmatricularea autoturismului in orice conditii, ci doar inmatricularea acestuia fara plata taxei de poluare, celelalte conditii de natura juridica sau tehnica privind autoturismul trebuind indeplinite de intimat.
Arata intimatul recurent ca, nici critica cu privire la faptul ca actul normativ care a instituit taxa de poluare, respectiv OUG nr.50/2008 nu a fost declarat neconstitutional nu poate fi retinuta, deoarece instanta de fond nu a analizat neconstitutionalitatea acestui act normativ, ci doar neconcordanta acestuia cu norma europeana, care are prioritate fata de dispozitioile interne contrare (art.148 din Constitutie).
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor aduse sentintei recurate, vazand si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge, ca nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Este unanim admis, atat in literatura de specialitate, cat si in practica judiciara interna si cea a CJCE ca, art.90 din Tratatului de Instituire a Uniunii Europene produce efecte directe si ca atare, creeaza drepturi individuale pe care jurisdictiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
In cauza de fata, Tribunalul a retinut aplicabilitatea prioritara si directa a disp.art.90 din Tratat potrivit cu care „Nici un stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura si mai mari decat cele ce se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.
Judecatorul national, ca prim judecator comunitar, are competenta atunci cand da efect disp.art.90 din Tratat, sa aplice procedurile nationale de asa maniera ca drepturile prevazute in acesta, sa fie deplin si efectiv protejate.
Pe de alta parte, obligatia de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabila numai jurisdictiilor, ci si Guvernului insusi si organelor componente ale acestora, cum sunt bunaoara autoritatile fiscale.
Tribunalul, ca instanta de fond, nu a facut altceva decat sa aplice dispozitiile constitutionale interne si normele Tratatului de asa maniera incat, sa i se recunoasca particularului dreptul sau, de a nu fi impus cu o taxa speciala, discriminatorie la inmatricularea pentru prima data in Romania a autoturismului second-hand, importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
In aceasta maniera, instanta de fond si-a indeplinit misiunea trasata atat de Tratat, cat si de Legea de ratificare a acestuia, precum si de Curtea de Justitie in practica judiciara pertinenta (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M (1) – M(3) si N(1) – N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a autovehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor omologate de acestea, aprobate prin art.3 din Ordinul Ministrului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei nr.211/2003.
Autoturismul reclamantului nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei de poluare – art.3 al.2 si art.9 al.1 – , obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, potrivit art.4 lit.”a” din Ordonanta, fara ca textul sa faca distinctie intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand.
Deoarece OUG nr.50 a intrat in vigoare la data de 01 iulie 2008 conform art.14 al.1, rezulta ca, taxa de poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie, inmatriculate in tara, taxa calculandu-se de Administratia Fiscala competenta, potrivit art.5 al.1 .
In atare conditii, cum scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor, in mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat in sensul hotararii pronuntate, atat timp cat, acest articol se refera la „impozitele si taxele interne”, care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne.
Curtea retine ca, organele fiscale din Romania au invocat legalitatea incasarii taxei, ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a OUG nr.50/2008, in conditiile in care, reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia, ca urmare a aplicarii directe a reglementarii comunitare.
In conditiile date, Curtea constata ca, intr-adevar, in cauza, sunt aplicabile in mod direct dispozitiile dreptului comunitar, care au prioritate fata de dreptul national, aceasta rezultand din doua argumente esentiale:
de la 01 ianuarie 2007 Romania este stat membru al Uniunii Europene, astfel ca, in art.148 al.2 din Constitutie s-a prevazut „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legea interna, cu respectarea prevederilor Actului de aderare”, iar potrivit al.4 al aceluiasi text „Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile al.2”.
prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii dinainte de aderare.
Analizand dispozitiile OUG nr.50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE, nu se percepe la o noua inmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior inmatriculat in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la un autoturism produs in tara sau intr-un alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa de poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate in alt stat membru, astfel ca, cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal, sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
In atare conditii, retine Curtea ca, OG nr.50/2008 este contrara art.90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate intr-un stat UE, precum si pentru cel din prezenta cauza, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si, mai recent, vanzarea autoturismelor noi produse in Romania.
Dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil, cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat, norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor (CJE, Hotararea din 07 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle finanze dello Stato – in speta taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).
Mai trebuie remarcat si un alt tip de discriminare – intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismului anterior datei de 01 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturismele ulterior, si care, platesc taxa de poluare, desi este evident ca, polueaza si autoturismele primei categorii de persoane, cele inmatriculate ulterior.
Discriminarea este realizata de legiuitor care, a legat plata taxei de poluare de faptul inmatricularii, desi din preambulul OG nr.50/2008, rezulta ca, s-a urmarit asigurarea imbunatatirii calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului „Poluatorul plateste”.
Constatand ca stabilirea taxei s-a facut cu incalcarea normelor comunitare, norme care, odata cu aderarea la Uniunea Europeana fac parte din dreptul intern si se aplica cu prioritate, instanta de fond era tinuta sa admita actiunea reclamantului, in modalitatea in care sus-a fost expus.
Codul muncii stabileste, la art. 50, ca un contract individual de munca poate fi suspendatde drept in urmatoarele situatii:
concediu de maternitate;
concediu pentru incapacitate temporara de munca;
carantina;
exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori judecatoresti, pe toata durata mandatului;
indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat;
forta majora;
in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala;
de la data expirarii perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei. Daca in termen de 6 luni salariatul nu si-a reinnoit avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de munca inceteaza de drept.
Reglementarile stabilesc, de asemenea, ca un CIM poate fi suspendat atat din initiativa salariatului, cat si din cea a angajatorului.
Astfel, un angajat poate solicita suspendarea contractului sau de munca in cazul concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani sau a concediului pentru formare profesionala.
De asemenea, tot la initiativa salariatului, se poate suspenda CIM pentru participarea la greva sau pentru exercitarea unor functii elective in cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toata durata mandatului
In ceea ce priveste dreptul angajatorului de a suspenda contractul de munca al salariatului sau, acesta poate fi exercitat, spre exemplu, pe durata detasarii, in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare sau a suspendarii de catre autoritatile competente a avizelor, autorizatiilor sau atestarilor necesare pentru exercitarea profesiilor.
Totodata, angajatorul poate dispune suspendarea CIM pe durata cercetarii disciplinare prealabile sau daca a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti
Atentie! In aceste doua cazuri, insa, daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
In cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care depasesc 30 de zile lucratoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana, cu reducerea corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a reprezentantilor salariatilor, dupa caz.
Contractul individual de munca poate fi suspendat si prin acordul partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale.
Art. 589: Cazurile de amanare
(1)Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amanata in urmatoarele cazuri:
a)cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca persoana condamnata sufera de o boala ce nu poate fi tratata in
reteaua sanitara a Administratiei Nationale a Penitenciarelor si face imposibila executarea imediata a pedepsei, iar instantaconstata, pe baza probelor, ca specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente in reteaua sanitara a Ministerului Sanatatii si apreciaza ca amanarea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un pericol pentru ordinea publica. In aceasta situatie, executarea pedepsei se amana pentru o durata determinata;
b)cand o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. In aceste cazuri, executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea .
(2)In cazul prevazut la alin. (1) lit. a), amanarea executarii pedepsei nu poate fi dispusa daca cel condamnat si-a provocat singur starea de boala, prin refuzul tratamentului medical, al interventiei chirurgicale, prin actiuni de autoagresiune sau prin alte actiuni vatamatoare, sau in situatia in care se sustrage efectuarii expertizei medico-legale.
(3)Cererea de amanare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi facuta de procuror si de condamnat.
(4)Cererea poate fi retrasa de persoana care a formulat-o.
(5)Hotararile prin care se dispune amanarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii.
(6)In cazul in care in timpul amanarii executarii pedepsei pe numele condamnatului este emis un alt mandat de executare a pedepsei inchisorii, acesta nu poate fi executat pana la expirarea termenului de amanare stabilit de instanta sau, dupa caz, pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea .
(7)Hotararea prin care instanta se pronunta asupra cererii de amanare a executarii pedepsei poate fi atacata cu contestatie la instanta ierarhic superioara, in termen de 3 zile de la comunicare .
Reglementarea in Vechiul Cod de Procedura Penala (din 1968)
Art. 453: Cazurile de amanare
(1) Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amanata in urmatoarele cazuri:
a) cand se constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel condamnat sufera de o boala grava, care face imposibila executarea pedepsei, iar instanta apreciaza ca amanarea executarii si lasarea in libertate nu prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. In acest caz, executarea pedepsei se amana pana cand starea de sanatate a condamnatului se va ameliora, astfel incat pedeapsa sa poata fi pusa in executare . Cererea de amanare a executarii pedepsei nu poate fi admisa daca se constata ca tratamentul condamnatului se poate efectua sub paza permanenta, in conditiile prevazute de art. 1391, care se aplica in mod corespunzator;
b) cand o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. In aceste cazuri, executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a determinat amanarea;
c) cand din cauza unor imprejurari speciale executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat,familie sau unitatea la care lucreaza. In acest caz, executarea poate fi amanata cel mult 3 luni si numai o singura data .
(2) Cererea de amanare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate in art. 362 alineatul ultim, iar in cazul prevazut la lit. c) din prezentul articol, si de catre conducerea unitatii la care lucreaza condamnatul.
(21) Cererea poate fi retrasa de cel care a formulat-o.
(22) In cazurile prevazute in alin. 1 lit. a) si b), hotararile prin care se dispune amanarea executarii pedepsei sunt executorii de la data pronuntarii.
(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de munca . In situatia prevazuta la lit. b), executarea pedepsei poate fi amanata pe perioada stabilita de normele legale cu privire la concediul ce se acorda salariatelor inainte si dupa nastere.
Art. 590: Obligatiile condamnatului in cazul amanarii executarii
(1)Pe durata amanarii executarii pedepsei, condamnatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a)sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta;
b)sa ia legatura, in termenul stabilit de instanta, cu organul de politie desemnat de aceasta in cuprinsul hotararii de amanare a executarii pedepsei inchisorii pentru a fi luat in evidenta si a stabili mijlocul de comunicare permanenta cu organul de supraveghere, precum si sa se prezinte la instanta ori de cate ori este chemat;
c)sa nu isi schimbe locuinta fara informarea prealabila a instantei care a dispus amanarea;
d)sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
e)pentru cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. a), sa se prezinte de indata la unitatea sanitara la care urmeaza sa faca tratamentul, iar pentru cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. b), sa ingrijeasca copilul mai mic de un an.
(2)Pe durata amanarii executarii pedepsei, instanta poate impune condamnatului sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a)sa nu se afle in anumite locuri sau la anumite manifestari sportive, culturale ori la alte adunari publice, stabilite de instanta;
b)sa nu comunice cu persoana vatamata sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiuneasau cu alte persoane, stabilite de instanta, ori sa nu se apropie de acestea;
c)sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite.
(3)Obligatiile prevazute la alin. (2) pot fi impuse in masura in care au fost aplicate in continutul pedepsei complementare a interzicerii exercitarii unor drepturi .
Reglementarea in Vechiul Cod de Procedura Penala (din 1968)
Art. 4531: Obligatiile condamnatului in cazul amanarii executarii
(1) Pe durata amanarii executarii pedepsei, condamnatul va respecta urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite de instanta;
b) sa se prezinte la instanta ori de cate ori este chemat sau la organul de politie desemnat cu supravegherea de instanta, conform programului de supraveghere intocmit de organul de politie sau ori de cate ori este chemat;
c) sa nu isi schimbe locuinta fara incuviintarea instantei care a dispus amanarea;
d) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
(2) Pe durata amanarii executarii pedepsei, instanta poate impune condamnatului sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) sa nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite de instanta;
c) sa nu se apropie de persoana vatamata, membrii familiei acesteia, persoana impreuna cu care a comis fapta, martori, experti ori alte persoane, stabilite de instanta, si sa nu comunice cu acestea direct sau indirect;
d )sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) sa nu se afle in locuinta persoanei vatamate;
f) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea in exercitarea careia a savarsit fapta .
Art. 591: Instanta competenta
(1)Instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii amanarii executarii pedepsei este instanta de executare .
(2)In cazul prevazut la art. 589 alin. (1) lit. a), cererea de amanare a executarii pedepsei se depune la judecatorul delegatcu executarea, insotita de inscrisuri medicale. Judecatorul delegat cu executarea verifica competenta instantei si dispune, dupa caz, prin incheiere, declinarea competentei de solutionare a cauzei sau efectuarea expertizei medico-legale. Dupa primirea raportului de expertiza medico-legala cauza se solutioneaza de instanta de executare, potrivit dispozitiilor prezentului capitol.
(3)Instanta de executare comunica hotararea prin care s-a dispus amanarea executarii pedepsei, in ziua pronuntarii, organului de politie desemnat in cuprinsul hotararii de amanare a executarii pedepsei inchisorii pentru a lua in evidenta persoana, jandarmeriei, politiei de proximitate, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse. Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata amanarii.
(4)In caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor stabilite potrivit art. 590, instanta de executare revoca amanarea si dispune punerea in executare a pedepsei privative de libertate. Organul de politie desemnat de instanta in cuprinsul hotararii cu supravegherea celui fata de care s-a dispus amanarea executarii pedepsei verifica periodic respectarea obligatiilor de catre condamnat si intocmeste lunar un raport in acest sens catre instanta de executare .
(5)In cazul in care constata incalcari ale obligatiilor stabilite potrivit art. 590, organul de politie sesizeaza, de indata,instanta de executare .
(6)Instanta de executare tine evidenta amanarilor acordate si, la expirarea termenului, ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul a fost emis, ia masuri pentru aducerea lui la indeplinire. Daca nu s-a stabilit un termen de amanare, judecatorul delegat cu executarea al instantei de executare este obligat sa sesizeze instanta de executare in vederea verificarii subzistentei temeiurilor amanarii, iar cand se constata ca acestea au incetat, sa ia masuri pentru emiterea mandatului de executare ori pentru aducerea lui la indeplinire.
Reglementarea in Vechiul Cod de Procedura Penala (din 1968)
Art. 454: Instanta competenta
(1) Instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii amanarii executarii pedepsei este instanta de executare .
(11) Instanta de executare comunica hotararea prin care s-a dispus amanarea executarii pedepsei, in ziua in care aceasta devine definitiva, sectiei de politie in a carei raza teritoriala locuieste condamnatul, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, precum si altor institutii, in vederea asigurarii respectarii obligatiilor impuse. Organele in drept refuza eliberarea pasaportului sau, dupa caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata amanarii.
(12) In caz de incalcare cu rea-credinta a obligatiilor, instanta revoca amanarea si dispune punerea in executare a pedepsei privative de libertate. Organul de politie desemnat cu supravegherea de catre instanta verifica periodic respectarea obligatiilor de catre condamnat, iar in cazul in care constata incalcari ale acestora sesizeaza, de indata,instanta de executare .
(2) Instanta de executare tine evidenta amanarilor acordate si, la expirarea termenului, ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul a fost emis, ia masuri pentru aducerea lui la indeplinire. Daca nu s-a stabilit un termen, judecatorul delegat al instantei de executare este obligat sa verifice periodic daca mai subzista cauza care a determinat amanarea executarii pedepsei, iar cand constata ca aceasta a incetat, sa ia masuri pentru emiterea mandatului de executare sau, dupa caz, pentru aducerea lui la indeplinire
In vederea despagubirii persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. pentru achizitionarea de autoturisme si ulterior le-au transferat la B.R.D. – S.A. cu acelasi scop, potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.156/2007 aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.232/2008, cu modificarile si
completarile ulterioare si a Hotararii de Guvern nr.392/2014 privind aprobarea elementelor tehnice si modalitatea de stabilire a despagubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, precum si pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti, Ministerul Finantelor Publice a procedat la emisiunea detitluri de stat.
Valoarea despagubirilor acordate este de 45.682.637,79 lei din plafonul de 100.000.000 lei, aprobat initial. Conform prevederilor hotararii de guvern, aprobata in sedinta de guvern, emisiunea de titluri de stat a avut loc la data de 4 august 2014 cu scadenta in data de 3 septembrie 2014, informeaza Ministerul Finantelor Publice.
In prima zi bancara imediat urmatoare datei scadentei emisiunii de titluri de stat, respectiv 4 septembrie, persoanele fizice care au dreptul la despagubire se pot prezenta la ghiseele B.R.D. – Groupe Societe Generale – S.A. sau C.E.C. BANK – S.A., dupa caz, in vederea punerii la dispozitia acestora a sumelor cuvenite.
Intr-un comunicat remis de procurori se arata ca, dupa ce apartinatorii solicitau interventia unui echipaj de prim ajutor in cazul unor persoane decedate, „datele cu caracter personal (nume, adresa, numar de telefon al apelantului, precum si informatii legate de persoana decedatului, inclusiv cele cu caracter medical etc.) erau transmise, cu incalcarea obligatiilor profesionale privind confidentialitatea, telefonic (prin mesaje tip SMS sau apeluri directe) de catre angajati din cadrul sistemului medical de urgenta (operatori, medici, asistenti medicali, angajati ISU – SMURD) sau de catre agentii de politie, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, catre firmele de pompe funebre imediat, in timp de cateva minute de la sesizarea prin 112”.
In consecinta, familiile decedatilor incepeau a fi contactate, direct sau telefonic, de firmele de profil pentru servicii pe care inca nu le solicitasera. Astfel, fie oamenii erau vizitati chiar la locuinta persoanei decedate de catre angajatii de la pompe funebre, sositi neanuntati, fie erau sunati de acestia pe numarul de telefon de pe care au initiat apelul de urgenta in scopul acceptarii serviciilor oferite.
Firmele de pompe funebre primeau mai ales informatii legate de decesele persoanelor in varsta care beneficiau de pensie, intrucat in aceste cazuri apartinatorilor li se acorda ajutorul de deces, in cuantum de 2.223 lei, de catre Casa de Pensii.
Potrivit anchetatorilor, cand se constata un deces, atat operatorii din cadrul serviciului de ambulanta, agentii de politie, cat si membrii echipajelor SMURD sau SABIF erau interesati sa recomande o anumita firma de pompe funebre cu care aveau o intelegere anterioara. Daca se ajungea la incheierea unui contract de prestari servicii funerare, actualii inculpati primeau bani pentru fiecare decedat. Dosarul a fost inaintat spre judecare la Tribunalul Bucuresti.
Făcând aplicare, la cazul nostru, a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) din noul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014, observăm că se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti săvârşită prin:
– neexecutarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea în muncă a unui salariat;
– neexecutarea hotărârii judecătoreşti privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată
Nelegalitatea lipsirii de libertate pentru incapacitatea angajatorului de a îndeplini o obligaţie contractuală
Astfel, ajungem la discuţia propusă, generată prin recursul formulat de un angajator în urma sentinţei penale pronunţată împotriva sa, în noiembrie 2011.
Cum la vremea respectivă aceste dispoziţii figurau în Codul muncii, la recurs, angajatorul recurent a cerut sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261 şi 262 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în vigoare la momentul respectiv.
Chiar dacă răspunderea penală a angajatorului se regăseşte acum în Codul penal, rămâne să vedem opinia sa şi motivarea soluţiei de respingere formulată de Curtea Constituţională a României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că textele de lege criticate, care incriminează faptele de neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor ori reîncadrarea în muncă a unui salariat, încalcă principiul legalităţii incriminării, deoarece transpun în materie penală mijloacele de constrângere deja existente în art. 5803 din Codul de procedură civilă pentru executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti având ca obiect contracte civile.
Astfel, consideră că dispoziţiile penale criticate sunt inutile. În plus, aceste dispoziţii nu ţin cont de situaţia economico-financiară a angajatorului. Mai mult, se creează posibilitatea aplicării a două sancţiuni, una pecuniară şi alta penală, pentru aceeaşi faptă. Însă cea mai gravă încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi a prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale o constituie faptul că pedeapsa penală este prevăzută pentru încălcarea unor obligaţii ce îşi au izvorul într-un contract de muncă. Reprezentând, de altfel, aspecte ce ţin de aplicarea legii, de competenţa instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceste prevederi interzic, într-adevăr, lipsirea de libertate pentru incapacitatea de a îndeplini o obligaţie contractuală.
Însă în ceea ce priveşte textele de lege criticate situaţia avută în vedere este diferită. Astfel, sancţiunea vizează în primul rând nerespectarea caracterului definitiv şi executoriu al unei hotărâri judecătoreşti, fapt ce reprezintă o încălcare a autorităţii statului prin nerespectarea actului de justiţie.
Aşa fiind, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 775/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 842/2012.
În Monitorul Oficial nr. 640 din data de 30 august 2014 a fost publicată Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, ce intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării.
Notă: În prima parte a subiectului puteţi citi despre avizul de angajare/detaşare şi documentele şi condiţiile necesare pentru obţinerea acestuia. Prima parte este aici.
Ce se întâmplă în cazul în care se dorește angajarea unor stagiari sau a unor sezonieri?
În cazul stagiarilor, avizul de angajare se eliberează exclusiv angajatorului persoană juridică în vederea încadrării în muncă a unui străin pentru efectuarea unui stagiu cu durată determinată în scopul obţinerii unei calificări profesionale sau îmbunătăţirii pregătirii profesionale, precum şi al îmbunătăţirii cunoştinţelor lingvistice şi culturale. Durata stagiului nu poate fi prelungită.
În cazul lucrătorilor sezonieri, avizul de angajare se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă a unui străin într-un sector în care activitatea se desfăşoară în funcţie de succesiunea anotimpurilor, cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată determinată care nu poate depăşi şase luni într-un interval de 12 luni. Contractul individual de muncă nu poate fi prelungit.
Ce se întâmplă în cazul unor lucrătorilor transfrontalieri sau unor lucrători înalt calificați?
Avizul de angajare se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă, cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, a unui străin ce se află într-una dintre aceste două situații.
Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungeşte în condiţiile prevăzute de Codul muncii, fără obţinerea unui nou aviz de angajare.
Ce costuri presupune obținerea acestor avize?
La eliberarea avizelor de angajare/detaşare, angajatorul/ beneficiarul prestării de servicii plăteşte un tarif în lei, echivalentul a 200 de euro, raportat la cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii.
Pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători sezonieri, angajatorul plăteşte un tarif în lei echivalent a 50 de euro, raportat la cursul oficial al Băncii Naţionale a României la data efectuării plăţii.
Când se anulează avizul de angajare/detașare și cine îl poate anula?
Avizul de angajare/detaşare se anulează de către Inspectoratul General pentru Imigrări în următoarele cazuri:
– se constată ulterior că la data eliberării avizului de angajare/detaşare nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de OG nr. 25/2014 în acest sens;
– se constată ulterior că avizul de angajare/detaşare a fost obţinut pe baza unor documente false sau falsificate;
– angajatorul/beneficiarul prestării de servicii nu se prezintă la Inspectoratul General pentru Imigrări în vederea ridicării avizului de angajare/detaşare, în termen de 30 de zile de la data programată pentru soluţionarea cererii;
– se constată că până la obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă sau detaşare nu mai sunt îndeplinite condiţiile de eliberare a avizului de angajare/detaşare.
Viza de lungă şedere pentru desfăşurarea de activităţi profesionale se acordă străinilor care urmează să exercite pe teritoriul României profesii liberale reglementate prin legi speciale, cu prezentarea următoarelor documente:
– dovada îndeplinirii condiţiilor legale de exercitare a profesiilor respective;
– dovada faptului că în ţara de origine practică o profesie similară cu cea pe care intenţionează să o desfăşoare în România;
– asigurare medicală pe perioada valabilităţii vizei;
– certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeaşi valoare juridică.
În permisele de şedere eliberate străinilor care au drept de muncă în România se înscrie menţiunea „Drept de muncă”.
Contravenții:
1. Netransmiterea către inspectoratul teritorial de muncă a comunicării privind detaşarea salariaţilor străini, în cel mult cinci zile de la data începerii activităţii acestora pe teritoriul României sau a modificării elementelor prevăzute în această comunicare, reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 la 2000 de lei;
2. Neîndeplinirea obligației de păstrare a avizului de angajare/ detaşare și a unei copii a permisului de şedere sau a documentului de călătorie din care să rezulte legalitatea şederii străinului pe teritoriul României reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă de la 700 la 1.000 de lei;
3. Neîndeplinirea obligaţiei de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în cel mult zece zile de la data începerii activităţii străinilor pentru care nu este necesară obținerea avizului de angajare/detașare pe teritoriul României, a unei copii a contractului individual de muncă, copii a actului de detaşare, precum şi a înscrisurilor care atestă apartenenţa la una dintre categoriile scutite la obținerea avizului precum și neîndeplinirea obligației de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de zece zile, a încetării raporturilor de muncă în ceea ce privește străinul reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.500 la 3.000 de lei;
4. Primirea la muncă a până la cinci străini fără drept de muncă pe teritoriul României constituie contravenţie, conform Codului muncii, și se sancționează cu amendă de la 10.000 la 20.000 de lei pentru fiecare persoană identificată.
Mai mult, în cazul în care străinii ce nu au drept de muncă cu şedere ilegală pe teritoriul României se poate aplica şi una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:
– pierderea totală ori parţială a dreptului beneficiarului prestării de servicii de a beneficia de prestaţii, ajutoare ori subvenţii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, pentru o perioadă de până la cinci ani;
– interzicerea dreptului angajatorului/beneficiarului prestării de servicii de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioadă de până la cinci ani;
– recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor ori subvenţiilor publice, inclusiv a fondurilor Uniunii Europene gestionate de autorităţile române, atribuite angajatorului/beneficiarului prestării de servicii pe o perioadă de până la 12 luni înainte de constatarea faptei;
– închiderea temporară sau definitivă a punctului ori a punctelor de lucru în care s-a săvârşit contravenţia sau retragerea temporară ori definitivă a licenţei de desfăşurare a activităţii profesionale în cauză, dacă acest lucru este justificat de gravitatea încălcării.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de către lucrătorii Inspectoratului General pentru Imigrări şi de către inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.
Dragos Cabat, Managing Partner RisCo, declara, in raportul “Probabilitatea de Insolventa si Valoarea de PIata”, intocmit de companie in februarie ca, “Romania este tara in care sectorul IMM constituit din firme foarte mici reprezinta majoritatea”, datele analizate de RisCo aratand ca valoarea de piata a 162.455 de firme din tara noastra era, la sfarsitul lui 2013, mai mica sau egala cu 1.000 de euro. Acest lucru se intampla in conditiile in care Departamentul pentru IMM-uri din Guvernul Romaniei estima intr-o strategie de acum cateva saptamani ca la finele anului trecut Romania numara aproape 475.000 de IMM-uri
AVOCAT COLTUC MARIUS,specialist in dosare comerciale-insolvente declara ca este un pas mare inainte.
Chiar daca activitatea economica din Romania a cunoscut o oarecare ameliorare in 2013, comparativ cu anii anteriori, considerati “ani de criza”, datele Oficiului National al Registrului Comertului arata ca numarul insolventelor se inscrie in continuare pe un trend ascendent, ajungand anul trecut la aproape 30.000 de firme, cu 10% mai mare decat cel inregistrat pe parcursul anului 2012. Si numarul firmelor radiate si dizolvate a crescut pana la 80.786, respectiv 23.208, la care se mai adauga alte aproximativ 22.000 de firme care si-au suspendat activitatea pe parcursul anului anterior.
Compania Coface considera, intr-un studiu lansat la finalul anului 2013, insolventa ca fiind un risc sistemic in Romania si identifica mai multe cauze structurale care il alimenteaza:
Cresterea importantei creditului comercial, pe fondul unei ponderi mai ridicate a creantelor in active circulante, conform bilanturilor companiilor.
Extinderea termenelor de incasare, pe fondul cresterii mai agresive a creantelor, comparativ cu dinamica cifrei de afaceri. Aceasta indica o relaxare a conditiilor de creditare printre companiile private prin desfasurarea relatiilor de afaceri cu parteneri ce prezinta un risc mai ridicat. Astfel, firmele intrate in insolventa in anul 2013 au inregistrat o scadere a cifrei de afaceri in anul 2012, comparativ cu 2011 de 11%, in timp ce valoarea creantelor a crescut cu 2%.
Nivelul inca ridicat al arieratelor si impactul negativ pe care acestea il au asupra companiilor care lucreaza cu statul.
Situatia mult mai precara a companiilor din punct de vedere financiar si a perspectivelor de autofinantare, pe fondul unor rezerve proprii erodate si in urma restrictiilor de finantare care au persistat in ultimii 3 – 4 ani.
Coface concluziona ca, in cazul companiilor intrate in insolventa in anul 2013, nu subperformanta financiara a pus capat activitatii acestor firme (cu siguranta aceasta a contat, dar nu a jucat un rol crucial in determinarea insolventei), ci mai degraba deciziile defectuoase de management al riscului de credit, gestiunea trezoreriei nete si finantarea oportuna a ciclului de exploatare, lipsa de capitalizare si procesul continuu al dezinvestirii in companiile respective.
“Aproximativ un sfert din companiile insolvente in anul 2013 erau profitabile sau inregistrau o lichiditate teoretica pozitiva (capital de lucru pozitiv). Aceasta pondere nu este suficienta, deoarece atat capitalul de lucru, cat si profitul pozitiv reprezinta o potentare a unor lichiditati viitoare care, daca nu se materializeaza [stocurile nu sunt vandute conform asteptarilor, creantele nu se incaseaza conform scadentelor, partea non-monetara din rulajele aferente contului de profit si pierdere (vanzare pe credit, ajustari pentru amortizare si depreciere etc.)], atunci firma are probleme in onorarea obligatiilor de plata exigibile (ajunse la maturitate)”, detalia raportul Coface.
Insolventa afecteaza si indirect IMM-urile caci socul negativ se rasfrange asupra partenerilor de afaceri
In baza calculelor proprii, Coface apreciaza ca in urma insolventelor din anul 2013, au ramas neacoperite datorii cumulate in valoare aproximativa de 16 miliarde de lei (financiare si comerciale). Aproximativ 40% dintre acestea si-au lasat amprenta asupra sistemului bancar, reprezentand principalul motiv pentru cresterea ratei creditelor neperformante acordate companiilor non-financiare cu 4 puncte procentuale in ultimul an. Restul de 60% au impact asupra partenerilor privati, care la randul lor se pot regasi in incapacitate de plata catre furnizorii lor, efectul de domino fiind de doua ori mai rapid (prin prisma datoriilor neacoperite) decat cel inregistrat in anul anterior.
Asociatia Romana a Bancilor estima si ea, la finalul lunii iunie a acestui an, ca valoarea creantelor pe care alte companii trebuie sa le recupereze de la firmele in insolventa se ridica la circa 10 miliarde de euro, comparativ cu 5,4 miliarde de euro datorii la banci. Florin Danescu, presedintele executiv al ARB a aratat ca, in total, firmele intrate in insolventa au creante estimate la 25 miliarde euro, din care zece miliarde euro catre stat.
IMM-urile au o rata de recuperare a creantelor de sub 2% in cazul insolventei unor clienti, iar procesul de recuperare a banilor poate dura peste doi ani, ponderea creantelor in bilant fiind de 30-50%, chiar peste 60% pentru firmele din comert, potrivit firmei de asigurari comerciale Euler Hermes, citate de Curierul National. IMM-urile au consemnat pierderi semnificative in bilant, pe fondul insolventei unor companii medii si mari in ultimii doi ani, mai sustine firma de asigurari de credit comercial si colectare de creante.
Dincolo de efectele negative asupra partenerilor de afaceri sau sistemului bancar, insolventele au si un puternic impact in plan social. Conform datelor Coface, intrarea in insolventa a celor 26.372 de companii in anul 2013 a determinat pierderea a aproximativ 100.000 de locuri de munca, peste 60% dintre acestea fiind concentrate in urmatoarele cinci sectoare: Fabricarea produselor textile, a articolelor de imbracaminte si incaltaminte; Constructii; Fabricarea substantelor si produselor chimice; Alte activitati de servicii personale; Industria metalurgica. Impactul social al firmelor insolvente in anul 2013 este similar cu cel inregistrat de firmele intrate in insolventa in anul 2012, dar cu 41% mai mare comparativ cu 2011.
Insolventa, reglementata mai nou de o noua lege. Care sunt modificarile relevante din procedura?
Noul Cod al insolventei, in vigoare din 28 iunie, cuprinde prevederi care asigura fluenta procedurii insolventei, sustin specialistii. Astfel, a fost creat cadrul pentru acordarea de finantari firmelor aflate in insolventa si au fost clarificate unele aspecte privind contractele aflate in derulare ale unei companii in insolventa. De asemenea, noile reglementari au schimbat si modul de votare a planului de reorganizare.
Forma actuala a legii este de bun augur si va aduce imbunatatiri in desfasurarea procedurilor de insolventa, este de parere Vasile Godinca-Herlea, asociat coordonator Casa de Insolventa Transilvania (CITR).
„Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa reprezinta o incercare de unificare a reglementarii unor proceduri care au fost pana in prezent cuprinse in varii acte normative, si care au si fost abrogate cu acest prilej. Avem o forma mai compacta a legii, ce contine prevederi pe care CITR le-a sustinut de multa vreme, intrucat ele asigura fluenta procedurii”, a adaugat sursa citata.
Specialistul a declarat pentru AvocatNet.ro ca desi s-a incercat o imbunatatire a reglementarii procedurilor amiabile de pre-insolventa, respectiv a mandatului ad-hoc si a concordatului preventiv, datorita mentinerii conditiilor foarte severe privind pragul procentual al creantelor ce trebuie stinse prin masurile de redresare, aceste prevederi vor avea in continuare aplicabilitate restransa in practica.
Procedura simplificata va putea fi deschisa fata de cei care desfasoara activitati specifice profesionistilor
Potrivit lui Vasile Godinca-Herlea, se va putea deschide procedura simplificata de faliment fata de orice persoana care desfasoara activitati specifice profesionistilor, care nu a obtinut autorizarea ceruta de lege pentru exploatarea unei intreprinderi si nu este inregistrata in registrele speciale de publicitate.
„Aplicarea prezentei legi (n.r Noul Cod al insolventei) fata de aceste persoane nu exclude sanctiunile aplicabile pentru lipsa autorizarii sau inregistrarii respectivei persoane”, a adaugat aceeasi sursa.
In Noul Cod al insolventei se mentioneaza ca procedura simplificata reprezinta procedura de insolventa prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 20 de zile.
Mai exact, procedura simplificata se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:
profesionisti persoane fizice supuse obligatiei de inregistrare in registrul comertului, cu exceptia celor care exercita profesii liberale;
intreprinderi familiale, membrii intreprinderii familiale;
debitori care indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formularii cererii introductive, chiar daca lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, desi numit, mentiunea privitoare la numirea sa nu a fost inscrisa in registrul comertului;
nu detin niciun bun in patrimoniul lor;
actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
administratorul nu poate fi gasit;
sediul social/profesional nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;
debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment;
orice persoana care desfasoara activitati specifice profesionistilor, care nu a obtinut autorizarea ceruta de lege pentru exploatarea unei intreprinderi si nu este inregistrata in registrele speciale de publicitate.
In ceea ce priveste competenta instantei, cererile de deschidere vor fi judecate de tribunalul in a carui circumscriptie compania si-a avut sediul social/profesional cel putin 6 luni anterior datei sesizarii instantei, a mentionat asociatul coordonator al Casei de Insolventa Transilvania. Daca sediul a fost schimbat cu mai putin de 6 luni inainte, atunci sediul principal este cel cu care acesta figura la registrul comertului.
O alta noutate adusa de Legea nr. 85/2014 o reprezinta valoarea-prag de 40.000 lei valabila atat pentru creditori, cat si pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit in procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 31/1990, pentru creante de alta natura decat cele salariale.
„Pentru salariati valoarea-prag este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat. Asadar, si debitorul va trebui sa dovedeasca atingerea acestei valori, in ce priveste creantele pe care nu le poate achita, in urma starii de insolventa”, a punctat Vasile Godinca-Herlea.
Conform Noului Cod al insolventei, creditorul care are o creanta curenta, certa, lichida si exigibila, scadenta de 60 de zile, recunoscuta de administratorul judiciar sau de judecatorul-sindic, peste valoarea-prag, poate solicita in perioada de observatie deschiderea procedurii de faliment a companiei, daca suma nu este achitata in termen de 60 de zile de la recunoasterea creantei.
De asemenea, perioada pentru care creanta certa lichida si exigibila nu a fost achitata a fost redusa de la 90 de zile, cat era prevazuta in vechile reglementari, la 60 de zile, astfel, accesul la justitie este mai facil, a adaugat specialistul.
In schimb, s-a introdus o noua cerinta, prin care debitorul trebuie sa faca dovada notificarii prealabile a organului fiscal competent, in ce priveste intentia de formulare a cererii de deschidere a procedurii insolventei, a continuat aceeasi sursa.
„Dupa depunerea cererii, in cazuri urgente care ar pune in pericol activele companiei, judecatorul-sindic va putea dispune de urgenta, in camera de consiliu si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a oricaror proceduri de executare silita a bunurilor debitorului pana la pronuntarea hotararii cu privire la respectiva cerere. Admiterea cererii de deschidere aduce cu sine suspendarea de drept a actiunilor judiciare/extrajudiare sau a masurilor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra averii companiei”, a declarat asociatul coordonator al Casei de Insolventa Transilvania.
Prin Legea nr. 85/2014, domeniul de aplicare al reglementarilor a fost largit, potrivit sursei citate, iar sub incidenta acestora intra si Regiile Automone. Astfel, un IMM, in calitate de creditor, poate recurge la formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei, daca sunt intrunite conditiile legale, a subliniat aceeasi sursa.
Finantarile pot fi acordate si in perioada de observatie si reorganizare
Noul Cod al insolventei a introdus pentru prima data un mecanism prin care se creeaza cadrul necesar acordarii de finantari in timpul insolventei.
„Finantarile vor fi acordate in perioada de observatie si reorganizare pentru desfasurarea activitatilor curente cu acordul adunarii creditorilor. Acestea vor avea prioritate la restituire, creanta lor fiind satisfacuta inaintea creditorilor garantati anteriori deschiderii procedurii”, a precizat specialistul CITR.
De asemenea, noua lege a introdus din 28 iunie un nou mecanism de protectie pentru debitorul aflat in procedura insolventei care doreste sa-si continue activitatea. Astfel, acesta nu poate fi impiedicat sa participe la licitatii publice pentru motivul deschiderii procedurii de insolventa, a punctat Vasile Godinca-Herlea.
Mai mult decat atat, au fost clarificate, potrivit specialistului CITR, o serie de aspecte controversate in ceea ce priveste contractele aflate in derulare ale unei companii in insolventa.
„Debitorul are obligatia de a achita contravaloarea serviciilor prestate in termen de 90 de zile, in caz contrar furnizorul va fi indreptatit sa intrerupa furnizarea serviciilor. Termenele contractuale de plata mai mici de 90 de zile se vor modifica in termene de 90 de zile la data deschiderii procedurii”, a spus sursa citata.
Potrivit specialistului, daca furnizorul a fost notificat in prealabil despre deschiderea procedurii insolventei si nu isi respecta obligatiile contractuale, atunci va fi sanctionat cu aplicarea unei amenzi judiciare intre 10.000 – 30.000 lei pentru fiecare incalcare a obligatiilor si va raspunde pentru prejudiciile aduse averii companiei.
De asemenea, o clarificare indelung asteptata, sustine specialistul CITR, s-a produs in ce priveste tratamentul contractelor de leasing financiar. Astfel, in cazul rezilierii contractelor de leasing financiar de catre finantator, acesta va putea opta pentru una dintre urmatoarele variante:
transferul proprietatii asupra bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing, catre debitor, caz in care finantatorul dobandeste o ipoteca legala asupra acelor bunuri, avand rang egal cu cel al operatiunii de leasing, si este inregistrat la masa credala,
recuperarea bunurilor ce fac obiectul material al contractului de leasing, iar finantatorul va fi inregistrat la masa credala in alte conditii.
Pentru a eficientiza activitatea companiei sau in situatia in care contractul nu mai poate fi executat, administratorul judiciar va putea cesiona contractele in derulare catre terti, cu conditia ca acele contracte sa nu fi fost incheiate intuitu personae, potrivit prevederilor Codului civil, a continuat specialistul CITR.
Cum se va vota de-acum planul de reorganizare?
In ce priveste reorganizarea judiciara, modificari importante au fost facute referitor la categoriile care voteaza planul si modalitatea de calcul a voturilor exprimate, sustine Vasile Godinca-Herlea. In cazul in care sunt cinci categorii, planul se considera acceptat daca cel putin trei dintre categoriile de creante mentionate in programul de plati accepta planul cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul.
In cazul in care sunt trei categorii, planul se considera acceptat in cazul in care cel putin doua categorii voteaza planul, cu conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul.
Daca sunt doua sau patru categorii, atunci planul se considera acceptat daca este votat de cel putin jumatate din numarul de categorii, cu conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul.
Potrivit lui Vasile Godinca-Herlea, creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu compania pot vota cu privire la planul de reorganizare, sub conditia ca programul de plati sa nu le ofere nicio suma sau sa le ofere mai putin decat ar primi in cazul falimentului si ca orice astfel de plati sa le fie acordate potrivit ordinii de prioritate a creantelor subordinate.
De asemenea, prin noua legislatie a fost creat un mecanism care sa permita distribuirea bunurilor catre creditori, in contul creantelor pe care le detin impotriva averii societatii in insolventa, a declarat specialistul CITR.
„Aceasta va putea avea loc in urma unei propuneri a creditorului, cu obligatia acestuia de a achita toate sumele ce ar fi fost datorate creditorilor aflati pe ordinele de prioritate anterioare, precum si celor de pe aceeasi ordine de prioritate, situatie identica cu cea in care bunul ar fi fost vandut catre un tert. In toate cazurile, pretul bunurilor distribuite creditorilor in contul creantelor nu va fi mai mic decat valoarea stabilita prin raportul de evaluare”, a subliniat sursa citata.
Testul creditorului privat, o modificare binevenita
Pentru a asigura mai multe sanse de reusita reorganizarii companiei si pentru a evita atitudinea prea precauta manifestata anterior de creditorul fiscal, noua lege aduce o clarificare binevenita, sustine Vasile Godinca-Herlea, introducand notiunea „testului creditorului privat”.
Noul Cod al insolventei stabileste ca testul creditorului privat reprezinta analiza comparativa a gradului de indestulare a creantei bugetare prin raportare la un creditor privat diligent, in cadrul unei proceduri de prevenire a insolventei sau reorganizare, comparativ cu o procedura de faliment.
Analiza are la baza un raport de evaluare intocmit de catre un evaluator autorizat membru ANEVAR, desemnat de creditorul bugetar si se raporteaza inclusiv la durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plati propus.
Nu constituie ajutor de stat situatia in care testul creditorului privat atesta faptul ca distributiile pe care le-ar primi creditorul bugetar in cazul unei proceduri de prevenire a insolventei sau reorganizare sunt superioare celor pe care le-ar primi intr-o procedura de faliment.
Deschiderea falimentului: instrument de presiune si factor perturbator
O masura inclusa in noile reglementari privind insolventa, care poate aduce atat avantaje, cat si dezavantaje, este cea referitoare la deschiderea procedurii falimentului.
Mai exact, Noul Cod al insolventei ofera un nou instrument de presiune creditorilor curenti, care in anumite conditii vor putea solicita deschiderea procedurii falimentului fata de debitorul rau-platnic, atat in cadrul perioadei de observatie, cat si in decursul reorganizarii, a declarat pentru AvocatNet.ro Vasile Godinca-Herlea.
„Aceasta masura va reprezenta in mod cert un factor perturbator pentru activitatea companiei si pentru sansele sale de reorganizare. Compania va trebui sa renunte la o parte extrem de necesara a capitalului sau de lucru, pentru a indeparta amenintarea reprezentanta de posibilitatea ca orice creditor curent nemultumit sa solicite intrarea sa in faliment”, a subliniat asociatul coordonator al Casei de Insolventa Transilvania.
Cu alte cuvinte, deschiderea procedurii falimentului, atat in perioada de observatie, cat si in cea de reorganizare reprezinta un avantaj pentru creditori, insa un dezavantaj pentru debitori.
Potrivit Legii nr. 85/2014, titularul unei creante curente, certe, lichide si exigibile ce a fost recunoscuta de catre administratorul judiciar sau de catre judecatorul-sindic si al carei cuantum depaseste valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observatie deschiderea procedurii de faliment al debitorului daca aceste creante nu sunt achitate in termen de 60 de zile de la data luarii masurii de catre administratorul judiciar sau a hotararii instantei de judecata.
De asemenea, daca pe parcursul perioadei de reorganizare debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii sale aduce pierderi sau se acumuleaza noi datorii catre creditorii din cadrul procedurii, atunci oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricand judecatorului-sindic sa dispuna intrarea in faliment a debitorului.
Inregistrarea cererii nu suspenda continuarea activitatii debitorului pana cand judecatorul-sindic nu hotaraste asupra ei, prin incheiere.
Totodata, titularul unei creante curente, certe, lichide si exigibile mai veche de 60 de zile si un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricand in timpul planului de reorganizare sau dupa indeplinirea obligatiilor de plata asumate in plan, trecerea la faliment, se mentioneaza in noile dispozitii.
Cererea sa va fi respinsa de catre judecatorul-sindic in situatia in care creanta nu este datorata, este achitata sau debitoarea incheie o conventie de plata cu acest creditor.
Procedura falimentului ar putea avea prezenta totusi si un avantaj pentru firme.
Conform lui Vasile Godinca-Herlea, procedura falimentului poate fi inchisa fara radierea societatii, in cazul in care toti creditorii inscrisi in tabelul definitiv al creantelor primesc sumele ce li se datoreaza in perioada de observatie sau renunta la judecata in perioada de observatie.
„Daca toti creditorii inscrisi in tabelul definitiv al creantelor primesc sumele ce li se datoreaza in perioada de observatie sau renunta la judecata in perioada de observatie, judecatorul-sindic va dispune inchiderea procedurii, fara a dispune radierea debitorului din registrul in care este inregistrat”, se precizeaza in Noul Cod al insolventei.
Laurentiu a luat un credit de nevoi personale in franci elvetieni, garantat cu o casa. Nu a mai putut sa-l plateasca dupa cinci ani. Ratele ii crescusera de la o luna la alta si n-a avut parte de intelegerea bancii.
Coloji Laurentiu Valentin, imprumutat: „Mi-au spus ca nu au alta solutie si ca ma dau la executare daca nu platesc. Dupa trei saptamani m-am trezit cu executorul”.
A incercat sa vanda apartamentul pe cont propriu. Banca nu i-a luat oferta in considerare. A reusit totusi sa blocheze executarea in instanta, dar a ajuns pe mana unei firme de recuperare a creantelor care cumparase de la banca dosarul sau. Asa numitii recuperatori au fost ma intelegatori decat banca.
Coloji Laurentiu Valentin, imprumutat: „Au zis ca in principiu sunt de acord, ca o sa mai negociem”.
Solutiile oferite de astfel de firme ce cumpara credite neperformante sunt mai variate decat ale bancilor.
Ana Maria Bildea, manager colectare: „O reducere a debitului, un procent pe care noi il putem sterge din datorie. Oferim si rate ca valoare foarte mici in comparatie cu venitul. Nu mai calculam alta dobanda, iar la franci ne uitam la cursul care a fost luat imprumutul si adaptam la acea valoare sa-i fie convenabil sa achite”
Atunci cand o persoană a facut un imprumut si nu-si mai plateste ratele timp de trei luni de zile, creditul devine neperformant. In primul scenariu, banca executa ipoteca. In al doilea scenariu, cand imprumutul este de regula de nevoi personale, banca se hotaraste repede sa-l vanda unei firme de recuperari de creante. Potrivit surselor din piata, acestea se vand la doar 10% din valoarea contabila. Clientul rau-platnic se poate intelege cu recuperatorul sa achite intre 30 si 50% din cat mai avea de plata si sa „stinga” astfel datoria.
Astfel se ajunge intr-o situatie paradoxala: cei care nu-si mai platesc datoriile sunt avantajati in raport cu romanii care fac eforturi sa-si achite fara intarziere ratele.
Astazi Stirile PRO TV au intrebat noua banci daca isi sprijina ori premiaza intr-un fel clientii buni platnici, multi dintre ei aflati acum in situatia de a plati dublul ratei de la momentul contractarii creditului.
Doar OTP Bank a raspuns pana acum. Intr-un comunicat, reprezentantii bancii au informat ca ofera dobanda zero pentru cei care si-au platit ratele fara intarziere timp de noua luni.
Promotia se adreseaza insa doar clientilor care au luat credite anul acesta, dobanda dispare doar trei luni de zile, iar de „oferta” nu a beneficiat inca nimeni.
Potrivit unor surse din mediul financiar, in aceasta toamna bancile urmeaza sa vanda recuperatorilor credite neperformante de peste un miliard de euro. De ce?
Florin Danescu, presedinte executiv al ARB: „Presiunea pusa pe timp, o rapidizare sa spunem a deciziei prin care se constata ca un credit are sanse mai mici sau mai mari sa fie recuperat”
Marius Coltuc, avocat : „O sa avem cel putin 1,6 milioane de executari silite”
Romania este pe locul al treilea in Europa dupa Grecia si Slovenia, la numarul creditelor neachitate la timp.
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11286/107/2012, a fost condamnat inculpatul B.E.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană având o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate, în cursul termenului de încercare.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă, către I.P.J. Alba în vederea anulării permisului de conducere auto al inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 330 RON, din care 30 RON în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul B.E.V., funcţionar public în cadrul Penitenciarului Aiud, a fost oprit în trafic în seara de 22 mai 2012 la un control de rutină şi fiindcă emana miros de alcool, a fost testat la ora 20.00 cu aparatul alcooltest; întrucât rezultatul a fost de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipiului Aiud, unde i s-a recoltat la ora 22.00 o probă de sânge, iar la ora 22.00, a doua proba de sânge. Conform buletinului de analiza toxicologică-alcoolemie din 28 mai 20012 întocmit la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba, valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul recoltării primei probe a fost de 1,00 g‰, iar la momentul recoltării celei de a doua, de 0,85 g‰.
Testarea inculpatului cu aparatul alcotest s-a făcut în prezenţa martorilor asistenţi, T.E. şi D.F. şi tot în prezenţa acestora, inculpatul a declarat lucrătorilor de poliţie că a consumat în jurul orelor 17.00, două sticle cu bere a câte 500 ml.
Acelaşi consum de băuturi alcoolice a fost declarat de inculpat şi la spital, în momentul examinării sale clinice, fiind consemnat de medic în buletinul de examinare clinică, însoţitor al prelevării probelor biologice.
Întrucât, ulterior începerii cercetărilor penale în cauză, inculpatul a modificat aspectele referitoare la consumul de alcool şi intervalul orar, s-a efectuat expertiza de calcul retroactiv a alcoolemiei, întocmindu-se două rapoarte de expertiză, unul conform declaraţiei iniţiale a inculpatului şi în care s-a concluzionat că la ora evenimentului rutier alcoolemia inculpatului avea o valoare teoretică aproximativ de 1,30 g‰ şi un al doilea raport de expertiză întocmit pe baza declaraţiei ulterioare a inculpatului şi în care s-a concluzionat că la ora evenimentului rutier, valoarea teoretică a alcoolemie era apropiată de 0,40 g‰.
Starea de fapt menţionată mai sus rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, probe administrate în faza de urmărire penală şi în cea a cercetării judecătoreşti, şi anume: proces-verbal de constatare a infracţiunii şi lămuririle date în instanţă de agentul constatator P.V.; rezultatul testării cu aparatul alcotest; buletinul de examinare clinică însoţitor al prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal de prelevare a probelor de sânge; buletinul de analize toxicologică alcoolemie din 28 mai 2012 întocmit la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba; rapoartele de expertiză medico-legală din 27 iulie 2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca; declaraţiile martorilor asistenţi; declaraţiile inculpatului.
Pe baza aceste probe instanţa a reţinut că inculpatul B.E.V. a condus în seara de 22 mai 2012 pe str. A.I. din localitatea Unirea autovehiculul marca V. în timp ce avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰.
În drept, fapta inculpatului constituie de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană cu o alcoolemie peste limita legală, prevăzut de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
S-a reţinut existenţa infracţiunii, luând în considerare raportul de expertiză în care calculul retroactiv e indicat pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a inculpatului mai mare de 0,80 g‰, cu o valoare teoretică aproximativ de 1,30 g‰ deoarece este ştiut faptul că valoarea alcoolemiei stabilită prin probe biologice în mg/l alcoolul pur în sânge este dublul valorii alcoolemiei stabilită cu aparatul alcooltest în mg/l alcool pur în aerul expirat, ori aparatul alcooltest a afişat valoarea de 0,64 mg/l adică 1/2 din 1,30.
Chiar dacă în niciuna dintre declaraţii, inculpatul nu a fost sincer, în prima a minimalizat cantitatea de alcool consumată, de frică, ceea ce era firesc, declarând un consum mai redus decât cel real; în cea de-a doua declaraţie, însă inculpatul dă nişte date referitoare la tipul băuturii alcoolice consumate, cantitatea acesteia, intervalul orar şi aportul alimentar care se „potrivesc” atât de bine, încât valoarea teoretică a alcoolemiei coboară mult sub limita de 0,80 g‰.
Conform menţiunii făcute de comisia medicală, rezultatul expertizei este condiţionat de verosimilitatea şi certitudinea probării datelor luate în calcul; ori inculpatul nu a putut proba consumul alimentelor şi alcoolului declarat ulterior şi, totodată, a doua declaraţie nu este nici verosimilă, deoarece este greu de crezut că într-o jumătate de oră, 19.30-20.00, a consumat un grătar din carne de porc, 3-4 mici, 2 sarmale, brânză şi un litru de vin, la ora 20.00, s-a urcat în autoturism, iar în 5 minute a ajuns de la Aiud la Unirea.
Prin urmare, cea de a doua declaraţie a inculpatului fiind neverosimilă, instanţa a înlăturat raportul de expertiză medico-legală care a avut în vedere respectiva declaraţie.
Constatând îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.E.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, şi în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia conform art. 81 C. pen. apreciind că în raport de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevederilor de art. 71 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Totodată, s-a atras inculpatului atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate, în cursul termenului de încercare şi se s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă, către I.P.J. Alba, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul B.E.V.
Prin decizia penală nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul B.E.V. împotriva sentinţei penale nr. 115/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11286/107/2012, a fost desfiinţată sentinţa penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind durata termenului de încercare şi, procedând la o nouă judecată în aceste limite, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa penală atacată.
Instanţa de apel a reţinut că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei este bine proporţionalizată, fiind de natură a asigura realizarea scopului şi îndeplinirea funcţiilor pedepsei.
Între ceea ce spune hotărârea prin conţinutul ei şi piesele aflate la dosarul cauzei nu există contradicţie evidentă, de necontroversat, de natură a justifica existenţa unei erori grave de fapt, care a avut drept consecinţă greşita condamnare a inculpatului, în condiţiile în care atât rezultatul testării cu aparatul alcooltest, cât şi buletinul de analiză toxicologică, precum şi raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei stabilesc că la ora evenimentului rutier inculpatul avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰.
Luând în considerare persoana inculpatului, circumstanţele reale ale cauzei din care rezultă că inculpatul a periclitat siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 181 C. pen., fapta prezentând pericolul social al unei infracţiuni.
Ţinând seama de cele de mai sus, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 10 alin. (1) lit. b) sau b1) C. proc. pen., criticile inculpatului sunt nefondate şi nu se impune achitarea acestuia, iar critica Parchetului privind majorarea pedepsei este neîntemeiată.
S-a reţinut că în cauză, critica Parchetului privind greşita calculare a termenului de încercare, respectiv 4 ani, este întemeiată, deoarece în temeiul art. 82 alin. (1) C. pen. durata suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În cauză durata termenului de încercare este de 3 ani, deoarece cuantumul pedepsei închisorii aplicate este de 1 an.
În limita acestei critici, favorabilă inculpatului, apelul a fost admis.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.E.V., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul declarat, s-au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172, pct. 12 şi pct. 13 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b), iar, în subsidiar, art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Totodată, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, sub aspectul limitelor de pedeapsă.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În cauză, motivele de recurs invocate de apărare, deşi au fost subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 3859alin. (1) pct. 172, 12 şi 13 C. proc. pen., nu se circumscriu acestor temeiuri de casare, care au fost modificate în mod expres de Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, textul art. 3859 C. proc. pen. are următorul cuprins: pct. 172 – când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii; pct. 12- când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii; pct. 13 – când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În cauză, apărarea a solicitat, în realitate, să se constate lipsa trăsăturilor esenţiale ale unei infracţiuni, respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală sau, în subsidiar, că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Raportat la conţinutul temeiurilor de casare invocate, instanţa de recurs constată că apărările inculpatului nu pot fi analizate în limitele actualelor cazuri de casare, dat fiind că nu s-a criticat lipsa vreunui element constitutiv al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Din perspectiva legalităţii hotărârii, instanţa de recurs constată că s-a reţinut în mod corect că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracţiuni, fiind prevăzută de legea penală.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului B.E., prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 se regăseşte încriminată în C. pen. actual, în art. 336 alin. (1), care prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda.
În ce priveşte pedeapsa principală, este adevărat că în abstract aceasta apare mai favorabilă, sub aspectul prevederii alternative a amenzii, însă, în concret, în raport cu proporţionalitatea pedepsei aplicată inculpatului, cuantumul acesteia, de 1 an închisoare, fiind orientat la minimul special prevăzut de lege, instanţa de recurs constată că nu s-ar produce un efect favorabil în raport cu norma de incriminare actuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.V. împotriva deciziei penale nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.V. împotriva deciziei penale nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2014.
Codul rutier a fost modificat recent printr-o ordonanţă de Guvern, iar principalele noutăţi aduse de actul normativ se referă la permisele auto, recoltarea mostrelor biologice şi purtarea centurilor de siguranţă.
Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002privind circulaţia pe drumurile publice se aplică din data de 1 septembrie 2014.
Noutăţi privind posibilitatea de a obţine permisul auto
Au fost introduse anumite clarificări referitoare la persoanele care au domiciliul/reşedinţa în România şi care pot solicita obţinerea permisului auto.
Astfel, se consideră că au domiciliul/reşedinţa în România persoanele care se află în una dintre următoarele situaţii:
• locuiesc în mod obişnuit cel puţin 185 de zile într-un an calendaristic la o adresă sau la adrese din România datorită unor legături personale şi profesionale ori datorită unor legături personale care relevă legături strânse cu adresa sau adresele din România, dacă persoanele nu au legături profesionale;
• revin periodic la o adresă din România datorită unor legături personale cu adresa respectivă, deşi locuiesc alternativ în locuri diferite, situate în două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană, deoarece legăturile lor profesionale sunt într-un loc diferit de cel al legăturilor personale;
• locuiesc în mod obişnuit la o adresă din România datorită legăturilor personale cu adresa respectivă, deşi locuiesc temporar şi în alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană pentru îndeplinirea unei activităţi sau misiuni cu durată determinată.
Atenţie! Noile prevederi stabilesc că participarea la studii în cadrul unei universităţi sau şcoli din România NU implică transferul domiciliului/reşedinţei în România.
Eliberarea permisului cu o nouă valabilitate
Iniţial, în Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 se preciza că eliberarea unui permis cu o nouă valabilitate se realizează la expirarea valabilităţii documentului şi după efectuarea examinării medicale.
In luna august 2014 au aparut urmatoarele comunicate din partea bancilor:
-Volksbank a finalizat vânzarea, către un consorţiu de investitori străini, a unui pachet de 3.566 de credite ipotecare neperformante ale băncii, în valoare de 495 de milioane de euro, portofoliul de credite neperformante fiind astfel redus sub 8%.
-BCR a semnat in iulie o tranzactie de 1 miliard de lei pentru vanzarea unui pachet de credite neperformante, acordate companiilor si garantate, in principal firme debitoare in insolventa sau executare silita, catre un consortiu de investitori straini si linii de finantare disponibile aferente.
si lista poate continua
Sunt vizate peste 1,6 milioane de persoane.
Ce putem face?
Stim cu totii ca, in momentul declansarii scadentei anticipate, este doar un pas pana la inceperea executarii silite si tragedia survine in momentul in care exista o ipoteca instituita pe imobilul pe care il detine persoana in cauza, iar executarea silita se efectueaza pe acest imobil.
Multe persoane nu stiu ca atunci cand au semnat un contract de credit, de fapt, au semnat un angajament variabil in detrimentul acestora si in favoarea bancii, cum ar fi modificarea dobanzii de referinta, aplicarea unor comisioane, cum ar fi cel de risc, de gestiune sau administrare ce, in fapt, duceau la o dobanda ascunsa crescuta, astfel datoria debitorului crescand de la luna la luna.
Salvarea vine din clauzele abuzive
Toate aceste clauze abuzive, cum sunt ele determinate de legea 193/2000 modificata in 2013, duc intr-un final, daca actiunea este facuta corespunzator, la o anulare cel putin partiala a actelor de executare silita, iar daca actele de executare sunt lovite de nulitate absoluta, pot duce chiar la o redobandire a unui imobil pierdut in cadrul procedurii executionale.
Un element extrem de important pe care trebuie sa il aiba in vedere cei executati se refera la cercetarea amanuntita a incuviintarii executarii silite, care poate fi dispusa, sub sanctiunea nulitatii absolute, doar de catre instanta de executare.
In noul cod de procedura civila, instanta de executare se refera la cea din circumscriptia locului unde isi are sediul executorul judecatoresc, raportat la prima instanta in grad, judecatoria. Daca aceasta incuviintare este luata de la o alta judecatorie, atunci executarea silita este nula absolut si toate actele sunt anulate de instanta de judecata investita cu solutionarea contestatiei la executare.
De observat ar fi incheierea de incuviintare a executarii prin prisma incuviintarii la executare atat a debitului ce emana din titlul executoriu, cat si a cheltuielilor de executare. Daca cheltuielile de executare nu sunt cuprinse in mod specific in cadrul incheierii judecatoresti, atunci prin actiunea contestatiei la executare, procesele verbale de stabilire a cheltuielilor pot fi anulate integral.
Trebuie sa avem in vedere faptul ca, prin raportare la dispozitiile codului de procedura, atunci cand titlul executoriu nu emana de la o instanta de judecata, pot fi facute aparari si critici ale titlului executoriu in sensul contestarii exigiblitatii si certitudinii creantei.
Un contract de credit la care avem calculate dobanzile si penalitatile de catre un functionar bancar poate sa aiba erori de calcul, astfel suma intr-un final executata reiese ca fiind in excedent, iar singura instanta competenta sa se pronunte pe o asemenea recalculare este instanta de executare investita cu o contestatie la executare.
Nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca singurii interesati de o stabilire in concret a sumei executate sunt debitorii, ori pentru acestia exista, asa cum am aratat si mai sus, contestatia la executare, menita sa elimine orice suspiciune asupra posibilelor erori de executare.
De retinut este faptul ca atunci cand sunt executati de catre banca, debitorii trebuie sa analizeze in primul rand contractul de credit si sa vada daca intr-adevar nu contine clauze abuzive, iar atunci cand sunt descoperite ele pot fi denuntate in instanta.
Printr-o contestatie la executare se pot elimina din actele de executare sume importante ce pot proveni din recalculari de dobanzi, comisioane ascunse si alte spete bancare, ceea ce ar duce la o scadere considerabila a sumei executate. Astfel, o asemenea decizie poate da posibilitatea redresarii financiare totale sau partiale a debitorului.
Privind suspendarea executarii, instantele din Romania s-au pronunat din moduri diferite, insa majoritatea, atunci cand conditiile au fost indeplinire, au suspendat fara drept de atacare, prin incheieri irevocabile, executarile pornite de banci impotriva clientilor.
Infracțiuni de corupție: luarea și darea de mită, traficul de influență, primirea de foloase necuvenite;
b) infracțiuni asimilate celor de corupție: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisă inclusiv în cadrul acțiunii de executare
silită, reorganizare sau lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenții cu încălcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcții de conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, pentru a obține foloase necuvenite etc.;
c) infracțiuni în legătură directă cu infracțiunile de corupție: tăinuirea bunurilor provenite din săvârșirea unei infracțiuni de corupție sau asimilate; spălarea banilor; abuzul în serviciu; bancruta frauduloasă; evaziunea fiscală; traficul de droguri; trafic de persoane ș.a.;
Legea stabilește trei criterii pentru corupția mare și medie
a) valoarea mitei sau a foloaselor necuvenite este mai mare de 10.000 euro
b) prejudiciul cauzat este mai mare de 200.000 de euro
c) infracțiunile de corupție sunt comise (indiferent de valoarea mitei sau a prejudiciului) de persoane care ocupă poziții importante cum ar fi: deputați, senatori, membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat, procurori și judecători, ofițeri, amirali, generali, primari și viceprimari de municipii, președinți și vicepreședinți de consilii județene, consilieri județeni, prefecți și subprefecți, personal vamal, persoane cu funcții de conducere din regii, companii și societăți naționale.
lista completă: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
Infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, indiferent de valoarea pagubei
a) Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene ori diminuarea ilegala a resurselor din bugetul Comunităților Europene.
b) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor europene
lista completă conform OUG 43/2002 republicată și modificată
a) înșelăciune; *)
b) formele abuzului în serviciu (abuz în serviciu contra intereselor publice, contra intereselor persoanelor)
c) anumite infracțiuni prevăzute în Codul Vamal; *)
d) infracțiunile prevăzute în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. *)
Pe data de 25.09.2014 avocat Coltuc Marius Vicentiu va anunta cu deosebita bucurie lansarea monografiei penale in 2 volume online Ghidul apararii in dosarele aflate la DNA si Ghidul apararii in dosarele aflate la DIICOT
A fost o munca de 3 luni a unei intregi echipe.Vom reveni cu detalii
Cateva aspecte din sumar:
– Competenta DNA/DIICOT pe intelesul tuturor
– Jurisprudenta interna si comunitara
– Jurisprudenta acestor dosare pe fiecare instanta competenta
La data de 01.09.2014 C.A.Coltuc va lansa rubrica online „Ghidul consumatorului abuzat de banca”.Zilnic vom posta informatii despre :
– negocierea contractelor cu banca
– actiuni in instanta pe clauze abuzive
– apararea in executarea silita
Astazi vom vorbi despre: Cum negociez un contract cu banca?
Clauzele „cu scrisu’ mic” pot fi, uneori, adevărate pietre de moară de gâtul clienţilor unei bănci.Eu zic că vina cea mai mare o au clienţii care nu ştiu să îşi negocieze contractele ab initio cum zic juriştii, adică de la început.
În primul rând trebuie citit contractul acasa si nu la sediul bancii. Poţi hotărî dacă, în condiţiile respective, îţi convine să mai închei contractul sau nu, pornind de la aceste constatări, deşi nu poţi schimba structura contractului, poţi negocia anumite clauze în cadrul contractului. Trebuie reţinut un aspect foarte important: când ia banii, omul nici nu se uită ce semnează; se trezeşte abia când trebuie să plătească.
Ce poti intr-adevar negocia
Poţi negocia perioada pentru care angajezi creditul, poţi să negociezi şi anumite aspecte legate de dobândă. Chiar dacă nu vor reduce dobânda la cât vrem noi, se poate obţine, totuşi, prin negociere, un nivel mai scăzut. După aceea, sunt anumite clauze care se referă la rambursarea anticipată. Acest comision variază între 1% şi 5%. Vă daţi seamna că nu este acelaşi lucru dacă dai 1% sau 5% şi atunci începi o discuţie. Şi, dacă nu ajunge la o înţelegere cu banca respectivă se poate adresa unei alte bănci.
În general, băncile au devenit mai conştiente şi şi-au dat seamna că un client trebuie analizat sub toate aspectele. Aparent, poţi să crezi că este un client foarte bun, solvabil, dar realitatea să nu concorde cu aparenţa.
Dacă băncile nu permit negocierea tuturor clauzelor contractuale, atunci acest aspect ar putea fi văzut, în sine, ca o “clauză abuzivă”.
Calificarea ca abuziv al comportamenutlui băncilor este determinată de caracterul nenegociat al contractelor de credit împreună cu lipsa de informaţii, limbajul prolix sau, şi mai grav, dezinformarea consumatorilor.
Astfel, nu orice fel de comisioane sunt abuzive, ci acelea care nu sunt menţionate în contract sau sunt menţionate, însă într-un mod înşelător. Mai exact, cele care nu prevăd partea din credit sau unitatea de timp la care se raportează, precum şi cele care nu au o contraprestaţie reală din partea băncii.
A SE VEDEA SI
1. În multe cazuri (inclusiv cele care sunt acum pe rolul instanțelor), ofertele de creditare din perioada 2005-2008 conțineau aceasta precizare : daca destinatarul ofertei ar intenționa să negocieze contractele pre-formulate, atunci trebuie să știe că va putea fi obligat la plata unui comision. În mod aparent, o astfel de precizare își gaseste o justificare în faptul că banca pregatește aceste contracte pre-formulate ca produse financiare care sunt puse pe piață numai dupa o prealabilă avizare a acestor produse de către BNR.
Odată obținută această avizare, „produsele financiare” sunt introduse în sistemul informatic al băncii, fiind imposibil de modificat în concret, fără o modificare a întregului sistem informatic al băncii. Aparent, avem de-a face cu un cost suplimentar, pe care banca trebuie să îl obțină de la cineva, mai precis, de la cel care are proasta idee de a cere negocierea contractului. Bun, dar oare mai putem vorbi în mod serios, în aceste condiții, de proba negocierii, sarcină care revine, conform art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, profesionistului care intenționează să răstoarne prezumția lipsei negocierii în contractele pre-formulate (adeziune)?
De remarcat aici că, în susținerea soluției din decizia citată, comentariul dnei Țăndăreanu conține și referințe la o decizie a ICCJ, irevocabilă, defavorabilă băncii (decizia din noiembrie 2012, dosar nr. 10464/799/2010). Și această speță are o soluție foarte interesantă (pe lângă multe altele) : „art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 instituie o prezumție relativă a caracterului ne-negociat al clauzelor în cazul contractelor preformulate, prezumție ce poate fi înlăturată doar prin dovada scrisă, făcută de profesionist, a caracterului negociat al contractului or al unor clauze ale acestuia”.
Așadar, prezumția de lipsă a negocierii nu poate fi răsturnată cu interogatoriul, martorii, expertiza etc., aceste probe fiind inadmisibile în litigiile care se poartă asupra caracterului abuziv al unor clauze inserate în contractele pre-formulate ale profesioniștilor cu consumatorii lor. Prezumția de lipsă a negocierii nu poate fi răsturnată nici cu contra-prezumții sau cu speculații la limita logicii după care, dacă un consumator a putut alege între trei oferte, înseamna că a existat negociere.
În decizia Curții de Apel Craiova se arată că „modalitatea în care banca și-a rezervat dreptul de a ajusta rata dobânzii nu poate transforma contractul de credit într-un contract aleatoriu pentru consumator”. Într-adevăr, contractul de credit bancar este un contract comutativ, în care părțile își cunosc sau își pot cunoaște cu precizie drepturile și obligațiile, de la data semnării sale și până la finalul său. Contractul de credit bancar de retail nu este un instrument financiar derivat din care partea tare sa câștige, iar partea slabă să piardă (mai mult sau mai puțin), în funcție de „evenimente semnificative ale pieței financiare” sau de „conjuncturi”. Și în orice caz, contractul nu poate fi aleatoriu pentru o parte (client) și comutativ pentru alta (bancă).
De asemenea, decizia citată mai statuează că „motivele care să îndreptățească banca să ajusteze rata dobânzii nu pot fi arătate ulterior, nici în scris, nici verbal” (ele trebuie arătate în contract, în mod clar și ușor intelegibil, n.n., Gh. P.).
2. În decizia citată s-a considerat, în argumentarea soluției de respingere a excepției de prescripție a acțiunii (N.B.: unele bănci consideră în apărările lor ca sancțiunea pentru clauzele abuzive este nulitatea relativă, prescriptibilă în 3 ani, și nu nulitatea absolută, imprescriptibilă), că aceste clauze, odată ce li s-a constatat caracterul abuziv, sunt lovite de nulitate absolută, din moment ce normele care le reglementează sunt de ordine publică.
Dar, în plus, decizia citată statuează că, dacă se constată nulitatea absolută a unor clauze dintr-un contract concret, atunci soluția se impune erga omnes, tuturor contractelor pre-formulate conținând acele clauze abuzive – tip. Textul art. 13, coroborat cu art. 6 din Legea 193/2000, în forma sa inițială, duce la această concluzie.
Argumentul este sustenabil, întrucât art. 6 din Legea nr. 193/2000 dispune că, dacă o clauză este constatată ca fiind abuzivă, atunci acea clauză este lipsită de efecte față de consumator. Nu este vorba de consumatorul concret (reclamantul din acțiunea directă în instanță, consumatorul vizat de ANPC în emiterea procesului–verbal de constatare a caracterului abuziv al clauzelor din contractul punctual al consumatorului, intervenientul în procesul contravențional declanșat prin plângerea profesionistului etc.). Este vorba de consumatorul generic, de toți consumatorii, de oricare dintre consumatori. Este normal să fie așa, întrucât suntem în prezența unor contracte pre-formulate, cu clauze-tip, introduse în circuitul juridic de profesionist, cu „adresa” la orice consumator care s-ar putea afla în relații contractuale cu profesionistul.
Conceptul inițial însuși al acestei legi și al acestei reguli, concept provenit din Directiva 93/13, duce la această concluzie: odată ce o instanță s-a pronunțat în sensul că o clauză este abuzivă, toate clauzele–tip din contractele pre-formulate ale unui profesionist, clauze identice cu cea constatata ca fiind abuziva, sunt lipsite de efecte fata de consumator. Mai precis, față de toți consumatorii aflați în aceeași situație cu reclamantul câștigător.
Ne punem intrebarea: sa fie posibila o actiune impotriva statului pentru clauze abuzive?
Art. 224 din Codul civil prevede
Răspunderea civilă a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale
Dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar pentru obligaţiile organelor, autorităţilor şi instituţiilor publice care sunt persoane juridice şi niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligaţiile statului.
Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi unităţilor administrativ-teritoriale care nu răspund decât în mod subsidiar pentru obligaţiile organelor, instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea acestora atunci când acestea au personalitate juridică.
Actiunea in despagubiri contra statului se poate intemeia pe dreptul intern (spre exemplu, art. 224 din acutalul Cod civil stabileste raspunderea de garantie a statului pentru toate autoritatile publice centrale), pe Dreptul Uniunii Europen (in acest sens este art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE) sau direct pe jurisprundenta CJUE (de ex., cauza Francovich sau cauza Oghieriakhi). Incalcarea Dreptului Uniunii poate fi invocata fara a fi necesara o prealabila hotarire de infringement (procedura prin care CE sau CJUE constata incalcarea de catre un stat membru a Dreptului Uniunii Europene)
In jurisprudenta mai recenta a CJUE s-a aratat ca, pentru a putea fi admisibila o actiune in despagubire contra statului, este necesara stabilirea unei incalcari suficient de grave a Dreptului Uninii. Ignorarea vadita a jurisprudentei CJUE in domeniu este o astfel de incalcare (solutie prezentata in cauza C 224/01, Kobler vs. Ostereich, 2003).
Solutie pentru cei care au fost deja executati silit
Zehentner vs Austria
In aceasta speta, CEDO a acordat debitorului daune morale de 30 mii euro pentru evacuarea din locuinta, in urmarea unei executari silite derulate in baza unui contract de credit ipotecar care continea clauze abuzive
in acele executari silite incepute si finalizate in baza unor contracte de credit bancar (titluri executorii in ele insele, care au nevoie doar de o incuviintare a executarii.FARA VREO CALE DE ATAC
Atunci ce putem face:
– toata lumea ne indruma sa depunem contestatie la executare si suspendarea executarii.Dar sa fie suficient:Nu
Suspendarea se poate cere numai daca se depune o cautiune foarte mare,iar contestatia nu suspenda de drept executarea silita.
Deci ar trebuie o alta actiune, comunitara.
Ca o concluzie eu zic ca da;ar fi posibila o astfel de solutie
Raportul-directivă pentru confiscarea extinsă a averilor dobândite prin infracţiuni, întocmit de europarlamentarul PDLMonica Macovei, a obţinut votul covârşitor al membrilor Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) din Parlamentul European.
Dintre cei 47 de membri ai comisie LIBE, 44 au votat pentru raportul europarlamentarului roman, un membru a votat împotrivă, iar altul s-a abţinut. Macovei, autoarea raportului şi membră a comisiei, nu a votat.
Urmează votul în Consiliu şi în plenul Parlamentului European din februarie 2014, care e o formalitate. Etapele cele mai grele ale raportorului Macovei au fost negocierile tripartite cu experţii Comisiei Europeane – Consiliului UE – Parlamentului European, acceptarea unor amendamente, apoi votul în Comisia LIBE, de ieri.
Cel mai probabil, directiva confiscării extinse va intra în vigoare înainte de alegerile europarlamentare din luna mai 2014, iar ţările membre UE au la dispoziţie 30 de luni pentru a-şi armoniza legislaţia cu noua directivă.
Această nouă directivă a UE pune în pericol averile obţinute prin infracţiuni de către politicienii români şi de clientela lor.
Cum este acum legislaţia în România
Confiscarea extinsă există şi în actuala legislaţie românească, însă are o procedură greoaie, ineficientă, condiţionată de existenţa unei condamnări de minim 4 ani închisoare.
Pentru a putea fi aplicată confiscarea extinsă, Parchetele din România trebuie să aibă un aparat instituţional propriu, care să se ocupe de identificarea bunurilor şi de punerea lor sub sechestrul, iar instanţele de judecată nu ar trebui să ridice sechestrul asigurator.
De asemenea, specialiştii susţin că, pentru eficientizarea recuperării bunurilor provenite din infracţiuni, trebuie desprins de Ministerul Justiţiei, adică de subordonarea politică, Oficiul de Prevenire a Criminalităţii şi Cooperare pentru Recuperarea Creanţelor Provenite din Infracţiuni. Înstituţia poate obţine, in vreo opt ore susţin specialiştii, informaţii despre bunurile oricărui român atât din ţară, cât şi din străinătate.
Confiscarea extinsă
(1) Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 112, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare:
a) infracţiuni privind traficul de droguri şi de precursori;
b) infracţiuni privind traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile;
c) infracţiuni privind frontiera de stat a României;
d) infracţiunea de spălare a banilor;
e) infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei;
f) infracţiuni din legislaţia privind combaterea terorismului;
g) constituirea unui grup infracţional organizat;
h) infracţiuni contra patrimoniului;
i) nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive;
j) falsificarea de monede, timbre sau de alte valori;
k) divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, infracţiuni privind regimul importului şi al exportului, precum şi al introducerii şi scoaterii din ţară de deşeuri şi reziduuri;
l) infracţiuni privind jocurile de noroc;
m) infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;
n) infracţiuni de evaziune fiscală;
o) infracţiuni privind regimul vamal;
p) infracţiuni de fraudă comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice;
q) traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană.
(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
(3) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată ori de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.
(4) Prin bunuri, conform prezentului articol, se înţelege şi sumele de bani.
(5) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite se vor avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată, membrii familiei acesteia.
(6) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.
(7) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, precum şi bunurile produse de acestea.
(8) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada prevăzută la alin. (2), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
În România, ca şi în alte state membre ale UE, avem coduri, legi, ordonanţe, dar şi dispoziţii constituţionale şi standarde CEDO în materia supusă dezbaterilor noastre de astăzi. Există oare contradicţii între acestea? Au existat şi opinii în acest sens. Probleme legate de sarcina probei, de prezumţia dobândirii licite a averilor şi altele au generat interpretări diverse şi abordări diferite. Sunt direct interesat de concluziile discuţiilor care vor avea loc în cadrul sesiunilor de lucru în legătură cu aceste probleme pe care în mod corect le-aţi identificat şi le-aţi inclus în agenda întâlnirii. Cred că procurorii trebuie să aplice legile existente, cu respectarea drepturilor omului, dar să lase în seama judecătorilor şi, de ce nu, a politicienilor analizele problemelor de constituţionalitate ce pot fi identificate sau uneori imaginate.
Relativ recent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o primă decizie definitivă în materia confiscării extinse, în cauză nefiind invocată de către părţi sau de către instanţă nici o excepţie de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1922/5 iunie 2013 pronunţată în dosarul nr. 904/36/2012 , instanţa supremă a admis recursul declarat de procuror şi a dispus confiscarea extinsă a două imobile obţinute de către inculpat cu credit ipotecar, întrucât veniturile lunare obţinute de acesta pe parcursul a patru ani au fost inferioare cuantumului lunar al ratelor plătite în aceeaşi perioadă.
Cred că trebuie să avem în vedere nu doar prevederea constituţională potrivit căreia „ Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al averii se prezumă” sau formularea Curţii Constituţionale privind reducerea sarcinii probei în ceea ce priveşte sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune ce are legătură cu criminalitatea organizată.
În ceea ce priveşte compatibilitatea confiscării extinse cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, putem şi trebuie să avem în vedere, în principal, standardele privind dreptul la un proces echitabil – art.6 paragraful 1, prezumţia de nevinovăţie – art.6 paragraful 2 şi protecţia proprietăţii – art. 1 din Protocolul nr. 1.
Analiza jurisprudenţei CEDO (voi menţiona doar două cauze deosebit de importante şi anume: Grayson şi Barnham împotriva Regatului Unit şi Phillips împotriva Regatului Unit) arată în mod clar faptul că aplicarea practică a diverselor dispoziţii naţionale care nu numai că permit confiscarea extinsă, dar instituie o prezumţie legală de dobândire ilicită a fost considerată de Curtea Europeană ca fiind compatibilă cu noţiunea de proces
Donaţia, alături de legat (testament), reprezintă o liberalitate. Aceasta (liberalitatea – n.a.) este actul juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane.Donaţia este un contract prin care o persoană, numită donator, transmite în mod gratuit şi, de regulă, irevocabil, dreptul de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil către o altă persoană, numită donatar, care îl acceptă.
Donaţia este un contract cu titlu gratuit pentru că una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj. De asemenea, donaţia este şi irevocabilă în baza principiului reglementat de Art. 985 din noul Cod Civil. O excepţie de la acest principiu este donaţia încheiată între soţi care poate fi revocată, însă numai în timpul căsătoriei.
Potrivit art. 1011 din noul Cod Civil, donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute. Prin urmare, pentru a fi valabil, atât actul de donaţiea unui bun imobil (casă, apartament, teren etc.), cât şi a unui bun mobil (automobil, bani etc.) trebuie încheiat la notarul public, în formă autentică.
Acte necesare donaţie imobil (casă, apartament, teren etc.)
acte de identitate părţi;
acte de proprietate asupra imobilului ce face obiectul donaţiei (după caz: contract vânzare-cumpărare, contract de donaţie, proces-verbal de predare-primire, act vânzare-cumpărare autentificat, sentinţă/decizie civilă definitivă şi irevocabilă, titlu de proprietate, certificat de moştenitor etc.);
certificat fiscal pe numele proprietarului, eliberat de Administraţia Financiară competentă, din care să rezulte că proprietarul este la zi cu plăţile către Stat. Administraţia Financiară competentă este cea la care se plăteşte impozitul anual pentru imobilul respectiv. Certificatul fiscal este valabil numai până la sfârşitul lunii în curs. În situaţia înstrăinării dreptului de proprietate asupra unui bun aflat în coproprietate, organul fiscal emite certificate de atestare fiscală fiecărui proprietar, proporţional cu cota-parte de proprietate indiviză a acestuia, astfel încât la înstrăinarea întregului bun aflat în coproprietate se impune să se solicite tuturor coproprietarilor certificate de atestare fiscală, pentru cota deţinută de fiecare dintre ei;
documentaţia cadastrală a bunului imobil (fişa bunului imobil şi planul de amplasament, respectiv planul releveu), întocmită de un expert cadastral autorizat;
extrasul de carte funciară se obţine prin intermediul biroului notarial şi este valabil 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii;
în cazul apartamentelor, adeverinţa eliberată de asociaţia de proprietari sau locatari care sa arate că proprietarul este la zi cu datoriile faţă de aceasta (întreţinere, cheltuieli, reparaţii, cheltuieli comune etc.). Adeverinţa nu este necesară în cazul în care cumpărătorul consimte să preia eventualele debite existente;
în cazul terenurilor, certificat de urbanism;
În plus, pentru persoane juridice:
certificat de atestare fiscală a persoanei juridice valabil, eliberat de ANAF;
certificatul de înregistrare la Registrul Comerţului sau actul în baza caruia îsi desfăşoară activitatea persoana juridică;
certificat constatator valabil, eliberat de Registrul Comertului (pentru societăţi comerciale). În lipsa certificatului constator, biroul notarial poate elibera, contracost, un extras prin serviciul RECOM Online.
împuternicire (delegaţie, hotărâre A.G.A) pentru reprezentantul persoanei juridice la încheierea actului (dacă este cazul).
Costuri – taxe notariale
Pentru calcularea taxelor care trebuie plătite la autentificarea contractului de donaţie, folosiţi calculatorul nostru de taxe pentru astfel de contracte. Calculatorul de taxe foloseşte metoda de calcul descrisă mai jos, reglementată de ANEXA Nr. 2 la Ordinul Nr. 46/C/2011 al Ministerului Justiţiei privind normele privind tarifele de onorarii pentru serviciile prestate de notarii publici. Preţul indicat de calculator va fi cel care vi se va percepe şi de către biroul nostru notarial.
Tariful notarial perceput pentru autentificarea contractului de donaţie se calculează gradual, pe tranşe, în funcţie de valoarea bunului care face obiectul vânzării.
Tabelul de mai jos indică tranşele la care trebuie raportată valoarea bunului pentru a calcula onorariul de autentificare, cât şi cotele procentuale care alcătuiesc onorariul notarial final şi ce reprezintă acestea.
Valoarea imobilului donat
Formulă de calcul onorariu notarial
a) până la 15.000 lei
2,2%, dar nu mai puţin de 150 lei
b) de la 15.001 lei la 30.000 lei
330 lei + 1,6% pentru suma care depăşeşte 15.001 lei
c) de la 30.001 lei la 60.000 lei
580 lei + 1,3% pentru suma care depăşeşte 30.001 iei
d) de la 60.001 lei la 300.000 lei
970 lei + 0,9% pentru suma care depăşeşte 60.001 lei
e) de la 300.001 lei la 600.000 lei
3.130 lei + 0,65% pentru suma care depăşeşte 300.001 lei
f) peste 600.001 lei
5.080 lei + 0,44% pentru suma care depăşeşte 600.001 lei
Impozitul către Stat
Nu se plăteşte impozit pentru rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi. În acest sens, art. 77^1 lit. b) alin 2) din Codul Fiscal prevede:
(2) Impozitul […] nu se datorează în următoarele cazuri:
[…]
b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.
Pentru părţile contractului de donaţie care nu sunt rude sau afini până la gradul al III-lea inclusiv, ori soţi, notarul public are obligaţia legală să încaseze pentru Stat şi impozitul pe transferul proprietăţii. Impozitul pe care donatorul îl datorează Statului pentru donaţia oricărui fel de construcţie cu sau fără teren se calculează astfel:
dacă donatorul deţine imobilul de mai puţin de 3 ani:
3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
peste 200.000 lei, 6.000 lei + 2% calculate la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.
dacă donatorul a dobândit imobilul de mai mult de 3 ani:
2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv;
peste 200.000 lei, 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.
Impozitul pe donaţie (pentru cazurile în care acesta se percepe, când părţile nu sunt rude apropiate sau soţi) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. Dacă valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză.
În cazul în care există mai mulţi coproprietari, impozitul se calculează la valoarea deţinută de fiecare coproprietar, iar dacă nu sunt precizate cotele-părţi pe care aceştia le deţin în acea proprietate se prezumă că fiecare coproprietar deţine o cotă egală cu a celorlalţi.
Este de menţionat că nu trebuie plătite două impozite calculate distinct, atunci când, spre exemplu, o singură persoană donează un imobil către doi soţi. Impozitul se stabileşte defalcat doar atunci când mai mulţi coproprietari înstrăinează prin acelaşi act.
Taxe încasate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI)
1. Taxa pentru extrasul de carte funciară în vederea autentificării contractului de vânzare-cumpărare
Conform legii cadastrului, notarul public poate autentifica un act de donaţie a unui bun imobil numai pe baza extrasului de carte funciară emis stict în acest scop de Biroul de Carte Funciară din cadrul Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sau, după caz, a certificatul de sarcini.
Taxa percepută de ANCPI-OCPI pentru eliberarea unui extras de autentificare este:
40 de lei, în regim normal – se eliberează în două zile (termen de recomandare) şi
200 de lei, în regim de urgenţă (1 zi)
2. Tariful ANCPI-OCPI pentru întabulare
După finalizarea contractului de donaţie, dreptul de proprietate al noului proprietar va trebui întabulat în cartea funciară.
Tariful perceput de ANCPI pentru această operaţiune este prevăzut de ANEXA nr. 1 din Ordinul 39/2009 privind tarifele şi taxele ANCPI/OCPI şi a altor unităţi subordonate şi reprezintă un procent de 0,15% din preţul vânzării.
Legea defineşte donaţia ca fiind contractul prin care, cu intenţia de a gratifica o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar.
În ceea ce priveşte capacitatea persoanei care gratifică (a donatorului), respectiv a persoanei care primeşte o donaţie (a donatarului), legiuitorul arată că orice persoană poate face şi primi liberalităţi, cu respectarea regulilor privind capacitatea.
Astfel, condiţia capacităţii donatorului de a dispune printr-o donaţie trebuie îndeplinită la data la care acesta, în calitate de dispunător, îşi exprimă consimţământul. Pe de altă parte, condiţia capacităţii donatarului de a primi o donaţie trebuie îndeplinită la data la care acesta acceptă donaţia.
Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale printr-o donatie, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Ce trebuie să cunoaştem despre forma donaţiei şi formalităţile de înregistrare a unui astfel de contract?
Potrivit art. 1011 alin. 1 din Codul civil, donaţia se încheie prin înscris autentic (adică la notarul public), sub sancţiunea nulităţii absolute.
Reţinem şi că legea prevede că nu sunt supuse dispoziţiei de la art. 1011 alin. 1 din Codul civil (adică nu este necesară forma autentică a actului ) donaţiile indirecte*, cele deghizate** şi darurile manuale***.
Referitor la bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei (care sunt donate), reţinem că acestea trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei.
În ceea ce priveşte bunurile mobile corporale (exemplu: banii în numerar) cu o valoare de până la 25.000 de lei, acestea pot face obiectul unui dar manual, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege (art. 1011 alin. 4 din Codul civil). Cu alte cuvinte, pentru sume de bani până la suma de 25.000 de lei, legiuitorul permite ca donaţia să nu îmbrace forma autentică, actul nefiind necesar a fi făcut la notarul public, ci suma respectivă poate fi doar predată donatarului (făcându-se „tradiţiunea” bunului, a banilor în numerar) prin „dar manual”, fiind suficient într-un astfel de caz acordul de voinţă al părţilor (donator şi donatar).
În cazul în care forma autentică a donaţiei este obligatorie, notarul care autentifică un astfel de contract de donaţie are obligaţia să înscrie de îndată acest contract în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii. O astfel de înscriere efectuată de notar are loc în scopul de a informa persoanele care justifică un interes legitim referitor la obiectul ce formează obiectul contractului de donaţie.
Reţinem şi că dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile, ceea ce înseamnă că dacă un imobil înscris în cartea funciară face obiectul unui contract de donaţie, menţiunile referitoare la respectivul imobil şi contract de donaţie se vor regăsi şi în conţinutul cărţii funciare.
Cum se poate forma un contract de donaţie?
Reţinem că un contract de donaţie se poate încheia atât între persoane ce se află faţă în faţă la notarul public (care le va consemna consimţământul în ceea ce priveşte încheierea donaţiei respective), cât şi între persoane care se află la depărtare una faţă de cealaltă (de exemplu: în altă localitate, altă ţară etc.). Şi în acest caz avem – pe de o parte – oferta de donaţie făcută de donator şi – pe de altă parte – acceptarea ofertei de donaţie făcută de donatar.
Pentru că legiuitorul a prevăzut că donaţia se încheie prin înscris autentic (adică la notarul public), sub sancţiunea nulităţii absolute, apreciem că atât oferta de donaţie făcută de donator, cât şi acceptarea ofertei de donaţie făcută de donatar trebuie încheiate prin înscris autentic (adică la notarul public), sub sancţiunea nulităţii absolute.
În ceea ce priveşte oferta de donaţie, reţinem că aceasta poate fi revocată cât timp ofertantul nu a luat cunoştinţă de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptării.
Pe de altă parte, oferta nu mai poate fi acceptată după decesul destinatarului ei. Moştenitorii destinatarului pot însă comunica acceptarea făcută de acesta.
În ceea ce priveşte oferta de donaţie făcută unei persoane lipsite de capacitate de exerciţiu (de exemplu: minorul sub 14 ani), se acceptă de către reprezentantul legal, iar oferta de donaţie făcută unei persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minorul care a împlinit vârsta de 14 ani) poate fi acceptată de către aceasta, cu încuviinţarea ocrotitorului legal (a părinterului, al tutorelui etc.).
Pot fi prevăzute – în mod legal – în contractul de donaţie clauze în sensul întoarcerii donaţiei în patrimoniul donatorului?
Contractul poate să prevadă întoarcerea bunurilor dăruite, fie pentru cazul când donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul când atât donatarul, cât şi descendenţii săi ar predeceda donatorului.
Reţinem însă că, în cazul în care donaţia are ca obiect bunuri supuse unor formalităţi de publicitate, atât dreptul donatarului, cât şi dreptul de întoarcere sunt supuse acestor formalităţi.
În ce cazuri poate fi revocată o donaţie?
Donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
Reţinem că atât revocarea pentru ingratitudine, cât şi cea pentru neîndeplinirea sarcinilor nu operează de drept, ceea ce înseamnă că pentru a putea obţine o astfel de revocare partea interesată (donatorul sau moştenitorii acestuia) trebuie să solicite instanţei de judecată revocarea donaţiei respective.
Potrivit art. 1023 din Codul civil, donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator;
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.
De reţinut că dreptul la acţiunea prin care se solicită revocarea pentru ingratitudine se prescrie în termen de un an din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de ingratitudine.
Dacă donatarul nu îndeplineşte sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donaţiei (art. 1027 alin. 1 din Codul civil).
În cazul în care sarcina a fost stipulată în favoarea unui terţ, acesta poate cere numai executarea sarcinii.
Reţinem şi faptul că dreptul la acţiunea prin care se solicită executarea sarcinii sau revocarea donaţiei se prescrie în termen de trei ani de la data la care sarcina trebuia executată.
__________* Donaţia indirectă reprezintă liberalitatea făcută cu intenţia de a gratifica, dar care se înfăptuieşte pe calea unui alt act juridic decât cea a unei donaţii. Exemple de donaţii indirecte: renunţarea la un drept, stipulaţia pentru altul, asigurarea de persoane în beneficiul altuia etc.
** Donaţia deghizată reprezintă acea donaţie ascunsă sub forma unui act juridic cu titlu oneros (de exemplu: un contract de vânzare-cumpărare). În cazul unei donaţii deghizate există o simulaţie, astfel: între părţi se încheie un act real, secret, cu titlu gratuit (o donaţie), dar şi un act aparent, cu titlu oneros (cu bani), care are drept scop să ascundă terţilor operaţiunea realmente încheiată între părţi. O astfel de donaţie deghizată este valabilă dacă nu fraudează legea şi dacă îndeplineşte condiţiile de fond ale unei donaţii.
*** Darul manual este o formă specială de donaţie care are ca obiect bunuri mobile corporale (de exemplu: bani în numerar) pentru formarea şi validitatea căreia, pe lângă acordul de voinţă al părţilor, este necesară tradiţiunea, adică predarea efectivă, materială a bunului (a numerarului).
Codul muncii prevede, la articolul 166, că salariul este plătit cel puţin o dată pe lună, dată stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
În acelaşi timp, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Plata cu întârziere a salariului conferă salariatului dreptul la despăgubiri compensatorii, sub forma unei dobânzi legale, în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011.
Cum poţi acţiona din punct de vedere legal
În condiţiile în care plata salariului întârzie, poţi face o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) în raza căruia angajatorul îşi are sediul social, în primă instanţă.
În urma controlului, inspectorii ITM pot constata nerespectarea legislaţiei muncii şi da un avertisment sau aplica angajatorului o amendă de până la 3000 de lei. ITM poate dispune plata retroactivă a salariilor.
Dacă angajatorul nu se conformează, următorul pas este să te adresezi instanţei competente de judecată. Această acţiune este scutită de plata taxelor judiciare.Un pas mai departe este solicitarea insolvenţei companiei şi înscrierea la masa credală pentru recuperarea datoriilor.
Articolul 171 din Codul muncii prevede că dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În cazul în care intervine o recunoaştere din partea angajatorului în calitate de datornic cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, termenul de prescripţie prevăzut anterior este întrerupt.
Totodată, în contextul în care angajatorul întârzie plata salariului, poţi să îţi depui demisia fără preaviz, conform articolului 81 alineatul 8 din Codul muncii, care prevede că salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.
Dosarul Voiculescu a dat nastere unor controverse in ceea ce priveste drepturile unui ipotecar imobiliar impotriva masurii confiscarii extinse dispuse de organul penal
De interes avem urmatoarele date:
1.”În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a admis excepţia şi a constatat că dispoziţiile art.118² alin.(2) lit.a) din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.63 din 17 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal”, potrivit deciziei CC.
2.Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale
3.Decizia nr. 1922/5 iunie 2013 pronunţată în dosarul nr. 904/36/2012 , instanţa supremă a admis recursul declarat de procuror şi a dispus confiscarea extinsă a două imobile obţinute de către inculpat cu credit ipotecar, întrucât veniturile lunare obţinute de acesta pe parcursul a patru ani au fost inferioare cuantumului lunar al ratelor plătite în aceeaşi perioadă.
4.Ipoteca ca orice sarcină reală imobiliară trebuie supusă publicităţii pentru a deveni opozabilă terţilor. Publicitatea constă în înscrierea în cartea funciară ţinută de Oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia se află situat terenul. Numai prin înscriere ipoteca devine opozabilă terţilor, şi tot astfel se determină rangul de preferinţă al ipotecii. In caz de executare silită, faliment, etc creditorii ipotecari sunt preferaţi celor chirografari (obişnuiţi), iar cei de rangul I creditorilor cu inscripţii ulterioare
5.Confiscările dispuse potrivit legii se duc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscările dispuse de procurori sau de instanţele de judecată se duc la îndeplinire de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Administraţiei şi Internelor sau, după caz, de către alte autorităţi publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor în cauză, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Economiei şi Finanţelor, conform legii.
6.Trecerea unui bun in proprietatea statului se face fara sarcini,deci fara ipoteca
7.Contestatia la executare Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului
Din punctul meu de vedere singura aparare ar fi contestatia la executare depusa de banca si apoi invocarea neconstitutionalitatii art 112 indice 1 NCPP.
In aceasta rubrica avocat COLTUC MARIUS VICENTIU va analiza(fara a fi considerata o consultantie juridica) marea tema a CLAUZELOR ABUZIVE din contracte.
Vom analiza contractele Orange,Cosmote,Rds,Digi,Romtelecom,Enel,Cetelem,Provident si alte tipuri de contracte de adeziune
Analiza se va face prin prisma legii 193/2000 republicata,Legea 72/2013 si legislatia comunitara
CNADNR îi execută pe şoferi în mod abuziv. Compania de Drumuri susţine că legea din 2012 îi scuteşte de plata tarifului de despăgubire doar pe şoferii care aveau în momentul promulgării legii procese pe rol cu CNADNR, ceilalţi fiind obligaţi la plată.
Legea nu poate retroactiva insa este nevoie de contestatie la executare.
„Conform dispozițiilor sus invocate, legiutorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (….) aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”. Prin urmare, nu au fost anulate tarifele de despăgubire cuprinse în procesele – verbale ce nu au fost contestate și care au devenit titluri executorii”, se arată într-un răspuns trimis de către Compania de Drumuri redacţiei Digi24.
„Până în prezent s-au depus diligențele necesare în vederea recuperării creanțelor doar pentru un număr de 184.444 de procese – verbale. Mai mult decât atât, această acțiune de recuperare a creanțelor are la bază și o măsură a Curții de Conturi care a dispus într-un raport din anul 2013 în acest sens. Faptul ca în prezent se derulează procedura de recuperare a creanțelor născute în cursul anului 2011, se datorează numărului extrem de mare de procese – verbale de contravenție emise pentru circulația fără rovinieta valabilă, încadrându-se în termenul legal de prescripție de 3 ani.”, adaugă CNADNR.
In cazul in care va aflati deja in executare silita, trebuie sa stiti faptul ca puteti sa desfiintati executarea daca vorbim despre un contract de credit cu banca.Daca in cadrul contractului de credit sunt inserate clauze abuzive puteti desfiinta executarea silita.
Ce trebuie sa stiim despre executarea silita in principal?
Executarea silita nu poate sa inceapa decat in baza unui titlu executoriu!
Contractul de credit este prin efectul legii titlu executoriu. Impedimentul punerii in executare este acela ca una dintre cele 3 conditii, respectiv – exgibilitatea, certitudinea si lichiditatea nu este indeplinita si aici ne referim strict la certitudine. In ideea in care contractul dvs. este plin de clauze abuzive, prin efectul acestui contract, am platit sume cu titlu de dobanda excesive.
Nu uitati ca si onorariul executorului poate fi redus. De cele mai multe ori acesta este abuziv.
Redactare si depunere Plangere prealabila catre Universitatea Spiru Haret (USH);
Redactare si depunere Plangere prealabila catre Ministerul Educatiei (MECTS)
2. Procedura judiciara:
a) Prima instant (instanta de fond)
Instanta competenta : TRIBUNALUL BUCURESTI
– redactare/depunere cerere de chemare in judecata;
– asistare reprezentare in contradictoriu cu MECTS si USH
– redactare/depunere raspuns la intampinare;
– redactare/depunere concluzii scrise
b) Recurs:
Instanta competenta: CURTEA DE APEL BUCURESTI
– asistare reprezentare in contradictoriu cu MECTS si USH;
– redactare/depunere intampinare la recursul formult de recurent;
– redactare depunere concluzii scrise.
Finalitatea acestei proceduri este obtinerea unei sentinte/decizii care obliga Universitate Spiru Haret la eliberarea diplomelor reclamantilor precum si obligarea Ministerului Educatiei Cercetarii Tinererului si Sportului (MECTS) la eliberarea avixelor necesare pentru tiparirea diplomelor si recunoasterea acestora.
Sentinta sau Decizia obtinuta in instant va tine loc de diploma pana la eliberarea efectiva a acesteia. Diploma ce nu difera cu nimic de cea obtinuta la o Universitate de Stat
Primul pas este să aflaţi care este judecătoria competenta. Odată cu aflarea competentei teritoriale, va trebui să formulaţi contestaţia împotriva rovinietei!
În cinci zile trebuie contestat onorariul executorului iar, în 15 zile, întregul proces de executare în instanţă.
Tarifele de despagubire prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 424/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicate si contestate in instanta pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi se anuleaza
Ce facem in ipoteza in care primim o poprire pe conturi si ne trezim fie ca ne-au disparut banii din cont fie ca un eventual nu mai putem sa ne folosim contul bancar, din pricina tarifului de despagubire pe care il aveam de achitat de acum 3 ani de zile.
Aplicarea în timp a legii civile
Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
Executari silite , tarif de despagubire CNADNR. Ce facem daca suntem executati silit pentru tarifu de despagubire fie cel de 28 de euro fie cel de 720 de euro pentru tiruri
ATENŢIE! Contestaţiile împotriva amenzilor pentru rovinieta trebuie să aibă o redactare specifică! Nu sunt aplicabile în totalitate condiţiile de la celelalte contestaţii pentru contravenţii.
După redactarea contestaţiei, se ataşează actele necesare şi se trimit către judecătoria competenta.
Judecătoria va înregistra cererea şi va stabili un termen de judecată, urmând ca la termenul de judecata să se pronunţe asupra contestaţiei formulate.
Unii avocaţi considera că cei care au cumulat mai multe biruri pot să plătească doar unul.“Greşit”, sar reprezentanţii ”Companiei de Drumuri”. ”TARIFELE DE DESPĂGUBIRE (…) CONTESTATE în instanţă până la data intrării în vigoare a prezenţei legi, se ANULEAZĂ“. Aceasta este frază care le va readuce zâmbetul pe chip zecilor de mii de şoferi prinşi fără rovinieta în ultimii ani.
În traducere liberă românii care au contestat amenzile primite vor fi scutiţi de plată tarifului de 28 de euro cerut până acum de Compania de drumuri şi rămân doar cu amendă de 250 de lei.
Potrivit CNADNR, recordman-ul în materie este un şofer care a încasat anul trecut 217 penalizări. Dacă acesta a depus contestaţii pentru fiecare dintre ele, atunci nouă lege îl scuteşte de plată a 6076 de euro.
Unii avocaţi merg şi mai departe susţinând că această reglementare nu se aplică doar pentru viitor ci şi pentru trecut. Se aplică sancţiunea o singură dată, 300 de lei amendă şi despăgubirea o singură dată, 28 de euro. Toate celelate sunt desfiinţate.
Noile prevederi vor intra în vigoare odată cu publicarea legii în Monitorul Oficial. Legea elimină cu totul tariful de 28 de euro cerut până acum de CNADNR. De asemenea, în noua lege se prevede ca şoferii nu mai pot fi amendaţi a doua oară până când nu primesc acasă procesul verbal pentru prima contravenţie.
Detaliem, în acest material, precizările din Instrucţiuni referitoare la decizia de soluţionare a contestaţiilor.
■ Decizia sau dispoziţia de soluţionare. Codul de procedură fiscală, prin art. 210 prevede:
1) În soluţionarea contestaţiei, organele de soluţionare competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz.
2) Decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Instrucţiunile de aplicare precizează că decizia emisă este definitivă în sensul că asupra ei organul de soluţionare competent nu mai poate reveni, cu excepţia situaţiilor privind îndreptarea erorilor materiale, potrivit legii, şi este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.
■ Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei. Codul de procedură fiscală, prin art. 211 prevede:
1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatarului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat.
3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.
4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.
5) Decizia se semnează de către conducătorul direcţiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.
● În legătură cu dreptul de semnătură, Instrucţiunile de aplicare precizează că, în cazul contestaţiilor formulate împotriva altor acte administrative fiscale, acestea se soluţionează de către organele fiscale emitente, iar decizia se semnează de conducătorul organului fiscal din care face parte organul fiscal competent în soluţionarea acestor contestaţii.
● În situaţia în care înlocuitorii conducătorilor direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sunt conducătorii organului de inspecţie fiscală, va fi desemnată o altă persoană din cadrul direcţiei generale respective, care să semneze decizia de soluţionare.
Decizia privind soluţionarea contestaţiei se întocmeşte şi se comunică astfel:
– câte un exemplar se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, organului care a întocmit actul atacat, după caz;
– un exemplar rămâne la dosarul contestaţiei;
– un exemplar se păstrează la dosarul deciziilor.
● În situaţia în care decizia de soluţionare a contestaţiei priveşte creanţe fiscale, organul emitent al actului fiscal atacat va înainta o copie a deciziei la compartimentul/serviciul/biroul cu atribuţii de evidenţă analitică pe plătitori.
● Organele care soluţionează contestaţiile vor ţine evidenţa acestora într-un registru, din care să rezulte identitatea contestatarului, obiectul cauzei, modul de soluţionare şi de comunicare a soluţiei şi calea de atac.
● Pentru scutirea de TVA la livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către furnizor sau de altă persoană în contul său, au fost modificate prevederile referitoare la unele din documentele necesare, respectiv:
– certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
– exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire.
● Art.4 din Instrucţiuni prevede că sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 141 din Codul fiscal, legate direct de exportul de bunuri. În exemplificările care însoţesc reglementarea din Instrucţiuni, a fost modificat unul din cazurile prezentate, astfel:
A facturează către B un transport din China în SUA. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, locul serviciului de transport nu este considerat a fi în România, conform art. 133 alin. (8) din Codul fiscal, prin urmare serviciul este neimpozabil în România din punctul de vedere al TVA.
● La art.5 din Instrucţiuni, se prevede că sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, legate direct de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal.
Unul din exemplele oferite la acest articol din Instrucţiuni se modifică, având următorul conţinut:
A facturează către B un transport din Turcia în Maroc. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, locul serviciului de transport nu este considerat a fi în România, conform art. 133 alin. (8) din Codul fiscal, prin urmare serviciul este neimpozabil în România din punctul de vedere al TVA.
● Scutirile de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, pentru prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate ori importate în vederea prelucrării în România şi care ulterior sunt transportate în afara Comunităţii de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceştia. Scutirea de taxă, pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale achiziţionate din România sau din alte state membre ori importate de către clientul care nu este stabilit în România, se justifică de prestatorul serviciilor cu un set de documente. Prestatorul este obligat, de asemenea, să pună la dispoziţie copii după unul din următoarele documente, astfel cum această prevedere a fost modificată prin actul normativ pe care îl prezentăm:
– certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
– exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire.
● Scutirea de taxă pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale importate de către prestatorul de servicii, se justifică de prestator cu documente, inclusiv dovada exportului/reexportului bunurilor rezultate în urma prelucrării, care confirmă că acestea au părăsit teritoriul vamal comunitar, reprezentată de unul dintre următoarele documente:
– certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
– exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire.
● În situaţia livrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alin. (1), dacă inspecţia fiscală a constatat că pe factură este înscris eronat codul de TVA al beneficiarului, pentru acordarea scutirii de TVA se va permite în timpul controlului corectarea facturii de către furnizor şi se va verifica validitatea codului de TVA al beneficiarului de către organele de inspecţie fiscală. Această factură va fi ataşată de către furnizor facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia
Dreptul la contestaţie este reglementat de art.205 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal – şi care poate să demonstreze dreptul său sau interesul legitim lezat – sau prin lipsa acestuia. Prin lipsa actului administrativ fiscal se înţelege nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. În aceste condiţii, pot fi contestate şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datoratebugetului general consolidat.
În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului. Articolul 89 (1), la care se face trimitere, prevede că bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în următoarele situaţii:
– când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;
– când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz, competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.
În cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedură fiscală, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu şi a deciziilor de impunere emise ulterior în temeiul acesteia.
Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
● Obiectul contestaţiei îl constituie – potrivit art.206 Cod pr. Fiscală – numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal. Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
● Termenul de depunere a contestaţiei. Art. 207 din Codul de procedură prevede un termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, pentru depunerea contestaţiei. În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluţionare competent.
● Competenţa de soluţionare a contestaţiilor. Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:
a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise deorganele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală;
c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum.
Competenţa de soluţionare a contestaţiilor se poate delega altui organ de soluţionare din cele de mai sus, în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui ANAF. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.
Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi.
● În soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz. Decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor.
În cererea de divorţ fiecare dintre soţi declară pe propria răspundere că este de acord cu desfacerea căsătoriei; nu are copii minori cu celalalt soţ, născuţi din căsătorie sau adoptaţi sau din afara căsătoriei lor; nu este pus sub interdicţie; nu a mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei.
Acte necesare:
– certificatul de căsătorie în original şi copie xerox;
– certificatele de naştere în original şi fotocopii;
– documentele cu care se face dovada identităţii în original şi fotocopii;
– taxa pentru divorţ este de 500 lei şi poate fi achitată în contul RO13 TREZ 7012 1340 202X XXXX la orice birou al Direcţiei Generale de Impozite şi Taxe Locale Sector 1, respectiv la una dintre adresele Şos. Bucureşti-Ploieşti nr. 9-13, Str. Biserica Amzei nr. 21-23, Calea Griviţei nr. 208-210 sau Str. Pajurei nr. 13.
În cazul cetăţenilor străini, certificatele de naştere trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate prezăvute în convenţiile internaţionale şi tratatele încheiate între România şi statele ai căror cetăţeni sunt.
Ofiţerul de stare civilă acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.
La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice, ofiţerul de stare civilă delegat verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat, solicitând soţilor o declaraţie.
Dacă soţii nu se prezintă împreună după expirarea termenului de 30 de zile, ofiţerul de stare civilă întocmeşte un referat, aprobat de primar, prin care dosarul de divorţ se clasează.
În aceleaşi condiţii ofiţerul de stare civilă clasează dosarul dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ, dacă înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie, dacă intervine naşterea unui copil sau dacă unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând prin deces.
În ipoteza în care soţii stăruie să divorţeze, ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ care va fi înmânat foştilor soţi într-un termen de maxim 5 zile lucrătoare.
Notarul public este abilitat potrivit legii (art. 375 din noul Cod Civil) să constate desfacerea căsătoriei prin acord a soţilor şi să dispună eliberarea certificatului de divorţ, indiferent dacă soţii au sau nu copii minori născuţi din căsătorie, din afara acesteia sau adoptaţi.
Divorţul încheiat prin acord, la notariat, prezintă multiple avantaje faţă de cel pronunţat în instanţă, atât dpdv. al timpului în care se finalizează (30 de zile), al costurilor reduse (620 lei, inclusiv TVA), cât şi al confidenţialităţii procedurii.
Notă: acest articol conţine detalii despre divorţul prin acord, fără copil minor – pentru amănunte cu privire la actele necesare, costurile şi procedura divorţului cu copil minor la notariat, accesaţi: divorţul cu copii minori la notar.
Acte necesare divorţ prin acord
actele de identitate1 ale celor doi soţi2;
certificatele de naştere;
certificatul de căsătorie.
[1] Soţii pot face dovada identităţii cu unul din următoarele documente, care trebuie să se afle în termenul de valabilitate, atât la depunerea cererii, cât şi la eliberarea certificatului de divorţ:
cetăţeni români – cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate sau, pentru cetăţeni români domiciliaţi în străinătate, paşaportul în care este menţionat domiciliul;
cetăţeni U.E. (Uniunea Europeană) / S.E.E. (Spaţiului Economic European) – documentul de identitate sau paşaportul, emis de statul aparţinător;
apatrizi – paşaport emis în baza Convenţiei privind Statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporar sau permanent, după caz;
cetăţeni străini din state terţe, non-U.E. / S.E.E – paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, cu viza de intrare pe teritoriul României aplicată;
cetăţeni străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, document de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară – protecţie umanitar condiţionată;
cetăţeni străini solicitanţi de azil în România – paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.
Notarul public va verifica actele de identitate eliberate de autorităţile române în Registrul de Evidenţă Informatizată a Persoanei administrat de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
[2] La depunerea cererii de divorţ, soţii pot fi reprezentaţi la notariat prin mandatar împuternicit cu procură autentică notarială. Însă, nu vor putea fi reprezentaţi şi la eliberarea certificatului de divorţ, după trecerea termenului de 30 de zile, fiind necesar să se prezinte personal la biroul notarial. Detalii: procură de reprezentare la divorțul notarial
Competenţa teritorială: la care birouri notariale puteţi divorţa?
Notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acord, eliberând un certificat de divorţ. Astfel, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de divorţ de către notari este una alternativă: soţii pot divorţa atât la un birou notarial din localitatea unde au încheiat căsătoria, cât şi la notariatul unde se află domiciliul lor comun la momentul formulării cererii de divort. Prin ultima locuinţă comună se înţelege locuinţa în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se poate face, după caz:
cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa lor comună, sau, dacă nu se poate face dovada în acest fel,
prin declaraţie pe propria răspundere, autentică, a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora. Citiți detalii aici: declaraţia soților privind ultima locuinţă comună.
Atenţie! în ceea ce priveşte municipiul Bucureşti, competenţa revine oricăruia dintre notarii publici care îşi exercită activitatea în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bucureşti. Cu alte cuvinte, în acest caz, vă puteţi adresa oricărui birou notarial din Bucureşti, indiferent de sector.
Condiţii
Notarul public poate constata divorţul prin procedura notarială indiferent dacă soţii au sau nu un copil minornăscut din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptat. În cazul desfacerii pe cale notarială a căsătoriei soţilor care au copil minor există o procedură specială. Citiţi detalii aici: divorţul cu copii minori la notariat.
Cererea de divort se depune la notariat de către ambii soţi sau prin reprezentantul lor împuternicit cu procură autentică. După înregistrarea cererii, vă vom acorda un termen de 30 de zile pentru eventuala ei retragere. La termenul fixat, vom verifica şi ne vom asigura că:
sunteţi prezenţi ambii soţi, personal;
stăruiţi în cererea de desfacere a căsătoriei;
sunteţi de acord cu numele pe care îl veti purta după finalizarea procedurii;
vă menţineti celelalte declaraţii date cu ocazia depunerii cererii;
vă puteti exprima consimţământul liber şi neviciat;
niciunul dintre dvs. nu este pus sub interdicţie.
Dacă în urma verficărilor vom constata că îndepliniţi cumulativ toate condiţiile de mai sus, vom proceda la întocmirea încheierii de admitere a cererii, încheiere prin care constatăm desfacerea căsătoriei şi dispunem eliberarea certificatului de divorţ. De asemenea încheierea de admitere a cererii va fi semnată de ambii soţi, de notarul public şi, după caz, de interpret. În situaţia în care în urma verificării constatăm că au intervenit elemente noi care duc la neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de mai sus, vom proceda la întocmirea încheierii de respingere a cererii. Redactarea şi semnarea încheierii finale de către toate părţile, obţinerea numărului de certificat şi redactarea/eliberarea lui au loc în aceeaşi zi, respectiv la termenul acordat pentru desfacerea căsătoriei.
Certificatul de divorţ nu va conţine nicio menţiune cu privire la culpa vreunuia dintre soţi.
Ce fac cand sunt concediat disciplinar?Vezi ce elemente obligatorii trebuie sa contina decizia de desfacere a CIM pentru a-ti fi aplicata
Potrivit legislatiei muncii, angajatorul are dreptul de a aplica sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.
Asadar, in cazul in care angajatorul constata o actiune sau chiar o inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici, il poate sanctiona pe acesta cu urmatoarele „pedepse”:
avertismentul scris;
retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
In cazul in care angajatorul decide, in urma cercetarii disciplinare, sa sanctioneze angajatul, sunt anumite dispozitii legale ce trebuie urmate pentru ca decizia sa se poata aplica, iar angajatul sa fie, intr-adevar, sanctionat.
Mai precis, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda anumite elemente obligatoriiprevazute de Codul Muncii, iar lipsa unei singure informatii poate duce la anularea deciziei de catre instanta de judecata.
In plus, o consecinta va fi obligarea angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariul si acordarea celorlalte drepturi de care angajatul a fost lipsit in perioada suspendarii.
Avocat Coltuc Marius Vicentiu | Coltuc Marius Law Firm
In ultimele zile,desi este perioada concediilor se mediatizeaza foarte mult decizia in dosarul Voiculescu.
Nu vreau sa comentez aceasta decizie insa imi pun intrebarea:ce se va intampla cu dosarele de coruptie aflate in instanta?
Sau confiscarea extinsa va deveni o practica la instanta in 2014?
In justitie,pentru crearea jurisprudentei este destul de periculos sa ai un etalon,un dosar de comparatie
De ce spun acest lucru?
Domnul Voiculescu a fost condamnat pentru o singura infractiune,fara alte antecedente,cu incadrarea de 3-10 ani.
Atunci celelalte dosare de coruptie care au infractiuni in concurs(mai multe infractiuni comise) si incadrari mai mar ice pedepse vor primi?
Se va lua in calcul numai mediatizarea si prejudiciul sau se va lua in calcul si celelalte elemente de individualizare?
Elementele de individualizare sunt :
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;
d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;
e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;
g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
La dosarul Voiculescu credem ca s-a avut in vedere litera a din acest articol si poate b
PRACTICA PE DOSARE DE CORUPTIE AVAND ACEEASI INCADRARE CA SI DOSARUL VOICULESCU
Dosar de trafic de influență
Vasile Duta
3458
ZILE de la data savarsirii5 mai 2010 – 5 ani de închisoare cu executareDosar de luare de mităNicolae Mischie334118 martie 2013 – 4 ani de închisoare cu executare”Romsilva”Ion Dumitru308028 septembrie 2009 – achitare definitivă”Armele de vânătoare”Șerban Mihăilescu301011 iunie 2012 – achitare definitivă”Mită la Primărie”Mircia Gutău293127 ianuarie 2010 – 3 ani și jumătate de închisoare cu executare”Strămutați de lux”Ionel Manțog28919 iulie 2012 – 5 ani de închisoare cu executare”Bunuri din China (Zambaccian I)”Adrian Năstase28236 ianuarie 2014 – 4 ani de închisoare cu executare”Mătușa Tamara”Adrian Năstase26243 septembrie 2012 – achitare definitivă“Horea 46”Cristian Anghel25052 ani și șase luni de închisoare cu executare„Fabrica de zahăr”Gheorghe Falcă247717 iunie 2013 – achitare definitivă„Mită la LPF”Dumitru Dragomir228422 octombrie 2012 – achitare definitivă”Valiza”George Becali22804 iunie 2013 – 3 ani de închisoare cu executare”Palincă și caltaboși”Decebal Traian Remeș
Ioan Mureșan224925 februarie 2013 – 3 ani de închisoare cu executare”ICA”Dan Voiculescu21458 august 2014 – 10 ani de închisoare cu executare”Spagă în numele fiului”Paul Păcuraru205219 decembrie 2011 – achitare definitivă”Trofeul calității”Adrian Năstase202820 iunie 2012 – 2 ani de închisoare cu executare”Mita de la PIC”Antonie Solomon160120 septembrie 2013 – 3 ani de închisoare cu executare”Voicu”Cătălin Voicu153822 aprilie 2013 – 7 ani de închisoare cu executare“Poșta Română”Tudor Chiuariu șiZsolt Nagy133024 ianuarie 2014 – 3 ani și șase luni de închisoare cu suspendare respectiv 4 ani de închisoare cu suspendareDosar de șantajDan Pasat121612 decembrie 2013 – 3 ani de închisoare cu executare”Mita de la Cluj”Sorin Apostu9517 iulie 2014 – 4 ani și 6 luni de închisoare cu executare”Transformatorul”Relu Fenechiu76930 ianuarie 2014 – 5 ani de închisoare cu executare”Mita la Primărie II”Emilian Francu44326 martie 2014 – 4 ani de închisoare cu executare”Mită la Hidroelectrica 1″Eugen Bradean26631 ianuarie 2014 – 3 ani de închisoare cu executare
CATE ASPECTE DIN RECHIZITORII PENTRU DOSARELE DE MAI SUS
333 de zile de la inceperea urmaririi penale
Dosarul „Trafic de influenta la Transporturi” – Ovidiu Silaghi
Ovidiu Silaghi este acuzat de procurorii DNA ca, in calitate de ministru al Transporturilor, i-a cerut lui Nelu Iordache sa deschida prin Blue Air, compania de transport aerian din grupul de firme controlate de Iordache, noi rute care sa lege aeroportul Satu Mare de alte destinatii din Europa, pentru ca, in schimb, sa isi exercite influenta asupra unor functionari din cadrul CNADNR (structura aflata sub autoritatea Ministerului Transporturilor). Deschiderea acestor curse a fost solicitata pentru sustinerea campaniei electorale a unei persoane apropiate ministrului, iar pentru a-si exercita influenta asupra CNADNR Silaghi a primit de la Iordache 200.000 de euro, sustin procurorii. UPDATE: Timp de 6 luni, cererea DNA adresata Parlamentului European pentru ridicarea imunitatii lui Silaghi s-a pierdut pe drumul birocratic de la Bruxelles. Din iunie, insa, Silaghi a devenit deputat in Parlamentul Romaniei, pe listele PSD si beneficiaza de imunitatea parlamentara din tara.
419 de zile de la inceperea urmaririi penale
Dosarul „Mita si trafic de influenta la Baia Mare” – Catalin Chereches
Catalin Chereches, primarul municipiului Baia Mare, este urmarit penal pentru luare de mita, trafic de influenta si operatiuni financiare incompatibile cu functia sa, a anuntat Directia Nationala Anticoruptie. Procurorii sustin ca edilul din Baia Mare a cerut si a primit bani de la 5 firme pentru a le favoriza in procedurile de achizitie publica organizate de primaria Baia Mare, la atribuirea contractelor si pe parcursul derularii lor.
950 de zile de la inceperea urmaririi penale
Dosarul „Gaze ieftine pentru Niculae” – Ioan Niculae, Varujan Vosganian, Adrian Videanu
DOSAR SUSPENDAT: Pana la incuviintarea cererii procurorilor de urmarire penala pentru Vosganian (parlamentar), dar Senatul a respins cererea procurorilor // Urmarirea penala a lui Niculae continua in acest timp
Adrian Videanu si Varujan Vosganian, in calitatea lor de ministri Economiei, sunt acuzati de procurorii DIICOT pentru o serie de decizii care ar fi favorizat firma Interagro controlata de Ioan Niculae oferind gaze naturale la preturi mai mici. Practic, DIICOT a instrumentat un dosar de „complot si subminarea economiei nationale” in care sunt acuzati zeci de directori (peste 40) din cadrul Ministerului Economiei, ANRE si Romgaz pentru ca ar fi favorizat firma miliardarului Niculae. Ioan Niculae este sub urmarire penala inca din ianuarie 2012, dar abia in septembrie procurorii au cerut incuviintarea urmaririi penale pentru Vosganian (parlamentar) si Videanu.
UPDATE In februarie 2014, procurorii DIICOT au decis, in conformitate cu intrarea in vigoare a noului cod penal, schimbarea incadrarii juridice a infractiunilor din „complot” si „subminare a economiei nationale” in infractiunile de „constituire a unui grup infractional organizat ” si „abuz in serviciu” // Pe 23 iunie, procurorii au decis extinderea cercetarilor si punerea sub urmarie penala in cazul lui Ioan Niculae, sotia sa si a alti sase inculpati pentru infractiuni de sustragere de sub sechestru, instigare la abuz in serviciu si spalare a banilor.
287 de zile de la inceperea urmaririi penale
Dosarul „Evaziunea fiscala de 50 de milioane de euro” – senatorul Nicolae Badalau
Senatorul PSD Nicolae Badalau este acuzat de trafic de influenta pentru ca ar fi aparat interesele unei retele infractionale care viza monopolizarea producţiei şi desfacerii produselor din carne, printr-un amplu mecanism de evaziune. În 2 ani de zile statul a fost prejudiciat cu 50 de milioane de euro, sustin procurorii DNA. In dosarul care vizeaza zeci de persoane si un procuror de pe langa Inalta Curte, procurorii mai arata ca Badalau ar fi primit, cu titlu gratuit, pulpe, piept si ficat de pui de la una din firmele implicate.
753 de zile de la inceperea urmaririi penale
Dosarul „Frauda cu fonduri ale Parlamentului European” – Anne-Rose-Marie Juganaru
Anne-Rose-Marie Juganaru este urmarita penal de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie din iulie 2012 in cazul fraudei cu fonduri ale Parlamentului European in care este acuzat si Adrian Severin. Anne-Rose-Marie Juganaru este acuzata de complicitate la folosirea de documente false in urma carora au fost obtinute pe nedrept fonduri din bugetul general al Comunitatilor europene, in calitate de asistenta a europarlamentarului Adrian Severin. In martie 2013, Juganaru a fost numita in functia de secretar de stat la Ministerul Mediului printr-o decizie a premierului Victor Ponta.
333 de zile de la inceperea urmaririi penale
Dosarul „Folosirea influentei si favorizarea infractorului” – Ioan Oltean
Ioan Oltean, in calitate de vicepresedinte si fost secretar general al PDL, este acuzat de procurorii Directiei Nationale Anticoruptie ca a intervenit la conducerea Consiliului Judetean Bistrita Nasaud, precum si la inalti demnitari din Ministerul Mediului, Ministerul Dezvoltarii si Ministerul Economiei pentru ca anumite firme sa castige licitatii sau pentru ca primari PDL sa primeasca fonduri publice pe anumite proiecte. Oltean este acuzat si de favorizarea infractorului; procurorii sustin ca el a informat doua persoane ca DNA urma sa faca a doua zi perchezitii la domiciliile acestora.
2076 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „I.C.A.” – Dan Voiculescu
TERMEN DE JUDECATA | 8 AUGUST 2014
3,6 hectare de teren si un hectar de constructii in Baneasa au fost cumparate de Dan Voiculescu la un pret de 75 de ori mai mic decat cel real, sustin procurorii. O urmarire penala in timp record (cateva luni) a dus la trimiterea in judecata a 13 persoane. Dupa trei termene la Tribunalul Bucuresti, procesul s-a mutat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde a debutat cu sapte amanari. Timp de aproape 9 luni de zile (iunie 2012 – februarie 2013), Voiculescu a jucat „alba-neagra” cu functia sa de parlamentar dupa ce a demisionat din Senat, a fost reales si apoi a demisionat din nou. In acest timp, dosarul sau a fost plimbat de mai multe ori de la Inalta Curte la Tribunal si inapoi.
8 august 2014 SENTINTA FINALA: Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de inchisoare cu executare
2988 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Loteria I” – George Copos
TERMEN DE JUDECATA | 13 AUGUST 2014
Ana Electronic, compania in care Copos este actionar majoritar, a vandut, in 2004, mai multe spatii comerciale catre Loteria Romana. Anchetatorii sustin ca suma incasata oficial a fost mult mai mica decat cea primita in mod real, statul fiind tras pe sfoara cu circa un milion de euro. In 20 mai 2011, instanta a decis restituirea dosarului la DNA. In 28 iulie 2011, recursul DNA impotriva acestei decizii a fost admis si judecata a continuat la Judecatoria Sectorului 2.
– Prima decizie: George Copos a fost condamnat la 4 ani de inchisoare cu executare. Decizia nu este definitiva.
2989 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Caprioara” – Marian Oprisan
TERMEN DE JUDECATA | 21 AUGUST 2014
Modul in care a achizitionat, in numele Consiliului Judetean Vrancea, un complex turistice, felul in care a cheltuit banii CJ pentru anumite actiuni de protocol, dar si unele nereguli privind reabilitarea drumurilor comunale l-au adus pe celebrul politician PSD in fata judecatorilor. De mai bine de 5 ani, procesul lui Marian Oprisan treneaza si a fost mutat de mai multe ori de la instantele din Vrancea la din Cluj si invers. In prezent, dosarul se judeca la Judecatoria Cluj-Napoca.
264 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Mita la judecator” – Veronica Cirstoiu
TERMEN DE JUDECATA | 21 AUGUST 2014
Judecatoarea Veronica Cirstoiu, de la Curtea de Apel Bucuresti, si fiul sau Florin Cergan au fost arestati preventiv pe 9 august, fiind acuzati de luare de mita si complicitate la trafic de influenta pentru solutii favorabile in mai multe dosare, printre care si cel al lui Dinel Staicu. Procurorii DNA sustin ca Veronica Cirstoiu a primit peste 1.000.000 euro pentru obtinerea unor solutii favorabile in cauze penale. Scopul mitei, spun surse judiciare citate de Mediafax, ar fi fost si anularea condamnarii la 7 ani de inchisoare a lui Dinel Staicu, decizie care chiar s-a luat in februarie 2012, in dosarul fraudarii Bancii Religiilor.
UPDATE 20 noiembrie 2013: Judecatoarea Veronica Cirstoiu a fost trimisa in judecata
66 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Informatii confidentiale la Transporturi” – Valentin Preda, secretar de stat
TERMEN DE JUDECATA | 21 AUGUST 2014
Pe 19 ianuarie 2013, secretarul de stat in Transporturi, Valentin Preda a fost saltat din fata ministerului Dezvoltarii Regionale (minister condus de Liviu Dragnea) de procurorii DNA, fiind suspectat de acte de coruptie. Preda, un apropiat al edilului constantean Radu Mazare, secretar de stat in repetate randuri la Transporturi, este acuzat de detinere de documente confidentiale si secrete de stat. Alaturi de Preda s-a inceput urmarirea penala si pe numele unui ofiter de politie judiciara in cadrul DNA. In presa au aparut speculatii cum ca informatiile confidentiale ce le-ar fi obtinut Preda urmau sa ajunga la Liviu Dragnea, insa aceste zvonuri nu au fost confirmate.
284 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul “Voluntari” – Miron Mitrea
TERMEN DE JUDECATA | 28 AUGUST 2014
Miron Mitrea este acuzat ca, pe vremea in care era ministrul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei in guvernul Adrian Nastase, a primit drept mita circa 300.000 de euro, sub forma de lucrari de constructie la o casa apartinand mamei sale. Foloasele necuvenite ar fi provenit de la Irina Jianu, sefa Inspectoratului de Stat in Constructii (ISC), in schimbul numirii si mentinerii ei in functiile de inspector general adjunct, respectiv inspector general in cadrul ISC. In 16 mai 2011, Inalta Curte a decis ca dosarul sa fie trimis inapoi la DNA. Dupa mai bine de 2 ani, pe 31 octombrie 2013, DNA a retrimis dosarul in instanta, insa cu un prejudiciu retinut diminuat.
1960 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul “Privatizarile strategice” – Codrut Seres si Zsolt Nagy
TERMEN DE JUDECATA | 1 SEPTEMBRIE 2014
Fostul ministru PC al Economiei si Comertului, Codrut Seres, si fostul ministru UDMR al Telecomunicatiilor, Zsolt Nagy, au fost acuzati de procurori ca ar fi utilizat pozitiile pe care le ocupau in Guvern pentru a favoriza anumiti concurenti intr-o serie de dosare de privatizare de mare importanta. Anchetatorii sustin ca faptele celor doi demnitari trebuie catalogate drept tradare. Procesul a debutat in mai 2009 si continua in prezent la Inalta Curte (ICCJ).
UPDATE 3 decembrie 2013: Codrut Seres a fost condamnat la 6 ani de inchisoare cu executare pentru tradare. Zsolt Nagy – cinci ani de inchisoare. Sentinta nu e definitiva
314 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Santaj la Antene” – Sorin Alexandrescu, Dan si Camelia Voiculescu
TERMEN DE JUDECATA | 1 SEPTEMBRIE 2014
Sorin Alexandrescu, directorul Antena Grup, este acuzat de procurorii anticoruptie ca l-ar fi santajat si constrans pe administratorul RCS-RDS sa semneze reintroducerea in grila Digi a unor programe ale trustului Intact, sub amenintarea ca altfel va publica o serie de anchete compromitatoare despre relatia RCS-RDS si Dumitru Dragomir, seful Ligii Profesioniste de Fotbal. In acest dosar au fost trimisi in judecata si Dan Voiculescu si fiica sa Camelia, procurorii sustinand ca cei doi erau la curent cu „stadiul actiunilor infractionale”. Presiunile asupra sistemului judiciar prin intermediul media sunt invocate in premiera de catre procurori in acest dosar.
349 de zile de la trimiterea in judecata
Dosar de coruptie „Lucrari fictive la Beius” – deputatul liberal Costin Gheorghe
TERMEN DE JUDECATA | 2 SEPTEMBRIE 2014
Fostul viceprimar al localitatii Beius, actualmente deputat PNL, Costin Gheorghe este acuzat de procurorii anticoruptie de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, fals in declaratii, fals intelectual si fals in inscrisuri sub semnatura privata. Costin Gheorghe, fostul primar si un alt fost viceprimar sunt acuzati ca, in calitate de lideri ai administratiei locale, ar fi favorizat firma Top Construct Group si ar fi semnat plati pentru lucrari fictive realizate de compania in cauza.
2894 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Rompetrol” – Dinu Patriciu
TERMEN DE JUDECATA | 2 SEPTEMBRIE 2014
Unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri autohtoni, politician important, chiar daca nu detine nicio functie importanta in PNL, patron al unuia dintre cele mai importante grupuri media, Dinu Patriciu a fost trimis in judecata in 2006 pentru sapte capete de acuzare, printre care delapidare, spalare de bani, asociere pentru savarsirea de infractiuni si manipularea pietei de capital.
Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate invocata de avocatii apararii. Procesul s-a reluat in septembrie 2011, dupa un an de pauza. 28 august 2012 – Instanta il achita pe Dinu Patriciu in dosarul Rompetrol. Sentinta nu este definitiva, iar procurorii au facut apel la Curtea de Apel Bucuresti.
2253 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Trafic cu terenuri” – Marinica Cazacu
TERMEN DE JUDECATA | 2 SEPTEMBRIE 2014
Fostul prefect PD al judetului Ialomita, Marinica Cazacu, ar fi pus bazele unui mecanism prin care retroceda ilegal terenuri in beneficiul unor apropiati. Dupa cum sustin procurorii, folosindu-se de pozitia sa, demnitarul ar fi pus in posesie cu peste 225 de hectare de teren valoros, cu deschidere la DN2A, unor persoane neindreptatite la acest lucru. In acest mod, Cazacu ar fi produs un prejudiciu de peste sapte milioane de euro Administratiei Domeniilor Statului si unor persoane fizice.
2116 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Retrocedarile ilegale” – Radu Mazare si Nicusor Constantinescu
TERMEN DE JUDECATA | 2 SEPTEMBRIE 2014
O retea din care DNA spune ca face parte primarul Constantei, Radu Mazare, actualul presedinte al Consiliului Judetean Constanta, Nicusor Constantinescu, dar si alte 35 de persoane (angajati ai institutiilor publice, notari, oameni de afaceri, samsari de terenuri etc.) ar fi pagubit statul cu 114 milioane de euro prin retrocedarea ilegala a circa 100 de hectare de teren situat in Constanta.
Procesul a fost suspendat timp de un an si jumatate pentru judecarea unei exceptii de neconstitutionalitate ridicata de avocatii apararii.Judecarea Dosarului s-a reluat in martie 2012 la Curtea de Apel Bucuresti.
341 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Locuinta de la MApN” – Corneliu Dobritoiu
TERMEN DE JUDECATA | 2 SEPTEMBRIE 2014
Fostul ministru al Apararii Corneliu Dobritoiu a fost trimis in judecata de catre procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) intr-un dosar privind cumpararea unor locuinte de serviciu in baza unor declaratii false. Potrivit rechizitoriului citat de Mediafax, Dobritoiu a cerut o casa cu patru camere de la MApN pe motiv ca statea cu parintii si are doi copii. Procurorii sustin ca fostul ministru al Apararii a inchiriat si apoi a cumparat, in regim subventionat, o locuinta de serviciu de la Ministerul Apararii Nationale, cu incalcarea prevederilor legale.
308 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Fraude la referendum” – Liviu Dragnea
TERMEN DE JUDECATA | 3 SEPTEMBRIE 2014
Liviu Dragnea este acuzat de procurorii DNA ca ar fi pus la punct un sistem national de influenta prin care ar fi fraudat votul la referendumul din 29 iulie 2012 de demitere a presedintelui Traian Basescu. Potrivit procurorilor anticoruptie, Dragnea ar fi folosit zece metode pentru fraudarea votului, printre care votul multiplu, turismul electoral si falsificarea de semnaturi. Scopul acestei actiuni ar fi fost obtinerea unei prezente de minimum 60% la votul de la referendum, care sa garanteze validarea acestuia. Pe 6 septembrie 2012, Directia Nationala Anticoruptie a anuntat ca a inceput urmarirea penala fata de Liviu Dragnea.
1181 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Zeus 1 (Bani europeni pentru scoli)” – Constantin Nicolescu
TERMEN DE JUDECATA | 3 SEPTEMBRIE 2014
Seful CJ Arges, baronul PSD Constantin Nicolescu este acuzat ca a luat mita 60 de mii de euro de la omul de afaceri Cornel Penescu din Pitesti si ca ar fi luat ilegal alte 900 de mii de euro din fonduri europene pentru reabilitarea a patru scoli in judet, lucrarile fiind realizate de compania Zeus SA, o firma de casa a PSD. Nicolescu a si fost arestat preventiv in ianuarie 2011, iar la aflarea deciziei de arest, Nicolescu a lesinat si a fost dus de urgenta la Bucuresti unde a fost operat pe cord deschis. Dosarul s-a judecat timp de aproape doi ani la tribunalul Arges, dar in februarie 2013 a fost mutat la Tribunalul Bucuresti. 28 mai 2013 – Prima decizie: Nicolescu este condamnat la 1 an de inchisoare cu suspendare
11 noiembrie 2013 – Nicolescu este condamnat la 3 ani si 4 luni de inchisoare cu executare / Decizia poate fi atacata cu recurs la ICCJ
2383 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul “Achizitii de lux 1” – Mihai Necolaiciuc
TERMEN DE JUDECATA | 10 SEPTEMBRIE 2014
In perioada in care era director general al CFR, Mihai Necolaiciuc ar fi ordonat achizitii ilegale in valoare de peste 18 milioane de euro, sustin procurorii DNA. Fostul sef al Cailor Ferate Romane a fugit din tara in 2005 si a fost prins de autoritati patru ani mai tarziu, pe teritoriul Statelor Unite. Procedura de extradare a demarat imediat si pe 20 aprilie 2011 Necolaiciuc a ajuns in Romania. De aproape 5 ani, procesul sau se judeca la Judecatoria Sector 1 – Bucuresti.
citeşte tot articolul
494 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Mita in flagrant” – Alin Trasculescu
TERMEN DE JUDECATA | 11 SEPTEMBRIE 2014
Fostul deputat PDL Alin Trasculescu este acuzat de procurorii DNA ca, in perioada noiembrie 2010 – noiembrie 2012, in calitate de deputat si presedinte al Organizatiei PDLVrancea, a pretins de la Mircea Vintilescu, reprezentantul unei societati comerciale, denuntator in cauza, initial suma de 50.000 de euro, care ulterior a fost majorata la 150.000 euro, pretinzand ca poate sa intermedieze aprobarea unor proiecte de investitii prin PNDI, program gestionat de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului. Pe 4 aprilie 2013, Alin Trasculescu a fost trimis in judecata de procurorii anticoruptie pentru trafic de influenta, instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata, instigare la spalare a banilor, delapidare si uz de fals.
2699 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Aparatura medicala pentru penitenciare” – Serban Bradisteanu
TERMEN DE JUDECATA | 12 SEPTEMBRIE 2014
Fost senator PSD, dar mult mai celebru pentru abilitatile de chirurg, Serban Bradisteanu este acuzat ca a primit mita patru milioane de euro in conturile unei firme offshore pe care o detine in Insulele Virgine Britanice in schimbul achizitionarii de aparatura medicala supraevaluata si inutila. Prima faza a procesului s-a incheiat, dupa doi ani si jumatate, cu achitarea medicului. Apelul DNA a fost admis de judecatori in decembrie 2010, cand s-a decis rejudecarea procesului. Recursul lui Bradisteanu a fost respins de Inalta Curte. Procesul se rejudeca la TMB.
Tribunalul Bucuresti – 7 ianuarie 2014: Serban Bradisteanu este ACHITAT. Decizia nu este definitiva
703 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Motorina” – Sorin Blejnar
TERMEN DE JUDECATA | 15 SEPTEMBRIE 2014
Fostul presedinte ANAF Sorin Blejnar este judecat in dosarul „Motorina” pentru sprijinire de grup infractional organizat. Potrivit procurorilor DIICOT, Blejnar ar fi blocat orice control sau inspectie fiscala la firmele folosite de membrii acestei grupari, care a initiat un mecanism evazionist pentru a nu plati accize pentru peste 5.000 de tone de motorina cumparata in regim suspensiv si comercializata pe piata interna. Prin aceasta modalitate, bugetul de stat a fost prejudiciat cu 22.000.000 lei, reprezentand TVA si accize, sustin procurorii.
399 de zile de la trimiterea in judecata
Dosarul „Judecatoarele de la Tribunalul Bucuresti” – Antonela Costache si Viorica Dinu
TERMEN DE JUDECATA | 15 SEPTEMBRIE 2014
Judecatoarele Antonela Costache si Viorica Dinu de la Tribunalul Bucuresti sunt acuzate de procurorii anticoruptie de trafic de influenta si luare de mita, pentru a pune in libertate inculpati acuzati de trafic de droguri, trafic de persoane si coruptie. In cursul lunii ianuarie 2013, grefierul Vasilescu Sorin de la Tribunalul Bucuresti ar fi primit 5.000 de euro de la doi avocati pentru a manipula sistemul informatic de inregistrare a cauzelor penale astfel incat recursul declarat de Dinel Nutu (fost Staicu) impotriva deciziei de mentinere a arestului preventiv sa fie repartizat completului din care faceau parte Viorica Dinu si Antonela Anemary Costache.
Care vor fi pedepsele in dosarele care nu sunt definitive?
Putem sa ne uitam pe datele publice de pe portal.just.ro si www.scj.ro
Instantele in cauza sunt TMB,CAB si ICCJ
Haideti sa le luam pe rand
Practica dosarelor de coruptie aflate pe rolul TMB
Sunt 365 de dosare aflate pe rol .Peste 95% din aceste dosare primesc pedepse cu executare indreptate spre minimul special
Procedura privind obţinerea autorizării executării sau desfiinţării construcţiilor se găseşte reglementată în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 933 din 13/10/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009.
Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil – teren şi/sau construcţii – identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Autorizarea executării lucrărilor de construcţii reprezintă exercitarea autorităţii de către administraţia publică judeţeană şi locală, după caz, precum şi de către administraţia publică centrală, în situaţiile prevăzute de Lege, cu privire la punerea în aplicare a prevederilor documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, aprobate potrivit legii, care se constituie în temei juridic pentru realizarea de lucrări de construcţii.
Notă: Citeşte şi “Autorizarea executării sau desfiinţării construcţiilor: Etapele procedurii, lucrările care necesită autorizaţii”.
DOCUMENTELE NECESARE
DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ – D.T.
Documentaţia tehnică – DT este documentaţia tehnico-economică distinctă care stă la baza emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare şi prin care se stabilesc principalele coordonate privind încadrarea în indicii urbanistici aprobaţi, amplasarea construcţiilor şi relaţiile acestora cu vecinătăţile, schemele şi fluxurile funcţionale, compoziţia spaţială, structura de rezistenţă, expresia de arhitectură, dotarea şi echiparea construcţiilor, inclusiv soluţiile de asigurare, branşare şi racordare a acestora la infrastructura edilitară urbane necesare, după caz.
În funcţie de scopul solicitării, documentaţia tehnică – D.T. poate fi:
a) documentaţie tehnică – D.T. (D.T.A.C.+D.T.O.E.) pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, inclusiv pentru lucrările aferente organizării executării lucrărilor;
b) documentaţie tehnică – D.T. (D.T.A.D.+D.T.O.E.) pentru autorizarea executării lucrărilor de desfiinţare a lucrărilor/construcţiilor, inclusiv pentru autorizarea lucrărilor aferente organizării executării lucrărilor.
CERTIFICATUL DE URBANISM
Certificatul de urbanism este actul autorităţii administraţiei publice competente să emită autorizaţii de construire/desfiinţare care se emite, în principal, în vederea începerii procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, inclusiv pentru desfiinţarea construcţiilor ori a altor lucrări ori amenajări.
ATENŢIE! Certificatul de urbanism nu ţine loc de autorizaţie de construire/desfiinţare şi nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii.
Prin certificatul de urbanism se aduc la cunoştinţă investitorului/solicitantului informaţii – existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii – cu privire la cerinţele tehnice ale amplasamentului, precum şi la obligaţiile pe care acesta le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, privind:
a) regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului – teren şi/sau construcţii existente la data solicitării -, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;
b) cerinţele urbanistice specifice amplasamentului;
c) avizele/acordurile legale necesare în vederea autorizării;
d) obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, în vederea autorizării.
Certificatul de urbanism se mai emite şi în vederea:
– îndeplinirii procedurilor legale de concesionare de terenuri;
– adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de documentaţie tehnico-economică “Studiu de fezabilitate”, ori similară acesteia;
– cererilor în justiţie şi operaţiunilor notariale privind circulaţia imobiliară, atunci când operaţiunile respective au ca obiect împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii, precum şi constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.
Pentru aceeaşi parcelă (imobil) se pot emite certificate de urbanism mai multor solicitanţi, indiferent de calitatea acestora în raport cu proprietatea asupra parcelei. În această situaţie, certificatele de urbanism urmează a avea acelaşi conţinut cu caracter de informare (privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului) conform prevederilor documentaţiilor de urbanism aprobate, potrivit legii, pentru toţi solicitanţii.
DOCUMENTAŢIA PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE URBANISM
a) cererea-tip* (formularul-model F.1 “CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism”), în conformitate cu precizările privind completarea acesteia, cuprinzând:
1. elementele de identificare a solicitantului;
2. elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită emiterea certificatului de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral şi număr de carte funciară, în cazul în care legea nu dispune altfel;
3. elementele care definesc scopul solicitării;
b) planuri cadastrale/topografice, cu evidenţierea imobilelor în cauză, astfel:
1. pentru imobilele neînscrise în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară: plan de încadrare în zonă, la una dintre scările 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000, 1:500, după caz, eliberat, la cerere, de către oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară;
2. pentru imobilele înscrise în evidenţele de cadastru şi publicitate imobiliară: extras din planul cadastral de pe ortofotoplan şi extras de carte funciară pentru informare actualizat la zi, eliberate, la cerere, de către biroul de cadastru şi publicitate imobiliară.
c) documentul de plată a taxei de eliberare a certificatului de urbanism, în copie.
* Cererea-tip pentru eliberarea certificatului de urbanism (“Formularul-model F.1 – CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism”) se procură de la emitent şi se completează cu datele solicitate.
TAXA
La depunerea cererii-tip, emitentul comunică solicitantului cuantumul taxei necesare eliberării certificatului de urbanism, calculat potrivit reglementărilor legale în vigoare, solicitantul având obligaţia de a achita taxa de îndată şi de a prezenta copia documentului de plată.
Verificarea conţinutului documentaţiei depuse pentru obţinerea certificatului de urbanism se efectuează în cadrul structurilor (compartimentelor) de specialitate organizate în cadrul consiliului judeţean sau al primăriei, după caz, constatându-se dacă:
a) cererea este corect adresată emitentului – preşedintele consiliului judeţean, primarul general al municipiului Bucureşti, sau primarul, după caz – conform competenţelor de emitere stabilite de Lege;
b) cererea-tip este completată corect;
c) elementele de identificare privind solicitantul şi imobilul sunt suficiente, potrivit precizărilor privind completarea “Formularului-model F.1 – CERERE pentru emiterea certificatului de urbanism”;
d) este precizat (declarat) scopul pentru care se solicită certificatul de urbanism;
e) există documentul de plată a taxei pentru emiterea certificatului de urbanism;
f) există extrasul de plan cadastral actualizat la zi, respectiv extrasul de carte funciară pentru informare, eliberate la cerere de către biroul de cadastru şi publicitate imobiliară.
Începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea certificatului de urbanism se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora modificările/completările aduse documentaţiei iniţiale, ca urmare a notificării precum şi a depune şi înregistra documentaţia completă.
Dacă documentaţia depusă este incompletă sau cu elemente de identificare insuficiente, în termen de 5 zile de la data înregistrării acest lucru se notifică în scris solicitantului, cu menţionarea elementelor lipsă din documentaţie, care se restituie în vederea completării.
Taxa încasată nu se restituie, urmând a fi utilizată pentru eliberarea certificatului de urbanism după depunerea documentaţiei complete.
REDACTAREA CERTIFICATULUI DE URBANISM
Certificatul de urbanism se redactează în baza cererii şi a documentaţiei complete depuse, în deplină concordanţă cu prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate şi cu situaţia reală din teren la data solicitării, utilizându-se formularul-model F.6 “CERTIFICAT DE URBANISM”.
Certificatul de urbanism solicitat în vederea realizării unor lucrări de construcţii se redactează făcându-se specificările necesare privind:
a) regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului;
b) încadrarea/neîncadrarea lucrărilor în prevederile documentaţiilor de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului aprobate;
c) nominalizarea avizelor, acordurilor, punctului de vedere şi, după caz, a actului administrativ al autorităţii competente pentru protecţia mediului, care trebuie să însoţească documentaţia tehnică – D.T.;
d) necesitatea întocmirii, după caz, a unor documentaţii de urbanism suplimentare, de tip P.U.Z. sau P.U.D., care să justifice soluţia urbanistică propusă, sau să modifice reglementările urbanistice existente pentru zona de amplasament, după caz, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (3), cu indicarea elementelor tematice care urmează a fi rezolvate prin acestea.
ELIBERAREA CERTIFICATULUI DE URBANISM
Certificatul de urbanism se emite şi se semnează de aceeaşi autoritate abilitată să emită autorizaţia de construire/desfiinţare, respectiv de către preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, acolo unde nu este instituită funcţia de arhitect-şef.
Responsabilitatea emiterii certificatului de urbanism revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuţiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului.
Certificatul de urbanism se eliberează solicitantului direct sau prin poştă (cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire), în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii, indiferent de scopul pentru care a fost solicitat.
În situaţia în care certificatul de urbanism este emis de preşedintele consiliului judeţean sau de primarul general al municipiului Bucureşti, o copie a acestuia va fi transmisă spre ştiinţă primăriei în a cărei rază teritorială se află imobilul ce face obiectul certificatului de urbanism.
În situaţia în care certificatul de urbanism este emis de primar, în baza avizului structurii de specialitate a consiliului judeţean, o copie a acestuia va fi transmisă spre ştiinţă consiliului judeţean. În situaţia în care certificatul de urbanism este emis de primarul de sector al municipiului Bucureşti, o copie a acestuia va fi transmisă spre ştiinţă Primăriei Municipiului Bucureşti.
Certificatul de urbanism se semnează de către preşedintele consiliului judeţean sau de primar, după caz, de secretar şi de arhitectul-şef sau de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului din aparatul propriu al autorităţii administraţiei publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atribuţiilor stabilite conform legii.
Certificatul de urbanism se întocmeşte în conformitate cu prevederile documentaţiilor de urbanism (P.U.G., P.U.Z., P.U.D.), iar pentru investiţiile care depăşesc limita unei unităţi administrativ-teritoriale se poate întocmi şi pe baza planurilor de amenajare a teritoriului (P.A.T.N., P.A.T.Z., P.A.T.J.), aprobate potrivit legii şi, în lipsă, în conformitate cu regulile-cadru stabilite prin Regulamentul General de Urbanism (R.G.U.).
CUPRINSUL CERTIFICATULUI DE URBANISM
În Certificatul de urbanism se înscriu informaţiile cunoscute de emitent la data emiterii extrase din documentaţiile de urbanism şi din regulamentele de urbanism aferente, aprobate potrivit legii, sau, în lipsa acestora, din Regulamentul general de Urbanism – RGU – aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 525/1996, republicată, privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului – teren şi/sau construcţii -, după cum urmează:
a) Regimul juridic:
1. situarea imobilului în intravilan sau în afara acestuia;
2. natura proprietăţii sau titlul asupra imobilului, conform extrasului de carte funciară pentru informare, eliberat la cerere de către biroul de cadastru şi publicitate imobiliară;
3. servituţile care grevează asupra imobilului, dreptul de preemţiune, zona de utilitate publică;
4. includerea imobilului în listele monumentelor istorice şi/sau ale naturii ori în zona de protecţie a acestora, după caz;
b) Regimul economic:
1. folosinţa actuală;
2. destinaţia stabilită prin planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate;
3. reglementări ale administraţiei publice centrale şi/sau locale cu privire la obligaţiile fiscale ale investitorului;
4. alte prevederi rezultate din hotărârile consiliului local sau judeţean cu privire la zona în care se află imobilul;
c) Regimul tehnic:
1. informaţii extrase din documentaţiile de urbanism, inclusiv din regulamentele de urbanism aferente, din planul cadastral deţinut de oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, ori din planurile de amenajare a teritoriului, după caz, precum şi restricţiile impuse, în situaţia în care asupra imobilului este instituit un regim urbanistic special (zonă protejată, interdicţii temporare sau definitive de construire); în funcţie de complexitatea şi de volumul informaţiilor, acestea se vor putea prezenta şi într-o anexă la certificatul de urbanism (cu menţiunea expresă că aceasta face parte integrantă din certificatul de urbanism);
2. obligaţii/constrângeri de natură urbanistică ce vor fi avute în vedere la proiectarea investiţiei:
i) regimul de aliniere a terenului şi construcţiilor faţă de drumurile publice adiacente;
ii) retragerile şi distanţele obligatorii la amplasarea construcţiilor faţă de proprietăţile vecine;
iii) elemente privind volumetria şi/sau aspectul general al clădirilor în raport cu imobilele învecinate, precum şi alte prevederi extrase din documentaţii de urbanism, din regulamentul local de urbanism, din P.U.Z., P.U.D. sau din Regulamentul General de Urbanism, după caz;
iv) înălţimea maximă admisă pentru construcţiile noi (totală, la cornişă, la coamă, după caz) şi caracteristicile volumetrice ale acestora, exprimate atât în număr de niveluri, cât şi în dimensiuni reale (metri);
v) procentul maxim de ocupare a terenului (POT) şi coeficientul maxim de utilizare a terenului (CUT), raportate la suprafaţa de teren corespunzătoare zonei din parcelă care face obiectul solicitării;
vi) dimensiunile şi suprafeţele minime şi/sau maxime ale parcelelor (în cazul proiectelor de parcelare);
3. echiparea cu utilităţi existente şi referinţe cu privire la noi capacităţi prevăzute prin studiile şi documentaţiile anterior aprobate (apă, canalizare, gaze, energie electrică, energie termică, telecomunicaţii, transport urban etc.);
4. circulaţia pietonilor şi a autovehiculelor, accesele auto şi parcajele necesare în zonă, potrivit studiilor şi proiectelor anterior aprobate.
În vederea încadrării investiţiei în reglementările urbanistice, aprobate în condiţiile legislaţiei în vigoare privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, la cerere, autoritatea administraţiei publice locale competentă anexează la certificatul de urbanism informaţiile necesare cuprinse în documentaţiile urbanistice, anterior aprobate, pentru zona de interes, respectiv P.U.G./P.U.Z., inclusiv R.L.U. aferent – extrase din planşele de reglementări, echipare tehnico-edilitară, UTR, după caz – pe care are obligaţia de a marca retragerile obligatorii care generează limitele edificabilului în raport cu vecinătăţile, precum şi alte elemente apreciate ca necesare.
Extrasul din P.U.G./P.U.Z. se anexează şi în situaţia în care s-a cerut elaborarea, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificările şi completările ulterioare, a unei documentaţii de urbanism premergătoare – P.U.Z. sau P.U.D. -, după caz.
Respectarea prevederilor specificate in Planul de Urbanism General este obligatorie.
Din certificatul de urbanism reies modul şi limitele în care se poate construi.
Certificatul contine referinţe despre:
– regimul de înălţime a construcţiei;
– pozitia viitoarei construcţii (aliniamente faţă de stradă, vecini etc.);
– cota de înălţime la cornişă;
– valoarea maximă pentru ProcentuI de Ocupare – (POT) – calculat ca raport între aria construită şi aria lotului de teren (uzual, procentul de ocupare a terenului este de până la 40% pentru zonele de locuit);
– valoarea maximă pentru CoeficientuI de Utilizare al Terenului calculată ca raport între aria construită desfăşurată şi aria lotului de teren.
VALABILITATEA CERTIFICATULUI DE URBANISM
Valabilitatea certificatului de urbanism reprezintă intervalul de timp (termenul) acordat solicitantului în vederea utilizării acestuia în scopul pentru care a fost emis, potrivit legii.
Emitentul certificatului de urbanism stabileşte termenul de valabilitate pentru un interval de timp cuprins între 6 şi 24 de luni de la data emiterii, în funcţie de:
a) scopul pentru care a fost solicitat;
b) complexitatea investiţiei şi caracteristicile urbanistice ale zonei în care se află imobilul;
c) menţinerea valabilităţii prevederilor documentaţiilor urbanistice şi a planurilor de amenajare a teritoriului aprobate, pentru imobilul solicitat.
Valabilitatea certificatului de urbanism încetează dacă:
a) titularul renunţă la intenţia de a mai construi, situaţie în care are obligaţia de a notifica acest fapt autorităţii administraţiei publice emitente;
b) titularul nu solicitată prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism în termenul legal de 15 zile înaintea expirării acesteia.
PRELUNGIREA TERMENULUI DE VALABILITATE A CERTIFICATULUI DE URBANISM
Prelungirea termenului de valabilitate a certificatului de urbanism se poate face numai de către emitent, la cererea titularului formulată cu cel puţin 15 zile înaintea expirării acestuia, pentru o perioadă de timp de maximum 12 luni, după care, în mod obligatoriu, se emite un nou certificat de urbanism.
Pentru prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism se completează şi se depune la emitent o cerere-tip (potrivit “Formularului – model F.7 – CERERE pentru prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism”) însoţită de certificatul de urbanism emis, în original. Odată cu depunerea cererii de prelungire a valabilităţii certificatului de urbanism, solicitantul va face dovada achitării taxei de prelungire a acesteia.
Impactul schimbarilor legislative asupra mediului de afaceri.Analiza avocat Coltuc Marius Vicentiu
Sunt 3 mari modificari:noile coduri penale,codul insolventei si modificarea achizitiilor publice
Sa le luam pe rand:
Noul cod penal si mediu de afaceri
La data de 1 februarie 2014 a intrat in vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal. La aceeasi data a intrat in vigoare Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a Noului Cod Penal (“Legea nr. 187/2012”) care aduce o serie de modificari mai multor acte normative, printre care si Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale („Legea nr. 31/1990” sau „Legea Societatilor”).
Majoritatea modificarilor aduse vizeaza Titlul VIII din Legea nr. 31/1990, capitolul Contraventii si infractiuni. Printre noutatile introduse, cele mai importante constau in: micsorarea limitelor de pedeapsa, prevederea pedepsei amenzii in mod alternativ cu pedeapsa inchisorii pentru majoritatea infractiunilor, precum si extinderea ariei persoanelor care pot avea calitatea de subiect activ la savârsirea infractiunilor prevazute de Legea nr. 31/1990.
1. Regimul juridic al pedepselor.
Pentru o serie de infractiuni prevazute de Legea nr. 31/1990 se prevede un regim sanctionator mai usor. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
fapta subiectului activ de a prezenta date neadevarate sau inexistente asupra constituirii societatii, asupra conditiilor economice ale acesteia, de ascundere a datelor sau de a refuza sa puna la dispozitie asemenea date in conditiile legii (reglementata in art. 271 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
fapta subiectului activ de a efectua operatiuni de vânzare sau de cumparare de actiuni, de a se folosi de bunurile sau de creditul societatii ori de a se imprumuta, sub orice forma, de la societatea pe care o administreaza, o societate controlata de cea administrata ori de la o societate care controleaza societatea administrata, producând, cu rea-credinta, un prejudiciu societatii (reglementata in art. 272 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani ori cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 3 ani.
fapta subiectului activ de a raspandi stiri false sau de a intrebuinta alte mijloace frauduloase in scopul maririi sau scaderii valorii actiunilor sau obligatiunilor societatii pentru a obtine un folos in paguba societatii, precum si incasarea sau plata dividendelor din profituri fictive ori care nu puteai fi distribuite (reglementata in art. 2721 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 1 an la 5 ani, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 8 ani.
fapta subiectului activ de a emite actiuni sau obligatiuni cu nerespectarea dispozitiilor legale sau de a se folosi de ele in mod fraudulos (reglementata in art. 273 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cuinchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
2. Persoanele care pot avea calitatea de subiect activ
Pentru majoritatea infractiunilor prevazute in Legea Societatilor, calitatea de subiect activ inainte de modificarile aduse de Legea nr. 187/2012 o avea, de regula: fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii. In prezent, cadrul persoanelor ce pot avea calitatea de subiect activ al infractiunilor prevazute in capitolul mentionata fost extins. Asadar, raspund penal: fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societatii.
3. Dezincriminarea unor fapte
Nu mai constituie infractiuni potrivit Legii nr. 31/1990:
fapta de a exercita un comert in favoarea si pe seama unor societati constituite in tara straina in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru functionarea acelor societati in Romania ( art. 280 din Legea Societatilor fost abrogat).
fapta de a determina inmatricularea unei societati in temeiul unui act constitutiv fals (articolul 2802 a fost abrogat).
4. Incriminarea unor fapte ca infractiuni
fapta de a duce la indeplinire hotararile adunarii generale referitoare la schimbarea formei societatii, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social, fara informarea organului judiciar ori cu incalcarea interdictiei stabilite de acesta, in cazul in care s-a inceput urmarirea penala fata de societate constituieinfractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la un an ori cu amenda (potrivit art. 274 litera c din Legea Societatilor).
5. Interdictia de a fi fondator/administrator intr-o societate
Legea nr. 187/2012 modifica infractiunile care determina ca o persoana sa nu poata detine calitatea de fondator sau de membru al organelor de conducere si control ale unei societati. Astfel potrivit noilor reglementari, urmatoarele infractiuni au consecintele de mai sus: infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii, infractiuni de coruptie, delapidare, infractiuni de fals in inscrisuri, evaziune fiscala, infractiuni prevazute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sanctionarea spalarii banilor, precum şi pentru instituirea unor masuri de prevenire şi combatere a finantarii actelor de terorism, republicata, ori pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 31/1990.
Codul insolventei si mediul de afaceri
Noile dispozitii care au intrat in vigoare in iunie 2014 stabilesc o valoare prag pentru firmele care vor sa intre in solventa. Daca in actuala legislatie era impusa o valoare-prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii doar pentru creditor, prin noile relgementari este instituita o valoare prag si pentru debitor, aceeasi cu cea stabilita pentru creditor, respectiv 40.000 lei.
Cu alte cuvinte, debitorul va putea cere insolventa doar daca are datorii mai mari de 40.000 lei.
“Valoarea-prag reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa. Valoarea-prag este de 40.000 lei atat pentru creditori cat si pentru debitor, inclusiv pentru procedurile deschise in baza Legii nr. 31/1990 privind societatile, pentru creante de alta natura decat cele salariale, iar pentru salariati este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat”, se arata in actul normativ.
De asemenea, documentul citat prevede ca nicio dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii insolventei.
Totusi, in cazul in care se confirma un plan de reorganizare, dobanzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile nascute ulterior datei deschiderii procedurii de insolventa se achita in conformitate cu actele din care rezulta si cu prevederile programului de plati. In cazul in care planul esueaza, acestea se datoreaza pana la data deschiderii procedurii falimentului.
Cu alte cuvinte, firmele nu vor plati dobanzi sau penalitati pentru datoriile existente inainte de intrarea insolventa, insa vor plati pentru obligatiile fiscale pe care le au dupa deschiderea procedurii de insolventa.
In acelasi timp, Noul Cod al Insolventei egalizeaza regimul deschiderii procedurii in cazul concursului dintre cererea debitorului si a creditorilor, la 10 zile de la depunerea cererii debitorului.
Potrivit OUG nr. 91/2013, insolventa se aplica profesionistilor, cu exceptia celor care exercita profesii liberale. Mai mult, actul normativ precizeaza ca vor putea cere insolventa, pe langa societatile comerciale, si regiile autonome. Totusi, institutiile de invatamant preuniversitar si universitar nu vor putea intra in insolventa.
Planul de reorganizare trebuie executat intr-un un an de zile
Noul Cod al Insolventei stabileste ca planul de reoganizare va putea fi propus de:
debitor, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, in termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creante;
administratorul judiciar, de la data desemnarii sale si pana la indeplinirea unuii termen de 30 de zile de la data publicarii tabelului definitiv de creante;
unul sau mai multi creditori, detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitv de creante, in termen de 30 de zile de la publicarea acestuia.
Totusi, nu va putea propune un plan de reorganizare debitorul care a mai apelat la procedura insolventei in ultimii cinci ani.
O alta prevedere importanta la acest capitol este cea privind durata planului de reorganizare. Potrivit ordonatei care va intra in vigoare pe 25 octombrie 2013, executarea planului de reorganizare nu va putea depasi un an. Concret, insolventa va dura doar un an de zile si nu trei asa cum prevedea pana acum legislatia in vigoare.
In continuare, actul normativ prevede ca planul de reorganizare va putea fi prelungit pana la 12 luni, dar nu mai mult de doi ani.
Noul cod face referire si la evitarea situatiei in care sunt aprobate planuri de reorganizare sustinute de un numar mic de creditori.
Mai precis, pentru evitarea unei asemenea situatii, noile dispozitii introduc un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv necesita intrunirea acordului a creditorilor care detin 50% din totalul valoric al masei credale. Initial, in varianta codului de insolventa supusa dezbaterii publice, procentul era de 30%.
Super-prioritati la restituirea datoriilor
In acelasi timp, documentul introduce o super-prioritate pentru finantarile acordate in timpul procedurii, inclusiv in perioada de observatie.
“Finantarile acordate debitorului in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente, cu acordul comitetului creditorilor, beneficiaza de prioritate la restituire”, precizeaza sursa citata.
Astfel, aceste finantari se vor garanta, in principal, prin afectarea unor bunuri sau drepturi care nu formeaza obiectul unor cauze de preferinta, iar in subsidiar, daca nu exista astfel de bunuri sau drepturi disponibile, cu acordul creditorilor beneficiari ai respectivelor cauze de preferinta.
Noile reglementari aduc noutati si in ceea ce priveste termenul in actiunile incidentale. Astfel, actiunile incidentale (fond si apel) se judeca in conformitate cu dispozitiile noului Cod de procedura civila cu privire la judecata in prima instanta, cu mentiunea ca:
termenul pentru depunerea intampinarii este de maximum 10 zile de la comunicare,
raspunsul la intampinare nu este obligatoriu,
iar judecatorul sindic fixeaza, prin rezolutie, in termen de maximum 3 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei.
Actul normativ mai prevede ca intrunirile comitetului creditorilor urmeaza sa aiba loc ori de cate ori este cazul (nu neaparat lunar, ca in legea actuala), iar votul se poate exprima prin orice mijloace care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia, nemaifiind astfel obligatorie prezenta fizica.
“Comitetul creditorilor se intruneste ori de cate ori este necesar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, dupa caz sau la cererea oricarui membru al Comitetului Creditorilor. Comunicarea si votul se vor putea efectua prin orice mijloc care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia”, precizeaza actul normativ.
De asemenea, in OUG nr. 91/2013 sunt reglementate instrumentele de prevenire a insolventei si anume mandatul ad-hoc si concordatul preventiv.
Mai exact, „mandatul ad-hoc este o procedura confidentiala, declansata la cererea debitorului in dificultate financiara, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla”, mentioneaza documentul citat.
In ceea ce priveste cel de al doilea instrument de prevenire a insolventei, concordatul preventiv, acesta este un contract incheiat intre debitorul in dificultate financiara, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, se arata in proiect. Prin acest contract, debitorul propune un plan de redresare si de realizare a creantelor creditorilor asupra sa, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla.
Noua lege a achizitiilor si mediul de afaceri
Incepand cu 1 iulie 2013 a intrat in vigoare noua Lege a Achizitiilor Publice. Majorarea pragului pentru achizitii publice fara licitatie a fost principala informatie indelung dezbatuta in presa, insa modificarile aduse de acest act legislative nu se opresc aici.
În Monitorul Oficial al României nr. 486/30.06.2014 a fost publicată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 51 din 28.06.2014 (pe care o vom denumi în continuare „OUG nr. 51/2014”) pentru modificarea și completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (denumită în continuare „OUG nr. 34/2006”).
Principalul element de noutate introdus în activul legislativ de OUG nr. 51/2014 este „garanția de bună conduită” pe care ofertantul contestator trebuie să o constituie pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestației/cererii/plângerii și data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanței de judecată.
Încă din preambul, executivul român își justifică inițiativa invocând necesitatea, de altfel, reală, de a fluidiza procedura de atribuire a contractelor de achiziții publice și de a proteja autoritățile contractante împotriva depunerii unor contestații abuzive, iar în consecință se va proteja interesul public.
Este ușor de înțeles această argumentație a executivului. Ne uităm cu mândrie la podul de la Cernavodă proiectat de Anghel Saligny. Acum, după un secol de la inaugurarea sa, nu putem decât să ne bucurăm că există, îi recunoaștem măreția și grandoarea arhitecturală și nu ne putem întrebări cu privire la detaliile atribuirii contractului de construire; nici pe ce criterii de eficiență și transparență a fost ales Anghel Saligny ca să îl proiecteze. Acestea sunt detalii care, probabil, au contat în anii 1890-1900, dar pe care trecerea anilor le-a decantat de interesul public.
Așadar, din această perspectivă, a întâietății interesului public, privit ca o componentă a investiției publice, „garanția de bună conduită” pare o măsură binevenită din partea executivului român preocupat de accelerarea investițiilor publice.
Pe de altă parte, la edictarea unor asemenea măsuri, legiuitorul trebuie să aibă în vedere și interesul privat, al operatorului economic care dorește să depună sau a depus o ofertă în cadrul unei proceduri și care se simte nedreptățit de cerințele sau „atitudinea” autorității contractante. De asemenea, întrucât achizițiile publice reprezintă unul dintre domeniile cele mai armonizate ale dreptului european, iar autonomia legislativă a statelor este limitată de directivele în materia achizițiilor publice, toate actele normative interne în acest domeniu trebuie să fie conforme cu aceste directive.
Analiza juridică a noilor reglementări privind „garanția de bună conduită”, efectuată prin prisma înțelegerii de către legiuitor a necesității prezervării unui echilibru just între interesul public și cel privat, respectiv a necesității respectării preeminenței dreptului european, nu relevă un tablou optimist al „sorții juridice” a acestei noi instituții de drept, creată cu scopul declarat de a „disciplina” justițiabilii (deci având de principiu un caracter de ”sancțiune” sau ”constrângere”).
În primul rând, avem în vedere că prin Directiva 89/665/CE, Consiliul Uniunii Europene a impus statelor membre obligativitatea instituirii, prin legislația națională, a unor proceduri de control jurisdicțional al legalității deciziilor autorităților contractante în materia achizițiilor publice, care să îndeplinească trei condiții esențiale: eficiența; celeritatea; liberul acces pentru orice persoană care este sau a fost interesată de obținerea unui anumit contract de achiziție publică și care riscă să fie lezată printr-un act al autorității contractante.
Chiar de la prima vedere, instituirea „garanției de bună conduită” pare să fie contrară cerințelor cu privire la eficiența și accesibilitatea procedurilor jurisdicționale de control al legalității, întrucât ofertanții nu pot declanșa procedura jurisdicțională în lipsa unor lichidități pentru plata „garanției de bună conduită”; astfel, această măsură a statului român contravine exigențelor dreptului european.
În al doilea rând, amintim că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil, cu componenta sa de acces efectiv și liber la un tribunal independent și imparțial. Instituirea „garanției de bună conduită”, ca o condiție pentru efectuarea controlului jurisdicțional asupra actelor emise de autoritățile contractante, poate fi văzută ca o limitare a dreptului la un proces echitabil, incompatibilă cu art. 6 din Convenție, având în vedere efectul restrictiv al acesteia.
În al treilea rând, observăm că art. 126 alin. (6) din Constituția României garantează controlul judecătoresc al actelor emise de autoritățile publice. Garanția constituțională este efectivă dacă accesul la instanța de contencios administrativ nu este obstrucționat prin impunerea unor condiții exorbitante pentru justițiabil sau care sporesc dezechilibrul firesc, existent a priori, între justițiabil și autoritatea publică.
„Garanția de bună conduită” poate fi interpretată și ca o măsură de limitare a accesului la instanța de contencios administrativ, dat fiind cuantumul acesteia, dar și faptul că, în cazul în care procedura judiciară se finalizează cu respingerea contestației, autoritatea contractantă va reține „garanția de bună conduită” fără a fi obligată să facă dovada vreunui prejudiciu cauzat prin depunerea contestației. Pe de altă parte, în cazul admiterii contestației, dacă a înregistrat vreun prejudiciu, operatorul economic va trebui să se adreseze instanței de judecată pentru recuperarea acestuia, cu toate rigorile de probatoriu pe care un asemenea demers îl comportă, întrucât autoritatea publică nu are obligația de a constitui o garanție similară.
În plus față de criticile care pot fi aduse noii instituții juridice a ”garanției de bună conduită”, cu privire la incompatibilitatea cu Tratatele fondatoare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția, se pot ridica semne de întrebare și cu privire la aptitudinea acestor noi reglementări de a asigura echilibrul între legalitatea procedurii de achiziție publică și celeritatea acesteia, ca scop declarat de către legiuitor.
Practica ne demonstrează că, în medie, Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor („CNSC”) soluționează o contestație în aproximativ 45 de zile calendaristice. În faza judecătorească, instanțele depun eforturi deosebite pentru acordarea unor termene scurte, decizia finală fiind, de cele mai multe ori, emisă în termen de 45-60 de zile de la înregistrarea plângerii la instanță. Prin urmare, raportându-ne și la experiența altor state membre, dar și la experiența altor proceduri judiciare în România, se poate aprecia că durata controlului de legalitate al actelor autorităților contractante (în medie de 3 luni) este rezonabilă, aceasta având un impact limitat asupra duratei totale a procedurilor de achiziție publică.
Persoanele fizice si firmele care nu isi declara impozitele datorate statului, obligatii care sunt insa descoperite de Fisc in cuantum mai mare de 50 lei, vor fi obligate sa achite o “penalitate de nedeclarare” de minimum 10% din suma, care va fi majorata la 100% daca datoria rezulta din evaziune.
Noua penalitate a fost introdusa in ultima forma a proiectului noului Cod de Procedura Fiscala, retras de pe site-ul Ministerului Finantelor si obtinut de MEDIAFAX, desi la inceputul anului a fost puternic contestata de catre mediul de afaceri.
Documentul releva intentia Guvernului de a introduce o astfel de “penalitate de nedeclarare” pentru obligatiile fiscale principale nedeclarate de contribuabili/platitori si stabilite de organele de inspectie fiscala prin decizii de impunere.
Strainii vor putea fi angajati sau detasati in Romania in baza unui aviz
Strainii vor putea fi angajati sau detasati in Romania in baza unui aviz, care trebuie obtinut de angajator de la Inspectoratul General pentru Imigrari, potrivit unui proiect de lege comun al ministerelor de Interne si Externe.
Prevederile sunt cuprinse intr-un proiect de Lege privind incadrarea in munca si detasarea strainilor (cetateni ai altor state decat Romania, celelalte state membre UE, statele din Spatiul Economic European si Elvetia, n.r.) pe teritoriul Romaniei, initiat de Ministerul Afacerilor Interne (MAI) si Ministerul Afacerilor Externe (MAE) si avizat deja de Ministerul Muncii, Ministerul Justitiei si Serviciul Roman de Informatii (SRI).
Nu este necesara obtinerea avizului de angajare pentru incadrarea in munca a strainilor al caror acces liber pe piata muncii din Romania este stabilit prin tratate incheiate de Romania cu alte state, strainii care urmeaza sa desfasoare activitati didactice sau stiintifice cu caracter temporar in institutii de profil si strainii care desfasoara activitati artistice in institutii de cultura din Romania, strinii care urmeaza sa desfasoare activitati temporare solicitate de ministere sau de alte autoritati administrative, strainii care sunt numiti la conducerea unai filiale, reprezentante sau sucursale de pe teritoriul Romaniei a unei companii care are sediul in
strainatate.
Si strainii titulari ai dreptului de sedere pe termen lung, ai dreptului de sedere temporara pentru reintregirea familiei, ai dreptului de sedere temporara pentru studii pot fi angajati fara obtinerea avizului.
În urmă cu două săptămâni, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că debitorii persoane fizice împotriva cărora sunt deschise acţiuni de executare silită trebuie să aibă dreptul să atace cu apel deciziile de încuviinţare, procedură aflată doar la îndemâna creditorilor până acum.
_________________________________________________________________________________________
CJUE a luat această hotărâre după ce a fost sesizată de o instanţă spaniolă în privinţa procedurilor de executare silită. Instanţa de la Bruxelles, a cărei jurisprudenţă se aplică direct în instanţele din statele membre, a considerat că este necesar, acolo unde există suspiciunea că creditorii folosesc clauze abuzive, aşa cum sunt ele definite în Directiva 13 din 1993, ca instanţele naţionale să verifice contractele de credit înainte să încuviinţeze executarea silită a bunurilor ipotecate. CJUE spune că trebuie să existe controlul instanţei acolo unde există o suspiciune ca banca sau alt creditor să fi folosit clauze abuzive într-un contract de creditare, pentru că există şi posibilitatea ca nivelul creanţei pentru care debitorul este executat să nu fie real. Astfel, măsurile compensatorii ulterioare dictate pentru un client într-un proces civil pe clauze abuzive nu ar putea repara prejudiciul produs
debitorului prin executarea silită a locuinţei.
Curtea a mai decis că trebuie respectat principiul echităţii din Carta UE, şi că în cazul în care creditorul are o cale de atac în cazul încuiinţării executării silite, atunci aceeaşi cale ar trebui să fie accesibilă şi debitorului.
Aşa cum spunea mai sus, deşi decizia CJUE este obligatorie pentru toate instanţele din UE, inclusiv pentru cele din România, există posibilitatea ca acestea să fie ignorate, dacă nu sunt invocate de către una dintre părţi.
Problema cu executarea silită a creanţelor emanate din contractele bancare este că cele din urmă reprezintă titlu executoriu. Cu alte cuvinte, banca poate executa oricând un debitor care nu a achitat ratele timp de 90 de zile, adresându-se unui executor judecătoresc. Acesta merge cu contractul de credit la un judecător şi cere încuviinţarea executării silite. Aceasta se acordă foarte rapid de către instanţă şi, aşa cum spuneam mai sus, atât în România, cât şi în Spania, nu poate fi atacată de debitor. Pe lângă faptul că doar creditorul are cale de atac dacă nu se acordă încuviinţarea, ceea ce se întâmplă foarte rar în cazul contractelor bancare, debitorul nici nu află că încuviinţarea a fost acceptată decât abia după ce îşi produce efectele.
Astfel, hotărârile CJUE ar putea fi invocate abia mai târziu, printr-o contestaţie la executare.In momentul de faţă, conform formei actuale a Codului de procedura civilă, sunt încălcate deciziile CJUE în privinţa consumatorilor; singură soluţia rămâne o contestaţie la executare.
„În prezent, soluţia prin care pot fi invocate cele două decizii ale CJUE este depunerea unei contestaţii la executare. Debitorul poate să ceară anularea în tot sau în parte a titlului executoriu şi totodată anularea încheierii încuviinţării titlului de executare”,
În cazul în care există prezumţia că sunt clauze abuzive în contractul de creditare care constituie temeiul executării silite, atunci instanţa ar trebui să ia notă de aceasta, în concordanţă cu jurisprudenţa CJUE.
„Existenţa unor clauze abuzive în contracte ar putea fi privită că un impediment la executarea silită în contextul hotărârii CJUE, astfel încât judecătorul naţional să poată da curs principiilor trasate de instanţa europeană. Pe de altă parte, rămâne de văzut în ce măsură instanţele naţionale vor accepta argumente de fond în condiţiile în care art. 712 Cod procedura civilă le priveşte că inadmisibile pe calea contestaţiei. Aici se pune problema aplicării prioritare a legislaţiei şi jurisprudenţei comunitare în defavoarea legii naţionale”
Hotărârea CJUE se aplică retroactiv.
Concluzie
Dacă jurisprudenţa europeană va fi respectată şi în România, atunci executarea silită a contractelor bancare ar putea deveni imposibilă pentru unele bănci, având în vedere modelele de contracte pe care le-au utilizat în trecut.
1. Una dintre întrebările privind această procedură a fost aceea referitoare la semnificaţia juridică şi limitele consultării suspectului sau inculpatului în legătură cu obligaţiile impuse acestuia în cazul renunţării la urmărirea penală. Mai concret, s-a pus problema dacă se poate dispune renunţarea la urmărirea penală şi obligarea suspectului sau inculpatului la repararea prejudiciului, dacă acesta nu este de acord cu îndeplinirea obligaţiei.
În opinia noastră, acordarea beneficiului renunţării la urmărirea penală şi stabilirea unor obligaţii pe care suspectul sau inculpatul nu poate ori nu vrea, încă de la adoptarea soluţiei, să şi le asume este discutabilă ca finalitate, riscul de a se ajunge la revocarea măsurii fiind mare.
2. S-a pus problema dacă renunţarea la urmărirea penală se poate dispune şi în cazul în care nu există suspect în cauză.
Faţă de prevederile art. 318 alin. 2 din Codul de procedură penală, această soluţie este posibilă.
Astfel, textul sus-menţionat face referire la ipoteza specifică în care autorul este cunoscut, ceea ce îndreptăţeşte concluzia în sensul că se poate, ca regulă generală, renunţa la urmărirea penală şi când autorul nu este identificat.
II. Asistenţa juridică
1. S-a pus întrebarea dacă pot beneficia de apărător toţi subiecţii procesuali şi dacă există o contradicţie sub acest aspect între dispoziţiile art. 10 alin. 1 şi cele ale art. 10 alin. 2 raportat la art. 31 din Codul de procedură penală. În concret, s-a pus problema dacă un martor poate să fie asistat de avocat.
Potrivit art. 31 din Codul de procedură penală, avocatul asistă părţile ori subiecţii procesuali, în condiţiile legii.
Respectivele condiţii sunt stabilite de art. 10 alin. 1 din Codul de procedură penală, care delimitează sfera celor care pot beneficia de asistenţa avocatului: părţile şi subiecţii procesuali principali.
În plus, potrivit art. 10 alin. 6 din Codul de procedură penală, dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună credinţă şi potrivit scopului în care a fost prevăzut de lege.
În acest sens, trebuie avut în vedere că doar părţile şi subiecţii procesuali principali au în cauză interese proprii, ce trebuie apărate.
În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi subiecţi procesuali – agentul procedural, expertul, interpretul, etc. – care participă la proces în virtutea obligaţiilor de serviciu, şi martorul – datorită obligaţiei civice de a ajuta la aflarea adevărului, ei nu au şi nici nu trebuie să aibă şi să exprime interese personale în cauză.
2. S-a pus întrebarea dacă nerespectarea obligaţiei prevăzute de art. 93 alin. 4 din Codul de procedură penală, de a asigura asistenţa juridică obligatorie persoanei vătămate, este sancţionată cu nulitatea absolută.
Cazurile de nulitate absolută sunt limitativ prevăzute de art. 281 din Codul de procedură penală, lit. f) referindu-se la sancţionarea cu nulitatea absolută în cazul încălcării dispoziţiilor privind asistarea de către avocat a suspectului şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.
Cum persoana vătămată nu are calitatea de parte, rezultă că nu ne aflăm în prezenţa unei cauze de nulitate absolută.
III. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei
1. S-a pus problema dacă este necesară întocmirea unui act separat prin care procurorul ierarhic superior stabileşte limitele acordului şi ce fel de act este acesta.
2. S-a pus, de asemenea, problema dacă procurorul poate respinge cererea inculpatului de încheiere a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei şi în caz afirmativ, prin ce act se va face acest lucru şi dacă respectivul act este supus vreunei căi de atac.
Ambele probleme au format obiectul unei note de studiu separate, publicate la data de 7 aprilie 2014 pe pagina de internet a Ministerului Public.
3. O altă problemă a fost legată de modul în care va proceda procurorul în situaţia în care, în acelaşi dosar, va dispune trimiterea în judecată a unor inculpaţi, va proceda la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei cu alţi inculpaţi, iar referitor la aceştia din urmă va dispune şi clasarea pentru anumite fapte. În concret, s-a pus întrebarea dacă soluţia de clasare se va dispune prin rechizitoriu sau printr-o ordonanţă anterioară încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
În lipsa unor dispoziţii exprese sub acest aspect, ambele variante sunt legale, însă, în opinia noastră, pentru un mai eficient management al dosarului este de preferat disjungerea cauzei faţă de inculpaţii cu care urmează să se încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Ulterior, pentru unele dintre faptele comise de aceştia se va încheia acordul, pentru celelalte fapte se va dispune, prin ordonanţă, clasarea.
IV. Împăcarea
S-a pus problema dacă este posibilă stingerea procesului penal prin împăcarea intervenită câtă vreme urmărirea penală se efectuează doar cu privire la faptă, deci între făptuitor şi persoana vătămată.
Art. 16 alin. 1 lit. g din Codul de procedură penală se referă la împăcare, nu la împăcarea părţilor sau a participanţilor, la fel şi textele din partea specială a Codului penal.
Referitor la împăcare, sediul principal al materiei este art. 159 Cod penal. Alin. 1 al acestui articol arată că împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penales-a făcut din oficiu, dacă legea penală o prevede în mod expres, ceea ce ar putea conduce la concluzia că pentru împăcare este nevoie să avem în cauză persoană vătămată sau parte civilă şi inculpat.
Este, însă, în opinia noastră, vorba despre o eroare de redactare în ceea ce priveşte timpul verbului, legiuitorul intenţionând, de fapt, să se refere la cazurile în care punerea în mişcare a acţiunii penale se face din oficiu.
Mai mult decât atât, art. 159 alin. 3 Cod penal se referă la procedura efectuării împăcării numai cu privire la persoanele – nu părţile sau participanţii – între care a intervenit.
Faţă de cele de mai sus, se poate lua act de împăcare şi fără a se dispune continuarea urmăririi penale faţă de o persoană.
În plus, este dificil de apreciat care ar fi persoana interesată să invoce o vătămare cauzată de o astfel de procedură.
V. Declinare sau clasarea cauzei
S-a pus problema dacă atunci când constată că într-o cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni de competenţa sa, ci ale unei infracţiuni mai puţin grave, de competenţa unui parchet ierarhic inferior, procurorul va dispune clasare pentru infracţiunea de competenţa sa şi va declina competenţa în vederea continuării cercetărilor pentru infracţiunea mai puţin gravă sau va dispune schimbarea încadrării juridice şi declinarea competenţei.
Concret, s-a pus această întrebare, de exemplu, în cazul violului asupra unui minor şi raportului sexual cu un minor, ori omorului şi vătămării corporale grave.
Problema nu este nouă, rezultată din intrarea în vigoare a noilor coduri, ea exista şi a fost dezbătută şi anterior.
În opinia noastră, este de preferat a se dispune schimbarea încadrării juridice, argumentele teoretice expuse în nota nr. 4478/V/3/2011 din 19 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică rămânând valabile, deşi trimiterile la textele de lege nu mai corespund (Nota a fost comunicată parchetelor la data de 6 mai 2014).
S-a pus problema dacă dispoziţiile art. 308 Cod penal prevăd o infracţiune autonomă sau doar o cauză legală de reducere a pedepsei.
În realitate, art. 308 din Codul penal nu este o normă distinctă de incriminare şi nu reglementează o cauză de reducere a pedepsei, ci variante atenuate, datorită calităţii subiectului activ, ale faptelor incriminate în articolele la care face trimitere.
Distincţia este semnificativă din două motive:
– competenţa materială pentru variantele atenuate este aceeaşi ca pentru variantele tip;
– prin pedeapsa prevăzută de lege pentru o faptă comisă de una din persoanele la care se referă art. 308 alin. 1 din Codul penal se înţelege pedeapsă redusă conform alin. 2 al aceluiaşi text.
VII. Procedura camerei preliminare
1. Au existat instanţe care au interpretat dispoziţiile art. 347 alin. 3 din Codul de procedură penală în sensul că o copie a contestaţiei formulate de inculpat împotriva încheierii pronunţate în temeiul art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală se trimite parchetului, pentru a răspunde, în termen de 10 zile, motivelor invocate în cuprinsul acesteia.
S-a pus, în acest context, întrebarea dacă este vorba de parchetul de pe lângă instanţa competentă să judece contestaţia sau despre cel care a efectuat ori supravegheat urmărirea penală.
Procedura în cameră preliminară se desfăşoară fără participarea procurorului, judecătorul de cameră preliminară comunicând în scris cu parchetul.
Interpretarea unitară la nivelul Ministerului Public a fost în sensul că această corespondenţă se va purta cu procurorul care a întocmit rechizitoriul, iar nu cu procurorul de şedinţă.
Or, nu există nicio justificare pentru ca, referitor la calea de atac a contestaţiei, judecata, de asemenea, fără participarea procurorului şi potrivit aceloraşi reguli, soluţia să fie definitivă.
Ca urmare, în opinia noastră, şi instanţa competentă să judece contestaţia declarată potrivit art. 347 din Codul de procedură penală se va adresa, potrivit art. 347 alin. 3 cu referire la art. 344 alin. 4 din Codul de procedură penală, parchetului care a efectuat ori supravegheat urmărirea penală.
2. S-a pus întrebarea prin ce act se dispune de către procuror remedierea neregularităţilor actului de sesizare în condiţiile art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Având în vedere dispoziţiile art. 286 alin. 1 din Codul de procedură penală şi împrejurarea că legea nu indică o modalitate specifică de remediere, aceasta se va face, în opinia noastră, prin ordonanţă.
Aceasta va cuprinde, pe lângă datele prevăzute de art. 286 alin. 2 din Codul de procedură penală şi menţiuni de tipul: „Având în vedere încheierea nr. … din data de … a … (este vorba de încheierea la care se referă art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală), în temeiul art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală am procedat la remedierea neregularităţilor actului de sesizare, punctul … al secţiunii … (urmează partea refăcută a rechizitoriului)”.
În practica judiciară am observat însă că s-a apelat şi la modalitatea refacerii efective a rechizitoriului, fiind trimis instanţei actul de sesizare în forma remediată.
Cum m-am schimbat dintr-un avocat civilist într-un avocat de drept penal al afacerilor in 2014?
Criza economica mondiala a crescut foarte mult numarul dosarelor de drept penal.Mai mult in 2014 a avut loc o “explozie”mediatica a dosarelor penale ale afacerilor.Observam dosare de evaziune fiscala,dosare de coruptie,dosare de licitatii publice truncate,dosare de drept sportiv etc. Cum puteti comenta aceste constatari?
In urma cu 2 ani mai toti clientii ne rugau sa preluam si problemele penale ale firmelor.Lucrarea mea de licenta a fost “Apelul penal:noutati si comparatii” deci aceste probleme penale nu erau straine,dar pentru un avocat tanar este destul de greu sa reusesti in domeniul penal in primii ani.Au trecut anii si in 2014 am luat decizia sa devin(dupa 12 ani de avocatura) un penalist.
M-am transformat dintr-un avocat de corporate într-un avocat de drept penal al afacerilor.
In fiecare zi analizez portalul dupa sintagma “ dosar penal” si incerc sa aflu care este jurisprudenta penala pe fiecare instanta.
In februarie tot ce am invatat in facultate trebuie readaptat odata cu intrarea in vigoare a Noilor Coduri Penale.
Cu excepţia procedurii penale şi a legilor penale care guvernează procesul penal, de la urmărirea penală şi până la judecata fondului dosarului, chestiunea principală o constituie analiza structurilor tranzacţiei, a documentelor, a contractelor care au guvernat respectiva relaţie comercială, ceea ce în mod evident este mult mai la îndemâna avocaţilor cu experienţă în drept societar şi comercial.
Care ar fi “practica” dvs. penala?Ce tipuri de dosare preluati?
Avem dosare în faza de urmărire penală, în faţa DIICOT, DNA, dar şi dosare aflate în stadiu de judecată atât pe rolul tribunalului Bucureşti, cât şi pe rolul Curţii de Apel Bucureşti,inclusiv ICCJ. Există o foarte largă paletă a domeniilor pe care le acoperim, de la dosare care au ca obiect delapidări până la evaziune fiscală, bancrută frauduloasă, spălare de bani, grup organizat infracţional, trafic de influenţă, luare şi dare de mită etc. In 2014 dupa foarte multe controale ale ANAF-ului exista dosare destul de complexe pe evaziune fiscala si dosare administrativ-fiscale cu implicatii penale. ____________________________________________________________________________________________________
La ce organizatie de drept penal ati dori sa aderati?
Asociația Internațională de Drept Penal – AIDP-IAPL ar fi singura organizatie la care as adera.
Nu as adera inca la nicio organizatie din Romania cu profil penal.
De altfel am facut toate demersurile pentru a face parte din Asociația Internațională de Drept Penal – AIDP-IAPL si in maxim 30 de zile sa pot deveni membru cu drepturi depline.
Din Romania am apreciat foarte mult munca domnului profesor Aurel Ciobanu- si inca il apreciez.
Se poate face o conlucrare profesionala in acest domeniu?
Din punctul meu de vedere este foarte greu pentru ca fiecare doreste o asociere cu cineva mai bun si atunci intervin problemele.
Cum “simtiti”evoluţia instanţelor de judecată dupa intrarea in vigoare a Noilor Coduri Penale?
Mai trebuie sa treaca vreo 5 ani dar suntem pe drumul cel bun.Administrativ este dezastru incepand de la sala de audieri,grefa,penitenciare-doar administrativ –organizatoric am precizat.
Cate case de avocatura sunt specializate pe dreptul penal al afacerilor in Romania?
Din cate stiu nu exista o casa de avocatura care sa lucreze numai aceste dosare fapt care se poate verifica foarte usor pe portal.just.ro.
Exista specialisti penalisti in Romania pana in 10 ca si numar.
Cel putin asa consider eu.
Cum apreciaţi concurenţa existentă în rândul cabinetelor de avocatură in sfera dreptului penal al afacerilor?
Cred că avocatura penală reprezintă o practică personalizată, care presupune experienţă profesionalăşi de viaţă, cât şi capacitatea de a gestiona acest tip de dosare. În primul rând, avocaţii trebuie să fie pasionaţi de domeniu şi să aibă cunoştinţele necesare atât de procedură penală, cât şi de drept penal,dreptul afacerilor,contabilitate,criminalistica,de mediu online etc. Mai exact, ei trebuie să fie total dedicaţi acestei practice.
Un avocat penalist pleaca dimineata sau seara de acasa si nu stie cand se intoarce in sanul familiei.Este destul de stresant pentru ca nu este nimic stiut dinainte sau care sa fie apreciat dinainte.
Inca cei mai buni avocati penalisti lucreaza singuri sau cu cel mult 2-3 colaboratori care doar stau in sala sa vina avocatul titular.Este destul de greu ca si mentalitate pentru romani,pentru ca in momentul in care “se angajeaza”un avocat penalist se doreste “ca numai acela sa vina”
Este singurul ales.
Vom vedea ce se intampla dupa alegerile din noiembrie 2014 ,daca mai exista aceasta “furtuna” de dosare penale.
avocat COLTUC MARIUS VICENTIU multumeste echipei Mercopress
Invocarea clauzelor abuzive ale bancilor intr-o executare silita in 2014-2015
Pentru a se proceda la executarea silită, trebuie neapărat să existe o declaraţie de scadenţă anticipată a creditului. Împrumutaţii trebuie să verifice atunci când se găsesc în faza de executare silită dacă au primit acea scrisoare. Dacă nu au primit-o e ceva în neregulă şi pot face contestaţie la executare.
Dacă ştiu că au întârziat cu plăţile, împrumutaţii pot urmări să vadă dacă s-a făcut o cerere de executare împotriva lor. Dacă nu urmăresc, clienţii află abia atunci când a fost demarată procedura de executare silită. Atunci clienţii nu mai au la îndemână foarte multe căi de a se apăra. O executare imobiliară poate dura două luni.
Trebuie sa aveti in vedere faptul ca singura modalitate de a evita executarea silita este contestatia la executare. Pot aparea tot felul de nereguli atat in procedura executionala cat si in ceea ce priveste titlul executoriu, adica contractul de credit, care pot duce la DESFIINTAREA executarii in sine.
Este necesar să se amintească mai întâi că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 se întemeiază pe ideea că un consumator se găsește într‑o situație de inferioritate față de un profesionist în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare (Hotărârea Barclays Bank, C‑280/13, EU:C:2014:279, punctul 32, și
Hotărârea Aziz, C‑415/11, EU:C:2013:164, punctul 44).
Astfel aveti posibilitatea formularii contestatiei impotriva executarii silite precum si impotriva oricarui act de executare, in calitate de persoana interesata sau vatamata prin executare.
Prin urmare, contestatia la executare poate avea ca obiect orice neregularitate procedurala savarsita cu prilejul activitatii de urmarire silita. Cu titlu de exemplu ele se pot referi la nerespectarea formelor prevazute de lege pentru incunostintarea debitorului despre declansarea urmaririi silite, alegerea formei de executare, prescriptia dreptului de a cere executarea silita, perimarea executarii, modul de realizare a publicitatii prevazuta de lege pentru realizarea licitatiei, timpul in care se putea face urmarirea silita, etc.
Contestatiile la executare pot avea ca obiect si impartirea bunurilor proprietate comuna
De asemenea, in cazul in care considerati ca sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executor, si nu ati uzat de procedura prevazuta de art. 2811 din Codul de procedura civila, puteti formula contestatie la executare, cunoscuta si sub denumirea de contestatie la titlu.
Puteti recurge la procedura contestatiei la executare si in cazul in care organul de executare refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.
Consecinta nerespectarii dispozitiilor privitoare la executarea silita sau la executarea oricarui act de executare atrage anularea actului respectiv
Trebuie sa aveti in vedere ca instanta competenta a statua asupra contestatiei la executare formulata in conditiile mai sus mentionate, nu poate examina imprejurarile care vizeaza fondul cauzei si care sunt de natura sa repuna in discutie, in fata instantei de executare hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, respectiv legalitatea si temeinicia titlului executor. In acest mod s-ar incalca principiul puterii lucrului judecat.
Exista insa o exceptie de la acest principiu, si anume „in situatia in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecatoreasca”.
In aceasta situatie puteti invoca in cadrul contestatiei la executare si”aparari de fond impotriva titlului executor, daca legea nu prevede in acest scop alta cale de atac”.
De asemenea, puteti formula contestatie la executare si in situatia in care avei calitatea de tert fata de raportul juridica dintre creditor si debitor, cu conditia sa demonstrati un interes sau ca prin actele de executare intocmite ati fost vatamat.
Va atentionam ca dupa ce a inceput executarea silita puteti solicita in calitate de persoana interesata sau vatamata, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie sau, dupa caz, incuviintarea executarii silite data fara indeplinirea conditiilor legale.
In ipoteza in care ati promovat o contestatie privind lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii titlului executoriu, competenta de solutionare revine instantei care a pronuntat hotararea ce se executa.
Cand contestatia formulata vizeaza un titlu executoriu ce nu emana de la un organ de jurisdictie, competenta de solutionare apartine instantei de executare.
Termenul in care se poate formula contestatia la executare
Puteti formula contestatie la executare in termen de 15 zile de la data cand :
– ati luat cunostinta de actul de executare pe care-l contestati sau de refuzul organului de executare, de a indeplini un act de executare ;
– daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie, daca aveti calitate de debitor incepe cel mai tarziu la data efectuarii primei retineri din aceste venituri de catre tertul poprit.
– de la data primirii somatiei ori de la data cand ati luat cunostinta de primul act de executare, in cazurile in care nu ati primit somatia sau executarea se face fara somatie.
Daca aveti calitatea de terta persoana ce ati pretins un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit, puteti formula contestatie la executare in termen de 15 zile de la efectuarea vanzarii ori de la data predarii silite a bunului.
Neintroducerea contestatiei in termenul mentionat mai sus nu va impiedica sa va realizati dreptul pe calea unei cereri separate, in conditiile legii.
Contestatia privind lamurirea intelesului intinderii sau aplicarii titlului executoriu o puteti face oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita.
Va atentionam ca dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.
In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.
Contestatia la executare se judeca cu procedura prevazuta pentru judecata in prima instanta care se aplica in mod corespunzator.
Prin urmare, contestatia prin care sesizati instanta de judecata trebuie sa cuprinda elementele prevazute de lege, pentru cererea de chemare in judecata.
La cererea de chemare in judecata veti alatura atatea copii cati intimati sunt.
Contestatia la executare se timbreaza cu timbru judiciar si taxa judiciara de timbru conform legii.
Potrivit dispozitiilor legale judecarea contestatiei se face de urgenta si cu precadere.
Pana la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita, puteti formula in fata instantei competente cerere de suspendare a executarii silite.
Instanta poate suspenda executarea daca depuneti o cautiune in cuantumul fixat de instanta, in afara de cazul in care legea dispune altfel.
Va atentionam ca suma pe care o datorati cu titlu de cautiune se depune, dupa caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii si Consemnatiuni CEC-SA sau la orice alta institutie bancara pe numele partii, la dispozitia instantei sau dupa caz a executorului judecatoresc, potrivit legii.
Cautiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului contestatiei, iar in cazul contestatiilor al carui obiect nu este evaluabil in bani, nu va depasi suma de 20 milioane lei.
Daca bunurile urmarite sunt supuse stricaciunii, pieirii sau deprecierii instanta va putea suspenda numai distribuirea pretului .
Asupra cererii de suspendare a executarii silite formulate in conditiile de mai sus, instanta se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs in mod separat.
In cazuri urgente, puteti formula cerere de suspendare provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta, in conditiile susmentionate .
Cererea se adreseaza presedintelui instantei care, daca ati platit cautiunea poate dispune, prin incheiere si fara citarea partilor, suspendarea provizorie a executarii pana la solutionarea cererii de suspendare de catre instanta.
Incheierea prin care presedintele instantei se pronunta asupra cererii de suspendare provizorie nu este supusa nici unei cai de atac.
Cautiunea pe care trebuie sa o depuneti in aceasta situatie, este de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane pentru cererile neevaluabile in bani.
Aceasta cautiune este deductibila din cautiunea stabilita de instanta, daca este cazul.
Va mai precizam ca in ambele situatii, cautiunea se elibereaza celui care a depus-o in masura in care asupra acesteia cel indreptatit in cauza nu a formulat cerere pentru plata despagubirilor cuvenite, pana la implinirea termenului de 30 de zile de la data la care prin hotarari irevocabile, s-a solutionat fondul cauzei.
Cautiunea vi se poate insa elibera de indata, daca partea interesata declara in mod expres ca nu urmareste sa fiti obligat la despagubiri pentru prejudiciile cauzate.
Daca vi se admite contestatia la executare, instanta, dupa caz va anula actul de executare, contestat sau va dispune indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insusi, anularea ori lamurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.
In cazul in care vi se respinge contestatia, puteti fi obligat la cerere la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar daca ati exercitat contestatia cu rea credinta , veti fi obligat si la plata unei amenzi de la 500.000 la 7.000.000 lei.
Efectele admiterii contestatiei la executare in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau insesi executarea silita, aveti dreptul la intoarcere a executarii, prin restabilirea situatiei anterioare.
Achiziția directă sau cumpărarea directă nu reprezintă o procedură de achiziție publică, ci o modalitate de a cumpăra produse, servicii sau lucrări a căror valoare, fără TVA, pentru fiecare produs, serviciu sau lucrare în parte nu depășește un anumit prag valoric (echivalentul în lei a 30.000 Euro, așa cum este prevăzut în legislația română în vigoare sau mult mai mare potrivit legislației comunitare).
Mai înainte de a detalia și de analiza cumpărarea directă pe toate fațetele ei, vom face o scurtă incursiune în reglementările europene (directive, regulamente, comunicări oficiale), precum și în cele ale altor state membre, referitoare la achizițiile directe.
Trebuie știut că, potrivit directivelor europene privind achizițiile publice, procedurile, regulile și formele care reglementează acest domeniu nu sunt aplicabile decât pentru valori estimate ale contractelor peste anumite praguri valorice.
Aceste praguri valorice au fost calculate inițial în DST (drepturi speciale de tragere), iar, ulterior, sunt transformate periodic din DST în Euro, Comisia Europeană fiind abilitată să le actualizeze prin regulamentele sale (ultimul dintre acestea fiind Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007).
Astfel, potrivit art. 7 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, pragurile valorice (exprimate în Euro), așa cum au fost modificate prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, sunt:
„Incalcarea principiilor achizitiilor publice – consecinte negative si pozitive”
Incalcarea principiilor achizitiilor publice – consecinte
Prezenta analiza porneste de la o intrebare de maxim interes: incalcarea unui principiu prevazut de legislatia achizitiilor publice poate avea o consecinta sanctionatorie, de natura contraventionala sau chiar penala?
Avem in vedere ca in cazul contractelor a caror atribuire nu intra sub incidenta OUG nr. 34/2006, autoritatea contractanta are obligatia de a asigura utilizarea eficienta a fondurilor, promovarea concurentei intre agentii economici, de a garanta nediscriminarea, recunoasterea reciproca si tratamentul egal al operatorilor economici participanti la atribuirea contractului (art. 2 din H.G. nr. 925/2006), in fapt o enumerare selectiva a principiilor prevazute la art. 2 alin. 2 din ordonanta de urgenta.
Pentru o intelegere mai facila, am sa pornesc de la un exemplu concret: achizitia de imobile.
In cele mai dese situatii autoritatile publice procedeaza la achizitia de imobile pentru asigurarea spatiunlui in care urmeaza sa-si desfasoare activitatea, oferta pietei fiind in acest caz strict specializata.
Astfel cum s-a precizat in mai multe randuri de catre institutiile cu rol de reglementare si monitorizare, achizitia de imobile nu reprezinta o procedura supusa prevederilor legislatiei achizitiilor publice, ANRMAP recomandand in aceasta situatie realizarea unor norme proprii.
In functie de specific (si pricepere) achizitorii intocmesc proceduri proprii, interesul fiind crearea unor norme interne care sa raspunda tocmai cerintelor respectarii principiilor sus-enuntate.
Insa aplicarea unor pasi, astfel cum s-a specificat printr-o procedura aprobata de ordonatorul principal de credite, nu pune la adapost un achizitor de acuzatia (facuta de cele mai dese ori de organele de control financiar) ca nu s-a respectat principiul eficientei utilizari a fondurilor publice sau nu s-ar fi realizat o concurenta reala, printr-o publicitate adecvata.
Trecand peste aceste aspecte greu cuantificabile, arat ca achizitia de imobile se realizeaza in urma unei negocieri directe, cu proprietarii care fac o oferta de vanzare corespunzatoare cerintelor de spatiu precizate de achizitor.
Evident, finantarea achizitiei de imobil este precedata de intocmirea unui raport de evaluare, valoarea estimata fiind tocmai rezultatul predictiei facute de un specialist evaluator.
Asupra aspectelor ce tin de oportunitatea achizitia unuia sau altuia dintre imobilele oferite apreciez ca decizia apartine in totalitate comisiei de negociere. Aspectul care suscita un interes deosebit vizeaza realizarea negocierii pretului, vanzatorul opunand o evaluare prin care justifica o solicitare superioara a nivelului pretului, peste evaluarea initiala facuta de evaluatorul numit de achizitor.
In functie de sumele alocate achizitiei de imobile, pot exista urmatoarele situatii care genereaza discutii contradictorii:
• in buget exista alocatii la nivelul pretentiilor vanzatorului;
• in buget nu exista resurse suficiente, iar autoritatea contractanta face demersuri pentru o suplimentare de buget.
Existenta unor resurse bugetare generoase destinate achizitiei imobilului poate fi subiectul unei discutii cu organele de control in conditiile in care imobile similare se tranzactionau pe piata la preturi inferioare.
Retinem ca art. 293 din OUG nr. 34/2006 nu reglementeaza drept contraventii incalcarea principiilor achizitiilor publice, decat indirect (art. 293 lit. v) prin sanctionarea acelor activitati care incalca prevederile ordonantei sau actelor date in aplicare (deci si H.G. nr. 925/2006) in functie de efectul acestor incalcari.
Nu putem insa sa nu amintim ca abaterea de la o procedura proprie, cu acceptul celui care a aprobat-o, insemna o noua procedura, sau o procedura modificata.
Deci incalcarea propriei reguli poate avea drept consecinta atagerea unei acuzatii de savarsire a unei contraventii/fapte penale?
Precedentul unei astfel de discutii a fost creat prin modificarea sanctiunilor prevazute pentru acordarea de credite prin incalcarea normelor (proprii) bancare, prevazute initial ca o infractiune, prin art. 10 lit. b din Legea nr. 78/2000. Considerarea unei asemenea acordari de credite ca infractiune nu mai este de actualitate, articolul respectiv a fost abrogat, desi suntem inclinati sa credem ca pericolul social al unei astfel de operatii nu a fost eludat.
Concluzionand, aratam ca incadrarea unei achizitii care nu respecta principiile prevazute de art. 2 alin. 2 din OUG nr. 34/2000 in categoria contraventiilor sau infractiunilor nu poate fi realizata prin constatarea unei simple incalcari a normelor proprii, ci, mai degraba, drept consecinta incalcarii unor norme de ordine publica (Legea nr. 500/2002 si actele normative emise in aplicarea acestei legi).
Astfel, in sfera contraventiilor putem incadra abaterile de la legislatia specifica in materia finantelor publice, cu exceptia celor prevazute de art. 4 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 500/2002, daca in cauza nu se probeaza existenta unor interese in achizitionarea premeditata la preturi supraevaluate a imobilelor, operatiunea conducand la obtinerea unor beneficii nejustificate din partea celor chemati sa realizeze negocierea pretului. In acest caz, factorul volitiv fiind dovedit, organele penale sunt cele chemate sa dea calificarea faptei.
„Contestatie la CNSC – acte contestate si motive invocate frecvent in 2014”
Investit de lege cu atributii administrativ – jurisdictionale, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (C.N.S.C.) deruleaza in prezent o activitate similara instantelor judecatoresti.
Decizia emisa de acest organism permite autoritatilor contractante sa semneze contracte privind obiective de interes general, fara a mai astepta obtinerea unei solutii definitive si irevocabile din partea instantelor. In paranteza fie spus, anterior au existat extrem de multe controverse asupra momentului in care putea fi incheiat un contract, art. 286 din OuG nr. 34/2006 fiind interpretat chiar si in sensul in care semnarea acordului contractual era posibila dupa epuizarea tuturor cailor de atac (hotararea finala reprezentand, in fapt, solutionarea data de instanta).
Din modul in care actualmente C.N.S.C. isi desfasoara activitatea observam ca in fata acestuia sunt ridicate exceptii de procedura, contestatiile sunt solutionate de complete specializate care administreaza probe, solicita documente sau date relevante, dispune efectuarea de expertize tehnice sau financiare, asculta pledoaria unor avocati, iar uneori se pronunta chiar asupra unor solicitari ale operatorilor economici nemultumiti care cer obligarea la plata de cheltuieli de judecata.
Parcurgand o suita de decizii emise de acest organism, incercam o sistematizare a inscrisurilor contestate si a consecintelor implicate de depunerea contestatiilor.
1. Inscrisuri contestate
1.1 in faza de pana la depunerea ofertelor, dupa publicarea documentatiei de atribuire in SEAP:
• criteriile de calificare;
• criteriile de selectie;
• raspunsurile la clarificari.
1.2 in faza deschiderii ofertelor:
• procesul verbal de deschidere
1.3 in faza derularii procedurilor de evaluare
• solicitarea unor clarificari care implica din partea operatorului economic eforturi materiale si de timp care nu se pot concretiza in formularea unui raspuns in termenul fixat de comisia de evaluare;
• solicitarea unor informatii care lezeaza drepturile de proprietate intelectuala;
• neluarea in considerarea a unor documente probatorii care prezinta abateri de forma fata de cerintele din documentatia de atribuire;
• comunicarea privind declararea ofertei unui operator economic ca neconforme sau inacceptabile.
1.4 la momentul comunicarii rezultatului
• raportul de atribuire
• adresa prin care s-a comunicat rezultatul procedurii
2. Cauzele frecvente
• cerintele de calificare impuse de autoritatile contractante sunt considerate disproportionate in raport cu natura si obiectul contractelor;
• factorii de evaluare utilizati nu reflecta avantaje evidente pentru autoritatea contractanta;
• criteriile de atribuire favorizeaza anumite categorii de operatori economici;
• modul de evaluare partinitor, avand ca efect desemnarea ca si castigatoare a unei oferte care nu raspunde cerintelor de ordin tehnic sau nu justifica adecvat un pret scazut;
• punctarea ofertelor se face pe praguri, fara acordarea unor punctaje intermediare;
• modalitatile utilizate pentru descalificarea unor ofertanti, respectiv invocarea unor cerinte privind conditii de forma sau abuzul de clarificari din dorinta de a-i determina sa renunte;
• solicitarea repetata pentru prelungirea valabilitatii ofertelor si a scrisorilor de garantie bancara de participare;
• lipsa din raportul de evaluare unor elemente clare de departajare a ofertei castigatoare fata de celelalte oferte care sa justifice punctajul superior acordat;
• lipsa unor motive legale din partea autoritatilor contractante in momentul respingerii unor oferte;
• neprezentarea in cadrul comunicarii a avantajelor ofertei castigatoare fata de oferta depusa de operatorul economic clasat pe un loc inferior.
Consecinta depunerii unei contestatii in fata C.N.S.C. este relevata de art. 256-2 din OuG nr. 34/2006:
• anularea actului contestat;
• recunoasterea dreptului pretins.
In activitatea sa jurisdictionala, Consiliul este tinut de respectarea urmatoarelor principii: legalitatii, celeritatii, contradictorialitatii si a dreptului la aparare.
Cum disp. art. 278 alin. 5 din OuG nr. 34/2006 dau dreptul Consiliului de a respinge contestatia ca fiind nefondata, tardiva, lipsita de interes, lipsita de obiect, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate sau neimputernicita sa formuleze contestatia, precum si pe orice alta exceptie de procedura sau de fond, retinem ca verificarea exceptiilor de procedura si de fond se desfasoara cu prioritate in completele numite.
Ramane inca o necunoscuta modul in care C.N.S.C. se raporteaza la prevederile alin. 2 din acelasi articol invocat, in conditiile in care poate dispune orice alta masura necesara pentru remedierea actelor ce afecteaza procedura de atribuire.
Aplicarea acestor prevederi ar avea o valoare practica mai ales in procedurile contestate intr-o prima faza pentru vicii ale documentatiei de atribuire sau asupra modului in care s-a procedat la evaluarea ofertelor, iar ulterior contestatorul isi retrage contestatia, fara a detalia asupra motivelor care il determina la acest comportament. Cum C.N.S.C a apucat deja sa analizeze aspectele criticate, decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie, fara a se dispune nici o masura de remediere, lasa un gust amar (personal, pot s-o consider o masura a inutilitatii).
Desigur, nu cred ca cineva cat de cat initiat in procedura poate avea pretentia instituirii in sarcina autoritatilor contractante a platii de cheltuieli de judecata, in acest sens C.N.S.C. existand o practica constanta de respingere a pretentiei.
Dat fiind stricta specializare a fiecarei proceduri achizitive, a solicita completelor din cadrul C.N.S.C. sa patrunda dincolo de problematica pusa in discutie si sa decida din punct de vedere tehnic chestiunile in controversa ramane un deziderat.
Desigur, atat motivele de contestatii cat si consecintele acestor contestatii pot face obiectul unei discutii mai largi, astfel ca invit la o dezbatere pe aceasta tema, eventual legat si de perceptia avuta in urma procedurii derulate in fata C.N.S.C.
„Instructiune pentru aplicarea procedurii simplificate de achizitii publice”
Procedura simplificata pentru beneficiarii privati a fost adoptata de Ministerul Fondurilor Europene in 2013 .
Datorita simplificarii, „beneficiarii privati care asigura din banii lor peste 50% din suma necesara implementarii proiectelor nu mai sunt obligati sa respecte reguli stricte, similare cu cele aplicate beneficiarilor publici. Avand in vedere importanta acestei reglementari, ii invit pe beneficiarii privati sa profite din plin de etapa de consultare publica si sa ne transmita eventualele sugestii de imbunatatire a proiectului de Instructiune”, a mai transmis Teodorovici.
Din luna octombrie 2013, beneficiarii din mediul privat aplica o procedura simplificata in cazul achizitiilor de bunuri de peste 30.000 de euro, al celor de servicii cu o valoare cuprinsa in intervalul 30.000-207.000 de euro, respectiv al achizitiilor de lucrari cu o valoare cuprinsa in intervalul 100.000 – 5.186.000 de euro. Procedura simplificata este reglementata de Ordinului de ministru nr. 1.120/2013, prin care a fost abrogat Ordinul 1.050/2012.
„INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. f), respectiv ale art. 252 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006”
Referat de aprobare a Instrucțiunii privind privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale care reglementează dreptul autorității contractante de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare pentru achiziţionarea de materii prime cotate la bursele de mărfuri (art. 122 lit. f) şi art. 252 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006). Dintre cele trei, INSTRUCȚIUNEA privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. f), respectiv ale art. 252 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/200 a fost retrasă din procesul de dezbatere publică pentru reformulare.
În termen de 10 zile de la publicarea proiectelor de instrucţiuni, persoanele interesate pot formula propuneri, sugestii şi opinii la sediul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice din Bd. Dinicu Golescu nr. 38, et. 4, sector 1, Bucureşti, tel/fax: +4 (021) 311.80.90 / +4 (021) 311.80.95 sau la adresa de e-mail andra.ghitulescu@anrmap.ro, persoana de contact fiind dna. Andra Ghiţulescu.
„INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor art. 122 lit. i), respectiv art. 252 lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006”
Referat de aprobare a Instrucțiunii privind privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale care reglementează dreptul autorității contractante de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în cazul in care este necesară achiziţionarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale, care nu au fost incluse în contractul iniţial, dar care datorită unor circumstanţe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză (art. 122 lit. i) şi art. 252 lit. j) din O.U.G. nr. 34/2006)
„INSTRUCȚIUNE privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale referitoare la obligaţia de a finaliza procedura de achiziţie publică şi de a încheia contractul de achiziţie publică în situaţia în care după încheierea procedurii de atribuire nu sunt aprobate fondurile necesare executării contractului (art. 93 şi art. 94 din H.G. nr. 925/2006)”
– Referat de aprobare a Instrucțiunii privind modalitatea de aplicare a prevederilor legale referitoare la obligaţia de a finaliza procedura de achiziţie publică şi de a încheia contractul de achiziţie publică în situaţia în care după încheierea procedurii de atribuire nu sunt aprobate fondurile necesare executării contractului (art. 93 şi art. 94 din H.G. nr. 925/2006)
„Ordonanţa de Urgenţă 51/2014 care Institutie Garanţia de Bună Conduită pentru Contestatari .Text integral si aprecieri.PDF”
GUVERNUL ROMÂNIEI
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 51/2014
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
M.Of. nr. 486 din 30.6.2014
Având în vedere:
– necesitatea adoptării unor măsuri urgente care să fluidizeze procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice şi care să protejeze autorităţile contractante împotriva depunerii unor contestaţii abuzive care au modificat scopul pentru care au fost instituite căile de atac în domeniul achiziţiilor publice;
– importanţa evitării riscului diminuării gradului de cheltuire a fondurilor alocate, inclusiv a fondurilor europene;
– imposibilitatea de a solicita cheltuieli la rambursare, ceea ce conduce la o stagnare a gradului de absorbţie, conform datelor statistice,
ţinând cont de faptul că o prioritate majoră a Guvernului o constituie îmbunătăţirea gradului de absorbţie a fondurilor UE, în scopul evitării consecinţelor negative care derivă din disfuncţionalităţile sistemului, respectiv:
– pierderea finanţării externe, cauzată de prelungirea procedurii de atribuire;
– întârzierea implementării unor proiecte de interes general;
– apariţia unor disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte activitatea autorităţilor contractante, datorate neachiziţionării în timp util a produselor, serviciilor şi/sau lucrărilor necesare desfăşurării activităţilor curente etc.;
– împovărarea personalului cu atribuţii în gestionarea procedurilor de achiziţii publice;
– existenţa unui număr foarte mare de contestaţii care afectează eficienţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor,
pentru evitarea dezangajării automate a fondurilor alocate României şi pentru a asigura o creştere continuă a gradului de absorbţie,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, se impune elaborarea în regim de urgenţă a unor reglementări privind măsuri pentru asigurarea unei bune gestiuni financiare a fondurilor europene.
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art. I
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1.Articolul 161se abrogă.
2. La articolul 270 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera d1), cu următorul cuprins:
„d1) dovedirea interesului legitim;“.
3. La articolul 270, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) În situaţia în care Consiliul apreciază că în contestaţie nu sunt cuprinse toate informaţiile prevăzute la alin. (1), va cere contestatorului ca, în termen de 3 zile de la înştiinţare, să completeze contestaţia. În cazul în care contestatorul nu se conformează obligaţiei impuse de Consiliu, contestaţia va fi respinsă ca inadmisibilă.“
4. După articolul 271 se introduc două noi articole, articolele 2711 şi 2712, cu următorul cuprins:
„Art. 2711
(1) În scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător, contestatorul are obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită pentru întreaga perioadă cuprinsă între data depunerii contestaţiei/cererii/plângerii şi data rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată de soluţionare a acesteia.
(2) Contestaţia/Cererea/Plângerea va fi respinsă în cazul în care contestatorul nu prezintă dovada constituirii garanţiei prevăzute la alin. (1).
(3) Garanţia de bună conduită se constituie prin virament bancar sau printr-un instrument de garantare emis în condiţiile legii de o societate bancară ori de o societate de asigurări şi se depune în original la sediul autorităţii contractante şi în copie la Consiliu sau la instanţa de judecată, odată cu depunerea contestaţiei/cererii/plângerii.
(4) Cuantumul garanţiei de bună conduită se stabileşte prin raportare la valoarea estimată a contractului ce urmează a fi atribuit, astfel:
a) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b);
b) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 10.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
c) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. a) şi b), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 25.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei;
d) 1% din valoarea estimată, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) lit. c), dar nu mai mult decât echivalentul în lei a 100.000 euro, la cursul BNR de la data constituirii garanţiei.
(5) Garanţia de bună conduită trebuie să aibă o perioadă de valabilitate de cel puţin 90 de zile, să fie irevocabilă şi să prevadă plata necondiţionată la prima cerere a autorităţii contractante, în măsura în care contestaţia/cererea/plângerea va fi respinsă ca inadmisibilă.
(6) În cazul în care, în ultima zi de valabilitate a garanţiei de bună conduită, decizia Consiliului sau hotărârea instanţei de judecată nu este rămasă definitivă, iar contestatorul nu a prelungit valabilitatea garanţiei de bună conduită în aceleaşi condiţii de la alin. (1)–(5), autoritatea contractantă va reţine garanţia de bună conduită. Prevederile art. 2712alin. (3)–(5) se aplică în mod corespunzător.
(7) Prevederile alin. (1)–(6) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care plângerea împotriva deciziei Consiliului este formulată de o altă persoană decât autoritatea contractantă sau contestator, conform art. 281.
Art. 2712
(1) În cazul în care contestaţia este respinsă de către Consiliu sau de către instanţa de judecată, atunci când contestatorul se adresează direct instanţei, autoritatea contractantă are obligaţia de a reţine garanţia de bună conduită de la momentul rămânerii definitive a deciziei Consiliului/hotărârii instanţei de judecată. Reţinerea se aplică pentru loturile la care contestaţia a fost respinsă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care contestatorul renunţă la contestaţie/cerere/plângere.
(3) Măsura prevăzută la alin. (1) nu va fi aplicată în cazul în care Consiliul/instanţa de judecată respinge contestaţia ca rămasă fără obiect sau în cazul în care s-a renunţat la contestaţie/cerere/plângere, ca urmare a adoptării de către autoritatea contractantă a măsurilor de remediere necesare, în condiţiile art. 2563alin. (1).
(4) În situaţia în care Consiliul admite contestaţia, respectiv instanţa competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia de a restitui contestatorului garanţia de bună conduită, în cel mult 5 zile de la momentul rămânerii definitive a deciziei/hotărârii.
(5) În situaţia în care contestatorul se adresează direct instanţei de judecată şi aceasta admite cererea introdusă, prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) Sumele încasate de autoritatea contractantă din executarea garanţiei de bună conduită reprezintă venituri ale autorităţii contractante.“
5. La articolul 274, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„Art. 274
(1) În vederea soluţionării contestaţiei/contestaţiilor, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite Consiliului, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii contestaţiei conform prevederilor art. 271 alin. (1), punctul său de vedere asupra acesteia/acestora, însoţit de orice alte documente considerate edificatoare, precum şi, sub sancţiunea amenzii prevăzute la art. 275 alin. (3), o copie a dosarului achiziţiei publice, cu excepţia anunţurilor publicate în SEAP şi a documentaţiei de atribuire, atunci când aceasta este disponibilă şi poate fi descărcată direct din SEAP. Lipsa punctului de vedere al autorităţii contractante nu împiedică soluţionarea contestaţiei/contestaţiilor, în măsura în care s-a făcut dovada comunicării acesteia/acestora.
……….
(4) La cerere, contestatorul are acces la dosarul achiziţiei publice depus la Consiliu.“
6. La articolul 274, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
„(5) Consiliul sau instanţa de judecată are obligaţia de a aplica prevederile alin. (4), cu respectarea art. 24.“
7. La articolul 278, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 278
(1) Consiliul/Instanţa de judecată se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se mai procedează la analiza pe fond a cauzei.“
8.Articolul 2781se abrogă.
9. La articolul 294, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(9) În cazul contractelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora, prevederile alin. (1)–(8) se aplică doar contravenţiilor care nu constituie abatere potrivit anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare.“
Art. II
Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzută de legea în vigoare la data la care au fost depuse.
PRIM-MINISTRU
VICTOR-VIOREL PONTA
Contrasemnează:
Şeful Cancelariei Primului-Ministru,
Vlad Ştefan Stoica
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice,
Bogdan-Paul Dobrin
Ministrul fondurilor europene,
Eugen Orlando Teodorovici
Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,
„OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.OUG 34/2006 transpune două directive: Directiva nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare și de servicii, precum și Directiva nr. 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de achiziţie aplicate de entităţile care operează în sectoarele apă, energie, transport şi servicii poştale;”
(1) Scopul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie: a) promovarea concurenţei între operatorii economici; b) garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici; c) asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică; d) asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de către autorităţile contractante.
(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică sunt: a) nediscriminarea; b) tratamentul egal; c) recunoaşterea reciprocă; d) transparenţa; e) proporţionalitatea; f) eficienţa utilizării fondurilor; g) asumarea răspunderii.
„In 2015 cum va fi, dat fiind introducerea GARANTIEI DE BUNA CONDUITA?”
Valoarea totala estimata a procedurilor in care C.N.S.C. a dispus anularea acestora, dupa admiterea contestatiilor, s-a dublat comparativ cu 2012, arata comunicatul de presa transmis cu ocazia lansarii Raportului de activitate CNSC pe anul 2013. Numai 868 (15,14%) din deciziile adoptate au fost atacate cu plangere la Curtile de Apel competente in a caror raza se afla sediul autoritatii contractante. Urmare a plangerilor formulate la Curtile de Apel, numai 69 de decizii emise de C.N.S.C. au fost casate / desfiintate in totalitate de catre instante (1,20% din totalul deciziilor emise) si 70 au fost modificate in parte (1,22%). 97,57% din totalul deciziilor emise au ramas definitive si irevocabile
„Exista vreo „semnificatie” a contestatiilor pe achizitii publice de la CNSC?”
Numărul de contestații reflecta viziunea firmelor privind modul în care statul face afaceri publice, felul în care autoritățile încredințează banul public.
În 2013, cele 11 complete ale CNSC au soluționat 5.848 contestații. CNSC a avut 2.000 decizii în care a dispus admiterea contestațiilor (34.90%) și 3.730 de decizii de respingere a contestațiilor (65.10%). Fiecare complet este multidisciplinar, format din trei membri: un jurist, un economist și un inginer.
De la înființarea CNSC în 2006 și până la 31 decembrie 2013, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a avut de soluționat 47.280 de contestații formulate. Numărul de contestații a scăzut de-a lungul anilor. În 2013, de exemplu, s-a constatat o scădere cu 4.3% față de 2012, a arătat Lehel Lorand BOGDAN, președintele CNSC, în conferința de prezentare a raportului de activitate pe 2013, conferință găzduită de Reprezentanța Comisiei Europene la București.
Neregulile cel mai des reclamate sunt legate de cerințele restrictive cu privire la experiența similară de calificare, criteriile de atribuire – factori de evaluare fără algoritmi de calcul, sau subiectivi -, menționarea în documentația de atribuire a unei mărci, fără sintagma „sau echivalent”, lipsa unui răspuns clar din partea autorității la solicitările de clarificări, forma de constituire a garanției de participare, ori impunerea unor clauze de contractare nerezonabile, inaplicabile.
Întregul proces, cu pronunțarea deciziei CNSC în 20 de zile și, dacă este contestată, pronunțarea definitivă la Curtea de Apel, durează maximum trei-patru luni.
Valoarea totală a tuturor procedurilor în care CNSC s-a pronunțat (atât contestații admise, cât și respinse) este de aproape de 10 miliarde de euro. Valoarea procedurilor în care CNSC a admis contestațiile este de aproximativ cinci miliarde de euro.
„Conditii liberare conditionata in lumina Noului Cod Penal .Probleme in practica”
Liberarea condiționată în cazul pedepsei închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate (art. 100 alin. 1 din Noul Cod penal).
În privința condițiilor de acordare a liberării condiționate, în noua reglementare (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) nu s-au menținut dispozițiile art. 59 – 60 din Codul penal anterior (1969) care prevedeau că: ”se poate dispune liberarea condiționată în cazul condamnaţilor trecuţi de vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi de 55 de ani pentru femei, după executarea unei treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau a unei jumătăţi în cazul închisorii mai mari de 10 ani”.
În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b) – d) art. 100 din Noul Cod penal.
Vrei sa fii notar?Afla noutatile privind admiterea in 2014
Examenul pentru dobandirea calitatii de notar stagiar a fost modificat prin Hotararea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania nr. 79/2014, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 556 din 28 iulie 2014 si care a intrat in vigoare la data publicarii.
Conform noilor reglementari, candidatii care se vor inscrie la examen vor trebuie sa depuna noi documente. Astfel, acestia vor trebuie sa includa la dosar un curriculum vitae in format Europass, copii legalizate ale actelor de stare civila, daca este cazul, si de asemenea, o adeverinta din care sa rezulte media examenului de licenta si media anilor de studii, daca este cazul.
Avand in vedere acest lucru, candidatii la examenul pentru dobandirea calitatii de notar stagiar vor trebui sa depuna la dosar urmatoarele documente:
cerere-tip de inscriere, insotita de un curriculum vitae in format Europass;
copii legalizate ale actelor de identitate eliberate de autoritatile romane competente si, dupa caz, ale actelor de stare civila;
declaratie autentica pe propria raspundere a candidatului, din care sa rezulte ca:
nu a pierdut si nu i-a fost restransa capacitatea de exercitiu al drepturilor civile in conditiile legii;
a luat cunostinta de prevederile Legii nr. 36/1995, republicata, cu modificarile ulterioare, ale Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justitiei nr. 2.333/C/2013, ale Statutului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, republicat, si ale Regulamentului privind procedura de organizare si desfasurare a examenului sau concursului pentru dobandirea calitatii de notar stagiar, aprobat prin Hotararea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania nr. 72/2013, precum si de tematica si bibliografia de examen/concurs;
potrivit art. 4 alin. (2), in cazul in care va fi declarat admis la examenul/concursul de notar stagiar va incheia contractul de pregatire cu Institutul Notarial Roman, ce i-a fost comunicat de catre Camera si de al carui continut a luat cunostinta si se angajeaza sa il respecte;
copie legalizata dupa diploma de licenta insotita de foaia matricola, respectiv suplimentul la diploma obtinuta in Romania sau, dupa caz, adeverinta din care sa rezulte media examenului de licenta si media anilor de studii, iar in cazul obtinerii in alta tara, copie legalizata dupa actul de studii echivalat si recunoscut de autoritatile romane;
certificatul de cazier judiciar sau echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competenta din statul sau, dupa caz, statele al carui/caror cetatean este;
scrisoare de recomandare, de regula, de la angajator, organizatia profesionala, universitati, institutii sau altele asemenea, precum si certificat de cazier fiscal sau echivalentul acestuia, eliberat de autoritatea competenta din statul sau, dupa caz, statele al carui/caror cetatean este;
copie legalizata dupa atestatul de cunoastere a limbii romane eliberat de catedrele de specialitate ale institutiilor de invatamant superior de specialitate. In cazul persoanelor cu cetatenie romana nu se impune depunerea atestatului, intrucat cunoasterea limbii romane se prezuma;
certificatul medical eliberat de comisia de examinare medicala a judecatorilor, procurorilor, magistratilor-asistenti si personalului asimilat acestora, precum si a candidatilor pentru admiterea in magistratura. Certificatul medical se poate prezenta si ulterior depunerii dosarului, dar nu mai tarziu de data verificarii dosarelor de catre Colegiul director al Camerei;
dovada de plata a taxei stabilite de Colegiul director al Camerei pentru inscrierea la examen sau concurs.
onform Hotararii UNNPR nr. 79/2014, media minima de promovare este 8, dar nu mai putin de 7 la fiecare proba.
Admiterea candidatilor se va face in ordinea mediilor obtinute si in limita locurilor vacante existente la nivelul Camerei la care si-au depus cererea de inscriere la examen sau concurs.
La medii egale are prioritate candidatul care a obtinut o medie mai mare la proba orala. Daca egalitatea se mentine, are prioritate candidatul care are media mai mare la examenul de licenta, se arata in noile reglementari. In cazul in care egalitatea se mentine in continuare, are prioritate candidatul care a obtinut media generala de absolvire a facultatii mai mare, care se formeaza din suma mediilor fiecarui an de studiu impartita la numarul anilor de studii, adunata cu media obtinuta la examenul de licenta impartita la cifra 2.
Exemplu de calcul al mediei generale de absolvire:
media anilor de studiu: 7,50 + 8,20 + 9 + 9,30 = 34: 4 = 8,50
media examenului de licenta: 8,50 + 10 = 18,50: 2 = 9,25
media generala de absolvire: 8,50 + 9,25 = 17,75: 2 = 8,87”
In situatia in care egalitatea se mentine si dupa aplicarea tuturor criteriilor de departajare, iar candidatii isi disputa ultimul loc, Colegiul director al Camerei va suplimenta in mod corespunzator numarul de locuri.
„Gazduirea sediului firmei la un avocat, o solutie pentru impozitele mari?”
Conform Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, avocatii pot sa stabileasca temporar sediul unei societati reglementate de Legea nr. 31/1990, la sediul lor profesional.
„Aceasta este o solutie temporara pentru societatile nou infiintate. O astfel de alternativa ar fi de folos doar acelor companii care desfasoara activitati de intermediere sau activitati economice care nu necesita detinerea unui spatiu. De regula, cam orice activitate economica presupune existenta unui spatiu fizic de unde aceasta se desfasoara (fie ca vorbim de un spatiu proprietatea societatii, de un spatiu inchiriat, sau de un spatiu luat in comodat chiar de la asociatii companiei)” sustine mediafax.ro
„Ce impozite pe cladiri vor plati firmele?Noul Cod fiscal 2015”
otele de impozit pentru cladirile detinute de firme nu vor fi diferite de cele actuale, cu exceptia anumitor situatii. Concret, in comunicatul MFP se mentioneaza ca pentru persoanele juridice cota impozitului pe cladiri va fi:
0,1% pentru cladirile rezidentiale;
intre 0,25-1,50% pentru cladirile nerezidentiale;
intre 5%-10% pentru cladirile a caror valoare nu a fost actualizata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta.
In ceea ce priveste impozitul pentru cladirile nerezidentiale, cota este aceeasi cu cea aplicata in prezent. Mai exact, in Codul fiscal, aflat in vigoare, se mentioneaza ca impozitul se stabileste prin hotarare a consiliului local si poate fi cuprinsa intre 0,25% si 1,50% inclusiv.
In schimb, impozitul aplicat cladirilor care nu au fost reevaluate ar putea sa scada, dupa cum se arata in documentul de presa. Astfel, reglementarile propuse de Ministerul Finantelor stabilesc o cota de 5%-10% pentru cladirile a caror valoare nu a fost actualizata in ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referinta. Noua valoare este mai mica decat cea aplicabila in prezent, de 10% si 20%.
Codul fiscal mai prevede pentru cladirile care nu au fost reevaluate in ultimii cinci ani anteriori anului fiscal de referinta o cota de impozitare de 30% si 40%, care insa nu se regaseste in comunicatul transmis de Finante.
Mai mult decat atat, pentru determinarea impozitului pe cladirile detinute de firme, se va elimina obligativitatea de inregistrare in contabilitate a valorii rezultate din rapoartele de evaluare ale cladirilor, mentioneaza MFP.
Astfel, valoarea impozabila va fi, dupa caz:
ultima valoare impozabila inregistrata in evidentele organului fiscal;
valoarea rezultata dintr-un raport de evaluare intocmit de un evaluator autorizat in conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate in vigoare la data evaluarii;
valoarea finala a lucrarilor de constructii, in cazul cladirilor noi, construite in cursul anului fiscal anterior;
valoarea cladirilor care rezulta din actul prin care se transfera dreptul de proprietate, in cazul cladirilor dobandite in cursul anului fiscal anterior.
De asemenea, Noul Codul fiscal mentine valoarea reevaluata la impunerea cladirilor rezidentiale proprietate a persoanelor juridice si nu valoarea impozabila determinata pe baza tipului cladirii, rangului si zonei localitatii, explica MFP.
Motivele acestei decizii sunt reprezentate de faptul ca, pe termen lung, valoarea de piata trebuie generalizata atat la persoanele fizice, cat si la persoanele juridice, in functie de destinatia cladirii, iar in prezent, persoanele juridice utilizeaza o valoare reevaluata si orice alta metoda de determinare a bazei impozabile ar reprezenta un regres fata de ipoteza anterioara, motiveaza Finantele.
In ceea ce priveste valoarea cladirilor care se impoziteaza in prezent, Codul fiscal stabileste ca in cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a cladirii. Aceasta este valoarea de intrare a cladirii in patrimoniu, inregistrata in contabilitatea proprietarului cladirii, conform prevederilor legale in vigoare.
In cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce, potrivit reglementarilor in vigoare, cu 15%.
Daca imobilul a fost reevaluat, conform reglementarilor contabile, valoarea impozabila a acestuia este valoarea contabila rezultata in urma reevaluarii, inregistrata ca atare in contabilitatea proprietarului – persoana juridica.
„Cei executati silit ar putea ataca cu apel decizia instantei. O hotarare CJUE clarifica situatia „
Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronuntat recent in cauza C-169/14, privind aplicarea legislatiei europene referitoare la clauze abuzive in raport cu prevederile legislatiei spaniole legate de executarea silita.
Conform informatiilor publicate pe site-ul CJUE, reclamantii Sánchez Morcillo si Abril García au semnat, la 9 iunie 2003, cu Banco Bilbao un act notarial de imprumut pentru suma de 300.500 de euro, cu o garantie ipotecara asupra locuintei acestora. Pentru ca nu au platit ratele lunare pentru restituirea imprumutului, Banco Bilbao a solicitat, la 15 aprilie 2011, plata totalitatii imprumutului, insotita de dobanzile ordinare si de intarziere, precum si vanzarea silita a bunului imobil ipotecat in favoarea sa.
in urma deschiderii procedurii de executare a ipotecii, reclamantii din litigiul principal au formulat o opozitie la aceasta, care a fost respinsa prin decizia din 19 iunie 2013 a Juzgado de Primera Instancia n° 3 din Castellón (instanta de prim grad nr. 3 din Castellón, Spania). Reclamantii din actiunea principala au declarat apel impotriva acestei decizii, care, fiind declarat admisibil, a fost trimis in fata Audiencia Provincial de Castellón (Curtea provinciala din Castellón). Instanta de trimitere arata ca, desi procedura civila spaniola permite atacarea cu apel a deciziei care, prin admiterea opozitiei formulate de un debitor, pune capat procedurii de executare ipotecara, aceasta NU permite in schimb debitorului a carui opozitie a fost respinsa sa atace cu apel hotararea instantei de prim grad prin care a fost dispusa continuarea procedurii de executare silita, se arata pe site-ul CJUE.
Avand in vedere acest lucru, instanta de trimitere are indoieli cu privire la compatibilitatea acestei reglementari nationale cu obiectivul protectiei consumatorilor urmarit de Directiva 93/13, precum si cu dreptul la o cale de atac efectiva consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Aceasta instanta precizeaza ca deschiderea caii apelului pentru debitori s-ar putea dovedi cu atat mai importanta cu cat anumite clauze ale contractului de imprumut in discutie in litigiul principal ar putea fi considerate „abuzive” in sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13.
In aceste conditii, Audiencia Provincial de Castellón a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Este incompatibila cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13, care impune statelor membre obligatia de a asigura, in interesul consumatorilor, existenta mijloacelor adecvate si eficiente pentru a preveni utilizarea clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii de catre vanzatori sau furnizori, o norma de procedura precum articolul 695 alineatul 4 din LEC, care, in ceea ce priveste dreptul la o cale de atac impotriva deciziei prin care se solutioneaza opozitia la executare care are ca obiect bunuri ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonantei prin care se dispune incetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive si exclude calea de atac in celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul ca, in timp ce creditorul urmaritor poate formula apel atunci cand opozitia debitorului urmarit este admisa si se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul consumator nu poate formula o cale de atac in cazul in care opozitia sa este respinsa?
2) In domeniul de aplicare al reglementarii Uniunii privind protectia consumatorilor prevazut in Directiva 93/13, este compatibila cu principiul dreptului la o protectie jurisdictionala efectiva si al dreptului la un proces echitabil si la arme egale, consacrat de articolul 47 din carta, o dispozitie de drept national precum articolul 695 alineatul 4 din LEC, care, in ceea ce priveste dreptul la o cale de atac impotriva deciziei prin care se solutioneaza opozitia la executare cu privire la bunurile ipotecate sau gajate, permite atacarea cu apel doar a ordonantei prin care se dispune incetarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive si exclude calea de atac in celelalte cazuri, ceea ce are ca rezultat imediat faptul ca, in timp ce creditorul urmaritor poate formula apel atunci cand opozitia debitorului urmarit este admisa si se dispune finalizarea procedurii sau neaplicarea unei clauze abuzive, debitorul nu poate formula o cale de atac in cazul in care opozitia sa este respinsa?”.
De stiut:Conducătorul unei societăţi nu trebuie să răspundă pentru contravenţiile predecesorilor săi
Pe scurt, aceasta este concluzia care se desprinde din Decizia CCR care a analizat şi a admis critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din dispoziţiilor art. 82 alin. (3) teza finală din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Cazul prezintă interes inclusiv prin faptul că reglementarea, deşi abrogată, poate să producă efecte în continuare, aşa cum este situaţia de mai jos.
Prin Încheierea din 3 februarie 2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate, excepţie ridicată de petent în cadrul soluţionării cauzei civile având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prin care a fost sancţionat cu amendă contravenţională, motivat de faptul că “în cursul exerciţiului financiar al anului 2012 a fost depăşit în structură nivelul de cheltuieli aprobat prin bugetul de venituri şi cheltuieli în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 814/2012″, hotărâre prin care s-a aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2012 pentru Societatea “R” – S.A., pe care o reprezintă în calitate de director general, începând cu data de 26 noiembrie 2012. Sancţiunea i-a fost aplicată potrivit art. 82 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat că textul de lege criticat nu ţine cont de principiul legalităţii pedepsei, aplicabil şi în materie contravenţională, principiu care a fost instituit ca o garanţie a drepturilor şi libertăţilor.
De asemenea, arată că infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale în general şi, prin analogie, se poate interpreta că şi în materie contravenţională este necesară atât existenţa unei fapte prevăzute de lege, cât şi făptuitorul, faţă de care operează acest principiu, ca garanţie a libertăţii persoanei.
Principiul personalităţii răspunderii – atât în materie penală, cât şi în materie contravenţională, care consacră regula conform căreia obligaţia de a avea o anumită conduită ce decurge dintr-o normă penală, cât şi răspunderea care decurge din nesocotirea obligaţiei au caracter personal, adică va răspunde numai acela care a nesocotit normele respective. Acest principiu pune în evidenţă faptul că pedeapsa va fi aplicată numai aceluia care a săvârşit o infracţiune sau a încălcat o normă imperativă.
Avocat Coltuc :Despagubiri pentru deponentii CEC care nu mai pot dovedi data constituirii depozitului
Ministerul Finantelor Publice propune, in dezbatere, un proiect de Ordonanta pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme.
Potrivit notei de fundamentare, ordonanta stabileste modalitatea de acordare a despagubirilor pentru persoanele fizice care nu pot prezenta documentele doveditoare care sa ateste data constituirii depozitul la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – SA, astfel incat si aceasta categorie de depunatori sa primesca despagubiri odata cu ceilalti, respectiv la data scadentei emisiunii de titluri de stat stabilita prin Hotararea Guvernului nr.392/2014, respectiv 3 septembrie 2014. Astfel, pentru persoanele fizice care nu pot prezenta documentele doveditoare care sa ateste data constituirii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – SA., calculul despagubirii se face de la data transferului la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A. pana la data de 31 decembrie 2013.
In vederea despagubirii acestor deponenti, Ministerul Finantelor Publice va proceda la o emisiune de titluri de stat in limita unui plafon de 5.000.000 lei.
Emisiunea de titluri de stat va avea loc la data de 11 august 2014 cu scadenta in data de 3 septembrie 2014. Titlurile de stat sunt nenegociabile si nepurtatoare de dobanda.
Valoarea nominala individuala a fiecarui titlu de stat este egala cu valoarea individuala a despagubirii, calculata de B.R.D. Groupe Societe Generale SA, pe numele fiecaruia dintre deponenti.
In calculul despagubirilor nu vor fi incluse depunerile de sume efectuate la Banca Romana pentru Dezvoltare -B.R.D. – S.A.., ulterior datei transferului depozitelor de la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A. la Banca Romana pentru Dezvoltare- B.R.D.- S.A.
1. Valoarea totala a despagubirii este calculata de catre B.R.D. Groupe Soci6t6 Generale S.A. prin indexarea sumelor transferate de la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A, la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D.- SA, dupa cum urmeaza: din suma transferata la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D.- S.A., se va deduce dobanda legala bonificata de Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A. pe perioada in care a fost acordata, valoarea rezultata se indexeaza cu indicii preturilor de consum comunicati de Institutul National de Statistica, ulterior deducandu-se dobanda legala bonificata de B.R.D. Groupe Societe Generale S.A.. pe perioada in care a fost acordata.
2. La data scadentei emisiunii de titluri de stat, Ministerul Finantelor Publice va proceda la rascumpararea acestora, prin plata catre B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. a sumei reprezentand valoarea nominala totala a titlurilor de stat emise. Aceasta plata se va face in contul B.R.D. Groupe Societe Generale SA, iar banca evidentiaza incasarea intr-un cont destinat in mod special actiunii de despagubire, cont nepurtator de dobanda si de comisioane, din care se vor pune la dispozitia persoanelor fizice sumele aferente despagubirilor individuale.
3. Pentru a intra in posesia sumelor reprezentand valoarea despagubirii, toti deponentii indreptatiti, mandatarii sau succesorii legali ai acestora se vor prezenta la orice unitate a B.R.D. Groupe Societe Generale SA, cu un act de identitate valabil, acte de stare civila, procura speciala autentificata pentru a face dovada mandatului, certificat de mostenitor si alte documente legale, dupa caz.
4. Sursele utilizate pentru rascumpararea ia scadenta a titlurilor de stat sunt asigurate de Ministerul Finantelor Publice in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare privind datoria publica.
5. In cazul in care in termen de 90 de zile de la data scadentei emisiunii de titluri de stat prevazuta la art.3^1 alin.1, deponentii respectivi fac dovada datei constituirii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A., B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. va calcula diferenta corespunzatoare despagubirii, acestia urmand a fi despagubiti prin emisiuni de titluri de stat, ale caror elemente tehnice se stabilesc la propunerea Ministerului Finantelor Publice si se aproba prin hotarare a Guvernului.”
Masurile propuse au in vedere necesitatea crearii cadrului legal necesar acordarii despagubirilor tuturor categoriilor de deponenti , astfel incat sa fie alocate resursele financiare pentru ca toti cei indreptatiti sa poata beneficia in mod echitabil si la aceeasi data de masurile cu caracter reparatoriu.
Cadrul legislativ actual
In baza prevederilor O.U.G. nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, cu modificarile si completarile ulterioare, deponentii C.E.C. Bank S.A. au beneficiat la data de 30 octombrie 2008 de acordarea efectiva a despagubirilor calculate prin efectuarea indexarii sumelor existente in conturile active pana la data de 31 iulie 2007.
Prin Legea nr.232/2008 de aprobare a O.U.G. nr.156/2007, a fost aprobata acordarea de despagubiri banesti si persoanelor fizice „care dupa 22 decembrie 1989 si-au transferat depunerile existente la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A. cu acelasi scop”.
Legea nr. 9/2014 pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite ia Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme, reglementeaza acordarea despagubirii pentru deponentii care si-au transferat depozitele de la C.E.C. S.A. la B.R.D. S.A.. Astfel, calculul despagubirilor se efectueaza in functie de data depunerii la CEC SA a sumelor individuale, respectiv inainte de 1 ianuarie 1990, sau dupa aceasta data.
Prin Hotararea Guvernului nr.392/2014 s-au aprobat elementele tehnice si modalitatea de stabilire a despagubirilor pentru persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme precum si pentru punerea in executare a hotararilor judecatoresti.
Din verificarea de catre B.R.D. Groupe Societe Generale S.A. a dosarelor depuse s-a constat ca un numar de 96 de solicitanti de despagubiri nu pot face dovada datei efectuarii depozitului la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. astfel ca acestia nu ar putea fi despagubiti in conditiile prevederilor Legii nr. 9/2014 si ale Hotararii Guvernului nr.392/2014, care statueaza doua modalitati de calcul, in functie de data depunerii de sume la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A..
Ordonanta pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 156/2007 privind despagubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. – S.A. in vederea achizitionarii de autoturisme stabileste modalitatea de acordare a despagubirilor pentru persoanele fizice care dupa 22 decembrie 1989 si-au transferat depozitele la Banca Romana pentru Dezvoltare – B.R.D. – S.A., si nu pot prezenta documentele doveditoare, care sa ateste data constituirii depozitul la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. S.A.
Avocat Coltuc : debitorii executati silit de banci au dreptul sa atace cu apel decizia de incuviintare silita
Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat, in 17 iulie, in cauza C-169/14, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata de o instanta spaniola in aprilie 2014, in procedura dintre doi cetateni spanioli, Juan Carlos Sánchez Morcillo si María del Carmen Abril García, si Banco Bilbao Vizcaya Argentaria. Actiunea a fost judecata cu celeritate de catre Curte si a fost tradusa imediat in limbile franceza, spaniola si romana.
CJUE a fost chemata se se pronunte pe aplicarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii in raport cu referintele din dreptul civil la executarea silita.
Aceasta a hotarat ca dreptul national trebuie sa prevada dreptul debitorilor de a ataca cu apel deciziile instantei de fond prin care este respinsa opozitia la executarea silita, atunci cand in contractul de credit este posibil sa existe clauze abuzive, al caror “cost” ar putea modifica suma si, implicit, temeiul in care debitorii sunt executati. Despre implicatiile asupra debitorilor romani vom discuta mai jos. Pentru inceput sa vedem ce a judecat Curtea de la Bruxelles.
Potrivit Art. 205 si urm. din Cod proc. fiscala, impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.
Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. In acest din urma caz, persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat. Prin lipsa actului administrativ fiscal se intelege nesolutionarea in termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna. In aceleasi conditii pot fi contestate si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
Contestatia se depune la organul fiscal al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe categorii de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora. In situatia in care contestatorul precizeaza ca obiectul contestatiei il formeaza actul administrativ fiscal atacat, fara insa a mentiona, inauntrul termenului acordat de organul de solutionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora, sau masurile pe care le contesta, contestatia se considera formulata impotriva intregului act administrativ fiscal.
In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie (la ANAF) sau dispozitie (la autoritatile administratiei publice locale), dupa caz.
Decizia sau dispozitia este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.
Prin decizia data, contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa. In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat. Daca prin decizie se desfiinteaza – total sau partial – actul administrativ atacat, urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.
Solutia de desfiintare este pusa in executare in termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizeaza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a pronuntat solutia de desfiintare.
Comunicarea deciziei si calea de atac. Potrivit art. 218 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Alineatul (2) al aceluiasi articol precizeaza ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.
In situatia atacarii la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, a deciziei prin care s-a dispus desfiintarea, incheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a solutiei de desfiintare emise in procedura de solutionare a contestatiei se face dupa ce hotarârea judecatoreasca a ramas definitiva si irevocabila.
Exceptia de neconstitutionalitate anuntata in preambul se refera la aceste ultime dispozitii citate, din alin.(1) si (2) ale art. 218 Cod Procedura Fiscala. Exceptia a fost invocata de instanta de judecata, din oficiu, intr-un dosar având ca obiect solutionarea contestatiei formulate impotriva unui act administrativ-fiscal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucât persoana vatamata in drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ fiscal nu poate ataca in fata instantei de contencios administrativ acest act, ci doar decizia emisa in procedura de solutionare a contestatiei administrative, fiind ingradit dreptul sau de acces la justitie prin contestarea in fata instantei a actului vatamator in situatia in care organul fiscal refuza expres solutionarea contestatiei administrative sau nu solutioneaza aceasta contestatie in termenul legal de 30 de zile.
In aceasta situatie, partea vatamata poate doar sa solicite instantei de contencios administrativ obligarea organului fiscal la solutionarea contestatiei administrative. Dar, in acest caz, solutionarea litigiului fiscal nu mai are loc intr-un termen rezonabil si intr-o maniera echitabila, ci se face in detrimentul intereselor procesuale ale contribuabilului si in favoarea organului fiscal care, prin refuzul de solutionare a cererii in termenul legal, impiedica accesul contribuabilului la instanta de contencios administrativ si solutionarea litigiului fiscal intr-un termen rezonabil.
CCR a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate. Invocând si jurisprudenta sa anterioara, prin raportare la critici similare, Curtea subliniaza ca “cel care se considera lezat in drepturile sale prin lipsa actului administrativ fiscal se poate adresa instantei de judecata pentru obligarea organului fiscal de a emite decizia de solutionare a contestatiei”.
De asemenea, in toate cazurile, “ulterior pronuntarii deciziei de catre organul fiscal, contestatorul nemultumit poate ataca aceasta decizie la instanta de contencios administrativ competenta. In solutionarea cererii, instanta de contencios administrativ este competenta sa se pronunte si asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, adica si asupra actelor administrative fiscale contestate in fata organului fiscal.”
Curtea a constatat, totodata, ca “eventualul comportament al partilor sau al institutiilor administrative care determina o intârziere in solutionarea contestatiei nu reprezinta o problema de constitutionalitate, ci una ce tine exclusiv de conduita partilor implicate, conduita ce nu este determinata de textul de lege criticat. “
Plecand de la principiul “cine nu munceste nu greseste”, putem spune ca este inevitabil ca in activitatea noastra de zi de zi sa nu apara niciodata o eroare.
In sensul Codului de procedura fiscala, prin erori, se intelege “erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor si contributiilor, bunurile si veniturile impozabile, precum si alte elemente ale bazei de impunere”.
Corectarea declaratiilor fiscale se face cu respectarea dispozitiilor art. 84 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, trebuie sa retinem ca:
* Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa, pe perioada termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.
* Declaratiile fiscale pot fi corectate ori de cate ori contribuabilul constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative.
* In cazul TVA, corectarea erorilor din deconturile de taxa se realizeaza potrivit prevederilor Codului fiscal.
Erorile materiale din decontul de taxa pe valoarea adaugata se corecteaza potrivit procedurii aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
* Declaratiile fiscale nu pot fi depuse si nu pot fi corectate dupa anularea rezervei verificarii ulterioare, cu exceptia situatiilor in care corectia se datoreaza indeplinirii sau neindeplinirii unei conditii prevazute de lege care impune corectarea bazei de impunere si/sau a impozitului aferent.
* In situatia in care, in timpul inspectiei fiscale, contribuabilul depune sau corecteaza declaratiile fiscale aferente perioadelor si impozitelor, taxelor, contributiilor si altor venituri ce fac obiectul inspectiei fiscale, acestea nu vor fi luate in considerare de organul fiscal.
In normele metodologice de aplicare a art. 84 din Codul de procedura fiscala, legiuitorul a statuat ca declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala, prin depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie “X” in casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia TVA, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa, pentru care se completeaza un formular distinct.
Declaratia rectificativa va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.
In cazul TVA, sumele rezultate din corectarea erorilor de inregistrare in evidentele de taxa pe valoarea adaugata se inregistreaza la randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost operate corectiile.
Lectia 27 Avocatul contribuabilului : Societatea poate să amâne data de începere a inspecţiei fiscale?
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală. După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală. Cererea contribuabilului trebuie temeinic justificată, în scris. (baza legală: art. 101 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Avizul de inspecţie fiscală cuprinde: temeiul juridic al inspecţiei fiscale; data de începere a inspecţiei fiscale; obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale; posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Temeiul legal:
– Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
– Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
– Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
– Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Deconturile depuse de persoanele impozabile care au fapte de natura infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal se încadrează la risc fiscal mare
Într-o asemenea, situaţie, procedura se derulează astfel:
– deconturile se transmit la compartimentul cu atribuţii de inspecţie fiscală;
– după efectuarea inspecţiei fiscale, compartimentul cu atribuţii în acest domeniu întocmeşte raportul de inspecţie fiscală;
– în cazul în care TVA deductibilă sau colectată se modifică faţă de sumele înscrise în decontul de TVA, se întocmeşte Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, care are şi rol de Decizie de rambursare a TVA;
– în cazul în care cu ocazia inspecţiei fiscale NU sunt stabilite diferenţe faţă de suma solicitată la rambursare, se întocmeşte Decizia privind nemodificarea bazei de impunere, iar Decizia de rambursare a TVA se emite de către compartimentul de specialitate.
Contribuabil cu risc fiscal mare
Compartimentul de specialitate verifică, cu ajutorul aplicaţiei informatice, pentru fiecare decont cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare supus procedurii, dacă persoana impozabilă solicitantă figurează cu risc fiscal mare stabilit de organele fiscale.
Deconturile depuse de persoanele impozabile care figurează cu risc fiscal mare se încadrează la risc fiscal mare şi se soluţionează prin procedura pe care am menţionat-o mai sus.
Categoria cu risc fiscal mic
Deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de persoanele impozabile care nu au fapte de natura infracţiunilor înscrise în cazierul fiscal şi nici nu au risc fiscal mare stabilit de organele fiscale, prin care se solicită sume de până la 45.000 de lei, se încadrează la risc fiscal mic, iart procedura de urmat este următoarea:
– organul fiscal emite, în termen de maximum cinci zile de la data depunerii decontului, decizia de rambursare;
– proiectul deciziei se întocmeşte în două exemplare, se verifică şi se vizează de şeful compartimentului de specialitate şi se înaintează spre aprobare conducătorului unităţii fiscale.
Cui şi în ce condiţii se aplică regulile de procedură
Precizările din Procedură care privesc atât deconturile cu risc fiscal mare, persoanele solicitante cu risc fiscal mare sau situaţiile cu risc fiscal mic sunt aplicabile pentru deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de toate categoriile de persoane impozabile, inclusiv pentru deconturile de TVA aferente primelor 12 luni de la data înregistrării în scopuri de TVA.
Soluţionarea cererii în funcţie de categoria persoanei impozabile
Dacă deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare nu se încadrează într-una din situaţiile enumerate, atunci soluţionarea cererii se face, în funcţie de categoria persoanei impozabile.
Ce categorii sunt vizate?
• Solicitanţii sunt alţi contribuabili decât marii contribuabili, contribuabilii mijlocii sau exportatorii. Astfel, o primă situaţie posibilă aici este de a se aplica procedura de stabilire a gradului de risc fiscal în cazul deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare depuse de alţi contribuabili decât marii contribuabili, contribuabilii mijlocii sau exportatorii (evident, mai puţin cei cu un anumit grad de risc, care sunt trataţi aşa cum arătat anterior). Procedura include:
– fluxul de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare în cadrul compartimentului de specialitate;
– analiza documentară (prin care compartimentul de specialitate solicită persoanei impozabile prezentarea de documente suplimentare, care să justifice diferenţa în plus de sumă solicitată la rambursare);
– dispoziţii speciale pentru solicitanţii persoane impozabile care au fost supuse inspecţiei fiscale, inspecţia fiind finalizată prin emiterea unei decizii privind nemodificarea bazei de impunere (se aplică deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, încadrate la risc fiscal mare, prin care se solicită la rambursare sume negative de taxă care provin şi din perioade fiscale pentru care TVA a fost deja supusă inspecţiei fiscale şi a fost emisă o decizie privind nemodificarea bazei de impunere pentru acest impozit).
• Pentru contribuabilii mari şi mijlocii, precum şi pentru persoanele impozabile care desfăşoară activităţi de export şi/sau livrări intracomunitare de bunuri scutite de taxă pe valoarea adăugată, denumite în continuare exportatori, rambursarea se acordă cu inspecţie fiscală ulterioară, cu excepţia cazurilor care prezintă risc fiscal mare, când rambursarea se acordă în urma inspecţiei fiscale anticipate. Se soluţionează, prin procedura specială prevăzută de Capitolul III, deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare depuse de contribuabilii mari şi mijlocii, precum şi de exportatori, care nu sunt încadrate în risc fiscal
Clauzele abuzive impotriva bancilor nu au intrat in vacanta judecatoreasca
Tribunalul Bucuresti a hotarat ca Banca Comerciala Romana a utilizat clauze abuzive intr-un contract de credit incheiat in 2006. Instanta a dispus eliminarea comisioanelor si inlocuirea dobanzii netransparente de aproape 10% a bancii cu una legata de Euribor de doar 2,2%. De asemenea, BCR este obligata sa plateasca clientului dobanda legala pentru sumele retinute nejustificat de-a lungul timpului. Decizia este definitiva.
Tribunalul Bucuresti a luat o decizie in premiera intr-un proces judecat in recurs la instanta din Capitala. A admis aproape in integralitate actiunea unui client impotriva BCR care a cerut ca mai multe clauze contractuale sa fie declarate abuzive. Litigiul a pornit in mai 2012 si in octombrie 2013 Judecatoria Sectorului 3 a respins actiunea clientului.
Insa, la sfarsitul lunii iunie 2014, Tribunalul a decis ca nu mai putin de 13 clauze din contractul de creditare incheiat in august 2006 si din Conditiile generale de afaceri sunt abuzive.
In premiera la instanta bucuresteana, judecatorul a considerat ca BCR a perceput ilegal comisionul de acordare a creditului si pe cel de administrare si ca a calculat in mod nelegal dobanda creditului, utilizand celebra „dobanda de referinta variabila care se afiseaza la sediile BCR”. Instanta a dispus ca dobanda creditului sa fie calculata in functie de Euribor la sase luni, la care se adauga marja contractuala de 1,9 puncte procentuale, ceea ce face ca dobanda curenta sa scada la doar 2,2%, fata de aproape 9-10% cat calcula BCR.
Avocat Coltuc : GHID PENTRU EFECTUAREA ACHIZITIILOR PUBLICE ÎN VEDEREA ATRIBUIRII CONTRACTELOR DE SERVICII/FURNIZARE/LUCRĂRI DE CĂTRE BENEFICIARII PROIECTELOR FINANTATE PRIN POSDRU
Avocat Coltuc:Daca nu esti o firma”puternica”mai poti contesta o achizitie publica?
Atât CNSC cât şi instanţele de judecată pot cenzura cuantumul cheltuielilor solicitate, situaţie frecvent întâlnită, mai ales în cazul contestaţiilor admise în parte. În acest sens, Decizia nr. 2732/R-CONT din 2012 a Curţii de Apel Piteşti face referire la situaţia în care o parte a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de aproximativ 166.000 lei, reprezentând plata serviciilor judiciare prestate, dovedite cu extrasul de cont. Având în vedere cuantumul ridicat al cheltuielilor solicitate, instanţa a procedat la analiza acestora sub aspectul proporţionalităţii.
Conform unui raportat realizat de CNSC, in 2011, 39% din contestatiile formulate de operatorii economici au vizat documentatiile de atribuire, in timp ce peste 60% din contestatii au vizat rezultatul procedurii de atribuire.
Persoana care se considera vatamata printr-un act emis de catre autoritatea contractanta in cadrul procedurii de achizitie publica poate sa formuleze contestatie sau direct actiune in anulare.
Contestatia este o cale speciala de atac in aceasta materie, care se judeca de catre un organism constituit in acest scop, Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor. Competenta pentru judecarea actiunii in anulare revine Tribunalului.
Cu un singur impediment:garantia de buna conduita care este suportata de regula de marile fime.
Avocat ColtuC : „Regimul sanctionator al recidivei raportat la art. 6 NCP”
ICCJ a decis admiterea sesizarii formulate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, prin incheierea de sedinta din 24 februarie 2014 pronuntata in Dosarul nr. 276/93/2014, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a problemei de drept, respectiv daca prevederile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal, ce reglementeaza regimul sanctionator al recidivei, in situatia in care fapta a fost savarsita dupa executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioara, pot fi interpretate in sensul ca pot fi aplicabile si persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru savarsirea unei infractiuni cu retinerea art. 37 lit. b) dinCodul penal anterior, in situatia in care pedeapsa aplicata a fost redusa in baza art. 6 din noul Cod penal.
Astfel Curtea a stabilit ca, in interpretarea dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infractiuni comise in stare de recidiva postexecutorie judecata definitiv inainte de intrarea in vigoare a noului Cod penal, pedeapsa aplicata prin hotararea de condamnare se va compara cu maximul special prevazut in legea noua pentru infractiunea savarsita prin luarea in considerare a dispozitiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal.
Cum pregatesc apararea pentru dosar propunere arestare preventiva : ca avocat ,ca suspect
Articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU,avocat penalist din 2014
Arestarea preventiva este acum cea mai drastica masura privativa de libertate din Romania.
A nu se confunda arestarea preventiva cu condamnarea in regim de detentie.
Peste tot in presa vedem articole privind aceasta arestare preventiva si ne propunem in acest articol sa tratam distinct: in viziunea avocatului ce inseamna arestarea preventiva si in viziunea suspectului/inculpatului
Ce inseamna arestarea preventiva in viziunea avocatului
Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi – art. 53 din Codul de procedură penală:
Judecătorul în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia soluţionează în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind :
Măsurile preventive;
Măsurile asiguratorii;
Măsurile de siguranţă cu caracter provizoriu;
Actele procurorului, în cazurile expres prevăzute de lege;
Încuviinţarea percheziţiilor, a folosirii tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii.
Administrarea anticipată a probelor;
Alte situaţii expres prevăzute de lege.
Competenţa judecătorului de cameră preliminară – art. 54 din Codul de procedură penală:
q Verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;
q Verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;
q Soluţionează plângerile împotriva soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;
q Soluţionează alte situaţii expres prevăzute de lege.
În cadrul procedurii de cameră preliminară legiuitorul a reglementat în art. 348 dispoziţii referitoare la măsurile preventive
Sediul materiei – arestarea preventivă – Art. 223 – 240 din Codul de procedură penală
Condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii preventive, precum şi organul judiciar care poate dispune arestarea preventivă:
v Organul judiciar:
Judecătorul de drepturi şi libertăţi – în cursul urmăririi penale;
Judecătorul de cameră preliminară – în procedura de cameră preliminară;
Instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în cursul judecăţii.
v Condiţii şi situaţii – cumulative:
Din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una din următoarele situaţii:
Inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
Inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
Inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu acesta;
Există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.
v Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă:
v Din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestuia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
v Propunerea de arestare preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale :
v Legiuitorul reglementează în norme distincte:
v Organul judiciar pe care procurorul îl sesizează cu propunerea de arestare preventivă numai dacă apreciază întrunirea condiţiilor prevăzute de lege şi în consecinţă întocmeşte o propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpat cu indicarea temeiului de drept şi împreună cu dosarul cauzei se prezintă:
v Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă;
v Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de reţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.
v Soluţionarea propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale – art. 225 din Codul de procedură penală :
v Procedură – garanţii procesuale.
v Judecătorul de drepturi şi libertăţi sesizat în condiţiile art. 224 alin. 2 stabileşte termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă:
v data şi ora la care soluţionarea va avea loc.
v inculpatul aflat în stare de reţinere:
v termenul de soluţionare a propunerii trebuie fixat înainte de expirarea duratei reţinerii;
v ziua şi ora se comunică procurorului, care a re obligaţia de asigura prezenţa inculpatului în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi;
v ziua şi ora se aduc la cunoştinţa avocatului inculpatului, căruia, la cerere, i se pune la dispoziţie dosarul cauzei pentru studiu;
v inculpatul aflat în stare de libertate:
v se citează pentru termenul fixat,
v termenul se aduce la cunoştinţa procurorului şi avocatului inculpatului, acestuia din urmă acordându-i-se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei.
v soluţionarea propunerii se face:
v numai în prezenţa inculpatului
v cu excepţia când lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau de necesitate, nu se prezintă sau nu poate fi adus în faţa judecătorului.
v asistenţa juridică a inculpatului de către un avocat, avocat sau numit din oficiu este obligatorie în toate cazurile.
v participarea procurorului este obligatorie.
v Judecătorul de drepturi şi libertăţi îl audiază pe inculpatul prezent despre
v fapta de care este acuzat,
v motivele pe care se întemeiază propunerea de arestare preventivă formulată de procuror.
v Judecătorul de drepturi şi libertăţi, înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, îi aduce la cunoştinţă:
v infracţiunea de care este acuzat,
v dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Legiuitorul a reglementat soluţiile asupra propunerii de arestare preventivă în cursul urmăririi penale în două norme distincte:
admiterea propunerii (art. 226 din Codul de procedură penală)
judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile întrunite de lege:
ü Admite propunerea procurorului,
ü Dispune arestarea inculpatului, prin încheiere motivată,
ü Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă petru cel multe 30 de zile, durata reţinerii nu se deduce din durata arestării preventive,
ü După luarea măsurii, inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în limba pe care o înţelege, motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
respingerea propunerii (art. 227 din Codul de procedură penală)
judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege:
ü respinge prin încheiere motivată, propunerea procurorului
ü dispune punerea în libertate a inculpatului reţinut,
ü dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege poate dispune aplicarea uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. 4 lit. b – d (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu).
Luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi penal – art. 229 din Codul de procedură penală
Când măsura arestării preventive a fost luată faţă de un inculpat în a cărui ocrotire se află:
un minor
o persoană pusă sub interdicţie
o persoană căreia i s-a instituit tutela sau curatela
o persoană care, datorită vârstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, autoritatea competentă e încunoştinţată, de îndată, în vederea luării măsurilor legale de ocrotire pentru persoana respectivă.
Obligaţia de încunoştinţare revine: judecătorului de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau de la instanţa ierarhic superioară care a luat măsura arestării preventive, modul de îndeplinire a acestei obligaţii, fiind consemnat într-un proces-verbal.
Mandatul de arestare preventivă – art. 230 din Codul de procedură penală
În baza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la prima instanţă sau, după caz, de la instanţa ierarhic superioară, emite de îndată mandatul de arestare preventivă.
Dacă prin aceeaşi încheiere s-a dispus arestarea preventivă a mai multor inculpaţi, se emite câte un mandat pentru fiecare dintre ei.
In mandatul de arestare preventivă se arată: instanţa din care face parte judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus luarea măsurii arestării preventive; b) data emiterii mandatului; c) numele, prenumele şi calitatea judecătorului de drepturi şi libertăţi care a emis mandatul; d) datele de identitate ale inculpatului; e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului cu menţionarea datei la care încetează; f) arătarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei şi locul comiterii acesteia, încadrarea juridică, infracţiunea şi pedeapsa prevăzută de lege; g) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventivă; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde va fi deţinut inculpatul arestat preventiv; j) semnătura judecătorului de drepturi şi libertăţi; k) semnătura inculpatului prezent iar în cazul în care acesta refuză să semneze, se va face menţiune corespunzătoare în mandat.
Când mandatul de arestare a fost emis după ascultarea inculpatului, judecătorul care a emis mandatul înmânează un exemplar acestuia persoanei arestate şi organului de poliţie; dacă persoana vătămată a solicitat înştiinţarea sa privind eliberarea în orice mod a persoanei arestate, judecătorul care a emis mandatul consemnează aceasta într-un proces verbal, pe care îl predă organului de poliţie;
Organul de poliţie predă exemplarul original al mandatului de arestare preventivă şi procesul-verbal prevăzut la alin. 5 administraţiei locului de deţinere.
Negăsirea persoanei prevăzute în mandatul de arestare preventiv – art. 232 din Codul de procedură penală
Când persoana menţionată în mandatul de arestare preventivă nu a fost găsită, organul de poliţie însărcinat cu executarea mandatului încheie un proces verbal prin care constată aceasta şi înştiinţează judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura arestării preventive, precum şi organele competente pentru darea în urmărire şi în consemn la punctele de trecere a frontierei.
Durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penal art. 233 din Codul de procedură penală
durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, în afară de cazul când este prelungită în condiţiile legii;
termenul mai sus menţionat curge de la data punerii în executare a măsurii faţă de inculpatul arestat preventiv;
când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, arestarea preventivă dispusă sau prelungită anterior rămâne valabilă, iar durata arestării preventive se calculează potrivit dispoziţiilor alin. 1 şi 2.
Prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale – art. 234 din Codul de procedură penală:
q Arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită sub două condiţii alternative dacă:
temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului;
există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.
q Prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau efectuează urmărirea penală.
q Organul judiciar care poate dispune prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale este:
judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să-l judece cauza în primă instanţă;
judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea;
Dacă arestarea preventivă a fost dispusă iniţial de către un judecător de drepturi şi judecăţi de la instanţă celei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, prelungirea acestei măsuri se poate dispune numai de un judecător de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă în momentul soluţionării propunerii de prelungire sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii, ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea;
Când în aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi, pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi cu propunerea de prelungirea a arestării preventive pentru toţi inculpaţii.
Durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii în primă instanţă – art. 239 din Codul de procedură penală:
q În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a arestării preventive a inculpatului:
Nu poate depăşi un termen rezonabil şi
Nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracţiunea care face obiectul sesizării instanţei de judecată.
În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanţă nu poate depăşi 5 ani.
Termenele prevăzute mai sus curg de la data sesizării instanţei de judecată, în cazul când inculpatul se află în stare de arest preventiv sau de la data punerii în executare a măsurii, după sesizarea instanţei de judecată, când faţă de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară, în cursul judecăţii sau în lipsă.
La expirarea termenelor mai sus menţionate, instanţa de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în condiţiile legii
Ce inseamna arestarea preventiva in viziunea suspectului/inculpatului
Deseori suntem chemati la parchet,DNA,DIICOT in calitate de martor si avocat ne retin 24 de ore.Ne punem intrebarea de unde aceasta practica?
De la 01.02.2014 avem un nou cod de procedura penala insa mentalitatile au ramas inca la fel pe vechiul cod.
Din punctul nostru de vedere s-ar impune retinerea si ulterior eventual arestarea cand suspectul “sfideaza”,”minte” si nici in aceste situatii neconditionat.
C e ar trebui sa faca un om cand este chemat si retinut?
In primul rand sa coopereze,sa aiba o atitudine cuviincioasa nu dusa la extrem.Apoi nu trebuie sa se duca niciodata singur fara avocat ales.
Se mai pune o intrebare:tac sau declar ceva?
Raspunsul este nuantat: daca se vede o atitudine de graba,sfidatoare din partea organelor judiciare este bine sa ne prevalam de dreptul la tacere.
Daca avocatul a reusit sa vada dosarul sau vi s-a explicat foarte bine invinuirea este bines a declaram adevarul
Ce fac daca mi se anunta ca am ordonanta de retinere de 24 de ore?
Sunati avocatul dvs.urgent.Daca nu aveti un avocat cu care lucrati sau nu aveti datele de contact atunci luati legatura cu un membru de familie care poate lua legatura cu un avocat ales.
Nu declarati nimic pana nu sunteti asistat de avocat ales.
Daca se intocmeste propunerea de arestare preventive c ear trebui sa fac?
Ar trebui sa fiti foarte lucid si sa nu cedati nervos in primul rand.
In al doilea rand solicitati sa vedeti in scris propunerea de arestare preventiva.Apoi incercati sa combateti indiciile sau probele din propunerea de arestare .Daca reusiti sa aveti contraargumente juridice,si nu unele puerile puteti merge pe nerecunoastere.
Daca observati ca nu aveti raspunsuri la cele scrise in propunere ar fi bine sa recunoasteti pentru a avea o sansa de alta masura sau o pedeapsa mai blanda ulterior.
Cand solicitati respingerea este bine sa solicitati in subsidiar si luarea altei masuri preventive,daca se resping cele spuse de dvs.
In practica se cere foarte mult inlocuirea cu controlul judiciar sau arestul la domiciliu.
Aceste momente ale procesului sunt foarte importante pentru ca puteti scapa sau puteti fi condamnat.
Deci atentie!
In functie de masura data de instanta ar trebui sa aveti mereu contraargumente sau sa va adaptati.
Nu trebuie de exemplu sa nu recunoasteti nimic cand probele sunt total in defavoarea dvs. si nu aveti contraprobe.
Atentie ori recunoasteti tot ori nimic.O recunoastere partiala nu va ajuta,desi codul de procedura penala o vede ca o atentuanta facultativa,in practica se observa exact contrariul si anume: atitudinea nesincera pe care o veti regasi in toate incheierile pana la final,inclusiv in hotarare.
Articol scris de avocat COLTUC MARIUS VICENTIU,avocat penalist din 2014
„Lectia 26 Avocatul contribuabilului :Cum puteţi fi declarat contribuabil inactiv?”
În evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi, potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, sunt înscrişi contribuabilii persoane juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică care nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege, în sensul acestei proceduri, prin obligaţie declarativă înţelegându-se depunerea următoarelor formulare:
100 “Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”;
112 “Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”;
101 “Declaraţie privind impozitul pe profit”;
300 “Decont de taxă pe valoarea adăugată”;
301 “Decont special de taxă pe valoarea adăugată”;
390 VIES “Declaraţie recapitulativă privind livrările/ achiziţiile/prestările intracomunitare de bunuri”;
394 “Declaraţie informativă privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional”.
Procedura pentru întocmirea listei contribuabililor declaraţi inactivi se aplică semestrial, astfel:
începând cu data de 25 iunie, pentru termenele de declarare 25 ianuarie-25 iunie (declaraţii aferente lunilor decembrie an precedent-mai an curent);
începând cu data de 25 decembrie, pentru termenele de declarare 25 iulie-25 decembrie (declaraţii aferente lunilor iunie – noiembrie).
Nu se înscriu în evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi acei contribuabili care, ca urmare a notificărilor transmise de organul fiscal, depun declaraţiile fiscale aferente perioadei de referinţă până la expirarea termenului de 15 zile prevăzut în conţinutul notificării.
ATENŢIE!
Procedura nu se aplică contribuabililor care au fost declaraţi inactivi pentru că se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia sau în situaţia în care organele fiscale au constatat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat.
Sediile secundare înregistrate fiscal ale contribuabililor declaraţi inactivi sunt considerate inactive pe perioada în care contribuabilii care le-au înfiinţat rămân inactivi.
Fluxul privind declararea contribuabililor inactivi
Lunar, organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală sunt înregistraţi contribuabilii întocmeşte lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative, emite şi transmite notificări acestei categorii de contribuabili, potrivit procedurilor de administrare în vigoare.
Semestrial, în termen de 15 zile de la termenul de transmitere a notificărilor pentru termenele de declarare 25 iunie, respectiv 25 decembrie, compartimentul de specialitate întocmeşte lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi, eliminând din lista contribuabililor care nu şi-au îndeplinit obligaţiile declarative acei contribuabili care au depus declaraţiile ca urmare a notificărilor primite de la organul fiscal în a cărui evidenţă fiscală sunt înregistraţi contribuabilii.
Pentru întocmirea listei, se selectează numai acei contribuabili care, în decursul unui semestru calendaristic, nu au depus nici una din declaraţiile fiscale din cele menţionate mai sus.
Pentru întocmirea listei nu se selectează:
contribuabilii cărora li s-a aprobat, la cerere, de către organul fiscal competent o măsură privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale declarative (regim derogatoriu);
contribuabilii care au obligaţiile fiscale stabilite, prin decizie, de către organele de inspecţie fiscală;
sediile secundare ale contribuabililor care sunt plătitoare de impozit pe venitul din salarii.
În maximum 5 zile de la expirarea termenului de 15 zile de la 25 iunie, respectiv 25 decembrie, compartimentul de specialitate transmite fiecărui contribuabil din listă, aflat în competenţa sa de administrare, o notificare privind îndeplinirea condiţiilor pentru declararea ca inactiv, potrivit prevederilor art. 781 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală.
Contribuabilii care, în termen de 15 zile de la data comunicării notificărilor, şi-au îndeplinit obligaţiile declarative sunt eliminaţi din lista contribuabililor care îndeplinesc condiţiile pentru a fi declaraţi inactivi.
După expirarea termenului de 15 zile, pentru fiecare contribuabil înscris în listă se întocmeşte câte o decizie de declarare în inactivitate, care se înaintează spre semnare directorului general al direcţiei generale regionale a finanţelor publice sau al Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, după caz.
Decizia de declarare în inactivitate se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică contribuabilului, iar un exemplar se arhivează la dosarul fiscal al acestuia. Declararea contribuabililor inactivi se face cu data comunicării deciziei de declarare în inactivitate.
În termen de cel mult 5 zile de la data comunicării deciziei de declarare în inactivitate, potrivit legii, compartimentul de specialitate înscrie starea de inactivitate fiscală în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi, prin intermediul Direcţiei generale de tehnologia informaţiei.
Decizia de declarare în inactivitate produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi.
„BCR trebuie să plătească dobândă la credit clientului.Decizie foarte importanta”
Tribunalul Bucureşti a hotărât că Banca Comercială Română a utilizat clauze abuzive într-un contract de credit încheiat în 2006. Instanţa a dispus eliminarea comisioanelor şi înlocuirea dobânzii netransparente de aproape 10% a băncii cu una legată de Euribor de doar 2,2%. De asemenea, BCR este obligată să plătească clientului dobândă legală pentru sumele reţinute nejustificat de-a lungul timpului. Decizia este definitivă.
Tribunalul Bucureşti a luat o decizie în premieră într-un proces judecat în recurs la instanţa din Capitală. A admis aproape în integralitate acţiunea unui client împotriva BCR care a cerut ca mai multe clauze contractuale să fie declarate abuzive. Litigiul a pornit în mai 2012 şi în octombrie 2013 Judecătoria Sectorului 3 a respins acţiunea clientului.
„Ce ne rezerva viitorul:sigurarea RCA poate ajunge la 1000 de euro”
Sumele pe care firmele de asigurare sunt obligate să le plătească, mai ales în ceea ce priveşte daunele morale pentru familiile victimelor din accidente rutiere, nu mai pot fi acoperite de încasări la actualul nivel de preţ. Un scenariu deloc fantezist, care ia în calcul situaţia din Italia, arată că prima medie pentru o poliţă RCA poate urca până la 1.000 de euro, faţă de 100 de euro cât e în prezent în România.
Fenomen în desfăşurare. Tinerii au fost deja loviţi în plin. Ce fac pentru a plăti mai puţin pe RCA?
“Pericolul acesta există deja, iar acest fenomen poate fi observat în categoria şoferilor tineri unde nivelul primelor a crescut atât de mult în funcţie de daunalitatea acestei categorii de vârstă, încât asistăm la din ce în ce mai frecvente tentative de a obţine prime ceva mai suportabile prin transferul respectivelor vehicule în proprietatea unor persoane cu vârsta ceva mai înaintată şi prin alte metode care şi ele sunt chiar mai apropiate de falsul în declaraţii şi de tentativa de înşelăciune.”, continuă directorul FPVS.
Firmele de asigurare plătesc din ce în ce mai mult pentru familiile victimelor din accidente rutiere
Cele 11 companii româneşti autorizate să vândă RCA au plătit, în primele trei luni ale acestui an, despăgubiri pentru vătămări corporale şi deces în valoare de 133,99 milioane lei, în creştere cu 71% faţă de trimestrul I al anului 2013. Acestea au reprezentat 25% din totalul despăgubirilor plătite în baza poliţelor RCA, arată cifrele ASF.În total, asigurătorii români au plătit daune de 496,95 milioane lei pe linia RCA (40,6% din totalul despăgubirilor plătite în România), cu 4% mai mult decât în perioada similară din 2013.
„Lectia 25 Avocatul contribuabilului:Regimul fiscal pentru dobanzi”
În ceea ce priveşte regimul fiscal pentru dobânzi datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
1. Cadru legal. Regimul fiscal pentru dobânzi datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată este reglementat prin art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Dobânzi datorate. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, legiuitorul român a stabilit că se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, legiuitorul român a statuat faptul că nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei. Dobânzile şi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală.
Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.
3. Efectuare corecţiilor. În situaţia în care contribuabilul, cu bună-credinţă, efectuează o plată mai mare decât cuantumul creanţei fiscale înscrise eronat într-o declaraţie fiscală care a fost corectată ulterior de către contribuabil sau au fost stabilite de către organul fiscal diferenţe datorate în plus faţă de creanţa fiscală iniţială, în condiţiile legii, data stingerii, în limita sumei plătite suplimentar, este data plăţii astfel cum aceasta este definită de lege, dacă suma plătită suplimentar nu a fost stinsă până la data corectării de către contribuabil sau până la data stabilirii de către organul fiscal a diferenţei datorate în plus.
4. Calculul dobânzilor. Conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv. În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii acesteia inclusiv.
5. Prelevarea şi perceperea dobânzilor.
Regula generală. Se datorează dobânzi:
– pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător; (baza legală: art. 120 alin. (4) lit a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
– pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidenţa separată. (baza legală: art. 120 alin. (4) lit b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:
– pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie; (baza legală: art. 120 alin. (6) lit a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
– dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv; (baza legală: art. 120 alin. (6) lit b) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
– în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător. (baza legală: art. 120 alin. (6) lit c) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare)
6. Dobânzile în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară. Conform art. 121 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară,
– nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul legal, după termenul de 3 zile.
– pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.
7. Dobânzile în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărâre de dizolvare.
Conform art. 122^2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotărâre de dizolvare,
– pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere.
– în cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere între data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii irevocabile a hotărârii de desfiinţare.
8. Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale. Pe perioada amânării şi/sau eşalonării la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează dobânzi calculate începând cu data aprobării de către organul competent a înlesnirii acordate şi până la data efectuării ultimei plăţi datorate. Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale se calculează de către organele competente care aprobă înlesnirea la plată, urmând ca acestea să fie comunicate debitorului.
„Lectia 24 Avocatul contribuabilului:Regimul fiscal pentru penalitati de intarziere”
În ceea ce priveşte regimul fiscal pentru penalităţi de întârziere datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, dacă stingerea datoriei nu se efectuează în 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse.
* Cadru legal. Regimul fiscal pentru penalităţi de întârziere datorate pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată este reglementat prin art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
* Penalităţi de întârziere. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, legiuitorul român a stabilit că se datorează penalităţi de întârziere, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 01.07.2010, plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale.
Penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală. De asemenea, legiuitorul român a statuat faptul că nu se datorează penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
3. Nivelul penalităţii de întârziere se stabileşte astfel:
– dacă stingerea se realizează în primele 30 de zile de la scadenţă, nu se datorează şi nu se calculează penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale principale stinse;
– dacă stingerea se realizează în următoarele 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 5% din obligaţiile fiscale principale stinse;
– după împlinirea termenului de 60 de zile, nivelul penalităţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rămase nestinse.
De reţinut! Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.
4. Dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară. Conform art. 121 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte dobânzile şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară,
„Lectia 23 Avocatul contribuabilului:Critica la adresa OG nr. 8/2013 privind modificarile la Codul fiscal”
Apreciez că această declarație ar fi trebuit depusă doar în cazul în care ar fi fost opțiunea societății să își schimbe forma de impozitare, iar în toate celelalte cazuri ar fi trebuit ca unitățile fiscale să face modificările vectorului fiscal doar în baza normei juridice care a schimbat forma de impozitare.
Această critică nu se referă la faptul că se pierde timp cu realizarea și depunerea acestei declarații 010, ci că ea este imorală, prin faptul că obligă societățile să întocmească, să semneze și să ştampileze această solicitare de trecere de la plata impozitului pe profit, la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, ca și când a fost un act de voință al acestor societăți.
Menționez că nu se precizează absolut nimic referitor la ce se întâmplă în acest caz cu pierderea fiscală, înregistrată de societățile plătitoare de impozit pe profit, care sunt obligate să devină plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor.
În cazul unui control fiscal ulterior, faptul că o societate a întocmit, semnat și ștampilat această solicitare de trecere de la plata impozitului pe profit, la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor (declarația 010), poate fi considerat un act de voință al societății, care astfel nu va mai avea nicio șansa de câștig, în instanță, în încercarea de a obține o hotărâre prin care să își poată recupera această pierdere fiscală.
Prin „Decizia de impunere anuală pentru persoanele fizice române cu domiciliul în România pe anul 2003″, număr înregistrare 16301051315098 din 25 martie 2009, din cadrul D.G.F.P. Dolj, i s-a stabilit d-lui G.N. o „Diferenţă de impozit anual de regularizat” „stabilită în plus” de organul fiscal, în anul 2009, pentru anul 2003, de 36.820.000 lei.
Această „diferenţă de impozit” a fost stabilită de o doamnă, iar contestaţia a fost soluţionată de soţul acesteia.
Cu toate că şeful serviciului contestaţii a fost atenţionat asupra acestei incompatibilităţi, acesta a menţionat (1) că „legea nu prevede o asemenea incompatibilitate”, (2) că „este firesc ca soţul să-şi apere soţia”, şi (3) că „persoanele nemulţumite au dreptul să acţioneze în justiţie”.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. 1 din Codul de procedură civilă „Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.”
Incompatibilităţile prevăzute de art. 24 din Codul de procedură civilă ar trebui să fie extinse, prin analogie, şi în cazul soluţionării contestaţiilor în sensul că „organul fiscal în cadrul căruia s-a întocmit un act de control nu trebuie să aibă dreptul la soluţionarea contestaţiei respectivului act de control”.
Ori, în condiţiile actualelor prevederi legale, acelaşi organ fiscal, care stabileşte obligaţii bugetare în sarcina contribuabililor, soluţionează şi cererile prin care se contestă respectivele obligaţii de plată.
Condiţia de imparţialitate pe care o reclamă soluţionarea unei contestaţii în mod echitabil s-ar realiza numai în condiţiile în care prin lege s-ar prevedea că „organul fiscal care a întocmit un act de control devine incompatibil să soluţioneze cererea de contestaţie a respectivului act de control”.
Aceeaşi persoană (juridică) nu poate să fie şi jucător (care driblează, faultează, marchează şi din ofsaid, şi cu mâna etc.) şi să fie arbitru (caz în care îşi validează propriile abateri, indiferent cât de multe şi de grave ar fi acestea).
Cerinţa de incompatibilitate pe care o reclamă soluţionarea unei contestaţii în mod echitabil decurge atât din art. 24 din Codul de procedură civilă al României, cât şi din prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De reţinut că actele normative care reglementează soluţionarea contestaţiilor nu conţin nicio prevedere cu privire la incompatibilităţi, edificator în acest sens fiind şi „Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.137 din 25 mai 2011 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală”, publicat în Monitorul Oficial nr. 380 din 31 mai 2011.
În cazul în care certificatul digital a fost reînnoit, nu mai este necesară depunerea de acte suplimentare. Descărcaţi documentul de confirmare la această adresă.
Completaţi documentul de confirmare, aplicaţi semnătura dvs. digitală şi trimiteţi acest fişier prin e-mail la firma care v-a eliberat certificatul. Aceasta va aplica semnătura electronică în căsuţa Semnătură autoritate de certificare, după care va înapoia pe adresa dvs. de e-mail documentul confirmat.
Accesaţi portalul ANAF, pagina Declaraţii electronice, meniul Reînnoire certificate calificate şi transmiteţi documentul de confirmare. Veţi primi un e-mail anunţându-vă că noul număr al certificatului a fost introdus în baza de date a ANAF.
Această procedură se aplică în următoarele situaţii:
când aţi reînnoit certificatul (după expirarea valabilităţii iniţiale);
când aţi schimbat furnizorul de certificate calificate, dar datele de înregistrare ale persoanei (adresa de e-mail, nume, prenume, …) sunt aceleaşi;
când aţi primit un token nou (în caz de pierdere, reînnoire, deteriorare).
* Ghid pentru reînnoirea certificatelor pe portalul ANAF
Descărcați un nou formular de document de confirmare, îl completați cu datele dvs și semnați documentul cu noul certificat păstrând aceași adresă de email folosită și la înregistrarea certificatului (adresa de email trecută în formularul 150).
Asigurați-vă că ați semnat cu noul certificat parcurgând următorii pași:
1. Apăsați click dreapta pe câmpul semnăturii din documentul de confirmare.
2. Alegeți a treia opțiune „Show Signature Properties”.
3. Apăsați butonul „Show certificate”.
În această fereastră puteți verifica perioada de valabilitate. Opțional, puteți apăsa pe „Tab-ul” „Details” unde puteți vedea și Serial number-ul certificatului.
După ce v-ați asigurat că ați semnat documentul de confirmare cu noul certificat, îl transmiteți la adresa de confirmare a autorității care v-a emis certificatul.
După ce primiți ca răspuns pe email documentul de confirmare semnat și de către autoritatea care a emis certificatul, trimiteți acest fișier pe portalul ANAF, în secțiunea „Declaraţii electronice” și sub-secțiunea „Reînnoire certificate calificate”.
„Acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar.Executare silita legea 290 si legea 9”
Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pana la data de 31 decembrie 2014, emiterea hotararilor prevazute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 8alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare.
Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pana la data de 31 decembrie 2014, plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998 si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006
„Aveti firma si vreti sa o declarati inactiva?Inspectorii ANAF iti vor trece pragul”
Firmele care sunt declarate inactive si cele care sunt reactivate vor fi supuse mai intai unor verificari ale Fiscului. Aceasta masura este cuprinsa in Ordinul ANAF nr. 1.847/2014 pentru aprobarea procedurilor de aplicare a art. 781 din Codul de procedura fiscala, precum si pentru aprobarea modelului si continutului unor formulare, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 535 din 18 iulie 2014 si care a intrat in vigoare la data publicarii.
Condamnarea lui Mihai Moldoveanu.Model de caz penal rezolvat
Recent, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis condamnarea definitiva la 23 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav in cazul lui Mihai Moldoveanu, fost ofiter MApN.
Acesta a fost gasit vinovat de ucirea unui taximetrist in anul 1995, noteaza Agerpres.
Aceeasi sursa mentioneaza faptul ca acesta este unul dintre cele mai controversate cazuri din istoria justitiei penale din Romania.
Mihai Moldoveanu sustine in continuare ca este nevinovat si a recurs la depunea unei reclamatii la CEDO, care s-a concretizat in proces castigat impotriva statului roman, dovedindu-se faptul ca inculpatul nu a avut parte de un proces echitabil.
Cazul documentat de justitie arata ca in seara zilei de 31 octombrie 1995, Mihai Moldoveanu, impreuna cu doi prieteni, Gabriela Rotariu si Georgica Honciuc, au incercat sa jefuiasca un taximetrist. Acesta a scapat si a chemat Politia.
In apropierea locului unde cei trei au incercat sa comita actul, a fost descoperit cadavrul unui alt taximetris, ucis cu 20 de lovituri de cutit.
Mihai Moldoveanu a fost inculpat pentru uciderea taximetristului si arestat in ianuarie 2006. Dupa doi ani de proces, Tribunalul Bihor l-a condamnat pe acesta la 25 de ani de inchisoare.
Mihai Moldoveanu a facut apel impotriva condamndarii si a castigat, cu achitare in mai 1999, la Curtea de Apel Oradea. Procurorii au facut recurs, admis la finalul anului 2000 de ICCj, revenindu-se la condamnarea de 25 de ani de inchisoare.
Mihai Moldoveanu a dat in judecata statul roman la CEDO, intrucat nu ar fi avut parte de un proces echitabil. Dupa 11 ani de asteptare, in iunie 2012, CEDO a decis ca statul roman a incalcat dreptul lui Mihai Moldoveanu la un proces echitabil.
In baza hotararii CEDO, s-a declansat procedura revizuirii iar Mihai Moldoveanu a fost eliberat pe data de 6 noiembrie 2012.
Recursul a fost reluat la ICCJ. Instanta l-a condamnat din nou pe Mihai Moldoveanu la 23 de ani de inchisoare.
Primul sfat al unui avocat penalist: nu ma minti
Colegi avocati povestesc despre clienti care lasa deoparte informatii importante incepind cu „Apropo, eu am semnat avizele de primire marfa” (marfa ce nu exista decit pe hirtie) si terminind cu „am spus contabilei sa nu inregistreze si facturile de la firma X, ca erau impozitele prea mari”.Si cum autoritatile fiscale cresc presiunea asupra firmelor pe fundalul unei economii in criza, contribuabilii disperati incep sa spuna orice cred ei ca vreau sa aud ca sa rezolv problema in care se afla.
Dar aici avem o problema. Ca si avocat penalist incerc ca imi ajut clientii, va reaminti ca acesta este scopul meu? Nu imi pasa ce ati spus fiscului, parchetului sau sotiei dvs. Eu am nevoie sa mi se spuna ADEVARUL, indiferent cit de jenant si incriminator este. Din aceasta cauza exista un SECRET PROFESIONAL care este absolut si nelimitat, conform Statutului Avocatului si pentru pastrarea caruia as fi in stare sa ma iau de git cu oricine.
Stiti care este cel rau lucru daca nu imi spuneti ca nu ati inregistrat facturile in contabilitate? O sa imi spuna procurorul in timpul urmariii penale. Si aici ma refer la la acea pauza jenanta din conversatia dintre mine si procuror in timp ce incerc sa va apar libertatea si sa-i demonstrez cit de bun contribuabil sunteti in timp ce procurorul imi va arata lista de facturi emise de catre clientii dvs si care nu exista in rapoartele contabile ale firmei ce o conduceti.
Si imediat acestei pauze jenante vor urma sintagmele”evaziuen fiscala”, „vinovatie”, intentie directa”, „trimitere in judecata”. Si desigur ca ati uitat sa imi spuneti si despre tranzactiile facute cu firme fantoma sau despre platile catre conturile personale. Trebuie sa intelegeti ca am nevoie sa pot oferi acuzarii argumente plauzibile in favoarea dvs si nu sa arat ca un idiot, uitindu-ma in probatoriu cu ochii mari cit cepele.
Fiti sigur ca nu ma intereseaza motivul pentru faceti o fapta sau alta. Nu ma angajati sa va judec. Ma angajati sa va scot basma curata sau sa va obtin maximul de avantaj permis de lege in situatia data. O pedeapsa de 2 ani cu suspendarea executarii este mult mai dulce decit 6 luni cu executare in penitenciar. Si pentru asta am nevoie de adevar. Purul adevar. Cind va intreb despre semnaturi, tranzactii, discutii confidentiale trebuie sa imi spuneti TOTUL. Nu va faceti probleme ca ma voi duce la procuror si ii voi povesti ce stiu de la dvs. Pentru asta exista SECRETUL PROFESIONAL si pedeapsa penala pentru avocatii ce il incalca. Dar asta va insemna de asemenea ca voi fi inarmat cu destule informatii astfel incit sa fac fata oricaror intrebari ale acuzarii
Povestea ta conteaza. Circumstantele in care faptele au fost savirsite conteaza. Adevarul conteaza.
Indiferent ce ai sa imi spui, poti fi sigur ca am auzit altele si mai rele.
Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor.O infractiune care apara firmele
Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
Fapta debitorului de a înstrăina, ascunde, deteriora sau distruge, în tot sau în parte, valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate
După cum se poate observa din textul de lege, infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor se poate comite prin două modalităţi:
– fie prin înstrăinarea, ascunderea, deteriorarea sau distrugerea, în tot sau în parte, de valori ori bunuri din patrimoniul său ori de a invoca acte sau datorii fictive în scopul fraudării creditorilor;
– fie prin achiziţionarea de bunuri ori servicii, ştiind că nu va putea plăti, producând astfel o pagubă creditorului.
Ambele modalităţi de comitere a faptei au fost semnalate de practica ultimilor ani, organele judiciare nedispunând însă de un text legal care să permită reprimarea acestor acţiuni. Tocmai în acest context s-a impus inserarea în legislaţia românească actuală a infracţiunii deabuz de încredere prin fraudarea creditorilor.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 239 din NCP, s-a arătat în literatura juridicăcă poate săvârşi infracţiunea respectivă o persoană care, având un credit de nevoi personale la o bancă şi, nemaiputându-şi plăţi ratele, îşi aruncă maşina personală într-o prăpastie pentru a impiedica executarea silită şi pierderea maşinii.
Plangere impotriva ordonantei procurorului noul cod de procedura penala.Cum si cand depun?
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al parchetului.
În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului şef de secţie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.
Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.
Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată
(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Dosar evaziune fiscala in urma controlul de fond ANAF.Cum ma apar?
Legiuitorul a statuat conceptul de evaziune fiscală ca fiind “sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine, denumite în cuprinsul legii contribuabili”.
De reţinut este faptul că efectuarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de un cadru legal.
Detaliem mai jos, pe scurt, lista pedepselor pentru infracţiunile de evaziune fiscală.
Identificarea faptei care poate fi sancţionată
Sancţiunea faptei
Temeiul legal instituit de legiuitor
Fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o facă
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.
Baza legală:art. 3 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 4 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 5 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Baza legală:art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Tipărirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor.
Baza legală:art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
Baza legală:art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Asocierea în vederea săvârşirii faptei referitoare la stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.
Baza legală: art. 8 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.
ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.Dacă prin aceste fapte s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Baza legală:art. 9 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare.O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare
Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin organizarea şi ţinerea contabilităţii. Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, corespunzător operaţiunilor înregistrate.
Dupa adoptarea Noului Cod Penal 2014 DACA SE ACHITA TOT PREJUDICIUL PEDEPSELE SE REDUC LA JUMATATE
Ce trebuie sa fac?
Sa apelez la un profesionist care sa studieze dosarul ANAF
„Recuperarea prejudiciilor cauzate prin taieri ilegale de arbori.Unde si cum ma judec?”
În Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 445 din 18 iunie 2014 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 3 din 12 mai 2014 (Decizia nr. 3/2014) privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000), raportat la dispoziţiile art. 254 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), art. 84 lit. a), art. 85 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 188/1999), şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006).
1. Obiectul recursului în interesul legii
Prin recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău se arată că nu există un punct de vedere unitar în practica judiciară cu referire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, raportat la dispoziţiile art. 254 din Codul muncii, art. 84 lit. a), art. 85 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, în privinţa competenţei materiale de soluţionare şi a admisibilităţii acţiunilor formulate de autoritatea publică în domeniul silviculturii pentru recuperarea de la personalul cu atribuţii de pază a fondului forestier a contravalorii pagubelor produse prin tăieri ilegale de arbori.
2. Optica jurisprudenţială
a) Într-o primă orientare jurisprudenţială, instanţele de judecată au considerat că judecarea acestor cereri este de competenţa instanţelor de jurisdicţia muncii, potrivit dispoziţiilor titlului XII “Jurisdicţia muncii” din Codul muncii, şi că acţiunile sunt admisibile, examinând pe fond cauzele cu care au fost învestite.
În acest sens, instanţele au reţinut că, potrivit art. 48 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, personalul silvic care încalcă legile şi regulamentele specifice domeniului silviculturii, îndatoririle ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi normele de comportare, aducând astfel daune intereselor silviculturii şi prestigiului instituţiei pe care o reprezintă, răspunde disciplinar, contravenţional, civil sau penal, în funcţie de natura şi gravitatea faptei săvârşite.
Au reţinut aceste instanţe că răspunderea patrimonială a salariaţilor pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, reglementată de art. 254 alin. (1) din Codul muncii, este, în fond, o răspundere civilă contractuală.
Prin urmare, s-a apreciat că dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 se interpretează ca făcând trimitere la răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii, având în vedere că, prin semnarea unui contract individual de muncă, între părţi s-a născut un raport juridic de dreptul muncii.
Totodată s-a reţinut că, potrivit art. 58 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, personalul silvic se împarte în două categorii, respectiv funcţionarii publici, numiţi în funcţie printr-un act administrativ, şi personalul contractual, care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat în condiţiile art. 10 din Codul muncii.
Conform dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999, în măsura în care ordonanţa de urgenţă nu dispune altfel, şi în sensul că dispoziţiile respective vizează alte aspecte decât cele care privesc răspunderea patrimonială în cazul căreia sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, act normativ ce reglementează modalităţile de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora
S-a reţinut că angajarea răspunderii patrimoniale a personalului silvic contractual cu atribuţii de pază a pădurilor nu se poate realiza prin emiterea ordinului sau dispoziţiei de imputare, în condiţiile art. 84-85 din Legea nr. 188/1999, întrucât aceste persoane nu se află într-un raport de serviciu cu autoritatea silvică, născut şi exercitat în baza actului administrativ de numire, ci îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă. În acest sens, au fost avute în vedere şi prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999
3. Opinia procurorului general al PÎCCJ
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că a treia orientare jurisprudenţială este în litera şi în spiritul legii.
4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursurilor, pronunţând următoarea soluţie:
”În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007, coroborate cu dispoziţiile art. 254 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 58 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 427/2001, cu modificările ulterioare, acţiunile în răspundere patrimonială formulate împotriva personalului silvic cu atribuţii de pază a pădurilor pentru pagubele produse pe suprafeţele de pădure pe care le are în pază, în condiţiile art. 1 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, sunt de competenţa materială a instanţelor de conflicte de muncă”.
„Exercitarea profesiei de avocat in alt stat membru decat cel in care a fost obtinut titlul profesional.Opinie CJUE „
În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea amintește mai întâi că, pentru a facilita exercitarea cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un alt stat membru decât cel în care s-a obținut calificarea profesională, Directiva privind stabilirea avocaților instituie un mecanism de recunoaștere reciprocă a titlurilor profesionale ale avocaților migranți care doresc să își exercite profesia sub titlul profesional de origine. Legiuitorul Uniunii a intenționat astfel să elimine disparitățile dintre condițiile de înregistrare naționale care se aflau la originea unor inegalități și a unor obstacole în calea liberei circulații. Directiva urmărește, așadar, să realizeze o armonizare completă a condițiilor aplicabile în ceea ce privește dreptul de stabilire al avocaților.
Curtea a statuat deja că prezentarea unui certificat care să ateste înregistrarea în statul membru de origine este singura condiție pentru înregistrarea persoanei în cauză în statul membru gazdă, pentru ca respectiva persoană să poată profesa în acest stat membru sub titlul profesional din statul membru de origine
Revenirea într-un stat membru pentru a exercita în acesta profesia de avocat sub titlul profesional obținut în alt stat membru nu constituie o practică abuzivă. Pentru resortisanții Uniunii, posibilitatea de a alege statul membru în care să își obțină titlul profesional și pe cel în care să își practice profesia este inerentă exercitării libertăților fundamentale garantate prin tratate.
După ce și-au obținut diploma universitară în drept în Italia, doi resortisanți italieni (domnii Angelo Alberto și Pierfrancesco Torresi) au obținut o diplomă universitară în drept în Spania. La 1 decembrie 2011, aceștia au fost înscriși ca avocați în tabloul Ilustre Colegio de Abogados de Santa Cruz de Tenerife (Baroul Santa Cruz de Tenerife, Spania). La 17 martie 2012, domnii Torresi au solicitat Consiliul Baroului Macerata (Italia) înscrierea lor[3] în „secțiunea specială a tabloului avocaţilor”. Această secțiune include avocații care dețin un titlu profesional eliberat în alt stat membru decât Italia, dar care sunt stabiliți în această țară.
Întrucât Consiliul Baroului Macerata nu s-a pronunțat în termenul stabilit, domnii Torresi au sesizat Consiglio Nazionale Forense (Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din Italia, denumit în continuare „CNF”) pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la cererile lor de înscriere. Domnii Torresi susțin că normele în vigoare nu prevăd decât o singură condiție pentru înscriere, și anume prezentarea unui „certificat care să ateste înregistrarea la autoritatea competentă a statului membru de origine” (în speță, Spania). Întrucât această condiție a fost îndeplinită în speță, domnii Torresi consideră că ar fi trebuit să fie înscriși pe listă.
CNF consideră că domnii Torresi nu pot să invoce Directiva privind stabilirea avocaților în cazul în care obținerea titlului profesional în Spania are drept unic scop eludarea dreptului italian privind accesul la profesia de avocat și constituie astfel o exercitare abuzivă a dreptului de stabilire. CNF întreabă, așadar, Curtea de Justiție dacă autoritățile competente ale unui stat membru pot să refuze, invocând un abuz de drept, înscrierea în tabloul avocaților a resortisanților naționali care, după obținerea unei diplome universitare în țara lor, s-au deplasat în alt stat membru pentru a dobândi acolo calificarea profesională de avocat și au revenit apoi în primul stat membru pentru a exercita în acesta profesia de avocat sub titlul profesional obținut în cel de al doilea stat
„Foca vs. BCR – Proces clauze abuzive impotriva BCR finalizat in vacanta judecatoreasca”
In aceasta speta (Foca vs. BCR), atit clauza de dobinda (celebra clauza in baza careia BCR mentine si acum dobinda la 9-12% pe an, desi indicii de dobinda interbancara, nationali sau internationali, de gen robor, libor sau euriobor au scazut la niveluri subunitare incepind cu 2010), cit si clauza de comision de acordare si clauza de comision de administrare au fost constatate abuzive de catre Tribunalul Bucuresti.
Irevocabil!
Dosarul are nr.16479/301/2012
Instanta de recurs a dispus restituirea dobinzii ilegal calculate si incasate de BCR (e vorba numai in acest caz de peste 11 mii euro!), precum si a comisioanelor ilegal incasate de BCR. Cu dobinda legala pe toti anii de la data contractelor (2006-2007), care este, in medie, de 5% pe an!
Foarte interesant este ca instanta a dispus inlocuirea DRV (cea care fusese fixata, ca asa a vrut BCR si a permis BNR, la 9-12% anual) cu euribor, plus marja din contract. Marja fiind de 1,9%, inseamna ca dobinda in acest caz este de sub 2,5% pe an! Nu-i asa ca acum mai poti veni de acasa cu bani pentru a-ti plati ratele timp de 25 de ani, fara sincope? Fata de 12% pe an, o dobinda de doar 2,5% este digerabila de consumator. Ma intreb insa cum va „digera” aceasta dobinda BCR. Va spune, probabil, ca acel contract devine o donatie in favoarea consumatorului. Reamintesc, insa, aceasta situatie „defavorabila” bancii care, nu-i asa, trebuie sa realizeze profit, este doar consecinta abuzului sau de putere economica, in „temeiul” caruia banca a facut un profit ilegal din aceaste clauze abuzive.
„Platile pe Legea 290/2003 si Legea 9/1998 SUSPENDATE pana in decembrie 2014.Ramane numai executarea silita”
Conform normelor, OUG nr. 10/2014 trebuie adoptata prin lege de Parlamentul Romaniei pentru a avea efecte in continuare. Lucru care s-a si intamplat, intrucat Legea nr. 112/2014 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 530, din 16 iulie.
Noua lege, insa, nu doar aproba OUG, ci o si modifica. Mai precis, actul citat prevede suspendarea platilor pana la sfarsitul anului.
„Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pana la data de 31 decembrie 2014, plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998 si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006”, se arata in documentul citat.
In mesaj ai numarul de inregistrare cu care trebuie sa te prezinti la ANAF:
