Coltuc Marius Vicentiu

Dispozitii tranzitorii si finale

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Pierderi fiscale din perioadele de scutire

Art. 37. – Orice pierdere fiscala neta care apare in perioada in care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperata din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 26. Pierderea fiscala neta este diferenta dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire si profitul impozabil total in aceeasi perioada.

Dispozitii tranzitorii

Art. 38. – (1) In cazul persoanelor juridice care au obtinut, inainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor in zona defavorizata, scutirea de impozit pe profitul aferent investitiilor noi se aplica in continuare pe perioada existentei zonei defavorizate.

(2) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investitii inainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilitati persoanelor care domiciliaza sau lucreaza in unele localitati din Muntii Apuseni si in Rezervatia Biosferei „Delta Dunarii”, republicata, cu modificarile ulterioare, si care continua investitiile conform ordonantei mentionate, beneficiaza in continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidentiate, facute cu investitiile respective, fara a depasi data de 31 decembrie 2006.

(3) Contribuabilii care isi desfasoara activitatea in zona libera pe baza de licenta si care pana la data de 1 iulie 2002 au realizat investitii in zona libera, in active corporale amortizabile utilizate in industria prelucratoare, in valoare de cel putin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit, in continuare, pana la data de 31 decembrie 2006. Dispozitiile prezentului alineat nu se mai aplica in situatia in care survin modificari in structura actionariatului contribuabilului. In intelesul prezentului alineat, modificare de actionariat in cazul societatilor cotate se considera a fi o modificare a actionariatului in proportie de mai mult de 25% din numarul actiunilor, pe parcursul unui an calendaristic.

(4) Cu exceptia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obtin venituri din activitati desfasurate pe baza de licenta intr-o zona libera au obligatia de a plati impozit pe profit in cota de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pana la data de 31 decembrie 2004.

(5) Contribuabilii care beneficiaza de facilitatile prevazute la alin. (1)-(4) nu pot beneficia de amortizarea accelerata sau de deducerea prevazuta la art. 24 alin. (12).

(6) Unitatile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002, cu modificarile ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit daca minimum 75% din sumele obtinute prin scutire se reinvestesc in vederea achizitiei de echipament tehnologic, masini, utilaje, instalatii si/sau pentru amenajarea locurilor de munca protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplica pana la data de 31 decembrie 2006.

(7) Contribuabilii direct implicati in productia de filme cinematografice, inscrisi ca atare in Registrul cinematografic, beneficiaza, pana la data de 31 decembrie 2006, de:

a) scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-parti din profitul brut reinvestit in domeniul cinematografiei;

b) reducerea impozitului pe profit in proportie de 20%, in cazul in care se creeaza noi locuri de munca si se asigura cresterea numarului scriptic de angajati, cu cel putin 10% fata de anul financiar precedent.

(8) Societatea Nationala „Nuclearelectrica” – S.A. beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit pana la data de 31 decembrie 2010, in conditiile in care profitul este utilizat exclusiv pentru finantarea lucrarilor de investitii la obiectivul Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda-Unitatea 2, potrivit legii.

(9) Societatea Comerciala „Automobile Dacia” – S.A. beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit pana la data de 31 decembrie 2006.

(10) Societatea Comerciala „Sidex” – S.A. beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit pana la data de 31 decembrie 2004.

(11) Compania Nationala „Aeroportul International Henri Coanda – Otopeni” – S.A. beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit pana la data de 31 decembrie 2006.

(12) La calculul profitului impozabil, urmatoarele venituri sunt neimpozabile pana la data de 31 decembrie 2006:

a) veniturile realizate din activitatile desfasurate pentru obiectivul Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda-Unitatea 2, pana la punerea in functiune a acestuia;

b) veniturile realizate din aplicarea unei inventii brevetate in Romania, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioada de 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data inceperii aplicarii si cuprinsi in perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;

c) veniturile realizate din practicarea apiculturii.

(13) Pentru investitiile directe cu impact semnificativ in economie, realizate pana la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii, contribuabilii pot deduce o cota suplimentara de 20% din valoarea acestora. Deducerea se calculeaza in luna in care se realizeaza investitia. In situatia in care se realizeaza pierdere fiscala, aceasta se recupereaza potrivit dispozitiilor art. 26. Pentru investitiile realizate se poate calcula amortizare accelerata, cu exceptia investitiilor in cladiri. Contribuabilii care beneficiaza de facilitatile prevazute la prezentul alineat nu pot aplica prevederile art. 24 alin. (12).

(14) Facilitatile fiscale privind impozitul pe profit din actele normative mentionate in prezentul articol, precum si cele care decurg din alte acte normative date in aplicarea acestora raman in vigoare pana la termenele si in conditiile stipulate de acestea.

Retinerea impozitului pe dividende

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Declararea si retinerea impozitului pe dividende

Art. 36. – (1) O persoana juridica romana care plateste dividende catre o persoana juridica romana are obligatia sa retina, sa declare si sa plateasca impozitul pe dividende, retinut catre bugetul de stat, astfel cum se prevede in prezentul articol.

(2) Impozitul pe dividende se stabileste prin aplicarea unei cote de impozit de 10% asupra dividendului brut platit catre o persoana juridica romana.

(3) Impozitul pe dividende care trebuie retinut se declara si se plateste la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se plateste dividendul. In cazul in care dividendele distribuite nu au fost platite pana la sfarsitul anului in care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plateste pana la data de 31 decembrie a anului respectiv.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplica in cazul dividendelor platite de o persoana juridica romana unei alte persoane juridice romane, daca beneficiarul dividendelor detine minimum 15%, respectiv 10%, incepand cu anul 2009, din titlurile de participare ale acesteia la data platii dividendelor, pe o perioada de 2 ani impliniti pana la data platii acestora. Prevederile prezentului alineat se aplica dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

(5) Cota de impozit pe dividende prevazuta la alin. (2) se aplica si asupra sumelor distribuite fondurilor deschise de investitii.

Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Plata impozitului

Art. 34. – (1) Plata impozitului se face astfel:

a) contribuabilii, societati comerciale bancare, persoane juridice romane, si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine, au obligatia de a plati impozit pe profit anual, cu plati anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflatie (decembrie fata de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborarii bugetului initial al anului pentru care se efectueaza platile anticipate. Termenul pana la care se efectueaza plata impozitului anual este termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit, prevazut la art. 35 alin. (1);

b) contribuabilii, altii decat cei prevazuti la lit. a), au obligatia de a declara si plati impozitul pe profit trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozitul, daca in prezentul articol nu se prevede altfel. Incepand cu anul 2008, acesti contribuabili urmeaza sa aplice sistemul platilor anticipate prevazut pentru contribuabilii mentionati la lit. a).

(2) In cazul asocierilor fara personalitate juridica, impozitul datorat de catre contribuabilii prevazuti la art. 13 lit. c) si e) si retinut de catre persoana juridica responsabila se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit asupra partii din profiturile asocierii, care este atribuibila fiecarui asociat. Persoana responsabila are obligatia de a declara si plati impozitul pe profit trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se distribuie rezultatul asocierii.

(3) Contribuabilii prevazuti la art. 13 lit. d) au obligatia de a declara si plati impozit pe profit trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului.

(4) Organizatiile nonprofit au obligatia de a declara si plati impozitul pe profit anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul.

(5) Contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultura si viticultura au obligatia de a declara si plati impozitul pe profit anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul.

(6) Contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. a) au obligatia de a declara si efectua trimestrial plati anticipate, in contul impozitului pe profit anual, in suma de o patrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflatie (decembrie fata de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborarii bugetului initial al anului pentru care se efectueaza platile anticipate, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se efectueaza plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza caruia se determina platile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declaratiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, fara a lua in calcul platile anticipate efectuate in acel an.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. a) nouinfiin tati, infiintati in cursul anului precedent sau care, la sfarsitul anului fiscal precedent, inregistreaza pierdere fiscala, efectueaza plati anticipate in contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectueaza plata anticipata.

(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. a), care inregistreaza pierdere contabila la sfarsitul unui trimestru, nu mai au obligatia de a efectua plata anticipata stabilita pentru acel trimestru.

(9) Declararea, regularizarea si plata impozitului pe profit aferent anului fiscal 2006, in cazul contribuabililor prevazuti la alin. (1) lit. a), se efectueaza pana la data de 31 martie 2007.

(10) Contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. b) platesc pentru ultimul trimestru o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal, urmand ca plata finala a impozitului pe profit pentru anul fiscal sa se faca pana la termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit prevazut la art. 35 alin. (1).

(11) Contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. b), care definitiveaza pana la data de 15 februarie inchiderea exercitiului financiar anterior, depun declaratia anuala de impozit pe profit si platesc impozitul pe profit aferent anului fiscal incheiat, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator.

(12) Persoanele juridice care inceteaza sa existe in cursul anului fiscal au obligatia sa depuna, prin exceptie de la prevederile art. 35 alin. (1), declaratia anuala de impozit pe profit si sa plateasca impozitul pana la data depunerii situatiilor financiare la registrul comertului.

(13) Obligatiile fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat. Impozitul pe profit datorat pentru anul 2006 de catre regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene, precum si de catre societatile comerciale in care consiliile locale si/sau judetene sunt actionari majoritari se declara, se regularizeaza si se plateste la bugetele locale respective, pana la data de 31 martie 2007. Dobanzile/majorarile de intarziere si amenzile inregistrate de catre regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene, precum si de catre societatile comerciale in care consiliile locale si/sau judetene sunt actionari majoritari se datoreaza si se platesc potrivit legii.

(14) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a), indicele de inflatie necesar pentru actualizarea platilor anticipate se comunica, prin ordin al ministrului finantelor publice, pana la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectueaza platile anticipate.

Depunerea declaratiilor de impozit pe profit

Art. 35. – (1) Contribuabilii au obligatia sa depuna o declaratie anuala de impozit pe profit pana la data de 15 aprilie inclusiv a anului urmator.

(2) O data cu declaratia de impozit pe profit anuala, contribuabilii au obligatia sa depuna si o declaratie privind platile si angajamentele de plata catre persoanele nerezidente, care cuprinde scopul si suma fiecarei plati, numele si adresa beneficiarului. Nu se cuprind in aceasta declaratie sumele angajate sau platite pentru bunurile importate sau pentru transportul international.

(3) Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitului pe profit.

Aspecte fiscale internationale

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Veniturile unui sediu permanent

Art. 29. – (1) Persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania au obligatia de a plati impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.

(2) Profitul impozabil se determina in conformitate cu regulile stabilite in cap. II al prezentului titlu, in urmatoarele conditii:

a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ in veniturile impozabile;

b) numai cheltuielile efectuate in scopul obtinerii acestor venituri se includ in cheltuielile deductibile.

(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determina prin tratarea acestuia ca persoana separata si prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea pretului de piata al unui transfer facut intre persoana juridica straina si sediul sau permanent. Atunci cand sediul permanent nu detine o factura pentru cheltuielile alocate lui de catre sediul sau principal, celelalte documente justificative trebuie sa includa dovezi privind suportarea efectiva a costurilor si alocarea rezonabila a acestor costuri catre sediul permanent utilizand regulile preturilor de transfer.

(4) Inainte de a desfasura activitate printr-un sediu permanent in Romania, reprezentantul legal al persoanei juridice straine prevazute la alin. (1) trebuie sa inregistreze sediul permanent la autoritatea fiscala competenta.

Venituri obtinute de persoanele juridice straine din proprietati imobiliare si din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare

Art. 30. – (1) Persoanele juridice straine care obtin venituri din proprietati imobiliare situate in Romania sau din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana au obligatia de a plati impozit pe profit pentru profitul impozabil aferent acestor venituri.

(2) Veniturile din proprietatile imobiliare situate in Romania includ urmatoarele:

a) veniturile din inchirierea sau cedarea folosintei proprietatii imobiliare situate in Romania;

b) castigul din vanzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricaror drepturi legate de proprietatea imobiliara situata in Romania;

c) castigul din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica, daca minimum 50% din valoarea mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietati imobiliare situate in Romania;

d) veniturile obtinute din exploatarea resurselor naturale situate in Romania, inclusiv castigul din vanzarea-cesionarea oricarui drept aferent acestor resurse naturale.

(3) Orice persoana juridica straina care obtine venituri dintr-o proprietate imobiliara situata in Romania sau din vanzarea-cesionarea titlurilor de participare detinute la o persoana juridica romana are obligatia de a plati impozit pe profit, potrivit art. 34, si de a depune declaratii de impozit pe profit, potrivit art. 35. Orice persoana juridica straina poate desemna un reprezentant fiscal pentru a indeplini aceste obligatii.

(4) Orice persoana juridica romana sau persoana juridica straina cu sediul permanent in Romania, care plateste veniturile prevazute la alin. (1), catre o persoana juridica straina, are obligatia de a retine impozitul calculat din veniturile platite si de a vira impozitul retinut la bugetul de stat.

(5) Abrogat.

(6) Prevederile art. 119 se aplica oricarei persoane care are obligatia sa retina impozit, in conformitate cu prezentul articol.

Credit fiscal

Art. 31. – (1) Daca o persoana juridica romana obtine venituri dintr-un stat strain prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu retinere la sursa si veniturile sunt impozitate atat in Romania cat si in statul strain, atunci impozitul platit catre statul strain, fie direct, fie indirect prin retinerea si virarea de o alta persoana, se deduce din impozitul pe profit ce se determina potrivit prevederilor prezentului titlu.

(2) Deducerea pentru impozitele platite catre un stat strain intr-un an fiscal nu poate depasi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit prevazute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obtinut in statul strain, determinat in conformitate cu regulile prevazute in prezentul titlu sau la venitul obtinut din statul strain.

(3) Impozitul platit unui stat strain este dedus, numai daca persoana juridica romana prezinta documentatia corespunzatoare, conform prevederilor legale, din care sa rezulte faptul ca impozitul a fost platit statului strain.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

Pierderi fiscale externe

Art. 32. – (1) Orice pierdere realizata printr-un sediu permanent din strainatate este deductibila doar din veniturile obtinute din strainatate.

(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strainatate se deduc numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursa de venit. Pierderile neacoperite se reporteaza si se recupereaza in urmatorii 5 ani fiscali consecutivi.

Asocieri fara personalitate juridica

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 28. – (1) In cazul unei asocieri fara personalitate juridica, veniturile si cheltuielile inregistrate se atribuie fiecarui asociat, corespunzator cotei de participare in asociere.

(2) Orice asociere fara personalitate juridica dintre persoane juridice straine, care isi desfasoara activitatea in Romania, trebuie sa desemneze una din parti care sa indeplineasca obligatiile ce ii revin fiecarui asociat potrivit prezentului titlu. Persoana desemnata este responsabila pentru:

a) inregistrarea asocierii la autoritatea fiscala competenta, inainte ca aceasta sa inceapa sa desfasoare activitate;

b) conducerea evidentelor contabile ale asocierii;

c) plata impozitului in numele asociatilor, conform art. 34 alin. (1);

d) depunerea unei declaratii fiscale trimestriale la autoritatea fiscala competenta, care sa contina informatii cu privire la partea din veniturile si cheltuielile asocierii care este atribuibila fiecarui asociat, precum si impozitul care a fost platit la buget in numele fiecarui asociat;

e) furnizarea de informatii in scris, catre fiecare asociat, cu privire la partea din veniturile si cheltuielile asocierii care ii este atribuibila acestuia, precum si la impozitul care a fost platit la buget in numele acestui asociat.

(3) Intr-o asociere fara personalitate juridica intre doua sau mai multe persoane juridice romane, veniturile si cheltuielile inregistrate se atribuie fiecarui asociat, corespunzator cotei de participare din asociere.

(4) Intr-o asociere fara personalitate juridica cu o persoana juridica straina si/sau cu persoane fizice nerezidente, precum si cu persoane fizice romane, persoana juridica romana trebuie sa indeplineasca obligatiile ce ii revin fiecarui asociat, potrivit prezentului titlu.

Regimul fiscal comun care se aplica fuziunilor, divizarilor, divizarilor partiale, transferurilor de active si schimburilor de actiuni intre societatile din diferite state membre ale Uniunii Europene

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 27¹. – (1) Prevederile prezentului articol se aplica dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

(2) Prevederile prezentului articol se aplica operatiunilor de fuziune, divizare, divizare partiala, transferurilor de active si schimburilor de actiuni in care sunt implicate societati din doua sau mai multe state membre.

(3) In sensul prezentului articol, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

1. fuziune – operatiunea prin care:

a) una sau mai multe societati, in momentul si ca efect al dizolvarii fara lichidare, isi transfera totalitatea activelor si pasivelor catre o alta societate existenta, in schimbul emiterii catre participantii lor a titlurilor de participare reprezentand capitalul celeilalte societati si, daca este cazul, al platii in numerar a maximum 10% din valoarea nominala ori, in absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;

b) doua sau mai multe societati, in momentul si ca efect al dizolvarii fara lichidare, isi transfera totalitatea activelor si pasivelor unei alte societati care se infiinteaza, in schimbul emiterii catre participantii lor a unor titluri de participare reprezentand capitalul noii societati si, daca este cazul, a platii in numerar a maximum 10% din valoarea nominala ori, in absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor respective;

c) o societate, in momentul dizolvarii fara lichidare, isi transfera totalitatea activelor si pasivelor catre societatea care detine toate titlurile de participare ce reprezinta capitalul sau;

2. divizare – operatiunea prin care o societate, in momentul si ca efect al dizolvarii fara lichidare, isi transfera totalitatea activelor si pasivelor catre doua sau mai multe societati existente ori nou-infiintate, in schimbul emiterii catre participantii sai, pe baza de proportionalitate, de titluri de participare reprezentand capitalul societatilor beneficiare si, daca este cazul, a sumei in numerar de maximum 10% din valoarea nominala sau, in absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;

3. divizare partiala – operatiunea prin care o societate transfera, fara a fi dizolvata, una sau mai multe ramuri de activitate, catre una sau mai multe societati existente ori nouinfiin tate, lasand cel putin o ramura de activitate in compania cedenta, in schimbul emiterii catre participantii sai, pe baza de proportionalitate, titlurile de participare reprezentand capitalul societatilor beneficiare si, daca este cazul, a sumei in numerar de maximum 10% din valoarea nominala sau, in absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor;

4. active si pasive transferate – activele si pasivele societatii cedente care, in urma fuziunii, divizarii sau divizarii partiale, sunt integrate unui sediu permanent al societatii beneficiare, situat in statul membru al societatii cedente, si care contribuie la generarea profiturilor sau pierderilor luate in calcul la stabilirea bazei de impozitare;

5. transfer de active – operatiunea prin care o societate transfera, fara a fi dizolvata, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale activitatii sale catre alta societate, in schimbul transferarii titlurilor de participare reprezentand capitalul societatii beneficiare;

6. schimb de actiuni – operatiunea prin care o societate dobandeste o participatie in capitalul altei societati in asa fel incat dobandeste majoritatea drepturilor de vot sau majoritatea titlurilor de participare in societatea respectiva, in schimbul emiterii catre participantii acesteia din urma, in schimbul titlurilor lor, a titlurilor reprezentand capitalul societatii initiale si, daca este cazul, a sumei in numerar de maximum 10% din valoarea nominala sau, in absenta valorii nominale, a valorii nominale contabile echivalente a titlurilor emise ca valoare de schimb;

7. societate cedenta – societatea care isi transfera activele si pasivele ori care transfera totalitatea sau una ori mai multe dintre ramurile activitatii sale;

8. societate beneficiara – societatea care primeste activele si pasivele sau totalitatea ori una sau mai multe dintre ramurile de activitate ale societatii cedente;

9. societate achizitionata – societatea in care alta societate detine o participatie, in urma unui schimb de titluri de participare;

10. societate achizitoare – societatea care achizitioneaza o participatie, din actiunile unei societati, in urma unui schimb de titluri de participare;

11. ramura de activitate – totalitatea activului si pasivului unei diviziuni dintr-o societate care, din punct de vedere organizatoric, constituie o activitate independenta, adica o entitate capabila sa functioneze prin propriile mijloace;

12. societate dintr-un stat membru – orice societate care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) are una dintre formele de organizare prezentate in anexa care face parte integranta din prezentul titlu;

b) in conformitate cu legislatia fiscala a statului membru, este considerata ca avandu-si sediul fiscal in statul membru si, in temeiul conventiei incheiate cu un stat tert privind evitarea dublei impuneri, nu se considera ca are sediul fiscal in afara Uniunii Europene;

c) plateste impozit pe profit sau un impozit similar impozitului pe profit, fara posibilitatea unei optiuni ori exceptari.

(4) Operatiunile de fuziune sau de divizare nu sunt transferuri impozabile pentru diferenta dintre pretul de piata al elementelor din activ si pasiv transferate si valoarea lor fiscala.

(5) Dispozitiile alin. (4) se aplica numai daca compania beneficiara calculeaza amortizarea si orice castig sau pierdere, aferente activelor si pasivelor transferate, in concordanta cu dispozitiile care ar fi fost aplicate companiei cedente daca fuziunea, divizarea sau divizarea partiala nu ar fi avut loc.

(6) In cazul in care provizioanele sau rezervele constituite au fost anterior deduse din baza impozabila de catre societatea cedenta si nu provin de la sediile permanente din strainatate, aceste provizioane sau rezerve pot fi preluate, in aceleasi conditii de deducere, de catre sediul permanent al societatii beneficiare situat in Romania, societatea beneficiara asumandu-si astfel drepturile si obligatiile societatii cedente.

(7) Referitor la operatiunile mentionate la alin. (2), in situatia in care societatea cedenta inregistreaza pierdere fiscala, determinata potrivit prezentului titlu, aceasta nu se recupereaza de catre sediul permanent al societatii beneficiare situat in Romania.

(8) Atunci cand o societate beneficiara detine o participatie la capitalul societatii cedente, veniturile societatii beneficiare provenite din anularea participatiei sale nu se impoziteaza in cazul in care participatia societatii beneficiare la capitalul societatii cedente este mai mare de 15%, respectiv 10%, incepand cu data de 1 ianuarie 2009.

(9) In cazul schimbului de actiuni se aplica urmatoarele:

a) atribuirea, in cazul fuziunii, divizarii sau al unui schimb de actiuni, a titlurilor de participare reprezentand capitalul societatii beneficiare ori achizitoare unui participant al societatii cedente sau achizitionate, in schimbul unor titluri reprezentand capitalul acestei societati, nu reprezinta transferuri impozabile potrivit prezentului titlu si titlului III;

b) atribuirea, in cazul divizarii partiale, a titlurilor de participare ale societatii cedente, reprezentand capitalul societatii beneficiare, nu reprezinta transferuri impozabile potrivit prezentului titlu si titlului III;

c) dispozitiile lit. a) se aplica numai daca actionarul nu atribuie titlurilor de participare primite o valoare fiscala mai mare decat valoarea pe care acestea o aveau inainte de fuziune, divizare sau schimb de actiuni;

d) dispozitiile lit. b) se aplica numai daca actionarul nu atribuie titlurilor de participare primite si celor detinute in compania cedenta o valoare fiscala mai mare decat valoarea titlurilor detinute la societatea cedenta inainte de divizarea partiala;

e) profitul sau venitul provenit din cesionarea ulterioara a titlurilor de participare se impoziteaza potrivit prevederilor prezentului titlu sau ale titlului III, dupa caz;

f) expresia valoare fiscala reprezinta valoarea ce este utilizata pentru calcularea veniturilor sau pierderilor, in scopul determinarii venitului impozabil ori aportului de capital al unui participant al societatii;

(10) Dispozitiile alin. (4)-(9) se aplica si transferului de active.

(11) Prevederile prezentului articol nu se aplica atunci cand fuziunea, divizarea, divizarea partiala, transferul de active sau schimbul de actiuni:

a) are ca obiectiv principal sau ca unul dintre principalele obiective frauda si evaziunea fiscala. Faptul ca una dintre operatiunile prevazute la alin. (2) nu este indeplinita din motive economice valabile, cum ar fi restructurarea sau rationalizarea activitatilor societatilor participante la operatiune, poate constitui o prezumtie ca operatiunea are ca obiectiv principal sau ca unul dintre obiectivele principale frauda si evaziunea fiscala;

b) are drept efect faptul ca o societate, implicata sau nu in operatiune, nu mai indeplineste conditiile necesare reprezentarii angajatilor in organele de conducere ale societatii, in conformitate cu acordurile in vigoare inainte de operatiunea respectiva. Aceasta prevedere se aplica in masura in care in societatile la care face referire prezentul articol nu se aplica dispozitiile comunitare care contin norme echivalente privind reprezentarea angajatilor in organele de conducere ale societatii.

(12) Dispozitiile prezentului articol transpun prevederile Directivei 90/434/CEE privind impunerea fuziunilor, divizarilor si transferului activelor si schimburilor de valori mobiliare intre companii ale unor state membre diferite, amendata prin Directiva 2005/19/CE.

Reorganizari, lichidari si alte transferuri de active si titluri de participare

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 27. – (1) In cazul contributiilor cu active la capitalul unei persoane juridice in schimbul unor titluri de participare la aceasta persoana juridica se aplica urmatoarele reguli:

a) contributiile nu sunt transferuri impozabile in intelesul prevederilor prezentului titlu si al prevederilor titlului III;

b) valoarea fiscala a activelor primite de persoana juridica este egala cu valoarea fiscala a acelor active la persoana care contribuie cu activul;

c) valoarea fiscala a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu activele este egala cu valoarea fiscala a activelor aduse drept contributie de catre persoana respectiva.

(2) Distribuirea de active de catre o persoana juridica romana catre participantii sai, fie sub forma de dividend, fie ca urmare a operatiunii de lichidare, se trateaza ca transfer impozabil, exceptandu-se cazurile prevazute la alin. (3).

(3) Prevederile prezentului articol se aplica urmatoarelor operatiuni de reorganizare, daca acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscala sau evitarea platii impozitelor:

a) fuziunea intre doua sau mai multe persoane juridice romane, in cazul in care participantii la oricare persoana juridica care fuzioneaza primesc titluri de participare la persoana juridica succesoare;

b) divizarea unei persoane juridice romane in doua sau mai multe persoane juridice romane, in cazul in care participantii la persoana juridica initiala beneficiaza de o distribuire proportionala a titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;

c) achizitionarea de catre o persoana juridica romana a tuturor activelor si pafsivelor apartinand uneia sau mai multor activitati economice ale altei persoane juridice romane, numai in schimbul unor titluri de participare;

d) achizitionarea de catre o persoana juridica romana a minimum 50% din titlurile de participare la alta persoana juridica romana, in schimbul unor titluri de participare la persoana juridica achizitoare si, daca este cazul, a unei plati in numerar care nu depaseste 10% din valoarea nominala a titlurilor de participare emise in schimb.

(4) In cazul operatiunilor de reorganizare prevazute la alin. (3) se aplica urmatoarele reguli:

a) transferul activelor si pasivelor nu se trateaza ca un transfer impozabil in intelesul prezentului titlu;

b) schimbul unor titluri de participare detinute la o persoana juridica romana cu titluri de participare la o alta persoana juridica romana nu se trateaza ca transfer impozabil in intelesul prezentului titlu si al titlului III;

c) distribuirea de titluri de participare in legatura cu divizarea unei persoane juridice romane nu se trateaza ca dividend;

d) valoarea fiscala a unui activ sau pasiv, asa cum este prevazut la lit. a), este egala, pentru persoana care primeste un astfel de activ, cu valoarea fiscala pe care respectivul activ a avut-o la persoana care l-a transferat;

e) amortizarea fiscala pentru orice activ prevazut la lit. a) se determina in continuare in conformitate cu regulile prevazute la art. 24, care s-ar fi aplicat de persoana care a transferat activul, daca transferul nu ar fi avut loc;

f) transferul unui provizion sau al unei rezerve nu se considera o reducere sau anulare a provizionului sau rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), daca un alt contribuabil le preia si le mentine la valoarea avuta inainte de transfer;

g) valoarea fiscala a titlurilor de participare prevazute la lit. b), care sunt primite de o persoana, trebuie sa fie egala cu valoarea fiscala a titlurilor de participare care sunt transferate de catre aceasta persoana;

h) valoarea fiscala a titlurilor de participare prevazute la lit. c), care au fost detinute inainte de a fi distribuite, se aloca intre aceste titluri de participare si titlurile de participare distribuite, proportional cu pretul de piata al titlurilor de participare, imediat dupa distribuire.

(5) Daca o persoana juridica romana detine minimum 15%, respectiv 10%, incepand cu anul 2009, din titlurile de participare la o alta persoana juridica romana care transfera active si pasive catre prima persoana juridica, printr-o operatiune prevazuta la alin. (3), anularea acestor titluri de participare nu se considera transfer impozabil.

(6) Abrogat.

(7) In intelesul prezentului articol, valoarea fiscala a unui activ, a unui pasiv sau a unui titlu de participare este valoarea utilizata pentru calculul amortizarii si al castigului sau pierderii, in intelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit.

Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 21. – (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.

(2) Sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri si:

a) cheltuielile cu achizitionarea ambalajelor, pe durata de viata stabilita de catre contribuabil;

b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protectia muncii si cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;

c) cheltuielile reprezentand contributiile pentru asigurarea de accidente de munca si boli profesionale, potrivit legii, si cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

d) cheltuielile de reclama si publicitate efectuate in scopul popularizarii firmei, produselor sau serviciilor, in baza unui contract scris, precum si costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ in categoria cheltuielilor de reclama si publicitate si bunurile care se acorda in cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru incercarea produselor si demonstratii la punctele de vanzare, precum si alte bunuri si servicii acordate cu scopul stimularii vanzarilor;

e) cheltuielile de transport si cazare in tara si in strainatate, efectuate de catre salariati si administratori;

f) contributia la rezerva mutuala de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

g) taxele de inscriere, cotizatiile si contributiile obligatorii, reglementate de actele normative in vigoare, precum si contributiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de munca;

h) cheltuielile pentru formarea si perfectionarea profesionala a personalului angajat;

i) cheltuielile pentru marketing, studiul pietei, promovarea pe pietele existente sau noi, participarea la targuri si expozitii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

j) cheltuielile de cercetare, precum si cheltuielile de dezvoltare care nu indeplinesc conditiile de a fi recunoscute ca imobilizari necorporale din punct de vedere contabil;

k) cheltuielile pentru perfectionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, intretinerea si perfectionarea sistemelor de management al calitatii, obtinerea atestarii conform cu standardele de calitate;

l) cheltuielile pentru protejarea mediului si conservarea resurselor;

m) taxele de inscriere, cotizatiile si contributiile datorate catre camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si organizatiile patronale;

n) pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor neincasate, in urmatoarele cazuri:

1. procedura de faliment a debitorilor a fost inchisa pe baza hotararii judecatoresti;

2. debitorul a decedat si creanta nu poate fi recuperata de la mostenitori;

3. debitorul este dizolvat, in cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, sau lichidat, fara succesor;

4. debitorul inregistreaza dificultati financiare majore care ii afecteaza intreg patrimoniul.

(3) Urmatoarele cheltuieli au deductibilitate limitata:

a) cheltuielile de protocol in limita unei cote de 2% aplicata asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decat cheltuielile de protocol si cheltuielile cu impozitul pe profit;

b) suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor pentru deplasari in Romania si in strainatate, in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

c) cheltuielile sociale, în limita unei cote de pana la 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare. Intra sub incidenta acestei limite, cu prioritate, ajutoarele pentru nastere, ajutoarele pentru inmormantare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile si protezele, precum si cheltuielile pentru functionarea corespunzatoare a unor activitati sau unitati aflate in administrarea contribuabililor; gradinite, crese, servicii de sanatate acordate in cazul bolilor profesionale si al accidentelor de munca pana la internarea intr-o unitate sanitara, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, camine de nefamilisti, precum si pentru scolile pe care le au sub patronaj. In cadrul acestei limite, pot fi deduse si cheltuielile reprezentand: tichete de cresa acordate de angajator in conformitate cu legislatia in vigoare, cadouri in bani sau in natura oferite copiilor minori si salariatilor, cadouri in bani sau in natura acordate salariatelor, costul prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul, pentru salariatii proprii si pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariatii care au suferit pierderi in gospodarie si contributia la fondurile de interventie ale asociatiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din scoli si centre de plasament;

d) perisabilitatile, in limitele stabilite de organele de specialitate ale administratiei centrale, impreuna cu institutiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finantelor Publice;

e) cheltuielile reprezentand tichetele de masa acordate de angajatori, potrivit legii;

f) Abrogat.

g) cheltuielile cu provizioane si rezerve, in limita prevazuta la art. 22;

h) cheltuielile cu dobanda si diferentele de curs valutar, in limita prevazuta la art. 23;

i) amortizarea, in limita prevazuta la art. 24;

j) cheltuielile efectuate, in numele unui angajat, la schemele de pensii facultative, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 200 euro intr-un an fiscal pentru fiecare participant;

k) cheltuielile cu primele de asigurare voluntara de sanatate, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 200 euro intr-un an fiscal pentru fiecare participant;

l) cheltuielile pentru functionarea, intretinerea si repararea locuintelor de serviciu situate in localitatea unde se afla sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile in limita corespunzatoare suprafetelor construite prevazute de legea locuintei, care se majoreaza din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferenta nedeductibila trebuie recuperata de la beneficiari, respectiv chiriasi/locatari;

m) cheltuielile de functionare, intretinere si reparatii aferente unui sediu aflat in locuinta proprietate personala a unei persoane fizice, folosita si in scop personal, deductibile in limita corespunzatoare suprafetelor puse la dispozitia societatii in baza contractelor incheiate intre parti, in acest scop;

n) cheltuielile de functionare, intretinere si reparatii aferente autoturismelor folosite de angajatii cu functii de conducere si de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecarei persoane fizice cu astfel de atributii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.

(4) Urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentand diferente din anii precedenti sau din anul curent, precum si impozitele pe profit sau pe venit platite in strainatate. Sunt nedeductibile si cheltuielile cu impozitele neretinute la sursa in numele persoanelor fizice si juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din Romania;

b) dobanzile/majorarile de intarziere, amenzile, confiscarile si penalitatile de intarziere datorate catre autoritatile romane, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobanzile, penalitatile sau majorarile datorate catre autoritati straine ori in cadrul contractelor economice incheiate cu persoane nerezidente si/sau autoritati straine sunt cheltuieli nedeductibile, cu exceptia majorarilor al caror regim este reglementat prin conventiile de evitare a dublei impuneri.

c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum si taxa pe valoarea adaugata aferenta, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VI. Nu intra sub incidenta acestor prevederi stocurile si mijloacele fixe amortizabile, distruse ca urmare a unor calamitati naturale sau a altor cauze de forta majora, in conditiile stabilite prin norme;

d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor acordate salariatilor sub forma unor avantaje in natura, daca valoarea acestora nu a fost impozitata prin retinere la sursa;

e) cheltuielile facute in favoarea actionarilor sau asociatilor, altele decat cele generate de plati pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la pretul de piata pentru aceste bunuri sau servicii;

f) cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, dupa caz, potrivit normelor;

g) cheltuielile inregistrate de societatile agricole, constituite in baza legii, pentru dreptul de folosinta al terenului agricol adus de membrii asociati, peste cota de distributie din productia realizata din folosinta acestuia, prevazuta in contractul de societate sau asociere;

h) cheltuielile determinate de diferentele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se detin participatii, precum si de diferentele nefavorabile de valoare aferente obligatiunilor emise pe termen lung, cu exceptia celor determinate de vanzarea-cesionarea acestora;

i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu exceptia celor prevazute la art. 20 lit. d);

j) cheltuielile cu contributiile platite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

k) cheltuielile cu primele de asigurare platite de angajator, in numele angajatului, care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III;

l) alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu exceptia prevederilor titlului III;

m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestarii acestora in scopul activitatilor desfasurate si pentru care nu sunt incheiate contracte;

n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum si cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu exceptia celor care privesc bunurile reprezentand garantie bancara pentru creditele utilizate in desfasurarea activitatii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate in cadrul unor contracte de inchiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

o) pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, pentru partea neacoperita de provizion, potrivit art. 22, precum si pierderile inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor incerte sau in litigiu, neincasate, in alte situatii decat cele prevazute la art. 21 alin. (2) lit. n). In aceasta situatie, contribuabilii care scot din evidenta clientii neincasati sunt obligati sa comunice in scris acestora scoaterea din evidenta a creantelor respective, in vederea recalcularii profitului impozabil la persoana debitoare, dupa caz;

p) cheltuielile de sponsorizare si/sau mecenat si cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectueaza sponsorizari si/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificarile ulterioare, si ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cei care acorda burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, daca totalul acestor cheltuieli indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

1. este in limita a 30/00 din cifra de afaceri;

2. nu depaseste mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

In limitele respective se incadreaza si cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public, in scopul constructiei de localuri, al dotarilor, achizitiilor de tehnologie a informatiei si de documente specifice, finantarii programelor de formare continua a bibliotecarilor, schimburilor de specialisti, a burselor de specializare, a participarii la congrese internationale;

r) cheltuielile inregistrate in evidenta contabila, care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv al carui certificat de inregistrare fiscala a fost suspendat in baza ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

s) cheltuielile cu taxele si cotizatiile catre organizatiile neguvernamentale sau asociatiile profesionale care au legatura cu activitatea desfasurata de contribuabili si care depasesc echivalentul in lei a 4.000 euro anual, altele decat cele prevazute la alin. (2) lit. g) si m).

(5) Regia Autonoma „Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat” deduce la calculul profitului impozabil urmatoarele cheltuieli:

a) cheltuielile reprezentand diferenta dintre sumele cuvenite pe baza de contract de prestari de servicii cu Senatul, Camera Deputatilor, Administratia Prezidentiala, Guvernul Romaniei si Curtea Constitutionala pentru plata activitatii de reprezentare si protocol si cheltuielile inregistrate efectiv de regie;

b) cheltuielile efectuate, in conditiile legii, pentru asigurarea administrarii, pastrarii integritatii si protejarii imobilului „Palat Elisabeta” din domeniul public al statului;

c) cheltuielile aferente producerii si emiterii permiselor de sedere temporara/permanenta pentru cetatenii straini, in conditiile reglementarilor legale.

Provizioane si rezerve

Art. 22. – (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor si provizioanelor, numai in conformitate cu prezentul articol, astfel:

a) rezerva legala este deductibila in limita unei cote de 5% aplicata asupra profitului contabil, inainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, pana ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si varsat sau din patrimoniu, dupa caz, potrivit legilor de organizare si functionare. In cazul in care aceasta este utilizata pentru acoperirea pierderilor sau este distribuita sub orice forma, reconstituirea ulterioara a rezervei nu mai este deductibila la calculul profitului impozabil. Prin exceptie, rezerva constituita de persoanele juridice care furnizeaza utilitati societatilor comerciale care se restructureaza, se reorganizeaza sau se privatizeaza poate fi folosita pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de actiuni obtinut in urma procedurii de conversie a creantelor, iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la calculul profitului impozabil;

b) provizioanele pentru garantii de buna executie acordate clientilor;

c) provizioanele constituite in limita unui procent de 20% incepand cu data de 1 ianuarie 2004, 25% incepand cu data de 1 ianuarie 2005, 30% incepand cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creantelor asupra clientilor, inregistrate de catre contribuabili, altele decat cele prevazute la lit. d), f), g) si i), care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

1. sunt inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2004;

2. sunt neincasate intr-o perioada ce depaseste 270 de zile de la data scadentei;

3. nu sunt garantate de alta persoana;

4. sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;

5. au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului;

d) provizioanele specifice, constituite potrivit legilor de organizare si functionare, de catre institutiile de credit, institutiile financiare nebancare inscrise in Registrul general tinut de Banca Nationala a Romaniei, precum si provizioanele specifice constituite de alte persoane juridice similare;

e) Abrogat;

f) Abrogat;

g) Abrogat;

h) rezervele tehnice constituite de societatile de asigurare si reasigurare, potrivit prevederilor legale de organizare si functionare, cu exceptia rezervei de egalizare. Pentru contractele de asigurare cedate in reasigurare, rezervele se diminueaza astfel incat nivelul acestora sa acopere partea de risc care ramane in sarcina asiguratorului, dupa deducerea reasigurarii;

i) provizioanele de risc pentru operatiunile pe pietele financiare, constituite potrivit reglementarilor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare;

j) provizioanele constituite in limita unei procent de 100% din valoarea creantelor asupra clientilor, inregistrate de catre contribuabili, altele decat cele prevazute la lit. d), f), g) si i), care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

1. sunt inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2007;

2. creanta este detinuta la o persoana juridica asupra careia este declarata procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotararii judecatoresti prin care se atesta aceasta situatie;

3. nu sunt garantate de alta persoana;

4. sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;

5. au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului.

k) provizioanele pentru inchiderea si urmarirea postinchidere a depozitelor de deseuri, constituite de contribuabilii care desfasoara activitati de depozitare a deseurilor, potrivit legii, in limita sumei stabilite prin proiectul pentru inchiderea si urmarirea postinchidere a depozitului, corespunzatoare cotei-parti din tarifele de depozitare percepute;

l) provizioanele constituite de companiile aeriene din Romania pentru acoperirea cheltuielilor de intretinere si reparare a parcului de aeronave si a componentelor aferente, potrivit programelor de intretinere a aeronavelor, aprobate corespunzator de catre Autoritatea Aeronautica Civila Romana.

(2) Contribuabilii autorizati sa desfasoare activitate in domeniul exploatarii zacamintelor naturale sunt obligati sa inregistreze in evidenta contabila si sa deduca provizoane pentru refacerea terenurilor afectate si pentru redarea acestora in circuitul economic, silvic sau agricol, in limita unei cote de 1% aplicate asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile din exploatare, pe toata durata de functionare a exploatarii zacamintelor naturale.

(3) Pentru titularii de acorduri petroliere, care desfasoara operatiuni petroliere in perimetre marine ce includ zone cu adancime de apa mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalatiilor, a dependintelor si anexelor, precum si pentru reabilitarea mediului este de 10%, aplicata asupra diferentei dintre veniturile si cheltuielile inregistrate, pe toata perioada exploatarii petroliere.

(4) Regia Autonoma „Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit prevederilor legale, pentru diferenta dintre veniturile din exploatare realizate efectiv din activitatea de ruta aeriana si costurile efective ale activitatii de ruta aeriana, care este utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depasesc tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.

(5) Reducerea sau anularea oricarui provizion ori a rezervei care a fost anterior dedusa se include in veniturile impozabile, indiferent daca reducerea sau anularea este datorata modificarii destinatiei provizionului sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei catre participanti sub orice forma, lichidarii, divizarii, fuziunii contribuabilului sau oricarui alt motiv. Prevederile prezentului alineat nu se aplica daca un alt contribuabil preia un provizion sau o rezerva in legatura cu o divizare sau fuziune, reglementarile acestui articol aplicandu-se in continuare acelui provizion sau rezerva.

(6) Sumele inregistrate in conturi de rezerve legale si rezerve reprezentand facilitati fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau pentru acoperirea pierderilor. In cazul in care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculeaza impozitul pe profit si se stabilesc dobanzi si penalitati de intarziere, de la data aplicarii facilitatii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitarii rezervele de influente de curs valutar aferente aprecierii disponibilitatilor in valuta, constituite potrivit legii, inregistrate de societati comerciale bancare – persoane juridice romane si sucursalele bancilor straine, care isi desfasoara activitatea in Romania.

(7) In intelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei rezerve se intelege si majorarea unui provizion sau a unei rezerve.

(8) Provizioanele constituite pentru creantele asupra clientilor, inregistrate de catre contribuabili inainte de 1 ianuarie 2004, sunt deductibile in limitele prevazute la alin. (1) lit. c), in situatia in care creantele respective indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

a) nu sunt garantate de alta persoana;

b) sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;

c) au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului;

d) creanta este detinuta asupra unei persoane juridice pentru care a fost deschisa procedura falimentului, pe baza hotararii judecatoresti prin care se atesta aceasta situatie;

e) nu au mai fost constituite provizioane deductibile fiscal pentru creanta respectiva.

Cheltuieli cu dobanzile si diferente de curs valutar

Art. 23. – (1) Cheltuielile cu dobanzile sunt integral deductibile in cazul in care gradul de indatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de indatorare a capitalului se determina ca raport intre capitalul imprumutat cu termen de rambursare peste un an si capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la inceputul anului si sfarsitul perioadei pentru care se determina impozitul pe profit. Prin capital imprumutat se intelege totalul creditelor si imprumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.

(2) In conditiile in care gradul de indatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobanzile si cu pierderea neta din diferentele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reporteaza in perioada urmatoare, in conditiile alin. (1), pana la deductibilitatea integrala a acestora.

(3) In cazul in care cheltuielile din diferentele de curs valutar ale contribuabilului depasesc veniturile din diferentele de curs valutar, diferenta va fi tratata ca o cheltuiala cu dobanda, potrivit alin. (1), deductibilitatea acestei diferente fiind supusa limitei prevazute la alin. (1). Cheltuielile din diferentele de curs valutar, care se limiteaza potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente imprumuturilor luate in calcul la determinarea gradului de indatorare a capitalului.

(4) Dobanzile si pierderile din diferente de curs valutar, in legatura cu imprumuturile obtinute direct sau indirect de la banci internationale de dezvoltare si organizatii similare, mentionate in norme, si cele care sunt garantate de stat, cele aferente imprumuturilor obtinute de la institutiile de credit romane sau straine, institutiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acorda credite potrivit legii, precum si cele obtinute in baza obligatiunilor admise la tranzactionare pe o piata reglementata nu intra sub incidenta prevederilor prezentului articol.

(5) In cazul imprumuturilor obtinute de la alte entitati, cu exceptia celor prevazute la alin. (4), dobanzile deductibile sunt limitate la:

a) nivelul ratei dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, corespunzatoare ultimei luni din trimestru, pentru imprumuturile in lei; si

b) nivelul ratei dobanzii anuale de 9%, pentru imprumuturile in valuta. Acest nivel al ratei dobanzii se aplica la determinarea profitului impozabil aferent anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobanzii pentru imprumuturile in valuta se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

(6) Limita prevazuta la alin. (5) se aplica separat pentru fiecare imprumut, inainte de aplicarea prevederilor alin. (1) si (2).

(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplica societatilor comerciale bancare, persoane juridice romane, sucursalelor bancilor straine care isi desfasoara activitatea in Romania, societatilor de leasing pentru operatiunile de leasing, societatilor de credit ipotecar, institutiilor de credit, precum si institutiilor financiare nebancare.

(8) In cazul unei persoane juridice straine care isi desfasoara activitatea printr-un sediu permanent in Romania, prevederile prezentului articol se aplica prin luarea in considerare a capitalului propriu.

Amortizarea fiscala

Art. 24. – (1) Cheltuielile aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalarii sau imbunatatirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereaza din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizarii potrivit prevederilor prezentului articol.

(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

a) este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;

b) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului;

c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Pentru imobilizarile corporale care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizarii se are in vedere valoarea intregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intra in structura unui activ corporal, a caror durata normala de utilizare difera de cea a activului rezultat, amortizarea se determina pentru fiecare componenta in parte.

(3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:

a) investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune sau altele asemenea;

b) mijloacele fixe puse in functiune partial, pentru care nu s-au intocmit formele de inregistrare ca imobilizare corporala; acestea se cuprind in grupele in care urmeaza a se inregistra, la valoarea rezultata prin insumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investitiile efectuate pentru descoperta in vederea valorificarii de substante minerale utile, precum si pentru lucrarile de deschidere si pregatire a extractiei in subteran si la suprafata;

d) investitiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate in scopul imbunatatirii parametrilor tehnici initiali si care conduc la obtinerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;

e) investitiile efectuate din surse proprii, concretizate in bunuri noi, de natura celor apartinand domeniului public, precum si in dezvoltari si modernizari ale bunurilor aflate in proprietate publica;

f) amenajarile de terenuri.

(4) Nu reprezinta active amortizabile:

a) terenurile, inclusiv cele impadurite;

b) tablourile si operele de arta;

c) fondul comercial;

d) lacurile, baltile si iazurile care nu sunt rezultatul unei investitii;

e) bunurile din domeniul public finantate din surse bugetare;

f) orice mijloc fix care nu isi pierde valoarea in timp datorita folosirii, potrivit normelor;

g) casele de odihna proprii, locuintele de protocol, navele, aeronavele, vasele de croaziera, altele decat cele utilizate in scopul realizarii veniturilor.

(5) Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se intelege:

a) costul de achizitie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;

b) costul de productie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de catre contribuabil;

c) valoarea de piata, pentru mijloacele fixe dobandite cu titlu gratuit.

(6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determina conform urmatoarelor reguli:

a) in cazul constructiilor, se aplica metoda de amortizare liniara;

b) in cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al masinilor, uneltelor si instalatiilor, precum si pentru computere si echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara, degresiva sau accelerata;

c) in cazul oricarui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniara sau degresiva.

(7) In cazul metodei de amortizare liniara, amortizarea se stabileste prin aplicarea cotei de amortizare liniara la valoarea de intrare a mijlocului fix amortizabil.

Cota de amortizare liniara se calculeaza raportand numarul 100 la durata normala de utilizare a mijlocului fix.

(8) În cazul metodei de amortizare degresiva, amortizarea se calculeaza prin multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori:

a) 1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 2 si 5 ani;

b) 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este intre 5 si 10 ani;

c) 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.

(9) In cazul metodei de amortizare accelerata, amortizarea se calculeaza dupa cum urmeaza:

a) pentru primul an de utilizare, amortizarea nu poate depasi 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix;

b) pentru urmatorii ani de utilizare, amortizarea se calculeaza prin raportarea valorii ramase de amortizare a mijlocului fix la durata normala de utilizare ramasa a acestuia.

(10) Cheltuielile aferente achizitionarii de brevete, drepturi de autor, licente, marci de comert sau fabrica si alte valori similare, precum si cheltuielile de dezvoltare care din punct de vedere contabil reprezinta imobilizari necorporale se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, dupa caz. Cheltuielile aferente achizitionarii sau producerii programelor informatice se recupereaza prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe o perioada de 3 ani. Pentru brevetele de inventie se poate utiliza si metoda de amortizare degresiva sau accelerata.

(11) Amortizarea fiscala se calculeaza dupa cum urmeaza:

a) incepand cu luna urmatoare celei in care mijlocul fix amortizabil se pune in functiune;

b) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate din surse proprii la mijloacele fixe din domeniul public, pe durata normala de utilizare, pe durata normala de utilizare ramasa sau pe perioada contractului de concesionare sau inchiriere, dupa caz;

c) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului sau pe durata normala de utilizare, dupa caz;

d) pentru cheltuielile cu investitiile efectuate pentru amenajarea terenurilor, liniar, pe o perioada de 10 ani;

e) amortizarea cladirilor si a constructiilor minelor, salinelor cu extractie in solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide si cele din industria extractiva de petrol, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primi alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, in functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila.

Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeaza:

1. din 5 in 5 ani la mine, cariere, extractii petroliere, precum si la cheltuielile de investitii pentru descoperta;

2. din 10 in 10 ani la saline;

f) mijloacele de transport pot fi amortizate si in functie de numarul de kilometri sau numarul de ore de functionare prevazut in cartile tehnice, pentru cele achizitionate dupa data de 1 ianuarie 2004;

g) pentru locuintele de serviciu, amortizarea este deductibila fiscal pana la nivelul corespunzator suprafetei construite prevazute de legea locuintei;

h) numai pentru autoturismele folosite in conditiile prevazute la art. 21 alin. (3) lit. n).

(12) Contribuabilii care au investit in mijloace fixe amortizabile sau in brevete de inventie amortizabile si care au dedus cheltuieli de amortizare reprezentand 20% din valoarea de intrare a acestora conform prevederilor legale, la data punerii in functiune a mijlocului fix sau a brevetului de inventie, pana la data de 30 aprilie 2005 inclusiv, au obligatia sa pastreze in patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel putin o perioada egala cu jumatate din durata lor normala de utilizare. In cazul in care nu sunt respectate prevederile prezentului alineat, impozitul pe profit se recalculeaza si se stabilesc dobanzi si penalitati de intarziere de la data aplicarii facilitatii respective, potrivit legii.

(13) Pentru investitiile realizate in parcurile industriale pana la data de 31 decembrie 2006 se acorda o deducere suplimentara din profitul impozabil, in cota de 20% din valoarea investitiilor in constructii sau a reabilitarilor de constructii, infrastructura interna si de conexiune la reteaua publica de utilitati, tinand seama de prevederile legale in vigoare privind clasificarea si duratele normate de utilizare a mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiaza de facilitatile prevazute la alin. (12) nu pot beneficia de facilitatile prevazute in prezentul alineat.

(14) Cheltuielile aferente localizarii, explorarii, dezvoltarii sau oricarei activitati pregatitoare pentru exploatarea resurselor naturale se recupereaza in rate egale pe o perioada de 5 ani, incepand cu luna in care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente achizitionarii oricarui drept de exploatare a resurselor naturale se recupereaza pe masura ce resursele naturale sunt exploatate, proportional cu valoarea recuperata raportata la valoarea totala estimata a resurselor.

(15) Pentru mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determina fara a lua in calcul amortizarea contabila. Castigurile sau pierderile rezultate din vanzarea ori din scoaterea din functiune a acestor mijloace fixe se calculeaza pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezinta valoarea fiscala de intrare a mijloacelor fixe, diminuata cu amortizarea fiscala. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabila evidentiata in sold la data de 31 decembrie 2003 amortizarea se calculeaza in baza valorii ramase neamortizate, pe durata normala de utilizare ramasa, folosindu-se metodele de amortizare aplicate pana la aceasta data.

(16) Contribuabilii care investesc in mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de munca si bolilor profesionale, precum si infiintarii si functionarii cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii in functiune sau pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(17) In cazul unei imobilizari corporale cu o valoare de intrare mai mica decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului, contribuabilul poate opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizarii sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit prevederilor prezentului articol.

(18) Cheltuielile aferente achizitionarii sau producerii de containere sau ambalaje, care circula intre contribuabil si clienti, se recupereaza prin deduceri de amortizare, prin metoda liniara, pe durata normala de utilizare stabilita de contribuabilul care isi mentine dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.

(19) Ministerul Finantelor Publice elaboreaza normele privind clasificatia si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.

(20) Regia Autonoma „Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA efectueaza anual actualizarea valorii ramase neamortizate a mijloacelor fixe si imobilizarilor necorporale inscrise in bilantul anului fiscal cu indicele de inflatie al anului precedent, comunicat de Institutul National de Statistica. Valoarea activelor corporale si necorporale, achizitionate in cursul anului fiscal, va fi actualizata in functie de modificarea indicelui de inflatie din perioada cuprinsa intre luna in care acestea au fost achizitionate si sfarsitul anului fiscal. Valoarea activelor si a patrimoniului propriu al Regiei Autonome „Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA se majoreaza cu diferentele rezultate din reevaluarea anuala. Amortizarea capitalului Regiei Autonome „Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA, angajat si imobilizat in active corporale si necorporale, se stabileste prin metoda liniara. Valoarea ramasa neamortizata, aferenta mijloacelor fixe ale Regiei Autonome „Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian” – ROMATSA, scoase din functiune inainte de implinirea duratei normale de utilizare, diminuata cu sumele rezultate din valorificare, se inregistreaza in cheltuielile de exploatare si este deductibila din punct de vedere fiscal.

(21) Pentru titularii de acorduri petroliere si subcontractantii acestora, care desfasoara operatiuni petroliere in perimetre marine ce includ zone cu adancime de apa de peste 100 metri, se calculeaza amortizarea imobilizarilor corporale si necorporale aferente operatiunilor petroliere, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de utilizare de 100%, in functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila, pe durata acordului petrolier. Cheltuielile aferente investitiilor in curs, imobilizarilor corporale si necorporale efectuate pentru operatiunile petroliere vor fi reflectate in contabilitate atat in lei, cat si in euro; aceste cheltuieli, inregistrate in contabilitate in lei, vor fi reevaluate la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar pe baza valorilor inregistrate in contabilitate in euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru ultima zi a fiecarui exercitiu financiar.

(22) Prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu se aplica la calculul profitului impozabil, cu exceptia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) si ale art. 8 din aceeasi lege.

Contracte de leasing

Art. 25. – (1) In cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, in timp ce in cazul leasingului operational, locatorul are aceasta calitate.

Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de catre utilizator, in cazul leasingului financiar, si de catre locator, in cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.

(2) In cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobanda, iar in cazul leasingului operational locatarul deduce chiria (rata de leasing).

Pierderi fiscale

Art. 26. – (1) Pierderea anuala, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii acestora.

(2) Pierderea fiscala inregistrata de contribuabilii care isi inceteaza existenta prin divizare sau fuziune nu se recupereaza de catre contribuabilii nou-infiintati sau de catre cei care preiau patrimoniul societatii absorbite, dupa caz.

(3) In cazul persoanelor juridice straine, prevederile alin. (1) se aplica luandu-se in considerare numai veniturile si cheltuielile atribuibile sediului permanent in Romania.

(4) Contribuabilii care au fost platitori de impozit pe venit si care anterior au realizat pierdere fiscala intra sub incidenta prevederilor alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de prezentul titlu. Aceasta pierdere se recupereaza pe perioada cuprinsa intre data inregistrarii pierderii fiscale si limita celor 5 ani.

Raportul juridic fiscal

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ARTICOLUL 16
Continutul raportului de drept procedural fiscal

Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.

ARTICOLUL 17
Subiectele raportului juridic fiscal

(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.

(2) Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.

(3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.

(4) Unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.

(5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt denumite in prezentul cod organe fiscale.

ARTICOLUL 18
Imputernicitii

(1) In relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz. Desemnarea unui imputernicit nu il impiedica pe contribuabil sa isi indeplineasca personal obligatiile fiscale, chiar daca nu a procedat la revocarea imputernicirii potrivit alin. (2).

(2) Imputernicitul este obligat sa inregistreze la organul fiscal actul de imputernicire, in forma autentica si in conditiile prevazute de lege. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data inregistrarii actului de revocare.

(3) In cazul reprezentarii contribuabililor in relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

(4) Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca, in numele si din averea contribuabilului, obligatiile acestuia din urma fata de organul fiscal.

(5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.

ARTICOLUL 19
Numirea curatorului fiscal

(1) Daca nu exista un imputernicit potrivit art. 18, organul fiscal, in conditiile legii, va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.

(2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

ARTICOLUL 20
Obligatiile reprezentantilor legali

(1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora.

(2) In cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.

Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ARTICOLUL 13
Interpretarea legii

Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege.

ARTICOLUL 14
Criteriile economice

Veniturile, alte beneficii si valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent daca sunt obtinute din activitati ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.

ARTICOLUL 15
Eludarea legislatiei fiscale

(1) In cazul in care, eludandu-se scopul legii fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.

(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.

Principii generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ARTICOLUL 5
Aplicarea unitara a legislatiei

Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

ARTICOLUL 6
Exercitarea dreptului de apreciere

Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.

ARTICOLUL 7
Rolul activ

(1) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.

(2) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. In analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.

(3) Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.

(4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

(5) Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.

ARTICOLUL 8
Limba oficiala in administratia fiscala

(1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.

(2) Daca la organele fiscale se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organele fiscale vor solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de traducatori autorizati.

(3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor nationale se aplica in mod corespunzator.

ARTICOLUL 9
Dreptul de a fi ascultat

(1) Inaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:

a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;

b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creantelor fiscale;

c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;

d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita.

ARTICOLUL 10
Obligatia de cooperare

(1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute.

(2) Contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice si efective ce ii stau la dispozitie.

ARTICOLUL 11
Secretul fiscal

(1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, in conditiile legii, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

(2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:

a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;

b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in baza unor conventii;

c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;

d) in alte cazuri prevazute de lege.

(3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.

(4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (2), in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

(4¹) Prin exceptie de la prevederile alin. (4), cazurile de nerespectare a legislatiei financiar-fiscale pot fi facute publice prin mass-media.

(5) Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potrivit legii.

ARTICOLUL 12
Buna-credinta

Relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.

Domeniul de aplicare a Codului de procedura fiscala

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

ARTICOLUL 1
Sfera de aplicare a Codului de procedura fiscala

(1) Prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal*).

(2) Prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel.

(3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat se intelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in legatura cu:

a) inregistrarea fiscala;

b) declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

c) solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.

___________

*) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.

ARTICOLUL 2
Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative

(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute la art. 1, se indeplineste potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, ale Codului fiscal, precum si ale altor reglementari date in aplicarea acestora.

(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de procedura civila.

ARTICOLUL 3
Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala

(1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia.

(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.

ARTICOLUL 4
Infiintarea si functionarea Comisiei de proceduri fiscale

(1) In cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se infiinteaza Comisia de proceduri fiscale, care are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a prezentului cod si a legislatiei care intra in sfera de competenta a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu exceptia cazului cand prin lege se prevede altfel.

(2) Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei de proceduri fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(3) Comisia de proceduri fiscale este coordonata de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(4) Deciziile Comisiei de proceduri fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(5) Solutiile unitare adoptate prin decizii ale Comisiei de proceduri fiscale si aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala sunt aplicabile de la data publicarii acestor decizii potrivit alin. (4).

(6) Solutiile unitare prevazute la alin. (5) sunt aplicabile si procedurilor in curs.

Impozit pe profit. Conditiile deductibilitatii, din venitul impozabil, a cheltuielilor de deplasare in strainatate

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Deductibilitatea sumei cheltuielilor de deplasare in strainatate se admite numai pe baza de acte justificative, in sensul prevazut in art.6 alin.2 al Legii contabilitatii nr.82/1991, si in H.G. br.518/1995 si numai daca cheltuielile sunt aferente veniturilor realizate.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Suma de bani din venitul unei persoane fizice sau juridice varsata la bugetul statului sau la bugetele locale in virtutea unei legi care prevede acest lucru.

Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.

Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Reglementata in C. proc. pen. in acelasi cadru ca si actiunea penala.

Principala forma a evidentei economice. Contabilitatea inregistreaza, urmareste si controleaza numai acele laturi ale activitatii care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului banesc (rareori etaloane cantitative).

Legea contabilităţii

Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.

Inscris oficial sau particular prin care se atesta recunoasterea unui drept, o obligatie sau un fapt.

Forma a raspunderii juridice care consta in aplicarea unor sanctiuni administrative,

Mijloace de proba prevazute in cap . II, t. III, C. proc. pen., partea generala.

Element al laturii subiective a infractiunii si consta in obiectivul urmarit de faptuitor prin savarsirea faptei prevazute de legea penala.

Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.

Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

***

Reclamanta SC „W.T.H.C.” SRL a solicitat anularea procesului-verbal din 24 februarie 2000, dispozitiei nr.63 din 28 aprilie 2000, acte emise de Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a judetului Timis si deciziei nr.885 din 12 iunie 2000 a Ministerului Finantelor, cu privire la obligatia de a plati suma de 39.166.967 lei reprezentand impozit pe profit si majorari de intarziere in suma de 84.300.336 lei.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin actele administrative contestate, paratii au apreciat in mod eronat ca ar fi inregistrat ilegal, pe cheltuieli, suma de 237.402.164 lei reprezentand cheltuieli cu deplasarea in strainatate, a personalului societatii, desi acestea erau deductibile fiscal deoarece sunt legate de realizarea veniturilor societatii.

Curtea de Apel Timisoara – Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta civila nr.94/CA din 23 aprilie 2002, a admis actiunea .

Hotarare a fost atacata cu recurs de parati, sustinand in esenta, ca suma cheltuielilor de deplasare nu poate fi considerata deductibila la calculul impozitului pe profit, intrucat nu sunt aferente veniturilor realizate, si nu au fost inregistrate in contabilitate in baza unor documente legal intocmite.

Recursul este fondat.

Legea 82/1991 a contabilitatii prevede in art.6 alin.2 ca „orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarii in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ”.

Hotararea Guvernului nr.518/1995 privind unele drepturi ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar prevede in art.12 ca, justificarea sumelor cheltuite in valuta, cu exceptia celor reprezentand drepturile de diurna, se face pe baza de documente, iar in situatia in care, in unele tari potrivit practicii existente pe plan local nu se elibereaza documente sau acestea sunt retinute de autoritati, sumele cheltuite se justifica pe baza de declaratie, pe proprie raspundere .

In cauza, reclamanta nu a depus declaratii pe proprie raspundere pentru justificarea sumelor cheltuite in valuta, admisibile numai pentru situatiile in care reclamanta ar fi facut dovada ca in tarile in care s-au efectuat deplasarile nu se elibereaza, potrivit practicii locale, documente justificative sau ca, aceste documente au fost retinute de autoritatile respectivelor state.

Ordinele de deplasare, intocmite de reclamanta nu reprezinta documente justificative in sensul prevederilor art.6 din Legea 82/1991, in conditiile in care la acestea nu au fost anexate documente care sa contina viza trecerii frontierei de stat, la iesirea si intrarea in tara, pentru a se putea determina perioada deplasarii in strainatate, la calculul diurnei in valuta, fata de datele inscrise in ordinul de deplasare, scopul deplasarii, cheltuielile de transport (bilete de avion, de tren, bonuri de benzina) si alte cheltuieli (fax, telefon, etc.).

In lipsa justificarii cheltuielilor cu transportul, cazarea si a altor cheltuieli, pe cale de consecinta, nu se pot justifica nici cheltuielile cu diurna.
Admitand actiunea cu simpla motivare ca, cheltuielile cu deplasarea in strainatate a personalului se incadreaza in limitele prevazute de H.G. nr.518/1995, instanta a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica.

Se impunea ca instanta sa verifice mai intai prin probe suplimentare, dispuse chiar din oficiu, daca sustinerile reclamantei sunt probate cu documente justificative, potrivit prevederilor legale.

In consecinta, s-a admis recursul, s-a casat sentinta si s-a trimis cauza aceleiasi instante spre rejudecare.

Hotarare Judecatoreasca privind taxa auto

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECŢIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 165/2008

Şedinţa publică de la 01 Februarie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE Georgeta Gliga

Judecător Cristi Danilet

Grefier Mariana Dediu

S-a luat spre examinare acţiunea privind pe reclamant G.N şi pe pârât ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE CLUJ, pârât DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CLUJ, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av. CC şi reprezentanta pârâtelor Administraţia Finanţelor Publice Cluj şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, cons. jr. BL.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în data de 31.01.2008 s-a depus la dosar prin registratura instanţei întâmpinare din partea pârâtelor, din care un exemplar se comunică reprezentantului reclamantului.

Reprezentanta pârâtelor depune la dosar o completare la întâmpinare, copia sentinţei civile nr. 2563/2007 a Tribunalului Arad şi copia sentinţei civile nr. 2789/2007 a Tribunalului Gorj. Câte un exemplar din aceste acte se comunică reprezentantului reclamantului.

Reprezentanţii părţilor arată că nu mai au alte cereri de formulat şi probe de administrat, împrejurare faţă de care instanţa declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor şi pe fondul cauzei.

Reprezentanta pârâtelor DGFP Cluj şi AFP Cluj solicită admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii formulate de reclamant.

Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor DGFP Cluj şi AFP Cluj arătând că suma a fost plătită la Trezorerie, iar pe fond solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată întrucât judecătorul naţional trebuie să aplice direct dreptul comunitar, cu cheltuieli de judecată conform chitanţei depuse la dosar.

TRIBUNALUL

1. Obiectul actiunii

Prin actiunea din data de 1.12.2007 (f.2-4), GN a solicitat instantei anularea Deciziei nr. 168/2007 emisă de DGFP Cluj, precum si obligarea AFP Cluj la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitate, în cuantum de 636 RON actualizată cu dobânda legală.

Reclamantul si-a motivat actiunea arătând că in luna iulie 2007 a achizitionat un autoturism marca Ford Mondeo, fabricat in 2001, pentru inmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România taxa specială in data de 2.07.2007; că a solicitat la data de 04.09.2007 restituirea acestei taxe, dar cererea i-a fost respinsă, prin adresa nr. 26095/25.09.2007 a AFP Cluj; că a formulat contestatie, respinsă prin Decizia 168/20.11.2007 a DGFP Cluj. Reclamantul consideră nelegală această decizie, faţă de prevederile art. 90 paragraful l din Tratatul privind Instituirea Comunitătii Europene.

2. Apărările formulate

Prin întâmpinarea depusă (f.16-20), pârâtele au solicitat respingerea actiunii, pe motiv că taxa achitată nu a fost stabilită prin vreo decizie de impunere sau alt act administrativ ori fiscal emise de ele, ci ea a fost achitată de petent in baza dispozitiilor legale in vigoare, iar chitanta a fost depusă la autoritatea competentă să efectueze inmatricularea autoturismului.

Au mai arătat că cererea petentului este inadmisibilă, pe motiv că adresa AFP nr. 26095/2007 nu constituie act administrativ sau fiscal, că plata a fost efectuată voluntar. De asemenea, pârâtele au invocat exceptia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că restituirea taxei auto ar fi trebuit solicitată de la autoritatea care a efectuat inmatricularea.

3. Rezolvarea excepţiilor

a. Inadmisibilitatea acţiunii Cu privire la faptul că adresa AFP nu ar fi act administrativ în sensul Legii nr. 554-2004 sau administrativ fiscal în sensul OG nr 92-2003, instanţa uneaşte această excepţie cu fondul cauzei, natura juridică a actului contestat ţinând determinând motivul promovării acţiunii şi, deci, a admiterii sau respingerii pe fond a acesteia.

b. Lipsa calităţii procesuale pasive Plata a fost făcută în contul Trezoreriei şi au fost astfel vărsaţi în bugetul de stat. Dacă cauza juridică a acestei plăţi va fi lămurită mai jos, este cert că în contul pârâtelor a fost achitată această sumă şi că aceste autorităţi sunt cele care au refuzat restituirea şi ale căror răspunsuri sunt contestate în instanţă.

Nu ar putea figura în calitate de pârât autoritatea adminstrativă din cadrul MIRA care a procedat la înmatriculare, fiindcă plata sumei de bani este o operaţiune obligatorie şi prealabilă înmatriculării şi care ţine de aspectul fiscal rezolvabil în contenciosul administrativ-fiscal.

4. Starea de fapt

Faţă de înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că reclamantul a achitat in contul Trezoreriei mun. Cluj-Napoca suma de 6036 RON cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanta 2050193 din 02.07.2007 (f.5).

Prin cererea înregistrată la AFP Cluj-Napoca sub nr 26905 din 4.09.2007, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunicare (f.6), iar că prin adresa cu acelaşi număr din 25.09.2007 că AFP Cluj-Napoca a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că acestea au fost încasate in temeiul art. 214 1 – 214 3 din Codul Fiscal (f.6 bis).

Contestaţia formulată împotriva acestui răspuns (f. 7-10) a fost respinsă prin Decizia nr. 168/2007 a DGFP Cluj, pe motiv că in mod corect organele fiscale au aplicat legislatia specifică în România, cu privire la perceperea şi modul de calcul al acestei taxe (f.11-12).

4. Reglementări incidente

a. Reglementări interne

Potrivit art. 214 1 – 214 3 din Codul Fiscal şi pct.31 1 – 31 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plăteste cu ocazia primei inmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

b. Reglementări comunitare

Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor nationale similare.

Conform hotararii CJE in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre .

Aşadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate şi cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în ţară si înmatriculate aici.

c. Normele aplicabile in speţă

Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Instanta constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate faţă de dreptul national. Acesta rezultă din două argumente:

c.1. Constituţia României: de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).

De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.

c.2. Jurispudenţa Curţii de Justiţie Europene: . Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală şi specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a Comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială.

Mai mult, aceeaşi decizie a definit relaţia dintre dreptul comunicar şi dreptul naţional al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior – or, în speţă, taxa specială auto a fost introdusă în legislaţia internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul FIscal.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul national este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aştepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituţionale.

5. Soluţia adoptată

Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în ţara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare şi reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanţa constată o diferenţă de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal şi contravine dispozitiilor mentionate din Tratatul CEE. Aceste dispoziţii se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achiziţiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul naţional, altfel incalcandu-se principiul libertatii circulatiei mafurilor – adica se dezavantajeaza, direct sau indirect, masinile din celelalte tari membre UE, in competitia cu produsele similare autohtone.

Intrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislatiei comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, intrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, DGFP emiţând o decizie în acest sens, aceasta va fi anulată. Atât această decizie, cât şi adresa AFP constituie acte administrative fiscale în sensul art-41 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală întrucât sunt emise de organele fiscale competente şi privesc drepturi şi obligaţii fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înţelesul art. 2 alin 1 lit c din Legea 544.

Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâtii vor fi obligati să achite si folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale si efective.

6. Alte aspecte

In cauza de faţă nu a fost necesară declansarea procedurii prejudiciare prevazită de art 234 din Tratatul CEE in fata Curtii de Justitie Europene, intrucât pentru tribunal nu există nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul national si dreptul comunitar aplicabil în speţa de faţă. De altfel, pe rolul instantei europene s-au aflat două cauze asemănătoare – Nadasdi si Nemeth (Ungaria) si Brzezinski (Polonia).

Potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă pârâtele vor fi obligate să plătească cheltuielile de judecată constând in onorariul avocat in cuantum de 1000 RON, plata fiind dovedita prin chitanta anexata la dosar (f.31).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge exceptia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele Directia Generala a Finanţelor Publice Cluj şi Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca, ambele cu sediul în Cluj-Napoca, P-ţa A.Iancu nr. 19, jud.Cluj.

Admite acţiunea formulată de reclamantul GN, dom. în Cluj-Napoca str. Gr.Alexandrescu nr. 8, ap.26, jud.Cluj împotriva pârâtelor si, în consecinţă:

Anulează dispozitia nr. 168/20.11.2007 emisă de Directia Generala a Finanţelor Publice Cluj.

Obligă pârâta Administraţia Finanţelor Publice Cluj-Napoca să restituie reclamantului suma de 6.036 RON încasată cu titlu de taxă pentru autoturisme si autovehicule, cu dobânda legală.

Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 1000 RON cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţa publică din 01.02.2008.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

GEORGETA GLIGA CRISTI DANILET MARIANA DEDIU

Procese celebre care au zguduit Clujul

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

De-a lungul ultimilor 15 ani Clujul a fost epicentrul unor acţiuni în justiţie care au afectat mii de oameni sau care au zguduit serios încrederea cetăţenilor într-un stat de drept. Cauze privind falimente celebre, traficul de influenţă, de persoane, înşelăciuni, prostituţie şi omucideri au ocupat pagini ample în presa vremii. Acum, dosare precum Caritas, Flora, Roland Garros sau „Şapca verde” au căzut în uitare şi nu mai sunt pomenite nici măcar la bilanţul anual, chiar dacă încă nu sunt definitivate.

Un proces inspirat din perioada de aur a falimentelor a fost înregistrat recent la Strasbourg, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Clujeanul Anania Cioca nu a fost mulţumit de respingerea cererii sale de revizuire a sentinţei în procesul penal, dată de Curtea de Apel Oradea, la sfârşitul lunii februarie. Magistraţii orădeni nu au acceptat solicitarea lui Cioca, liderul păgubiţilor din circuitul financiar Caritas de a fi chemaţi ca martori sau învinuiţi personalităţi din politică, poliţie şi televiziune, considerate implicate sau responsabile de devalizarea prin circuitul scurt. Şi era vorba de nume sonore precum Mihai Tatulici, Florin Călinescu, Ion Iliescu, Gheorghe Funar, Virgil Ardeleanu sau Virgil Măgureanu, suspectaţi de Anania că ar avea cunoştinţă de mai multe aranjamente din jurul escrocheriei.

Năstase păcălit de un clujean

Un proces despre care magistraţii nu ar vrea să mai audă este cel intentat de afaceristul Claudiu Mărginean, foştilor asociaţi Ilie Năstase şi Genaro Ciancio, cel din urmă afacerist şi fost poliţist italian. Cei trei au demarat în urmă cu şase ani o afacere pentru deschiderea unui salon de sport la parterul unui imobil pe malul Someşului, cu numele de Roland Garros, transformat până la urmă în restaurant. Mărginean a refuzat să-i mai ramburseze lui Năstase suma de 50.000 de mărci germane pentru utilizarea mărcii celebrului turneu internaţional francez, iar italianul a fost expediat cu pumnii din afacere. Revoltat de evoluţia proceselor penale, care în prima fază l-au scos basma curată pe Mărginean în ciuda unor falsuri grosolane, italianul şi-a scris povestea într-o carte pe care a popularizat-o în toată Uniunea Europeană, susţinând că România are o justiţie coruptă. Perspectiva aderării ţării la UE şi intervenţia noului preşedinte Băsescu a întors soarta proceselor, iar Mărginean să află în perspectiva de a fi arestat pentru infracţiuni privind falimentul, şi de a fi evacuat din spaţiul municipalităţii.

Alimentara – povestea unei privatizări eşuate

În timp ce mall-urile şi reţelele internaţionale de supermarketuri pun stăpânire pe Cluj, fostele grupuleţe desprinse din alimentarele socialiste se războiesc în continuare prin tribunale. Conturile SC Alimentara SA sunt executate de Finanţe şi AVAS, Flora e disputată de două tabere rivale, iar Alcom e somată de municipalitate să evacueze sediul ultracentral. Administratorii actuali ai firmei Flora sunt acuzaţi de grupul rival chiar şi de presiuni politice. Poliţia s-a implicat timidă în conflictul de stradă dintre cele două tabere, lăsând rezolvarea acestuia la mâna agenţilor de pază. De lipsa modernizărilor alimentarelor de cartier vor profita magazinele străine, care au venit la Cluj cu bani, tehnologie şi fără conflicte de acţionariat.

Polus în căutarea unui teren pierdut

Un alt caz demn de a fi studiat la Facultatea de Drept este cel al competiţiei pentru proprietatea terenului de 36 de hectare de la ieşirea din Cluj, în direcţia Oradea, cunoscut sub numele de Şapca Verde. Datorită insistenţei fostului primar al Clujului, Gheorghe Funar, contractul de vânzare – cumpărare a terenului de către firma Polus de la Agroindustriala din 1998 a fost reziliat de instanţă în decembrie 2006. Avocaţii omului de afaceri Arpad Paszkany au contestat decizia instanţei. Cazul rămâne extrem de complex, datorită revendicării terenului atât de către vechii mănăştureni, cât şi de către moştenitorii fostului grof local. Paszkany nu crede că procesul ar putea aduce surprize, pentru că viitorul centru comercial, o investiţie internaţională impresionantă, se află în fază avansată de execuţie. Omul de afaceri ne-a declarat că singura problemă va fi probabil că va trebui să negocieze şi cu aceşti pretendenţi pentru despăgubiri după sistemul aplicat anul trecut cu Universitatea de Ştiinţe Agricole.

Pariuri fără Horizont

În urmă cu patru ani, toate televiziunile alocau spaţii ample pentru ceea ce se afirma că este marea escrocherie din agenţia naţională de pariuri Horizont. Patronii slovaci ai casei au fost prinşi în flagrant de poliţiştii de la Crima Organizată, în momentul în care falsificau tabele întregi de bilete de loterie, cu rezultatele corecte ale pariurilor, pentru a–şi adjudeca câştiguri ilegale, estimate la un milion de euro. Cazul a căzut în uitare, protagoniştii au fost între timp eliberaţi, iar termenele sunt amânate cu regularitate, pentru lipsa inculpaţilor sau a traducătorilor.

Evaziune la cafea cu protecţie

Doar veteranii presei îşi amintesc de Anwar Al Tawil, fostul student sirian, devenit prosper om de afaceri în anii 90, care a fost depistat cu o mulţime de transporturi de cafea nedeclarate. În mos curios, a scăpat de mai multe mandate de arestare, iar în prezent, revenit din nou în ţară, a înaintat la Judecătorie o nouă solicitare de întrerupere a pedepsei cu închisoarea pentru evaziune fiscală, examinată în prezent de magistraţi, pretextând starea de sănătate şi un transplant renal efectuat în străinătate.

Gaze penale în Apahida

Un proces aflat pe rolul Curţii de Apel, cu reclamantul codificat G 4-500, sintetizează cel mai bine situaţia prin care s-a introdus gazul metan în mare parte din comunele româneşti. După ce au plătit cu mari eforturi pentru introducerea gazului, sătenii din comuna Apahida au ajuns în situaţia de a plăti unei terţe firme exploatarea reţelei achitate cu propriile contribuţii. Iniţiatorii acţiunii susţin că lucrurile nu sunt tocmai curate şi că în spatele afacerii ar fi implicaţi şi politicieni. Procesul înaintează anevoios, fiind întârziat şi de taxa uriaşă pe care reclamanţii trebuie să o achite pentru continuarea acţiunii.

Un conte pentru neliniştea magistraţilor

Tot de către veterani este cunoscut şi numele unui lider de partid de familie, mult mediatizat după revoluţie. Autointitulat conte, implicat şi în Sindicatul Minerilor din Valea Jiului, prahoveanul Iosipescu Zambra Nicolae a avut mai multe afaceri controversate, şi mai multe înşelătorii, pentru care au început să curgă condamnările. Magistraţii clujeni sunt disperaţi deoarece „contele” a ales Clujul pentru a–şi transfera în ultimele luni o mare parte din dosare, în care se agaţă cu dinţii de fiecare chichiţă avocăţească pentru a-şi întârzia punerea în executare a unor noi condamnări.
Unele cauze trenează de ani de zile şi ies din atenţia opiniei publice. Cei care ţineau ocupate paginile ziarelor cu diferitele infracţiuni de care erau acuzaţi intră în uitare la fel ca şi faptele lor. Prejudiciile create, atât cele financiare cât şi cele de imagine, rămân de cele mai multe ori nerecuperate.

Zvonurile privind falimentul United Airlines creează scandal pentru Google

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In urma zvonurilor privind falimentul companiei aeriene United Airlines a aparut un scandal intre Google si grupul de presa Tribune, intrucat titlul companiei aeriene a ajuns in numai cateva ore la 4,4 dolari iar cotatia sa a fost temporar suspendata de la bursa de la New York.

Informatia potrivit careia United Airlines ar fi intrat in proceduri de faliment fusese publicata in 2002, iar Tribune a publicat-o in Chicago Tribune dupa ce a preluat-o prin intermediul sistemului automatizat Googlebot, care „este incapabil sa faca diferenta intre informatiile noi si articolele consultate frecvent pe site-urile ziarelor”.

Pe de alta parte, cei de la Google se scuza afirmand ca articolul era datat si in consecinta eroarea apartine celor de la Tribune care au preluat pur si simplu informatia fara sa se uite la data.

Cea care a avut de pierdut din greseala unuia sau altuia este compania aeriana care a inregistrat o pierdere de 60% a actiunilor listate la bursa de la New York.

Informatia, care data din 2002, se afla in lista celor mai citite articole ale publicatiei Sun Sentinel. De acolo, informatia a migrat, se pare fara data in Google News, iar de acolo a fost preluata de catre o agentie de presa.

Scandal in jurul falimentului Lehman Brothers: bonusuri de 2,5 miliarde dolari pentru citiva angajati

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Angajatii Lehman Brothers din New York vor primi bonusuri de 2,5 miliarde de dolari, in ciuda falimentului bancii, fapt ce a stirnit furia celorlalti angajati ai bancii de investitii.

Potrivit NewsIn, care citeaza Times, primele, numite de personalul din Londra „scandaloase”, au fost garantate de Barclays Capital, banca britanica ce a cumparat saptamana trecuta operatiunile americane ale Lehman, si a preluat 10.000 dintre angajati.

Pachetul de 2,5 miliarde dolari, ce a facut parte din acordul de achizitie, a provocat un val de nemultumiri in randul celor 5.000 de angajati din Europa si Orientul Mijlociu, ale caror salarii nu sunt garantate incepand din aceasta luna.

Declaratia de faliment depusa de Lehman Brothers Holdings Inc precizeaza ca Barclays a identificat opt indivizi din cadrul personalului de 10.000 de angajati din New York, considerati vitali pentru succesul afacerii si alti 200 care sunt considerati „angajati cheie”. Se estimeaza ca acesti opt directori vor fi cooptati prin contracte pe doi ani, in valoare de 10-25 milioane dolari/an.

Cele mai mari prime ar putea fi oferite lui Michael Gelband, seful pietelor de capital din cadrul bancii, lui Eric Felder si lui Hyung Soon Lee, sefii departamenului de venituri fixe, mai scrie NewsIn.

Cum sa eviti insolventa

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Procedura insolventei este o procedura concursuala ( colectiva) pe care legea o instituie pentru acoperirea datoriilor debitorului aflat in insolventa, procedura la care toti creditorii sunt chemati sa participe pentru a-si putea acoperi creantele contra debitorului.

Data la care o obligatie devine exigibila si la care trebuie sa se plateasca o anumita suma, sa se presteze un serviciu,

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Omul considerat in mod individual, ca membru al societatii, avand calitatea de subiect de drept.

Latura a capacitatii juridice, care consta in aptitudinea persoanei de a-si exercita singura drepturile

Persoana fizica sau juridica care a primit o suma de bani sau alte valori de la creditor,

Colectiv format din persoane fizice avand o organizare de sine statatoare, concretizata in structura de productie, de conceptie si functionala,

(Consolidation) Fuziune a doua sau mai multe firme in urma careia se formeaza o companie complet noua.

Mod de reorganizare a persoanei juridice,

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia.

Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.

• Cererea /plangerea dumneavoastra va fi examinata gratuit. • Veti suporta numai propriile cheltuieli (onorariul avocatului, costurile legate de procurarea actelor necesare, corespondenta…)

• Cererea /plangerea dumneavoastra va fi examinata gratuit. • Veti suporta numai propriile cheltuieli (onorariul avocatului, costurile legate de procurarea actelor necesare, corespondenta…)

Persoana fizica sau juridica care a primit o suma de bani sau alte valori de la creditor,

(Mortgager, mortgagor) Persoana care ia bani cu imprumut pentru a cumpara o locuinta cu care garanteaza imprumutul.

• Cererea /plangerea dumneavoastra va fi examinata gratuit. • Veti suporta numai propriile cheltuieli (onorariul avocatului, costurile legate de procurarea actelor necesare, corespondenta…)

Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia.

Ansamblu de masuri prevazute de lege prin care creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile.

Este un mijloc legal sau conventional de asigurare a executarii obligatiilor;

Valori de incasat din vanzari pe credit, de bunuri rezultate din exploatare (produse, lucrari, servicii). Sunt generate de ciclul de exploatare al intreprinderii

Conform art. 7-9 Cod Comercial, sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale.

Colectiv format din persoane fizice avand o organizare de sine statatoare, concretizata in structura de productie, de conceptie si functionala,

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Legea suprema a unui stat care reglementeaza relatiile sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii

Actiune diplomatica prin care un stat accepta prevederile unui tratat international, obligandu-se sa le respecte

(UE). Fondata la 1 ianuarie 1993 prin aplicarea Tratatului de la Maastricht , Uniunea Europeana (UE) preia initiativa constructiei europene de la Comunitatea Economica Europeana (CEE).

Suma de bani aflata intr-un depozit la tras-banca-, pe baza careia titularul contului poate emite un cec sau o cambie,

Omul considerat in mod individual, ca membru al societatii, avand calitatea de subiect de drept.

Paguba sau prejudiciu provocata unei persoane,

In sensul legislatiei comunitare antitrust, prin „intreprindere” se intelege orice entitate angajata intr-o activitate economica, adica o activitate constand in oferirea de bunuri sau de servicii pe o piata data, independent de statutul sau juridic si de modul de finantare.

In momentul deschiderii procedurii, debitorul “ intra sub protectia Tribunalului”, fiind astfel protejat de actiunile creditorilor pentru recuperarea creantelor, inclusiv de eventualele sicane sau presiuni pe care creditorii le-ar putea exercita asupra debitorului prin executari individuale. Caracterul colectiv, concursual, al procedurii insolventei impune consecinta opririi urmaririlor silite individuale ale creditorilor contra debitorului.

Procedura insolventei este, insa, o procedura de sacrificiu, care limiteaza capacitatea juridica a debitorului si restrange drepturile creditorilor. Din aceasta cauza, ea nu se poate deschide decat daca sunt indeplinite unele conditii de fond si de forma stricte, referitoare la persoanele carora le este aplicabila procedura colectiva, caracteristicile creantei neplatite la scadenta care pot duce la aplicarea procedurii, starea de insolventa a debitorului, hotararea judecatoreasca de deschidere a procedurii etc.

Debitorul este, din momentul deschiderii procedurii, desesizat de afacerea sa. Libertatea sa de decizie asupra propriei afaceri este drastic limitata. Pe planul dreptului civil, debitorul persoana fizica sufera o adevarata capitis deminutio, intrucit el nu mai poate incheia acte juridice de sine-statator ci, ca si in cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exercitiu, legea ii substituie debitorului in actele sale juridice un reprezentant legal, mai precis, administratorul judiciar sau lichidatorul. Persoana juridica, desi are organe proprii care sa ii exercite drepturile, dupa deschiderea procedurii isi vede substituite aceste organe proprii fie cu administratorul judiciar/lichidatorul fie, in cazul in care si-a declarat intentia de reorganizare si dreptul de a-si administra afacerea nu i s-a ridicat, cu administratorul special. Administratorul special, atunci cind debitorul si-a pastrat dreptul de a-si administra afacerea, isi desfasoara activitatea sub supravegherea administratorului judiciar. Iar administratorul judiciar este, din punct de vedere judiciar, sub controlul judecatorului-sindic si, din punct de vedere managerial si comercial, sub controlul creditorilor, exercitat prin comitetul creditorilor. Asadar, creditorii preiau de la debitor sau, dupa caz, de la asociatii/actionarii debitorului persoana juridica practic intreg controlul activitatii acestuia. Intr-un sens larg, instituirea procedurii insolventei este, in sine, o preluare ostila a societatii in cauza, din moment ce controlul se transfera de la actionari la creditori. Intr-adevar, rolul asociatilor/actionarilor societatii aflata in insolventa este redus pina la estompare. Practic, de la data deschiderii procedurii insolventei, adunarea generala a asociatilor/actionarilor (AGA) isi vede suspendate atributiile principale. AGA se mai poate implica doar in desemnarea administratorului special ori in procedurile de majorare a capitalului, fuziune sau divizare necesare pentru implementarea unui plan de reorganizare. In cadrul procedurii, eventualele drepturi ale asociatilor/actionarilor sunt exercitate de catre administratorul special, consacrat de Legea insolventei drept mandatar al acestora. Pentru esecul afacerii, insolventa reprezinta o forma extrema de control al comportamentului managerial. Atata timp cat debitorul isi achita obligatiile la scadenta, controlul asupra afacerii ramane in mainile actionarilor si ale administratiei debitorului. Daca insa debitorul nu isi indeplineste obligatiile la scadenta, atunci controlul este transferat de la actionari la creditori, prin intermediul managerilor procedurilor de insolventa.

Actele juridice, platile si operatiunile debitorului incheiate dupa data deschiderii procedurii, cu exceptia celor curente, sunt nule daca nu sunt autorizate de judecatorul-sindic in prealabil. Sunt supuse unei potentiale actiuni in anulare si unele acte juridice ale debitorului incheiate inainte de deschiderea procedurii, in cursul “perioadei suspecte” ( perioada imediat anterioara hotararii de deschidere a procedurii).
Procedura insolventei poate antama si raspunderea, patrimoniala sau penala, a managerilor societatii debitoare, daca acesteia se fac vinovati de aducerea societatii in stare de insolventa. “Amenintarea” cu o astfel de perspectiva poate impune, sub raport psihologic, un control al activitatii manageriale, o prudenta de bonus pater familias in gestiunea afacerilor debitoarei. Legislatia romana a insolventei este insa rareori aplicata marilor companii, datorita, spre exemplu, multiplelor exceptari legale aplicabile societatilor de stat privatizabile.

La randul lor, creditorii sufera serioase limitari sau restrictii ale drepturilor atasate, in mod obisnuit, creantei lor.
In primul rand, acei creditori care nu si-au declarat in termen legal creanta contra debitorului, nu beneficiaza de niciunul dintre drepturile acelor creditori care au fost inscrisi pe tabelul creantelor ( “creditorii indreptatiti sa participe la procedura”, asa cum ii defineste Legea 85/2006 privind procedura insolventei1). Legea insolventei creeaza numai conditiile participarii creditorilor la procedura insolventei, fiind obligatorie notificarea creditorilor, cunoscuti sau necunoscuti, referitoare la deschiderea procedurii, dar creditorii care, pina la expirarea perioadei de inregistrare a declaratiilor de creanta, nu s-au inscris la masa credala, sunt straini de procedura .

In al doilea rand, creditorii ale caror creante sunt contestate sunt, practic, exclusi de la procedura, pe perioada solutionarii contestatiei acesti creditori contestati neavind plenitudinea drepturilor creditorilor indreptatiti sa participe la procedura .

In al treilea rand, ordinea de preferinta normala aplicabila intre creditorii unui debitor aflat in cursul activitatii sale normale, este serios amendata in cadrul procedurii insolventei deschisa fata de acel debitor . Spre exemplu, creantele privilegiate, chiar beneficiare de garantii reale, sunt preferite de “super-privilegiul” cheltuielilor de procedura . Creanta privilegiata a statului este preferita de “super-pivilegiul” creantelor salariale. Pe de alta parte, exista anumite creante care “scapa” procedurii, cum ar fi creantele creditorilor beneficiari de garantii reale, care pot solicita judecatorului-sindic sa-i autorizeze sa continue sau sa incepa o executare silita individuala a bunurilor asupra carora poarta garantia lor. Creantele ulterioare deschiderii procedurii, inclusiv cele rezultate din operatiuni curente, se inscriu la masa credala pe masura exigibilitatii lor, fiind trecute in tabelurile suplimentare de creante . Daca rezulta din activitatile curente ale debitorului, aceste creante pot fi achitate chiar in cursul procedurii, cu titlu de” plati curente”, indiferent de ordinea de preferinta instituita pentru eventualitatea lichidarii.

Avind in vedere aceste restrictii ale drepturilor creditorilor, restrictii care nu opereaza unitar sau egalitar, unul dintre obiectivele majore ale procedurii insolventei este acela de a media sau arbitra intre creditorii cu interese divergente. Organele procedurii au aceasta sarcina, de a media sau, dupa caz, arbitra, intre creditori. Pe de alta parte, Statul roman trebuie sa asigure egalitatea de tratament al tuturor creditorilor unui comerciant sau alta persoana juridica de drept privat care organizeaza o afacere sub forma unei intreprinderi, dar si egalitatea de tratament intre intreprinzatori. In caz contrar, Statul roman isi incalca atat obligatiile inscrise in Constitutie ( liberatea economica si protectia concurentei loiale) cat si obligatiile asumate in procesul de aderare la Uniunea Europeana.

Scopul procedurilor de insolventa este acela de a asigura modalitati de acoperire a pasivului debitorului aflat in insolventa, prin reorganizarea debitorului, acolo unde este posibil, sau prin faliment, acolo unde ideea de reorganizare este inutila.

Ca mecanism al economiei de piata, procedurile de insolventa trebuie sa asigure o rapida eliminare de pe piata a debitorilor aflati in insolventa, pentru a nu permite ca starea lor de insolventa sa contamineze mediul de afaceri si sa duca la alte falimente. Eliminarea de pe piata ii are in vedere pe debitorul – persoana fizica sau pe managerii debitorului – persoana juridica, care, incapabili sa faca fata concurentei sau care s-au facut vinovati de fraude in dauna creditorilor, vor putea fi sanctionati pecuniar, penal sau profesional. Eliminarea nu se refera, neaparat, la intreprinderea debitorului. O intreprindere viabila sau redresabila poate continua sa functioneze daca va fi separata de managerii sai actuali si incredintata unor noi manageri, care sa fie capabili sa faca fata rigorilor competitiei economice.

Dispozitii tranzitorii si finale

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 149. – Dispozitiile prezentei legi se completeaza, în masura compatibilitatii lor, cu cele ale Codului de procedura civila, Codului civil, Codului comercial român si ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat în domeniul insolventei.

Art. 150. – Cuantumul amenzilor prevazute de prezenta lege se va modifica periodic, prin hotarâre a Guvernului, în functie de indicele inflatiei.
Art. 151. – Procedura aplicabila regiilor autonome aflate în stare de insolventa se va stabili prin lege speciala.
Art. 152. – Orice referire, în actele normative existente, la data intrarii în vigoare a prezentului act normativ, la Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului si orice trimitere la actul normativ mentionat se vor considera ca referire/trimitere la prezenta lege si/sau la sectiunile corespunzatoare din prezenta lege, dupa caz.
Art. 153. – În toate actele normative în care figureaza termenul insolvabilitate în contextul procedurilor de reorganizare si de faliment, cu sau fara referire la Legea nr. 64/1995, se înlocuieste cu termenul insolventa.
Art. 154. – La art. II din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, precum si a altor acte normative cu incidenta asupra acestei proceduri, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, cu modificarile ulterioare, si în toate actele normative subsecvente, sintagma Buletinul procedurilor de reorganizare judiciara si faliment va fi înlocuita cu sintagma Buletinul procedurilor de insolventa.
Art. 155. – În termen de 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, va fi adoptat, prin ordin al ministrului justitiei, Manualul privind bunele practici în aplicarea procedurii insolventei.
Art. 156. – (1) Prezenta lege intra în vigoare la 90 de zile de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Citarea, comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor notificarilor prin Buletinul procedurilor de insolventa, conform art. 7 din prezenta lege, vor fi efectuate si potrivit Codului de procedura civila pe durata a 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi.
(3) La data intrarii în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alta dispozitie contrara se abroga.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicata.

Infractiuni si pedepse

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 143. – (1) Constituie infractiunea de bancruta simpla si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termen, care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut la art. 27.

(2) Constituie infractiunea de bancruta frauduloasa si se sanctioneaza cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:
a) falsifica, sustrage sau distruge evidentele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia;
b) înfatiseaza datorii inexistente sau prezinta în registrele debitorului, în alt act sau în situatia financiara sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind savârsite în frauda creditorilor;
c) înstraineaza, în frauda creditorilor, în caz de insolventa a debitorului, o parte din active.
Art. 144. – (1) Infractiunea de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214 alin. 1 din Codul penal, se pedepseste cu închisoare de la 3 ani la 8 ani, atunci când este savârsita de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia.
(2) Infractiunea de gestiune frauduloasa, prevazuta la art. 214 alin. 2 din Codul penal, se pedepseste cu închisoare de la 5 ani la 12 ani, atunci când este savârsita de administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
(3) Tentativa infractiunilor prevazute la alin. (1) si (2) se pedepseste.
Art. 145. – (1) Însusirea, folosirea sau traficarea de catre administratorul judiciar ori lichidatorul averii debitorului, precum si de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza constituie infractiunea de delapidare si se pedepseste cu închisoare de la unu la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Tentativa infractiunilor prevazute la alin. (1) si (2) se pedepseste.
Art. 146. – Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicita înregistrarea unei cereri de admitere a unei creante inexistente asupra averii debitorului se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
Art. 147. – Refuzul debitorului persoana fizica sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoana juridica, de a pune la dispozitie judecatorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în conditiile prevazute la art. 35, documentele si informatiile prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) ori împiedicarea acestora, cu rea-credinta, de a întocmi documentatia respectiva se pedepseste cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda.
Art. 148. – Infractiunile prevazute la art. 143-147 se judeca în prima instanta de tribunal, cu celeritate.

Raspunderea membrilor organelor de conducere

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 138. – (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au facut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activitati care ducea, în mod vadit, persoana juridica la încetarea de plati;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetarii de plati;
g) în luna precedenta încetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, în dauna celorlalti creditori.
(2) Aplicarea dispozitiilor alin. (1) nu înlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni.
(3) Comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, în raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie.
(4) În caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) este solidara, cu coditia ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp în care si-au exercitat mandatul ori în care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa. Persoanele în cauza se pot apara de solidaritate daca, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au facut sa se consemneze, ulterior luarii deciziei, opozitia lor la aceste decizii.
Art. 139. – Actiunea prevazuta la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotarârii de deschidere a procedurii.
Art. 140. – Sumele depuse potrivit dispozitiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului si vor fi destinate, în caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
Art. 141. – (1) Odata cu cererea formulata conform art. 138 alin. (1) sau, dupa caz, art. 138 alin. (3), administratorul judiciar sau lichidatorul ori, dupa caz, comitetul creditorilor va putea cere judecatorului-sindic sa instituie masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmarite conform art. 138. Fixarea unei cautiuni de 10% din valoarea pretentiilor este obligatorie.
(2) Cererea de masuri asiguratorii poate fi formulata si ulterior introducerii actiunii prevazute la art. 138.
Art. 142. – (1) Executarea silita împotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila.
(2) Dupa închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.

Închiderea procedurii

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 131. – În orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va putea da o sentinta de închidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Art. 132. – (1) O procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi închisa, prin sentinta, în urma îndeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate în planul confirmat. Daca o procedura începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisa în conformitate cu dispozitiile alin. (2).
(2) O procedura de faliment va fi închisa atunci când judecatorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si când fondurile nereclamate au fost depuse la banca. În urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând si radierea acestora.
Art. 133. – Daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de închidere a procedurii falimentului si de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat:
a) chiar înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toti asociatii persoanei juridice sau persoana fizica, dupa caz, solicita acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului facuta administratorului special, urmând ca bunurile sa treaca în proprietatea indiviza a asociatilor/actionarilor, corespunzator cotelor de participare la capitalul social;
b) în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai dupa lichidarea completa a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispozitia asociatilor sau persoanei fizice, dupa caz.
Art. 134. – (1) În cazul procedurii deschise în urma formularii cererii introductive de catre debitor, în conditiile art. 32, daca judecatorul-sindic constata, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creantelor, ca nu s-a depus nici o cerere, va pronunta o sentinta de închidere a procedurii si de revocare a hotarârii de deschidere a procedurii.
(2) În cazul prevazut la alin. (1), închiderea procedurii nu produce efectele prevazute la art. 137. Cu toate acestea, operatiunile de administrare, legal facute asupra averii debitorului, îsi vor produce efectele, iar drepturile dobândite pâna la revocare ramân neatinse.
Art. 135. – Sentinta de închidere a procedurii va fi notificata de judecatorul-sindic directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mentiunii.
Art. 136. – Prin închiderea procedurii, judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice îndatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
Art. 137. – (1) Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoana fizica va fi descarcat de obligatiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însa sub rezerva de a nu fi gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase; în astfel de situatii, el va fi descarcat de obligatii numai în masura în care acestea au fost platite în cadrul procedurii, cu exceptia cazului prevazut la art. 76 alin. (1) pct. 3.
(2) La data confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul este descarcat de diferenta dintre valoarea obligatiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului si cea prevazuta în plan.
(3) Descarcarea de obligatii a debitorului nu atrage descarcarea de obligatii a fidejusorului sau a codebitorului principal.

Falimentul

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 107. – (1) Judecatorul-sindic va decide, prin sentinta sau, dupa caz, prin încheiere, în conditiile art. 32, intrarea în faliment în urmatoarele cazuri:

A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra în procedura simplificata;
b) debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi în stare de insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul-sindic;
c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptatite nu a propus un plan de reorganizare, în conditiile prevazute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;
B. debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului în decursul reorganizarii sale aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dupa caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).
(2) Prin hotarârea prin care se decide intrarea în faliment, judecatorul-sindic va pronunta dizolvarea societatii debitoare si va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum si stabilirea atributiilor si a remuneratiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotarâre a Guvernului;
c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, dupa caz;
d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar catre lichidator, împreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii mentionate la art. 46 alin. (2);
e) întocmirea de catre administratorul judiciar si predarea catre lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele si adresele creditorilor si toate creantele acestora la data intrarii în faliment, cu indicarea celor nascute dupa deschiderea procedurii;
f) notificarea intrarii în faliment.
(3) În cazul intrarii în faliment, încheierea sau, dupa caz, sentinta va indica si termenele prevazute la art. 108 alin. (2) sau, dupa caz, la art. 109 alin. (2).
(4) Dupa intrarea în faliment în procedura generala, dispozitiile art. 62-76 vor fi aplicate, daca este necesar, în mod corespunzator, în ceea ce priveste creantele nascute între data deschiderii procedurii si data intrarii în faliment, precum si procedura de admitere a acestora.
(5) Debitorii intrati în procedura falimentului îsi acopera pierderile anuale, stabilite prin declaratia de impozit pe profit, din profiturile impozabile obtinute în toata perioada, pâna la închiderea procedurii falimentului.
Art. 108. – (1) În cazul intrarii în faliment în procedura generala, lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusa de debitor/administratorul judiciar, mentionata la art. 107 alin. (2) lit. e), debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. Dispozitiile alin. (2) si (3) ale art. 61 se aplica în mod corespunzator.
(2) Notificarea va cuprinde:
a) termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor mentionate la alin. (3), în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrarii în faliment, precum si cerintele pentru ca o creanta înregistrata sa fie considerata valabila;
b) termenul de verificare a creantelor mentionate la alin. (3), de întocmire, afisare si comunicare a tabelului suplimentar al acestora, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. a);
c) termenul de depunere la tribunal a contestatiilor, care va fi de cel putin 10 zile înainte de data stabilita prin încheierea de intrare în faliment, pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat;
d) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depasi 30 de zile de la expirarea termenului prevazut la lit. b).
(3) Vor fi supuse verificarii toate creantele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, nascute dupa data deschiderii procedurii sau, dupa caz, al caror cuantum a fost modificat fata de tabelul definitiv de creante sau fata de programul de plata din planul de reorganizare, ca urmare a platilor facute dupa deschiderea procedurii.
(4) Creantele admise în tabelul definitiv de creante, în conditiile art. 74 alin. (2), nu vor mai fi supuse verificarii; titularii acestor creante vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de lichidator în tabelul suplimentar prevazut la alin. (2) lit. b).
(5) Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creantelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrarii în faliment, cu respectarea dispozitiilor art. 110.
(6) Titularilor de creante nascute dupa deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creantelor în termenul prevazut la alin. (2) lit. a), li se aplica, în mod corespunzator, prevederile art. 76.
Art. 109. – (1) În cazul intrarii în faliment prin procedura simplificata, lichidatorul va trimite o notificare privind intrarea în procedura falimentului si, în cazul debitorului persoana juridica, ridicarea dreptului de administrare si dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificati conform art. 61, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori registrului asociatiilor si fundatiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. În cazul în care este justificata majorarea, în sensul art. 62 alin. (2), a termenelor de afisare a tabelului preliminar de creante, prevazut la art. 62 alin. (1) lit. c), si de definitivare a tabelului de creante, prevazut la art. 62 alin. (1) lit. d), noile termene astfel fixate vor fi notificate creditorilor.
(2) În cazul în care, pâna la aprobarea propunerii administratorului judiciar prevazute la art. 54 alin. (4), debitorul aflat în faliment prin procedura simplificata si-a continuat activitatea, lichidatorul va notifica, în termen de 5 zile de la data intrarii în faliment, creditorii detinând creante asupra debitorului, având prioritate conform dispozitiilor art. 123 pct. 2, nascute în perioada de observatie, solicitându-le sa înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificarii, cereri de creanta însotite de documente justificative. Notificarea va cuprinde si termenele de afisare a tabelului preliminar de creante, prevazut la art. 62 alin. (1) lit. c), si de definitivare a tabelului de creante, prevazut la art. 62 alin. (1) lit. d), asa cum au fost cuprinse si în notificarea prevazuta la art. 61 alin. (1) sau la alin. (1) al prezentului articol, dupa caz. Dispozitiile alin. (2) si (3) ale art. 61 se aplica în mod corespunzator.
(3) Vor fi supuse verificarii toate creantele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, nascute dupa data deschiderii procedurii.
(4) Titularilor de creante nascute dupa deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creantelor în termenul prevazut la alin. (2), li se aplica, în mod corespunzator, prevederile art. 76.
Art. 110. – În cazul intrarii în faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creantelor participa la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai putin cota încasata în cursul reorganizarii.
Art. 111. – Garantiile reale si personale constituite pentru îndeplinirea obligatiilor asumate prin planul de reorganizare ramân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.
Art. 112. – (1) Creditorii nu sunt obligati sa restituie sumele încasate în cursul reorganizarii.
(2) Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmarii planului de reorganizare si intrarea în faliment, sunt nule.
(3) Celelalte acte efectuate în intervalul prevazut la alin. (2), exceptându-le pe cele facute cu respectarea dispozitiilor art. 49 alin. (1) si (2) si pe cele permise de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor si vor fi anulate, cu exceptia cazului în care cocontractantul dovedeste buna sa credinta la momentul încheierii actului.
§.1. Masuri premergatoare lichidarii
Art. 113. – (1) Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, arhiva, dispozitivele de stocare si prelucrare a informatiei, contractele, marfurile si orice alte bunuri mobile apartinând averii debitorului.
(2) În situatia prevazuta la art. 55, inventarul bunurilor debitorului se va face dupa obtinerea relatiilor scrise privind situatia bunurilor debitorului. Daca în urma demersurilor efectuate conform prevederilor art. 56-58, administratorul judiciar nu identifica nici un bun, inventarul se încheie pe baza comunicarilor scrise transmise de autoritatile relevante.
(3) Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenta pentru a se evita deteriorarea lor materiala sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile si alte titluri de valoare scadente sau care urmeaza a fi scadente în scurt timp, precum si actiunile ori alte titluri de participatie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau pentru a efectua activitatile de conservare cerute;
d) numerarul pe care lichidatorul îl va depune în banca în contul averii debitorului.
(4) Când debitorul are bunuri si în alte judete, judecatorul-sindic va trimite notificari tribunalelor din acele judete, în vederea sigilarii de urgenta a bunurilor.
(5) Documentele întocmite de alte tribunale, certificând ca sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecatorului-sindic.
(6) În timpul actiunii de sigilare, lichidatorul va lua masurile necesare pentru conservarea bunurilor.
Art. 114. – (1) Daca averea debitorului poate fi inventariata complet într-o singura zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fara a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui sa fie de fata si sa asiste la inventar, daca judecatorul-sindic dispune astfel. Daca debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.
(2) Lichidatorul, pe masura desfasurarii inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.
Art. 115. – (1) Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile identificate ale debitorului si sa indice valoarea lor aproximativa la data inventarului. Cu aprobarea comitetului creditorilor, lichidatorul va angaja un expert evaluator, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor atât separat, cât si ca unul sau mai multe ansambluri în stare de functionare, daca este cazul.
(2) Actul de inventar va fi semnat de lichidatorul judiciar, de debitor, prin administratorul special, iar daca acesta nu participa la inventariere, numai de catre lichidatorul judiciar.
§.2. Efectuarea lichidarii
Art. 116. – (1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul judecatorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piata, într-o forma adecvata, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.
(2) Lichidarea va începe îndata dupa finalizarea de catre lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc – ca un ansamblu în stare de functionare – sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua, va fi aprobata de adunarea generala a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului si a recomandarii comitetului creditorilor. Lichidatorul va prezenta si regulamentul de vânzare corespunzator.
(3) Lichidatorul va angaja, în numele debitorului, un evaluator, persoana fizica sau juridica, ori va utiliza, cu acordul comitetului creditorilor, un evaluator propriu, pentru a evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internationale de evaluare.
(4) În functie de circumstantele cauzei si pe cât posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual, cât si în bloc; prin bloc, ca ansamblu functional, se întelege o parte sau toate bunurile debitorului, necesare pentru desfasurarea unei afaceri, pentru care un cumparator ofera un pret nedefalcat pe bunurile componente.
Art. 117. – (1) În cazul propunerii de vânzare în bloc, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport în care vor fi indicate, descrise si evaluate bunurile ce urmeaza a fi vândute împreuna, precizându-se si sarcinile de care, eventual, sunt grevate, însotit de propuneri vizând modalitatile de vânzare. O copie de pe raport va fi depusa la grefa tribunalului, unde va putea fi studiata de orice alta parte interesata.
(2) Raportul prevazut la alin. (1) va cuprinde propuneri privind modalitatea de vânzare în bloc, dupa cum urmeaza:
a) vânzare prin negociere directa catre un cumparator deja identificat, cu precizarea conditiilor minime ale contractului, cum ar fi pretul si modalitatea de plata;
b) vânzare prin negociere directa, fara cumparator identificat, cu precizarea pretului minim propus. În acest caz, lichidatorul poate negocia pretul concret al vânzarii bunurilor, iar daca pretul minim nu se poate obtine, adunarea generala a creditorilor se va întruni din nou pentru a decide daca pretul minim initial scade sau urmeaza sa se treaca la vânzarea individuala a bunurilor;
c) vânzarea la licitatie.
(3) Lichidatorul va convoca adunarea generala a creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data sedintei comitetului creditorilor, înstiintându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului si a procesului-verbal al sedintei comitetului creditorilor privind raportul.
(4) Daca adunarea generala a creditorilor aproba raportul, judecatorul-sindic va da dispozitie lichidatorului, prin încheiere, sa efectueze actele si operatiunile de lichidare, în conditiile propuse în raport.
(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplica în mod corespunzator si pentru autorizarea vânzarii în bloc a creantelor detinute de debitor împotriva unor terte persoane.
Art. 118. – (1) Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobata de adunarea generala a creditorilor.
(2) Propunerea lichidatorului va trebui sa identifice imobilul, prin situatia de pe teren si prin datele din registrele de publicitate imobiliara, sa arate sarcinile de care este grevat si sa indice pasul de supraofertare si data pâna la care, în caz de aprobare a vânzarii, sunt acceptate supraoferte.
(3) Lichidatorul va convoca adunarea generala a creditorilor, în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii, notificând propunerea administratorului special, creditorilor cu garantii reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retentie de orice fel si comitetului creditorilor, supunând votului adunarii generale a creditorilor propunerea de vânzare.
(4) Ulterior aprobarii de catre adunarea generala a creditorilor, vânzarea va putea fi facuta, sub sanctiunea nulitatii, numai dupa 30 de zile de la data ultimei publicari facute de lichidator în ziar a anuntului privind conditiile de supraofertare.
Art. 119. – Valorile mobiliare vor fi vândute în conditiile Legii nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 120. – (1) Lichidatorul va încheia contracte de vânzare-cumparare; sumele realizate din vânzari vor fi depuse în contul prevazut la art. 4 alin. (2) si recipisele vor fi predate judecatorului-sindic.
(2) Daca vânzarea activelor se va face prin licitatie publica, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate si va fi înscris, în cazul imobilelor, în registrele de publicitate imobiliara.
§.3. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidarii
Art. 121. – (1) Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în urmatoarea ordine:
1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24;
2. creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile.
(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creante garantate, creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, prevazute la art. 123, si vor fi supuse dispozitiilor art. 41. Daca dupa plata sumelor prevazute la alin. (1) rezulta o diferenta în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.
(3) Un creditor cu creanta garantata este îndreptatit sa participe la orice distribuire de suma facuta înaintea vânzarii bunului supus garantiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scazute din cele pe care creditorul ar fi îndreptatit sa le primeasca ulterior din pretul obtinut prin vânzarea bunului supus garantiei sale, daca aceasta este necesara pentru a împiedica un astfel de creditor sa primeasca mai mult decât ar fi primit daca bunul supus garantiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.
Art. 122. – (1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidarii si cuprinse într-un program de administrare a lichidarii care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante si un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea si plata remuneratiei sale si a celorlalte cheltuieli prevazute la art. 123 pct. 1.
(2) Pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate prelungi cu cel mult o luna sau poate scurta termenul de prezentare a raportului si a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului si lichidatorul va notifica aceasta fiecarui creditor. O copie de pe raport si o copie de pe planul de distribuire vor fi afisate la usa tribunalului.
(3) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestatii la raport si la plan, în termen de 15 zile de la afisare. O copie de pe contestatie se comunica de urgenta lichidatorului.
(4) În termen de 20 de zile de la afisare, judecatorul-sindic va tine cu lichidatorul, cu debitorul si cu creditorii o sedinta în care va solutiona deodata, prin sentinta, toate contestatiile.
Art. 123. – Creantele vor fi platite, în cazul falimentului, în urmatoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevazute la art. 102 alin. (4);
2. creantele izvorâte din raportul de munca;
3. creantele reprezentând creditele, cu dobânzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultând din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii;
4. creantele bugetare;
5. creantele reprezentând sumele datorate de catre debitor unor terti, în baza unor obligatii de întretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
6. creantele reprezentând sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru întretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;
7. creantele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile si dobânzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;
8. alte creante chirografare;
9. creantele subordonate, în urmatoarea ordine de preferinta:
a) credintele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinând cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;
b) creantele izvorând din acte cu titlu gratuit.
Art. 124. – Sumele de distribuit între creditori în acelasi rang de prioritate vor fi acordate proportional cu suma alocata pentru fiecare creanta, prin tabelul mentionat la art. 108 alin. (2) lit. d).
Art. 125. – (1) Titularilor de creante dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai dupa deplina îndestulare a titularilor de creante din categoria ierarhic superioara, potrivit ordinii prevazute la art. 123.
(2) În cazul insuficientei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creantelor cu acelasi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cota falimentara, reprezentând suma proportionala cu procentul pe care creanta lor îl detine în categoria creantelor respective.
Art. 126. – În cazul în care bunurile care alcatuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societati în nume colectiv sau în comandita nu sunt suficiente pentru plata creantelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creante, împotriva grupului sau a societatii judecatorul-sindic va autoriza executarea silita, în conditiile legii, împotriva asociatilor cu raspundere nelimitata sau, dupa caz, a membrilor, pronuntând o sentinta definitiva si executorie, care va fi pusa în executare de lichidator, prin executor judecatoresc.
Art. 127. – Cu ocazia distribuirilor partiale, urmatoarele sume vor fi provizionate:
1. sume proportionale datorate creditorilor ale caror creante sunt supuse unei conditii suspensive care nu s-a realizat înca;
2. sume proportionale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtator si care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. sume proportionale datorate creantelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
Art. 128. – Pentru creditorii cu creante înscrise în tabelul consolidat definitiv de creante, carora li s-au alocat sume numai partial sau cu creante sub conditie suspensiva si care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi pastrate la banca, într-un cont special de depozit, pâna ce situatia lor va fi lamurita.
Art. 129. – (1) Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecatorului-sindic un raport final însotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi communicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului. Judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afisarea raportului final. Creditorii pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile înainte de data convocarii.
(2) La data sedintei, judecatorul-sindic va solutiona, prin încheiere, toate obiectiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, daca este cazul, modificarea corespunzatoare a acestuia.
(3) Creantele care la data înregistrarii raportului final vor fi înca sub conditie nu vor participa la ultima distribuire.
Art. 130. – Dupa ce judecatorul-sindic aproba raportul final al lichidatorului, acesta va trebui sa faca distribuirea finala a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 90 de zile de catre cei îndreptatiti la acestea vor fi depuse de catre lichidator la banca, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal. Acestea vor putea fi folosite în conditiile art. 4 alin. (4).

Reorganizarea

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 103. – (1) În urma confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul îsi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si în conformitate cu planul confirmat, pâna când judecatorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolventei si luarea tuturor masurilor pentru reinsertia debitorului în activitatea comerciala, fie încetarea reorganizarii si trecerea la faliment, în conditiile art. 107 si urmatoarele.

(2) Pe parcursul reorganizarii, debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Actionarii, asociatii si membrii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni în conducerea activitatii ori în administrarea averii debitorului, cu exceptia si în limita cazurilor expres si limitativ prevazute de lege si în planul de reorganizare.
(3) Debitorul va fi obligat sa îndeplineasca, fara întârziere, schimbarile de structura prevazute în plan.
Art. 104. – Prin exceptie de la dispozitiile art. 38, judecatorul-sindic poate, la cererea furnizorului, sa dispuna ca debitorul sa depuna o cautiune la o banca, drept conditie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfasurarii procedurii prevazute în prezenta sectiune. O astfel de cautiune nu va putea depasi 30% din costul serviciilor prestate debitorului si neachitate ulterior deschiderii procedurii.
Art. 105. – (1) Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si administratorul special pot solicita oricând judecatorului-sindic sa aprobe intrarea în faliment, în conditiile art. 107 si urmatoarele.
(2) Înregistrarea cererii mentionate la alin. (1) nu suspenda continuarea activitatii debitorului pâna când judecatorul-sindic nu hotaraste asupra ei, prin încheiere.
Art. 106. – (1) Debitorul, prin administratorul special, sau, dupa caz, administratorul judiciar va trebui sa prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situatiei financiare a averii debitorului. Ulterior aprobarii de catre comitetul creditorilor, rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului, iar debitorul sau, dupa caz, administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor creditorilor, în vederea consultarii rapoartelor.
(2) De asemenea, administratorul judiciar va prezenta si situatia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activitatii, în vederea recuperarii acestora, potrivit art. 102 alin. (4), care va fi avizata de comitetul creditorilor.
(3) În termen de 5 zile de la sedinta comitetului creditorilor mentionata la alin. (1), comitetul creditorilor va putea convoca adunarea generala a creditorilor pentru a prezenta masurile luate de debitor si/sau de administratorul judiciar, precum si efectele acestora si sa propuna motivat si alte masuri.

Planul

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 94. – (1) Urmatoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în conditiile de mai jos:

a) debitorul, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, în termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante, cu conditia formularii, potrivit art. 28, a intentiei de reorganizare, daca procedura a fost declansata de acesta, si potrivit art. 33 alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisa ca urmare a cererii unuia sau a mai multor creditori;
b) administratorul judiciar, de la data desemnarii sale si pâna la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante, cu conditia sa îsi fi manifestat aceasta intentie pâna la votarea raportului prevazut la art. 59 alin. (2);
c) unul sau mai multi creditori care si-au anuntat aceasta intentie pâna la votarea raportului prevazut la art. 59 alin. (2), detinând împreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse în tabelul definitiv de creante, în termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante.
(2) La cererea oricarei parti interesate, judecatorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevazute la alin. (1).
(3) Planul va putea sa prevada fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinatie a celor doua variante de reorganizare.
(4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anteriori formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi si nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru falsificare sau pentru infractiuni prevazute în Legea nr. 21/1996 sau ai carui administratori, directori si/sau asociati au fost condamnati definitiv pentru: bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de încredere, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.
(5) Nerespectarea termenelor prevazute la alin. (1) conduce la decaderea partilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia judecatorului-sindic, la faliment.
Art. 95. – (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului, si va cuprinde masuri concordante cu ordinea publica, inclusiv în ceea ce priveste modalitatea de selectie, desemnare si înlocuire a administratorilor si a directorilor.
(2) Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plata a creantelor.
(3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depasi 3 ani, socotiti de la data confirmarii.
(4) La recomandarea administratorului judiciar, dupa trecerea unui termen de cel mult 18 luni de la confirmarea planului, aceasta perioada va putea fi extinsa cu cel mult înca o perioada de un an, daca propunerea este votata de cel putin doua treimi din creditorii aflati în sold la acea data.
(5) Planul de reorganizare va mentiona:
a) categoriile de creante care nu sunt defavorizate, în sensul legii;
b) tratamentul categoriilor de creante defavorizate;
c) daca si în ce masura debitorul, membrii grupului de interes economic, asociatii din societatile în nume colectiv si asociatii comanditati din societatile în comandita vor fi descarcati de raspundere;
d) ce despagubiri urmeaza a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creante, în comparatie cu valoarea estimativa ce ar putea fi primita prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativa se va calcula la data propunerii planului.
(6) Planul va specifica masurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:
A. pastrarea, în întregime sau în parte, de catre debitor, a conducerii activitatii sale, inclusiv dreptul de dispozitie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activitatii sale de catre administratorul judiciar desemnat în conditiile legii;
B. obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea realizarii planului si sursele de provenienta a acestora;
C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului catre una ori mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior ori ulterior confirmarii planului;
D. fuziunea debitorului, în conditiile legii;
E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora catre creditorii debitorului, în contul creantelor pe care acestia le au fata de averea debitorului;
F. lichidarea partiala sau totala a activului debitorului în vederea executarii planului se face potrivit art. 116-120;
G. modificarea sau stingerea garantiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garantii sau protectii echivalente, în conditiile prevazute la art. 39 alin. (2) lit. c);
H. prelungirea datei scadentei, precum si modificarea ratei dobânzii, a penalitatii sau a oricarei alte clauze din cuprinsul contractului ori a celorlalte izvoare ale obligatiilor sale;
I. modificarea actului constitutiv al debitorului, în conditiile legii;
J. emiterea de titluri de valoare de catre debitor sau oricare dintre persoanele mentionate la lit. C si D, în conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si de Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. Pentru înscrierea în plan a unei emisiuni de titluri de valoare este necesar acordul expres, în scris, al creditorului care urmeaza sa primeasca titlurile de valoare emise, acord ce se va da înainte de admiterea planului de catre judecatorul-sindic, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. (3). Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, operatiunile cuprinse la prezenta litera sunt considerate operatiuni exceptate în sensul art. 205 alin. (1) din legea mentionata mai sus;
K. prin derogare de la prevederile lit. J, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creantelor bugetare în titluri de valoare;
L. inserarea în actul constitutiv al debitorului – persoana juridica – sau al persoanelor mentionate la lit. C si D a unor prevederi:
a) de prohibire a emiterii de actiuni fara drept de vot;
b) de determinare, în cazul diferitelor categorii de actiuni ordinare, a unei distributii corespunzatoare a votului între acestei categorii;
c) în cazul categoriilor de actiuni preferentiale cu dividend prioritar fata de alte categorii de actiuni, de reglementare satisfacatoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de actiuni respective în ipoteza neonorarii obligatiei de plata a dividendelor.
(7) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, planul propus de creditori poate prevedea modificarea, fara acordul statutar al membrilor sau asociatilor/actionarilor debitorului, a actului constitutiv, daca se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) planul propus de debitor ofera o recuperare mai redusa a creantelor debitorului;
b) în caz de faliment, membrilor sau asociatilor/actionarilor debitorului nu li s-ar cuveni nimic din distribuire;
c) membrii sau asociatii/actionarii debitorului refuza sa participe la planul propus de creditori.
(8) Înregistrarea mentiunii în registrul comertului va fi solicitata de administratorul judiciar pe cheltuiala debitorului, pe baza hotarârii de confirmare a planului de reorganizare, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Art. 96. – (1) În vederea administrarii eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separata de creante, compusa numai din acele creante chirografare care, în sensul art. 49 alin. (1), apartin furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi înlocuiti. Lista acestor creante trebuie confirmata de administratorul judiciar.
(2) Planul va stabili acelasi tratament pentru fiecare creanta din cadrul unei categorii distincte, cu exceptia cazului în care detinatorul unei creante din categoria respectiva consimte un tratament mai putin favorabil pentru creanta sa.
Art. 97. – Nu se considera modificare a creantei sau a conditiilor de realizare a acesteia situatia în care planul propus prevede revenirea la conditiile de realizare a creantei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea conditiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau a mai multor rate scadente ale unui împrumut, la termenele si în conditiile stipulate în contract, care conduce la accelerarea platii întregului rest al împrumutului.
Art. 98. – (1) Câte o copie de pe planul propus va fi depusa la grefa tribunalului si la oficiul registrului comertului sau, dupa caz, la registrul societatilor agricole si va fi comunicata debitorului, prin administratorul special, administratorului judiciar si comitetului creditorilor.
(2) Judecatorul-sindic va convoca o sedinta, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal, la care vor fi citati cei care au propus planul si persoanele mentionate la alin. (1) si în care planul va fi admis sau respins de judecatorul-sindic, dupa audierea persoanelor citate.
(3) Judecatorul-sindic va putea admite un plan propus de partile legal îndreptatite, care contine toate informatiile prevazute de prezenta lege. Judecatorul-sindic poate sa ceara unui practician în insolventa sa îsi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de admiterea lui.
(4) Daca au fost exprimate mai multe intentii de depunere a unor planuri de reorganizare, judecatorul-sindic va fixa un termen maxim pâna la care acestea pot fi depuse, cu respectarea dispozitiilor art. 74 alin. (2), astfel încât votarea planurilor admise sa se faca în aceeasi sedinta a adunarii generale a creditorilor.
Art. 99. – (1) Dupa admiterea planului, judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar convocarea adunarii generale a creditorilor si a debitorului într-un termen cuprins între 20 si 25 de zile, dar nu mai înainte de afisarea tabelului definitiv de creante.
(2) Judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar, în termen de 5 zile de la admitere, publicarea unui anunt referitor la propunerea planului în Buletinul procedurilor de insolventa, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan si a faptului ca este admisibila votarea prin corespondenta, precum si a datei de confirmare a planului, care nu va depasi 15 zile de la data exprimarii votului asupra planului.
(3) Actionarii si creditorii cu titluri de valoare la purtator vor trebui sa depuna originalele la administrator cu cel putin 5 zile înainte de data fixata pentru exprimarea votului, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a vota.
(4) Din momentul publicarii, toate partile interesate vor fi socotite ca au cunostinta de plan si de data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultarii planului la sediul sau, pe cheltuiala solicitantului.
Art. 100. – (1) La începutul sedintei de vot, administratorul judiciar va informa creditorii prezenti despre voturile valabile primite în scris.
(2) Fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercita în categoria de creante din care face parte creanta respectiva.
(3) Urmatoarele creante constituie categorii distincte de creante, care voteaza separat:
a) creditorii cu creante garantate;
b) creditorii bugetari;
c) creditorii chirografari stabiliti conform art. 96 alin. (1);
d) ceilalti creditori chirografari.
(4) Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca în categoria respectiva planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie.
(5) Categoriile care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlate sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai putin decât ar primi în cazul falimentului.
Art. 101. – (1) La data stabilita, un plan va fi confirmat de catre judecatorul-sindic, daca sunt întrunite cumulativ urmatoarele conditii:
A. cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate în programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. (3), accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul;
B. în cazul în care sunt doar doua categorii, planul se considera acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totala cea mai mare a creantelor a acceptat planul;
C. fiecare categorie defavorizata de creante care a respins planul va fi supusa unui tratament corect si echitabil prin plan.
(2) Tratament corect si echitabil exista atunci când sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc mai putin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanta apartinând unei categorii nu primeste mai mult decât valoarea totala a creantei sale;
c) în cazul în care o categorie defavorizata respinge planul, nici o categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezulta din ierarhia prevazuta la art. 100 alin. (3), nu primeste mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
(3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.
(4) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedica propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricarui alt plan.
Art. 102. – (1) Când sentinta care confirma un plan intra în vigoare, activitatea debitorului este reorganizata în mod corespunzator; creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesate sunt modificate astfel cum este prevazut în plan. În cazul intrarii în faliment ca urmare a esuarii planului sau a unei executari silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotarâre definitiva si irevocabila împotriva debitorului. Pentru executarea silita a acestor creante, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinta de confirmare a planului.
(2) Creditorii conserva actiunile lor, pentru întreaga valoare a creantelor, împotriva codebitorilor si a fidejusorilor debitorului, chiar daca au votat pentru acceptarea planului.
(3) Daca nici un plan nu este confirmat si termenul pentru propunerea unui plan, în conditiile art. 94, a expirat, judecatorul-sindic va dispune începerea de îndata a procedurii falimentului, în conditiile art. 107 si urmatoarele.
(4) Remuneratiile persoanelor angajate în temeiul art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si al art. 98 alin. (3) si alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevazut, dupa caz, de lege, cu exceptia cazurilor în care partile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plata. Planul trebuie sa precizeze în programul de plati cum va fi asigurata aceasta plata.
(5) Plata va putea fi facuta trimestrial, pe baza de acte legale.

Situatia unor acte juridice ale debitorului

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 77. – Toate actiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozitiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creantelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Art. 78. – Masurile prevazute în prezenta sectiune se aplica atât în cazurile de reorganizare judiciara, cât si în cele de faliment, prevazute atât de procedura generala, cât si de cea simplificata.
Art. 79. – Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Art. 80. – (1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizarile în scop umanitar;
b) operatiuni comerciale în care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate catre un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca suma pe care creditorul ar putea sa o obtina în caz de faliment al debitorului este mai mica decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garantii reale pentru o creanta care era chirografara, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) platile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita pentru o data ulterioara deschiderii procedurii;
g) actele de transfer sau asumarea de obligatii efectuate de debitor într-o perioada de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intentia de a ascunde/întârzia starea de insolventa ori de a frauda o persoana fizica sau juridica fata de care era la data efectuarii transferului unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterala (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.
(2) Urmatoarele operatiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestatiile recuperate, daca sunt în dauna creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat detinând cel putin 20% din capitalul societatii comerciale ori, dupa caz, din drepturile de vot în adunarea generala a asociatilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandita, respectiv o societate agricola, în nume colectiv sau cu raspundere limitata;
b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un actionar detinând cel putin 20% din actiunile debitorului ori, dupa caz, din drepturile de vot în adunarea generala a actionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe actiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativa, societate pe actiuni cu raspundere limitata sau, dupa caz, societate agricola;
e) cu orice alta persoana fizica ori juridica, detinând o pozitie dominanta asupra debitorului sau a activitatii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.
Art. 81. – (1) Actiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirarii termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevazut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecatorul-sindic o astfel de actiune, daca administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.
(3) Administratorul judiciar/lichidatorul va putea mentine contractele de credit si va putea, cu acordul cocontractantilor, sa le modifice clauzele, astfel încât acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii ale debitorului. Modificarile vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor, care va avea în vedere daca acestea sunt atât în folosul averii debitorului, cât si în cel al averii creditorilor.
Art. 82. – Nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, facut de catre debitor în cursul desfasurarii normale a activitatii sale curente.
Art. 83. – (1) Tertul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor.
(2) Tertul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de catre debitor, va avea împotriva averii o creanta de aceeasi valoare, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului. În caz contrar, tertul dobânditor pierde creanta sau bunul rezultat din repunerea în situatia anterioara, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinta a tertului dobânditor trebuie dovedita.
(3) Tertul dobânditor cu titlu gratuit de buna-credinta va restitui bunurile în starea în care se gasesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferenta de valoare cu care s-a îmbogatit. În caz de rea-credinta, tertul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum si fructele percepute.
Art. 84. – (1) Administratorul judiciar, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea introduce actiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de catre debitor, numai daca subdobânditorul nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat.
(2) În cazul în care subdobânditorul este sot, ruda sau afin pâna la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezuma relativ ca acesta a cunoscut împrejurarea prevazuta la alin. (1).
Art. 85. – (1) Cererea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial se va nota, din oficiu, în registrele de publicitate aferente.
(2) O persoana obtinând un titlu sau dobândind o garantie ori un alt drept real asupra bunului respectiv dupa efectuarea unei astfel de notari va avea titlul sau dreptul sau, conditionat de dreptul de a fi recuperat bunul.
(3) Daca sunt îndeplinite conditiile art. 79 si 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda în dauna creditorilor. Prezumtia poate fi rasturnata de catre debitor. Ea nu se extinde la tertul dobânditor sau subdobânditor.
(4) Prezumtia de frauda se pastreaza si în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79 si 80.
(5) Legitimarea procesuala activa în actiunile în anulare reglementate de art. 79 si 80 apartine administratorului judiciar si, respectiv, lichidatorului, iar în cazul prevazut la art. 81 alin. (2), comitetului creditorilor.
(6) Au calitate procesuala pasiva în actiunile în anulare prevazute la art. 79 si 80 debitorul si, dupa caz, cocontractantul sau. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special.
Art. 86. – (1) În vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie sa raspunda, în termen de 30 de zile, unei notificari a contractantului, prin care i se cere sa opteze pentru mentinerea ori denuntarea contractului; în lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat.
(2) În cazul denuntarii unui contract, o actiune pentru despagubiri poate fi introdusa de catre contractant împotriva debitorului.
(3) Pe parcursul perioadei de observatie, cu acordul cocontractantilor, administratorul judiciar va putea mentine contractele de credit sau va putea sa le modifice clauzele, astfel încât acestea sa asigure echivalenta viitoarelor prestatii. Modificarile vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor, care va verifica daca ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât si în cel al averii creditorilor.
(4) Daca vânzatorul unui bun imobil a retinut titlul de proprietate pâna la plata integrala a pretului vânzarii, vânzarea va fi considerata executata de catre vânzator si nu va fi supusa prevederilor alin. (1).
(5) Un contract de munca sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denuntat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.
(6) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, în procedura simplificata, precum si în cazul intrarii în faliment în procedura generala, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare.
(7) Într-un contract prevazând plati periodice din partea debitorului, mentinerea contractului nu îl va obliga pe administratorul judiciar/lichidator sa faca plati restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plati pot fi formulate cereri împotriva debitorului.
Art. 87. – Daca un bun mobil, vândut debitorului si neplatit de acesta, era în tranzit la data deschiderii procedurii si bunul nu se afla înca la dispozitia debitorului si nici alte parti nu au dobândit drepturi asupra lui, atunci vânzatorul îsi poate lua înapoi bunul. În acest caz, toate cheltuielile vor fi suportate de catre vânzator si el va trebui sa restituie debitorului orice avans din pret. Daca vânzatorul admite ca bunul sa fie livrat, el va putea recupera pretul prin înscrierea creantei sale în tabelul de creante. Daca administratorul judiciar/lichidatorul cere ca bunul sa fie livrat, el va trebui sa ia masuri sa se plateasca din averea debitorului întregul pret datorat în baza contractului.
Art. 88. – Daca debitorul este parte într-un contract cuprins într-un acord master de netting, prevazând transferul anumitor marfuri, titluri reprezentative ale marfurilor sau active financiare cotate pe o piata reglementata de marfuri, servicii si instrumente financiare derivate, la o anumita data sau într-o perioada determinata de timp, si scadenta intervine sau perioada expira dupa data deschiderii procedurii, se va efectua o operatiune de compensare bilaterala a tuturor contractelor cuprinse în acordul master de netting respectiv, iar diferenta rezultata va trebui sa fie platita averii debitorului, daca aceasta este creditoare, si va fi înscrisa în tabelul de creante, daca este o obligatie a averii debitorului.
Art. 89. – Daca un comisionar, care detine titluri pentru bunuri ce urmeaza a fi primite ori pentru marfa, devine subiectul unei cereri introductive, comitentul va fi îndreptatit sa îsi ia înapoi titlurile ori marfa sau sa ceara ca valoarea lor sa fie platita de comisionar.
Art. 90. – (1) Daca un debitor detine marfa în calitate de consignatar sau orice alt bun care apartine altuia la data înregistrarii cererii introductive, a expirarii termenului pentru contestarea cererii creditorilor de catre debitor ori a respingerii contestatiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul sa îsi recupereze bunul, în afara de cazul în care debitorul are un drept de garantie valabil asupra bunului.
(2) Daca la una dintre datele mentionate la alin. (1) marfa nu se afla în posesia debitorului si el nu o poate recupera de la detinatorul actual, proprietarul va fi îndreptatit sa aiba creanta înregistrata în tabelul de creante, cu valoarea pe care marfa o avea la acea data. Daca debitorul se afla în posesia marfii la acea data, dar a pierdut ulterior posesia, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a marfii sa fie înscrisa în tabelul de creante.
Art. 91. – Faptul ca un proprietar al unui imobil închiriat este debitor în prezenta procedura nu va desfiinta contractul de închiriere, în afara de cazul în care chiria nu este inferioara chiriei practicate pe piata. Cu toate acestea, administratorul judiciar/lichidatorul poate sa refuze sa asigure prestarea oricaror servicii datorate de proprietar chiriasului pe timpul închirierii. În acest caz, chiriasul poate evacua cladirea si poate sa ceara înregistrarea creantei sale în tabel sau poate detine în continuare imobilul, scazând din chiria pe care o plateste costul serviciilor datorate de proprietar. Daca chiriasul alege sa continue a detine imobilul, nu va fi îndreptatit la înscrierea creantei în tabel, ci va avea numai dreptul de a scadea din chiria pe care o plateste costul serviciilor datorate de proprietar.
Art. 92. – Administratorul judiciar/lichidatorul poate sa denunte un contract prin care debitorul s-a obligat sa efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal, în afara de cazul în care creditorul accepta efectuarea prestatiei de catre o persoana desemnata de administratorul judiciar/lichidator.
Art. 93. – (1) Daca un asociat dintr-o societate agricola, societate în nume colectiv, societate în comandita ori cu raspundere limitata sau actionarul unei societati pe actiuni este debitor într-o procedura prevazuta de prezenta lege si daca implicarea debitorului într-o astfel de procedura nu atrage dizolvarea acelei societati, administratorul/lichidatorul poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situatii financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul sa fie pastrat ca asociat, daca ceilalti asociati sunt de acord.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica, în mod corespunzator, în cazul membrilor societatilor cooperative si ai grupurilor de interes economic.

Procedura

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

SECTIUNEA 1
Cererile introductive

Art. 26. – (1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute expres de lege.
(2) Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare introduce cerere împotriva entitatilor reglementate si supravegheate de aceasta care, potrivit datelor de care dispune, îndeplinesc criteriile prevazute de dispozitiile legale speciale pentru initierea procedurii prevazute de prezenta lege.

§.1. Cererea debitorului

Art. 27. – (1) Debitorul aflat în stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
(2) Va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si debitorul în cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta.
(3) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
(4) Introducerea prematura, cu rea-credinta, de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage raspunderea patrimoniala a debitorului persoana fizica sau juridica, pentru prejudiciile pricinuite.
Art. 28. – (1) Cererea debitorului trebuie sa fie însotita de urmatoarele acte:
a) bilantul certificat de catre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedenta datei înregistrarii cererii de deschidere a procedurii;
b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile si bancile prin care debitorul îsi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;
c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratându-se suma, cauza si drepturile de preferinta;
d) o lista cuprinzând platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrarii cererii introductive;
e) o lista a activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare în perioada de observatie;
f) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
g) o lista a membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile în nume colectiv si cele în comandita;
h) o declaratie prin care debitorul îsi arata intentia de intrare în procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa pâna la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezuma ca debitorul este de acord cu initierea procedurii simplificate;
i) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activitatii;
j) o declaratie pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau un certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului în a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii prevazute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive;
k) o declaratie pe propria raspundere autentificata de notar sau certificata de avocat, din care sa rezulte ca nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infractiuni prevazute în Legea concurentei nr. 21/1996 si ca administratorii, directorii si/sau asociatii nu au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de încredere, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii;
l) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
(2) Daca debitorul nu dispune, la momentul înregistrarii cererii, de vreuna dintre informatiile prevazute la alin. (1) lit. a)-f) si h), va putea înregistra acea informatie la tribunal în termen de 10 zile; daca nu o va face, cererea sa va fi considerata o recunoastere a starii de insolventa a patrimoniului sau, caz în care judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de intrare în procedura simplificata, conform art. 1 alin. (2) lit. c) sau d).
Art. 29. – (1) În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandita, acea cerere nu va fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata ori, în conditiile art. 31-33, si împotriva lor.
(2) O cerere introdusa de un asociat cu raspundere nelimitata ori împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fara efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandita din care face parte.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica, în mod corespunzator, în privinta cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.
Art. 30. – Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciara debitorii, persoane juridice, care în ultimii 5 ani, precedenti hotarârii de deschidere a procedurii, au mai fost supusi unei astfel de proceduri.

§.2. Cererile creditorilor

Art. 31. – (1) Orice creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolventa poate introduce o cerere introductiva, în care va preciza:
a) cuantumul si temeiul creantei;
b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;
d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea în care întelege sa participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.
(3) Daca între momentul înregistrarii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri sunt formulate cereri de catre alti creditori împotriva aceluiasi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrarii, existenta dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora si va stabili îndeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor, în raport cu valoarea însumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri si cu respectarea valorii-prag prevazute de prezenta lege.
(4) Daca exista o cerere de deschidere a procedurii insolventei formulata de catre debitor si una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesolutionate înca, toate cererile de deschidere a procedurii se conexeaza la cererea formulata de debitor.
(5) Daca s-a deschis o procedura într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la acelasi dosar.

SECTIUNEA a 2-a
Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii

Art. 32. – (1) Daca cererea debitorului corespunde conditiilor prevazute la art. 27, judecatorul-sindic va pronunta o încheiere de deschidere a procedurii generale, iar daca prin declaratia facuta conform art. 28 alin. (1) lit. h) debitorul îsi arata intentia de a intra în procedura simplificata sau nu depune documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a)-f) si h) la termenul prevazut la art. 28 alin. (2) ori se încadreaza în una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2), judecatorul va pronunta o încheiere de deschidere a procedurii simplificate.
(2) Prin încheierea de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului sa efectueze notificarile prevazute la art. 61. În cazul în care, în termen de 15 zile de la notificare, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va tine, în termen de 10 zile, o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, debitorul si creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma careia va solutiona, deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile. Admitând opozitia, judecatorul-sindic va putea pastra deschisa procedura insolventei, cu consecinta calificarii cererii debitorului de deschidere a procedurii ca fiind prematura, sau va putea revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioara a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data aparitiei starii de insolventa. Reaua-credinta a debitorului trebuie dovedita de creditorul care se opune la deschiderea procedurii insolventei.
Art. 33. – (1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei, judecatorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.
(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. Daca debitorul contesta starea de insolventa, iar contestatia sa este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara.
(3) La cererea debitorului, judecatorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 15 zile, la o banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor va fi admisa. Daca cererea va fi respinsa, cautiunea va fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Daca nu este consemnata în termen cautiunea, cererea introductiva va fi respinsa.
(4) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este în stare de insolventa, îi va respinge contestatia si va deschide, printr-o sentinta, procedura generala, situatie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de catre administratorul judiciar sau de catre creditorii detinând împreuna sau separat minimum 20% din valoarea masei credale si numai daca acestia îsi exprima intentia de a depune un plan în termenul prevazut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).
(5) Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul nu este în stare de insolventa, respinge cererea creditorilor, care va fi considerata ca lipsita de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(6) Daca debitorul nu contesta, în termenul prevazut la alin. (2), ca ar fi în stare de insolventa si îsi exprima intentia de a-si reorganiza activitatea, judecatorul-sindic va da o sentinta de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaratia debitorului, facuta pâna la data pronuntarii sentintei, rezulta ca acesta se încadreaza în una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de deschidere a procedurii simplificate.
(7) Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, dupa caz, sa efectueze notificarile prevazute la art. 61.
Art. 34. – Prin sentinta de deschidere a procedurii generale, judecatorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. Desemnarea se va face în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1).
Art. 35. – În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) sau (6), debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. (1).
Art. 36. – De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Art. 37. – În vederea aplicarii prevederilor art. 36, prin sentinta de deschidere a procedurii judecatorul-sindic va dispune comunicarea acesteia catre instantele judecatoresti în a caror jurisdictie se afla sediul debitorului declarat la registrul comertului si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturi.
Art. 38. – Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apa, servicii telefonice sau altele asemenea nu are dreptul, în perioada de observatie si în perioada de reorganizare, sa schimbe, sa refuze ori sa întrerupa temporar un astfel de serviciu catre debitor sau catre averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.
Art. 39. – (1) Creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie de orice fel poate solicita judecatorului-sindic ridicarea suspendarii prevazute la art. 36 cu privire la creanta sa si valorificarea imediata, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 116-118 si cu conditia achitarii din pret a cheltuielilor prevazute la art. 121 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra caruia poarta garantia sau dreptul de retentie, în una dintre urmatoarele situatii:
A. atunci când valoarea obiectului garantiei, determinata de un evaluator conform standardelor internationale de evaluare, este pe deplin acoperita de valoarea totala a creantelor si a partilor de creante garantate cu acel obiect:
a) obiectul garantiei nu prezinta o importanta determinanta pentru reusita planului de reorganizare propus;
b) obiectul garantiei face parte dintr-un ansamblu functional, iar prin desprinderea si vânzarea lui separata, valoarea bunurilor ramase nu se diminueaza;
B. atunci când nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate în raport cu obiectul garantiei, din cauza:
a) diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real ca aceasta sa sufere o diminuare apreciabila;
b) diminuarii valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior, ca urmare a acumularii dobânzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior;
c) lipsei unei asigurari a obiectului garantiei împotriva riscului pieirii sau deteriorarii.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) lit. B, judecatorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendarii formulata de creditor, daca administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor masuri menite sa ofere protectie corespunzatoare creantei garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plati periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuarii valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
b) efectuarea de plati periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;
c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect.
(3) Reclamantul, într-o cerere de ridicare a suspendarii, trebuie sa faca dovada faptului prevazut la alin. (1) lit. A.b), ramânând debitorului/administratorului sau altei parti interesate sarcina producerii dovezii contrare si, respectiv, a celorlalte elemente.
Art. 40. – Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 36.
Art. 41. – (1) Nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii.
(2) Prin exceptie de la alin. (1), creantele garantate se înscriu în tabelul definitiv si/sau în tabelul definitiv consolidat, dupa caz, la valoarea garantiilor, evaluata în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totala a creantei garantate de acea garantie. La distributia pretului garantiei, creditorul garantat va fi îndreptatit sa calculeze accesoriile la creanta garantata pâna cel mult la data vânzarii bunului, cu conditia ca pretul bunului sa fie corespunzator mai mare decât valoarea initial evaluata. În cazul în care pretul va fi inferior valorii evaluate, la distributie se va ajusta corespunzator raportul dintre partea garantata si cea negarantata a creantei.
(3) În cazul în care se confirma un plan de reorganizare, dobânzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile nascute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achita în conformitate cu actele din care rezulta si cu prevederile programului de plati. În cazul în care planul esueaza, prevederile alin. (1) si (2) se aplica corespunzator pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plati, la data intrarii în faliment.
(4) Nici o dobânda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute ulterior datei deschiderii atât a procedurii simplificate, cât si a celei generale, în cazul în care nici un plan de reorganizare nu este confirmat.
Art. 42. – (1) Dupa ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 33, este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, sub sanctiunea nulitatii, sa înstraineze, fara acordul judecatorului-sindic, actiunile ori partile lor sociale sau de interes detinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecatorul-sindic va dispune indisponibilizarea actiunilor ori a partilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenta ori în conturile înregistrate electronic.
Art. 43. – (1) Ca urmare a deschiderii procedurii si pâna la data confirmarii planului de reorganizare, actiunile societatilor emitente, în sensul Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda de la tranzactionare cu începere de la data primirii comunicarii de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
(2) La data primirii de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a comunicarii privind intrarea în procedura falimentului intervine retragerea valorilor mobiliare de pe piata reglementata pe care acestea se tranzactioneaza.
Art. 44. – Debitorul are obligatia de a pune la dispozitie administratorului judiciar sau, dupa caz, lichidatorului toate informatiile cerute de acesta, precum si toate informatiile apreciate ca necesare, cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzând platile si transferurile patrimoniale facute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Art. 45. – (1) Dupa ramânerea irevocabila a hotarârii de deschidere a procedurii toate actele si corespondenta emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu si cu caractere vizibile, în limbile româna, engleza si franceza, mentiunea în insolventa, in insolvency, en procedure collective.
(2) Dupa intrarea în reorganizare judiciara sau faliment, actele si corespondenta vor purta, în conditiile prevazute la alin. (1), mentiunea în reorganizare judiciara, in judicial reorganisation, en redressement sau, dupa caz, în faliment, in bankruptcy, en faillite. Dupa intrarea în procedura simplificata se va face, de asemenea, mentiunea în faliment, in bankruptcy, en faillite.
(3) Prejudiciile suferite de tertii de buna-credinta, ca urmare a nerespectarii obligatiei debitorului mentionate la alin. (1) si (2), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanti legali ai debitorului, fara a fi atinsa averea debitorului.
Art. 46. – (1) În afara de cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic, toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
(2) Debitorul si/sau, dupa caz, administratorul judiciar sunt obligati sa întocmeasca si sa pastreze o lista cuprinzând toate încasarile, platile si compensarile efectuate dupa deschiderea procedurii, cu precizarea naturii si valorii acestora si a datelor de identificare a cocontractantilor.
Art. 47. – (1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a declarat, în conditiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, dupa caz, art. 33 alin. (6), intentia de reorganizare.
(2) Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile si bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odata cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodata si conditia de exercitare a conducerii debitorului de catre acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului înceteaza de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate.
(6) Judecatorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevazuta la alin. (5), într-o sedinta la care vor fi citati administratorul judiciar, comitetul creditorilor si administratorul special.
(7) De la data intrarii în faliment, debitorul va putea desfasura doar activitatile ce sunt necesare derularii operatiunilor lichidarii.
Art. 48. – (1) Prin sentinta sau, dupa caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil în conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului.
(2) Încalcarea dispozitiilor judecatorului-sindic, mentionate la alin. (1), atrage raspunderea bancilor pentru prejudiciul creat, precum si o amenda judiciara de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).
Art. 49. – (1) Pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se încadreaza în conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
(2) Actele, operatiunile si platile care depasesc conditiile mentionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atributiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o sedinta a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
(3) În cazul propunerilor de înstrainare a bunurilor din averea debitorului grevate de garantii, se va tine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protectii corespunzatoare creantei garantate.
Art. 50. – Daca la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil tertilor, înscrierile, transcrierile, intabularile si orice alte formalitati specifice necesare acestui scop, efectuate dupa data deschiderii procedurii, sunt fara efect fata de masa creditorilor, cu exceptia cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulata, a fost primita de instanta, autoritatea ori institutia competenta cel mai târziu în ziua premergatoare hotarârii de deschidere a procedurii.
Art. 51. – (1) Orice transfer, îndeplinire a unei obligatii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat în temeiul unor contracte financiare calificate, precum si orice acord de compensare bilaterala sunt valabile, pot fi executate si/sau opuse unui cocontractant insolvent ori unui garant insolvent al unui cocontractant, fiind recunoscute ca baza de înscriere a creantei în procedurile prevazute de prezenta lege.
(2) Singura obligatie, daca exista în cuprinsul contractului, ca urmare a realizarii unui netting în conditiile prevazute de un contract financiar calificat, a unei parti la contract va fi aceea de a presta (echivalentul) obligatia (suma de plata sau obligatie de a face) neta rezultata în urma nettingului catre cocontractantul sau.
(3) Singurul drept, daca exista în cuprinsul contractului, ca urmare a realizarii unui netting în conditiile prevazute de un contract financiar calificat, a unei parti la contract va fi acela de a primi (echivalentul) dreptul (suma de plata sau obligatie de a face) net care rezulta în urma nettingului de la cocontractantul sau.
(4) Nici o atributie conferita prin prezenta lege unui organ care aplica procedura insolventei nu va împiedica încetarea contractului financiar calificat si/sau accelerarea îndeplinirii obligatiilor de plata ori îndeplinirii obligatiilor de a face sau a realizarii unui drept în baza unuia ori a mai multor contracte financiare calificate, având ca temei un acord de netting, aceste puteri fiind limitate la suma neta rezultata în urma aplicarii acordului de netting.
(5) Cu exceptia dovedirii intentiei frauduloase a debitorului în sensul art. 80 alin. (1) lit. g), nici un lichidator sau, dupa caz, nici o instanta judecatoreasca nu poate împiedica, cere anularea ori decide desfacerea unor operatiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de netting, realizate în baza unui contract financiar calificat.
Art. 52. – Deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când conditiile prevazute de lege în materie de compensare legala sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.
Art. 53. – Bunurile înstrainate de administratorul judiciar sau de lichidator, în exercitiul atributiilor sale prevazute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garantii reale mobiliare sau drepturi de retentie, de orice fel, ori masuri asiguratorii.
Art. 54. – (1) Administratorul judiciar va întocmi si va supune judecatorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care sa propuna fie intrarea în procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala.
(2) Raportul va indica daca debitorul se încadreaza în criteriile prevazute la art. 1 alin. (2) si, în consecinta, trebuie supus procedurii simplificate prevazute de prezenta lege, caz în care va cuprinde documentele doveditoare si propunerea de intrare în faliment în procedura simplificata. Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura simplificata creditorilor care au depus cerere introductiva si debitorului, prin administratorul special, depunând la instanta, odata cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.
(3) Judecatorul-sindic va supune propunerea prevazuta la alin. (2), privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura simplificata, dezbaterii partilor într-o sedinta publica care va avea loc în maximum 20 de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.
(4) În cadrul sedintei de judecata prevazute la alin. (3), judecatorul-sindic, dupa ascultarea partilor interesate, va da o sentinta prin care va aproba sau va respinge, dupa caz, concluziile raportului supus dezbaterii.
(5) În cazul aprobarii raportului prevazut la alin. (4), judecatorul-sindic va decide, prin aceeasi sentinta, intrarea în faliment a debitorului, în conditiile art. 107 alin. (1) lit. D.
Art. 55. – Ulterior intrarii în procedura simplificata, în cazul în care documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. b)-e) si i) nu sunt prezentate de catre debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, în masura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului.
Art. 56. – Pentru celeritatea procedurii de insolventa, în conditiile art. 1 alin. (2) lit. c) sau d) instanta poate stabili, pentru creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolventa sau administratorul judiciar desemnat, îndatoriri în ceea ce priveste prezentarea probelor cu înscrisuri, relatii scrise, poate solicita la interogatoriu persoanele identificate ca facând parte din administratia societatii, poate solicita asistenta si concursul acestora la efectuarea actelor de procedura, precum si orice alte demersuri necesare solutionarii cauzei.
Art. 57. – Atunci când la sediul înregistrat în registrul comertului debitorul nu mai desfasoara activitate, iar creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu cunoaste un alt sediu, punct de lucru de desfasurare a activitatii, si dupa ascultarea raportului administratorului judiciar, prevazut la art. 54, prin care se constata ca debitorul se gaseste în una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. (2) lit. c) sau d), comunicarea, notificarea oricarui act de procedura fata de debitor, inclusiv a celor privind deschiderea procedurii, se va efectua numai prin Buletinul procedurilor de insolventa.
Art. 58. – În aplicarea prevederilor art. 54-57, administratorul judiciar va solicita relatii privind sediul social al societatii si date privind administratia societatii, relatii privind bunurile patrimoniale si documentele privind activitatea societatii de la autoritatile care detin sau ar putea sa detina informatiile solicitate.
Art. 59. – (1) Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi si va supune judecatorului-sindic, în termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.
(2) În cazul în care debitorul nu se încadreaza în criteriile prevazute la art. 1 alin. (2), raportul va indica daca exista o posibilitate reala de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori, dupa caz, motivele care nu permit reorganizarea si, în acest caz, va propune intrarea în faliment.
(3) În cazul în care, prin raportul sau, administratorul judiciar arata ca activitatea debitorului poate fi redresata pe baza unui plan de reorganizare judiciara, acesta va trebui sa precizeze daca recomanda ca planul de reorganizare sa fie cel propus de debitor, daca, la cererea debitorului, colaboreaza la întocmirea acelui plan ori daca intentioneaza sa propuna un alt plan singur sau împreuna cu unul ori mai multi creditori.
(4) Propunerea privind intrarea în faliment a debitorului, în procedura generala prevazuta la alin. (2), va fi supusa aprobarii adunarii generale a creditorilor la prima sedinta a acesteia.
(5) În cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, judecatorul-sindic va dispune, în termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunt referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolventa, cu indicarea datei adunarii creditorilor, într-un termen de maximum 10 zile de la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. e), la care va supune votului adunarii creditorilor propunerea administratorului judiciar si punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia.
(6) Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultarii raportului prevazut la alin. (1) la sediul sau, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusa la grefa tribunalului si la registrul comertului sau, dupa caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul si va fi comunicata debitorului.
Art. 60. – (1) În cadrul sedintei adunarii generale a creditorilor prevazute la art. 59 alin. (4), administratorul judiciar îi va informa pe creditorii prezenti despre voturile valabile primite în scris cu privire la propunerea de intrare în faliment a debitorului în procedura generala.
(2) Adunarea generala a creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar, prevazuta la art. 59 alin. (2), prin votul titularilor a cel putin doua treimi din creantele prezente la vot. Indiferent de rezultatul votului, propunerea nu va fi aprobata în cazul în care unul sau mai multi creditori, detinând împreuna peste 20% din creantele cuprinse în tabelul preliminar de creante, îsi anunta intentia de a depune, în termenul legal, un plan de reorganizare a debitorului.
(3) În cazul aprobarii de catre adunarea generala a creditorilor a propunerii administratorului judiciar prevazute la art. 59 alin. (2), judecatorul-sindic va decide, prin sentinta, intrarea în faliment a debitorului, în conditiile art. 107 alin. (1) lit. D.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplica pentru raportul prevazut la art. 59 alin. (2), în cazul în care, pâna la data sedintei adunarii generale a creditorilor de aprobare a raportului prevazut la alin. (1), a fost admis un plan de reorganizare de catre judecatorul-sindic.

SECTIUNEA a 3-a
Primele masuri

Art. 61. – (1) În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati în lista depusa de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, dupa caz, în conditiile art. 32 alin. (2), debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mentiunii.
(2) Daca creditorii cu sediul sau cu domiciliul în strainatate au reprezentanti în tara, notificarea va fi trimisa acestora din urma.
(3) Notificarea prevazuta la alin. (1) se realizeaza conform prevederilor Codului de procedura civila si se va publica, totodata, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de larga circulatie si în Buletinul procedurilor de insolventa.
Art. 62. – (1) Notificarea va cuprinde:
a) termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la sentinta de deschidere a procedurii, pronuntata ca urmare a cererii formulate de debitor, în conditiile art. 32 alin. (1), precum si termenul de solutionare a opozitiilor, care nu va depasi 10 zile de la data expirarii termenului de depunere a acestora;
b) termenul limita pentru înregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum si cerintele pentru ca o creanta înregistrata sa fie considerata valabila;
c) termenul de verificare a creantelor, de întocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar de creante, care nu va depasi 30 de zile pentru procedura generala sau, respectiv, 15 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevazut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creantelor, care nu va depasi 30 de zile în cazul procedurii generale si, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului corespunzator fiecarei proceduri, prevazut la lit. c);
e) locul, data si ora primei sedinte a adunarii generale a creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la expirarea termenului prevazut la lit. c).
(2) În functie de circumstantele cauzei si pentru motive temeinice, judecatorul-sindic va putea hotarî o majorare a termenelor prevazute la alin. (1) lit. b), c) si d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.
Art. 63. – Daca debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau înregistrarii în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite instantelor, autoritatilor ori institutiilor care tin aceste registre o copie de pe sentinta de deschidere a procedurii, spre a se face mentiune.
Art. 64. – (1) Cu exceptia salariatilor ale caror creante vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor în termenul fixat în sentinta de deschidere a procedurii; cererile de creante vor fi înregistrate într-un registru, care se va pastra la grefa tribunalului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica, în mod corespunzator, titularilor de actiuni la purtator.
(3) Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
(4) Creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi îndreptatite sa participe la distribuiri de sume în masura îngaduita de prezenta lege.
(5) Sunt considerate sub conditie si acele creante care pot fi valorificate împotriva debitorului numai dupa executarea unui codebitor principal.
Art. 65. – (1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorata, temeiul creantei, precum si mentiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinta sau garantii.
(2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.
(3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtator pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale si pastrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul judiciar va face mentiunea pe original despre prezentarea acestora. Originalele vor fi prezentate din nou la orice repartitie de sume între creditori, precum si la exercitarea votului în adunarea generala a creditorilor.
Art. 66. – (1) Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii.
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creantele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevazute de legi speciale.
(3) Toate creantele prezentate pentru a fi admise si înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administratorul judiciar sau creditori.
Art. 67. – (1) Administratorul judiciar va proceda de îndata la verificarea fiecarei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amanuntita pentru a stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante.
(2) În vederea îndeplinirii atributiei prevazute la alin. (1), administratorul judiciar va putea solicita explicatii de la debitor, va putea sa poarte discutii cu fiecare creditor, solicitându-i, daca considera necesar, informatii si documente suplimentare.
Art. 68. – Creantele negarantate si partile negarantate ale creantelor garantate care nu sunt scadente la data înregistrarii cererii de admitere vor fi înscrise în tabelul de creante cu întreaga lor valoare, însa, în cursul falimentului, orice distribuire de suma pentru astfel de creante se va face cu respectarea dispozitiilor art. 125.
Art. 69. – (1) Creantele constând în obligatii care nu au fost calculate în valoare monetara sau a caror valoare este supusa modificarii vor fi calculate de catre administratorul judiciar/lichidator si înscrise în tabelul de creante cu valoarea nominala pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Judecatorul-sindic va decide asupra oricarei contestatii împotriva calculului facut de administrator pentru astfel de creante.
(2) Creantele exprimate sau consolidate în valuta vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Bancii Nationale a României existent la data deschiderii procedurii.
Art. 70. – O creanta a unui creditor cu mai multi debitori solidari va fi înscrisa în toate tabelele de creante ale debitorilor cu valoarea nominala, pâna va fi complet acoperita. Nici o reducere a sumei creantei prevazute în tabelul de creante nu va fi facuta în vreunul dintre tabelele de creante ale debitorilor, pâna ce creditorul nu a fost deplin satisfacut, în numerar sau în bunuri. Daca totalul sumelor distribuite creditorului, în toate actiunile cu debitorii, va depasi totalul sumei care îi este datorata, acesta va trebui sa restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proportional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a platit peste ceea ce era datorat.
Art. 71. – (1) Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plata partiala pentru creanta sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanta înscrisa în tabelul de creante numai pentru partea pe care nu a încasat-o înca.
(2) Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptatit la restituire ori la despagubire din partea debitorului pentru suma platita, va fi trecut în tabelul de creante cu suma pe care a platit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere sa i se plateasca, pâna la achitarea integrala a creantei sale, cota cuvenita codebitorului sau fidejusorului, ramânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitata.
(3) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului sau are asupra bunurilor acestuia un drept de garantie, concura la masa credala, pentru a face posibila realizarea garantiei sale, dar pretul obtinut din vânzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scazându-se din suma ce este datorata.
Art. 72. – (1) Ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi si va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creantele împotriva averii debitorului, precizând ca sunt: chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie sau nescadente si aratând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitata de creditor si suma acceptata de administratorul judiciar.
(2) La creantele garantate se vor arata titlul din care izvoraste garantia, rangul acesteia si motivele pentru care creantele au fost trecute partial în tabel sau au fost înlaturate.
(3) Tabelul preliminar de creante va fi, totodata, afisat de grefa la usa instantei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afisare, si va fi comunicat debitorului. Dupa afisare, creditorii înscrisi în tabelul preliminar de creante pot participa la adunarile creditorilor.
(4) Odata cu afisarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndata notificari creditorilor, ale caror creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial în tabelul preliminar de creante sau înlaturate, precizând totodata si motivele.
Art. 73. – (1) Debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creante.
(2) Contestatiile trebuie depuse la tribunal cu cel putin 10 zile înainte de data stabilita, prin sentinta de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creante atât în procedura generala, cât si în procedura simplificata.
(3) La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urma caz, judecatorul-sindic poate sa admita, în tot sau în parte, creantele, în mod provizoriu, la masa credala, atât în ceea ce priveste deliberarile, cât si repartitiile.
(4) Daca se admite creanta fara dreptul de preferinta pretins, aceasta va participa la repartitiile sumelor obtinute din valorificarea bunurilor negrevate de garantii.
(5) Din sumele care s-ar obtine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinta contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creante.
Art. 74. – (1) Dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndata, la tribunal si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creantelor împotriva averii debitorului, aratând suma, prioritatea si situatia – garantata sau negarantata – a fiecarei creante.
(2) Dupa înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creantelor înregistrate în tabelul definitiv pot sa participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartitii de sume în caz de faliment în procedura simplificata.
Art. 75. – (1) Dupa expirarea termenului de depunere a contestatiilor, prevazut la art. 73 alin. (2), si pâna la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestatie împotriva trecerii unei creante sau a unui drept de preferinta în tabel definitiv de creante, în cazul descoperirii existentei unui fals, dol sau unei erori esentiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferinta, precum si în cazul descoperirii unor titluri hotarâtoare si pâna atunci necunoscute.
(2) Judecarea contestatiei se va face de judecatorul-sindic, dupa citarea contestatorului, a creditorului care detine creanta contestata, daca acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului judiciar/lichidatorului, a membrilor comitetului creditorilor si a oricarei alte parti interesate, dupa caz.
(3) Pâna la judecarea irevocabila a contestatiei, judecatorul-sindic va putea declara creanta sau dreptul de preferinta contestat ca admis numai provizoriu.
Art. 76. – (1) Cu exceptia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu încalcarea dispozitiilor art. 7, titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pâna la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. b), este decazut, cât priveste creantele respective, din urmatoarele drepturi:
1. dreptul de a participa si de a vota în cadrul adunarii generale a creditorilor;
2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizarii si falimentului;
3. dreptul de a-si realiza creantele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase.
(2) Decaderea va putea fi invocata oricând, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie.

Participantii la procedura insolventei

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 5. – (1) Organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.

(2) Organele prevazute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea în conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste acte si operatiuni.

SECTIUNEA 1
Instantele judecatoresti

Art. 6. – Toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 8, sunt de competenta tribunalului în a carui raza teritoriala îsi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta în registrul comertului, respectiv în registrul societatilor agricole sau în registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator-sindic.
Art. 7. – (1) Citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor si notificarilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa. Comunicarea citatiilor, a convocarilor si notificarilor fata de participantii la proces, al caror sediu, domiciliu sau resedinta se afla în strainatate, este supusa dispozitiilor Codului de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare. Buletinul procedurilor de insolventa va fi realizat si în forma electronica.
(2) În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de parti numai persoanele ale caror drepturi sau interese sunt supuse spre solutionare judecatorului-sindic, în conditii de contradictorialitate. În toate celelalte cazuri se aplica dispozitiile din Codul de procedura civila referitoare la procedura necontencioasa, în masura în care nu contravin unor dispozitii exprese prevazute de prezenta lege.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedura civila, comunicarea actelor de procedura anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevazuta la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata îndeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa.
(4) În cazul în care debitorul este o societate tranzactionata pe o piata reglementata, judecatorul-sindic va comunica Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare hotarârea de deschidere a procedurii.
(5) Formatul si continutul-cadru ale actelor care se publica în Buletinul procedurilor de insolventa si ale dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare si comunicare se stabilesc prin ordin al ministrului justitiei si sunt utilizate în mod obligatoriu de toti participantii la procedura.
(6) Notificarile, cu exceptia cazului în care sarcina notificarii apartine altor organe care aplica procedura, si convocarile prevazute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz.
(7) Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creantelor sunt prezumati ca au în cunostinta termenele prevazute la art. 62 ori la art. 107, 108 sau 109, dupa caz, si nu vor mai fi citati.
(8) În vederea publicarii citatiilor, convocarilor si notificarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti, dupa deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege, se editeaza Buletinul procedurilor de insolventa, publicatie editata de Oficiul National al Registrului Comertului.
(9) Publicarea actelor de procedura sau, dupa caz, a hotarârilor judecatoresti în Buletinul procedurilor de insolventa înlocuieste, de la data publicarii acestora, citarea, convocarea si notificarea actelor de procedura efectuate individual fata de participantii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicarii.
Art. 8. – (1) Curtea de apel va fi instanta de recurs pentru hotarârile pronuntate de judecatorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotarârii, daca legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea partilor se face prin Buletinul procedurilor de insolventa. În vederea solutionarii recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificata de grefierul-sef al tribunalului, numai actele care intereseaza solutionarea caii de atac, selectate de judecatorul-sindic. În cazul în care instanta de recurs considera necesare si alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere partilor interesate sa le depuna în copie certificata.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare, hotarârile judecatorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanta de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplica în cazul judecarii recursului împotriva urmatoarelor hotarâri ale judecatorului-sindic:
a) sentinta de respingere a contestatiei debitorului, introdusa în temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinta prin care se decide intrarea în procedura simplificata;
c) sentinta prin care se decide intrarea în faliment, pronuntata în conditiile art. 107;
d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea de creante, introdusa în temeiul art. 122 alin. (3).
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotarârilor pronuntate de judecatorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.
(7) Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, judecatorul-sindic va putea sa nu dispuna suspendarea cauzei, în situatia în care dispozitiile a caror neconstitutionalitate se invoca au facut obiectul cel putin al unei decizii pronuntate de Curtea Constitutionala.

SECTIUNEA a 2-a
Judecatorul-sindic

Art. 9. – Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevazuta de prezenta lege judecatorilor desemnati ca judecatori-sindici se realizeaza potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
Art. 10. – În îndeplinirea îndatoririlor sale, judecatorul-sindic va putea desemna, prin încheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le si remuneratia. Remuneratiile vor fi platite din contul prevazut la art. 4 alin. (2), în conformitate cu criteriile stabilite prin hotarâre a Guvernului.
Art. 11. – (1) Principalele atributii ale judecatorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) pronuntarea motivata a hotarârii de deschidere a procedurii si, dupa caz, de intrare în faliment atât prin procedura generala, cât si prin procedura simplificata;
b) judecarea contestatiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;
c) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolventa care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pâna la confirmarea ori, dupa caz, înlocuirea sa de catre adunarea creditorilor, stabilirea remuneratiei în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolventa, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada. În vederea desemnarii provizorii a administratorului judiciar, judecatorul-sindic va tine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori si, dupa caz, de debitor, daca cererea introductiva îi apartine;
d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;
e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;
f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolventa, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penala în legatura cu savârsirea infractiunilor prevazute la art. 143-147;
h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
i) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricarei persoane interesate împotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
j) admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;
k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare în faliment;
l) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;
m) judecarea actiunii în anularea hotarârii adunarii creditorilor;
n) pronuntarea hotarârii de închidere a procedurii.
(2) Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.
Art. 12. – (1) Hotarârile judecatorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.
(2) Dispozitiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedura civila privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunta succesiv hotarâri în acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecarii, dupa casarea hotarârii în recurs.

SECTIUNEA a 3-a
Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

Art. 13. – (1) Adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de administratorul judiciar sau, dupa caz, de lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul sedintelor adunarilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului.
(2) Creditorii cunoscuti vor fi convocati de administratorul judiciar sau de lichidator în cazurile prevazute expres de lege si ori de câte ori este necesar.
(3) Adunarea creditorilor va putea fi convocata si de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor detinând creante în valoare de cel putin 30% din valoarea totala a acestora.
Art. 14. – (1) Convocarea creditorilor va trebui sa cuprinda ordinea de zi a sedintei.
(2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nula, cu exceptia cazului în care la sedinta participa titularii tuturor creantelor.
(3) Creditorii pot fi reprezentati în adunare prin împuterniciti cu procura speciala autentica sau, în cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegatie semnata de conducatorul unitatii.
(4) Daca legea nu interzice în mod expres, creditorii vor putea vota si prin corespondenta. Scrisoarea prin care se exprima votul, semnata de creditor, semnatura fiind legalizata de notarul public ori certificata si atestata de catre un avocat, sau înscrisul în format electronic, caruia i s-a încorporat, atasat ori asociat semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat valabil, poate fi comunicata prin orice mijloace si înregistrata la administratorul judiciar/lichidator, cu cel putin 5 zile înainte de data fixata pentru exprimarea votului.
(5) La sedintele adunarii creditorilor vor putea participa 2 delegati ai salariatilor debitorului, votând pentru creantele reprezentând salariile si alte drepturi banesti.
(6) Deliberarile si hotarârile adunarii creditorilor vor fi cuprinse într-un proces-verbal, care va fi semnat de presedintele sedintei, membrii comitetului creditorilor, precum si de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de doua zile lucratoare de la data adunarii creditorilor.
(7) Hotarârea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luarii hotarârii respective si au facut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor îndreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor.
Art. 15. – (1) Cu exceptia cazurilor în care legea cere o majoritate speciala, sedintele adunarii creditorilor vor avea loc în prezenta titularilor de creante însumând cel putin 30% din valoarea totala a creantelor împotriva averii debitorului si un numar de membri ai comitetului creditorilor care reprezinta majoritatea simpla a acestora, iar deciziile adunarii creditorilor se adopta cu votul titularilor unei majoritati, prin valoare, a creantelor prezente.
(2) Calculul valorii totale a creantelor prevazute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la urmatoarele criterii:
a) ulterior afisarii tabelului preliminar si pâna la afisarea tabelului definitiv, valoarea creantelor verificate si acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;
b) ulterior afisarii tabelului definitiv si pâna la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;
c) ulterior confirmarii planului de reorganizare si pâna la afisarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;
d) ulterior afisarii tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.
(3) Planul de reorganizare va fi supus votului adunarii creditorilor, în conditiile prevazute la art. 101.
Art. 16. – (1) Judecatorul-sindic va desemna, în raport cu proportiile cazului, un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creante garantate, bugetare si chirografare cele mai mari, prin valoare.
(2) Desemnarea se va face, prin încheiere, dupa întocmirea tabelului preliminar de creante.
(3) Pentru necesitatile procedurii, judecatorul-sindic va desemna, pe baza propunerii creditorilor, un presedinte al comitetului creditorilor. Comitetul creditorilor va fi citat în persoana presedintelui astfel desemnat, iar în lipsa, prin oricare dintre membrii comitetului creditorilor.
(4) În cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor, acestia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creante garantate si cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii, care se ofera voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic.
(5) Daca nu se va obtine majoritatea necesara, se va mentine comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic. La propunerea administratorului judiciar sau a celorlalti membri ai comitetului creditorilor, judecatorul-sindic va consemna, prin încheiere, modificarea componentei acestuia, astfel încât criteriile prevazute la alin. (4) sa fie respectate în toate fazele procedurii.
(6) În cursul derularii procedurii, judecatorul-sindic va putea cere asistenta comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.
Art. 17. – (1) Comitetul creditorilor are urmatoarele atributii:
a) sa analizeze situatia debitorului si sa faca recomandari adunarii creditorilor cu privire la continuarea activitatii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;
b) sa negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreste sa fie desemnat de catre creditori în dosar conditiile numirii si sa recomande adunarii creditorilor astfel de numiri;
c) sa ia cunostinta despre rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, sa le analizeze si, daca este cazul, sa faca contestatii la acestea;
d) sa întocmeasca rapoarte, pe care sa le prezinte adunarii creditorilor, privind masurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri;
e) sa solicite, în temeiul art. 47 alin. (5), ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
f) sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, facute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.
(2) Comitetul creditorilor se întruneste lunar si, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz, ori a cel putin 2 dintre membrii sai, ori de câte ori este necesar.
(3) Deliberarile comitetului creditorilor vor avea loc în prezenta administratorului judiciar/lichidatorului si vor fi consemnate într-un proces-verbal, care va retine pe scurt continutul deliberarilor, precum si hotarârile luate.
(4) Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simpla din totalul numarului de membri ai acestuia.
(5) Daca un membru al comitetului creditorilor se afla, datorita interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, acesta se va abtine de la vot.
(6) Împotriva actiunilor, masurilor si deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestatie la adunarea creditorilor, dupa ce, în prealabil, a sesizat comitetul creditorilor cu privire la masurile contestate, iar solutia adoptata de acesta nu raspunde intereselor creditorului.

SECTIUNEA a 4-a
Administratorul special

Art. 18. – (1) Dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului. Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce si activitatea comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor.
(2) Administratorul special are urmatoarele atributii:
a) exprima intentia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);
b) participa, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 79 si 80;
c) formuleaza contestatii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
d) propune un plan de reorganizare;
e) administreaza activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa confirmarea planului;
f) dupa intrarea în faliment, participa la inventar, semnând actul, primeste raportul final si bilantul de închidere si participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;
g) primeste notificarea închiderii procedurii.
SECTIUNEA a 5-a
Administratorul judiciar

Art. 19. – (1) Practicienii în insolventa interesati vor depune la dosar o oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar în dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calitatii de practician în insolventa si o copie de pe polita de asigurare profesionala. În oferta, practicianul în insolventa interesat va putea arata si disponibilitatea de timp si de resurse umane, precum si experienta generala sau specifica necesare preluarii dosarului si bunei administrari a cazului. În cazul în care nu exista nici o astfel de oferta, judecatorul-sindic va desemna provizoriu, pâna la prima adunare a creditorilor, un practician în insolventa ales în mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R.
(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. În cazul în care remuneratia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilita de catre judecatorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolventa. Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de catre judecatorul-sindic.
(3) Creditorii pot contesta, pe motive de nelegalitate, decizia prevazuta la alin. (2), în termen de 3 zile, la judecatorul-sindic care va solutiona, de urgenta si deodata, toate contestatiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul judiciar/lichidatorul propus de creditori sau, dupa caz, va solicita adunarii creditorilor desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator.
(4) Daca în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunarii creditorilor nu este contestata, judecatorul-sindic, prin încheiere, va desemna administratorul judiciar propus de creditori, dispunând totodata încetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.
(5) Administratorul judiciar, persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician în insolventa, potrivit legii.
(6) Sunt incompatibile cu calitatea de lichidator (expert în insolventa) urmatoarele categorii de persoane:
a) persoana fizica ce are calitatea de fondator, administrator, cenzor sau reprezentant al unui comerciant, persoana juridica, potrivit art. 6 si 138 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) executorii judecatoresti;
c) persoanele fizice sau juridice având calitatea de lichidator (expert în insolventa), carora le sunt aplicabile prevederile art. 27 pct. 1-9 din Codul de procedura civila.
(7) În situatiile prevazute la art. 149 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, administratorul judiciar/lichidatorul are obligatia de abtinere. În cazul neconformarii, persoana interesata poate initia procedura recuzarii, conform dispozitiilor Codului de procedura civila, care se aplica în mod corespunzator.
(8) Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile, care sa acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului judiciar pe perioada exercitarii calitatii sale.
(9) Este interzis administratorului judiciar, sub sanctiunea revocarii din functie si a repararii eventualelor prejudicii cauzate, sa diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.
Art. 20. – (1) Principalele atributii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 si 35 si întocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea în procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie în cadrul procedurii generale si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b) examinarea activitatii debitorului si întocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, în conditiile art. 138, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
c) întocmirea actelor prevazute la art. 28 alin. (1), în cazul în care debitorul nu si-a îndeplinit obligatia respectiva înauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, în functie de cuprinsul raportului prevazut la lit. a) si în conditiile si termenele prevazute la art. 94;
e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f) conducerea integrala, respectiv în parte, a activitatii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului-sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;
g) convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;
h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale încheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic în cazul în care constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
j) mentinerea sau denuntarea unor contracte încheiate de debitor;
k) verificarea creantelor si, atunci când este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si întocmirea tabelelor creantelor;
l) încasarea creantelor; urmarirea încasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea si sustinerea actiunilor în pretentii pentru încasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocati;
m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, încheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;
n) sesizarea judecatorului-sindic în legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta.
(2) Judecatorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atributii în afara celor stabilite la alin. (1), cu exceptia celor prevazute de lege în competenta exclusiva a acestuia.
Art. 21. – (1) La fiecare termen de continuare a procedurii, administratorul judiciar va prezenta judecatorului-sindic un raport cuprinzând descrierea modului în care si-a îndeplinit atributiile, precum si o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Baza de raportare este luna întreaga, raportul putând cuprinde mai multe luni.
(2) Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie împotriva masurilor luate de administratorul judiciar.
(3) Contestatia trebuie sa fie înregistrata în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevazut la alin. (1).
(4) Judecatorul-sindic va solutiona contestatia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar si a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, sa suspende executarea masurii contestate.
Art. 22. – (1) În cazul în care un practician în insolventa desemnat refuza numirea, acesta are obligatia de a notifica instanta, în termen de 5 zile de la comunicarea sentintei de numire. Judecatorul-sindic va sanctiona cu amenda judiciara de la 500 lei (RON) la 1.000 lei (RON) necomunicarea în termen a refuzului, fara motive temeinice. În acest caz sunt aplicabile dispozitiile art. 19. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si în situatia prevazuta la art. 34.
(2) În orice stadiu al procedurii, judecatorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivata, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunta în camera de consiliu, de urgenta, cu citarea administratorului judiciar si a comitetului creditorilor.
(3) Judecatorul-sindic va sanctiona administratorul judiciar cu amenda judiciara de la 1.000 lei (RON) la 5.000 lei (RON) în cazul în care acesta, din culpa sau cu rea-credinta, nu îsi îndeplineste sau îndeplineste cu întârziere atributiile prevazute de lege sau stabilite de judecatorul-sindic.
(4) Daca prin fapta prevazuta la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecatorul-sindic va putea, la cererea oricarei parti interesate, sa îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.
(5) În cazul amenzilor si al despagubirii prevazute la alin. (1), (3) si, respectiv la alin. (4), urmeaza a se aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 1084 si 1085 din Codul de procedura civila.
Art. 23. – În vederea îndeplinirii atributiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate. Numirea si nivelul remuneratiilor acestor persoane vor fi supuse aprobarii comitetului creditorilor, cu exceptia cazurilor în care va fi stabilit ca acestea vor fi achitate din fondul constituit conform art. 4.
SECTIUNEA a 6-a
Lichidatorul

Art. 24. – (1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecatorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzator, dispozitiile art. 19, 21, 22, 23 si ale art. 102 alin. (5).
(2) Atributiile administratorului judiciar înceteaza la momentul stabilirii atributiilor lichidatorului de catre judecatorul-sindic.
(3) Poate fi desemnat lichidator si administratorul judiciar desemnat anterior.
Art. 25. – Principalele atributii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata în raport cu situatia de fapt si întocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si a existentei premiselor angajarii raspunderii acestora în conditiile art. 138, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
b) conducerea activitatii debitorului;
c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale încheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;
e) mentinerea sau denuntarea unor contracte încheiate de debitor;
f) verificarea creantelor si, atunci când este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si întocmirea tabelelor creantelor;
g) urmarirea încasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creantelor; formularea si sustinerea actiunilor în pretentii pentru încasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocati;
h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor în contul averii debitorului;
i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;
j) încheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;
k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;
l) orice alte atributii stabilite prin încheiere de catre judecatorul-sindic.

Dispozitii generale

2 februarie 20242 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Art. 1. – (1) Procedura generala prevazuta de prezenta lege se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati în stare de insolventa sau de insolventa iminenta, cu exceptia celor prevazuti la alin. (2) lit. c) si d):

1. societatile comerciale;
2. societatile cooperative;
3. organizatiile cooperatiste;
4. societatile agricole;
5. grupurile de interes economic;
6. orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.
(2) Procedura simplificata prevazuta de prezenta lege se aplica debitorilor aflati în stare de insolventa, care se încadreaza în una dintre urmatoarele categorii:
a) comercianti, persoane fizice, actionând individual;
b) asociatii familiale;
c) comercianti care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1) si îndeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
1. nu detin nici un bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;
3. administratorul nu poate fi gasit;
4. sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;
d) debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevazute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) si h) în termenul prevazut de lege;
e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;
f) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de prezenta lege.
Art. 2. – Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa.
Art. 3. – În întelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1. insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci când debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori;
b) insolventa este iminenta atunci când se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei;
2. averea debitorului reprezinta totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolventei -, care pot face obiectul executarii silite, în conditiile reglementate de Codul de procedura civila;
3. procedura colectiva este procedura în care creditorii recunoscuti participa împreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, în modalitatile prevazute de prezenta lege;
4. data deschiderii procedurii reprezinta:
a) în cazul cererii debitorului de deschidere a procedurii, data pronuntarii încheierii prevazute la art. 32 alin. (1);
b) în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronuntarii sentintei judecatorului-sindic, prevazuta la art. 33 alin. (4) sau (6);
5. debitorul este persoana fizica sau persoana juridica de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevazute la art. 1, al carei patrimoniu este în stare de insolventa;
6. prin creditor îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei se întelege creditorul a carui creanta împotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile;
7. prin creditor se întelege persoana fizica sau juridica ce detine un drept de creanta asupra averii debitorului si care a solicitat, în mod expres, instantei sa îi fie înregistrata creanta în tabelul definitiv de creante sau în tabelul definitiv consolidat de creante si care poate face dovada creantei sale fata de patrimoniul debitorului, în conditiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fara a depune personal declaratiile de creanta, salariatii debitorului;
8. creditorul îndreptatit sa participe la procedura insolventei este acel creditor care a formulat si i-a fost admisa, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creantei sale pe tabelul definitiv al creantelor contra debitorului si care are dreptul de a participa si de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciara admis de judecatorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distributiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciara a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfasurarea procedurii si de a participa la orice alta procedura reglementata de prezenta lege;
9. creantele garantate sunt creantele persoanelor care beneficiaza de o garantie reala asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent daca acesta este debitor principal sau tert garantat fata de persoanele beneficiare ale garantiilor reale;
10. creantele salariale sunt creantele ce izvorasc din raporturi de munca între debitor si angajatii acestuia. Aceste creante sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creante de catre administratorul judiciar/lichidator;
11. creantele bugetare reprezinta creantele constând în impozite, taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare, precum si accesoriile acestora;
12. valoare-prag reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie;
13. creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituite garantii fata de patrimoniul debitorului si care nu au privilegii însotite de drepturi de retentie, ale caror creante sunt curente la data deschiderii procedurii, precum si creante noi, aferente activitatilor curente în perioada de observatie;
14. activitatile curente reprezinta acele fapte de comert si operatiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observatie, în cursul normal al comertului sau, cum ar fi:
a) continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate;
b) efectuarea operatiunilor de încasari si plati aferente acestora;
c) asigurarea finantarii capitalului de lucru în limite curente;
15. perioada de observatie este perioada cuprinsa între data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii în faliment;
16. tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele nascute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub conditie sau în litigiu, acceptate de catre administratorul judiciar în urma verificarii acestora. În tabel vor fi mentionate atât suma solicitata de catre creditor, cât si suma acceptata si rangul de preferinta. În cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra si creantele nascute dupa deschiderea procedurii si pâna la momentul intrarii în faliment;
17. prin tabel definitiv de creante se întelege tabelul care cuprinde toate creantele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar si împotriva carora nu s-au formulat contestatii în conformitate cu prevederile art. 73, precum si creantele admise în urma solutionarii contestatiilor. În acest tabel se arata suma solicitata, suma admisa si rangul de prioritate a creantei;
18. tabelul suplimentar cuprinde toate creantele nascute dupa data deschiderii procedurii generale si pâna la data începerii procedurii falimentului, acceptate de catre lichidator în urma verificarii acestora. În tabel vor fi mentionate atât suma solicitata de catre creditor, cât si suma acceptata si rangul de preferinta;
19. tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creantelor ce figureaza ca admise în tabelul definitiv de creante si cele din tabelul suplimentar necontestate, precum si cele rezultate în urma solutionarii contestatiilor la tabelul suplimentar. În situatia în care s-a dispus intrarea în faliment dupa confirmarea unui plan de reorganizare, urmeaza a se întocmi o varianta actualizata a tabelului definitiv consolidat, în concordanta cu programul de plata a creantelor, cuprins în planul de reorganizare, si cu deducerea sumelor achitate pe parcursul desfasurarii acestuia;
20. reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, în vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, împreuna sau separat:
a) restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;
b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
c) restrângerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului;
21. categoria de creante defavorizate este prezumata a fi categoria de creante pentru care planul de reorganizare prevede cel putin una dintre modificarile urmatoare pentru oricare dintre creantele categoriei respective:
a) o reducere a cuantumului creantei;
b) o reducere a garantiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reesalonarea platilor în defavoarea creditorului;
c) valoarea actualizata cu dobânda de referinta a Bancii Nationale a României, daca nu este stabilit altfel prin contractul privind creanta respectiva sau prin legi speciale, este mai mica decât valoarea la care a fost înscrisa în tabelul definitiv de creante;
22. prin program de plata a creantelor se întelege tabelul de creante mentionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obliga sa le plateasca creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creante si la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, si care cuprinde:
a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creante pe care debitorul se obliga sa le plateasca acestora;
b) termenele la care debitorul urmeaza sa plateasca aceste sume;
23. prin procedura falimentului se întelege procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului în vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;
24. procedura generala reprezinta procedura prevazuta de prezenta lege, prin care un debitor care îndeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin. (1), fara a le îndeplini simultan si pe cele de la art. 1 alin. (2), intra, dupa perioada de observatie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciara si în procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciara ori doar în procedura falimentului;
25. procedura simplificata reprezinta procedura prevazuta de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplineste conditiile prevazute la art. 1 alin. (2) intra direct în procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada în care vor fi analizate elementele aratate la art. 1 alin. (2) lit. c) si d);
26. administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, sa efectueze în numele si pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedura când debitorului i se permite sa-si administreze activitatea si sa le reprezinte interesele în procedura pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Adunarea generala a actionarilor, asociatilor sau membrilor persoanei juridice va fi convocata de administratorul judiciar ori de lichidator, pentru desemnarea administratorului special, în termen de maximum 20 de zile de la deschiderea procedurii sau, dupa caz, de la ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea. Adunarea generala va fi prezidata de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz;
27. administratorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician în insolventa, autorizat în conditiile legii, desemnat sa exercite atributiile prevazute la art. 20 în perioada de observatie si pe durata procedurii de reorganizare;
28. lichidatorul este persoana fizica sau juridica, practician în insolventa, autorizat în conditiile legii, desemnata sa conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generala, cât si în cea simplificata;
29. Buletinul procedurilor de insolventa reprezinta publicatia editata de Oficiul National al Registrului Comertului, care are drept scop publicarea citatiilor, convocarilor, notificarilor si comunicarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti, administratorul judiciar/lichidator dupa deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege;
30. ridicarea dreptului de administrare atrage suspendarea mandatului administratorului special sau al consiliului de administratie al debitorului. În cazul ridicarii dreptului de administrare al debitorului, conducerea acestuia este preluata de administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz;
31. prin contract financiar calificat se întelege orice contract având ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pietele reglementate, pietele asimilate sau pietele la buna întelegere, astfel cum sunt acestea reglementate;
32. prin consumator captiv se întelege consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul;
33. operatiunea de compensare bilaterala (netting) presupune realizarea, în legatura cu unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre urmatoarele operatiuni:
a) încetarea unui contract financiar calificat si/sau accelerarea oricarei plati sau îndepliniri a unei obligatii ori realizari a unui drept în baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate având ca temei un acord de compensare bilaterala (netting);
b) calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piata, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricareia dintre obligatiile sau drepturile la care se refera lit. a);
c) conversia într-o singura moneda a oricarei valori, calculata potrivit lit. b);
d) compensarea, pâna la obtinerea unei sume nete (off-set), a oricaror valori calculate potrivit lit. b) si convertite potrivit prevederilor lit. c);
34. prin acord de compensare bilaterala (acord de netting) se întelege:
a) orice întelegere sau clauza în cadrul unui contract financiar calificat dintre doua parti, prin care se prevede un netting al unor plati ori o îndeplinire a unor obligatii sau o realizare a unor drepturi prezente ori viitoare rezultând din sau având legatura cu unul ori mai multe contracte financiare calificate („acord master de netting”);
b) orice acord master de netting între doua parti, prin care se prevede netting-ul între doua sau mai multe acorduri master de netting („acord master-master de netting”);
c) orice întelegere de garantare subsecventa ori în legatura cu unul sau mai multe acorduri master de netting;
35. prin întelegere de garantare se întelege orice contract/instrument de garantare a unui acord de netting sau a unor contracte financiare calificate, incluzând fara limitare: gajuri, scrisori de garantie, garantii personale si altele asemenea.
Art. 4. – (1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.
(2) Platile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei banci, pe baza de dispozitii emise de debitor sau, dupa caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidator.
(3) Disponibilitatile banesti vor putea fi pastrate într-un cont special de depozit bancar.
(4) În lipsa disponibilitatilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, platile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioada de cel putin 3 luni, aprobat de judecatorul-sindic.
(5) Judecatorul-sindic va putea autoriza, pe baza documentelor justificative atasate la raportul lunar al administratorului judiciar/lichidatorului, elaborat potrivit art. 21 alin. (1), plata, din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depasit bugetul previzionat.
(6) Fondul prevazut la alin. (4) va fi constituit prin:
a) majorarea cu 20% a taxelor percepute de oficiile registrului comertului de pe lânga tribunale pentru operatiunile de înregistrare;
b) majorarea cu 20% a taxelor percepute pentru operatiunile de înregistrare în registrul societatilor agricole si, în cazul asociatiilor si fundatiilor ce desfasoara activitati economice, în registrul asociatiilor si fundatiilor.
(7) Sumele prevazute la alin. (1) vor fi virate de oficiile registrului comertului, prin Oficiul National al Registrului Comertului, în contul Uniunii Nationale a Practicienilor în Insolventa din România, denumita în continuare U.N.P.I.R., iar taxele prevazute la alin. (6) lit. b) vor fi achitate la orice unitate bancara în contul mentionat.
(8) U.N.P.I.R. va comunica la Oficiul National al Registrului Comertului si la instantele judecatoresti pe lânga care functioneaza registrul societatilor agricole, respectiv registrul asociatiilor si fundatiilor, numarul contului si unitatea la care acesta este deschis si orice modificari ulterioare ale acestuia.
(9) Sumele mentionate la alin. (1) vor fi considerate cheltuieli de lichidare în conformitate cu art. 121 si art. 123 pct. 1 si vor fi înscrise în planul de distribuire prevazut la art. 122 alin. (1).

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei

2 februarie 20241 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Legitima aparare
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare.
Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

Se prezuma ca este in legitima aparare, si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

Starea de necesitate

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de necesitate.
Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.
Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.

Constrangerea fizica si constrangerea morala

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.
De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.

Cazul fortuit

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.

Iresponsabilitatea

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele.

Betia

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante.
Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Minoritatea faptuitorului

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Eroarea de fapt

Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
Nu constituie o circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.
Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.
Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei.

Autoratul.Coautoratul

2 februarie 20241 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Autoratul implica savarsirea nemijlocita a faptei prevazuta de legea penala prin acte de executare, semnificand o contributie necesara si determinanta pentru existenta participatiei si totodata in aprecierea actelor de instigare sau de complicitate drept contributii specifice aduse de alti participanti la savarsirea faptei.

Coautoratul presupune savarsirea nemijlocita, impreuna a faptei prevazuta de legea penala de doua sau mai multe persoane care lucreaza in baza unei vointe comune.

Savarsirea faptei prevazuta de legea penala in coautorat presupune cooperarea atat sub aspect obiectiv cat si subiectiv, implicand :
-savarsirea in mod nemijlocit a faptei prevazuta de legea penala. Sunt acte de coautorat :
-acte de executare directa a faptei ce descriu latura obiectiva din continutul infractiunii (ex. in cazul infractiunii de omor sunt acte de coautorat actiunile persoanelor care aplica lovituri puternice, in regiuni vitale ale corpului, cu obiecte taioase, contondente).
-acte prin care se contribuie indirect la savarsirea faptei- in conditiile in care au un caracter determinant, necesar si indispensabil in realizarea actiunii tipice. Aceste acte nu sunt descrise prin norma de incriminare a faptei.
–vointa comuna a coautorilor. Cooperarea pe plan material dintre coautori trebuie sa fie dublata de cooperarea si pe plan psihic, prin vointa comuna care sa-i anime in savarsirea faptei. Sub aspect subiectiv, coautoratul poate fi propriu-cand toti coautorii savarsesc fapta cu aceeasi forma de vinovatie sau impropriu-cand lucreaza cu forme de vinovatie diferite.

Coautoratul in cazul anumitor infractiuni
In cazul infractiunilor proprii coautoratul este posibil doar in conditiile in care toti participantii au calitatea ceruta de lege si contribuie nemijlocit la savarsirea faptei.
In cazul infractiunilor praeterintentionate coautoratul subzista in masura in care in raport cu fiecare participant este relevata intentia in ce priveste realizarea faptei initiale, cat si culpa in privinta urmarii mai grave.

Coautoratul in cazul infractiunilor din culpa –s au formulat mai multe opinii. Intr-o opinie este exclus coautoratul in cazul acestor infractiuniintrucat nu exista vointa lor de a coopera la producerea acestui rezultat, prin lipsa unei coordonari intelectuale in vederea aparitiei sale. Potrivit altei opinii- se sustine posibilitatea coautoratului la aceste infractiuni, considerandu-se ca nu se poate nega existenta unei vointe comune a participantilor la savarsirea faptei.

Categorii de infractiuni in cazul carora coautoratul este exclus :
-infractiunile cu autor exclusiv unic : infractiunea de marturie mincinoasa, infractiunea de purtare fara drept de decoratii, uniforme sau semne distictive.

Instigarea

2 februarie 20241 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Consta in activitatea de determinare cu intentie la savarsirea, de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala.
Conditii :
–sa aiba loc o activitate de determinare a unei persoane la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

Activitatea de determinare trebuie sa indeplineasca anumite cerinte, respectiv : de a fi reala, efectiva, deci de a conduce la insusirea hotararii de comitere a faptei de catre o alta persoana.

Determinarea trebuie sa fie urmata de executare, prin comiterea de catre cel instigat a unei fapte relevanta penal- ca fapta consumata sau ca tentativa pedepsibila.
Activitatea de determinare se poate realiza prin recurgere la anumite mijloace, de catre una sau mai multe persoane, asupra unei alte persoane sau mai multor persoane.
Feluri ale instigarii : instigare simpla sau calificata ; imediata sau mediata ; directa sau indirecta, instigare cu un singur instigator sau concurs de instigari ; instigare individuala sau colectiva.

–activitatea de determinare sa se realizeze cu intentie. Activitatea de instigare se comite intotdeauna cu intentie, neexistand instigare din culpa.
Cand cel instigat trece la executarea faptei lucrand de pe aceeasi pozitie psihica ca si instigatorul, instigarea este proprie. Cand cel instigat savarseste fapta prevazuta de legea penala cu forma de vinovatie a culpei sauf ara vinovatie penala, instigarea este improprie.

Instigatorul mai este denumit autor moral, iar persoana instigata este autorul material al faptei.

Complicitatea

2 februarie 20241 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Complicitatea presupune activitatea prin car4e se ajuta sau inlesneste, in orice mod, cu intentie la savarsirea unei fapte prevazuta de legea penala prin care se promite inainte sau in timpul savarsirii faptei, tainuirea de bunuri sau favorizarea celui ce a comis fapta, chiar in conditiile neindeplinirii acestei promisiuni.

Prin inlesnire se realizeaza o complicitate anterioara, iar prin ajutor o complicitate concomitenta.. Actele de pregatire in vederea savarsirii infractiunii cand se comit de complice pot consta in procurarea de instrumente sau procurarea de informatii referitoare la locul, timpul comiterii faptei. Inmanarea in timpul comiterii faptei de diferite instrumente ce servesc in acest scops au asistenta in timpul savarsiri faptei de catre autorul ce se sprijina pe acest act reprezinta un ajutor acordat.

Complicitatea se poate realiza si prin promisiunea facuta inainte sau in timpul savarsirii faptei, de tainuire a bunurilor provenite din aceasta sau de favorizare a faptuitorului, chiard aca dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita

–contributia adusa sa fie realizata cu intentie. Complicele lucreaza intotdeauna cu intentie. Nu exista complicitate din culpa.

Amnistia

2 februarie 20241 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Amnistia este un act de clementa ce se acorda prin lege organica de forul legiuitor prin care se inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita, dupa cum se inlatura executarea pedepsei pronuntate pentru infractiunile ce se inscriu in dispozitiile sale, comise anterior adoptarii actului de clementa.

Aministia este obligatorie pentru organele judiciare penale care nu pot refuza incidenta sa, beneficiul actului de clementa putand fi insa refuzat de catre invinuitul sau inculpatul in cauza daca acesta se considera nevinovat

Amnistia antecondamnatorie inlatura raspunderea penala pentru infractiounea savarsita, atragand dupa caz pe plan procesual, solutia neinceperii urmaririi penale sau incetarea urmaririi penale sau incetarea procesului penal.

Amnistia postcondamnatorie inlatura executarea pedepsei pronuntate precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amnistia face sa inceteze interdictiile, incapacitatile prevazute in alte legi penale sau extrapenale.
Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie.Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta, masurilor educative si asupra drepturilro persoanei vatamate.

Continutul infractiunii

2 februarie 20241 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Continutul infractiunii este definit ca totalitatea conditiilor obiective si subiective, prevazute in norma de incriminare, necesare pentru existenta unei anumite infractiuni.Conditiile preexistente ale infractiunii le reprezinta obiectul infractiunii si subiectii.

Obiectul infractiunii reprezinta valorile sociale si relatiile sociale aparate de legea penala, impotriva carora sunt indreptate faptele penale si care sunt lezate sau puse in pericol prin savarsirea acestora.

Obiectul infractiunii cunoaste mai multe forme :

-obiectul juridic generic care reprezinta o grupa de valori sociale de aceeasi natura, vatamate de o grupa de infractiuni.

-obiect juridic special care reprezinta o anumita valoare sociala si careia i se aduce atingere prin infractiune.In cazul anumitor infractiuni se intalneste si un obiect material care consta in lucrul corporal sau fiinta asupra careia se indreapta activitatea infractionala.

Sunt denumiti subiecti ai infractiunii persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni, deosebind doua categorii, respectiv, subiectul activ si subiectul pasiv.Subiectul activ al infractiunii poate fi o persoana fizica sau juridica, persoana care, indeplinind conditiile legii, savarseste fapta penala.

Subiectul activ al infractiunii cand este reprezentat de o persoana fizica trebuie sa indeplineasca cumulativ anumite conditii : limita de varsta, responasabilitate, libertate de hotarare si actiune.

1.Limitele raspunderii penale : minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal, iar cel care are varsta intre 14 si 16 ani, raspunde penal doar daca se dovedeste ca a savarsit fapta prevazuta cu discernamant. Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.

2.Responsabilitatea nu este definita de legea penala care defineste insa iresponsabilitatea consacrata ca o cauza care inlatura caraterul penal al faptei. Prin responsabilitate –ca stare normala a persoanei care a implinit varsta de 16 ani-se intelege capacitatea acesteia de a-si da seama de actiunile sau inactiunile sale, precum si de a fi stapana pe ele.

3.Conditia libertatii de hotarare si actiune implica savarsirea faptei prevazute de legea penala ca infractiune, cu excluderea oricaror acte de constrangere fizica sau morala exercitate asupra persoanei.Exista infractiuni denumite infractiuni proprii in cazul carora legea impune conditii speciale, subiectul activ fiind un subiect special.

Conditia speciala priveste o anumita calitate pe care trebuie sa o intruneasca persoana ce va trece la executarea faptei, calitate speciala care trebuie sa existe la data comiterii acesteia.Ex. : in cazul infractiunii de delapidare subiectul activ este calificat prin calitatea de functionar public sau functionar care gestioneaza sau administreaza bunuri.

Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice, raspund penal, in cazurile prevazute de lege, pentru infractiuni savarsite in numele sau in interesul persoanelor juridice de catre organele sau reprezentantii acestora.Este exclusa raspunderea penala a statului, autoritatilor publice si a institutiilor publice.

Subiect pasiv al infractiunii-poate fi o persoana fizica sau juridica, chiar si statul.Subiectului pasiv i se cere sa fie tutularul valorii sociale ocrotite penal, careia i se aduce atingere prin savarsirea infractiunii.

In cazul unor infractiuni, subiectul pasiv trebuie sa indeplineasca o anumita calitate : ex. : in cazul infractiunii de ultraj, subiectul pasiv poate fi numai un functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.

Hartuirea sexuala

2 februarie 20241 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Ce este hartuirea sexuala?
Este orice situatie nedorita, de natura sexuala, care iti lezeaza demnitatea sau creeaza, pentru tine, un mediu ostil, umilitor, jignitor.

Exemple de hartuire sexuala:
-comentarii indecente in legatura cu felul in care arati sau cu viata ta privata;
-trimiterea de mesaje, SMS-uri obscene;
-atingeri, imbratisari nedorite;
-propuneri si avansuri sexuale directe;
-invadarea spatiului personal/intim al unei persoane prin aproprierea nepermisa de acea persoana, expunerea indecenta a unor parti ale corpului;
-amenintari, constrangeri, conditionarea obtinerii unor beneficii in plan profesional de oferirea unor servicii de natura sexuala.

Cum te afecteaza?
Stre, depresie, oboseala, epuizare, dureri de cap, tulburari de alimentatie, depasirea termenelor, neindeplinirea sarcinilor, stima de sine scazuta, neincredere in capacitatile proprii, hipersensibilitate, izolare, autoblamare, furie, teama, frustrare, iritare, instabilitate emotionala, nesiguranta, jena, rusine.

Cum sa te aperi?
-sa ai o pozitie ferma fata de cel care te hartuieste, arata-i ca te deranjeaza si cere-i sa inceteze;
-daca situatia nu se schimba, comunica sefului direct si/sau managerului de resurse umane problema.
Angajatorii au obligatia legala sa te protejeze. Este de dorit sa faci si o plangere in scris: aceasta poate sa fie tratata cu mai multa seriozitate si mai rapid. In plus poate reprezenta o proba in favoarea ta, in cazul unei plangeri in justitie.
Ai la dispozitie 1 an de la data ultimului incident de hartuire sexuala ca sa depui plangere.
-solicita sprijinul sindicatului sau reprezentantului salariatilor din companie.
-pastreaza probe: copii ale oricaror materiale scrise care dovedesc hartuirea(fotografii, email-uri, biletele, cadouri, sms-uri), un jurnal in care sa notezi date, nume, conversatii, martori, frecventa comportamentelor de hartuire, inregistrari audio si/sau video ale convorbirilor cu persoana care te hartuieste.
Angajatorilor le este interzis sa te persecute pentru ca ai depus o plangere de hartuire sexuala.

Ce institutii te pot ajuta!
1.Sa trmiti o petitie scrisa catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
CNCD poate sa amendeje atat hartuitorul cat si institutia angajatoare, daca aceasta a tolerat comportamentele de hartuire sexuala.

2.Sa trimiti o sesizare scrisa la Inspectoratul Teritorial de Munca
Inspectia muncii poate sa amendeze institutia angajatoare, aceasta fiind sanctionata daca permite hartuirea sexuala la locul de munca.

3.Sa trimiti o sesizare scrisa catre Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse.
ANES nu are atributii directe in cercetarea si sanctionarea cazurilor de hartuiresexuala, dar va transmite mai departe sesizarea catre institutiile abilitate: CNCD si/sau Inspectia Muncii.

4.Sa trimiti o cerere catre ?Judecatorie, Instanta Civila
Instanta te poate despagubi si reincadra in munca, daca ai fost concediata abuziv, pentru ca ai refuzat sa accepti hartuirea sexuala.

5.Sa trimiti o cerere catre Judecatorie, Instanta Penala

Cererea poate fi facuta daca actul de hartuire sexuala este infractiune, adica hartuitorul sa fi folosit amenintarea sau constrangerea, abuzand de functia sa.

Am fost victima unei agresiuni fizice (am fost batut/a) si am fost lovit (a).

2 februarie 20241 noiembrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Du-te mai intai sa-ti ingrijesti starea de sanatate probabil alterata de bataia primita.

Nu uita sa ceri din spital acte medicale care sa dovedeasa ca ai fost acolo (pe foi cu antet original, datate, cu stampila institutiei si parafa medicului) precum si rezultatele de la orice alt tip de investigatie (radiografie,ecografie, etc.) in caz ca a trebuit sa faci asa ceva.
Daca trebuie sa te internezi urmeaza indicatia medicilor si interneaza-te iar apoi cand vei iesi din spital cauta-ti dreptatea.

Mai departe:

Poti cere tu insuti o examinare medico-legala de constatare

Du-te la cea mai apropiata institutie medico-legala sa soliciti o examinare medico-legala de constatare a leziunilor pe care le-ai suferit.

Ai timp 30 zile sau pana cand leziunile au disparut de pe corpul tau. Vei primi un certificat medico-legal.

in continuare gandeste-te bine ce vrei sa faci si daca vrei sa mergi mai departe du-te la sectia de politie pe raza careia s-a intamplat evenimentul si declara ce ai patit. Se va deschide un dosar de urmarire penala si se angreneaza sistemul juridic. Poate ar fi bine in acest caz sa ai si un avocat care sa te consilieze.

Daca din anumite motive (nehotarare, boala) nu ai putut sa te prezinti spre a fi examinat sau intre timp dei nu au trecut 30 zile leziunile de pe corpul tau au disparut du-te obligatoriu la politie si anunta ce ai patit si explica de ce ai intarziat. Vei primi o adresa cu care sa te prezinti la institutia medico-legala in vederea examinarii. Nu uita sa ai bani in buzunar, intrucat orice examinare medico-legala este contra cost (vezi servicii/tarife prestatii).

Vrei sa anunti de la inceput politia

Du-te la sectia de politie pe raza careia s-a intamplat evenimentul si declara ce ai patit. Se va deschide un dosar de urmarire penala si se angreneaza sistemul juridic. Vei primi o adresa cu care sa te prezinti la institutia medico-legala in vederea examinarii. Calea este oficiala, politia fiind in cunostiinta de cazul tau inca de la inceput, ea fiind cea care cere examinarea. Poate ar fi bine ca si in acest caz sa ai un avocat care sa te consilieze. Nu uita sa ai bani in buzunar, intrucat orice examinare medico-legala este contra cost (vezi servicii/tarife prestatii).

Am condus autovehiculul sub influenta bauturilor alcoolice

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

am fost depistat de organele de la politia rutiera

Este greu de crezut ca politia rutiera casuneaza pe sufletul tau si, desi nu ai baut nimic, indicatiile alcoolmetrului electronic aflat la indemana tutoror echipajelor de politie rutiera o iau razna si ies cum nu ti-ai dori, indicand valori diferite de zero ale alcoolului in aerul pe care il expiri. Totusi admitand ca esti un inger nevinovat sau vrei sa afli neaparat ce alcoolemie ai avut, ai dreptul sa soliciti politistului sa te duca la una din unitatile sanitare abilitate ca sa-ti recolteze sange pentru stabilirea alcoolemiei. Trebuie sa stii ca valoare probatorie nu au decat alcoolemiile la care sangele a fost recoltat numai in prezenta politistului. Nu uita sa ai bani in buzunar, intrucat orice examinare medico-legala este contra cost (vezi tarife prestatii). Daca insa te clatini si indicatiile alcoolmetrului electronic ies dincolo de limita de la care incepe raspunderea penala (0,4 mg alcool/L aer expirat) politisti te vor conduce obligatoriu la institutia medico-legala.

si am comis un accident rutier (cu victima sau urmat de distrugerea autovehiculului meu sau al altora)

E bine sa stii ca:

nu trebuie sa fugi de la locul accidentului si mai ales sa te intreci ca la raliu cu masina echipajului de politie

trebuie sa nu refuzi determinarea alcoolemiei prin alcooltest.

Refuzul constituie infractiune si se pedepseste ca atare. Daca te afli sub influenta alcoolului, av⮤ la alcooltest o valoare mai mare de 0,40 mg alcool/L aer expirat, vei fi dus in mod obligatoriu la o unitate medicala abilitata pentru recoltarea probelor de sange.

daca ai ajuns la institutia medicala in vederea recoltarii sangelui pentru determinarea alcoolemiei (concentratia alcoolului in sange) este in interesul tau sa nu refuzi recoltarea intrucat aceasta semnifica juridic sustragerea de la efectuarea unor probe biologice in vederea anchetei si este o infractiune pentru care ti se va intocmi dosar penal chiar in acea zi.

legea prevede sa dai doua probe de sange la interval de 1 ora una de cealalta. Daca dai doar o singura proba de sange (prima) o posibila recalculare va fi doar aproximativa, ceea ce poate fi in dezavantajul tau.

legea penala prevede ca este infractiune conducerea sub influenta alcoolului la o valoare a alcoolemieie de peste 0,80 g? la momentul producerii accidentului sau evenimentului rutier. De aceea legea iti da dreptul sa demonstrezi, eventual prin recalculare, care era valoarea teoretica a alcoolemiei la momentul evenimentului rutier comparativ cu valoarea din momentul recoltarii sangelui.
Pentru un calcul complet institutia medico-legala are nevoie insa de valorile ambelor probe.

daca alcoolemia este dincolo de limita penala (peste 0,8 g?) poate ar fi bine sa ai si un avocat care sa te consilieze.

Plata este obligatorie, revine tot in sarcina ta, dar poti sa o faci si in zilele ce urmeaza daca nu ai banii pe loc. Nu se poate afla rezultatul analizei fara ca aceasta sa fi fost achitata in prelabil. Nu poate achita decat cel in cauza sau reprezentanti ai acestuia.

Am fost victima unei agresiuni sexuale (viol, perversiune sexuala) +/- agresiune fizica

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Daca ai probleme de sanatate du-te mai intai sa-ti ingrijesti starea de sanatate probabil alterata de agresiunea suferita. in spital anunta ce ai patit. Medicii sunt obligati sa anunte politia care, in cazul in care te vei interna, vor veni sa-ti ia declaratia in spital.

Nu uita sa ceri din spital acte medicale care sa dovedeasa ca ai fost acolo (pe foi cu antet original, datate, cu stampila institutiei si parafa medicului) precum si rezultatele de la orice alt tip de investigatie (radiografie,ecografie, etc.) in caz ca a trebuit sa faci asa ceva.
Daca trebuie sa te internezi urmeaza indicatia medicilor si interneaza-te iar apoi cand vei iesi din spital cauta-ti dreptatea.

Daca nu ai probleme de sanatate si iti mai e si frica, du-te in primul rand la politie. Ei te vor indruma ce sa faci. in plus te vor insoti pentru a face examinarea de contatare a leziunilor traumatice la institutia medico-legala. Nu uita sa ai bani in buzunar, intrucat orice examinare medico-legala este contra cost (vezi servicii/tarife prestatii).
in problemele acestea care sunt grave ia obligatoriu legatura cu politia si numai dupa aceea cauta sa vii la institutia medico-legala. Poate ar fi bine sa ai si un avocat care sa te consilieze.

Conflict de munca. Litigiu de drept comun

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Legea 168/199: art. 67 si art. 68

Constituie conflicte de munca/drepturi, in situatiile prevazute in art. 67 si 68 din Legea 168/1999, numai cand ele s-au produs in derularea unui contract de munca, iar nu si in cazul in care intre parti a existat un contract civil.

Prin sentinta civila nr. 675/9.07.2004 Judecatoria Pucioasa a declinat competenta de solutionare a cauzei privind actiunea promovata de SC „ T.T. IMPEX„ SRL Campulung – Muscel impotriva paratului S.S. in favoarea Tribunalului Arges cu motivarea ca litigiul intervenit intre parti constituia un conflict de munca, chiar daca nu a existat un contract de munca in forma scrisa intrucat paratul a indeplinit in fapt atributii de gestionar delegat.
La randul sau, Tribunalul Arges, sectia civila, prin sentinta nr. 363/CM/27.X.2004, a declinat competenta de solutionare a litigiului in favoarea Judecatoriei Pucioasa si constatand ivit conflictul negativ de competenta a suspendat din oficiu procedura si a dispus inaintarea dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru solutionarea lui.
S-a retinut ca potrivit Legii nr. 22/1969 modificata prin Legea 54/1994, gestionarul in intelesul actelor normative invocate trebuie sa fie o persoana incadrata in baza unui contract de munca, pentru ca in temeiul raporturilor de munca sa-i fie angajata raspunderea materiala pentru pagube cauzate in gestiune.
Or, in cauza s-a precizat de catre reprezentantul reclamantei ca nu a incheiat cu paratul un contract de munca, iar acesta nu a primit un salariu, intre parti intervenind o conventie verbala in baza careia in principal in perioada 13.03.2001 – 31.08.2001 a intocmit si eliberat facturi catre clienti, a incasat bani, a intocmit monetar si a predat banii incasati, saptamanal, la casieria unitatii.
Astfel fiind litigiul dintre parti nu viza un conflict de drepturi conform art. 67 si 68 din Legea 168/1999 ci un litigiu de drept comun de competenta judecatoriei, prejudiciul invocat de reclamanta fiind de 69.120.000 lei.
In ceea ce priveste conflictul negativ de competenta urmeaza a retine ca litigiul ivit intre parti are caracterul unei actiuni in pretentii si prin urmare, raportat si la valoarea sumei solicitate, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ. intra in competenta de solutionare a Judecatoriei Pucioasa.
In adevar, expertiza contabila extrajudiciara depusa la dosar atesta ca paratul nu a avut incheiat un contract de munca sau o conventie civila cu reclamanta. Paratul a indeplinit acte comerciale (a emis delegatii, avize, facturi, chitante, a incasat sume de bani) in baza unei intelegeri verbale cu administratorii societatii comportandu-se ca un gestionar – delegat de fapt .
Or, potrivit art. 67 si 68 din Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, sunt conflicte de drepturi si prin urmare supuse jurisdictiei muncii, intre altele conflictele ivite in legatura cu incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale de munca ca si cele privind plata unor despagubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de parti prin neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca .
Intre parti nu s-a incheiat insa un contract de munca, paratul derulandu-si activitatea in baza unei intelegeri verbale, astfel ca, in raport cu prevederile art. 67 si 68 din Legea 168/1999, litigiul promovat de reclamanta nu constituie un conflict de munca ci un litigiu de drept comun, care in raport si de valoarea pretentiilor formulate de reclamanta intra in competenta de solutionare a Judecatoriei Pucioasa, conf. art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Daune produse prin neeliberarea la timp a carnetului de munca. Competenta solutionarii in prima instanta a actiunii. Conflict de competenta.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Competenta solutionarii in prima instanta a actiunii privind solicitarea de daune produse prin neeliberarea la timp a carnetului de munca . Conflict de competenta .

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Reprezinta ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatii sau profesii.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

CODUL MUNCII

Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

Competenta profesionala reprezinta capacitatea de a realiza activitatile cerute la locul de munca la nivelul calitativ specificat in standardul ocupational.

Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).

Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste (art. 1704 Cod Civil) prin concesii reciproce, .

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Parte intr-un proces care se afla in situatia unui parat in caz de recurs sau in alta cale de atac;

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Pretul la care se vand si se cumpara hartiile de valoare si valuta straina.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Reprezinta ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatii sau profesii.

CODUL MUNCII

Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

C.pr.civ.: art. 2 lit. c
Decretul nr. 92/1976

Despagubirile pretinse pentru neeliberarea sau eliberarea cu intarziere a carnetului de munca, desi formulate dupa data incetarii raporturilor de munca – pentru ca inaintea acestei date nu pot apare pe acest temei – isi au izvorul in raporturile de munca care au existat intre parti si trebuie sa fie analizate sub aspectul dreptului material si procesual ca fiind pretentii generate de raporturile de munca .
Retinand aceasta calificare a actiunii, competenta solutionarii ei apartine tribunalului, conform art. 2 lit. c (fost art. 2 lit. b1) Cod procedura civila, cu precizarea ca data incetarii raporturilor de munca si data eliberarii cu intarziere a carnetului de munca se situeaza anterior datei de 1 ianuarie 2004 cand dispozitiile Decretului nr. 92/1976 au fost abrogate prin art. 298 din Legea 53/2003 – Codul muncii.

La data de 6 februarie 2004, reclamanta G.E.Z. a chemat in judecata paratul Consiliul Local Zerind, solicitand obligarea acestuia la plata despagubirilor pentru daune produse prin neeliberarea la timp a carnetului de munca .
Reclamanta a invocat in drept prevederile Codului muncii si ale Decretului nr. 92/1976.
Judecatoria Chisineu Cris, prin sentinta civila nr. 203 din 23 februarie 2004, apreciind ca litigiul deriva din raporturile de munca, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Arad.
Tribunalul Arad a considerat cererea reclamantei ca fiind o actiune in pretentii, de competenta judecatoriei conform art. 1 pct. 1 Cod procedura civila si prin sentinta civila nr. 244 din 15 aprilie 2004, si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Chisineu Cris; constatand existenta conflictului de competenta, a sesizat Curtea de Apel Timisoara pentru regulator de competenta .
Curtea de Apel Timisoara, prin sentinta civila nr. 20 din 19 mai 2004, a stabilit competenta solutionarii in prima instanta a actiunii reclamantei in favoarea Judecatoriei Chisineu Cris.
Instanta a retinut, in esenta, ca actiunea este o actiune de drept civil comun, posterioara incetarii raporturilor juridice de munca dintre parti.
Impotriva sentintei pronuntate de Curtea de Apel Timisoara a declarat recurs reclamanta, sustinand competenta Tribunalului Arad in solutionarea cauzei in prima instanta, pretentiile sale au la baza raporturile de munca, constand in eliberarea cu intarziere a carnetului de munca .
Recursul este fondat.
Recurenta a investit instanta cu cererea avand ca obiect despagubiri pentru daune cauzate de neeliberarea la timp a carnetului ei de munca cu actele aferente.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca si retributia de incadrare, iar art. 2 precizeaza ca el se intocmeste pentru personalul incadrat in munca pe baza de contract .
Carnetul de munca se intocmeste, se completeaza si se pastreaza de catre unitate, prevede art. 3, iar la incetarea activitatii carnetul de munca se inmaneaza titularului, completat cu toate inscrierile la zi, adauga art. 4 alin. 2 din acelasi act normativ.
Pretentiile formulate de recurenta isi au cauza juridica in nerespectarea de catre intimat a dispozitiilor decretului evocat, anume predarea carnetului de munca, completat cu toate inscrierile, la incetarea activitatii. Intarzierea in predarea carnetului, daca aceasta produce pagube titularului carnetului de munca, poate antrena raspunderea patrimoniala a unitatii.
Este exacta enuntarea din sentinta recurata, in sensul ca cererea este posterioara incetarii raporturilor de munca, dar ea nu constituie un argument in a califica actiunea ca fiind o actiune civila de drept comun. Aceasta pentru ca actul in discutie trebuie inmanat titularului sau numai la incetarea raporturilor de munca, nu si in perioada in care raporturile de munca intre parti sunt in curs de derulare.
Despagubirile pretinse pentru neeliberarea sau eliberarea cu intarziere a carnetului de munca, desi formulate dupa data incetarii raporturilor de munca – pentru ca inaintea acestei date nu pot apare pe acest temei – isi au izvorul in raporturile de munca care au existat intre parti si trebuie sa fie analizate sub aspectul dreptului material si procesual ca fiind pretentii generate de raporturile de munca .
Retinand aceasta calificare a actiunii, competenta solutionarii ei apartine tribunalului, conform art. 2 lit. b1 Cod procedura civila, cu precizarea ca data incetarii raporturilor de munca si data eliberarii cu intarziere a carnetului de munca – 19 noiembrie 2001 si a actelor aferente – 26 noiembrie 2001, potrivit mentiunilor recurentei, se situeaza anterior datei de 1 ianuarie 2004 cand dispozitiile Decretului nr. 92/1976 au fost abrogate prin art. 298 din Legea 53/2003 – Codul muncii.
Asadar, recursul declarat de reclamanta a fost admis, s-a casat sentinta si s-a stabilit competenta solutionarii cauzei in prima instanta in favoarea Tribunalului Arad.

Litigiu de munca. Suspendarea contractului de munca. Invatamant de stat

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Potrivit carnetului de munca, reclamanta a fost angajata paratei Scoala Generala “Ioan Vladutiu” din Ludus, incepand cu 1994.

Avand in vedere hotararea Consiliului profesoral din 24 februarie 2004, parata a procedat la restrangerea activitatii, tinand cont ca pe anul scolar 2004-2005 clasa la care reclamanta isi desfasura activitatea de invatatoare, nu se putea constitui din lipsa de copii.Potrivit inscrierilor din carnetul de munca al reclamantei, incepand cu 31 august 2004, raportul de munca al reclamantei a fost suspendat, in temeiul art. 69 alin. 1 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura de invatamant.In consecinta, la momentul inregistrarii actiunii deduse judecatii, potrivit inscrierilor efectuate in carnetul de munca, raporturile de munca dintre reclamanta, in calitate de angajata, si angajatorul sau erau suspendate. Desi a intervenit restrangerea de activitate, desi s-a invocat respectarea metodologiei prevazuta pentru aceasta situatie, sustinandu-se ca reclamanta nu a obtinut punctajul necesar in urma concursului organizat, raporturile de munca nu au incetat, ele fiind doar suspendate.In aceste conditii, raportat la obiectul actiunii reclamantei, instanta de fond trebuia sa analizeze legalitatea suspendarii, cu atat mai mult cu cat, la momentul inregistrarii actiunii, mentiunea suspendarii nu exista. Solicitand acordarea drepturilor salariale, reclamanta a invocat implicit nelegalitatea suspendarii. De altfel, principala aparare a paratei a fost aceeasi suspendare si incidenta art. 49 pct. 2 din Codul muncii.In aceasta situatie, urmeaza a fi analizata tocmai aceasta suspendare dispusa in temeiul art. 69 alin. 1 din Contractul colectiv.Suspendarea dispusa in baza Contractului colectiv la nivel de ramura de invatamant trebuie privita numai in lumina dispozitiilor Legii nr. 53/2003 si a Legii nr. 128/1997. De asemenea, procedura suspendarii este supusa normelor Codului muncii.Astfel fiind, desfiintarea locului de munca al reclamantei, nu constituie motiv de suspendare a raporturilor de munca . Ori, suspendarea poate opera in mod limitativ, in cazurile expres prevazute de lege . Nefiind vorba despre o suspendare de drept, aceasta masura dispusa din vointa exclusiva a angajatoarei parate, trebuia comunicata reclamantei. Dovada unei asemenea comunicari trebuia facuta de angajata. Or, o astfel de dovada nu exista.In consecinta, masura suspendarii este fara efecte, raporturile de munca dintre parti nefiind afectate.Astfel, asa cum in mod corect s-a retinut si in motivarea opiniei separate, reclamanta este in continuare beneficiara drepturilor ce izvorasc din contractul de munca incheiat cu parata, conform art. 40 alin. 2 lit. b si c din Codul muncii.Fata de considerentele retinute, urmeaza ca in temeiul art. 312 (3) Cod procedura civila, recursul reclamantei sa fie admis si modificata hotararea atacata in sensul admiterii actiunii si obligarii paratei Scoala Generala “Ioan Vladutiu” la plata drepturilor salariale incepand cu 1 septembrie 2005, data la care reclamantei i s-a oferit un loc de munca .

Drepturi banesti prevazute in contractele colective de munca. Obligativitatea acordarii acestora

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Prin actiunea civila reclamantul SF a chemat in judecata parata SC „D” SA solicitand acordarea unor drepturi banesti ca prima de vacanta, prima de Paste si de Craciun pe perioada 2002- 2004 prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate pe anul 1999 si prelungit pe o perioada de 5 ani, perioada in care a fost salariatul paratei.

Prin sentinta civila nr. 578/15.09.2005 s-a admis actiunea civila si a fost obligata parata la plata acestor drepturi banesti pe perioada anilor 2002-2004.Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.S-a mai retinut ca, potrivit clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de societate ( art. 77 lit. d si art. 68 alin. 3) salariatii beneficiaza de prima de vacanta, de prima de Paste si de Craciun.Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata societate comerciala sustinand ca primele de vacanta si primele de Paste si Craciun, se acordau salariatilor numai in cazul in care societatea comerciala avea rezultate financiare bune .S-a mai sustinut de recurenta ca, potrivit contractului colectiv de munca la nivel national pentru anii 2002- 2003 primele de vacanta se acorda in functie de posibilitatile economico-financiare ale societatii.Instanta de recurs in baza disp.art. 312 alin. 1 Cod proc.civila, a respins ca nefondat recursul considerandu-se ca, in cauza nu sunt aplicabile disp.art. 304 pct. 9 Cod proc.civila.Pentru a pronunta aceasta hotarare, s-a retinut ca, potrivit disp.art. 68 alin. 3 si art. 77 lit. a din contractul colectiv de munca incheiat intre recurenta si sindicat, la plecarea in concediu a salariatilor li se acorda o prima de vacanta egala cu salariul de baza pentru timpul efectiv lucrat intr-un an calendaristic si ca li se mai acordau ajutoare reprezentand cel putin un salariu minim de incadrare la nivel de unitate la data acordarii de Paste si un salariu mediu la data acordarii de Craciun.S-a mai retinut ca, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, acest contract constituie legea partilor, iar potrivit art. 30 din aceeasi lege, executarea acestuia este obligatorie pentru partile contractante.Parata recurenta, a mai retinut instanta de recurs, nu a facut dovada ca in cuprinsul contractului colectiv de munca la nivel de unitate ar exista o clauza din care sa rezulte ca acordarea drepturilor banesti pretinse ar fi conditionate de situatia economico-financiara.S-a mai aratat ca, in contractele colective de munca la nivel de unitate nu se pot prevedea drepturi mai mici decat cel la nivel de national dar ca pot prevedea drepturi peste cele din contractul colectiv de munca la nivel national, lucru care s-a si facut neincluzandu-se in contractul colectiv de munca la nivel de unitate clauza in contractul colectiv de munca la nivel national de acordare conditionata a drepturilor banesti solicitate de reclamant.

Drepturi salariale

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

CURTEA DE APEL GALATISPETE RELEVANTE ALE SECTIEI CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE PRONUNTATE IN TRIMESTRUL I 2006DREPTURI SALARIALE.

Prin actiunea inregistrata sub nr.306/17.01.2005 la Tribunalul Galati, reclamantul Bratoveanu Neculai a solicitat in contradictoriu cu parata S.C.Turflor SRL, obligarea acestuia la plata sumei de 620 Euro reprezentand diurna neplatita in perioada 14.06.2003-14.12.2003.Prin sentinta civila nr.1098/7.07.2005 Tribunalul Galati a admis actiunea formulata de reclamant si a fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 920 Euro.Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata SC Turflor SRL invocand exceptia necompetentei materiale a tribunalului pentru solutionarea cauzei.Prin decizia civila nr.45/R/23.01.2006 Curtea de Apel Galati a admis recursul declarat de parata SC Turflor SRL Galati.A casat sentinta civila nr.1098/7.07.2005 a Tribunalului Galati si in rejudecare, a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Galati.Pentru a pronunta aceasta hotarare , instanta de recurs a retinut ca intre reclamant si parata s-a incheiat o conventie civila de prestari servicii inregistrata la Inspectia Teritoriala de Munca Galati sub nr.78034/25.04.2000 in aceasta mentionandu-se ca intra in vigoare incepand cu data de 1.05.2000 durata conventiei la data incheierii fiind considerata nedeterminata.Pana la intrarea in vigoare a Legii nr.53/2003( codul muncii) la 1.03.2003 , conventiile civile erau asimilate contractelor individuale de munca conform Legii 130/1999 ulterior prin Legea 597/22.12.2003 de aprobare a OUG nr.9/2003 regimul juridic al acestora fiind abrogat expres , astfel ca ele nu mai sunt asimilate cu cel al contractelor de munca .In atare conditii litigiile izvorate din aceste conventii civile nu mai pot fi considerate conflicte de munca si deci nu mai sunt de competenta instantelor speciale.Din actele dosarului nu rezulta ca intre reclamant si parata odata cu incetarea conventiei civile ar fi existat un raport de munca in sensul legislatiei muncii chiar daca intre parti nu s-a incheiat un contract scris.Faptul ca intre reprezentantii paratei si reclamant au existat unele intelegeri cu privire la plata unor sume de bani dupa intoarcerea reclamantului din Italia nu inseamna si existenta unui raport de munca .Pentru existenta unui raport de munca trebuie dovedita existenta acestuia, vointa angajatorului de a-l angaja, modul de salarizare, modul de desfasurare a activitatii etc., situatii nedovedite de reclamant.In atare conditii, Curtea a apreciat ca Tribunalul Galati nu era competent sa solutioneze cauza, nefiind un litigiu de munca civil de competenta judecatoriei.

Plata orelor suplimentare si a diurnei.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Plata orelor suplimentare si a diurnei.

Admisibilitate. Nu este intemeiata actiunea privind plata orelor suplimentare si a diurnei de catre angajator pentru perioada in care angajatul urmeaza cursurile unei pregatirii profesionale initiata de acesta din urma.Constata ca prin sentinta civila nr. 404/2005 a Tribunalului Brasov , a fost respinsa actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata pentru:1. plata orelor suplimentare in cuantum de 21.428.571 ROL pentru perioada 19.10.2004 – 14.12.2004.2. plata sumei de 3.571.428 ROL pentru activitatea prestata in 1.12.2004 3. plata diurnei in cuantum de 52.872.050 lei ROL .4. daune morale in cuantum de 25.000 euro.A fost respinsa cererea formulata de parata privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata .Pentru a pronunta aceasta sentinta , instanta a retinut ca:Reclamantul a avut calitatea de salariat in cadrul paratei ,in baza contractului individual de munca 4745 din 19.10.2004 (f. 25-39 dosar fond).Raporturile de munca dintre cele doua parti au incetat la data de 22.03.2005 asa cum se afirma in cererea de chemare in judecata la solicitarea reclamantului.In primul petit din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 21.428.571 ROL ( val bruta) reprezentand orele suplimentare prestate in intervalul 19.10.2004 – 14.12.2004 .Perioada 19.10 .2004- 14.12.2004 nu reprezinta o delegare a reclamantului la alt loc de munca in vederea desfasurarii activitatii pentru care a fost angajat, ci reprezinta o perioada de pregatire profesionala pentru munca pe care reclamantul urma sa o desfasoare in tara dupa intoarcerea din Cehia.Perioada de pregatire a reprezentat perioada in care reclamantul a fost scolarizat si a luat cunostinta de atributiile ce-i revin unui director de magazin si anume de supraveghere , control si coordonare , stagiul presupunea cunoasterea de catre acesta , in detaliu, a tuturor activitatilor desfasurate de magazinele paratei.Inscrisurile depuse la dosar de parata releva faptul ca inca de la angajare, respectiv plecarea reclamantului in Cehia , acesta a luat cunostinta de stagiul de pregatire si activitatile ce urmau a le desfasura.Stagiul de pregatire urmat de reclamant in Cehia se incadreaza in prevederile dispozitiilor art. 189 lit. c din Codul Muncii care prevede ca: ” Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:- stagii de practica si specializare in strainatate”.In cauza nu sunt indeplinite cerintele art. 43 din Codul Muncii privind delegarea salariatului pentru a efectua lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca in speta fiind vorba de pregatire si luarea la cunostinta a atributiilor ce urma a fi exercitate de reclamant in functie, ulterior la intoarcerea in tara.Pentru aceste considerente :Instanta a inlaturat apararile reclamantului in ceea ce priveste delegarea acestuia si plata orelor suplimentare de catre parata ca fiind nefondate.In petitul doi din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 3.571.428 ROL ( val brut)reprezentand plata zilei de 1.12.2004 pentru care nu s-a acordat zi libera .Dispozitiile legale privind acordarea de sporuri salariale pentru neacordarea unei zile libere pentru sarbatori legale nu sunt aplicabile peroanelor care participa la o modalitate de perfectionare profesionala.La data de 1.12.2004 reclamantul nu isi indeplinea sarcinile de serviciu intrucat participa la un stagiu de pregatire si in aceasta situatie parata nu avea obligatia de a-i plati un spor de salarizare pentru ziua in discutie .Prin urmare reclamantului nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 134 din Codul Muncii , acesta nu a desfasurat o activitate pentru angajator fiind plecat din tara pentru scolarizare si pregatire pentru functia pe care urma sa o desfasoare la intoarcere.Mai mult cursurile de pregatire profesionala s-au desfasurat pe teritoriul altui stat care nu are prevazuta ca sarbatoare legala nelucratoare ziua de 1 decembrie. Reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 52.872.050 ROL valoare neta reprezentand diferenta diurna fata de diurna acordata. In sustinerea acestui petit reclamantul a depus un mod de calcul al pretentiilor solicitate in conformitate cu Hotararea 741/14 mai 2004.Instanta a inlaturat apararile reclamantului in ceea ce priveste HG nr. 518/1995 temei legal invocat de acesta in ceea ce priveste acordarea unei diurne superioare ca si cuantum nefiind aplicabil, societatea in cauza fiind cu capital privat.Dispozitiile art. 16 HG 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar nu sunt aplicabile iar art. 17 din acelasi act normativ are un caracter orientativ pentru societatile cu capital privat din care face parte si parata in cauza.In consecinta parata avea obligatia legala sau conventionala de a plati reclamantului diurna intr-un anumit cuantum pentru deplasarea acestuia in strainatate , situatie in care nu poate fi vorba despre diferenta de diurna neacordata. In cauza nu s-a facut nici dovada ca intre parati s-ar fi semnat acte aditionale la contractul de munca, in care sa se prevada pe perioada scolarizarii in strainatate plata unei diurne mai mari decat cea acordata.Parata a depus la dosar probe care atesta faptul ca i-a fost acordat reclamantului diurna , motiv pentru care instanta a respins acest capat de cerere ca neintemeiat.In petitul 4 din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 25.000 EUR val. neta pentru prejudiciul cauzat de angajator ca urmare a trimiterii lui in Republica Ceha fara viza legala peste perioada prevazuta de legislatia in vigoare . Reclamantul mai arata faptul ca pentru incalcarea Legislatiei pentru straini cu privire la sederea pe teritoriul altui stat a fost anchetat , amprentat , sanctionat , lipsit de libertate si i s-a aplicat pe pasaport Ordin de parasire de catre Politia pentru Straini din Praga.Instanta a mai retinut ca reclamantul nu a dovedit existenta unui prejudiciu suferit din culpa societatii. Necunoasterea legii nu poate fi folosita in sustinerea cererii privind acordarea de daune morale.Instanta a inlaturat apararile reclamantului, in ceea ce priveste obtinerea de vize pentru sedere peste termenul legal de 30 de zile, prevazut de HG nr. 605/1995 de catre parata, avand in vedere faptul ca exista un act normativ care trebuie cunoscut de fiecare cetatean roman care paraseste teritoriul tarii acesta si nu poate invoca necunoasterea acesteia intrucat ” nema censetur ingnoran legim”.Chiar in motivarea actiunii reclamantul mentioneaza termenul pentru care trebuia sa paraseasca teritoriul tarii in vederea pregatirii pentru postul pe care urmeaza sa-l ocupe. Mai mult decat atat nu s-a facut dovada faptului ca s-ar fi solicitat in scris angajatorului obtinerea acelei vize pentru studii iar angajatorul sa fi refuzat efectuarea demersurilor legale obtinerii ei.Reclamantul nu a dovedit conform art. 1169 Cod civil ca imaginea publica i-a fost afectata.Din declaratia martorilor audiati rezulta ca participantii la stagiu de pregatire in Cehia s-au prezentat la Politie unde s-a desfiintat procedura standard privind identificarea si luarea de declaratii persoanelor in cauza. Amenda care a fost aplicata salariatilor aflati la pregatire a fost achitata de angajator care a urmarit sa protejeze imaginea salariatilor angajati la societatea intimataMai mult intre reclamanta si parata au existat raporturi de natura contractuala si nu delictuala astfel incat se poate aprecia ca fapta culpabila a paratei a creat reclamantei un prejudiciu ce trebuie integral acoperit , motiv pentru care instanta a respins acest capat de cerere .In temeiul art. 274 si urmatorul Cod procedura civila a respins cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul reclamant criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie .In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca in mod eronat instanta a apreciat ca activitatea preponderent fizica desfasurata de reclamant reprezenta ” pregatirea profesionala ” si nu munca in favoarea societatii intimate , cum a fost in realitate. In considerarea greselii de judecata prezentata mai sus sta si faptul ca instanta a respins pretentiile reclamantului in ceea ce priveste plata zilei de 1.12.2004 pentru care nu s-a acordat zi libera .In ceea ce priveste obligatia conventionala , se mai arata in cuprinsul motivelor de recurs ca dreptul la diurna se stabileste prin contractul colectiv de munca, la nivel de unitate insa in lipsa acestuia , unitatea trebuia sa procedeze la aplicarea legii .Referitor la respingerea capatului de cerere de chemare in judecata privind acordarea daunelor morale , instanta de fond a pronuntat o solutie gresita , nefiind legal si moral ca angajatorul sa fie exonerat de orice raspundere atunci cand isi trimite in mod ilicit salariatii la munca in strainatate .Din probele administrate in cauza rezulta ca imaginea publica a recurentului a fost afectata intrucat a fost supus unui tratament asemenea infractorilor , expunandu-se pericolului de a nu mai intra pe teritoriul Uniunii Europene , fara vreo vina.Examinand sentinta atacata instanta apreciaza ca recursul este neintemeiat urmand in consecinta sa fie respins si sentinta primei instante mentinuta ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:Prima instanta in mod corect a apreciat faptul ca in speta nu este vorba de „o detasare” in sensul prevazut de dispozitiile art. 45 din Codul Muncii , ci ne aflam in situatia „perfectionarii” profesionale initiata de salariat, dat fiind lipsa unui inscris care sa dovedeasca situatia formarii profesionale din initiativa angajatorului. Prin urmare obligatiile partilor precum si drepturile acestora , nu pot fi stabilite cu exactitate in lipsa unui asemenea inscris. Astfel in mod corect prima instanta a procedat la respingerea capetelor de cerere , privind plata orelor suplimentare , diurna si plata zilei de 1.12.2004 . In ceea ce priveste inscrisul intitulat act aditional la contractul de munca , acesta vizeaza numai clauza contractuala privind salarizarea si nu perfectionarea profesionala.Asadar in lipsa unor reglementari clare materializate printr-un inscris, care sa ateste raporturile dintre parti sub aspectul duratei, formarii profesionale , inclusiv a obligatiilor contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul si a modalitatilor de suportare a cheltuielilor profesionale , prima instanta a facut o aplicare corecta a dispozitiilor art. 193 din Codul Muncii. Prin urmare criticile din recurs ce vizeaza modul de solutionare al acestor capete de cerere , sunt nefondate pentru toate considerentele ce au fost expuse mai sus si in consecinta vor fi respinse.Referitor la acordarea daunelor morale si acestea in mod corect au fost respinse de prima instanta .Dovada prejudiciului moral suferit de recurent , este , prin derogare de la regula generala instituita in dreptul muncii , in sarcina reclamantului. Modul de solutionare al capetelor de cerere principale influenteaza acordarea daunelor morale tocmai pentru argumentele care s-au expus mai inainte si anume lipsa vinovatiei angajatorului ca urmare a neasumarii vreunor obligatii de catre acesta din urma, in situatiile reglementate de dispozitiile art. 189 lit. „c „raportat la art. 18 din Codul Muncii.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Desfacerea disciplinara a contractului de munca . Nulitatea deciziei.

Codul muncii – art. 267Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute de art. 264 alin. 1 lit. a din Codul muncii nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila – complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale,decizia nr. 48 din 11 ianuarie 2006Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Timis la data de 27 iunie 2005 sub nr. 6458/C, reclamantul M.M. a chemat in judecata pe parata Petrom Timisoara solicitand instantei ca prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta sa anuleze decizia nr. 63/RU emisa de parata, invocand luarea masurii cu nerespectarea dispozitiilor legale, intrucat nu a fost efectuata cercetarea disciplinara prealabila.Prin sentinta civila nr. 2373 pronuntata la 6 octombrie 2005, instanta a respins contestatia ca neintemeiata, retinand ca reclamantul a fost angajatul paratei, in baza unui contract individual de munca si ca in data de 5 mai 2005, desi se afla in concediu legal de odihna, impreuna cu un grup de salariati si persoane din afara unitatii au fost surprinsi de catre o echipa de jandarmi in incinta Parcului nr. 11 S. sustragand produse petroliere, prin interventia asupra instalatiei din parc, mai exact prin desfacerea suruburilor unei flanse de pe o conducta, iar prin manopera lor frauduloasa au pus in pericol atat instalatiile paratei, cat si integritatea persoanelor.S-a mai retinut ca fapta contestatorului de a sustrage produse petroliere de la locul de munca, fapta constatata de catre organele de jandarmi, prin ea insasi este suficienta a legitima masura dispusa de angajator, respectiv aceea a desfacerii contractului de munca, fapta fiind agravata de modul de operare, prin interventia neautorizata asupra instalatiilor din parcul petrolier, prin desfacerea flansei de pe conducta instalatiei, fapt ce a pus in pericol integritatea si siguranta atat a instalatiei, cat si a persoanelor.Recursul declarat de catre reclamant impotriva sentintei mentionate mai sus si analizat prin prisma dispozitiilor art. 3041 C. pr. civ., sub toate aspectele cauzei, fost apreciat ca fondat prin decizia nr. 48 din 11 ianuarie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 11.727/C/2005.Instanta de recurs a retinut ca reclamantului i-a fost desfacut disciplinar contractul de munca, in temeiul dispozitiilor art. 61 litera a din Codul muncii.Art. 267 (1) din Codul muncii prevede ca nici o masura, cu exceptia avertismentului, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, sub sanctiunea nulitatii absolute, alin. (2) prevazand ca in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data si locul intrevederii.Tot ca o masura de protectie a angajatului, art. 268 alin. (2) lit. c din Codul muncii prevede sub sanctiunea nulitatii ca decizia de desfacere a contractului de munca sa cuprinda motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuata cercetarea.In cauza nu a fost efectuata cercetarea administrativa prealabila, declaratia data de reclamant in data de 5 mai 2005, aflata la dosarul administrativ, fiind data in fata jandarmilor, iar nu in fata persoanei insarcinate cu cercetarea administrativa.Cum aceste cerinte sunt prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute, in lipsa respectarii acestor conditii, instanta nu poate analiza daca reclamantul a savarsit o abatere disciplinara si daca gravitatea acesteia justifica masura luata.Fata de imprejurarea ca masura a fost luata fara a se efectua in cauza cercetarea administrativa prealabila, in baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., art. 267 alin. 1, art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii a fost modificata sentinta recurata in sensul admiterii contestatiei si anularii deciziei nr. 63/RU/19.05.2005 emisa de parata.

Concedierea reclamantului fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile. Consecinte. Anularea deciziei de concediere astfel emisa.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Concedierea reclamantului fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Consecinte . Anularea deciziei de concediere astfel emisa. Reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior in ipoteza existentei demisiei acestuia, anterioare emiterii deciziei de concediere .Prin decizia nr. 404/2005, intimata a dispus incetarea contractului de munca al contestatorului P.F. incepand cu data de 01.08.2005, in temeiul dispozitiilor art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru nerespectarea atributiilor de serviciu si abateri disciplinare grave, fara a descrie insa faptele pentru care s-a aplicat aceasta sanctiune disciplinara.Intimata, careia ii revine sarcina probei in acest litigiu, nu a dovedit in nici un mod legalitatea si temeinicia masurii luate, motiv pentru care se impune anularea deciziei de concediere nr. 404/02.08.2005.In consecinta, instanta de fond a admis in parte contestatia formulata de contestatorul P.F. si a dispus anularea deciziei de concediere nr. 404/2005 emisa de societatea intimata si in temeiul dispozitiilor art. 78 din Codul muncii, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul detinut anterior si obligarea intimatei sa plateasca acestuia o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat incepand cu data de 01.08.2005 si pana la reintegrarea efectiva.Curtea, fata de documentatia depusa de recurenta in recurs, a constatat ca decizia de concediere nr. 404/2 august 2005 este lovita de nulitate, fiind emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 63 Codul muncii, aspect invocat de contestator prin cererea de chemare in judecata .Articolul 63 Codul muncii prevede obligativitatea efectuarii cercetarii prealabile in cazul concedierii dispuse pentru savarsirea unor abateri grave.Decizia de concediere contestata a fost emisa la data de 2 august 2005, iar convocarea intimatului P.F. s-a facut pentru data de 26 august 2005, cu adresa nr. 460/25 august 2005.Rezulta asadar ca, la momentul emiterii deciziei de concediere, recurenta nu efectuase cercetarea prealabila in legatura cu faptele imputate intimatului.Din acest punct de vedere nu mai are relevanta in cauza unde i s-a comunicat intimatului data la care urma a se efectua cercetarea prealabila.Intemeiat a fost constatat motivul de recurs referitor la reintegrarea intimatului si plata drepturilor salariale.La data de 21 iulie 2005, intimatul P.F. si-a dat demisia de la S.C. ELMAR S.R.L., inscris inregistrat sub nr. 117/22 iulie 2005 si care si-a produs efectele, astfel ca intimatul nu mai poate solicita reintegrarea in postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere .In ceea ce priveste plata drepturilor salariale, intimatul este indreptatit la acordarea acestora pentru perioada 1-6 august 2005, adica 15 zile calendaristice (conform pct. I – Alte clauze, lit. c din contractul individual de munca al intimatului nr. 183417/13.06.2005) de la data depunerii demisiei si pana la implinirea termenului de preaviz.Raportat acestor considerente, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, curtea a admis recursul declarat de S.C. ELMAR S.R.L. Iasi si a modificat in parte sentinta recurata in sensul celor retinute.(Decizia nr. 126/28.02.2006)

Decizie de sanctionare. Continut. Neconcordanta intre temeiul de fapt si temeiul de drept. Consecinte.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Decizie de sanctionare. Continut .

Neconcordanta intre temeiul de fapt si temeiul de drept . Consecinte .In temeiul art.268 al.2 lit.a, b si d, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat si temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica. Intre aceste trei elemente trebuie sa existe o concordanta deplina. In situatia in care precizarea prevederilor din regulament si indicarea temeiului de drept releva o alta fapta decat cea cuprinsa in „descrierea faptei”, ce nu a fost savarsita de contestator, iar pentru fapta descrisa nu au fost indicate elementele prev.de art.268 al.2 lit.b si d, decizia de sanctionare este lovita de nulitate.Sectia civila – decizia civila nr.1441/9 decembrie 2004Prin sentinta civila nr.957/2003, pronuntata de Tribunalul Hunedoara, in dosar nr.4676/2003, a fost admisa contestatia formulata de contestatorul D.A. impotriva deciziei nr.1214/2003 emisa de intimata S.C.”SR”S.R.L.Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut, in esenta, ca decizia nr.1214/2003 prin care intimata a dispus sanctionarea contestatorului cu diminuarea salariului cu 10% pe perioada unei luni este nelegala deoarece temeiul juridic retinut in decizia de concediere, art.17 al.2 din contractul colectiv de munca, este incompatibil cu starea de fapt descrisa in motivarea acesteia.Impotriva acestei solutii a declarat recurs intimata in contestatie.Recurenta a invocat nelegalitatea hotararii instantei de fond sustinand ca aceasta a apreciat gresit existenta unei neconcordante intre starea de fapt retinuta in decizia de sanctionare si temeiul de drept invocat.Deliberand asupra recursului, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:Potrivit dispozitiilor art.268 al.2 Codul muncii decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii, printre alte elemente : descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica. Aceste elemente reprezinta descrierea starii de fapt si de drept are au condus la aplicarea sanctiunii disciplinare. Raportat la ele angajatul trebuie sa isi organizeze apararea iar instanta sa verifice legalitatea si temeinicia masurii luate. Intre aceste elemente trebuie sa existe o corelare logica.In speta intimata in contestatie a retinut ca fapta savarsita de contestator este aceea de a fi refuzat in mod nejustificat sa semneze modulul cursului de formare profesionala. Unitatea insa nu a retinut in cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de munca faptul ca acest refuz ar constitui in sine o abatere disciplinara si nici nu l-a sanctionat pentru aceasta fapta pe contestator – in cuprinsul deciziei nu se face niciunde vorbire despre caracterul de abatere disciplinara a refuzului de a semna „modulul” si nici nu se indica vreun temei de drept pentru sanctionarea acestui refuz.Unitatea a retinut in sarcina contestatorului ca abaterea disciplinara fapta prevazuta de art.17 al.2 din contractul colectiv de munca, respectiv fapta de a impiedica alta persoana sa-si exercite atributiile de serviciu .In mod corect instanta de fond a aratat ca refuzul de a semna modulul de formare profesionala nu reprezinta o actiune ce sa poata fi circumscrisa abaterii disciplinare care consta in impiedicarea altei persoane sa-si exercite atributiile de serviciu .Faptul ca, in virtutea atributiilor de serviciu, persoanele cu functii de conducere de la locul de munca al contestatorului s-au implicat in rezolvarea situatiei create de refuzul acestuia de a semna nu poate semnifica impiedicarea acestora de a-si exercita atributiile de serviciu . In masura in care rezolvarea problemei ivite reprezenta o atributie de serviciu, aceste persoane nu au facut decat sa-si exercite prerogativele impuse de regulament iar daca implicarea lor nu era permisa de normele unitatii in nici un caz nu este culpabil contestatorul care, potrivit probatiunii administrate, nu le-a solicitat prezenta .Intrucat contestatorul nu a savarsit nici o fapta prin care sa fi impiedicat o alta persoana sa-si exercite atributiile de serviciu si unitatea nu a indicat nici un temei de drept care sa califice fapta acestuia de a „refuza sa semneze modulul de perfectionare profesionala” drept abatere disciplinara in mod corect instanta de fond a dispus anularea deciziei de sanctionare.

Incheiere contract de munca. Admisibilitatea actiunii

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Prin sentinta civila nr. 780 din 13 octombrie 2004, Tribunalul Bacau a respins, ca nefondata, actiunea reclamantei C. M., prin care a solicitat obligarea paratului Teatrul Municipal Bacovia Bacau la incheierea contractului individual de munca in forma scrisa, sub sanctiunea obligarii la plata daunelor cominatorii, cu motivarea ca, in mod justificat nu a fost incheiat contractul, intrucat reclamanta nu a prezentat un certificat medical cu privire la starea de sanatate.Curtea de Apel Suceava, prin decizia civila 212 din 5.04.2005, a admis recursul reclamantei, cu consecinta modificarii sentintei recurate si, in rejudecare, a admis in parte actiunea, obligand paratul la incheierea contractului de munca incepand cu data de 11.05.2004, sub sanctiunea obligarii la plata daunelor cominatorii de 1.000.000 lei/zi de intarziere, de la data pronuntarii pana la data perfectarii raporturilor de munca .

In motivare, instanta de recurs a retinut, conform actelor dosarului (adresa de transfer a paratei, mentiunile din cartea de munca, facute de vechiul angajator), rezulta, fara echivoc, ca partile, de comun acord, au inteles sa incheie raporturi contractuale, iar potrivit art. 16 alin. 2 din Codul muncii, obligatia incheierii ulterioare a contractului individual de munca revenea paratei, in calitate de angajator.Cu toate acestea, contrar probatoriului administrat, prima instanta a respins actiunea, motiv pentru care, in temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., s-a admis recursul reclamantei si, pe fond, s-a admis actiunea

Contract individual de munca. Neincheiere in forma scrisa. Consecinte.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Contract individual de munca . Neincheiere in forma scrisa. Consecinte .

Codul muncii – art. 16 alin. 2Cand contractul individual de munca nu a fost incheiat in forma scrisa se prezuma ca a fost incheiat pe durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba . (art. 16 alin. 2 din Codul muncii)1.Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila– complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1071 din 3 mai 2006Prin sentinta civila nr. 495 din 2 martie 2006, Tribunalul Caras-Severin a admis astfel cum a fost precizata actiunea intentata de reclamantul L.P. si a dispus obligarea paratei S.C. „T.H.C.” S.R.L. B.H. la plata sumei de 900 lei RON despagubiri reprezentand drepturi salariale restante cuvenite pentru luna septembrie 2004 si pentru ? din luna octombrie 2004, retinand existenta raporturilor juridice de munca dintre parti si neindeplinirea obligatiilor contractuale de catre angajator.Impotriva hotararii au declarat recurs atat reclamantul cat si parata.In calea de atac, reclamantul, fara a motiva in drept a sustinut ca nici pana in prezent parata nu i-a incheiat carnetul de munca si nu a platit contributiile datorate bugetului asigurarilor sociale de stat.Recursul declarat de parata a fost motivat in drept cu dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. pr. civ., iar in fapt s-a sustinut ca in mod gresit instanta a interpretat proba testimoniala administrata in cauza atunci cand a retinut existenta raporturilor juridice de munca dintre parti, intrucat reclamantul nu a fost angajatul acestei societati comerciale.De asemenea, Tribunalul a dispus obligarea paratei la plata drepturilor banesti cuvenite reclamantului pentru activitatea prestata in folosul altei societati comerciale, astfel ca S.C. „T.H.C.” S.R.L. B.H. nu are legitimare procesuala pasiva.In urma examinarii cauzei, atat prin prisma motivelor invocate in scris de parti, cat si in limitele conferite de dispozitiile art. 3041 C. pr. civ., se constata ca recursurile sunt nefondate urmand a fi respinse.Recursul declarat de reclamant a vizat refuzul unitatii de a efectua mentiunile necesare in carnetul de munca, ori in aceasta materie competenta de atributiune in prima instanta revine judecatoriei, potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976 (art.8), in vigoare pana la 1.01.2007, hotararea pronuntata de aceasta instanta fiind supusa recursului la tribunal. Cat priveste nevirarea contributiilor datorate bugetului de stat, potrivit art. 30 alin. 1 si 2 din Legea 19/2000, legitimarea procesuala activa revine creditorului acestei obligatii, Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin, nicidecum angajatului.In consecinta, sustinerile formulate de reclamant nu se incadreaza in nici una din situatiile expres si limitativ prevazute de art. 304 C. pr. civ.Recursul declarat de parata s-a axat pe inexistenta raporturilor juridice dintre parti, in principal, iar in subsidiar s-a invocat lipsa legitimarii procesuale pasive, intrucat angajatul a prestat activitate in favoarea altei unitati, respectiv S.C. „A.” S.R.L.Se cuvine mentionat ca prin actiunea introductiva, reclamantul a pretins ca parata sa-i achite drepturile salariale cuvenite pentru luna septembrie si ? din luna octombrie 2004, cu motivarea ca angajatorul a refuzat incheierea contractului de munca .Potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului, iar in conformitate cu cerintele alin. 2 ale aceluiasi text de lege in cazul in care contractul nu a fost incheiat in forma scrisa, se prezuma a fi fost incheiat pe durata nedeterminata, iar dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate se poate face de parti prin orice mijloc de proba .In fata instantei de fond a fost administrata proba testimoniala, rezultand fara putinta de tagada ca reclamantul a prestat activitate ca mecanic auto in perioada de referinta pentru S.C. „A.” S.R.L. B.H., care ulterior si-a schimbat denumirea in S.C. T.H.C.” S.R.L. B.H.Ca atare se considera ca instanta de fond a dat o justa interpretare atat probatoriului administrat in cauza cat si dispozitiilor legale incidente, respectiv dispozitiile art. 16 alin. 1 si 2, art. 154 alin. 1, art. 156, art. 1612 alin. 4, art. 163 alin. 1 si art. 287 din Codul muncii, motiv pentru care s-a apreciat ca nefondat recursul declarat in cauza.

Contract individual de munca. Plangere penala formulata de angajator. Efecte.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Contract individual de munca . Plangere penala formulata de angajator.

Efecte .Codul muncii – art. 52 alin. 1 lit. cPotrivit cerintelor art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului, contractul individual de munca se suspenda.Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila– complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1117 din 10 mai 2006Prin sentinta civila nr. 2507 din 27 octombrie 2005 Tribunalul Timis a admis actiunea intentata de reclamanta C.V. si a constatat nulitatea absoluta a deciziei de suspendare a contractului de munca nr. 822/2005 emis de parata S.C. „D.” S.R.L. J., retinand ca masura a reprezentat o sanctiune disciplinara aplicata cu nesocotirea art. 62 alin. 2 si art. 268 alin. 2 din Codul Muncii. Recursul declarat de parata a fost motivat in drept cu dispozitiile art. 304 pct. 6-8 C. pr. civ., iar in fapt s-a sustinut, in esenta, ca hotararea instantei de fond a cuprins motive straine de natura pricinii, ca tribunalul a acordat mai mult decat s-a cerut atunci cand a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecata si a retinut gresit ca reclamanta nu se mai poate angaja la o alta societate comerciala pe perioada cat raporturile juridice de munca sunt suspendate. In fine, s-a sustinut ca suspendarea contractului de munca prevazuta de art. 53 lit. c din Codul Muncii nu reprezinta o sanctiune disciplinara, intrucat a avut loc ca efect al depunerii unei plangeri penale impotriva angajatei. In urma examinari cauzei atat prin prisma motivelor invocate in scris cat si in limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ. se constata ca recursul este fondat urmand a fi admis. Din examinarea motivelor de drept si de fapt invocate in calea extraordinara de atac a recursului se constata ca sustinerile formulate de parata se incadreaza insa in cerintele art. 304 pct. 9 C. pr. civ.. Prin actiunea introductiva, invocand neindeplinirea unor conditii de forma, reclamanta a solicita anularea deciziei prin care parata S.C. „D.” S.R.L. a dispus in temeiul art. 52 lit. c din Codul Muncii suspendarea raporturilor juridice de munca, ca urmare a sesizarii organelor de cercetare si urmarire penala cu privire la posibila savarsire a unor infractiuni de catre angajata. Masura a reprezentat in viziunea reclamantei un abuz, intrucat a generat imposibilitatea angajarii la o alta societate comerciala. In conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 lit. c din Codul Muncii suspendarea contractului individual de munca are loc din initiativa angajatorului, in cazul in care acesta a sesizat organele de cercetare si urmarire penala cu privire la posibila savarsire de catre angajat a unor fapte penale ce il fac incompatibil cu functia detinuta, situatie in care masura dispusa in acest caz nu reprezinta o sanctiune disciplinara care sa atraga incidenta in cauza a prevederilor art. 62 alin. 11 si art. 263 – 268 din Codul Muncii. Ca atare, pana la ramanerea definitiva a hotarari judecatoresti, raporturile juridice de munca dintre parti sunt suspendate, si numai in cazul in care s-a constatat nevinovatia angajatului, acesta isi va relua activitatea anterioara, fiind indreptatit la o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului, conform art. 52 alin. 2 din Codul Muncii. Cu precizarea ca in cauza simpla formulare a plangerii penale impotriva angajatului indreptateste pe angajator sa suspende unilateral contractul individual de munca, se apreciaza ca fondat recursul declarat in cauza. Cum in urma modificarii in tot a hotararii tribunalului va fi dispusa respingerea actiunii, celelalte motive invocate in calea de atac nu mai prezinta relevanta juridica.

Demisie. Clauza de agravare a raspunderii contractuale.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Demisie. Clauza de agravare a raspunderii contractuale.

Conditii .Codul muncii – art. 195 alin. 1C. civ. – art. 969Demisia salariatului inainte de implinirea termenului stipulat in actul aditional incheiat pentru asigurarea pregatirii sale profesionale nu atrage agravarea raspunderii sale contractuale de vreme ce angajatorul nu si-a indeplinit integral obligatia asumata.Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila– complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 1123 din 10 mai 2006Prin sentinta civila nr. 513 din 9 martie 2006 Tribunalul Timis a admis in parte actiunea intentata de reclamanta S.C. „C.D.” T. si a dispus obligarea paratului C.S.R. la plata unor despagubiri banesti in cuantum de 3.000 Euro, echivalentul in lei la data executarii, reprezentand cheltuieli estimative ocazionate de instruirea si perfectionarea acestuia. S-a retinut ca paratul nu si-a indeplinit obligatia asumata prin actul aditional la contractul de munca, situatie in care ii revine obligatia de a restitui cheltuielile efectuate de angajator cu instruirea si perfectionarea sa si cu reorganizarea laboratorului ca urmare a eliberarii postului. Recursul declarat de parat a fost generic motivat in drept cu dispozitiile art. 300 alin. 3 si 3041 C. pr. civ., iar in fapt critica adusa hotararii primei instante a vizat, in esenta, gresita apreciere a probatoriului administrat in cauza. S-a sustinut, in esenta, ca instanta de fond nu a calificat natura juridica a clauzei inserate la art. 8 din contractul de instruire si ca reclamanta nu a administrat dovezi din care sa rezulte executarea integrala a obligatiilor asumate. Mai mult, in speta s-a retinut incidenta prevederilor art. 270 alin. 1 din Codul Muncii, insa din actele si lucrarile dosarului nu a rezultat existenta si intinderea prejudiciului incercat de reclamanta. In urma examinarii cauzei atat prin prisma motivelor invocate in scris,cat si in limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ. se constata ca recursul este fondat, urmand a fi admis, sustinerile formulate incadrandu-se in cerintele art. 304 alin. 1 pct. 9 C. pr. civ. Prin actiunea introductiva reclamanta a pretins ca paratul sa fie obligat la acoperirea unui prejudiciu in cuantum de 3.000 Euro, respectiv echivalentul in lei la data executarii, cauzat de neindeplinirea obligatiilor contractuale. Astfel, in temeiul contractului individual de munca, paratul a prestat activitate in functia de tehnician dentar in cadrul laboratorului de tehnica dentara, punctul de lucru fiind situat in T. In scopul instruirii si specializarii sale in metodele si procesele de tehnica dentara, angajatul a incheiat cu angajatorul contractul individual de instruire si specializare, reclamanta obligandu-se sa-i asigure pregatire profesionala, practica si teoretica, atat in laborator, prin persoana d-nei C.N. si a d-lui C.D., cat si prin asigurarea prezentei la diferite cursuri si simpozioane organizate in tara si in strainatate (art. 1). Potrivit clauzei inserate la art. 3 din contract, cursurile vor fi desfasurate pe toata perioada de activitate angajatului si vor avea un caracter continuu, iar in conformitate cu cerintele art. 8, in cazul in care angajatul paraseste firma angajatoare inainte de implinirea termenului prevazut la art. 6 (4 ani, cu incepere de la 1.10.2003 si pana la 1.10.2007) se obliga sa restituie cheltuielile ocazionate cu instruirea si perfectionare a sa precum si cheltuielile necesare reorganizari laboratorului in urma eliberari postului, estimate la 3.000 Euro. Prin intampinare paratul a inteles sa invoce „exceptio non adimpleti contractus” sustinand ca reclamanta nu-i poate pretinde executarea obligatiei prevazuta la art. 8 din contractul de instruire intrucat, la randul sau nu si-a indeplinit obligatia asumata prin art. 1 si 3 din conventia partilor. In cauza a fost administrata proba testimoniala, iar reclamanta a depus acte din care a rezultat ca in perioada 15 – 19 noiembrie 2004 paratul a fost prezent la un curs de specializare in proiecte scheletizate, contravaloarea cursului (700 Euro) fiind suportata de angajator. In privinta clauzei inserate la art. 8 din actul aditional la contractul de munca se cuvine mentionat ca aceasta are caracterul unei clauze contractuale de agravare a raspunderii patrimoniale, intrucat raporturile juridice de munca au incetat prin actul unilateral de vointa al salariatului, conform art. 79 din Codul Muncii, anterior implinirii termenului de 4 ani stipulat in conventie .Cand conventia incheiata de parti cuprinde si o clauza de agravare a raspunderi contractuale, angajatorul este absolvit de sarcina probei privind intinderea prejudiciului, care urmeaza a fi reparat de angajat conform invoielii partilor, insa in speta paratul a invocat exceptia neexecutarii integrale a obligatiilor asumate de reclamanta, situatie in care clauza de agravare a raspunderi urmeaza sa nu-si produca efectele . Ca atare, paratul este tinut numai la acoperirea prejudiciului efectiv incercat de angajator, conform dispozitiilor art. 270 alin. 1 din Codul Muncii, combinat cu art. 969 si 1169 din Codul civil. Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondat recursul declarat in cauza.

Autodisponibilizare. Efecte. Deosebire fata de demisie.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Autodisponibilizare. Efecte .

Deosebire fata de demisie.Codul muncii – art. 55 lit. b, art. 79Cererea de constatare a incetarii raporturilor de munca la o anumita data nu poate fi primita, in conditiile in care salariatul a continuat sa lucreze si dupa aceasta data, iar incetarea contractului individual de munca a intervenit la o data ulterioara, ca urmare a cererii de demisie formulata de catre angajat. Autodisponibilizarea nu echivaleaza cu demisia, deoarece autodisponibilizarea prezinta relevanta doar pentru stabilirea ordinii de prioritati in ipoteza incetarii contractului individual de munca prin concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.Curtea de Apel Timisoara, sectia conflicte de munca si asigurari sociale,decizia civila nr. 25 din 15 ianuarie 2007Prin cererea inregistrata la Tribunalul Timis sub nr. 7319/59/31 mai 2006, reclamanta R.A. a chemat in judecata pe parata S.C. „B.” S.A. Bucuresti, solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa anuleze in parte decizia nr. 300 din 2 mai 2006, in sensul de a se constata incetarea contractului de munca cu data de 17 martie 2006, sa oblige parata la plata a 20 de salarii compensatorii, conform art. 24 – 26 din Contractul colectiv de munca, cu cheltuieli de judecata .In motivarea actiunii, reclamanta arata ca a fost angajata Bancii B. – Sucursala Timis, in functia de coordonator vanzari retail si ca, la inceputul lunii februarie 2006, conducerea sucursalei a primit noua organigrama privind posturile si departamentele din cadrul bancii, conform cu care postul ei urma a fi desfiintat.In aceste conditii, la 3 martie 2006, a solicitat conducerii bancii centrale, prin e-mail, sa-i comunice oferta bancii pentru incadrarea pe postul de ofiter de credite SBB, iar, la 15 martie 2006, conducerea bancii centrale i-a transmis un act aditional la contractul de munca, nesemnat, prin care se modifica felul muncii, in sensul ca in locul postului de conducere a unui departament i s-a oferit un simplu post de ofiter de credite, cu drepturi salariale mult mai mici, fara a i se oferi un alt post de conducere . Prin adresa inregistrata sub nr. 575/3444/17 martie 2006, reclamanta a instiintat conducerea bancii ca nu este de acord cu modificarile propuse prin actul aditional, in privinta schimbarii felului muncii si a atributiunilor postului, si a solicitat paratei sa faca aplicarea dispozitiilor art.24 coroborat cu art. 26 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005 – 2006.Totodata, se precizeaza ca intre parti a fost purtata o vasta corespondenta, reclamanta solicitand, de fiecare data, incepand cu 17 martie 2006, incetarea raporturilor de munca in baza art. 55 lit. b din Codul muncii, cu aplicarea dispozitiilor art. 24 si 26 din Contractul colectiv de munca, insa conducerea bancii a evitat sa-i comunice motivul pentru care nu s-a dorit aplicarea dispozitiilor contractului colectiv de munca . La data de 2 mai 2006 i-a fost comunicata decizia nr. 300, conform careia raportul de munca al reclamantei a incetat prin demisie, in baza art. 79 din Codul muncii, fara a i se acorda drepturile compensatorii.Prin intampinare, parata a solicitat respingerea pretentiilor reclamantei, motivat de faptul ca nu exista nici un temei legal care sa justifice pretentiile acesteia. Astfel, se arata ca la baza incetarii raporturilor de munca a stat cererea de demisie, depusa de contestatoare la 2 mai 2006, in care se mentioneaza expres ca reclamanta isi da demisia incepand cu 3 mai 2006. Reclamanta ar fi fost indreptatita la cele 20 de salarii compensatorii numai in situatia in care incetarea raporturilor sale de munca cu S.C. „ B.” SA ar fi intervenit in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a reorganizarii activitatii. Incetarea raporturilor de munca prin demisie este recunoscuta de reclamanta, insa aceasta contesta momentul incetarii raporturilor de munca, situatie in care nu sunt aplicabile dispozitiile art. 24 – 26 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate . Unitatea i-a oferit reclamantei un post corespunzator pregatirii profesionale, pe care aceasta din urma l-a refuzat in mod repetat. In speta, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 55 lit. b din Codul muncii, intrucat raportul de munca a incetat prin demisie, astfel incat reclamanta nu poate beneficia de cele 20 de salarii compensatorii.Prin sentinta civila nr. 2414 din 21 septembrie 2006, Tribunalul Timis a admis actiunea, a anulat in parte decizia nr.300/2 mai 2006, vizand data incetarii raportului de munca, si, in consecinta, a constatat incetarea contractului individual de munca al reclamantei incepand cu data de 17 martie 2006, a obligat intimata sa plateasca contestatoarei 20 de salarii compensatorii, conform art. 24 – 26 din Contractul colectiv de munca .Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca principiul libertatii muncii da dreptul salariatului de a denunta contractul individual de munca, acesta avand doar obligatia de a anunta angajatorul, iar art. 24 alin. 2 lit. A din Contractul colectiv de munca stabileste posibilitatea salariatului sa se autodisponibilizeze in conditiile art. 26 alin. 1 din acelasi contract colectiv de munca .Prin inscrisul nr. 574/3444/17.03.2006, adresat de catre reclamanta paratei, se notifica faptul ca reclamanta nu intelege sa accepte propunerile paratei de modificare a contractului individual de munca, ci doreste a se da eficienta dispozitiilor art. 24 – 26 din Contractul colectiv de munca, referitoare la autodisponibilizare cu acordarea platilor compensatorii prevazute de art. 26.Pe de alta parte, inscrisul nr. 575/5528 din 2 mai 2006, care fundamenteaza decizia nr. 300 din 2 mai 2006, reprezinta o reiterare a cererii de autodisponibilizare initiale, careia parata nu a inteles sa-i dea curs decat dupa adoptarea noului contract colectiv de munca pe anii 2006 – 2007, contract prin care s-au eliminat aceste dispozitii.In termen legal, impotriva sentintei civile mentionate mai sus, a declarat recurs parata, recurs inregistrat la Curtea de Apel Timisoara sub nr. 7392/59/2006 si prin care solicita modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii.In motivarea cererii de recurs se arata ca, in mod eronat, instanta de fond a constatat ca data incetarii raportului de munca al reclamantei-intimate cu societatea recurenta ar fi 17 martie 2006, deoarece, prin cererea din 2 mai 2006, reclamanta a solicitat incetarea raporturilor de munca cu 3 mai 2006, continuand sa presteze, in mod efectiv, activitate pana la 3 mai 2006, pe acelasi post de coordonator vanzari retail. Astfel, instanta de fond a aplicat gresit legea la situatia reclamantei, in conditiile in care din inscrisurile depuse la dosarul de fond rezulta ca ea a refuzat oferta bancii, situatie in care nu s-a procedat la nici o modificare in statutul sau de salariat, ramanand cu aceeasi functie si acelasi salariu. Avand in vedere refuzul repetat al reclamantei de a accepta un post corespunzator pregatirii sale profesionale si cererea de demisie, prezentata la 2 mai 2006, conducerea bancii a luat act de cererea de demisie a contestatoarei, exprimata in mod neechivoc, si a procedat la emiterea deciziei contestate.Prin urmare, raportul de munca al reclamantei a incetat prin demisie, iar nu ca urmare a reorganizarii activitatii, astfel incat dispozitiile art. 24 – 26 din contractul colectiv de munca, valabil pe anul 2005-2006, nu au aplicabilitate in cazul reclamantei, intrucat postul acesteia nu a fost desfiintat.Prin intampinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, aratand ca instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica, iar parata incearca sa induca in eroare instanta de judecata fata de data cererii de autodisponibilizare, care este cea de 17 martie 2006, fapt care rezulta din adresa nr. 575/3444/17.03.2006, si nu cea de 2 mai 2006. In cererea formulata la 17 martie 2006, reclamanta a aratat, in mod neechivoc, intentia de a se autodisponibiliza cu acordarea platilor compensatorii.Analizand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozitiilor art. 3041 C. pr. civ., instanta a apreciat recursul intemeiat, cu urmatoarea motivare:Instanta de fond a retinut in mod gresit starea de fapt si a interpretat gresit dispozitiile legale incidente spetei.Reclamanta R.A. a fost angajata paratei in functia de coordonator (vanzari retail) in cadrul sucursalei Timis.In luna februarie 2006, urmare a unor masuri de reorganizare si optimizare a activitatii in unitatile teritoriale ale bancii parate, s-a infiintat la nivelul Sucursalei Timisoara un post de ofiter SBB, care i-a fost oferit reclamantei, avand in vedere vechimea si experienta profesionala a acesteia, post care a fost refuzat de catre aceasta.Avand in vedere ca postul ei nu se mai regasea in organigrama, reclamanta a formulat o cerere la 17 martie 2006, prin care a solicitat paratei sa faca aplicarea dispozitiilor art. 24 coroborate cu cele ale art. 26 din Contractul colectiv de munca pe anul 2005 – 2006.Reclamanta a continuat sa lucreze, purtand o corespondenta cu parata pe marginea cererii si solicitand aplicarea dispozitiilor art. 24 – 26 din Contractul colectiv de munca, precum si incetarea raporturilor de munca prin demisie, in temeiul art. 55 litera b si art. 79 din Codul Muncii.La 2 mai 2006, reclamanta a depus o cerere ferma de demisie, cerere de care unitatea a luat act prin decizia contestata, data incetarii raporturilor de munca fiind 3 mai 2006.Cererea reclamantei de a se constatata incetate raporturile de munca, incepand cu 17 martie 2006, nu poate fi primita, in conditiile in care reclamanta a continuat sa lucreze si dupa aceasta data, iar incetarea raporturilor de munca s-a produs ca urmare a cererii formulate la 2 mai 2006.Cererea reclamantei de obligare a paratei la plata a 20 de salarii compensatorii este neintemeiata.Pentru a beneficia de platile compensatorii, art. 26 alin. 1 din contractul colectiv de munca prevede ca incetarea raporturilor sa se faca pentru motive care nu tin de persoana salariatului, concedierea putand fi individuala sau colectiva, potrivit art. 66 din Codul muncii.Art. 24 alin. 2 din contractul colectiv de munca prevede o ordine de prioritati a concedierilor, stabilind ca primii concediati sunt reprezentati de personalul care doreste sa se autodisponibilizeze in conditiile art. 26 alin. 1 din Contractul colectiv de munca .Autodisponibilizarea nu echivaleaza cu demisia, deoarece autodisponibilizarea prezinta relevanta doar pentru stabilirea ordinii de prioritati, nu si pentru incetarea raporturilor de munca, art. 26 alin.1 din contractul colectiv de munca impunand ca acestea sa inceteze prin concediere in conditiile art. 66 din Codul muncii.In cazul reclamantei, nu a fost vorba de o concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ci de o demisie a reclamantei, care a dorit incetarea raporturilor de munca prin demisie.Concedierea cu consecinta platii drepturilor compensatorii este la latitudinea bancii, deoarece art. 24 din Contractul colectiv de munca prevede ca „banca poate hotari concedierea”, iar art. 26 din acelasi contract se refera la „situatia desfacerii contractul de munca ca urmare a concedierii”.Cum in cazul reclamantei nu a operat o concediere, raporturile de munca incetand prin demisie, in baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., instanta a apreciat recursul ca intemeiat si a dispus modificarea in tot a sentintei recurate, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.

Demisia salariatului. Dreptul angajatorului de a renunta total sau partial la dreptul de preaviz.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Demisia salariatului.

Dreptul angajatorului de a renunta total sau partial la dreptul de preaviz.Codul muncii, art. 55 lit. c si art. 79 alin. 1 si alin. 7In situatia in care salariatul isi da demisia, angajatorul poate renunta total sau partial la dreptul de preaviz, deoarece acest drept prevazut in favoarea sa, iar nu a salariatului, nefiind necesara emiterea unei decizii de incetare a contractului individual de munca . Pe cale de consecinta, eventuala decizie de incetare a contractului individual de munca, emisa de catre angajator, nu trebuie motivata.Curtea de Apel Timisoara, sectia conflicte de munca si asigurari sociale,decizia civila nr. 239 din 20 martie 2007Prin sentinta civila nr. 107/PI din 18 ianuarie 2007, Tribunalul Timis a admis actiunea civila formulata de reclamanta M.A. impotriva paratului Teatrul National „Mihai Eminescu” Timisoara, a anulat decizia nr. 114/18.10.2006 si hotararea nr. 10/19.10.2006, emise de parat, a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei si hotararii, ce au fost anulate, si reintegrarea reclamantei pe postul detinut anterior emiterii actelor anulate, respectiv acela de magazioner.Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca, fata de prevederile art. 55 lit. c coroborate cu cele ale art. 79 alin. 1, alin. 4, alin. 5, alin. 7 si alin. 8 si ale art. 38 din Codul muncii, decizia nr. 114/18.10.2006, prin care parata a hotarat incetarea contractului individual de munca al reclamantei, incepand cu data de 18.10.2006, in temeiul art. 55 lit. c coroborat cu art. 79 pct. 7 din Codul muncii, este lovita de nulitate absoluta, intrucat in cuprinsul ei nu se face nici o referire la dreptul de preaviz. Ori, angajatorul este obligat sa faca o astfel de mentiune, ce reprezinta o conditie de fond a valabilitatii deciziei, deoarece salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, precum dreptul la preaviz, iar tranzactia prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestora este lovita de nulitate absoluta.Paratul Teatrul National „Mihai Eminescu” Timisoara a formulat recurs impotriva sentintei Tribunalului Timis, solicitand admiterea recursului si modificarea ei, in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.In motivarea cererii de recurs se arata ca decizia contestata nu este o decizie de concediere pentru motive ce tin de persoana salariatului si nici o decizie pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, astfel incat, in cauza, nu sunt incidente dispozitiile privitoare la nulitatea absoluta, prevazuta de art. 62 si art. 268 alin. 2 din Codul muncii, iar decizia nu trebuia motivata in fapt .Aceasta decizie a fost emisa in urma initiativei exclusive a reclamantei-intimate de incetare a contractului individual de munca, prin cererea inscrisa in registrul de intrare-iesire sub nr. 1692/18.10.2006, cerere acceptata de conducerea recurentului fara nici un termen de preaviz.Intrucat nimeni nu poate sa isi invoce propria culpa, intimata nu poate sa invoce, in favoarea ei, imprejurarea ca a scris cererea de demisie in „graba fara sa se gandeasca”.In drept, se invoca dispozitiile art. 299, art. 300 alin. 2 si alin. 3, art. 302, art. 304 pct. 9, art. 3041, art. 312 si art. 315 C. pr. civ.Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei si a dispozitiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 C. pr. civ., Curtea a apreciat ca este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.Reclamanta a fost angajata Teatrului National „Mihai Eminescu” Timisoara, in baza contractului individual de munca nr. 65/22.06.1996, incheiat pe durata nedeterminata, ocupand postul de magaziner.La data de 18.10.2006, reclamanta a depus la registratura teatrului cererea de demisie inregistrata sub nr. 1692/18.10.2006.Urmare a acestei cereri, paratul – recurent a emis decizia nr. 114/18.10.2006, prin care, in temeiul art. 55 lit. c coroborat cu art. 79 alin. 7 din Legea 53/2003, constata incetat contractul individual de munca al reclamantei cu incepere de la data de 18.10.2006.Prin cererea inregistrata la Teatrul National „Mihai Eminescu” Timisoara, sub nr. 1700/19.10.2006, reclamanta-intimata a solicitat angajatorului sa revina asupra deciziei nr. 114/18.10.2006, aratand ca a scris in graba cererea de demisie, fara a se gandi, deoarece se afla intr-o stare de stres datorata unor probleme personale cu care se confrunta si regreta aceasta cerere de demisie.Aceasta cerere a fost solutionata prin hotararea nr. 10/19.10.2006, emisa de paratul – recurent. In cuprinsul acestei hotarari se mentioneaza ca decizia nr. 114/18.10.2006 este corecta si nu se revoca.Prin urmare, sustinerea reclamantei ca a contestat decizia nr. 114/18.10.2006 la data de 18.10.2006, contestatia fiind solutionata la data de 18.10.2006 nu este reala, asa cum rezulta din copia xerox a registrului de intrari-iesiri al paratului-recurent.In sustinerea contestatiei formulate impotriva deciziei nr. 114/18.10.2006 si a hotararii nr. 10/19.10.2006 se invoca exceptia de nulitate absoluta a celor doua acte juridice, aratandu-se ca, in speta, sunt incidente dispozitiile art. 62 si art. 268 alin. 2 din Codul muncii, deoarece aceste acte juridice nu sunt motivate. Pe de alta parte, se sustine ca angajatorul a incalcat dispozitiile referitoare la conflictele de munca, intrucat nu a acordat termenul de preaviz.Avand in vedere dispozitiile art. 79 alin. 1, 4, 5, 7 si 8 coroborate cu cele ale art. 55 lit. c din Codul muncii, instanta de fond a invocat, din oficiu, exceptia nulitatii absolute a deciziei contestate, si, apreciind ca exceptia invocata este intemeiata, a admis actiunea ca fiind intemeiata.Hotararea recurata este nelegala, fiind data cu aplicarea gresita a legii, astfel incat, in speta, este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C . pr. civ..Conform art. 55 lit. c din Codul muncii, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege .Art. 79 alin. 1 din Codul muncii prevede ca: „ prin demisie se intelege actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz”.Data fiind natura sa juridica, aceea de act juridic unilateral, demisia nu mai poate fi revocata dupa ajungerea ei la cunostinta angajatorului, decat cu acordul expres sau chiar tacit, dar neechivoc, al acestuia din urma. Acordul este tacit in situatia in are angajatorul nu impiedica salariatul sa-si desfasoare in continuare activitatea dupa momentul in care el si-a exprimat vointa in sensul incetarii contractului si a expirat termenul de preaviz ori dupa data la care angajatorul a renuntat total ori partial la termenul de preaviz.In speta, angajatorul a respins, in mod expres, cererea reclamantei de revocare a demisiei, asa cum rezulta din hotararea nr. 10/19.10.2006, astfel incat cererea de demisie isi produce efectele juridice.Potrivit art. 79 alin. 7 din Codul muncii, demisia are ca efect incetarea contractului individual de munca la data expirarii termenului de preaviz, a carui durata se stabileste in conditiile reglementate de art. 79 din Codul muncii, sau la data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.Angajatorul poate renunta total sau partial la dreptul de preaviz, deoarece acest drept opereaza in favoarea sa, iar nu a salariatului. Scopul preavizului, in cazul demisiei este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua masurile necesare inlocuirii salariatului demisionar, evitandu-se astfel consecintele negative pe care le-ar putea avea incetarea intempestiva a contractului de munca .In cuprinsul deciziei nr. 114 din 18 octombrie 2006, se mentioneaza ca temeiul de drept al incetarii contractului individual de munca al reclamantei – intimate, la data depunerii demisiei,: 18.10.2006, il reprezinta dispozitiile art. 55 lit. c coroborate cu cele ale art. 79 alin. 7 din Codul muncii. Prin urmare, se poate conchide ca angajatorul a renuntat total la termenul de preaviz, conform prevederilor art. 79 alin. 7.In cazul demisiei, nu este necesara emiterea unei decizii de incetare a contractului individual de munca, deoarece contractul individual de munca inceteaza de drept la data expirarii termenului de preaviz sau a renuntarii totale sau partiale de catre angajator la acest drept .Pe cale de consecinta, instanta de fond a apreciat gresit ca decizia contestata trebuia sa cuprinda mentiunile referitoare la dreptul de preaviz, ca o conditie de fond a valabilitatii acesteia.Nefiind necesara emiterea unei decizii de incetare a contractului individual de munca in cazul demisiei, eventuala decizie emisa intr-o asemenea situatie nu trebuie motivata, contrar sustinerii reclamantei.Dispozitiile art. 62 si art. 268 alin. 2 din Codul muncii, invocate prin cererea de chemare in judecata pentru a sustine exceptia nulitatii absolute a actelor juridice contestate, nu sunt aplicabile in cauza, deoarece decizia nr. 114/18.10.2006 si hotararea nr. 10/19.10.2006 nu se refera la o concediere pentru motive care tin de persoana salariatului, ci la incetarea contractului individual de munca al reclamantei prin demisie.Avand in vedere cele aratate mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041 C. pr. civ., Curtea a admis recursul ca fiind intemeiat si a modificat in tot hotararea recurata, in sensul ca a dispus respingerea actiunii reclamantei, astfel cum a fost precizata.

Modificarea contractului individual de munca. Decizie unilaterala a angajatorului prin care se modifica locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Modificarea contractului individual de munca .

Decizie unilaterala a angajatorului prin care se modifica locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului. Continut .C. mun. – art. art. 48Decizia unilaterala a angajatorului, prin care se modifica locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, ca masura de protectie a salariatului, trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii: perioada pentru care decizia produce efecte juridice, chiar prin indicarea unui termen incert, ca, de exemplu, vindecarea sau ameliorarea bolilor de care sufera angajatul in cauza, problemele de sanatate ale salariatului si recomandarile formulate de medicul de medicina a muncii, ce au fost avute in vedere la emiterea unei astfel de decizii, pentru a fi posibila verificarea legalitatii acesteia de catre instanta de judecata .Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila – complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale, decizia nr. 2634 din 5 decembrie 2006Prin sentinta civila nr. 2466/PI/28.09.2006, pronuntata de Tribunalul Timis, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta L.G.N. impotriva paratei institutie de invatamant superior, si s-a dispus anularea deciziei nr. 201/112/C/31.05.2006 emisa de parata, precum si a tuturor masurilor dispuse prin aceasta.Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca decizia contestata a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor art. 41 alin. 3 si art. 48 din Codul muncii, intrucat, prin actul sau unilateral, intimata a schimbat locul muncii, felul muncii si conditiile de munca, in scopul evitarii expunerii reclamantei la un eventual camp electromagnetic, fara a reincadra reclamanta pe un post corespunzator pregatirii si calificarii acesteia.Parata a formulat recurs impotriva sentintei civile nr. 2466/PI/28.09.2006 a Tribunalului Timis, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si respingerea actiunii.In motivarea recursului se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra unor mijloace de proba, respectiv fisa de aptitudini nr. 24/2006 si procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006, inscrisuri ce erau hotaratoare pentru solutionarea cauzei, deoarece prin fisa de aptitudini se conditioneaza desfasurarea de catre reclamanta a unei activitati in conditii de evitare a suprasolicitarilor la nivelul coloanei vertebrale, iar prin procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006 al I.T.M Timis nu s-a retinut nelegalitatea deciziei contestate, ci faptul ca din documentele paratei rezulta intentia unitatii de a crea conditii nedaunatoare sanatatii salariatilor din cadrul bibliotecii institutiei parate.Recurenta sustine ca, in mod eronat, instanta de fond a retinut faptul ca la baza emiterii deciziei contestate a stat referatul intocmit de medicul de medicina a muncii la data de 3.02.2006, referat prin care se face o alta recomandare medicala privitoare la evitarea expunerii reclamantei la radiatii electromagnetice.Totodata, se arata ca potrivit inscrierilor din cartea de munca, din care rezulta ca reclamanta a fost angajata ca tehnician, desenator tehnic si tehnician proiectant, si a vand in vedere ca reclamanta a absolvit in anul 1972 o scoala postliceala de hidrometeorologie, indeplinind o perioada si functia de tehnician hidrolog, incadrarea reclamantei pe postul de tehnician I din cadrul Catedrei de geometrie descriptiva si desen tehnic a Facultatii de Mecanica, iar nu pe postul de tehnician de geometrie descriptiva si desen tehnic cum retine, in mod gresit, instanta de fond, corespunde pregatirii reclamantei si nu comporta suprasolicitari la nivelul coloanei vertebrale sau vreun alt risc, care ar putea periclita sanatatea reclamantei.In drept, se invoca dispozitiile art. 48, art. 171 si urmatoarele din Codul muncii, Legea 90/1996, art. 304 pct. 7, 8, 9 si 10 si art. 3041Cod procedura civila.Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosar si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila coroborate cu cele ale art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca este neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.Prin decizia nr. 201/112/C/31.05.2006 parata a dispus ca, incepand cu data de 15.06.2006, sa se modifice temporar locul si felul muncii reclamantei, incadrata in functia de bibliotecar (M) I la Biblioteca Centrala a institutiei parate, urmand sa fie incadrata tehnician I la Departamentul de Mecatronica, Catedra G.D.D.T, cu acelasi salariu si aceleasi sporuri.Aceasta decizie a fost emisa in temeiul art. 48 din Codul muncii, ca urmare a „problemelor de sanatate invocate in repetare randuri de doamna L.G.N., confirmate, cel putin parte din ele, de catre Cabinetul de Medicina a Muncii al Universitatii „Politehnica” din Timisoara, precum si recomandarile acestuia”.Conform art. 48 din Codul muncii, in situatii exceptionale, angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului. O astfel de situatie este cea care vizeaza protectia salariatului.Pentru individualizarea felului muncii, principalul criteriu il constituie functia sau meseria si care constau in totalitatea atributiilor, sarcinilor sau lucrarilor care trebuie sa fie aduse la indeplinire pe baza unei anumite calificari profesionale.Prin urmare, ocupatia este cea care constituie felul muncii si consta in specialitatea, respectiv calificarea, exercitata efectiv la locul de munca . Ea se deosebeste de profesie, care reprezinta specialitatea, respectiv calificarea, obtinuta prin studiu.Art. 5 pct. II din Legea 76/2002 defineste locul de munca ca fiind „cadrul in care se desfasoara o activitate din care se obtine un venit si in care se materializeaza raporturile juridice de munca sau raporturile juridice de serviciu”.Locul muncii determinat este sinonim cu notiunea de post, care presupune adaptarea functiei la particularitatile fiecarui loc de munca si la caracteristicile titularului ce il ocupa, potrivit cerintelor de pregatire teoretica si practica, competenta, responsabilitati, atributii si sarcini precise.Avand in vedere cele aratate mai sus, Curtea a apreciat ca prin decizia contestata au fost modificate unilateral atat felul muncii, cat si locul muncii reclamantei, intrucat s-a modificat functia exercitata de reclamanta si locul concret de purtare a muncii, astfel cum sunt ele mentionate in contractul individual de munca .In cuprinsul deciziei contestate nu se mentioneaza durata pentru care opereaza modificarea felului si locului muncii reclamantei, chiar prin indicarea unui termen incert, ca de exemplu vindecarea sau ameliorarea bolilor de care sufera reclamanta, iar termenul de temporar utilizat de angajator este prea general pentru a corespunde cerintelor art. 48 din Codul muncii.Pe de alta parte, in decizie nu se precizeaza problemele de sanatate invocate de reclamanta in fata angajatorului si confirmata de catre Cabinetul de Medicina a Muncii a Universitatii „Politehnica” Timisoara si nici recomandarile acestui cabinet, care sa justifice masura luata si, pe cale de consecinta, aplicarea prevederilor art. 48 din Codul muncii privitoare la modificarea temporara a locului si felului muncii, fara consimtamantul salariatului, ca masura de protectie a acestuia.Din probele administrate in cauza rezulta ca reclamanta a sesizat angajatorul, in perioada in care lucra la Sala I a Bibliotecii institutiei parate, ca expunerea sa la radiatiile electromagnetice ale portii antifurt, instalata in aceasta sala, ii afecteaza starea de sanatate, motiv pentru care se impune schimbarea locului sau de munca . In acest sens, a invocat concluziile si recomandarile medicilor, mentionate in actele medicale depuse la dosar, inscrisuri din care nu rezulta insa ca reclamanta s-ar supune vreunui risc prin exercitarea functiei de bibliotecar. In urma acestei sesizari, parata a dispus schimbarea locului de munca al reclamantei din sala 1 in sala 16 a Bibliotecii Centrale a institutiei parate, iar reclamanta nu a mai sesizat angajatorul ca are probleme de sanatate la noul loc de munca . Prin urmare, actele medicale depuse la dosar nu pot justifica emiterea deciziei contestate prin actiunea pendinte.In cuprinsul cererii de recurs, parata-recurenta sustine ca la baza emiterii deciziei contestate a stat fisa de aptitudini nr. 24/2006, pe care instanta de fond nu a analizat-o, desi era hotaratoare pentru solutionarea cauzei, fisa care nu se regaseste insa la dosarul cauzei.Procesul-verbal nr. 18753/28.08.2006, intocmit cu ocazia controlului efectuat de catre Inspectoratul Teritorial de Munca Timis la institutia parata, nu are relevanta in cauza, deoarece este ulterior emiterii deciziei contestate si nu inlatura competenta instantei de a verifica legalitatea deciziei contestate, chiar daca in cuprinsul sau se retine ca decizia contestata de reclamanta a fost emisa cu respectarea prevederilor legale in materie.Prin urmare, instanta de fond a analizat decizia contestata prin raportare la toate probele administrate de recurenta si care erau utile solutionarii cauzei, aratand de ce le-a inlaturat, hotararea recurata fiind temeinica si legala, nefiind incidente in cauza motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila.Art. 304 pct. 10 Cod procedura civila a fost abrogat prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000 si art. I pct. 49 din Legea 219/2005, astfel incat nu poate fi analizat de catre instanta de recurs.Avand in vedere cele aratate mai sus, in temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 Cod procedura civila coroborat cu art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul declarat de parata-recurenta institutia parata impotriva sentintei civile nr. 2466/PI/28.09.2006, pronuntata de Tribunalul Timis, ca neintemeiat.

Decizie de sanctionare ca urmare a nerealizarii sarcinilor de serviciu si a incalcarii dispozitiilor Regulamentului de Ordine Interioara – netemeinici

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Decizie de sanctionare ca urmare a nerealizarii sarcinilor de serviciu si a incalcarii dispozitiilor Regulamentului de Ordine Interioara – netemeinicie.

Potrivit art. 263-268 codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara fara a folosi insa acest drept in mod abuziv.Prin cererea inregistrata sub nr.1017/2005 petentul B.I. a formulat contestatie impotriva deciziei de sanctionare nr.15/6.01.2005 emisa de parata SC A SA Slatina, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna admiterea contestatiei, anularea deciziei sus mentionate.In motivare petentul a precizat ca prin decizia contestata a fost sanctionat disciplinar cu reducerea salariului cu 10% pe o luna fiind retinute in sarcina sa ca abateri savarsite ” nereguli in zona deservita de electricienii sectiei Electroliza V”, fara ca in decizie sa fie precizate motivele concrete pentru care ia fost aplicata sanctiunea.Arata petentul ca la data inspectiei din 04.12.2004 parata nu a retinut faptul ca in vestiarele electricienilor de la sectia Electroliza V se aflau intr-un stadiu intermediar al lucrarilor de abilitare, lucrari demarate la propunerea sa si nu au avut in vedere faptul ca prin depozitarea celor doua mijloace fixe , respectiv instalatii de uscare aer comprimat, pe holul de acces al electricienilor, nu a incalcat nici o dispozitie ci a incercat sa le asigure integritatea.Mai arata petentul ca nu se face vinovat de abaterea retinuta, deoarece pana la data inspectiei a actionat pe linia ordinei si curateniei cat si pentru asigurarea bunei functionarii a instalatiei sectiei.Petentul a depus la dosar , in sustinere: decizie nr.15/6.01.2005, nota privind masurile impuse in urma constatarilor din data de 4.12.2004 – inspectie vestiare , adresa nr.1588/22.12.2004, nota explicativa, propuneri de casare mijloace fixe nr.1872/21.06.2004, HOT CA nr.390/2004, decizia de delegare nr.947/18.06.2004 si nr.1266/28.07.2004.Parata a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata, motivat de faptul ca petentul se face vinovat de savarsirea abaterii retinute in sarcina sa prin incalcare dispozitii serviciului mecanic , referitor la depozitarea mijloacelor fixe propuse pentru casare in hala nr.2, dispozitie respectata dupa controlul efectuat. De asemenea a mai depus :nota referitoare la masurile impuse in urma constatarilor din data de 4.12.2004, inspectie vestiare, extras din ROI si CCM la nivel de unitate pentru anul 2004.Instanta, analizand actele aflate la dosarul cauzei retine ca petentul este salariatul paratei in calitate de sef sectie adjunct Mecanico – Energetic, iar prin decizia nr.15/6.01.2005 a fost sanctionat disciplinar conf. art.264 alin. 1 lit. d CM, prin reducerea salariului de baza cu 10% pe o luna, fiind retinuta in sarcina sa existenta unor nereguli in zona deservita de electricienii sectiei Electroliza V.In baza art.267 CM a procedat la efectuarea cercetarii prealabile a faptei constatate in urma controlului efectuat la vestiarele Uzinei de Aluminiu in data de 4.12.2004, in urma carora a fost incheiata nota referitoare la masurile impuse in urma constatarilor din data de 4.12.2004 – inspectie vestiare, din care instanta a retinut ca neregulile din zona deservita de electricienii sectiei Electroliza V se refera la starea curateniei holului de acces in atelier, unde erau depozitate doua uscatoare de aer prin refrigerare si un raft cu piese electrice de schimb necesare asigurarii intretinerii electrice a utilajelor.Referitor la depozitarea celor doua mijloace fixe in holul de acces spre atelierul electricienilor sectiei Electroliza V instanta a retinut, din situatia propunerilor de casare mijloace fixe Electroliza 5 nr.8872/21.06.2004, ca aceste uscatoare de aer au fost propuse casarii, iar din hot. Nr.390/02.09.2004 din CA a retinut ca lista privind propunerile de casare va fi reanalizata cu specialisti de la Iprolam SA si se va realiza un inventar fizic al actor bunuri ce vor fi aduse intr-o magazie centrala de casari.Fata de dispozitiile hot. CA se apreciaza ca parata nu a facut dovada aducerii la cunostinta petentului a locului destinat depozitarii bunurilor ce urmau a fi casate si nici a existentei unui termen de realizare acestei sarcini.Faptul ca petentul a aflat de la serviciul mecanic ca toate mijloacele fixe casarii se depoziteaza in hala nr.2, dar a “ezitat” sa procedeze astfel, nu se poate retine ca nerealizare a sarcinilor de serviciu deoarece nefiind aprobata casarea bunurilor se aflau in inventarul petentului, iar potrivit sustinerilor sale, sustineri neinlaturate de parata, hala nr.2 nu era asigurata si nu avea un magazioner care sa le preia.De asemenea, nici existenta raftului cu piese electrice in holul de acces spre atelierul electricienilor nu poate fi retinuta ca incalcare a obligatiei de a asigura ordinea si curatenia in sector, prevazuta de art. 65 din ROI, deoarece chiar parata recunoaste ca destinatia acestuia era aceea de a asigura piesele de schimb necesare intretinerii electrice a utilajelor.Impotriva acestei sentinte a formulat recurs intimata criticand-o pentru netemeinicie, solicitand modificarea sentintei in sensul respingerii contestatiei ti mentinerii ca netemeinica si legala a deciziei nr.15/2005.Recursul a fost respins ca nefundat, retinandu-se ca instanta de fond a interpretat in mod corect probele din care rezulta neindeplinirea conditiilor pentru aplicarea unei sanctiuni disciplinare conform art.263- 268 CM de catre angajator.

Drepturi banesti neachitate pe o luna, integral ca urmare a unor absente nemotivate.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Drepturi banesti neachitate pe o luna, integral ca urmare a unor absente nemotivate.

Potrivit art. 154 Codul Muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului de munca, iar pentru munca prestata fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani .Sectia civila – sentinta civila nr. 187/14.04.2005.Prin sentinta civila nr. 187/14.04.2005, pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 435/2005, s-a respins actiunea formulata de petenta X in contradictoriu cu intimata Y avand ca obiect drepturi banesti, ca neintemeiata.Pentru a pronunta aceasta hotarare , tribunalul a retinut ca fata de planificarea turelor de serviciu si sustinerilor din nota explicativa a petentei, reiese ca petenta nu s-a prezentat la serviciu pentru efectuarea programului de lucru, conform programului supraveghetorilor aflat la dosar si depus de catre parata. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petenta , solicitand casarea sentintei atacate si dupa judecarea pe fond a cauzei admiterea cererii asa cum a fost formulata cu plata cheltuielilor de judecata .Recursul a fost respins ca nefondat.Potrivit art. 154 Codul muncii, salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului de munca, iar pentru munca prestata fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani .Potrivit art. 164 al. 1 Codul muncii, nici o retinere de salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege .Este vorba , insa, de salariul care se cuvine angajatorului in raport cu munca prestata de acesta, asa cum prevede art. 154 Codul muncii .Cum reclamanta nu a prestat munca in zilele respective ,in mod corect unitatea nu a platit-o pentru timpul respectiv, aceasta nefiind o retinere din salariu in sensul prevazut de art. 164 pct.1 Codul muncii, asa cum sustine recurenta .Faptul ca nu a fost sanctionata disciplinar, pentru lipsurile respective nu constituie motiv de nelegalitate a sentintei atacate, aplicarea sau nu a unei sanctiuni disciplinare fiind atributul angajatorului si nu o obligatie a acestuia potrivit art. 263 Codul muncii care prevede ca angajatorul dispune de prerogativa disciplinara , avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.Nemotivate sunt si celelalte critici ale sentintei in sensul ca instanta de fond nu a retinut ca, in data de 12.11.2004, reclamanta a fost libera, dar aratand in considerentele hotararii ceea ce a sustinut reclamanta in nota explicativa ,iar faptul ca in foaia de prezenta a fost trecuta cu „A” de la absent, asa cum sustine, nu face decat sa intareasca legalitatea si temeinicia sentintei atacate.Fata de aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile art. 312 c.p.civ., recursul promovat de parata va fi respins ca nefondat, nefiind prezent nici unul din motivele de casare sau de modificare prev.de art. 304 cod pr. civila.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca. Demisia depusa anterior de angajat. Caracterul prioritar al demisiei

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Potrivit art.79 (1) Codul muncii, demisia este un act unilateral de vointa al salariatului si prin urmare nu necesita vreo aprobare din partea angajatorului.

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.

Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.

Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar,

1. Atributie exclusiva acordata unei persoane, unei functii sau unui organ.

Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar,

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.

Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.

Este una din trasaturile esentiale ale infractiunii ce priveste latura subiectiva a infractiunii ce consta in atitudinea constiintei subiectului infractiunii fata de fapta si fata de rezultatul faptei sale,

Este unul din elementele laturii obiective a infractiunii ce consta in legatura dintre fapta si rezultatul sau urmarea imediata.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.

Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.

Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.

Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.

Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar,

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Desemneaza fondurile acumulate intr-o perioada de mai multi ani din contributiile participantilor la fond, capitalizate si administrate privat, in scopul platii unor pensii altele decat cele din sistemul public de stat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.

Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.

Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Expresie numerica rezultata din compararea a doua niveluri ale aceluiasi indicator, proces, fenomen etc. aflat in situatii diferite (perioade sau locuri diferite).

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.

Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,

O eventuala si ulterioara decizie de concediere putea fi emisa doar inlauntrul termenului de preaviz de 15 zile prevazut in cazul demisiei de art.79(4) Codul muncii.

Prin sentinta civila nr.51/LM/2007 din 19.01.2007 pronuntata de Tribunalul Bihor, in dosar nr.3292/111/2006, a fost respinsa contestatia formulata de contestatorul G.C.F. in contradictoriu cu intimata C.N. DE C. F. SA S.R.CF, fara cheltuieli de judecata .
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. 41/B/311/2006 emisa de S.R. CF , contestatorului i s-a desfacut disciplinar contractul individual de munca, incepand cu data de 19.04.2006 in baza prevederilor art. 264 alin. 1 lit. „f” din Codul Muncii.
In sarcina contestatorului s-a retinut faptul ca a incalcat obligatiile de serviciu prevazute in Regulamentul de Ordine Interioara si a celor prevazute de fisa postului.
Potrivit art.264 alin.(1) lit. f din Codul Muncii, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca este sanctiunea disciplinara pe care o poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara.

Art. 263 alin. (1) din Codul Muncii stipuleaza ca angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica conform legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara.

Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.
Din definitia legala a abaterii disciplinare se pot desprinde conditiile esentiale ale raspunderii disciplinare, existenta unei fapte ilicite(actiune sau inactiune), calitatea de salariat a celui care a savarsit fapta, vinovatia celui care a savarsit fapta, rezultatul daunator si legatura de cauzalitate intre fapta si rezultat.

Din intreg probatoriul administrat in cauza, instanta a apreciat ca sunt intrunite conditiile esentiale antrenarii raspunderii disciplinare a contestatorului.
Astfel, cu ocazia cercetarii disciplinare – nota de relatii(fila 11), realizata in conformitate cu prevederile art. 267 din Codul Muncii, instanta a retinut ca, contestatorului i s-a adus la cunostinta regulamentul de ordine interioara si atributiile de serviciu, si cunoaste prevederile contractului colectiv de munca .
De asemenea, contestatorul trimite trei cereri, inregistrate sub numerele 1123/01.03.2006 – cerere de acordare concediu de odihna(fila 36 la dosar), nr. 813/03.03.2006 – cerere de demisie(fila 37 la dosar), nr. 812/03.03.2006 – cerere aprobare concediu fara salariu(fila 38 la dosar), cereri care nu au fost aprobate de conducerea societatii.

Instanta, a retinut ca din data de 27.02.2006, contestatorul nu s-a mai prezentat la serviciu, absentand nemotivat, fapt ce reiese din fisa de prezenta(filele 41, 42, 43, 44 la dosar), stiind ca cererea de concediu fara salar nu i s-a aprobat.
Ba mai mult, nu a existat acordul conducerii unitatii cu privire la renuntarea la perioada de preaviz, nefiind incidente prevederile art. 78 alin. 7 din Codul Muncii.

Impotriva acestei sentinte, in termen a declarat recurs petentul G.C.F., solicitand modificarea in totalitate a hotararii atacate, in sensul admiterii contestatiei formulate, fara cheltuieli de judecata .

In motivarea recursului se arta ca instanta nu a analizat faptul ca la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de munca 18.04.2006, expirase de mult termenul de preaviz, si prin urmare, contractul individual de munca incetase prin demisie.
De asemenea, apreciaza ca decizia este nelegala si prin prisma prevederilor art. 268 alin.1 Codul muncii, fiind emisa dupa 30 zile de la data luarii la cunostinta despre asa zisa abatere disciplinara, aspect care nu a fost analizat la instanta de fond .
In drept, invoca dispozitiile art.304/1 si 312 cod procedura civila.

Prin intampinarea depusa la dosar, intimata C.N. de C. F.SA. – S. R.CF. Cluj a solicitat in principal respingerea recursului ca tardiv introdus, iar in al doilea rand ca neintemeiat.
Se arata ca instanta de fond in mod corect a retinut ca petentul a incalcat cu vinovatie obligatiile de serviciu prevazute in Regulamentul de ordine interioara si in fisa postului, respectiv a lipsit nemotivat de la serviciu incepand cu data de 27.02.2006 si pana la desfacerea disciplinara a contractului de munca .

Examinand recursul, prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr.41/B/311 emisa in data de 18 aprilie 2006, intimata S.R.CF. a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al contestatorului G.C.F. incepand cu 19.04.2006, in baza prevederilor art. 264 alin.1 lit.f Codul muncii, retinand in sarcina acestuia, incalcarea cu vinovatie a obligatiilor de serviciu prevazute in Regulamentul de Ordine Interioara si in fisa postului.
Anterior, prin cererea transmisa prin fax intimatei in data de 1 martie 2006, petentul a solicitat a i se aproba demisia.
Asa cum rezulta din actele de la dosar (intampinare, fila 21 dosar de fond), cererea de demisie nu i-a fost aprobata, cerandu-i-se petentului sa se prezinte la serviciu pentru a-si clarifica situatia.
Referitor la acest din urma aspect trebuie precizat faptul ca demisia este un act unilateral de vointa al salariatului, prin urmare el nu necesita vreo aprobare din partea angajatorului.

In ceea ce priveste termenul de preaviz este de mentionat faptul ca pe de o parte angajatorul nu i-a comunicat nimic petentului in legatura cu acest aspect (daca renunta sau nu la acest termen), iar pe de alta parte chiar daca am accepta ideea ca se impune respectarea unui termen de preaviz de 15 zile, acesta ar fi expirat in 16 martie, iar in caz de nerespectare a acestuia o eventuala decizie de concediere putea fi emisa doar cu respectarea termenului de 30 zile de la luare la cunostinta de aceste abateri, ori in speta decizia a fost emisa cu depasirea termenului mai sus evocat, mai precis in data de 18.04.2006.

Avand in vedere considerentele mai sus retinute, Curtea in temeiul art. 304 indice 1, coroborat cu art. 312 alin.1 coroborat cu art. 316 si 296 Cod procedura civila a admis recursul, a modificat decizia si a admis contestatia, dispunand anularea deciziei de desfacere a contractului de munca, urmand a se da eficienta cererii de demisie depusa de petent la 01 martie 2006, fara cheltuieli de judecata .

Clauza de neconcurenta

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Obligativitatea inserarii in contractul individual de munca a activitatilor interzise salariatului dupa incetarea contractului individual de munca, si a cuantumului indemnizatiei de neconcurenta lunare

O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.

Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Suma platita unei persoane, fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activitati comerciale, bancare, bursiere etc.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Drepturi banesti care se acorda pentru desfasurarea unor anumite activitati.

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Imprimat emis de un organ official, folosit pentru plata unor taxe sau impozite.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Act procesual pe care paratul are facultatea sa-l indeplineasca inainte de a incepe dezbaterea orala a procesului si care cuprinde:

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.

Din punct de vedere contabil, un document contabil de sinteza care are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.

O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.

O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Suma de bani ce se acorda unei persoane pentru suportarea unor cheltuieli suplimentare (de deplasare, detasari etc) sau pentru efectuarea de activitati in afara programului obisnuit de lucru

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca.

Din punct de vedere contabil, un document contabil de sinteza care are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere

Suma de bani ce se acorda unei persoane pentru suportarea unor cheltuieli suplimentare (de deplasare, detasari etc) sau pentru efectuarea de activitati in afara programului obisnuit de lucru

Suma platita unei persoane, fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activitati comerciale, bancare, bursiere etc.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Sunt persoanele complet straine de actul juridic, adica persoanele carora actul juridic nu le poate profita in nici un fel ori nu le poate indatora in nici un fel.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

La data de 29.03.2007, reclamanta SC I.C. SRL CRAIOVA a chemat in judecata paratul G.I.P. solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta sa oblige paratul la plata sumei de 370 000 RON, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin exercitarea de acte de concurenta neloiala.

In motivare, reclamanta a precizat ca paratul a fost angajat al societatii, fiind incheiat contractul individual de munca din data de 06.05.2004. Ca parte integranta din acest contract, partile au negociat anexele 1 si 2, in care sunt negociate fisa postului, precum si clauze de confidentialitate si de neconcurenta.

La data de 15.12.2004, intre aceleasi parti s-a incheiat si un contract de comision, prin care partile au prevazut plata catre parat a unui comision de 50% din profitul net al comitentului realizate din tranzactiile incheiate de comisionar, paratul asumandu-si obligatia de confidentialitate si de neconcurenta.
Plata comisionului catre parat din tranzactiile incheiate reprezenta o remuneratie suplimentara fata de salariul primit.
Contractul individual de munca a incetat prin acordul partilor , in temeiul dispozitiilor art.55 lit. B din Codul muncii.

La 2-3 luni dupa incetarea raporturilor de munca, paratul s-a angajat la SC RSG GROUP Craiova, firma care desfasoara aceeasi activitate ca si societatea reclamanta, ca director de vanzari, calitate in care a furnizat noului angajator informatii confidentiale despre furnizorii si clientii firmei, initiind o serie de activitati de vanzare de produse identice, paratul incalcand astfel obligatiile pe care si le-a asumat prin semnarea contractului de munca .
In finalul cererii,reclamanta a mai aratat ca prejudiciul suferit incepand cu luna octombrie 2006 se cifreaza la 30 000-40 000 lei RON lunar.
Paratul a formulat intampinare, invocand mai intai exceptia necompetentei materiale a instantei motivand ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat plata unor despagubiri banesti – trebuie achitata taxa de timbru la valoarea solicitata .
Paratul a invocat exceptia tardivitatii cererii, sustinand ca a fost salariatul unitatii reclamante pana la data de 14 06 2006 cand i-a incetat contractul individual de munca .

Cu privire la clauza de neconcurenta invocata de reclamanta, paratul a sustinut ca in conformitate cu prevederile art. 21 din Codul muncii , clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta si indemnizatia de neconcurenta lunara.

La 17.05.2007 paratul a renuntat la exceptiile invocate prin intampinare.
Prin notele depuse la dosar la data de 31 05 2007 reclamanta a sustinut ca a incheiat contractul individual de munca la data de 06.05.2004 sub imperiul legii in vigoare la data respectiva, paratul asumandu-si clauzele de confidentialitate si neconcurenta.
Reclamanta sustine ca aspectele care vizeaza in mod expres efectele clauzei de neconcurenta, perioada in care salariatul este obligat sa respecte conditiile de neconcurenta au fost reglementate prin OG nr. 65/2005, ulterior incheierii contractului individual de munca .

Prin hotararea pronuntata Tribunalul a respins cererea reclamantei retinand ca paratul a desfasurat activitate pentru unitatea reclamanta SC I.C. SRL Craiova in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 18964/06 05 2004 pana la data de 18 07 2006, cand contractul a incetat in temeiul prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii.

La contractul individual de munca intre partile in litigiu s-a incheiat anexa nr. 2, in cuprinsul sau au fost inserate conditii de confidentialitate si neconcurenta.
Conform prevederilor Anexei 2 lit. I, „ in timpul derularii acestui contract si dupa trei ani de la incetarea contractului, pentru nici un motiv angajatul nu se va angaja direct sau indirect in nici o afacere , angaja la o alta societate sau pe cont propriu, nu va reprezenta sau acorda asistenta sau serviciu nici unei persoane sau afiliat la aceasta persoana care fie competitie sau intentioneaza sa faca competitie Societatii in Romania”.

Mai intai , s-a retinut ca unitatea reclamanta a sustinut ca actualul cod al muncii are efecte pentru viitor si nu pentru trecut , deoarece raporturile de munca ale paratului au inceput la data de 19.04.2004, prin incheierea contractului de munca inregistrat sub nr. 18964/06 05 2004.

Este de necontestat insa ca faptele invocate de reclamanta ca fiind de natura a-i cauza prejudicii s-au produs dupa data incetarii contractului de munca intre parti (18.07.2006) , la un an de la modificarea dispozitiilor art. 21 din Codul muncii.

Potrivit art.21 din Codul muncii (varianta in vigoare pana in iulie 2005)

(1) Clauza de neconcurenta il obliga pe salariat sa nu presteze, in interesul propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate in favoarea unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau si il obliga pe angajator sa ii plateasca salariatului o indemnizatie lunara.

(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului.

(3) Indemnizatia datorata salariatului se negociaza si este de cel putin 25% din salariu. Indemnizatia trebuie platita intocmai si la timp .

In cuprinsul contractului individual de munca, coroborat cu mentiunile din anexa 2, nu se regasesc mentiuni referitoare la indemnizatia de cel putin 25% reglementata de art. 21 alin 3 in forma initiala a Codului muncii.

Instanta nu a retinut sustinerile reclamantei in sensul ca aceasta indemnizatie i-a fost acordata paratului sub forma unui comision, rezultand din contractul de comision incheiat intre societatea reclamanta si parat, intrucat contractul incheiat intre parti la data de 01.12.2004 este un contract comercial, chiar daca sunt reluate in cuprinsul sau obligatii asumate de salariat si prin contractul individual de munca .

In forma modificata incepand cu iulie 2005 art. 21 prevede:

(1) La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interesul sau propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.

(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.

(3) Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Reclamanta nu a achitat paratului indemnizatia prevazuta de alin. 3 al art. 21 si nu a initiat negocieri cu paratul pe parcursul derularii contractului individual de munca cu privire la acest aspect.

Fata de aceste prevederi legale cu caracter imperativ, instanta a constatat ca reclamanta avea obligatia sa puna de acord clauzele contractului individual de munca privindu-l pe parat cu prevederile modificate ale Codului muncii.

Din continutul in date al anexei nr. 1 si 2 la contractul individual de munca, rezulta ca nu au fost cuprinse conditiile obligatorii prevazute in mod cumulativ de art. 21 al 2 din Codul Muncii, nu sunt prevazute in mod concret activitatile pe care nu trebuia sa le presteze salariatul dupa incetarea contractului individual de munca, nu este prevazut cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara, pentru perioada in care isi produce efectele clauza de neconcurenta etc.

Plata orelor suplimentare si a diurnei. Admisibilitate

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Nu este intemeiata actiunea privind plata orelor suplimentare si a diurnei de catre angajator pentru perioada in care angajatul urmeaza cursurile unei pregatiri profesionale initiata de acesta din urma.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic.

Denumire data monedei unice europene.

Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.

Metoda de conducere care consta in atribuirea temporara unui subordonat, de catre o persoana de conducere, a uneia din sarcinile sale de serviciu, insotita de autoritatea si responsabilitatea corespunzatoare.

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Prevazuta in sectiunea XIII, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala,

Prevazuta in sectiunea XIII, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala,

Lucratorii salariati precum si cei independenti din statele membre ale UE au dreptul de a se stabili si lucra in oricare alt stat membru decat cel ai carui cetateni sunt, beneficiind de avantajele sociale ale tarii de resedinta in aceleasi conditii ca si resortisantii acelei tari, fara nici o discriminare bazata pe nationalitate.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,

Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Banii folositi pentru a desfasura o afacere. Stoc de valori sau de active care, intrate in circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor.

Banii folositi pentru a desfasura o afacere. Stoc de valori sau de active care, intrate in circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,

Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.

Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicita a altei persoane ori prin actiunea lucrurilor sau animalelor care se afla sub paza juridica a altei persoane.

(lat. culpa „vina”)Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.

Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic.

Institutie specializata a statului din structura M.A.I., a carei organizare si functionare este reglementata prin lege organica.

Mijloace de proba prevazute in cap . II, t. III, C. proc. pen., partea generala.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Sanctiune administrativa, contraventionala, fiscala sau civila,

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicita a altei persoane ori prin actiunea lucrurilor sau animalelor care se afla sub paza juridica a altei persoane.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Reprezinta formularul completat de catre solicitant, in vederea obtinerii finantarii.

Reprezinta a doua etapa a fazei procesuale a judecatii dupa judecarea in prima instanta si inaintea judecarii in recurs,

Contrarietate intre un fapt sau act juridic si prevederile actelor normative.

Viciu al unei hotatrari,constand in aprecierea eronata a continutului probelor si in stabilirea unor situatii de fapt care nu concorda cu realitatea, cu adevarul obictiv.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Lucratorii salariati precum si cei independenti din statele membre ale UE au dreptul de a se stabili si lucra in oricare alt stat membru decat cel ai carui cetateni sunt, beneficiind de avantajele sociale ale tarii de resedinta in aceleasi conditii ca si resortisantii acelei tari, fara nici o discriminare bazata pe nationalitate.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,

Ansamblu de principii si norme juridice in baza carora se stabileste domeniul de aplicare a unor acte normative, atunci cand anumite raporturi, acte sau fapte au legatura cu doua sau mai multe legi din state diferite.

Act procesual prin care reclamantul pune in miscare actiunea civila, sesizand instanta judecatoreasca cu rezolvarea acesteia.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Calificativ care exprima neconcordanta unui fapt sau act, a unei conduite, cu prevederile legii si cu celelalte norme de convietuire sociala.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.

Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Indemnizatie zilnica ce se acorda, in conditiile legii,

Stipulatie inclusa de parti, in virtutea principiului libertatii conventiilor, in continutul contractului lor.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Exceptie de la dispozitiile unui act normativ,

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Constata ca prin sentinta civila nr. 404/2005 a Tribunalului Brasov , a fost respinsa actiunea formulata de reclamant in contradictoriu cu parata pentru:

1. plata orelor suplimentare in cuantum de 21.428.571 ROL pentru perioada 19.10.2004 -4.12.2004.
2. plata sumei de 3.571.428 ROL pentru activitatea prestata in 1.12.2004
3. plata diurnei in cuantum de 52.872.050 lei ROL .
4. daune morale in cuantum de 25.000 euro.

A fost respinsa cererea formulata de parata privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca:

Reclamantul a avut calitatea de salariat in cadrul paratei, in baza contractului individual de munca 4745 din 19.10.2004 (f. 25-39 dosar fond).
Raporturile de munca dintre cele doua parti au incetat la data de 22.03.2005 asa cum se afirma in cererea de chemare in judecata la solicitarea reclamantului.
In primul petit din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 21.428.571 ROL ( val bruta) reprezentand orele suplimentare prestate in intervalul 19.10.2004 – 14.12.2004 .
Perioada 19.10 .2004 – 14.12.2004 nu reprezinta o delegare a reclamantului la alt loc de munca in vederea desfasurarii activitatii pentru care a fost angajat, ci reprezinta o perioada de pregatire profesionala pentru munca pe care reclamantul urma sa o desfasoare in tara dupa intoarcerea din Cehia.
Perioada de pregatire a reprezentat perioada in care reclamantul a fost scolarizat si a luat cunostinta de atributiile ce-i revin unui director de magazin si anume de supraveghere , control si coordonare , stagiul presupunea cunoasterea de catre acesta , in detaliu, a tuturor activitatilor desfasurate de magazinele paratei.

Inscrisurile depuse la dosar de parata releva faptul ca inca de la angajare, respectiv plecarea reclamantului in Cehia , acesta a luat cunostinta de stagiul de pregatire si activitatile ce urmau a le desfasura.
Stagiul de pregatire urmat de reclamant in Cehia se incadreaza in prevederile dispozitiilor art. 189 lit. c din Codul Muncii care prevede ca:
” Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:
– stagii de practica si specializare in strainatate”.

In cauza nu sunt indeplinite cerintele art. 43 din Codul Muncii privind delegarea salariatului pentru a efectua lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca in speta fiind vorba de pregatire si luarea la cunostinta a atributiilor ce urma a fi exercitate de reclamant in functie, ulterior la intoarcerea in tara.
Pentru aceste considerente :

Instanta a inlaturat apararile reclamantului in ceea ce priveste delegarea acestuia si plata orelor suplimentare de catre parata ca fiind nefondate.
In petitul doi din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 3.571.428 ROL ( val brut) reprezentand plata zilei de 1.12.2004 pentru care nu s-a acordat zi libera .
Dispozitiile legale privind acordarea de sporuri salariale pentru neacordarea unei zile libere pentru sarbatori legale nu sunt aplicabile peroanelor care participa la o modalitate de perfectionare profesionala.
La data de 1.12.2004 reclamantul nu isi indeplinea sarcinile de serviciu intrucat participa la un stagiu de pregatire si in aceasta situatie parata nu avea obligatia de a-i plati un spor de salarizare pentru ziua in discutie .

Prin urmare reclamantului nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 134 din Codul Muncii , acesta nu a desfasurat o activitate pentru angajator fiind plecat din tara pentru scolarizare si pregatire pentru functia pe care urma sa o desfasoare la intoarcere.
Mai mult cursurile de pregatire profesionala s-au desfasurat pe teritoriul altui stat care nu are prevazuta ca sarbatoare legala nelucratoare ziua de 1 decembrie.

Reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 52.872.050 ROL valoare neta reprezentand diferenta diurna fata de diurna acordata. in sustinerea acestui petit reclamantul a depus un mod de calcul al pretentiilor solicitate in conformitate cu Hotararea 741/14 mai 2004.
Instanta a inlaturat apararile reclamantului in ceea ce priveste HG nr. 518/1995 temei legal invocat de acesta in ceea ce priveste acordarea unei diurne superioare ca si cuantum nefiind aplicabil, societatea in cauza fiind cu capital privat.
Dispozitiile art. 16 HG 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului roman trimis in strainatate pentru indeplinirea unor misiuni cu caracter temporar nu sunt aplicabile iar art. 17 din acelasi act normativ are un caracter orientativ pentru societatile cu capital privat din care face parte si parata in cauza.
in consecinta parata avea obligatia legala sau conventionala de a plati reclamantului diurna intr-un anumit cuantum pentru deplasarea acestuia in strainatate , situatie in care nu poate fi vorba despre diferenta de diurna neacordata. in cauza nu s-a facut nici dovada ca intre parati s-ar fi semnat acte aditionale la contractul de munca, in care sa se prevada pe perioada scolarizarii in strainatate plata unei diurne mai mari decat cea acordata.

Parata a depus la dosar probe care atesta faptul ca i-a fost acordat reclamantului diurna , motiv pentru care instanta a respins acest capat de cerere ca neintemeiat.

In petitul 4 din cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 25.000 EUR val. neta pentru prejudiciul cauzat de angajator ca urmare a trimiterii lui in Republica Ceha fara viza legala peste perioada prevazuta de legislatia in vigoare . Reclamantul mai arata faptul ca pentru incalcarea Legislatiei pentru straini cu privire la sederea pe teritoriul altui stat a fost anchetat , amprentat , sanctionat , lipsit de libertate si i s-a aplicat pe pasaport Ordin de parasire de catre Politia pentru Straini din Praga.
Instanta a mai retinut ca reclamantul nu a dovedit existenta unui prejudiciu suferit din culpa societatii. Necunoasterea legii nu poate fi folosita in sustinerea cererii privind acordarea de daune morale.
Instanta a inlaturat apararile reclamantului, in ceea ce priveste obtinerea de vize pentru sedere peste termenul legal de 30 de zile, prevazut de HG nr. 605/1995 de catre parata, avand in vedere faptul ca exista un act normativ care trebuie cunoscut de fiecare cetatean roman care paraseste teritoriul tarii acesta si
nu poate invoca necunoasterea acesteia intrucat ” nema censetur ingnoran legim”.
Chiar in motivarea actiunii reclamantul mentioneaza termenul pentru care trebuia sa paraseasca teritoriul tarii in vederea pregatirii pentru postul pe care
urmeaza sa-l ocupe. Mai mult decat atat nu s-a facut dovada faptului ca s-ar fi solicitat in scris angajatorului obtinerea acelei vize pentru studii iar angajatorul sa fi refuzat efectuarea demersurilor legale obtinerii ei.

Reclamantul nu a dovedit conform art. 1169 Cod civil ca imaginea publica i-a fost afectata.

Din declaratia martorilor audiati rezulta ca participantii la stagiu de pregatire in Cehia s-au prezentat la Politie unde s-a desfiintat procedura standard privind identificarea si luarea de declaratii persoanelor in cauza. Amenda care a fost aplicata salariatilor aflati la pregatire a fost achitata de angajator care a urmarit sa protejeze imaginea salariatilor angajati la societatea intimata
Mai mult intre reclamanta si parata au existat raporturi de natura contractuala si nu delictuala astfel incat se poate aprecia ca fapta culpabila a paratei a creat reclamantei un prejudiciu ce trebuie integral acoperit , motiv pentru care instanta a respins acest capat de cerere .
in temeiul art. 274 si urmatorul Cod procedura civila a respins cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .
Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de recurentul reclamant criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie .
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca in mod eronat instanta a apreciat ca activitatea preponderent fizica desfasurata de reclamant reprezenta ” pregatirea profesionala ” si nu munca in favoarea societatii intimate , cum a fost in realitate. in considerarea greselii de judecata prezentata mai sus sta si faptul ca instanta a respins pretentiile reclamantului in ceea ce priveste plata zilei de 1.12.2004 pentru care nu s-a acordat zi libera .
In ceea ce priveste obligatia conventionala , se mai arata in cuprinsul motivelor de recurs ca dreptul la diurna se stabileste prin contractul colectiv de munca, la nivel de unitate insa in lipsa acestuia , unitatea trebuia sa procedeze la aplicarea legii .

Referitor la respingerea capatului de cerere de chemare in judecata privind acordarea daunelor morale , instanta de fond a pronuntat o solutie gresita ,
nefiind legal si moral ca angajatorul sa fie exonerat de orice raspundere atunci cand isi trimite in mod ilicit salariatii la munca in strainatate .
Din probele administrate in cauza rezulta ca imaginea publica a recurentului a fost afectata intrucat a fost supus unui tratament asemenea infractorilor , expunandu-se pericolului de a nu mai intra pe teritoriul Uniunii Europene , fara vreo vina.

Examinand sentinta atacata instanta apreciaza ca recursul este neintemeiat urmand in consecinta sa fie respins si sentinta primei instante mentinuta ca legala si temeinica in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta in mod corect a apreciat faptul ca in speta nu este vorba de „o detasare” in sensul prevazut de dispozitiile art. 45 din Codul Muncii , ci ne aflam in situatia „perfectionarii” profesionale initiata de salariat, dat fiind lipsa unui inscris care sa dovedeasca situatia formarii profesionale din initiativa angajatorului. Prin urmare obligatiile partilor precum si drepturile acestora , nu pot fi stabilite cu exactitate in lipsa unui asemenea inscris. Astfel in mod corect prima instanta a procedat la respingerea capetelor de cerere , privind plata orelor suplimentare , diurna si plata zilei de 1.12.2004 . in ceea ce priveste inscrisul intitulat act aditional la contractul de munca , acesta vizeaza numai clauza contractuala privind salarizarea si nu perfectionarea profesionala.

Asadar in lipsa unor reglementari clare materializate printr-un inscris, care sa ateste raporturile dintre parti sub aspectul duratei, formarii profesionale , inclusiv a obligatiilor contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul si a modalitatilor de suportare a cheltuielilor profesionale , prima instanta a facut o aplicare corecta a dispozitiilor art. 193 din Codul Muncii.
Prin urmare criticile din recurs ce vizeaza modul de solutionare al acestor capete de cerere , sunt nefondate pentru toate considerentele ce au fost expuse mai sus si in consecinta vor fi respinse.

Referitor la acordarea daunelor morale si acestea in mod corect au fost respinse de prima instanta .

Dovada prejudiciului moral suferit de recurent, este , prin derogare de la regula generala instituita in dreptul muncii, in sarcina reclamantului. Modul de solutionare al capetelor de cerere principale influenteaza acordarea daunelor morale tocmai pentru argumentele care s-au expus mai inainte si anume lipsa vinovatiei angajatorului ca urmare a neasumarii vreunor obligatii de catre acesta din urma, in situatiile reglementate de dispozitiile art. 189 lit. „c „raportat la art. 18 din Codul Muncii .

Contract colectiv de munca. Efecte

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In conformitate cu dispozitiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii si ale art. 11 alin.1 lit. c din Legea 130/1996, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel,

(stat federativ). Stat format din 2 sau mai multe state membre, caracterizat prin functionarea a 2 randuri de organe de conducere –

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Suma stabilita de banca de comun acord cu clientul cu ocazia incheierii contractului de credit,

Este relatarea facuta de catre expertul desemnat de instanta, in scris sau oral, in care acesta expune constatarile si concluziile sale cu privire la imprejurarile de fapt a caror lamurire a fost solicitata.

( lat. expertus, de la experior „incerc, dovedesc”). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.

Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Prevazute in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea generala, mijloace prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba

Dovada pe care o poate face cel chemat sa raspunda pentru insulta sau calomnie, in scopul de a stabili adevarul afirmatiei sau imputarii facute si a inlatura astfel caracterul penal al faptei.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.

Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.

(stat federativ). Stat format din 2 sau mai multe state membre, caracterizat prin functionarea a 2 randuri de organe de conducere –

Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Prevazute in cap. I, t. III, C. proc. pen., partea generala, mijloace prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba

Dovada pe care o poate face cel chemat sa raspunda pentru insulta sau calomnie, in scopul de a stabili adevarul afirmatiei sau imputarii facute si a inlatura astfel caracterul penal al faptei.

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte,

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Cel dintai termen intr-un litigiu civil la care, partile fiind legal citate, pot pune concluzii.

Cel dintai termen intr-un litigiu civil la care, partile fiind legal citate, pot pune concluzii.

Este relatarea facuta de catre expertul desemnat de instanta, in scris sau oral, in care acesta expune constatarile si concluziile sale cu privire la imprejurarile de fapt a caror lamurire a fost solicitata.

( lat. expertus, de la experior „incerc, dovedesc”). Mijloc de proba, prevazut in sectiunea X, cap. II, t. III, C. proc. pen., partea generala si in diferite legi speciale, consta in rezolvarea unor probleme de stricta specialitate de catre persoane care poseda cunostinte profunde intr-un domneiu dat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Mijloc procesual care da posibilitatea de a se invoca unele stari de fapt si situatii (lipsa unui martor, a unor acte) pe care instanta trebuie sa le solutioneze imediat.

Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.

Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

indiferent daca angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentarea sa de catre o federatie sau confederatie patronala la negocierea si incheierea unor asemenea contracte colective. Un contract colectiv de munca neinregistrat in conditiile prevazute de lege este inaplicabil partilor semnatare, fiind inexistent din punct de vedere juridic.

***

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub nr. 4241/C/2006, reclamanta D.N.D. a chemat in judecata parata SC „S.R.” S.R.L. Timisoara, solicitand instantei de judecata ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa oblige parata la plata catre reclamanta a sporului de vechime, in cuantum de 25%, ce i se cuvine potrivit vechimii sale in munca, incepand cu data de 31 mai 2003 si pana la pronuntarea hotararii, indexat si actualizat, precum si in continuare pe durata derularii contractului de munca incheiat cu parata.

In motivarea cererii de chemare in judecata se arata ca reclamanta este angajata paratei, insa aceasta din urma, in mod nelegal, nu i-a acordat sporul de vechime, desi are peste 20 de ani de munca .

In drept, se invoca dispozitiile art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2003 – 2006 si art. 51 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare pentru anii 2003 – 2006.

Prin intampinare, parata a solicitat respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala, intrucat sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza, asa cum prevede art. 50 alin. 6 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura. Potrivit art. 27 pct. 2. din contractul colectiv de munca pe anii 2001 – 2003, incheiat la nivel de unitate, sporul de vechime al salariatilor paratei este inclus in salariul de baza negociat.
Prin sentinta civila nr. 2312/PI/14.09.2006, Tribunalul Timis a admis actiunea, a obligat parata sa ii acorde reclamantei sporul de vechime in cuantum de 15%, respectiv 20%, in cuantum total actualizat de 6594 RON, aferent perioadei 4.04.2003 – 4.04.2006, precum si in continuare, lunar, pe durata derularii contractului individual de munca incheiat cu parata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a avut in vedere clauzele cuprinse in contractele colective de munca la nivel national si la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, respectiv dispozitiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, aplicabile in perioada 4.04.2003 – 4.04.2006, precum si vechimea in munca a reclamantei, atat la data angajarii la societatea parata, cat si in prezent, si a stabilit ca sporul de vechime lunar cuvenit este de 15 %, respectiv 20%, procent ce trebuie aplicat la salariul de baza si timpul efectiv lucrat, astfel incat cuantumul total al sporului de vechime, calculat pentru perioada de referinta, este, dupa reactualizarea cu rata inflatiei, de 6594 RON, asa cum a fost stabilit prin raportul de expertiza judiciara si raspunsul la obiectiuni, intocmite in cauza.

Impotriva hotararii a declarat recurs, in termenul legal, parata, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii, in sensul respingerii actiunii.

In motivarea cererii de recurs se arata ca, in speta, sunt incidente motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 4 si pct. 9 din Codul de procedura civila, intrucat instanta de fond a acordat gresit sporul de salariu de 15% si, respectiv, 20% reclamantei, atata timp cat prevederile art.40 alin.3 lit. d din Contractul colectiv de munca unic la nivel national precizeaza doar limita minima si cea maxima a sporului de vechime ce poate fi stabilit, urmand ca determinarea lui intre aceste limite sa fie facuta, prin negociere, intre angajator si angajat.

Totodata, se sustine ca prima instanta nu a tinut cont de inaplicabilitatea, in cauza, a dispozitiilor cuprinse in Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, desi parata nu a participat direct sau reprezentata de asociatia patronala la negocierea acestui contract, astfel incat este un tert in raport cu acest contract colectiv de munca . O astfel de concluzie se intemeiaza pe dispozitiile Legii nr. 130/1996, din cuprinsul carora rezulta ca aplicabilitatea efectelor contractului colectiv de munca functioneaza, in mod absolut, doar in cazul contractelor incheiate la nivel national si la nivel de unitate, nu si in cazul celor incheiate la nivel de grup de unitati si la nivel de ramura.

Pe de alta parte, instanta de fond a facut o interpretare restransa a prevederilor art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca unic la nivel national, ignorand dispozitiile alineatului doi al acestui articol, care prevad ca „sporurile se acorda numai la locurile de munca unde acestea nu sunt cuprinse in salariul de baza”; precum si pe cele ale alineatului 1, potrivit caruia numai in masura in care sporurile nu sunt astfel absorbite in salariu, ele se pot acorda in mod aparte si suplimentar. Prin urmare, conform art. 40 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national si art. 51 alin. 6 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, regula, in domeniu, este reprezentata de absorbtia sporului de vechime in salariu, exceptia fiind reprezentata de situatia in care sporul de vechime se acorda separat.

Un alt motiv de recurs priveste eronata interpretare data de instanta de fond punctului IV din contractul individual de munca al reclamantei, ca urmare a confundarii salariului lunar cu salariul de baza si neobservarii faptului ca angajatii paratei au un salariu cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie, ca o consecinta a includerii sporului pretins de reclamanta.

Recurenta a mai aratat ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra unor mijloace de proba, si anume: procesul-verbal de control al I.T.M. Timis nr. 15359/12.12.2005, conform caruia „sporul de vechime este inclus in salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat in societate este cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie”, si contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii pe anii 2001 – 2003, care la art. 27.2 prevede ca sporul de vechime este inclus in salariul de baza negociat si care, desi nu a fost inregistrat, poarta semnatura partilor ce l-au negociat si trebuie privit ca un inceput de dovada scrisa, posibil a fi completat cu alte mijloace de proba .
De asemenea, a sustinut ca, prin raportare la dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, in mod gresit prima instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei pentru perioada ce depaseste cele 6 luni anterioare introducerii actiunii pendinte.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 304 pct. 4 si art. 3041 din Codul de procedura civila.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aratand ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de catre parata-recurenta nu este intemeiata, nefiind incidente, in speta, dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, cum sustine recurenta, ci cele ale art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, intrucat actiunea pendinte izvoraste dintr-un un conflict de munca privind drepturile salariale si nu se refera la aplicarea unor clauze contractuale.
Cu privire la motivele de recurs care vizeaza fondul cauzei se arata ca sustinerile recurentei sunt eronate, intrucat sporul de vechime nu a fost inclus in salariul de baza, imprejurare ce rezulta din actele depuse la dosar, iar procentul de 20%, cu care este mai mare salariul minim negociat in societate fata de salariul minim pe economie, nu rezulta din includerea sporul de vechime in cuantumul acestuia, cum gresit sustine recurenta.

Totodata, se arata ca temeiul de drept al actiunii si cel care a stat la admiterea acesteia este reprezentat de dispozitiile art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel national pentru anii 2003 – 2006 si art. 51 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare pentru anii 2003 – 2006, precum si de cele ale art. 11 alin. 1 din Legea 130/1996.

Contractul colectiv de munca la nivel de unitate invocat de catre recurenta nu este valabil, intrucat nu a fost inregistrat la D.M.S.S Timis pentru a produce efecte fata de reclamanta-intimata si, pe cale de consecinta, el nu exista din punct de vedere juridic.
Analizand motivele de recurs prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor art. 304 pct. 4 si pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 din Codul procedura civila, instanta constata ca sunt neintemeiate pentru urmatoarele considerente:
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune este nefondata, intrucat obiectul actiunii pendinte il reprezinta obligarea paratei la plata unei sume de bani, echivalenta unui drept al reclamantului: sporul de vechime in munca, pentru a fi incidente dispozitiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. In speta, sunt aplicabile prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, astfel incat, in mod corect, instanta de fond a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre parata.

In conformitate cu dispozitiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii si ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea 130/1996, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel, indiferent daca angajatorul respectiv a participat sau nu direct ori prin reprezentare de catre o federatie sau confederatie patronala la negocierea si incheierea unor asemenea contracte colective.

Art. 238 alin. 2 din Codul muncii prevede ca: „contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca”. Astfel, orice contract individual de munca se incheie nu numai in considerarea prevederilor legii, ci si in considerarea clauzelor contractelor colective ce ii sunt aplicabile salariatului in cauza. Potrivit art. 247 din Codul muncii, „in cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior”. Prin urmare, daca la nivelul angajatorului sau, eventual, a grupului de angajatori nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel de ramura.

Aceste prevederi se intemeiaza pe natura juridica a contractului colectiv de munca, si anume aceea de izvor de drept, precum si pe imprejurarea ca un asemenea contract reprezinta o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor, asa cum rezulta din ansamblul dispozitiilor legale in materia contractelor colective de munca .
Recurenta sustine ca prima instanta nu s-a pronuntat asupra unui mijloc de proba, si anume: contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul unitatii pe anii 2001 – 2003, care la art. 27.2 prevede ca sporul de vechime este inclus in salariul de baza negociat si care, desi nu a fost inregistrat, poarta semnatura partilor ce l-au negociat si trebuie privit ca un inceput de dovada scrisa, posibil a fi completat cu alte mijloace de proba .

Conform art. 25 alin.3 din Legea 130/1996, „contractele colective de munca se aplica de la data inregistrarii”. Pe cale de consecinta, un contract colectiv de munca neinregistrat in conditiile prevazute de lege este inaplicabil partilor semnatare, fiind inexistent din punct de vedere juridic, astfel incat nu poate fi privit ca un inceput de dovada scrisa, posibil a fi completat cu alte mijloace de proba,

Intrucat, in speta, nu exista contract colectiv de munca incheiat la nivel de angajator sau la nivel de grupuri de angajatori, reclamantei ii sunt aplicabile prevederile contractelor colective de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, aflate in vigoare in perioada 31 mai 2003 – 31 mai 2006.

Fata de considerentele expuse anterior, sustinerea recurentei ca prima instanta nu a tinut cont de inaplicabilitatea, in cauza, a dispozitiilor cuprinse in Contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare, desi parata nu a participat direct sau reprezentata de asociatia patronala la negocierea acestui contract, astfel incat este un tert in raport cu acest contract colectiv de munca, apare ca nefondata.

Desi art. 40 alin. 3 lit. d din Contractul colectiv de munca unic la nivel national precizeaza doar limita minima si cea maxima a sporului de vechime ce poate fi stabilit, urmand ca determinarea lui intre aceste limite sa fie facuta, prin negociere, intre angajator si angajat, prima instanta nu a depasit prerogativele puterii judecatoresti si nu a intrat intr-un domeniu rezervat exclusiv negocierii, asa cum sustine recurenta, deoarece art. 51 alin.1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare prevede sporurile minime de vechime ce se acorda in conditiile acestui contract dupa cum urmeaza: spor de 5% pentru o vechime in munca de 3-5 ani; spor de 10% pentru o vechime in munca de 5 – 10 ani; spor de 15% pentru o vechime in munca de 10 – 15 ani; spor de 20% pentru o vechime in munca de 15 – 20 ani si un spor de 25% pentru o vechime in munca de peste 20 de ani. Ori, in cauza este aplicabil acest contract, conform art. 247 din Codul muncii. Fata de prevederile art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractul colectiv de munca la nivel de ramura poate contine dispozitii mai favorabile salariatilor decat cel incheiat la nivel national.

Din cuprinsul contractului individual de munca al reclamantei nu rezulta ca sporul de vechime cuvenit reclamantei, potrivit art. art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura electrotehnica, electronica, mecanica fina, utilaje si aparare si vechimii in munca a acesteia, este continut in salariul negociat de parti.

Procesul-verbal de control al I.T.M. Timis nr. 15359/12.12.2005, depus la dosar dupa prima zi de infatisare si care retine ca „sporul de vechime este inclus in salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat in societate este cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie”, nu indica temeiul pe baza caruia s-a ajuns la o asemenea concluzie, astfel incat nu poate justifica apararea paratei, cu atat mai mult cu cat art. 287 din Codul muncii prevede ca sarcina probei, in conflictele de munca, revine angajatorului, care este obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Prin urmare, sustinerile recurentei cu privire la includerea sporului de vechime in salariul de baza prin stabilirea salariului de baza in procent cu 20% mai mare decat salariul minim pe economie sunt nefondate, intrucat dispozitiile legale mentionate anterior nu au fost respectate.
Avand in vedere probele administrate in cauza, si anume: inscrisurile, reprezentand contractul individual de munca al reclamantei, contractele colective de munca la nivel national si de ramura, precum si raportul de expertiza judiciara, Curtea apreciaza ca instanta de fond a stabilit in mod corect ca reclamanta este indreptatita la aplicarea sporului de vechime incepand cu data de 31 mai 2003 si pana la pronuntarea hotararii, indexat si actualizat, precum si in continuare, lunar, pe durata derularii contractului individual de munca incheiat cu parata, acest drept fiind prevazut de dispozitiile art. 40 alin. 3 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel national coroborate cu dispozitiile art. 51 alin. 1 lit. d din contractul colectiv de munca la nivel de ramura, prevederi aplicabile in cauza in temeiul art. 236 si urmatoarele din Codul Muncii.
Din cele expuse anterior rezulta ca hotararea recurata este temeinica si legala, nefiind incident niciunul din motivele de recurs invocate de catre parata-recurenta, respectiv cele reglementate de art.304 pct.9 si art.304 pct.4 coroborate cu cele ale art.304 ind.1 din Codul de procedura civila.

Avand in vedere dispozitiile art. 312 alin. 1 C . pr. civ., Curtea a respins recursul declarat de parata-recurenta S.C. „S. R.” SRL impotriva sentintei civile nr. 2312/PI/14.09.2006, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 4241/C/2006, ca neintemeiat.

Sanctionarea disciplinara a medicilor

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In cazul in care angajatorul emite decizia aplicand una dintre sanctiunile prevazute de art. 264(1) din Codul Muncii, instanta de judecata nu poate analiza decat prin prisma acestor dispozitii legale, nefiind incidente prevederile legii speciale nr. 95/2006.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,

1. Doctrina privind normele de conduita si obligatiile etice ale unei profesiuni.

Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,

Competenta de a judeca a instantelor judecatoresti sau a organelor care au competenta de a judeca pricini de aceeasi categorie.

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Parte intr-un proces care se afla in situatia unui parat in caz de recurs sau in alta cale de atac;

Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Potrivit Legii 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, totalitatea bunurilor care formeaza obiectul dreptului de proprietate publica.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

1. Doctrina privind normele de conduita si obligatiile etice ale unei profesiuni.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Desfiintare a unei hotarari judecatoresti ca urmare a admiterii unei cai de atac (recurs, apel).

Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.

***

Reclamanta N.D. a chemat in judecata Spitalul Clinic de Urgenta solicitand anularea deciziei de sanctionare cu reducerea drepturilor salariale pe o perioada de 3 luni, decizie emisa de angajator in baza art. 264(1) lit. D din Codul muncii.
A motivat aceasta ca cele imputate nu sunt reale, iar decizia este lovita de nulitate absoluta, fiind emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 268(2) Codul muncii.

Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 2438/8.11.2006, analizand temeiul de drept al sanctiunii, a retinut ca in speta competenta aplicarii unei sanctiuni disciplinare unui medic este data de Titlul XII al Legii nr. 95/2006 ce reglementeaza exercitarea profesiei de medic, iar la art. 447 enumera sanctiunile disciplinare ce pot fi aplicate medicilor.

Recursul paratului este fondat.
Legea 95/2006, retinuta ca aplicabila de prima instanta priveste reforma in domeniul sanatatii, iar Titlul al XII-lea continand referiri la conditiile exercitarii profesiei de medic si organizarea si functionarea Colegiului medicilor din Romania.

Articolul 373 al acestui act normativ prevede astfel ca monitorizarea si controlul exercitarii profesiei de medic se realizeaza de catre Colegiul Medicilor din Romania si Ministerul Sanatatii Publice.

Articolul 404 dispune ca, in Romania, Colegiul Medicilor este un organism profesional apolitic, de drept public cu responsabilitati in domeniul autorizarii, controlului si supravegherii profesiei de medic – ca profesie liberala, avand ca atributii organizarea si reglementarea normelor de exercitare a profesiei de medic – aparand in conformitate cu art. 406, demnitatea, drepturile si interesele membrilor sai, si atestand onorabilitatea si moralitatea profesionala a acestora.

Din ansamblul tuturor atributiilor prevazute la art. 406 lit. a-r, rezulta ca aceasta vegheaza la mentinerea unui standard profesional ridicat, organizat – potrivit literei „k” – judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica profesionala, de deontologie medicala si de la regulile de buna practica profesionala, in calitate de organ de jurisdictie profesionala.
Rezulta deci ca intreg titlul XII din Legea 96/2006 , reglementeaza modul in care este antrenata raspunderea medicului sub aspect profesional – al modului in care este indeplinit actul medical si nicidecum raporturile dintre angajat si angajator, acestea din urma fiind supuse legislatiei prevazute in codul muncii.
Prin urmare, in mod gresit instanta de fond a retinut ca in cauza ar fi aplicabile dispozitiile art. 447 din Legea 95/2006 – ca lege speciala, si a constatat nulitatea deciziei 529/24.07.2006, intrucat motivele imputate de intimat contestatoarei nu vizau chestiuni legate de actul si profesionalismul actului medical ci pus si simplu vizau aspecte legate de indeplinirea sau neindeplinirea corespunzatoare a unor atributii ce deriva din obligatiile contractului de munca – inclusiv din fisa postului si a Regulamentului de Ordine Interioara.

Or, instanta de fond nici nu a mai analizat aceste motive ale contestatiei retinand ca, unitatea nici macar nu ar fi avut competenta sa procedeze la aplicarea unor atare sanctiuni din Codul muncii, atata timp cat exista o lege speciala in domeniu .

Aceasta abordare a dispozitiilor Legii nr.95/2006 se dovedeste a fi eronata, intrucat in cauza nu au fost imputate contestatoarei chestiuni legate de calitatea actului medical sau de deontologie profesionala, care ar fi atras intr-adevar competenta legii speciale, ci aspecte legate de modul in care au fost indeplinite atributiile de serviciu in virtutea contractului de angajare – si care atrag competenta de aplicare a Codului muncii.

In consecinta, pentru toate cele ce preced, Curtea, constatand ca prima instanta a retinut gresit temeiul legal aplicabil in cauza, si a solutionat cauza fara a mai intra in cercetarea fondului, in temeiul art. 312 alin. 3 teza a III-a, a dispus casarea sentintei civile 2438 din 8.XI.2006 a Tribunalului Iasi si trimiterea acesteia spre solutionare pe fond, modificarea hotararii nefiind posibila intrucat este necesara administrarea de probe.

Incetarea de drept a contractului individual de munca in cazul prevazut de art. 56 lit. b din Codul muncii

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In ipoteza retragerii de catre autoritatile competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de munca al salariatului este considerat a fi reziliat de drept, chiar din momentul aparitiei cauzei de incetare .

Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.

Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

1. Desfiintare, pentru viitor, a unui contract legal incheiat, care se efectueaza, de regula, prin

Bunuri materiale, activitati sau actiuni, proiecte, pe care o banca accepta sa le crediteze

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.

1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Unica autoritate de justitie din Romania, garantul suprematiei Constitutiei, care se supune numai Constitutiei si legii sale de organizare si functionare.

Reprezinta ansamblul de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice unei ocupatii sau profesii.

Este activitatea desfasurata de organele de urmarire penala si instantele de judecata, si rezolvarile date de aceste organe in cazurile concrete de competenta lor; este ansamblul solutiilor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie, ca urmare al exercitarii recursului in interesul legii.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.

Tranzactia este un contract prin care partile termina un proces inceput sau preintampina un proces ce se poate naste (art. 1704 Cod Civil) prin concesii reciproce, .

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Constitutia stipuleaza ca Parlamentul poate adopta urmatoarele categorii de legi:

Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

***

Contestatorul C.V. a chemat in judecata pe paratul Liceul Pedagogic solicitand constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere si reintegrarea sa in functie cu plata drepturilor banesti prevazute de art. 78 alin. 1 din Codul muncii si motivand ca angajatorul a incalcat dispozitiile art. 62 alin. 1 si 64 alin. 1 si 2 din Codul muncii.

La primul termen de judecata, angajatorul a depus la dosar decizia de revocare a deciziei contestate, sustinand ca cererea a ramas fara obiect .

Tribunalul Iasi, prin sentinta civila nr. 1942/12.10.2006 a admis in parte contestatia, a luat act de revocarea deciziei de concediere si a dispus reintegrarea contestatorului si obligarea angajatorului la plata despagubirilor prevazute de art. 78 alin. 1 din Codul muncii, cu incepere de la data emiterii deciziei de concediere si pana la reintegrarea efectiva.

Recursul declarat de parat este fondat, prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 si 3041 Codul de procedura civila .

Contestatorul-intimat C.V. a fost salariatul recurentului, pe postul de paznic, incepand cu data de 26.11.2001.
Prin adresa nr. 235657/15.03.2004 a Politiei Municipiului Barlad – Biroul Politiei de Ordine Publica, s-a comunicat angajatorului-recurent ca domnului C.V. nu s-a acordat avizul de functionare ca paznic.

Potrivit dispozitiilor art. 56 lit. h din Codul muncii, contractul individual de munca inceteaza de drept de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei.

Astfel cum a retinut si Curtea Constitutionala prin decizia nr. 545/2004, obtinerea avizelor, autorizatiilor sau atestatelor este motivata de specificul fiecarei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzatoare, precum si anumite aptitudini pe care cel ce doreste sa exercite acea meserie sau profesie trebuie sa le aiba, tocmai pentru indeplinirea sarcinilor la locul de munca ales. Retragerea avizului, autorizatiei sau atestatului de catre autoritatea sau organismul competent se face numai in momentul in care nu sunt indeplinite conditiile cerute la data acordarii acestora, prevederile art. 56 lit. h din Codul muncii fiind conforme cu legea fundamentala.

In literatura de specialitate si practica judiciara s-a statuat ca, fiind vorba de o incetare in virtutea legii, contractul este reziliat in chiar momentul aparitiei cauzei de incetare, fara sa mai fie nevoie de vreo formalitate ori sa intervina un act al angajatorului.

Intocmirea unui act constatator al incetarii de drept a contractului, legal nestatornicit, ar fi inutil si in orice caz, nu ar putea avea ca efect stabilirea unui alt moment – subsecvent – al incetarii acestui contract .

Avand in vedere ca art. 56 lit. h) din Codul muncii stabileste cu certitudine data la care inceteaza contractul individual de munca in cazul retragerii avizului de functionare de catre organele competente, se retine ca in mod eronat prima instanta a admis cererile reclamantului-intimat C.V.de reintegrare pe functia detinuta anterior incetarii contractului de munca si de obligare a intimatului la plata despagubirilor prevazute de dispozitiile art. 78 alin. 1 din Codul muncii.

De altfel, art. 78 din Codul muncii nu este aplicabil in speta, ci doar concedierilor efectuate in mod netemeinic sau nelegal.
Potrivit dispozitiilor art. 58 alin. 1 din Codul muncii, concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului si aceasta trebuie deosebita de incetarea de drept a contractului care opereaza in cazurile expres prevazute de lege .
S-a mai retinut ca, prin decizia nr. 422/20.09.2005, Curtea de Apel Iasi, desi a constatat nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr. 15/01.04.2004 emisa de recurent, nu a dispus si reintegrarea intimatului C.V. pe postul detinut anterior

Obligativitatea executarii clauzelor contractului de munca la nivel de unitate

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare este irevocabila in ceea ce priveste stabilirea sau recunoasterea drepturilor salariale prevazute de contractul colectiv de munca, hotararea judecatoreasca urmand sa statueze asupra existentei sau inexistentei dreptului dedus judecatii, iar nu asupra situatiei de fapt cu privire la solvabilitatea ori insolvabilitatea debitorului, care intereseaza exclusiv faza executarii hotararii.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Legea 10 din 2001. Intervalul de timp in care s-a facut preluarea abuziva, cuprins intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989, in cazul Legii nr. 10 din 2001 si al O.U.G. nr.94/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, respectiv cuprins intre 6 septembrie 1940 si 22 decembrie 1989, in cazul O.U.G. nr. 83/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 66/2004;

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Legea 10 din 2001. Entitatea cu personalitate juridica care exercita, in numele statului, dreptul de proprietate publica/privata cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primarie, prefectura sau orice alta institutie publica)

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

In contabilitate, ca parte a capitalurilor proprii din cadrul pasivului bilantier, sunt constituite prin modalitati precis explicitate si pentru un scop precizat.

Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.

Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.

In contabilitate, ca parte a capitalurilor proprii din cadrul pasivului bilantier, sunt constituite prin modalitati precis explicitate si pentru un scop precizat.

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.

Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.

Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra sigurantei circulatiei pe caile ferate,

Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti.

Pretul la care se vand si se cumpara hartiile de valoare si valuta straina.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Clauza intr-un contract ori tratat international prin care partile stabilesc anumite drepturi

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.

Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.

(lat. culpa „vina”)Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.

Parte intr-un proces care se afla in situatia unui parat in caz de recurs sau in alta cale de atac;

Plata a serviciilor de asistenta juridica prestate de catre un avocat, pe care beneficiarul o face colectivului de asistenta juridica.

***

Prin sentinta civila nr.5257/01.11.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal in dosarul nr.34487/3/LM/2006 a fost admisa actiunea formulata de reclamantul B.T. in contradictoriu cu parata SC TMB „Metrorex” SA; care a fost obligata la plata drepturilor banesti reprezentand cota trimestriala din cel de -al treisprezecelea salariu, pentru anul 2005, in valoare de 25% din salariul de baza al lunii de plata, respectiv transa aferenta trimestrului IV.
In considerente a retinut ca reclamantul este salariatul paratei si ca prin art. 43 lit.a din contractul colectiv de munca la nivelul unitatii s-a stipulat ca unul dintre adaosurile la salariul de baza este al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza al lunii decembrie si care se acorda trimestrial, primele trei transe fiind de cate 25% din salariul de baza al lunii de plata, iar ultima este de regularizare si se platesc impreuna cu drepturile banesti ale ultimei luni din perioada .

Din formularea expresa a clauzei sus expuse, rezulta ca angajatorul si-a asumat obligatia acordarii celui de-al 13-lea salariu si ca aceasta clauza si-a produs efecte asupra contractelor individuale de munca ale tuturor angajatilor, creand in favoarea acestora, drepturi asupra carora nu se poate tranzactiona sau la care nu se poate renunta.

Dupa incheierea si intrarea in vigoare, contractul colectiv de munca urmeaza a se executa, avand putere de lege intre partile contractante, mai mult, prin hotararea consiliului de administratie din data de 31.10.2005 s-a stabilit ca, in cazul in care, din diverse motive, nu se semneaza actul aditional de prelungire a contractului colectiv de munca la nivel de unitate, sa se acorde in continuare salariatilor, drepturile prevazute in contractul colectiv in vigoare si actele aditionale ale acestuia, care expira la data de 01.11.2005.
Hotararea in discutie reprezinta in fapt o conventie a partilor de prelungire a contractului colectiv de munca in baza art.33 alin.1 lit.a) din Legea nr.130/1996, intrucat Consiliul de administratie s-a pronuntat asupra solicitarii in acest sens a sindicatului, rezultand ca prin adoptarea acestei hotarari, parata si-a asumat in continuare, respectarea clauzelor acestui contract, inclusiv plata celui de-al treisprezecelea salariu, ca parte componenta a salariului, la care face referire art.43 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate .
A retinut, de asemenea, incidenta art.40 alin.2 din Codul Muncii, rap. la art.243 Codul Muncii, art. 30 din legea nr.130/1996, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constitutie, care statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractele individuale de munca, existenta sau inexistenta resurselor financiare neputand avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale.

Impotriva sus mentionatei hotarari, in termen legal a declarat recurs parata, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VII-a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. 34487/3/ 2006(158/2007), intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct.8 si 9 si 304 ind. 1cpc.
Astfel, a sustinut ca interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, respectiv art.41, 43 si 44 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, instanta a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, cand a apreciat ca nu are importanta daca Metrorex SA a avut sau nu alocate fondurile necesare pentru acordarea celui de-al treisprezecelea salariu, acesta urmand a fi acordat numai in limitele sumelor alocate la capitolul cheltuieli de personal din BVC si cel rectificativ aprobat prin hotarare de guvern, potrivit prevederilor exprese ale art.44 alin.3 din contractul colectiv de munca, or, din Hotararea Consiliului de Administratie din 05.12.2005 rezulta ca nu exista fondurile necesare pentru acordarea celei de-a patra transe a celui de-al treisprezecelea salariu.

De asemenea, sunt eronate retinerile instantei cu privire la hotararea Consiliului de Administratie din data de 31.05.2006, intrucat reprezentantii sindicatului au participat la sedinta in calitate de invitati, iar hotararea in discutie nu reprezinta o conventie de prelungire a contractului colectiv de munca, textul retinut de instanta in considerente, anume art.33 alin.1 din Legea 130/1996 referindu-se la incetarea contractului colectiv de munca, fara nici o legatura cu retinerile instantei.

A mai precizat ca nu ne aflam in ipoteza art.25 din legea 130/1996, Consiliul de Administratie adoptand hotararea din 31.10.2005 pentru acordarea drepturilor salariatilor pentru lunile noiembrie – decembrie, pentru care nu a existat contract colectiv de munca, incetat la data de 31.10.2005, iar la data de 31.12.2005, Consiliul de Administratie a hotarat ca pentru aceasta perioada sa se acorde drepturile din contractul expirat, insa tinand seama de clauzele cuprinse la art.43 si 44, privitoare la acordarea celui de-al treisprezecelea salariu.

Totodata, a sustinut ca in mod gresit instanta a dispus acordarea drepturilor banesti reprezentand cota trimestriala din cel de-al treisprezecelea salariu, pentru anul 2005, in valoare de 25% din salariul de baza al lunii de plata, respectiv transa aferenta trimestrului IV, cata vreme aceasta este o transa de regularizare si se plateste impreuna cu drepturile banesti ale ultimei luni din perioada, or, tinand cont ca nu au existat resurse financiare pentru acordarea acestuia, hotararea pronuntata este nelegala.
A reiterat,intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Codul de procedura civila , consideratiile referitoare la necesitatea incadrarii in sumele alocate la capitolul „cheltuieli de personal”, prevazute in art.44 alin.3 din contractul colectiv de munca, lipsa fondurilor pentru alocarea transei a patra rezultand clar si din hotararea Consiliului de administratie din 05.12.2005, care arata ca societatea nu a avut posibilitati financiare pentru acordarea unor ajutoare materiale, iar cu privire la cel de-al treisprezecelea salariu, s-a stipulat ca se va reveni la Directia de Specialitate a MTCT, pentru rezolvarea acestei probleme, o data cu adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli ale societatii, rectificat pe anul 2005.

Cercetand recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca acesta este nefondat.

Astfel, in mod temeinic si legal a retinut prima instanta incidenta in speta a prevederilor legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca si a dispozitiilor art.243 din Codul Muncii pentru a aprecia asupra obligativitatii contractului de munca la nivel de unitate, care are calitatea de izvor de drept, impunandu-se partilor ca si legea, astfel ca executarea obligatiilor care rezulta din acesta este prevazuta sub sanctiunea atragerii raspunderii partii care se face vinovata de neindeplinirea acestuia .

De asemenea, nu se poate retine pertinenta motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 Codul de procedura civila , intrucat apreciind ca existenta sau inexistenta resurselor financiare bugetare este irelevanta cat priveste stabilirea sau recunoasterea drepturilor salariale prevazute de contractul colectiv de munca, instanta de fond nu a denaturat intelesul vadit neindoielnic al termenilor raportului juridic obligational, caruia, intr-adevar, ii este indiferenta inexistenta disponibilitatilor financiare, hotararea judecatoreasca urmand sa statueze asupra existentei sau inexistentei dreptului dedus judecatii, iar nu asupra situatiei de fapt cu privire la solvabilitatea ori insolvabilitatea debitorului, care intereseaza exclusiv faza executarii acestei hotarari ce se realizeaza benevol ori silit, in conditiile Codului de procedura civila.

Din aceasta perspectiva, toate motivele de recurs care fac referire la nelegalitatea hotararii pentru lipsa fondurilor necesare alocarii celei de-a patra transe a celui de-al treisprezecelea salariu sunt neintemeiate si vor fi inlaturate ca atare.

De altfel, intimata recurenta nu a probat ca in urma reglarii valorice a transei din cel de-al 13-lea salariu, aferente salariului de baza al lunii decembrie, a rezultat ca acesta nu se poate acorda, pentru a se asigura incadrarea cheltuielilor totale cu salariile in limita maxima a capitolului „cheltuieli de personal” din BVC si cel rectificativ aprobat pentru societate, prin hotarare de guvern, dimpotriva, prin hotararea consiliului de administratie din 05.12.2005 se stipuleaza revenirea la Directia de specialitate a MTCT, pentru rezolvarea problemei acordarii celui de-al treisprezecelea salariu, o data cu BVC rectificat pe anul 2005.

Aceeasi hotarare vorbeste despre inexistenta disponibilitatilor financiare pentru acordarea premierii aferente zilei lucratorului la metrou si este adevarat, si despre faptul ca BVC aprobat pentru anul 2005 pana la data adoptarii hotararii, nu acopera salariile in curs pana la finele anului, insa, astfel cum s-a argumentat anterior, acest aspect este irelevant pentru recunoasterea dreptului dedus judecatii, iar pe de alta parte, hotararea in discutie este un act care provine exclusiv de la organul de administrare a societatii, nefiind fi opus cocontractantului din contractul colectiv de munca, pentru a justifica neindeplinirea obligatiilor asumate prin acest act.
In fine, in mod corect a statuat prima instanta ca, potrivit prevederilor art.33 alin.1 lit.a) din Legea 130/1996 , instanta a consimtit ca in cazul in care, din diverse motive, nu se semneaza actul aditional de prelungire a actualului contract colectiv de munca, care expira la 01.11.2005, sa fie prelungita aplicarea acestuia, prin acordarea in continuare, a drepturilor prevazute in favoarea salariatilor, fara a face distinctie dupa natura sau obiectul acestora.
De altfel, pentru recunoasterea dreptului ce face obiectul prezentei judecati nu era necesara o stipulatie expresa, in sensul celei de mai sus, intrucat dreptul s-a nascut la data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca pe anul 2005, fiind castigat si putand fi valorificat in conditiile prevazute in contract, independent de expirarea valabilitatii acestuia, intrucat acordarea ultimei transe din al treisprezecelea salariu ulterior incetarii contractului colectiv priveste numai modalitatea de executare, care nu afecteaza existenta sau intinderea dreptului.
In considerarea celor expuse, Curtea retine ca hotararea atacata este temeinica si legala, iar recursul este nefondat, urmand a fi respins, potrivit art.312 alin.1 Codul de procedura civila .

In baza art.274 alin.1 Codul de procedura civila , retinand culpa procesuala a recurentei in promovarea prezentei cai de atac, va fi obligata aceasta la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata in valoare de 50 lei, reprezentand onorariu avocat.

Clauza de neconcurenta. Obligativitatea inserarii in contractul individual de munca a activitatilor interzise salariatului

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

dupa incetarea contractului individual de munca, si a cuantumului indemnizatiei de neconcurenta lunare, pentru perioada in care isi produce efectele clauza de neconcurenta

O situatie pe piata, in care vanzatorii unui produs sau serviciu actioneaza independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adica un anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vanzari si / sau al cotei de piata.

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.

Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Suma platita unei persoane, fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activitati comerciale, bancare, bursiere etc.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.

Drepturi banesti care se acorda pentru desfasurarea unor anumite activitati.

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

Persoana juridica sau persoana fizica cu sediul, respectiv domiciliul, in Romania ori sucursala, filiala, agentia, reprezentanta din Romania a unei persoane juridice straine cu sediul in strainatate, autorizata potrivit legii, care incadreaza forta de munca in conditiile legii.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Imprimat emis de un organ official, folosit pentru plata unor taxe sau impozite.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Act procesual pe care paratul are facultatea sa-l indeplineasca inainte de a incepe dezbaterea orala a procesului si care cuprinde:

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.

Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.

Din punct de vedere contabil, un document contabil de sinteza care are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Socoteala scrisa sub forma de balanta cu doua parti (debit si credit) care reflecta valoric si uneori in unitati naturale, in ordine cronologica si sistematica,

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Desemneaza orice persoana care este asigurata, in baza unei asigurari obligatorii sau facultative continue, impotriva unuia sau mai multor riscuri ce corespund ramurilor unui regim de securitate sociala care se aplica salariatilor.

Suma de bani ce se acorda unei persoane pentru suportarea unor cheltuieli suplimentare (de deplasare, detasari etc) sau pentru efectuarea de activitati in afara programului obisnuit de lucru

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

Timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca.

Din punct de vedere contabil, un document contabil de sinteza care are ca obiective principale completarea si explicarea datelor inscrise in bilant si contul de profit si pierdere

Suma de bani ce se acorda unei persoane pentru suportarea unor cheltuieli suplimentare (de deplasare, detasari etc) sau pentru efectuarea de activitati in afara programului obisnuit de lucru

Suma platita unei persoane, fizice sau juridice (mandatar) pentru intermedierea unor activitati comerciale, bancare, bursiere etc.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara presteaza munca in favoarea unui utilizator.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

Sunt persoanele complet straine de actul juridic, adica persoanele carora actul juridic nu le poate profita in nici un fel ori nu le poate indatora in nici un fel.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.

Prevedere cuprinsa intr-un contract, tratat etc. ce are drept

***

La data de 29.03.2007, reclamanta SC I.C. SRL CRAIOVA a chemat in judecata paratul G.I.P. solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta sa oblige paratul la plata sumei de 370 000 RON, cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin exercitarea de acte de concurenta neloiala.

In motivare, reclamanta a precizat ca paratul a fost angajat al societatii, fiind incheiat contractul individual de munca din data de 06.05.2004. Ca parte integranta din acest contract, partile au negociat anexele 1 si 2, in care sunt negociate fisa postului, precum si clauze de confidentialitate si de neconcurenta.
La data de 15.12.2004, intre aceleasi parti s-a incheiat si un contract de comision, prin care partile au prevazut plata catre parat a unui comision de 50% din profitul net al comitentului realizate din tranzactiile incheiate de comisionar, paratul asumandu-si obligatia de confidentialitate si de neconcurenta.
Plata comisionului catre parat din tranzactiile incheiate reprezenta o remuneratie suplimentara fata de salariul primit.

Contractul individual de munca a incetat prin acordul partilor , in temeiul dispozitiilor art.55 lit. B din Codul muncii.

La 2-3 luni dupa incetarea raporturilor de munca, paratul s-a angajat la SC RSG GROUP Craiova, firma care desfasoara aceeasi activitate ca si societatea reclamanta, ca director de vanzari, calitate in care a furnizat noului angajator informatii confidentiale despre furnizorii si clientii firmei, initiind o serie de activitati de vanzare de produse identice, paratul incalcand astfel obligatiile pe care si le-a asumat prin semnarea contractului de munca .

In finalul cererii,reclamanta a mai aratat ca prejudiciul suferit incepand cu luna octombrie 2006 se cifreaza la 30 000-40 000 lei RON lunar.
Paratul a formulat intampinare, invocand mai intai exceptia necompetentei materiale a instantei motivand ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat plata unor despagubiri banesti – trebuie achitata taxa de timbru la valoarea solicitata .

Paratul a invocat exceptia tardivitatii cererii, sustinand ca a fost salariatul unitatii reclamante pana la data de 14 06 2006 cand i-a incetat contractul individual de munca .

Cu privire la clauza de neconcurenta invocata de reclamanta, paratul a sustinut ca in conformitate cu prevederile art. 21 din Codul muncii , clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta si indemnizatia de neconcurenta lunara.

La 17.05.2007 paratul a renuntat la exceptiile invocate prin intampinare.
Prin notele depuse la dosar la data de 31 05 2007 reclamanta a sustinut ca a incheiat contractul individual de munca la data de 06.05.2004 sub imperiul legii in vigoare la data respectiva, paratul asumandu-si clauzele de confidentialitate si neconcurenta.

Reclamanta sustine ca aspectele care vizeaza in mod expres efectele clauzei de neconcurenta, perioada in care salariatul este obligat sa respecte conditiile de neconcurenta au fost reglementate prin OG nr. 65/2005, ulterior incheierii contractului individual de munca .
Prin hotararea pronuntata Tribunalul a respins cererea reclamantei retinand ca paratul a desfasurat activitate pentru unitatea reclamanta SC I.C. SRL Craiova in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr. 18964/06 05 2004 pana la data de 18 07 2006, cand contractul a incetat in temeiul prevederilor art. 55 lit. b din Codul muncii.

La contractul individual de munca intre partile in litigiu s-a incheiat anexa nr. 2, in cuprinsul sau au fost inserate conditii de confidentialitate si neconcurenta.

Conform prevederilor Anexei 2 lit. I, „ in timpul derularii acestui contract si dupa trei ani de la incetarea contractului, pentru nici un motiv angajatul nu se va angaja direct sau indirect in nici o afacere , angaja la o alta societate sau pe cont propriu, nu va reprezenta sau acorda asistenta sau serviciu nici unei persoane sau afiliat la aceasta persoana care fie competitie sau intentioneaza sa faca competitie Societatii in Romania”.

Mai intai , s-a retinut ca unitatea reclamanta a sustinut ca actualul cod al muncii are efecte pentru viitor si nu pentru trecut , deoarece raporturile de munca ale paratului au inceput la data de 19.04.2004, prin incheierea contractului de munca inregistrat sub nr. 18964/06 05 2004.
Este de necontestat insa ca faptele invocate de reclamanta ca fiind de natura a-i cauza prejudicii s-au produs dupa data incetarii contractului de munca intre parti (18.07.2006) , la un an de la modificarea dispozitiilor art. 21 din Codul muncii.

Potrivit art.21 din Codul muncii (varianta in vigoare pana in iulie 2005) (1) Clauza de neconcurenta il obliga pe salariat sa nu presteze, in interesul propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau ori sa nu presteze o activitate in favoarea unui tert care se afla in relatii de concurenta cu angajatorul sau si il obliga pe angajator sa ii plateasca salariatului o indemnizatie lunara. (2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului pe durata contractului. (3) Indemnizatia datorata salariatului se negociaza si este de cel putin 25% din salariu. Indemnizatia trebuie platita intocmai si la timp .
In cuprinsul contractului individual de munca, coroborat cu mentiunile din anexa 2, nu se regasesc mentiuni referitoare la indemnizatia de cel putin 25% reglementata de art. 21 alin 3 in forma initiala a Codului muncii.
Instanta nu a retinut sustinerile reclamantei in sensul ca aceasta indemnizatie i-a fost acordata paratului sub forma unui comision, rezultand din contractul de comision incheiat intre societatea reclamanta si parat, intrucat contractul incheiat intre parti la data de 01.12.2004 este un contract comercial, chiar daca sunt reluate in cuprinsul sau obligatii asumate de salariat si prin contractul individual de munca .
In forma modificata incepand cu iulie 2005 art. 21 prevede: (1) La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interesul sau propriu sau al unui tert, o activitate care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de neconcurenta.
(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu angajatorul.
(3) Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

Reclamanta nu a achitat paratului indemnizatia prevazuta de alin. 3 al art. 21 si nu a initiat negocieri cu paratul pe parcursul derularii contractului individual de munca cu privire la acest aspect.

Fata de aceste prevederi legale cu caracter imperativ, instanta a constatat ca reclamanta avea obligatia sa puna de acord clauzele contractului individual de munca privindu-l pe parat cu prevederile modificate ale Codului muncii.

Din continutul in date al anexei nr. 1 si 2 la contractul individual de munca, rezulta ca nu au fost cuprinse conditiile obligatorii prevazute in mod cumulativ de art. 21 al 2 din Codul Muncii, nu sunt prevazute in mod concret activitatile pe care nu trebuia sa le presteze salariatul dupa incetarea contractului individual de munca, nu este prevazut cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara, pentru perioada in care isi produce efectele clauza de neconcurenta etc.

Tardivitatea emiterii deciziei de sanctionare de catre angajator. Exceptie peremtorie si absoluta

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

In cazul in care angajatorul emite decizia de aplicare a sanctiunii disciplinare, inclusiv cea a desfacerii contractului de munca, peste termenul prevazut de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, instanta poate invoca din oficiu exceptia tardivitatii emiterii deciziei.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Incalcarea dispozitiilor cu caracter administrativ sau disciplinar,

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Desemneaza fondurile acumulate intr-o perioada de mai multi ani din contributiile participantilor la fond, capitalizate si administrate privat, in scopul platii unor pensii altele decat cele din sistemul public de stat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

Cauza de impiedicare a punerii in miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazuta de cap. II, t. I, C. proc. pen., partea generala.

Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.

Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului civil.

Este activitatea desfasurata de organele de urmarire penala si instantele de judecata, si rezolvarile date de aceste organe in cazurile concrete de competenta lor; este ansamblul solutiilor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie, ca urmare al exercitarii recursului in interesul legii.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Desemneaza fondurile acumulate intr-o perioada de mai multi ani din contributiile participantilor la fond, capitalizate si administrate privat, in scopul platii unor pensii altele decat cele din sistemul public de stat.

***

Contestatorul S.V. a chemat in judecata pe intimata S.C. „”S.R.L. solicitand anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, invocand faptul ca neprezentarea la serviciu in zilele de 22.04. si 25.04. nu reprezentau o abatere disciplinara grava care sa conduca automat la concedierea sa.
Tribunalul Iasi, prin sentinta nr. 2367/01.11.2006 a admis contestatia si a dispus anularea deciziei de concediere, invocand din oficiu exceptia tardivitatii emiterii acestei decizii in raport de dispozitiile art. 268 alin. 1 C. muncii.

Recurand hotararea astfel pronuntata, angajatorul a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a invocat din oficiu aceasta exceptie intrucat sanctiunea fiind nulitatea relativa, exceptia poate fi invocata doar de partea careia i s-a pricinuit o vatamare.

Recursul este nefondat.
Astfel, decizia de concediere nr. 169/23.06.2006 a fost comunicata contestatorului S.V. la data de 10.07.2006 , asa cum rezulta din confirmarea de primire aflata la fila 62 dosar fond .
La termenul din 09.08.2006 acesta a precizat in fata instantei ca intelege sa conteste si decizia de desfacere a contractului de munca emisa pe parcursul desfasurarii procesului, cererea scrisa in acest sens fiind depusa ulterior, la 07.09.2006.

In atare conditii, nu se poate retine tardivitatea formularii contestatiei impotriva deciziei de concediere, aceasta incadrandu-se in termenul de 30 zile prevazut de art. 283 al. 1 lit. a Cod muncii.

Cat priveste tardivitatea emiterii deciziei de concediere aceasta a fost corect invocata din oficiu de catre prima instanta.
Conform art. 268 al. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare (inclusiv cea prevazuta de art. 264 al. 1 lit. f Codul muncii – desfacerea disciplinara a contractului de munca) printr-o decizie in forma scrisa, in termen de 30 zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei .

Este adevarat ca in alin. 2 al art. 268 Codul muncii, se prevad mentiunile obligatorii din decizia de sanctionare disciplinara sub sanctiunea nulitatii absolute.

Termenul prevazut de art. 268 al. 1 Codul muncii este insa un termen de prescriptie, astfel incat gresit invoca recurenta nulitatea relativa a acestei dispozitii legale si incidenta prevederilor art. 304 pct. 5 si 9 Codul de procedura civila .

Curgerea termenului de 30 de zile calendaristice, calculate in conformitate cu art. 101 alin. 1 Codul de procedura civila , conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiuni disciplinare.
Daca intervine totusi sanctionarea, aceasta va fi nelegala.

In literatura de specialitate si practica judiciara s-a stabilit in mod constant ca exceptia tardivitatii emiterii deciziei de sanctionare cu depasirea termenului prev. de art. 268 al. 1 Codul muncii este peremptorie si absoluta, astfel incat in mod corect a fost invocata din oficiu de instanta de fond .

Conflict de munca. Plati compensatorii cuvenit salariatului disponibilizat

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Neinserarea in contractul colectiv la nivel de unitate a obligatiei de a se acorda plati compensatorii salariatilor disponibilizati nu exonereaza unitatea de a aplica dispozitiile legale in vigoare la nivel de ramura, respectiv la nivel national, consacrate in acte normative privind protectia sociala a persoanelor disponibilizate prin concedieri colective.

Activitate desfasurata de organele de urmarire penala

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Legea 10 din 2001. Entitatea cu personalitate juridica care exercita, in numele statului, dreptul de proprietate publica/privata cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primarie, prefectura sau orice alta institutie publica)

Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.

Asezata in sectiunea I, cap.II, t.I, C. proc. pen., partea generala ,

Patronatul este persoana juridica inmatriculata sau persoana fizica autorizata potrivit legii, care administreaza si utilizeaza capitalul, indiferent de natura acestuia,

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

Organ de stat care exercita puterea executiva, constituit de puterea suprema de stat.

Contract incheiat intre un salariat si o unitate economica sau institutie prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celui din urma o anumita munca, in schimbul unui salariu.

Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.

Monitorul Oficial al României este publicaţia oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituţie, de prezenta lege şi alte acte normative.

Legea privind soluţionarea conflictelor de muncă

(onus probandi). Obligatie procesuala ce re. vine participantilor in proces de a dovedi imprejurari sau fapte ce constituie obiectul probatiunii.

Mijloc principal de rezolvare pe cale pasnica a diferendelor internationale,

***

Reclamanta G.C. a chemat in judecata pe parata S.C. „F” SA solicitand, in temeiul art.73 din Legea nr.168/1999, a contractului colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2000 si a contractului colectiv de munca la nivel de grupuri de unitati, societati comerciale, statiuni de cercetare si productie, unitati bugetare din domeniul agriculturii si alimentatiei pe anul 2000, obligarea la plata unei sume de 10-20 salarii medii pe unitate, reprezentand plati compensatorii, datorate incetarii raportului sau de munca in baza art.130 (1) lit.a din Codul muncii, in urma deciziei nr.216/29.09.2000 emisa de parata.

Prin sentinta civila nr.4456/19.04.2001, Judecatoria Sectorului IV Bucuresti a admis cererea si a obligat parata la plata sumei de 25.546.770 lei reprezentand plati compensatorii.

In motivarea acestei solutii s-a retinut ca parata nu a respectat cadrul legislativ existent privind plata unor compensatii banesti in cazul disponibilizarii personalului, astfel incat, conform art.94 alin.2 din Contractul colectiv de munca la nivel de grupuri de unitati, parata a fost obligata sa achite contravaloarea a 10 salarii medii pe unitate .

Recursul declarat de parata a fost admis prin decizia civila nr.1103 din 26 iulie 2001 a Tribunalului Bucuresti, sectia a V a civila si de contencios administrativ care a respins actiunea ca nefondata.

In esenta, in motivarea deciziei, s-a retinut ca in lipsa negocierii intre patronat si sindicat la nivel de unitate, contractul colectiv la nivel de ramura nu era direct aplicabil.

Aceasta ultima decizie a fost atacata prin prezentul recurs in anulare, in care se sustine ca s-au eludat dispozitiile Ordonantei de Guvern nr.98/1999 completate cu cele ale O.G. nr.185/1999 si O.G. nr.77/2000 potrivit carora patronul are obligatia de a acorda salariatilor disponibilizati platile compensatorii reprezentand echivalentul a 10-20 salarii.

Recursul in anulare este fondat.
Reclamanta a fost angajata ca vanzatoare la S.C. „F” SA, in baza unui contract de munca pe durata nedeterminata.

Prin decizia nr.216 din 29 septembrie 2000, in baza Protocolului nr.8/28.09.2000 incheiat cu reprezentantii salariatilor, S.C. „F” SA a desfacut reclamantei contractul de munca in baza art.130 (1) lit.a din Codul muncii. Astfel cum rezulta din ansamblul probelor dosarului, cu aceeasi ocazie au fost concediati 120 de salariati ai unitatii.

Ca atare, erau incidente dispozitiile OUG nr.98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor colective, completate cu OUG nr.185/1999 si OUG nr.77/2000.

Potrivit acestor acte normative, care reglementeaza cadrul general al protectiei sociale a persoanelor disponibilizate, salariatii disponibilizati prin concedieri colective beneficiaza de plati compensatorii daca au fost incadrati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata si au o vechime in munca, la angajatorul care i-a disponibilizat, de minimum 6 luni, realizata in ultimele 12 luni inaintea disponibilizarii.

Cadrul concret pentru fiecare ramura, grup de unitati a fost reglementat, pe anul 2000, prin Contractul colectiv de munca, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a V a, nr.3/3 mai 2000.

Conform art.94 alin.2 din acest act normativ, “in cazul disponibilizarilor de personal, la initiativa patronatului, din motive de eficientizare economica, restructurari, reorganizari, modernizare (…) se asigura protectia sociala a salariatilor, care se face prin negociere intre parti, patronat-sindicat, a unor plati compensatorii cuprinse intre 10-20 salarii medii pe unitate”.

Din protocolul nr.7/2000, la care au participat reprezentantii conducerii executive si ai sindicatului rezulta ca situatia financiara grava a unitatii a determinat concedierea colectiva a 120 de salariati.

Cum potrivit art.75 din Legea 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca (in vigoare la data investirii instantei de fond) ca si art.287 din noul Cod al muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, iar in speta acesta nu a dovedit ca ar fi avut loc negocieri potrivit legii privind cuantumul platilor compensatorii, gresit a fost admis recursul impotriva sentintei de fond, care apreciase in mod corect lipsa culpei reclamantei in neinserarea unei atari clauze in contractul colectiv de munca la nivel de unitate .

Pentru considerentele anterior expuse, conform art.3303, raportat la art.312 alin.2 si 314 C.proc.civ., recursul in anulare s-a admis, cu consecinta modificarii deciziei nr.1103/2001 a Tribunalului Bucuresti in sensul ca s-a respins recursul S.C. „F” SA impotriva sentintei civile nr.4456/2001 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Functionar public. Sanctiune disciplinara. Incetarea raporturilor de serviciu. Destituire din functia publica. Actul de destituire. Conditii. Nulitate

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Destituirea din functia publica se poate face pentru motive imputabile functionarului public, ca sanctiune disciplinara, in baza art.84 alin.(1) lit.d) si art.84 alin.(5) lit.a) din Legea 188/1999.

Legea privind Statutul funcţionarilor publici

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic.

Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.

Persoana care detine functia de ministru intr-un guvern dar nu este titularul nici unui minister

Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Reglementata in C. proc. pen. in acelasi cadru ca si actiunea penala.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.

Din punctul de vedere al dreptului civil, actul juridic prin care o persoana (delegant) insarcineaza o alta persoana (delegat) sa execute o anumita prestatie in favoarea unei terte persoane (delegatar), cu consimtamantul acesteia.

Persoana care detine functia de ministru intr-un guvern dar nu este titularul nici unui minister

Piata special organizata de catre stat, intreprinzatori sau asociatii particulare si mixte,in cadrul carora se pot incheia

1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.

Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.

Reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale.

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.

Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,

Legea privind Statutul funcţionarilor publici

Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Legea privind Statutul funcţionarilor publici

Una dintre modalitatile de reparare a pagubei pricinuite prin infractiune.

Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.

1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.

Legea privind Statutul funcţionarilor publici

Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Legea 188/1999 nu cuprinde dispozitii referitoare la forma si continutul actului de destituire din functia publica, ca sanctiune disciplinara, astfel ca, avand in vedere prevederile art.93 din lege, se face aplicarea dispozitiilor art.268 alin.(2) din Codul muncii.

In speta, prin ordinul contestat, reclamantul a fost „eliberat” din functia publica de director general, in baza art.61 lit.d) si art.64 alin.(1) din Codul muncii – referitoare la concedierea pentru faptul ca salariatul nu corespunde profesional.
Curtea a retinut ca intentia reala a autoritatii emitente a ordinului a fost de destituire din functie a reclamantului, ca sanctiune disciplinara, ordinul contestat fiind nul, intrucat nu cuprinde mentiunile, prevazute, sub sanctiunea nulitatii absolute, de art.268 alin.(2) din Codul muncii, si anume: descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile celui in cauza, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

***

Prin actiunea inregistrata la 30 octombrie 2003, reclamantul L.P. a chemat in judecata Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, solicitand anularea Ordinului nr.443 din 2 octombrie 2003, reintegrarea in functia de director general al Spitalului C.F.R. Simeria, obligarea paratului la plata diferentei de salariu, precum si plata unor daune morale de 300.000.000 lei.

In motivarea actiunii reclamantul arata ca, prin ordinul atacat a fost eliberat din functia de conducere detinuta pentru nerespectarea dispozitiilor privind achizitiile publice, reglementate de O.U.G. nr.60/2001 si Ordinul ministrului transporturilor nr.2006/2002, fara a se indica concret care dispozitii au fost incalcate.

Mai sustine reclamantul ca masura este abuziva, intrucat s-au invocat prevederile Codului muncii referitoare la concedierea salariatului, sanctiunea aplicata fiind disproportionata in raport cu fapta retinuta in sarcina sa, ca la data emiterii ordinului se afla in concediu medical, iar ordinul nu este semnat de ministru .

Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia comerciala si de contencios administrativ prin sentinta civila nr.221 din 19 noiembrie 2004 a respins actiunea .

Instanta a retinut ca reclamantul se face vinovat de faptul ca nu a dispus efectuarea achizitiilor necesare spitalului, prin licitatie, conform O.U.G. nr.60/2001; ca nu era necesar sa i se acorde preaviz deoarece nu a fost concediat din unitate, ci doar schimbat din functia de conducere si reincadrat in functia de executie detinuta anterior; ca sustinerea privitoare la faptul ca se afla in concediu medical nu este fondata, intrucat reclamantul nu a fost concediat din unitate ci doar eliberat din functia de conducere; ca ordinul atacat a fost legal semnat de secretarul de stat din cadrul ministerului, care avea delegatie de la ministru .

Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamantul, sustinand ca Bursa Romana de Marfuri, prin adresa din data de 17 februarie 2003 a precizat ca organizeaza proceduri de achizitii pentru marfuri cu o valoare minima de peste 40.000 Euro, ca nu exista fisa postului, ca a fost o concediere si nu o eliberare din functie .

Recursul este fondat.

La data de 2 octombrie 2003, prin Ordinul nr.443 emis de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului, Ladariu Petru, director general al Spitalului C.F.R. Simeria a fost eliberat din functie, prevazandu-se ca urmeaza a fi incadrat pe postul detinut anterior.

In cuprinsul ordinului sunt precizate prevederile art.61 lit.d) si de art.64 alin.1 din Codul Muncii, care se refera la concedierea pentru necorespundere profesionala.

Ceea ce s-a imputat reclamantului a fost nerespectarea dispozitiilor privind achizitiile publice, conform O.U.G. nr.60/2001.

Ordinul atacat este nelegal.
Raporturile de serviciu ale recurentului in calitate de director general, nu erau reglementate de Codul Muncii, ci de dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

Prin ordin, in mod nelegal cu fost invocate ca temei de drept dispozitiile art.61 lit.d) si dispozitiile art.64 alin.1 din Codul Muncii.
In dispozitivul ordinului s-a prevazut ca reclamantul „se elibereaza din functie”.

Eliberarea din functie este prevazuta de dispozitiile art.84 alin.1 lit.c) din Legea 188/1999, iar in conformitate cu art.84 alin.4 al legii, eliberarea din functie se dispune pentru motive neimputabile functionarului public in cazurile limitativ prevazute la lit.a) – f) ale textului precizat.

Intrucat actul atacat nu cuprinde aceste mentiuni, este nelegal.

Avand in vedere motivul imputat recurentului, rezulta ca intentia reala a autoritatii publice a fost aceea de destituire din functia publica a reclamantului, situatie prevazuta de dispozitiile art.84 alin.1 lit.d) din Legea 188/1999, cu referire la art.84 alin.5 lit.a) din lege, care reglementeaza destituirea din functia publica pentru motive imputabile functionarului, ca sanctiune disciplinara, aplicata pentru savarsirea unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave (incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri).

Potrivit art.93 din Legea 188/1999, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii.
Intrucat Legea 188/1999 nu cuprinde dispozitii referitoare la actul de destituire, in considerarea dispozitiilor art.93 din Legea 188/ 1999, se vor aplica dispozitiile art.268 din Codul Muncii.

Art.268 alin.2 lit.a) – f) din Codul Muncii sanctioneaza cu nulitatea absoluta necuprinderea in actul de inlaturare din munca a urmatoarelor mentiuni: descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile celui in cauza, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, termenul in care sanctiunea poate fi contestata, instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Intrucat ordinul atacat nu cuprinde aceste mentiuni obligatorii, el este nul, motiv pentru care actiunea reclamantului se impune a fi admisa.

Asa fiind, se va admite recursul reclamantului, se va modifica sentinta atacata, se va anula ordinul atacat si conform art.89 alin.2 din Legea 188/1999 se va dispune reintegrarea reclamantului in functia publica din care a fost destituit.

Potrivit art.89 alin.1 din Lege, paratul va fi obligat sa-i plateasca reclamantului o despagubire egala cu diferenta dintre salariile indexate, majorate si recalculate ce i se cuveneau reclamantului pentru functia de director general si salariile pe care acesta le-a incasat, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in functia respectiva.

Capatul de cerere privind acordarea daunelor morale va fi insa respins, intrucat legislatia speciala, mai sus expusa, permite acordarea daunelor precizate in art.89 alin.1 din Legea 188/1999.

Recursul urmeaza a fi admis, va fi modificata sentinta atacata si, pe fond, admisa, in parte, actiunea formulata de reclamantul L.P.

Functionar public. Modificare a contractului de munca. Competenta materiala a instantei civile.

2 februarie 202431 octombrie 2008 de AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU

Revine instantei civile competenta materiala pentru judecarea cererii de anulare a unei decizii de modificare a contractului de munca privitor la un functionar public.