stat

Avocat Coltuc : Lege promulgată: Familiile evacuate pentru neplata creditelor ipotecare vor putea cere o locuință de la stat

de

Imagini pentru evacuare

 

Noul act normativ prevede că autoritățile locale vor putea să cumpere, la licitație publică, locuințele executate silit, însă numai dacă acestea au o suprafață utilă de maximum 100 mp. Astfel, casele vor fi închiriate persoanelor sau familiilor evacuate pentru că nu și-au mai putut achita ratele creditului ipotecar.

„Locuințele de sprijin se repartizează de către autoritățile administrației publice locale, care le-au cumpărat prin licitație publică, pe baza criteriilor stabilite anual prin hotărâre a consiliului local (…). De aceste locuințe pot beneficia persoanele și familiile care urmează a fi evacuate sau au fost evacuate prin proceduri de executare silită din locuințe, în urma neachitării obligațiilor derivate din contractele de credit ipotecar”, dispune legea.

Cu alte cuvinte, persoanele ale căror case urmează să fie vândute la licitație publică vor putea să scape de evacuare. Asta deoarece, dacă autoritățile locale cumpără locuințele,foștii proprietari vor putea cere să stea în ele cu chirie. „Modificarea ar reglementa procedura conform căreia imobilele cumpărate de către autoritățile administrației publice locale ar putea fi transformate în locuințe de sprijin, urmând a fi date în chirie foștilor proprietari, evitând astfel evacuarea lor”, era lămurit în expunerea de motive ce a însoțit Legea nr. 143/2017 în forma sa de proiect.

În situația în care fostul proprietar nu vrea să rămână cu chirie în locuința de sprijin, aceasta ar putea să fie repartizată altor persoane care și-au pierdut casa din cauză că nu și-au plătit ratele creditului ipotecar. De asemenea, în lege scrie că regula s-ar aplica și dacă un chiriașnu vrea prelungirea contractului de închiriere pentru o locuință de sprijin.

„În cazul în care numărul cererilor pentru închirierea locuințelor de sprijin la nivelul unei autorități a administrației publice locale este, timp de cel puțin un an, constant mai redus decât numărul locuințelor de sprijin aflate în proprietatea autorității administrației publice locale, acestea pot aproba închirierea locuințelor de sprijin și altor categorii de solicitanți, cu respectarea prevederilor prezentei legi (Legea locuinței – n. red.)”, mai prevede documentul promulgat.

Atenție! Locuințele de sprijin nu vor putea fi cerute de persoanele care dețin o altă locuințăîn afară de cea din care au fost evacuate. Totodată, restricția va fi valabilă și dacă persoanele în cauză stau cu chirie într-o altă locuință a statului.

Chiria va fi sub nivelul pieței

Atunci când se va atribui o locuință de sprijin, autoritățile vor lua în considerare și situația economică a solicitanților. Concret, Legea nr. 143/2017 prevede că persoanele evacuate trebuie să se afle într-o situație care să nu le permită achiziționarea unei noi locuințe sau închirierea uneia în condițiile pieței.

180.000
Peste 180.000 de persoane figurau, la finele lunii aprilie 2016, în evidențele Băncii Naționale a României, cu credite ipotecare contractate. Soldul acestora era de 29,9 miliarde de lei.

În acest sens, chiria ce ar trebui plătită pentru a sta într-o locuință de sprijin ar fi de maximum 10% din venitul net lunar al familiei, calculat pentru ultimele 12 luni. Contractul, ce s-ar încheia cu primăria, ar avea o durată de cinci ani, cu posibilitate de prelungire.

„Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, pe o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii pe baza declarației de venituri și a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale. Nivelul chiriei nu va depăși 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie”, este explicat în actul ce urmează să apară în Monitorul Oficial.

Trebuie precizat că persoanele care vor sta cu chirie în locuințele de sprijin nu vor putea să le subînchirieze sau să lase alte persoane în locul lor. De asemenea, acestea nu vor putea să schimbe destinația locuințelor (adică să le transforme în magazine, de exemplu). În caz contrar, contractul de închiriere încheiat cu primăria va fi reziliat, iar eventualele daune vor trebui plătite de chiriași. În afară de acest caz, contractul de închiriere va putea fi reziliat la cererea chiriașului, cu notificarea prealabilă a intenției (cel puțin 60 de zile). În același timp, autoritățile locale vor putea apela la varianta rezilierii dacă chiriașul:

  • nu respectă clauzele contractului de închiriere;
  • nu plătește chiria în 90 de zile de la comunicare;
  • nu plătește întreținerea pentru o perioadă de 90 de zile (dacă este cazul);
  • are un comportament ce nu permite conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței.

Inițiatorii noilor prevederi lămureau, în expunerea de motive, că multe familii din țară se confruntă cu problema evacuării din propria locuință, rămânând efectiv pe drumuri. Acesta este motivul pentru care se dorește introducerea locuințelor de sprijin.

„În România, mii de familii se află în situația de a-și pierde apartamentele din cauză că nu au mai putut plăti ratele unui credit ipotecar. Fie că și-au pierdut locurile de muncă, au avut firme care au dat faliment sau au avut de suferit în urma creșterii cursului de schimb valutar, oamenii cer sprijinul autorităților locale în speranța că nu vor rămâne pe drumuri. (…) Aceste familii sunt într-o situație extrem de dificilă, întrucât rămân efectiv pe drumuri și nu primesc niciun fel de ajutor – locuință socială ori posibilitatea de obținere a unui alt credit ipotecar – în urma scoaterii locuințelor la licitație”, scria în documentul amintit.

În prezent, românii cu probleme pot folosi locuințe sociale sau de necesitate

În momentul de față, românii cu probleme pot folosi locuințe sociale. Acestea pot fi închiriate de către persoanele sau familiile cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie.

„Au acces la locuință socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința”, dispune Legea locuinței.

Concret, locuințele sociale sunt repartizate de autoritățile locale, în baza unor criterii proprii, celor evacuați sau care urmează să fie evacuați din imobile retrocedate foștilor proprietari, tinerilor în vârstă de cel mult 35 de ani, persoanelor cu handicap sau pensionarilor, printre alții. În aceste cazuri, contractul de închiriere cu primăria se încheie pentru cinci ani, cu posibilitate de prelungire, iar chiria este de cel mult 10% din venitul net lunar pe familie, calculat pentru ultimele 12 luni.

Legea nr. 114/1996 reglementează și locuințele de necesitate, care se închiriază temporar persoanelor sau familiilor ale căror case au fost afectate serios de catastrofe naturale sau accidente ori care au fost demolate pentru realizarea de lucrări de utilitate publică. Totodată, acest tip de locuințe mai este accesibil persoanelor ale căror imobile trebuie reabilitate, iar acest lucru nu este posibil atât timp cât sunt ocupate. „Contractul de închiriere se încheie de către primarul localității sau de către o persoană împuternicită de acesta, pe baza hotărârii consiliului local, până la înlăturarea efectelor care au făcut inutilizabile locuințele”, este subliniat în actul normativ.

Incredibil:Statul roman trebuie sa plateasca despagubiri de peste 14 milioane de lei pentru concedierile din 2009

de

Potrivit acestora, din analiza datelor rezulta ca au fost raportate 850 de litigii, reprezentand, in general, actiuni in contencios administrativ aflate pe rolul instantelor prin care s-a solicitat anularea actelor administrative emise in temeiul dispozitiilor OU 37/2009 si/sau OU 105/2009 si reincadrarea in functia publica detinuta anterior, cu plata drepturilor salariale si/sau a daunelor morale.

In aprilie 2009, Guvernul Boc a emis Ordonanta de Urgenta 37/2009 prin care toti directorii de servicii deconcentrate din tara au fost schimbati din functii, cu argumentul „imbunatatirii activitatii administratiei publice”.

Aceasta ordonanta a fost declarata neconstitutionala, dar Guvernul a revenit cu un nou act normativ similar, respectiv Ordonanta de Urgenta 105/2009, prin care a preluat integral continutul ordonantei anterioare. Si acest act normativ a fost declarat drept neconstitutional de catre Curtea Constitutionala.

Din analiza efectuata la nivelul Executivului rezulta ca, pentru persoanele care au contestat in instanta decizia de concediere si au avut castig de cauza, statul trebuie sa achite despagubiri totale de peste 14,2 milioane lei, 10.000 euro si 15.955 dolari, la care se adauga sume care nu au fost deocamdata calculate de ministerele Agriculturii, Educatiei, Comunicatiilor, Afacerilor Externe.

„Unele ministere nu au comunicat sumele cu titlu de despagubiri, pentru ca nu toate obligatiile de plata, plus dobanzile aferente si penalitatile, au fost cuantificate prin sentintele civile pronuntate de catre instanta. Determinarea exacta a sumelor de plata, plus dobanzile aferente si penalitatile, se va realiza de catre directiile de specialitate existente la nivelul fiecarui angajator, la momentul punerii in executare a sentintelor ramase definitive si irevocabile”, au declarat sursele, citate de Mediafax.

Statul dator cu aproape un miliard de euro in procesele cu angajatii

de

Statul roman si angajatii proprii sunt angrenati in sute de mii de procese pentru drepturi salariale cu o nota de plata ametitoare: aproape un miliard de euro.

 

 

Sase ani de procese in avalansa si o nota de plata care creste de la un an la altul. In confruntarea juridica dintre salariatii bugetari si guvern, pacea pare departe. Vorbesc statisticile, suma de pus in executare si evolutia fenomenului: 159.000 de procese pentru drepturi salariale aflate pe rolul Tribunalelor si Curtilor de apel in 2008, 149.000 in 2009, si 121.000 in doar prima jumatate a anului 2010. In majoritatea lor, deschise de salariati ai Statului: de cei din Justitie, din Educatie, din Ministerul de interne, de funtionarii publici.

O parte din bani au fost platiti, o alta a fost reesalonata pe trei ani, o alta se anunta a veni din procesele aflate pe rol, sau din cele care ar putea fi declansate pentru nepunerea in executare a sentintelor de pana acum. Suma se apropie de un miliard de euro, din care peste 500 de milioane castigati numai de salariatii din Justitie.

Sursa: cursdeguvernare.ro

Anul viitor, cele 11 zile libere acordate de stat se transformă în…patru.

de

Astfel, 2 ianuarie 2010, a doua zi din noul an pică în ziua de sâmbătă. 1 mai din 2010 va fi tot sâmbătă, iar Sfânta Marie de pe 15 august o vom sărbători duminică.

Prima zi de Crăciun, 25 decembrie 2010 pică sâmbătă, iar a doua zi de Crăciun, respectiv 26 decembrie, duminică.

Nici la începutul anului 2011 weekend-urile nu se diferenţiază de prima şi a doua zi din noul an. Aşadar rămân libere doar: 1 ianuarie 2010, a doua zi de Paşti, a doua zi de Rusalii şi 1 decembrie 2010. Doar patru zile din 11 libere! Aşadar, pregatiţi-vă de mai multă muncă şi mai puţine vacanţe.

Sursa: Realitatea TV

Guvernul vrea să elimine privilegiile obţinute de toate categoriile de bugetari care primesc salariu şi pensie în baza legilor speciale

de
Emil Boc a declarat, duminică seară, într-un interviu televizat, că nu acceptă ca în România să existe două categorii de salariaţi.”Nu avem nevoie în România de 2 categorii de demnitari, unii mai şmecheri, cu legi speciale, şi
alţii muritori de foame. Avem nevoie de o lege unică a salarizării şi de o lege unică a pensionării, iar sporurile antistres vor fi eliminate prin legea salarizarii unice”, a precizat Boc.

Primul-ministru a declarat că majoritatea sporurilor din actuala legislaţie sunt „imorale”, dar că problema se poate rezolva numai prin adoptarea Legii salarizării unice.

Premierul a menţionat că vor exista discuţii cu sindicatele pe tema acestui proiect de lege ce se doreşte finalizat până în mai.

„Proiectul va intra apoi în Parlament şi va rezolva o problemă importantă, astfel că nu vom mai avea o utilizare abuzivă a banului public. Nu vreau să blamez în bloc, însă fiecare să ia salariu pe măsura muncii sale”, a declarat Boc.

Sursa: Realitatea TV

Datoriile marilor companii la stat aproape că s-au dublat în ultimul an

de

Bun găsit. Suma pe care Compania Naţională a Huilei o datorează statului a crescut cu mai mult de jumătate de miliard de euro. Într-un an de zile, restanţa la buget a ajuns la aproape 1,3 miliarde de euro. Pe locurile doi şi

trei, dar la distanţă destul de mare se află CFR Marfă şi Societatea Naţională a Lignitului, ale căror datorii depăşesc 190 de milioane de euro.

Şi CFR Călători figurează pe lista datornicilor la stat. Suma restantă: peste 130 de milioane de euro. Datorii de ordinul a sute de milioane de euro mai au Termoelectrica şi Electrica Serv. În total, cei mai mari 10 datornici la stat au de înapoiat la buget 2,5 miliarde de euro. Sumele restante apar din neplata taxelor, impozitelor dar şi a contribuţiilor sociale.

realitatea.netimage_123363735729750700_1

Cum apreciaţi decizia Guvernului de a reduce cu 20% numărul de posturi din administraţia centrală?

de

Dacă decizia va fi pusă în practică, circa 2.000 de posturi din aparatul central vor fi restructurate, iar instituţiile vizate sunt ministerele, Cancelaria Guvernului, agenţiile şi autorităţile din subordinea Guvernului şi

ministerelor. 

BEC: Alianta PSD+PC ramane pe primul loc

de
Alianta PSD+PC ramane pe primul loc dupa ce au fost centralizate datele de la 99,62% dintre sectiile de vot.

Astfel, potrivit datelor comunicate la ora 18:00 de Biroul Electoral Central (BEC), la Camera Deputatilor PSD+PC a obtinut 33,09% din numarul total de voturi, urmata de PD-L cu 32,34%, PNL 18,57%, iar UDMR 6,18%. Celelalte partide nu au atins pragul de 5%.

La Senat PSD+PC conduce din nou cu 34,12% din totalul voturilor, PD-L 33,57%, PNL 18,75%, iar UDMR 6,41%. Din nou niciun alt partid nu a depasit pragul electoral de 5%.

Reprezentantul BEC a precizat ca nu se va mai face nicio alta comunicare in cursul zilei de luni, urmatoarele rezultate urmand sa fie anuntate marti, la ora 10:00. Tot in sedinta de marti vor fi discutate si cele noua contestatii depuse de reprezentantii PNL, PNG-CD si PSD+PC.

PD-L a castigat in Bucuresti

Biroul Electoral Municipal a anuntat, luni, la ora 18:00, rezultatele finale dupa numararea voturilor centralizate de la toate sectiile de votare din Capitala.

Astfel, PD-L a obtinut 37,55% din voturi pentru Camera Deputatilor si 38,37% pentru Senat, in timp ce PSD+PC a adunat 33,42% si respectiv 34,82%, iar PNL are 15,84% la Camera Deputatilor si 15,52% la Senat.

PD-L si PNL, pe primele locuri in votul diasporei

PD-L a obtinut, in strainatate, 46,88% de voturi pentru Senat si 46,60% din voturile pentru Camera Deputatilor, aflandu-se astfel pe primul loc in optiunile electorale ale diasporei, dupa centralizarea voturilor din 206 sectii de votare din cele 221 organizate in strainatate.

Partidul Democrat-Liberal a obtinut la Senat 9.781 dintre voturile romanilor din strainatate, adica 46,88%. A fost urmat de PNL cu 4.873 dintre voturi (23,35%) si de alianta PSD-PC cu 2.752 (13,19%). PRM a primit 6,48% dintre voturi (1.353), UDMR 5,66% (1.182 ) si PNG 3,23% (674).

Pentru Camera Deputatilor romanii din strainatate au ales in mare parte tot cu PD-L, pentru care au votat 9.759 de romani (46,6%). PNL a obtinut 20,45% din voturi (4.283) , alianta PSD-PC 14,82 % (3.105), UDMR 4,46% (972), PRM 4,44% (931) si PNG 3,08% (647).

In total, in strainatate, au votat 24.000 de romani, care vor fi reprezentanti de patru deputati si doi senatori.

Refuz nejustificat de soluţionare a cererii. Acţiune în stabilirea vinovăţiei funcţionarului vinovat. Condiţii de admisibilitate.

de

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul SS  a chemat în judecată pe pârâţii DL, în calitate de preşedinte al Curţii de Apel B, IG, în calitate de Preşedinte al CSM şi MT, inspector şef al inspecţiei judiciare, Serviciul de Inspecţie judiciară pentru judecători din cadrul CSM, solicitând obligarea pârâtului DL la plata unei penalităţi în favoarea bugetului de stat de 10.000 Ron pentru încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor sale legale,

în temeiul art. 96 alin. (2), art. 97 din Legea 303/2004 şi art.998 Cod civil, obligarea pârâtului IG să-i răspundă personal petiţiei sale nr. 46/21/24.08.2006 cu obligarea la plata de penalităţi în favoarea bugetului statului de 10.000 Ron pentru încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor sale, să oblige pe toţi lucrătorii instituţiei cu drept de semnătură să treacă numele clar şi să dispună măsuri de înregistrare a tuturor documentelor care intră şi ies din instituţie, fără excepţie, la Registratura generală, în temeiul art. 4 şi 11 din OG 27/2002, art. 16 din Legea 554/2004, art. 71 lit. a) din Hotărârea CSM nr. 326/2005 şi art. 998 C.civ şi obligarea pârâtei MT la plata de penalităţi în favoarea bugetului statului de 10.000 Ron pentru încălcarea cu rea-credinţă a obligaţiilor sale, în temeiul art. 11 din O.G. 27/2002, art. 96 din Legea nr. 303/2004, republicată şi art. 998 C.civ. .

De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâţilor la plata unei penalităţi în favoarea sa, de câte 1 Ron  fiecare, în temeiul art. 998 C.civ.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul DL, în calitate de Preşedinte al Curţi de Apel Bucureşti a deturnat cererea sa, prin care solicita să transmită către CSM – secţia pentru judecători materialul probator al incompetenţei profesionale a persoanei care a stabilit greşit cuantumul taxei de timbru.  Referitor la pârâtul IG reclamantul a arătat că deşi prin răspunsul nr. 1.153/IJ/1.078/SIJ/21.08.2006, inspectorul şef al inspecţiei judiciare, recunoaşte că nu are competenţa legală de a soluţiona petiţia, acesta în loc să o prezinte Secţiei pentru judecători a C.S.M., emite un aşa-zis răspuns – nr.46/22/05.09.2006 arătând că a fost transmisă de către pârât exact persoanei a cărei activitate ilegală era incriminată, respectiv inspectorului şef al inspecţiei judiciare – Serviciul de inspecţie judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu încălcarea dispoziţiilor legale arătate.

Privitor la inspectorul şef al inspecţiei judiciare, Serviciul de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, reclamantul a arătat că acesta a încălcat cu rea-credinţă legea, ştiind că nu ar fi putut să răspundă el unei petiţii în care era vizat critic.

Prin întâmpinare, pârâtul CSM a invocat excepţia de inadmisibilitate arătând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 194 din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel  Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile şi totodată, a respins acţiunea formulată de reclamantul SS ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile prin scrisoarea din data de 05.09.2006 astfel încât  excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile nu este întemeiată. .

A mai reţinut că reclamantul a solicitat cu scrisoarea nr.46/13/12.07.2006 Curţii de Apel B să înainteze CSM – Secţia Judecători, materialul probator al incompetenţei profesionale a persoanei care a stabilit greşit cuantumul taxei judiciare de timbru, prin încheierea dată în camera de consiliu în data de 13.06.2006 în acelaşi dosar. Prima instanţă a constatat că prin adresa nr.7108/C/26.07.2006, Curtea de Apel B a comunicat reclamantului că materialul a fost transmis, cu adresa nr.7109/C/2006 Inspecţiei Judiciare a CSM spre a aprecia asupra măsurii ce se impune, conform legii.

A apreciat că potrivit art. 43 lit. a) din Hotărârea nr. 326 din 24 august 2005, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, inspectorii Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători au, printre altele, atribuţia de a efectua verificări la instanţele de judecată, în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea cererilor, repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilirea termenelor, continuitatea completului de judecată, pronunţarea, redactarea şi comunicarea hotărârilor, înaintarea dosarelor la instanţele competente, punerea în executare a hotărârilor penale şi civile şi informează conducerea Consiliului despre deficienţele constatate, formulând propuneri adecvate.

În aceste condiţii a reţinut instanţa de fond că, în mod corect petiţia a fost înaintată Serviciului de Inspecţie Judiciară pentru judecători din cadrul CSM astfel încât primul capăt de cerere îndreptat împotriva pârâtului DL este neîntemeiat, neputându-se reţine o încălcare a obligaţiilor sale legale şi nici a condiţiilor răspunderii civile delictuale.

În ceea ce priveşte capetele de cerere 2.1-2.4, formulate împotriva IG, în calitate de preşedinte al CSM, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin adresa nr. 1.153/IJ/1.078/SIJ/21.08.2006, Serviciul  de inspecţie judiciară pentru Judecători  din cadrul C.S.M. a răspuns petiţiei reclamantului adresată preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti şi înaintată către C.S.M., prin aceeaşi adresă răspunzându-se şi scrisorii nr. 46/21/24.08.2006.

A concluzionat instanţa de fond că reclamantul nu a făcut dovada că a fost vătămat în drepturile sau interesele sale urmare a aplicării Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, iar pe de altă parte, că adresele de răspuns la scrisorile formulate de reclamant purtau semnătura Inspectorului Şef Serviciului de inspecţie judiciară pentru Judecători, neexistând obligaţia legală ca semnătura să fie efectuată „în clar”.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs.

Recursul este nefondat.

Conform art.16 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, „cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege vor putea fi formulate şi  personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul, ori după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare  la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se  solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere”.

Prevederile legale invocate nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nici principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Persoana care se încadrează în ipoteza prevăzută de art.16 se află într-o situaţie specială, respectiv cea de funcţionar public, se află în exercitarea atribuţiilor profesionale ale funcţionarului, astfel că stabilirea răspunderii sale şi obligarea la plata despăgubirilor, în solidar cu autoritatea publică, este strâns legată de examinarea legalităţii actului administrativ şi urmează  aceeaşi procedură de judecată.

Se constată astfel că din perspectiva legii contenciosului administrativ, acţiunea poate fi formulată împotriva autorităţii publice care nu i-a soluţionat reclamantului în termen ori a refuzat nejustificat soluţionarea unei cereri sau ipoteza atacării actului emis de autoritatea publică.

În cauză, se constată că reclamantul sesizând instanţa de contencios administrativ a formulat cerere împotriva persoanelor fizice care a apreciat că se fac vinovate de refuzul de a rezolva cererile referitoare la un drept recunoscut de lege, solicitând şi plata de penalităţi în favoarea bugetului statului însă nu a înţeles să cheme în judecată şi  CSM sau Curtea de Apel B.

Din perspectiva acestor considerente, acţiunea reclamantului era inadmisibilă.

Recursul a fost respins ca nefondat.

Act propus ca probă într-un litigiu. Solicitarea comunicării. Caracterul refuzului.

de

Prin sentinţa civilă nr.2038 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr.7898/1/2005, a fost admisă în parte acţiunea numitei MA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), fiind  obligată aceasta să soluţioneze cererea nr.279 din 6 ianuarie 2005, în sensul comunicării clauzei sociale din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.1472 din 7 decembrie 1997, încheiat de Fondul Proprietăţii de Stat (în prezent AVAS) cu societatea K.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind daunele materiale şi morale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat pârâtei,  recomunicarea unor copii ale clauzelor sociale din contractul mai sus menţionat, pe motiv că cele depuse de pârâtă într-un alt litigiu au fost sustrase de la dosar, primind răspunsul că actul solicitat a fost transmis în copie la dosarul nr.3001/2003 al Tribunalului Bucureşti, astfel încât o nouă copie poate fi transmisă numai la cererea instanţei.

A apreciat instanţa că reclamanta are nevoie de acea copie pentru a-şi formula apărările într-un litigiu aflat pe rol şi că apărările pârâtei în sensul că nu poate furniza informaţii dintr-un contract fără acordul părţilor acestuia – pe temeiul art.5 din O.G. nr.25/2002 – dovedesc o conduită contradictorie în raport cu răspunsul la cererea reclamantei.

A considerat instanţa că solicitarea clauzelor sociale nu ţine de secretele comerciale şi de afaceri, iar art.5 din O.G. nr.25/2002 nu se poate invoca în speţă deoarece se referă la astfel de secrete care trebuie respectate în legătură cu utilizarea rezultatelor unei analize şi ale controlului post-privatizare.

A constatat instanţa că refuzul AVAS este nejustificat şi îi încalcă reclamantei interesul legitim (întrucât la data încheierii contractului reclamanta era angajata S.C. „K” SA) obligaţia autorităţii fiind de a asigura informarea cetăţenilor asupra problemelor de interes personal, prevăzută de art.31 alin. (2) din Constituţie care conferă reclamantei un drept corelativ.

Asupra cererii de acordare a daunelor materiale şi morale, instanţa a constatat că, deşi reclamanta nu a mai susţinut-o după precizarea temeiului acţiunii, a exprimat totuşi renunţarea la acest capăt de cerere sub condiţie suspensivă, iar condiţia nu s-a realizat (pârâta nu a depus la dosar clauzele sociale), astfel încât instanţa trebuie să se pronunţe.

Instanţa a respins cererea, reţinând că reclamanta nu a dovedit prejudiciul moral şi pe cel material pe care le-a suferit, iar pârâta a răspuns cererii reclamantei în sensul că are intenţia de a da curs solicitării ei.

I. Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recurs reclamanta, criticând sentinţa pentru respingerea cererii de obligare a pârâtei la daune materiale şi morale.

În motivarea cererii se arată:

– că AVAS trebuia să urmărească dacă societatea K SA a dus la îndeplinire clauzele contractului de vânzare-cumpărare a societăţii „I” în special „obligaţiile cumpărătorului” şi „clauzele sociale” ataşate contractului;

– că societatea sus menţionată nu a dus la îndeplinire şi în mod nelegal i-a desfăcut reclamantei contractul individual de muncă, iar AVAS trebuia să ia atitudine şi să clarifice drepturile pe care reclamanta le obţinuse ca salariat în urma negocierilor sau să-i comunice reclamantei aceste clauze pentru a-şi valorifica singură drepturile;

– că refuzul AVAS de a-i înainta aceste clauze sociale i-a cauzat o pagubă materială de 500 de milioane de lei reprezentând pierderea contractului individual de muncă şi salariile aferente;

– că, deşi prin sentinţa din 27 septembrie 2006 AVAS a fost obligată să-i comunice clauzele sociale, la 26 octombrie 2006 când s-a prezentat la sediul acesteia a refuzat să i le înainteze, înşelând-o premeditat cu un extras din capitolul „obligaţiile cumpărătorului” de la altă unitate K.

Recursul nu se fondează, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care urmează:

1. În fapt, reclamanta este nemulţumită pentru că, după privatizarea S.C. „I” S.A. Bucureşti a fost concediată de către angajator prin desfacerea contractului individual de muncă.

Măsura a fost contestată de reclamantă şi face (sau a făcut) obiectul unui litigiu de muncă pe rolul Tribunalului Bucureşti în dosarul nr.3001/2003.

Reclamanta consideră că, neavând ca probă în acel dosar „clauzele sociale” anexă la contractul de privatizare, nu a putut să înlăture măsura desfacerii contractului individual de muncă şi să obţină salariile cuvenite .

Daunele materiale solicitate reprezintă, în opinia recurentei, chiar aceste salarii şi reparaţia măsurii de desfacere a contractului de muncă.

Pretenţiile sunt neîntemeiate, câtă vreme nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunţată în litigiul de muncă, din care să rezulte explicit că respingerea acţiunii sale s-a datorat nedepunerii „clauzelor sociale” de către AVAS.

2. În cauza de faţă, reclamanta a solicitat obligarea AVAS la daune ca cerere accesorie la refuzul de a i se comunica „clauzele sociale”, aşadar pentru neîndeplinirea unei cereri cu caracter pur formal.

Ca urmare, criticile recurentei privind neîndeplinirea de către AVAS a obligaţiilor post-privatizare nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii, cu atât mai mult cu cât sindicatul existent în cadrul societăţii „I”, iar nu AVAS este reprezentantul legitim al salariaţilor în raporturile cu patronatul.

II. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta AVAS invocând dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă şi arătând că nu este vorba de „un refuz nejustificat” din partea sa, câtă vreme contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nu reprezintă o informaţie de interes public, iar reclamanta, nefiind parte în contract, nu are un drept de a deţine o copie a contractului.

Arată recurenta că i-a comunicat reclamantei la 2 noiembrie 2006 două file reprezentând „adresa” şi „clauza 8.3”, iar aceasta, deşi recunoaşte că le-a primit, pretinde că ele „nu stipulează drepturile salariaţilor” şi că AVAS refuză să-i soluţioneze cererea.

Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în sensul de a respinge şi primul capăt de cerere din acţiune, în temeiul art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:

Refuzul reclamat de petentă prin acţiune, pe temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu este unul nejustificat.

Copia „clauzelor sociale” din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni ale societăţii „I” a fost propusă ca probă de către reclamanta din cauza de faţă într-un litigiu de muncă în care are (sau avea) calitatea de reclamantă şi unde susţinea nelegalitatea desfacerii contractului individual de muncă. Instanţa investită cu cererea – Tribunalul Bucureşti – a admis proba şi a solicitat comunicarea înscrisului de către AVAS. Aceasta s-a conformat, iar actul a fost trimis la dosar pentru termenul din 29 septembrie 2003 în dosarul nr.3001/2003 .

Reclamanta, la 6 ianuarie 2005 solicită direct AVAS să-i comunice ei personal copia „clauzelor sociale”, iar refuzul acestei autorităţi, comunicat cu adresa nr.2698 din 7 februarie 2005, este motivat de situaţia că şi-a îndeplinit o dată obligaţia impusă de Tribunalul Bucureşti, o nouă comunicare urmând să facă numai la solicitarea acestei instanţe.

Motivaţia refuzului este pertinentă şi – nefiind o expresie a abuzului de putere – este şi legală.

Fiind vorba de probe într-un dosar – în care AVAS nu era parte – era firesc ca deţinătoarea actului să pretindă o cerere formală a instanţei de judecată, cu atât mai mult cu cât acele informaţii nu erau de interes public.

Reclamanta, după primirea acestui răspuns de la AVAS, avea dreptul procesual de a solicita instanţei – Tribunalul Bucureşti – să revină la AVAS pentru recomunicarea înscrisului probator.

Ea a ales însă calea reclamaţiei în contenciosului administrativ pentru obţinerea unei probe pentru care avea calea legală în cadrul litigiului de muncă. Acest exerciţiu al dreptului de petiţionare întemeiat pe dispoziţiile Legii nr.554/2004 este însă abuziv, analizat fiind sub incidenţa art.723 Cod procedură civilă.

În realitate, reclamanta a luat cunoştinţă de extrasul din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.1473/1997 „Obligaţiile şi garanţiile cumpărătorului” – punctul 8.3, dar contestă faptul că acest extras ar reprezenta „clauzele sociale”, fiind încredinţată că există alte dispoziţii contractuale „oculte” privind protecţia socială la care s-a angajat cumpărătorul şi pe care nu le-ar fi respectat.

Or, după cum rezultă din adresa AVAS către Tribunalul Bucureşti la dosarul nr.3001/2003, aceeaşi copie-extras înmânată reclamantei a fost comunicată şi instanţei în litigiul de muncă.

În fine, se cuvine a constata că, după pronunţarea sentinţei în cauza de faţă, AVAS a comunicat intimatei-reclamante copia extras a „clauzelor sociale” şi anume punctul 8.3 din contract (fila 18 dosar) pe care reclamanta însăşi l-a depus în cauza de faţă, împreună cu întâmpinarea la recursul AVAS.

Pentru aceste motive, recursul reclamantei a fost respins, iar recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinţei civile nr.2038 din 27 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admis, sentinţa fiind modificată, în sensul respingerii capătului de cerere al acţiunii reclamantei privind obligarea pârâtei la soluţionarea cererii nr.279 din 6 ianuarie 2005.

OUG nr. 147/2008, ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii cetateniei romane nr. 21/1991

de

Avand in vedere necesitatea imbunatatirii procedurii de acordare si pierdere a cetateniei romane si importanta solutionarii cu celeritate de Comisia pentru cetatenie a cererilor de dobandire si pierdere a cetateniei romane, luand in considerare hotararile judecatoresti definitive si irevocabile si iminenta unor noi litigii in materia cetateniei, vazand si dificultatile rezultate din practica in aceasta materie, ca o consecinta a unui vid legislativ pentru anumite situatii, tinand cont de importanta acordarii unei protectii legislative eficiente minorilor, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. I
Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 6, alineatul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 6. – Cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani. In cazul in care adoptatul este major, este necesar consimtamantul acestuia.”
2. La articolul 8, alineatul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Termenele prevazute la alin. 1 lit. a) pot fi reduse pana la jumatate in urmatoarele situatii:
a) solicitantul este o personalitate recunoscuta pe plan international;
b) solicitantul este cetateanul unui stat membru al Uniunii Europene;
c) solicitantul a dobandit statut de refugiat potrivit prevederilor legale in vigoare;
d) solicitantul a investit in Romania sume care depasesc 5.000.000 euro.”
3. La articolul 9, dupa alineatul 3 se introduc doua noi alineate, alineatele 4 si 5, cu urmatorul cuprins:
„In cazul in care minorul a dobandit cetatenia romana in conditiile alin. 1 sau 2 si nu a fost inclus in certificatul de cetatenie al parintelui sau nu i s-a eliberat certificat de cetatenie potrivit dispozitiilor art. 19 alin. 5 sau 7, parintii sau, dupa caz, parintele, cetateni romani, pot solicita transcrierea ori inscrierea in registrele de stare civila romane a certificatelor sau extraselor de stare civila eliberate de autoritatile straine in conditiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, cu modificarile si completarile ulterioare.
Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate formula in nume propriu cererea de transcriere sau inscriere a certificatului ori extrasului de nastere. In acest caz, dovada cetateniei minorului se face cu cartea de identitate sau pasaportul emisa/emis de autoritatile romane parintelui ori cu certificatul prevazut de art. 19 alin. 4.”
4. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 10. – Cetatenia romana se poate acorda si persoanelor care au pierdut aceasta cetatenie, precum si descendentilor acestora pana la gradul 2 inclusiv si care cer redobandirea ei, cu pastrarea cetateniei straine si stabilirea domiciliului in tara sau cu mentinerea acestuia in strainatate, daca indeplinesc in mod corespunzator conditiile prevazute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), d) si e).
Dispozitiile alin. 1 se aplica si apatrizilor fosti cetateni romani si descendentilor acestora pana la gradul 2 inclusiv.
Redobandirea cetateniei de catre unul dintre soti nu are nicio consecinta asupra cetateniei celuilalt sot. Sotul cetatean strain sau fara cetatenie al persoanei care redobandeste cetatenia romana poate cere acordarea cetateniei romane in conditiile prezentei legi.”
5. Articolul 102 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 102. – Persoanele prevazute la art. 101 care au domiciliul sau resedinta in Romania pot depune cererea de redobandire ori acordare a cetateniei romane la Directia cetatenie din cadrul Ministerului Justitiei, dupa implinirea unui termen de 4 ani de la momentul obtinerii dreptului de sedere.”
6. La articolul 12, alineatul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Persoanele care au domiciliul sau resedinta in strainatate pot depune cererea de redobandire sau de acordare intemeiata pe dispozitiile art. 10 alin. 1 si art. 101, insotita de actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale Romaniei. Cererile vor fi inaintate de indata Comisiei pentru cetatenie.”
7. La articolul 14, alineatul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Presedintele Comisiei, prin rezolutie, stabileste termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobandire a cetateniei, dispunand totodata solicitarea de relatii de la orice autoritati cu privire la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 8 alin. 1 lit. b) si e).”
8. La articolul 14, alineatul 3 se abroga.
9. La articolul 16, alineatul 2 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„O noua cerere de acordare sau de redobandire a cetateniei romane se poate depune dupa 6 luni de la respingerea cererii anterioare.”
10. La articolul 19, alineatul 7 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„In cazul in care copilul devine major in timpul procesului de solutionare a cererii si pana la data dobandirii de catre parinti a cetateniei romane, acesta va depune juramantul si i se va elibera certificat de cetatenie distinct.”
11. Articolul 21 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 21. – Dovada cetateniei romane se face cu cartea de identitate sau, dupa caz, cu buletinul de identitate, pasaportul ori cu certificatul prevazut la art. 19 alin. 4.
Cetatenia copilului pana la varsta de 14 ani se dovedeste cu certificatul sau de nastere, insotit de buletinul ori cartea de identitate, dupa caz, sau pasaportul oricaruia dintre parinti.
In cazul in care copilul este inscris in pasaportul unuia dintre parinti sau, dupa caz, in buletinul de identitate, dovada cetateniei se face cu oricare dintre aceste acte.”
12. La articolul 30, alineatul 3 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„In cazul in care dosarul cuprinde toate documentele necesare solutionarii cererii de renuntare la cetatenia romana, presedintele Comisiei, prin rezolutie, dispune solicitarea de relatii de la orice autoritati cu privire la indeplinirea conditiei prevazute, dupa caz, la art. 26 lit. a) si b).”

Art. II
Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, se va republica, dupa aprobarea acesteia prin lege, dandu-se textelor o noua numerotare.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Lege nr. 269/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum si infiintarea, organizarea si functionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania

de

Art. I. – Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum si infiintarea, organizarea si functionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Articolul 1 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 1. – (1) Profesia de tehnician dentar se exercita, pe teritoriul Romaniei, in conditiile prezentei legi, de catre persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare in profesia de tehnician dentar, care pot fi:
a) cetateni ai statului roman;
b) cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene;
c) membri de familie ai unui cetatean al unuia dintre statele prevazute la lit. b), asa cum sunt definiti la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 260/2005, cu modificarile si completarile ulterioare;
d) cetateni ai statelor terte, beneficiari ai statutului de rezident permanent in Romania;
e) beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de catre unul dintre statele prevazute la lit. b).
(2) In sensul prezentei legi, prin titlu oficial de calificare in profesia de tehnician dentar se intelege diplomele, titlurile sau certificatele care atesta formarea si perfectionarea in profesia de tehnician dentar, dobandite de persoanele prevazute la alin. (1) in Romania sau intr-un stat membru al Uniunii Europene, intr-un stat apartinand Spatiului Economic European sau in Confederatia Elvetiana si recunoscute conform legii.
(3) Diplomele, titlurile sau certificatele care atesta formarea si perfectionarea in profesia de tehnician dentar, dobandite intr-un alt stat decat cele prevazute la alin. (2) de catre persoanele prevazute la alin. (1), se echivaleaza potrivit legii. Exceptie de la aceste prevederi fac cele care au fost recunoscute de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat apartinand Spatiului Economic European sau de Confederatia Elvetiana.”
2. La articolul 3 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu urmatorul cuprins:
„(2) Ordinul Tehnicienilor Dentari din Romania are obligatia furnizarii datelor si a informatiilor privind exercitarea profesiei de tehnician dentar catre coordonatorul national de recunoastere a calificarilor profesionale.”
3. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 4. – Profesia de tehnician dentar se exercita in regim independent si/sau in regim salarial, cu respectarea prevederilor prezentei legi.”
4. La articolul 7, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 7. – (1) Profesia de tehnician dentar poate fi exercitata pe teritoriul Romaniei de orice persoana prevazuta la art. 1 alin. (1), care indeplineste urmatoarele conditii:
a) este posesoare a unui titlu oficial de calificare in profesia de tehnician dentar, prevazut de prezenta lege;
b) este apta din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei profesii;
c) nu are antecedente penale;
d) este membra a Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania.”
5. La articolul 8, litera d) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„d) sa se perfectioneze prin programe cu continut si durata specifice, in specializarile prevazute de prezenta lege;”.
6. La articolul 9, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„c) sa se pregateasca prin programe de educatie profesionala continua, avizate de Ordinul Tehnicienilor Dentari din Romania si de Centrul National de Perfectionare in Domeniul Sanitar;”.
7. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 10. – (1) Exercitarea profesiei de tehnician dentar se face pe baza certificatului de membru al Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania, eliberat pe baza urmatoarelor documente:
a) diploma, titlul sau certificatul de absolvire a unei forme de invatamant cu profil de tehnica dentara;
b) certificatul de cazier judiciar;
c) certificatul de sanatate fizica si psihica.
(2) Documentul prevazut la alin. (1) lit. c) este valabil 3 luni de la data emiterii.”
8. Articolul 11 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 11. – (1) In Romania, accesul tehnicienilor dentari cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene la activitatile profesionale exercitate in regim temporar sau ocazional, precum si recunoasterea titlurilor oficiale de calificare de tehnician dentar, eliberate de aceste state persoanelor prevazute la art. 1 alin. (1), se fac in conditiile prevazute de Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Prin exceptie de la prevederile art. 10, in caz de prestare temporara sau ocazionala de servicii, tehnicienii dentari care intrunesc conditiile prevazute la art. 1 alin. (1) lit. b), c) sau e) trebuie sa instiinteze Ministerul Sanatatii Publice cu privire la prestarea temporara sau ocazionala de servicii medicale pe teritoriul Romaniei si sa fie inregistrati pe aceasta perioada la Ordinul Tehnicienilor Dentari din Romania.”
9. Articolul 12 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 12. – In Romania, formarea tehnicienilor dentari se realizeaza in institutii de invatamant de profil recunoscute de lege.”
10. Articolul 13 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 13. – (1) Specializarea tehnicianului dentar se realizeaza prin programe specifice, cu durata de 6 luni, in unitati de invatamant cu profil de tehnica dentara acreditate.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) tehnicienii dentari cu vechime de cel putin 5 ani in domeniul tehnicii dentare sau in institutii de invatamant si cercetare cu profil biomedical.”
11. Articolul 14 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 14. – Programele de pregatire profesionala continua se realizeaza de furnizori acreditati, cu avizul Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania.”
12. Articolul 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 16. – Activitatile de tehnica dentara se exercita in Romania cu titlul profesional de tehnician dentar.”
13. Articolul 17 se abroga.
14. La articolul 26, literele d), h) si k) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„d) elaboreaza Codul de etica si deontologie a profesiei de tehnician dentar;
………………………………………………………………………………………………………
h) elaboreaza reglementarile privind inregistrarea in Registrul unic al tehnicienilor dentari din Romania;
………………………………………………………………………………………………………
k) intocmeste, actualizeaza permanent Registrul unic al tehnicienilor dentari din Romania si administreaza pagina de internet pe care este publicat.”
15. La articolul 27, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 27. – (1) Membrii Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania sunt inscrisi in Registrul unic al tehnicienilor dentari din Romania.”
16. La articolul 42 alineatul (1), litera d) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„d) retragerea calitatii de membru al Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania.”
17. Dupa articolul 50 se introduce un nou articol, articolul 501, cu urmatorul cuprins:
„Art. 501. – Prevederile prezentei legi se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 200/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Art. II
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. III
Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum si infiintarea, organizarea si functionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, se va republica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

Modificari privind autorizarea dirigintilor de santier

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 700 din 15 octombrie 2008 a fost publicat Ordinul Inspectoratului de Stat in Constructii nr. 1488/2008 pentru modificarea Procedurii de autorizare a dirigintilor de santier, aprobata prin Ordinul inspectoratului general de stat al Inspectoratului de Stat in Constructii nr. 595/2007.

Nu mai pot obtine autorizarea ca ”Diriginte de santier”, fara examen, candidatii care detin un titlu universitar, dar nu detin si titlul de doctor in stiinte tehnice.

Se modifica formularul de ”Autorizatie” pentru dirigintele de santier si formularul de suspendare a autorizatiei.

Baze de date la Politia de Frontiera

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 711/20 octombrie 2008, a fost publicata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 130 din 14 octombrie 2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera, precum si pentru abrogarea cap. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei.

Conform noii reglementari, Politia de Frontiera Romana face parte din Ministerul Internelor si Reformei Administrative si este institutia specializata a statului care exercita atributiile ce ii revin cu privire la supravegherea si controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea si combaterea migratiei ilegale si a faptelor specifice criminalitatii transfrontaliere savarsite in zona de competenta, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pasapoartelor si strainilor, asigurarea intereselor statului roman pe Dunarea interioara, inclusiv bratul Macin si canalul Sulina situate in afara zonei de frontiera, in zona contigua si in zona economica exclusiva, respectarea ordinii si linistei publice in zona de competenta, in conditiile legii.

Alte modificari vizeaza organizarea unei baze de date, in care se pastreaza evidente si inregistrari ale datelor cu caracter personal, precum si alte evidente ale informatiilor culese, potrivit legii.

Nu in ultimul rand, trebuie mentionat si faptul ca personalul Politiei de Frontiera Romane se compune din politisti de frontiera, alti functionari publici si personal contractual.

Protectia salariatilor in cazul insolventei angajatorului

de

In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a fost publicata Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protectia lucratorilor salariati in cazul insolventei angajatorului.

Directiva se aplica creantelor salariatilor care izvorasc din contracte de munca sau din raporturi de munca incheiate cu angajatori care sunt in stare de insolventa.

Directiva defineste starea de insolventa. Astfel, angajatorul este considerat a fi in stare de insolventa in cazul in care a fost formulata o cerere de privind deschiderea unei proceduri colective intemeiate pe insolventa angajatorului, prevazuta de actele cu putere de lege si de actele administrative ale unui stat membru, implicand lipsirea angajatorului, in tot sau in parte, de activele sale si numirea unui judecator sindic sau a unei persoane care exercita o functie similara, iar autoriatatea competenta:
1) fie a hotarat instituirea procedurii
2) fie a constatat ca unitatea angajatorului a fost definitiv inchisa si ca activele disponibile sunt insuficiente pentru a justifica instituirea procedurii.

Invocarea directivei de catre salariati nu este conditionata de o durata minima a contractului sau raportului de munca.

Potrivit directivei, neplata de catre angajator a contributiilor de asigurari sociale inainte de a surveni insolventa nu afecteaza dreptul salariatilor la pensie, in masura in care contributiile au fost retinute la sursa din remuneratia platita.

Noi reglementari referitoare la cooperarea judiciara internationala in materie penala

de

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 758 din 10 noiembrie 2008 a fost publicata Legea nr. 222/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.

Conform noii reglementari, cererea de revizuire se face in termen de cel mult 3 zile, daca persoanele date in urmarire internationala sau cautate de autoritatile judiciare romane pentru ducerea la indeplinire a unui mandat de executare a pedepsei inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva sunt arestate in vederea extradarii catre Romania. In toate celelalte cazuri cererea se face in termen de cel mult 15 zile.

De asemenea, este revizuita definitia mandatului european de arestare, acesta fiind definit ca decizia judiciara prin care o autoritate judiciara competenta a unui stat membru al Uniunii Europene solicita arestarea si predarea de catre un alt stat membru a unei persoane, in scopul efectuarii urmaririi penale, judecatii sau executarii unei pedepse ori a unei masuri de siguranta privative de libertate; totodata este revizuita si procedura de emitere a mandatului european de arestare.

Sunt introduse noi dispozitii cu privire la asigurarea rejudecarii in cazul predarii persoanei condamnate in lipsa, precum si referitoare la garantia transferarii persoanei predate, retragerea mandatului european de arestare si preluarea persoanei solicitate.

Se mai arata ca masura retinerii persoanei solicitate poate fi dispusa de procuror numai dupa ascultarea acesteia in prezenta aparatorului, prin ordonanta motivata si poate dura cel mult 24 de ore. In caz de urgenta, masura retinerii poate fi dispusa pe baza semnalarii transmise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (Interpol), care nu echivaleaza cu mandatul european de arestare.

Jurisprudenţa europeană, o mână de ajutor pentru firmele româneşti

de

Pentru companiile din Europa este din ce în ce mai important să formuleze o strategie de taxe conform normelor UE pentru a administra riscurile şi a beneficia de oportunităţile pe care le oferă schimbările din legislaţia europeană. Cunoaşterea faptului că jurisprudenţa europeană poate oferi oportunităţi de reducere a taxelor, precum şi cunoaşterea principiilor UE privind ajutorul de stat sunt critice pentru o bună administrare a riscurilor cu care se confruntă companiile. În acest context, PricewaterhouseCoopers a organizat pentru prima oară în România o întâlnire a unui grup de specialişti în impozitarea directă în Uniunea Europeană, conferinţa intitulându-se ”Impozite directe cu paşaport european”. Obiectivul acestei reţele de consultanţi specializaţi în legislaţia fiscală comunitară ce provine din  toate statele membre UE este de a acorda asistenţă companiilor şi persoanelor fizice, pentru ca acestea să beneficieze pe deplin de drepturile lor conform legislaţiei comunitare.

Oportunităţi fiscale aduse de statutul de membru

Specialiştii au ţinut să puncteze atât importanţa fructificării oportunităţilor, cât şi a administrării riscurilor ce decurg din reglementările la nivelul UE pentru companiile care îşi desfăşoară activitatea în Europa. Astfel, Sjoerd Douma, manager în cadrul PricewaterhouseCoopers Olanda şi membru al Grupului de Specialişti ai PWC în Impozite Directe din UE, a făcut o trecere în revistă a principiilor din legislaţia UE, punând accent pe libertăţile fundamentale garantate de tratatul membru. El a menţionat câteva cazuri aduse de contribuabili din statele membre UE în faţa Curţii Europene de Justiţie, în care aceştia au contestat cu succes conformitatea legislaţiei din ţările respective cu principiile tratatului comunitar. ”Între statele membre UE nu trebuie să existe discriminare fiscală. Nu poţi să tratezi altfel o investiţie transfrontalieră decât una internă, trebuie să existe o liberă circulaţie a bunurilor, a serviciilor, a capitalului. Au fost cazuri de abuzuri în care s-au încălcat aceste drepturi doar pentru că investiţiile nu erau interne, ci străine (exemplu: companii care îşi deschid sucursale în alte ţări din UE şi care au fost tratate diferit, doar pentru că erau străine)”, a explicat Sjoerd Douma.

Impactul legii europene asupra companiilor româneşti

În acest context, Alina Răfăilă, senior manager în cadrul PricewaterhouseCoopers România, a precizat cum pot companiile dezavantajate fiscal de legislaţia românească să se apere prin intermediul instituţiilor europene şi să reducă impozitarea excesivă. ”Dacă ne sunt încălcate drepturile pe care ni le-am dobândit odată cu intrarea în UE, ne putem îndrepta noi înşine la Bruxelles şi să sesizăm Curtea. Câteva exemple concrete de prevederi din Codul Fiscal românesc care reprezintă potenţiale încălcări ale libertăţilor garantate de tratatul comunitar se referă la: regimul fiscal defavorabil al dividendelor primite de companii româneşti care realizează investiţii de portofoliu în afara ţării (dacă se aplică directiva companiei nu i se percepe impozit, dacă nu i se aplică această directivă atunci impozitarea este inevitabilă), tratamentul fiscal asimetric al pierderilor înregistrate de sucursale deschise de firme româneşti în UE şi impozitarea discriminatorie cu reţinere la sursă a redevenţelor şi dobânzi plătite către companii nerezidente din UE şi respectiv din Europa de Sud-Est”, a declarat Alina Răfăilă. Aceasta a mai menţionat că de la 1 ianuarie 2009 s-a extins perioada pierderilor de la 5 la 7 ani.

Ajutorul de stat poate distorsiona competiţia pe piaţa comună

Totodată, în cadrul conferinţei s-a discutat şi despre riscurile aduse de statutul de membru UE, punându-se accent pe ajutoarele de stat. Luiza Tomescu, expert în ajutor de stat în cadrul D&B David şi Baias, o societate de avocatură, s-a referit la punctul în care se intersectează consultanţa în materia ajutorului de stat cu planificarea generală a unei investiţii de tip greenfield sau extinderea/modernizarea unei investiţii existente. ”În cazul ajutorului de stat ilegal sau a ajutorului de stat utilizat abuziv, beneficiarul unui asemenea ajutor de stat este obligat să ramburseze suma reprezentând echivalentul ajutorului de stat către beneficiar până la data recuperării sau a rambursării ajutorului. Identificarea ajutoarelor de stat care se califică drept ilegale sau abuziv utilizate este un aspect de maximă importanţă care trebuie avut în vedere cu ocazia tranzacţiilor de tip M&A din perspectiva riscurilor pe care le generează în patrimoniul beneficiarului ajutorului. Astfel, un expert în ajutor de stat îşi exercită cu ocazia investiţiilor noi rolul său proactiv, în timp ce în cazul tranzacţiilor de tip M&A rolul său reactiv”, a subliniat Luiza Tomescu.

Ce este un ajutor de stat?

Obţinerea de facilităţi fiscale sau de granturi pentru investiţii reprezintă la prima vedere o oportunitate ideală. În fapt, în noul context, acestea reprezintă ajutoare de stat, care sunt atent monitorizate de autorităţile europene, întrucât sunt considerate factori ce pot distorsiona competiţia în piaţa comună. De asemenea, nu toate deciziile privind impozitarea reprezintă ajutor de stat, iar acest beneficiu se aplică numai anumitor grupuri de companii după ce trec un test de selectare. Dacă acest ajutor de stat este obţinut ilegal, Comisia are termen 10 ani de a recupera aceste beneficii.

HOTARARE nr. 416 din 9 mai 2007 privind structura organizatorica si efectivele Ministerului Internelor si Reformei Administrative

de

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 10 mai 2007

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicatã, şi al art. 12 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Guvernul României adopta prezenta hotãrâre.
ART. 1
(1) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are structura organizatoricã potrivit organigramei prevãzute în anexa nr. 1.
(2) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative are în conducerea sa un ministru şi 5 secretari de stat.
(3) Conducerea Departamentului ordine şi siguranta publica este asigurata de cãtre un secretar de stat, care este ajutat de un adjunct.
(4) Secretarul general al ministerului este ajutat de 3 secretari generali adjuncţi.
(5) Coordonarea de cãtre ministru, secretarii de stat şi secretarul general a structurilor şi a unitãţilor subordonate se stabileşte prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
ART. 2
(1) Funcţia de director general al Direcţiei generale de informaţii şi protecţie interna se asimileazã, din punctul de vedere al salarizarii, cu funcţia de subsecretar de stat.
(2) Numirea şi eliberarea din funcţie a adjunctului şefului Departamentului ordine şi siguranta publica se fac prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
(3) Numirea şi eliberarea din funcţie a directorului general al Direcţiei generale de informaţii şi protecţie interna se face prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului internelor şi reformei administrative.
ART. 3
Ministrul internelor şi reformei administrative stabileşte structura organizatoricã a unitãţilor proprii ministerului şi poate infiinta, disloca şi desfiinta şi alte unitãţi, institute, ateliere de reparaţii sau producţie similare, subordonate ministerului, pana la nivel de birou, serviciu, sector, direcţie operativã, batalion inclusiv, în limita posturilor şi a fondului de salarii aprobate.
ART. 4
Numãrul posturilor, pe timp de pace şi mobilizare, este cel prevãzut în anexele nr. 2 şi 3*).
_______
*) Anexele nr. 2 şi 3 nu se publica, fiind clasificate potrivit legii, şi se comunica instituţiilor interesate.
ART. 5
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantã din prezenta hotãrâre.
ART. 6
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri, se abroga Hotãrârea Guvernului nr. 725/2003 privind structura organizatoricã şi efectivele Ministerului Administraţiei şi Internelor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 4 iulie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

II. INSTITUŢII ŞI STRUCTURI AFLATE ÎN SUBORDINEA/COORDONAREA MINISTERULUI
INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE

A. Instituţii şi structuri aflate în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
1. Agenţia Nationala Antidrog
2. Agenţia Nationala de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã
3. Institutul Naţional de Administraţie
4. Agenţia Nationala a Funcţionarilor Publici
5. Agenţia Nationala impotriva Traficului de Persoane
6. Administraţia Nationala a Rezervelor de Stat
7. Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale
8. Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitãţi Publice
9. Instituţia prefectului (42)
10. Direcţia Generalã de Paşapoarte
11. Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor
12. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta
13. Inspectoratul Naţional pentru Evidenta Persoanelor
14. Centrul Informatic Naţional al Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative (e-administraţie)
15. Oficiul Roman pentru Imigrari*)
______
*) Înfiinţarea Oficiului Roman pentru Imigrari, prin reorganizarea Autoritãţii
pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiati, organizarea şi funcţionarea
acestuia se stabilesc prin lege.
16. Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala
17. Arhivele Naţionale
18. Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta
Persoanelor
19. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”
20. Liceul „Neagoe Basarabs al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
21. Liceul „Constantin Brancoveanu” al Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative
22. Poliţia Romana
23. Jandarmeria Romana
24. Poliţia de Frontiera Romana
25. Inspectoratul de Aviatie al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative
26. Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie „Acvila”
27. Baza Centrala pentru Asigurarea Tehnica a Misiunilor
28. Clubul Sportiv „Dinamo” Bucureşti
29. Structuri subordonate unor unitãţi centrale
B. Structuri aflate în coordonarea Ministerului Internelor şi Reformei
Administrative
Societatea Comercialã „COMICEX” – S.A.

ORDONANTA DE URGENTA nr. 24 din 11 aprilie 2007 privind stabilirea unor masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale

de

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 247 din 12 aprilie 2007

Având în vedere Hotãrârea Parlamentului nr. 19/2007 privind modificarea structurii şi componentei
Guvernului, în vederea stabilirii mãsurilor care sa permitã desfãşurarea, în cel mai scurt timp, în noul cadru
organizatoric, a activitãţii aparatului de lucru al Guvernului, ministerelor, organelor de specialitate ale
administraţiei publice centrale, instituţiilor publice şi structurilor din cadrul administraţiei publice
centrale, elemente care vizeazã interesul public şi constituie situaţii de urgenta şi extraordinare,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, Guvernul României adopta prezenta ordonanta de urgenta.
ART. 1
Se înfiinţeazã Ministerul Economiei şi Finanţelor prin reorganizarea Ministerului Finanţelor Publice şi
prin preluarea activitãţii în domeniul economiei de la Ministerul Economiei şi Comerţului, care isi
înceteazã activitatea.
ART. 2
Se înfiinţeazã Ministerul Internelor şi Reformei Administrative prin reorganizarea Ministerului
Administraţiei şi Internelor, care isi înceteazã activitatea.
ART. 3
Se înfiinţeazã Ministerul Transporturilor prin reorganizarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor
şi Turismului, care isi înceteazã activitatea.
ART. 4
(1) Se înfiinţeazã Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului prin reorganizarea Ministerului
Educaţiei şi Cercetãrii, care isi înceteazã activitatea.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului isi realizeazã atribuţiile în domeniul tineretului prin
Autoritatea Nationala pentru Tineret, care funcţioneazã ca organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, cu personalitate juridicã, în subordinea ministerului.
ART. 5
(1) Se înfiinţeazã Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Sanse prin reorganizarea Ministerului
Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei, care isi înceteazã activitatea.
(2) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Sanse isi realizeazã atribuţiile în domeniul egalitãţii de
sanse prin Agenţia Nationala pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bãrbaţi (ANES), care
funcţioneazã ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridicã, în
subordinea ministerului.
ART. 6
(1) Se înfiinţeazã Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale
prin reorganizarea Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperatie şi a Autoritãţii
Naţionale pentru Turism, care isi înceteazã activitatea, prin preluarea activitãţii în domeniul comerţului
de la Ministerul Economiei şi Comerţului, prin preluarea activitãţii privind mediul de afaceri din cadrul
aparatului de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activitãţilor din domeniile mediului de
afaceri şi întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi prin preluarea activitãţii în domeniul turismului de
la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, care isi înceteazã activitatea.
(2) Ministrul pentru întreprinderi mici şi mijlocii, comerţ, turism şi profesii liberale este ajutat de unul
sau mai mulţi secretari de stat.
ART. 7
Se înfiinţeazã Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale prin reorganizarea Ministerului Agriculturii,
Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, care isi înceteazã activitatea.
ART. 8

(1) Se înfiinţeazã Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor prin reorganizarea
Ministerului Integrãrii Europene şi prin preluarea activitãţii în domeniul lucrãrilor publice, amenajãrii
teritoriului, în domeniul construcţiilor şi în domeniul locuinţelor de la Ministerul Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, care isi înceteazã activitatea.
(2) Institutul European din România, instituţie publica sub autoritatea Guvernului, cu personalitate
juridicã, trece din coordonarea fostului Minister al Integrãrii Europene în coordonarea Departamentului
pentru Afaceri Europene. Finanţarea Institutului European din România se asigura de la bugetul de stat,
prin bugetul Departamentului pentru Afaceri Europene.
ART. 9
Se înfiinţeazã Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile prin reorganizarea Ministerului Mediului şi
Gospodãririi Apelor, care isi înceteazã activitatea.
ART. 10
(1) Aparatul de lucru al ministrului delegat pentru controlul implementarii programelor cu finanţare
internationala şi urmãrirea aplicãrii acquis-ului comunitar, aparatul de lucru al ministrului de stat pentru
coordonarea activitãţilor din domeniul economic şi aparatul de lucru al ministrului de stat pentru
coordonarea activitãţilor din domeniile mediului de afaceri şi întreprinderilor mici şi mijlocii isi
înceteazã activitatea.
(2) În cadrul Cancelariei Primului-Ministru se înfiinţeazã Departamentul de Control al Guvernului prin
preluarea atribuţiilor şi personalului Autoritãţii de Control a Guvernului, stabilite prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 49/2005 privind stabilirea unor mãsuri de reorganizare în cadrul administraţiei
publice centrale, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 411/2005 , cu modificãrile şi completãrile
ulterioare, structura care se desfiinţeazã.
(3) Departamentul pentru Lupta Antifrauda – DLAF, Departamentul de implementare programe şi
ajustare structuralã şi Unitatea de management a proiectului pentru implementarea şi monitorizarea
programului convenit cu Banca Internationala pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – UMP-PAL, înfiinţatã
prin Hotãrârea Guvernului nr. 856/2003 pentru înfiinţarea Unitãţii de management a proiectului privind
reforma administraţiei publice, trec din structura aparatului de lucru al ministrului delegat pentru
controlul implementarii programelor cu finanţare internationala şi urmãrirea aplicãrii acquis-ului
comunitar în structura Cancelariei Primului-Ministru.
ART. 11
Personalul instituţiilor publice înfiinţate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta se preia de
la instituţiile ale cãror structuri sau activitãţi sunt preluate, respectiv de la instituţiile care se
reorganizeazã, care se comaseaza sau care isi înceteazã activitatea, şi isi menţine nivelul salarizarii
prevãzut prin actele normative în vigoare.
ART. 12
(1) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, ministerele şi
celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale vor supune Guvernului spre adoptare
proiectele de acte normative pentru reglementarea mãsurilor privind înfiinţarea, reorganizarea,
organizarea şi funcţionarea lor, dupã caz, prevãzute de prezenta ordonanta de urgenta.
(2) Ministerele şi celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale care preiau instituţii şi autoritãţi
publice în subordine sau în coordonare vor prelua şi atribuţiile specifice ministerelor şi autoritãţilor
administraţiei publice în subordinea ori în coordonarea cãrora s-au aflat entitatile preluate pana la data
intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
(3) Unitãţile care funcţioneazã în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea instituţiilor
reorganizate, comasate ori ale cãror structuri sau activitãţi au fost preluate potrivit prezentei ordonanţe
de urgenta trec, în mod corespunzãtor, în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea instituţiilor nouînfiinţate.
(4) Ministerele, celelalte autoritãţi ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice nouînfiinţate
sau care preiau activitãţi de la alte instituţii publice ori structuri vor prelua toate drepturile şi
obligaţiile instituţiei reorganizate sau, dupã caz, comasate, ale structurii ori activitãţii din domeniile
preluate, inclusiv bunurile mobile şi imobile aflate în administrarea sau, dupã caz, în proprietatea
acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerialã,
republicatã, şi ale Hotãrârii Guvernului nr. 2/2001 pentru aprobarea structurii şi conţinutului
protocolului de predare-primire întocmit de membrii Guvernului şi de conducãtorii celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice la expirarea mandatului.

ART. 13
(1) Se autorizeaza Ministerul Economiei şi Finanţelor sa introducã modificãrile în structura bugetului
de stat şi în bugetele sumelor alocate din credite externe, fonduri externe nerambursabile şi pentru
activitãţi finanţate integral din venituri proprii, pe anul 2007, corespunzãtor prevederilor prezentei
ordonanţe de urgenta, la propunerea ordonatorilor principali de credite, pe baza protocoalelor de
predare-preluare.
(2) Protocoalele de predare-preluare se încheie în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a
prezentei ordonanţe de urgenta şi cuprind prevederile bugetare, execuţia bugetarã pana la data preluãrii,
structurile de personal preluate, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii prevãzute la art. 12.
(3) Pana la introducerea modificãrilor prevãzute la alin. (1) în bugetul de stat şi în bugetele
ordonatorilor principali de credite, finanţarea acestora se va asigura din bugetele ordonatorilor principali
de credite existenţi înainte de modificarea structurii şi componentei Guvernului potrivit Hotãrârii
Parlamentului nr. 19/2007 privind modificarea structurii şi componentei Guvernului şi, respectiv, de
intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
(4) Deschiderea creditelor bugetare se efectueazã din bugetele ordonatorilor principali de credite
existenţi înainte de modificarea structurii şi componentei Guvernului potrivit Hotãrârii Parlamentului nr.
19/2007 şi, respectiv, de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta şi se aproba de ordonatorii
principali de credite ai instituţiilor publice înfiinţate sau rezultate în urma reorganizãrii, în condiţiile
prezentei ordonanţe de urgenta.
(5) Efectuarea modificãrilor în execuţia bugetului de stat, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta,
se va face de cãtre ordonatorii principali de credite, pe baza precizãrilor aprobate prin ordin al
ministrului economiei şi finanţelor în termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei
ordonanţe de urgenta.
ART. 14
Ordonatorilor de credite bugetare ai autoritãţilor şi instituţiilor publice din subordinea Guvernului
finanţate prin bugetul altor instituţii sau autoritãţi publice din subordinea Guvernului le revin toate
obligaţiile prevãzute de reglementãrile în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare.
ART. 15
În cuprinsul actelor normative în vigoare urmãtoarele denumiri se înlocuiesc, în mod corespunzãtor
prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, dupã cum urmeazã:
a) „Ministerul Finanţelor Publice” cu „Ministerul Economiei şi Finanţelor”;
b) „Ministerul Economiei şi Comerţului” cu:
– „Ministerul Economiei şi Finanţelor”, în cazul prevederilor care reglementeazã activitatea în
domeniul economiei;
– „Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale”, în cazul
prevederilor care reglementeazã activitatea în domeniul comerţului;
c) „Ministerul Administraţiei şi Internelor” cu „Ministerul Internelor şi Reformei Administrative”;
d) „Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului” cu:
– „Ministerul Transporturilor”, în cazul prevederilor care reglementeazã activitatea în domeniul
transporturilor;
– „Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale”, în cazul
prevederilor care reglementeazã activitatea în domeniul turismului;
– „Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor”, în cazul prevederilor care reglementeazã
activitatea în domeniul lucrãrilor publice, amenajãrii teritoriului, în domeniul construcţiilor şi în
domeniul locuinţelor;
e) „Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii” cu „Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului”;
f) „Ministerul Muncii, Solidaritãţii Sociale şi Familiei” cu „Ministerul Muncii, Familiei şi Egalitãţii de
Sanse”;
g) „Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale” cu „Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii
Rurale”;
h) „Ministerul Integrãrii Europene” cu „Ministerul Dezvoltãrii, Lucrãrilor Publice şi Locuinţelor”;
i) „Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor” cu „Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile”;
j) „Agenţia Nationala pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperatie” şi „Autoritatea Nationala
pentru Turism” cu „Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii
Liberale”;

k) „ministru delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului” cu „secretar general al
Guvernului”.
ART. 16
Actele normative în care sunt prevãzute ministerele, organele de specialitate ale administraţiei publice
centrale şi instituţiile publice, care se desfiinţeazã, se reorganizeazã ori isi schimba raporturile de
subordonare sau de coordonare, dupã caz, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, se
modifica în mod corespunzãtor.
ART. 17
Prevederile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2006 privind unele mãsuri pentru
întãrirea capacitãţii administrative a României pentru integrarea în Uniunea Europeanã, cu modificãrile
ulterioare, se aplica în mod corespunzãtor şi structurilor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului.
ART. 18
(1) Secretariatul General al Guvernului funcţioneazã în subordinea primului-ministru şi este condus de
un secretar general, înalt funcţionar public, numit, în condiţiile legii, prin hotãrâre a Guvernului.
(2) Secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al
Guvernului, cu excepţia Cancelariei Primului-Ministru.
(3) În cadrul Secretariatului General al Guvernului isi desfãşoarã activitatea unul sau mai mulţi
secretari de stat.
ART. 19
Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, orice dispoziţii contrare se abroga.

Impozit pe profit. Condiţiile deductibilităţii, din venitul impozabil, a cheltuielilor de deplasare în străinătate

de

Reclamanta SC „W.T.H.C.” SRL a solicitat anularea procesului-verbal din 24 februarie 2000, dispoziţiei nr.63 din 28 aprilie 2000, acte emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Timiş şi deciziei nr.885 din 12 iunie 2000 a Ministerului Finanţelor, cu privire la obligaţia de a plăti suma de 39.166.967 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere în sumă de 84.300.336 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate, pârâţii au apreciat în mod eronat că ar fi înregistrat ilegal, pe cheltuieli, suma de 237.402.164 lei reprezentând cheltuieli cu deplasarea în străinătate, a personalului societăţii, deşi acestea erau deductibile fiscal deoarece sunt legate de realizarea veniturilor societăţii.

Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.94/CA din 23 aprilie 2002, a admis acţiunea.

Hotărâre a fost atacată cu recurs de pârâţi, susţinând în esenţă, că suma       cheltuielilor de deplasare nu poate fi considerată deductibilă la calculul impozitului pe profit, întrucât nu sunt aferente veniturilor realizate, şi nu au fost înregistrate în contabilitate în baza unor documente legal întocmite.

Recursul este fondat.

Legea nr.82/1991 a contabilităţii prevede în art.6 alin.2 că „orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Hotărârea Guvernului nr.518/1995 privind unele drepturi ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar prevede în art.12 că, justificarea sumelor cheltuite în valută, cu excepţia celor reprezentând drepturile de diurnă, se face pe bază de documente, iar în situaţia în care, în unele ţări potrivit practicii existente pe plan local nu se eliberează documente sau acestea sunt reţinute de autorităţi, sumele cheltuite se justifică pe bază de declaraţie, pe proprie răspundere.

În cauză, reclamanta nu a depus declaraţii pe proprie răspundere pentru justificarea sumelor cheltuite în valută, admisibile numai pentru situaţiile în care reclamanta ar fi făcut dovada că în ţările în care s-au efectuat deplasările nu se eliberează, potrivit practicii locale, documente justificative sau că, aceste documente au fost reţinute de autorităţile respectivelor state.

Ordinele de deplasare, întocmite de reclamantă nu reprezintă documente justificative în sensul prevederilor art.6 din Legea nr.82/1991, în condiţiile în care la acestea nu au fost anexate documente care să conţină viza trecerii frontierei de stat, la ieşirea şi intrarea în ţară, pentru a se putea determina perioada deplasării în străinătate, la calculul diurnei în valută, faţă de datele înscrise în ordinul de deplasare, scopul  deplasării, cheltuielile de transport (bilete de avion, de tren, bonuri de benzină) şi alte cheltuieli (fax, telefon, etc.).

În lipsa justificării cheltuielilor cu transportul, cazarea şi a altor cheltuieli, pe cale de consecinţă, nu se pot justifica nici cheltuielile cu diurna.

Admiţând acţiunea cu simpla motivare că, cheltuielile cu deplasarea în străinătate a personalului se încadrează în limitele prevăzute de H.G. nr.518/1995, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.

Se impunea ca instanţa să verifice mai întâi prin  probe suplimentare, dispuse chiar din oficiu, dacă susţinerile reclamantei sunt probate cu documente justificative, potrivit prevederilor legale.

În consecinţă, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Act al Uniunii Avocaţilor din România. Admisibilitatea verificării legalităţii actului Uniunii

de

Reclamantul S.I.T. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr.8523 din 15.12.2001 a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România şi  obligarea  Uniunii să-l primească în profesia de avocat cu scutire de examen.

Reclamantul a susţinut  că, deşi  întruneşte condiţiile legale, cererea sa a primit aviz negativ din partea Baroului de Avocaţi Braşov, aviz care a stat la baza respingerii de către Consiliul Uniunii Avocaţilor a cererii sale prin Decizia ce s-a cerut a fi anulată.

Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa  nr.46/F din 14 mai 2002, a admis excepţia  inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea.

S-a reţinut, în esenţă, că Uniunea Avocaţilor din România este o uniune cu caracter profesional, deciziile sale nu se impun prin atribute specifice puterii administrative, şi deci, calea de  urmat pentru anularea actelor sale nu este aceea prevăzută de Legea nr.29/1990, ci o  acţiune de drept comun la instanţa competentă.

Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs  reclamantul, reţinându-se următoarele: în înţelesul prevederilor art.1 din Legea nr.29/1990, legea contenciosului administrativ, acte administrative pot fi nu numai actele efectuate de organele administrative de stat, ci şi actele juridice efectuate de autorităţile ce au calitatea de organe administrative şi care sunt investite prin lege  să îndeplinească funcţiuni administrative, funcţiuni în cadrul cărora îndeplinesc şi adoptă acte juridice.

Esenţial pentru a constata că un act este administrativ în sensul Legii nr.29/1990 este nu numai ca actul să fie emis  sau adoptat de la un organ al statului, ci de un organ de autoritate administrativă mai exact de la o organizare cuprinsă în sistemul de  structuri stabilit pentru îndeplinirea nevoilor sociale şi funcţionare în acest scop, a serviciilor publice, de asemenea manieră încât printr-o  oganizare  cît  mai calificată, să fie satisfăcute aceste cerinţe, şi să se  poată interveni atunci când se impune  cu măsuri pentru realizarea ordinii de drept, pentru menţinerea stării de legalitate în cadrul competenţelor de strictă aplicare stabilite prin lege.

Sub aspectul celor expuse,  Uniunea Avocaţilor din  România, formă organizatorică  cu competenţe şi structură stabilite prin lege privind desfăşurarea activităţii de avocatură, este cuprinsă şi face parte din autorităţile administrative, iar actele Uniunii sunt acte administrative.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a admis recursul, a casat sentinţa recurată  şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeiaşi  instanţă, care va analiza toate celelalte apărări ale părţilor.

Impozit pe profit. Limita deductibilităţii provizioanelor, conform H.G. nr.335/1995

de

Reclamanta  SC „Banca Comercială Albina” prin lichidator a solicitat anularea deciziei nr.813 din 30 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor şi exonerarea de plata sumei de 4.229.110.450 lei reprezentând impozit pe profit, TVA aferentă unor  activităţi nebancare cu majorările de întârziere aferente, precum şi anularea procesului verbal de control din 3 iunie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi exonerarea de plată  a sumelor de: 5.128.826.048 lei, 53.560,35 D.U., 2.274.214,10 franci belgieni şi 8.630,82 USD.

Prin sentinţa civilă nr.1562 din 20 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. S-a reţinut că: reclamanta a încălcat  constant dispoziţiile legale specifice bancare, constituind provizioane specifice de risc şi incluzându-le pe cheltuieli deductibile din profitul impozabil; prin recalcularea impozitului pe profit, ca urmare a provizioanelor nedeductibile a rezultat că pe 1998, ar fi virat în plus numai 1.516.602.647 şi  nu 4.000.000.000 lei cât a solicitat; că datorează TVA în condiţiile  în care nu a produs dovezi care să confirme că prestările de serviciu nu au constat în evaluări de patrimoniu şi în fine că majorările de întârziere sunt datorate integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC „Banca Comercială Albina” SA prin lichidator.

Un prim motiv de casare a vizat greşita respingere a  capătului de cerere referitor la anularea  obligaţiei de plată a  impozitului pe profit şi a deductibilităţii fiscale a provizioanelor specifice de risc. În acest sens, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că şi-a constituit provizioane peste limita legală în condiţiile în care din raportul de audit a reieşit că trebuia să-şi constituie provizioane la un nivel superior celor deja constituite.

Un al doilea motiv de casare a avut în vedere greşita obligare a  băncii la plata TVA pentru activităţi  nebancare (evaluare de patrimoniu).  Recurenta a apreciat că în mod greşit nu s-a  considerat că verificarea garanţiilor este în fapt o componentă a  activităţii de creditare – care în final este scutită de TVA.  Tot greşit, consideră recurenta, s-a apreciat că activitatea realizată de bancă este o activitate de prestări servicii – de evaluare de patrimoniu.

Printr-un alt motiv de casare, recurenta a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru menţinerea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere deşi după data deschiderii producerii falimentului la creanţele existente nu se mai pot adăuga datorii sau alte cheltuieli.

În fine, o ultimă critică a vizat modul de  soluţionare a capătului de cerere  referitor la restituirea impozitului pe profit virat în plus în 1998 în sumă de 1.200.204.719 lei în loc de 4.000.394.881 lei cât s-a solicitat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt justificate.

Recursul este fondat, în sensul ce se va expune:

Din actul de control rezultă că în perioada 30 iunie 1997 –  31 mai 1999, Banca Comercială Albina a constituit provizioane specifice de risc şi le-a inclus pe cheltuieli  deductibile la calculul profitului impozabil fără a respecta Normele Băncii Naţionale a României nr.3/1994 şi H.G. nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor  agenţilor economici şi societăţilor bancare.

Concret, s-a imputat reclamantei că: nu a luat în calcul garanţiile materiale aferente  unor credite acordate; a constituit provizioane pentru credite acordate pe baza unor contracte de credit, nesemnate de beneficiar sau pentru credite la care nu au fost respectate normele interne de creditare; a constituit provizioane fără a lua în calcul garanţiile totale,  sau pentru credite la care nu au fost semnate contractele de credit.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.335/1995 „societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc potrivit Normelor B.N.R. – pentru constituirea acestora, soldul creditelor acordate fiecărui debitor al  societăţii bancare se diminuează  cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti  gajate”.

Art.5 din Normele B.N.R. nr.3/1994 – prevăd expres că la determinarea provizioanelor expunerea debitorului poate fi  micşorată numai cu valoarea  angajamentelor apărute din: garanţii, depozite gajate, colaterale acceptate de conducerea băncii”.

Conform art.5 din H.G. nr.335/1995, nu vor beneficia de deductibilitate fiscală provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art.1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

Reclamanta recurentă a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale  menţionate, precizând, în acelaşi timp, că nivelul provizioanelor de risc s-a situat sub cel necesar constatat de raportul de audit.

Or, problema ce se impune a fi rezolvată priveşte nu nivelul constituirii provizioanelor de risc ci acela al deductibilităţiilor, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, neputând fi deduse decât acele provizioane constituite în limita legală.

Pentru verificarea acestui aspect, se impunea efectuarea unei  lucrări tehnice bancare care să stabilească în ce măsură provizioanele deduse din profitul impozabil au depăşit limitele prevăzute de art.1 şi 2 din H.G. nr.335/1995 – şi în raport de aceasta care este impozitul pe profit datorat.

Lucrarea de specialitate este necesară şi pentru explicarea aspectelor legate de conţinutul activităţii de creditare, în ce măsură activitatea de verificare a garanţiilor  prezentate de clienţi poate fi asimilată acesteia şi dacă prin aceasta se realizează în fapt o evaluare a  garanţiilor.

În ce priveşte majorările de întârziere, cum soluţionarea lor este strâns legată de modul de rezolvare al celorlalte motive de  casare, asupra lor instanţa urmează a se pronunţa în raport de aceste constatări.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Impozit pe profit. Contract de privatizare cu FPS prin sistemul MEBO. Reducerea impozitului reglementat prin Legea nr.77/1994. Consecinţele abrogării legii

de

Reclamanta SC”P”SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Financiară Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Braşov solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii să se dispună anularea Deciziei nr.823/2000 a Ministerului Finanţelor Publice, Hotărârea nr.3/2000 a Administraţiei Financiare şi a Deciziei nr.30/2000 a  D.G.F.P.C.F.S. ca nelegale,de stabilire, cu încălcarea Legii nr.77/1997 a obligaţiei de a plăti, printre altele, suma de 663.631.709 lei cu titlu de impozit pe profit şi 975.840.259 de lei majorări de  întârziere.

Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi contencios administrativ  a respins acţiunea, prin sentinţa nr.145/F din 12 iulie 2000, reţinând că actul de control încheiat de Administraţia Financiară Braşov ca şi soluţiile date în contestarea acestuia au stabilit legal datoriile către buget ale reclamantei, că aceasta nu mai putea beneficia de prevederile Legii nr.77/1994, aceasta fiind abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/ 1997.

Reclamanta a formulat recurs, susţinând, în esenţă, că nelegal nu s-a reţinut că facilităţile reglementate prin  Legea nr.77/1994 se aplică pe durata contractului, deci şi după abrogarea acestei legi.

Recursul este fondat.

Prin procesul verbal de control nr.2582 din 23.12.1999 întocmit de inspectorii Administraţiei Financiare Braşov a fost verificată societatea recurentă asupra modului în care a determinat şi virat la bugetul de stat, obligaţiile sale fiscale, în perioada iulie 1995 – 30.09.1999.

Reclamanta a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acţiuni de la F.P.S., pentru privatizare prin sistem MEBO, la data de 8.04.1996, în conformitate cu prevederile Legii nr.77/1994. Prin actul de control, ca şi instanţa de fond, se susţine că reclamanta recurentă în anul 1996 nu putea beneficia de reducerea cu 50% a impozitului pe profit decât de la data încheierii contractului, iar în perioada anilor 1998 şi 1999 nu putea beneficia de reducerea cu 30% a impozitului pe profit în raport de reglementările O.U.G.nr.88/1997 care abroga Legea nr.77/1994.

Această interpretare a instanţei de fond nu este legală.

În conformitate cu prevederile art.50 din Legea nr.77/1994 societatea comercială care se privatizează prin transmiterea de acţiuni asociaţiei – constituite conform acestei legi – beneficiază pe toată durata achitării ratelor sau rambursării creditelor, în condiţiile prevăzute în contractul de vânzare cumpărare de acţiuni, de reducerea cu 50% a impozitului pe profit acţiunilor dobândite. Era o facilitate în scopul de a sprijini financiar societatea, în perioada achitării obligaţiilor financiare contractuale. Nu se poate reţine că acest contract, încheiat în anul 1996, care a avut la bază un studiu de fezabilitate, întocmit având ca date şi facilităţile din Legea nr.77/1994, nu va mai menţine convenţia părţilor legal încheiată, dacă în anul 1997, prin O.U.G.nr.88/1997, a fost abrogată.

Astfel fiind, nu se poate reţine că reclamanta recurentă are o datorie la buget în sumă de 690.115.989 lei care provine din nerecunoaşterea reducerii impozitului pe profit cu 50% şi respectiv 30% conform Legii nr.77/1994 şi O.U.G.nr.38/1997, ci se reţine că refuzul organelor de a recunoaşte aceaste facilităţi este nelegal. Pe cale de consecinţă nu se pot calcula majorările de întârziere la o sumă nedatorată în care sens suma de 975.840.259 lei a fost reţinută nelegal în sarcina reclamantei recurente.

In raport de aceste considerente s-a admis recursul s-a casat sentinţa numai cu privire la sumele de 663.631.709 lei şi 975.840.259 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări aferente, sume de plata cărora a fost exonerată reclamanta. S-au  menţinut alte dispoziţii ale sentinţei.

Registrul institutiilor de credit

de

Registrul institutiilor de credit Sediul materiei: Regulament nr. 1/2007 al BNR Institutiile de credit persoane juridice romane si sucursalele institutiilor de credit persoane juridice straine care isi desfasoara activitatea in Romania potrivit dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului se evidentiaza in registrul institutiilor de credit.

In intelesul prezentului regulament, termenii si expresiile utilizate au semnificatiile prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006. Registrul institutiilor de credit se tine de Banca Nationala a Romaniei in sistem computerizat. (2) Registrul institutiilor de credit este permanent accesibil publicului la sediul central al Bancii Nationale a Romaniei – Directia secretariat si la sucursalele acesteia, precum si pe site-ul Bancii Nationale a Romaniei. Inscrierea entitatilor prevazute la art. 1 in registrul institutiilor de credit se va face, corespunzator structurii registrului, in ordinea cronologica a datei de la care acestora le este permisa, potrivit prevederilor legale, inceperea activitatii. Registrul institutiilor de credit este editat in urmatoarea structura: – in partea I sunt inscrise institutiile de credit persoane juridice romane; – in partea a II-a sunt inscrise sucursalele institutiilor de credit persoane juridice straine. Partea I este divizata in 5 sectiuni, corespunzatoare categoriilor de institutii de credit prevazute la art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006: – sectiunea I – banci; – sectiunea a II-a – banci de economisire si creditare in domeniul locativ; – sectiunea a III-a – banci de credit ipotecar; – sectiunea a IV-a – institutii emitente de moneda electronica; – sectiunea a V-a – organizatii cooperatiste de credit. Sectiunea a V-a a partii I a registrului este divizata in doua subsectiuni: – subsectiunea I – case centrale; – subsectiunea a II-a – cooperative de credit. Partea a II-a este divizata in doua sectiuni: – sectiunea I – sucursale ale institutiilor de credit din state terte; – sectiunea a II-a – sucursale ale institutiilor de credit din alte state membre. Fiecare sectiune/subsectiune a registrului institutiilor de credit cuprinde urmatoarele rubrici: a) numarul si data inscrierii in registrul institutiilor de credit; b) denumirea institutiei de credit persoana juridica romana, respectiv a sucursalei institutiei de credit persoana juridica straina; c) adresa sediului social al institutiei de credit persoana juridica romana sau, dupa caz, adresa sediului sucursalei institutiei de credit persoana juridica straina; d) codul unic de inregistrare, atribuit de Ministerul Finantelor Publice; e) numarul de ordine in registrul comertului; f) data de la care acestea pot incepe sa-si desfasoare activitatea in conditiile legii; g) observatii. La rubrica „Observatii” se mentioneaza situatiile de retragere a autorizatiei de functionare, de interzicere a desfasurarii activitatii in cazul sucursalelor institutiilor de credit din alte state membre, de instituire a administrarii speciale, de reorganizare, fuziune, de schimbare a denumirii, precum si alte situatii de interes general, iar in cazul cooperativelor de credit, si denumirea casei centrale la care sunt afiliate. (2) Prin derogare de la dispozitiile alin. (1), sectiunea a II-a a partii a II-a nu cuprinde rubricile de la lit. d) si e) ale alin. (1). Numarul de inscriere al entitatilor in registrul institutiilor de credit va avea urmatoarea structura alfanumerica: a) pentru institutii de credit, persoane juridice romane, altele decat organizatiile cooperatiste de credit: RB-PJR, codul statistic al judetului in care isi are sediul social institutia de credit, numarul de ordine in registrul institutiilor de credit, format din 3 caractere numerice; b) pentru cooperativele de credit: ROCC-CO, codul de identificare al casei centrale la care este afiliata, format din doua caractere numerice, codul statistic al judetului in care isi are sediul social cooperativa de credit, numarul de ordine in registrul institutiilor de credit, format din 4 caractere numerice; c) pentru casele centrale: ROCC-CC, codul de identificare al casei centrale, format din doua caractere numerice, codul statistic al judetului in care isi are sediul social casa centrala, numarul de ordine in registrul institutiilor de credit, format din 4 caractere numerice; d) pentru sucursalele institutiilor de credit din strainatate: RB-PJS, codul statistic al judetului in care isi are sediul sucursala, numarul de ordine in registrul institutiilor de credit, format din 3 caractere numerice. Directia reglementare si autorizare din cadrul Bancii Nationale a Romaniei transmite entitatii inscrise in registru, in termen de 3 zile lucratoare de la data efectuarii inscrierii, o comunicare cuprinzand numarul si data inscrierii in registrul institutiilor de credit. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), in cazul cooperativelor de credit comunicarea cuprinzand numarul si data inscrierii in registrul institutiilor de credit este transmisa casei centrale la care acestea sunt afiliate. Casa centrala va remite comunicarea, in cel mai scurt timp, cooperativei de credit respective. In cazul in care unei entitati inscrise in registrul institutiilor de credit nu ii mai este permisa desfasurarea activitatii potrivit legii, aceasta este radiata din registru in termen de 3 zile de la data la care Directia reglementare si autorizare ia cunostinta de caracterul definitiv si irevocabil al respectivei masuri. Inmatricularile institutiilor de credit realizate pana la data intrarii in vigoare a prezentului regulament, potrivit prevederilor legale in vigoare la data efectuarii lor, inclusiv numerele de inmatriculare alocate si comunicate de directia de specialitate din cadrul Bancii Nationale a Romaniei, raman valabile si vor fi transcrise in registrul institutiilor de credit. Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga Norma Bancii Nationale a Romaniei nr. 18/2002 privind registrul bancar si registrul organizatiilor cooperatiste de credit, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 745 din 11 octombrie 2002. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU