Termenele

Atunci cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen.

La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se implineste.
Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfarsitul zilei corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare din ultimul an.
Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare, termenul expira in ultima zi a acelei luni.
Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.
Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.
Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.
In calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua de la care incepe si cea la care se sfarseste termenul intra in durata acestuia.

Judecata

Dupa înregistrarea dosarului la instanta se acorda termen de judecata si se citeaza persoanele chemate în judecata.
La primul termen de judecata partile pot formula cereri a caror rezolvare este necesara înainte de intrarea în fondul cauzei (amânarea judecarii cauzei pentru angajarea aparatorului sau pentru a lua cunostinta de actele dosarului, constituirea partii vatamate ca parte civila în cauza prin formularea pretentiilor la despagubiri etc

si pot invoca exceptii (privind sesizarea instantei, competenta de solutionare a cauzei etc.).

Cercetarea judecatoreasca începe prin citirea de catre grefier a actului de sesizare a instantei.
În cadrul cercetarii judecatoresti se administreaza urmatoarele mijloace de proba :
• declaratiile învinuitului sau ale inculpatului- primul mijloc de proba ce se administreaza în cercetarea judecatoreasca
• declaratiile celorlalte parti din proces,
• declaratiile martorilor,
• depuneri de înscrisuri,
• expertize,
• cercetari la fata locului etc.
În cursul cercetarii judecatoresti, instanta poate dispune :
• restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale;
• schimbarea încadrarii juridice;
• extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
Presedintele completului de judecata, constatând cercetarea judecatoreasca încheiata, acorda cuvântul în fond partilor (ca sa-si expuna punctul lor de vedere cu privire la situatia de fapt si de drept rezultata din cercetarea judecatoreasca).
Ultimul cuvânt îl are inculpatul personal.
Dupa terminarea dezbaterilor, instanta delibereaza, adoptând o hotarâre pe care o aduce la cunostinta generala prin pronuntare în sedinta publica.

Urmarirea penala

În situatia în care unei persoane i-au fost vatamate drepturile prin savârsirea unor/unei infractiuni de catre o alta persoana poate face plângere penala.

Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul, care trebuie sa fie special (respectiv, sa fie autentificat la un notar public), se depune împreuna cu plângerea.

Plângerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, de catre copilul major pentru parinti, de catre reprezentantul legal al persoanei lipsita de capacitatea de exercitiu.
Pentru a fi luata în considerare, plângerea trebuie sa cuprinda:
• Numele si prenumele
• Datele de identificare (adresa, CNP)
• Indicarea faptuitorului, daca este cunoscut
• Descrierea faptei care formeaza obiectul plângerii
• Indicarea mijloacelor de proba
• Data si semnatura
Daca cineva are cunostinta despre savârsirea unor fapte penale, dar care nu i-au produs lui vreo vatamare, poate
face un denunt, pentru a le aduce la cunostinta organelor judiciare. Denuntul va cuprinde aceleasi elemente, ca si plângerea.
Urmarirea penala se efectueaza de catre procuror si de catre organele de cercetare penala.
Aceasta etapa dureaza între momentul începerii urmaririi penale si momentul emiterii solutiei de catre procuror.
Organul de urmarire penala este obligat sa explice învinuitului sau inculpatului precum si celorlalte parti drepturile lor procesuale.
Exista infractiuni pentru care plângerea se depune direct la instanta, urmarirea penala ca faza distincta nemaiavând loc.

Drepturile si obligatiile partilor din procesul penal

Drepturi:  Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator, în tot cursul procesului penal;  Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala. Acesta poate formula cereri si depune memorii;  În cursul procesului penal, partile pot propune probe si pot cere administrarea lor. Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila;  Orice persoana poate face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.

Obligatii:  Plângerea sau denuntul trebuie sa faca referire la fapte reale (învinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plângere este la rândul ei infractiune);  Persoana chemata ca martor este obligata sa se înfatiseze la locul, ziua si ora aratate în citatie.
Obligatiile organelor de urmarire penala:
  Sa efectueze urmarirea penala numai potrivit dispozitiilor prevazute de lege;
  Sa strânga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia;
  Sa adune probele atât în favoarea, cât si în defavoarea învinuitului sau inculpatului;
  Sa garanteze dreptul la aparare pentru toate partile (persoanele) implicate în procesul penal;
  Sa asigure partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în conditiile prevazute de lege;
  Sa dispuna asupra actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta sau rezolutie motivata;
  Sa nu întrebuinteze violente, amenintari ori alte mijloace de constrângere, precum si promisiuni sau îndemnuri, în scopul de a se obtine probe;
  Sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana responsabila civilmente;
  Sa rezolve plângerea împotriva masurilor si actelor de urmarire penala în termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de îndata persoanei care a facut plângerea modul în care a fost rezolvata.

Cai de atac împotriva solutiilor date de procuror

Împotriva solutiilor de neîncepere a urmaririi penale, clasare, scoatere de sub urmarire penala sau încetare a urmaririi penale, se poate formula plângere, în termen de 20 de zile de la înstiintarea persoanelor interesate.

Plângerea va fi rezolvata de procurorul ierarhic superior celui care a dat solutia, în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia.

 Modul în care a fost rezolvata plângerea se comunica, de îndata, persoanei care a facut-o.
Daca plângerea a fost respinsa, persoana vatamata poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
CASA DE AVOCATURA COLTUC

Drept procesual penal

Dispoziţii generale şi principiile procesului penal. Subiecţii procesului penal şi particularităţile statutului lor. Teoria probelor în procesul, mijloacele de probă şi procedeele probatorii. Sistemul măsurilor procesuale. Chestiunile patrimoniale în procesul penal. Urmărirea penală. Judecarea cauzei penale în primă instanţă. Căile ordinare de atac în procesul penal

Căile extraordinare de atac în procesul penal. Executarea sentinţei şi a altor hotărâri judecătoreşti. Procedura în cauzele privind minorii. Procedura aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical. Procedura privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Procedura de suspendare condiţionată a urmăririi penale şi de liberare de răspundere penală. Procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante. Procedura privind urmărirea penală şi judecarea cauzelor privind infracţiunile săvârşite de persoane juridice. Procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti. Procedura de restabilire a documentelor judiciare dispărute. Asistenţa juridică internaţională în materie penală.

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI

România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

 
Suveranitatea ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

 
Teritoriul ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil.(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.

 
Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni ARTICOLUL 4
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

 
Cetăţenia ARTICOLUL 5
(1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.

 
Dreptul la identitate ARTICOLUL 6
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

 
Românii din străinătate ARTICOLUL 7
Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.
 
Pluralismul şi partidele politice ARTICOLUL 8
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.

 
Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale ARTICOLUL 9
Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.
 
Relaţii internaţionale ARTICOLUL 10
România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.
 
Dreptul internaţional şi dreptul intern ARTICOLUL 11
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.

 
Simboluri naţionale ARTICOLUL 12
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.

(3) Imnul naţional al României este „Deşteaptă-te române”.

(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

 
Limba oficială ARTICOLUL 13
În România, limba oficială este limba română.
 
Capitala ARTICOLUL 14
Capitala României este municipiul Bucureşti.

REGULAMENTUL CAMEREI DEPUTAŢILOR

Camera Deputaţilor nou-aleasă se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată.

 

Art. 2. – (1) Până la alegerea Biroului permanent lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârstă deputat, în calitate de preşedinte de vârstă, asistat de cei mai tineri 4 deputaţi, în calitate de secretari.

(2) Imposibilitatea exercitării atribuţiilor de către preşedintele de vârstă sau de către unul ori mai mulţi secretari prevăzuţi la alin. (1) atrage de drept înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârstă sau, după caz, cu cei mai tineri deputaţi din rândul celor prezenţi.

(3) În intervalul de timp prevăzut la alin. (1) nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu excepţia celor care privesc validarea mandatelor de deputat.

Art. 3. – (1) Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor alege în prima sa şedinţă o comisie compusă din 30 de deputaţi, care să reflecte configuraţia politică a Camerei Deputaţilor, aşa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

(2) Comisia de validare funcţionează pe întreaga durată a mandatului Camerei Deputaţilor.

Art. 4. – (1) Numărul deputaţilor care vor fi desemnaţi în Comisia de validare de către fiecare grup parlamentar se stabileşte în funcţie de proporţia membrilor săi în numărul total al deputaţilor.

(2) Propunerile pentru stabilirea numărului de deputaţi care revine fiecărui grup parlamentar se fac, în condiţiile art. 12, de către liderii acestor grupuri şi se transmit secretarilor Camerei Deputaţilor.

(3) Preşedintele de vârstă prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea descrescătoare a numărului membrilor grupurilor parlamentare, iar plenul Camerei Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(4) Propunerile pentru componenţa nominală a Comisiei de validare se fac de către grupurile parlamentare, în limita numărului de locuri aprobat.

(5) Componenţa Comisiei de validare este aprobată cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art. 5. – Comisia de validare îşi alege un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar, care alcătuiesc biroul comisiei, şi se organizează în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3 membri, cu respectarea proporţiei prevăzute la art. 4 alin. (1).

Art. 6. – (1) Biroul Comisiei de validare repartizează grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaţilor, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepţia celor privind membrii grupelor de lucru.

(2) Verificarea legalităţii alegerii deputaţilor care compun grupele de lucru se face de către biroul Comisiei de validare.

(3) Biroul Comisiei de validare şi grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majorităţii membrilor biroului sau al grupelor de lucru.

(4) După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesoluţionate se face în plenul Comisiei de validare.

(5) Comisia de validare verifică şi se pronunţă în următoarele situaţii:

a) asupra contestaţiilor conţinute în dosarele primite de la Biroul Electoral Central, nesoluţionate sau a căror soluţionare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare;
b) asupra îndeplinirii de către fiecare deputat a condiţiilor de eligibilitate şi a depunerii la dosar a tuturor documentelor cerute de legislaţia în vigoare pentru validarea mandatelor.

Art. 7. – (1) Comisia de validare, în cel mult 4 zile de la constituirea sa, întocmeşte un raport în care vor fi nominalizaţi deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare.

(2) Comisia de validare propune validarea mandatelor deputaţilor ale căror dosare sunt complete şi se constată că alegerea respectivilor deputaţi a fost făcută în conformitate cu prevederile legale.

(3) Comisia de validare propune invalidarea alegerii unui deputat în cazul în care constată încălcarea prevederilor legale privind condiţiile de eligibilitate şi în cazul în care există o hotărâre judecătorească de condamnare, rămasă definitivă şi irevocabilă, privind săvârşirea de către respectivul deputat a unor infracţiuni legate de derularea procesului electoral.

(4) Amânarea validării mandatului unui deputat se propune de către Comisia de validare plenului Camerei Deputaţilor, pentru o dată ulterioară, dacă nu s-au putut clarifica, în termenul prevăzut, toate aspectele legate de soluţionarea unor contestaţii şi dacă deputatul în cauză nu a depus toate documentele cerute de legislaţia în vigoare pentru validarea mandatului său. În termen de cel mult 10 zile de la clarificarea problemelor care au justificat amânarea, Comisia de validare va propune validarea sau invalidarea mandatului, după caz.

Art. 8. – Raportul este aprobat de către Comisia de validare cu votul majorităţii membrilor acesteia.

Art. 9. – (1) Camera Deputaţilor se întruneşte în şedinţă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.

(2) Raportul Comisiei de validare se prezintă de către preşedintele acesteia plenului Camerei Deputaţilor.

Art. 10. – (1) În cazul deputaţilor pentru care nu există motive de invalidare potrivit art. 7 alin. (3), se întocmeşte, pe circumscripţii electorale, o listă cu numele şi prenumele acestora, asupra căreia Camera Deputaţilor se pronunţă printr-un singur vot. În cazul deputaţilor pentru care a fost propusă invalidarea mandatului, Camera Deputaţilor dezbate şi se pronunţă prin vot pentru fiecare caz în parte.

(2) Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorităţii deputaţilor.

Art. 11. – (1) Camera Deputaţilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputaţi şi după depunerea jurământului de către aceştia.

(2) Deputaţii care refuză depunerea jurământului sunt consideraţi invalidaţi. Refuzul depunerii jurământului se constată de către preşedintele de şedinţă.

SECŢIUNEA a 2-a
Grupurile parlamentare

Art. 12. – (1) Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale.

(2) Deputaţii unui partid politic sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

(3) Deputaţii care au candidat pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi fac parte din partide politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor politice din care fac parte.

(4) Deputaţii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau alianţelor electorale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1).

(5) Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care au obţinut mandatul de deputat în conformitate cu art. 62 alin. (2) din Constituţia României, republicată, pot constitui un singur grup parlamentar.

Art. 13. – (1) Deputaţii care nu au devenit membri ai unor grupuri parlamentare constituite la întrunirea Camerei Deputaţilor, deputaţii ale căror grupuri parlamentare s-au desfiinţat, precum şi deputaţii deveniţi independenţi, prin demisie, prin excludere din partid, prin părăsirea unui grup parlamentar, dacă nu s-au constituit în grupuri parlamentare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1)-(4), au următoarele drepturi:

a) să intervină la dezbaterile generale, respectiv la dezbaterea moţiunilor, într-un interval de 20 de secunde, având posibilitatea să-şi cumuleze aceste secunde pentru o singură intervenţie realizată printr-un reprezentant comun;
b) să delege un reprezentant comun, în calitate de observator fără drept de vot la lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare;
c) să participe la delegaţiile în străinătate ale grupurilor de prietenie, ale comisiilor permanente sau pe bază de invitaţii personale, cu acordul Biroului permanent.

(2) Deputaţilor prevăzuţi la alin. (1) li se vor pune la dispoziţie pentru folosinţă comună, de către secretarul general, pe baza deciziei Biroului permanent, o sală de şedinţă, logistica adecvată, un autoturism şi personal tehnic compus dintr-un şofer şi o secretară.

Art. 14. – (1) În prima sa şedinţă, fiecare grup parlamentar, după constituire, procedează la desemnarea conducerii proprii alcătuite din lider şi, după caz, din unul sau mai mulţi vicelideri şi un secretar.

(2) Liderul grupului parlamentar are următoarele atribuţii:

a) prezintă Camerei Deputaţilor denumirea grupului parlamentar, componenţa numerică, nominală şi conducerea acestuia, precum şi orice modificări care survin pe parcursul mandatului;
b) propune Camerei Deputaţilor reprezentanţii grupului parlamentar în Comisia de validare;
c) reprezintă grupul parlamentar şi negociază în numele acestuia;
d) nominalizează reprezentanţii grupului său parlamentar în comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor, în comisiile speciale sau de anchetă ale acesteia ori în comisiile comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului;
e) nominalizează reprezentanţii grupului său parlamentar în instituţiile sau autorităţile publice aflate în subordinea Parlamentului României, în grupurile de prietenie interparlamentare, în structuri parlamentare internaţionale la care România este parte;
f) face propuneri şi prezintă candidaţii grupului său parlamentar pentru funcţiile de conducere şi pentru reprezentanţii acestuia în diverse structuri ale Camerei Deputaţilor, funcţii care îi revin de drept, conform ponderii grupului său parlamentar în configuraţia politică iniţială a Camerei Deputaţilor şi negocierilor între liderii de grup;
g) solicită revocarea din funcţie sau înlocuirea reprezentanţilor grupului său parlamentar din structurile Camerei Deputaţilor;
h) participă la şedinţele Biroului permanent al Camerei Deputaţilor şi la dezbaterile acestuia fără a avea drept de vot;
i) poate cere plenului Camerei Deputaţilor: pauză pentru consultări, verificarea cvorumului, ţinerea unor şedinţe nepublice ale plenului, încheierea dezbaterilor în Camera Deputaţilor;
j) informează membrii grupului său parlamentar asupra activităţilor Camerei Deputaţilor şi ale structurilor acesteia;
k) prezintă plenului Camerei Deputaţilor reprezentantul grupului său parlamentar care participă la dezbaterile generale;
l) prezintă amendamentele grupului său parlamentar la proiectele de lege şi propunerile legislative aflate în dezbaterea comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor;
m) propune retrimiterea la comisie a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative, în condiţiile prezentului regulament;
n) propune plenului Camerei Deputaţilor modalitatea de vot;
o) prezintă punctul de vedere al grupului său parlamentar cu privire la propunerea de ridicare a imunităţii parlamentare a unuia dintre membrii propriului grup;
p) îşi poate delega atribuţiile unuia dintre membrii conducerii grupului său parlamentar; în lipsa acestora se pot delega atribuţiile sale oricărui membru al grupului.

(3) Unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuieşte de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie. În absenţa atât a liderului grupului parlamentar, cât şi a viceliderilor şi a secretarului acestuia, grupul parlamentar decide desemnarea unui înlocuitor pe durata absenţei acestora.

(4) Secretarul grupului parlamentar ţine evidenţa prezenţei deputaţilor grupului, asigură redactarea proceselor-verbale şi îndeplineşte orice alte atribuţii ce sunt stabilite de grupul parlamentar căruia îi aparţine.

Art. 15. – În prima şedinţă de constituire a Camerei Deputaţilor, grupurile parlamentare sunt prezentate în ordinea mărimii acestora, rezultată în urma alegerilor.

Art. 16. – (1) Grupurile parlamentare, în funcţie de ponderea lor în Camera Deputaţilor, au la dispoziţie personal angajat pentru munca de secretariat şi de specialitate, logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii şi autoturisme, potrivit hotărârii Biroului permanent.

(2) Numirea şi schimbarea din funcţie a personalului angajat se fac la propunerea liderului grupului parlamentar respectiv, în condiţiile legii. În condiţiile în care un angajat care lucrează pentru grupul parlamentar nu mai este agreat de către parlamentarii acelui grup sau dacă acel grup parlamentar se desfiinţează, angajatul sau angajaţii acelui grup parlamentar vor fi transferaţi pe funcţii echivalente, prin grija secretarului general al Camerei Deputaţilor.

Art. 17. – Preşedintele Camerei Deputaţilor împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează, la începutul primei sesiuni a legislaturii, locurile în sala de şedinţe pentru fiecare grup parlamentar.

Art. 18. – Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma alegerilor este interzisă.

Art. 19. – (1) Orice modificare intervenită în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţă preşedintelui Camerei Deputaţilor sub semnătura liderului grupului şi, după caz, a deputatului care îşi schimbă apartenenţa la grupul parlamentar.

(2) Preşedintele Camerei Deputaţilor informează deputaţii, în şedinţă publică, asupra modificărilor intervenite în componenţa grupurilor parlamentare.

(3) Orice deputat are dreptul să aducă la cunoştinţă plenului Camerei Deputaţilor orice modificare privind apartenenţa sa la un grup parlamentar.

SECŢIUNEA a 3-a
Alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi a celorlalţi membri ai Biroului permanent

Art. 20. – (1) După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se aleg preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia.

(2) Preşedintele Camerei Deputaţilor face parte din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi este preşedintele acestuia. Din Biroul permanent al Camerei Deputaţilor mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.

(3) Biroul permanent al Camerei Deputaţilor este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politică a Camerei Deputaţilor, aşa cum rezultă din constituirea iniţială a grupurilor parlamentare.

(4) Calitatea de preşedinte al Camerei Deputaţilor sau cea de membru al Biroului permanent încetează în urma demisiei, a revocării sau a pierderii calităţii de deputat.

Art. 21. – (1) Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise, în ordine alfabetică, numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere.

(2) Este declarat ales preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a întrunit votul majorităţii deputaţilor.

(3) Dacă nici un candidat nu a întrunit, după două tururi, votul majorităţii deputaţilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului prevăzut la art. 67 din Constituţia României, republicată.

Art. 22. – Odată cu alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor, activitatea preşedintelui de vârstă ales conform art. 2 încetează de drept.

Art. 23. – (1) Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor şi negocierii liderilor grupurilor parlamentare.

(2) În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor aprobă numărul de locuri din Biroul permanent, negociat de liderii grupurilor parlamentare, aşa cum revin, pe funcţii, grupurilor parlamentare constituite potrivit configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor.

(3) Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. (2). Lista candidaţilor propuşi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaţilor şi se aprobă cu majoritatea voturilor deputaţilor. Dacă nu se realizează această majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Votul este secret şi se exprimă prin bile.

Art. 24. – Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii Camerei Deputaţilor sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni ordinare, la propunerea grupurilor parlamentare cărora le-au fost repartizate locurile respective, în conformitate cu prevederile art. 23.

Art. 25. – Preşedintele Camerei Deputaţilor şi orice alt membru al Biroului permanent pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului, cu votul majorităţii deputaţilor. Votul este secret şi se exprimă prin buletine de vot în cazul preşedintelui Camerei Deputaţilor şi prin bile în cazul celorlalţi membri ai Biroului permanent. Propunerea de revocare se face în scris şi este însoţită de semnăturile iniţiatorilor.

Art. 26. – (1)*) Revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor poate fi propusă, când se schimbă majoritatea politică din Camera Deputaţilor, de către majoritatea deputaţilor.

(2)*) Revocarea din funcţie a preşedintelui Camerei Deputaţilor poate fi propusă şi la cererea a minimum o treime din numărul total al deputaţilor, în una dintre următoarele situaţii:

a) încalcă prevederile Constituţiei României;
b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor sau ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

(3) Revocarea preşedintelui Camerei Deputaţilor poate fi cerută de grupul parlamentar care l-a propus.

(4)*) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verifică, din punct de vedere formal, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1), (2), (3) şi (7), după caz, urmând ca acesta să introducă în proiectul ordinii de zi a următoarei şedinţe de plen propunerea de revocare. Dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art. 227. Dezbaterea se realizează pe baza unui aviz consultativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în legătură cu situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b).

(5) Preşedintele Camerei Deputaţilor căruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce şedinţa Biroului permanent sau cea a plenului în care se discută revocarea sa. El va fi înlocuit prin votul Biroului permanent de unul dintre vicepreşedinţi.

(6) Dacă propunerea de revocare este aprobată de plenul Camerei, se organizează alegerea unui nou preşedinte, în conformitate cu prevederile art. 21.

(7)*) În cazul în care este revocat preşedintele Camerei Deputaţilor, la cererea majorităţii politice nou-formate, din rândul căreia a fost ales noul preşedinte, aceasta va ceda o funcţie de vicepreşedinte pentru tot restul legislaturii grupului parlamentar care a deţinut funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, pentru a se respecta configuraţia politică, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3). Funcţia de vicepreşedinte, care este cedată, va fi stabilită prin renegociere în interiorul majorităţii politice respective şi va fi precizată în cererea de revocare înaintată Biroului permanent. În cazul în care noul preşedinte ales aparţine unui grup parlamentar din cadrul majorităţii politice care a propus revocarea, respectarea configuraţei politice se realizează prin renegociere în cadrul acestei majorităţi.

 

*) Declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Art. 27. – (1) Revocarea din funcţie a oricăruia dintre ceilalţi membri ai Biroului permanent poate fi solicitată de grupul parlamentar care l-a propus.

(2)*) Revocarea din funcţie a oricăruia dintre ceilalţi membri ai Biroului permanent poate fi propusă şi la cererea a minimum o treime din numărul total al deputaţilor, în una dintre următoarele situaţii:

a) încalcă prevederile Constituţiei României;
b) încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaţilor sau ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

(3) Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care verifică, din punct de vedere formal, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) sau (2)*), după caz, urmând ca acesta să introducă în proiectul ordinii de zi a următoarei şedinţe de plen propunerea de revocare. Dezbaterea asupra propunerii de revocare se va realiza cu respectarea prevederilor art. 227. Dezbaterea se realizează pe baza unui aviz consultativ al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în legătură cu situaţiile prevăzute la alin. (2)*) lit. a) şi b).

(4) Membrii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor cărora li s-a cerut revocarea nu pot conduce sau, după caz, nu pot participa la conducerea lucrărilor Biroului permanent sau a şedinţei în plen a Camerei Deputaţilor în care se discută revocarea lor; ei vor fi înlocuiţi, prin votul Biroului permanent, de unul dintre membrii Biroului permanent care îndeplineşte condiţiile regulamentare, dar pot fi prezenţi în calitate de parte interesată.

(5) Dacă propunerea de revocare este aprobată de plenul Camerei Deputaţilor, se organizează alegerea unui nou membru al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei, în conformitate cu prevederile art. 23.

(6) Dacă un grup parlamentar din Camera Deputaţilor s-a desfiinţat, funcţiile aferente acelui grup parlamentar se redistribuie celorlalte grupuri parlamentare rămase, în mod proporţional.

 

*) Declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Art. 28. – (1) Funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, devenită vacantă în timpul legislaturii din alte motive decât revocarea, se ocupă cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) şi ale art. 21.

(2) Funcţiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii din alte motive decât revocarea se ocupă la propunerea grupului parlamentar căruia i-a fost repartizată funcţia respectivă, în condiţiile prevăzute la art. 23.

Art. 29. – Odată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 2 alin. (1) încetează.

Art. 30. – Hotărârile prevăzute la art. 1-29 se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel.

SECŢIUNEA a 4-a
Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi Comitetul liderilor grupurilor parlamentare

Art. 31. – (1) Biroul permanent al Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii:

a) propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;
b) solicită preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
c) supune aprobării Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi propunerile de modificare;
d) prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar. Proiectul de buget se distribuie către deputaţi împreună cu nota de fundamentare şi anexele acestuia, cu cel puţin 7 zile înainte de data supunerii spre aprobare plenului Camerei;
e) pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Camerei Deputaţilor;
f) primeşte sub formă electronică şi asigură difuzarea pe site-ul Camerei Deputaţilor a proiectelor de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotărâri ale Camerei Deputaţilor, amendamentelor primite de la Guvern şi rapoartelor comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor. Documentele menţionate pot fi transmise şi pe suport hârtie, la solicitarea scrisă a deputaţilor, formulată la începutul fiecărei sesiuni;
g) hotărăşte, în cazul iniţiativelor legislative, reţinerea lor spre dezbatere şi adoptare ca primă Cameră sesizată sau trimiterea la Senat a celor pentru care Camera Deputaţilor este Cameră decizională;
h) difuzează la casetele deputaţilor programul de lucru, ordinea de zi, informarea cu privire la iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, proiectele de hotărâri ale Camerei Deputaţilor, legile adoptate cu privire la care deputaţii pot sesiza Curtea Constituţională, precum şi alte documente care nu sunt menţionate la lit. f);
i) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi al programului de lucru al acesteia, pe care le transmite Comitetului liderilor grupurilor parlamentare spre dezbatere şi aprobare;
j) rezolvă orice sesizare privind situaţia de incompatibilitate, vacantare, blocaj, obstrucţionare sau comportament abuziv din partea biroului comisiei sau a unui grup de deputaţi al unei comisii permanente, nerezolvată de comisia respectivă;
k) organizează relaţiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile parlamentare pe baza consultării, în funcţie de natura acţiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politică externă şi a altor comisii permanente, informând Camera Deputaţilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenţa nominală a delegaţiilor;
l) supune spre aprobare Camerei Deputaţilor componenţa delegaţiilor permanente la organizaţiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei;
m) avizează şi supune aprobării plenului Camerei structura organizatorică, statul de funcţii şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor;
n) conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor;
o) aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaţilor;
p) propune Camerei Deputaţilor numirea secretarului general şi a secretarului general adjunct;
r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, alte dispoziţii legale sau însărcinări date de Camera Deputaţilor.

(2) La lucrările Biroului permanent participă reprezentantul Guvernului pentru relaţia cu Parlamentul, liderii grupurilor parlamentare constituite în Cameră, iar la lucrările care vizează activităţile comisiilor participă preşedinţii comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor.

(3) Dezbaterile din Biroul permanent se consemnează în stenograme şi se introduc pe site-ul Camerei Deputaţilor, cu excepţia celor declarate confidenţiale.

(4) Deputaţii pot consulta stenogramele sau pot obţine o copie de pe acestea, cu excepţia celor declarate confidenţiale de către Biroul permanent, care pot fi numai consultate.

Art. 32. – Biroul permanent se convoacă la cererea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau la cererea a cel puţin 4 membri ai săi.

Art. 33. – Preşedintele Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii:

a) convoacă deputaţii în sesiuni ordinare sau extraordinare, conform prevederilor prezentului regulament;
b) conduce lucrările plenului Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, şi asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea prevederilor prezentului regulament;
c) acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabileşte ordinea votării, precizează semnificaţia votului şi anunţă rezultatul acestuia;
d) conduce lucrările şedinţelor Biroului permanent;
e) sesizează Curtea Constituţională în condiţiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) şi e) din Constituţia României, republicată;
f) asigură trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ori, după caz, Preşedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele legale;
g) reprezintă Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe;
h) prezintă rapoarte justificative, anual, în faţa plenului asupra utilizării fondului preşedintelui;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, precum şi însărcinările date de plenul Camerei Deputaţilor.

Art. 34. – Vicepreşedinţii îndeplinesc, prin rotaţie, atribuţiile preşedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum şi alte sarcini încredinţate de Biroul permanent.

Art. 35. – Secretarii întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, pe baza solicitărilor, în ordinea în care acestea au fost făcute; prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate plenului Camerei Deputaţilor, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, ţin evidenţa hotărârilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor şedinţelor plenului Camerei Deputaţilor, îl asistă pe preşedintele Camerei Deputaţilor în realizarea atribuţiilor ce îi revin şi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.

Art. 36. – (1) Chestorii verifică modul de gestionare a patrimoniului, funcţionarea şi calitatea serviciilor Camerei Deputaţilor şi fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent. Aceştia exercită controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent proiectul de buget al Camerei Deputaţilor şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual, asigură menţinerea ordinii în sediul Camerei Deputaţilor şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui acesteia sau ale Biroului permanent.

(2) În exercitarea atribuţiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniţi de un corp de control compus din 2 experţi contabili şi sunt subordonaţi numai plenului Camerei Deputaţilor.

(3) La sfârşitul fiecărei sesiuni parlamentare chestorii prezintă plenului Camerei Deputaţilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.

Art. 37. – Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configuraţiei politice iniţiale şi are următoarele atribuţii:

a) aprobă ordinea de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi programul de lucru al acesteia, precum şi modificările sau completările aduse ordinii de zi ori programului de lucru;
b) propune plenului Camerei Deputaţilor modul de organizare a dezbaterilor în plenul Camerei Deputaţilor prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcţie de ponderea sa în numărul total al deputaţilor, a timpului afectat pentru luările de cuvânt în şedinţa plenară a Camerei Deputaţilor; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice şi facultativă la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau asupra unei propuneri legislative;
c) poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit.

Art. 38. – (1) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotărăşte cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este dată de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaţilor, conform configuraţiei politice iniţiale.

(2) La lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor participă, fără drept de vot, preşedintele Camerei Deputaţilor şi, dacă este cazul, reprezentantul Guvernului României sau preşedintele comisiei parlamentare care a depăşit termenul de depunere a raportului.

(3) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor se întruneşte săptămânal, de regulă miercurea şi ori de câte ori este nevoie, la cererea unui lider de grup parlamentar, a preşedintelui Camerei Deputaţilor sau a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor.

(4) Comitetul liderilor grupurilor parlamentare se întruneşte şi lucrează în mod regulamentar în prezenţa a mai mult de jumătate din numărul liderilor grupurilor parlamentare, care reprezintă majoritatea deputaţilor, fiind prezidat de preşedintele Camerei Deputaţilor.

SECŢIUNEA a 5-a
Comisiile Camerei Deputaţilor

1. Dispoziţii comune

Art. 39. – Comisiile Camerei Deputaţilor sunt organisme de lucru ale acesteia, înfiinţate cu scopul de a îndeplini atribuţiile prevăzute de lege şi de prezentul regulament. Comisiile Camerei Deputaţilor pregătesc documentele de lucru pentru lucrările în plen ale acesteia şi exercită controlul parlamentar.

Art. 40. – (1) Camera Deputaţilor constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale.

(2) Camera Deputaţilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.

(3) Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor sunt formate dintr-un număr de 11-33 de deputaţi, cu excepţia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar din Camera Deputaţilor. Numărul membrilor comisiilor permanente se stabileşte, pentru fiecare caz în parte, de plenul Camerei Deputaţilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare din Camera Deputaţilor. Obiectivele, numărul membrilor, componenţa nominală şi conducerea comisiilor de anchetă sau speciale ale Camerei Deputaţilor se aprobă de plenul acesteia odată cu constituirea acestora.

(4) Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţia membrilor Comisiei pentru regulament, Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor şi ai Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, care pot face parte şi din altă comisie permanentă. Pe durata mandatului, membrii Biroului permanent pot opta pentru una dintre comisiile permanente.

Art. 41. – (1) Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a acesteia.

(2) Pentru fiecare comisie numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaţilor independenţi se aprobă prin hotărâre a Camerei Deputaţilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.

Art. 42. – Propunerile de membri ai comisiilor Camerei Deputaţilor se vor face de grupurile parlamentare, în limita locurilor aprobate de plenul Camerei Deputaţilor, potrivit prevederilor prezentului regulament, în termenul stabilit de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor.

Art. 43. – (1) Numărul membrilor fiecărei comisii a Camerei Deputaţilor este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor.

(2) În cazul în care nu există dezacord asupra numărului membrilor în comisiile Camerei Deputaţilor potrivit alin. (1), plenul Camerei Deputaţilor va aproba, prin hotărâre, componenţa numerică şi nominală a comisiilor acesteia cu votul deschis al majorităţii deputaţilor prezenţi.

Art. 44. – Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenţei uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare şi Camera Deputaţilor hotărăşte, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politică iniţială a Camerei.

Art. 45. – (1) În prima lor şedinţă, convocată de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, comisiile permanente îşi aleg birourile, compuse din câte un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 2 secretari, cu excepţia Comisiei pentru regulament, al cărei birou este compus din preşedinte, un vicepreşedinte şi 2 secretari. Funcţiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.

(2) Componenţa biroului comisiei se stabileşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politică iniţială a Camerei, aşa cum rezultă din constituirea iniţială a grupurilor parlamentare.

(3) Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. (1) se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. (2).

(4) Lista candidaţilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia şi se aprobă cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi.

(5)*) Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor din comisie, la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus sau a mai mult de jumătate din numărul membrilor comisiei.

 

*) Teza finală a acestui text a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 602 din 14 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005; şi-a încetat efectele juridice în data de 2 ianuarie 2006, conform art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Art. 46. – Biroul fiecărei comisii a Camerei Deputaţilor:

a) propune ordinea de zi a şedinţelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate iniţiativele legislative şi celelalte probleme de competenţa acesteia;
b) propune proiectul regulamentului de funcţionare a comisiei şi orice modificare a acestuia;
c) propune sarcinile ce revin deputaţilor din comisie;
d) adoptă hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activităţii comisiei, stabileşte atribuţiile personalului tehnic de specialitate al comisiei şi controlează îndeplinirea acestora;
e) constituie, cu aprobarea comisiei, dacă este necesar, subcomisii, desemnându-le misiunea, componenţa şi conducerea;
f) invită să ia parte la lucrările comisiei reprezentanţi ai societăţii civile, ai asociaţiilor patronale, profesionale sau sindicale, ai administraţiei publice centrale ori locale, precum şi ai altor persoane juridice, precum şi persoane fizice, la solicitarea membrilor comisiei, a Guvernului şi a persoanelor interesate;
g) organizează, la propunerea membrilor comisiei, şedinţe de consultări cu reprezentanţi ai societăţii civile, ai asociaţiilor patronale şi profesionale, ai sindicatelor, ai administraţiei publice centrale sau/şi locale;
h) aprobă prezenţa persoanelor interesate să ia parte la lucrările comisiei în condiţiile prevăzute la art. 140 alin. (1) teza a II-a.

Art. 47. – Preşedintele comisiei:

a) conduce şedinţele comisiei;
b) poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiţii, să ia parte şi alte persoane;
c) convoacă biroul comisiei pentru a stabili modalităţile de îndeplinire a activităţilor reglementate la art. 46;
d) asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul României, cu Biroul permanent al Camerei şi cu celelalte comisii ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului;
e) îndeplineşte alte atribuţii cerute de desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor comisiei prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi în regulamentul comisiei;
f) solicită Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, pentru activitatea comisiei şi a membrilor acesteia, personal de secretariat şi de specialitate, logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii comisiei, autoturisme, în mod similar cu liderul de grup.

Art. 48. – Vicepreşedinţii comisiilor îndeplinesc, pe rând, atribuţiile preşedintelui, în absenţa sau potrivit delegării date de către acesta.

Art. 49. – Secretarii comisiilor:

a) ţin evidenţa prezenţei membrilor comisiei la şedinţele acesteia;
b) asigură redactarea tuturor actelor comisiei;
c) numără voturile exprimate în şedinţele comisiei;
d) urmăresc întocmirea proceselor-verbale, realizarea stenogramelor sau înregistrarea şedinţelor comisiei, după caz;
e) urmăresc buna funcţionare a dotărilor comisiei, precum şi activitatea personalului;
f) îndeplinesc orice alte activităţi necesare bunului mers al activităţii comisiei, ca urmare a dispoziţiilor biroului sau ale preşedintelui acesteia.

Art. 50. – Înainte de aprobarea ordinii de zi preşedintele de şedinţă este obligat să supună votului toate propunerile de modificare sau de completare a ordinii de zi.

Art. 51. – (1) Convocarea şedinţelor comisiei se face cu cel puţin 24 de ore înainte de către preşedintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreşedinte care îl înlocuieşte.

(2) Participarea deputaţilor la şedinţele comisiilor este obligatorie.

(3) Pentru ca şedinţele comisiei să se desfăşoare în mod regulamentar este necesară prezenţa majorităţii membrilor.

(4) Hotărârile comisiilor Camerei Deputaţilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

(5) În caz de absenţă nejustificată de la lucrările comisiei, deputatului i se reţine din indemnizaţia lunară, pentru fiecare zi de absenţă, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizaţia lunară, la care se adaugă diurna de deplasare.

(6) Deputatul care absentează de la lucrările comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din acelaşi grup, pe baza împuternicirii semnate de liderul grupului parlamentar.

Art. 52. – (1) Şedinţele comisiilor parlamentare pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului Camerei Deputaţilor, pe baza aprobării date de Biroul permanent, la solicitarea preşedintelui de comisie.

(2) Şedinţele comisiilor parlamentare nu pot avea loc concomitent cu şedinţa plenului dedicată votului final, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrările comisiei se suspendă de drept în cazul în care preşedintele de şedinţă al Camerei Deputaţilor solicită prezenţa deputaţilor la lucrările în plen.

(3) Activitatea comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor se desfăşoară, de regulă, la sediul Parlamentului. În cazuri excepţionale şi cu aprobarea prealabilă a Biroului permanent, activitatea comisiilor se poate desfăşura în afara sediului Parlamentului.

Art. 53. – Şedinţele comisiilor Camerei Deputaţilor sunt publice, cu excepţia cazurilor în care plenul acestora prevede altfel. Lucrările comisiilor Camerei Deputaţilor pot fi transmise pe reţeaua internă de televiziune a Camerei Deputaţilor şi la posturile de radio şi televiziune.

Art. 54. – (1) Miniştrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicită participarea, prezenţa lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele comisiei, cu cel puţin 24 de ore înainte, cu privire la data, ora şi locul desfăşurării şedinţelor comisiilor.

(2) O dată pe sesiune miniştrii prezintă un raport de activitate şi strategia ministerului în faţa comisiei de resort a Camerei Deputaţilor.

Art. 55. – (1) La şedinţele comisiilor vor fi invitaţi să participe deputaţii şi senatorii care au făcut propuneri, care stau la baza lucrărilor acestora, cum ar fi autori de propuneri legislative, de amendamente etc., precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti ai Consiliului Legislativ.

(2) Comisiile pot invita să participe la lucrări persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate. Reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi specialiştii invitaţi pot să îşi prezinte opiniile cu privire la problemele discutate în comisie sau pot înmâna preşedintelui comisiei documentaţii ce vizează tematica pusă în discuţie.

(3) Numai deputaţii care sunt membri ai comisiei permanente sau înlocuitorii împuterniciţi au drept de vot la lucrările comisiei.

(4) Comisia poate hotărî, la propunerea biroului comisiei, a preşedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luărilor de cuvânt. Deputaţii, senatorii şi invitaţii sunt obligaţi să se refere exclusiv la chestiunea supusă dezbaterii. În caz contrar preşedintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de preşedinte.

Art. 56. – (1) La începerea dezbaterii unui punct aflat pe ordinea de zi, comisia desemnează, la propunerea preşedintelui sau a unui alt membru, unul ori mai mulţi raportori dintre membrii săi.

(2) Raportorul va participa la redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia, şi poate susţine raportul în plenul Camerei.

(3) Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă opinia majorităţii membrilor comisiei, atât amendamentele admise, cât şi părerea contrară motivată a celorlalţi deputaţi din comisie şi amendamentele respinse.

Art. 57. – (1) Votul în comisie este, de regulă, deschis.

(2) În anumite situaţii, hotărâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret.

Art. 58. – (1) Cu privire la desfăşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale şi se pot realiza stenograme sau înregistrări, care pot fi consultate de deputaţi.

(2) La sfârşitul fiecărei şedinţe, prin grija biroului comisiei se redactează sinteza lucrărilor şi un comunicat de presă.

(3) Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor şi proiectelor de legi, numele şi prenumele celor prezenţi şi ale celor absenţi.

2. Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor

Art. 59. – Comisiile permanente se aleg pe întreaga durată a legislaturii. Denumirile şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele:

1. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare

  • restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de reconstrucţie şi dezvoltare; prognoză economică; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţă; problemele preţurilor şi concurenţei; libera iniţiativă; privatizarea; activitatea economică a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a societăţilor de investiţii financiare, a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital;
  • alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei.

2. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci

  • bugetul de stat şi execuţia bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat şi execuţia acestuia; politica financiară; sistemul de impozite şi taxe, asigurări şi reasigurări; echilibrul monetar, circulaţia bănească, credite şi sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori şi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare.

3. Comisia pentru industrii şi servicii

  • industria şi ramurile ei; transporturi, comerţ (interior şi exterior), turism; protecţia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor şi a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime şi energie pentru economia naţională; dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în industrie şi în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie şi servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale şi servicii; strategii de investiţii; calitatea produselor industriale şi a serviciilor; standarde şi mărci; protecţia investiţiilor şi a mărcilor; progresul tehnic şi dezvoltarea tehnologică; eficienţa şi capacitatea concurenţială a produselor şi serviciilor pe piaţa internă şi externă.

4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice

  • programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultură; libera iniţiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului funciar; activitatea societăţilor şi regiilor cu capital de stat sau mixt din agricultură, silvicultură şi alimentaţie; servicii pentru agricultură, îmbunătăţiri funciare, industrie alimentară şi silvicultură.

5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale

  • drepturile omului şi ale cetăţeanului; problemele minorităţilor; libertatea de conştiinţă; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin cele de informare în masă.

6. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic

  • autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul funcţionarului public; sisteme urbane; reţele urbane şi rurale; finanţele publice locale; sisteme ecologice şi echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecţia florei, faunei şi aşezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul şi eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; construcţii.

7. Comisia pentru muncă şi protecţie socială

  • raporturile individuale de muncă (contractul individual de muncă, timpul de lucru, concediile, protecţia muncii, sistemul de salarizare, jurisdicţia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdicţia conflictelor colective de muncă); statutul juridic al sindicatelor şi al organizaţiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizaţii, ajutor de şomaj, alocaţie de stat); asistenţa socială (ajutoare materiale, gratuităţi); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bătrâni, persoane cu handicap, minori şi altele; problematica ocupării forţei de muncă.

8. Comisia pentru sănătate şi familie

  • ocrotirea sănătăţii populaţiei; asistenţă sanitară; forme de organizare a reţelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei şi copilului, bătrânilor şi persoanelor cu dizabilităţi; probleme demografice.

9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport

  • învăţământul de toate formele şi gradele; cercetarea ştiinţifică; activitatea sportivă; problemele tineretului; protecţia proprietăţii intelectuale.

10. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă

  • instituţii de artă şi cultură; protecţia patrimoniului cultural naţional; activitatea presei şi a celorlalte mijloace de informare în masă.

11. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi

  • constituţionalitatea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contravenţional, procedură civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpănitor juridic; probleme de disciplină parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi.

12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

  • probleme privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională.

13. Comisia pentru politică externă

  • probleme şi programe de politică externă a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state şi ale organismelor parlamentare internaţionale; avizarea tratatelor, convenţiilor şi altor instrumente internaţionale la care aderă România; audierea persoanelor propuse să fie numite în funcţia de ambasador al României în străinătate, în urma căreia dă un aviz consultativ.

14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii

  • examinarea petiţiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera Deputaţilor dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentuui, a unei cereri în faţa plenului Camerei Deputaţilor.

15. Comisia pentru regulament

  • interpretarea regulamentului, monitorizarea şi analiza intervenţiilor referitoare la procedură formulate în plenul Camerei Deputaţilor şi elaborarea propunerilor de amendare a regulamentului la începutul sesiunilor ordinare, când este cazul; evidenţa şi regularitatea cutumelor parlamentare; studierea şi informarea operativă a Camerei şi a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunări parlamentare paneuropene; elaborarea şi prezentarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor a propunerilor de modificare şi completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor; analizarea sesizărilor trimise de Cameră, de Biroul permanent sau de preşedintele Camerei cu privire la procedurile şi prevederile regulamentului şi prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaţilor; avizarea regulamentelor comisiilor permanente.

16. Comisia pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor

  • tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementările, respectiv la standardele internaţionale, şi proprietatea intelectuală în domeniu.

17. Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi

  • eliminarea oricăror forme de discriminare după criteriul de sex şi îmbunătăţirea condiţiei femeii în societate;
  • integrarea principiului egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi în iniţiativele legislative, în politicile şi programele ce interesează atât femeile, cât şi bărbaţii;
  • urmărirea aplicării prevederilor referitoare la egalitatea de şanse şi de tratament pentru femei şi bărbaţi din documentele internaţionale ratificate de România.

Art. 60. – (1) Schimbarea unui membru dintr-o comisie a Camerei Deputaţilor se face la solicitarea grupului parlamentar care l-a propus, cu aprobarea plenului Camerei Deputaţilor.

(2) În cazul în care un grup parlamentar îşi modifică componenţa sau îşi încetează existenţa, Camera Deputaţilor poate hotărî asupra rămânerii în comisii a deputaţilor deveniţi independenţi, în limita locurilor disponibile rămase.

(3) Calitatea de membru al comisiei poate înceta prin demisie sau la propunerea grupului parlamentar din care a făcut parte deputatul, în cazul în care acesta nu mai este membru al grupului. În acest caz, acelaşi grup parlamentar poate propune un alt deputat pentru a fi ales membru al comisiei.

Art. 61. – Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor examinează proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotărâri ale Camerei Deputaţilor, avizele şi amendamentele, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor, după caz; dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor; pot efectua anchete parlamentare, precum şi alte activităţi, în conformitate cu prevederile prezentului regulament şi ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

Art. 62. – Biroul permanent trimite, spre examinare şi în vederea elaborării rapoartelor, proiectele de legi, propunerile legislative, proiectele de hotărâri ale Camerei şi amendamentele formulate de către Guvern comisiei permanente sesizate în fond, în competenţa căreia intră materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectivă. Acesta poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarea respectivă.

Art. 63. – În cazul în care Biroul permanent sesizează în fond două sau mai multe comisii asupra unei iniţiative legislative, comisiile respective vor redacta un raport comun. În cazul în care comisiile sesizate în fond lucrează împreună, conducerea şedinţelor se va realiza prin rotaţie de preşedinţii comisiilor.

Art. 64. – (1) Orice comisie permanentă poate solicita motivat Biroului permanent să întocmească un raport, să participe la întocmirea unui raport comun sau să îşi dea avizul asupra unui proiect de lege ori a unei propuneri legislative trimise spre examinare altei comisii.

(2) Solicitarea se va realiza în cel mult 5 zile de la sesizarea comisiei ce urmează să întocmească raportul sau să îşi dea avizul, cu condiţia încadrării în termenul de depunere a raportului.

(3) Dacă solicitarea este aprobată, respectivei comisii i se vor trimite şi amendamentele deja depuse.

(4) Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă cu care a fost sesizată nu este de competenţa sa, aceasta poate solicita motivat Biroului permanent, în cel mult 3 zile de la sesizarea ei, trimiterea respectivei iniţiative legislative altei comisii.

(5) În cazul în care Biroul permanent refuză solicitările comisiilor prevăzute la alin. (1) şi (4), Camera hotărăşte prin vot.

Art. 65. – (1) Comisia permanentă sesizată în fond va stabili un termen în care să îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul ori propunerea legislativă, consultându-se cu acestea şi ţinând seama de termenul de predare a raportului.

(2) Termenul de remitere a avizului sau avizelor nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului.

(3) În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizată în fond îşi va putea redacta raportul fără a mai aştepta avizul sau avizele respective.

(4) Deputaţii care nu fac parte din comisia sesizată în fond, precum şi Guvernul vor putea depune amendamente într-un termen ce nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului de la anunţarea în plenul Camerei a proiectului de lege sau a propunerii legislative.

(5) Comisia sesizată în fond nu va putea finaliza şi depune raportul decât după expirarea unui termen ce nu poate fi mai mic de jumătate din termenul pe care comisia sesizată în fond îl are pentru predarea raportului.

Art. 66. – La şedinţele comisiei sesizate în fond vor fi invitaţi la dezbateri atât raportorii comisiilor sesizate pentru avize, cât şi specialişti ai Consiliului Legislativ, dacă este necesară prezenţa acestora.

Art. 67. – (1) În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectivă, la toate amendamentele primite, admise ori respinse, la avizul Consiliului Legislativ şi la avizele altor autorităţi publice, dacă s-au întocmit asemenea avize.

(2) Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări şi/ori completări şi se înaintează Biroului permanent.

(3) În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare se întocmeşte un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (2).

Art. 68. – (1) În cazul în care o comisie are spre examinare în fond mai multe iniţiative legislative care au acelaşi obiect de reglementare, se întocmeşte un singur raport.

(2) Prima iniţiativă legislativă va fi reţinută de comisie ca proiect de bază, pentru care se face propunere de aprobare, iar pentru celelalte iniţiative legislative se face propunere de respingere, urmând ca prevederile pe care acestea le conţin să fie considerate amendamente la proiectul propus spre aprobare.

(3) În cazul în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională, ea va solicita Senatului trimiterea iniţiativelor legislative care au stat la baza formei adoptate de Senat.

(4) În cazul în care pentru una dintre iniţiativele legislative la care se referă alin. (1) s-a aprobat procedură de urgenţă, raportul se elaborează în procedură de urgenţă.

Art. 69. – (1) Biroul permanent aprobă termenele de depunere a raportului după consultarea preşedinţilor comisiilor sesizate în fond; modificarea acestor termene poate fi aprobată numai de Biroul permanent de cel mult două ori, la solicitarea scrisă a preşedintelui comisiei sesizate în fond. Termenele aprobate de Biroul permanent, în cazul în care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, nu pot fi, de regulă, mai mici de 10 zile sau mai mari de 15 zile. În cazul în care Camera Deputaţilor este Cameră decizională, aceste termene nu pot fi, de regulă, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.

(2) Raportul va fi imprimat şi difuzat deputaţilor cu cel puţin 3 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative, în plenul Camerei Deputaţilor, în cazul proiectelor de legi şi al propunerilor legislative pentru care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată, şi cu cel puţin 5 zile în cazul celor pentru care Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

(3) Biroul permanent poate stabili adoptarea în procedură de urgenţă în cazul proiectelor de legi care privesc ratificarea unor tratate şi convenţii internaţionale sau acorduri de împrumut.

Art. 70. – Proiectul se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond, dacă în urma dezbaterilor în plen se solicită motivat aceasta sau intervin modificări importante pentru conţinutul său. Asupra acestei măsuri Camera Deputaţilor se pronunţă prin vot, la propunerea iniţiatorului, a preşedintelui de şedinţă, a unui grup parlamentar, a preşedintelui comisiei sesizate sau, după caz, a raportorului acesteia. Preşedintele de şedinţă va fixa un termen pentru întocmirea raportului suplimentar şi va supune aprobării plenului Camerei Deputaţilor acest termen.

Art. 71. – (1) Orice comisie permanentă poate porni, la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai săi, o anchetă, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea plenului Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de administraţia publică.

(2) Pentru a obţine încuviinţarea comisia permanentă va prezenta o cerere motivată, adoptată cu votul majorităţii membrilor săi, în care vor fi enunţate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul până la care raportul comisiei urmează să fie prezentat plenului Camerei Deputaţilor.

3. Comisii speciale ale Camerei Deputaţilor

Art. 72. – (1) Camera Deputaţilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei, la propunerea a 50 de deputaţi din cel puţin două grupuri parlamentare. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.

(2) Prin aceeaşi hotărâre se vor indica: denumirea şi obiectivele comisiei, precum şi componenţa acesteia. Componenţa comisiei şi biroul acesteia se stabilesc la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politică iniţială a Camerei Deputaţilor.

(3) Comisiile speciale constituite potrivit alin. (1) au acelaşi statut ca şi comisiile permanente.

(4) Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membru al comisiilor permanente.

(5) Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 39-58 nu sunt îndestulătoare.

4. Comisii de anchetă ale Camerei Deputaţilor

Art. 73. – (1) În condiţiile în care se consideră necesară clarificarea cauzelor şi împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acţiuni cu efecte negative, precum şi stabilirea concluziilor, răspunderilor şi măsurilor ce se impun, Camera Deputaţilor poate hotărî iniţierea unei anchete parlamentare.

(2) Ancheta poate fi realizată de o comisie permanentă, în condiţiile art. 71, sau de o comisie de anchetă parlamentară înfiinţată în acest scop.

Art. 74. – (1) Anchetele parlamentare nu pot avea ca obiect investigarea unor fapte sau activităţi care fac obiectul unor anchete judiciare sau care se află pe rolul unor instanţe de judecată.

(2) O anchetă parlamentară încetează de drept în momentul deschiderii unor proceduri judiciare privitoare la faptele sau activităţile care constituie obiectul ei, situaţie în care Biroul permanent al Camerei Deputaţilor anunţă organele de urmărire penală că pot avea acces la toate documentele referitoare la cazul în speţă, aflate în arhiva Camerei Deputaţilor.

Art. 75. – La cererea a minimum 50 de deputaţi din cel puţin două grupuri parlamentare Camera Deputaţilor va putea hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă, prevederile art. 39-58 şi ale art. 72 alin. (2)-(5) fiind aplicabile.

Art. 76. – (1) În vederea audierii, Comisia de anchetă parlamentară poate cita orice persoană care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei.

(2) Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în faţa Comisiei de anchetă parlamentară.

(3) La cererea Comisiei de anchetă parlamentară orice persoană care cunoaşte fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării ori care deţine un mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze la termenele stabilite. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, să răspundă la solicitările Comisiei de anchetă parlamentară în termenul stabilit de aceasta.

(4) Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflării adevărului, este necesară întocmirea unor rapoarte de expertiză, Comisia de anchetă parlamentară solicită efectuarea de expertize.

(5) Dispoziţiile legii referitoare la citarea, prezentarea şi ascultarea martorilor, precum şi cele privitoare la prezentarea şi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplică în mod corespunzător.

(6) Preşedintele comisiei care efectuează ancheta atrage atenţia persoanei audiate că are obligaţia de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce ştie şi că nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea penală.

(7) Comisia poate solicita în cursul investigaţiilor şi accesul, în condiţiile legii, la informaţii clasificate.

(8) Cheltuielile necesare efectuării expertizelor şi a altor acte procedurale, ce ţin de activitatea comisiei, se aprobă de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, la solicitarea preşedintelui Comisiei de anchetă parlamentară.

Art. 77. – Lucrările Comisiei de anchetă parlamentară se încheie cu redactarea unui raport asupra anchetei derulate, care se dezbate de Camera Deputaţilor, în termen de 15 zile de la depunere. Termenul maxim pentru realizarea unei anchete de către o comisie este de 180 de zile, termen în care comisia trebuie să depună raportul final. La cererea motivată a biroului Comisiei de anchetă parlamentară, plenul Camerei Deputaţilor poate să prelungească doar o singură dată acest termen cu maximum 60 de zile.

Art. 78. – (1) Concluziile, răspunderile şi măsurile conţinute în raportul privind ancheta parlamentară, dezbătute de către Camera Deputaţilor, vor fi reflectate în conţinutul unei hotărâri care, după adoptare, va fi înaintată, dacă se impune, împreună cu raportul, autorităţilor competente în vederea examinării şi soluţionării.

(2) Pentru soluţionarea problemelor rezultate din hotărârea Camerei Deputaţilor şi din raportul Comisiei de anchetă parlamentară, autorităţile competente pot avea acces la toate documentele ce au stat la baza întocmirii respectivului raport, care se păstrează în arhiva Camerei, conform dispoziţiilor legale în vigoare.

(3) Autorităţile sesizate cu hotărârea Camerei Deputaţilor şi cu raportul comisiei de anchetă parlamentară au obligaţia să informeze, în termen de 30 de zile de la adoptarea soluţiei, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor privind soluţiile adoptate şi motivarea acestora. Biroul permanent va prezenta plenului Camerei Deputaţilor informarea autorităţilor sesizate.

Art. 79. – Dispoziţiile art. 76, 77 şi 78 se aplică şi în cazul comisiilor permanente care desfăşoară anchete potrivit art. 71.

5. Comisii de mediere*)

 

*) Conform art. 155 alin. (1) din Constituţia României, republicată, procedura medierii se referă doar la proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare, înregistrate înainte de adoptarea Legii de revizuire a Constituţiei României, rămânând aplicabilă legilor constituţionale.

Art. 80. – (1) Dacă una dintre Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului vor iniţia procedura de mediere.

(2) În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputaţilor, după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputaţi care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configuraţiei politice a Camerei.

(3) Deputaţii aprobaţi de Camera Deputaţilor, împreună cu 7 senatori desemnaţi de Senat, formează comisia de mediere.

Art. 81. – (1) Comisia de mediere se reuneşte la sediul uneia dintre Camere la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul şi stabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.

(2) Conducerea lucrărilor se realizează prin rotaţie de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie.

Art. 82. – Hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităţii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei în momentul votării.

Art. 83. – (1) Activitatea comisiei încetează odată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condiţiile art. 82, precum şi în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.

(2) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenţă, în termenul stabilit potrivit art. 81 alin. (1), sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe.

REGULAMENT DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A SERVICIILOR SENATULUI

Secretarul general al Senatului este numit în funcţie de Senat, la propunerea Preşedintelui, cu avizul Biroului permanent.

Revocarea din funcţie a Secretarului general al Senatului poate fi solicitată de Preşedintele Senatului sau de cel puţin 20 de senatori.

Numirea sau revocarea se realizează în condiţiile prevăzute de Regulamentul Senatului

Art.8 .- Secretarul general al Senatului conduce întreaga activitate a serviciilor Senatului.

Art.9.- (1) Secretarul general răspunde în faţa Senatului şi a Biroului permanent de modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile în asigurarea bunei funcţionări a serviciilor Senatului.

(2) În această calitate, Secretarul general al Senatului este abilitat să ţină legătura cu Preşedintele Senatului, cu Biroul permanent şi cu mass-media, în probleme privind activitatea Senatului.

Art.10 .- Secretarul general îndeplineşte atribuţiile stabilite prin lege, prin hotărâri ale Senatului sau ale Biroului permanent.

Art.11 .- (1) Secretarul general este ordonator principal de credite. În această calitate răspunde de respectarea dispoziţiilor legale în utilizarea creditelor bugetare şi realizarea veniturilor, de folosirea cu eficienţă a acestora, de ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a dărilor de seamă contabile asupra execuţiei bugetare.

(2) De asemenea, Secretarul general ia măsuri pentru gestionarea, păstrarea şi conservarea patrimoniului Senatului, precum şi pentru asigurarea integrităţii acestui patrimoniu.

Art.12. – Secretarul general ia măsuri pentru aplicarea reglementărilor privind angajarea şi promovarea în funcţie a salariaţilor.

Art.13 .- În domeniul personalului, Secretarul general:

a) aprobă, potrivit legii, angajarea sau avansarea în funcţie, sancţionarea disciplinară şi eliberarea din funcţie a salariaţilor din serviciile Senatului;

b) numeşte şefii de departamente, cu avizul Biroului permanent;

c) numeşte salariaţii din serviciile Senatului în celelalte funcţii de conducere prevăzute în statul de funcţii, astfel cum este aprobat de Biroul permanent;

d) îndeplineşte şi alte atribuţii în acest domeniu stabilite prin lege, prin hotărâri ale Senatului sau ale Biroului permanent.

Art.14.- Pe perioada absenţei, Secretarul general poate delega prin ordin atribuţiile sale, şefilor de departamente.

Art.15 .- (1) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Secretarul general emite ordine.

(2) Ordinele emise de Secretarul general se comunică serviciilor interesate ale Senatului şi se aplică de la data emiterii sau de la data prevăzută în cuprinsul lor.

 

CAPITOLUL II

ATRIBUŢII ŞI RĂSPUNDERI COMUNE ALE

PERSOANELOR CU FUNCŢII DE CONDUCERE DIN

STRUCTURA SERVICIILOR SENATULUI, PRECUM ŞI RELAŢIILE DE SUBORDONARE DIN CADRUL ACESTORA

 

Art.16 .- Şefii de departamente, directorii şi alţi salariaţi cu funcţii de conducere din serviciile Senatului au competenţe şi răspunderi, conform configuraţiei ce rezultă din structura organizatorică a serviciilor Senatului şi le revin, după caz, următoarele obligaţii:

a) organizează şi controlează realizarea în termen a activităţilor coordonate şi a sarcinilor stabilite de Secretarul general;

b) răspund de dimensionarea sarcinilor pe servicii şi elaborează pentru fiecare salariat fişa postului;

c) repartizează, spre rezolvare, lucrările şi corespondenţa care intră în atribuţiile serviciului pe care îl conduc şi dau îndrumările necesare în vederea rezolvării acestora în termenul stabilit;

d) semnează, potrivit competenţelor stabilite pe linie ierarhică, lucrările şi corespondenţa efectuate în cadrul serviciului respectiv;

e) urmăresc elaborarea în termen a studiilor, sintezelor, rapoartelor, metodologiilor şi a celorlalte lucrări ce le sunt repartizate;

f) răspund de întocmirea şi transmiterea la timp, la Departamentul pentru informatică, buget, contabilitate şi logistică a situaţiei lunare privind prezenţa la serviciu a personalului din subordine, în vederea calculării şi acordării drepturilor salariale;

g) fac, după caz, propuneri de programare a concediilor de odihnă pentru salariaţii din subordine şi urmăresc derularea concediilor conform programării aprobate de Secretarul general;

h) asigură respectarea de către salariaţii din subordine, a normelor de disciplină şi ordine din subordine, sancţionează abaterile în limita competenţelor ce le revin sau, după caz, propun secretarului general aplicarea sancţiunilor;

i) fac, după caz, propuneri privind încadrarea, promovarea, transferul sau eliberarea din funcţie a personalului din subordine;

j) răspund, după caz, de angajarea patrimonială a instituţiei prin actele ce le aprobă, în limita competenţelor acordate;

k) răspund, în faţa Secretarului general, pentru activitatea desfăşurată.

Art.17 .- În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, şefii de departamente pot elabora îndrumări necesare bunei desfăşurări a activităţii, aprobate de Secretarul general.

Art.18 .- Pe timpul absenţei şefilor de departamente, directorilor sau a altor angajaţi cu funcţii de conducere, şefii ierarhici direcţi vor desemna persoanele care să-i înlocuiască.

Art.19 .- Prin ordin al secretarului general se pot delega şefilor de departamente, directorilor şi celorlalţi angajaţi cu funcţii de conducere din serviciile Senatului şi alte competenţe, în limitele stabilite prin lege.

Art.20 .-(1) Relaţiile de subordonare din cadrul serviciilor Senatului reflectă transmiterea sarcinilor şi raportarea modului de realizare a acestora, pe cale ierarhică.

(2) În relaţiile de serviciu, se pot angaja numai responsabilităţi ce revin salariatului, potrivit fişei postului.

(3) Şeful ierarhic superior poate delega anumite atribuţii, în cazuri bine determinate, unor salariaţi din subordine.

(4) Salariaţii se pot adresa prin memorandum-uri interioare sau pot solicita audienţe la directori, şefi de departamente, precum şi la Secretarul general, dacă şeful ierarhic superior nu a soluţionat solicitarea acestuia.

În caz de refuz nejustificat, salariaţii se pot adresa Biroului permanent.

 

PARTEA a III-a

 

ATRIBUŢIILE SERVICIILOR DIN STRUCTURA

ORGANIZATORICĂ A SENATULUI

 

 

CAPITOLUL I

DIRECTORUL DE CABINET AL PREŞEDINTELUI SENATULUI ŞI GRUPUL DE CONSILIERI

 

 

Art.21.- (1) Personalul angajat la Cabinetul Preşedintelui Senatului este subordonat acestuia, fiind coordonat, numai sub aspect administrativ, de Secretarul general.

(2) Atribuţiile acestor angajaţi sunt stabilite exclusiv de Preşedintele Senatului.

 

 

CAPITOLUL II

SECRETARIATELE MEMBRILOR BIROULUI PERMANENT

 

Art.22.- Secretariatele membrilor Biroului permanent al Senatului sunt coordonate de Secretarul general numai sub aspect administrativ. Personalul încadrat la aceste secretariate se subordonează membrilor Biroului permanent.

Art.23.- Secretariatele membrilor Biroului permanent desfăşoară următoarele activităţi:

a) primesc şi înregistrează corespondenţa adresată membrilor Biroului permanent al Senatului;

b) primesc şi pun la dispoziţia membrilor Biroului permanent mapele de şedinţă şi celelalte documente necesare desfăşurării şedinţelor Biroului permanent al Senatului sau Birourilor reunite ale celor două Camere;

c) ţin evidenţa memoriilor şi petiţiilor adresate membrilor Biroului permanent şi formulează proiecte de răspuns, pe care le supun acestora spre analiză şi semnare;

d) asigură asistenţa de specialitate necesară îndeplinirii atribuţiilor ce revin membrilor Biroului permanent în rezolvarea lucrărilor curente;

e) asigură dactilografierea materialelor întocmite de membrii Biroului permanent şi transmiterea acestora către serviciile Senatului sau către celelalte instituţii cărora le sunt adresate;

f) asigură evidenţa publicaţiilor de specialitate şi a altor publicaţii repartizate membrilor Biroului permanent, pentru care se asigură abonamente din fondurile Senatului;

g) primesc şi însoţesc persoanele invitate de membrii Biroului permanent şi asigură protocolul necesar;

h) asigură constituirea arhivei curente, potrivit legii;

i) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de prezentul Regulament ori încredinţate de membrii Biroului permanent.

 

CAPITOLUL III

SERVICIUL PENTRU PRESĂ ŞI IMAGINE

 

Art.24.- (1) Serviciul pentru presă şi imagine se subordonează Biroului permanent al Senatului, în condiţii de echidistanţă politică, pentru a asigura, într-o concepţie unitară, sistematizată şi coerentă, servicii profesionalizate în domeniul comunicării publice şi al relaţiilor cu mass – media.

(2) Acest serviciu este coordonat, sub aspect administrativ, de către Secretarul general al Senatului.

Art.25.- Serviciul pentru presă şi imagine exercită atribuţii în domeniul comunicării publice, în domeniul informării operative a structurilor Senatului şi în domeniul monitorizării imaginii publice a Senatului şi a Preşedintelui Senatului, după cum urmează:

A. În domeniul comunicării publice

a) întocmeşte formalităţile şi monitorizează acreditarea şi participarea reprezentanţilor mass-media la activităţile Senatului şi ale structurilor sale;

b) organizează contactele membrilor Biroului permanent, ale comisiilor şi ale grupurilor parlamentare, ale tuturor membrilor Senatului, precum şi ale secretarului general, cu mass – media;

c) organizează conferinţe de presă ale membrilor Biroului permanent, ale comisiilor permanente, ale grupurilor parlamentare, ale delegaţiilor şi ale senatorilor;

d) pune la dispoziţia reprezentanţilor presei documente cu privire la procesul legislativ, asigurându-le exemplarele necesare ale proiectelor şi propunerilor legislative şi ale rapoartelor comisiilor;

e) la solicitarea Biroului permanent sau a secretarului general, realizează proiecte ale comunicatelor oficiale privind activităţile Senatului, ale structurilor sale, punându-le la dispoziţia presei după ce acestea au fost aprobate;

f) din dispoziţia Biroului permanent sau a Secretarului general, redactează răspunsuri la unele articole apărute în presă cu referire la Senat , în exercitarea dreptului la replică;

g) la solicitarea Biroului permanent sau a Secretarului general, participă la organizarea unor reuniuni internaţionale sau simpozioane naţionale cu tematică parlamentară;

h) contribuie la realizarea de emisiuni ale mass-media audio-vizuale cu tematică parlamentară, în cadrul programului aprobat de Biroul permanent;

i) editează zilnic pagina web-site a Serviciului pentru presă şi imagine, prin care se pun în circulaţie, prin mijloacele moderne ale comunicării electronice, atât pentru public cât şi pentru presă, informaţii importante din activitatea cotidiană a Senatului: agenda de lucru a Preşedintelui Senatului, a Biroului permanent, ordinea de zi a şedinţelor plenului, activitatea comisiilor permanente, evenimente interparlamentare, stenograme ale conferinţelor de presă, replici la articole apărute în mass – media etc.;

j) asigură imaginea foto a evenimentelor din activitatea Senatului şi se ocupă de organizarea arhivei foto;

k) centralizează solicitările de abonamente ale structurilor Senatului şi le prezintă spre aprobare Biroului permanent.

 

B. În domeniul informării operative

 

a) realizează periodic (sau zilnic) un buletin mass – media , urmărind o reflectare a modului în care este prezentată activitatea Senatului şi a structurilor sale în presa scrisă;

b) semnalează, în mod operativ, membrilor Biroului permanent şi Secretarului general, articolele cu tematică parlamentară apărute în presa zilei;

c) întocmeşte o evidenţă a dezbaterilor mediatice asupra unor iniţiative legislative de larg interes care urmează să intre pe agenda de lucru şi le prezintă membrilor Biroului permanent şi Secretarului general;

d) organizează şi stochează o bancă de date cuprinzând materiale din presa scrisă semnalate în buletinul mass – media.

 

C. În domeniul monitorizării imaginii publice a Senatului

a) realizează lunar, trimestrial şi anual, barometrul de imagine publică a Senatului , pe baza analizei efectuate asupra materialelor apărute în presa scrisă cotidiană;

b) colaborează cu instituţiile specializate în sondarea opiniei publice şi prezintă trimestrial Biroului permanent o informare privind evoluţiile şi tendinţele înregistrate în percepţia publică a instituţiei parlamentare pe baza datelor de sondaj; comandă, la dispoziţia Biroului permanent, sondaje, analize şi sinteze sociale, în funcţie de bugetul alocat;

c) în urma acestor studii, propune realizarea unor proiecte comunicaţionale, care să se înscrie într-o abordare coerentă şi sistematică a promovării imaginii Senatului.

 

CAPITOLUL IV

DIRECŢIA SECRETARIAT GENERAL

 

 

Art.26 .- Direcţia Secretariat general asigură condiţiile pentru buna desfăşurare a activităţii grupurilor parlamentare, a Biroului permanent şi a Secretariatului Secretarului general.

Art.27 .- Direcţia Secretariat general a Senatului, prin structurile sale, îndeplineşte următoarele atribuţii:

A. Serviciul pentru lucrările Biroului permanent:

a) întocmeşte, împreună cu Departamentul legislativ, proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru al plenului Senatului, pe care-l înaintează aprobării Biroului permanent;

b) înregistrează iniţiativele legislative înaintate de Guvern sau de parlamentari, rapoartele comisiilor permanente, rapoartele comisiilor de mediere, sesizările de neconstituţionalitate formulate de senatori, moţiunile, mesajele, apelurile şi alte acte politice înaintate spre dezbatere şi adoptare Senatului sau celor două Camere;

c) înregistrează legile promulgate de Preşedintele României, hotărârile adoptate de către Parlament sau de către Senat, hotărârile Biroului permanent al Senatului sau ale birourilor permanente reunite ale celor două Camere, deciziile Preşedintelui Senatului;

d) primeşte şi înregistrează, în ordinea prezentării lor, materialele pentru şedinţele Biroului permanent al Senatului sau pentru şedinţele comune ale Birourilor permanente ale celor două Camere;

e) informează membrii Biroului permanent cu privire la data, ora şi locul şedinţei;

f) multiplică materialele necesare şedinţelor Biroului permanent al Senatului sau şedinţelor comune ale Birourilor permanente ale celor două Camere, pregăteşte mapele de şedinţă şi le difuzează la cabinetele membrilor Biroului permanent, cu cel puţin o zi înaintea desfăşurării şedinţei;

g) întocmeşte şi comunică, în mod operativ, hotărârile Biroului permanent;

h) asigură, la cerere, consultarea de către senatori a stenogramelor Biroului permanent sau a Birourilor permanente reunite;

i) întocmeşte proiectul ordinii de zi al şedinţelor Biroului permanent pe baza recomandărilor Preşedintelui Senatului;

j) întocmeşte note, informări sau documente la punctele înscrise pe ordinea de zi şi, atunci când se impune, solicită serviciilor de specialitate, prin şeful de departament, întocmirea acestora;

k) ţine evidenţa rapoartelor prezentate, potrivit legii, de către Guvern şi de către alte organe centrale, de către instituţiile sau organismele aflate sub autoritatea Parlamentului sau Senatului, precum şi a rapoartelor întocmite de comisiile speciale sau de anchetă;

l) colaborează, în vederea pregătirii şedinţelor comune ale Birourilor permanente ale celor două Camere, cu serviciile corespunzătoare din structura Camerei Deputaţilor;

m) asigură evidenţa documentelor secrete, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare;

n) pregăteşte, pentru predarea la arhivă, documentele pe care le are în păstrare;

o) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul Regulament sau încredinţate de Secretarul general.

 

B. Serviciul Secretariatul Secretarului general:

a) primeşte şi înregistrează lucrările şi corespondenţa adresate Secretarului general;

b) înregistrează ordinele emise de Secretarul general al Senatului, pe care le comunică, pe baza notelor de difuzare, precum şi moţiunile, întrebările, interpelările adresate de senatori Guvernului, mesajele, declaraţiile, rezoluţiile şi alte acte politice adoptate de către Parlament sau de către Senat;

c) asigură constituirea arhivei curente, potrivit legii;

d) ţine evidenţa, pe bază de registru, a sigiliilor şi ştampilelor necesare desfăşurării activităţii Senatului;

e) exercită orice alte atribuţii date de Secretarul general.

 

C. Secretariatele grupurilor parlamentare:

(1) Secretariatele grupurilor parlamentare desfăşoară următoarele activităţi:

a) ţin evidenţa numerică şi nominală a membrilor grupului parlamentar;

b) asigură înregistrarea şi evidenţa corespondenţei adresate membrilor grupului parlamentar sau expediate de aceştia;

c) întocmesc, la cererea conducerii grupului parlamentar, proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru ale grupului parlamentar, în funcţie de ordinea de zi şi de programul de lucru al Senatului, asigurând difuzarea acestora membrilor grupului parlamentar;

d) consemnează concluziile reţinute în cadrul dezbaterilor grupului parlamentar, cu ocazia dezbaterilor proiectelor de lege, a propunerilor legislative sau a amendamentelor formulate la diverse iniţiative legislative, concluzii ce urmează să fie expuse de către membrii grupului parlamentar în cadrul comisiilor permanente sau la şedinţele în plen ale Senatului ori ale celor două Camere ale Parlamentului;

e) ţin evidenţa documentelor şi a publicaţiilor necesare în procesul de examinare, de către membrii grupurilor parlamentare, a iniţiativelor legislative: colecţiile de legi, hotărâri ale Guvernului, hotărârile Senatului şi ale Parlamentului, deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale, publicaţiile române şi străine pentru care se asigură abonamente;

f) asigură evidenţa memoriilor şi petiţiilor adresate membrilor grupului parlamentar şi formulează proiecte de răspuns, pe care le supun spre analiză şi semnare preşedintelui grupului parlamentar;

g) asigură constituirea arhivei curente, potrivit legii;

h) îndeplinesc orice alte atribuţii încredinţate de preşedintele grupului parlamentar.

(2) Secretariatele grupurilor parlamentare sunt integrate în Direcţia Secretariat general a Senatului numai sub aspect administrativ.

(3) Persoanele care îndeplinesc aceste funcţii sunt subordonate preşedinţilor grupurilor parlamentare.

 

D. Serviciul protocol:

a) participă la organizarea şi desfăşurarea acţiunilor parlamentare găzduite de către Senatul României, ca şi la cele organizate de către Camera Deputaţilor, după caz, în funcţie de caracterul acţiunilor respective şi în colaborare cu serviciul similar al Camerei Deputaţilor;

b) realizează activitatea tehnică legată de vizitele delegaţiilor parlamentare străine şi de reuniunile organizaţiilor parlamentare internaţionale în România;

c) organizează primirile oficiale la Senat ale unor delegaţii parlamentare străine sau ale membrilor corpului diplomatic, acreditat în România;

d) asigură formalităţile de protocol la sosirea şi plecarea delegaţiilor străine, ca şi a delegaţiilor Senatului;

e) asigură formalităţile de protocol cu prilejul unor aniversări, comemorări sau alte evenimente interne;

f) organizează activitatea tehnică legată de participarea senatorilor la manifestări culturale, sportive sau de altă natură;

g) ţine evidenţa mesajelor de felicitare la nivelul conducerii Senatului, întocmeşte listele de felicitare şi asigură transmiterea acestora;

h) colaborează cu celelalte servicii ale Senatului pentru realizarea vizitelor parlamentare în ţară şi străinătate;

i) colaborează cu Serviciul de presă şi imagine, pentru asigurarea prezenţei mass-media cu prilejul vizitelor unor delegaţii străine sau în legătură cu vizitele în străinătate ale unor delegaţii parlamentare române;

j) realizează activitatea tehnică legată de organizarea acţiunilor de protocol ale Senatului;

k) răspunde de realizarea activităţii de constituire a arhivei curente a serviciului, potrivit legii.

 

E. Biroul pentru relaţii cu publicul:

(1) Biroul pentru relaţii cu publicul asigură legătura dintre cetăţeni, asociaţii, diferite organizaţii şi Senat.

(2) În acest scop, Biroul pentru relaţii cu publicul are următoarele atribuţii:

a) primeşte petiţii sau alte materiale adresate Senatului;

b) ţine evidenţa petiţiilor;

c) înaintează petiţiile primite Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii, comisiilor Senatului sau senatorilor;

d) informează petiţionarul asupra modului de soluţionare a petiţiei;

e) acordă consultaţii juridice petiţionarilor în legătură cu procesul legislativ al Senatului sau oferă date şi informaţii cu privire la instituţia Senatului;

f) mijloceşte şi sprijină accesul solicitanţilor la conducerea serviciilor Senatului, la comisii sau la senatori, cu respectarea normelor privind accesul în Senat;

g) organizează accesul cetăţenilor români şi străini, individual sau în grup, la dezbaterile plenului sau pentru vizitarea sediului Senatului, cu respectarea normelor privind accesul în Senat şi în colaborare cu Serviciul de Protecţie şi Pază;

h) întocmeşte, periodic, informări pentru Biroul permanent al Senatului, pentru senatori sau pentru conducerea serviciilor Senatului privind numărul şi conţinutul sesizărilor, petiţiilor, modului de soluţionare a acestora, cererilor de consultaţii juridice primite, asupra prezenţei cetăţenilor la dezbaterile plenului şi asupra vizitelor organizate;

i) asigură constituirea arhivei curente a biroului, potrivit legii.

 

F. Biroul registratură şi arhivă:

a) primeşte şi înregistrează corespondenţa sosită pe adresa Senatului;

b) predă, pe bază de condică, corespondenţa sau documentele adresate serviciilor Senatului;

c) predă, fără a fi deschisă, corespondenţa adresată membrilor Biroului permanent, senatorilor sau Secretarului general;

d) transmite, prin poştă sau curier, corespondenţa sau documentele adresate altor instituţii;

e) asigură predarea, cu prioritate, a lucrărilor cu caracter urgent, a telegramelor sau notelor telefonice adresate senatorilor sau conducătorilor serviciilor Senatului;

f) pregăteşte arhiva curentă a biroului;

g) primeşte şi păstrează arhiva curentă a serviciilor Senatului, în conformitate cu Legea arhivelor naţionale nr.16/1996;

h) grupează, în unităţi arhivistice, documentele predate la arhivă, potrivit problematicii şi termenelor de păstrare stabilite de lege.

i) îndeplineşte orice alte atribuţii rezultate din prezentul Regulament sau repartizate de Secretarul general.

 

CAPITOLUL V

DEPARTAMENTUL LEGISLATIV

 

 

Art.28 .- Departamentul legislativ organizează şi asigură condiţiile pentru desfăşurarea lucrărilor plenului Senatului şi a comisiilor, coordonează şi controlează activitatea serviciilor care finalizează actele legislative în concordanţă cu normele de tehnică legislativă şi elaborează studii, sinteze, analize comparative asupra unor probleme din domeniul legislativ, furnizând informaţii, sinteze documentare şi alte materiale necesare activităţii legislative.

Art.29 .- În acest scop, Departamentul legislativ îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) ţine evidenţa tuturor proiectelor de lege şi a propunerilor legislative, a hotărârilor adoptate de Senat şi de Parlament, a deciziilor preşedintelui Senatului, a sesizărilor de neconstituţionalitate, a moţiunilor, apelurilor, mesajelor şi a altor acte politice adoptate de Parlament, precum şi a amendamentelor formulate în scris de grupurile parlamentare, de senatori sau de Guvern;

b) urmăreşte traseul parcurs de proiectele de lege şi propunerile legislative, de la înregistrarea acestora şi până la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, asigurând asistenţa juridică necesară pentru adoptarea, redactarea şi publicarea acestora;

c) ţine evidenţa componenţei nominale a comisiilor Senatului şi ale Parlamentului, a grupurilor parlamentare, a senatorilor şi a modificărilor intervenite în timpul exercitării mandatului şi le aduce la cunoştinţa Biroului permanent şi a serviciilor interesate;

d) furnizează date de sinteză privind activitatea legislativă pentru Biroul permanent, Secretarul general, conferinţele de presă organizate la Senat sau ori de câte ori acestea sunt solicitate;

e) proiectează şi întreţine baza de date legislative în sistem informatizat;

f) întocmeşte, împreună cu Serviciul pentru lucrările Biroului permanent, proiectul ordinii de zi şi al programului de lucru al plenului Senatului, în vederea supunerii spre aprobare Biroului permanent;

g) pregăteşte şi asigură condiţiile necesare bunei desfăşurări a lucrărilor plenului Senatului;

h) ţine evidenţa şi urmăreşte răspunsurile la întrebările şi interpelările adresate de senatori Guvernului;

i) asigură stenografierea lucrărilor plenului Senatului şi a şedinţelor comune ale celor două Camere, după caz, şi pregăteşte stenogramele în vederea publicării lor în Monitorul Oficial;

j) elaborează Buletinul informativ al Senatului;

k) asigură condiţiile necesare desfăşurării activităţii comisiilor permanente şi acordă asistenţă de specialitate pentru buna desfăşurare a lucrărilor acestora;

l) elaborează studii, sinteze şi analize comparative asupra unor probleme din domeniul legislativ, economic, social, la solicitarea Biroului permanent, a comisiilor permanente, a grupurilor parlamentare şi a Secretarului general;

m) gestionează, întreţine în utilizare curentă şi dezvoltă fondul de carte şi de alte tipuri de publicaţii ale bibliotecii Senatului;

n) transmite listele privind prezenţa senatorilor la şedinţele Senatului către Departamentul pentru informatică, buget, contabilitate şi logistică;

o) îndeplineşte orice alte sarcini încredinţate de Biroul permanent sau de Secretarul general al Senatului.

Art.30 .- Direcţia proceduri parlamentare, sinteză şi evidenţă legislativă are următoarele atribuţii:

a) primeşte proiectele de lege şi propunerile legislative, avizele şi rapoartele comisiilor permanente, precum şi alte acte şi documente, în original;

b) ţine evidenţa iniţiativelor legislative, a legilor, a hotărârilor adoptate de Senat sau de cele două Camere ale Parlamentului, a deciziilor Preşedintelui Senatului, a moţiunilor, a sesizărilor de neconstituţionalitate adresate Curţii Constituţionale, a apelurilor, mesajelor şi a altor acte politice adoptate de Parlament în sistem informatizat;

c) furnizează date de sinteză privind activitatea legislativă;

d) informează Biroul permanent cu privire la proiectele de lege şi propunerile legislative înregistrate la Senat şi face propuneri pentru sesizarea comisiilor permanente, pentru întocmirea raportului sau avizului;

e) participă la şedinţele comisiilor permanente şi acordă asistenţa de specialitate necesară întocmirii avizelor şi rapoartelor;

f) asigură informarea şi documentarea de specialitate a comisiilor;

g) întocmeşte documentarul referitor la stadiul dezbaterii şi avizării proiectelor de lege şi propunerilor legislative, în vederea elaborării lucrărilor de sinteză şi a informării Biroului permanent;

h) asigură redactarea legilor, potrivit normelor de tehnică legislativă, în raport cu voinţa legiuitorului, dactilografierea şi colaţionarea textelor legislative;

i) transmite legile adoptate, după caz, la Camera Deputaţilor, pentru dezbatere şi adoptare sau la Guvern, pentru informare;

j) întocmeşte note, sinteze şi alte lucrări de specialitate cu privire la procedura legislativă, la interpretarea legii sau a Regulamentului Senatului, la solicitarea Secretarului general sau a Biroului permanent al Senatului;

k) pregăteşte, pentru predarea la arhivă, lucrările pe care le are în păstrare.

(1) Serviciul sinteză, evidenţă şi baze de date legislative are, în principal, următoarele atribuţii:

a) elaborează, pentru Biroul permanent, lucrări de evidenţă şi sinteză a activităţii legislative: proiectele de lege înregistrate la Senat pentru informare/dezbatere, proiectul de sesizare a comisiilor, agenda comisiilor, sinteza activităţii plenului Senatului;

b) întocmeşte adresele la iniţiativele legislative pentru sesizarea comisiilor permanente competente, pentru avizul Consiliului Legislativ şi al Consiliului Economic şi Social, precum şi pentru informarea Guvernului, după caz;

c) ţine evidenţa proiectelor de lege şi a propunerilor legislative înregistrate la Senat şi urmăreşte traseul parcurs de acestea, de la înregistrare până la publicarea în Monitorul Oficial;

d) ţine evidenţa componenţei nominale a comisiilor Senatului şi ale Parlamentului, a grupurilor parlamentare, a senatorilor şi a modificărilor intervenite în timpul exercitării mandatului şi le aduce la cunoştinţa Biroului permanent şi a serviciilor interesate;

e) ţine evidenţa moţiunilor înregistrate la Senat;

f) ţine evidenţa modificărilor în legislaţie;

g) ţine evidenţa membrilor Guvernului şi a instituţiilor centrale;

h) furnizează date de sinteză privind activitatea legislativă, pentru: Buletinul informativ al Senatului, organizarea conferinţelor de presă ale Preşedintelui Senatului, precum şi ori de câte ori acestea sunt solicitate;

i) elaborează Buletinul legislativ al Senatului, la finele fiecărei sesiuni.

j) informatizează activitatea Departamentului legislativ, în colaborare cu Direcţia pentru informatizarea activităţii parlamentare; în acest scop, întreţine bazele de date legislative existente (LEGIS, COMISII, MOŢIUNI, SENATORI), proiectează/reproiectează baze de date legislative, propune achiziţionarea soluţiilor informatice cele mai potrivite specificului activităţii Departamentului legislativ;

k) face propuneri pentru îmbunătăţirea sistemului informaţional la nivelul Departamentului legislativ;

l) constituie arhiva electronică a Departamentului legislativ, utilizând soluţiile tehnice existente; propune achiziţionarea echipamentelor necesare;

m) organizează, la nivelul Departamentului legislativ, cursuri de instruire a personalului, privitoare la modul de utilizare a informaţiilor din bazele de date proiectate de acest serviciu, disponibile pe reţeaua Senatului.

(2) Serviciul pentru pregătirea, urmărirea şi evidenţa lucrărilor comisiilor are următoarele atribuţii:

a) pregăteşte lucrările pentru şedinţele de constituire a comisiilor şi a birourilor acestora;

b) primeşte proiectele de lege, propunerile legislative şi amendamentele depuse şi le transmite la comisii;

c) întocmeşte, cu acordul preşedintelui, proiectul ordinii de zi a şedinţelor şi al programului de activitate al comisiei, pe care îl difuzează membrilor comisiei;

d) participă, cu acordul biroului comisiei, la şedinţele comisiilor şi acordă asistenţa de specialitate necesară întocmirii avizelor şi rapoartelor;

e) redactează rapoartele, avizele şi alte materiale, asigurând colaţionarea şi multiplicarea acestora;

f) transmite rapoartele, avizele şi alte materiale întocmite de comisii la Biroul permanent;

g) întocmeşte documentarul referitor la stadiul dezbaterii şi avizării proiectelor de lege şi propunerilor legislative, în vederea elaborării lucrărilor de sinteză şi a informării, preşedinţilor de comisii, Biroului permanent şi Guvernului;

h) asigură lucrările tehnice cu ocazia audierii în comisii a candidaţilor propuşi a fi aleşi sau numiţi de către Parlament în diferite funcţii;

i) participă, la solicitarea preşedintelui comisiei, la realizarea unor anchete efectuate de comisie, la cererea Biroului permanent sau a plenului Senatului;

j) ţine evidenţa lucrărilor comisiei şi a publicaţiilor pentru care se asigură abonamente din bugetul Senatului;

k) răspunde de realizarea activităţii de constituire a arhivei curente atât la nivelul fiecărei comisii, cât şi la nivelul serviciului, potrivit legii;

l) îndeplineşte şi alte sarcini de specialitate impuse de activitatea curentă a comisiei sau în relaţiile cu alte comisii permanente, cu ministere şi alte organe ori instituţii publice sau private.

(3) Serviciul tehnic legislativ are următoarele atribuţii:

a) urmăreşte dezbaterea generală şi dezbaterea pe articole a proiectelor de lege şi a propunerilor legislative pe întreg procesul legislativ, asigură redactarea legii în raport cu voinţa legiuitorului şi în conformitate cu normele de tehnică legislativă;

b) asigură organizarea desfăşurării şedinţelor de mediere, cu consultarea preşedinţilor comisiilor permanente; participă la lucrările comisiilor de mediere şi redactează raportul comisiei de mediere, în conformitate cu soluţiile stabilite de aceasta;

c) urmăreşte modul de adoptare a rapoartelor comisiilor de mediere şi redactează forma finală a legii, în urma adoptării raportului de mediere în cele două Camere;

d) întocmeşte note destinate comisiilor permanente care examinează în fond proiectele de lege sau propunerile legislative cu privire la forma pe care trebuie să o îmbrace proiectul de lege ori propunerea legislativă, în virtutea exigenţelor constituţionale, de corelare cu legislaţia existentă şi de tehnică legislativă;

e) acordă asistenţă de specialitate, la solicitarea senatorilor, referitor la fundamentarea propunerilor legislative şi la redactarea din punct de vedere al tehnicii legislative a acestora;

f) întocmeşte, la cererea Biroului permanent, note privitoare la interpretarea legii sau a regulamentelor în probleme de procedură parlamentară;

g) întocmeşte note, memorandum-uri şi alte materiale cu privire la procedura legislativă;

h) colaborează cu iniţiatorul şi cu serviciile similare de la Camera Deputaţilor pentru redactarea formei finale a proiectelor de lege, în vederea promulgării, precum şi cu Monitorul Oficial, în vederea publicării sau a republicării acestora, după caz;

i) asigură secretariatul tehnic necesar procesului de validare a senatorilor;

j) pregăteşte lucrările necesare alegerii Biroului permanent al Senatului, la începutul fiecărei sesiuni, şi întocmeşte hotărârea privind componenţa acestuia, în urma votului plenului;

k) pregăteşte lucrările necesare numirilor şi alegerilor în funcţii care, potrivit legii sau Regulamentului, sunt în competenţa Senatului;

l) ţine evidenţa cererilor de ridicare a imunităţii parlamentare şi întocmeşte actele necesare supunerii spre aprobare plenului Senatului.

Biroul colaţionare acte legislative are rolul de a pregăti şi colaţiona toate actele normative şi cu caracter politic adoptate de Senat, în raport cu voinţa legiuitorului şi în conformitate cu normele de tehnică legislativă.

Astfel, Biroul colaţionare acte legislative are următoarele atribuţii:

a) redactează şi colaţionează forma adoptată de Senat a proiectelor de lege cu care este sesizat, precum şi forma finală a legii, în vederea promulgării;

b) întocmeşte şi colaţionează rapoartele cuprinzând textele aflate în mediere sau în divergenţă pentru şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului;

c) organizează desfăşurarea şedinţelor de mediere şi redactează procesul-verbal al şedinţei, în conformitate cu soluţiile stabilite de comisie;

d) redactează şi colaţionează hotărârile, moţiunile, apelurile, declaraţiile şi alte acte cu caracter politic adoptate de Senat;

e) întocmeşte şi colaţionează forma pentru republicare a legii.

Art.31.- Direcţia pentru organizarea lucrărilor plenului Senatului , prin serviciile sale, are următoarele atribuţii:

a) pune la dispoziţie datele, informaţiile şi documentele necesare elaborării proiectului ordinii de zi şi al programului de lucru al plenului Senatului;

b) asigură multiplicarea şi distribuirea materialelor legislative şi a altor materiale necesare desfăşurării activităţii plenului Senatului;

c) ţine evidenţa generală a senatorilor şi asigură înregistrarea prezenţei acestora la şedinţele Senatului;

d) înregistrează şi ţine evidenţa cererilor şi a concediilor aprobate senatorilor, precum şi a absenţelor acestora la şedinţele Senatului şi întocmeşte situaţiile privind absenţele nemotivate, pe care le înaintează serviciilor interesate şi grupurilor parlamentare;

e) colaborează cu serviciile similare de la Camera Deputaţilor şi de la Guvern pentru buna desfăşurare a lucrărilor plenului Senatului şi a şedinţelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului;

f) ţine evidenţa interpelărilor şi întrebărilor formulate de senatori şi urmăreşte răspunsurile Guvernului;

g) asigură stenografierea lucrărilor plenului Senatului şi ale şedinţelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului şi pregăteşte stenogramele pentru publicarea lor în Monitorul Oficial;

h) asigură constituirea arhivei curente a direcţiei, potrivit legii;

i) îndeplineşte orice alte atribuţii din dispoziţia şefului de departament şi a Secretarului general.

Serviciul pentru asigurarea lucrărilor plenului Senatului are următoarele atribuţii :

a) ţine evidenţa componenţei nominale a comisiilor Senatului şi ale Parlamentului, a grupurilor parlamentare, precum şi evidenţa senatorilor pe circumscripţii electorale şi grupuri parlamentare;

b) asigură afişarea ordinii de zi, a moţiunilor, a moţiunilor de cenzură, precum şi a interpelărilor şi întrebărilor la locul stabilit;

c) pregăteşte mapa pentru preşedintele de şedinţă;

d) ia măsuri pentru asigurarea condiţiilor necesare în sala de şedinţe pentru desfăşurarea lucrărilor Senatului;

e) asigură condiţiile tehnice pentru exprimarea votului, în raport cu modalitatea de vot hotărâtă;

f) ţine evidenţa generală a senatorilor (alfabetic, pe circumscripţii electorale, pe partide şi formaţiuni politice, grupuri parlamentare etc.) şi a schimbărilor survenite pe timpul exercitării mandatului;

g) asigură înregistrarea prezenţei senatorilor la şedinţele Senatului şi informarea preşedintelui de şedinţă asupra cvorumului;

h) înregistrează şi ţine evidenţa cererilor şi a concediilor aprobate senatorilor, precum şi a absenţelor acestora de la şedinţele Senatului sau de la cele comune cu Camera Deputaţilor;

i) asigură accesul invitaţilor în sala de şedinţă;

j) asigură multiplicarea, în numărul necesar de exemplare, a proiectelor şi propunerilor legislative, a rapoartelor ce se prezintă Senatului sau Parlamentului, a propunerilor de numiri şi alegeri în funcţii, potrivit legii, pe care le distribuie senatorilor;

k) transmite în vederea multiplicării, rapoartele întocmite de comisiile Senatului şi de comisiile comune cu Camera Deputaţilor, pe care le distribuie senatorilor;

l) transmite spre multiplicare şi distribuie senatorilor şi Guvernului ordinea de zi şi programul de lucru al Senatului;

m) asigură difuzarea monitoarelor oficiale, a colecţiilor de legi, precum şi a altor materiale;

n) îndeplineşte orice alte atribuţii, din dispoziţia directorului sau a şefului de departament.

 

(2) Serviciul interpelări, întrebări şi stenograme are următoarele atribuţii:

a) ţine evidenţa interpelărilor şi întrebărilor în ordinea prezentării lor în şedinţele Senatului şi le transmite Guvernului;

b) urmăreşte primirea răspunsurilor la interpelările şi întrebările formulate în şedinţele Senatului, informează Biroul permanent şi asigură difuzarea acestora către senatori;

c) întocmeşte note, sinteze şi alte materiale cu privire la întrebări şi interpelări;

d) ţine evidenţa declaraţiilor politice formulate de senatori în plenul Senatului;

e) pregăteşte forma finală a stenogramelor ce se publică în Monitorul Oficial al României, asigurând din punct de vedere gramatical şi ortografic acurateţea textelor acestora şi exactitatea transcrierii lor în conformitate cu înregistrarea de pe banda magnetică;

f) transmite stenogramele plenului Senatului şi ale şedinţelor comune ale celor două Camere, spre publicare, la Monitorul Oficial;

g) redactează sumarul şedinţelor Senatului şi ale şedinţelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului, după caz, şi îl transmite, odată cu stenogramele, la Monitorul Oficial, pentru publicare;

h) furnizează datele şi informaţiile rezultate din stenograme, necesare redactării formei finale a proiectului de lege, precum şi pentru întocmirea unor documente, sinteze, note;

i) ţine legătura cu Monitorul Oficial, în vederea publicării stenogramelor;

j) păstrează, în sistem informatizat, stenogramele şedinţelor Senatului sau ale şedinţelor comune ale Camere Deputaţilor şi Senatului, după caz;

k) asigură arhivarea, potrivit legii, a originalelor stenogramelor, interpelărilor şi a răspunsurilor la acestea, precum şi a declaraţiilor politice;

l) pune la dispoziţia senatorilor şi deputaţilor, la cerere, intervenţiile acestora din cadrul şedinţelor plenului Senatului sau a şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, după caz;

m) îndeplineşte orice alte atribuţii din dispoziţia directorului sau a şefului de departament.

Biroul stenografi:

a) organizează şi asigură stenografierea şedinţelor prin programarea stenografilor la şedinţele plenului Senatului, ale celor două Camere ale Parlamentului, ale Biroului permanent al Senatului ale Birourilor permanente reunite, precum şi a unor comisii permanente, la cerere;

b) urmăreşte înregistrarea pe bandă magnetică şi casete, a şedinţelor şi asigură stenografierea şi verificarea transcrierii dezbaterilor din şedinţele Senatului şi ale şedinţelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului, după caz;

c) asigură confruntarea cu banda magnetică a stenogramelor şedinţelor în plen ale Senatului şi ale şedinţelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului;

d) asigură înregistrarea, pe dischetă, a diverselor intervenţii din cadrul şedinţelor, la solicitarea senatorilor sau a grupurilor parlamentare;

e) pune la dispoziţia deputaţilor, la cerere, intervenţiile acestora în şedinţele comune ale celor două Camere;

f) asigură, la cererea senatorilor, condiţiile necesare pentru examinarea exactităţii stenogramei cu banda magnetică, înainte de publicarea în Monitorul Oficial, şi le eliberează copii după stenograme;

g) ţine legătura cu serviciile similare din structura Camerei Deputaţilor pentru pregătirea stenografierii şedinţelor comune.

Art.32.- Direcţia informare şi documentare are următoarele atribuţii:

a) pune la dispoziţia senatorilor, a Biroului permanent şi a comisiilor permanente, a grupurilor parlamentare şi a celorlalte departamente din Senat, la cererea acestora, informaţii, sinteze documentare, lucrări de specialitate şi alte materiale necesare activităţii legislative;

b) elaborează studii, sinteze şi analize comparative asupra unor probleme din domeniul legislativ, economic, social, la solicitarea Biroului permanent, a comisiilor permanente, a grupurilor parlamentare, a şefului de departament sau a Secretarului general;

c) elaborează analize de drept comparat asupra unor probleme legislative de larg interes, la solicitarea Biroului permanent, a grupurilor parlamentare, a comisiilor permanente şi a Secretarului general;

d) gestionează materialele informative transmise la Senat de către instituţiile publice din ţară, precum şi materialele transmise de către parlamentele altor ţări şi instituţii interparlamentare internaţionale şi elaborează buletine şi sinteze tematice referitoare la aceste materiale;

e) asigură schimbul de materiale informative referitoare la activităţile legislative şi parlamentare ale Senatului cu compartimentele similare din parlamentele altor ţări;

f) elaborează proiectele planurilor anuale de schimburi reciproce de materiale informative legislative şi parlamentare;

g) traduce unele materiale documentare, în limba română, necesare activităţii parlamentare, la solicitarea Biroului permanent, a grupurilor parlamentare, a comisiilor permanente şi a Secretarului general;

h) asigură unele informaţii necesare sistemului de pagină WEB a Senatului şi predarea acestora la termenele stabilite;

i) valorifică, în beneficiul Senatului, potenţialul internaţional de informaţii legislative şi parlamentare oferit de sistemul INTERNET;

j) elaborează şi asigură materiale de prezentare a activităţii Senatului în limbi de circulaţie internaţională, în vederea schimbului de informaţii cu parlamentele altor ţări;

k) colaborează cu compartimentele de informare-documentare din parlamentele altor ţări şi din instituţiile parlamentare internaţionale, precum şi cu compartimentele şi instituţiile de informare-documentare autohtone;

l) participă la organizarea de conferinţe, seminarii, simpozioane, întâlniri interne şi internaţionale cu teme din domeniul parlamentar;

m) răspunde de realizarea activităţii de constituire a arhivei curente a direcţiei, potrivit legii;

n) îndeplineşte orice alte atribuţii din dispoziţia şefului de departament sau a Secretarului general.

Art.33.- Biblioteca:

a) gestionează, întreţine în utilizarea curentă şi dezvoltă fondul de carte şi de alte tipuri de publicaţii ale bibliotecii Senatului;

b) organizează serviciile de bibliotecă pentru buna deservire a senatorilor, a membrilor Biroului permanent, a grupurilor parlamentare, a comisiilor permanente şi a salariaţilor din serviciile Senatului;

c) elaborează şi difuzează, informatizat, buletinul bibliografic trimestrial al cărţilor intrate în bibliotecă;

d) elaborează şi difuzează, informatizat, buletinul analitic (lunar) cu articole din publicaţiile periodice referitoare la activităţile legislative şi parlamentare;

e) încarcă, actualizează şi menţine în exploatare curentă baza de date TINLIB a bibliotecii Senatului, prin prelucrarea în conţinut a cărţilor şi publicaţiilor;

f) colaborează cu biblioteca Camerei Deputaţilor, cu Biblioteca de Stat şi cu alte biblioteci din ţară, care prezintă interes pentru documentarea legislativă şi parlamentară;

g) realizează comunicaţii informatizate cu bibliotecile autohtone şi ale altor parlamente;

h) colaborează şi realizează schimbul de cărţi şi publicaţii cu bibliotecile altor parlamente.

 

CAPITOLUL VI

DEPARTAMENTUL PENTRU INFORMATICĂ, BUGET, CONTABILITATE ŞI LOGISTICĂ

 

Art.34.- (1) Departamentul pentru Informatică, Buget, Contabilitate şi Logistică organizează condiţiile şi asigură fondurile necesare pentru desfăşurarea activităţii Senatului.

(2) În acest scop, Departamentul pentru Informatică, Buget, Contabilitate şi Logistică îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) gestionează patrimoniul Senatului;

b) elaborează bugetul Senatului şi întocmeşte execuţia bugetară anuală;

c) asigură şi răspunde pentru utilizarea raţională şi eficientă a fondurilor alocate pentru activitatea curentă şi pentru investiţii;

d) asigură informatizarea activităţii parlamentare şi logistica necesară Senatului;

e) administrează bazele de date specifice activităţilor parlamentare şi a sistemului de pagini WEB cu informaţii publice referitoare la activitatea Senatului, puse la dispoziţia utilizatorilor prin INTERNET;

f) asigură şi pregăteşte spaţiile şi dotarea necesară pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii Senatului;

g) asigură desfăşurarea în bune condiţii a activităţii birourilor senatoriale, atât din punct de vedere logistic cât şi din punct de vedere financiar;

h) asigură mijloace de transport auto pentru activităţile curente din sediul central al Senatului şi de la birourile senatoriale, cât şi pentru acţiunile de protocol organizate de Senat;

i) colaborează cu alte instituţii administrative pentru realizarea unor activităţi tehnice, economice sau administrative;

j) îndeplineşte orice alte sarcini încredinţate de Secretarul general al Senatului sau de Biroul permanent.

Art.35.- Direcţia informatizarea activităţilor parlamentare are următoarele atribuţii:

a) introduce, aplică şi utilizează noile tehnologii din domeniul tehnologiei informaţiilor în sistemul informatic din Senat;

b) stabileşte politicile de securitate la nivelul reţelei de calculatoare a Senatului, a calculatoarelor de tip server şi a aplicaţiilor informatice;

c) elaborează, în colaborare cu serviciile din Senat, cerinţele informaţionale pentru optimizarea şi informatizarea activităţilor parlamentare;

d) elaborează proiecte, caiete de sarcini, sisteme de programe, programe pentru baze de date şi aplicaţii informatice parlamentare;

e) administrează bazele de date aflate în exploatare în Senat;

f) proiectează, organizează, implementează, menţine în funcţiune şi dezvoltă sistemul de pagini WEB cu informaţii publice referitoare la activitatea Senatului;

g) informatizează activităţile birourilor senatoriale şi le interconectează la reţeaua Senatului pentru asigurarea accesului la bazele de date specifice ale Senatului;

i) organizează cursuri intensive şi acordă asistenţă tehnică în însuşirea de către senatori şi personalul din serviciile Senatului a tehnicilor de lucru cu calculatorul electronic. Elaborează şi difuzează instrucţiunile tehnice pentru utilizarea produselor informatice hard şi soft.

(1) Serviciul baze de date şi aplicaţii informatice parlamentare:

a) elaborează, în colaborare cu serviciile din Senat, cerinţele informaţionale pentru optimizarea şi informatizarea activităţii parlamentare;

b) elaborează proiecte, caiete de sarcini, sisteme de programe, programe pentru baze de date şi aplicaţii informatice parlamentare;

c) organizează cursuri intensive şi acordă asistenţă tehnică în însuşirea de către senatori şi personalul din serviciile Senatului, a tehnicilor de lucru cu calculatorul electronic; elaborează şi difuzează instrucţiunile tehnice pentru utilizarea produselor informatice hard şi soft;

d) asigură perfecţionarea profesională a specialiştilor din cadrul Direcţiei pentru informatizarea activităţii parlamentare;

e) colaborează cu alte instituţii de profil pentru realizarea, într-o concepţie sistemică, a bazelor de date şi aplicaţiilor informatice legislative şi parlamentare;

f) colaborează cu serviciile din Senat pentru experimentarea, implementarea, menţinerea în exploatare şi dezvoltarea bazelor de date şi aplicaţiilor informatice din Senat;

g) proiectează, organizează, implementează, menţine în funcţiune şi dezvoltă sistemul de pagini WEB cu informaţii publice referitoare la activitatea Senatului;

h) publică în Internet/Intranet, prin intermediul serviciului WEB:

stenogramele şedinţelor plenului Senatului, Camerei Deputaţilor şi şedinţelor comune;

informaţiile despre stadiul actual şi istoricul iniţiativelor legislative din Senat;

documentele legislative asociate iniţiativelor legislative;

informaţiile privind întrebările şi interpelările formulate de senatori;

i) instalează, configurează şi administrează următoarele categorii de servere:

servere de aplicaţii

servere pentru bazele de date

servere pentru WEB

servere de fişiere

serverul pentru biblioteca TINLIB

 

(2) Biroul reţea Senat şi ingineri de sistem:

a) gestionează fişierul cu produse informatice din Senat, asigură întreţinerea tehnică şi dezvoltarea reţelei de microcalculatoare a Senatului;

b) realizează interconectarea birourilor senatoriale la reţeaua Senatului, pentru asigurarea accesului la bazele de date specifice ale Senatului;

c) asigură asistenţă tehnică de specialitate utilizatorilor de produse informatice din cadrul Senatului;

d) actualizează, anual, concepţia de realizare a sistemului informatic integrat al Senatului;

e) instalează, configurează şi administrează următoarele categorii de calculatoare de tip server:

Servere pentru poşta electronică

Servere de nume pentru Internet

Servere de domeniu pentru Intranet

f) instalează, configurează şi administrează echipamentele de comunicaţie din cadrul reţelei locale de calculatoare a Senatului, de tip Router, Hub, Switch;

g) administrează traseele de comunicaţie pentru Reţeaua de calculatoare a Senatului;

h) asigură perfecţionarea profesională a specialiştilor din cadrul Direcţiei pentru informatizarea activităţii parlamentare;

i) defineşte şi implementează strategiile de securitate şi protecţie pentru toate resursele din cadrul reţelei de calculatoare a Senatului.

Art.36.- Direcţia buget – finanţe şi contabilitate are, în principal, următoarele atribuţii:

a) coordonează activitatea de elaborare a proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli al Senatului;

b) asigurară fondurile necesare pentru desfăşurarea activităţii Senatului;

c) utilizează şi gestionează mijloacele materiale şi băneşti;

d) întocmeşte execuţia bugetară prin respectarea normelor legale şi încadrarea în prevederile anuale aprobate.

(1) Serviciul buget şi contabilitate:

a) elaborează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al Senatului, în colaborare cu celelalte compartimente din serviciile Senatului, potrivit planului de achiziţii, normelor de consum şi notelor de calcul şi fundamentare pentru fiecare element din structura clasificaţiei bugetare;

b) transmite Ministerului Finanţelor Publice proiectul bugetului Senatului şi urmăreşte ca acesta să fie inclus în proiectul bugetului de stat, potrivit legii;

c) întocmeşte repartizarea pe trimestre a creditelor bugetare aprobate prin lege;

d) face propuneri de virare a creditelor bugetare, în cadrul bugetului aprobat, începând cu trimestrul III şi urmăreşte ca acestea să fie vizate şi aprobate conform competenţelor legale;

e) întocmeşte documentele pentru deschiderea lunară a creditelor bugetare, depunerea acestora la Ministerul Finanţelor Publice şi urmăreşte ca sumele aprobate să ajungă la timp în conturile Senatului;

f) întocmeşte lunar monitorizarea cheltuielilor de personal;

g) determină volumul mijloacelor financiare lunare şi elaborează documentaţiile cerute de lege necesare realizării programului de investiţii aprobat;

h) elaborează şi depune la Ministerul Finanţelor Publice inventarul anual privind bunurile din domeniul public al statului;

i) execută centralizarea planului de achiziţii la nivelul instituţiei şi urmăreşte execuţia acestuia trimestrial şi anual;

j) verifică şi avizează, pentru control financiar preventiv, în faza de angajare şi de plată, toate documentele care cuprind sau din care derivă operaţiuni patrimoniale privind modul de constituire, administrare şi utilizare a fondurilor prevăzute în bugetul Senatului, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului, utilizarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, cele din care derivă drepturi şi obligaţii faţă de persoanele juridice şi fizice, precum şi instrumentele de plată întocmite ca urmare a efectuării operaţiunilor respective;

k) întocmeşte note contabile pentru înregistrarea în conturile contabile a operaţiunilor bugetare efectuate;

l) întocmeşte balanţe de verificare sintetice şi analitice pentru operaţiunile bugetare reflectate în contabilitate;

m) organizează şi ţine evidenţa patrimoniului, potrivit legii;

n) urmăreşte reflectarea în contabilitate a debitelor create şi provenite din drepturi de personal, cheltuieli materiale şi servicii, precum şi lichidarea acestora;

o) analizează şi întocmeşte raportul de gestiune trimestrial şi anual şi îl supune examinării şi aprobării, potrivit reglementărilor legale;

p) elaborează ordine de inventariere, numirea comisiilor şi realizarea efectivă a acestora, primeşte listele de inventariere privind integritatea patrimoniului, stabileşte diferenţele faţă de situaţia scriptică şi întocmeşte raportul de gestiune a patrimoniului;

r) gestionează arhiva contabilă şi răspunde de păstrarea, conform legii, a documentelor contabile;

s) răspunde de aplicarea normelor legale privind finanţele publice, de conducerea contabilităţii şi a controlului financiar preventiv;

t) întocmeşte şi predă arhiva serviciului, potrivit legii.

(2) Serviciul salarizare:

a) aplică prevederile legale cu privire la sistemul de salarizare şi răspunde de respectarea acestora;

b) fundamentează cheltuielile de personal în vederea elaborării bugetului de cheltuieli al Senatului şi răspunde de respectarea defalcării pe destinaţii a fondului de salarii aprobat;

c) întocmeşte statele de plată pentru:

– indemnizaţiile senatorilor;

– diurna de deplasare la lucrările Parlamentului;

– decontarea carburanţilor în cazul deplasării senatorilor cu maşina proprietate personală la Parlament (dus-întors);

– decontarea cazării particulare în cazul senatorilor care nu au domiciliul în municipiul Bucureşti;

d) întocmeşte statele de plată privind drepturile salariale ale personalului din serviciile Senatului şi de la birourile senatoriale, calculează drepturile de concedii medicale, concedii de odihnă, compensarea în bani a concediilor neefectuate, ore suplimentare şi de noapte;

e) întocmeşte state de plată pentru colaboratorii externi;

f) calculează deconturile de deplasare în teritoriu ale senatorilor şi ale personalului birourilor senatoriale;

g) întocmeşte centralizatorul statelor de salarii, calculează obligaţiile Senatului faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondul de sănătate, fondul de şomaj şi emite ordinele de plată pentru aceste obligaţii;

h) întocmeşte situaţiile privind plata drepturilor salariale către Trezoreria Statului, precum şi planificarea lunară a cheltuielilor de personal;

i) întocmeşte fişele individuale de evidenţă a salariilor;

j) calculează şi propune repartizarea fondului de premiere trimestrial şi premiul anual în funcţie de bugetul aprobat;

k) stabileşte coeficienţii de deducere suplimentară în funcţie de datele înscrise în fişa fiscală a fiecărui salariat;

l) elaborează fişele fiscale FF1 pentru veniturile din salarii la funcţia de bază şi FF2 pentru alte venituri decât cele de la funcţia de bază, pentru întreg personalul Senatului şi pentru colaboratorii externi;

m) efectuează regularizarea anuală a impozitului pe salarii conform legii;

n) transmite lunar Declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat ;

o) întocmeşte dări de seamă statistice privind cheltuielile de personal şi declaraţia privind obligaţiile de plată la Fondul de asigurări de sănătate;

p) întocmeşte şi predă arhiva serviciului, potrivit legii.

(3) Serviciul trezorerie şi plan valutar:

a) participă la fundamentarea proiectului bugetului de cheltuieli al Senatului împreună cu Serviciul buget şi contabilitate;

b) urmăreşte operativ, în fiecare zi, repartizarea cheltuielilor efective pe capitole şi articole bugetare în vederea încadrării în deschiderile de credite;

c) întocmeşte planul valutar pe destinaţii de folosire a acestuia împreună cu celelalte servicii ale Senatului;

d) elaborează devizele estimative de cheltuieli – aferente acţiunilor de relaţii externe, pe baza normativelor în vigoare şi a notelor de fundamentare elaborate de Direcţia relaţii parlamentare externe şi le supune aprobării Biroului permanent al Senatului;

e) efectuează, după caz, corectarea devizelor estimative de cheltuieli prevăzute la lit.d), înainte sau după aprobarea Biroului permanent al Senatului pe baza referatelor explicative elaborate de Direcţia relaţii parlamentare externe; devizul corectat şi referatul explicativ sunt supuse aprobării Biroului permanent;

f) asigură rezervarea locurilor pentru transportul în trafic internaţional şi propune compania de transport şi ruta de transport cea mai avantajoasă, în colaborare cu Direcţia de relaţii parlamentare externe;

g) achiziţionează biletele de avion sau tren pe rute externe;

h) predă diurnele în valută şi biletele de transport conform devizului aprobat individual fiecărei persoane care se deplasează în străinătate sau gestionarului de fonduri împuternicit prin referat (memorandum);

i) primeşte şi verifică decontul de cheltuieli, îl supune aprobării şi îl înregistrează în evidenţa contabilă;

j) urmăreşte operativ, pe număr de zile pe fiecare senator şi angajat al Senatului, toate cheltuielile efective în valută cu corespondenţa în lei pentru deplasările externe;

k) gestionează documentele aprobate şi le arhivează, împreună cu decontul de cheltuieli şi anexele acestuia;

l) întocmeşte devizele interne şi le supune aprobării, pentru vizitele unor delegaţii parlamentare străine care efectuează vizite în România, precum şi cu ocazia vizitelor unor oaspeţi străini la Senat;

m) ţine evidenţa operativă a acestor devize şi verifică respectarea baremurilor de cheltuieli;

n) întocmeşte ordinele de plată aferente plăţilor Senatului, obţine viza de control financiar preventiv, şi le înaintează, împreună cu borderoul aferent, la Direcţia de trezorerie şi contabilitate publică a municipiului Bucureşti;

o) verifică şi avizează documentaţiile privind cheltuielile de transport, diurnă şi cazare în teritoriu ale personalului angajat al Senatului;

p) aplică şi încasează penalizările stabilite prin lege;

r) întocmeşte documentele necesare ordonanţării plăţilor din buget în lei şi valută;

s) întocmeşte documentele necesare pentru ridicarea şi depunerea numerarului de la bancă, pentru procurarea şi ridicarea valutei pentru deplasările externe;

ş) ţine evidenţa plăţilor de casă, pe baza notelor contabile de bancă şi casă, pe măsura efectuării acestora;

t) asigură zilnic, prin casierie, drepturile în numerar cuvenite senatorilor şi personalului Senatului, precum şi valuta necesară, după caz; încasează orice venituri cuvenite bugetului;

ţ) întocmeşte documentele şi urmăreşte plata cotizaţiilor la organizaţiile internaţionale la care este afiliat Parlamentul României;

u) colaborează cu Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice, Banca Comercială Română şi Direcţia de trezorerie şi contabilitate publică a municipiului Bucureşti;

v) organizează şi ţine evidenţele operative şi financiare specifice serviciului;

w) întocmeşte şi predă arhiva serviciului, în condiţiile legii.

Art.37.- Direcţia tehnică – administrativă, prin serviciile sale, îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) asigură şi pregăteşte spaţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii Senatului;

b) întocmeşte, împreună cu celelalte direcţii, planul fizic şi valoric privind dotarea cu bunuri necesare activităţii Senatului şi se preocupă de achiziţionarea acestora;

c) organizează activitatea de aprovizionare cu materiale şi stabileşte măsuri pentru depozitarea şi distribuirea acestora, conform normelor şi nevoilor de consum;

d) propune, în bugetele anuale ale Senatului, fondurile necesare pentru aprovizionarea cu utilaje, piese şi materiale necesare funcţionării acestora;

e) asigură şi răspunde de buna funcţionare a aparaturii şi instalaţiilor din dotarea Senatului, prin încheierea de contracte de service, contracte de lucrări şi altele asemenea;

f) verifică şi avizează situaţiile de plată şi facturile emise pentru achitarea lucrărilor şi prestaţiilor;

g) avizează, în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii, efectuarea operaţiunilor patrimoniale, reieşite din activitatea direcţiei;

h) stabileşte măsurile pentru dotarea şi instalarea telefoanelor obişnuite, speciale şi mobile, verifică şi avizează notele de plată;

i) asigură funcţionarea în bune condiţii a tuturor instalaţiilor din sediul Senatului, prin executarea tuturor lucrărilor de întreţinere tehnică, cu personal propriu sau prin alte unităţi;

j) stabileşte măsurile necesare pentru păstrarea şi conservarea obiectelor de inventar şi repararea acestora;

k) organizează evidenţa bunurilor de inventar, conform registrului de inventariere, le repartizează conform aprobărilor şi urmăreşte folosirea acestora în bune condiţii;

l) participă la efectuarea inventarierii bunurilor din gestiunea Senatului; face propuneri pentru declasarea şi casarea bunurilor uzate fizic sau moral şi înlocuirea acestora;

m) asigură înregistrarea pe suport magnetic a lucrărilor şedinţelor în plen, ale comisiilor de specialitate şi a altor acţiuni organizate de Senat;

n) păstrează documentaţia clădirii în care îşi desfăşoară activitatea Senatul, precum şi toate documentele privind modul de repartizare şi utilizare a spaţiilor din dotarea acestuia;

o) răspunde de realizarea activităţii de constituire a arhivei curente a direcţiei, potrivit legii.

(1) Serviciul tehnic îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) asigură buna funcţionare a aparaturii din dotarea Senatului prin acţiuni proprii şi în colaborare cu unităţi specializate, prin încheierea de contracte de lucrări;

b) întocmeşte grafice şi planuri de revizii tehnice periodice pentru aparatura din dotarea Senatului;

c) participă la elaborarea planurilor anuale de aprovizionare, cu propuneri pentru contracte de servicii, reparaţii, execuţie de lucrări, piese de schimb şi consumabile pentru aparatura din dotarea Senatului;

d) asigură derularea, conform prevederilor, a contractelor de lucrări referitoare la aparatura şi instalaţiile tehnice din dotarea Senatului;

e) face propuneri pentru planul fizic şi valoric privind dotarea cu bunuri necesare activităţii Senatului;

f) face propuneri privind comisiile pentru achiziţia de bunuri şi servicii din domeniul propriu de activitate şi asigură desfăşurarea corespunzătoare a acesteia potrivit normelor legale;

g) organizează evidenţa şi arhivarea documentelor referitoare la achiziţia de bunuri şi servicii ;

h) colaborează cu Serviciul administrativ la depozitarea, distribuirea, inventarierea şi ţinerea evidenţei echipamentelor tehnice din dotarea Senatului;

i) asigură funcţionarea corespunzătoare a echipamentelor electronice de la sala Omnia (sonorizare, înregistrare audio, sistem video, sistem de vot);

j) asigură dotarea sălilor de conferinţe cu echipamentele necesare (sonorizare, înregistrare audio, traducere simultană);

k) organizează şi asigură desfăşurarea activităţilor de multiplicare şi legătorie.

Atelierul electronică, sonorizare, acustică şi înregistrare:

a) asigură înregistrarea audio a lucrărilor în plen ale Senatului şi ale comisiilor de specialitate;

b) asigură sonorizarea sălilor de conferinţe şi înregistrarea audio a activităţilor desfăşurate;

c) asigură verificarea, întreţinerea şi repararea sistemului electronic de votare de la sala Omnia;

d) asigură verificarea, întreţinerea şi repararea aparaturii audio/video;

e) asigură întreţinerea echipamentelor de sonorizare şi de conferinţe.

Atelierul multiplicare şi legătorie :

a) asigură buna funcţionare a echipamentelor de multiplicat din dotarea Senatului prin acţiuni proprii şi în colaborare cu unităţi specializate;

b) asigură multiplicarea materialelor legislative şi a altor materiale necesare desfăşurării lucrărilor în plen ale Senatului;

c) asigură multiplicarea materialelor legislative pentru reprezentanţii presei acreditaţi să participe la şedinţele Senatului;

d) asigură multiplicarea materialelor, de mare volum, necesare şedinţelor Biroului permanent;

e) asigură multiplicarea rapoartelor întocmite de comisiile de specialitate ale Senatului şi de comisiile de mediere pentru a fi distribuite la senatori;

f) asigură buna desfăşurare a activităţilor de legare, broşare şi capsare;

g) asigură legarea tuturor documentelor, care urmează a fi arhivate.

 

(2) Serviciul administrativ:

a) asigură pregătirea sălilor, saloanelor şi cabinetelor pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor de primire a delegaţiilor şi personalităţilor de către Biroul permanent şi de către comisiile Senatului;

b) asigură desfăşurarea activităţii de curăţenie, potrivit necesităţilor Senatului;

c) ţine evidenţa bunurilor din inventar şi le repartizează conform aprobărilor;

d) participă la efectuarea inventarierilor de bunuri şi face propuneri pentru declasarea şi casarea mijloacelor fixe sau obiectelor de inventar;

e) întocmeşte programe pentru executarea unor lucrări de reparaţii la construcţii şi instalaţii şi transmite comenzi pentru elaborări de documentaţii, în acest sens;

f) verifică şi propune, spre aprobare, situaţiile de lucrări şi confirmă dacă documentele de plată sunt conforme cu lucrările executate;

g) urmăreşte buna funcţionare a echipamentelor şi instalaţiilor ce fac obiectul contractului cu SAIPSAP şi intervine ori de câte ori este nevoie pentru ca acesta să-şi îndeplinească la timp toate obligaţiile contractuale;

h) asigură cazarea senatorilor care nu au domiciliul în Bucureşti, prin convenţii cu unităţi hoteliere din Capitală;

i) urmăreşte modul de gestionare a bunurilor şi stabileşte măsuri pentru păstrarea în bune condiţii a tuturor bunurilor din inventarul Senatului;

j) întocmeşte liste cu necesarul de materiale şi piese de schimb pentru desfăşurarea activităţii tehnice de întreţinere;

k) face propuneri pentru aprovizionarea cu materiale necesare activităţii administrative şi repartizarea acestora, conform normelor de consum;

l) întocmeşte grafice pentru executarea unor lucrări de reparaţie ale clădirii şi instalaţiilor aferente;

m) instruieşte şi îndrumă personalul tehnic şi administrativ pe linia protecţiei muncii şi prevenirii incendiilor, întocmeşte planul de măsuri privind dotarea cu mijloace PSI şi respectarea normelor în acest domeniu, păstrează în permanenţă legătura cu instituţiile statului din aceste domenii, participând la instructajele şi controalele periodice organizate de acestea;

n) întocmeşte necesarul de materiale de curăţenie pe baza normelor de consum;

o) stabileşte măsuri pentru colectarea şi evacuarea gunoaielor;

p) organizează şi urmăreşte recuperarea maculaturii şi predarea ei la unităţile colectoare;

r) asigură buna funcţionare a bufetelor din sediul Senatului şi a restaurantului;

s) asigură actualizarea şi publicarea periodică a agendei de telefoane a Senatului, împreună cu Direcţia resurse umane şi paşapoarte;

ş) urmăreşte încheierea convenţiilor cu Societatea de transport călători pe căile ferate şi TAROM referitoare la transportul intern al senatorilor, precum şi modul de decontare a cheltuielilor de transport;

t) răspunde de realizarea activităţii de constituire a arhivei curente a serviciului, potrivit legii.

(3) Serviciul aprovizionare:

a) întocmeşte planul de aprovizionare cu bunuri şi materiale necesare desfăşurării activităţii Senatului, pe baza solicitărilor de la departamente, direcţii şi servicii;

b) întocmeşte dosare de achiziţie şi emite comenzi pentru îndeplinirea planului de aprovizionare;

c) testează piaţa în vederea selectării celor mai convenabili furnizori;

d) asigură aprovizionarea cu piese de schimb electrice şi mecanice, conform planurilor aprobate;

e) asigură achiziţionarea, la cerere, a unor articole de protocol;

f) asigură depozitarea şi păstrarea în condiţii corespunzătoare a bunurilor achiziţionate;

g) ţine evidenţa stocurilor depozitate;

h) distribuie către departamente, direcţii şi servicii, bunuri, în conformitate cu aprobările şi normele de consum existente;

i) colaborează cu celelalte servicii din Direcţia tehnică-administrativă la inventarierea bunurilor din dotarea Senatului;

j) asigură comenzi pentru tipărituri (agende, calendare, cărţi de vizită, invitaţii) şi plata acestora, conform normelor în vigoare;

k) asigură publicarea în presă a anunţurilor elaborate de Direcţia resurse umane şi paşapoarte, precum şi plata acestora;

l) întocmeşte şi predă arhiva serviciului.

Art.38.- Direcţia birouri senatoriale are următoarele atribuţii:

•  elaborează baremurile de cheltuieli şi normele de consum, în funcţie de sumele alocate pe articole bugetare, le supune spre aprobare Biroului permanent al Senatului şi le comunică birourilor senatoriale;

•  elaborează metodologia de decontare a cheltuielilor birourilor senatoriale şi normele de utilizare a autoturismelor, conform prevederilor legale;

•  stabileşte necesarul de obiecte de inventar şi mijloace fixe pentru birourile senatoriale şi prevede în buget sumele necesare achiziţionării acestora;

•  normează şi organizează evidenţa parcului auto al birourilor senatoriale; urmăreşte modul de întreţinere, exploatare şi reparare a acestora, precum şi realizarea clauzelor prevăzute în contractele de asigurare;

•  asigură necesarul lunar de carburanţi, avizează modul de justificare a acestora, urmăreşte încadrarea în normele de consum şi răspunde de depunerea la termen a situaţiilor lunare la serviciul buget şi contabilitate, pentru înregistrarea acestora în evidenţele contabile ale Senatului;

•  participă la întocmirea proiectului de buget al Senatului – partea referitoare la cheltuielile birourilor senatoriale;

•  întocmeşte şi răspunde pentru ţinerea la zi a evidenţei primare pentru acordarea de avansuri băneşti şi întocmirea deconturilor de cheltuieli pentru birourile senatoriale;

•  urmăreşte întocmirea contractelor de închiriere şi prestări servicii pentru birouri senatoriale şi răspunde de realizarea clauzelor;

•  întocmeşte şi actualizează permanent listele cu adresele şi telefoanele birourilor senatoriale;

•  testează şi instruieşte şoferii în momentul angajării;

•  organizează, periodic, inventarierea bunurilor din dotarea birourilor senatoriale, stabileşte modul de preluare a bunurilor la sfârşit de mandat şi distribuirea lor noilor senatori;

•  transmite în teritoriu toate hotărârile care reglementează activitatea birourilor senatoriale;

•  asigură legătura între Senat şi alte instituţii (primării, prefecturi, societăţi de asigurare, Romtelecom, reţeaua de service auto) implicate în desfăşurarea activităţii birourilor senatoriale;

•  avizează, în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii efectuarea operaţiunilor patrimoniale reieşite din activitatea direcţiei;

•  răspunde de constituirea arhivei curente a direcţiei, potrivit legii.

Art.39.- Direcţia transporturi , prin serviciile sale, are următoarele atribuţii:

a) asigură necesităţile de transport cu autovehicule ale membrilor Biroului permanent, senatorilor din comisiile Senatului, din grupurile parlamentare, precum şi ale personalului din serviciile Senatului;

b) asigură mijloacele de transport adecvate pentru acţiunile de protocol şi vizitele parlamentare, ce se realizează la nivelul Senatului;

c) asigură întocmirea evidenţei specifice a parcului auto propriu al Senatului;

d) menţine legătura cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, precum şi cu alte instituţii abilitate, pentru aplicarea tuturor normelor legale apărute în activitatea de transporturi auto;

e) informează operativ conducerea departamentului asupra greutăţilor sau lipsurilor întâmpinate şi face propuneri pentru remedierea lor;

f) întocmeşte planul de dotare pentru completarea parcului auto şi urmăreşte realizarea lui;

g) avizează, în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii, efectuarea operaţiunilor patrimoniale reieşite din activitatea direcţiei;

h) urmăreşte realizarea clauzelor din contractele de asigurări auto pentru autovehiculele din parcul Senatului.

 

(1) Serviciul întreţinere şi reparaţii parc auto:

 

a) îndrumă şi coordonează activitatea de întreţinere şi reparaţii a parcului auto;

b) întocmeşte necesarul de lubrifianţi, piese de schimb şi materiale necesare întreţinerii şi reparării parcului auto din dotarea Senatului;

c) urmăreşte întocmirea fişelor de instructaj pentru protecţia muncii la personalul direcţiei şi verifică eficienţa instructajelor efectuate;

d) ia măsuri pentru dotarea garajului şi atelierelor cu materiale specifice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor;

e) urmăreşte, lunar încadrarea autovehiculelor în normele specifice de consum de materiale şi piese auto , luând măsuri pentru recuperarea prejudiciului în cazul depăşirii nejustificate a acestora;

f) întocmeşte planul de măsuri cu privire la pregătirea autovehiculelor pentru sezonul de iarnă şi urmăreşte aplicarea lui;

g) întocmeşte graficul de revizii tehnice şi urmăreşte modul în care se desfăşoară controlul periodic al stării tehnice a autovehiculelor;

h) întocmeşte şi predă arhiva serviciului, potrivit legii.

 

(2) Serviciul dispecerat şi exploatare:

a) coordonează activitatea de exploatare a parcului auto;

b) repartizează şoferii pe autovehicule şi asigură acoperirea tuturor locurilor de muncă fixe cu mijloace de transport;

c) face instruirea şoferilor la angajare, privitor la condiţiile de muncă şi sarcinile ce le au de îndeplinit;

d) ţine evidenţa încadrării autovehiculelor în cotele de carburanţi aprobate prin normativ de către Biroul permanent;

e) întocmeşte lunar necesarul de carburanţi pentru parcul auto;

f) efectuează probele de consum pentru tipurile noi de autovehiculele intrate în parc, împreună cu comisia stabilită;

g) ia măsuri pentru respectarea normelor de disciplină la locurile de muncă şi face propuneri de sancţionare în caz de nerespectare;

h) urmăreşte lunar încadrarea autovehiculelor în normele specifice de consum de carburanţi şi ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului;

i) întocmeşte pontajul şi situaţia orelor suplimentare efectuate de personalul direcţiei;

j) urmăreşte ca predarea – primirea autovehiculelor să se efectueze pe bază de inventar şi proces-verbal;

k) coordonează activitatea dispeceratului auto;

l) pregăteşte şi predă arhiva curentă a serviciului, potrivit legii.

 

 

CAPITOLUL VII

DIRECŢIA RELAŢII

PARLAMENTARE EXTERNE

 

 

Art.40 .- (1) Direcţia relaţii parlamentare externe a Senatului asigură condiţiile necesare şi participă, în limitele competenţelor sale, la pregătirea şi realizarea acţiunilor prevăzute în Programul anual al activităţilor de relaţii externe ale Parlamentului României. În acest scop, colaborează cu Direcţia generală pentru relaţii externe a Camerei Deputaţilor, Cancelaria Preşedinţiei României, Secretariatul General al Guvernului şi Ministerul Afacerilor Externe, precum şi cu alte instituţii centrale implicate în activităţile de relaţii externe ale Senatului.

(2) Direcţia elaborează pentru fiecare acţiune de relaţii externe, inclusiv pentru acţiunile iniţiate la nivelul comisiilor permanente, grupurilor de prietenie, delegaţiilor permanente la organizaţiile parlamentare internaţionale etc., Nota de fundamentare pe care o supune aprobării Biroului permanent al Senatului, împreună cu avizul Comisiei pentru politică externă şi devizul estimativ de cheltuieli aferente (elaborat de către Serviciul trezorerie şi plan valutar, pe baza datelor concrete furnizate de direcţie: componenţa delegaţiei, perioada, varianta de transport etc.)

(3) Pentru realizarea sarcinilor sale, Direcţia întreţine relaţii funcţionale cu celelalte servicii ale Senatului.

 

(1) Serviciul pentru organizaţii parlamentare internaţionale are următoarele atribuţii:

a) urmăreşte evoluţia relaţiilor cu organismele multilaterale la care participă delegaţii parlamentare române; asigură contactele, face propuneri de cooperare în diverse domenii, pregăteşte vizitele în ţară ale unor delegaţii şi misiuni ale acestor organisme;

b) elaborează documentele – mandate, note, proiecte de intervenţii – necesare delegaţiilor parlamentare participante la acţiunile organismelor parlamentare respective – adunări generale, sesiuni plenare, reuniuni ale comisiilor;

c) elaborează materiale, teze de intervenţii pentru delegaţii parlamentare care participă la alte reuniuni ale organismelor internaţionale-parlamentare sau neparlamentare-colocvii, seminarii, mese rotunde;

d) asigură organizarea în ţară a unor reuniuni ale organismelor parlamentare internaţionale;

e) elaborează studii, analize, rapoarte privind activitatea acestor organisme parlamentare;

f) ţine legătura cu Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General al Guvernului şi Cancelaria Preşedinţiei pentru asigurarea convergenţei acţiunilor de politică externă a ţării noastre în relaţiile cu organismele multilaterale;

g) realizează documentarea necesară îndeplinirii atribuţiilor specifice;

h) asigură traducerea materialelor necesare îndeplinirii acestor atribuţii;

i) pregăteşte şi predă arhiva curentă a serviciului, potrivit legii.

 

(2) Serviciul relaţii bilaterale externe are următoarele atribuţii:

a) urmăreşte evoluţia relaţiilor cu parlamentele ţărilor din fiecare spaţiu geografic, în contextul ansamblului relaţiilor bi – şi multilaterale cu ţara respectivă; elaborează analize privind stadiul relaţiilor bilaterale şi, pe această bază, înaintează propuneri vizând extinderea şi diversificarea lor;

b) asigură perfectarea şi realizarea acţiunilor de relaţii bilaterale prevăzute în programul de activităţi externe al Parlamentului, ca şi a altor acţiuni iniţiate în afara programului;

c) pregăteşte materialele necesare pentru delegaţiile parlamentare române care efectuează vizite în străinătate, ca şi pentru delegaţiile străine care vizitează România: mandate, sinteze, punctaje pentru discuţii documentare; asigură perfectarea acţiunilor din programele vizitelor şi însoţirea delegaţiilor; întocmeşte rapoarte finale după încheierea vizitelor;

d) elaborează studii, analize, proiecte de declaraţii sau luări de poziţii, pe probleme concrete ale relaţiilor parlamentare bilaterale cu state ale zonei;

e) colaborează cu Ministerul Afacerilor Externe, Secretariatul General al Guvernului, Cancelaria Preşedinţiei, la realizarea în bune condiţii a acţiunilor bilaterale, ca şi pentru asigurarea convergenţei şi a eficienţei acestora;

f) colaborează cu Grupul Român al Uniunii Interparlamentare la realizarea acţiunilor pe linia grupurilor parlamentare de prietenie cu ţările fiecărui spaţiu geografic;

g) colaborează cu Serviciul analiză şi sinteză la perfectarea şi realizarea acţiunilor bilaterale aflate în programul de lucru al Comisiei pentru politică externă a Senatului;

h) colaborează cu experţii comisiilor permanente ale Senatului la perfectarea şi realizarea acţiunilor bilaterale pe linia acestora;

i) realizează documentarea necesară îndeplinirii atribuţiilor specifice;

j) asigură traducerea materialelor necesare îndeplinirii atribuţiilor direcţiei;

k) pregăteşte şi predă arhiva curentă a serviciului, potrivit legii.

 

(3) Serviciul analiză şi sinteză are următoarele atribuţii:

a) elaborează materiale de analiză, sinteză şi documentare privind probleme interne şi internaţionale aflate în atenţia Comisiei pentru politică externă a Senatului;

b) elaborează materiale de sinteză pentru delegaţiile parlamentare române participante la diverse manifestări internaţionale-conferinţe, simpozioane, sesiuni, mese rotunde, colocvii;

c) elaborează, pentru Comisia pentru politică externă a Senatului, proiecte de declaraţii, mesaje, luări de poziţii în probleme de politică externă;

d) perfectează contactele şi urmăreşte realizarea acţiunilor de relaţii cu comisiile de politică externă ale altor parlamente naţionale;

e) asigură asistenţa permanentă de specialitate pentru Comisia pentru politică externă şi pentru alte comisii ale Senatului;

f) ţine evidenţa poziţiilor, declaraţiilor, mesajelor şi a altor documente adoptate de Parlament, Preşedinţie, Guvern sau alte instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, în materie de politică externă;

g) urmăreşte presa internă şi internaţională, selectează articole de interes şi elaborează sinteze periodice în probleme de politică externă;

h) pregăteşte şi predă arhiva curentă a serviciului, potrivit legii.

 

CAPITOLUL VIII

DIRECŢIA RESURSE UMANE ŞI PAŞAPOARTE

Art.41. Direcţia resurse umane şi paşapoarte organizează şi asigură aplicarea legislaţiei în domeniul activităţii de personal, salarizare şi paşapoartelor oficiale.

În acest scop, Direcţia resurse umane şi paşapoarte are următoarele atribuţii:

1) întocmeşte Statul de funcţii, în conformitate cu structura organizatorică aprobată prin hotărâre a Senatului, şi-l prezintă spre aprobare, conform prevederilor legale;

2) întocmeşte documentaţia privind încadrarea personalului pe funcţii şi o prezintă, cu acordul şefilor de departamente, spre aprobare Secretarului general;

3) răspunde de organizarea examenelor şi concursurilor pentru încadrarea şi promovarea personalului;

4) întocmeşte evidenţa nominală pe funcţii pentru personalul de execuţie şi personalul de specialitate specifică, în vederea încadrării acestuia conform legii;

5) întocmeşte contractele de muncă pentru angajaţii Senatului;

6) răspunde de întocmirea, completarea, păstrarea şi evidenţa carnetelor de muncă, dosarelor individuale şi documentelor necesare la gestiunea personalului, în conformitate cu prevederile legale;

7) elaborează propuneri referitoare la evoluţia numărului de personal al Senatului, în vederea fundamentării fondului de salarii din proiectul bugetului;

8) aplică, împreună cu Direcţia buget, finanţe şi contabilitate, prevederile legale privind majorarea salariilor;

9) ţine evidenţa perioadelor de vechime în muncă şi în cadrul Senatului, pentru personalul din serviciile Senatului, în vederea acordării sporului de vechime şi stabilitate;

10) întocmeşte documentaţia necesară acordării sporului pentru muncă sistematică peste programul normal de lucru;

11) aplică prevederile legale privind acordarea concediilor de odihnă şi alte concedii ale personalului din cadrul Senatului;

12) creează, actualizează şi gestionează baza de date pentru angajaţii Senatului;

13) întocmeşte lucrările privind evidenţa şi mişcarea personalului;

14) întocmeşte documentaţia necesară privind contractele de colaborare prevăzute în Hotărârile Biroului permanent al Senatului;

15) eliberează şi vizează legitimaţiile de serviciu, permisele de vizitare şi celelalte categorii de legitimaţii pentru personalul Senatului şi colaboratorii externi;

16) asigură respectarea legii privind sancţiunile disciplinare aplicate salariaţilor Senatului;

17) urmăreşte prezenţa la serviciu a personalului din serviciile Senatului şi avizează pontajele întocmite de şefii de departamente;

18) ţine evidenţa orelor suplimentare prestate peste durata normală a timpului de lucru;

19) ţine evidenţa concediilor medicale şi, împreună cu Serviciul salarizare, completează cererile tip privind solicitarea drepturilor de asigurări sociale, altele decât pensiile;

20) asigură datele de personal necesare întocmirii dărilor de seamă statistice privind monitorizarea cheltuielilor de personal;

21) întocmeşte dosarele de pensie pentru senatori şi personalul Senatului care urmează a se pensiona şi le înaintează caselor teritoriale de pensii;

22) eliberează adeverinţele solicitate de senatori şi de personalul din serviciile Senatului;

23) organizează, lunar, permanenţa, în zilele libere şi sărbătorile legale, la cabinetul Secretarului general al Senatului;

24) ţine legătura cu Serviciul de Protecţie şi Pază care asigură paza sediului Senatului şi a celorlalte clădiri ce aparţin Senatului;

25) răspunde de realizarea activităţii de constituire a arhivei curente a direcţiei, potrivit legii;

26) întocmeşte documentaţia necesară obţinerii de paşapoarte oficiale şi vize pentru senatori şi personalul din serviciile Senatului atunci când se deplasează în misiuni oficiale în străinătate, în care sens colaborează cu Direcţia buget finanţe şi contabilitate a Senatului, Direcţia consulară a M.A.E., şi misiunile diplomatice acreditate la Bucureşti;

27) păstrează în gestiune şi garantează integritatea documentelor oficiale încredinţate – paşapoarte, acte de identitate etc., privitoare la deplasarea în străinătate a senatorilor şi personalului Senatului;

28) întocmeşte şi ţine evidenţa deţinătorilor de paşapoarte diplomatice şi de serviciu din cadrul Senatului;

29) întocmeşte baza de date pentru senatori, angajaţi şi coasiguraţii acestora, pe case de asigurări de sănătate, în conformitate cu declaraţia fiscală depusă potrivit legii şi a documentelor justificative prevăzute de legislaţia în domeniu;

30) actualizează şi transmite lunar către casele de asigurări de sănătate listele nominale ale asiguraţilor;

31) transmite către C.M.D.T.A.M.P. şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cererile – contract întocmite

Liberul acces la informaţiile de interes public

Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.

Art. 2. – În sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate sau instituţie publică, precum şi orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, potrivit Constituţiei;
b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei;
c) prin informaţie cu privire la datele personale se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.

CAPITOLUL II
Organizarea şi asigurarea accesului la informaţiile de interes public

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune privind accesul la informaţiile de interes public

Art. 3. – Asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop.
Art. 4. – (1) Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informaţiile de interes public autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a organiza compartimente specializate de informare şi relaţii publice sau de a desemna persoane cu atribuţii în acest domeniu.
(2) Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea compartimentelor de relaţii publice se stabilesc, pe baza dispoziţiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice respective.
Art. 5. – (1) Fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public:
a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice;
b) structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audienţe al autorităţii sau instituţiei publice;
c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;
f) programele şi strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Autorităţile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de activitate, cel puţin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
(4) Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:
a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop.
Art. 6. – (1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.
(3) Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente:
a) autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea;
b) informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public;
c) numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului.
Art. 7. – (1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor.
(3) Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare, şi în format electronic.
Art. 8. – (1) Pentru informaţiile solicitate verbal funcţionarii din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice au obligaţia să precizeze condiţiile şi formele în care are loc accesul la informaţiile de interes public şi pot furniza pe loc informaţiile solicitate.
(2) În cazul în care informaţiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informaţia de interes public, urmând ca cererea să îi fie rezolvată în termenele prevăzute la art. 7.
(3) Informaţiile de interes public solicitate verbal se comunică în cadrul unui program minim stabilit de conducerea autorităţii sau instituţiei publice, care va fi afişat la sediul acesteia şi care se va desfăşura în mod obligatoriu în timpul funcţionării instituţiei, incluzând şi o zi pe săptămână, după programul de funcţionare.
(4) Activităţile de registratură privind petiţiile nu se pot include în acest program şi se desfăşoară separat.
(5) Informaţiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore.
Art. 9. – (1) În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii.
(2) Dacă în urma informaţiilor primite petentul solicită informaţii noi privind documentele aflate în posesia autorităţii sau a instituţiei publice, această solicitare va fi tratată ca o nouă petiţie, răspunsul fiind trimis în termenele prevăzute la art. 7 şi 8.
Art. 10. – Nu este supusă prevederilor art. 7-9 activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de răspunsuri la petiţii şi de audienţe, desfăşurată potrivit specificului competenţelor acestora, dacă aceasta priveşte alte aprobări, autorizări, prestări de servicii şi orice alte solicitări în afara informaţiilor de interes public.
Art. 11. – (1) Persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice pe baza solicitării personale, în condiţiile legii.
(2) Copiile de pe documentele deţinute de autoritatea sau de instituţia publică se realizează în condiţiile art. 9.
Art. 12. – (1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.
Art. 13. – Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.
Art. 14. – (1) Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.
(2) Informaţiile publice de interes personal nu pot fi transferate între autorităţile publice decât în temeiul unei obligaţii legale ori cu acordul prealabil în scris al persoanei care are acces la acele informaţii potrivit art. 2.

SECŢIUNEA a 2-a
Dispoziţii speciale privind accesul mijloacelor de informare
în masă la informaţiile de interes public

Art. 15. – (1) Accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere şi de difuzare a informaţiilor de interes public, desfăşurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a dreptului cetăţenilor de a avea acces la orice informaţie de interes public.
Art. 16. – Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să desemneze un purtător de cuvânt, de regulă din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice.
Art. 17. – (1) Autorităţile publice au obligaţia să organizeze periodic, de regulă o dată pe lună, conferinţe de presă pentru aducerea la cunoştinţă a informaţiilor de interes public.
(2) În cadrul conferinţelor de presă autorităţile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaţii de interes public.
Art. 18. – (1) Autorităţile publice au obligaţia să acorde fără discriminare acreditare ziariştilor şi reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă.
(2) Acreditarea se acordă la cerere, în termen de două zile de la înregistrarea acesteia.
(3) Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activităţii autorităţii publice şi care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist, în condiţiile şi în limitele legii.
(4) Refuzul acordării acreditării şi retragerea acreditării unui ziarist se comunică în scris şi nu afectează dreptul organismului de presă de a obţine acreditarea pentru un alt ziarist.
Art. 19. – (1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să informeze în timp util mijloacele de informare în masă asupra conferinţelor de presă sau oricăror alte acţiuni publice organizate de acestea.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masă la acţiunile publice organizate de acestea.
(3) Autorităţile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare şi funcţionare să desfăşoare activităţi specifice în prezenţa publicului sunt obligate să permită accesul presei la acele activităţi, în difuzarea materialelor obţinute de ziarişti urmând să se ţină seama doar de deontologia profesională.
Art. 20. – Mijloacele de informare în masă nu au obligaţia să publice informaţiile furnizate de autorităţile sau de instituţiile publice.

CAPITOLUL III
Sancţiuni

Art. 21. – (1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată.
(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.
Art. 22. – (1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plîngerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.
(5) Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 23. – (1) Prezenta lege va intra în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va elabora, la iniţiativa Ministerului Informaţiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.
Art. 24. – (1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Informaţiilor Publice, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi Ministerul Finanţelor Publice vor înainta Guvernului propuneri privind măsurile necesare pentru ca informaţiile de interes public să devină disponibile în mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel naţional.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autorităţilor şi instituţiilor publice cu echipamentele de tehnică de calcul adecvate.
Art. 25. – Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice prevederi contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
PAUL PĂCURARU

Divortul

Titularul cererii de divorţ:
Cererea de divorţ poate fi introdusă de oricare dintre soţi.
Aceasta trebuie să fie depusă personal, astfel persoana care depune cererea dobândeşte calitatea de reclamant, iar soţul chemat în judecată are calitatea de pârât.

Unde se depune cererea de divorţ:
Cererea de divorţ o depuneţi la judecătoria în raza căreia se află cel din urmă domiciliu comun al dumneavoastră şi al soţului/ei sau la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul soţului pârât, când nu aţi avut un domiciliu comun sau nici unul dintre dumneavoastră nu mai locuiţi în raza celui din urmă domiciliu comun.
În situaţia când soţul pârât nu are domiciliul în ţară depuneţi cererea de divorţ la judecătoria în raza căreia se află domiciliul dumneavoastră.

3. Cuprinsul cererii de divorţ:
Ca titular al cererii de divorţ, pe lângă cerinţele generale prevăzute pentru orice cerere de chemare în judecată, trebuie să indicaţi în cererea de divorţ numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau

Dreptul de proprietate asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei de catre cei doi soti

Potrivit art.30 alin.1 Codul Familiei: „bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor”.

Toate bunurile dobandite de catre soti in timpul casatoriei sunt bunuri devalmase, chiar daca in actul de achizitionare este trecut doar unul dintre soti sau cumpararea s-a facut din veniturile unuia dintre soti si chiar daca bunul a fost dobandit in timp ce sotii erau despartiti in fapt

Potrivit art.31 Codul Familiei, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot urmatoarele categorii de bunuri:
a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unia dintre soti;
d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii si alte asemenea bunuri;
e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagubae
pricinuite persoanei;
f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare.

Sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot .

Astfel prin lege s-a instituit prezumtia ca oricare dintre soti, exercitand prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor comune, este considerat ca are si consimtamantul celuilalt sot si ca este imputernicit sa-l reprezinte.

Aceasta prezumtie de mandat tacit este relativa, putand fi rasturnata prin dovada contrara. Sotul interesat are posibilitatea sa faca dovada ca nu a dat celuilalt sot mandat cu privire la un anumit act sau ca s-a opus la incheierea lui. Atat lipsa consimtamantului celuilalt sot cat si existenta lui pot fi dovedite cu orice mijloc de proba.

Art. 35 alin. 2 Codul Familiei in partea finala, determina limitele mandatului tacit reciproc al sotilor deoarece prevede ca pentru incheierea actelor de instrainare sau de grevare a bunurilor imobile (terenuri si constructii) ce alcatuiesc comunitatea de bunuri, este necesara existenta consimtamantului expres al celuilalt sot.

In legatura cu bunurile comune, Codul familiei arata ca sotii raspund cu aceste bunuri pentru: cheltuielile facute cu administrarea oricaruia dintre bunurile lor comune, obligatiile contractate impreuna, obligatiile contractate de fiecare dintre soti pentru implinirea nevoilor obisnuite ale casniciei si pentru repararea prejudiciului cauzat prin insusirea de catre unul dintre soti a unor bunuri proprietate publica, daca prin acesta au sporit bunurile comune ale sotilor.

In cazul in care unul dintre viitorii soti este proprietarul unei locuinte (bun dobandit inainte de incheierea casatoriei) in care va locui cu viitorul sot sau daca pe parcursul casniciei sotul neproprietar face anumite investitii in cladirea respectiva (zugraveli, gresie, etc) acesta in urma partajului nu risca sa piarda propria locuinta in favoarea celuilat. Locuinta respectiva este bun propriu (fiind dobandita inainte de casatorie), sotul celalat putand avea, cel mult un drept de creanta pentru cheltuielile facute cu imbunatatirile

 

Eliberarea (schimbarea)pasaportului

Pasaportul se elibereaza de catre sectia de politie de care apartine persoana in cauza, in termen de 20 de zile de la depunerea urmatoarelor acte:

-cerere tip completata cu toate rubricile;

-fisa anexa tip cu toate datele personale;

-actul de identitate in original si copie;

certificatul de nastere in original si copie;

-certificatul de casatorie in original si copie, daca este cazul;

-hotararea de divort in original si copie legalizata daca este cazul;

-pasaportul anterior daca exista;

-chitante privind achitarea taxelor legale:

  • taxa consulara in contul bugetului de stat, platita la CEC sau la Trezorerie;
  • taxa reprezentand contravaloarea pasaportului platita la CEC sau la BCR;

Chitantele trebuie sa fie pe numele solicitantului, in conturile stabilite si in original

Actele şi taxele necesare pentru redobândirea cetãţeniei române de cãtre persoanele care au pierdut cetãţenia românã (Art. 10 alin.1 din Legea nr. 21/1990)

PAŞAPORT în copie legalizată sau « conform cu originalul » cu semnătura în clar a consulului (diplomatului) care primeşte cererea şi ştampila rotundă;

CAZIER JUDICIAR din România;

TAXĂ CONSULARĂ – 187,5 lei- se plăteşte la C.E .C. sau Trezorerie în contul nr. 203301028609468.

2.      TAXĂ ÎNREGISTRARE CERERE – 3 lei- se plăteşte la C.E .C. sau Trezorerie în contul nr. 203301028609468.

3.      TAXA de publicare în Monitorul Oficial se plateşte în conturile:

IBAN: RO55RNCB0082006711100001, BCR S.A. – SUCURSALA UNIREA şi

IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531, Direcţia de trezorerie şi contabilitate publică a Municipiului Bucureşti, C.I.F. RO427282

Plata taxei se poate face şi la sediul Monitorului Oficial din Bucureşti, şos Panduri nr.1, Bl.P33, parter, sector 5.

  1. TIMBRU JUDICIAR de 1,5 lei se cumpără de la Poştă;

 

Actele şi taxele necesare pentru renunţarea la cetãţenia românã

Actele şi taxele necesare pentru renunţarea la cetãţenia românã. (Art. 26 din Legea nr. 21/1991)  PAŞAPORT în copie legalizată sau « conform cu originalul » cu semnătura în clar a consulului (diplomatului) care primeşte cererea şi ştampila rotundă – dacă cererea se depune personal;

.      PROCURĂ specială autentificată la notar sau la misiunea diplomatică a României pentru depunerea cererii de renunţare şi copie legalizată de pe paşaport dacă cererea se depune de altă persoană. Mandatarul va depune şi copia propriului act de identitate;

3.      CAZIER JUDICIAR din România ( valabil 6 luni de la data emiterii );

4.      Adeverinţă privind debitele către stat eliberată de Administraţia Financiară de la ultimul domiciliu din România;

5.      Adeverinţă privind debitele către stat eliberată de direcţia de impozite şi taxe locale a primăriei, de la ultimul domiciliu din România;

6.      Declaraţie pe propria răspundere personală, autentificată la notar sau la misiunea diplomatică a României privind debitele faţă de persoane fizice sau juridice din România;

 

PROCEDURA DE REDOBÂNDIRE A CETAŢENIEI ROMÂNE

Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a pierdut-o din motive neimputabile această cetăţenie şi care cere redobândirea ei, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 lit. b), c), d),  şi e) adică: dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa loialitate fata de statul şi de poporul roman;a împlinit varsta de 18 ani; are asigurate mijloacele legale de existenta; este cunoscut cu o buna comportare şi nu a fost condamnat în ţara sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean roman (art.10 alin.1 din Legea nr. 21/1991).

Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 21/1991, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României.
Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie fixează termen pentru soluţionarea cererii şi dispune prin rezoluţie completarea dosarului, publicarea, pe cheltuiala solicitantului, a extrasului de cerere în Monitorul Oficial  Partea a III-a, solicitarea de relaţii pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8 lit. b) şi e): solicitantul va trebui să dovedească prin comportarea şi atitudinea sa loialitate fata de statul şi de poporul roman; solicitantul este cunoscut cu o buna comportare şi nu a fost condamnat în ţara sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean roman;

2. Publicarea În Monitorul Oficial Partea a III-a a extrasului cererii de acordare a cetăţeniei române.

3. Comunicarea adreselor către instituţiile avizatoare pentru verificarea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin.1 lit. b) şi e).

4. Soluţionarea cererii de către Comisia pentru Cetăţenie

La termenul stabilit pentru dezbaterea cererii, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare redobândirii  cetăţeniei române, potrivit dispoziţiilor art. 8  lit. b), c), d) şi e) din Legea nr. 21/1991.

5. Raportul Comisiei
Comisia pentru Cetăţenie va întocmi un raport care se adresează Ministrului Justiţiei şi care cuprinde propunerile motivate ale Comisiei pentru redobândirea cetăţeniei române sau respingerea cererii de redobândire a cetăţeniei române.

6. Emiterea ordinului Ministrului Justiţiei de acordare a cetăţeniei române sau respingere a cererii de redobândire a cetăţeniei

Ministrul Justiţiei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 21/1991, emite ordinul de acordare a cetăţeniei române.
Ordinul de acordare a cetăţeniei române se publică în Monitorul Oficial Partea I.
În cazul în care Ministrul Justiţiei constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 21/1991, respinge, prin ordin, cererea de acordare a cetăţeniei române.
Ordinul Ministrului Justiţiei de respingere a cererii de acordare a cetăţeniei române se comunică solicitantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Ordinul Ministrului Justiţiei de respingere a cererii de acordare a cetăţeniei române poate fi contestat în termen de 15 zile de la comunicare la Secţia de Contencios Administrativ a Curţii de Apel de la domiciliul sau reşedinţa solicitantului.
Dacă solicitantul nu are reşedinţa sau domiciliul în România, ordinul poate fi atacat în acelaşi termen la Secţia de Contencios Administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
Hotărârea Curţii de Apel este definitivă şi irevocabilă.

7.Depunerea jurământului

În termen de 3 luni de la data publicării ordinului Ministrului Justiţiei de redobândire a cetăţeniei române în Monitorul Oficial Partea I, persoanele care redobândesc cetăţenia română vor depune jurământul de credinţă faţă de România.
După depunerea jurământului, Comisia pentru Cetăţenie eliberează certificatul de cetăţenie română.
Persoanele care au redobândit cetăţenia română în condiţiile prevăzute de art. 10 alin.1 şi art. 101, cu menţinerea domiciliului în străinătate, vor depune jurământul de credinţă în faţa şefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României  din ţara în care domiciliază.
În acest caz, certificatul de cetăţenie  română va fi eliberat de şeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular.

În situaţia în care copiii minori dobândesc cetăţenia română odată cu părinţii sau cu unul dintre părinţi, aceştia vor fi înscrişi în certificatul de cetăţenie al părinţilor şi nu depun jurământul.
În cazul în care copilul devine major în timpul procesului de soluţionare a cererii şi până la data dobândirii de către părinţi a cetăţeniei române, Comisia  pentru Cetăţenie, la sesizarea persoanei interesate, va analiza cazul, putând decide în legătură cu depunerea de către acesta a jurământului şi cu eliberarea unui  certificat de cetăţenie separat pentru copilul devenit major.

Soti care nu au cetatenie comuna si nu au domiciliu comun

Potrivit art. 23 alin. 3 din Conventia privind asistenta juridica dintre Romania si Iugoslavia, competenta de solutionare a actiunii de divort revine instantei pe a carei raza teritoriala sotii au avut ultimul domiciliu comun.

Prin decizia civila nr. 1896/A din 30 iunie 2000 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 7516/C/1999 s-a admis apelul declarat de reclamantul T.I. impotriva sentintei civile nr. 3857 din 3 iunie 1999 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. 6824/1998, a fost schimbata sentinta primei instante, iar in fond a fost admisa actiunea de divort formulata de reclamant impotriva paratei T.I., dispunandu-se desfacerea casatoriei incheiata de parti la data de 10 iunie 1995 in Serbia, din vina ambilor soti. Totodata, s-a dispus ca parata sa reia numele avut anterior casatoriei. Minora partilor a fost incredintata mamei parate, iar reclamantul a fost obligat la intretinere in cuantum de X din veniturile sale nete realizate lunar.

Tribunalul a apreciat ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane, iar pe fond a retinut ca relatiile de casatorie sunt grav si iremediabil vatamate, incat continuarea casatoriei nu mai este posibila.

Parata a declarat recurs impotriva acestei decizii, invocand necompetenta instantelor romane de a solutiona cauza.

Curtea a apreciat ca recursul este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 23 alin. 3 din Conventia privind asistenta juridica dintre Romania si Iugoslavia, competenta de solutionare a acestei cauze revine instantei pe a carei raza teritoriala partile au avut ultimul domiciliu comun, iar in speta, partile au avut ultimul domiciliu comun in localitatea Dumbravita, judetul Timis.

Astfel, pana la nasterea minorei Andreea sotii au locuit in localitatea Dumbravita, minora fiind nascuta in localitatea Zrenjanin, in Serbia. Dupa nasterea minorei parata nu a mai revenit in Romania, iar reclamantul si-a desfasurat activitatea neintrerupta in calitate de angajat al regionalei C.F.R. Timisoara.

Conform art. 20 din Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat, daca sotii nu au cetatenie comuna si nici domiciliu comun, relatiile lor personale si patrimoniale sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au avut resedinta comuna, iar acest stat este Romania.

In consecinta, exista concordanta intre dispozitiile Legii nr. 105/1992 si cele ale conventiei bilaterale dintre cele doua tari ai caror cetateni sunt partile in cauza .

    Pronuntata – Curta de apel Timisoara, Sectia civila, Decizie nr. 210/2002 din 30/01/2002

Bunuri comune

Paratul a depus o intampinare si cerere conventionala, prin care a contestat caracterul de bun comun al apartamentului, sustinand ca acesta este bunul sau propriu, fiind achizitionat la 9 noiembrie 1972, anterior casatoriei care a avut loc la 3 iulie 1973.

Judecatoria Ploiesti, prin incheierea din 9 iunie 1982, a admis in principiu actiunea si cererea reconventionala, a stabilit ca apartamentul este bun propriu al paratului si ca avansul s-a platit de parat din suma cu care matusa reclamantei a inteles sa-i ajute pe amandoi, in perioada anterioara casatoriei, astfel ca reclamanta are numai un drept de creanta in cota de 1/2 din avans si din ratele platite de la data casatoriei pana la despartirea in fapt .

Prin sentinta civila nr. 4861/1982 Judecatoria Ploiesti a admis in parte actiunea si cererea reconventionala si a atribuit apartamentul paratului, cu obligarea acestuia de a plati reclamantei o sulta, in completarea valorii bunurilor mobile ce i-au fost atribuite ei in intregime.

Prin decizia nr. 1919/1982 Tribunalul jud. Prahova a admis recursul declarat de reclamanta, a modificat incheierea si sentinta de mai sus, a cpnstatat ca apartamentul este bun comun si l-a atribuit reclamantei, cu obligarea de a plati paratului o sulta, atribuind acestuia toate celelalte bunuri mobile.

Instanta a retinut ca apartamentul a fost contractat de parat pentru el si pentru reclamanta, inainte de casatorie, si ca avansul a fost platit de parat, insa cu bani pusi la dispozitie de o matusa a reclamantei „pentru ambii tineri”.

S-a retinut, de asemenea, ca dupa depunerea avansului, partile au platit impreuna rate, reprezentand mai mult de jumatate din valoarea apartamentului pe care l-au considerat proprietatea ambilor.

Procurorul general a declarat recurs extraordinar sustinand, in principal, ca gresit s-a retinut ca apartamentul este bun comun al ambelor parti, el fiind bun propriu al paratului, deoarece a fost contractat si luat in primire de acesta anterior casatoriei, astfel ca trebuiau aduse la imparteala numai avansul si ratele pe care acestia le-au platit impreuna.

Tribunalul Suprem, sectia civila, prin decizia nr. 1298/1983, a respins recursul extraordinar, retinand ca apartamentul este bun comun, potrivit conventiei incheiate de parti, in acest sens, anterior casatoriei.
Impotriva hotararilor de mai sus, procurorul general a declarat recurs extraordinar, sustinand ca acestea sunt vadit netemeinice si esential nelegale, reiterand motivul de casare de mai sus, din primul recurs extraordinar.

Dispozitiile art. 30 din codul familiei, instituie regimul proprietatii comune in codevalmasie asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei, care este obligatoriu.
Prin declararea ca nula a oricarei conventii contrarii se intelege interdictia de a se institui, prin vointa partilor, un alt regim matrimonial asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei. Dispozitia prohibitiva de mai sus vizeaza apararea bazei materiale a familiei care nu poate fi sustrasa regimului juridic instituit de lege .

Atunci cand unul dintre viitorii soti construieste un imobil pe numele sau, cu ajutor de la stat sau in regie proprie, dar si cu contributia celuilalt, ambii convenind ca imobilul sa devina bun comun in codevalmasie la data casatoriei lor, conventia astfel incheiata este valabila, urmand sa-si produca efectele de la data incheierii casatoriei partilor. Este vorba in acest caz de o conventie sub conditie care opereaza de la data casatoriei.

Asa fiind, viitorii soti pot conveni ca un imobil construit pe numele unuia din ei, dar cu contributia amandorura, sa intre sub regimul comunitatii de bunuri, la data casatoriei lor.
In speta, s-a retinut corect, pe baza probelor administrate, ca, inainte de casatorie, partile au convenit ca apartamentul in litigiu, desi contractat pe numele viitorului sot si predat acestuia, sa devina, la data incheierii casatoriei, bun comun al ambilor soti.
Simpla existenta a conventiei, in acest sens, este suficienta, prin ea insasi, pentru recunoasterea caracterului comunitar al bunului respectiv.

Faptul ca in conceptia si aplicarea Legii nr. 4/1973, contractul de construire de locuinta, ca si cel de cumparare, se incheie in considerarea persoanei beneficiare, nu-si are aplicare in cazul sotilor, deoarece actul profita, potrivit dispozitiilor art. 30 din codul familiei, adica in puterea legii, si sotului care nu a participat la act.

In speta, reclamanta a dobandit acest drept la data casatoriei, in calitatea ei de sotie, careia ii profita actul desi nu a participat la el, fiindu-i aplicabile, astfel, dispozitiile art. 30 din Codul familiei, fiind deci nerelevant faptul ca, la data contractarii, reclamanta nu avea domiciliul in municipiul Ploiesti.

In raport de cele de mai sus, se constata ca sustinerea din recursul extraordinar potrivit careia apartamentul in discutie ar fi bun propriu al paratului este neintemeiata.

De aceea, constatarea din decizia sectiei civile a Tribunalului Suprem in sensul ca apartamentul constituie bun comun urmeaza a fi retinuta, cu precizarea ca apartamentul respectiv a devenit bun comun de la data casatoriei.

Fata de cele mai sus aratate, apartamentul fiind bun comun al ambilor soti, in mod corect a fost adus la masa partajabila.

In consecinta, recursul extraordinar prin care se solicita a se constata ca bunul respectiv este bun propriu al paratului urmeaza a fi respins ca nefondat.

Curtea Suprema de Justitie, decizia nr. 77 din 5 decembrie 1983

Numele sotilor dupa divort.Cerere posterioara hotararii de divort pentru pastrarea numelui din timpul casatoriei

Problema numelui fiecarui sot se rezolva prin hotararea de desfacere a casatoriei, in conditiile reglementate prin art.40 al C. fam., iar nu in baza unei cereri ulterioare a unui din soti.

Reclamanta F.F. a solicitat in contradictoriu cu B.D.D. incuviintarea sa pastreze dupa divort numele Burdescu avut in timpul casatoriei.
Reclamanta si-a motivat cererea pe imprejurarea ca timp de 25 de ani a fost cunoscuta cu acest nume in mediul universitar in care activeaza atat in calitate de cadru didactic cat si de publicit.
Judecatoria Craiova, prin sentinta civila nr.6572 din 20.III.2002, a admis actiunea si a incuviintat reclamantei sa poate numele dobandit in timpul casatoriei.
In temeiul art.300 alin.1 procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie a dat curs cererii Ministrului Justitiei si a declarat recurs in anulare impotriva sentintei devenita irevocabila la prin neexercitarea cailor de atac.

S-a considerat, in motivarea recursului in anulare, ca instanta a facut o gresita aplicare a art.40 alin.2 din C.fam. pronuntand in acest fel o solutie vadit netemeinica.

Recursul in anulare este intemeiat.
La desfacerea casatoriei prin divort art.40 din C. fam. ofera doua solutii in privinta numelui ce se va purta dupa divort.
Sotii se pot invoi ca si dupa divort sotul care a luat numele de familie al celuilalt sot, in timpul casatoriei, sa poarte acest nume. In lipsa unei invoieli intre soti instanta poate da aceasta incuviintare pentru motive temeinice.

A doua situatie se refera la cazul in care, intre soti nu exista o asemenea invoiala sau instanta nu a dat incuviintarea . In acest caz fiecare sot isi reia numele anterior casatoriei.

In cazul in speta nu a existat o invoiala intre soti pentru ca reclamanta sa poarte dupa divort numele din casatorie si nici reclamanta nu a solicitat acest lucru. Ca urmare, prin sentinta civila nr.2303/1998 s-a dispus ca reclamanta sa poarte in viitor numele avut anterior casatoriei. Aceasta hotarare a ramas definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac.

Fata de aceasta imprejurare, nu se mai putea pronunta o noua hotarare cu privire la un capat de cerere solutionat deja printr-o hotarare definitiva fara sa se incalce dispozitiile art.1201 C.civ. care se refera la autoritatea de lucru judecat.

De altfel, nici nu se mai putea interveni pe cale judiciara cu o asemenea cerere in situatia in care reclamanta este recasatorita si se numeste in prezent Focseneanu. Reclamanta isi putea schimba acest nume potrivit regulei cuprinse in art.12 alin.3 din Decretul 31/1954 numai in cazurile si in conditiile stabilite de lege, care, in cazul din speta, este Ordonanta nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice.
Pentru motivele aratate se va admite recursul in anulare se va casa sentinta atacata si pe fond se va respinge actiunea .

    Pronuntata – Inalta Curte de Casatie si Justitie , Sectia civila, decizia nr.2479 din 10 iunie 2003

Incredintarea minorului rezultat din casatoria partilor

Potrivit dispozitiilor art. 42 Codul familiei, o data cu pronuntarea divortului, instanta de judecata hotaraste si carui parinte va fi incredintat copilul minor,

tinand seama exclusiv de interesul acestuia, in care scop se are in vedere varsta, sexul si atasamentul lui fata de unul din parinti, garantiile morale si materiale pentru asigurarea unei dezvoltari fizice si intelectuale corespunzatoare.

Judecatoria Pitesti a admis actiunea de divort introdusa de reclamant si a desfacut casatoria din vina exclusiva a sotiei parate, incredintand mamei pentru crestere si educare pe minorul in varsta de trei ani (la data pronuntarii sentintei) cu consecinta obligarii reclamantului la plata unei contributii de intretinere.

Solutia a fost mentinuta in ceea ce priveste incredintarea copilului de Tribunalul Arges, care a admis apelul reclamantului doar in legatura cu dispozitiile referitoare la momentul de la care trebuia obligat la plata pensiei, mentinandu-se in rest sentinta.

Sesizata cu recursul reclamantului, Curtea de apel a casat in parte decizia si in fond a incredintat pe minor tatalui recurent, considerandu-se ca este in interesul acestuia sa ramana in continuare in mediul familial in care a crescut si care sa-i ofere afectiune si bune conditii materiale si morale.

Motivarea deciziei, punand in discutie dispozitiile cuprinse in art. 42 din Codul familiei, mentioneaza situatia de fapt dedusa din probele de la dosar, respectiv ca parata a parasit domiciliul conjugal, lasand pe minor la o varsta frageda in ingrijirea exclusiva a reclamantului, care a fost ajutat in timp de bunicii paterni, iar ulterior nu a insistat in a i se incredinta copilul si nici nu l-a mai vizitat.

Pe de alta parte, a mai rezultat din aceleasi probe ca minorul a fost crescut in conditii bune de reclamant si parintii sai, care i-au asigurat o ingrijire si educare corespunzatoare, ceea ce s-a confirmat si prin raportul de ancheta sociala intocmit de autoritatea tutelara, toate acestea justificand solutia de incredintare adoptata in recurs.

    Pronuntata – Sectia civila a Curtii de apel Pitesti Decizie nr. 2008R/1998 din 01/10/1998

Divort. Stingerea actiunii in apel, prin impacarea partilor. Recurs

Potrivit art. 618 Cod procedura civila, actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor, in orice faza a procesului, chiar daca intervine in instanta de apel sau de recurs, iar apelul ori recursul nu sunt timbrate, conform legii.

In situatia in care instanta de apel a declarat stinsa actiunea de divort prin impacarea partilor, sotia nu mai poate reveni, in recurs, cu solicitarea de a se continua procesul, pentru faptul ca sotul nu si-a respectat obligatiile asumate anterior impacarii, intrucat, fata de dispozitiile art. 618 alin. 3 Cod procedura civila, sotia poate porni o noua actiune, pentru fapte petrecute dupa impacare.

Prin sentinta civila nr. 5.447 din 25.05.1994, Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamanta S.M. impotriva paratului S.I., in contradictoriu cu Primaria sectorului 1 Bucuresti – autoritatea tutelara – si a declarat desfacuta, din culpa exclusiva a paratului, casatoria incheiata de parti la 25.10.1985; a dispus ca reclamanta sa pastreze numele de familie dobandit prin casatorie; s-a incredintat reclamantei spre crestere si educare pe minorii M. si I.; a obligat paratul la 20.000 lei lunar pensie de intretinere pentru minori, respectiv cate 10.000 lei pentru fiecare, cu incepere de la 29.06.1993, pana la majoratul fiecarui copil.

Prin decizia civila nr. 1.815 din 14.11.1994, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IV-a civila a admis apelul declarat de paratul S.I. impotriva mentionatei sentinte, pe care a schimbat-o in tot, in sensul ca a respins actiunea prin impacarea sotilor, conform art. 618 alin. 2 Cod procedura civila.

In termen legal, impotriva mentionatei decizii a declarat recurs reclamanta S.M., solicitand casarea acesteia, intrucat nu a avut loc o impacare reala, deoarece paratul nu si-a respectat obligatiile asumate anterior impacarii.

Recursul este neintemeiat.

Potrivit art. 618 alin. 2 si 3 Cod procedura civila, actiunea de divort se stinge, in orice faza a procesului, prin impacarea sotilor, iar reclamantul va putea intenta o noua actiune, pentru fapte petrecute dupa impacare, caz in care va putea invoca si fapte anterioare.

In raport cu aceste dispozitii, rezulta ca impacarea este neconditionata.

Asa fiind, de vreme ce sotii s-au impacat in fata tribunalului, iar acesta a constatat stinsa actiunea de divort, este neintemeiat recursul reclamantei, prin care, solicitand casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, formulat pe motivul ca, dupa pronuntarea deciziei recurate, sotul-parat a continuat sa se comporte necorespunzator, intrucat, in atare situatie, singura cale pe care o are recurenta-reclamanta este de a formula o noua actiune de divort, conform art. 618 alin. 3 Cod procedura civila.

In consecinta, pentru considerentele expuse, constatand legalitatea si temeinicia deciziei criticate, Curtea urmeaza ca, in baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedura civila, sa respinga recursul, ca neintemeiat.

    Pronuntata – Sectia civila a Curtii de apel Bucuresti, Sectia a IV-a Decizie nr. 215/1995 din 23/02/1995

Spete Dreptul Familiei

Prin sentinta civila nr. 5558 din 13 septembrie 1996 pronuntata de Judecatoria Braila in dosarul nr. 4421/1996 – s-a declinat competenta materiala de solutionare a actiunii civile de partaj in favoarea Tribunalului Braila.

In motivarea hotararii, instanta de declinare a avut in vedere valoarea bunurilor supuse partajului, care depaseste 150 milioane lei, precum si dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. b. Cod procedura civila privind competenta dupa materie in prima instanta a tribunalelor.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen legal reclamanta invocand nulitatea prevazuta de art. 304 pct. 3 si 9 Cod procedura civila, dedusa din interpretarea gresita a art. 2 lit. b. Cod procedura civila.

S-a motivat ca dispozitiile art. 2 lit. b Cod proc. civila, se refera la procese si cereri privind drepturi si obligatii rezultand din raporturi juridice civile, categorie care exclude pe cele izvorand din comunitatea de bunuri a sotilor si care sunt raporturi juridice de dreptul familiei.

S-a mai argumentat ca regimul comunitatii bunurilor astfel cum este reglementat in Codul familiei constituie singurul regim patrimonial legal obligatoriu, in ceea ce priveste drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor in timpul casatoriei si ca fata de particularitatile si sediul reglementarii drepturilor si obligatiilor ce decurg din comunitatea de bunuri, nu se poate trage concluzia ca art. 2 lit. b din Codul de procedura civila, se refera la procese sau cereri privind drepturi si obligatii rezultand din raporturile juridice patrimoniale dintre soti.

Prin decizia civila nr. 699/25.10.1996, Tribunalul Braila a respins apelul reclamantei, cu motivarea ca raporturile juridice dintre fostii soti, sunt raporturi juridice civile ce nu exced sfera celor care se refera disp. art. 2 lit. b din Codul de procedura civila. Ori, motivele invocate de reclamanta au in vedere situatia in care cererea de partaj este facuta odata cu actiunea de divort, cand devin operante dispozitiunile legale referitoare la prorogarea de competenta prevazuta de art. 17 din Codul de procedura civila.

Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs reclamanta, sustinand ca a fost data o interpretare gresita dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b Cod proc. civila. Raportul juridic dedus judecatii, este unul de drept al familiei, fiindu-i asadar, conexe dispozitiunile de competenta exceptionala din materia divortului, nesolutionat la data pronuntarii hotararii criticate.

Analizand recursul declarat de reclamanta, Curtea a apreciat ca acesta nu este fondat si l-a respins ca atare.

Normele de competenta materiala dupa valoare au un caracter absolut, de la care nici partile nu pot deroga prin conventia lor si nici instanta la cererea acestora.

Printre exceptiile procedurale referitoare la competenta teritoriala a instantelor sunt si cele prevazute de art. 607 din Codul de procedura civila, referitoare la despartenie, de la care prin conventia lor, partile pot deroga. Avand un caracter relativ, exceptia de necompetenta teritoriala nu poate fi invocata din oficiu de catre instanta. Intr-o asemenea situatie, fiind operante dispozitiunile art. 17 Cod procedura civila, cererile accesorii, chiar daca exced sfera de competenta a instantei sesizate, pot fi solutionate de aceeasi instanta. Dispozitiunile referitoare la prorogarea legala de competenta au insa in vedere doar cererile accesorii si incidentele de procedura .

Este adevarat ca in procesele de divort, printre altele cererea avand ca obiect partajarea bunurilor comune are un caracter accesoriu. Asa fiind, instanta competenta material si teritorial, poate prin prorogarea competentei sale sa solutioneze si capatul accesoriu de cerere privind actiunea de partaj, chiar daca valoarea bunurilor ar depasi suma de 150.000.000 lei si chiar daca, spre exemplu imobilul bun comun s-ar gasi in raza teritoriala de competenta altei instante. In cauza insa, actiunea de partaj a fost promovata separat de cea de divort, astfel incat nu-i sunt conexe dispozitiunile procedurale referitoare la prorogarea de competenta . Cum nici prin alte norme speciale nu s-a stabilit o competenta materiala exceptionala, urmeaza a fi aplicate normele de drept comun, institute de codul de procedura civila in art. 2 pct. 1 lit. b.

Pentru aceste considerente, apreciind ca fata de valoarea de peste 150.000.000 lei a masei partajabile, actiunea pentru partaj de bunuri comune promovata separat de actiunea de divort este de competenta materiala dupa valoare a tribunalului.

In consecinta, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefond

Pronuntata – Sectia civila a Curtii de apel Galati Decizie nr. 161R/1997 din 23/12/1997

Dreptul familiei

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăesc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţia), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie. Astfel, familia este o realitate juridică prin reglementarea ei de către lege (prof. dr. Ion Filipescu).

Familia îndeplineşte o serie de funcţii, in cadrul societăţii: – functia reproductivă, în sensul perpetuării speciei umane – funcţia economică, în sensul gestionării în comun a gospodăriei casnice şi a bunurilor soţilor – funcţia educativă, prin educaţia realizată în cadrul ei, strâns legată de cea realizată în societate

Dreptul Familiei este reprezentat de totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de famili, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei.

Raporturile de familie pot fi: – raporturile de căsătorie – raporturi ce rezultă din rudenie – raporturi ce rezultă din adopţie – alte raporturi, asimilate de lege cu raporturile de familie, în anumite privinţe

Reglementarea centrală a Dreptului Familiei este constituită din Codul Familiei. Conform Codului Familiei, în România statul ocroteşte căsătoria şi familia; el sprijină, prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei. Statul apara interesele mamei şi copilului şi manifestă deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii. Familia are la baza căsătoria liber consimţită între

 

CASA DE AVOCATURA COLTUC VA JUTA IN ORICE PROBLEMA DE DREPTUL FAMILIEI

Legislatie Dreptul FAMILIEI

Lege nr. 257/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului
Lege nr. 236/2008 pentru modificarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2003 privind alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala
Lege nr. 174/2008 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii

Legea nr. 396/2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei
Legea nr 274/2004, legea privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii
Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
Legea nr 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei
Lege nr. 319/1944, privind Dreptul de mostenire al sotului supravietuitor
Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie
Codul Familiei – Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restransa si a altor persoane
Codul Familiei – Rudenia
Codul Familiei – Casatoria

Comentarii si intrebari .CASA DE AVOCATURA AJUTA TOATA DIASPORA

Ambasade in Romania

(Varsovia)
Chancellory of Afganistan
(Bucuresti)
Embassy of South Africa
(Bucuresti)
Embassy of Albania
(Bucuresti)
(Varsovia)
Chancellory of Afganistan
(Bucuresti)
Embassy of South Africa
(Bucuresti)
Embassy of Albania
(Bucuresti)
Embassy of Algeria
(Belgrad)
Chancellory of Angola
(Bucuresti)
Embassy of Saudi Arabia
(Bucuresti)
Embassy of Argentina
(Bucuresti)
Embassy of Armenia
(Belgrad)
Embassy of Australia
(Bucuresti)
Consulate of Australia
(Bucuresti)
Embassy of Austria
(Bucuresti)
Consulate of Austria
(Timisoara)
Consulatul Onorific al Austriei la Timisoara
(Bucuresti)
Embassy of Azerbaidjan
(Paris)
Chancellory of Bangladesh
(Bucuresti)
Embassy of Belarus
(Bucuresti)
Embassy of Belgium
(Moscova)
Chancellory of Benin
(Stockholm)
Chancellory
(Londra)
Chancellory of Botswana
(Bucuresti)
Embassy of Brazil
(Bucuresti)
Embassy of Bulgaria
(Bucuresti)
Consulate of Bulgaria
(Roma)
Chancellory of Burkina Faso
(Moscova)
Chancellory of Burundi
(Moscova)
Chancellory of Cameroon
(Bucuresti)
Embassy of Canada
(Bucuresti)
Embassy of Czech Republic
(Bucuresti)
Embassy of Chile
(Bucuresti)
Embassy of China
(Constanta)
Consulate of China
(Bucuresti)

 

 

http://www.ambasada.ro/2/ambasade.html

Presa internationala

Pagina Presa internationala va este oferita de www.coltuc.ro

Australia | Austria | Bahrain | Belarus | Belgia | Brazilia | Bulgaria | Canada | Cehia | China | Cipru | Columbia | Croatia

Australia 

 


Austria

 

 

sus^


Bahrain 

 


Belarus

 

 

sus^


Belgia

 

 

sus^


Brazilia

 

 

sus^


Bulgaria 

 


Canada

 

 

sus^


Cehia 

 

sus^


China

 

 


Cipru

 

 

sus^


Columbia 

 


Croatia

 

 

sus^


Danemarca

 

 

sus^


Egipt 

 

sus^


Elvetia

 

 

sus^


Emiratele Arabe Unite 

 


Estonia

 

 

sus^


Franta 

 

sus^


Germania 

 


Grecia

 

 

sus^


India

 

 

sus^


Israel 

 


Italia 

 

sus^


Japonia 

 

sus^


Marea Britanie 

 


Moldova 

 


Norvegia

 

 

sus^


Peru 

 

sus^


Polonia 

 

sus^


Rusia

 

 

sus^


Singapore 

 

sus^


Slovacia 

 

sus^


Spania 

 

sus^


Statele Unite ale Americii

 

 

sus^


Suedia 

 

sus^


Tunisia 

 

sus^


Turcia

 

 

sus^


Ucraina 

 

sus^


Ungaria 

 

sus^


Yemen 

Casatoria in strainatate.CASA DE AVOCATURA COLTUC VA AJUTA

Cuplurile care doresc sa se casatoreasca in Australia trebuie sa depuna un formular de intentie de casatorie pe teritoriul australian. Acest formular trebuie depus cu cel putin o luna inaintea ceremoniei (si nu mai devreme de 6 luni).De asemenea, formularul trebuie semnat de un Consul oficial australian sau un Ofiter diplomatic.

Printre actele necesare se numara si cele de identificare: pasaport, certificat de nastere etc.

O persoana, pentru a se casatori in Australia, trebuie sa aiba peste 18 ani si sa fie asistata de 2 martori.

Dupa ceremonie, cuplul primeste un certificat de casatorie recunoscut in majoritatea tarilor.

Franta

 

1. Cetatenii romani care doresc sa se casatoreasca la primariile din Franta pot obtine, la cerere, în vederea constituirii dosarului solicitat de autoritatile franceze, urmatoarele acte:

  • traducerea legalizata a originalului certificatului de nastere, pentru care se percepe o taxa de 70 euro. In cazul în care exista o traducere a certificatului efectuata de un traducator autorizat, legalizarea costa 30 euro;
  • certificatul de cutuma, 40 euro;
  • declaratia persoanei, semnata în fata consulului si legalizata, privind statutul de necasatorit , 30 euro. Persoanele divortate trebuie sa prezinte hotararea de divort cu mentiunea ca sentinta este definitiva, iar cele vaduve vor prezenta certificatul de deces al sotului sau sotiei decedate. Nu se accepta plata prin cec.

Dupa efectuarea casatoriei, aceasta trebuie transcrisa în starea civila din Romania.


2. Incheierea casatoriei la Ambasada

Pentru oficierea casatoriei la ambasada, este necesar ca viitorii soti sa aiba drept de sedere permanenta in Franta. Ambasada poate incheia casatorii atat intre doi cetateni romani, cat si intre un cetatean roman si un cetatean strain, daca legea statului acelui cetatean nu se opune.

Oficierea casatoriei va avea loc dupa trecerea unui termen de 10 zile de la data depunerii cererii insotita de celelalte acte mentionate in cele ce urmeaza.


2.1. Incheierea casatoriei intre doi cetateni romani

Pentru a se putea oficia incheierea casatoriei la Ambasada, cetatenii romani trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • barbatul sa fi implinit varsta de 18 ani, iar femeia sa fi implinit varsta de  16 ani;
  • sa nu fie deja casatoriti;
  • sa prezinte documente de identitate valabile (pasapoarte) si dreptul de sedere in Franta.

Acte necesare

  1. declaratia de casatorie, semnata de viitorii soti la sediul Ambasadei;
  2. pasapoartele romanesti sau alte documente de identitate romanesti valabile (care nu au expirat);
  3. certificatele de nastere in original;
  4. o declaratie scrisa si semnata personal, la sediul Ambasadei, de catre fiecare dintre viitorii soti, din care sa rezulte situatia casatoriilor anterioare.
    Situatia casatoriilor anterioare se dovedeste, dupa caz, cu urmatoarele:
    – copia sentintei de divort sau a hotararii de anulare a unei casatorii anterioare;
    – certificatul de deces al fostului sot;
    – certificatul de casatorie anterior, cu mentiunea desfacerii casatoriei;
  5. certificate medicale individuale privind starea sanatatii viitorilor soti, din care sa rezulte clar daca sunt sau nu apti pentru a incheia casatoria; aceste certificate sunt valabile 14 zile de la data emiterii.

Atentie!
Pentru actele prezentate de solicitanti care sunt redactate intr-o limba straina este necesara traducerea efectuata la unul din traducatorii autorizati.
Pentru legalizarea fiecarei traduceri taxa consulara este 30 de euro.


2.2. Incheierea casatoriei intre un cetatean roman si un cetatean strain

Pentru a se putea oficia incheierea casatoriei la Ambasada sau Consulatul roman, solicitantii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • barbatul sa fi implinit varsta de 18 ani, iar femeia sa fi implinit varsta de  16 ani;
  • sa nu fie deja casatoriti;
  • sa prezinte documente de identitate valabile (pasapoarte) si dreptul de sedere in Franta.
  • legea tarii cetateanului strain sa nu prevada un impediment la casatorie.

Acte necesare pentru cetateanul roman

  1. declaratia de casatorie, semnata la sediul Ambasadei;
  2. pasaportul romanesc sau alte documente de identitate romanesti, valabile (care nu au expirat);
  3. certificatul de nastere in original;
  4. o declaratie scrisa si semnata personal, la sediul Ambasadei, din care sa rezulte situatia casatoriilor anterioare.
    Situatia casatoriilor anterioare se dovedeste, dupa caz, cu urmatoarele:
    – copia sentintei de divort sau a hotararii de anulare a unei casatorii anterioare;
    – certificatul de deces al fostului sot;
    – certificatul de casatorie anterior, cu mentiunea desfacerii casatoriei;
  5. certificatul medical privind starea sanatatii sale, din care sa rezulte clar daca este sau nu apt pentru a  incheia casatoria; acest certificate este  valabil 14 zile de la data emiterii.

Acte necesare pentru cetateanul strain

  1. declaratia de casatorie, semnata la sediul Ambasadei;
  2. un document de identitate valabil (pasaport);
  3. certificatul de nastere in original;
  4. un certificat de celibat, eliberat de autoritatile competente ale statului al carui cetatean este, sau de catre misiunea diplomatica ori oficiul consular competent al acelui stat in Franta;
  5. un certificat de cutuma privind conditiile de forma si de fond ale incheierii casatoriei potrivit legii statului al carui cetatean este. Acest certificat va fi eliberat, de asemenea, fie de autoritatile competente ale statului al carui cetatean este, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular competent al acelui stat in Franta.

Atentie!
Pentru actele prezentate de solicitanti care sunt redactate intr-o limba straina este necesara traducerea efectuata la unul din traducatorii autorizati.
Pentru legalizarea fiecarei traduceri taxa consulara este 30 de euro.

Sursa: www.mae.ro


 

Germania

 

Cerintele pentru persoanele de alte nationalitati care doresc sa se casatoreasca in Germania sunt numeroase si uneori greu de indeplinit. Conceptul de nunta legala rapida, intalnit in Las Vegas, nu este disponibil in Germania. Cea mai buna solutie ar fi sa se apeleze la o agentie de nunti profesionala cu experienta in intocmirea actelor.

Documente oficiale necesare:

– Pasaport
– Certificat de nastere (forma ce include numele parintilor)
– Certificat de divort, Certificat de deces (vaduv), doar daca este cazul
– Ledigkeitbescheinigung (acesta este un certificat care dovedeste ca nu exista impedimente pentru casatorie, ambele parti fiind necasatorite)

Ceremonia religioasa poate avea loc doar dupa ceremonia civila.

sus^


 

Italia

In Italia, este foarte important ca numele intreg sa fie scris in aceeasi forma ca in urmatoarele documente, altfel autoritatile nu le vor accepta:

– Pasaport

– Certificat care atesta ca nu exista impediemente pentru casatorie

– Nulla Osta (acesta este un document necesar doar persoanelor care vor sa se casatoreasca in Italia si sunt de alte nationalitate; modalitatea de obtinere a acestui document difera de la o nationalitate la alta)

Documentele completate expira dupa 3 luni. Toate cuplurile casatorite civil in Italia primesc un certificat de casatorie international recunoscut in toate tarile.

sus^


 

 

Marea Britanie

 Pentru oficierea casatoriei la ambasada, este necesar ca viitorii soti sa aiba drept de sedere in Marea Britanie. Ambasada poate incheia casatorii atat intre doi cetateni romani, cat si intre un cetatean roman si un cetatean strain, daca legea statului acelui cetatean nu se opune.

Oficierea casatoriei va avea loc dupa trecerea unui termen de  minimum 10 zile de la data depunerii cererii insotita de celelalte acte mentionate in cele ce urmeaza. In termenul de 10 zile sunt incluse atat ziua in care a fost facuta declaratia de casatorie cat si ziua in care se incheie casatoria. Totodata, intre data depunerii actelor si data oficierii casatoriei nu trebuie sa treaca mai mult de 14 zile, termenul de valabilitate a certificatelor medicale. Prin urmare, casatoria se oficiaza intre a 10-a si a 14-a zi de la data depunerii declaratiei de casatorie impreuna cu toate actele cerute de lege.

Cetatenii romani trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

– barbatul sa fi implinit varsta de 18 ani, iar femeia sa fi implinit varsta de  16 ani;
– sa nu fie deja casatoriti;
– sa prezinte documente de identitate valabile (pasaport si carte de identitate) precum si dreptul de sedere in Marea Britanie.

 Acte necesare

a) cererea de casatorie, semnata de viitorii soti la sediul Ambasadei
b) declaratia de casatorie, semnata de viitorii soti la sediul Ambasadei;
c) cate o declaratie scrisa si semnata personal, la sediul Ambasadei, de catre fiecare dintre viitorii soti, din care sa rezulte situatia casatoriilor anterioare, precum si faptul ca viitorii soti au luat la cunostinta de starea de sanatate a celuilat.

Situatia casatoriilor anterioare se dovedeste, dupa caz, cu urmatoarele: 
– copia leagalizata a sentintei de divort sau a hotararii de anulare a unei casatorii anterioare; certificatul de deces al fostului sot;
– certificatul de casatorie anterior, cu mentiunea desfacerii casatoriei

d) certificatele de nastere in original;
e) pasapoartele romanesti
f) carte de identitate sau permis de conducere romanesti valabile; pentru cetatenii romani cu domiciliul in Marea Britanie adresa poate fi probata cu extras de cont bancar, facturi plata energie electrica, telefon, apa.
g) certificate medicale individuale privind starea sanatatii viitorilor soti, din care sa rezulte clar daca sunt sau nu apti pentru a incheia casatoria, traduse la unul din traducatorii autorizati de ambasada;
h) copie pasapoarte martori

LA CEREMONIA DE CASATORIE TREBUIE SA FIE PREZENTI VIITORII SOTI INSOTITI DE DOI MARTORI, CETATENI ROMANI, ADULTI, CU DREPT DE SEDERE IN MAREA BRITANIE 

 

Incheierea casatoriei intre un cetatean roman si un cetatean strain

Pentru a se putea oficia incheierea casatoriei la Ambasada sau Consulatul roman, solicitantii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– barbatul sa fi implinit varsta de 18 ani, iar femeia sa fi implinit varsta de  16 ani;
– sa nu fie deja casatoriti;
– sa prezinte documente de identitate valabile (pasapoarte) si dreptul de sedere in Marea Britanie.
– legea tarii cetateanului strain sa nu prevada un impediment la casatorie.

 

Acte necesare pentru cetateanul roman

a) cererea de casatorie, semnata la sediul Ambasadei
b) declaratia de casatorie, semnata la sediul Ambasadei;
c) o declaratie scrisa si semnata personal, la sediul Ambasadei, din care sa rezulte situatia casatoriilor anterioare, precum si faptul ca sotul roman a luat la cunostinta de starea de sanatate a celuilat.

Situatia casatoriilor anterioare se dovedeste, dupa caz, cu urmatoarele: 
– copia leagalizata a sentintei de divort sau a hotararii de anulare a unei casatorii anterioare; certificatul de deces al fostului sot;
– certificatul de casatorie anterior, cu mentiunea desfacerii casatoriei

d) certificatul de nastere in original;
e) pasaportul romanesc;
f) carte de identitate sau permis de conducere romanesti valabile; pentru cetatenii romani cu domiciliul in Marea Britanie adresa poate fi probata cu extras de cont bancar, facturi plata energie electrica, telefon, apa.
g) certificatul medical privind starea sanatatii sale, din care sa rezulte clar daca este sau nu apt pentru a  incheia casatoria; acest certificate este  valabil 14 zile de la data emiterii.
h) copie pasapoarte martori

 

Acte necesare pentru cetateanul strain

a) cererea de casatorie, semnata la sediul Ambasadei
b) declaratia de casatorie, semnata la sediul Ambasadei;
c) o declaratie scrisa si semnata personal, la un notar public/solicitor din Marea Britanie  din care sa rezulte situatia casatoriilor anterioare, precum si faptul ca sotul cetatean strain a luat la cunostinta de starea de sanatate a celuilat.

Situatia casatoriilor anterioare se dovedeste, dupa caz, cu urmatoarele: 
– copia leagalizata a sentintei de divort sau a hotararii de anulare a unei casatorii anterioare; certificatul de deces al fostului sot;
– certificatul de casatorie anterior, cu mentiunea desfacerii casatoriei

d) certificatul de nastere in original;
e) pasaportul  britanic sau pasaportul altui stat cu visa britanica;
f) dovada a domiciliului in UK (adresa poate fi probata cu carnet de conducere britanic, extras de cont bancar, facturi plata energie electrica, telefon, apa).
g) certificatul medical privind starea sanatatii sale, din care sa rezulte clar daca este sau nu apt pentru a  incheia casatoria; acest certificate este  valabil 14 zile de la data emiterii.
h) un certificat de celibat, eliberat de autoritatile competente ale statului al carui cetatean este, sau de catre misiunea diplomatica ori oficiul consular competent al acelui stat in Marea Britanie;
i) un certificat de cutuma privind conditiile de forma si de fond ale incheierii casatoriei potrivit legii statului al carui cetatean este. Acest certificat va fi eliberat, de asemenea, fie de autoritatile competente ale statului al carui cetatean este, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular competent al acelui stat in Marea Britanie.

 

ATENTIE!

Pentru actele prezentate de solicitanti care sunt redactate intr-o limba straina este necesara traducerea, (inclusiv a apostilelor) efectuata la unul din traducatorii autorizati. Lista traducatorilor autorizati de Ambasada se gaseste pe web site-ul Ambasadei.

Actele britanice si cele ale statului de cetatenie vor avea aplicata apostila Conventiei de la Haga. Pentru actele britanice aceasta este emisa  de Foreign And Commonwealth Office – Biroul Legalizari, Old Admiralty Building, Whitehall, London SW1A 2LG,tel. 020 7008 1111, Fax. 020 7008 1010, http://www.fco.gov.uk/legalisation.

 LA CEREMONIA DE CASATORIE TREBUIE SA FIE PREZENTI VIITORII SOTI INSOTITI DE DOI MARTORI, CETATENI ROMANI, ADULTI, CU ACTE DE IDENTITATE VALABILE.

Sursa: www.mae.ro

sus^


 

 

Portugalia

1.Incheierea casatoriei intre doi cetateni romani

    * DECLARATIE DE CASATORIE, semnata de ambii soti la sediul Ambasadei (45 Euro);
    * cate o declaratie scrisa si semnata personal, la sediul Ambasadei, de catre fiecare dintre viitorii soti, din care sa rezulte situatia casatoriilor anterioare, iar daca este cazul copia sentintei de divort sau a hotararii de anulare a unei casatorii anterioare; hotararile judecatoresti pronuntate in strainatate trebuie,in prealabil, sa fie recunoscute si investite cu formula executorie de catre instanta competenta din Romania / certificatul de deces al fostului sot / certificatul de casatorie anterior, cu mentiunea desfacerii casatoriei (2 x 45 Euro);
    * certificate medicale privind starea sanatatii viitorilor soti, din care sa rezulte clar daca sunt sau nu apti pentru a incheia casatoria; aceste certificate sunt valabile 14 zile de la data emiterii (original si copie);
    * traducerea certificatelor medicale privind starea sanatatii viitorilor soti, cate 2 exemplare, legalizate de Ambasada ( 2 x 30 Euro);
    * adeverinta de la Junta de Freguesia privind domiciliul in Portugalia al unuia dintre viitorii soti;
    * traducerea adeverintei de la Junta de Freguesia privind domiciliul in Portugalia al unuia dintre viitorii soti, legalizata de Ambasada (30 Euro);
    * originale si 2 fotocopii certificate de nastere – sot, sotie;
    * originale si 2 fotocopii pasapoarte sot-sotie (filele 1-4).

Taxa totala: 225 Euro

Nota
Oficierea casatoriei va avea loc dupa trecerea unui termen de 10 zile de la data depunerii cererii insotita de celelalte acte mentionate.
Pentru actele prezentate de solicitanti care sunt redactate intr-o limba straina este necesara traducerea legalizata in limba romana.

2.Incheierea casatoriei intre un cetatean roman si un cetatean strain

Acte necesare pentru cetateanul roman:

    * declaratia de casatorie, semnata de viitorii soti la sediul Ambasadei (45 Euro);
    * pasaportul romanesc valabil sau alt document de identitate valabil, original si copie;
    * certificatul de nastere in original si copie;
    * o declaratie scrisa si semnata personal, la sediul Ambasadei, din care sa rezulte situatia casatoriilor anterioare (45 Euro),  daca este cazul;
    * copia sentintei de divort sau a hotararii de anulare a unei casatorii anterioare, hotararile judecatoresti pronuntate in strainatate trebuie,in prealabil, sa fie recunoscute si investite cu formula executorie de catre instanta competenta din Romania;
    * certificatul de deces al fostului sot;
    * certificatul de casatorie anterior, cu mentiunea desfacerii casatoriei;
    * certificatul medical privind starea sanatatii, din care sa rezulte clar daca este sau nu apt pentru a incheia casatoria; certificatul este valabil 14 zile de la data emiterii (original si copie);
    * traducerea certificatului medical (2 exemplare), legalizata la Ambasada (30 Euro);
    * adeverinta de la Junta de Freguesia privind domiciliulin Portugalia al sotului cetatean roman (original si copie);
    * traducerea adeverintei de la Junta de Freguesia privind domiciliulin Portugalia al sotului cetatean roman, legalizata de Ambasada, 2 exemplare (30 Euro).

Acte necesare pentru cetateanul strain:

    * un document de identitate valabil;
    * certificatul de nastere al sotului cetatean strain apostilat cu Apostila de la Haga sau legalizat sau supra-legalizat de autoritatile statului respectiv, conform legislatiei acestui stat si conventiilor internationale aplicabile (original si 2 fotocopii);
    * -traducerea certificatului de nastere al cetateanului strain, efectuata de unul dintre traducatorii autorizati de Ambasada (2 exemplare), legalizata de Ambasada (30 Euro);
    * un certificat de celibat, eliberat de autoritatile competente ale statului al carui cetatean este, sau de catre misiunea diplomatica ori oficiul consular competent al acelui statin tarain care se afla (original si copie)
    * traducerea certificatului de celibat, efectuata de unul dintre traducatorii autorizati de Ambasada (2 exemplare), legalizata de Ambasada (30 Euro);
    * un certificat de cutuma privind conditiile de forma si de fond ale incheierii casatoriei potrivit legii statului al carui cetatean este. Acest certificat va fi eliberat, de asemenea, fie de autoritatile competente ale statului al carui cetatean este, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular competent al acelui stat (original si copie);
    * traducerea certificatului de cutuma, efectuata de unul dintre traducatorii autorizati de Ambasada (2 exemplare), legalizata de Ambasada (30 Euro),
    * certificatul medical privind starea sanatatii, din care sa rezulte clar daca este sau nu apt pentru a incheia casatoria; certificatul este valabil 14 zile de la data emiterii (original si copie);
    * traducerea certificatului medical, efectuata de unul dintre traducatorii autorizati de Ambasada (2 exemplare), legalizata de Ambasada (30 Euro).

NOTA
Oficierea casatoriei va avea loc dupa trecerea unui termen de 10 zile de la data depunerii cererii insotita de celelalte acte mentionate.
Pentru actele prezentate de solicitanti care sunt redactate intr-o limba straina este necesara traducerea legalizata in limba romana.

Taxa totala: 270 Euro

Casatoriile au loc joia si se programeaza prin telefon, e-mail sau la consulat.

Pentru incheierea casatoriei la Registrul Civil portughez, de regula autoritatile locale solicita cetateanului roman urmatoarele acte care pot fi eliberate de Ambasada:

1. CERTIFICAT MATRIMONIAL:

    * cerere de efectuare a serviciului consular adresata d-lui Ambasador.
    * fotocopie a pasaportului solicitantului
    * fotocopie a cartii de identitate a viitorului sot
    * adeverinta de la primaria orasului in care s-a nascut ca nu a mai fost casatorit sau fotocopie a hotararii judecatoresti de divort sau fotocopie a certificatului de deces al sotului/sotiei.

Taxa consulara: 30 de euro

Nota: Adeverinta data de primarie poate fi inlocuita de o declaratie pe proprie raspundere, care se taxeaza suplimentar cu 45 de euro.

2. CERTIFICAT DE NATIONALITATE

    * cerere de efectuare a serviciului consular adresata d-lui Ambasador.
    * fotocopie a pasaportului solicitantului

Taxa consulara: 30 de euro

3. CERTIFICATUL DE NASTERE TRADUS SI LEGALIZAT

    * cerere de efectuare a serviciului consular adresata d-lui Ambasador.
    * fotocopie a pasaportului solicitantului;
    * certificatul de nastere,in original si doua fotocopii;
    * traducerea certificatului de nastere efectuata de unul dintre traducatorii aflati pe lista ambasadei, original si copie.

Lista cu persoanele din Portugalia autorizate sa efectueze traduceri din portugheza in romane  poate fi consultata pe site si este afisata la consulat. Ambasada nu are nici un fel de aranjament preferential cu nici unul dintre traducatori.

 

Sursa: www.mae.ro 

sus^


 

 

Romania

 

Acte necesare pentru inregistrarea casatoriei la oficiul starii civile:

– certificate de nastere in original si copie (nelegalizata)
– certificate medicale prenuptiale (valabile 14 zile de la data emiterii si care trebuie sa cuprinda mentiunea expresa ca persoana in cauza se poate casatori)
– buletine de identitate, actele de identitate sau pasapoartele (pentru cetatenii straini si pentru cetatenii romani care domiciliaza in strainatate), original si copie, valabile la data depunerii actelor si la data incheierii casatoriei (cel putin unul dintre solicitanti sa aiba domiciliul sau resedinta in localitatea unde se oficiaza casatoria)
– declaratia de casatorie- aceasta se face in baza declaratiei de casatorie data in scris in fata ofiterului de stare civila si care trebuie sa cuprinda dorinta de a se casatori, faptul ca cei care vor sa se casatoreasca au luat cunostinta reciproca de starea sanatatii lor si de conditiile prevazute in Codul familiei, ce nume de familie vor purta in timpul casatoriei.

In cazul in care unul din solicitanti nu e la prima casatorie mai e nevoie de:
– sentinta de divort in 2 exemplare, ambele ramase definitive si legalizate si timbre fiscale sau chitanta C.E.C. in valoare de 5.000 lei (in cazul in care casatoria anterioara a fost incheiata in localitatea unde se oficiaza casatoria);
– in cazul in care casatoria anterioara a fost incheiata in alta localitate, se va depune un singur exemplar din sentinta ramasa definitiva si legalizata.
sau
– certificatul de deces al celui decedat, in original si copie nelegalizata
– in cazul in care din casatoria anterioara au rezultat copii si acestia sunt in ingrijirea sotului/sotiei care se recasatoreste, se vor prezenta certificatele de nastere in original si copie nelegalizata;

In cazul in care unul sau ambii solicitanti sunt cetatenii straini mai e nevoie de
– certificatul de nastere, original, copie si traducere legalizata
– actul care atesta ca a fost desfacuta casatoria anterioara sau a incetat-original, copie si traducere legalizata
– dovada de la autoritatiile locale, in cazul in care exista conventie intre Romania si statul respectiv
– daca aceasta conventie nu exista, dovada se va elibera de Ambasada statului respectiv (dovada va cuprinde, in mod obligatoriu, faptul ca, in conformitate cu legea nationala ,sunt indeplinite conditiile si ca se poate casatori in Romania)
– in cazul in care ambii soti sunt cetateni straini sau cu domiciliul in strainatate va fi necesar sa se faca dovada sederii in municipiul in care se va solicita efectuarea casatoriei in intervalul cuprins intre data depunerii actelor si data oficierii casatoriei.
Si nu in ultimul rand viitori soti trebuie sa fie insotiti la oficierea casatoriei civile de doi martori, cu buletinele de identitate valabile.
Actele se depun la Starea Civila cu minimum 10 zile inainte de oficializarea casatoriei. Casatoria se poate incheia la expirarea termenului de 10 zile in care se cuprinde atat ziua in care a fost facuta declaratia de casatorie, cat si ziua in care se oficiaza casatoria. Dupa expirarea termenului de 10 zile, casatoria se poate incheia numai pana la expirarea termenului de valabilitate a certificatelor medicale.

sus^


 

 

Spania

 

Legea spaniola recunoaste atat casatoria civila cat si cea religiosa. Durata
aprobarii cererii pentru casatorie poate fi de pana la 8 saptamani. Persoanele sub 18 ani nu au voie sa se casatoreasca pe teritoriul Spaniei.

Formularul de aplicatie pentru casatoria civila poate fi obtinut de la Registrul Civil din Madrid – Calle Pradillo, 66, Madrid; Tel: +34(0)913973700 / Fax: +34(0)913973779.

Documente necesare:

– Formularul de aplicatie pentru casatorie
– Certificatul de nastere in original
– Dovada de libertate de casatorie – se poate obtine de la Registrul Civil
– In cazul in care una dintre parti nu este la prima casatorie, Certificatul de divort sau Certificatul de deces (vaduv/a)
– Certificatul de inscriptie consulara – poate fi obtinut de la ambasada sau consulat

Toate documentele din afara Spaniei trebuie sa fie legalizate. Este necesar ca documentele sa fie traduse in limba spaniola, traducerea fiind aprobata de Consulatul spaniol. Dupa ceremonia civila, certificatul de casatorie trebuie legalizat la Secretaria de Gobierno, Tribunal Superior de Justicia, Autonomous Community, General Castanos 1, Madrid.

sus^


 

 

Incheierea unei casatorii la Ambasada Romaniei

 

Doriti sa va casatoriti la Ambasada?

Ambasadorul poate incheia casatorii atat intre doi cetateni romani, cat si intre un cetatean roman si un cetatean strain, daca legea statului acelui cetatean nu se opune. Oficierea casatoriei va avea loc dupa trecerea unui termen de 10 zile de la data depunerii cererii insotite de celelalte acte mentionate in cele ce urmeaza.

Incheierea casatoriei intre doi cetateni romani

Pentru a se putea casatori la Ambasada, cetatenii romani trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

– barbatul sa fi implinit varsta de 18 ani, iar femeia sa fi implinit varsta de 16 ani;
– sa nu fie deja casatoriti;
– sa prezinte documente de identitate valabile (pasapoarte sau carti de identitate).

Acte necesare :

1. Declaratia de casatorie (11.5.c), semnata de viitorii soti la sediul Ambasadei. Din declaratie rezulta: vointa de a se casatori; faptul ca indeplinesc cerintele prevazute de art. 4-10 din Codul familiei, cu privire la indeplinirea conditiilor de fond si lipsa impedimentelor la casatorie; declaratia ca au luat cunostinta reciproc de starea lor de sanatate; numele purtat in timpul casatoriei;

2. Pasapoartele sau cartile de identitate valabile, originale si fotocopii;

3. Certificatele de nastere, originale si fotocopii;

4. Declaratie scrisa personal, semnata la sediul Ambasadei privind situatia casatoriilor anterioare, insotita, cand este cazul, de:
– copia sentintei de divort sau a hotararii de anulare a unei casatorii anterioare, definitiva si irevocabila;
– certificatul de deces al fostului sot;
– certificatul de casatorie anterior, cu mentiunea desfacerii casatoriei;

5. Certificate medicale (prenuptiale), originale, in care sa se precizeze daca viitorii soti sunt sau nu apti pentru a incheia casatoria; aceste certificate sunt valabile 14 zile de la data emiterii.

N.B. Actele prezentate de solicitanti care sunt redactate intr-o limba straina este necesar sa fie insotite de traducerea corespunzatoare in limba romana, efectuata de un traducator autorizat, legalizata de un notar si, daca este facuta intr-o tara a Uniunii Europene, prevazuta cu apostila Conventiei de la Haga (in Luxemburg eliberata de Ministerul Afacerilor Externe, in Germania de Ministerul de interne de Land, in Franta de Prefectura etc). Traducerea se poate de asemenea efectua direct la Ambasada. Pentru traducere, taxa consulara este de 40 euro/pag, iar legalizarea traducerii este de 30 euro pentru fiecare document.

2. Incheierea casatoriei intre un cetatean roman si un cetatean strain

Sotul strain va prezenta in plus:

1. Certificatul de celibat, eliberat de autoritatile competente ale statului al carui cetatean este sau de catre misiunea diplomatica ori oficiul consular competent al acelui stat in Luxemburg;

2. Certificatul de cutuma privind conditiile de forma si de fond cerute de legea sa nationala pentru incheierea casatoriei, eliberat de autoritatile competente ale statului al carui cetatean este, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular competent al acelui stat in Luxemburg.

Precizari:

– in ziua primirii declaratiei de casatorie, consulul va dispune afisarea acesteia in holul Ambasadei, astfel incat orice persoana sa poata face opozitie la casatorie in termen de 10 zile. Opozitia se face in scris, precizand motivul care impiedica incheierea casatoriei si dovezile pe care se sprijina.
– termenul legal in care se poate incheia casatoria este de 10 zile de la data cand a fost inregistrata declaratia de casatorie. Dupa expirarea termenului de 10 zile, casatoria se poate incheia numai pana la limita de valabilitate a certificatelor medicale care este de 14 zile, conform instructiunilor Ministerului Sanatatii nr. Xii/C.1/2758 din 24.07.1971.
– in cazul in care unul dintre soti nu cunoaste limba romana sau in cazul incheierii casatoriei intre surdo-muti se va incheia impreuna cu interpretul autorizat un proces verbal in care va fi consemnat faptul ca sotii si-au dat consimtamantul in cunostinta de cauza.
– cei doi soti vor semna in registrele de stare civila pentru exactitatea datelor inscrise, cu numele pe care au convenit sa le poarte in timpul casatoriei. Rectificarea sau completarea ulterioara a actelor de stare civila se poate face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti.

SURSA

Comunitati romanesti

Comunitatea romaneasca din Australia

Romanii din Australia pe internet:

Emigrare

Formulare emigrare

Locuri de munca: SeekJob SearchJobNetMyCareerManpower

Belgia

 

 

Formulare emigrare

Locuri de munca: Belgium JobsA-ZJobsCareer

 


 

Canada

 

 

Formulare emigrare

Locuri de munca: Monster.com (CAN)JobStarCareerClickJobSharkCanJobs

 


 

Franta

 

 

Formulare emigrare

Locuri de munca: APEC ANPECadres OnlineExpatica

 


 

Germania

 

 

Formulare emigrare

Locuri de munca: MonsterStellenanzeigenStepstoneJobscout24JobwareStellen-online

 


 

Marea Britanie

 

 

Formulare emigrare

Locuri de munca: Monster UKJobsiteJobserveTotaljobsJobcentreplusFish4

 


 

Noua Zeelanda

 

 

Formulare emigrare

Locuri de munca: NetCheckSeek NZPipersJobStuffJob Universe

 


 

Statele Unite ale Americii

 

 

Formulare emigrare

Locuri de munca: USAJobsJob bank USATop USA JobsAllStarJobsPlacement USA

 


 

Olanda

 

 

Formulare emigrare

Locuri de munca: StepstoneMonsterboardJobbingmallVacaturebankJobnews

sursa

http://www.ambasada.ro/subpagini/11/emigrare.html

 

CASA DE AVOCATURA COLTUC

Categoriile de documente necesare eliberarii de pasaport

Cetatenii romani care indeplinesc conditiile prevazute de Legea nr. 248 / 2005 au garantat dreptul la libera circulatie si, in mod corespunzator, au dreptul la eliberarea, detinerea si folosirea unui pasaport in conditiile legii.

Pasaportul face dovada identitatii si cetateniei titularului si ii da dreptul de a iesi si de a intra in tara prin oricare dintre punctele de trecere a frontierei deschise traficului international de calatori.

In strainatate, pasaportul da dreptul titularului la asistenta si protectie din partea misiunilor diplomatice si a oficiilor consulare ale Romaniei.Pasaportul este proprietatea statului roman.

Tipurile de pasapoarte eliberate cetatenilor romani in conditiile legii sunt: diplomatic, de serviciu si simplu.

Pasapoartele simple se elibereaza de catre Ministerul Internelor si Reformei Administrative, prin serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, cetatenilor romani care nu se afla in una dintre situatiile de suspendare a dreptului de a calatori in strainatate.

Pasapoartele simple se pastreaza de catre titulari, care au obligatia de a nu le instraina, cu exceptia situatiilor in care documentele se retin de autoritatile competente sau se depun la misiunile diplomatice ori oficiile consulare straine, in vederea aplicarii vizei.

Pasapoartele simple ale minorilor care nu au implinit varsta de 14 ani se pastreaza de catre parintii acestora, reprezentantii legali sau, dupa caz, de catre insotitori, atunci cand minorii se deplaseaza in strainatate impreuna cu alte persoane, in conditiile prezentei legi.

Pasapoartele simple pot fi retinute numai de catre organele de politie, autoritatile judiciare, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei din strainatate, serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, precum si cele pentru evidenta persoanelor, doar in cazul in care situatia o impune, pentru exercitarea atributiilor specifice prevazute de lege. In aceste situatii autoritatile care retin pasapoartele au obligatia sa elibereze titularului o dovada care sa ateste faptul ca pasaportul a fost retinut, precum si motivele care au stat la baza acestei masuri.

Valabilitatea pasapoartelor simple este de:

– 3 ani pentru persoanele care nu au implinit 14 ani;
– 5 ani pentru persoanele cu varsta cuprinsa intre 14 si 25 de ani;
– 10 ani pentru persoanele care au implinit varsta de 25 de ani.

Cererile pentru eliberarea pasapoartelor simple se depun personal de catre solicitanti, in tara, la serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple in a caror raza de competenta au domiciliul sau, dupa caz, resedinta, iar in strainatate, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei.

Persoanele care, din motive obiective, nu se pot prezenta personal la serviciile publice comunitare pot depune cererile prin mandatar, cu procura speciala, autentificata in tara de notarul public iar in strainatate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale Romaniei.

Termenele de eliberare a pasapoartelor

– termenul pentru eliberarea pasapoartelor simple este de 20 zile lucratoare.
– termenul de solutionare a cererilor de eliberare a pasapoartelor cu plata tarifului suplimentar de 100 LEI este de 3 zile lucratoare de la data depunerii cererii.

Cererile pentru eliberarea pasapoartelor simple in regim de urgenta se depun la serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple.

In cazul cererilor depuse la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei in strainatate, termenul de eliberare a pasapoartelor este de 90 zile calendaristice de la data depunerii cererii.

Documentele necesare pentru:

1. Eliberarea sau preschimbarea pasaportului simplu:

– cererea tip model 1 si anexa (cartonas);
– cartea de identitate, cartea de identitate provizorie sau, dupa caz, buletinul de identitate, aflate in termen de valabilitate, in original si copie xerox. Cartea de identitate provizorie poate fi acceptata doar daca este insotita de certificatul de nastere, in original si copie xerox. in cazul prezentarii buletinului de identitate sau a cartii de identitate provizorii, se vor anexa 2 copii xerox;
– dovada achitarii taxelor si tarifelor de emitere a pasaportului:
• 32 LEI – taxa consulara (se poate achita la agentiile CEC sau Trezorerie);
• 64,20 LEI – costul pasaportului (se poate achita la agentiile CEC sau sucursalele BCR);
– pasaportul anterior, daca este cazul.
Depunerea cererii de eliberare a unui nou pasaport de catre mandatar:

Persoanele care din motive obiective nu se pot prezenta personal  pot depune cererile prin mandatar, cu procura speciala, autentificata in tara de notarul public iar in strainatate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei.

In acest caz, cererile vor fi insotite de urmatoarele documente:

– cartea de identitate, cartea de identitate provizorie sau, dupa caz, buletinul de identitate al titularului, aflate in termen de valabilitate, in original si copie xerox. Cartea de identitate provizorie poate fi acceptata doar daca este insotita de certificatul de nastere, in original si copie xerox. in cazul prezentarii buletinului de identitate sau a cartii de identitate provizorii, se vor anexa 2 copii xerox;
– dovada achitarii taxelor si tarifelor de emitere a pasaportului:
• 32 LEI – taxa consulara (se poate achita la agentiile CEC sau Trezorerie);
• 64,20 LEI – costul pasaportului (se poate achita la agentiile CEC sau sucursalele BCR);
– pasaportul anterior, daca este cazul;
– procura speciala, autentificata in tara de notarul public iar in strainatate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare;
– 2 foto color (dimensiune 3,5 x 4,5 cm) ale titularului. In cazul procurilor autentificate in strainatate, una dintre fotografii va fi aplicata pe procura sau pe cerere, identitatea titularului fiind confirmata de functionarul consular prin semnatura si stampila;
– actul de identitate, aflat in termen de valabilitate, al mandatarului, original si copie xerox.

In situatia depunerii cererilor prin procura speciala autentificata la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei in strainatate, copiile documentelor mentionate- respectiv actul de identitate si pasaportul titularului-se certifica de catre functionarul consular, nefiind in acest caz necesara prezentarea lor in original.

2. Eliberarea pasaportului in caz de furt, pierdere, deteriorare sau distrugere:

– cerere model nr. 3
– cartea de identitate, cartea de identitate provizorie sau, dupa caz, buletinul de identitate, aflate in termen de valabilitate, in original si copie xerox. Cartea de identitate provizorie poate fi acceptata doar daca este insotita de certificatul de nastere, in original si copie xerox. In cazul prezentarii buletinului de identitate sau a cartii de identitate provizorii, se vor anexa 2 copii xerox;
– dovada achitarii taxelor si tarifelor de emitere a pasaportului:
• 32 LEI – taxa consulara (se poate achita la agentiile CEC sau Trezorerie);
• 64,20 LEI – costul pasaportului (se poate achita la agentiile CEC sau sucursalele BCR);

PIERDEREA pasaportului se declara de titular la cea mai apropiata unitate de politie sau la autoritatea care l-a eliberat, cu ocazia depunerii cererii pentru eliberarea unui nou pasaport, situatie in care titularul va declara pe propria raspundere imprejurarile producerii evenimentului.
in cazul declararii FURTULUI pasaportului simplu, este necesara prezentarea dovezii eliberate de organele de politie. In cazul declararii FURTULUI pasaportului simplu in strainatate, adeverinta va fi insotita si de o traducere a acesteia, efectuata de un traducator autorizat.
In cazul DISTRUGERII pasaportului simplu, se va prezenta pasaportul distrus sau deteriorat sau fragmente din acesta, cu conditia ca acestea sa cuprinda elemente care sa faca posibila identificarea documentului.

3. Minorii cu varsta de peste 14 ani:

Cererile (model nr. 1) vor fi insotite de urmatoarele documente:
– cartea de identitate sau cartea de identitate provizorie, aflate in termen de valabilitate, in original si copie xerox. Cartea de identitate provizorie poate fi acceptata doar daca este insotita de certificatul de nastere, in original si copie xerox. In cazul prezentarii cartii de identitate provizorii, se vor anexa 2 copii xerox;
– dovada achitarii taxelor si tarifelor de emitere a pasaportului:
• 32 LEI – taxa consulara (se poate achita la agentiile CEC sau Trezorerie);
• 64,20 LEI – costul pasaportului (se poate achita la agentiile CEC sau sucursalele BCR);
– pasaportul anterior, daca este cazul;
– declaratia ambilor parinti, a parintelui supravietuitor, a parintelui caruia i-a fost incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila sau, dupa caz, a reprezentantului legal, care sa ateste acordul cu privire la eliberarea unui pasaport simplu pentru minor;
– certificatul de deces, hotararea judecatoreasca de incredintare a minorului ramasa definitiva si irevocabila, in original si copie xerox, in cazul in care se prezinta doar declaratia unuia dintre parinti.

Declaratiile privind acordul cu privire la eliberarea pasaportului simplu pentru minor pot fi date in fata functionarului care primeste cererea. In acest caz, se prezinta si actele de identitate valabile ale parintilor, in original si copie xerox.

Declaratiile pot fi autentificate in tara de notarul public  iar in strainatate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, precum si in fata autoritatilor straine, acestea din urma trebuind sa indeplineasca conditiile de supralegalizare prevazute de lege sau sa aiba aplicata apostila conform Conventiei cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 05.10.1961.

In cazul declaratiilor autentificate de autoritatile straine care indeplinesc conditiile de supralegalizare prevazute de lege sau au aplicata apostila conform Conventiei cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 05.10.1961, vor fi prezentate atat originalul, cat si o traducere legalizata.

4. Minorii cu varsta de pana la 14 ani:

FACILITATI PENTRU MINORI
Includerea in pasaportului parintilor si eliberarea pasaportului simplu pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani nu necesita prezenta copilului la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple. Mai mult, includerea minorilor in pasapoartele parintilor odata cu emiterea pasapoartelor acestora, este scutita de plata taxelor consulare. In cazul unei includeri ulterioare eliberarii pasapoartelor parintilor, taxele sunt urmatoarele:
– 3 LEI – taxa consulara – pentru titularul pasaportului
– 3 LEI – includerea – pentru fiecare minor ce urmeaza a fi inclus.

Cererile pentru includerea (cerere model nr. 4) in pasapoartele ambilor parinti sau in pasaportul unuia dintre acestia trebuie sa fie insotite de urmatoarele documente:

– certificatul de nastere al minorului, in original si copie xerox;
– declaratia celuilalt parinte prin care isi exprima acordul cu privire la includerea minorului sau certificatul de deces, hotararea judecatoreasca de incredintare a minorului ramasa definitiva si irevocabila, in original si copie xerox;
– actele de identitate ale parintilor sau ale reprezentantului legal, aflate in termen de valabilitate, in original si copie xerox.

Declaratiile privind acordul cu privire la includerea minorului pot fi date in fata functionarului care primeste cererea. In acest caz, se prezinta si actele de identitate valabile ale parintilor, in original si copie xerox. Declaratiile pot fi autentificate in tara de notarul public iar in strainatate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei in strainatate, precum si in fata autoritatilor straine.

La depunerea cererii vor fi prezentate, pe langa documentele necesare, si 2 fotografii color identice, cu dimensiunile 35 x 45 mm pentru pasaport individual si cu dimensiunile 25 x 35 mm pentru includerea in pasaportul unuia dintre parinti. Confirmarea fotografiei reprezentandu-l pe minor se face de catre parinti in fata functionarului care primeste cererea la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple al localitatii de domiciliu. Cererile pentru includerea minorului ulterior eliberarii pasapoartelor parintilor se depun personal de catre acestia numai la sediul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple al judetului de domiciliu.

4.A. Cererile care privesc INCLUDEREA (cerere model nr. 4) in pasapoartele ambilor parinti sau in pasaportul unuia dintre acestia vor fi insotite de urmatoarele documente:

– certificatul de nastere al minorului, in original si copie xerox;
– declaratia celuilalt parinte prin care isi exprima acordul cu privire la includerea minorului sau certificatul de deces, hotararea judecatoreasca de incredintare a minorului ramasa definitiva si irevocabila, in original si copie xerox;
– actele de identitate ale parintilor sau ale reprezentantului legal, aflate in termen de valabilitate, in original si copie xerox;

In cazul unei includeri ulterioare eliberarii pasapoartelor parintilor, taxele sunt urmatoarele:

• 3 LEI – taxa consulara (se poate achita la agentiile CEC sau Trezorerie);
• 3 LEI – includerea;

Declaratiile privind acordul cu privire la includerea minorului pot fi date in fata functionarului care primeste cererea. In acest caz, se prezinta si actele de identitate valabile ale parintilor, in original si copie xerox.

Declaratiile pot fi autentificate in tara de notarul public, iar in strainatate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei in strainatate, precum si in fata autoritatilor straine, acestea din urma trebuind sa indeplineasca conditiile de supralegalizare prevazute de lege sau sa aiba aplicata apostila conform Conventiei cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 05.10.1961.

Cererile pentru includerea minorului ulterior eliberarii pasapoartelor parintilor se depun numai la sediul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple.

4.B. Cererile care privesc ELIBERAREA PASAPORTULUI SIMPLU pentru minorul care nu a implinit varsta de 14 ani se formuleaza de catre ambii parinti, de parintele supravietuitor, de parintele caruia i-a fost incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila sau, dupa caz, de reprezentantul legal.

Cererile pot fi formulate doar de catre unul dintre parinti atunci cand este imputernicit de catre celalalt parinte prin procura speciala, autentificata in tara de notarul public iar in strainatate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, ori cand exista acordul scris al acestuia, autentificat in aceleasi conditii.

Atunci cand, din motive obiective, nici unul dintre parinti nu se poate prezenta la serviciul public comunitar, cererile prevazute mai sus pot fi formulate de o persoana imputernicita de catre parinti prin procura speciala, autentificata in tara de notarul public iar in strainatate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei.

Cererile vor fi insotite de urmatoarele documente:

– certificatul de nastere al minorului, in original si copie xerox;
– dovada achitarii taxelor si tarifelor de emitere a pasaportului:
• 32 LEI – taxa consulara (se poate achita la agentiile CEC sau Trezorerie);
• 64,20 LEI – costul pasaportului (se poate achita la agentiile CEC sau sucursalele BCR);
– pasaportul anterior, daca este cazul;
– actele de identitate ale parintilor sau ale reprezentantului legal, aflate in termen de valabilitate, in original si copie xerox;

Persoanele domiciliate in municipiul Bucuresti pot depune cererile pentru eliberarea pasapoartelor la ghiseele special amenajate, amplasate in incinta sectiilor de politie de sector:
Sector 1 – Sectia 4, Sectia 5
Sector 2 – Sectia 6, Sectia 8
Sector 3 – Sectia 12
Sector 4 – Sectia 14
Sector 5 – Sectia 17, Sectia 18
Sector 6 – Sectia 21, Sectia 22,
cat si la Serviciul public comunitar pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor al mun. Bucuresti – din str. Nicolae Iorga nr. 27,

sector 1.

5. Eliberarea dovezilor privind dreptul de folosire a pasaportului:

– cererea formulata in scris de solicitant, care trebuie sa cuprinda: nume, prenume, data si locul nasterii, domiciliul stabil, seria si numarul pasaportului si motivul pentru care solicita adeverinta;
– copii ale pasaportului si actului de identitate;
– chitanta prin care face dovada achitarii taxei consulare in valoare de 22 LEI;
sursa

Aproximativ 30.000 de romani din Italia si Spania vor vota pe 30 noiembrie

Din Italia si Spania s-ar putea strange peste 30.000 de voturi la 30 noiembrie, potrivit liderilor comunitatilor de romani, care atrag insa atentia ca romanii sunt destul de dezamagiti de candidatii propusi de partide si, in plus, sunt si destul de slab informati in legatura cu modalitatea de vot, relateazã News In

Dintre cei peste un milion de romani din Spania si Italia cu drept de vot, vor merge la urne cel mult 30.000. Acestia simt totusi ca actualii candidati nu le-ar putea reprezenta interesele in Parlament, potrivit declaratiilor facute pentru NewsIn de mai multi lideri ai comunitatilor de romani din Italia si Spania. Fata de alti ani, considera acestia, s-ar putea ca interesul pentru alegeri sa fie „in usoara crestere”, dar dezamagirea ramane. Romanii din diaspora simt ca interesul politicienilor se indreapta asupra lor numai cu cateva saptamani inainte de alegeri.

Cea mai are nemultumire a romanilor din Italia si Spania este ca vor avea in Parlament numai un senator si doi deputati si ca acestia oricum nu stiu cum e „viata de imigrant”, care sunt nevoile si problemele romanilor care traiesc in strainatate si ce trebuie facut pentru acestia. Solutia? Ei propun ca pentru diaspora sa candideze fosti emigranti romani.

Iulian Manta, presedintele Asociatiei socio-culturale „Vocea Romanilor” din Italia si membru al Comitetului Executiv al FARI (Federatia Asociatiilor de Romani din Italia), a spus ca romanii sunt satui de promisiuni. „Politicienii isi aduc aminte de noi numai in campanie. Romanii sunt satui de promisiuni din care nu se realizeaza nimic. Cum ma poate reprezenta pe mine cineva in Parlament care nu stie cum e sa fii discriminat, cat de greu este sa iti obtii actele in strainatate, sa platesti rata la casa aici, in Italia?”, se intreaba acesta.

In Spania situatia este asemanatoare. Miguel Fonda Stefanescu, presedintele Federatiei Asociatiilor Romanesti din Spania (FEDROM), care cuprinde 28 de astfel de organizatii, sustine ca imigrantii romani din Spania isi doresc in Parlament un reprezentant care sa fi fost imigrant. „Cum sa ne reprezinte pe noi cineva care nu are niciun fel e legatura cu romanii din diaspora, cu viata petrecuta peste meleaguri? Politicienii care intra in Parlament alesi de diaspora trebuie sa fie fosti imigranti, oameni care au lucrat si au trait aici zi de zi si care stiu de ce probleme ne lovim noi aici”, considera Fonda Stefanescu.

O alta nemultumitre a romanilor din Spania este ca sunt adesea numiti de politicienii din Romania capsunari. „Daca nu au respect fata de de noi, atunci noi de ce sa avem fata de ei?”, atrage atetia presedintele FEDROM.

In opinia lui Iulian Manta, membru al FARI, mobilizarea romanilor din strainatate va fi scazuta. „Nu prea e interesat romanul de aceste alegeri. Vor fi cel mult 10.000-14.000 de romani care vor vota in Italia”, spun el. „Eu mi-as dori foarte mult sa voteze mai multi, pentru ca atunci s-ar ridica antenele de la Bucuresti si ar constientiza ca romanii din Italia au ceva de spus si ca merita sa fie ascultati. Numai in momentul in care s-ar prezenta la vot peste 30.000 de romani din Italia ar conta pentru politicienii din tara”, a accentuat Manta.

Si Stefanescu Fonda spune ca romanii din Spania nu sunt prea interesati de acest scrutin si ca sunt cam dezamagiti. „Noi incercam sa-i impingem sa mearga la vot, sa-si exprime optiune…Ei insa se plang ca vor sa se intoarca acasa si ca nimeni nu-i ajuta sa plece”, sustine presedintele FEDROM. „Vor vota probabil in jur de 20.000 de persoane, dar acest numar este un nimic pe langa cei aproape un milion de romani din Spania”, atrage atentia Stefanescu Fonda.

Exista aproximativ 200.000 de romani cu drept de vot domiciliati in strainatate, carora li se alatura foarte multi romani care au doar resedinta. In total, in strainatate vor fi trimise 620.000 de buletine de vot, dar potrivit statisticilor, la niciun scrutin de pana in prezent nu au votat mai mult de 70.000 de romani din afara granitelor, cu toate ca pana acum nu trebuiau sa faca dovada domiciliului sau a resedintei in strainatate.

 

Sursa: Adevarul

Regimul vizelor pentru cetatenii romani

Inainte de plecarea in strainatate va recomandam sa contactati ambasada statului in care efectuati calatoria, precum si ambasadele tarilor de tranzit, pentru obtinerea de informatii suplimentare privind conditiile particulare de intrare si sedere prevazute de legislatia locala.

Legenda:
v = este necesara obtinerea vizei
– = nu este necesara obtinerea vizei pentru scurt sejur

Pentru statele marcate cu * si bold – a se vedea notele de subsol

 

Nr.
crt.
TARA Pasaport
simplu
Pasaport de serviciu Pasaport diplomatic Perioada de scurt sejur (zile)
1 Afganistan V V V  
2 Africa de Sud V 90
3 Albania 90
4 Algeria V V 90
5 Andorra 90
6 Angola V V V  
7 Antigua si Barbuda 90
8 Arabia Saudita V V V  
9 Argentina 90
10 Armenia V 90
11 Australia V V V  
12 Austria 90
13 Azerbaidjan V 90
14 Bahamas* V V V  
15 Bahrain V V V  
16 Bangladesh V V V  
17 Barbados 21
18 Belarus V 30
19 Belgia 90
20 Belize 30
21 Benin V V V  
22 Bolivia V 90
23 Bosnia-Herþegovina 90 / 30 / 30
24 Botswana* V V V  
25 Brazilia* 90
26 Brunei 30
27 Bulgaria 30
28 Burkina Faso V V V  
29 Burundi V V V  
30 Buthan* V V V  
31 Cambodgia V V V  
32 Camerun V V V  
33 Canada V V V  
34 Capul Verde V V V  
35 Cehia 90
36 Rep. Centrafricanã V 90
37 Chile 90
38 China V 90
39 Ciad V V V  
40 Cipru 90
41 Columbia 90
42 Comore V V V  
43 Congo V 90
44 R.D.Congo V V V  
45 Coreea de Nord V V V  
46 Coreea de Sud 90
47 Costa Rica 90
48 Coasta de Fildes V V V  
49 Croatia 30
50 Cuba V V V  
51 Danemarca 90
52 Djibouti V V V  
53 Rep. Dominicanã* V V 120
54 Ecuador 90
55 Egipt* V V V  
56 El-Salvador 90
57 Elvetia 90
58 Emiratele Arabe Unite V V V  
59 Eritrea V V V  
60 Estonia 90
61 Etiopia V V V  
62 Fiji 120
63 Filipine* 21 / 90 / 90
64 Finlanda 90
65 Franta 90
66 Gabon V V V  
67 Gambia V V V  
68 Georgia 90
69 Germania 90
70 Ghana V 90
71 Grecia 90
72 Grenada V V V  
73 Guatemala 90
75 Guineea V 90
76 Guineea Ecuatoriala V V V  
77 Guineea Bissau V V V  
78 Guyana V V V  
79 Haiti V V V  
80 Hong Kong 90
81 Honduras 90
82 India V V 90
83 Indonezia V V V  
84 Insulele Marshall V V V  
85 Insulele Solomon V V V  
86 Iordania V V 90
87 Irak V V V  
88 Iran V V 30
89 Irlanda 90
90 Islanda 90
91 Israel* 90
92 Italia 90
93 Jamaica* V V V  
94 Japonia V 90
95 Kazahstan V 90
96 Kenya* V V V  
97 Kiribati 30
98 Kirghizstan V 90
99 Kuwait V V V  
100 Laos V V V  
101 Lesotho* V V V  
102 Letonia 90
103 Liban V V V  
104 Liberia V V V  
105 Libia* V V V  
106 Liechtenstein 90
107 Lituania 90
108 Luxemburg 90
109 Macedonia 90
110 Madagascar V V V  
111 Macao 90
112 Malaezia 90
113 Malawi* V V V  
114 Maldive* V V V  
115 Mali V V V  
116 Malta 90
117 Marea Britanie 90
118 Maroc 90
119 Mauritania V 90
120 Mauritius* V V V  
121 Mexic 90
122 Micronezia 30
123 Rep. Moldova 90
124 Monaco 90
125 Mongolia V 60
126 Mozambic V V V  
127 Muntenegru 90
128 Myanmar V V V  
129 Namibia V V V  
130 Nauru        
131 Nepal V V V  
132 Nicaragua 90
133 Niger V V V  
134 Nigeria V V V  
135 Norvegia 90
136 Noua Zeelandã 90
137 Olanda 90
138 Oman V V V  
139 Palau        
140 Pakistan V 30 / 30
141 Panama V 90
142 Papua Noua Guinee V V V  
143 Paraguay   90
144 Peru 90
145 Polonia 90
146 Portugalia 90
147 Qatar V V V  
148 Fed. Rusa V 90
149 Rwanda V V V  
150 Saint Vincent & Grenadine 30
151 Saint Kitts & Nevis* V V V  
152 San Marino 90
153 Santa Lucia* V V V  
154 Sao Tome & Principe V 90
155 Senegal V 90
155 Serbia 90
157 Seychelles V V V  
158 Sfântul Scaun 90
159 Sierra Leone* V 90
160 Singapore 30
161 Siria V V V  
162 Slovacia 90
163 Slovenia 90
164 Somalia V V V  
165 Spania 90
166 Sri Lanka V V V  
167 Statele Unite ale Americii V V V  
168 Sudan V V V  
169 Suedia 90
170 Suriname V V V  
171 Swaziland* V V V  
172 Tadjikistan V 90
173 Tanzania V 90
174 Thailanda V 90
175 Timorul de Est V V V  
176 Togo V V V  
177 Trinidad-Tobago 30
178 Tunisia 90
179 Turcia V 90
180 Turkmenistan V 90
181 Ucraina 90
182 Uganda* V V V  
183 Ungaria 90
184 Uruguay 90
185 Uzbekistan V 90
186 Vanuatu 30
187 Venezuela 90
188 Vietnam V 90
189 Yemen V V V  
190 Zambia 90
191 Zimbabwe V V V  
Note de subsol
14 Bahamas Se cere viza prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Bucuresti.
24 Botswana Se cere viza prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Bucuresti.
25 Brazilia Pentru un sejur mai mare de 90 de zile, in scop lucrativ sau de studii, este nevoie în continuare de viza.
30 Buthan Se acorda vize prin misiunea din Geneva (adresa: Permanent Mission of the Kingdom of Bhutan to the UN, 17-19 Chemin du Champ d’Anier, 1209 Geneva, Switzerland; Tel: 41-22-7990890; Fax: 41-22-7990899).
53 Republica Dominicana Vizele se acorda la intrarea pe teritoriul dominican.
55 Egipt Pentru calatorii in scop turistic, vizele se pot obtine si prin cumpararea din aeroport a unui colant care se aplica in pasaport.
63 Filipine Pasaport turistic – viza de scurt sejur pentru calatorii de maximum 21 zile;
Pasaport de serviciu/diplomatic – viza de scurt sejur de maximum 90 de zile.
Totodata, va recomandam sa contactati Ambasada Republicii Filipine pentru obtinerea de informatii suplimentare privind conditiile particulare de intrare si sedere prevazute de legislatia locala.
91 Israel Numai pentru calatorii in scop turistic. Pentru alt scop decat cel turistic (munca, studii, tratamente medicale etc.) este nevoie, in continuare, de vizã.
93 Jamaica Vizele se acorda la punctul de trecere frontiera
96 Kenya Se cere viza prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Bucuresti.
101 Lesotho Se cere viza prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Bucuresti.
105 Libia Conform unei noi reglementari a autoritatilor libiene, din decembrie 2007, datele de pe pasaport trebuie traduse in limba araba de catre un traducator autorizat, in caz contrar existand riscul de a nu fi admis pe teritoriul libian. De asemenea, existenta in pasaport a unei vize pentru Israel conduce automat la refuzul acordarii vizei pentru Libia.
Vizele pentru aceasta tara se obtin de la Ambasada Libiei din Sofia, Bulgaria, incepand din decembrie 2007 (adresa: Mladost-1 Quarter, Andrey Sakharov Str., Residence 1, tel.: 974 35 56; 974 31 56).
113 Malawi Se cere viza prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Bucuresti.
114 Maldive Se acorda viza la punctul de trecere frontiera, pt. maximum 30 de zile.
120 Mauritius Se acorda viza la punctul de trecere frontiera, pt. maximum 14 zile.
151 Saint Kitts & Nevis Se cere viza prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Bucuresti.
153 Santa Lucia Se acorda viza la punctul de trecere frontiera.
159 Sierra Leone Se cere viza prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Bucuresti.
171 Swaziland Se cere viza prin Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Bucuresti.
182 Uganda Se acorda viza la punctul de trecere frontiera.
   
NOTA BENE: Ambasada Marii Britanii la Bucuresti este acreditata sa elibereze vize pentru urmatoarele destinatii:

  • ANGUILLA
  • BERMUDA
  • Insulele CAYMAN (pentru alte tipuri de viza decat cea turistica)
  • GRENADA
  • MONTSERRAT

Sursa: MAE 

 

 

http://www.ambasada.ro/legislatie/9/regimul-vizelor.html

Actualizat: 28 iulie 2008

Un român a fost condamnat la 27 de ani de închisoare în SUA, cea mai mare pedeapsă pentru fraudă pe internet.Atentie hackeri!

Adrian Florin Fechet, un român în vârstă de 39 de ani, găsit vinovat pentru că a furat cinci milioane de dolari de la 2.000 de cumpărători de pe eBay şi de la alţi utilizatori de internet, a fost condamnat la 27 de ani de închisoare. Potrivit Chicago Tribune, aceasta este cea mai mare pedeapsă pronunţată până acum în istoria fraudelor pe internet.

Procurorii au declarat că victimele licitau anumite sume pentru produsele de pe eBay, dar nu ofereau destul pentru a-l cumpăra şi astfel pierdeau produsul. Ei primeau apoi un mesaj electronic de la „cel care oferea produsul spre vânzare” prin care aşa-zisul vânzător îi anunţa că aveau o a doua şansă să cumpere. Acest mesaj nu provenea de la eBay, ci din România, de la membri ai grupului lui Fechet, potrivit dovezilor prezentate în timpul procesului.

Cumpărătorii dornici să profite de a doua şansă de a cumpăra produsul dorit făceau plăţi online către membri ai grupului infracţional, aflaţi în SUA, care transferau apoi sume importante către complicii din România. Cei care trimiteau banii nu primeau, evident, nimic în schimb.

Fechet a fost una dintre cele 21 de persoane acuzate în acest caz. Trei dintre aceste persoane au reuşit să fugă de poliţie, iar restul persoanelor, cu două excepţii, au primit pedepse cuprinse între doi şi opt ani închisoare. Procurorii susţin că infractorii au înşelat peste 2.000 de victime.

Sursa: NewsIn

Instanţa a anulat certificatul de moştenitor unic al Annei-Maria Tinu

Magistraţii Judecătoriei Sectorului 3 au decis că Andrei Iucinu are drepturi egale de moştenitor al lui Dumitru Tinu ca şi fiica acestuia, Anna-Maria. În aceste condiţii, Iucinu poate primi aproape jumătate din acţiunile cotidianului „Adevărul”.

Decizia vine după ce la începutul anului, Curtea de Apel Bucureşti a dat sentinţa definitivă conform căreia Andrei este fiul lui Dumitru Tinu. Tânărul susţine că prin această sentinţă vânzarea pachetului de acţiuni către Dinu Patriciu va deveni nulă, dacă sentinţa instanţei rămâne definitivă. În urmă cu doi ani, grupul Rompetrol, deţinut de omul de afaceri Dinu Patriciu, a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni de la Anna-Maria Tinu. În prezent, Rompetrol deţine 60 la sută din acţiunile Adevărul, iar Anna-Maria Tinu controlează de 24 %.

Virgil Magureanu, cercetat de DNA

Fostul sef al Serviciului Român de Informatii (SRI) Virgil Magureanu a intrat în vizorul procurorilor anticoruptie, dupa ce a fost acuzat de un denuntator ca, în 1995, ar fi primit spaga un Mercedes, un aparat de bronzat si un ceas de firma de la un grup de oameni de afaceri italieni.

Potrivit unor surse judiciare, Magureanu ar fi fost dat pe mâna anchetatorilor chiar de un apropiat al sau, George Alexandrescu, care i-ar fi facut cunostinta cu afaceristii în 1993. Concret, Alexandrescu le-a declarat procurorilor ca, în schimbul spagii, Magureanu si fostul sef al SRI Prahova Corneliu Paltânea ar fi intervenit pe lânga directori de la sapte banci convingându-i sa achizitioneze de la italieni masini blindate pentru transport valori. Magureanu a infirmat ieri acuzatiile, calificându-le drept „bazaconii“.

SUrsa: EvZ

Peste 40 de consilieri juridici din Ministerul Justitiei, corigenti la Drept

Mai mult de jumatate dintre angajatii cu statut de magistrati din aceasta institutie nu au reusit sa obtina nici macar nota 5 la examenul de capacitate pentru judecatori si procurori stagiari.

Socant este ca cei mai multi lucreaza în domeniul elaborarii si avizarii legilor. 42 de candidati, cu specializare juridica au sustinut examenul de definitivat ca procuror sau judecator. 33 dintre acestia lucreaza la Directiile de Afaceri Europene, de Analiza si Avizare Acte normative, de relatia cu ministerul public sau servicii juridice din Ministerul Justitiei.

Ei au avut de sustinut doua probe, o proba teoretica de  prezentare a cunostintelor generale de drept civil sau penal si o proba practica, finalizata saptamâna trecuta, ce a constat într-un chestionar cu întrebari specifice locului de munca.

Sursa: Realitatea

Catalin Mavriche, acuzat de uciderea luii Mihai Parvu (Caiac), a fost trimis in judecata

Catalin Mavriche, barbatul acuzat ca l-a împuscat, în luna august, pe Mihai Pârvu, zis Caiac, unul dintre capii lumii interlope din Craiova, a fost trimis în judecata, ieri dimineata, de procurorii doljeni.

El este învinuit de omor calificat si de nerespectarea regimului armelor. Mihai Pârvu, zis Caiac, a murit pe 26 august, dupa ce a fost împuscat de Mavriche, cu care juca poker.(Sursa: Click)

Constantin Balcan, fost procuror DNA, este urmarit penal pentru practicarea fara drept a profesiei de avocat

Procurorii Sectiei de Urma­rire Penala a Par­che­tului Inaltei Curti de Casatie si Justitie au inceput urmarirea penala impotriva fostului procuror DNA, Constantin Balcan, pentru infractiunea de practicare fara drept a profesiei de avocat

Anchetatorii PICCJ au descoperit ca Balcan a practicat ilegal avocatura, concomitentcu functia de procuror la structura centrala a DNA.Desi anuntase ca intentioneaza sa se pensioneze, Constantin Balcan nu a asteptat sa fie finalizate formele de pensionare si sa se emita decretul prezidential de eliberare din functia de procuror. Astfel, in timp ce era procuror la DNA, Balcan a reprezentat un important om de afaceri si un fost prefect, in cateva dosare.

Cel mai grav lucru retinut este ca Balcan a reprezentat un client chiar intr-un dosar penal, aflat pe rolul Serviciului Teritorial al DNA Ialomita, aspect ce ridica suspiciuni legitime de influentare a unor colegi. Conform legii, functia de magistrat este incompatibila cu functia de avocat.

Procurorii Parchetului Inaltei Curti au in vedere in ancheta lor si anumite persoane din consiliul Baroului Ialomita, care i-au acordat lui Balcan dreptul de a profesa avocatura, fara sa se verifice daca acesta demisionase din functia de procuror. Constantin Balcan a fost tinta a numeroase articole de presa, care au semnalat faptul ca acesta, in calitate de procuror DNA, a instrumentat dosare in favoarea unor persoane urmarite penal pentru mari fraude financiare.

Sursa: Ziua

Doctorul Serban Bradisteanu cere suspendarea actiunii de confiscare a averii

Chirurgul Serban Bradisteanu cere Curtii de Apel Bucuresti sa suspende procesul în care ANI cere confiscarea averii sale de aproape 4 milioane de euro, pâna la primirea unei sentinte definitive în procesul penal în care doctorul este acuzat de coruptie.

Bradisteanu sustine, în întampinarea depusa în instanta, ca cererea de confiscare a averii sale se discuta în doua procese, unul penal, pe rolul Tribunalului Bucuresti, si unul administrativ cu caracter civil pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, specificând instantei ca procesul penal primeaza. Pe de alta parte, doctorul Serban Bradisteanu precizeaza ca procedura prin care a fost verificata averea sa de catre ANI este nula si se impune refacerea sa. Acesta motiveaza cererea de retrimitere a cauzei la ANI prin faptul ca nu a fost anuntat de demararea procedurilor de verificare si nici de finalizarea verificarilor.

Sursa: Gardianul

Procesul fraudarii concursului pentru procurori

Dosarul fraudarii concursului pentru procurori se va judeca, în continuare, la Curtea Suprema, dupa ce instanta a respins, ieri, cererile formulate de avocati prin care solicitau restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmaririi penale

La termenul de miercuri, avocatul lui Gheorghe Cerbeanu, Gheorghita Mateut, a sustinut în fata magistratilor Curtii Supreme ca autodenuntul formulat de Gheorghe Dumitru nu poate fi considerat un act de sesizare a organului de urmarire penala, deoarece acesta a fost formulat ulterior începerii urmaririi penale, existând unele acte premergatoare. „Autodenuntul formulat de Gheorghe Dumitru pe 29.11.2007 la solicitarea organului de urmarire penala nu poate avea semnificatia unui act de sesizare a organului de urmarire penala”, a declarat în fata instantei Gheorghita Mateut. Potrivit avocatului magistratului Gheorghe Cerbeanu, lipsa actului de sesizare a organului de urmarire penala duce la nelegala sesizare a instantei, motiv pentru care a solicitat restituirea dosarului pe masa procurorilor DNA.

Sursa: Gardianul

Cel mai mare salariu declarat din Romania: 4,15 milioane lei

Cel mai mare salariu din Romania declarat la Fisc a fost anul trecut de 4,15 milioane lei (1,24 milioane euro), corespunzator unui castig lunar de peste 100.000 euro, si a fost incasat de un angajat din domeniul comercializarii de energie electrica, potrivit ANAF

Sursa: 9am,

In clasamentul clasamentul celor mai mari salarii din Romania platite in 2007 intocmit de Fisc, pe pozitia a doua s-a clasat o persoana care lucra tot in distributia de electricitate, care a primit 2,92 milioane lei (875.400 euro), echivalent cu 73.000 euro/luna, in medie, transmite NewsIn.

Pe pozitia a treia s-a situat un consultant pentru afaceri si management, care a castigat 2,48 milioane lei (742.400 euro) sau 62.000 euro/luna.

Pe locurile 4 si 5 in topul ANAF se afla persoane din activitati de intermedieri monetare, care au avut anul trecut venituri nete de 1,73 milioane lei, respectiv 1,72 milioane lei.

Pozitia a sasea a revenit unei persone care lucra in distributia de energie electrica, cu un venit net anual de 1,64 milioane lei, in timp ce pe pozitia urmatoare se claseaza un angajat din domeniul productiei de bauturi racoritoare nealcoolice/ape minerale, cu 1,47 milioane lei.

Doua persoane din activitati de intermedieri monetare au castigat 1,43 milioane lei, respectiv 1,39 milioane lei in 2007.

Clasamentul este incheiat de o persoana din domeniul productiei de articole din material plastic pentru constructii, care a castigat anul trecut 1,34 milioane lei.

Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale – actualizata la 10.11.2008

Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, versiune actualizata la 10.11.2008
    Versiunea actualizata include modificarile aduse de:
   – O.G. nr. 86/2003
   – O.U.G. nr. 107/2003
   – Legea nr. 598/2003
   – Codul fiscal
   – O.U.G. nr. 129/2004
   – O.U.G. nr. 158/2005
   – O.U.G. nr. 171/2005
   – Legea nr. 186/2006
   – O.U.G. nr. 91/2007 publicata in MOF nr. 671 din 01.10.2007
   – Legea nr. 200/2008 publicata in MOF nr. 725 din 27.10.2008
   – Legea nr. 258/2008 publicata in MOF nr. 757 din 10.11.2008.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale reprezinta o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurari sociale, este garantata de stat si cuprinde raporturi specifice prin care se asigura protectia sociala a salariatilor impotriva diminuarii sau pierderii capacitatii de munca si decesului acestora ca urmare a accidentelor de munca si a bolilor profesionale.

Art. 2. – Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale garanteaza un ansamblu de servicii si prestatii in beneficiul persoanelor asigurate, in vederea:
   a) promovarii sanatatii si a securitatii in munca si prevenirii accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
   b) diminuarii si compensarii consecintelor accidentelor de munca si ale bolilor profesionale.

Art. 3. – Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale se fundamenteaza pe urmatoarele principii:
   a) asigurarea este obligatorie pentru toti cei ce utilizeaza forta de munca angajata cu contract individual de munca;
   b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaza de rezultatul muncii prestate;
   c) constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale din contributii diferentiate in functie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care incheie asigurare, potrivit prevederilor prezentei legi;
   d) cresterea rolului activitatii de prevenire in vederea reducerii numarului accidentelor de munca si al bolilor profesionale;
   e) solidaritatea sociala, prin care participantii la sistemul de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevazute de lege;
   f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevazute de lege;
   g) asigurarea transparentei in utilizarea fondurilor;
   h) repartitia fondurilor in conformitate cu obligatiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale prin prezenta lege.

Art. 4. – (1) Prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale raspunderea civila a persoanei fizice sau juridice pentru prestatiile prevazute in prezenta lege si pentru care s-a platit contributia de asigurare este preluata de asigurator.
   (2) In situatia in care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, in mod subsidiar si complementar, intra in functiune raspunderea civila, potrivit dreptului comun

CASA DE AVOCATURA COLTUC

Firmele aflate in insolventa nu datoreaza obligatii fiscale accesorii

Comisia de proceduri fiscale, din cadrul ANAF, a stabilit ca in cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizarii judiciare si a insolventei, dupa caz, nu se datoreaza obligatii fiscale accesorii pentru creantele inscrise la masa credala si pentru cele rezultate din activitatea curenta, indiferent de data deschiderii acestei proceduri.

Prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) nr. 1537/2008, a fost aprobata Decizia Comisiei de proceduri fiscale nr. 1/2008. OANAF nr. 1537/2008 a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770, din 17 noiembrie 2008.

Comisia de proceduri fiscale a stabilit, printre altele, ca „in sensul art. 1221 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, al art. 45 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, (nota redactiei Avocatnet.ro: Legea nr. 64/1995 a fost abrogata prin Legea nr. 85/2006) si al art. 41 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare:
– incepand cu data intrarii in vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, in cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizarii judiciare si a insolventei, dupa caz, nu se mai datoreaza si nu se mai calculeaza obligatii fiscale accesorii pentru creantele inscrise la masa credala si pentru cele rezultate din activitatea curenta, indiferent de data deschiderii acestei proceduri.”

Prin obligatii accesorii se intelege dobanzi, majorari sau penalitati de orice fel.

Conform legii nr. 85/2006, insolventa „este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile”.

In schimb, potrivit aceleiasi legi, reorganizarea judiciara„este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, impreuna sau separat:
a) restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;
b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
c) restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.”

Procedura privind cesiunea creantelor fiscale

Procedura prin care Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) va putea cesiona creanatele fiscale pe care le administreaza a fost publicata ieri in Monitorul Oficial. Cesiunea creantelor fiscale a fost introdusa prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Codului de procedura fiscala

In Monitorul Oficial de ieri, 8 septembrie 2008, Partea I nr. 642, a fost publicat Ordinul ANAF nr. 1173/2008 pentru aprobarea Procedurii privind cesiunea creantelor fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala .

Ordinul ANAF nr. 1173/2008 asigura punerea in aplicare a prevederilor introduse prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Codului de procedura fiscala.

Astfel, conform reglementarilor introduse de OUG nr. 19/2008,  ANAF „poate cesiona creantele fiscale pe care le administreaza, astfel cum acestea sunt individualizate prin titlurile de creanta si confirmate prin certificate de atestare fiscala, emise pentru data stabilita prin contractul de cesiune.” Cu toate acestea, ANAF nu va putea cesiona creantele fiscale principale si accesorii pe care le administreaza pentru un pret mai mic decat valoarea nominala a acestora.

Procedura aprobata prin Ordinul nr. 1173/2008 stabileste ca cesiunea va avea ca obiect numai creantele fiscale cuprinse in:
a) titluri executorii provenite din transformarea titlurilor de creanta fiscala (declaratii fiscale, decizii de impunere, definitive in sistemul cailor administrative de atac);
b) hotarari judecatoresti definitive sau irevocabile, dupa caz;
c) tabloul definitiv al creantelor, aprobat in conditiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, dupa caz;
d) alte titluri executorii. 

Potrivit Ordinului nr. 1173/2008, sumele pentru care se initiaza procedura de cesiune a creantelor fiscale trebuie sa fie confirmate printr-un certificat de atestare fiscala. 

ANAF va notifica debitorul 

In cazul uneri creante fiscale care va intra in procedura de cesiune, ANAF va notifica debitorul asupra acestui fapt, cu minimum 15 zile inainte de data publicarii anuntului privind cesiunea creantelor fiscale. 

„Dupa data de 1 a lunii urmatoare lunii in care s-a facut notificarea debitorului fiscal cedat si pana la data realizarii cesiunii de creanta, orice plata facuta de acesta se considera a fi efectuata in contul creantelor sale fiscale curente sau viitoare”, mai prevede procedura aprobate prin Ordinul nr. 1173/2008, care reia prevederile OUG nr. 19/2008.

Cerere de oferta sau licitiatie, pentru atribuirea contractelor de cesiune 

Atribuirea contractului de cesiune a creantelor fiscale se va realiza, din initiativa ANAF, prin cerere de oferte sau prin licitatie.

Daca se va depune o singura oferta de preluare a creantei fiscale, care indeplineste toate conditiile prevazute de procedura aprobata prin Ordinul nr. 1173/2008 , aceasta oferta va fi declarata castigatoare.

Se va infiinta Institutul National Notarial

Dumitru Viorel Manescu, presedintele Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania (UNNPR), intr-un interviu acordat agentiei Amos News, a declarat:

REF. alegerea pentru a patra oara in fruntea breslei notarilor: „Stiti, desigur, ca am acceptat cu greu aceasta candidatura. Ci pentru breasla notarilor, cea care a evoluat atat de spectaculos in acesti 13 ani. S-a plecat practic de la zero – si ca experienta in materie de profesie liberala, si ca patrimoniu. Astazi, Uniunea este o entitate recunoscuta si respectata, notarii sunt membri proeminenti ai societatii si ai comunitatilor in care traiesc si activeaza, iar patrimoniul – nu doar cel material – de care despunem este unul care ne situeaza pe un loc de frunte in Europa. In acesti 13 ani Uniunea a parcurs si un important traseu international: de la simplu invitat, sau observator, in institutiile de profil, la membru cu drepturi depline in toate organizatiile de profil. Chiar anul acesta, cea mai importanta reuniune a Uniunii Internationale a Notarilor s-a tinut la Bucuresti. Prin modul de organizare si prin instrumentele de lucru de care dispune, Uniunea noastra va fi, la finele lui 2009, la nivelul celue dintr-o tara dezvoltata, ca Franta. Am de desavarsit cateva proiecte pe care le-am demarat impreuna cu echipa mea si care au termene de finalizare in urmatorii ani. Intre acestea, locul cel mai important il ocupa crearea Institutului Notarial National, institutia de invatamant care va asigura pregatirea continua a notarilor pentru a face fata evolutiilor si provocarilor din profesie, ridicand-o la nivelul standardelor europene.

REF. disutiile notarilor de la Congresul notarilor care incepe astazi: „Se vor valida noul consiliu de conducere si modificarile aduse statutului profesiei de notar. Propunerile facute de camerele teritoriale au fost centralizate de o comisie care le va supune dezbaterii delegatilor la Congres. In plus, va avea loc si o sesiune stiintifica. Avem invitati de renume din organismele internationale, intre care insusi presedintele CNUE –organizatia preofesionala a Comunitatii Europene.”

scutire de impozit pentru profitul reinvestit

Premierul Calin Popescu Tariceanu a declarat la finele sedintei de Guvern de ieri: „Asa cum v-am anuntat zilele trecute, Planul de actiune privind cresterea economica si locurile de munca, care era axat pe trei directii – oameni, intreprinderi sau zona economica si mediul bancar – am hotarat sa-l operationalizam.

in sedinta de Guvern, acesta a fost principalul capitol asupra caruia ne-am concentrat. in ceea ce priveste masurile pentru oameni, pentru cei care sunt angajati, printr-o Ordonanta de Urgenta am stabilit astazi ca angajatorii care creeaza locuri de munca si angajeaza someri aflati de peste trei luni de zile fara un loc de munca vor primi echivalentul in lei al sumei de 1.000 de euro, ca un stimulent pentru incurajarea angajarilor.

Am spus de asemenea ca vom reduce cotele de contributii de asigurari sociale, tocmai pentru a veni in sprijinul ocuparii fortei de munca si scoaterii fortei de munca la suprafata. Astazi am luat aceasta masura tot printr-o Ordonanta de Urgenta, intrucat anul fiscal se termina in cateva zile si aceste masuri pentru anul 2009 trebuie luate de acum. Am decis reducerea CAS-ului pana la sfarsitul anului 2009 cu inca 2 puncte procentuale. Deci, CAS-ul va cobori de la 39,5% la 37,5%. 

O alta masura stabilita prin Ordonanta de Urgenta se refera la stabilirea valorii punctului de pensie incepand cu 1 ianuarie, la 763,7 lei. Acest lucru va avea o influenta pozitiva asupra pensiilor, pentru ca valoarea punctului de pensie este raportata la salariul mediu pe economie, iar salariul este prevazut sa creasca anul viitor conform proiectului de buget. De fapt, aceasta masura era prevazuta in proiectul de lege referitor la Bugetul pe 2009 pe care l-am transmis Parlamentului. 

O alta masura importanta pe care am anuntat ca o vom lua si astazi am adoptat-o se refera la acordarea unei bonificatii de 5% din valoarea obligatiilor bugetare datorate. Aceasta bonificatie se acorda contribuabililor care isi vor plati taxele cu cel putin 10 zile inainte de termenul de plata stabilit. Vorbim aici despre obligatiile fiscale datorate bugetelor administrate de ANAF. 

Am adus un set de modificari ale Codului Fiscal in plus fata de cele destinate stimularii pietei de capital, mergand pe 4 directii, si anume:

– introducerea unor masuri speciale de stimulare fiscala pentru activitatile de cercetare-dezvoltare-inovare. Este vorba de un credit fiscal pentru aceste activitati. Dl. ministru Vosganian va va putea da alte amanunte daca doriti; 

– transformarea in venituri neimpozabile a veniturilor sub forma de dobanzi la depozite la termen si la instrumentele de economisire, incepand cu 1 ianuarie 2009. Este o concluzie la care am ajuns dupa consultarile pe care le-am avut cu Banca Nationala si Asociatia Romana a Bancilor pentru a stimula economisirea;

– aplicarea unei cote reduse de TVA de 5% pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale; si aici este vorba despre: livrarea de cladiri destinate a fi utilizate drept camine de batrani si de pensionari; cladiri destinate a fi utilizate drept case de copii si centre de reeducare si reabilitare pentru minori cu handicap;

– livrarea de locuinte care au o suprafata construita de maximum 120 mp si a caror valoare nu depaseste suma de 380.000 de lei, achizitionate de orice persoana necasatorita sau de o familie. Ce vreau sa explic mai in detaliu, este vorba despre masura care se adreseaza celui mai mare numar de romani

– cei care doresc sa isi cumpere prima casa noua, fara limita de varsta, ca la programul ANL care era cu limita de 35 de ani, sau cei care doresc sa semute dintr-o casa mai mica, cu un standard mai mic, intr-o casa care se inscrie in acesti parametri: 120 mp construiti si o valoare care sa nu depaseasca 380.000 de lei. in ultima categorie de cladiri care beneficiaza de TVA redus sunt cele livrate catre primarii ca locuinte sociale. Primariile au si ele un program de achizitie de locuinte sociale;

– a patra masura despre care doream sa va vorbesc in cadrul setului de modificari a Codului Fiscal este scutirea de impozit pe dividendele reinvestite. Aceasta masura este destinata in mod clar crearii si sprijinirii pastrarii locurilor de munca existente. 

Un alt set de masuri este in pregatire la ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor impreuna cu ministerul Economiei si Finantelor, destinate tot pentru stimularea economisirii in vederea construirii de locuinte. Dar, aici, trebuie sa discutam putin si pe baza observatiilor si propunerilor facute de diferitele institutii cu care ne-am consultat si, probabil, saptamana viitoare vom anunta si acel pachet de masuri. 

Tot astazi, am materializat cealalta decizie despre care am discutat, majorarea capitalului social la CEC. Este vorba despre majorarea cu 900 de milioane de lei. in primul trimestru al anului viitor – o majorare de 450 de milioane, urmand ca pana la sfarsitul anului sa facem o alta majorare de alte 450 de milioane de lei noi.

De asemenea, am decis astazi constituirea grupului de lucru format din reprezentanti ai Guvernului, mediului bancar si ai Bancii Nationale. Mandatul acestui grup de lucru este de a identifica solutiile optime in cadrul actualei situatii de criza economica mondiala pentru deblocarea sistemului bancar, pentru gasirea de solutii potrivite pentru asigurarea de lichiditati la nivelul sistemului bancar. Dupa cum am si anuntat, acest grup de lucru va pune la punct un masterplan cu prevederea de masuri privind functionarea cat mai buna a sistemului bancar in contextul programului de crestere economica si locuri de munca. 

Am sa ma refer, nu in ultimul rand, la un set de trei masuri care sunt destinate sustinerii industriei auto din Romania. Dupa cum ati fost informati am avut in aceasta dimineata o discutie si cu presedintele Romaniei pe acest subiect. tinand cont de amploarea si ponderea acestei industrii in economia romaneasca, precum si de efectele care incep sa se resimta in aceasta industrie, masurile care au fost luate astazi sunt indreptate in mod clar catre pastrarea locurilor de munca existente. Trebuie sa intelegem ca, altfel, riscam sa ne confruntam cu o serioasa problema de ordin social si nu as dori nimanui sa fie in pielea unui angajat care isi pierde locul de munca si care are de facut fata cheltuielilor curente, ale casei, familiei, poate si datoriilor pe care le-a facut pentru cumpararea de bunuri necesare existentei si care se trezeste fara un loc de munca, asa incat aceasta este prioritatea Guvernului: pastrarea locurilor de munca. 

Prin urmare, am decis suspendarea platii taxei de poluare pentru autovehicule inmatriculate noi si care nu depasesc 2.000 de centimetri cubi. Peste 2.000 nu mai pot fi considerate produse care sa puna in pericol ceea ce se asigura din industria locala. Plata taxei de poluare se suspenda cu data de 1 decembrie 2008 pana la 31 decembrie 2009. Aceasta suspendare este valabila un an de zile.

Ordonanta va fi publicata imediat ce vom primi raspunsul Comisiei Europene la o scrisoare pe care o vom trimite pentru a-i instiinta pe acest subiect, cu toate ca consultarile preliminare care au avut loc indica faptul ca Comisia nu va avea nici o obiectie pe acest subiect.

Totodata, vreau sa va anunt ca in acest domeniu, al industriei auto, am avut in vedere trei masuri.

Pe langa prima masura referitoare la suspendarea platii taxei auto pentru autovehiculele noi, ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile are sarcina sa asigure redistribuirea rapida a cotei ramase neconsumate in cadrul programului de reinnoire a parcului auto. Este vorba despre programul bazat pe prima de casare. Cota ramasa neconsumata va fi redistribuita in principal catre zonele unde exista cerere si, cum cererea se axeaza in principal in zona vehiculelor ieftine, speram ca inclusiv producatorul national sa beneficieze, dar nu numai. 

A treia masura se refera la anul 2009, pentru care am decis reinnoirea planului de reinnoire a parcului auto. Masura prevedere o cota de 60.000 de autovehicule si vom face imediat demersurile in asa fel incat masura sa devina efectiva de la 1 ianuarie, si nu cum s-a intamplat anul acesta, in ultima parte a primei jumatati a anului, in luna mai. Aceste masuri sunt destinate stimularii, in primul rand, a vanzarii de autovehicule produse in Romania, in asa fel incat sa ne putem pastra locurile de munca. Trebuie inteles foarte bine acest lucru. 

Si pentru ca tot am vorbit de locuri de munca, Oltchim este o alta societate care se confrunta cu dificultati. Aici este o problema care tine de resortul AVAS-ului si al ministerului Economiei. Trebuie sa reglam anumite raporturi comerciale intre Oltchim si furnizorul de materie prima Petrom. in acelasi timp, am luat astazi si hotararea privind unele masuri referitoare la procesul de privatizare. in acest moment punem procesul de privatizare in stand by. Nici nu este o piata care putem sa spunem ca permite realizarea acestui proces. Vrem ca acest proces sa se desfasoare in bune conditii pentru a putea garanta pastrarea locurilor de munca. Vom gasi prin alte modalitati, inclusiv prin solicitarea pe schema ajutorului de stat adresat Comisiei Europene, modalitatile de sprijinire a Oltchim-ului pentru a-si putea continua functionarea si asigurarea celor care lucreaza in aceasta industrie.

Iata in mare, cateva dintre masurile cele mai importante pe care le-am adoptat astazi, in cadrul acestui plan. Cred ca aproape 80% din ceea ce am anuntat in acest moment sunt masuri care au devenit sau au fost operationalizate. Nu cred ca este timpul sa asteptam, nu cred ca este momentul sa asteptam sa treaca timpul. Masurile trebuiesc luate rapid. in aceste momente trebuie sa intelegem ca este esential sa stimulam in continuare cresterea economica si investitiile, pentru a crea locuri de munca sau a le mentine pe cele existente si trebuie limitat consumul. in acest sens ne-am calat eforturile, nu sunt masuri de relaxare fiscala. Masura bonusului fiscal este pentru incitarea la un comportament fiscal corect. Masura referitoare la dividende se refera, din nou, la stimularea de investitii, deci, cand vorbim despre investitii trebuie sa intelegem, din nou, ca este vorba de locuri de munca. Schemele de ajutor de stat, cele de trei miliarde, sunt aprobate, sunt in functiune, deci, ele vor putea fi accesate. Am dat drumul la o schema similara de bonificatie fiscala pentru cercetare, dezvoltare, inovare. 

Iata ca in ceea ce ne-am angajat am si luat deciziile. Nu in ultimul rand, subliniez, din nou, masura de alocare a 1.000 de euro pentru intreprinderile care angajeaza someri de mai mult de trei luni. Este si ea o masura foarte importanta si se constituie intr-un stimul serios pentru angajare.

Vasile Siman, anchetat pentru evaziune fiscala

Patronul echipei Sportul Studentesc este cercetat fiindca si-ar fi „umflat“ propriul buzunar cu bani încasati din transferurile unor fotbalisti la Timisoara.

Vasile Siman, patronul echipei de fotbal Sportul Studentesc, va fi anchetat de procurori pentru evaziune fiscala. Asa au hotarât magistratii Judecatoriei Sectorului 1, care sustin ca Siman ar fi vândut mai multi fotbalisti la Poli Timisoara, iar banii încasati i-ar fi bagat în propriile lui conturi, si nu în cele ale clubului, asa cum era normal. Sentinta judecatorilor vine la patru luni dupa ce procurorii au decis sa nu înceapa urmarirea penala împotriva patronului clubului din Regie în acest caz.

Desi surse judiciare dau drept sigura punerea acestuia sub învinuire, anchetatorii asteapta decizia finala a magistratilor Tribunalului Bucuresti, care vor lua în discutie, pe 8 decembrie, recursul lui Siman.

Sursa: EvZ

Regulamentul privind informarea consumatorilor casnici de energie electrica si gaze naturale

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 719 din 23 octombrie 2008 a fost publicat Ordinul nr. 122 din 9 octombrie 2008 al presedintelui Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea de informare a consumatorilor casnici de energie electrica si gaze naturale.

Regulamentul are drept scop asigurarea informarii consumatorilor casnici de energie electrica si gaze naturale, stabilind un sistem de raportare de catre titularii licentei de furnizare din sectorul energiei electrice si al gazelor naturale care activeaza pe piata reglementata de catre A.N.R.E. a datelor si informatiilor referitoare la activitatea de informare a consumatorilor casnici.

Activitatea de informare a consumatorilor casnici se realizeaza, in principal, prin urmatoarele activitati:
­ – publicarea pe pagina proprie de internet;
­ – afisarea la punctele de relationare cu clientii sau, in lipsa acestora, la sediul principal si la cele secundare;
­ – publicarea prin mass-media scrisa nationala si/sau locala;
­ – transmiterea de materiale informative catre consumatorii casnici;
­ – raspunsuri, in scris, telefonic sau e-mail, la intrebarile consumatorilor.

Astfel, se prevede ca furnizorii care au un numar de consumatori ce nu depaseste 100.000 au obligatia de informare doar prin intermediul mass-mediei scrise locale, iar cei care au un numar de consumatori egal sau care depaseste 100.000 au obligatia de informare atat prin intermediul mass-mediei scrise locale, cat si a celei nationale.

De asemenea, furnizorii mai au si obligatia elaborarii si distribuirii catre consumatorii casnici proprii, de doua ori intr-un an calendaristic, de materiale informative referitoare la unul sau mai multe din domeniile prevazute de Regulament, printre care se numara urmatoarele:
­ – drepturile si obligatiile consumatorilor;
­ – preturile si tipurile de tarife reglementate practicate;
­ – principalele clauze ale contractului de furnizare;
­ – procedura, etapele si documentele necesare procesului de schimbare a furnizorului;
­ – procedura, etapele si documentele necesare procesului de solutionare a disputelor contractuale.

Neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor de informare instituite in sarcina furnizorilor de energie electrica si gaze naturale constituie contraventie, care se va sanctiona in conformitate cu prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007, cu modificarile si completarile ulterioare si ale Legii gazelor nr. 351/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Urmarirea penala a membrilor Guvernului – dispozitii neconstitutionale

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008 au fost publicate Deciziile Curtii Constitutionale nr. 989/2008 si nr. 990/2008 prin care au fost declarate neconstitutionale prevederile din Regulamentul Camerei Deputatilor si al Senatului care stabilesc majoritatea pentru votul referitor la punerea sub urmarire penala a membrilor Guvernului.Curtea a stabilit ca prevederile in cauza, care stabilesc o majoritate de 2/3, respectiv de jumatate din numarul deputatilor, respectiv al senatorilor, contravin dispozitiilor art. 76 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora ”Legile ordinare si hotararile se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare camera.”

Protectia salariatilor in cazul insolventei angajatorului

In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a fost publicata Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protectia lucratorilor salariati in cazul insolventei angajatorului.

Directiva se aplica creantelor salariatilor care izvorasc din contracte de munca sau din raporturi de munca incheiate cu angajatori care sunt in stare de insolventa.

Directiva defineste starea de insolventa. Astfel, angajatorul este considerat a fi in stare de insolventa in cazul in care a fost formulata o cerere de privind deschiderea unei proceduri colective intemeiate pe insolventa angajatorului, prevazuta de actele cu putere de lege si de actele administrative ale unui stat membru, implicand lipsirea angajatorului, in tot sau in parte, de activele sale si numirea unui judecator sindic sau a unei persoane care exercita o functie similara, iar autoriatatea competenta:
1) fie a hotarat instituirea procedurii
2) fie a constatat ca unitatea angajatorului a fost definitiv inchisa si ca activele disponibile sunt insuficiente pentru a justifica instituirea procedurii.

Invocarea directivei de catre salariati nu este conditionata de o durata minima a contractului sau raportului de munca.

Potrivit directivei, neplata de catre angajator a contributiilor de asigurari sociale inainte de a surveni insolventa nu afecteaza dreptul salariatilor la pensie, in masura in care contributiile au fost retinute la sursa din remuneratia platita.

Legea nr. 105/1992 din 22/09/1992

 Prezenta lege cuprinde:

   a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat;

   b) norme de procedura in litigii privind raporturi de drept international privat.

    In intelesul prezentei legi, raporturile de drept international privat sint raporturile civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.

Art. 2. – Strainii sint asimilati, in conditiile legii, in drepturi civile cu cetatenii romani in tot ce priveste aplicarea dispozitiilor prezentei legi.

    Asimilarea se aplica si in beneficiul persoanelor juridice straine.

   Art. 3. – Cind determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea romana.

   Art. 4. – Daca legea straina, determinata potrivit dispozitiilor ce urmeaza, retrimite la dreptul roman, se aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel.

    Retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect.

   Art. 5. – In cazul in care legea straina apartine unui stat in care coexista mai multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determina dispozitiile aplicabile.

   Art. 6. – Aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii, afara numai daca dispozitiile ce urmeaza sau legi speciale nu prevad altfel.

    In cazul in care se cere conditia reciprocitatii de fapt, indeplinirea ei este prezumata pina la dovada contrara. Dovada se solicita Ministerului Justitiei, care stabileste situatia reala, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.

   Art. 7. – Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat.

    Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.

    In cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine, se aplica legea romana.

   Art. 8. – Aplicarea legii straine se inlatura:

   a) daca incalca ordinea publica de drept international privat roman;

   b) daca a devenit competenta prin frauda.

    In cazul inlaturarii legii straine, se aplica legea romana.

   Art. 9. – Drepturile cistigate in tara straina sint respectate in Romania, afara numai daca sint contrare ordinii publice de drept international privat roman.

   Art. 10. – Dispozitiile prezentei legi sint aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte nu stabilesc o alta reglementare.

 

   CAPITOLUL II
  Persoanele fizice

   Secţiunea I
  Statutul persoanei fizice

 

   Art. 11. – Starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sint cirmuite de legea sa nationala, afara numai daca, prin dispozitii speciale, nu se prevede altfel.

   Art. 12. – Legea nationala, este legea statului a carui cetatenie o are persoana in cauza. Determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca.

    Legea nationala a cetateanului roman care, potrivit legii straine, este considerat ca are o alta cetatenie, este legea romana.

    Legea nationala a strainului care are mai multe cetatenii este legea statului unde isi are domiciliul sau, in lipsa, resedinta.

    Daca o persoana nu are nici o cetatenie, se aplica legea domiciliului sau, in lipsa, legea resedintei.

   Art. 13. – Inceputul si incetarea personalitatii sint determinate de legea nationala a fiecarei persoane.

   Art. 14. – Numele persoanei este cirmuit de legea sa nationala.

    Ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savirsite in Romania, este asigurata potrivit legii romane.

   Art. 15. – Apartenenta unei persoane la o noua lege nationala nu aduce atingere majoratului dobindit potrivit legii care ii era anterior aplicabila.

   Art. 16. – Conditiile, efectele si anularea unei hotariri prin care se constata moartea prezumata, absenta sau disparitia, precum si prezumtiile de supravietuire sau de moarte sint cirmuite de ultima lege nationala a persoanei disparute. Daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea romana.

   Art. 17. – Persoana care, potrivit legii nationale sau legii domiciliului sau, este lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu restrinsa, nu poate sa opuna aceasta cauza de nevaliditate celui care l-a socotit, cu buna-credinta, ca fiind deplin capabil in conformitate cu legea locului unde actul a fost intocmit.

    Aceasta regula nu se aplica actelor juridice referitoare la familie, mostenire si transmiterea imobilelor.

 

   Secţiunea a II-a
  Casatoria si divortul

 

   Art. 18. – Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sint determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti.

    Daca una dintre legile straine astfel determinata prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.

   Art. 19. – Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza.

    Casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata in fata autoritatii locale de stat competente ori in fata agentului diplomatic sau functionarului consular fie al Romaniei, fie al statului celuilalt viitor sot.

    Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau functionarului consular al Romaniei este supusa conditiilor de forma ale legii romane.

   Art. 20.Relatiile personale si patrimoniale dintre soti sint supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii deosebite, sint supuse legii domiciliului lor comun.

    Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.

    In lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sint supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai strinse legaturi.

   Art. 21. – Conditiile de fond cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sint cele stabilite de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti.

    Regimul si efectele conventiei matrimoniale sint cirmuite de legea aleasa prin acord de catre viitorii soti, iar in lipsa, de legea prevazuta de art. 20.

    Aceeasi lege stabileste daca este posibila modificarea sau inlocuirea conventiei matrimoniale in timpul casatoriei. Modificarea sau noua conventie matrimoniala nu poate aduce prejudicii tertilor.

   Art. 22. – Divortul este cirmuit de legea aplicabila potrivit art. 20.

    Daca legea straina, astfel determinata, nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman.

   Art. 23. – In cazul in care sotii sint in drept sa ceara separatia de corp, conditiile acesteia sint supuse legii prevazute de art. 20, care se aplica in mod corespunzator.

   Art. 24. – Legea care reglementeaza cerintele legale pentru incheierea casatoriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestei nulitati.

    Nulitatea unei casatorii incheiata in strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa in Romania numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si in legea romana.

 

   Secţiunea a III-a
  Filiatia

 

   Art. 25. – Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care, la data cind s-a nascut, cirmuieste, potrivit art. 20, efectele casatoriei parintilor sai.

    Daca, inainte de nasterea copilului, casatoria parintilor a incetat sau a fost desfacuta, se aplica legea care, la data incetarii sau desfacerii, ii cirmuia efectele.

   Art. 26. – Legea aratata in art. 25 se aplica de asemenea:

   a) tagaduirii paternitatii copilului nascut din casatorie;

   b) dobindirii numelui de catre copil;

   c) raporturilor dintre parinti si copil, inclusiv obligatiei parintilor de a intretine copilul, de a-l educa si de a-i administra bunurile.

   Art. 27. – In cazul in care parintii sint in drept sa procedeze la legitimarea prin casatorie subsecventa a copilului nascut anterior, conditiile cerute in acest scop sint cele prevazute de legea care, potrivit art. 20, se aplica efectelor casatoriei.

   Art. 28. – Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii. In cazul in care copilul, cetatean strain, are si o alta cetatenie straina, se aplica legea care ii este mai favorabila.

    Legea mentionata se aplica indeosebi:

   a) recunoasterii filiatiei si efectelor ei;

   b) contestarii recunoasterii filiatiei;

   c) raporturilor dintre parinti si copil, inclusiv obligatiei parintilor de a intretine copilul, de a-l educa si de a-i administra bunurile.

   Art. 29. – Dreptul mamei de a cere tatalui copilului din afara casatoriei sa raspunda pentru cheltuielile din timpul sarcinii si pentru cele prilejuite de nasterea copilului este supus legii nationale a mamei.

   Art. 30. – Conditiile de fond cerute pentru incheierea adoptiei sint stabilite de legea nationala a adoptatorului si a celui ce urmeaza sa fie adoptat. Acestia trebuie sa indeplineasca si conditiile care sint obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi nationale aratate.

    Conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sint cele stabilite de legea care cirmuieste, potrivit art. 20, efectele casatoriei lor. Aceeasi lege se aplica si daca unul dintre soti adopta copilul celuilalt.

   Art. 31. – Efectele adoptiei, precum si relatiile dintre adoptator si adoptat sint cirmuite de legea nationala a adoptatorului, iar in cazul adoptiei consimtite de soti este aplicabila legea prevazuta de art. 20. Aceeasi lege cirmuieste si desfacerea adoptiei.

   Art. 32. – Forma adoptiei este supusa legii statului pe teritoriul caruia ea se incheie.

   Art. 33. – Nulitatea adoptiei este supusa, pentru conditiile de fond, legilor prevazute la art. 30, iar pentru nerespectarea conditiilor de forma, legii prevazute la art. 32.

 

   Secţiunea a IV-a
  Obligatia de intretinere

 

   Art. 34. – Legea aplicabila obligatiei de intretinere este:

   a) in raporturile dintre parinti si copii, legea care cirmuieste, potrivit art. 25, 28 si 31, efectele filiatiei;

   b) in raporturile dintre soti, legea care cirmuieste, potrivit art. 20, efectele casatoriei;

   c) in raporturile dintre fostii soti, legea care cirmuieste, potrivit art. 22, divortul;

   d) in raporturile dintre alte persoane, legea nationala a creditorului. In caz de schimbare a cetateniei, noua lege nationala se aplica numai prestatiilor ulterioare schimbarii.

   Art. 35. – Legea aplicabila obligatiei de intretinere determina indeosebi:

   a) persoana creditorului si debitorului, precum si ordinea de prioritate intre mai multi debitori;

   b) intinderea obligatiei de intretinere;

   c) modul de executare a obligatiei si termenele pentru satisfacerea acesteia.

    Pentru a se determina intinderea obligatiei de intretinere trebuie sa se tina seama, chiar daca legea straina aplicabila dispune altfel, de posibilitatile materiale ale debitorului si de nevoile efective ale creditorului.

 

   Secţiunea a V-a
  Ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa

 

   Art. 36. – Ocrotirea minorului nascut din casatorie sau adoptat, exercitata de parinti ori dupa caz, de tata sau de mama, este cirmuita de legea prevazuta de art. 20.

   Art. 37. – Instituirea, modificarea, efectele si incetarea tutelei, precum si raporturile dintre tutore si persoana lipsita de capacitate sau cu capacitate restrinsa sint supuse legii nationale a persoanei ocrotite.

    Obligatia de a accepta si de a exercita tutela este supusa legii nationale a tutorelui.

   Art. 38. – Masurile ce se iau de catre parinti sau tutore cu privire la minor sau la o alta persoana lipsita de capacitate sau cu capacitate restrinsa, ori cu privire la bunurile ce le apartin, sint supuse legii statului ale carui autoritati indruma si supravegheaza exercitarea ocrotirii de catre cei in drept.

   Art. 39. – Dispozitiile art. 37 si 38 se aplica in mod corespunzator curatelei si oricaror institutii de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate restrinsa.

 

   CAPITOLUL III
  Persoanele juridice

 

   Art. 40. – Persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.

    Daca exista sedii in mai multe state, determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul real.

    Prin sediu real se intelege locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotaririle organului respectiv sint adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state.

   Art. 41. – Statutul organic al persoanei juridice este cirmuit de legea sa nationala, determinata in modul prevazut de art. 40.

    Statutul organic al sucursalei infiintate de catre persoana juridica intr-o alta tara este supus legii nationale a acesteia.

    Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridice care a infiintat-o.

   Art. 42. – Legea statutului organic al persoanei juridice cirmuieste indeosebi:

   a) capacitatea acesteia;

   b) modul de dobindire si de pierdere a calitatii de asociat;

   c) drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat;

   d) modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;

   e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;

   f) raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de terti;

   g) modificarea actelor constitutive;

   h) dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.

   Art. 43. – Persoanele juridice straine cu scop patrimonial, valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, sint recunoscute de plin drept in Romania.

    Persoanele juridice straine fara scop patrimonial pot fi recunoscute in Romania, pe baza aprobarii prealabile a guvernului, prin hotarire judecatoreasca, sub conditia reciprocitatii, daca sint valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale si economice din Romania.

    Hotarirea de recunoastere se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-un ziar central si este supusa recursului in termen de 60 de zile de la data ultimei publicari.

    Recursul poate fi exercitat de orice persoana interesata pentru neindeplinirea oricareia dintre conditiile prevazute la alin. 2.

   Art. 44. – O persoana juridica straina care este recunoscuta beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, in afara de cele pe care statul care face recunoasterea le refuza prin dispozitiile sale legale.

   Art. 45. – Persoana juridica straina recunoscuta in Romania isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatilor economice, sociale, culturale sau de alta natura.

   Art. 46. – Fuziunea unor persoane juridice de nationalitati diferite poate fi realizata daca sint indeplinite cumulativ conditiile prevazute de cele doua legi nationale aplicabile statutului lor organic.

 

   CAPITOLUL IV
  Dispozitii comune persoanelor fizice si persoanelor juridice

 

   Art. 47. – Reprezentarea legala a persoanei fizice lipsite de capacitate de exercitiu si a persoanei juridice in cazurile in care se afla in incetare de plati, precum si asistarea persoanei fizice cu capacitate de exercitiu restrinsa sint supuse legii care se aplica raportului juridic din care se naste atributia de reprezentare sau de asistare.

   Art. 48. – Calitatea de comerciant este determinata de legea statului unde persoana fizica sau juridica a obtinut autorizarea de a desfasura activitati economice sau unde este inmatriculata.

    In lipsa de autorizatie de inmatriculare sau daca persoana a obtinut mai multe autorizatii, respectiv este inmatriculata in mai multe state, se aplica legea statului unde functioneaza conducerea activitatii ei economice.

 

   CAPITOLUL V
  Bunurile

 

   Secţiunea I
  Regim general

 

   Art. 49. – Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sint cirmuite de legea locului unde acestea se afla sau sint situate, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel.

   Art. 50. – Natura mobiliara sau imobiliara, cit si continutul drepturilor reale asupra bunurilor se determina in conformitate cu legea locului unde se afla sau sint situate, prin derogare de la art. 3.

  Art. 51. – Platformele si alte instalatii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sint considerate, in intelesul prezentului capitol, ca bunuri imobile.

 

   Secţiunea a II-a
  Bunurile mobile corporale

 

   Art. 52. – Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care si-a schimbat asezarea sint cirmuite de legea locului unde acesta se afla in momentul cind s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv.

   Art. 53. – Bunul aflat in curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afara numai daca:

   a) partile interesate au ales prin acordul lor, in conditiile art. 73 si art. 74, o alta lege, care devine astfel aplicabila;

   b) bunul este depozitat intr-un antrepozit sau pus sub sechestru in temeiul unor masuri asiguratorii sau ca urmare a unei vinzari silite, in aceste cazuri fiind aplicabila, pe perioada depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost reasezat temporar;

   c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind in acest caz supus legii sale nationale.

   Art. 54. – Conditiile si efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sint cirmuite, daca partile nu au convenit altfel, de legea statului exportator.

 

   Secţiunea a III-a
  Mijloacele de transport

                           

   Art. 55. – Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sint supuse:

   a) legii pavilionului pe care il arboreaza nava sau aeronava;

   b) legii aplicabile statutului organic al intreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare si rutiere din patrimoniul ei.

   Art. 56. – Legea aratata de art. 55 se aplica deopotriva:

   a) bunurilor aflate in mod durabil la bord, formindu-i dotarea tehnica;

   b) creantelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenta tehnica, intretinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.

 

   Secţiunea a IV-a
  Titlurile de valoare

 

   Art. 57. – Emiterea de actiuni nominative, la ordin sau la purtator, precum si de obligatiuni este supusa legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.

   Art. 58. – Conditiile si efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele aratate de art. 57 sint supuse:

   a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cit priveste titlul nominativ;

   b) legii locului de plata a titlului la ordin;

   c) legii locului unde se afla titlul la purtator in momentul transmiterii, in raporturile dintre posesorii succesivi, precum si dintre acestia si tertele persoane.

   Art. 59. – Legea aratata expres in cuprinsul unui titlu de valoare stabileste daca acesta intruneste conditiile spre a fi un titlu reprezentativ al marfii pe care o specifica. In lipsa unei asemenea precizari, natura titlului se determina potrivit legii statului in care isi are sediul intreprinderea emitenta.

    Daca titlul reprezinta marfa, legea care i se aplica, in calitatea sa de bun mobil, potrivit alineatului precedent, cirmuieste drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifica.

 

   Secţiunea a V-a
  Bunurile necorporale

 

   Art. 60. – Nasterea, continutul si stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creatie intelectuala sint supuse legii statului unde aceasta a fost pentru intiia oara adusa la cunostinta publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau in alt mod adecvat.

    Operele de creatie intelectuala nedivulgate sint supuse legii nationale a autorului.

   Art. 61. – Nasterea, continutul si stingerea dreptului de proprietate industriala sint supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori inregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau de inregistrare.

   Art. 62. – Obtinerea reparatiei materiale si morale este supusa legii statului unde a avut loc incalcarea dreptului de autor sau de proprietate industriala.

  Art. 63. – Drepturile de autor si de proprietate industriala ale persoanelor fizice si persoanelor juridice straine sint ocrotite pe teritoriul Romaniei, conform legii romane si conventiilor internationale la care Romania este parte.

 

   Secţiunea a VI-a
  Formele de publicitate

 

   Art. 64. – Formele de publicitate, realizate in orice mod, referitoare la bunuri, sint supuse legii aplicabile la data si locul unde se indeplinesc.

  Art. 65. – Formele aratate in art. 64, precum si cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sint supuse legii statului unde acesta se gaseste situat, chiar daca temeiul juridic al nasterii, transmiterii, restringerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

 

   CAPITOLUL VI

Mostenirea

 

   Art. 66. – Mostenirea este supusa:

   a) in ce priveste bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii nationale pe care persoana decedata o avea la data mortii;

   b) in ce priveste bunurile imobile si fondul de comert, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.

   Art. 67. – Legea aplicabila mostenirii stabileste indeosebi:

   a) momentul deschiderii mostenirii;

   b) persoanele cu vocatie de a mosteni;

   c) calitatile cerute pentru a mosteni;

   d) exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct;

   e) conditiile si efectele optiunii succesorale;

   f) intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul;

   g) drepturile statului asupra succesiunii vacante.

   Art. 68. – Testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale altei legi decit cea aratata in art. 66, fara a avea dreptul sa inlature dispozitiile ei imperative.

    Legea astfel aleasa se aplica situatiilor prevazute la art. 67.

    Intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sint socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cind a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare:

   a) legea nationala a testatorului;

   b) legea domiciliului acestuia;

   c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;

   d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;

  e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

 

   CAPITOLUL VII
  Actul juridic

 

   Art. 69. – Conditiile de fond ale actului juridic unilateral sint stabilite de legea aleasa de catre autorul sau.

    In lipsa, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai strinse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului unde actul juridic unilateral este intocmit.

   Art. 70. – Actul juridic accesoriu este cirmuit de legea care se aplica fondului actului juridic principal, in lipsa unei manifestari de vointa diferita.

   Art. 71. – Conditiile de forma ale unui act juridic sint stabilite de legea care ii cirmuieste fondul.

    Actul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei, daca indeplineste conditiile prevazute de una dintre legile urmatoare:

   a) legea locului unde a fost intocmit;

   b) legea nationala sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit;

  c) legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea actului juridic.

   Art. 72. – In cazul in care legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanctiunea nulitatii, o anumita forma solemna, nici o alta lege dintre cele mentionate in art. 71 nu poate sa inlature aceasta cerinta, chiar daca actul a fost intocmit in strainatate.

 

   CAPITOLUL VIII
  Obligatiile contractuale si extracontractuale

   Secţiunea I
  Conditiile de fond ale contractului

 

   Art. 73. – Contractul este supus legii alese prin consens de parti.

  Art. 74. – Alegerea legii aplicabile contractului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstante.

  Art. 75. – Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite parti a contractului.

  Art. 76. – Intelegerea privind alegerea legii aplicabile, potrivit art. 73, poate fi modificata prin acordul partilor.

    Modificarea acordului asupra legii aplicabile, convenita ulterior datei incheierii contractului, are efect retroactiv, fara sa poata totusi:

   a) sa infirme validitatea formei acestuia; sau

   b) sa aduca atingere drepturilor dobindite intre timp de terti.

   Art. 77. – In lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezinta legaturile cele mai strinse.

    Se considera ca exista atare legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta, ori fondul de comert sau sediul statutar.

    Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosinta temporara asupra unui imobil are legaturile cele mai strinse cu legea statului unde acesta se afla situat.

   Art. 78. – Prin prestatie caracteristica se intelege:

   a) prestatia partii care, in temeiul unui contract translativ, precum vinzarea sau altele similare, instraineaza un bun mobil;

   b) prestatia partii care, in temeiul unui contract de inchiriere sau altele similare, pune la dispozitia unei persoane, pe o durata de timp determinata, folosinta unui bun;

   c) prestatia indeplinita de mandatar, depozitar, antreprenor si, in general, de partea care, in contractele de servicii, o aduce la indeplinire;

   d) prestatia garantului in contractele de garantie, de cautiune sau altele similare.

    Prezumtiile stabilite in alineatul precedent pot fi inlaturate daca partea interesata face dovada ca din circumstante rezulta ca exista legaturi mai strinse ale contractului cu legea altui stat.

   Art. 79. – Contractul care nu poate fi localizat in functie de prestatia caracteristica a uneia dintre parti este supus, cit priveste conditiile de fond, legii locului unde a fost incheiat.

    Daca, in acest scop, partile aflate in state diferite au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se considera incheiat in tara domiciliului sau sediului partii de la care a pornit oferta ferma de contractare ce a fost acceptata.

   Art. 80. – Legea aplicabila fondului contractului, potrivit art. 73-79, se aplica indeosebi:

   a) interpretarii naturii sale juridice si a clauzelor pe care le cuprinde;

   b) executarii obligatiilor izvorite din contract;

  c) consecintelor neexecutarii totale sau partiale a acestor obligatii, precum si evaluarii prejudiciului pe care l-a cauzat;

   d) modului de stingere a obligatiilor izvorite din contract;

   e) cauzelor de nulitate a contractului si consecintelor acesteia.

    Modul de executare a obligatiilor izvorite din contract trebuie sa se conformeze legii locului de executare. Creditorul este obligat sa respecte aceasta lege in luarea masurilor destinate, potrivit contractului, sa preintimpine sau sa remedieze neexecutarea ori sa-i restringa efectele prejudiciabile.

   Art. 81. – Existenta si validitatea de fond a consimtamintului partilor referitor la legea aplicabila contractului sint determinate de insasi legea pe care au ales-o.

    Daca legea mentionata declara nevalabila alegerea astfel convenita, contractul este cirmuit de legea aratata in art. 77-79.

   Art. 82. – Existenta si validitatea de fond a contractului contestat de catre una dintre parti se determina in conformitate cu legea care i s-ar fi aplicat daca era socotit ca valabil.

   Art. 83. – Efectele juridice ale tacerii partii care contesta ca si-a dat consimtamintul la un contract sint supuse legii nationale a persoanei fizice sau legii statutului organic al persoanei juridice in cauza.

   Art. 84. – Contractul dintre parti care isi au domiciliul sau sediul in state diferite se considera incheiat la data cind acceptarea a ajuns la cunostinta ofertantului.

    Contractul, care prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediata a prestatiei caracteristice, se considera incheiat in momentul cind debitorul acesteia a inceput executarea, afara numai daca ofertantul a cerut ca, in prealabil, sa i se comunice acceptarea. In acest ultim caz se aplica prevederile alineatului precedent.

   Art. 85. – Legea straina aplicabila contractului, in temeiul prezentului capitol, cuprinde dispozitiile sale de drept material, in afara de normele ei conflictuale.

 

   Secţiunea a II-a
  Conditiile de forma si de publicitate ale contractului

 

   Art. 86. – Contractul este supus conditiilor de forma stabilite de legea prevazuta la art. 71 alin. 1, care se aplica in mod corespunzator.

  Contractul se considera totusi valabil din punct de vedere al formei daca:

   a) partile care se gasesc, la data cind l-au incheiat, in state diferite, au indeplinit conditiile de forma prevazute de legea unuia dintre aceste state;

   b) reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat in momentul incheierii contractului.

   Art. 87. – Formele de publicitate necesare spre a conferi validitate sau opozabilitate contractului prin care se constituie, se modifica, se transmit ori se sting drepturi asupra bunurilor corporale, sint supuse legii locului unde acestea se afla sau sint situate.

 

   Secţiunea a III-a
  Contractul de vinzare

 

   Art. 88. – In lipsa unei legi convenite de parti spre a se aplica vinzarii mobiliare, aceasta este supusa legii statului in care vinzatorul are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul social.

  Art. 89. – Prin exceptie de la prevederile art. 88, contractul de vinzare-cumparare comerciala este supus legii statului in care cumparatorul are fondul de comert sau sediul social, daca:

   a) negocierile au fost purtate si contractul a fost incheiat de catre parti prezente in acel stat; sau

   b) contractul prevede in mod expres ca vinzatorul trebuie sa execute obligatia de livrare a marfii in acel stat.

   Art. 90. – Vinzarea prin licitatie, prin burse sau tirguri este supusa legii statului unde are loc incheierea pe aceasta cale a contractului, afara numai daca legea statului respectiv admite ca partile sa aleaga prin acord legea aplicabila si ele au procedat explicit la o asemenea alegere.

   Art. 91. – Legea aplicabila vinzarii, in temeiul art. 73, 76-77 si 88-90, cirmuieste indeosebi:

   a) interpretarea contractului;

   b) drepturile si obligatiile partilor;

   c) executarea obligatiilor ce izvorasc din contract;

   d) momentul de cind cumparatorul are dreptul la produsele si fructele bunului sau marfii transmise;

  e) momentul de cind cumparatorul suporta riscurile referitoare la bunul sau marfa transmisa:

  f) validitatea si efectele intre parti ale clauzelor de rezerva a proprietatii;

   g) consecintele neexecutarii contractului, inclusiv obtinerea reparatiei pentru prejudicii, cu exceptia chestiunilor care sint supuse legii procedurale a forului;

   h) modul de stingere a obligatiilor izvorite din contract, precum si decaderea intemeiata pe expirarea unui termen;

   i) consecintele nulitatii contractului.

   Art. 92. – Legea statului unde se efectueaza receptia marfii stabileste, daca nu s-a convenit expres altfel, termenele si procedura de verificare cantitativa si calitativa, precum si masurile ce pot fi luate referitor la aceste bunuri in cazul in care sint refuzate.

 

   Secţiunea a IV-a
  Contractul de intermediere

 

   Art. 93. – In raporturile dintre reprezentat si mandatar sau comisionar se aplica, daca nu s-a convenit altfel, legea statului in care intermediarul exercita imputernicirea.

    In cazul in care acesta exercita, cu titlu profesional, functia de intermediar sau agent, se aplica legea sediului sau profesional.

   Art. 94. – Legea aratata in art. 93 se aplica indeosebi:

   a) existentei, intinderii, modificarii si incetarii puterilor intermediarului;

   b) consecintelor depasirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive;

   c) facultatii intermediarului de a delega, in totul sau in parte, puterile si de a desemna un intermediar aditional sau substituit;

   d) posibilitatii ca intermediarul sa incheie un contract pentru reprezentat, cind exista riscul unui conflict de interese intre el insusi si reprezentat;

   e) clauzei de neconcurenta;

   f) cazurilor de prejudicii care urmeaza sa fie reparate.

   Art. 95. – Raporturile dintre persoana reprezentata si tert sint supuse, daca nu au convenit explicit altfel, legii unde se afla sediul profesional al intermediarului.

    In lipsa unui asemenea sediu, se aplica legea statului unde a actionat intermediarul, daca pe teritoriul respectiv se afla:

   a) sediul, domiciliul sau resedinta persoanei reprezentate; sau

   b) sediul, domiciliul sau resedinta tertului; sau

   c) sediul bursei, tirgului sau locului unde s-a organizat o licitatie la care a participat intermediarul spre a indeplini imputernicirea.

   Art. 96. – Legea aratata de art. 95 stabileste indeosebi efectele actelor pe care intermediarul le-a incheiat in exercitiul real sau pretins al imputernicirii.

 Art. 97. – Modul de executare a imputernicirii trebuie sa se conformeze conditiilor stabilite de legea statului unde are loc executarea.

   Art. 98. – Intermediarul care a comunicat cu tertul dintr-un stat in altul, prin scrisori, telegrame, telex, telefon sau prin alte mijloace de telecomunicatie, este socotit ca a actionat de la sediul sau profesional ori, in lipsa, de la domiciliul sau resedinta sa.

   Art. 99. – Daca reprezentatul, intermediarul sau tertul are mai multe sedii profesionale in state diferite, se tine seama de cel care prezinta legatura cea mai strinsa cu actul indeplinit de intermediar.

   Art. 100. – Reprezentarea care are ca obiect acte de administrare sau de dispozitie referitoare la un imobil este supusa legii situatiei bunului.

 

   Secţiunea a V-a
  Contractul de munca

 

   Art. 101. – Legea convenita de parti, potrivit art. 73 si 76, spre a cirmui contractul de munca este aplicabila numai in masura in care nu aduce restringeri ocrotirii pe care o asigura salariatului dispozitiile imperative ale legii aplicabile in lipsa unei atare alegeri.

   Art. 102. – Contractul de munca este supus, daca partile nu au convenit altfel, legii statului pe al carui teritoriu:

  a) salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca, in temeiul contractului, chiar daca este temporar detasat intr-un alt stat;

    b) se afla sediul intreprinderii care a angajat salariatul, daca acesta isi indeplineste munca, prin natura functiei sale, in mai multe state; in cazul in care totusi exista legaturi mai puternice ale contractului de munca cu un alt stat, devine aplicabila legea acestuia.

 

   Secţiunea a VI-a
  Alte contracte

 

   Art. 103. – In lipsa de lege convenita de parti se aplica:

  a) in contractele de executare de lucrari, legea sediului antreprenorului;

    b) in contractele de transport, de expeditii si altele similare, legea sediului transportatorului sau expeditorului;

   c) in contractele bancare, inclusiv cele de garantie bancara autonoma, legea sediului intreprinderii de credit; in raporturile dintre cele doua banci se aplica legea celei care presteaza serviciul in favoarea celeilalte;

   d) in contractele de asigurare impotriva riscurilor, legea sediului asiguratorului; aceasta lege se aplica, de asemenea, cesiunii sau gajarii politei de asigurare;

   e) in contractele de depozit, legea sediului depozitarului;

   f) donatiei, legea nationala a donatorului.

           

   Secţiunea a VII-a
  Imbogatirea fara cauza si gestiunea de afaceri

 

   Art. 104. – Imbogatirea fara cauza a unei persoane fizice sau juridice este supusa legii statului unde s-a produs.

   Art. 105. – In cazul in care imbogatirea fara cauza decurge dintr-o prestatie intemeiata pe un raport juridic anual sau ale carui efecte incetasera in orice alt mod, legea acestuia este aplicabila si imbogatirii.

   Art. 106. – Gestiunea de afaceri este supusa legii locului unde persoana care indeplineste actele curente de gestiune exercita aceasta activitate.

 

   Secţiunea a VIII-a
  Actul ilicit

 

   Art. 107. – Legea statului unde are loc un fapt juridic stabileste daca acesta constituie un act ilicit si il cirmuieste indeosebi in ce priveste:

   a) capacitatea delictuala;

   b) conditiile si intinderea raspunderii;

   c) cauzele de limitare sau de exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima;

   d) raspunderea comitentului pentru fapta prepusului;

   e) natura daunelor care pot sa dea loc la reparatie;

   f) modalitatile si intinderea reparatiei;

   g) transmisibilitatea dreptului la reparatie;

  h) persoanele indreptatite sa obtina reparatia pentru prejudiciul suferit.

   Art. 108. – In cazul in care toate sau o parte din consecintele pagubitoare ale actului ilicit se produc intr-un alt stat decit in cel unde a avut loc, se aplica reparatiei corelative legea acestui stat, in conformitate cu dispozitiile de la lit. b)-h) din art. 107.

   Art. 109. – Persoana prejudiciata poate introduce actiunea de despagubiri direct impotriva asiguratorului de raspundere civila daca legea contractului de asigurare o admite.

   Art. 110. – Regulile de securitate si de comportament din statul unde a avut loc actul ilicit trebuie sa fie respectate in toate cazurile.

   Art. 111. – Dispozitiile art. 107-110 se aplica in mod corespunzator oricarei forme de raspundere izvorita din acte ilicite, daca nu se dispune expres altfel in sectiunile urmatoare.

 

   Secţiunea a IX-a
  Raspunderea pentru atingeri aduse personalitatii

 

   Art. 112. – Pretentiile de reparatii intemeiate pe o atingere adusa personalitatii de catre mass-media, indeosebi prin presa, radio, televiziune sau orice alt mijloc public de informare, sint cirmuite, la alegerea persoanei lezate, de:

   a) legea statului domiciliului sau resedintei sale;

   b) legea statului in care s-a produs rezultatul pagubitor;

   c) legea statului in care autorul daunei isi are domiciliul sau resedinta ori sediul social.

    In cazurile prevazute la lit. a) si b) se cere si conditia ca autorul daunei sa fi trebuit in mod rezonabil sa se astepte ca efectele atingerii aduse personalitatii sa se produca in unul din acele doua state.

   Art. 113. – Dreptul de replica impotriva daunelor aduse personalitatii este supus legii statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea.

 

   Secţiunea a X-a
  Raspunderea pentru produse

 

   Art. 114. – Pretentiile de reparatii intemeiate pe un defect al produsului, pe o descriere defectuoasa de natura sa creeze confuzii sau pe lipsa instructiunilor de folosire sint supuse, la alegerea consumatorului prejudiciat:

   a) legii domiciliului sau resedintei sale obisnuite;

   b) legii statului de unde a fost dobindit produsul, afara numai daca fabricantul, producatorul sau furnizorul face dovada ca produsul a fost pus in circulatie pe piata acelui stat fara consimtamintul sau.

   Art. 115. – Pretentiile de reparatii prevazute la art. 114 pot fi formulate daca produsul face parte dintre cele destinate unei folosinte personale sau familiale a consumatorului si este lipsit de legatura cu activitatea sa profesionala sau comerciala.

   Art. 116. – Instantele din Romania pot sa acorde despagubiri conform art. 114, intemeiate pe o lege straina, numai in limitele stabilite de legea romana pentru prejudicii corespunzatoare.

 

   Secţiunea a XI-a
  Raspunderea pentru concurenta neloiala

 

   Art. 117. – Pretentiile de reparatii intemeiate pe un act de concurenta neloiala sau pe un alt act care provoaca restringeri nelegitime liberei concurente sint supuse legii statului pe a carui piata s-a produs rezultatul daunator.

   Art. 118. – Poate fi aplicata, de asemenea, la cererea persoanei prejudiciate, in locul legii aratate la art. 117:

   a) legea statului de sediu al acestei persoane, daca actul de concurenta neloiala a produs daune care o privesc in exclusivitate;

   b) legea contractului dintre parti, daca actul de concurenta neloiala a fost savirsit si a adus prejudicii raporturilor dintre ele.

   Art. 119. – Instantele din Romania pot acorda despagubiri, conform art. 117 si 118, intemeiate pe o lege straina, numai in limitele stabilite de legea romana pentru prejudicii corespunzatoare.

 

   Secţiunea a XII-a
  Transmiterea si stingerea obligatiilor

 

   Art. 120. – Cesiunea de creanta este supusa, daca partile nu au convenit altfel, legii creantei cedate. Alegerea altei legi, prin acordul cedentului si cesionarului, nu este opozabila debitorului cedat decit cu consimtamintul sau.

    Obligatiile dintre cedent si cesionar sint supuse legii care se aplica raportului juridic pe care s-a bazat cesiunea.

   Art. 121. – Subrogarea conventionala este supusa, daca partile nu au convenit altfel, legii obligatiei al carei creditor este inlocuit.

    Subrogarea legala este supusa legii in temeiul careia o persoana poate sau trebuie sa dezintereseze pe creditor. Aceasta lege stabileste:

   a) daca platitorul se subroga in locul creditorului originar, in raporturile sale cu debitorul;

   b) drepturile ce pot fi exercitate impotriva debitorului.

   Art. 122. – Delegatia si novatia sint supuse legii aplicabile obligatiei care le formeaza obiectul.

   Art. 123. – Compensatia este supusa legii aplicabile creantei careia i se opune stingerea, partiala sau totala, prin compensatie.

 

   Secţiunea a XIII-a
  Dispozitii comune

 

   Art. 124. – Creditorul care isi valorifica drepturile impotriva mai multor debitori trebuie sa se conformeze legii aplicabile in raporturile sale cu fiecare dintre ei.

   Art. 125. – Dreptul unui debitor de a exercita regresul impotriva unui codebitor exista numai daca legile aplicabile ambelor datorii il admit.

    Conditiile de exercitare a regresului sint determinate de legea aplicabila datoriei pe care codebitorul o are fata de creditorul urmaritor.

    Raporturile dintre creditorul care a fost dezinteresat si debitorul platitor sint supuse legii aplicabile datoriei acestuia din urma.

    Dreptul unei institutii publice de a exercita regresul este stabilit de legea sa organica. Admisibilitatea si exercitiul regresului sint cirmuite de dispozitiile alin. 2 si 3 din prezentul articol.

   Art. 126. – Moneda de plata este definita de legea statului care a emis-o.

    Efectele pe care moneda le exercita asupra intinderii unei datorii sint determinate de legea aplicabila datoriei.

    Legea statului in care trebuie efectuata plata determina in ce anume moneda urmeaza ca ea sa fie facuta, afara numai daca, in raporturile de drept international privat nascute din contract, partile au convenit o alta moneda de plata.

 

   CAPITOLUL IX
  Cambia, biletul la ordin si cecul

 

   Secţiunea I
  Dispozitii comune

 

   Art. 127. – Persoana care, potrivit legii sale nationale, este lipsita de capacitatea de a se angaja prin cambie, bilet la ordin sau cec, se obliga totusi valabil printr-un asemenea titlu, daca semnatura a fost data intr-un stat a carui lege il considera capabil pe subscriitor.

   Art. 128. – Angajamentul asumat in materie de cambie, bilet la ordin sau cec este supus conditiilor de forma ale legii statului unde angajamentul a fost subscris. In materie de cec, indeplinirea conditiilor de forma prevazute de legea locului platii este suficienta.

    Daca angajamentul este nevalabil, potrivit legii aratate in alineatul precedent, dar se conformeaza legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de forma a primului angajament nu infirma validitatea celui ulterior.

   Art. 129. – Termenele stabilite pentru exercitarea actiunii de regres sint determinate, fata de orice semnatar, de legea locului unde titlul a luat nastere.

   Art. 130. – Forma si termenele de protest, cit si conditiile de forma ale unor acte necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor in materie de cambie, bilet la ordin sau cec sint stabilite de legea statului unde trebuie intocmit protestul sau un alt act necesar.

 

   Secţiunea a II-a
  Cambia si biletul la ordin

 

   Art. 131. – Efectele obligatiilor acceptantului unei cambii si semnatarului unui bilet la ordin sint supuse legii locului unde aceste titluri sint platibile.

    Efectele pe care le produc semnaturile celorlalti obligati prin cambie sau prin bilet la ordin sint determinate de legea statului pe teritoriul caruia au fost date semnaturile.

   Art. 132. – Legea locului unde titlul a fost constituit stabileste daca posesorul cambiei dobindeste creanta care a dat loc emisiunii titlului.

   Art. 133. – Legea statului unde este platibila cambia stabileste daca acceptarea poate fi restrinsa la o parte din suma, precum si daca posesorul titlului este sau nu obligat sa primeasca o plata partiala.

   Art. 134. – Legea statului unde cambia sau biletul la ordin sint platibile determina masurile ce pot fi luate in caz de pierdere sau furt al titlului.

 

   Secţiunea a III-a
  Cecul

 

   Art. 135. – Legea statului unde cecul este platibil determina persoanele asupra carora poate fi tras un asemenea titlu.

   Art. 136. – In cazul in care, potrivit legii aratate in art. 135, cecul este nul din cauza ca a fost tras asupra unei persoane neindreptatite, obligatiile ce decurg din semnaturile puse pe titlu in alte state, ale caror legi nu cuprind o asemenea restrictie, sint valabile.

   Art. 137. – Legea statului pe al carui teritoriu au fost subscrise obligatiile ce decurg din cec determina efectele acestor obligatii.

   Art. 138. – Legea statului unde cecul este platibil determina indeosebi:

   a) daca titlul trebuie tras la vedere sau daca poate fi tras la un anumit termen de la vedere, precum si efectele postdatarii;

   b) termenul de prezentare;

   c) daca cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat si care sint efectele produse de aceste mentiuni;

   d) daca posesorul poate cere si daca este obligat sa primeasca o plata partiala;

   e) daca cecul poate fi barat sau poate sa cuprinda clauza „platibil in cont” ori o expresie echivalenta si care sint efectele acestei barari, clauze sau expresii echivalente;

   f) daca posesorul are drepturi speciale asupra provizionului si care este natura lor;

   g) daca tragatorul poate sa revoce cecul sau sa faca opozitie la plata acestuia;

   h) masurile care pot fi luate in caz de pierdere sau de furt al cecului;

   i) daca un protest sau o constatare echivalenta este necesara pentru conservarea dreptului de regres impotriva girantilor, tragatorului si celorlalti obligati.

 

   CAPITOLUL X
  Navigatia civila, fluviala, maritima si aeriana

   Secţiunea I
  Dispozitii comune

 

   Art. 139. – Legea pavilionului navei sau legea statului de inmatriculare a aeronavei se aplica faptelor si actelor juridice intervenite la bord, daca, in conformitate cu natura lor, acestea sint supuse legii locului unde au survenit.

    In porturi si aeroporturi se aplica legea locala.

   Art. 140. – Legea pavilionului navei sau statului de inmatriculare a aeronavei cirmuieste indeosebi:

   a) puterile, competentele si obligatiile comandantului navei sau aeronavei;

   b) contractul de angajare a personalului navigant, daca partile nu au ales o alta lege;

   c) raspunderea armatorului navei sau intreprinderii de transport aerian pentru faptele si actele comandantului si echipajului;

   d) drepturile reale si de garantie asupra navei sau aeronavei, precum si formele de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit si se sting asemenea drepturi.

 

   Secţiunea a II-a
  Navele fluviale si maritime

 

   Art. 141. – Raspunderea izvorita dintr-un abordaj survenit intr-un port sau in apele teritoriale este supusa legii locului abordajului.

    In marea libera, abordajul este supus legii nationale comune a navelor, iar daca nationalitatea difera, legii navei avariate. In cazul cind ambele nave sint avariate, iar una are nationalitate romana, se aplica legea romana, daca nava avariata nu alege nationalitatea celeilalte nave.

    In zona economica exclusiva a Romaniei, abordajul este supus legii romane.

   Art. 142. – Obligatiile ce decurg din actele de asistenta si salvare a persoanelor si bunurilor sint supuse legii locului evenimentului, daca acesta s-a produs in apele teritoriale, iar daca a survenit in marea libera, legii nationale a navei care a acordat asistenta sau a realizat salvarea.

    Legea aratata in alineatul precedent stabileste, de asemenea, modul de repartizare a compensatiei pentru asistenta si salvare intre armator si echipajul navei salvatoare sau care a acordat asistenta tehnica.

 

   Secţiunea a III-a
  Aeronavele

 

   Art. 143. – Dispozitiile legii romane referitoare la rutele si securitatea zborului in spatiul aerian roman se aplica oricarei aeronave, independent de statul inmatricularii, precum si echipajului si calatorilor aflati la bord.

   Art. 144. – Daunele cauzate pe sol de aeronava sint supuse legii statului pe al carui teritoriu s-au produs.

    In marea libera si in alte spatii nesupuse vreunei suveranitati se aplica raspunderii izvorite dintr-un abordaj, in mod corespunzator, legea prevazuta de art. 141 alin. 2.

 

   CAPITOLUL XI
  Prescriptia achizitiva si extinctiva

 

   Art. 145. – Uzucapiunea este cirmuita de legea statului unde bunul se afla la inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop.

   Art. 146. – In cazul in care bunul a fost adus intr-un alt stat, unde se implineste durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere sa se aplice legea acestui din urma stat, daca sint reunite, cu incepere de la data deplasarii bunului, toate conditiile cerute de mentionata lege.

   Art. 147. – Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune este supusa legii care se aplica dreptului subiectiv insusi.

 

   CAPITOLUL XII
  Norme de procedura in materie de drept international privat

   Secţiunea I
  Competenta jurisdictionala

 

   Art. 148.Instantele judecatoresti romane sint competente, in conditiile prevazute de dispozitiile ce urmeaza, sa solutioneze procesele dintre o parte romana si o parte straina sau numai dintre straini, persoane fizice sau persoane juridice.

   Art. 149. – Instantele judecatoresti romane sint competente daca:

   1. piritul sau unul dintre piriti are domiciliul, resedinta sau fondul de comert in Romania; daca piritul din strainatate nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului din tara;

   2. sediul piritului, persoana juridica, se afla in Romania; in sensul prezentului articol, persoana juridica straina este socotita cu sediul in Romania si in cazul cind are pe teritoriul tarii o filiala, o sucursala, o agentie sau o reprezentanta;

   3. reclamantul din cererea de pensie de intretinere are domiciliul in Romania;

   4. locul unde a luat nastere sau trebuie executata, fie chiar in parte, o obligatie izvorita dintr-un contract, se afla in Romania;

   5. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale sau efectele sale se afla in Romania;

   6. statia feroviara sau rutiera, precum si portul sau aeroportul de incarcare sau descarcare a pasagerilor sau marfii transportate se afla in Romania;

   7. bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se afla in Romania;

   8. ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri ramase de la acesta se afla in Romania;

   9. imobilul la care se refera cererea se afla in Romania.

   Art. 150. – Instantele romane sint, de asemenea, competente sa judece:

   1. procese dintre persoane cu domiciliul in strainatate, referitoare la acte sau fapte de stare civila inregistrate in Romania, daca cel putin una dintre parti este cetatean roman;

   2. procese referitoare la ocrotirea minorului sau interzisului, cetatean roman cu domiciliul in strainatate;

   3. declararea mortii prezumate a unui cetatean roman, chiar daca el se afla in strainatate la data cind a intervenit disparitia. Pina la luarea unor masuri provizorii de catre instanta romana, ramin valabile masurile provizorii luate de instanta straina;

   4. procese privitoare la ocrotirea in strainatate a proprietatii intelectuale a unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau strain fara cetatenie, daca prin conventia partilor nu s-a stabilit o alta competenta;

   5. procese dintre straini, daca acestia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, in legatura cu bunuri sau interese ale persoanelor din Romania;

   6. procese referitoare la abordajul unor nave sau aeronave, precum si cele referitoare la asistenta sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri in marea libera ori intr-un loc sau spatiu nesupus suveranitatii vreunui stat, daca:

   a) nava sau aeronava are nationalitatea romana;

   b) locul de destinatie sau primul port sau aeroport, unde nava sau aeronava a ajuns, se gaseste pe teritoriul Romaniei;

   c) nava sau aeronava a fost sechestrata in Romania;

   d) piritul are domiciliul sau resedinta in Romania;

   7. falimentul sau orice alta procedura judiciara privind incetarea platilor in cazul unei societati comerciale straine cu sediul in Romania;

   8. orice alte procese prevazute de lege.

   Art. 151. – Instantele romane sint exclusiv competente sa judece procesele privind raporturi de drept international privat referitoare la:

   1. acte de stare civila intocmite in Romania si care se refera la persoane domiciliate in Romania, cetateni romani sau straini fara cetatenie;

   2. incuviintarea adoptiei, daca cel ce urmeaza a fi adoptat are domiciliul in Romania si este cetatean roman sau strain fara cetatenie;

   3. tutela si curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate in Romania, cetatean roman sau strain fara cetatenie;

   4. punerea sub interdictie a unei persoane care are domiciliul in Romania;

   5. desfacerea, anularea sau nulitatea casatoriei, precum si alte litigii dintre soti, cu exceptia celor privind imobile situate in strainatate, daca, la data cererii, ambii soti domiciliaza in Romania, iar unul dintre ei este cetatean roman sau strain fara cetatenie;

   6. mostenirea lasata de o persoana care a avut ultimul domiciliu in Romania;

   7. imobile situate pe teritoriul Romaniei;

   8. executarea silita a unui titlu executoriu pe teritoriul Romaniei.

   Art. 152. – Instantele din Romania pot sa dispuna, la cerere, masuri asiguratorii in cazuri urgente, spre a ocroti drepturi, interese sau bunuri ce au legatura cu jurisdictia lor, chiar daca nu sint competente, potrivit dispozitiilor prezentului capitol, sa solutioneze in fond procesul in vederea caruia sau in cursul caruia masurile sint necesare.

   Art. 153. – In cazul in care o jurisdictie straina se declara necompetenta sa solutioneze o actiune formulata de catre un cetatean roman, aceasta poate fi introdusa la instanta din Romania cu care procesul prezinta cele mai strinse legaturi.

   Art. 154. – Daca partile au supus, prin conventie, litigiul dintre ele sau litigiile ce se vor naste din actul pe care l-au incheiat, competentei unei anumite instante, aceasta va fi investita cu competenta jurisdictionala, afara numai daca:

   1. instanta este straina, iar litigiul intra in competenta exclusiva a unei instante romane;

   2. instanta este romana, iar una dintre parti invedereaza ca o instanta straina este exclusiv competenta.

   Art. 155.In cazul in care instantele romane sint competente, potrivit dispozitiilor prezentului capitol, si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi indreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti.

   Art. 156. – Competenta instantelor romane, stabilita conform art. 148-152, nu este inlaturata prin faptul ca acelasi proces sau un proces conex a fost dedus in fata unei instante judecatoresti straine.

   Art. 157. – Instanta sesizata verifica, din oficiu, competenta sa de a solutiona procesul privind raporturi de drept international privat si, in cazul in care constata ca nu este competenta nici ea si nici o alta instanta romana, respinge cererea ca nefiind de competenta instantelor romane.

 

   Secţiunea a II-a
  Legea aplicabila in procesele de drept international privat

 

   Art. 158. – Capacitatea procesuala a fiecareia dintre partile in proces este cirmuita de legea sa nationala.

   Art. 159. – In procesele privind raporturi de drept international privat instantele romane aplica legea procedurala romana, daca nu s-a dispus altfel in mod expres.

    Legea romana stabileste si daca o anumita problema este de drept procedural sau de drept material.

   Art. 160. – Obiectul si cauza actiunii civile, in procesele privind raporturile de drept international privat, sint determinate de legea care reglementeaza fondul raportului juridic litigios. Dupa aceeasi lege se determina calitatea procesuala a partilor.

   Art. 161. – Mijloacele de proba pentru dovedirea unui act juridic si puterea doveditoare a inscrisului care il constata, sint cele prevazute de legea locului incheierii actului juridic sau de legea aleasa de parti, daca ele aveau dreptul sa o aleaga.

    Proba faptelor se face potrivit legii locului unde ele s-au produs.

    Cu toate acestea, va fi aplicabila legea romana, daca aceasta admite si alte mijloace de proba decit cele prevazute de legile aratate la alin. 1 si 2. Legea romana este aplicabila si in cazul in care ea ingaduie proba cu martori si cu prezumtii ale instantei, chiar daca aceste mijloace de proba nu sint admisibile potrivit legii straine.

    Dovada starii civile si puterea doveditoare a actelor de stare civila sint reglementate de legea locului unde s-a intocmit inscrisul invocat.

    Administrarea probelor se face potrivit legii romane.

   Art. 162. – Actele oficiale intocmite sau legalizate de catre o autoritate straina pot fi folosite in fata instantelor romane numai daca sint supralegalizate, pe cale administrativa ierarhica si in continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, spre a li se garanta astfel autenticitatea semnaturilor si sigiliului.

    Supralegalizarea pe cale administrativa este supusa procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmata de supralegalizarea efectuata fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular roman din statul de origine, fie de catre misiunea diplomatica sau oficiul consular al statului de origine in Romania si, in continuare, in ambele situatii, de catre Ministerul Afacerilor Externe.

    Scutirea de supralegalizare este permisa in temeiul legii, al unei intelegeri internationale la care este parte Romania sau pe baza de reciprocitate.

    Supralegalizarea actelor intocmite sau legalizate de instantele romane se face, din partea autoritatilor romane, de catre Ministerul Justitiei si Ministerul Afacerilor Externe, in aceasta ordine.

 

   Secţiunea a III-a
  Conditia strainului ca parte in proces

 

   Art. 163. – Strainii, persoane fizice si persoane juridice au, in conditiile legii, in fata instantelor romane, aceleasi drepturi si aceleasi obligatii procedurale ca si persoanele fizice de cetatenie romana si persoanele juridice romane.

    Cetatenii straini beneficiaza in fata instantelor romane, in procesele privind raporturile de drept international privat, de scutiri sau reduceri de taxe si alte cheltuieli de procedura, precum si de asistenta juridica gratuita, in aceeasi masura si in aceleasi conditii ca si cetatenii romani, sub conditia reciprocitatii cu statul de cetatenie sau de domiciliu al solicitantilor.

    Sub aceeasi conditie a reciprocitatii, reclamantul de cetatenie straina nu poate fi obligat sa depuna cautiune ori vreo alta garantie, pentru motivul ca este strain sau ca nu are domiciliul ori sediul in Romania.

   Art. 164. – In cazul in care reprezentarea ori asistarea strainului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restrinsa nu a fost asigurata potrivit legii sale nationale, iar din aceasta cauza judecarea procesului intirzie, instanta ii va putea numi in mod provizoriu un curator special.

 

   Secţiunea a IV-a
  Efectele hotaririlor straine

 

   Art. 165. – In sensul prezentei legi, termenul de hotariri straine se refera la actele de jurisdictie ale instantelor judecatoresti, notariatelor sau oricaror autoritati competente dintr-un alt stat.

   Art. 166. – Hotaririle straine sint recunoscute de plin drept in Romania, daca se refera la statutul civil al cetatenilor statului unde au fost pronuntate sau daca, fiind pronuntate intr-un stat tert, au fost recunoscute mai intii in statul de cetatenie al fiecarei parti.

   Art. 167. – Hotaririle referitoare la alte procese decit cele aratate in art. 166 pot fi recunoscute in Romania, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sint indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

   a) hotarirea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronuntata;

   b) instanta care a pronuntat-o a avut, potrivit legii mentionate, competenta sa judece procesul;

   c) exista reciprocitate in ce priveste efectele hotaririlor straine intre Romania si statul instantei care a pronuntat hotarirea.

    Daca hotarirea a fost pronuntata in lipsa partii care a pierdut procesul, trebuie sa se constate, de asemenea, ca i-a fost inminata in timp util citatia pentru termenul de dezbateri in fond, cit si actul de sesizare a instantei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apara si de a exercita calea de atac impotriva hotaririi.

    Caracterul nedefinitiv al hotaririi straine, decurgind din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces in fata instantei straine, poate fi invocat numai de catre acea persoana.

   Art. 168. – Recunoasterea hotaririi straine poate fi refuzata in unul dintre urmatoarele cazuri:

   1. hotarirea este rezultatul unei fraude comise in procedura urmata in strainatate;

   2. hotarirea incalca ordinea publica de drept international privat roman; constituie un asemenea temei de refuz al recunoasterii incalcarea dispozitiilor art. 151 privitoare la competenta exclusiva a jurisdictiei romane;

   3. procesul a fost solutionat intre aceleasi parti printr-o hotarire, chiar nedefinitiva, a instantelor romane sau se afla in curs de judecare in fata acestora la data sesizarii instantei straine.

    Recunoasterea nu poate fi refuzata pentru singurul motiv ca instanta care a pronuntat hotarirea straina a aplicat o alta lege decit cea determinata de dreptul international privat roman, afara numai daca procesul priveste starea civila si capacitatea unui cetatean roman, iar solutia adoptata difera de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii romane.

   Art. 169. – Sub rezerva verificarii conditiilor prevazute de art. 167 si 168, instanta romana nu poate proceda la examinarea in fond a hotaririi straine si nici la modificarea ei.

   Art. 170. – Cererea de recunoastere se rezolva pe cale principala de tribunalul judetean in circumscriptia caruia isi are domiciliul sau sediul cel care a refuzat recunoasterea hotaririi straine.

    Cererea de recunoastere poate fi, de asemenea, rezolvata pe cale incidenta, de catre instanta sesizata cu un proces avind un alt obiect, in cadrul caruia se ridica exceptia puterii lucrului judecat, intemeiata pe hotarirea straina.

   Art. 171. – Cererea de recunoastere a hotaririi straine se intocmeste potrivit cerintelor prevazute de legea procedurala romana si va fi insotita de urmatoarele acte:

   a) copia hotaririi straine;

   b) dovada caracterului definitiv al acesteia;

   c) copia dovezii de inminare a citatiei si actului de sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util, de catre partea impotriva careia s-a dat hotarirea;

   d) orice alt act, de natura sa probeze, in completare, ca hotarirea straina indeplineste celelalte conditii prevazute de art. 167.

    Actele prevazute in alin. 1 vor fi insotite de traduceri autorizate si vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozitiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere in cazul in care partile sint de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.

   Art. 172. – Cererea de recunoastere a hotaririi straine se solutioneaza pe cale principala prin hotarire, iar pe cale incidenta prin incheiere interlocutorie, in ambele cazuri dupa citarea partilor.

    Cererea poate fi solutionata fara citarea partilor daca, din hotarirea straina, rezulta ca piritul a fost de acord cu admiterea actiunii.

   Art. 173. – Hotaririle straine, care nu sint aduse la indeplinire de bunavoie de catre cei obligati a le executa, pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei, pe baza incuviintarii date, la cererea persoanei interesate, de catre tribunalul judetean in circumscriptia caruia urmeaza sa se efectueze executarea.

    Hotaririle straine prin care s-au luat masuri asiguratorii si cele date cu executarea provizorie nu pot fi puse in executare pe teritoriul Romaniei.

   Art. 174. – Executarea hotaririi straine se incuviinteaza cu respectarea conditiilor prevazute de art. 167, cit si a celor ce urmeaza:

   a) hotarirea este executorie potrivit legii instantei care a pronuntat-o;

   b) dreptul de a cere executarea silita nu este prescris potrivit legii romane.

    Dispozitiile art. 168 si 169 sint aplicabile in mod corespunzator si cererii de incuviintare a executarii.

   Art. 175. – Cererea de incuviintare a executarii, intocmita in conditiile prevazute de art. 171, va fi insotita si de dovada caracterului executor al hotaririi straine, eliberata de instanta care a pronuntat-o.

   Art. 176. – Cererea de incuviintare a executarii se solutioneaza prin hotarire, dupa citarea partilor.

    In cazul in care hotarirea straina contine solutii asupra mai multor capete de cerere, care sint disociabile, incuviintarea poate fi acordata separat.

   Art. 177. – Pe baza hotaririi definitive de incuviintare a executarii se emite titlul executoriu, in conditiile legii romane, mentionindu-se in titlu si hotarirea de incuviintare.

   Art. 178. – Hotarirea straina, data de catre o instanta competenta, are forta probanta in fata instantelor romane cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.

 

   Secţiunea a V-a
  Tranzactiile judiciare

 

   Art. 179. – Tranzactiile judiciare incheiate in strainatate produc in Romania efectele ce decurg din legea care le-a fost aplicata, in conditiile art. 173 alin. 1 si art. 174-178.

 

   Secţiunea a VI-a
  Arbitrajul de drept international privat

 

   Art. 180. – In cazul in care partile in proces au incheiat o conventie arbitrala, pe care una dintre ele o invoca in instanta judecatoreasca, aceasta isi verifica competenta.

    Instanta va retine spre solutionare procesul daca:

   a) piritul si-a formulat apararile in fond, fara nici o rezerva intemeiata pe conventia arbitrala; sau

   b) conventia arbitrala este lovita de nulitate ori inoperanta; sau

   c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vadit imputabile piritului in arbitraj.

   Art. 181. – Dispozitiile art. 167-178 privind recunoasterea si executarea hotaririlor judecatoresti straine se aplica, in mod corespunzator, si sentintelor arbitrale straine.

 

   CAPITOLUL XIII
  Dispozitii finale

 

   Art. 182. – Prezenta lege intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei.

   Art. 183. – Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 2 din Codul civil, art. 375 din Codul de procedura civila, precum si orice dispozitii contrare.

 

    Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 4 februarie 1991.

 

    PRESEDINTELE   SENATULUI
academician ALEXANDRU BIRLADEANU

 

    Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 7 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei

Contract de imprumut incheiat in strainatate. Determinarea si dovada continutului legii aplicabile. Stabilirea competentei.

Prezenta elementului de extraneitate obliga instanta sa rezolve doua probleme majore de drept international privat: mai intai, problema conflictului de legi, prin a identifica si cunoaste care dintre cele doua legi, romana sau straina, guverneaza raportul juridic dedus judecatii; apoi problema de ordin procesual a conflictului de jurisdictii, prin a determina instanta competenta sa solutioneze litigiul si, dupa caz, procedura aplicabila.

Rezolvand conflictul de legi in sensul aplicarii legii straine, instanta este datoare sa stabileasca si continutul legii straine, tinand seama de prevederile art. 7 si 8 din Legea nr. 105/1992.

Prin sentinta civila nr. 165 din 16 mai 2000, Tribunalul Arad a admis actiunea formulata la data de 23 noiembrie 1999 si a obligat pe parat sa restituie reclamantului suma imprumutata de 36.000 DM sau echivalentul acesteia in lei, calculat la data platii.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca intre parti s-a incheiat un contract de imprumut in luna ianuarie 1998 in Austria, care a fost consemnat in Registrul notarului public din Viena si care a avut scadenta la sfarsitul lunii februarie 1998. De asemenea, tribunalul a stabilit ca litigiul este guvernat de legea romana.

Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 129 din 8 noiembrie 2000, a admis apelul paratului si, desfiintand sentinta apelata, a trimis cauza spre rejudecare primei instante, cu motivarea ca, desi aceasta este competenta material si teritorial, litigiul, fiind de drept international privat, urmeaza dispozitiile art. 77 alin. 1 si 2 din Legea nr. 105/1992, in sensul ca legea aplicabila contractului este legea austriaca.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs ambele parti.

Reclamanta a invocat motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, aratand ca, intrucat partile sunt cetateni romani si au domiciliul in Romania, contractul de imprumut este guvernat de legea romana, iar nu de legea austriaca, astfel cum in mod gresit a stabilit instanta de apel.

Paratul si-a bazat recursul pe motivele de casare prevazute de art. 304 pct. 3 si 9 din Codul de procedura civila, invocand, in raport cu prevederile art. 148 si 149 pct. 4 din Legea nr. 105/1992, necompetenta internationala a instantelor romane in solutionarea litigiului.

Recursul reclamantului este intemeiat.

Incontestabil, partile au cetatenia romana si domiciliul in Romania, dupa cum inscrisul depus de reclamant la dosar consemneaza faptul ca actul juridic s-a incheiat in Austria, in fata unui notar public. Prezenta acestui element de extraneitate obliga instanta sa rezolve doua probleme majore de drept international privat.

Mai intai, problema conflictului de legi, prin a identifica si cunoaste care dintre cele doua legi, romana, sau austriaca, guverneaza raportul juridic dedus judecatii.

Apoi, problema de ordin procesual a conflictului de jurisdictii, prin a determina instanta competenta sa solutioneze litigiul si, dupa caz, procedura aplicabila.

Rezolvand conflictul de legi, instanta de apel a optat, cu ajutorul normelor conflictuale cuprinse in art. 77 alin. 1 si 2 din Legea nr. 105/1992, pentru aplicarea legii austriace, fara a tine seama insa si de prevederile art. 7 si 8 din lege. Potrivit acestor texte, instanta era obligata sa stabileasca continutul legii straine, prin atestari obtinute de la organele statului care a edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat, avand posibilitatea sa oblige partea care a invocat legea straina, cum s-a intamplat in speta, sa faca dovada continutului ei. Nu mai putin, in cazul imposibilitatii de a stabili continutul legii straine ori daca s-ar fi constatat ca aplicarea legii straine incalca ordinea publica de drept international privat sau a devenit competenta prin frauda, instanta era datoare sa inlature legea straina si sa aplice legea romana.

Neprocedand in sensul aratat, instanta de apel a pronuntat o hotarare lovita de nulitate, astfel incat recursul reclamantului este fondat.

In schimb, este nefondat recursul paratului care, criticand solutionarea conflictului de jurisdictii, face trimitere la dispozitiile art. 148 si 149 pct. 4 din Legea nr. 105/1992. Or, textele invocate au ca premisa de aplicare existenta unui proces dintre partea romana si o parte straina sau numai dintre straini persoane fizice sau persoane juridice, ceea ce, in speta, nu este cazul, de vreme ce litigiul se poarta exclusiv intre parti romane. Prin urmare, in mod corect s-a stabilit ca instantele romane sunt competente sa solutioneze litigiul.

CONSIDERATII GENERALE ASUPRA DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

Dreptul international public constituie un ansamblu de norme juridice care guverneaza raporturile care se stabilesc în cadrul societatii internationale.Ansamblul statelor si al altor entitati angajate în raporturi pe plan international (organizatiile internationale guvernamentale etc), guvernate de normele dreptului international public, formeaza societatea sau comunitatea internationala. Procesul de constituire si de aplicare a normelor dreptului international public în cadrul comunitatii internationale reprezinta ordinea juridica internationala.

Definitia dreptului international public contemporan: „totalitatea normelor juridice, create de catre state pe baza acordului de vointa, exprimate în forme juridice specifice (tratate, cutuma), pentru a reglementa relatiile dintre ele privind pacea, securitatea si cooperarea internationala, norme a caror aplicare este realizata prin respectarea de buna voie, iar în caz de necesitate, prin sanctiunea individuala sau colectiva a statelor” .

Din definitia de mai sus rezulta ca, obiectul dreptului international public îl constituie reglementarea raporturilor dintre state, precum si între acestea si alte subiecte de drept international (organizatii interguvernamentale etc.) si stabilirea competentelor, a drepturilor si obligatiilor subiectelor dreptului international public în relatiile internationale.

Dreptul international public nu este o categorie statica, abstracta. Orice modificare care intervine în societatea internationala se reflecta în prevederile sale, dreptul international public fiind si un instrument al politicii internationale. În comunitatea internationala contemporana asistam la un fenomen de disociere, manifestat în tendinta de dezagregare a federatiilor de state, în centrul si estul Europei (Iugoslavia, U.R.S.S), urmat de formarea unor state independente (Serbia, Slovenia, Croatia, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Ucraina etc.) sau a unor alte forme de comunitate (C.S.I). Pe de alta parte, în vestul Europei, statele bazate pe similitudini politice sau economice tind sa se reuneasca în cadrul unor structuri organizationale integrate, cum este Uniunea Europeana. Aceste fenomene au, în planul ordinii juridice internationale, o serie de consecinte:

  1. schimbarea configuratiei subiectelor dreptului international public, prin disparitia vechilor „actori” (federatii etc.) si aparitia altora (state independente, confederatii, organizatii guvernamentale);
  2. aparitia unor noi norme ale dreptului international public, ca urmare a încheierii, în aceasta perioada, a unui mare numar de tratate internationale;
  3. formarea unor noi reguli cutumiare, ca rezultat al practicii recente a statelor în cadrul relatiilor internationale;
  4. conturarea unor noi ramuri ale dreptului international public, concretizare a intereselor statelor fata de domenii de actualitate: dreptul pacii, dreptul mediului, dreptul dezvoltarii, dreptul spatial, dreptul international al drepturilor omului etc.

2. Caracteristici ale dreptului international public

În societatea internationala, pozitia statelor este cea de egalitate juridica. Inegalitatile care apar în mod firesc între state nu determina, din punct de vedere al dreptului international public, relatii de subordonare între state, fiecare dintre ele beneficiind de atributul de stat suveran si egal în drepturi cu celelalte. De aici, teza ca dreptul international public este un drept de coordonare si nu un drept de subordonare, cum este dreptul intern al statelor. Cu alte cuvinte, în societatea internationala nu exista o ierarhie care sa situeze un stat de-asupra altora, ele fiind considerate – din punct de vedere juridic – egale în drepturi.

Din raportarea dreptului international public la dreptul intern al statelor, rezulta anumite particularitati ale dreptului international public:

a) Sub aspectul modului de elaborare a normelor, în societatea internationala nu exista un for legislativ unic, similar parlamentului din dreptul intern, si supraordonat statelor, care sa elaboreze o legislatie internationala. Statele sunt cele care creeaza normele internationale, prin acordul lor de vointa, exprimat în mod liber si concretizat în tratate si cutuma si tot statele sunt si destinatarele acestor norme. Statele accepta sa îsi conformeze comportamentul lor pe plan extern, în functie de normele dreptului international public.

b) În societatea internationala nu exista organe executive, asemanatoare guvernului, care sa asigure aplicarea normelor dreptului international public în raporturile dintre subiectele acestuia. Aceasta atributie revine tot statelor.

c) În comunitatea internationala, nu exista organe judecatoresti cu competenta generala si obligatorie, care sa intervina din oficiu instituind sanctiuni, atunci când normele de drept nu sunt respectate. Aceasta nu înseamna ca nu ar exista organisme internationale cu functii jurisdictionale, competenta acestora fiind conditionata de exprimarea acordului expres al statelor aflate în cauza. Pentru ca un stat sa poata figura în calitate de parte în fata Curti Internationale de Justitie, este necesar consimtamântul acestuia. În alte cazuri, pentru ca un stat sa poata fi tras la raspundere în fata unei instante jurisdictionale, acesta trebuie sa fie parte la tratatul care a instituit acea instanta (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana de Justitie ).

d) Normele dreptului international public nu prevad în mod expres sanctiuni pentru cazul nerespectarii lor, spre deosebire de dreptul intern al statelor, ceea ce nu înseamna ca aceste norme ar fi facultative. Dar, întrucât statele sunt cele care creeaza normele internationale, prin tratate sau cutuma, se prezuma buna-credinta a acestora în a le respecta. Deci, respectarea normelor dreptului international public nu se bazeaza în principiu pe constrângere, desi aceasta nu este exclusa în anumite cazuri.

3. Sanctiunile în dreptul international public

Recurgerea la sanctiuni intervine în conditiile în care un stat comite un act sau un fapt ilicit, din punct de vedere al dreptului international public, împotriva unui alt stat, sau atunci când încalca o norma imperativa (denumita de “jus cogens”), comitând, de exemplu, o crima internationala.

Competenta de a constata ca un anumit act sau fapt savârsit de un stat constituie un act ilicit si de a aplica sanctiuni, revine: statelor si Organizatiei Natiunilor Unite (O.N.U.) sau altor organizatii internationale regionale.

În cazul comiterii de catre un stat a unui act ilicit împotriva altui stat, statul victima, dupa ce dovedeste carecterul ilicit al actului, poate fi autorizat de catre organele O.N.U. sa aplice sanctiuni. În cazul comiterii de catre un stat, prin reprezentantii sai, a unei crime internationale, oricare dintre statele membre ale comunitatii internationale are interesul sa constate producerea actului ilicit si sa sanctioneze statul vinovat de încalcarea ordinii publice internationale.

O.N.U. si alte organizatii internationale regionale, în numele societatii internationale si în limitele mandatului primit din partea statelor membre prin statutul oragnizatiei ( Carta O.N.U, etc) sunt abilitate sa constate si sa sanctioneze acte sau fapte ilicite ale statelor.

a) Sanctiunile aplicabile de catre state pot sa conste în riposta militara, acte de retorsiune sau represalii.

Atacul armat din partea unui stat poate fi sanctionat prin riposta militara de catre statul victima, în baza dreptului la autoaparare prevazut de Carta O.N.U.

Tot în numele dreptului la autoaparare, statele pot sa recurga la acte de retorsiune, constând în „acte neamicale considerate însa legitime, cum sunt: ruperea relatiilor diplomatice, revocarea privilegiilor diplomatice sau consulare, instituirea unui embargo sau întreruperea unui ajutor economic, atunci când o asemenea masura nu încalca prevederile unui tratat”

Represaliile sunt „acele acte ale unui stat care, desprinse e contextul în care se desfasoara, ar trebui considerate ilegale, dar care pot fi justificate uneori în cazul în care acestea constituie un raspuns la conduita contrara dreptului international al altui stat. Represaliile pot avea un caracter politic, economic sau juridic, dar nu pot avea un caracter militar” . Spre exemplu, un stat dispune exproprierea masiva a unor bunuri apartinând cetatenilor altui stat, fara sa acorde despagubirile legale, stabilite printr-un acord international. Statul ai carui cetateni au fost prejudiciati în acest mod, poate replica prin exproprierea în conditii identice a bunurilor cetatenilor statului care a încalcat acordul international si care se afla pe teritoriul sau.

b) Organizatiile internationale, prin organele lor, pot sa aplice anumite sanctiuni, în cazul încalcarii unor norme de drept international public.

În cadrul O.N.U., Consiliul de Securitate este organul mandatat sa aplice sanctiuni. Aplicarea sanctiunilor nu vizeaza, pedepsirea statului, ci, în primul rând, restabilirea pacii si securitatii internationale. Sanctiunile care pot fi aplicate, sunt de doua tipuri: fara folosirea fortei armate (masuri de ordin politic si economic) si cu folosirea fortei armate (masuri de ordin militar).

Din cadrul primei categorii de sanctiuni fac parte: întreruperea relatiilor economice si a comunicatiilor, sau ruperea relatiilor diplomatice. Din cadrul celei de-a doua categorii fac parte: demonstratiile, blocadele sau alte operatiuni executate de forte aeriene, maritime sau terestre, ale statelor membre O.N.U.

Consiliul de Securitate intervine atunci când constata ca o anumita situatie internationala reprezinta: o amenintare împotriva pacii, o încalcare a pacii sau un act de agresiune.

Cel mai frecvent, Consiliul de Securitate a apreciat ca o situatie internationala care a reclamat aplicarea unei sanctiuni, reprezenta o amenintare împotriva pacii. În câteva cazuri doar s-a justificat calificativul de „încalcare a pacii” (razboiul Irak-Iran, razboiul din Iugoslavia). Alte situatii internationale au fost apreciate ca reprezentând amenintari împotriva pacii: împiedicarea exercitarii dreptului popoarelor la autodeterminare (în Rodezia si Namibia), terorism ( în Libia), violarea drepturilor omului si exod masiv de populatie peste granitele nationale (în Ruanda).

Sanctiunile aplicabile de catre organizatiile internationale regionale pot sa conste în: pierderea de catre state a unor avantaje decurgând din calitatea lor de membre ale organizatiei, suspendarea temporara a dreptului de vot al statului în cadrul organizatiei, sau excluderea din organizatie. În cadrul Consiliului Europei, organul decizional – Comitetul de Ministri – poate dispune (la recomandarea Adunarii Parlamentare), suspendarea dreptului de vot al statului în cadrul organizatiei sau excluderea unui stat membru daca acesta a încalcat în mod grav principiul statutar al organizatiei – respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Africa de Sud a fost exclusa temporar din cadrul Organizatiei Internationale a Muncii. De asemenea, Fondul Monetar International poate sa recurga la aplicarea unor sanctiuni sub forma neacordarii sau retragerii unor credite.

4. Acordul de vointa al statelor – fundamentul dreptului international

Statele accepta faptul ca, un corp de norme juridice este absolut necesar pentru a le reglementa comportamentul în raporturile cu alte state si entitati internationale. Atunci când apar state noi în societatea internationala nu este nevoie de o declaratie de acceptare a dreptului international public din partea acestora. Dreptul international în vigoare, în momentul aparitiei lor, le este – în principiu – opozabil. Se admite, însa, dreptul statelor de a refuza aplicarea unor cutume internationale, precum si de a initia noi reguli cutumiare.

Realizarea acordului de vointa al statelor, prin intermediul tratatelor, nu se obtine în mod automat. Procedura de încheiere a tratatelor are un caracter complex si nu sunt excluse presiunile exercitate asupra statelor sau blocajele în negocieri.

O mare parte din domeniile de interactiune între state sunt reglementate de dreptul international. Exista totusi un „domeniu rezervat”, o zona în care statelor li se acorda o larga libertate de actiune, acest domeniu apartinând competentei lor nationale exclusive si care include : alegerea formei de stat, organizarea politica interna, organizarea administrativ teritoriala, apararea si securitatea nationala. În acest domeniu nu este admisa nici o interventie exterioara, în numele necesitatii respectarii dreptului international public. Problema respectarii drepturilor fundamentale ale omului în plan intern, considerata în dreptul international traditional ca apartinând domeniului rezervat al statului, face parte – în prezent – din domeniul cooperarii internationale.

5. Raportul dintre dreptul international public si dreptul intern

Desi dreptul international si dreptul intern sunt sisteme juridice distincte, cele doua sisteme se întrepatrund, în sensul ca, în baza tratatelor internationale pe care le încheie, statele sunt obligate sa ia anumite masuri pe plan intern pentru a îndeplini obligatiile internationale la care s-au angajat. Pe de alta parte, în legislatia interna a statelor exista reglementari care depasesc cadrul lor national, regizând comportamentul lor pe plan extern. De exemplu, normele interne prin care se desemneaza organele statale cu atributii în relatiile internationale, procedurile de semnare si ratificare a tratatelor, statutul juidic al strainilor, normele legale privind recunoasterea cetateniei.

În practica, se pune problema de a stabili care este impactul dreptului international asupra dreptului intern al statului, mai precis, de a stii, în cazul unui conflict între normele celor doua sisteme de drept, care dintre acestea prevaleaza. În acest sens, în literatura juridica s-au conturat doua teorii : teoria dualista si teoria monista.

a) Conform teoriei dualiste ( elaborata în doctrina germana si italiana, la sfârsitul sec.al XIX –lea si începutul sec. XX), dreptul international si dreptul intern reprezinta sisteme juridice cu valoare egala, dar distincte, care actioneaza pe planuri diferite, având izvoare si destinatari diferiti. În consecinta, cele doua sisteme juridice nu se pot intersecta în nici o situatie, fiecare dintre ele reglementând un domeniu specific de raporturi juridice. Se sustine, de asemenea, ca poate sa existe neconformitati între actele interne si cele internationale, ceea ce în dreptul contemporan nu este de acceptat.

b) Teoria monista are la baza „ideea ansamblului normelor juridice ale celor doua sisteme de drept si subordonarea unui drept fata de celalalt” si cuprinde doua variante:

  • monismul cu primatul dreptului intern asupra dreptului international;
  • monismul cu primatul dreptului international asupra dreptului intern.

Prima varianta, dominanta în doctrina sec. XIX, sustinând independenta si suveranitatea deplina a statelor, încearca sa demonstreze ca dreptul international reprezinta o proiectare în sfera raporturilor dintre state a unor norme din dreptul intern, dreptul international derivând deci, din dreptul intern al fiecarui stat.

Cea de a doua varianta a aparut ca o reactie fata de prima, sustinând ca dreptul international public ar determina limitele competentelor dreptului intern al statelor. Aceasta varianta porneste de la conceptiile dreptului natural, afirmând ca ar exista o ordine juridica universala, superioara ordinilor juridice nationale, un adevarat „stat mondial”, care atribuie competente statelor în cadrul acestei ordini juridice universale. Practica internationala nu a confirmat acesta teorie care neaga competentele statului rezultând din suveranitatea acestora.

În dreptul contemporan, se manifesta o tot mai accentuata determinare a dreptului intern de catre dreptul international, fara ca vreuna din cele doua teorii sa se fi validat în totalitate. Nu exista însa o practica uniforma a statelor în acest sens, primatul unuia sau a altuia dintre cele doua sisteme juridice apreciindu-se pentru fiecare caz în parte, în functie de prevederile constitutiilor nationale, dar si ale Conventiei de la Viena (1969) privind dreptul tratatelor, în care se afirma: „O parte (n.n. statul) nu poate invoca dispozitiile dreptului sau intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat” (art.27).

Drept international privat

Norma conflictuala este o norma juridica specifica dreptului international privat având o structura proprie. Norma conflictuala nu reglementeaza în mod direct un raport juridic cu element strain, ci desemneaza norma direct aplicabila, solutionând astfel conflictul de legi. Norma conflictuala are un caracter prealabil, indirect, fiind o norma de trimitere sau de fixare. Prin aplicarea normei conflictuale nu se determina în mod direct si nemijlocit drepturile si obligatiile partilor unui raport juridic cu element strain, norma conflictuala indicând doar ce lege se va aplica nemijlocit raportului juridic respectiv.

Normele conflictuale pot fi cuprinse în sistemul de drept al unui stat sau în conventiile internationale la care un stat este parte. In cazul în care normele conflictuale fac parte din dreptul intern al unui stat, între normele conflictuale care reglementeaza acelasi domeniu pot apare deosebiri de la un sistem de drept la altul. In cazul în care normele conflictuale sunt cuprinse în conventii internationale, acestea au un caracter uniform pentru statele semnatare ale conventiei.

1.2. Structura normei conflictuale

Elementele de structura ale normei conflictuale sunt continutul si legatura .
a) Continutul normei conflictuale sau ipoteza acesteia este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se refera:
b)Legatura normei conflictuale sau dispozitia acesteia cuprinde acea parte a normei prin care se indica legea competenta sa cârmuiasca raportul juridic cu element strain. Legatura dintre cele doua elemente de structura ale normei conflictuale (continut si legatura) se realizeaza prin intermediul punctelor de legatura.

Sb. 5. P. Gen. Punctul sau elementul de legatura si clasificarea normei

Elementul de legatura al normei conflictuale reprezinta acel element prin intermediul caruia se realizeaza legatura între un raport juridic cu element strain (continutul normei) si legea aplicabila acestuia (legatura normei). Prin intermediul punctului de legatura se realizeaza localizarea unui raport juridic în cadrul unui sistem de drept. In literatura juridica româna, localizarea raportului juridic eu element de extraneitate se realizeaza în functie de subiectele raportului juridic, de obiect si de faptul generator, modificator sau extinctiv al raportului juridic respective.

a) Cetatenia
b) Teritoriul
c) Pavilionul navei (aeronavei)
d) Vointa partilor

Clasificarea normelor conflictuale

Normele conflictuale se clasifica în functie de elementele lor de structura, deci dupa continut si legatura.
a) Dupa felul legaturii, normele conflictuale se clasifica în doua categorii: – norme conflictuale unilaterale sau cu indicare directa – sunt normele care arata direct când este aplicabila legea forului, fara a arata si cazurile când este competenta legea straina. – norme conflictuale bilaterale sau cu indicare generala sunt normele care arata în acelasi timp cazurile când este competenta legea locala si cazurile când este competenta legea straina.
b) Dupa continutul lor, normele conflictuale pot fi grupate în norme conflictuale referitoare la persoane fizice sau persoane – juridice, la proprietate, la contracte, la mostenire, la actele juridice, la faptele juridice, etc.

Sb. 6. P. Gen. Comparatie între normele conflictuale si normele materiale în privinta asemanarilor dintre cele doua categorii de norme, se poate aprecia ca ambele categorii fac parte din sistemul de drept al forului si reglementeaza raporturile juridice de drept international privat (sunt avute în vedere normele materiale care intereseaza dreptul international privat).
In privinta deosebirilor, se poate constata ca:

a) sub aspectul sferei de aplicare: – norma conflictuala are un caracter prealabil fata de norma materiala I (sunt avute in vedere si normele de aplicatie imediata); – norma conflictuala influenteaza norma materiala direct aplicabila în cauza, nu si invers; – norma conflictuala arata doar sistemul de drept aplicabil în cauza, în timp ce norma materiala cârmuieste în mod direct un raport juridic cu element strain.
b) sub aspectul structurii: – norma conflictuala are o structura specifica, diferita de structura normei materiale, elementele sale fiind continutul si legatura. Norma de drept intern substantial are o structura formata din urmatoarele elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea

Sb. 7. P. Gen Metoda normei conflictuale si a normei mteriale

Folosirea metodei normelor conflictuale presupune urmatoarele aspecte:
a) normele conflictuale au de regula, caracter national, fiind cuprinse în sistemul de drept propriu fiecarui stat. Datorita acestei situatii apar deosebiri de reglementare de la un sistem de drept la altul.

b) normele conflictuale ale forului desemneaza legea competenta sa cârmuiasca raportul juridic cu element strain, care poate fi fie legea locala, fie legea straina cu care are legatura raportul juridic prin elementul de extraneitate. Aplicarea metodei normelor conflictuale impune luarea în consideratie a unor împrejurari concrete pentru aprecierea corecta a acestei metode. – folosirea metodei normelor conflictuale presupune aplicarea legii care are cea mai mare legatura cu raportul juridic cu element.strain; fiind cea mai indicata sa reglementeze raportul juridic respectiv; – metoda normelor conflictuale se diversifica conform cerintelor vietii sociale, aplicându-se în paralel cu legile de aplicatie imediata sau cu legile materiale uniforme; – folosirea metodei normelor conflictuale duce la solutionarea conflictelor de legi în sensul ca stabileste care dintre sistemele de drept în prezenta este indicat sa.se aplice raportului juridic respectiv.

Drept internaţional privat

Dreptul internaţional privat are ca obiect de reglementare raporturile de drept privat cu element de extraneitate. Elementul de extraneitate aduce în discuţie următoarele probleme:

  • determinarea instanţei competente să instrumenteze sau să judece cazul
  • indicarea regulilor de procedură aplicabile
  • precizarea legii de fond care se va aplica situaţiei juridice
  • stabilirea efectelor produse de hotărârile autorităţilor străine.
  • Dreptul internaţional privat reglementează numai o parte din relaţiile de drept privat cu element de extraneitate: raporturile de drept civil, raporturile de dreptul familiei, raporturile de dreptul muncii, raporturile de procedură civilă şi alte raporturi conexe cu acestea.

    Dreptul internaţional privat işi are izvoarele preponderent în dreptul intern al unei ţări, spre deosebire de dreptul internaţional public care operează la nivel de stat în baza convenţiilor, tratelor, şi acordurilor internaţionale.

    [modifică] Conţinut

    Raporturile de drept internaţional privat sunt reglementate de următoarele tipuri de norme:

    • Norma conflictuală – determină legea aplicabilă unui raport cu element de extraneitate
    • Norma materială se aplică direct raporturilor cu element de extraneitate, după aplicare normei conflictuale
    • Norma de aplicare imediată exclude aplicarea normelor confictuale şi implicit a legii străine, ele soluţionează nemijlocit raportul juridic prin aplicarea legislaţiei naţionale.

    • Ioan Macovei, Drept internaţional privat, ediţia a II-a, editura Ars Longa, Iaşi 2001

Vreau sa devin notar

Pentru a dobândii calitatea de notar public se cer a fi îndeplinite conditiile prevazute de Legea notarilor publici si a activitatii notariale, nr. 36/1995, examenul (concursul) pentru ocuparea locurilor vacante de notari publici organizându-se în conformitate cu Regulamentul adoptat în acest sens

Notarul public poate fi cel care îndeplineste urmatoarele conditii:

  • are numai cetatenia româna si domiciliul în România si are capacitate de exercitiu al drepturilor civile;
  • este licentiat în drept – stiinte juridice – sau doctor în drept;
  • nu are antecedente penale;
  • se bucura de o buna reputatie;
  • cunoaste limba româna;
  • este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei; a îndeplinit timp de 2 ani functia de notar stagiar si a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani functia de notar, judecator, procuror, avocat sau o alta functie de specialitate juridica si dovedeste cunostintele necesare functiei de notar public.

Se cunosc doua modalitati pentru accederea in functia de notar public:

*dupa efectuarea stagiaturii de 2 ani, care se finalizeaza prin examen;

*dupa verificarea cunostintelor, prin concurs, a celor care au vechime de 5 ani intr-o profesie juridica.

Notarii si executorii ataca Legea avocatilor

Notarii si executorii judecatoresti din Capitala au facut front comun impotriva proiectului de modificare a Legii de organizare si exercitare a profesiei de avocat. Potrivit presedintelui Camerei Notarilor Publici Bucuresti, Doina Rotaru, avocatii vor acapara prin noua lege – aflata actualmente in dezbateri la Camera Deputatilor – competentele atribuite pana acum notarilor, executorilor judecatoresti, expertilor ori lichidatorilor si consilierilor juridici.

„Recunoastem intr-adevar ca ne intereseaza si faptul ca veniturile noastre se vor diminua, insa in primul si primul rand va fi afectat interesul cetateanului. Acesta nu va sti la cine sa mai apeleze pentru incheierea unui act juridic si in plus nu va mai avea siguranta legalitatii lui”, a precizat Doina Rotaru in cadrul unei conferinte de presa. In aceeasi ordine de idei, notarul Mirela Moise (fost avocat timp de 14 ani) este de parere ca haosul care se va instaura in sistemul de drept civil va fi cu atat mai pronuntat, cu cat avocatii nu au nici o raspundere pentru eventuala incheiere defectuoasa a unui act juridic. „Sistemul de drept civil va fi grav si iremediabil perturbat”, a mai punctat Mirela Moise. Totodata, Gheorghe Dobrican, vicepresedintele Camerei Notarilor Publici Bucuresti, apreciaza ca noua lege a lasat loc cu premeditare interpretarilor, numai pentru ca avocatii sa poata monopoliza sectorul pe care isi desfasoara astazi activitatea notarii si executorii judecatoresti: „Se va crea o dezordine juridica. Dintre profesiile liberale, avocatii – prin noua lege – nu vor prelua decat sarcinile farmacistilor si medicilor, in rest vor putea face orice! Asta ne determina sa opinam ca se vor inmulti fraudele si ca legea, asa cum este ea confuza, aduce servicii infractorilor”.

Doina Rotaru a mai subliniat ca tentativa avocatilor de a prelua competentele mai multor functionari publici este o „metoda ceausista”. Pe de alta parte, executorul judecatoresc Constantin Radu a aratat ca nici notarii si nici cei din Uniunea Executorilor Judecatoresti nu au fost consultati cu privire la modificarea Legii avocatilor, ceea ce – in opinia lui – „este regretabil, intrucat facem parte din aceeasi Uniune a Profesiilor Liberale”. In prezent, Legea de organizare si exercitare a profesiei de avocat se afla in dezbatere la Camera Deputatilor

Gavril Iosif Chiuzbaian – Presedinte al Centrului international de promovare si protectie a profesiilor juridice

Gavril Iosif Chiuzbaian, presedintele Uniunii Juristilor din Romania, a participat, timp de patru zile, la Geneva, la lucrarile Conferintei internationale interdisciplinare cu tema „Dreptul la sanatate”, organizata de Asociatia Internationala a Juristilor Democrati.

La propunerea profesorului Jitendra Sharma, presedintele AIJD, Chiuzbaian a fost ales presedinte al Centrului international de promovare si protectie a profesiilor juridice.

Noua institutie internationala a fost creata la propunerea presedintelui UJR si are ca scop protejarea intereselor profesiilor juridice impotriva posibilelor persecutii din partea unor autoritati abuzive din diferite tari. AIJD este cea mai importanta organizatie mondiala, avand statut special pe langa ONU. Organizatia a fost fondata de juristul si diplomatul francez Rene Cassin, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, si in prezent il are ca presedinte de onoare pe Nelson Mandela

http://www.juridice.ro/stiri-juridice/flux-stiri/Chiuzbaian-presedinte-Centru-promovare-protectie-profesii-juridi.html

Legea nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic

Consilierul juridic asigura apararea drepturilor si intereselor legitime ale statului, ale autoritatilor publice centrale si locale, ale institutiilor publice si de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum si ale persoanelor juridice de drept privat, in slujba carora se afla si in conformitate cu Constitutia si legile tarii.

Art. 2.
Consilierul juridic poate sa fie numit in functie sau angajat in munca, in conditiile legii.

Art. 3.
(1) Consilierul juridic numit in functie are statutul functionarului, potrivit functiei si categoriei acesteia.
(2) Consilierul juridic angajat in munca are statut de salariat.

Art. 4.
Consilierul juridic in activitatea sa asigura consultanta si reprezentarea autoritatii sau institutiei publice in serviciul careia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca, apara drepturile si interesele legitime ale acestora in raporturile lor cu autoritatile publice, institutiile de orice natura, precum si cu orice persoana juridica sau fizica, romana sau straina; in conditiile legii si ale regulamentelor specifice unitatii, avizeaza si contrasemneaza actele cu caracter juridic.

Art. 5.
Consilierii juridici pot constitui asociatii profesionale in scopul apararii si promovarii intereselor profesionale, in conditiile legii privind asocierea si constituirea persoanelor juridice.

Art. 6.
Consilierii juridici au drepturile si obligatiile prevazute de lege potrivit statutului profesional si reglementarilor legale privind persoana juridica in serviciul careia se afla sau cu care are raporturi de munca.

Art. 7.
Activitatea de consilier juridic este considerata vechime in munca juridica in functiile de magistrat, avocat, notar public sau alte functii juridice, potrivit dispozitiilor legale specifice fiecareia dintre aceste profesii.

CAPITOLUL II – Dobandirea si incetarea calitatii de consilier juridic

Art. 8.
Poate fi consilier juridic acela care indeplineste urmatoarele conditii:
a) este cetatean roman si are domiciliul in Romania;
b) are exercitiul drepturilor civile si politice;
c) este licentiat al unei facultati de drept;
d) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; aceasta conditie se dovedeste cu certificat medical eliberat in conditiile legii;
e) nu se afla in vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevazute de prezenta lege.

Art. 9.
Este nedemn de a fi consilier juridic:
a) cel care a fost condamnat definitiv pentru savarsirea unei infractiuni de natura a aduce atingere profesiei de consilier juridic;
b) cel care, in exercitarea profesiei de consilier juridic, a savarsit abuzuri prin care au fost incalcate drepturi si libertati fundamentale ale omului, stabilite prin hotarare judecatoreasca irevocabila;
c) cel care este declarat nedemn pentru alte cauze de lege.

Art. 10.
Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibila cu:
a) calitatea de avocat;
b) activitatile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de consilier juridic sau bunele moravuri;
c) orice alta profesie autorizata sau salarizata in tara sau in strainatate;
d) functia si activitatea de administrator sau lichidator in cadrul procedurilor de reorganizare si lichidare judiciara;
e) activitatea publicistica salarizata;
f) alte incompatibilitati prevazute de lege sau rezultate din conflict de interese, in conditiile legii.

Art. 11.
Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibila cu:
a) activitatea didactica universitara si de cercetare juridica, activitatea literara, culturala si publicistica nesalarizata;
b) functia de arbitru, mediator sau expert, in conditiile legii si cu respectarea prevederilor legale privind conflictul de interese;
c) participarea la comisii de studii, de intocmire a proiectelor de reglementari juridice.

Art. 12.
(1) La debutul exercitarii profesiei, consilierul juridic efectueaza obligatoriu un stagiu de pregatire profesionala cu durata de 2 ani, perioada in care are calitatea de consilier juridic stagiar.
(2) Conditiile efectuarii stagiului, asigurarea consilierului juridic indrumator, definitivarea si celelalte conditii din perioada stagiului sunt cele prevazute in legea pentru exercitarea profesiei de avocat si statutul profesional al acesteia, care se aplica in mod corespunzator.
(3) De asemenea, in ceea ce priveste definitivarea in functia de consilier juridic, pe baza vechimii in celelalte profesii juridice, se aplica in mod corespunzator prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
(4) Drepturile si obligatiile consilierului juridic stagiar sunt cele prevazute in actul de numire sau in contractul de munca, inclusiv toate celelalte drepturi ale functiei, pe perioada stagiului.

Art. 13.
(1) Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecatorie si la tribunale ca instanta de fond, la organele de urmarire penala, precum si la celelalte organe administrative cu atributii jurisdictionale.
(2) Consilierul juridic definitiv poate pune concluzii la instantele judecatoresti de toate gradele, la organele de urmarire penala, precum si la toate autoritatile si organele administrative cu atributii jurisdictionale.

Art. 14.
Consilierul juridic este obligat ca, in concluziile orale sau scrise, sa sustina cu demnitate si competenta drepturile si interesele legitime ale autoritatii sau persoanei juridice pe care o reprezinta si sa respecte normele de deontologie profesionala prevazute in legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si statutul acestei profesii.

Art. 15.
Evidentele activitatii consilierului juridic, actele si documentele sunt tinute de acesta, potrivit reglementarilor privind activitatea persoanei juridice in slujba careia se afla.

Art. 16.
Consilierul juridic este obligat sa respecte dispozitiile legale privitoare la interesele contrare in aceeasi cauza sau in cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana juridica ce o reprezinta le poate avea; el este, de asemenea, obligat sa respecte secretul si confidentialitatea activitatii sale, in conditiile legii.

Art. 17.
Consilierul juridic raspunde juridic pentru incalcarea obligatiilor profesionale, potrivit legii si reglementarilor specifice ale domeniului activitatii persoanei juridice in slujba careia se afla.

Art. 18.
Autoritatile si persoanele juridice de drept public sau privat, care incadreaza consilieri juridici debutanti, beneficiaza de reglementarile financiare favorabile prevazute de lege.

Art. 19.
Consilierii juridici din structurile administratiei publice judetene si locale sunt obligati sa acorde consultanta si asistenta juridica, la cerere, consiliilor comunale si primariilor, iar reprezentarea acestora se poate face pe baza delegatiei emise de primar.

CAPITOLUL III – Organizarea si protectia profesiei de consilier juridic

Art. 20.
(1) In conditiile prevazute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia in structuri judetene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, si, dupa caz, la nivel national, cu respectarea legii privind asociatiile si fundatiile.
(2) Formele de asociere si organizare la nivel judetean si la nivel national sunt stabilite prin statutul asociatiei, cerut de lege.
(3) Constituirea asocierilor profesionale are la baza principiile constitutionale ale dreptului de asociere si reglementarile legale privind asocierea si constituirea de persoane juridice.

Art. 21.
Asociatia profesionala a consilierilor juridici tine evidenta acestora in conditii similare evidentei barourilor de avocati.

Art. 22.
(1) Consilierul juridic raspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi si ale reglementarii legale privind activitatea persoanei juridice in slujba careia se afla.
(2) Constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecata si sanctiunile disciplinare sunt cele prevazute in reglementarea specifica persoanei juridice in slujba careia se afla consilierul juridic.
(3) Autoritatea disciplinara poate fi sesizata de persoana vatamata sau, dupa caz, de asociatia profesionala.

Art. 23.
In activitatea sa profesionala consilierul juridic se bucura de protectia legii, in conditiile prevazute de legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

CAPITOLUL IV – Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 24.
(1) Prezenta lege intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(2) In termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, autoritatile publice, institutiile si toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificarile prevazute de prezenta lege in incadrarea si stabilirea statutului, a drepturilor si obligatiilor consilierilor juridici pe care ii au numiti sau angajati in slujba lor.

Art. 25.
(1) Asociatiile profesionale se vor infiinta si statutele acestora se vor adopta in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, asociatiile profesionale existente ale jurisconsultilor si consilierilor juridici isi inceteaza activitatea.

Art. 26.
Evidentele consilierilor juridici si actualizarea permanenta a acestora se vor realiza de catre asociatiile profesionale la sfarsitul fiecarui an si se vor comunica prefecturii, consiliului judetean, instantelor judecatoresti, organelor de urmarire penala si baroului din judetul respectiv.

Art. 27.
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea si functionarea oficiilor juridice, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 aprilie 1955, cu modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

PERSONALUL AUXILIAR DIN JUSTIŢIE

Evaluarea  progresului pe care îl înregistrează o ţară pe calea către reforma justiţiei este marcată de numeroase provocări. Astfel, ar trebui făcută distincţie între tipurile de instrumente/criterii de evaluare şi alte evaluări independente. Analiza sistemului reliefează condiţiile specifice, prevederile generale şi mecanismele prezente în sistemul de justiţie, evaluând cât de bine sunt ele corelate la momentul evaluării cu criteriile specifice reformei, aceasta impunând-se nu ca un studiu statistic ci ca o investigaţie juridică ce scoate la iveală un spectru divers de informaţii ce descriu sistemul de drept.

 

În ceea ce priveşte categoria magistraţilor au fost introduşi termeni/indicatori cum sunt inamovibilitatea, modul de numire şi destituire, garanţii de natură salarială, etc. Un eventual  studiu comparativ, magistraţi-personal auxiliar, ar scoate la iveală un aspect deloc de neglijat, si anume,  că reforma nu a „atins” si această din urmă categorie.

 

Numărul şi calitatea personalului auxiliar

Se poate uşor constata că nu există suficiente resurse umane care să susţină activitatea judecătorilor. În general, aceştia nu dispun de  sprijin de natură administrativ-secretarială. În plus, există prea putini grefieri, utilizarea lor este ineficientă şi mulţi nu sunt bine pregătiţi.

Teoretic, Şcoala Naţională de Grefieri este abilitată să pregătească noi grefieri cât şi să perfecţioneze grefierii care activează în instanţe. Practica demonstrează că promoţiile Şcolii Naţionale de Grefieri nu satisfac nevoile instanţelor din punct de vedere numeric şi  calitativ (profesional).

Pregătirea acestora vizează numai aspecte teoretice, în special de drept, iar stagiile de practică ale cursanţilor sunt insuficiente şi neadaptate cerinţelor activităţii instanţelor. Programele de instruire şi perfecţionare nu includ cursuri de stenografie, statistică judiciară, managementul instanţelor etc. Unul dintre puţinele  cursuri utile viitorilor grefieri-cursanţi ai SNG este cel de informatică, în cadrul căruia este prezentat programul de gestiune a dosarelor – ECRIS, însă credem că ar trebui să se treacă de etapa prezentării, acesta urmând a se face în cadrul unei instanţe, în timpul stagiului de practică şi susţinut, pe lângă informaticieni – formatori în cadrul SNG şi de grefieri care operează efectiv cu sistemul informatic.

Practica a demonstrat că un absolvent al SNG  ce este angajat ca grefier în cadrul  unei instanţe, nu poate fi utilizat efectiv înainte de un termen de 6 luni de la data numirii în funcţie, această perioadă fiind absolut necesară pentru însuşirea cunoştinţelor pentru exercitarea funcţiei.

            Un alt aspect delicat îl reprezintă perfecţionarea grefierilor din instanţe, unii dintre aceştia, din motive mai mult sau mai puţin obiective, neputându-se adapta schimbărilor. Şi, obligatoriu trebuie menţionată „rezistenţa” celor cu vechime în sistem la noile cerinţe, astfel că se impune modificarea modului de lucru în instanţă şi implicit a mentalităţii (de exemplu, sunt grefieri care refuză să lucreze la computer, preferând maşina de scris). Este necesar a se reţine că la acest moment, funcţia de grefier nu este una atrăgătoare, pe de o parte, prin prisma volumului mare de activitate si răspunderii ce se asumă, iar pe de alta, lipsa unui salariu motivant care să atragă candidaţi pentru ocuparea  posturilor vacante.

            Sunt numeroase cazurile în care absolvenţii SNG şi-au exprimat  dorinţa de a părăsi sistemul după expirarea celor 5 ani obligatorii scurşi de la numirea în funcţie, pentru posturi mai bine retribuite şi care implică responsabilităţi mai reduse. Opinii similare sunt exprimate şi de grefierii cu oarecare vechime, motivaţiile fiind aceleaşi. Pentru a împiedica acest lucru, Sojust apreciază că nu este suficient doar să se organizeze concursuri pentru ocuparea posturilor vacante, ci este absolut necesară o salarizare corespunzătoare conform activităţii, sunt necesare reglementări clare privind atribuţiile şi limitele funcţiei de grefier.

 

            Atribuţiile personalului auxiliar

            In prezent, atribuţiile funcţiei de grefier sunt prezentate într-o manieră ce lasă loc de interpretări, şi referirea este directă la art. 50 pct. 5 si pct. 2 ale articolelor 52, 53, 54, 56, 57, 58, 59, 60, 62 din Regulamentul de ordine interioară, conform cărora grefierul îndeplineşte orice alte sarcini date de conducerea instanţei, în limita funcţiei. Astfel, această prevedere permite conducerilor instanţelor şi implicit judecătorilor, să „dispună” de grefieri, iar „sarcinile” trasate sunt dintre cele mai variate: redactarea unor hotărâri, întocmirea unor lucrări cu caracter administrativ în locul judecătorilor/conducătorilor de instanţe, tehnoredactarea unor lucrări cu caracter personal, precum şi altele care nu au nicio legătură cu activitatea instanţei (shopping, comisioane etc). Cât despre limitele funcţiei, precizări în acest sens nu sunt înserate în nici un act normativ.

            Astfel de situaţii se întâlnesc din  cauza atitudinii unor magistraţi, care sunt convinşi că grefierii există în instanţe pentru a-i „deservi”,  precum şi a unor grefieri care înţeleg greşit subordonarea faţă de magistraţi. Această falsă „subordonare” pleacă, în principal de la slaba pregătire profesională şi lipsa de demnitate pe care trebuie s-o aibă fiecare dintre noi.

            Ar trebui introdus un sistem de evaluare a performanţelor individuale a grefierilor, evaluarea urmând a fi făcută de un organ/organism neutru, independent, ceea ce ar avea un impact pozitiv asupra calităţii actului de justiţie şi implicit, ar duce la degrevarea de unele sarcini mai puţin importante, dar mari consumatoare de timp a grefierilor bine pregătiţi şi care duc greul în instanţe.

            Totodată, magistraţii ar trebui să contribuie şi ei la instruirea şi perfecţionarea grefierilor; sintagma „nu suntem dispuşi să facem şcoală pe nervii noştri cu voi” fiind una de tristă amintire şi care, obligatoriu, trebuie să dispară.

 

            Statutul şi salarizarea personalului auxiliar

            Protestele grefierilor din ultimile zile atrage atenţia autorităţilor asupra salarizării grefierilor. Potrivit legii, aceast nou act normativ în ce privete salarizarea lor trebuia sa apară încă de la 1 ian. 2005. Întârzierea este nepermis de mare şi a dus la o accentuată stare de tensiune în sistem care poate culmina cu greva.

            De asemenea, faptul că în 2005 s-a decis separarea în două acte normative a magistraţilor, respectiv a personalului auxiliar a dus la accentuarea animozităţi între acestea, ele adăugându-se la cele deja existente, şi care afectează într-o oarecare măsură actul de justiţie. De asemena, grefierii afirmă că elaborarea unor coduri deontologice distincte pentru categoriile menţionate a fost un aspect negativ. SoJust constată astfel că personalul auxiliar se simte într-un fel frustrat, abandonat, datorită cuprinderii activităţii şi statutului grefierilor în alte acte normative decât cele ale magistraţilor.

            În altă ordine de idei, separaţia impusă a creat un sentiment de „superioritate” a magistraţilor faţă de grefieri. Credem că relaţia profesională dintre magistrat si grefier trebuie sa aibă la bază relaţia interumană, înţelegerea reciprocă, respect, ajungându-se astfel la armonie in cadrul completelor de judecată şi în activitatea generală a instanţei. Oricum, vinovaţi de această situaţie nu sunt doar magistraţii, ea fiind rezultatul atitudinii ambelor categorii şi lipsei reglementărilor clare în ce priveşte relaţia magistrat-grefier.

            Se poate reţine şi nemulţumirea unor magistraţi privind transferul unor sarcini administrative către grefieri, creând unora impresia ca sunt „la mâna” grefierilor, sens în care trebuie amintit că unii (mulţi din păcate…)  dintre magistraţi nu utilizează  PC-ul, si nici programul informatic ECRIS.

            Implementarea sistemului de gestiune a dosarelor ECRIS constituie o mare provocare pentru sistemul judiciar român, pentru utilizatorii acestuia (amintim că ponderea acestora o deţin grefierii) acesta fiind un aspect pozitiv pe calea  înfăptuirii procesului de reformă.

            Sistemul, astfel cum este perceput de către personalul auxiliar, este unul în plin proces de transformare şi trebuie menţionate şi aspectele pozitive. Pe lângă informatizarea instanţelor, care este poate una dintre cele mai spectaculoase înnoiri, există şi altele ce trebuie amintite – adoptarea unui Statut al personalului auxiliar, o reglementare absolut nouă, necesară şi, evident, perfectibilă, adoptarea unui nou Regulament de Ordine interioară a instanţelor si parchetelor, care se impune a fi actualizat ori de câte intervin modificări în  modul de  desfăşurare a activităţii instanţelor.

           

            Consultare în sistem

            Şi dacă tot  s-a adus în discuţie modificarea, adaptarea  normelor si regulamentelor, poate că forurile competente – Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii –  ar trebui să-i consulte pe toţi cei implicaţi în sistem, astfel ca noua reglementare să poată fi aplicată în cel mai scurt timp de la adoptare,  fără a fi necesară elaborarea unor norme de aplicare, precizări, lămuriri etc. Consultarea presupune comunicare, şi trebuie remarcat că la acest punct sistemul, în general, este deficitar. De altfel, e imposibil să comunici în condiţiile în care personalul auxiliar nu cunoaşte cui este direct subordonat (Consiliului Superior al Magistraturii – din punct de vedere profesional şi Ministerului Justiţiei – din punct de vedere administrativ). Astfel problemele sunt analizate de cele două foruri şi de cele mai multe ori soluţiile prezentate sunt contrare,  rezultatul  fiind deloc îmbucurător.

 

            Reforma sistemului  presupune o analiză a „scării de valori” a fiecăruia,  magistrat, grefier sau altă categorie de personal auxiliar, recunoaşterea meritelor sau  sancţionarea nereuşitelor, respect reciproc  şi,  în principal, respect faţă de cetăţeanul care se adresează justiţiei. Este foarte importantă  recâştigarea încrederii în sistem, dar aceasta va fi posibilă abia după normalizarea raporturilor dintre magistraţi şi personalul auxiliar, atunci când noţiunea de „echipă” va fi funcţională.

                       

                       

           

 

B. POLIŢIA JUDICIARĂ

 

Prezenta secţiune a raportului trebuie privită, din perspectiva acestei importante componente a sistemului juridic, prin prisma aderării României la Uniunea Europeană, a reformei sistemului judiciar si administrativ din ţara noastră, dar şi a nevoii de implementare a unor măsuri eficiente de funcţionare şi dezvoltare a aparatului poliţienesc, a nevoii de transparenţă a actului decizional, aspecte care trebuie sa se regăsească în reforma acestei instituţii, nu numai prin reorganizarea cadrului legal, dar şi prin respectarea celui existent, în sensul aplicării efective si imediate.

 Constatările şi recomandările pe care le facem sunt următoarele:

 

1. Continuarea reformei administrative interne prin eliberarea personalului provenit din Şcolile de Poliţie dinaintea anului 1990 implicat în acţiuni de securitate, reducerea posturilor de conducere, prin aplicarea unui sistem elitist si corect în recompensarea personalului şi prin numirea in funcţiile de conducere a funcţionarilor tineri, pregătiţi, cu mentalitate deschisa, după verificarea cunoştinţelor profesionale pe baza unor programe clare, competitive si eficiente.

 

2. Respectarea efectivă a prevederilor privind subordonarea din punct de vedere funcţional a poliţiştilor exclusiv faţă de procuror.

               Organele de cercetare penală au obligaţia să se conformeze organelor ierarhice din Ministerul Administraţiei şi Internelor doar sub aspect strict administrativ, art. 219 alin.1 C.pr.pen. precizând: procurorul poate să dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În cazul organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens. Pe linia subordonării organelor de cercetare penală faţă de procuror, care este o subordonare funcţională (profesională), acestea au obligaţia să execute dispoziţiile procurorului care exercită supravegherea urmăririi penale, sub acest aspect organul ierarhic superior din Ministerul Administraţiei şi Internelor neavând posibilitatea să anuleze dispoziţiile procurorului.

               Deşi cadrul legal este foarte clar, aplicarea acestor prevederi în practică este impiedicată de unele aspecte cum ar fi acordarea calificativelor personalului în vederea avansării exclusiv de către superiorii pe linie administrativă, repartizarea dosarelor de către aceştia sau trecerea dosarului la un alt lucrător, fără intervenţia procurorului.

               Poate chiar pregatirea profesionala a lucrătorilor de poliţie judiciară ar trebui supravegheată de procuror.

 

3. Măsuri efective de instruire a personalului cu privire la respectarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

3.1.     În majoritatea cauzelor finalizate in faţa Curţii pe cale amiabilă, Guvernul s-a angajat să ia măsurile necesare în vederea informării forţelor de ordine. Cu titlu de exemplu, cauza Notar c. România, publicată în M.Of., Partea I, nr. 1105/26.11.2004.

3.2.     În acest sens, în ceea ce priveşte formarea iniţială a poliţiştilor în cadrul Academiei de Poliţie sau a şcolilor de agenţi, propunem introducerea în programa de învăţământ a acestei materii în vederea asigurării unei bune receptări a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu preponderenţă a cauzelor în care au fost implicaţi poliţişti şi a celor care privesc afaceri judiciare penale.

3.3.     Introducerea în programa de concurs pentru încadrarea directă de personal a jurisprudenţei relevante a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

3.4.     În ceea ce priveşte formarea personalului activ, propunem introducerea de astfel de cursuri prin intermediul Centrului de Studii Postuniversitare al Ministerului, precum şi ca disciplină de concurs în cadrul concursurilor de ocupare a funcţiilor de conducere

3.5.     În acelaşi sens, în funcţie de fondurile existente, se pot edita broşuri care să se adreseze atât personalului, cât şi justiţiabililor şi care să conţină nu doar textul Convenţiei, ci şi jurisprudenţa relevantă şi garanţiile procedurale rezultate din Convenţie pe care forţele de ordine trebuie să le asigure.

 

4. Asigurarea transparenţei instituţiei şi a activităţii prin renunţarea la dispoziţiile legale care prevăd caracterul secret al unor acte administrative interne care în fapt fac parte din activitatea oricărei instituţii publice.

4.1.  Pentru a asigura respectarea principiului accesibilităţii legii, actele administrative cu caracter normativ trebuie publicate în Monitorul Oficial al României, cu respectarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în M.Of. nr. 777/25.08.2004 (în vederea intrării lor în vigoare actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, partea I), dar şi a jurisprudenţei Cuţtii Europene a Drepturilor Omului (Hotarârea dată în cauza Rotaru împotriva României, publicată in M.Of. nr. 19/11.01.2001, Hotarârea dată în cauza Petra împotriva României, publicată in M.Of. al României, nr. 637/27.12.1999, Hotarârea Amann împotriva Elveţiei, nr. 27.798/95).

4.2.  Pentru a exemplifica o situaţie de neconceput din punct de vedere juridic, invocăm Ordine comune dintre Ministerul Public şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, chiar nepublicate, cu caracter intern, prin care se derogă de la prevederile Codului de procedura penală, respectiv art. 258 conform căruia în cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare prezentarea materialului de urmrire penală se face de către organul de cercetare penală pentru a considera cercetarea penală terminată. Conform unui astfel de Ordin, prezentarea materialului de urmărire penală se face numai de către procuror, înainte sau după primirea dosarului cu referatul de terminare a urmăririi penale, acest din urmă caz fiind evident contrar dispozitiilor Codului de procedură penală.

4.3.  În acelaşi sens, organele de poliţie deţin arhive, dosare cu date de identificare judiciară şi arhive cu activităţi informative (mapa suspectului) privind descoperirea făptuitorilor, ce conţin şi fotografii ale persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni sau date legate de viaţa privată a acestora Acest fapt poate constitui o ingerinţă în exerciţiul drepturilor garantate de art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, putându-se constata o încălcare a acestuia în cazul în care aceste arhive ar fi folosite în cadrul anchetelor în afara unui cadru legal. De aceea, credem că se impune declasificarea actelor cu caracter normativ ce fixeaza procedurile de obţinere şi stocare a datelor, şi existenţa unor reglementări suficiente care să corespundă exigenţelor art.8.

 

5. Interzicerea sau limitarea cazurilor de luare a măsurii preventive a reţinerii de către poliţişti fără studii superioare.

Această măsură este necesară pentru a se asigura o protecţie a drepturilor persoanelor urmărite penal şi se bazează pe faptul că fundamentul de cunoştinţe juridice al unui poliţist fără studii superioare nu poate fi la acelaşi nivel cu cel al unui poliţist cu studii superioare de drept, iar măsurile privative de libertate constituie una dintre cele mai grave ingerinţe în drepturile fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertate, fiind permisă cu titlu de excepţie, numai în cazurile expres stabilite de lege, aprecierea acestor situaţii impunându-se din punctul nostru de vedere a fi făcută de un funcţionar cu pregatirea juridică necesară.

Reţinerea administrativă conform art. 31 din Legea nr. 218/2002 nu este vizată de această propunere.

 

6. Respectarea prezumţiei de nevinovăţie a persoanelor cercetate şi a dreptului la propria imagine

În acest sens se vor avea în vedere modurile de comunicare către mass-media a informaţiilor legate de anchetele în desfăşurare.

Tendinţa de a demonstra public succesele unei operaţiuni sau investigaţii nu justifică incălcarea dreptului la imagine al unei persoane, dreptul la viaţa privată sau la un proces echitabil. Facem aici referire expresă la înregistrările audio-video efectuate cu ocazia constatării anumitor fapte de natură penală, cu ocazia percheziţiilor sau a reconstituirilor, înregistrări care sunt transmise posturilor de televiziune spre difuzare către public, fără respectarea dreptului la propria imagine şi la viaţa privată ale persoanelor în cauză, prin ascunderea identităţii şi a chipului acestora, în cazul în care nu există un acord expres din partea acestora.

 

7. Efectuarea cercetarii asupra politistilor cu privire la anumite fapte de natură penală ar trebui să se facă exclusiv de către procuror sau de către organe centrale ale poliţiei şi nu de către anumiţi ofiţeri din aceeaşi unitate din care poliţistul cercetat face parte.  Aceasta măsură are în vedere garantarea unei anchete oficiale, aprofundate şi efective.

 

8. Respectarea termenelor legale de indeplinire a actelor de urmarire penala şi a oricăror acte administrative

Cu privire la acest aspect precizam ca art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza dreptul oricarei persoane la judecarea in mod echitabil si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala, care va hotari asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Ratiunea este de a asigura oricarei persoane posibilitatea de a obtine intr-un termen rezonabil o decizie definitiva cu privire la temeinicia si legalitatea acuzatiei ce i se aduce, pentru a nu ramâne multa vreme, nejustificat, sub o astfel de acuzatie.

 

9. Formarea continuă

Desi se pare ca exista ordine interne cu privire la efectuarea periodica a unor seminarii de pregatire, specializare, in practica acestea nu exista sau sunt doar motiv de revedere a unor fosti colegi. Se impun si verificari periodice asupra pregatirii.

 

 

 

 

C. EXECUTORII JUDECĂTOREŞTI

 

– aspecte care pot influenta celeritatea actului de executare silita –

 

Executarea silită este cea de-a doua fază a procesului civil şi are ca scop realizarea definitivă şi practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu.

Strategia de reformă a sistemului judiciar aprobată prin H.G. nr. 232/2005, presupune asigurarea unui sistem eficient de executare a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii, executarea silită fiind un mijloc de garantare a accesului efectiv la justiţie dar şi o necesitate în vederea recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti la nivelul Uniunii Europene.

În acest context, trebuie remarcat faptul că România a suferit mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cauza întârzierilor în executarea hotărârilor judecătoreşti.

            Disfuncţionalităţile înregistrate în activitatea de executare silită, aspect reţinut şi de Comisia Europeană în raportul de monitorizare a  progreselor României în vederea aderării la UE, publicat la 25.10.2005, a impus şi impune în continuare luarea unor măsuri practice pentru simplificarea şi perfecţionarea reglementărilor procedurale în materia executării silite, menite de a afirma în mod practic principiul celerităţii.

            Un prim pas in acest sens s-a realizat prin O.U.G. Nr. 190/2005 pentru realizarea unor masuri necesare în procesul de integrare europeană, prin care s-a modificat şi completat L. nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, una dintre cele mai importante modificări fiind aceea potrivit căreia executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului. Ulterior, pe baza acestor modificări, s-a impus şi modificarea Regulamentului de punere în aplicare a L. nr.188/2000, realizată prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 658/17.02.2006.

            În paralel, tot pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ în  care se desfăşoară activitatea de executare silită,  s-a înaintat parlamentului proiectul de modificare a Codului de procedură civilă, Cartea a V-a  intitulat „despre executarea silită”.

            Având ca punct de plecare evaluările făcute asupra modului de aplicare a cadrului normativ existent în această materie, precum şi observaţiile şi propunerile practicienilor, sunt necesare în continuare şi alte modificări legislative, mai ales, în  vederea corelării cu alte dispoziţii legale.

            Aspectele negative ce pot influenţa celeritatea acutului de executare pot fi grupate în mai multe categorii. Astfel:

 

1. În relaţia executor judecătoresc- instanţa de judecată

 

         Majoritatea problemelor se ivesc în legătură cu încuviinţarea executării silite, toate acestea urmând a fi rezolvate odată cu modificarea Codului de procedură civilă, prin care se elimină această formalitate a încuviinţării pe cale judecătorească a pornirii executării silite. În practică se constată:

–         Încuviinţarea executării silite durează foarte mult, uneori, la unele instanţe, până la 2-3 luni.

–         Pe perioada vacanţei judecătoreşti încuviinţările de executare silită se dau numai în cazuri urgente.

–         În cadrul unor instanţe nu se încuviinţează executarea silită a titlului, ci modalitatea de executare (mobiliară, imobiliară, poprire, etc.). În acest fel, se crează dosare de executare noi pentru fiecare formă de executare solicitată a fi încuviinţată, ceea ce presupune o nouă cerere şi taxa de timbru.

–         Încheierile de încuviinţare a executării silite sunt comunicate debitorilor, aceştia având timpul necesar de a-şi înstrăina patrimoniul.

–         Încheierea de încuviinţare a executării silite se dă cu calea de atac a apelului, deşi dispoziţiile Codului de procedură civilă prevăd doar calea de atac a recursului.

Alte probleme vizează contestaţia la executare. Astfel:

–         Se acordă cu foarte mare uşurinţă suspendări ale executării silite la cererea debitorilor, fără o minimă cercetare a fondului contestaţiei.   În condiţiile art. 403 alin. 3 Cod procedură Civilă, simpla achitare a cauţiunii  constituie, uneori, singura condiţie ce trebuie îndeplinită pentru ca judecătorul să dispunaă suspendarea executării.

–         Termenele de judecată care se acordă sunt mari, o contestaţie la executare ajungând să fie soluţionată definitiv, chiar şi după 2 ani, deşi art. 402 alin. 1 Cod  procedură  civilă prevede că judecarea se va face de urgenţă şi cu precădere.

–         Unele instanţe introduc în cauză şi citează şi biroul executorului judecătoresc, deşi acesta nu este parte în procedura soluţionării contestaţiei la executare.

–         Se solicită executorilor judecătoreşti comunicarea dosarului de executare în original, uneori chiar telefonic, chiar în ziua în care este fixat termen pentru executare. De asemenea, dosarul execuţional este acvirat în dosarul instanţei până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, situaţie în care se ajunge la o suspendare  sine die a executării. Toate aceste inconveniente vor fi  surmontate prin noile modificări ale Codului de procedură civilă, organul de executare fiind obligat să transmită instanţei doar copii certificate de pe actele dosarului.

–         Instanţele de judecată anulează actele de executare fără a se arăta care act de executare sau ce anume se anulează. În acest fel s-a ajuns că s-a anulat chiar şi cererea de executare silită sau încheierea de încuviinţare a executării.

 

2. In relaţia cu instituţiile bancare

 

–         Contrar dispoziţiilor art. 3732 alin. 3 Cod procedură civilă, băncile, terţi popriţi, nu comunică informaţiile solicitate de executorii judecătoreşti pe motiv de confidenţialitate.

–         Înfiinţarea popririi nu are loc la ora când se primeşte adresa de poprire sau, în unele situaţii, sunt anunţaţi debitorii, iar după golirea conturilor, se înfiinţează şi poprirea.

–         Nu se comunică înfiinţarea popririi asupra contului debitorului.

 

3. In relaţia cu oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară

 

–         Înscrierea somaţiei imobiliare prevăzută de art. 497 Cod procedură civilă se face cu întârziere, chiar şi după 2 luni şi se refuză înregistrarea acesteia dacă a fost trimisă prin poştă sau nu s-au indicat numerele cadastrale sau de carte funciară.

–         Se răspunde cu întârziere relaţiilor solicitate de executori cu privire la starea juridică a imobilului sau se comunică date ambigue( în condiţiile în care imobilul urmează a fi vândut la licitaţie).

 Înscrierea somaţiei imobiliare constituie o operaţiune care trebuie să se desfăşoare de urgenţă, întrucât implică consecinţe juridice importante ( înstrăinarea imobilului după înscrierea somaţiei nu este opozabilă executării).

      Pentru îmbunătăţirea colaborării, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a propus Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti încheierea unui  protocol menit a rezolva astfel de situaţii.

 

4. În relaţia cu autorităţile publice

 

         Eliminarea prevederilor care împiedică realizarea creanţelor persoanelor fizice şi juridice împotriva statului şi a instituţiilor publice, respectiv abrogarea OG.nr.22/2002, se impune cu necesitate întrucât , pe de o parte, constituie o discriminare nejustificată, iar, pe de altă parte, constituie chiar unul din obiectivele Strategiei de reformă a sistemului judiciar.

 

5. In relaţia cu organele de poliţie

 

–         Deşi dispoziţiile art. 373alin. 2 Cod procedură civilă sunt imperative, organele de poliţie condiţionează prezenţa lor la executare silită de prezentarea unui proces verbal de opoziţie a debitorului, sau  se condiţionează acordarea asistenţei de motivare scrisă şi de documente justificative.

–         Nu se răspund solicitărilor executorilor judecătoreşti în sensul de a se identifica bunuri ale debitorului constând în autovehicule şi de a le opri în trafic dacă asupra lor este instituit sechestru.

–         Direcţia de Evidenţă Informatizată a Persoanelor comunică cu întârziere relaţiile solicitate, în vederea depistării domiciliului sau reşedinţei debitorului sau în ceea ce priveşte evidenţa şi comunicarea datelor cu privire la debitorii plecaţi în străinătate.

 

Colaborarea executorilor judecătoreşti cu organele jandarmeriei este bună, aceştia răspunzând prompt solicitărilor acestora. Totuşi, se pune problema folosirii acestor forţe militare în procesele civile. De asemenea, s-a constatat că organele de poliţie din oraşe acordă concursul lor la executare silită cu o mai mare receptivitate decât cei din zona rurală, unde, datorită colectivităţilor restrânse, colaborarea este mai dificilă.

 

      Acestea reprezentând doar o parte din problematica care afectează, într-un fel sau altul, celeritatea în procedura de executare silită, rămâne ca o legislaţie adecvată, aplicarea dispoziţiilor legale cu stricteţe de către executorii judecătoreşti şi găsirea celor mai adecvate metode de colaborare cu celelalte organe chemate să-şi dea concursul în această ultimă fază a procesului civil, să îmbunătăţească în următoarea perioadă calitatea actului de executare.

 

 

 

 

D. Experţii judiciari

 

Expertizele reprezinta un mijloc de probă deosebit de eficient datorită caracterului său ştinţific, caracter care trebuie să se regăsească în expertiza efectuată de specialişti bine pregătiţi şi în concluzii ştiinţifice trase în urma cercetărilor efectuate de către aceştia, şi care la rândul lor pot avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiilor pronunţate de către instanţele de judecată sau de către organele de urmărire penală.

În România, conform legislaţiei în vigoare şi literaturii de specialitate se disting patru categorii de expertize judiciare:

         expertizele contabile[1],

         expertizele medico-legale[2],

         expertizele criminalistice[3],[4],[5],

         expertizele tehnice judiciare[6].

     Potrivit Codului de procedură civilă se acordă instanţei de judecată facultatea de a dispune efectuarea unei expertize în situaţiile în care, pentru lămurirea unor imprejurări de fapt, consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti.

 

1. Expertiza tehnică

Deşi prin lege este reglementat Biroul central pentru expertize tehnice judiciare în subordinea Ministerului Justiţiei, birou care are ca atribuţii coordonarea, îndrumarea şi controlul administrativ asupra activităţii de expertiză, implicarea acestuia funcţionează la un nivel minim, mulţumindu-se cu înregistrarea experţilor şi întocmirea unui tabel nominal al acestora.

După noi, activitatea Biroului Central trebuie să se manifeste mai mult în ceea ce priveşte calitatea expertizelor efectuate în cauzele supuse spre soluţionare instanţelor de judecată sau organelor de urmărire penală. Astfel, depunerea expertizelor tehnice şi contabile la Birorurile Locale de expertize  (care funcţionează pe lângă fiecare tribunal), pentru avizarea acestora, ar presupune verificarea expertizelor întocmite din punct de vedere legal şi din punct de vedere al calităţii acestora. Pentru că o avizare formală, şi  o înregistrare statistică a expertizelor şi a onorariilor primite pentru acestea, nu justifică cu nimic necesitatea unui aviz şi nici calitatea de material probator principal în soluţionarea unor cauze de către instanţe sau de către organele de urmărire penală. În nici un raport de expertiză nu credem că s-a depus din partea vreunui Birou Local de expertize un aviz în adevăratul sens al cuvântului, care să cuprindă aprecieri asupra legalităţii acestuia sau a calităţii, ceea ce face ca de cele mai multe ori calitatea slabă a unor expertize să se reflecte cu tărie în soluţiile instanţelor de judecată sau ale organelor de urmărire penală.

Credem  de asemenea că Biroul Central de expertize ar trebui să organizeze testări ale nivelului de cunoştinţe al experţilor tehnici şi contabili, având în vedere tocmai calitatea acestora de specialişti, care presupune cu necesitate o pregătire continuă în domeniul în care sunt specializaţi.

Şi în ceea ce priveşte conţinutul expertizei prevăzut în mod expres de către art. 21 din O.G. nr.2/2000 considerăm că există posibilitatea îmbunătăţirii cadrului legislativ. Astfel, din legea care prevede partea introductivă, desfăşurarea expertizei şi concluziile, credem că lipseşte partea cea mai importantă, şi anume expertiza propriu-zisă, care reprezintă însăşi conţinutul principal al acesteia şi care trebuie să prevadă concluziile ştiinţifice pe care le trage expertul, analizarea şi demonstrarea acestora, şi numai după acest conţinut se pot trage şi concluziile. Din păcate, în practică multe expertize sunt lipsite de acest conţinut, care, aşa cum am arătat, nici măcar nu este amintit în legea de reglementare a expertizelor.

Şi nu în ultimul rând, credem că trebuie atrasă atenţia asupra faptului că depunerea unui raport, care reprezintă un înscris nu constituie neapărat şi efectuarea expertizei solicitate de către instanţe sau de organele de urmărire penală. 

 

2. Expertiza criminalistică

Cu privire la expertizele criminalistice, conform art.1(1) din Legea nr. 488 din 11 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea expertilor criminalisti: “(1) Expertizele criminalistice se efectuează de experţi oficiali în institutele şi laboratoarele de expertiză criminalistică, infiinţate potrivit dispoziţiilor legale.” Astfel, în România expertizele criminalistice reprezintă un monopol de stat şi se efectuează instituţionalizat, de către experţi oficiali angajaţi ai statului, în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice din subordinea Ministerului Justiţiei3, al Institutului de Criminalistică din Inspectoratul General al Poliţiei Române4 şi în cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

În anul 2005 au apărut o serie de modificări în legislaţia din România. Astfel, în materie penală, conform art.IX-2 şi X-2 din Titlul XVI al Legii nr. 247/2005 doar DNA şi DIICOT pot apela la experţi privaţi din ţară sau străinătate, nu şi judecătorii sau părţile : „(4) Constatările tehnico-ştiinţifice şi expertizele pot fi efectuate şi de alţi specialişti sau experţi din instituţii publice sau private române sau străine, organizate potrivit legii, precum şi de specialişti sau experţi individuali autorizaţi sau recunoscţi, potrivit legii.” În materie civilă, conform art.I-10(5) din Titlul II al Legii nr. 247/2005: „(21) Pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovada scrisa, declaratii de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum si orice acte care, coroborate, întemeiaza prezumtia existentei dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluarii abuzive.” În fine, conform art.4(5), Titlul XIII din Legea 247/2005: „(5) Expertizele extrajudiciare prezentate de către părţi în cadrul proceselor funciare au aceeaşi valoare probantă ca şi expertizele ordonate de către instanţa de judecată, cu condiţia ca acestea să fie efectuate de către experţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei”.

Prevederile legislative de mai sus sunt contradictorii şi se remarcă încălcarea principiului egalităţii armelor.

Mai mult decât atât, conform prevederilor de la pct 242901 din Clasificarea Ocupaţiilor Profesionale din România, doar juriştii pot fi experţi criminalişti. Această prevedere nu corespunde realităţilor ştiinţifice. Există două categorii de expertize criminalistice:

         expertizele criminalistice clasice, ce pot fi efectuate atât de jurişti cât şi de absolvenţi ai altor facultăţi: grafică, balistică, dactiloscopică, traseologică

         expertizele criminalistice în care expertului îi sunt necesare studii superioare de specialitate: (fizico-)chimice, accidente rutiere, înregistrări audio, fotografii şi înregistrări video, tehnnică de calcul, mijloace de telecomunicaţii, ADN, droguri etc. Studiile de drept nu sunt suficiente şi nu sunt adecvate pentru a doua categorie de expertize în care sunt imperios necesare cunoştinţe aprofundate din diferite specialităţi tehnice.

Sistemul actual instituţionalizat de efectuare a expertizelor criminalistice în România este de sorginte sovietică implementat de regimul comunist în anul 1956 prin desfiinţarea Corpului Experţilor de pe lângă Tribunale şi înfiinţarea Laboratorului de Experize din Ministerul Public, transferat în 1958 în cadrul Ministerului Justiţiei. Motivele represive ce au stat la baza acestei decizii sunt lesne de înţeles. Conform teoriei sovietice de la acea vreme doar un absolvent de Drept care a studiat Criminalistica poate fi expert criminalist. Ar fi însemnat că toţi procurorii, judecătorii şi avocaţii din România sunt experţi doarece au audiat cursul de Criminalistică şi nu mai este nevoie de Institute de specialitate. La 16 ani după Revoluţie, organizarea instituţionalizată a expertizelor criminalistice e aceeaşi.

În anii ’70 a fost înfiinţat Institutul de Criminalistică din Inspectoratul General al Poliţiei Române ce are de asemenea ca obiect de activitate şi efectuarea de expertize criminalistice. În alte ţări (exemplu Germania, Olanda, Italia) există doar un singur Institut de specialitate la stat, restul expertizelor efectuându-se în sectorul privat. A menţine în funcţiune două sau trei (dacă luăm în considerare şi Institutul din subordinea SRI) institute ale statului (care nici măcar nu rezultă explicit din lege că se concurează) reprezintă un efort financiar considerabil pe care alte ţări nu şi-l permit dar iată că România şi-l permite[7].

Cu privire la prevederile Legii nr. 488 din 11 iulie 2002 pentru aprobarea OG nr 75/2000 privind autorizarea expertilor criminalişti, se remarcă paradoxul că experţii autorizaţi nu efectuează, ci doar participă la efectuarea expertizelor criminalistice de către experţi oficiali, prin observaţii cu privire la obiectul expertizei şi la raport, care trebuie adresate organului judiciar. Pentru a face astfel de observaţii este necesar să fi mai competent decât cel care a efectuat expertiza, respectiv mai competent decât expertul oficial. În nicio ţară UE nu există astfel de limitări impuse expertului privat. Mai mult decât atât, în UE există o concurenţă reală generatoare de progres între experţii privaţi şi cei de stat, şi în unele ţări este recunoscut faptul că doar expertul privat poate fi cu adevărat terţă-parte, nu expertul oficial (de stat) sau specialistul angajat la Ministerul de Interne, la Ministerul Justiţiei sau la SRI.

În România, încă mai există persoane care susţin ideea comunistă că expertul criminalist oficial poate să facă orice fel de expertiză criminalistică. Acest aspect nu se regăseşte în nicio ţară membră UE, nu are acoperire din punct de vedere ştiinţific şi este în contradicţie cu:

         realităţile ştiinţifice, pratica şi legislaţia internaţională, codurile de practică profesională ale asociaţiilor internaţionale de profil ale experţilor în diferite specialităţi ş.a.,

         prevederile art. 6 şi 7 ale Capitolului „Competenţe”  din Codul de Conduită ENFSI la care institutele din MJ şi MAI sunt membre,

         art.4 din OG 75/2000 în care candidatului la examenul de expert autorizat (privat) i se cer studii superioare de specialitate şi experienţă de 4 ani, în timp ce expertului oficial (angajat al statului) nu i se cer studii superioare de specialitate.

În România, s-a ajuns ca expertizele criminalistice de accidente rutiere să fie efectuate de  persoane care sunt la bază chimişti (!!!), expertize (fizico-)chimice să fie efectuate de ingineri mecanici şi expertizele balistice să fie efectuate de jurişti. De asemenea s-a ajuns ca şi expertiza tehnică a accidentelor rutiere, şi expertiza criminalistică a accidentelor rutiere să soluţioneze aceleaşi probleme, dar modalităţile de a deveni expert tehnic sunt diferite de cele ale experţilor criminalişti. Totodată nu se poate stabili diferenţa dintre expertiza tehnică chimică şi expertiza criminalistică chimică, respectiv dintre expertizele tehnice şi cele criminalistice din diferite domenii.

Aceste aspecte nu-şi găsesc corespondent în UE şi se impune ca în România să fie implementate de urgenţă o serie de măsuri pentru modificarea legislaţiei în vigoare, profesionalizarea activităţii de expertiză criminalistică şi liberalizarea acesteia, urmând ca fiecare expert să poată opta (ca şi în UE) pentru a-şi desfăşura activitatea într-un Institut de specialitate sau în sectorul privat.

 

3. Expertiza contabilă

In ceea ce priveste activitatea de expertiză contabilă, aceasta este reglementată de Ordonanta nr. 65/1994 privind dobândirea calităţii de expert contabil şi de contabil autorizat.

Astfel, conform legislatiei in vigoare, profesia de expert contabil se exercită exclusiv de către persoane fizice şi juridice care au această calitate, în condiţiile stabilite de Ordonanţa 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi lege cu modificarile aduse prin OG nr.89/1998 si Lg.186/1999 şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi (CECCAR). Recent, presa a dezvăluit grave nereguli care se petrec la nivelul acestei instituţii : în taboul de experţi contabili şi contabili autorizaţi ar figura persoane care în realitate sunt incompatibile în a exercita această activitate, întrucât desfăşoară desfăşoară orice activitate salarizată în afara Corpului sau activitate comercială, alta decât ceade cadru didactic din învăţămantul de profil[8]. Or, exercitarea oricărei atribuţii specifice calităţii de expert contabil şi de contabil autorizat de către persoane neautorizate sau care se află într-o situaţie de incompatibilitate constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale”, valabilitatea expertizelor judiciare efectuate de către aceste persoane fiind pusă sub semnul întrebării.

 În prezent asistăm la un proces de fărâmiţare a profesiei contabile prin desprinderea din sfera sa de activitate a unei serii de activităţi precum: auditul, evaluarea, consultanţa fiscală,  fenomene negative cu implicaţii în organizarea şi desfăşurarea expertizei contabile judiciare, situaţie ce impune reanalizarea actelor normative în vigoare. Toate aceste  specialităţi nou create impun cu necesitate modificarea legislaţiei privind efectuarea expertizelor. Dacă anterior, până la apariţia OG 2/2000, expertul contabil judiciar analiza atât probleme de evidenţă contabilă, audit, evaluare şi consultanţă fiscală, considerăm că în prezent aceste aspecte au căpătat autonomie profesională prin crearea cadrului legislativ şi organisme profesionale distincte, organisme cu atribuţii unice în aceste domenii, astfel : auditul financiar este reglementat de OG 75/1999 ; consultanţa fiscală este reglementată de O.G. 71/2001, aprobata prin Legea 198/2002 ; evaluarea administrativă- are la bază reglementări impuse prin diverse acte normative, de exemplu Codul Fiscal Lg 571/2003 .

 Crearea tuturor acestor organisme este un lucru pozitiv atâta timp cât sunt autonome şi independente, eliminându-se incompatibilităţile şi conflictele de interese care pot apărea în exercitarea profesiei. Prin crearea acestora, însă, au apărut noi specialităţi pe care un expert contabil nu le mai poate acoperi, fiind necesară o intervenţie legislativă prin care să se prevadă posibilitatea efectuării de expertize de către respectivii specialişti în domeniu.

 

 

 

 

E. TRADUCĂTORII AUTORIZAŢI

 

Actualul sistem de autorizare a creat situaţii paradoxale. Legislaţia actuală[9] permite unui posesor de diplomă de licenţă sau echivalentă, din care rezultă specializarea în limba străină pentru a fi autorizat ca traducător şi interpret de către Ministerul Justiţiei, fără însă a mai fi testate cunoştinţele juridice. Autorizaţia este valabilă pe viaţă, iar pe parcurs nu se mai verifică dacă persoana mai are capacitatea de a traduce sau dacă nu este depăşit.

Astfel, în prezent nu se face diferenţa între traducător şi interpret şi nici între traducător juridic şi traducător general ca în alte ţări din Europa (Franţa, Anglia, Polonia).

Nu există o autoritate în cadrul Ministerului Justiţiei care să elaboreze un standard naţional de traduceri, de verificare şi actualizare periodică a cunoştinţelor traducătorilor. Limbajul traducerilor este în continuă schimbare, deci ar fi nevoie de un standard naţional în traduceri şi, de asemenea, de cursuri de perfecţionare pentru actualizarea acestui limbaj.

CERCETAREA LA FATA LOCULUI

Una dintre activităţile importante care contribuie la realizarea scopului procesului penal – aflarea adevărului – este cercetarea la faţa locului. Potrivit prevederilor legii procesual penale, prin „locul săvârşirii infracţiunii” se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în total sau în parte, ori unde s-a produs rezultatul acesteia.

Cercetarea la faţa locului, conform art. 129 din Codul de procedură penală, se efectuează atunci când este necesar:

  • să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii;

  • să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii;

  • să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea.

 

Din punct de vedere criminalistic, investigarea locului faptei are următoarele sarcini:

  • examinarea nemijlocită a locului unde s-a săvârşit infracţiunea;

  • căutarea, descoperirea, fixarea, ridicarea şi examinarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă;

  • determinarea drumului parcurs de infractor (iter criminis), a obiectelor asupra cărora a acţionat şi a instrumentelor folosite;

  • determinarea locurilor de unde se puteau percepe anumite faze ale săvârşirii infracţiunii;

  • verificarea unor persoane care au tangenţe cu fapta;

  • adunarea altor date care se referă la obiectul probaţiunii;

  • luarea unor măsuri de limitare a pagubelor şi de prevenire a unor urmări dăunătoare.

 

Ca activitate complexă, investigarea criminalistică a locului faptei presupune folosirea unei game largi de mijloace şi metode tehnice care să ajute la realizare scopului propus. Dintre acestea pot fi enumerate următoarele:

  • laboratoare criminalistice mobile dotate cu aparatură specifică;

  • truse criminalistice;

  • aparatură foto digitală şi clasică;

  • aparatură video;

  • detectoare de metale etc.

 

Folosirea în mod corespunzător a acestor mijloace tehnice permite descoperirea, fixarea, ridicarea şi examinarea în bune condiţii a urmelor şi a celorlalte mijloace materiale de probă, ţinându-se cont de particularităţile pe care le prezintă fiecare infracţiune în parte.

 

La nivelul Institutului de Criminalistică este organizată o grupă de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei, compusă din doi ofiţeri criminalişti cu experienţă, un specialist chimist şi un biolog, care asigură cercetarea locului faptei în cazul unor infracţiuni deosebite prin modul de operare sau grave prin consecinţele produse (omoruri deosebit de grave, tâlhării şi violuri cu moartea victimei, catastrofe aeriene, navale şi rutiere, incendii, explozii etc.) şi care va răspunde solicitărilor internaţionale de participare la diferite misiuni.

 http://www.politiaromana.ro/Criminalistic/cercetare_fata_locului.htm

Amprentarea pe baza mirosului, o nouă modalitate de identificare a persoanelor

Fiinţele umane ar putea fi identificate pe baza mirosului specific care, conform oamenilor de ştiinţă, nu poate fi mascat nici măcar de alimentele consumate, relatează The Telegraph citând un studiu lansat de Centrul pentru Senzaţii Chimice Monell din Philadelphia

Potrivit cercetătorilor, fiecare persoană are un miros specific, asemănător amprentelor de pe degete sau ADN-ului, cu ajutorul căruia s-ar putea crea o bază de date a mirosurilor umane.

Aroma genetică a unui individ nu poate fi mascată complet prin consumarea alimentelor precum usturoi sau chili, cu toate că aparent, alterează, mirosul corpului. În urma unor teste efectuate pe şoareci cercetătorii au descoperit că animalele se recunosc după miros în ciuda alimentaţiei oferite.

Liderul echipei de cercetători de la Centrul pentru Senzaţii Chimice Monell din Philadelphia, Jae Kwak, care a realizat studiul, a spus că este de părere că amprentarea pe bază de miros ar putea avea, în curând, un scop practic.

„Aceste descoperiri indică faptul că amprentele determinate biologic prin intermediul mirosului, precum cele de pe degete, ar putea fi o cale sigură de a identifica indivizi. Se dezvoltă astfel ideea de a inventa dispozitive pentru detectarea mirosului uman”, a spus Kwak.

Testele efectuate de cercetători au vizat mostre de urină şi au folosit şoareci – „senzori” pentru detectarea pe bază de miros a celorlalţi şoareci, hrăniţi cu alimente puternic aromatizate.

Antena3.ro

INSTITUTUL DE CRIMINALISTICĂ

Criminalistica este ştiinţa care elaborează mijloace şi metode tehnico-ştiinţifice,

precum şi procedee tactice destinate descoperirii, fixării, ridicării, examinării şi interpretării

probelor judiciare, efectuării expertizelor şi constatărilor tehnico-ştiinţifice, în scopul

prevenirii şi descoperirii infracţiunilor, identificării făptuitorilor şi administrării

probelor necesare aflării adevărului în procesul judiciar.”

 

INSTITUTUL DE CRIMINALISTICĂ

comisar şef de poliţie Gabriel Vasile Ţâru

Audienţe:

Miercuri

1000-1100

1530-1630

 

Sos. Ştefan cel Mare, nr. 13-15, Bucureşti – S2

Tel : 021.208.25.25 / int. 26938

Fax : 021.316.53.70

E-mail: criminalistica@politiaromana.ro

Criminalistica

Capitolul 2. Aportul mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice în cadrul efectuării unor acţiuni de cercetare a furturilor savîrşite prin pătrundere.
2.1 Folosirea mijloacelor tehnice în procesul cercetării la faţa locului a furturilor savîrşite prin pătrundire

2.2 Aplicarea mijloacelor tehnice în cadrul efectuării altor acţiuni de urmarire penală la cercetarea furturilor savîrşite prin pătrundere.
2.3 Rolul mijloacelor tehnice în efectuarea expertizelor criminalistice dispuse în procesul cercetării furturilor.
2.4 Contribuţia mijloacelor tehnice criminalistice în activitatea de prevenire a furturilor.
Încheiere
Bibliografie

Introducere.
Relaţiile de proprietate sunt cunoscute pe bună dreptate, drept cele mai importante relaţii economice materiale. Constituţia Republicii moldova reglamentează dreptul la proprietate, ocroteşte relaţiile de proprietate, defineşte drepturile şi obligaţiile participanţilor la aceste raporturi.
Dreptul la proprietate poate să apară în urma unor activităţi fireşti, legale prin cumpărarea unor bunuri, moştenirea acestora, în urma respectării şi îndeplinirii condiţiilor unor contracte, dar pot aparea şi în urma unor acţiuni ilicite ca sustragerea anumitor bunuri, neexecutarea clauzelor unor contracte etc.
În perioada de tranziţie la economia de piaţa, transformările în toate sferele societăţii s-au manifestat prin înrrăutăţirea nivelului de trai al oamenilor. Salariile şi pensiile mizere, somajul, lipsa surselor de existenţă au sporit săvîrşirea furturilor proprietăţii de orice formă.
analiza dinamicii săvîrşirii infracţiunilor de furt ne arată, că furturile săvîrşite prin pătrundere prevalează şi constituie aproximativ 75% din numarul total de infracţiuni.
Pericolul social sporit, al acestei categorii de infracţiuni, este determinat de faptul că, pentru a comite infracţiunea, faptuitorul depune anumite eforturi, pentru a depăşi obstacole, folosind cu ingeniozitate instrumente şi mecanizme sofisticate.
Pentru descoperirea acestor infracţiuni organele de cercetare penală trebuie să recurgă la aplicarea diverselor mijloace tehnico-ştiinţifice criminalistice de către colaboratori cu o temeinică pregatire în scopul descoperirii şi atragerii la raspundere penală a infractorilor cu repararea prejudiciului material pricinuit părţilor vătămate.
Cunoscînd starea deplorabilă în activitatea de descoperire a acestor infracţiuni am început să caut direcţiile de îmbunătaţire a situaţiei.
Una din căile corecte în activitatea organelor de cercetare penală este utilizarea profesionistă a mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Acest subiect a fost ales ca temă a tezei de licenţa. Fiind desfaşurat în două capitole am încercat să dau o caracteristică generală a mijloacelor tehznico-ştiinţifice. Am conturat principalele probleme care trebuie clarificate la cercetare furturilor săvîrşite prin pătrundere.
În capitolul doi al tezei am descris rolul, metodele şi procedeele principale de folosire a mijloacelor tehnice, în cadrul efectuării principalelor acţiuni procesuale în cercetarea furturilor săvîrşite prin pătrundere.
Studierea unor lucrări ştiinţifice al autorilor ruşi, romîni şi celor din ţările Europei Occidentale, analiza practicii judiciare actuale ne oferă exemple concrete că neglijarea sau folosirea incorectă a tehnicii criminalistice ne depărtează de momentele aflării adevărului, identificarea şi tragerea la răspundere penală a faptuitorului.

Institutul National de Criminologie va fi desfiintat

In Monitorul Oficial nr. 13 din 9 ianuarie 2007 a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 1918/2006 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 83/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Justitiei.

Principala modificarea consta in desfiintarea, la data de 31 ianuarie 2007, a Institutului National de Criminologie din subordinea Ministerului Justitiei.
Ca urmare a acestei masuri, urmeaza a se desfiinta si cele 32 de posturi aprobate pentru Institutul National de Criminologie, cu exceptia a 19 posturi de personal de specialitate din categoria consilierilor juridici, sociologilor, psihologilor sau a filologilor, precum si de functionar public si personal contractual, care vor fi redistribuite in cadrul aparatului propriu al Ministerului Justitiei, in functie de necesitati, si a unui post de functionar public ce se redistribuie la Institutul National de Expertize Criminalistice.

Valerian Cioclei. Manual de criminologie. Ed. a IV-a

Prezenta lucrare a profesorului Valerian Cioclei, dupa cum si titlul o indica, incearca sa raspunda unor cerinte de ordin didactic; ea este destinata, in principal, studentilor in drept.

Absolventii care urmeaza o forma de pregatire post-universitara, in cadrul careia se studiaza si disciplina Criminologie, pot gasi, la randul lor, in acest manual, elementele teoretice de baza si referintele bibliografice minime, necesare perfectionarii cunostintelor in domeniu.

Din anumite puncte de vedere, lucrarea poate prezenta interes si pentru practicieni, fie pentru cei implicati in mod nemijlocit in activitatea de justitie penala, fie pentru cei angajati in diferite activitati cu caracter social, legate de fenomenul criminal sau deviant.

Criminologie/Criminalistica

Obiectul, scopul şi funcţiile ştiinţei criminologice. Metodologia, metodele şi tehnicile de investigare criminologică. Teorii criminologice clasice şi contemporane asupra criminalităţii. Istoricul şi direcţiile de dezvoltare ale criminologiei naţionale. Criminalitatea ca problemă socială şi ca obiect de studiu criminologic. Particularităţile şi tendinţele criminalităţii din Republica Moldova şi din alte ţări.

Determinantele şi cauzalitatea criminalităţii. Starea, structura şi dinamica criminalităţii. Mecanismul comportamentului infracţional. Personalitatea infractorului. Prognozarea criminologică. Victima infracţiunii. Prevenirea victimologică. Reacţia socială faţă de infracţionism: modele şi tendinţe. Tendinţe moderne în politica penală. Prevenirea criminalităţii: modele şi etape. Prevenirea individuală a criminalităţii. Instituţii şi strategii actuale de luptă împotriva criminalităţii. Resocializarea infractorului. Programe de tratament a infractorului. Analiza criminologică a tipurilor de criminalitate: particularităţi de determinare şi cauzalitate, prevenire. Delincvenţa juvenilă. Criminalitatea de violenţă. Criminalitatea economică. Criminalitatea ecologică. Criminalitatea militară. Criminalitatea organizată. Criminalitatea „Gulerelor albe”. Criminalitatea feminină. Terorismul. Corupţia

Consultanta Imobiliara – Apartamente si case

 CASA DE AVOCATURA COLTUC va ofera consultanta de specialitate în urmatoarele domenii:

  • Vanzare de apartamente, case, terenuri, spatii comerciale, garsoniere
  • Înfiintare si autorizare PF si AF;
  • Întocmire de acte aditionale la actele societatii (majorare / reducere capital social, schimbare structura actionariat, deschidere / închidere puncte de lucru etc.);
  • Autorizare societati si puncte de lucru
  • Întocmire, modificare si încetare de raporturi de munca;
  • Consultanta în domeniul reorganizarii si restructurarii societatii si personalului;
  • Consultanta si asistenta la întocmirea contractelor comerciale în scopul prevenirii litigiilor;
  • Mediere la solutionarea litigiilor în scopul evitarii taxelor de timbru si a timpului pierdut pâna la solutionarea procesului;
  • Reprezentare si asistare în fata autoritatilor publice precum si în fata instantelor judecatoresti în orice problema juridica;
  • Consultanta juridica – Consultanta on-line pentru orice problema din domeniul juridic si pe piata auto (masini).

Colaborarea se poate face direct sau on-line, serviciile urmând a fi achitate pe baza de solicitare sau pe baza de abonament

Consultanta Casa de avocatura Coltuc

  • Înmatriculare de societati comerciale
  • Înregistrare si radiere Sucursale, Filiale
  • Puncte de Lucru
  • Divizare Companii
  •  

  • Fuziune si achizitii Companii
  • Dizolvare si Lichidare Companii
  • Cesiune (vânzare) de actiuni si părti sociale
  • Transformare juridică (S.R.L., S.A., etc.)
  • Suspendare temporară a activitătii Companiilor
  • Excludere si retragere asociati
  • Numiri, revocări si schimbări de administratori
  • Numire, schimbare/modificare comisie de cenzori
  • Prelungire sau reducere durată de functionare a Companiilor
  • Majorare sau reducere de capital social
  • Aporturi la capitalul social (natură, monedă)
  • Reevaluare de capital social
  • Modificări ale obiectului de activitate (adăugare, reducere, codificare)
  • Înregistrarea sau modificarea de marci si embleme
  • Schimbarea de denumire a Companiilor
  • Schimbarea sediului social al Companiilor in alte judete.
  • Preluari de firme
  • Realizarea de Due Diligence
  • Dispute intre actionari
  • Restructurare de capital
  • Licitatii publice
  • Finantare
  • Dispute în privinta dividendelor
  • Asociere în participatiune
  • Ministrul de interne Cristian David a recunoscut ca fumat marijuana.Ce credeti ca spun infractorii?

    Aceasta este declaraţia pe care a făcut-o Pavel Abraham despre ministrul de Interne, Cristian David. Fostul şef al Agenţiei Naţionale Antidrog l-a acuzat pe ministrul Internelor că ar fi consumat droguri în 1995, pe când avea 27 de ani şi era partener de afaceri cu un traficant de droguri olandez. Împotmolindu-se în declaraţii contradictorii, Pavel Abraham a recunoscut că ştia, încă de acum 14 ani, despre „infracţiunea“ comisă de David (fost Troacă), însă a preferat să păstreze tăcerea, mulţumit de funcţia deţinută la Interne.

    Cristian David susţine că îl va da în judecată pe Pavel Abraham pentru acuzaţiile formulate împotriva sa.

    Protagonistul acestui nou scandal izbucnit în interiorul Ministerului Internelor este fostul şef al poliţiei, chestorul Pavel Abraham, debarcat de curând şi de la conducerea Agenţiei Naţionale Antidrog. Cutia Pandorei a fost deschisă de acesta, luni seara, la B1 TV. În timp ce guvernul a refuzat să comenteze acuzaţiile aduse ministrului, surse judiciare au precizat că dosarul care-l viza pe cetăţeanul olandez Renee Van Soesberger – şi în care David ar fi avut calitatea de martor – se află la Parchetul General de pe 17 decembrie 1996.
     
    Poliţişti arătaţi cu degetul

    Concret, fostul şef al poliţiei a recunoscut, ieri, că a ales să vorbească despre acest dosar acum, deoarece s-a simţit umilit de ministru, care l-a eliberat din funcţie fără să-l asculte. Încercând să-l înduplece pe David, chestorul a recurs chiar şi la ameninţări.

    „Mă simţeam eu mic, pentru că a refuzat să discute cu mine. (…) Acum două zile, am avut o discuţie cu una dintre consilierele sale şi i-am spus atât: «Spune-i şefului tău că voi fi devastator pentru el!»“, a declarat, ieri, Abraham.

    Mai mult, acesta a sugerat că foştii săi subordonaţi l-ar fi favorizat, în 1995, pe „consumatorul de droguri Cristian Troacă“, obţinând în schimb, în 2007 (odată cu venirea acestuia la conducerea Internelor), funcţii importante nu doar în Ministerul Internelor, ci şi în Ministerul Afacerilor Externe (MAE).

    El l-a nominalizat în acest sens pe comisarul-şef Ion Sotirescu, actualul director adjunct al SECI. „Domnul Sotirescu a fost nominalizat ca reprezentant al României la SECI la începutul lui 2007, de către MAE. Nu cred că domnul David a avut vreo implicare, întrucât domnul Sotirescu a fost ales în această funcţie prin votul a minimum opt dintre cele 12 state membre“, a precizat purtătorul de cuvânt al SECI, Ana Maria Biţu.
     
    Până la ora închiderii ediţiei, comisarul Sotirescu nu a putut fi contactat pentru a răspunde acuzaţiilor ce i se aduc.
     
    David: „Am să-l dau în judecată!“

    În replică, ministrul internelor a negat acuzaţiile aduse de Pavel Abraham, admiţând însă faptul că a colaborat cu poliţiştii în dosarul care-l viza pe un fost partener al său de afaceri arestat în Olanda pentru trafic de droguri

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/828954/quotDavid-a-recunoscut-ca-a-fumat-marijuanaquot/

    Avocatul Virgil Pop a fost retinut ieri de DNA

    Avocatul Virgil Pop a fost retinut ieri de DNA pentru trafic de influenta, respectiv pentru facilitatrea unor contracte cu compania Transelectrica. Pop a promis autodenuntatorului, managerul unei firme din Oradea, ca va interveni pe langa colegii de partid (PNL) care conduc Transelectrica pentru incheierea unor contracte.

    Procurorii DNA cred ca Virgil Pop a primit banii, contractele nu s-au incheiat iar el a refuzat inapoierea banilor.

    Virgil Pop este aparat de avocata Steluta Cataniciu.

    Avocata Steluta Cataniciu a declarat pentru ziarul Ziua de Cluj: „Din punctul meu de vedere, este un dosar politic, fiindca anchetatorii l-au ridicat pe Virgil Pop cu mandat de aducere, in conditiile in care legislatia spune ca un astfel de mandat se emite doar daca ai fost citat si daca nu te-ai prezentat sau cand se considera ca este o urgenta in derularea anchetei. In acest caz, avand in vedere ca plangerea penala a fost formulata doar in 12.11.2008, nu vad care ar fi putut fi aceasta urgenta, astfel incat Pop sa nu fie citat asa cum spune legea

    Presedintele UNPIR previzioneaza o crestere a numarului falimentelor

    Arin Octav Stanescu, presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania (UNPIR), a declarat pentru ziarul Business Standard: „Criza face ca firmele sa obtina din ce in ce mai greu credite si in conditii mai putin avantajoase, iar comenzile la export scad, previzionez o crestere a numarului falimentelor, mai ales in randul IMM-urilor. 

    Topul industriilor care furnizeaza cele mai multe falimente este in plina schimbare – vedem tot mai multe companii din Real estate si constructii, firme de textile, retaileri de bunuri de consum de lunga durata sau societati de leasing

    Stefan Banica Jr. a fost audiat in dosarul Sile Pietroi

    Stefan Banica Jr. – inclus pe lista martorilor in cazul afacerilor mafiote de care este acuzat temutul “Sile Pietroi” – a recunoscut ca a apelat la fratele lui Fane Spoitoru pentru a recupera un “Nissan Pathfinder”, ce apartinea unui prieten.

    Sotul Andreei Marin a povestit cum l-a cunoscut pe fratele lui Spoitoru, odata cu filmarile la serialul romanesc “Baieti Buni”, cand Ion Migdal l-a consiliat pe artist pe tema limbajului de cartier.

    Stefan Banica Jr. a fost audiat de curand de procurorii Parchetului Tribunalului Bucuresti, in dosarul in care Vasile Fierbantu – cunoscut in lumea interlopa sub numele de “Sile Pietroi” – este acuzat de comiterea unor infractiuni extrem de grave.

    Surse din randul anchetatorilor au declarat pentru CANCAN ca solistul de muzica usoara a fost citat in calitate de martor, intrucat “a picat” pe interceptarile operate de Serviciul Roman de Informatii. Concret, artistul s-a implicat pentru a recupera masina unui prieten avocat, Alexander Popa, care-i fusese luata acestuia de catre “locotenentii” lui “Sile Pietroi”. Banica Jr. i-a telefonat lui Ion Migdal, fratele lui Fane Spoitoru, si l-a rugat sa intermedieze recuperarea autoturismului, platindu-se pentru acest lucru 7.000 de euro.

    “Am pe prietenul meu avocat caruia i s-a furat masina. Incearca sa o recuperezi mai repede, sa nu cumva sa-i plece masina din tara. Ai pentru asta 7.000 de euro”, i-a explicat Banica lui “Migdale”, intr-o discutie telefonica.

    Cunostinta interlopa a lui Banica Jr. a luat legatura cu Romeo Ursu, zis Boenica, iar acesta, la randul sau, a dat ordin ca autoturismul sa-i fie adus intr-o parcare, in schimbul a 7.000 de euro, bani pe care, ulterior, membrii clanului i-au primit. Cantaretul, inclus pe lista martorilor, a recunoscut in fata procurorilor convorbirea dintre el si fratele lui Fane Spoitoru.

    Dosar penal pentru ucidere din culpa si vatamare corporala, în cazul Petrila

    A fost deschis un dosar penal pentru ucidere din culpa si vatamare corporala, în cazul exploziilor de la mina Petrila, dupa ce 12 mineri au murit, iar alti 14 au fost raniti.

    Anuntul a fost facut marti de purtatorul de cuvânt al Parchetului de pe lânga Tribunalul Hunedoara, Victorita Povarna, citat de Mediafax. Totodata, comisia de ancheta continua cercetarile pentru stabilirea împrejuarilor si a cauzelor în care s-a produs incidentul, precum si audierile celor implicati. Fosta conducere a minei de la Petrila a fost deja audiata.

    Sursa: Antena3

    Liviu Dragnea, seful de campanie al PSD, anchetat de DNA

    Presedintele CJ Teleorman si seful neoficial de campanie al PSD, Liviu Dragnea, a fost pus sub învinuire de procurorii DNA pentru accesarea ilegala a unor fonduri europene

    Vicepresedintele PSD Liviu Dragnea a fost pus, în 27 octombrie, sub învinuire de Serviciul Teritorial Bucuresti al DNA sub suspiciunea ca ar fi contribuit la accesarea ilegala a unor fonduri europene. Proiectul investigat de procurori priveste deschiderea unui punct de control al trecerii frontierei Turnu Magurele – Nicopole si a Unitatii vamale „Turnu Magurele”. Proiectul, conform HotNews, este în valoare de 4,5 milioane de euro, din care 3,3 milioane de euro fonduri europene, iar restul contributie a partii române -adica 1,2 milioane de euro, dintre care 0,72 milioane de euro asigurati de Consiliul Judetean Teleorman si 0,48 de Consiliul Local Turnu Magurele.

    Afacerea s-a derulat în 2004, în primul mandat de presedinte de Consiliu Judetean al lui Liviu Dragnea.

    Sursa: Cotidianul

    APADOR-CH câstiga procesul stenogramelor secrete ale sedintelor de guvern

    Magistratii Curtii de Apel Bucuresti au dat câstig de cauza organizatiei nonguvernamentale APADOR-CH, care a cerut în instanta anularea deciziei primului-ministru din 2007 prin care erau clasificate „ca secret de stat“ stenogramele tuturor sedintelor de guvern.

    Concret, magistratii au decis sa permita accesul liber al cetatenilor la stenogramele sedintelor de guvern, cu exceptia „pasajelor din stenograme care se refera la chestiuni de siguranta nationala“.(Sursa: EvZ)

    Chisinaul, condamnat la CEDO pentru discriminare

    Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a decis ca legea care interzice persoanelor cu multipla cetatenie accesul la functii publice în Republica Moldova este discriminatorie

    Interdictia, impusa de parlamentul de la Chisinau în aprilie, a fost atacata la CEDO de liberalul Dorin Chirtoaca, primarul Chisinaului, si de vicepresedintele Partidului Liberal Democrat, Alexandru Tanase.(Sursa: EvZ)

    Procurorii anchetează 450 de posibile cazuri de spălare de bani.Va fi condamnat vreo unul?

    Dosarele de spălare de bani sunt urmarea verificării a sute de mii de tranzacţii financiare, de la începutul acestui an. Oficiul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor a fost sesizat cu privire la 1.400 de tranzacţii suspecte de spălare de bani.

    De la Al Capone încoace spălarea banilor a devenit o adevărată artă infracţională. Autorităţile se străduiesc să ţină pasul pentru că spălarea de bani ascunde alte infracţiuni mai grave: de la tâlhării şi furturi, până la trafic internaţional cu droguri sau armanent, contrabandă sau corupţie.

    Specialiştii de la Oficiul pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor primesc, analizează, prelucrează informaţii şi le dau mai departe celor care trebuie să ia măsuri.

    Au fost vizate în primul rând tranzacţiile mai mari 15.000 de euro, cu o treime mai multe decât anul trecut. Din peste 60.000 de operaţiuni cu bani lichizi, doar în 1.400 din cazuri au fost sesizate posibile spălări de bani. Şi mai puţine au ajuns însă pe masa procurorilor: aproximativ 450.

    Cifrele arată totuşi că situaţiile în care cei obligaţi prin lege să furnizeze informaţii despre tranzacţiile suspectate de spălare de bani s-au înjumătăţit faţă de primele nouă luni ale lui 2007.

    Sursa: Realitatea TV

    Pavel Abraham spune că ministrul Internelor ar fi fost implicat în cazul unui traficant olandez de droguri.Credeti ca este adevarat?

    Ministrul Internelor, Cristian David, ar fi fost implicat în dosarul unui traficant olandez de droguri de mare risc, după ce, într-o percheziţie efectuată la domiciului său, poliţiştii ar fi găsit LSD, amfetamină şi cocaină, a declarat în cadrul unei emisiuni de televiziune fostul şef al ANA, Pavel Abraham

    Potrivit lui Abraham, la locuinţa actualului ministru al Internelor ar fi fost găsite, în urma percheziţiei care a avut loc în anul 1995, cantităţi importante de droguri de mare risc: LSD (10 pastile), amfetamină (9 comprimate) şi cocaină (0,4 gr).

    Fostul şef al Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA) susţine că, la acea vreme, actualul ministru al Internelor se numea Cristian Troacă, el schimbându-şi numele în 2001, odată cu prima căsătorie.

    „Vin cu aceste lucruri, acum, fiindcă nu am făcut legătura dintre numele Troacă şi  David decât în momentul în care am observat că acesta mă evita cu obstinaţie. Lucrul mi s-a parut total nefiresc, în condiţiile în care eram secretar de stat la Interne. Atunci am început să caut să văd ce are cu mine şi de ce mă ocoleşte. Am făcut aceste dezvăluiri, fiindcă Cristian David ocupa un minister foarte important. Dacă era ministrul Agriculturii poate aş fi tăcut, dar ocupă o poziţie vitală şi este o persoană şantajabilă”, a mai spus Abraham.

    Abraham a povestit că actualul ministru al Internelor era, în 1995, director al firmei Van Soestbergen Import Export, fiind partener în firmă cu olandezul de la care vine numele SRL-ului. Van Soestbergen era urmărit de brigada Antidrog, deoarece era bănuit că se ocupa cu traficul de droguri. După descinderea făcută de poliţie, în garsoniera unde locuia olandezul, şi după găsirea drogurilor, Cristian David ar fi dat mai multe declaraţii unde ar fi recunoscut, potrivit lui Pavel Abraham, ca ar fi fumat ocazional droguri, alături de prietena lui de atunci, fiindcă aceasta „traversa o depresie”.

    În replică, ministrul David a spus că nu îşi mai aminteşte cu exactitate ce a scris în acele declaratii şi că a fost audiat în calitate de martor în dosarul despre care vorbeşte Abraham. În plus, David susţine că locuinţa în care au fost găsite drogurile nu era a lui, ci a prietenei sale şi că era închiriată partenerului său olandez.

    Ministrul Internelor a mai susţinut că toate dezvăluirile făcute de Pavel Abraham sunt „false” şi că vin „la comandă politică (…) din partea unui ofiţer frustrat pentru ca nu a mai fost păstrat în funcţie”. „Îl voi da în judecată pe domnul general care lucrează ca un miliţian”, a mai spus David.

    Sursa: NewsIn

    Evaluarea in vederea obtinerii atestatului de persoana/familie apta sa adopte

    Metodologie privind evaluarea in vederea obtinerii atestatului de persoana/familie apta sa adopte.Metodologie din 05/12/2006, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1016 din 21/12/2006.
    Evaluarea persoanei/familiei potential adoptatoare este un proces complex, planificat, prin care se urmaresc istoricul persoanei/familiei, evolutia, dinamica si functionarea acesteia in timp, interactiunile din cadrul familiei si in comunitate, capacitatile parentale ale persoanei/familiei care solicita obtinerea atestatului.
    Evaluarea persoanei/familiei potential adoptatoare se face de catre profesionistii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, denumita in continuare DGASPC, sau ai unui organism privat acreditat, denumit in continuare OPA, care a obtinut licenta de functionare; este o activitate care incepe odata cu primul contact, atunci cand familia/persoana depune cerere in vederea obtinerii atestatului de familie/persoana apta sa adopte, si continua printr-o serie de intalniri cu familia/persoana solicitanta.
    Procesul de evaluare include trei componente:
    Çč evaluarea sociala a persoanei/familiei potential adoptatoare;
    Çč evaluarea psihologica a persoanei/familiei potential adoptatoare;
    Çč pregatirea pentru asumarea in cunostinta de cauza a rolului de parinte a persoanei/familiei potential adoptatoare.
    Familia care doreste sa adopte un copil trebuie sa depuna la DGASPC din judetul/sectorul de domiciliu o cerere scrisa in vederea evaluarii conditiilor morale si materiale. La cerere se vor anexa actele prevazute de lege (art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.435/2004).
    Profesionistul (asistentul social/psihologul) care inregistreaza cererea persoanei/familiei realizeaza o informare administrativa preliminara a solicitantului/solicitantilor, oferind informatii despre actele solicitate de lege pentru intocmirea dosarului in vederea atestarii si etapele procesului de adoptie. Informatiile vor fi oferite intr-o intalnire de cel putin 30 de minute.
    Profesionistul care participa la aceasta intalnire va oferi solicitantului/solicitantilor un material informativ despre procedura adoptiei interne, care trebuie sa contina informatii referitoare la:
    – cadrul legal care reglementeaza adoptia in Romania;
    – definitia si efectele adoptiei;
    – conditiile de fond ale adoptiei;
    – actele care trebuie anexate la cererea de evaluare (art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.435/2004);
    – termenul de solutionare a cererii privind evaluarea, precum si modalitatile si termenele de contestare a rezultatelor evaluarii;
    – procedura de evaluare si pregatire in vederea obtinerii atestatului;
    – potrivirea dintre copil si persoana/familia adoptatoare (potrivirea teoretica si practica), cu mentionarea explicita a faptului ca aceasta are drept scop identificarea celei mai potrivite familii pentru fiecare copil adoptabil si nu invers (identificarea unui copil pentru o familie care doreste sa adopte);
    – perioada de incredintare in vederea adoptiei;
    – incuviintarea adoptiei de catre instanta de judecata;
    – serviciile/grupurile de sprijin care activeaza in comunitate;
    – monitorizarea postadoptie.
    Aceste informatii trebuie sa fie oferite persoanelor/familiilor potential adoptatoare prin intermediul unui material scris, accesibil acestora din punctul de vedere al limbajului utilizat. Solicitantii vor fi incurajati sa adreseze profesionistilor din cadrul serviciului de adoptie orice intrebari suplimentare legate de informatiile scrise care le sunt oferite.
    II. Realizarea intalnirilor in cadrul procesului de evaluare
    Asistentul social/psihologul va avea intalniri cu persoanele/familiile potential adoptatoare, intalniri care vor avea loc in grup, in cuplu si individual. Intalnirile vor avea loc la domiciliul solicitantilor si la sediul DGASPC. In procesul de evaluare sunt incluse si discutii cu alti profesionisti si orice alte investigatii suplimentare considerate utile de catre responsabilul de caz/profesionisti.
    Intre profesionisti si persoanele/familiile potential adoptatoare au loc mai multe intalniri (conform legislatiei in vigoare fiind stabilite obligatoriu minimum 6 intalniri) care trebuie sa fie realizate cu respectarea confidentialitatii. Profesionistul implicat in realizarea intalnirilor va fi deschis in atitudine si comportament, astfel incat sa ii induca si partenerului de discutie o atitudine deschisa, sincera, cu efecte benefice pentru ambele parti.
    Pe parcursul intalnirilor, profesionistul va proceda la:
    – informarea familiei potential adoptatoare despre:
    Çč copiii adoptabili;
    Çč rolurile si responsabilitatile familiei potential adoptatoare;
    Çč procedura de urmat pentru a deveni familie adoptatoare (cerintele/criteriile de indeplinit, caracteristicile pentru a deveni familie adoptatoare);
    – incurajarea solicitantilor in constientizarea punctelor slabe si punctelor tari (resurselor) si in analizarea acestora;
    – sprijinirea solicitantului in vederea dezvoltarii capacitatii de reflectie asupra propriei persoane, exprimarii emotiilor/sentimentelor si mobilizarii resurselor proprii pentru a lua decizia de a continua sau de a se retrage din procedura adoptiei;
    – angajarea in discutii fara a emite pareri sau opinii critice
    CASA DE AVOCATURA COLTUC

    Directiva privind practicile comerciale neloiale

    Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori si de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE si 2002/65/CE ale Parlamentului European si ale Consiliului si a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European si al Consiliului

    PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
    avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 95,
    avand in vedere propunerea Comisiei,
    avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],
    hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [2],
    intrucat: 

    (1) In conformitate cu articolul 153 alineatul (1) si alineatul (3) litera (a) din tratat, Comunitatea trebuie sa contribuie la atingerea unui nivel inalt de protectie a consumatorilor prin masurile pe care le adopta in temeiul articolului 95 din tratat. 

    (2) In conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din tratat, piata interna cuprinde o zona fara frontiere interne in care se asigura libera circulatie a marfurilor si serviciilor si libertatea de stabilire. Dezvoltarea practicilor comerciale loiale in cadrul zonei fara frontiere interne este vitala pentru a favoriza dezvoltarea activitatilor transfrontaliere. 

    (3) Legislatiile statelor membre in legatura cu practicile comerciale neloiale prezinta diferente semnificative care pot genera denaturarea concurentei si obstacole in calea bunei functionari a pietei interne. In domeniul publicitatii, Directiva 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege si a actelor administrative din statele membre cu privire la publicitatea inselatoare si comparativa [3] stabileste criteriile minime de armonizare a legislatiei privind publicitatea inselatoare, dar nu impiedica statele membre sa mentina sau sa adopte masuri care sa asigure o protectie mai extinsa a consumatorilor. In consecinta, dispozitiile statelor membre privind publicitatea inselatoare prezinta divergente considerabile. 

    (4) Aceste disparitati creeaza ambiguitate in ceea ce priveste normele de drept intern care se aplica practicilor comerciale neloiale ce aduc atingere intereselor economice ale consumatorilor si creeaza multe bariere care afecteaza intreprinderile si consumatorii. Aceste bariere maresc costul suportat de intreprinderi in exercitarea libertatilor existente pe piata interna, in special in cazul in care intreprinderile doresc sa se angajeze in comertul transfrontalier, sa lanseze campanii publicitare si promotii. De asemenea, astfel de bariere determina nesiguranta consumatorilor cu privire la drepturile lor si le submineaza increderea in piata interna. 

    (5) In absenta unor norme uniforme la nivel comunitar, obstacolele in calea liberei circulatii transfrontaliere a serviciilor si marfurilor sau a libertatii de stabilire ar putea fi justificate, in lumina jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, atata timp cat incearca sa protejeze obiectivele de interes public recunoscute si sunt proportionale cu respectivele obiective. Avand in vedere obiectivele comunitare, prevazute de dispozitiile tratatului si in legislatia comunitara secundara privind libertatea de circulatie si in conformitate cu politica Comisiei privind comunicarea comerciala, precizata in Comunicarea Comisiei intitulata „Urmare la Cartea Verde privind comunicarea comerciala pe piata interna”, aceste obstacole ar trebui eliminate. Aceste obstacole pot fi eliminate numai prin stabilirea unor norme uniforme la nivel comunitar, care sa asigure un nivel ridicat de protectie a consumatorilor, si prin clarificarea anumitor notiuni juridice, in masura in care sunt necesare pentru buna functionare a pietei interne si pentru a asigura securitatea juridica. 

    (6) In consecinta, prezenta directiva are ca obiectiv apropierea legislatiilor statelor membre privind practicile comerciale neloiale, inclusiv publicitatea neloiala, care dauneaza direct intereselor economice ale consumatorilor si, prin urmare, dauneaza indirect intereselor economice ale concurentilor legitimi. In conformitate cu principiul proportionalitatii, prezenta directiva protejeaza consumatorii de consecintele unor asemenea practici comerciale neloiale, in cazul in care sunt semnificative, dar recunoaste ca, in unele cazuri, impactul asupra consumatorilor poate fi neglijabil. Prezenta directiva nu reglementeaza si nu aduce atingere legislatiile interne privind practicile comerciale neloiale care dauneaza doar intereselor economice ale concurentilor sau care au legatura cu o tranzactie intre comercianti; pentru a tine seama pe deplin de principiul subsidiaritatii, statele membre vor pastra, daca doresc acest lucru, posibilitatea de a reglementa astfel de practici, in conformitate cu dispozitiile legislatiei comunitare. Prezenta directiva nu reglementeaza si nu aduce atingere dispozitiile Directivei 84/450/CEE privind publicitatea inselatoare pentru intreprinderi, insa nu pentru consumatori, precum si publicitatea comparativa. De asemenea, prezenta directiva nu afecteaza practicile publicitare si comerciale admise, cum ar fi introducerea legitima pe piata a produsului, diferentierea marcilor sau stimulentele oferite consumatorilor, care pot afecta in mod considerabil perceptiile consumatorilor cu privire la un anumit produs si le pot influenta comportamentele, fara a le afecta capacitatea de a lua o decizie in cunostinta de cauza. 

    (7) Prezenta directiva reglementeaza practicile comerciale cu scopul direct de influentare a deciziilor comerciale ale consumatorilor in legatura cu produsele. Prezenta directiva nu se aplica in cazul practicilor comerciale puse in aplicare in primul rand in alte scopuri, inclusiv, de exemplu, comunicarea comerciala destinata investitorilor, precum rapoartele anuale si publicatiile promotionale ale intreprinderilor. Prezenta directiva nu se adreseaza cerintelor legale privind bunul-gust si decenta, care variaza foarte mult intre statele membre. Practicile comerciale precum, de exemplu, campania de publicitate directa pe strada, pot fi neavenite in anumite state membre, din motive culturale. Statele membre ar trebui, in consecinta, sa aiba posibilitatea de a interzice in continuare anumite practici comerciale pe teritoriul lor, in conformitate cu dispozitiile legislatiei comunitare, din motive de bun-gust si decenta, chiar si in cazul in care aceste practici nu limiteaza libertatea consumatorilor de a alege. Ar trebui sa se tina seama de contextul cazului individual in cauza atunci cand se aplica prezenta directiva, in special clauzele generale. 

    (8) Prezenta directiva protejeaza in mod direct interesele economice ale consumatorilor impotriva practicilor comerciale neloiale ale intreprinderilor fata de consumatori. Astfel, directiva protejeaza in mod indirect si intreprinderile legitime impotriva concurentilor care nu respecta regulile stabilite de aceasta, oferind astfel garantia unei concurente loiale in domeniile pe care le coordoneaza. Se intelege de la sine ca exista alte practici comerciale care, desi nu aduc prejudicii consumatorilor, pot afecta concurentii si clientii intreprinderilor. Comisia ar trebui sa examineze cu atentie nevoia de actiune comunitara in domeniul concurentei neloiale dincolo de sfera de aplicare a prezentei directive si, daca este necesar, sa faca o propunere legislativa pentru a reglementa celelalte forme de concurenta neloiala. 

    (9) Prezenta directiva nu aduce atingere actiunilor individuale ale celor care au fost afectati de o practica comerciala neloiala. Ea 
    se aplica, de asemenea, fara a aduce atingere normelor comunitare si de drept intern privind dreptul contractual, drepturile de proprietate intelectuala, aspecte privind sanatatea si siguranta produselor, conditiile de stabilire si masurile de autorizare, inclusiv acele norme care, in conformitate cu dispozitiile legislatiei comunitare, au legatura cu activitatile legate de jocurile de noroc si normelor comunitare in domeniul concurentei si dispozitiilor de drept intern de punere in aplicare. Statele membre vor putea astfel sa mentina sau sa instituie restrictii sau interdictii ale practicilor comerciale din motive de protectie a sanatatii si sigurantei consumatorilor pe teritoriul lor, indiferent unde se situeaza sediul social al comerciantului, de exemplu in legatura cu alcoolul, tutunul sau produsele farmaceutice. Serviciile financiare si bunurile imobile, date fiind complexitatea si riscurile serioase care le caracterizeaza, trebuie sa faca obiectul unor cerinte detaliate, inclusiv al unor obligatii pozitive pe care comerciantii trebuie sa le respecte. Din acest motiv, in domeniul serviciilor financiare si al bunurilor imobile, prezenta directiva nu aduce atingere dreptului statelor membre de a continua eforturile peste nivelul dispozitiilor prezentei directive in scopul de a proteja interesele economice ale consumatorilor. Nu este oportun ca prezenta directiva sa reglementeze certificarea si indicarea standardului de finete pentru articolele din metale pretioase. 

    (10) Este necesar ca relatia dintre prezenta directiva si legislatia comunitara existenta sa fie coerenta, in special in cazul in care unor sectoare specifice li se aplica dispozitii detaliate privind practicile comerciale neloiale. In consecinta, prezenta directiva modifica Directiva 84/450/CEE, Directiva 97/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 20 mai 1997 privind protectia consumatorilor cu privire la contractele la distanta [4], Directiva 98/27/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 mai 1998 privind actiunile in incetare in ceea ce priveste protectia intereselor consumatorilor [5] si Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanta a serviciilor financiare de consum [6]. In consecinta, prezenta directiva nu se aplica decat in cazul in care nu exista dispozitii comunitare speciale care sa reglementeze aspecte particulare ale practicilor comerciale neloiale, precum cerintele privind informatiile sau normele ce reglementeaza modul in care datele sunt prezentate consumatorilor. Directiva asigura protectia consumatorilor in cazul in care nu exista nicio legislatie sectoriala speciala la nivel comunitar si interzice comerciantilor sa creeze o impresie falsa cu privire la natura produselor. Acest lucru este deosebit de important in cazul produselor complexe cu grad de risc ridicat pentru consumatori, precum anumite produse care au legatura cu serviciile financiare. Prezenta directiva completeaza, in consecinta, acquis-ul comunitar care se aplica practicilor comerciale ce aduc prejudicii intereselor economice ale consumatorilor. 

    (11) Nivelul crescut al convergentei realizate prin apropierea dispozitiilor de drept intern in baza prezentei directive creeaza un nivel comun ridicat de protectie a consumatorilor. Prezenta directiva stabileste o interdictie generala unica a practicilor comerciale neloiale care denatureaza comportamentul economic al consumatorilor. De asemenea, directiva stabileste norme privind practicile comerciale agresive, care nu sunt reglementate in prezent la nivel comunitar. 

    (12) Armonizarea va creste in mod semnificativ securitatea juridica, atat pentru consumatori, cat si pentru comercianti. Consumatorii si comerciantii vor putea, astfel, sa se sprijine pe un cadru de reglementare unic, bazat pe concepte juridice clar definite, care sa reglementeze toate aspectele practicilor comerciale neloiale in cadrul Uniunii Europene. In consecinta, se vor elimina barierele care isi au originea in fragmentarea normelor privind practicile comerciale neloiale care dauneaza intereselor economice ale consumatorilor si va fi posibila realizarea pietei interne in acest domeniu. 

    (13) Pentru a realiza obiectivele Comunitatii prin eliminarea barierelor de pe piata interna, este necesar sa se inlocuiasca clauzele generale si principiile juridice divergente existente ale statelor membre. Astfel, interdictia generala comuna si unica instituita de prezenta directiva reglementeaza practicile comerciale neloiale ce denatureaza comportamentul economic al consumatorilor. Pentru a consolida increderea consumatorilor, interdictia generala ar trebui sa se aplice si in cazul practicilor comerciale neloiale utilizate in afara oricaror relatii contractuale intre comerciant si consumator sau dupa incheierea unui contract si pe perioada de valabilitate a acestuia. Interdictia generala este elaborata pe baza normelor privind doua tipuri de practici comerciale care sunt de departe cele mai comune, anume practicile comerciale inselatoare si practicile comerciale agresive. 

    (14) Este de dorit ca definitia practicilor comerciale inselatoare sa includa practicile, inclusiv publicitatea inselatoare, care induc in eroare consumatorii si ii impiedica sa faca o alegere in cunostinta de cauza, deci eficienta. In conformitate cu legislatia si practicile statelor membre privind publicitatea inselatoare, prezenta directiva imparte practicile inselatoare in actiuni inselatoare si omisiuni inselatoare. In ceea ce priveste omisiunile, prezenta directiva enumera un numar limitat de informatii-cheie de care consumatorul are nevoie pentru a lua o decizie comerciala in cunostinta de cauza. Informatiile respective nu trebuie dezvaluita in toate reclamele, ci numai in cazul in care comerciantul face o invitatie de a cumpara, un concept pe care prezenta directiva il defineste in mod clar. Abordarea adoptata in prezenta directiva pentru o armonizare completa nu exclude posibilitatea ca statele membre sa specifice in legislatia lor interna principalele caracteristici ale produselor specifice, de exemplu obiectele de colectie sau aparatura electrocasnica, a caror omisiune ar fi semnificativa atunci cand se face o invitatie de a cumpara. Scopul prezentei directive nu este reducerea optiunilor consumatorilor prin interzicerea promovarii produselor similare altor produse, cu conditia ca aceasta similitudine sa nu determine confuzie in randul consumatorilor cu privire la originea comerciala a produsului si, in consecinta, sa nu fie inselatoare. Prezenta directiva nu ar trebui sa aduca atingere legislatiei comunitare existente care acorda in mod expres statelor membre mai multe optiuni de reglementare pentru protectia consumatorilor in domeniul practicilor comerciale. In special, prezenta directiva ar trebui sa nu aduca atingere articolului 13 alineatul (3) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale si protejarea vietii private in sectorul comunicatiilor publice [7]. 

    (15) In cazul in care legislatia comunitara stabileste cerinte in materie de informatii aplicabile in publicitate, comunicarea comerciala si comercializare, informatiile respective se considera semnificative in conformitate cu prezenta directiva. Statele membre vor putea mentine sau institui cerinte in materie de informatii privind dreptul contractual si care au implicatii de drept contractual in cazul in care aceasta posibilitate este prevazuta de clauzele minime din instrumentele de legislatie comunitara existente. O lista neexhaustiva a acestor cerinte de informatii din acquis este cuprinsa in anexa II. Data fiind completa armonizare introdusa de prezenta directiva, numai informatiile cerute in baza legislatiei comunitare se considera semnificative in sensul articolului 7 alineatul (5). In cazul in care statele membre au introdus cerinte in materie de informatii peste nivelul celor specificate de legislatia comunitara, pe baza clauzelor minime, nerespectarea acestor cerinte nu se va considera omisiune inselatoare in sensul prezentei directive. In mod contrar, statele membre vor putea, in cazul in care clauzele minime din legislatia comunitara permit acest lucru, sa mentina sau sa instituie dispozitii mai stricte, in conformitate cu legislatia comunitara pentru a asigura un nivel mai ridicat de protectie a drepturilor contractuale individuale ale consumatorilor. 

    (16) Dispozitiile privind practicile comerciale agresive ar trebui sa reglementeze practicile care afecteaza semnificativ libertatea de a alege a consumatorilor. Acestea sunt practicile care folosesc hartuirea, constrangerea, inclusiv prin forta fizica, sau influenta nejustificata. 

    (17) Este recomandabil ca practicile comerciale neloiale in toate situatiile sa fie identificate pentru a asigura o securitate juridica mai mare. In consecinta, anexa I cuprinde lista completa a tuturor practicilor de acest fel. Acestea sunt singurele practici comerciale care pot fi considerate neloiale fara o evaluare de la caz la caz in conformitate cu dispozitiile articolelor 5-9. Lista poate fi modificata numai prin revizuirea directivei. 

    (18) Este oportuna protejarea tuturor consumatorilor impotriva practicilor comerciale neloiale. Cu toate acestea, Curtea de Justitie a estimat, atunci cand a hotarat cu privire la aspectele legate de publicitate dupa transpunerea Directivei 84/450/CEE, ca este necesar sa se examineze efectele lor asupra unui consumator tipic fictiv. In conformitate cu principiul proportionalitatii si pentru a permite aplicarea efectiva a masurilor de protectie care decurg din acesta, directiva ia ca si criteriu de evaluare consumatorul mediu, care este suficient de bine informat si de atent, tinand seama de factori sociali, culturali si lingvistici, conform interpretarii Curtii de Justitie, dar contine si dispozitii care au ca scop prevenirea exploatarii consumatorilor ale caror caracteristici le confera o vulnerabilitate sporita la practicile comerciale neloiale. In cazul in care o practica comerciala se adreseaza doar unui anumit grup de consumatori, cum sunt copiii, este oportun ca impactul acesteia sa fie evaluat din perspectiva membrului mediu al grupului. In consecinta, este oportun sa se includa in lista practicilor neloiale in toate situatiile o dispozitie care, fara sa impuna o interzicere totala a publicitatii adresate copiilor, sa ii protejeze impotriva indemnurilor directe de a cumpara. Notiunea de consumator mediu nu este o notiune statistica. Instantele judecatoresti si autoritatile nationale vor trebui sa isi exercite propria capacitate de a judeca, avand in vedere jurisprudenta Curtii de Justitie, pentru a stabili reactia tipica a consumatorului mediu intr-o situatie data. 

    (19) In cazul in care anumite caracteristici, cum sunt varsta, infirmitatea fizica sau mintala sau credulitatea fac consumatorii deosebit de vulnerabili in fata unei practici comerciale sau a produsului aferent sau in cazul in care comportamentul economic al acestui singur grup de consumatori poate fi denaturat de aceasta practica intr-o modalitate pe care comerciantul o poate prevedea in mod rezonabil, este recomandabil ca acest grup sa fie protejat in mod corespunzator prin evaluarea practicii din perspectiva membrului mediu al grupului respectiv. 

    (20) Este recomandabil sa se asigure un rol codurilor de conduita, care sa permita aplicarea principiilor prezentei directive in mod eficient de catre comercianti in domeniile economice specifice. In sectoarele in care exista constrangeri specifice care reglementeaza comportamentul comerciantilor, este oportun ca acestea sa fie luate in considerare, de asemenea, in vederea cerintelor in materie de diligenta profesionala in sectorul respectiv. Controlul exercitat de responsabilii de coduri la nivel national sau comunitar pentru a elimina practicile comerciale neloiale poate evita recurgerea la o actiune administrativa sau judiciara si, in consecinta, ar trebui incurajat. In vederea asigurarii unui nivel ridicat de protectie a consumatorilor, organizatiile de consumatori ar putea fi informate si implicate in elaborarea codurilor de conduita. 

    (21) Persoanele sau organizatiile despre care se considera, in baza legislatiei interne, ca ar avea un interes legitim cu privire la acest subiect trebuie sa aiba la dispozitie cai de atac pentru a intreprinde o actiune impotriva practicilor comerciale neloiale, fie in fata unei instante judecatoresti, fie a unei autoritati administrative care are competenta de a decide in cazul reclamatiilor sau de a initia procedurile judiciare corespunzatoare. Desi consistenta cazului prezentat trebuie stabilita de legislatia interna, este oportun ca instantele judecatoresti si autoritatile administrative sa aiba autoritatea de a solicita comerciantilor sa furnizeze dovezi privind exactitatea afirmatiilor de reale. 

    (22) Este necesar ca statele membre sa stabileasca sanctiunile aplicabile pentru incalcarea dispozitiilor prezentei directive si sa asigure punerea in aplicare a acestora. Sanctiunile trebuie sa fie eficiente, proportionale si cu efect de descurajare. 

    (23) Intrucat obiectivele prezentei directive, anume eliminarea barierelor din calea functionarii pietei interne reprezentate de legislatia interna privind practicile comerciale neloiale si asigurarea unui nivel comun ridicat de protectie a consumatorilor prin apropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre privind practicile comerciale neloiale, nu pot fi indeplinite in mod satisfacator de statele membre si, in consecinta, pot fi indeplinite in conditii mult mai bune la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii prevazut la articolul mentionat, prezenta directiva nu depaseste nivelul masurilor necesare pentru eliminarea barierelor de pe piata interna si pentru realizarea unui nivel comun ridicat de protectie a consumatorilor. 

    (24) Este oportun sa se revizuiasca prezenta directiva pentru a garanta luarea in discutie a barierelor de pe piata interna si realizarea unui nivel ridicat de protectie a consumatorilor. Revizuirea ar putea duce la o propunere din partea Comisiei de modificare a prezentei directive, ceea ce poate implica o prelungire limitata a derogarii prevazute la articolul 3 alineatul (5) si/sau o modificare in cadrul altor legislatii de protectie a consumatorilor care sa reflecte angajamentul asumat de Comisie in cadrul strategiei sale pentru politica fata de consumatori de a revizui acquis-ul existent pentru a realiza un nivel comun ridicat de protectie a consumatorilor. 

    (25) Prezenta directiva respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute in special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, 

    ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA: 

    CAPITOLUL 1
    DISPOZITII GENERALE 

    Articolul 1
    Obiectiv 
    Obiectivul prezentei directive este de a contribui la buna functionare a pietei interne si de a realiza un nivel ridicat de protectie a consumatorilor prin apropierea actelor cu putere de lege si a actelor administrative ale statelor membre privind practicile comerciale neloiale care aduc atingere intereselor economice ale consumatorilor. 

    Articolul 2
    Definitii 
    In sensul prezentei directive:
    (a) „consumator” inseamna orice persoana fizica ce actioneaza, in legatura cu practicile comerciale reglementate de prezenta directiva, in scopuri care nu se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala sau liberala;
    (b) „comerciant” inseamna orice persoana fizica sau juridica ce actioneaza, in legatura cu practicile comerciale reglementate de prezenta directiva, in scopuri care se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala sau liberala si orice persoana care actioneaza in numele sau in beneficiul unui comerciant;
    (c) „produs” inseamna orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi si obligatii;
    (d) „practici ale intreprinderilor fata de consumatori” (denumite in continuare practici comerciale) inseamna orice actiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comerciala, inclusiv publicitatea si comercializarea, efectuata de un comerciant, in directa legatura cu promovarea, vanzarea sau furnizarea unui produs catre consumatori;
    (e) „a denatura in mod semnificativ comportamentul economic al consumatorilor” inseamna a folosi o practica comerciala pentru a afecta apreciabil abilitatea consumatorului de a lua o decizie in cunostinta de cauza, determinandu-l astfel sa ia o decizie comerciala pe care nu ar fi luat-o altfel;
    (f) „cod de conduita” inseamna un acord sau un set de reguli ce nu sunt impuse de acte cu putere de lege si acte administrative ale unui stat membru, care defineste comportamentul comerciantilor care isi asuma angajamentul respectarii acestuia in legatura cu una sau mai multe practici comerciale speciale sau cu unul sau mai multe sectoare de activitate;
    (g) „responsabil de cod” inseamna orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianti, responsabila pentru formularea si revizuirea unui cod de conduita si/sau pentru monitorizarea respectarii respectivului cod de catre cei care si-au asumat obligatia respectarii acestuia;
    (h) „diligenta profesionala” inseamna nivelul de competenta specializata si de consideratie pe care comerciantul poate sa il exercite in mod rezonabil fata consumatori, in conformitate cu practica comerciala loiala si/sau principiul general al bunei-credinte in domeniul de activitate al comerciantului;
    (i) „invitatie de a cumpara” inseamna o comunicare comerciala care arata caracteristicile unui produs si pretul intr-o maniera corespunzatoare mijloacelor de comunicare comerciala folosite si care il determina pe consumator sa cumpere un produs;
    (j) „influenta nejustificata” inseamna exploatarea unei pozitii de putere in raport cu consumatorul pentru a aplica o presiune asupra acestuia, chiar si fara a recurge la forta fizica sau a ameninta cu aceasta, intr-o maniera care reduce semnificativ abilitatea consumatorului de a lua o decizie in cunostinta de cauza;
    (k) „decizie comerciala” inseamna orice decizie luata de un consumator cu privire la oportunitatea, modalitatile si conditiile cu privire la cumpararea unui produs, efectuarea unei plati integrale sau partiale pentru un produs, pastrarea sau renuntarea la un produs sau exercitarea unui drept contractual in raport cu produsul; o astfel de decizie determina consumatorul sa actioneze sau nu;
    (l) „profesie reglementata” inseamna o activitate profesionala sau un grup de activitati profesionale in legatura cu care exista acte cu putere de lege si acte administrative privind detinerea unor calificari profesionale determinate care reglementeaza accesul, desfasurarea sau una din modalitatile de exercitare ale acestor activitati. 

    Hotararea CJCE privind deducerea taxelor de scolarizare din impozitul pe venit in Germania

    Curtea de Justititie a Comunitatilor Europene (CJCE) hotarat, pe 11 septembrie, ca legislatia germana referitoare la deducerea taxelor de scolarizare din impozitul pe venit este contrara dreptului comunitar

    Cauza C-76/05 

    Actiunea aflata pe rolul Finanzgericht Köln a fost introdusa de sotii Schwarz. Acestia solicitasera in zadar autoritatilor fiscale, luarea in considerare a taxelor de scolarizare pe care le platisera catre Cademuir International School in Scotia, frecventata de catre doi dintre copiii acestora. Fiindu-i adresata o intrebare preliminara de catre Finanzgericht Köln, Curtea hotaraste ca dreptul comunitar se opune ca reducerea fiscala sa fie refuzata in general pentru taxele de scolarizare platite unor scoli situate in alte state membre. 

    In rationamentul sau, Curtea distinge doua tipuri de finantari pentru scoli.

    Aceasta aminteste in acest sens ca doar scolile finantate in cea mai mare parte din fonduri private se pot prevala de libertatea de a presta servicii. Atunci cand aceste scoli, stabilite intr-un alt stat membru decat Germania doresc sa ofere educatie copiilor contribuabililor care au resedinta in Germania, excluderea taxelor de scolarizare ale scolilor straine de la beneficiul reducerii fiscale constituie un obstacol in calea libertatii acestora de a presta servicii.

    Libertatea de a presta servicii nu se aplica cu privire la scolile stabilite intr-un alt stat membru decat Germania care nu sunt finantate in cea mai mare parte din fonduri private. Cu toate acestea, reducerea fiscala nu trebuie sa fie refuzata cu privire la taxele de scolarizare ale acestor scoli. Libera circulatie a cetatenilor Uniunii se opune unei astfel de excluderi.

    Curtea constata ca, prin frecventarea unei institutii scolare situate intr-un alt stat membru, copiii sotilor Schwarz si-au exercitat dreptul lor de libera circulatie. Aceasta aminteste ca o reglementare nationala care dezavantajeaza anumiti resortisanti nationali pentru singurul fapt ca acestia si-au exercitat dreptul de libera circulatie si de sedere intr-un alt stat membru constituie o restrictie a acestor libertati.

    Or, reglementarea in cauza, care conduce la refuzul reducerii fiscale contribuabililor care si-au trimis copiii sa urmeze o forma de invatamant scolar intr-un alt stat membru, dezavantajeaza copiii resortisantilor nationali pentru singurul motiv ca acestia au exercitat dreptul de libera circulatie.

    Obstacolul in calea libertatii de a presta servicii si restrictia libertatii de circulatie a cetatenilor Uniunii nu pot fi justificate de argumentele prezentate de catre guvernul german.

    In special, obstacolul in calea libertatii de a presta servicii nu ar putea fi justificat prin faptul ca din principiul libertatii de a presta servicii nu ar putea decurge o obligatie de extindere a tratamentului fiscal privilegiat acordat anumitor scoli care fac parte din sistemul educational al unui stat membru, la acelea care depind de un alt stat membru.

    Desi fiscalitatea directa, pe de o parte, precum si continutul invatamantului si organizarea sistemului educational, pe de alta parte, sunt de competenta statelor membre, cu toate acestea, in exercitarea acestei competente, statele membre trebuie sa respecte dreptul comunitar. De altfel, reglementarea in cauza nu prevede atribuirea unei subventii directe de catre statul german scolilor vizate, ci acordarea unui avantaj fiscal parintilor in privinta taxelor de scolarizare platite scolilor respective.

    In continuare, refuzul extinderii reducerii fiscale mentionat la taxele de scolarizare platite scolilor private stabilite intr-un alt stat membru, nu poate fi justificat de faptul ca aceste din urma scoli nu sunt intr-o situatie obiectiv comparabila cu cea a scolilor germane vizate de reglementarea in cauza, care sunt supuse interdictiei de a percepe taxe de scolarizare intr-un cuantum ce permite o selectie a elevilor in functie de averea parintilor acestora. Intr-adevar, reglementarea in cauza subordoneaza beneficiul reducerii fiscale conditiei de aprobare, autorizare sau recunoastere in Germania a scolii private respective, fara a stabili un criteriu obiectiv ce permite sa se determine care tipuri de taxe de scolarizare impuse de scolile germane ar fi deductibile. Rezulta ca orice scoala privata, stabilita intr-un alt stat membru decat Germania, este in mod automat exclusa de la avantajul fiscal in cauza, pentru singurul motiv ca aceasta nu este stabilita in Germania, independent de aspectul ca aceasta respecta sau nu criterii precum acela referitor la perceperea de taxe de scolarizare intr-un cuantum ce nu permite o selectie a elevilor in functie de averea parintilor acestora.

    In sfarsit, restrictiile constatate nu pot fi justificate de scopul de a evita o sarcina financiara excesiva. Curtea subliniaza in acest sens ca o limitare a cuantumului deductibil pentru taxele de scolarizare la o suma determinata, corespunzatoare reducerii fiscale acordate de catre statul german, tinand cont de anumite valori care ii sunt proprii, pentru frecventarea scolilor situate pe teritoriul acestuia, ar constitui un mijloc mai putin constrangator decat refuzul acordarii reducerii fiscale in cauza.

    In orice caz, ar aparea drept disproportionata excluderea totala de la reducerea fiscala, a taxelor de scolarizare platite de catre contribuabili unor scoli private stabilite intr-un alt stat membru. Intr-adevar, prin aceasta, sunt excluse de la reducerea fiscala in cauza taxele de scolarizare platite de respectivii contribuabili unor scoli stabilite intr-un alt stat membru, independent de faptul de a sti daca aceste scoli indeplinesc criterii obiective stabilite pe baza principiilor proprii fiecarui stat membru si care permit a determina ce tipuri de taxe de scolarizare dau dreptul la reducerea fiscala mentionata.

    Aprobarea Normelor de autorizare a regimurilor vamale economice

    In aplicarea Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2.913/1992 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar si a Regulamentului Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993 din 2 iulie 1993 de instituire a dispozitiilor de aplicare a Codului vamal comunitar, cu modificarile si completarile ulterioare,

    Art. 1. — Se aproba Normele de autorizare a regimurilor vamale economice, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
    Art. 2. — Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Vicepresedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala,
    Gelu tefan Diaconu
    Bucuresti, 30 august 2007.
    Nr. 7.789.
    ANEXA
    N O R M E
    de autorizare a regimurilor vamale economice
    CAPITOLUL I
    Dispozitii generale
    Art. 1.
    — Prezentele norme stabilesc procedurile aplicabile la autorizarea regimurilor vamale economice pe teritoriul vamal al
    Romaniei.
    CAPITOLUL II
    Cererea de autorizare
    Art. 2.
    — Utilizarea unui regim vamal economic de antrepozitare vamala, perfectionare activa, transformare sub control vamal, admitere temporara si perfectionare pasiva se autorizeaza de autoritatea vamala pe baza unei cereri inaintate acesteia de catre solicitant.
    SECTIUNEA 2.1
    Procedura normala de autorizare
    Art. 3
    . — (1) Autorizarea in procedura normala pe baza unei cereri inaintate autoritatii vamale este obligatorie cand se solicita:
    a) autorizarea regimului de antrepozit vamal;
    b) autorizarea regimului de perfectionare activa sau de transformare sub control vamal, cand este necesara verificarea
    conditiilor economice;
    c) autorizarea regimului de perfectionare activa in cazul utilizarii marfurilor echivalente;
    d) autorizarea regimului de perfectionare pasiva pentru orice operatiune, cu exceptia celor referitoare la reparatii sau a celor
    privind marfuri fara caracter comercial;
    e) emiterea unei autorizatii unice pentru regimul de antrepozit vamal, perfectionare activa, perfectionare pasiva sau transformare sub control vamal.
    (2) Cand autoritatea vamala considera ca informatiile ce figureaza in cererea de autorizare in procedura normala sunt
    insuficiente, poate cere solicitantului sa comunice date suplimentare.
    Art. 4. — Autoritatea vamala competenta poate solicita depunerea unei cereri in procedura normala si in cazul marfurilor care in mod normal fac exceptie de la aplicarea acestor dispozitii, cand considera necesara aceasta masura pentru desfasurarea in conditii optime a supravegherii vamale a operatiunilor, cum sunt:
    a) admiterea temporara a marfurilor, altele decat cele enumerate la art. 556—577 din Regulamentul Comisiei (CEE)
    nr. 2.454/1993;
    b) marfurile prevazute la art. 578 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993, care nu indeplinesc conditiile stabilite prin
    art. 556—577, atunci cand sunt importate cu titlu ocazional si pentru o perioada care nu depaseste 3 luni sau in situatii particulare, fara a avea incidenta pe plan economic.
    Art. 5. — (1) Cererea de autorizare se face in scris, folosind modelul si normele prevazute in anexa nr. 67 la Regulamentul
    Comisiei (CEE) nr. 2.454/1993. Dimensiunea modelului cererii de autorizare poate fi adaptata in functie de necesitatile solicitantului, cum ar fi, de exemplu, extinderea rubricilor.
    (2) Cererea de autorizare in procedura normala se depune la directia regionala pentru accize si operatiuni vamale competenta. 

    Selectia practicienilor in insolventa agreati de ANAF

    Ordin nr. 1009/2007
    din 23/07/2007
    Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 543 din 09/08/2007
    privind procedurile de selectie a practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala

    Art. 1. – Agentia Nationala de Administrare Fiscala va elabora o lista a practicienilor in insolventa agreati, pe zone geografice, dupa cum urmeaza:
    a) zona I, care cuprinde judetele Alba, Sibiu si Hunedoara;
    b) zona II, care cuprinde judetele Arges si Valcea;
    c) zona III, care cuprinde judetele Bacau si Neamt;
    d) zona IV, care cuprinde judetele Bihor si Satu Mare;
    e) zona V, care cuprinde judetele Suceava si Botosani;
    f) zona VI, care cuprinde judetele Brasov si Covasna;
    g) zona VII, care cuprinde municipiul Bucuresti, judetele Calarasi, Giurgiu, Ialomita, Ilfov si Teleorman;
    h) zona VIII, care cuprinde judetele Cluj, Bistrita-Nasaud, Maramures si Salaj;
    i) zona IX, care cuprinde judetele Constanta si Tulcea;
    j) zona X, care cuprinde judetele Dolj, Gorj, Mehedinti si Olt;
    k) zona XI, care cuprinde judetele Galati, Braila si Vrancea;
    l) zona XII, care cuprinde judetele Iasi si Vaslui;
    m) zona XIII, care cuprinde judetele Mures si Harghita;
    n) zona XIV, care cuprinde judetele Prahova, Buzau si Dambovita;
    o) zona XV, care cuprinde judetele Timis, Arad si Caras-Severin.
    Art. 2. – (1) Practicienii in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala se selecteaza de Comisia de selectie a practicienilor in insolventa, denumita in continuare Comisia, desemnata prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
    (2) Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, avand in vedere urmatoarele criterii:
    a) numarul de societati in insolventa, reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului;
    b) declaratia pe propria raspundere in ceea ce priveste numarul de personal calificat afectat procedurii, inclusiv practicieni in insolventa compatibili – la aceasta declaratie va fi atasata cate o prezentare a fiecarei persoane si dovada ca are incheiat un contract de munca, de colaborare sau ca exista un raport juridic cu ofertantul, pentru fiecare persoana in parte;
    c) dotarea practicianului cu:
    – computer;
    – abonament la Buletinul Insolventei (acces pe pagina de internet sau in format hartie);
    – pagina de internet proprie;
    – acces la internet;
    – adresa de e-mail;
    – imprimanta;
    – telefon mobil;
    – telefon fix;
    – fax;
    d) experienta in colaborarea cu organele fiscale in zona pentru care si-a depus documentatia, rezultata din situatia transmisa de organele fiscale si prezentata de catre Directia generala juridica din Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in cadrul intrunirii Comisiei;
    e) gradul de acoperire a masei credale pentru toate cazurile din portofoliu;
    f) gradul de acoperire a creantelor fiscale cuprinse in masa credala pentru toate cazurile din portofoliu;
    g) numarul de cazuri in care au fost aduse sume la masa credala ca urmare a anularii actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor.
    (3) Pentru contribuabilii care au creante fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei, Comisia va efectua o selectie pentru desemnarea practicianului care va fi propus judecatorului-sindic de catre organul fiscal, avand in vedere urmatoarele criterii:
    a) onorariul lunar solicitat de practician;
    b) onorariul de succes solicitat de practician;
    c) declaratia pe propria raspundere privind numarul de personal calificat care va fi alocat pentru realizarea activitatilor legate de procedura insolventei la respectiva societate – la aceasta declaratie va fi atasata cate o prezentare a fiecarei persoane si dovada ca are incheiat un contract de munca, de colaborare sau ca exista un raport juridic cu ofertantul, pentru fiecare persoana in parte;
    d) strategia de reorganizare si/sau lichidare, cu program in timp;
    e) colaborarea cu organele fiscale, rezultata din situatia transmisa de organele fiscale si prezentata de catre Directia generala juridica din Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in cadrul intrunirii Comisiei.
    (4) Pentru contribuabilii care au creante fiscale mai mici de 10.000.000 lei, o comisie constituita prin decizie a directorului executiv, la nivelul Directiei generale a finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti sau in cadrul Directiei generale de administrare a marilor contribuabili, va efectua o selectie pentru desemnarea practicianului care va fi propus de organul fiscal, pe baza criteriilor stabilite la alin. (3). 

    Art. 3.
    – Punctajele pentru criteriile prevazute la art. 2 sunt cele cuprinse in anexa nr. 1. 

    Art. 4.
    – (1) Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali in dosarele care au ca obiect procedura insolventei vor propune judecatorului-sindic si vor vota desemnarea de administratori judiciari sau de lichidatori numai dintre cei inscrisi pe Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
    (2) Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali in dosarele care au ca obiect procedura insolventei pentru contribuabilii care au creante fiscale mai mari de 10.000.000 lei vor propune judecatorului-sindic desemnarea administratorului sau a lichidatorului selectat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala din Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
    (3) In situatia in care propunerile de desemnare a administratorului sau a lichidatorului se formuleaza de catre un alt creditor sau de debitor, in dosare care au ca obiect insolventa unor contribuabili care au creante fiscale mai mari de 10.000.000 lei, organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali pot fi de acord numai cu desemnarea administratorului sau a lichidatorului selectat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala din Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala. 

    Art. 5.
    – Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, se actualizeaza semestrial, se publica pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si va fi transmisa organelor fiscale si Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania. 

    Art. 6. – Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali in dosarele care au ca obiect procedura lichidarii reglementata de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau de Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare, vor propune judecatorului-delegat de pe langa oficiul registrului comertului desemnarea de administratori sau de lichidatori din Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala. 

    Art. 7.
    – Decizia Comisiei poate fi atacata la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta.

    CAPITOLUL II
    Selectia practicienilor in insolventa agreati de Agentia
    Nationala de Administrare Fiscala

    Art. 8. – (1) Procedura de selectie a practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala incepe prin publicarea unui anunt intr-un cotidian de circulatie nationala si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, conform modelului din anexa nr. 2.
    (2) Termenul de depunere a ofertelor si termenul de deschidere a ofertelor va fi stabilit de catre Comisie. 

    Art. 9.
    – (1) Pentru participarea la selectia organizata pentru completarea Listei practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in termenul indicat in anuntul prevazut la art. 8, ofertantii trebuie sa depuna urmatoarele documente:
    a) o adresa prin care isi manifesta interesul de a participa la selectia in vederea inscrierii in Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu precizarea zonei/zonelor pentru care isi depune oferta – va fi completat formularul cuprins in anexa nr. 3.
    b) un act justificativ eliberat de Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania din care sa rezulte calitatea de practician in insolventa a ofertantului, faptul ca nu este suspendat sau incompatibil si ca ofertantul nu a fost supus niciunei sanctiuni profesionale sau disciplinare in ultimii 3 ani anteriori declansarii procedurii de selectie;
    c) certificatul de atestare fiscala pentru ofertant, eliberat de organul fiscal competent;
    d) o copie certificata de pe polita de asigurare de raspundere profesionala a ofertantului, in vigoare;
    e) situatia societatilor in insolventa, reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului, care au fost instrumentate in ultimii 5 ani; situatia societatilor comerciale pentru care a fost finalizata procedura, intocmita potrivit anexei nr. 4a), si situatia societatilor comerciale pentru care procedura se afla in desfasurare, intocmita potrivit anexei nr. 4b);
    f) o declaratie pe propria raspundere in ceea ce priveste numarul de personal calificat afectat procedurii, inclusiv practicieni in insolventa compatibili – la aceasta declaratie va fi atasata cate o prezentare a fiecarei persoane si dovada ca are incheiat un contract de munca, de colaborare sau ca exista un raport juridic cu ofertantul, pentru fiecare persoana in parte;
    g) o declaratie pe propria raspundere privind dotarea practicianului cu:
    – computer;
    – abonament la Buletinul Insolventei (acces pe pagina de internet sau in format hartie) – se anexeaza o copie de pe actul justificativ;
    – pagina de internet propria – se anexeaza un extras de pe pagina proprie de internet;
    – acces la internet;
    – adresa de e-mail;
    – imprimanta;
    – telefon mobil;
    – telefon fix;
    – fax, completata conform anexei nr. 5.
    (2) Practicienii in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala care doresc extinderea agrearii si pentru alte zone decat cele pentru care au optat initial pot depune documentatia prevazuta la alin. (1) in cadrul procedurii de selectie care se organizeaza semestrial.
    (3) Documentatia va fi depusa in original, indosariata in dosar cu sina, in plic sigilat, toate paginile fiind numerotate, initializate si stampilate. Participantul va mentiona obligatoriu pe plic numele/denumirea, precum si adresa/sediul social. 

    Art. 10. – (1) Oferta va fi descalificata in situatia in care in documentatie nu este prezentat unul dintre urmatoarele documente:
    a) adresa prin care isi manifesta interesul de a participa la selectia in vederea alcatuirii Listei practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu precizarea zonei/zonelor pentru care isi depune oferta;
    b) actul justificativ eliberat de Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania din care sa rezulte calitatea de practician in insolventa a ofertantului, faptul ca nu este suspendat sau incompatibil si ca ofertantul nu a fost supus niciunei sanctiuni profesionale ori disciplinare in ultimii 3 ani anteriori declansarii procedurii de selectie;
    c) certificatul de atestare fiscala pentru ofertant, eliberat de organul fiscal competent, din care sa rezulte ca nu are datorii catre bugetele administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin intermediul organelor fiscale;
    d) copia certificata de pe polita de asigurare de raspundere profesionala a ofertantului, in vigoare.
    (2) Oferta va fi descalificata in situatia in care va fi depusa dupa termenul indicat in anuntul prevazut la art. 8. 

    Art. 11.
    – (1) Comisia se va intruni si va deschide ofertele la data prevazuta in anunt, in prezenta reprezentantilor Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania. Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania va desemna in acest scop 2 sau 3 reprezentanti. Ofertele care se afla in situatia prevazuta la art. 10 se descalifica de catre Comisie.
    (2) Ulterior, Comisia va analiza fiecare oferta in parte si o va puncta, in functie de criteriile si punctajele stabilite prin prezentul ordin.
    (3) Rezultatul selectiei va fi comunicat fiecarui practician care a depus documentatia, prin Directia generala juridica din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
    (4) Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala va fi publicata pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si va fi comunicata organelor fiscale, prin Directia generala juridica din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
    (5) In situatia in care dupa definitivarea listei practicianul nu isi respecta obligatiile asumate prin oferta depusa, oferta va fi reanalizata, la propunerea Directiei generale juridice din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. In acest caz, Comisia va repuncta oferta si va decide asupra pastrarii sau nu pe lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, comunicandu-i practicianului acest fapt, prin Directia generala juridica din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Decizia privind eliminarea de pe Lista practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala isi produce efectele de la data comunicarii modificarii ordinului de aprobare a listei. 

    Art. 12
    . – Procedura de selectie a practicienilor in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala se repeta semestrial.

    CAPITOLUL III
    Selectia practicienilor in insolventa pentru numire
    in dosare de insolventa

    Art. 13. – (1) Ori de cate ori se pune problema propunerii sau a agrearii numirii unui administrator judiciar sau a unui lichidator de catre organe fiscale, in cazul in care debitorul are o obligatie fiscala mai mare sau egala cu 10.000.000 lei, Comisia, la solicitarea scrisa a organului fiscal, care are calitatea de creditor fiscal, adresata Directiei generale juridice din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, va efectua o selectie pentru desemnarea practicianului.
    (2) Pentru realizarea selectiei, Directia generala juridica din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala va publica pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si intr-un cotidian de circulatie nationala o invitatie de participare. Invitatia de participare va fi comunicata Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania si filialelor Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania care se afla in zona in care se gaseste sediul social al debitoarei. Invitatia de participare va fi elaborata de Comisie, potrivit anexei nr. 6. 

    Art. 14. – (1) Pentru participarea la selectia organizata conform art. 13, practicienii in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala trebuie sa depuna o oferta care va contine onorariul lunar si onorariul de succes solicitate de practician, potrivit anexei nr. 7, si va fi insotita de urmatoarele documente:
    a) o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca ofertantul nu se afla in situatia de incompatibilitate sau conflict de interese cu debitorul la care urmeaza sa fie numit;
    b) o declaratie pe propria raspundere privind numarul de personal calificat care va fi alocat pentru realizarea activitatilor legate de procedura insolventei la respectiva societate – la aceasta declaratie va fi atasata cate o prezentare a fiecarei persoane si dovada ca are incheiat un contract de munca, de colaborare sau ca exista un raport juridic cu ofertantul, pentru fiecare persoana in parte;
    c) strategia de reorganizare si/sau lichidare, cu program in timp, a carei aplicare va fi urmarita de catre organele fiscale.
    (2) Documentatia va fi depusa in original, in plic inchis, toate paginile fiind numerotate, initializate si stampilate.
    (3) In situatia in care ofertele nu sunt depuse in plic inchis si nu contin o declaratie pe propria raspundere din care sa rezulte ca ofertantul nu se afla in situatie de incompatibilitate sau conflict de interese cu debitorul la care urmeaza sa fie numit sunt descalificate. 

    Art. 15. – (1) Comisia se va intruni si va puncta ofertele, declarand castigatoare oferta care obtine cel mai mare punctaj.
    (2) In cazul in care exista 2 ofertanti cu acelasi punctaj, va fi desemnat ofertantul care are gradul de acoperire a creantelor fiscale cuprinse in masa credala cel mai mare, pentru toate cazurile din portofoliu, solutionate.
    (3) In situatia in care nu se depune nicio oferta, se va repeta procedura. In situatia in care nici dupa a doua selectie nu se depune nicio oferta, organul fiscal va desemna un practician cu care a avut o colaborare buna din Lista de practicieni in insolventa agreati de Agentia Nationala de Administrare Fiscala pentru zona respectiva.
    Art. 16. – Organele fiscale teritoriale, pentru debitori ale caror obligatii fiscale sunt mai mici de 10.000.000 lei, vor selecta practicianul care va fi propus in conformitate cu prevederile art. 13 si 15. 

    Art. 17.
    – Anexele nr. 1-7 fac parte integranta din prezentul ordin. 

    Art. 18.
    – La data intrarii in vigoare a prezentului ordin, Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 
    697/2006 privind procedura de selectie a Listei practicienilor in insolventa agreati de Ministerul Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 751 din 4 septembrie 2006, se abroga.
    Art. 19. – Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala,

    Zilele libere cuvenite salariatilor pentru evenimente deosebite

    Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 reglementeaza, printer altele, concediile si zilele libere ce se cuvin salariatilor.

    In conformitate cu dispozitiile art. 61 din CCMUNN, salariatii au dreptul la zile libere platite pentru evenimente deosebite in familie sau pentru alte situatii, dupa cum urmeaza:

    1) casatoria salariatului – 5 zile;
    2) casatoria unui copil – 2 zile;
    3) nasterea unui copil – 5 zile + 10 zile daca a urmat un curs de puericultura;
    4) decesul sotului, copilului, parintilor, socrilor – 3 zile;
    5) decesul bunicilor, fratilor, surorilor – 1 zi;
    6) donatorii de sange – conform legii;
    7) la schimbarea locului de munca in cadrul aceleiasi unitati, cu mutarea domiciliului in alta localitate – 5 zile

    Abrogarea unor reglementari prin care sunt acordate scutiri de la plata taxelor vamale ale unor bunuri

    Lege nr. 241/2007 pentru abrogarea unor reglementari prin care sunt acordate scutiri sau exonerari de la plata taxelor vamale ale unor bunuri

    La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
    a) art. 7 din Legea nr. 95/1993 privind continuarea participarii Romaniei la construirea Combinatului minier de imbogatire a minereurilor acide cu continut de fier de la Krivoi Rog – Ucraina si asigurarea resurselor de finantare necesare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002; 

    b) alin. (2) al art. 34 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea si functionarea Corpului Pompierilor Militari, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 257 din 23 octombrie 1996, cu modificarile ulterioare; 

    c) art. 76 din Legea educatiei fizice si sportului nr. 69/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificarile si completarile ulterioare; 

    d) alin. (1) al art. 12 din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact semnificativ in economie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, cu modificarile ulterioare; 

    e) art. 16 din Legea nr. 290/2002 privind organizarea si functionarea unitatilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu-Sisesti”, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 358 din 29 mai 2002, cu modificarile si completarile ulterioare; 

    f) alin. (2) al art. 66 din Legea nr. 481/2004 privind protectia civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.094 din 24 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare; 

    g) Legea nr. 4/2006 pentru modificarea denumirii si clasificarii marfurilor din Tariful vamal de import al Romaniei si a taxelor vamale aferente acestora, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 19 ianuarie 2006; 

    h) Ordonanta Guvernului nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 213 din 31 august 1993, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 102/1994, cu modificarile si completarile ulterioare; 

    i) art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 7/1994 privind asigurarea surselor de finantare necesare pentru continuarea participarii Romaniei la construirea Combinatului de produse cu continut de nichel plus cobalt de la Las Camariocas Republica Cuba si a Termocentralei electrice de 3 x 12 MW de la Cao-Cun – Republica Populara Chineza, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 19 din 25 ianuarie 1994, aprobata prin Legea nr. 82/1995, cu modificarile si completarile ulterioare; 

    j) alin. (1) si (2) ale art. 27 din Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare; 

    k) art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 117/1999 privind adoptarea termenilor si conditiilor de participare a Romaniei la programele Comunitatii Europene in domeniul cercetarii, dezvoltarii tehnologice si demonstratiilor si la programele de cercetare si activitatile de instruire, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, cu completarile ulterioare, aprobata prin Legea nr. 92/2001; 

    l) art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 126/2000 privind continuarea realizarii Unitatii 2 din cadrul obiectivului de investitii „Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda – 5 x 700 MW”, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 430 din 2 septembrie 2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 335/2001, cu modificarile si completarile ulterioare; 

    m) art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor masuri pentru facilitarea exploatarii porturilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002;
     
    n) Ordonanta Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 615 din 29 august 2003, aprobata cu modificari prin Legea nr. 545/2003, cu modificarile si completarile ulterioare; 

    o) art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 73/1999pentru aprobarea continuarii lucrarilor si a finantarii obiectivului de investitii „Dezvoltarea si modernizarea Aeroportului International Bucuresti-Otopeni” si pentru aprobarea garantarii unui credit in favoarea Companiei Nationale „Aeroportul International Bucuresti-Otopeni” – S.A., publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobata prin Legea nr. 21/2000, cu modificarile ulterioare; 

    p) alin. (4) al art. 48 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 290/2005, cu completarile ulterioare; 

    q) art. 26 din Legea nr. 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare.

    bunurile comune SOTI

    In cazul in care un bun este achizionat in timpul casatoriei iar avansul este bun propriu al unui dintre soti, se pune problema ce se intampla cu bunul nou achizionat in caz de divort?

    Deci, daca bunul in cauza a fost cumparat dupa casatorie – nu conteaza faptul ca in contract apare doar numele unuia dintre soti pentru ca in aceasta situatie se presupune ca respectivul sot avea un mandat tacit din partea celuilalt sot in vederea achizitionarii bunului – atunci acesta este bun comun.

    Uneori notiunea de bun comun se confunda cu prezumtia de impartire a bunurilor comune in cote egale (50-50) ceea ce nu este corect.

    In conditiile in care un bun a fost dobandit in timpul casatoriei si devine astfel bun comun desi contributia unui dintre soti a fost mai mare (sau de ce nu integrala) – contributie ce poate reprezenta avans sau rate de credit, atunci, in cazul unui partaj ca urmare a divortului, instanta va trebui, pe baza probelor administrate, sa stabileasca contributia efectiva a fiecaruia dintre soti la dobandirea bunului respectiv, stabilind astfel cota parte ce revine fiecaruia.

    Ce se intampla in caz de divort cu bunul cumparat in rate?

    Bunul este comun daca data contractul de vanzare-cumparare este in timpul casatoriei. Ceea ce intereseaza de fapt este momentul transferului dreptului de proprietate si nu modalitatea de plata in sine.

    casa de avocatura coltuc a rezolvat peste 10000 de dosare de divort

    Norma privind autorizarea asiguratorilor

    Norma din 08/05/2007 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 432 din 28/06/2007. Actul a intrat in vigoare la data de 28 iunie 2007

    Art. 1. – Prezentele norme stabilesc, in temeiul prevederilor art. 5 lit. b), b1) si d) si ale art. 12 si 121 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, conditiile si documentele in baza carora Comisia de Supraveghere a Asigurarilor acorda asiguratorilor autorizatia de desfasurare a activitatii de asigurare si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca fondatorii si persoanele semnificative ale asiguratorilor.
    Art. 2. – (1) Procesul de autorizare a asiguratorilor de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor cuprinde doua etape:
    a) avizarea prealabila in vederea inregistrarii ca asigurator la oficiul registrului comertului;
    b) autorizarea functionarii ca asigurator, in conformitate cu art. 12 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
    (2) Avizarea prealabila in vederea inregistrarii ca asigurator la oficiul registrului comertului nu garanteaza obtinerea autorizatiei de functionare.

    CAPITOLUL II
    Conditiile de avizare prealabila in vederea inregistrarii
    ca asigurator la oficiul registrului comertului

    Art. 3. – (1) Denumirea unui asigurator trebuie sa contina sintagmele „asigurari”, „asigurari-reasigurari”, dupa caz, sau derivate ale acestora, in limba romana ori intr-o limba de larga circulatie.
    (2) Obiectul de activitate al asiguratorilor trebuie sa fie unic, conform prevederilor art. 12 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
    (3) Din studiul de fezabilitate trebuie sa rezulte ca resursele financiare ale asiguratorului sunt suficiente pentru desfasurarea activitatii de asigurare.
    (4) Capitalul social varsat, reprezentand o suma cel putin egala cu fondul de siguranta, trebuie sa fie depus in contul unei banci autorizate din Romania, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) lit. d) si ale art. 16 alin. (4) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.
    (5) Actul constitutiv al asiguratorului trebuie sa cuprinda numele persoanelor mentionate la art. 6 alin. (1) lit. A. Conducerea executiva a asiguratorului trebuie sa fie asigurata de minimum doua persoane sau, dupa caz, de minimum 3 persoane cu atributii decizionale, raspunzatoare pentru societate, ale caror semnaturi sunt opozabile tertilor, in conditiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
    (6) Plata taxei de autorizare trebuie sa se faca in conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale normelor si deciziilor emise in aplicarea acesteia.
    (7) Sediul social, conducerea executiva si serviciile administrative trebuie sa fie pe teritoriul Romaniei. 

    Art. 4. – Pentru a putea obtine calitatea de actionar direct si indirect al asiguratorului, fondatorii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
    a) sa nu fie actionari, asociati sau persoane semnificative ale unui broker de asigurare si/sau reasigurare, nici ale unui agent de asigurare persoana juridica;
    b) persoanele juridice sa fie legal constituite;
    c) persoanele juridice, de tipul institutiilor de credit, institutiilor financiare nebancare sau societatilor de servicii si investitii financiare, sa fie supravegheate de autoritatea competenta din Romania sau din statul de origine, inclusiv in ceea ce priveste supravegherea pe baza consolidata;
    d) persoanele fizice sa nu fi fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune in dauna avutului particular sau public, delapidare, marturie mincinoasa, dare ori luare de mita, primire de foloase necuvenite, trafic de influenta, spalare de bani, deturnare de fonduri, evaziune fiscala ori alte fapte de natura sa conduca la concluzia ca nu sunt create premisele necesare pentru asigurarea unei gestiuni sanatoase si prudente a asiguratorului. Proba se face cu cazierul judiciar, iar in cazul unei persoane fizice straine, cu un document echivalent, care sa ateste ca aceste cerinte sunt indeplinite, emis de o autoritate administrativa sau judiciara, autentificat notarial si insotit de traducerea in limba romana, legalizata la ambasada sau la consulatul Romaniei din statul ori din statele in care persoana in cauza a domiciliat cel putin 6 luni in ultimii 5 ani;
    e) sa nu fi fost declarati faliti sau sa nu fi facut parte din conducerea unei societati comerciale care, dupa incetarea activitatii sub orice forma, nu si-a respectat obligatiile fata de terti;
    f) persoanele juridice sa dispuna de o situatie financiara care sa le permita onorarea obligatiilor lor patrimoniale si care sa asigure premisele pentru sustinerea activitatii asiguratorului din surse proprii, in cazul in care situatia financiara a acestuia se deterioreaza;
    g) sumele destinate participarii la capitalul social al asiguratorului nu trebuie sa provina din imprumuturi, indiferent cu ce titlu, de la alte persoane fizice, persoane fizice autorizate, persoane juridice sau entitati fara personalitate juridica, asociatii, fundatii, uniuni sau ligi sindicale, cu exceptia sumelor puse la dispozitia unei filiale de catre societatea-mama, din sursele proprii ale acesteia;
    h) persoanele fizice trebuie sa dispuna de venituri care au caracter de continuitate si care, prin nivelul lor, sa justifice in mod corespunzator participatia la capitalul social al asiguratorului;
    i) persoanele juridice, altele decat cele mentionate la lit. c), sa functioneze de minimum 3 ani; in cazul entitatilor care au fuzionat, una dintre entitati sa aiba aceasta perioada de functionare sau, in cazul divizarii, entitatea care s-a divizat sa indeplineasca aceasta conditie. 

     

     CASA DE AVOCATURA COLTUC

    Protectia sociala acordata persoanelor disponibilizate prin concedieri colective – Legea 171/2007

    Lege nr. 171/2007 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 116/2006 privind protectia sociala acordata persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurarii si reorganizarii unor societati nationale, regii autonome, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societatilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritatilor administratiei publice locale

    Legea din 12/06/2007  a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 406 din 18/06/2007

    Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

    Articol unic. – Se aproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 116 din 21 decembrie 2006 privind protectia sociala acordata persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurarii si reorganizarii unor societati nationale, regii autonome, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societatilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritatilor administratiei publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, cu urmatoarele modificari si completari:
    1. La articolul 4 alineatul (2), litera b) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
    „b) au fost preluate de societatile rezultate in urma divizarii sau a altor forme de reorganizare a societatilor prevazute la art. 1, daca au incheiat contracte individuale de munca pe durata nedeterminata cu societatile supuse divizarii sau altor forme de reorganizare, in perioada prevazuta la alin. (1).”
    2. Dupa articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 41, cu urmatorul cuprins:
    „Art. 41. – Beneficiaza de prevederile prezentei ordonante de urgenta si persoanele care au fost disponibilizate prin concedieri colective efectuate in perioada 1 februarie 2006-31 ianuarie 2007 de societatile stabilite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societatilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritatilor administratiei publice locale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 569/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, in baza unui program de restructurare si de reorganizare aprobat de institutia publica implicata in privatizare, daca au fost preluate de aceste societati dupa data de 1 ianuarie 2005, in baza actelor normative in vigoare.”
    3. La articolul 5 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins:
    „(2) Daca restructurarea si reorganizarea ori numai restructurarea sau reorganizarea se desfasoara in etape, prevederile alin. (1) se aplica pentru concedierea colectiva efectuata in prima etapa, urmand ca pentru celelalte etape concedierea colectiva sa se efectueze in termen de 60 de zile de la data prevazuta la art. 3 alin. (3).”

     

    concedieri colective Casa de avocatura coltuc va ajuta

    Norma privind procedurile simplificate de vamuire

    Norma privind procedurile simplificate de vamuire din 21/05/2007 a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 377 din 04/06/2007

    Art. 1. – Declararea marfurilor la autoritatea vamala in vederea plasarii sub un regim vamal se poate face, prin derogare de la declararea marfurilor in procedura normala, prin utilizarea unor proceduri simplificate, dupa cum urmeaza:
    a) Procedura declaratiei incomplete – prevazuta la art. 253 alin. (1) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93 de stabilire a unor dispozitii de aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar – permite autoritatii vamale sa accepte, in cazuri temeinic justificate, o declaratie care nu este insotita de toate documentele cerute pentru plasarea sub regimul vamal respectiv; documentele care pot lipsi sunt cele necesare pentru calculul drepturilor de import sau export aferente marfurilor plasate sub regimul vamal respectiv; declarantul este obligat sa prezinte ulterior biroului vamal documentele lipsa.
    b) Procedura declaratiei simplificate – prevazuta la art. 253 alin. (2) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93 – permite in cazul operatiunilor cu caracter repetitiv ca marfurile sa fie plasate sub regimul vamal de punere in libera circulatie sau export, pe baza depunerii unei declaratii simplificate, cu conditia depunerii ulterioare a unei declaratii suplimentare cu caracter global, sub forma documentului administrativ unic.
    Prin operatiuni cu caracter repetitiv se intelege transporturile de marfa, avand acelasi destinatar si acelasi expeditor, care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
    (i) au frecventa mai mare de doua transporturi pe saptamana;
    (ii) marfa transportata se incadreaza la acelasi cod tarifar;
    (iii) tara de expeditie si tara de destinatie, precum si regimul vamal si cel tarifar aplicabile raman neschimbate.
    Declaratia simplificata are forma unui document comercial convenit cu autoritatea vamala si trebuie insotita de o cerere de plasare a marfurilor sub regim.
    c) Procedura de vamuire la domiciliu – prevazuta la art. 253 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93 – permite ca plasarea marfurilor sub regimul vamal in cauza sa se efectueze la sediul persoanei interesate sau in alte locuri desemnate sau aprobate de autoritatile vamale.
    Art. 2. – Procedurile simplificate pot fi utilizate de orice persoana juridica romana, in conditiile prezentelor norme.
    Art. 3.– (1) Autorizarea utilizarii procedurilor simplificate mentionate la art. 1 lit. b) si c) implica efectuarea in prealabil de catre autoritatea vamala a unei verificari al carei obiectiv este acela de a permite cunoasterea activitatii si organizarii interne a persoanei solicitante.
    (2) In cazul respingerii cererii de autorizare a utilizarii procedurilor simplificate de vamuire, conform art. 6 alin. (3) din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, decizia autoritatii vamale trebuie sa faca obiectul unui raspuns scris, in care se mentioneaza motivele acestei respingeri.
    Art. 4. – (1) Utilizarea procedurilor simplificate, potrivit prezentelor norme, se efectueaza cu respectarea prevederilor art. 257, ale art. 262 si ale art. 267 din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93, privind constituirea de catre titularul autorizatiei a unei garantii in favoarea biroului vamal.
    (2) Este interzisa utilizarea procedurii de vamuire la domiciliu de catre titularul autorizatiei, daca garantia constituita in favoarea biroului vamal nu acopera drepturile de import care trebuie platite. In acest caz, titularul autorizatiei este obligat sa prezinte marfurile la biroul vamal si sa aplice procedura normala de vamuire.
    (3) De asemenea, este interzisa utilizarea procedurilor simplificate, daca cuantumul taxei pe valoarea adaugata si, dupa caz, cel al accizelor nu au fost achitate sau garantate, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Art. 5. – Procedurile simplificate mentionate la art. 1 pot fi utilizate pentru plasarea marfurilor si incheierea regimurilor vamale prevazute in titlul IX „Proceduri simplificate” din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2.454/93.
    Art. 6. – (1) Titularul poate apela, in aplicarea prevederilor art. 5 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913/92, la serviciile unui comisionar in vama pentru declararea marfurilor in procedurile prevazute in prezentele norme.
    (2) Comisionarul in vama poate fi mandatat de titular sa efectueze total sau partial orice atributie specifica legata de prezentarea si declararea marfurilor in procedura simplificata.
    Art. 7. – Pentru marfurile restrictionate, astfel cum acestea sunt definite la art. 269 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, titularul este obligat sa detina toate documentele necesare operatiunii de vamuire.
    Art. 8. – Procedurile simplificate de vamuire pot fi aplicate tututor marfurilor, cu exceptia:
    a) marfurilor care, potrivit reglementarilor legale, se incadreaza in categoria produselor strategice, prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor si altor operatiuni cu produse militare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 595/2004;
    b) marfurilor care intra sub incidenta prevederilor privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, prevazute de Legea nr. 111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 552 din 27 iunie 2006;
    c) marfurilor in cazul carora verificarea indeplinirii altor conditii stabilite prin reglementari speciale impune prelevarea de catre autoritatea vamala de esantioane in vederea analizelor tehnice sau de laborator pentru fiecare operatiune;
    d) marfurilor care fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 129/2006 privind regimul de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dubla utilizare;
    e) marfurilor care intra sub incidenta masurilor din cadrul politicii agricole comune, care, in baza unor reglementari, stabilesc acordarea unor preferinte tarifare, conditionate de controlul destinatiei finale, sau acordarea unor restituiri la export.

     

    ORICE PROBLEMA DE DREPT VAMAL CASA DE AVOCATURA COLTUC

    Imprumuturile dintre asociatii societatilor comerciale

    Acordarea de imprumuturi fara dobanda de catre societatile comerciale este nelegala
    In practica, sunt extrem de multe cazuri ale unor societati comerciale care acorda diverse imprumuturi, cu sau fara dobanda, asociatilor sau chiar unor terte persoane, fizice sau juridice.
    Consideram ca acordarea de imprumuturi fara dobanda atat asociatilor, cat si tertilor constituie o practica nelegala a societatilor comerciale. 
    Astfel, societatile comerciale, fiind persoane juridice cu scop lucrativ, aptitudinea acestora de a acorda imprumuturi este circumscrisa sferei de aplicare a principiului specialitatii capacitatii de folosinta a unei persoane juridice, principiu prevazut de Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
    Mai exact, potrivit acestui principiu consacrat de art. 34 alin. 1 din Decretul 31/1954, persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea societatilor comerciale, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale in vederea efectuarii de acte de comert. 

    Astfel, din punctul de vedere al scopului generic al unei societati comerciale, rezulta in mod cert ca aceasta nu are aptitudinea de a acorda imprumuturi fara dobanda deoarece acest tip de operatiune nu poate fi calificata ca fiind un act de comert. Cu alte cuvinte, societatile comerciale nu au aptitudinea legala de a face gratuitati. 

    Prin urmare, un eventual contract de imprumut fara dobanda incheiat intre o societate comerciala in calitate de imprumutator si o terta persoana, in calitate de imprumutat, va fi lovit de nulitate absoluta, conform dispozitiilor art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, „orice act juridic care nu este facut in vederea realizarii acestui scop este nul. 

    Doar unele societati comerciale pot acorda imprumuturi cu dobanda.
    La prima vedere, s-ar putea crede ca o societate comerciala are aptitudinea de a incheia numai contract de imprumut cu dobanda deoarece numai acest tip de contract poate fi calificat ca un act de comert.
    Totusi, si acest caz trebuie circumstantiat. Astfel, din punct de vedere al scopului concret al fiecarei persoane juridice (scop stabilit prin actul constitutiv), o societate comerciala poate acorda imprumuturi numai daca are trecut in obiectul de activitate si efectuarea de activitati de creditare. 

    Inserarea in obiectul de activitate si desfasurarea unor astfel de activitati presupun indeplinirea tuturor conditiilor restrictive reglementate de unele acte normative cu aplicabilitate in domeniul activitatilor financiar-bancare. Prin urmare, inserarea in actul constitutiv a unor obiecte de activitate de acest gen poate fi realizata numai in cazul institutiilor de credit, respectiv banci, organizatii cooperatiste de credit, banci de economisire si creditare in domeniul locativ etc.
    De altfel, judecatorii delegati la oficiile Registrelor Comertului resping cererile de extindere a obiectului de activitate cu activitati din domeniul creditarii in cazul in care societatile comerciale solicitante nu sunt autorizate in prealabil de Banca Nationala a Romaniei.
    Creditarea administratorilor de catre societate este prohibita. 

    Potrivit dispozitiilor art. 144 din Legea societatilor comerciale, este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
    a) acordarea de imprumuturi administratorilor;
    b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari;
    c) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor, concomitenta ori ulterioara acordarii imprumutului;
    d) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori a oricaror altor obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;
    e) dobandirea cu titlu oneros ori plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor ori o alta prestatie personala a acestora. 

    Prevederile mai sus mentionate sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul sau sotia, rudele ori afinii pana la gradul al IV-lea, inclusiv ai administratorului. De asemenea, aceste prevederi sunt aplicabile si in ipoteza in care operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator ori detine, singura sau impreuna cu una dintre persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris. 

    Totusi, creditarea de catre societate a administratorilor acesteia nu este prohibita daca ne aflam in fata uneia dintre urmatoarele doua ipoteze:
    1. Este vorba despre operatiuni a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de euro;
    2. Daca operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevazute la alin. (1) si (2) decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.
    Precizam ca aceste prevederi legale mai sus mentionate sunt edictate doar pentru cazul societatilor comerciale pe actiuni. De asemenea, trebuie foarte bine inteles faptul ca o societate comerciala pe actiuni va putea sa acorde imprumuturi administratorilor, ca varianta de creditare, numai in conditiile in care, asa cum am mai precizat, are trecut in actul constitutiv o astfel de activitate. 

    De asemenea, atragem atentia asupra faptului ca, desi textul legal mai sus invocat se refera la administratorii societatilor pe actiuni, asta nu inseamna ca administratorii altor tipuri de societati pot fi creditati de societatile pe care le administreaza. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 272 din Legea societatilor comerciale, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societatii, care foloseste cu rea-credinta bunuri sau creditul de care se bucura societatea intr-un scop contrar intereselor acesteia sau in folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate in care are interese direct sau indirect. 

    Potrivit dispozitiilor aceluiasi articol, cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societatii care se imprumuta, sub orice forma, direct sau printr-o persoana interpusa, de la societatea pe care o administreaza, de la o societate controlata de aceasta ori de la o societate care controleaza societatea pe care el o administreaza, suma imprumutata fiind mai mare de echivalentul in lei al sumei de 5.000 de euro sau face ca una dintre aceste societati sa-i acorde vreo garantie pentru datorii proprii. 

    Nerespectarea acestei dispozitii atrage raspunderea materiala a actionarului vinovat pentru daunele produse societatii si, nu in ultimul rand, raspunderea penala conform dispozitiilor art. 275 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare.
    Consecintele neobservarii prevederilor legale mai sus mentionate sunt dintre cele mai aspre.
    Lasand la o parte raspunderea penala a persoanelor vinovate, este bine de stiut care pot fi implicatiile fiscale ale unor astfel de operatiuni. 

    Astfel, acordarea de imprumuturi fara dobanda nu va putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucat Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare, prevede, la art. 11 alin. 1, ca „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.
    Prin urmare, in ipoteza unei inspectii fiscale, organele de control fiscal vor avea deplina libertate de apreciere a situatiei fiscale reale si astfel nu vor lua in calcul existenta unei gratuitati din partea societatii, fiind total indreptatite sa solicite achitarea taxei pe valoare adaugata si a sumei suplimentare de plata a impozitului pe profit, precum si a penalitatilor si dobanzilor aferente acestor sume, conform legislatiei in vigoare. 

    De asemenea, chiar si in ipoteza unui imprumut cu dobanda pot exista consecinte negative pentru societate. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 12/1990, republicata, constituie activitati comerciale ilicite si atrag raspunderea contraventionala sau penala, dupa caz, fata de cei care le-au savarsit, actele sau faptele de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege. Reamintim ca, in cazul nostru, aceste conditii se refera la autorizarea societatii ca institutie de credit. 

    http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_8495/Imprumuturile/dintre/asociatii/societatilor/comerciale.html

    Forme ale raspunderii administratorilor societatilor comerciale

    Sediul legal al raspunderii administratorilor se gaseste in dispozitiile normative consacrate prin Legea 31/1990 privind societatile comerciale, republicata (art. 72, art. 73, art. 148, 155 si 157). De asemenea, Legea 85/2006 privind procedura insolventei publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, intrata in vigoare la data de 26 iulie 2006, contine norme speciale referitoare la angajarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere consacrate prin art. 138, 139, 141, 142

    Forme ale raspunderii administratorului Raspunderea civila a administratorului a fost clasificata in doctrina si practica de specialitate in trei categorii:
    – o raspundere ordinara (normala) fata de societate si asociati
    – o raspundere exceptionala fata de terti
    – o raspundere agravata, in caz de faliment al societatii.
    Raspunderea civila (contractuala sau delictuala) a administratorului societatii comerciale nu poate fi angajata, in principiu, fata de terti dat fiind ca Legea 31/1990 privind societatile comerciale (art. 73 alineat ultim) limiteaza actiunea in raspundere a creditorilor sociali contra administratorilor numai la ipoteza falimentului societatii, ceea ce inseamna ca, atunci cand societatea comerciala functioneaza in conditii normale, creditorii acesteia pot sa actioneze in justitie pentru valorificarea drepturilor lor de creanta doar societatea comerciala debitoare. Aceasta rezida in faptul ca administratorii, fiind organe ale societatii, angajeaza prin actele sau faptele juridice savarsite direct societatea.
    Raspunderea administratorului, in fiecare din cele trei forme, este o raspundere directa, adica pentru fapta proprie. Prin actele juridice indeplinite ca mandatar al societatii, administratorul angajeaza raspunderea civila (contractuala sau delictuala) a societatii in raporturile juridice cu tertii. Astfel ca regula este ca administratorul, indiferent ca este persoana fizica sau juridica, nu raspunde fata de terti.
    Exista insa exceptii prevazute de Legea nr. 31/1990 care, prin articolul 148, alin. 2, consacra si o ipoteza de raspundere a administratorilor pentru fapta altuia. Astfel, din analiza acestei dispozitii normative rezulta ca toti administratorii, precum si comitetul de directie raspund fata de societate pentru actele indeplinite de directori sau de personalul incadrat cand dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de indatoririle functiei lor.
    Insa aceasta ipoteza speciala de raspundere pentru fapta altuia este o raspundere numai fata de societate, iar nu si fata de asociati sau fata de terti.
    De asemenea, o alta exceptie de la aceasta regula o constituie ipoteza in care societatea se afla in procedura insolventei cand, in situatiile limi-tativ prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 a insolventei, membrii organelor din cadrul societatii sau de conducere a acesteia pot fi obligati sa suporte o parte din pasivul debitoarei aflate in faliment.

    Lege nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular

    Detectivul particular este persoana atestata in conditiile prezentei legi si care, fara sa aduca atingere dreptului la viata intima, familiala si privata ori altor drepturi si libertati fundamentale, la cererea persoanelor fizice sau juridice, desfasoara activitati specifice de investigare, referitoare la:
    a) conduita si moralitatea publica a unei persoane;
    b) date privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice potentiala partenera intr-o afacere;
    c) persoanele disparute de la domiciliu;
    d) bunurile care fac obiectul unor litigii de natura civila sau penala instrainate in scopul prejudicierii intereselor unei parti in proces;
    e) asigurarea protectiei impotriva scurgerii unor informatii din sfera vietii private sau a activitatii operatorilor economici care doresc sa pastreze confidentialitatea acestora

    2) Activitatea detectivului particular nu poate fi contrara reglementarilor legale interne sau celor internationale la care Romania este parte, sigurantei nationale, ordinii publice ori bunelor moravuri.
    (3) Informatiile obtinute in urma activitatilor desfasurate de detectivul particular sunt destinate exclusiv clientului acestuia, in conditiile prezentei legi. 

    Art. 2. – (1) Detectivul particular isi poate exercita profesia, dupa caz, in cadrul societatilor specializate sau al cabinetelor individuale de detectivi particulari, infiintate conform legislatiei comerciale si care functioneaza in baza licentei eliberate de Inspectoratul General al Politiei Romane.
    (2) Obiectul de activitate al societatilor specializate si al cabinetelor individuale de detectivi particulari este unic.
    (3) Conducatorii executivi ai societatilor specializate de detectivi particulari trebuie sa fie absolventi ai facultatii de drept sau ai unei scoli postliceale de detectivi ori sa fi indeplinit functia de politist ori lucrator in cadrul unei institutii publice cu atributii in domeniul ordinii publice sau sigurantei nationale cu grad de ofiter si sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 5 lit. c), d), e) si f).
    (4) Asociatii sau actionarii persoane fizice ai societatilor specializate de detectivi particulari, infiintate conform alin. (1), trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile prevazute de art. 5 lit. d) si e). 

    Art. 3. – (1) Detectivul particular este obligat sa pastreze secretul profesional asupra datelor si informatiilor obtinute.
    (2) Datele si informatiile prevazute la alin. (1) pot fi comunicate, la cerere, in conditiile legii, numai instantelor judecatoresti si Ministerului Public, daca acestea sunt utile pentru aflarea adevarului in cauzele penale.
    (3) In activitatea desfasurata, detectivul particular se supune legii, statutului societatii specializate sau al cabinetului individual de detectivi particulari.

    CAPITOLUL II
    Dobandirea calitatii de detectiv particular

    Art. 4. – Activitatea de detectiv particular poate fi desfasurata numai de persoanele care sunt atestate profesional. 

    Art. 5. – Poate dobandi calitatea de detectiv particular persoana care indeplineste urmatoarele conditii:
    a) are cetatenia romana sau cetatenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spatiului Economic European;
    b) poseda cel putin studii medii si este absolventa a unei scoli postliceale de detectivi sau a indeplinit functia de politist ori lucrator in cadrul unor institutii publice cu atributii in domeniul apararii, ordinii publice sau sigurantei nationale ori este absolventa a unei institutii de invatamant superior;
    c) este apta din punct de vedere medical;
    d) sa nu fi fost condamnata pentru infractiuni savarsite cu intentie;
    e) nu desfasoara o activitate care implica exercitiul autoritatii publice;
    f) a obtinut avizul inspectoratului de politie judetean sau al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti, dupa caz;
    g) a promovat examenul de atestare a calitatii de detectiv particular, conform prevederilor art. 7, ori detine un certificat de calificare in aceasta profesie sau un atestat similar eliberat in unul dintre statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European. 

    Art. 6. – Pentru sustinerea examenului de atestare a calitatii de detectiv particular, cei interesati trebuie sa depuna la inspectoratele de politie judetene sau, dupa caz, la Directia generala de politie a municipiului Bucuresti urmatoarele acte:
    a) cerere;
    b) curriculum vitae;
    c) actul de stare civila, in copie legalizata;
    d) actul de studii, in copie legalizata;
    e) actul de absolvire a unui curs de specialitate, in copie legalizata;
    f) certificate medicale si de testare psihologica, eliberate de o unitate sanitara specializata, respectiv de un laborator autorizat;
    g) certificat de cazier judiciar;
    h) declaratie din care sa rezulte ca indeplineste conditia prevazuta la art. 5 lit. e);
    i) dovada achitarii tarifului pentru sustinerea examenului de atestare a cunostintelor, stabilit in conformitate cu dispozitiile legale.
    Art. 7. – (1) Calitatea de detectiv particular se dobandeste in urma verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de lege si a examinarii candidatilor de catre o comisie instituita la nivelul inspectoratului de politie judetean, respectiv al Directiei generale de politie a municipiului Bucuresti.
    (2) Comisia prevazuta la alin. (1) se intruneste trimestrial, iar verificarea cunostintelor se face potrivit tematicii aprobate de Inspectoratul General al Politiei Romane.
    (3) Dupa promovarea examenului, detectivului particular i se elibereaza un atestat, pe baza caruia se poate asocia ori angaja la o societate licentiata sau isi poate infiinta cabinet individual pentru desfasurarea de activitati de investigare.
    (4) Persoana respinsa la examen poate depune contestatie la Inspectoratul General al Politiei Romane in termen de 3 zile, acesta avand obligatia sa o solutioneze in termen de 30 de zile de la data depunerii.
    (5) Cetatenii din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European care au calitatea de detectiv particular pot desfasura activitatile specifice acestei profesii pe teritoriul Romaniei, in conditiile prezentei legi, exclusiv in baza unei delegatii emise de societatea pe care o reprezinta, in vederea solutionarii cazului ce face necesara prezenta acestora in Romania. Cetatenii din statele membre ale Uniunii Europene si ale Spatiului Economic European fac dovada calitatii de detectiv particular cu actul care atesta in mod valabil aceasta calitate in statul de origine sau de provenienta.
    (6) Detectivii prevazuti la alin. (5) au obligatia ca inaintea desfasurarii oricaror activitati specifice si la incetarea acestora sa instiinteze organul de politie competent teritorial. 

    Art. 8. – (1) Calitatea de detectiv particular inceteaza:
    a) prin renuntare scrisa, care se depune la inspectoratul de politie judetean sau, dupa caz, la Directia generala de politie a municipiului Bucuresti;
    b) prin anularea atestatului in conditiile art. 23 alin. (2);
    c) cand persoana in cauza nu mai indeplineste conditiile prevazute la art. 5 lit. a) si c)-e).
    (2) Calitatea de detectiv particular se suspenda:
    a) cand impotriva persoanei in cauza se pune in miscare actiunea penala, pentru o infractiune savarsita cu intentie, in legatura cu activitatea sa de detectiv; in acest caz suspendarea dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei;
    b) pe timpul cat detectivul particular se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 10;
    c) in conditiile prevazute la art. 20 si art. 23 alin. (1). 

    Art. 9. – (1) Dupa promovarea examenului de atestare detectivul particular utilizeaza, in scopul dovedirii acestei calitati, legitimatia de detectiv particular.
    (2) Legitimatia de detectiv particular este nominala si nu este transmisibila. Modul de eliberare, forma si continutul legitimatiei se stabilesc prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. 

    Art. 10. – Exercitarea profesiei de detectiv particular este incompatibila cu:
    a) activitatea salarizata in cadrul altor profesii, care implica exercitiul autoritatii publice;
    b) activitati care influenteaza independenta profesiei ori contravin bunelor moravuri;
    c) exercitarea nemijlocita de fapte de comert, cu exceptia celor conforme obiectului de activitate si indeplinirii atributiilor specifice.

     

    CASA DE AVOCATURA COLTUC VA AJUTA

    Liberul acces la informatiile de interes public – Legea 544/2001

    Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, astfel cum a fost modificata prin Legea 371/2006 si Legea 380/2006, precum si Normele Metodologice /07.02.2002, reglementeaza procedura obtinerii informatiilor de inters public de catre persoanele interesate

    Procedura de solictare si obtinere a informatiilor de interes public este asemanatoare cu procedura de drept comun referitoare la contenciosul administrativ, astfel ca, cererea pentru informatii se adreseaza persoanei juridice care are la dispozitie tremen cuprinse intre 5-30 de zile(dupa caz) pentru a raspunde la solicitare sau a refuza sa raspunda. Ulterior acestor termene, perosoana interesata are la dispozitie 30 de zile pentru a depune reclamatia administrativa la institutia al carei raspuns il contesta, urmand ca in caz de nesolutionare amiabila, litigiul sa se judece la sectia de contencios administrativ a tribunalului

    Modificarea ordonantei guvernului privind organizarea si functionarea cazierului fiscal

    Lege nr. 91/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal

    1. La articolul 3, alineatele (1), (2) si (4) vor avea urmatorul cuprins:
    „Art. 3. – (1) Cazierul fiscal se organizeaza de Ministerul Finantelor Publice*) la nivel central si la nivelul unitatilor teritoriale competente. 

    (2) La nivelul Ministerului Finantelor Publice se organizeaza cazierul fiscal national, in care se tine evidenta contribuabililor de pe intregul teritoriu al Romaniei, iar la nivelul unitatilor teritoriale competente se organizeaza cazierul fiscal local, in care se tine evidenta contribuabililor care au domiciliul fiscal in raza teritoriala a acestora.
    […] 

    (4) Prin derogare de la prevederile alin. (2), la nivelul Directiei generale de administrare a marilor contribuabili se organizeaza cazierul fiscal in care se tine evidenta contribuabililor mari care intra in competenta de administrare a acestei unitati fiscale, potrivit legii.”
    ___________
    *) Conform art. 15 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2007, denumirea „Ministerul Finantelor Publice” se inlocuieste cu denumirea „Ministerul Economiei si Finantelor”.

    2. La articolul 3, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmatorul cuprins:
    „(11) Unitatile teritoriale competente sunt directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, Directia generala de administrare a marilor contribuabili, administratiile finantelor publice ale municipiilor resedinta de judet, precum si cele ale sectoarelor municipiului Bucuresti.” 

    3. La articolul 6, litera a) a alineatului (1) va avea urmatorul cuprins:
    „a) extrasele de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, transmise de instantele judecatoresti Ministerului Finantelor Publice;”. 

    4. La articolul 6, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (11) si (12), cu urmatorul cuprins:
    „(11) Dispozitivul hotararii judecatoresti definitive si irevocabile se comunica directiei generale a finantelor publice in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal persoana sanctionata, in termen de 15 zile de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti.
    (12) Organele competente sa constate faptele prevazute la art. 2 si sa aplice sanctiuni au obligatia ca, in termen de 15 zile de la ramanerea definitiva a actelor care sanctioneaza fapte care, potrivit legii, se inscriu in cazierul fiscal, neatacate in termenele prevazute de lege, sa transmita aceste acte directiei generale a finantelor publice in a carei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal persoana sanctionata.” 

    5. La articolul 8, litera a) a alineatului (1) va avea urmatorul cuprins: „a) la infiintarea societatilor comerciale, a societatilor cooperative si a cooperativelor agricole de catre asociati, actionari si reprezentantii legali desemnati;”. 

    6. La articolul 8, dupa litera c) a alineatului (1) se introduce o noua litera, litera d), cu urmatorul cuprins:
    „d) la cesiunea partilor sociale sau a actiunilor de catre asociati sau actionari.” 

    7. La articolul 8, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu urmatorul cuprins:
    „(11) Obligatia prevazuta la alin. (1) este indeplinita in situatiile prevazute la lit. a) si d) prin transmiterea, in format electronic, a informatiilor din cazierul fiscal al contribuabililor de catre Ministerul Finantelor Publice Oficiului National al Registrului Comertului, la solicitarea acestuia, in termen de 8 ore. Solicitarea cuprinde, in mod obligatoriu, urmatoarele informatii: numele si prenumele/denumirea si codul de identificare fiscala.” 

    8. La articolul 9, alineatele (3) si (4) vor avea urmatorul cuprins: „(3) Pentru eliberarea certificatului de cazier fiscal, precum si pentru transmiterea electronica a informatiilor din cazierul fiscal se percepe o taxa in suma de 5 lei.
    (4) La cerere, pentru situatii de urgenta, certificatul de cazier fiscal poate fi eliberat in maximum doua zile lucratoare, cu plata unei taxe in suma de 100 lei.” 

    9. La articolul 9, alineatul (41) se abroga.

    Categoriile de obligatii fiscale pentru care organul fiscal transmite contribuabililor, prin posta, formularele de declaratii de venit

    Ordin nr. 469/2007 privind stabilirea categoriilor de obligatii fiscale pentru care organul fiscal transmite contribuabililor, prin posta, formularele de declaratii de venit

    Art. 1. – Pentru indeplinirea obligatiei de declarare a veniturilor realizate in anul fiscal 2006, se aproba transmiterea prin posta, de catre organul fiscal catre contribuabili – persoane fizice, a unui pachet informational continand urmatoarele:
       a) doua exemplare ale formularului 200, „Declaratie speciala privind veniturile realizate”, cod 14.13.01.13;
       b) Ghidul pentru completarea si depunerea declaratiei de venit pentru anul fiscal 2006;
       c) scrisoarea adresata contribuabililor, semnata de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
       d) plicul „CR”, destinat transmiterii declaratiei de venit de catre contribuabili;
       e) plicul exterior pentru transmiterile documentelor pachetului informational catre contribuabili.
       Art. 2. – Modelele si continutul formularelor adaptate pentru trimiterea/primirea prin posta, precum si cele ale Ghidului pentru completarea si depunerea declaratiei de venit pentru anul 2006, ale scrisorii semnate de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, ale plicului „CR” destinat transmiterii declaratiilor de catre contribuabili si ale plicului exterior transmis contribuabililor sunt prezentate in anexa la prezentul ordin.
       Art. 3. – (1) Costurile postale pentru transmiterile in regim „recomandat”, precum si costurile postale pentru transmiterile returate sunt suportate de catre Ministerul Finantelor Publice – Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
       (2) Costurile postale pentru trimiterile sosite cu indicatia speciala „CR” – recomandat la unitatile fiscale destinatare de la contribuabili sunt suportate de directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, din bugetele proprii.
       Art. 4. – Anexa face parte integranta din prezentul ordin.
       Art. 5. – Directia de indrumare si asistenta a contribuabililor, Directia economica si administrativa, Directia generala a tehnologiei informatiei, precum si directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti si unitatile lor subordonate vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
       Art. 6. – Prezentul ordin va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I

    Acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea Bulgariei

    Lege nr. 9/1998 (r2) privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940

    (1) Cetatenii romani prejudiciati in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit in continuare tratat, au dreptul la compensatiile stabilite potrivit prezentei legi, in masura in care nu au primit anterior sau au primit numai partial compensatii ori despagubiri pentru bunurile imobile – constructii si terenuri – pe care le aveau in proprietate in judetele Durostor si Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum si pentru plantatii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiti.
    (2) De prevederile alin. (1) beneficiaza si cetatenii romani, mostenitori legali ai fostilor proprietari.*)
    (3) Beneficiaza de prevederile alin. (1) si cetatenii romani prejudiciati in urma imigrarii facultative sau obligatorii prevazute la art. III din tratat, din alte judete ale Bulgariei decat judetele cedate, Durostor si Caliacra.
    ___________
    *) Dispozitiile art. 1 alin. (2) au fost declarate neconstitutionale prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 312 din 19 noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, „in masura in care inlatura mostenitorii testamentari de la beneficiul acordarii compensatiilor prevazute la alin. (1) al art. 1 din aceeasi lege”.

    Art. 2. – (1) Despagubirile se acorda celor indreptatiti, sub forma unor compensatii banesti distincte pentru terenuri, pentru constructii si pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum si pentru plantatii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiti, dupa cum urmeaza:
    a) pentru fiecare hectar de teren, o suma calculata la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilita in conditiile prevazute de dispozitiile legale pentru valoarea de patrimoniu a terenurilor ce constituie capital social, sau, la cerere, actiuni la societatile comerciale cu capital integral ori majoritar de stat in judetul de domiciliu sau invecinat, fara ca totalul suprafetei de teren pentru care se acorda compensatii sa depaseasca suprafata prevazuta de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
    b) pentru fiecare locuinta – inclusiv anexele gospodaresti -, precum si pentru constructiile cu alte destinatii, o suma calculata in raport cu suprafata construita si cu materialele de constructii folosite, precum si cu vechimea constructiei; in aceasta suma este inclusa si compensatia pentru terenul aferent constructiei, respectiv terenul de sub constructie si curtea;
    c) pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, o suma calculata in raport cu suprafata cultivata si cu productia medie la hectar in anul 1940;
    d) pentru plantatii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiti, o suma calculata in raport cu suprafata acestora.
    (2) Comisia prevazuta la art. 6 va putea majora cu pana la 50% compensatia baneasca prevazuta la alin. (1) lit. a), b) si d), in raport cu valoarea deosebita a unor constructii, terenuri intravilane urbane sau rurale, plantatii de pomi fructiferi altoiti, daca o asemenea apreciere se justifica pe baza actelor prezentate de cei in cauza.
    (3) Criteriile de evaluare, modalitatile concrete de stabilire a cuantumului compensatiilor pentru terenuri agricole, terenuri intravilane, constructii si recolte, plantatii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiti se vor reglementa prin normele metodologice aprobate de Guvern, prevazute la art. 13. Criteriile de evaluare a constructiilor se vor stabili in conditiile prevazute de Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, cu modificarile ulterioare.

    Art. 3. – In cazul in care, anterior, cei indreptatiti au fost despagubiti partial, in bani sau in natura, pentru prejudiciile suferite in urma aplicarii tratatului, acestia au dreptul la compensatie, proportional, pentru prejudiciul ramas neacoperit, in limitele stabilite la art. 2.

    Art. 4. – (1) In termen de 18 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, persoanele indreptatite la compensatii, fostii proprietari sau mostenitorii acestora, vor depune in acest sens cereri insotite de acte doveditoare la comisia judeteana sau a municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii.
    (2) Daca mostenitorii fostilor proprietari domiciliaza in judete diferite, acestia vor depune cererile la comisia municipiului Bucuresti.
    (3) Persoanele prevazute la alin. (1) si (2) vor anexa la cerere o declaratie autentificata, pe propria raspundere, din care sa rezulte suprafetele de teren, constructiile si recoltele pentru care se considera indreptatite sa primeasca compensatii in conditiile prezentei legi.
    (4) In cadrul termenului prevazut la alin. (1), persoanele indreptatite pot depune cereri, neinsotite de acte, in situatia imposibilitatii temporare de a procura actele doveditoare, termenul de depunere a actelor prelungindu-se cu maximum 90 de zile de la data depunerii cererii.*)
    ___________
    *) A se vedea Legea nr. 97/2005 pentru acordarea de compensatii cetatenilor romani care n-au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din 18 aprilie 2005, si Legea nr. 348/2006 privind stabilirea unui nou termen pentru cetatenii romani care nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006.

    Art. 5. – (1) Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor si constructiilor pentru care se solicita compensatii se face cu inscrisuri.
    (2) Arhivele Nationale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, precum si alte institutii publice care detin acte referitoare la situatia persoanelor evacuate din judetele Durostor si Caliacra, ca urmare a aplicarii tratatului, sunt obligate sa elibereze celor interesati copii de pe actele solicitate.

    Art. 6.
    – (1) In termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se constituie, prin ordin al prefectului, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, cate o comisie pentru aplicarea legii, compusa din directorul general al directiei generale a finantelor publice, directorul directiei pentru agricultura si dezvoltare rurala, seful directiei judetene a Arhivelor Nationale, seful inspectoratului teritorial in constructii, un consilier juridic desemnat de prefect si un notar public desemnat de Ministerul Justitiei, la propunerea Uniunii Nationale a Notarilor Publici. Comisia va functiona in cadrul prefecturii.
    (2) Presedintele comisiei prevazute la alin. (1) este prefectul.
    (3) In termenul prevazut la alin. (1) se constituie, prin hotarare a Guvernului, comisia centrala pentru aplicarea dispozitiilor legii, care va functiona la Ministerul Finantelor Publice.**)
    (4) Comisia centrala este formata din 11 membri, dintre care: 3 reprezentanti ai Ministerului Finantelor Publice, un reprezentant al Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, un reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe, un reprezentant al Ministerului Administratiei si Internelor, un reprezentant al Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului***), un reprezentant al Ministerului Justitiei, un reprezentant al Arhivelor Nationale si 2 reprezentanti ai Asociatiei Romane a Victimelor Represiunilor Staliniste – Sectia Cadrilater (judetele Durostor si Caliacra).****)
    ___________
    **) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 286/2004 privind unele masuri referitoare la functionarea Comisiei centrale si a comisiilor judetene si a municipiului Bucuresti pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
    ***) Conform art. 15 lit. a), c), d) si g) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2007, in cuprinsul actelor normative in vigoare denumirile: „Ministerul Finantelor Publice”, „Ministerul Administratiei si Internelor”, „Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului” si „Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale” se inlocuiesc cu: „Ministerul Economiei si Finantelor”, „Ministerul Internelor si Reformei Administrative”, „Ministerul Transporturilor” si „Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale”.
    ****) A se vedea Legea nr. 97/2005 pentru acordarea de compensatii cetatenilor romani care n-au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din 18 aprilie 2005, si Legea nr. 348/2006 privind stabilirea unui nou termen pentru cetatenii romani care nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006.

    Art. 7. – (1) Comisiile judetene si a municipiului Bucuresti primesc, verifica si rezolva cererile de acordare a compensatiilor. Hotararile privind acordarea compensatiilor se dau in termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotararile se adopta cu majoritatea voturilor membrilor comisiei si se comunica comisiei centrale, spre validare, precum si solicitantului.
    (2) In termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemultumit de hotararea comisiei poate face contestatie la comisia centrala.
    (3) In termen de cel mult 60 de zile, comisia centrala va analiza contestatiile si va valida sau va invalida masurile stabilite de comisiile judetene si a municipiului Bucuresti, admitand sau respingand, dupa caz, contestatiile ce i-au fost adresate. Hotararea comisiei centrale se comunica solicitantilor si directiilor generale ale finantelor publice.
    (4) Hotararile comisiei centrale sunt supuse controlului judecatoresc, putand fi atacate, in termen de 30 de zile de la comunicare, la sectia de contencios administrativ a tribunalului in raza caruia domiciliaza solicitantul.
    (5) Hotararile pronuntate de tribunal sunt supuse recursului.
    (6) In vederea solutionarii cererilor, comisiile prevazute la art. 6 pot solicita acte si informatii oricaror institutii publice, persoane fizice si juridice.
    (7) In cazul in care compensatia este solicitata de mai multi mostenitori ai aceleiasi persoane, precum si atunci cand dupa adoptarea hotararii apar si alte persoane avand vocatie succesorala, raporturile dintre succesori privind compensatia se solutioneaza potrivit dreptului comun.

    Art. 8. – (1) Compensatiile acordate cetatenilor romani indreptatiti se suporta din bugetul de stat, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie, iar platile catre persoanele fizice se asigura de catre directiile generale ale finantelor publice in raza carora isi au domiciliul beneficiarii.
    (2) In termen de 60 de zile de la implinirea termenului prevazut la art. 4 alin. (1), in functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarare a Guvernului se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor. In cazul in care compensatiile se platesc in anul in care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de comisia centrala, iar in situatia in care se achita in anul urmator, directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica inaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior. Esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi.

    Art. 9. – (1) Pentru evaluarea terenurilor, constructiilor si a recoltelor neculese de porumb, bumbac si floareasoarelui, a plantatiilor de pomi fructiferi si/sau a pepinierelor de pomi fructiferi altoiti, comisiile judetene sau a municipiului Bucuresti desemneaza una sau mai multe comisii tehnice de specialitate, dupa caz, formate din 3 membri specialisti in expertizari de constructii si evaluatori funciari si agricoli, desemnati din cadrul institutiilor publice, al serviciilor publice deconcentrate sau al consiliilor locale.
    (2) Consiliile locale, institutiile publice si serviciile publice deconcentrate ale acestora sunt obligate sa delege, la solicitarea comisiei judetene sau a municipiului Bucuresti, specialisti pentru efectuarea rapoartelor tehnice de evaluare a despagubirilor.
    (3) Rezultatul evaluarii se consemneaza intr-un raport tehnic de evaluare semnat de toti membrii comisiei tehnice, care se inainteaza comisiei judetene sau a municipiului Bucuresti.
    (4) Comisiile tehnice de evaluare sunt obligate sa intocmeasca, sa redacteze si sa inainteze cu maxima celeritate rapoartele tehnice de evaluare.
    (5) Fiecare membru al comisiei tehnice de evaluare beneficiaza de o indemnizatie, calculata in raport cu numarul de ore aferente intocmirii fiecarui raport, stabilita in lei/ora, pe baza de deviz anexat la raportul tehnic de evaluare, aprobat de comisia judeteana sau a municipiului Bucuresti. Indemnizatia bruta orara se determina prin impartirea sumei rezultate din aplicarea cotei de 20% asupra salariului de baza brut lunar pentru functia de secretar general din ministere la numarul de ore lucratoare aferente fiecarei luni.
    (6) Indemnizatiile prevazute la alin. (5) se impoziteaza in conformitate cu reglementarile in vigoare privind impunerea veniturilor persoanelor fizice.
    (7) Indemnizatiile pentru membrii comisiilor tehnice sunt platite de Ministerul Finantelor Publice, prin directiile generale ale finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti, din sumele prevazute la capitolul „Alte actiuni” subcapitolul „Despagubiri civile, precum si cheltuieli judiciare si extrajudiciare derivate din actiuni in reprezentarea intereselor statului, potrivit dispozitiilor legale”.

    Art. 10. – Cererile adresate oricaror autoritati publice, precum si actiunile in justitie avand ca obiect acordarea compensatiilor prevazute de prezenta lege sunt scutite de orice taxe.

    Art. 11. – Dreptul la orice compensatie pentru pagube suferite in urma aplicarii tratatului se stinge prin epuizarea prevederilor prevazute de prezenta lege sau prin nesolicitarea compensatiilor in termenul prevazut la art. 4.

    Art. 12. – Activitatea comisiilor prevazute la art. 6 inceteaza la data finalizarii tuturor cererilor depuse conform art. 4.*)
    __________
    *) A se vedea Legea nr. 97/2005 pentru acordarea de compensatii cetatenilor romani care n-au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 325 din 18 aprilie 2005, si Legea nr. 348/2006 privind stabilirea unui nou termen pentru cetatenii romani care nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006.

    Art. 13. – Ministerul Finantelor Publice, impreuna cu Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Justitiei vor supune Guvernului, spre aprobare, in termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, normele metodologice**) cu privire la modul de lucru al comisiilor constituite conform art. 6, remunerarea membrilor comisiilor, gestionarea fondurilor prevazute in bugetul de stat cu destinatia de compensatii, criteriile si modalitatile de stabilire a compensatiilor, precum si modalitatile de acordare a actiunilor prevazute la art. 2 alin. (1) lit. a).
    ___________
    **) Normele metodologice au fost aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 753 din 26 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 458 din 30 noiembrie 1998, si au fost modificate si completate in mod corespunzator, potrivit prevederilor art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 172/1999, prin Hotararea Guvernului nr. 475 din 9 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 19 iunie 2000.

    Art. 14. – Prezenta lege intra in vigoare in termen de 60 de zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

     

     

    CASA DE AVOCATURA PREIA ASTFEL DE CAZURI

    Instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale

    Ordin nr. 492/2007 din 29/03/2007 privind Procedura de aplicare a prevederilor art. 65 şi 79 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 918/83 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale, cu modificarile ulterioare

    Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 234 din 04/04/2007

    Actul a intrat in vigoare la data de 04 aprilie 2007

    În temeiul prevederilor art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,
    în baza art. 65 şi 79 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 918/83 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale, cu modificările ulterioare,

    ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

    Art. 1. – Se stabileşte Procedura de aplicare a prevederilor art. 65 şi 79 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 918/83 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale, cu modificările ulterioare, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
    Art. 2. – Autoritatea vamală, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi organele fiscale teritoriale subordonate acestora vor lua măsuri pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
    Art. 3. – Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Procedura in fata CEDO

    CEDO poate fi sesizata numai dupa epuizarea cailor de recurs interne si intr-un termen de 6 luni incepand cu data hotararii interne definitive.Un alt element esential este faptul ca se ataca numai hotararile care incalca un drept fundamental al atentie mare la obiectul cererii.

    Formularele-tip ale cererii, precum si informatiile suplimentare necesare pot fi obtinute de la grefa Curtii( sau se pot descarca de pe site-ul oficial al Curtii) Curtea nu va retine o cerere daca aceasta este anonima sau este identica cu o cerere examinata anterior de Curte sau deja supusa unei instante internationale de ancheta sau de reglementare si in conditiile in care nu contine fapte noi.

    Orice stat contractant (cerere statala) sau persoana care pretinde a fi victima unei incalcari a Conventiei (cerere individuala) poate depune direct la Curtea de la Strasbourg o cerere prin care invoca o incalcare de catre un stat contractant a unuia dintre drepturile garantate prin Conventie. O nota informativa pentru reclamanti si formulare de cereri pot fi obtinute de la Grefa. 

    Procedura in fata noii Curti Europene a Drepturilor Omului este contradictorie si publica.
    Audientele, care nu se tin decat intr-un numar redus de cazuri, sunt publice, cu exceptia cazurilor cand camera/Marea Camera ia o alta decizie in situatii exceptionale. Memoriile si alte documente inaintate Grefei Curtii de catre parti sunt, in principiu, accesibile publicului. 

    Reclamantii individuali isi pot prezenta ei insisi cazul in fata Curtii, dar o reprezentare facuta de un avocat este recomandata, si, in marea majoritate a cazurilor, chiar ceruta expres, odata ce cererea a fost comunicata guvernului in cauza. Consiliul Europei a pus in practica un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care nu dispun de suficiente mijloace materiale pentru a fi reprezentati in fata Curtii de catre un avocat.

    Reclamantii individuali pot inainta ei insisi cererile, dar se recomanda sa fie reprezentati de un avocat, si chiar se cere acest lucru pentru audiente sau din momentul in care cererea a fost declarata admisibila. Consiliul Europei a elaborat un sistem de acordare a asistentei juridice pentru reclamantii care au resurse insuficiente.

    Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi scrise in una din limbile oficiale ale statelor contractante. Odata ce cererea a fost declarata admisibila, una dintre limbile oficiale ale Curtii trebuie sa fie utilizata, cu exceptia cazurilor
    cand presedintele camerei/Marii Camere va autoriza utilizarea in continuare a limbii in care s-a facut cererea.

    Procedura referitoare la admisibilitate 

    Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni, al carei presedinte numeste un raportor. Dupa o examinare prealabila a cauzei, raportorul decide daca aceasta trebuie examinata de un comitet alcatuit din trei membri sau de o camera.

    Un comitet poate, in unanimitate, sa declare o cerere inadmisibila sau sa o radieze de pe rolul Curtii cand o astfel de decizie poate fi luata fara vreo alta examinare.

    Prima faza a procedurii este in general scrisa, chiar daca uneori camera poate lua decizia de a tine o audienta publica, caz in care se vor face, de asemenea, referiri la fondul cauzei.
    Hotararile camerei referitoare la admisibilitate, care sunt luate prin majoritate de voturi, trebuie sa fie motivate si facute publice.

    Procedura referitoare la fond

    Dupa ce camera a decis sa admita cererea, ea poate invita partile sa prezinte probe suplimentare si sa depuna observatii scrise, inclusiv o eventuala cerere pentru satisfactie echitabila din partea reclamantului. Daca in faza de examinare a admisibilitatii cererii nu s-a tinut o audienta, ea poate sa decida organizarea unei audiente cu privire la fondul cauzei

    Presedintele camerei poate, in interesul unei administrari corecte a justitiei, sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant, care nu este parte la procedura, sau orice persoana interesata, alta decat reclamantul, sa depuna observatii scrise, si, in circumstante exceptionale, sa ia parte la audienta. Un stat contractant, al carui cetatean este un reclamant intr-o cauza, poate interveni de drept.

    In timpul procedurii referitoare la fond, negocierile purtate in vederea asigurarii unei reglementari amiabile pot fi purtate prin intermediul Grefierului. Negocierile sunt confidentiale.

    Hotararile

    Camerele hotarasc cu majoritate de voturi. Orice judecator care a luat parte la examinarea dosarului are dreptul sa anexeze la hotarare fie opinia sa separata concordanta sau disidenta, fie o simpla declaratie de disociere.

    Intr-un termen de trei luni de la adoptarea hotararii de catre camera, oricare dintre parti poate cere retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, daca prin aceasta se ridica o problema grava relativa la interpretarea sau la aplicarea Conventiei, ori a protocoalelor sale, sau o problema grava cu caracter general.
    O hotarare a unei camere devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau mai devreme daca partile declara ca nu au intentia de a cere retrimiterea cauzei la Marea Camera, ori in cazul in care colegiul de cinci judecatori a respins cererea de
    retrimitere in fata Marii Camere.

    Toate hotararile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele parate in cauza.

    www.coltuc.ro

    http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_8006/Procedura/in/fata/CEDO.html

    Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!