|
||||
|
AVOCAT COLTUC MARIUS VICENTIU
Executat,dosare – SC KREDYT INKASO INVESTMENTS RO SA
|
||||
|
Executat,dosare – INVESTCAPITAL MALTA LTD reprezentata de SC KRUK ROMANIA SRL
|
||||
|
Executat,dosare – INTRUM JUSTITIA DEBT FINANCE AG reprezentata de SC TOP FACTORING SA
|
||||
|
Executat,dosare – SC INTEGRAL COLLECTION SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC IMPROVEMENT CREDIT COLLECTION SRL
|
||||
|
Executat,dosare – GLASRO HOLDINGS LIMITED reprezentata de SC TOP FACTORING SA
|
||||
|
Executat,dosare – SC GETBACK RECOVERY SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC FIRE CREDIT SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC EOS NEXT SERVICES SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC EOS KSI ROMANIA SRL
|
||||
|
Executat ,dosare – EOS CREDIT FUNDING DAC
|
||||
|
Executat ,dosare – SC DEBT COLLECTION AGENCY SRL
|
||
|
Executat ,dosare – SC CYCLE EUROPEAN SRL
|
||||
|
Executat ,dosare – SC CREDITEXPRESS FINANCIAL SERVICES SRL
|
||||
|
Executat ,dosare – SC COLECTARE RECUPERARE CREANTE CRC SRL
|
||||
|
Executat ,dosare – SC COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC CEE COLLECT ROMANIA SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC B2 KAPITAL PORTFOLIO MANAGEMENT SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC AVESTIS INTERNATIONAL SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC ASSET RECOVERY DEBTS SRL
|
||||
|
Executat,dosare – SC ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL
|
Executat,dosare – SC KI DEBTSERVICE SRL
|
||||
|
Toate procesele impotriva bancilor pe clauze abuzive,dare in plata si executari silite pronuntate dupa 30 iulie 2017 SE ATACA CU RECURS
Un exemplu de recurs la Contestatie dare in plata
sursa portal.just.ro
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Onorarii minimale*minime) avocati 2017-2018 . Cat sunt onorariile minime avocati?
TABLOUL ONORARIILOR MINIMALE AVOCATI 2017-2018
Art. I. Onorariile minimale sunt următoarele:
ÎN MATERIE CIVILĂ/CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Activități și cereri cu caracter necontencios
Notificări – onorariu orar, dar nu mai puțin de 225 lei;
Activități profesionale de obținere a apostilării actelor / de traducere legalizată a actelor – 225 lei;
Asistare sau reprezentarea părții la mediere/conciliere/negociere – 240 lei ședință;
Asistare sau reprezentarea părții în fața instituțiilor publice, altele decât instanțe/parchete/poliție – 240 lei;
Asistare sau reprezentarea părții în fața terților – 120 lei
Cereri de strămutare – 240 lei;
Cereri de recuzare – 240 lei ;
Consultații juridice, redactarea de acte juridice tranzacții/contracte civile/acte adiționale/statute și acte constitutive pentru înființarea unor persoane juridice – 120 lei /ora;
Activitățile de atestare prevăzute la art.3 lit. c) și d) din Legea 51/1995 – 120 lei;
Activitățile prevăzute la art.3 lit. g) și h) din Legea 51/1995 – 1 % din valoare, dar nu mai puțin de 120 lei;
Activitățile prevăzute la art.3 lit.i1 ) din Legea 51/1995 – 240 lei.
Activități profesionale în procedura contencioasă
Acțiuni /cereri cu caracter special
cererile de valoare redusă, soluționate potrivit procedurii speciale prevăzute de titlul X al cărții a VI-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură civilă – 360 lei;
2.1.2. cererile privind ordonanța de plată, prevăzută de titlul IX al cărții a VI-a din Codul de procedură civilă – 50 % din onorariul prevăzut la pct.2.2, nu mai puțin de 360 lei;
2.1.3. cererile de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept, soluționate potrivit procedurii speciale prevăzute de titlul XI al cărții a VI-a din Codul de procedură civilă – 840 lei;
2.1.4. cererile formulate pe cale de ordonanță președințială – 840 lei;
2.1.5. cereri de reexaminare; cereri de scutire de la plata taxei judiciare de timbru – 240 lei.
2.2. Acțiuni și cereri evaluabile în bani:
2.2.1. până la valoarea de 5.000 lei – 450 lei;
2.2.2. între 5.001 lei și 25.000 lei – 5 % din valoarea litigiului, însă nu mai puțin de 700 lei;
2.2.3. între 25.001 lei și 100.000 lei – 4 % din valoarea litigiului nu mai puțin de 1250 lei ;
2.2.4. între 100.001 lei și 250.000 lei -3 % din valoarea litigiului însă nu mai puțin de 4000 lei;
2.2.5. peste 250.000 lei – 2 % din valoarea litigiului însă nu mai puțin de 7500 lei;
2.2.6. peste 1 000 000 1 % din valoarea litigiului dar mai puțin de 12500 lei.
Sunt acțiuni evaluabile în bani și se vor aplica onorariile stabilite mai sus următoarelor categorii de cereri:
în constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic civil patrimonial;
privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial;
prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile sau de constituire a unor drepturi reale asupra acestora;
acțiunile posesorii;
acțiuni petitorii – acțiunile care au ca obiect un dezmembrământ al dreptului de proprietate;
în revendicare;
privitoare la servituți;
în materia partajului judiciar;
având ca temei plata nedatorata/îmbogățire fără just temei;
în declararea simulației unui act juridic;
reglementate de legislația privind reparațiile cuvenite celor care sunt victime ale regimului comunist (Legea 10/2001; Legea 290/2003, etc).
2.3. Acțiunile/cererile cu caracter nepatrimonial:
2.3.1. cereri pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept nepatrimonial – 960 lei;
2.3.2. cereri in anularea sau in constatarea nulității unui act juridic nepatrimonial – 960 lei ;
2.3.3. cereri care privesc dreptul de folosință a bunului închiriat sau arendat, daca acestea nu privesc si plata anumitor sume de bani – 960 lei;
2.3.4. acțiunile în grănițuire – 1200 lei.
2.4. În materia executării silite:
2.4.1. asistență/ reprezentare în procedura executării silite cu caracter patrimonial – se aplică onorariul de la pct.2.2;
2.4.2. asistență/ reprezentare în procedura executării silite cu caracter nepatrimonial – 960 lei;
2.4.3. contestație la executarea împotriva executării silite având caracter patrimonial – se aplică prevederile pct.3;
2.4.4. contestația la executare împotriva executării silite având caracter nepatrimonial – 1200 lei;
2.4.5. cereri de suspendare a executării silite, respectiv a executării provizorii – 480 lei;
2.4.6. cererile de întoarcere a executării silite – 1200 lei.
2.5. Acțiuni și cereri referitoare la raporturile de familie :
2.5.1. pentru cererea de divorț fără minori – 960 lei;
2.5.2. pentru cererea de divorț cu minori – 1680 lei;
2.5.3. pentru cererile care nu sunt accesorii cererii de divorț si care au ca obiect: stabilirea locuinței copilului, exercitarea autorității părintești, stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere si educare a copiilor, dreptul părintelui sau al altor persoane decât părinții de a avea legături personale cu copilul, locuința familiei – 840 lei;
2.5.4. tutela, curatela – 840 lei ;
2.5.5. punere sub interdicție – 840 lei;
2.5.6. tăgada paternității – 1200 lei ;
2.5.7. asistare /reprezentare adopție – 1440 lei.
2.6. În materia contenciosului administrativ
2.6.1. redactare plângere prealabila administrativă – 840 lei;
2.6.2. acțiune contencios administrativ – 1200 lei;
2.6.3. suspendare act administrativ, în condițiile art.14 din Legea 554/2014 – 960 lei;
2.6.4. redactare contestație executare act administrativ fiscal – 960 lei;
2.6.5. acțiune contestație act administrativ fiscal – 1680lei;
2.6.6. suspendare act administrativ fiscal – 1200 lei;
2.6.7. cereri/contestații privind achizițiile publice în fata Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (în continuare CNSC) – 1200 lei;
2.6.8. plângere împotriva deciziilor CNSC – 1680 lei .
2.7 . Acțiunile, cererile, obiecțiunile, contestațiile introduse la instanțele judecătorești în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările și completările ulterioare
2.7.1. cereri de deschidere a procedurii de insolvență – 480 lei;
2.7.2. asistenta/reprezentare procedura insolvenței la fond – 120 lei termen;
2.7.3. contestații și cereri în procedura insolvenței – 960 lei.
2.8. În materie contravențională
2.8.1. plângerea împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției – 600 lei.
2.9. Acțiunile și cererile în materie de carte funciara – 840 lei;
2.10. a) cereri de intervenție înregistrare acte/mențiuni la Oficiul Național al Registrului Comerțului (în continuare, ONRC) – 840 lei;
b) plângere împotriva rezoluției Directorului ONRC – 840 lei .
2.11. Cererile privind litigiile de munca si drepturi și obligații cu caracter social:
2.11.1. contestații împotriva deciziilor emise cu privire la încheierea, executarea, modificarea și încetarea CIM – 1200 lei;
2.11.2. stabilirea și plata pensiilor, precum si alte drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale – 960 lei;
2.11.3. stabilirea și plata ajutorului de șomaj, a ajutorului de integrare profesionala și a alocației de sprijin, a ajutorului social, a alocației de stat pentru copii, a drepturilor persoanelor cu dizabilități și a altor forme de protecție sociala prevăzute de lege – 960 lei.
2.12. Activitățile de curatelă care presupun servicii de asistență și reprezentare avocațială
2.12.1. Remunerația minima a curatorului special numit de instanță în condițiile art.80 alin. (4) și art.167 din Codul de procedură civilă – 360 lei.
ÎN MATERIE PENALĂ
Consultații juridice, prestații ocazionale și/sau redactarea unor acte
. Consultație juridică inițiala în materie penală – 240 lei;
. Consultație juridică incidentală (ocazionată de formularea unor cereri, excepții, concluzii etc. sau de instrumentarea unui act procesual) în materie penala – 120 lei;
. Contactul direct dintre avocat și cel aflat în stare de reținere / arest / internat medical pentru pregătirea apărării (grefa inițială) – 360 lei;
. Contactul direct dintre avocat și cel aflat în stare de reținere / arest / internat medical pentru documentarea în vederea pregătirii apărării, subsecvent grefei inițiale sau pentru redactarea unei cereri / memoriu, formularea unei excepții, etc. (grefă incidentală) – 240 lei;
Studierea dosarului – 120 lei în cursul urmăririi penale in personam, la care se adaugă câte 120 lei pentru fiecare faza sau etapa procesuală ulterioară studiată în plus;
Formularea unui act de sesizare a organelor de urmărire penală, exclusiv în calitate de persoană vătămată – 360 lei;
Formularea constituirii de parte civilă – 2% din valoarea pretinsă, dar nu mai puțin de 840 lei (respectiv conform dispozițiilor art. I lit. B pct. 2.2. supra);
Formularea ocazională a unor sesizări, contestații sau cereri – 360 lei;
Asistență juridică și reprezentare în contestații privind măsurile asiguratorii pentru alți subiecți procesuali – 2% din valoarea bunului indisponibilizat, dar nu mai puțin de 1680 lei.
Urmărirea penală
. Asistența/reprezentarea juridică generală (include activitățile prevăzute la art. I lit. B, pct. 2.3., 2.4. infra) în fata organelor de urmărire penala – 1440 lei/pentru fiecare subiect procesual;
Asistența/reprezentarea juridică generală (include activitățile prevăzute la art. I lit. B, pct. 2.3., 2.4. infra) în fața organelor de urmărire penală – 1680 lei/pentru fiecare parte;
Formularea unei cereri, excepții, plângeri, a unui memoriu sau a oricărui alt act – 240 lei;
. Participarea la efectuarea actelor de urmărire penală – 120 lei / convocare;
. Asistența/reprezentarea subiecților procesuali/părților în cursul medierii sau în procedura desfășurată în vederea împăcării sau pentru finalizarea unei proceduri prevăzută de lege care atrage stingerea acțiunii penale – 360 lei;
Formularea unei cereri de inițiere a acordului de recunoaștere a vinovăției – 240 lei;
Asistența/reprezentarea juridică a inculpatului în fata procurorului în cursul acordului de recunoaștere a vinovăției – 360 lei;
Asistența în fața judecătorului de drepturi și libertăți – 360 lei pentru fiecare sesizare;
Formularea plângerilor împotriva ordonanței de clasare – 360 lei pentru fiecare plângere;
Asistența/reprezentarea juridică în fața judecătorului de cameră preliminară în plângerea împotriva soluției – 360 lei;
Asistența/reprezentarea juridică în fața judecătorului de camera preliminară în procedura confirmării la renunțarea la urmărirea penală – 360 lei;
. Asistența/reprezentarea juridică în fața judecătorului de camera preliminara în alte proceduri (Titlul IV Capitolele V, VII – IX) – 360 lei;
Formularea contestației privind durata procedurii – 240 lei;
Asistența/reprezentarea juridică în fața judecătorului de drepturi și libertăți în contestația privind durata procedurii – 360 lei;
Asistare/reprezentarea juridică a inculpatului în fața instanței în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției – 360 lei;
*
În cazul redeschiderii urmăririi penale, onorariile mai sus indicate, se percep din nou.
3. Camera preliminară
. Formularea cererilor și/sau excepțiilor – 360 lei;
Asistența juridică în procedura verificărilor privind legalitatea măsurilor preventive – 360 lei pentru fiecare verificare;
Asistența sau reprezentarea juridică în dezbateri – 360 lei;
. Declararea contestațiilor – 120 lei fiecare;
Motivarea contestației împotriva soluției date în camera preliminară – 480 lei
Asistența/reprezentarea juridică în dezbaterile privind judecarea contestației formulate împotriva soluției date în camera preliminară – 480 lei
4. Judecata în primă instanță
4.1. Formularea în scris a unei cereri, excepții, plângeri sau a unui memoriu (altele decât cele vizând aplicarea procedurii simplificate) – 240 lei;
4.2. Declararea contestațiilor împotriva încheierilor privind măsurile preventive și asiguratorii – 120 lei fiecare;
4.3. Asistența/reprezentarea juridica a parților în procedura recunoașterii învinuirii, fără schimbarea încadrării sau repunerea cauzei pe rol – 360 lei;
4.4. Formularea concluziilor scrise în procedura recunoașterii învinuirii, vizând latura penală a cauzei – 240 lei;
. Formularea concluziilor scrise în procedura recunoașterii învinuirii, vizând ambele laturi ale cauzei – 360 lei;
. Formularea concluziilor scrise în procedura recunoașterii învinuirii, în contextul schimbării încadrării sau al repunerii pe rol – onorariile de mai sus, majorate cu 120 lei;
Asistența/reprezentarea juridică a parților în procedura recunoașterii învinuirii, în contextul schimbării încadrării sau al repunerii cauzei pe rol – 600 lei;
Asistența/reprezentarea juridică a părții în procedura judecării cauzei prin administrarea probelor, fără constituire de parte civila – 840 lei, dar nu mai puțin de 240 lei/termen;
Formularea concluziilor scrise în procedura judecării cauzelor prin administrarea probelor, fără examinarea laturii civile – 360 lei;
4.10. Asistența/reprezentarea juridica a părții în procedura judecării cauzelor prin administrarea probelor, inclusiv prin examinarea laturii civile – 1200 lei, dar nu mai puțin de 360 lei/termen;
Formularea concluziilor scrise în procedura judecării cauzelor prin administrarea probelor – 600 lei;
Apărarea subiecților procesuali prevăzuți la art. 34 C.pr.civ. – jumătate din onorariul perceput părților.
5. Judecata în apel
5.1. Motivarea apelului, incluzând studierea dosarului – onorariul egal cu cel aferent formulării concluziilor scrise pentru cei care își continuă mandatul sau egal cu suma dintre onorariul aferent formulării concluziilor scrise și onorariul aferent studierii dosarului, dacă nu a fost perceput anterior;
. Formularea în scris a unei cereri, excepții, plângeri sau a unui memoriu (altele decât motivele de apel) – 360 lei;
. Asistența/reprezentarea juridica a părților in procedura recunoașterii învinuirii, fără schimbarea încadrării sau repunerea cauzei pe rol – 540 lei;
. Asistența/reprezentarea juridica a părților în procedura recunoașterii învinuirii, pentru schimbarea încadrării sau în caz de repunere a cauzei pe rol – 960 lei;
5.5. Asistența/reprezentarea juridica a părților în procedura judecării cauzei prin administrarea probelor, fără constituire de parte civila – 960 lei, dar nu mai puțin de 360 lei/ termen;
. Asistenta/reprezentarea juridica a părții in procedura judecării cauzei prin administrarea probelor, vizând ambele laturi ale cauzei – 1440 lei, dar nu mai puțin de 360 lei/termen;
Pentru formularea concluziilor scrise se percep onorariile stabilite pentru fiecare ipoteză prevăzută la art. I lit. B, pct. 4.4 – 4.6, 4.9 și 4.11, majorate cu câte 120 lei fiecare;
Pentru ipoteza în care onorariul nu se stabilește pentru prestații diferențiate în fiecare cauză, se aplică onorariile minimale corespunzătoare judecății în fond la prima instanță, majorate cu 50%.
6. Căile extraordinare de atac
6.1. Motivarea căii extraordinare de atac, incluzând studierea dosarului – un onorariu egal cu onorariul aferent formulării motivelor de apel pentru cazul în care se continuă activitatea profesională de același avocat sau egal cu suma dintre onorariul aferent activității de formulare a motivelor de apel și onorariul aferent studierii dosarului, dacă avocatul nu a perceput un onorariu anterior în legătură cu cauza;
. Asistența/reprezentarea juridică a părții la judecarea căii de atac – jumătate din onorariul aferent activității de motivare a căii de atac, dar nu mai puțin de 480 lei/termen.
7. Executarea hotărârilor penale și legile speciale de executare
Formularea contestației la executare – 360 lei;
. Asistenta/reprezentarea juridica a părții în contestația la executare – 480 lei;
7.3. Formularea cererii de liberare condiționată – 360 lei;
7.4. Asistenta/reprezentarea juridica a părții în cererile de liberare condiționată – 360 lei;
7.5. Formularea cererilor privind regimul de executare, plângerilor împotriva masurilor și altele asemănătoare – 240 lei;
7.6. Asistenta/reprezentarea juridică a părții în cererile privind regimul de executare, plângerile împotriva masurilor si altele asemănătoare – 360 lei;
. Formularea cererilor privind obligațiile din conținutul supravegherii – 240 lei;
7.8. Asistenta/reprezentarea juridică a părții în cererile privind obligațiile din conținutul supravegherii – 360 lei;
7.9. Asistenta/reprezentarea juridică a părții în cererile privind revocarea suspendării sub supraveghere – 360 lei;
. Asistența/reprezentarea juridică a părții in executarea cheltuielilor judiciare sau a altor dispoziții – 240 lei;
. Declararea cailor de atac – 120 lei.
8.Reabilitarea
Formularea cererii de reabilitare – 360 lei;
Asistența/reprezentarea juridică a părții în cereri de reabilitare – 480 lei;
8.3. Declararea contestației – 120 lei.
9. Asistenta judiciară internațională în materie penală
9.1. Consultația juridica – 360 lei
9.2. Asistenta si/sau reprezentarea părților – 720 lei
Restituirea taxei auto in urma ordonantei de guvern.Atentie:Cei cu hotararari obtin banii IMEDIAT
1. Despre ce taxe auto e vorba?
Potrivit OUG nr. 52/2017, e vorba de următoarele taxe plătite la organele fiscale, indiferent de momentul când au fost percepute:
- taxa specială pentru autoturisme și autovehicule;
- taxa de poluare pentru autovehicule;
- taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule;
- timbrul de mediu pentru autovehicule.
2. Doar cei care nu au primit banii înapoi pot face cerere de restituire acum
Ordonanța se referă clar doar lacontribuabilii care nu au beneficiat de restituire până la 7 august 2017, momentul când ea a intrat în vigoare. Asta înseamnă că pot face cerere chiar și cei care au făcut-o în baza vechii proceduri administrative de restituire a taxelor auto, abrogată din greșeală acum câteva luni. E important de precizat că, în cazul mașinilor cumpărate prin leasing financiar, dacă taxele au fost plătite de societatea de leasing, proprietarul mașinii cumpărate astfel e cel care are dreptul la restituirea banilor.
3. Până când se face cererea și când se vor restitui banii?
Cererile se pot face de îndată ce se aprobă modelul de cerere de către autoritățile centrale (în cel mult două săptămâni de acum încolo, după cu prevede OUG nr. 52/2017), termenul-limită de depunere a lor la organele fiscale fiind 31 august 2018. Primirea banilor nu se va face însă anul acesta, ci după cum urmează:
- taxa specială, taxa pentru emisiile poluante și taxa de poluare – banii vor fi restituiți în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2018;
- timbrul de mediu – 1 septembrie 2018 – 31 martie 2019.
4. Unde și ce trebuie depus?
Cererile de restituire se depun la organul fiscal competent, definit de OUG nr. 52/2017 după cum urmează: „Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin structurile de specialitate, cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate acesteia”. La cerere trebuie anexate următoarele documente:
- documentul ce dovedește plata taxei (în original/copie), respectiv chitanța fiscală/ordinul de plată și extrasul de cont;
- copiile cărții de identitate a vehiculului și a certificatului de înmatriculare.
Odată ce aceste documente au fost depuse, organul fiscal va emite o decizie de restituire, pe care cei nemulțumiți o vor putea contesta (mai întâi la organul fiscal respectiv, iar, dacă vor fi nemulțumiți și de soluționarea contestației, se vor putea adresa instanței de contencios administrativ).
5. Ce au de făcut cei care au deja hotărâri definitive pentru restituirea taxelor?
Și cei care au obținut hotărâri judecătorești definitive sunt vizați de această ordonanță, însă calendarele de restituire menționate mai sus nu li se aplică. Mai exact, în ordonanță sunt menționați cei care nu au primit până acum o soluție la cererea de restituire, precum și cei ale căror hotărâri devin executorii după 31 august 2018. Practic, ei vor depune actele la organul fiscal competent, după cum reiese din ordonanță, imediat ce vor avea la dispoziție modelul de cerere de restituire. Din moment ce calendarul respectiv nu li se aplică, aceștia vor putea primi banii mai devreme chiar.
6. Cei care au primit decizii de restituire nu mai depun nimic
În actul normativ se mai precizează că sumele pentru care au fost emise deja decizii de soluționare a cererii de restituire vor fi date înapoi din oficiu, adică fără să se mai facă alte cereri de restituire suplimentare. Mai mult, cei care se află în această situație vor primi banii mai repede decât cei care nu au obținut decizii până acum, întrucât ordonanța prevede că restituirea sumelor reprezentând taxa specială, taxa pentru emisiile poluante și taxa de poluare se va face în termen de 120 de zile de la momentul când vor intra în vigoare normele metodologice ale ordonanței. Însă cei care au obținut decizii pentru restituirea timbrului de mediu, dar nu au primit (toți) banii până acum, îi vor obține în cel mult un an de-acum încolo, adică până cel târziu la data de 7 august 2018.
7. Ce fac cei care au depus cereri în baza vechii proceduri și nu au primit soluții până acum?
Până în februarie anul acesta, exista o procedură administrativă prin care se puteau cere înapoi banii pe taxa specială, taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante, însă ea a fost abrogată din greșeală, așa cum explicam mai sus. Practic, cererile depuse nu au mai putut fi soluționate. Pentru cei care au depus cereri și s-au trezit în situația asta, OUG nr. 52/2017 prevede că nu mai e necesar să depună cereri din nou. Restituirea se va face din oficiu, în cel mult 120 de zile de la data când vor intra în vigoare normele metodologice ale ordonanței de urgență (care ar trebui să fie emise în cel mult 60 de zile calculate din 7 august – data de intrare în vigoare a OUG nr. 52/2017).
Ce fac daca firma de asigurari intarzie la plata sau nu plateste deloc
Termenul de plată a despăgubirilor este mai mic în prezent, odată cu intrarea în vigoare a noii Legi a asigurărilor de răspundere civilă auto (RCA). Cele mai recente statistici în domeniu ne arată că asigurătorii au plătit în 2016 despăgubirile încadrându-se, cât de cât, în termenele legale. Dacă plătesc despăgubirile depășind termenul legal sau le diminuează în mod nejustificat, asigurătorii sunt obligați la penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Cel prejudiciat în urma unui accident de mașină poate trimite cererea de despăgubire, direct sau prin mandatar, la asigurătorul RCA al vinovatului sau la propriul asigurător RCA (dacă a cumpărat serviciul de decontare directă când și-a făcut polița de asigurare), potrivit Legii nr. 132/2017 (noua Lege RCA). Dacă e vorba de situații în care Biroul Asigurătorilor Auto din România (BAAR) oferă despăgubirile, spre exemplu, atunci când nu se cunoaște vinovatul sau acesta nu a avut asigurare, atunci cererea se face către BAAR.
Cererea de despăgubire se va rezolva numai după depunerea unor documente din care să rezulte: dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire; răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei; întinderea prejudiciului; legătura dintre întinderea prejudiciului și modul de producere al evenimentului.
Conform legii, în 30 de zile, asigurătorul care a primit cererea trebuie fie să răspundă, formulând o ofertă de despăgubire justificată, fie să notifice în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat (în total/în parte) pretențiile de despăgubire. „Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii„, scrie în lege.
Practic, odată cu intrarea în vigoare a noii Legi RCA, termenul maxim în care trebuie rezolvat un dosar de despăgubire a scăzut de trei ori – în vechea reglementare (OUG nr. 54/2016) aveam un termen maxim de trei luni.
Dacă asigurătorul a răspuns în acest termen și a oferit o despăgubire, solicitantul poate să o accepte sau nu. „Cuantumul despăgubirii plătite se va reanaliza la solicitarea persoanei prejudiciate pe baza documentelor justificative depuse ulterior plății„, scrie în Norma RCA nr. 20/2017 referitor la situația în care cel prejudiciat pretinde mai mult decât i se oferă. Asigurătorul trebuie să răspundă cererii de reanalizare a despăgubirilor fie efectuând plata diferenței, fie notificând în scris solicitantului motivele pentru care a refuzat. Evident, dacă părțile nu se înțeleg, lucrurile vor ajunge în instanță (sau la un organism de soluționare alternativă a litigiilor).
Despăgubirea trebuie plătită, conform legii, în zece zile de la data acceptării ofertei. Dacă s-a ajuns în instanță, termenul de zece zile se aplică la fel, dar curge de la momentul când asigurătorul primește hotărârea judecătorească definitivă (sau acordul de soluționare a litigiului cu privire la suma de despăgubire, dacă problema a fost soluționată alternativ).
Penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere
Dacă nu le plătește la timp sau plătește mai puțin decât trebuie, asigurătorul datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere. Ele se calculează raportat la nivelul sumei de despăgubire cuvenită (pentru întârzieri) sau la diferența de sumă neachitată (pentru cazul când plătește mai puțin decât se cuvine).
„Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la alin. (4) (adică în zece zile – n.red.) sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferența de sumă neachitată. Plata penalităților se face odată cu plata despăgubirii. În cazurile privind vătămările corporale și daunele morale care fac obiectul unui litigiu, penalitățile și plata acestora sunt stabilite de către instanța judecătorească„, scrie, mai exact, în Legea RCA.
Se va sesiza oare asigurătorul de bunăvoie și nesilit de nimeni cu privire la plata acestor penalități? Greu de imaginat, ceea ce înseamnă că ele trebuie cerute de cel care primește despăgubirea (eventual, chiar în instanță). Cei nemulțumiți de modul cum asigurătorul gestionează problema dosarului de despăgubire pot să facă o reclamație la Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Petiția, alături de documentele doveditoare, se poate faceaici.
„Aspectul cel mai des reclamat de către petenți în 2016 a fost neplata/plata parțială a despăgubirilor / valorilor de răscumpărare solicitate de către asigurați/păgubiți, în 7.345 cazuri, acestea reprezentând un procent de 80,22% din total. Printre alte aspecte sesizate s-au numărat și solicitări de recalculare a valorii despăgubirilor, respectiv nerespectarea condițiilor contractuale /Normelor RCA„, arată ASF într-o analiză proprie.
Asigurătorii codași la plata daunelor în 2016
Potrivit unei analize recente a ASF, durata medie de plată a dosarelor în semestrul II din 2016 a fost de 11,62 de zile/dosar. Pentru aproape 70% dintre dosarele achitate, plata a fost făcută în termenul legal. Totuși, trebuie să avem în vedere că atunci erau în vigoare alte prevederi, iar rezolvarea dosarului se putea face în maximum trei luni de zile.
Cea mai mare depășire a termenului legal de plată a fost înregistrată la Asirom – 183 de zile. Alături de City Insurance, cele două societăți de asigurare sunt ultimele în clasament la capitolul plăților la timp. La polul opus, Omniasig, urmată de Allianz și Generali conduc clasamentul.
„Analiza comparativă a datelor rezultate din situația plăților în termenul legal al dosarelor de daună RCA avizate pentru pagube materiale în semestrul II. 2016 față de semestrul I. 2016 arată că societățile de asigurare și-au îmbunătățit activitatea de instrumentare și plată a dosarelor de daună, procentul dosarelor plătite în termen legal crescând cu 27,54 puncte procentuale”, arată ASF în analiza sa, iar concluzia nu poate decât să ne bucure.
Cod de Bune Practici Bancare în Relația cu Debitorii Consumatori- Eficienta 0 (zero)
“Băncile semnatare – Banca Comercială Română, Bancpost, ING Bank, Raiffeisen Bank și UniCredit Bank – și-au propus ca prin lansarea codului, după o perioadă de discuții publice intense și uneori controversate privind situațiile debitorilor consumatori aflați în situații dificile, să evidențieze măsurile pe care deja le adoptă și pe care le au în vedere și în viitor, precum și angajamentul asumat de a trata cu toată seriozitatea clienții aflați în reală dificultate”, se arată într-un comunicat de presă.
Serios?
Ce frumos suna asa oficial!
O simpla intrebare : Cum se rezolva cele 15.000 de dosare impotriva bancilor?
Plecam in concediu linistiti.Bancile pierd din nou,iar si iar….. „Mare albastra”
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Fiscul controlează modul în care dezvoltatorii imobiliari persoane fizice și-au declarat veniturile din vânzarea proprietăților
Veniturile obținute din vânzarea proprietăților imobiliare de către dezvoltatorii imobiliari persoane fizice au trebuit declarate corect până duminică, potrivit Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF). De azi începând, contribuabilii vizați pot fi supuși unor inspecții fiscale, controale în urma cărora aceștia vor putea fi obligați să achite impozite mult mai mari decât au făcut-o până acum (16% în loc de maximum 3%), ca urmare a reîncadrării veniturilor obținute din vânzarea apartamentelor sau caselor în categoria veniturilor din activități independente.
ANAF a transmis la mijlocul lunii iunie, prin intermediul unui comunicat de presă, cădezvoltatorii imobiliari persoane fizice au fost obligați să declare, până cel târziu duminică, veniturile obținute din vânzarea proprietăților imobiliare din patrimoniul afacerilor, asta în condițiile în care, până acum, cei mai mulți dintre aceștia au declarat impozit pe venit din vânzarea proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, fiind avantajați din punct de vedere fiscal.
„Având în vedere acest fapt, contribuabilii persoane fizice sunt invitati să-și clarifice situația fiscală referitoare la declararea și plata impozitului pe veniturile obținute din vânzarea proprietăților imobiliare din patrimoniul afacerii până la data de 30.07.2017. După această dată, acești contribuabili persoane fizice vor fi supuși inspecției fiscale, în baza analizei de risc efectuate”, scrie în anunțul ANAF.
De la 1 februarie 2017, odată cu modificările aduse prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2017, Codul fiscal stabilește că persoanele care vând case și terenuri suntscutite de impozit dacă se încadrează într-un plafon de 450.000 de lei, peste această sumă aplicându-se o cotă unică de impozitare de 3% – detalii, aici.
Impozitul pe tranzacțiile imobiliare trebuie calculat și încasat de către notarii publici, prin intermediul formularului 208. De altfel, pentru a reflecta modificările prezentate anterior, ANAFa actualizat la începutul lunii iulie, atât formularul 208, cât și declarația 209, cea care vizează persoanele fizice care realizează venituri supuse impozitului pe venit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, în situaţia în care transferul dreptului de proprietate asupra construcţiilor sau terenurilor se face prin altă procedură decât cea notarială.
Încadrarea veniturilor obținute de dezvoltatorii imobiliari persoane fizice în categoria veniturilor din activități independente, pentru faptul că aceste activități se repetă, nefiind doar ocazionale, va însemna impozite mai mari pentru contribuabilii în cauză.
Concret, dacă Fiscul va trata din punct de vedere fiscal astfel de venituri ca venituri din patrimoniul afacerilor (activități independente), în detrimentul veniturilor din transferul proprietății imobiliare din patrimoniu personal, vor trebui achitate impozite considerabil mai mari, în cotă de 16%, la care se vor adăuga contribuțiile sociale aferente.
Cu alte cuvinte, asta înseamnă că, dacă în urma inspecțiilor fiscale pe care Fiscul le demarează începând de azi activitatea dezvoltatorului imobiliar va fi reîncadrată ca activitate independentă, persoana în cauză va plăti atât atât impozitul pe venit datorat pentru activităţi independente, de 16%, cât și contribuțiile sociale aferente, respectiv contribuţia de asigurări sociale (CAS, în cotă de 10,5%) și contribuţia de asigurări sociale de sănătate (CASS, de 5,5%) – mai multe detalii despre sistemul de impozitare aplicabil în 2017 persoanelor care obțin venituri din activități independente sunt aici.
În prezent, activitatea independentă este orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin patru dintre următoarele şapte criterii:
- persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru;
- persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi;
- riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea;
- activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară;
- activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii;
- persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective;
- persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii.
PRO sau CONTRA vaccinarii obligatorii – sondaj avocat Coltuc
PRO sau CONTRA vaccinarii obligatorii – sondaj avocat Coltuc
Părinții care refuză vaccinarea obligatorie a propriilor copii nu vor putea fi sancționați în mod direct, după cum se arată într-un proiect al viitoarei Legi a vaccinării, ce a fost discutat joi de Executiv și urmează să fie adoptat. Cu toate acestea, actul induce ideea unei sancționări indirecte, și anume că înscrierea copiilor la grădiniță sau la școală va depinde de efectuarea vaccinărilor obligatorii. În plus, se prevede și posibilitatea sesizării organelor penale pentru constatarea și pedepsirea cu închisoarea a faptei de rele tratamente aplicate minorului, dacă un copil împlinește trei ani și n-a fost vaccinat
Si,Timisoara este cu NOI – RAIFFEISEN BANK pierde
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Clientul plateste rata la jumatate . Bancpost pierde
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Mi-a cazut un pom pe masina sau casa.Ce fac?
Paza bună trece primejdia rea! Acest dicton ar trebui să fie suficient pentru a-i convinge pe români să-şi ia măsuri de precauţie când îşi cumpără o maşină. Asigurările auto te păzesc de orice eveniment nedorit, dar ce faci când nu ai CASCO?
Posesorii de autovehicule din marile oraşe au mai multe motive de îngrijorare atunci când se urcă la volan. Riscul de accidente, căderi de ţurţuri, vandalism ori distrugeri cauzate de vijelii este mult mai mare decât în localităţile din mediul rural. Astfel, costurile poliţelor de asigurare sunt mai ridicate, motiv pentru şoferi să renunţe la „a-şi păzi spatele”. Vestea proastă pentru ei este că vor fi puşi în situaţia de a plăti din propriul buzunar reparaţiile.
Repari pe cheltuiala ta şi recuperezi banii
Şi, totuşi, există o scăpare. Atunci când un copac situat pe domeniul public ţi-a strivit maşina poţi fi despăgubit pentru avariile cauzate, însă acest lucru presupune răbdare şi multe drumuri la instituţiile abilitate. În primul rând anunţi evenimentul la 112. Un echipaj al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) ori al Administraţiei Domeniului Public (ADP) se va deplasa pentru „eliberarea” maşinii şi preluarea materialului lemnos. Apoi mergi la ISU pentru a primi un proces-verbal de constatare a intervenţiei, în care se vor regăsi date referitoare la locul incidentului, persoana afectată şi o evaluare generală a pagubelor. Foarte importantă este vizita la biroul de accidente uşoare din cadrul Poliţiei Rutiere din localitatea (sectorul) de domiciliu. Aici vei primi o autorizaţie de reparaţii, care certifică faptul că maşina ta a fost avariată în urma unui eveniment meteo, pe care o vei prezenta când mergi la service. Mecanicii auto vor face o evaluare exactă a pagubelor şi îţi vor întocmi un deviz de plată pentru remedierea avariilor. Sfatul nostru este să obţii trei păreri de la service-uri diferite, pentru că urmează să achiţi din propriul buzunar costul reparaţiilor.
Ca să îţi recuperezi banii, trebuie să chemi în judecată serviciul ADP din cadrul primăriei. Pentru a fi sigur de câştig fă câteva poze cu arborele căzut pe maşină şi întreabă la ADP dacă asociaţia de locatari a depus, înainte de eveniment, o cerere pentru toaletarea sau defrişarea copacului. Decizia definitivă a instanţei e executorie, iar banii îţi vor fi livraţi de instituţia responsabilă cu toaletarea arborilor de pe domeniul public.
Pasul 1
Anunţă evenimentul al 112! Un echipaj ISU ori ADP se va deplasa pentru ridicarea arborelui. Obţine de la ISU procesul-verbal de constatare a evenimentului în care a fost implicat autoturismul tău.
Pasul 2
Fă câteva poze cu maşina avariată şi întreabă vecinii, asociaţia sau reprezentanţii ADP dacă arborele cu pricina a fost luat în evidenţă ca fiind şubred. Aceste detalii te vor ajuta în instanţă.Pasul 3
Mergi la biroul de accidente uşoare din cadrul Poliţiei Rutiere pentru a cere autorizaţia de reparaţie. Vei da o declaraţie, în baza căreia ţi se va întocmi un document absolut necesar atunci când mergi cu maşina la service-ul auto.
Pasul 4
Cere un deviz pentru lucrările de reparaţii de la cel puţin trei puncte service. Plăteşte pentru remedierea avariilor şi păstrează factura.
Pasul 5
Deschide proces la judecătorie pe numele serviciului ADP pentru recuperarea banilor cheltuiţi pentru repararea maşinii. Instanţa va decide cine e responsabil că nu a intervenit pentru îndepărtarea pericolului.Poţi cere îndepărtarea crengilor
Autorităţile locale desfăşoară acţiuni de toaletare a arborilor. Românii care observă că un copac e în pericol să cadă ori necesită cosmetizări trebuie să urmeze următorii paşi:
- Sunaţi la serviciul ADP pentru a semnala problema. Reprezentanţii societăţii se adresează Direcţiei de Mediu din cadrul primăriei, autoritatea responsabilă cu eliberarea autorizaţiei de defrişare/toaletare.
- După obţinerea avizului, angajaţii ADP îndepărtează crengile care au crescut necontrolat. În multe cazuri, ADP preferă să angajeze firme private pentru astfel de lucrări.
- Nici un copac nu se toaletează sau taie fără aviz de la Direcţia de Mediu.
- ADP are obligaţia să planteze, în compensare, trei arbori pentru fiecare copac uscat defrişat.
Cum pot anula o decizie de concediere in instanta? avocat Coltuc
Aplicarea unei sancțiuni salariatului trebuie să fie rezultatul efectuării unei cercetări disciplinare, potrivit regulilor din legislația muncii. La finalul cercetării, se emite o decizie de sancționare, care poate să se refere inclusiv la măsura concedierii disciplinare, decizie care va trebui predată personal salariatului sau prin scrisoare recomandată. Pentru a evita ca decizia să fie anulată apoi de o instanță, e obligatoriu ca ea să includă anumite mențiuni. De asemenea, trebuie știut că, în cazul concedierii disciplinare, preavizul nu este obligatoriu prin lege.
Cu excepția avertismentului scris, orice altă sancțiune ce se aplică salariatului trebuie să vinăca urmare a unei cercetări disciplinare, potrivit Codului muncii. Desigur, mai există și o altă excepție – cea în care salariatul refuză nejustificat să vină la cercetare, caz în care se poate da direct decizia de sancționare. Dar pentru asta e nevoie ca angajatorul să fi demarat cercetarea și să i se fi trimis salariatului convocarea la cercetare.
„Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt: a) avertismentul scris; b) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile; c) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; d) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă”, scrie în Codul muncii.
Ce condiții trebuie să îndeplinească decizia de sancționare
„Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei”, se precizează în Cod ca regulă absolută. Așadar, decizia trebuie să fie scrisă și dată în cel mult șase luni de la data săvârșirii faptei. Ce înseamnă asta? Că nici nu are rost să pornim o cercetare cu privire la o faptă mai veche de șase luni, pentru că nu vom mai putea emite o decizie care să fie legală. Dată peste acest termen, decizia va fi anulată garantat de instanța de judecată.
În mod obligatoriu (sub sancțiunea nulității absolute), decizia va trebui să cuprindă următoarele lucruri:
- descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
- precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
- motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea (aici e vorba strict de cazul când salariatul convocat la cercetare refuză în mod nejustificat să vină);
- temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
- termenul în care sancțiunea poate fi contestată (adică 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei);
- instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată (potrivit Danei Ionescu, e vorba de cea de la domiciliul salariatului).
Așa cum sublinia specialistul, lipsa fie și numai a unuia dintre lucrurile enumerate mai sus poate atrage anularea deciziei de către instanță.
„Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării. Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta”, scrie în Cod. Aici nu vorbim de același regim pe care îl are, potrivit Codului, decizia de concediere.
De ce e importantă precizarea? Pentru că, în Cod, la prevederea referitoare la decizia de concediere (articolul 76, mai exact), nu scrie decât că trebuie făcută în scris și comunicată salariatului, dar nu scrie și cum trebuie să fie comunicată. În acest context, la începutul anului,Curtea Supremă a stabilit că nu e absolut nicio problemă în a trimite o decizie de concediere prin e-mail, în anumite condiții. Totuși, în cazul deciziei de sancționare, Codul prevede clar cum trebuie să fie comunicată, ceea ce înseamnă că transmiterea ei prin e-mail ar putea fi o problemă, din perspectiva legii.
Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării”, scrie în Codul muncii. În urma contestării, instanța ar putea dispune fie anularea în totalitate a deciziei de sancționare, fie înlocuirea sancțiunii aplicate cu una mai puțin drastică. Totuși, salariatul ar putea cere diverse lucruri prin cererea sa de chemare în judecată: de pildă, spunea Dana Ionescu, ar putea cere plata tuturor drepturilor salariale (majorate și indexate) la care ar fi avut dreptul de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, dar și concediul de odihnă neefectuat sau acordarea zilelor libere la care ar fi avut dreptul în acea perioadă.
Banca Transilvania pierde pe clauze abuzive – avocat Coltuc
|
Părţi
Complet: Amanari pronuntare Pena |
De ce castiga oamenii procesele cu bancile?Pentru ca au dreptate! Bcr invinsa astazi
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Avocat Coltuc: 6.546 dosare depuse in 2017 .Multumim clientilor pentru incredere
DOSARELE LE PUTETI VEDEA AICI
|
||||
|
„Capitala” este cu NOI. Bancpost pierde si ea pe clauze abuzive
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Eu,vara nu dorm – si mortul are drepturi,STIMATA BANCA
A sosit hotararea.
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Taxa de solidaritate : Ce inseamna ?
Taxa de solidaritate, mai periculoasă decât impozitul pe cifra de afaceri
Premierul Mihai Tudose a explicat ieri de ce vrea Guvernul să impună taxă de solidaritate persoanelor fizice. El a afirmat că statul a creat condiții pentru ca unii oameni să câștige foarte mulți bani, așa că la rândul lor ei trebuie să fie solidari cu statul.
Noul guvern intenţioneză să introducă o nouă taxă – cea de solidaritate, pentru cei cu venituri de peste zece salarii minime pe economie, aşa cum arată programul de guvernare.
„Va fi aplicată persoanelor fizice, persoane care câştigă foarte mult, care beneficiază de o mulţime de lucruri din partea statului şi care înţelegem că funcţionează în toată lumea, să plătească peste un anumit prag valoric o taxă în plus de solidaritate cu statul, care i-a oferit prilejul să câştige atâţia bani”, a spus premierul Mihai Tudose.
El a mai spus că nu ştie dacă taxa de solidaritate va fi aplicată de anul viitor, având în vedere că simulările continuă. El a spus că sunt mai multe scenarii testate în acest moment, însă nu a oferit detalii cu privire la aceste simulări. Tudose nu a spus nici cât se aşteaptă statul să încaseze prin acest impozit, pentru a-l considera fezabil.
Potrivit unor surse guvernamentale, noua taxă de solidaritate ar urma să reprezinte o impozitare de 25%, peste cea de 16% pentru toate salariile peste 14.500 de lei pe lună brut, respectiv zece salarii minime pe economie. Se va impozita diferenţa câştigată de un contribuabil peste acest prag. În total, impozitarea pentru această diferenţă care depăşeşte 10 salarii minime pe economie va fi de 41%, în loc de 16%.
„Suprataxarea veniturilor din muncă este o practică extrem de nocivă de care „ne-am bucurat” până în 2004. Această practică a făcut foarte dificilă apariţia şi dezvoltarea unei clase mijlocii solide, clasa mijlocie fără de care nu putem vorbi de prosperitate în această ţară. În acelaşi timp, politicienii noştri, iar cei de azi nu fac excepţie, au subimpozitat câştigurile pe capital favorizând apariţia unei clase foarte subţiri de oameni foarte bogaţi. Exact acelaşi lucru face PSD azi propunând supraimpozitarea clasei mijlocii şi eliminarea oricărui fel de impozite pentru bogaţii României” avocat Coltuc
Si,Aradul este cu noi.Bancpost pierde
Avocat Coltuc la Realitatea tv
A sosit hotararea!
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Piraeus pleaca din Romania
Obiectivul nostru principal îl reprezintă reducerea expunerii la subsidiarele bancare internaționale din România, Bulgaria și Serbia și la activele nebancare elene care nu sunt de bază și, dacă vom implementa asta fără să fie afectat capitalul, efectul asupra bilanțului va fi pozitiv, a afirmat noul director general al Piraeus Bank, Christos Megalou, într-un interviu acordat Bloomberg.
Cel mai mare grup bancar elen, Piraeus Bank, a prezentat recent planul strategic „Agenda 2020”, conform căruia vor fi vândute afacerile din Balcani (România, Bulgaria, Serbia, Albania și Ucraina) și va fi redus portofoliul de credite neperformante (NPL).
Noua conducere a înființat o unitate separată care va gestiona situația caselor obținute în urma punerii sub sechestru și vânzarea unor active. Pe lângă subsidiarele din Balcani, Piraeus vrea să renunțe la participațiile deținute în compania de transport naval Hellenic Seaways și la două ferme piscicole din Grecia, Selonda și Nireus.
Satisfactia unui avocat:dupa 3 ani de procese,avocat Coltuc invinge banca Bancpost
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Si,Aradul este „cu noi”.RAIFFEISEN BANK SA Pierde
A sosit hotararea.Apel admis in extremis in favoarea consumatorului
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Si,biserica poate fi taxata.Vezi cum este taxata in Uniunea Europeana-opinie avocat Coltuc
Impozitarea bisericii – Opinie avocat Coltuc
- Belgia
Tipul de relatie stat – culte: Sunt recunoscute sase culte; de facto, Biserica Catolica are intaietate.
Salarizarea clerului se face integral de catre stat: salariile si pensiile personalului de cult sunt platite de la bugetul de stat, diferentiat in functie de dimensiunile comunitatii.
Finantarea lacasurilor de cult: Constructia si repararea lacasurilor de cult este finantata de stat.
Capelani in institutii publice: Capelanii din institutiile publice (armata, penitenciare, dar nu si cei din spitale), in primul rand catolici, sunt salarizati integral de stat.
Scutiri de taxe si impozite: Statul scuteste cultele recunoscute de impozitul pe veniturile provenite din administrarea imobilelor cu caracter de cult, precum si de alte taxe si impozite.
Alte forme de finantare: Autoritatile locale asigura clericilor o locuinta si acopera cheltuielile legate de aceasta. Autoritatile locale pot oferi sustinere financiara suplimentara comunitatilor religioase. Finantarea altor activitati (caritabile etc.) se poate face indirect, prin infiintarea de asociatii nonprofit. Statul asigura finantarea partiala a scolilor confesionale private. Finantarea privata, pe baza de colecte sau donatii de la credinciosi, are o pondere limitata.
Educatia religioasa in scoala: In scolile publice, pe toata durata scolarizarii obligatorii sunt oferite cursuri de educatie confesionala (una dintre confesiunile recunoscute) sau de morala non-confesionala (seculara), la alegere, cu posibilitatea de scutire totala de participare (la cerere).
Invatamantul teologic /confesional: In universitatile publice nu functioneaza facultati de teologie/studii religioase. Universitatile si institutele/facultatile de rang universitar ale cultelor recunoscute pot primi finantare de stat (de la bugetul federal sau al comunitatilor federate), in grade variabile (in cazul unor universitati catolice, pana la 100%).
- Germania
Tipul de relatie stat – culte: Functioneaza un regim de cooperare intre stat si comunitatile religioase, care pot beneficia de doua niveluri de recunoastere: corporatii de drept public si culte de drept privat. Sistemul juridic este reglementat pe doua niveluri, federal (constitutional si legislatie inferioara) si al landurilor.
Finantarea activitatilor cultelor: se realizeaza prin impozit bisericesc, subventii si scutiri de taxe. „Impozitul bisericesc” (8-9% din impozitul pe venit) este colectat de administratia landurilor si asigura circa 80% din veniturile cultelor care solicita finantare. Suma se retine doar membrilor Bisericilor/cultelor respective. Exista posibilitatea de scutire de impozitul bisericesc, sub forma unei declaratii scrise; in caz contrar, sumele sunt retinute automat din veniturile obtinute. In majoritatea Bisericilor protestante, renuntarea la plata impozitului bisericesc echivaleaza cu pierderea calitatii de membru al Bisericii.
Salarizarea clerului: se face diferentiat, potrivit regulilor fiecarui cult. Pe baza de acord si in functie de regiune, statul poate oferi o contributie la salariile personalului.
Finantarea lacasurilor de cult: Autoritatile locale pot acoperi cheltuieli de constructie a bisericilor si contribuie la restaurarea bisericilor monumente istorice.
Capelani in institutii publice: Pot fi platiti de stat capelanii din armata, politie, penitenciare, spitale, alte institutii publice, pe baza de acord cu institutiile vizate, prin contracte pe perioada determinata.
Scutiri de taxe si impozite: Donatiile catre culte si impozitul bisericesc se pot deduce din impozitul pe salarii sau pe venit. Cultele beneficiaza de multiple alte scutiri de taxe si impozite.
Alte forme de finantare: Autoritatile publice aloca periodic cultelor anumite sume, ca despagubire pentru secularizarile succesive ale averilor bisericesti (mai ales cea din 1803). Cultele de mai mici dimensiuni se finanteaza in mai mare masura prin donatii de la credinciosi si nu fac apel la sistemul impozitului bisericesc. Scolile si gradinitele confesionale sunt finantate partial de stat, ca si celelalte institutii de invatamant privat. Spitalele bisericesti si alte institutii sociale, caritabile organizate de culte primesc subventii extinse de la stat, comparabile cu cele primite de alte institutii cu statut de utilitate publica; beneficiaza in plus de un regim legal distinct in ceea ce priveste dreptul muncii (aplicat cu respectarea normelor bisericesti ale fiecarui cult). Cultele mai pot obtine in plus, sub diferite forme, donatii sau contributii private.
Educatia religioasa in scoala: Cu exceptia scolilor explicit neconfesionale, in scolile publice educatia religioasa este o disciplina cu statut similar celorlalte discipline scolare. Educatia religioasa este confesionala, programa fiind definita in functie de optiunile fiecarui cult (pentru educatie confesionala stricta, istoria religiilor etc.). Parintii sunt cei care decid participarea copiilor la cursurile de educatie religioasa, in confesiunea pe care o aleg; dupa implinirea varstei de 14 ani, elevul hotaraste singur. Scoala publica este obligata sa organizeze cursuri de educatie religioasa acolo unde exista cel putin 12 elevi apartinand unei anumite confesiuni.
Invatamantul teologic /confesional: In universitatile publice functioneaza facultati de teologie cu caracter confesional (mai mult sau mai putin legate institutional de Biserica de care apartin din punct de vedere confesional). Pe langa acestea, functioneaza si o serie de facultati de teologie si universitati confesionale private.
- Republica Ceha
Tipul de relatie stat – culte: Functioneaza 33 de culte recunoscute, din punct de vedere legal existand doua niveluri de recunoastere a cultelor: Bisericile, in numar de 21, beneficiaza de finantari si facilitati importante, iar societatile religioase nou inregistrate, in numar de 12, nu beneficiaza de aceste „drepturi speciale”. Institutia care gestioneaza raporturile dintre stat si culte este Departamentul pentru Biserici din cadrul Ministerului Culturii.
Finantarea activitatilor cultelor Legislatia in domeniul finantarii Bisericilor si cultelor religioase La 1 ianuarie 2013 a intrat in vigoare Legea nr. 428/2012 privind restituirea proprietatilor si plata de compensatii financiare catre Bisericile si cultele religioase ale caror proprietati fusesera confiscate de regimul comunist. Noul act normativ a schimbat in mod substantial sistemul de finantare a Bisericilor si cultelor religioase in Republica Ceha, care presupunea, intre altele, finantarea integrala a salariilor clerului de catre stat.
Nota: Dupa 1948, Bisericilor le fusesera confiscate aproximativ 2.500 de cladiri, 175.000 hectare de paduri si 25.000 hectare de pamant arabil. Cea mai mare parte a proprietatilor confiscate apartineau Bisericii Romano – Catolice. Conform Legii nr. 428/2012, un numar de 17 Biserici si culte religioase inregistrate in Republica Ceha vor primi de la stat 56% din proprietatile confiscate, indeosebi pamanturi, paduri si helesteie, in valoare totala de cca 3 miliarde de euro. Pentru restul proprietatilor confiscate, aflate in proprietatea comunelor, a regiunilor sau a unor persoane private si care nu mai pot fi restituite, statul va plati esalonat, pe o perioada de 30 de ani, 59 de miliarde de coroane, indexata in functie de inflatie (in valoare totala estimata de cca 3,8 miliarde de euro).
Salarizarea clerului si finantarea lacasurilor de cult Potrivit Legii nr. 428/2012, pentru o perioada tranzitorie de 17 ani, statul va continua sa plateasca celor 17 Biserici si culte religioase beneficiare ale legii o contributie financiara destinata sprijinirii activitatii acestora. Pana in 2015 (inclusiv), statul va continua sa asigure integral plata salariilor personalului clerical si sa acopere cheltuielile administrative de functionare a Bisericilor si cultelor religioase. Contributia totala a statului este fixata la cuantumul din anul 2012. In anul 2012, suma alocata de stat cultelor religioase a fost de 56.376.745 de euro. Incepand din 2016, aceasta suma va scadea cu 5% anual. La sfarsitul celor 17 ani, Bisericile ar urma sa isi autofinanteze integral activitatea.
Capelani in institutii publice. Salariile capelanilor din armata sunt platite integral de stat, iar cele ale capelanilor din penitenciare sunt finantate partial de stat. Accesul capelanilor in spitale se face pe baza de acord interinstitutional si nu beneficiaza de un mod de finantare uniform.
Alte forme de finantare: Statul finanteaza integral scolile bisericesti (apartinand Bisericilor, acestea au un statut distinct de scolile confesionale private) si finanteaza partial scolile private (inclusiv confesionale), asigurand plata salariilor personalului angajat. Veniturile obtinute de culte din colecte, donatii etc. au o pondere importanta in totalul veniturilor cultelor.
Educatia religioasa in scoala In scolile publice, noua culte ofera cursuri facultative de educatie religioasa. Elevii, in acord cu parintii, pot opta pentru educatia religioasa in oricare confesiune, indiferent de afilierea religioasa declarata. Nu exista materie alternativa. In scolile bisericesti, elevii pot opta intre educatia confesionala propriu-zisa si un curs de etica neconfesionala. Scolile private pot alege sa propuna sau nu cursuri de religie in orice confesiune religioasa. Profesorii de religie sunt platiti de scoli si au nevoie de autorizatie atat din partea statului cat si a confesiunii respective.
Invatamantul teologic / confesional : Scolile bisericesti si scolile private (inclusiv confesionale) sunt finantate partial de Stat. Cinci facultati de teologie sunt integrate in universitatile publice. Bisericile dispun de institutii de educatie de nivel superior, dar diplomele acestora nu sunt considerate echivalente cu diplomele universitare.
Modele cu Biserica de stat sau dominanta
- Danemarca
Tipul de relatie stat – culte: Exista trei niveluri: Biserica Evanghelica Luterana – Folkekirche este recunoscuta ca Biserica nationala, conform Art. 4 din Constitutie; mai functioneaza 11 comunitati religioase recunoscute, iar alte 90 de denominatiuni au dreptul de a oficia casatorii cu efecte civile. Cultele care nu beneficiaza de recunoastere publica sunt libere sa functioneze. Principala institutie responsabila de gestionarea raporturilor dintre stat si culte este Ministrul Afacerilor Ecleziastice.
Finantarea activitatilor cultelor Salarizarea clerului: Statul colecteaza de la toti cetatenii, indiferent de confesiune, un impozit bisericesc destinat finantarii Bisericii Evanghelice Luterane. Din acest impozit si din sume alocate de la bugetul public, statul ofera o contributie (cca 40%) la salariile pastorilor si plateste integral salariile episcopilor. Impozitul bisericesc asigura cea mai mare parte a veniturilor Bisericii Evanghelice. Pastorii Bisericii evanghelice sunt functionari publici. Alte comunitati religioase nu primesc sprijin financiar pentru salarizarea clerului.
Finantarea lacasurilor de cult Statul sprijina financiar repararea bisericilor monumente istorice, intretinerea monumentelor si a mormintelor (pentru Biserica Evanghelica).
Capelani in institutii publice: Statul poate finanta prezenta unor capelani in institutiile publice (pastori sau persoane cu formare teologica), inclusiv in contextul unor situatii de urgenta sau calamitati.
Scutiri de taxe si impozite: Membrii comunitatilor religioase recunoscute, altele decat Biserica Evanghelica, pot obtine deducerea din impozitul pe venit a contributiilor catre cultele respective, iar comunitatile religioase (altele decat Biserica Evanghelica) beneficiaza de o serie de scutiri de taxe si impozite. Cultele cu drept de a oficia casatorii cu efecte civile pot beneficia, in anumite conditii, de scutiri fiscale pentru sumele provenite din donatii. Statul acopera aproximativ 12 la suta din bugetul Bisericii Evanghelice, in schimbul acestei sume, BEL se ocupa si de administrarea cimitirelor, de registrul evidentei populatiei, prin inregistrarea nasterilor, casatoriilor, decesurilor etc. Cealalta parte a bugetului bisericii, mult mai consistenta, provine dintr-o taxa (impozit bisericesc), platita numai de membrii BEL, colectata insa tot de stat, laolalta cu celelalte taxe. BEL este exonerata de impozitul funciar si de impozitul pe imobilele bisericesti.
Alte forme de finantare: Institutiile sociale sau caritabile organizate de comunitatile religioase care colaboreaza cu institutiile publice pentru prestarea de servicii de interes public pot beneficia de subventii de la stat.
Educatia religioasa in scoala: In scolile publice sunt oferite cursuri de „educatie crestina” sau „educatie religioasa”. Cursurile sunt orientate in principal spre predarea invataturii si istoriei Bisericii Evanghelice; la clasele superioare, sunt prezentate si alte credinte si filosofii de viata, relatia dintre Biserica si stat in Danemarca si in Europa. Cursurile de educatie religioasa sunt obligatorii pentru clasele I-X. Pentru clasele a VII-a si a VIII-a, cand in parohii sunt organizate cursuri speciale in vederea confirmarii, elevii pot alege sa participe la acestea sau la cursurile de educatie religioasa obisnuite.
Invatamantul teologic / confesional: Doua facultati de teologie (pastorala, pentru Biserica Evanghelica) sunt integrate in universitatile publice. O facultate de teologie a unei universitati private a fost acreditata pentru alte confesiuni protestante. Mai functioneaza si alte doua institutii de invatamant teologic superior cu caracter privat, dar diplomele acestora nu sunt recunoscute de stat.
- Grecia
Tipul de relatie stat – culte: Biserica Ortodoxa (cuprinzand Biserica Ortodoxa Greaca si entitatile bisericesti subordonate Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol) este Biserica de stat sau dominanta si are statut de corporatie de drept public. Regimul juridic al celorlalte confesiuni este neuniform, acestea beneficiind de diferite forme de recunoastere. Astfel, Biserica Romano-Catolica, Cultul Mozaic si Cultul Musulman sunt confesiuni a caror functionare pe teritoriul Greciei a fost reglementata individual, printr-o succesiune de acte normative specifice. Alte Biserici si culte au fost recunoscute prin decizie administrativa sau in instanta. Aceste culte se constituie de obicei sub forma de asociatii de drept privat. Alte culte pot functiona in legalitate doar daca primesc o forma de recunoastere administrativa din partea statului. Relatia stat – culte este gestionata in principal de Ministerul Educatiei, Afacerilor Religioase, Culturii si Sportului.
Finantarea activitatilor cultelor Finantarea activitatilor Bisericii dominante este extensiva.
Salarizarea clerului. Statul plateste integral salariile personalului clerical (episcopi, preoti, diaconi) si ale unora dintre laicii angajati de Biserica Ortodoxa. Paracliserii si cantaretii bisericesti sunt platiti din fondurile proprii ale Bisericii. Salariile se echivaleaza cu cele ale functionarilor publici.
Capelani in institutii publice: Capelanii ortodocsi din spitale, armata, penitenciare etc. sunt platiti integral de institutiile respective.
Scutiri de taxe si impozite Bisericile si manastirile sunt scutite de impozitul pe venit, de impozitul pe cladiri, pe transmiterea imobilelor, pe donatii si de taxele succesorale. Muntele Athos are un statut fiscal aparte.
Alte forme de finantare: Invatamantul teologic ortodox este finantat de stat. Statul asigura functionarea si intretinerea scolilor musulmane din Tracia Occidentala (in nord-vestul tarii). Cultele mai obtin venituri din donatii, din proprietati mobiliare si imobiliare, din diferite activitati economice.
Religie si educatie Educatia religioasa in scoala: Educatia religioasa in scolile publice se face in confesiunea ortodoxa. Elevii de alta confesiune decat cea ortodoxa nu sunt obligati sa participe la cursurile de religie.
Invatamantul teologic / confesional: Cultele isi pot intemeia propriile scoli si institutii de educatie teologica. In cadrul universitatilor din Atena si Tesalonic functioneaza doua facultati de teologie ortodoxa. Functioneaza si institutii private de invatamant superior teologic.
Modele de separare
- Franta
Tipul de relatie stat – culte: Functioneaza un regim de separare neta dintre stat si culte (cu exceptii teritoriale: in Alsacia si Mosella, unde functioneaza un regim de recunoastere a cultelor si in teritoriile non-europene ale Frantei, unde exista forme de subventionare a cultelor). Raporturile dintre stat si culte sunt gestionate in principal prin intermediul Ministerului de Interne.
Finantarea activitatilor cultelor Finantarea directa a activitatilor de cult este interzisa, cu exceptiile amintite. Finantarea cultelor se face in cea mai mare parte din fonduri proprii (fie din donatii directe, fie prin instituirea de fundatii).
Salarizarea clerului: In general, cultele asigura salarizarea personalului de cult numai din fonduri proprii. In Alsacia si Mosella (departamentele Haut-Rhin, Bas-Rhin si Moselle), salariile clerului apartinand cultelor recunoscute sunt platite de stat.
Finantarea lacasurilor de cult: Statul sau autoritatile locale asigura intretinerea lacasurilor de cult catolice (restaurarea si consolidarea acestora, precum si cheltuielile de functionare) construite inainte de 1905 si confiscate prin Legea de separare a Bisericii de stat. Asociatiile subordonate Bisericii Romano-Catolice pot beneficia de fonduri publice. Statul poate garanta imprumuturile contractate de asociatiile de cult/diecezane pentru construirea de noi biserici. Statul poate pune la dispozitia asociatiilor de cult cladiri cu destinatie de cult in schimbul unei chirii simbolice.
Capelani in institutii publice: Capelanii din spitale si penitenciare pot fi platiti de statul francez. In spitale, acestia sunt angajati prin contract de conducerea institutiei. Capelanii din penitenciare primesc o indemnizatie forfetara, in functie de serviciile prestate. Asistenta religioasa in armata este asigurata de capelanii militari (cu regim juridic diferit: fie cu statut de ofiteri, fie angajati pe baza de contract, fie benevoli). Este permisa instituirea de capelani in scoli, la cererea parintilor si cu permisiunea administratiei scolii, insa activitatea acestora nu este finantata de stat, ci din cotizatiile parintilor si din fondurile proprii ale cultelor care ii sustin.
Scutiri de taxe si impozite: In anumite limite, donatiile catre entitati de interes public (inclusiv asociatiile cultuale si diecezane, pentru sumele alocate intretinerii edificiilor de cult sau activitatilor de interes general) pot fi deduse din impozit. Legea restrange dreptul de mostenire al clericilor (acestia nu pot primi mosteniri din partea persoanelor carora le acorda asistenta religioasa pe patul de moarte).
Alte forme de finantare. Statul poate finanta partial scolile private, inclusiv scolile confesionale si institutiile de invatamant superior apartinand unor culte. Asociatiile cu profil religios (inclusiv cele administrate de personal bisericesc) constituite sub regimul general al asociatiilor pot beneficia de statutul de utilitate publica si primi subventii din fonduri publice, daca desfasoara activitati de interes general (sociale, filantropice, culturale, de educatie etc.).
Educatia religioasa in scoala: Invatamantul public este laic. Este interzisa organizarea de cursuri de educatie religioasa in institutiile de invatamant public. Mai mult, legea franceza interzice personalului clerical accesul la calitatea de profesori in invatamantul public primar si secundar. Portul insemnelor religioase vizibile in institutiile de invatamant public este interzis atat profesorilor si personalului administrativ, cat si elevilor. In cadrul altor discipline se organizeaza cursuri privind fenomenul religios (studiat din perspectiva neconfesionala). Pentru ciclul primar, este prevazut in orar un spatiu liber, pentru a le permite elevilor sa participe la cursuri de educatie religioasa (la alegerea parintilor) organizate in afara spatiului institutiilor publice de educatie. In Alsacia si Mosella, statul asigura educatia religioasa a elevilor din ciclurile primar si secundar (educatie confesionala pentru elevii apartinand cultelor recunoscute) si poate plati salariile profesorilor de religie (multi dintre acestia sunt voluntari). Educatia religioasa are statut similar celorlalte discipline, insa notele nu sunt luate in considerare pentru evaluarea generala a elevului. Participarea elevilor la cursurile de educatie religioasa se face pe baza de inscriere.
Invatamantul teologic / confesional Invatamantul teologic se organizeaza in afara invatamantului public. Diplomele institutiilor de invatamant superior confesionale nu sunt recunoscute de catre statul francez, insa acesta autorizeaza acordurile intre institutiile de invatamant public si cele de invatamant privat care le permit studentilor obtinerea unor diplome din partea ambelor institutii.
- Irlanda
Tipul de relatie stat – culte: Functioneaza un regim de separare a cultelor de stat. Nu exista forme de recunoastere legala a cultelor, care au drepturi largi de autoguvernare (cu efecte inclusiv asupra dreptului muncii) si ca atare nu exista o institutie publica specializata pentru gestionarea raporturilor dintre stat si culte. Cu toate acestea, importanta religiei in societate este recunoscuta. Preambulul Constitutiei Irlandei cuprinde o invocare a Sfintei Treimi si a lui Iisus Hristos ca Domn.
Finantarea activitatilor cultelor Statul se angajeaza sa nu subventioneze nicio confesiune religioasa si sa respecte principiul nediscriminarii. Cultele isi finanteaza activitatile in cea mai mare parte din fonduri proprii. Cultele nu dispun automat de personalitate juridica, astfel ca proprietatile bisericesti sunt de regula administrate de trusturi sau fundatii private.
Salarizarea clerului Salariile angajatilor cultelor sunt asigurate din fonduri proprii si sunt supuse impozitarii pe venit.
Finantarea lacasurilor de cult .Finantarea lacasurilor de cult se face din fondurile proprii ale cultelor. Pot fi acordate subventii publice doar pentru intretinerea bisericilor inregistrate ca apartinand patrimoniului istoric arhitectural.
Capelani in institutii publice. Capelanii din armata si din sistemul penitenciar sunt angajati ai acestor institutii si platiti de stat. In scolile publice comunitare, capelanii trebuie numiti cu acordul cultelor; au statut de profesori si drepturi salariale asimilate cu ale acestora.
Scutiri de taxe si impozite Donatiile in scopuri caritabile (inclusiv catre culte) sunt scutite de impozite, iar mostenirile atribuite cultelor cu acelasi titlu sunt scutite de taxele succesorale. Lacasurile de cult sunt scutite de impozitele comunale, ca si spitalele (multe dintre acestea fiind administrate de ordine si congregatii catolice).
Alte forme de finantare. Statul finanteaza in foarte mare masura scolile si institutiile de invatamant superior private (majoritare fiind cele confesionale).
Religie si educatie Sistemul de educatie este dominat de scolile cu profil confesional (in proportie covarsitoare catolice, insa exista si institutii de educatie protestante sau tinand de comunitatea evreiasca).
Educatia religioasa in scoala face parte din trunchiul comun al disciplinelor. In scolile cu profil confesional, aceasta se face de obicei in confesiunea comunitatii care administreaza scoala.
Invatamantul teologic / confesional Universitatea Nationala a Irlandei din Maynooth si Universitatea din Dublin ofera specializari in teologie. Statul finanteaza in foarte mare masura constructia, administrarea si functionarea institutiilor de invatamant superior cu profil confesional. Sumele sunt alocate per student, suma totala fiind proportionala cu numarul de studenti.
- Bulgaria
Cultele isi asigura finantarea din fonduri proprii si din subventii care pot fi acordate de stat prin Legea Cultelor (2002). Statul sprijina activitatea in domeniul asistentei religioase si a asistentei sociale a cultelor inregistrate, acestea fiind asimilate entitatilor non-profit. Pot fi acordate subventii pentru construirea si restaurarea locasurilor de cult. Donatiile sunt scutite de impozite, iar imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului liturgic sunt scutite de taxe si impozite, donatiile sunt neimpozabile.
- Cipru
In schimbul patrimoniului pe care Biserica Ortodoxa l-a cedat statului, acesta s-a angajat sa plateasca salariile personalului de cult al Bisericii Ortodoxe, dar si al celorlalte trei entitati cultuale recunoscute prin Constitutia republicii – maronitii, armenii si romano-catolicii -, chiar daca doar Biserica Ortodoxa a cedat din patrimoniul sau. Sprijin financiar direct primeste, de asemenea, comunitatea musulmana.
Toate institutiile religioase sunt exonerate de impozitul pe venitul obtinut din activitati religioase, cel provenit din activitati economice nefacand obiectul vreunei reglementari legislative speciale Toate materialele de constructie, accesoriile lacaselor de cult si obiectele de cult (inclusiv vesmintele), importate pentru nevoi bisericesti de catre institutiile bisericesti sau religioase in general, sunt scutite de taxe vamale. Lacasurile de cult sunt scutite de taxe funciare, iar donatiile in favoarea cultelor sunt, de asemenea, scutite de taxe.
- Croatia
Statul sprijina, atat direct, cat si indirect, activitatea cultelor care incheie un acord cu Guvernul croat, iar 17 din cele 44 de comunitati religioase inregistrate legal au incheiat astfel de acorduri. Sprijnul poate consta in plata salariilor si pensiilor pentru clerici, construirea ori restaurarea de lacasuri de cult ori subventionarea activitatilor in domeniul asistentei religioase si al asistentei sociale. In plus, pentru toate cultele recunoscute, veniturile sunt scutite de impozit, precum si imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului.
- Estonia
Cultele se finanteaza in principal din venituri proprii si din contributii ale credinciosilor. Statul participa insa la intretinerea si conservarea lacasurilor de cult, acolo unde acestea au o valoare istorica sau culturala. Organizatiile religioase sunt scutite de impozitul pe venit si de cel pentru terenul ocupat de cladiri destinate cultului, iar TVA este redusa considerabil pentru multe produse si servicii (de exemplu, 5%, in loc de 18%, pentru electricitate). Statul acorda un ajutor si pentru editarea ziarului Bisericii Luterane a Estoniei.
Structura confesionala a societatii estoniene este foarte faramitata, cele mai mari doua culte prezente (Biserica Luterana si Biserica Ortodoxa – cu doua jurisdictii) reprezentand fiecare cate nu mai mult de 15% din populatie. Pe langa acestea, statul estonian recunoaste juridic alte aproximativ 500 de organizatii religioase, termen ce poate acoperi o gama destul de larga de realitati, de la o biserica pana la o simpla asociatie a minim 12 cetateni ori rezidenti.
Consiliul Bisericesc estonian, organizat in 1990 si alcatuit din 10 biserici crestine, este sustinut financiar de stat. Clericii apartinand acestor 10 biserici pot fi angajati pe posturi de capelani in unitatile militare si penitenciare, salariile fiindu-le platite integral de stat.
- Finlanda
In Finlanda, Biserica Luterana si Biserica Ortodoxa au un raport privilegiat cu statul, comparativ cu celelalte aproximativ 80 de comunitati religioase. Modul de finantare a acestor doua biserici este reglementat prin lege: Biserica Luterana primeste 1,79%, iar Biserica Ortodoxa 0,0014% din impozitul platit de persoanele juridice inregistrate in Finlanda. De asemenea, persoanele fizice afiliate uneia dintre cele doua biserici platesc un anumit procent (1 – 2%) din venituri catre aceasta, banii fiind colectati de stat, laolalta cu celelalte impozite. Sprijin direct poate veni si din partea administratiei locale, pentru acoperirea costurilor de operare ale unitatilor de cult. Statul plateste, de asemenea, salariile profesorilor de religie, capelanilor militari si ai celor din penitenciare, capelanii din spitale fiind platiti direct de culte.
Celelalte culte recunoscute pot, la randul lor, primi un sprijin financiar direct din partea statului, in urma depunerii unei cereri formale in acest sens si direct proportional cu numarul de membri. In privinta finantarii indirecte, cultele sunt scutite de impozitul pe venit, iar cimitirele si imobilele cu destinatie cultuala sunt scutite de impozitul funciar.
- Letonia
Constitutia letona prevede separarea rigida a bisericii de stat, ceea ce exclude, in principiu, posibilitatea oferirii unui sprijin material direct. In consecinta, cultele se finanteaza, in principal, din fonduri proprii si din donatii ale membrilor. Statul acorda totusi subventii celor opt culte recunoscute legal, pentru amenajarea si intretinerea spatiilor de cult, sustinerea activitatii religioase si a diferitelor activitati de interes public. Aceleasi culte pot desemna profesori de religie care sa activeze in scolile publice, precum si capelani in unitati militare, penitenciare si spitale, salariile tuturor acestora fiind platite de stat.
Intre beneficiile comunitatilor religioase inregistrate se numara: scutirea de la plata impozitului pe terenuri si pe cladiri, precum si a impozitului pe venit, neplata TVA pentru contributii si donatii, precum si posibilitatea deducerii acestora, in anumite limite, din impozitul pe venit, atat de catre persoanele juridice, cat si de cele fizice. Legea prevede, de asemenea, scutirea de la plata taxelor vamale si a TVA pentru ajutoarele umanitare sau asistenta tehnica primita din afara tarii.
- Lituania
Statul lituanian a optat pentru o recunoastere juridica a cultelor in trei moduri: grupuri religioase traditionale, grupuri religioase netraditionale si alte grupuri religioase. Grupurile religioase traditionale, in numar de noua, sunt singurele care primesc anual un sprijin financiar direct din partea statului, iar acest sprijin poate fi completat de catre administratia locala. De asemenea, grupurile religioase traditionale pot desemna profesori de religie in scolile publice, precum si capelani in unitati militare, penitenciare si spitale, plata salariilor fiind asigurata de stat (in practica, insa, numai Biserica Romano-Catolica are capelani, iar acestia numai in unitatile militare).
Cele noua culte traditionale sunt scutite de la plata asigurarilor sociale si de sanatate pentru personalul clerical si monastic. Acordul cu Biserica Romano-Catolica o exonereaza pe aceasta de impozitul funciar si de impozitul general. Statul finanteaza, de asemenea, functionarea scolilor confesionale (aproximativ 30 la numar), in cazul celor romano-catolice platind atat costurile de functionare, cat si pe cele de capital.
- Luxemburg
Biserica Romano-Catolica, ce reprezinta 70 la suta din populatie, si alte cinci culte religioase recunoscute juridic (ortodox, anglican, reformat, protestant si mozaic) sunt finantate integral de statul luxemburghez, fara ca acesta sa colecteze vreo „taxa pentru Biserica”. Aceasta inseamna plata salariilor si a asigurarilor sociale si de sanatate pentru personalul clerical si o buna parte din cel neclerical (administratie, cateheti etc.), intretinerea si construirea de noi lacasuri de cult, finantarea organizarii educatiei religioase in scolile publice si a asistentei religioase in institutii publice, finantarea scolilor confesionale, precum si a unui seminar teologic romano-catolic.
In privinta regimului fiscal, cele sase culte recunoscute, ca si toate celelalte asociatii religioase inregistrate, au un statut similar fundatiilor si organizatiilor non-profit, care implica neimpozitarea veniturilor din activitati nelucrative, neimpozitarea lacasurilor de cult etc.
- Malta
In Malta, desi Biserica Romano-Catolica este, potrivit Constitutiei, biserica de stat, principalul sau venit il reprezinta cel obtinut din titlurile de stat cu care a fost despagubita pentru patrimoniul nationalizat. O alta sursa sunt donatiile. De asemenea, se pot obtine subventii din partea statului pentru activitatile de interes public. Statul finanteaza organizarea educatiei religioase in scolile publice, subventioneaza scolile confesionale si asigura asistenta religioasa in institutiile publice.
Nu exista un regim fiscal special pentru cultele religioase, ele fiind asimilate, din acest punct de vedere organizatiilor non-profit. Totusi, Biserica Romano-Catolica poate beneficia de unele exonerari, partiale sau integrale, de la plata anumitor impozite (nu plateste impozit pe beneficiu, pe imobilele destinate cultului etc.).
- Olanda
In Olanda, este exclusa finantarea directa a vreunui cult religios, lasand, totusi, posibilitatea acordarii de asistenta indirecta si chiar a unor subventii ocazionale catre cultele recunoscute juridic. Astfel, autoritatile centrale si locale contribuie la intretinerea lacasurilor de cult cu valoare istorica. In plus, legea prevede posibilitatea alocarii de fonduri pentru construirea a noi lacasuri de cult pentru cultele minoritare, in baza principiului garantarii active a libertatii religioase. Acelasi principiu permite statului finantarea in diferite grade a asistentei religioase in institutii publice (penitenciare, unitati militare, spitale, aziluri pentru batrani). Statul subventioneaza, de asemenea, scolile si unitatile medicale confesionale.
Cultele sunt exonerate total sau partial de taxele pe donatii cu scop religios si beneficiaza de o reducere a taxelor pentru electricitate si a celor pentru transferul de proprietate.
- Polonia
Peisajul confesional polonez este dominat de Biserica Romano-Catolica, ce reprezinta aproape 90 la suta din populatie si ale carei raporturi cu statul sunt reglementate printr-un Concordat. Acorduri asemanatoare au fost incheiate de statul polonez cu inca 14 culte, alte 158 de comunitati religioase fiind inregistrate. Toate beneficiaza de o serie de avantaje fiscale neaccesibile grupurilor religioase neinregistrate: sunt exonerate de impozitul pe profitul reinvestit in activitatile cu caracter religios, social-cultural, educativ, stiintific sau pentru construirea de imobile destinate activitatii religioase. De asemenea, nu platesc taxe funciare pentru lacasurile de cult, taxe pentru inregistrarea contractelor civile si taxe vamale pentru produsele destinate activitatilor religioase, sociale sau educative.
In plus, cele 15 culte recunoscute legal beneficiaza si de o serie de mijloace de asistenta financiara directa. Banii revin celor 15 culte recunoscute, in functie de numarul de membri, marea majoritate fiind folositi pentru plata asigurarilor sociale si de sanatate ale personalului clerical, iar restul pentru sustinerea unor proiecte caritabile si educationale desfasurate de culte, precum si pentru renovarea si consolidarea imobilelor cu valoare istorica. Cele 15 culte au, de asemenea, dreptul de a organiza educatia religioasa in scolile publice, precum si asistenta religioasa in institutii publice, costurile fiind acoperite de stat.
- Portugalia
In Portugalia se face distinctie intre comunitatile religioase in sens general, comunitatile inregistrate si comunitatile statornicite sau inradacinate in societate. Aceasta ultima categorie beneficiaza de toate avantajele fiscale obtinute de Biserica Romano-Catolica prin Concordatul din 2004. Statul portughez participa la construirea noilor lacasuri de cult, iar comunitatile locale pot ceda teren pentru constructii cu caracter religios. Statul subventioneaza pensiile misionarilor catolici din vechile colonii si plateste realizarea emisiunilor religioase ale radioului si televiziunii publice, iar activitatile cu caracter religios, inclusiv cele de formare, nu sunt impozabile.
Donatiile facute entitatilor de cult inregistrate pot fi deduse din venitul impozabil pana la nivelul de 15% din acesta, iar legea prevede o reducere a contributiilor sociale pentru salariatii Bisericii, atat pentru angajator (8% in loc de 23,75%), cat si pentru salariat (4% in loc de 11%). Cultele statornicite au de ales in fiecare an intre a le fi returnata TVA sau a percepe 0,5% din impozitul pe venit al cetatenilor care isi dau acordul scris in aceasta privinta.
- Slovacia
In prezent, exista 18 culte recunoscute formal de statul slovac, in afara lor functionand si altele. Statul asigura salarizarea personalului cultelor recunoscute, inclusiv in privinta asigurarilor sociale. De asemenea, statul subventioneaza administratia cultelor si sprijina constructia, restaurarea si intretinerea lacasurilor de cult, mai ales acolo unde este vorba de obiective cu valoare patrimoniala. In plus, statul slovac acorda un insemnat sprijin financiar organizatiilor de asistenta sociala catolica si protestanta (Diakonia).
Fundatii apartinand cultelor recunoscute pot primi si 1% din impozitul pe venit al cetatenilor care isi exprima formal aceasta dorinta. Cultele recunoscute sunt exonerate de impozitul pe donatii, de impozitul pe terenurile si cladirile destinate cultului si formarii personalului de cult si de taxele pentru transfer de proprietate. Valoarea donatiilor facute cultelor poate fi dedusa din venitul impozabil. In acelasi timp, cultele beneficiaza de o reducere a cotizatiilor sociale pentru salariatii lor.
- Slovenia
In Slovenia, la inceputul anului 2013 erau inregistrate 44 de grupuri religioase. Legea prevede ca Biserica si cultele inregistrate isi asigura finantarea in principal din donatiile credinciosilor si din venituri proprii.
In mod direct, statul ofera sprijin cultelor inregistrate prin plata asigurarilor sociale si medicale pentru personalul clerical. Statul poate oferi cultelor subventii punctuale pentru repararea si intretinerea cladirilor de patrimoniu sau pentru desfasurarea de programe sociale, culturale ori educationale. Restul veniturilor cultelor provin din exploatarea proprietatilor imobiliare.
In mod indirect, cultele sunt finantate prin scutirea de impozitul pe venitul obtinut din activitatile nonlucrative, exonerarea de impozitul pe imobilele afectate cultului si de taxele vamale pentru produsele importate pentru un scop de cult. Donatiile facute cultelor pot fi deduse din venitul impozabil, iar venitul cultelor afectat activitatilor religioase si caritabile nu este impozitat. Personalul de cult plateste impozit pe venit, dar poate deduce 40% din cheltuieli, drept cheltuieli de administrare a activitatii de cult. Cultele nu platesc impozit pe imobilele primite ca donatie, daca acestea sunt folosite in interes public.
- Spania
Potrivit Concordatului din 1979, subventiile de stat pentru Biserica Romano-Catolica erau inlocuite cu o contributie din partea credinciosilor, care puteau alege sa directioneze 10% din impozitul pe profit catre Biserica. In 1987, acest procent a fost coborat drastic, la numai 0,52%, cu conditia ca statul sa compenseze diferenta cu o subventie directa, in urmatorii trei ani. Subventia a continuat sa fie acordata, insa, si dupa acei trei ani, pana in 2006, cand, in urma unei noi intelegeri cu guvernul, procentul din impozitul pe venit a fost ridicat la 0,7, in schimbul unei reduceri semnificative a subventiei directe.
Sapte alte culte religioase detin statutul de cult inradacinat in societate, iar trei dintre acestea (comunitatea protestanta, evreiasca si musulmana) au incheiate acorduri cu statul, care le confera o serie de beneficii fiscale (asimilabile entitatilor non-profit), dreptul de a numi profesori de religie in scolile publice si capelani in unele institutii publice, precum si acces la unele subventii financiare directe pentru proiecte culturale, educationale si sociale. Autoritatile regionale si cele locale pot, la randul lor, sa suplimenteze acest sprijin oferit de organismele federale.
Intre beneficiile fiscale acordate acestor culte se numara scutirea de la plata impozitului pe venit, daca scopul in care sunt folosite veniturile sunt cele declarate ca obiective statutare, neimpozitarea activitatilor de producere a publicatiilor si obiectelor religioase, precum si neimpozitarea lacasurile de cult. In cazul Bisericii Romano-Catolice, nicio cladire – nici chiar cele folosite in scop comercial – nu este impozitata, desi aceasta prevedere este foarte des contestata, pe fondul crizei economice actuale.
- Suedia
Biserica Luterana Suedeza are dreptul de a percepe de la membrii sai o cotizatie anuala, prin intermediul sistemului public de colectare a impozitelor. Banii astfel stransi sunt completati de stat cu fonduri destinate intretinerii si restaurarii patrimoniului arhitectonic. Alte 22 de culte pot colecta contributii similare din partea membrilor si primi o subventie directa din partea statului. In situatia in care aleg sa colecteze contributiile, subventia de la stat este diminuata. Aceste culte pot solicita statului si asistenta financiara pentru desfasurarea unor proiecte punctuale.
Cultele sunt scutite de taxe pentru veniturile din activitati non-profit, iar Biserica suedeza si cultele recunoscute nu platesc impozit pentru lacasurile de cult.
- Ungaria
Cetatenii pot directiona 1% din impozitul pe venit catre comunitatea sau asociatia religioasa din care fac parte, iar in cazul comunitatilor, statul contribuie cu finantare directa egala celei obtinute de la credinciosi. Asociatiile religioase pot si ele primi finantare directa, dar nu in mod constant, ci mai degraba pe baza unor proiecte sau pentru nevoi punctuale. O alta diferenta consta in faptul ca numai comunitatile religioase au dreptul de a folosi acesti bani pentru plata salariilor personalului (clerical si neclerical). In plus, personalul clerical este scutit de la plata impozitului pe venit. Atat comunitatile, cat si asociatiile religioase pot administra scoli confesionale, statul subventionandu-le la acelasi nivel cu scolile publice. Totusi, scolile administrate de comunitati religioase pot beneficia si de o subventie suplimentara.
Guvernul aloca, de asemenea, o serie de fonduri comunitatilor religioase pentru intretinerea cladirilor de patrimoniu, sprijinirea clericilor din satele mici, activitati culturale si oferirea de asistenta religioasa in unitati militare si penitenciare. Mare parte din aceste fonduri (peste 90%) sunt incasate de cele patru „religii istorice” ale Ungariei: Biserica Romano-Catolica, Biserica Reformata, Biserica Luterana si comunitatea mozaica.
Principala sursa de finantare a cultelor este, totusi, venitul din exploatarea proprietatilor imobiliare, mare parte din ele fiind retrocedate, iar pentru cele inca neretrocedate, statul plateste o despagubire anuala catre fostii proprietari, pana la solutionarea definitiva. Finantarea indirecta este realizata in principal prin exonerarea de taxele pe transferul de proprietate a bunurilor imobile, pentru impozitul funciar si de taxe de timbru pentru proceduri administrative.
Nota autorului: Acest articol nu se doreste a fi o recomandare pentru/contra unui anume tip de impozitare a Bisericii, ci doar o trecere in revista a modurilor in care diferitele State relationeaza cu Biserica. De aceea, concluziile cu privire la o posibila impunere a veniturilor BOR sau la modul de calcul al acestei taxari nu apartin jurnalistilor, fiind o decizie eminamente politica.
Sursele datelor:
Statul şi cultele religioase – Secretariatul de Stat pentru Culte (2014)
Lavinia STAN, Lucian TURCESCU, Church, State, and Democracy in Expanding Europe, Oxford University Press, Oxford/New York, 2011
Faculté de droit et de science politique d’Aix-Marseille, Religions, droit et sociétés dans l’Europe communautaire. Actes du xiiie colloque de l’institut de droit et d’histoire religieux (idhr), presses universitaires d’Aix- Marseille 2000
Gerhard Robbers (ed.), État et Églises dans l’Union Européenne, Nomos Verlagsgesselschaft, Baden-Baden, 2007
Mediafax
Si,Neamtul este cu noi. Bcr pierde !Peste 11.000 de chf de restituit
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Romanii care au depus cereri de restituire taxa auto la Anaf ACUM isi pot primi banii.Solutia
Peste 1.200.000 de romani au depus la sediile Anaf cereri pe restituire pe cale administrativa a taxei auto.
Celebra restituire in 5 ani!
Aici ne referim la cei care nu au hotarare judecatoreasca,ci la cei care au depus dosarul administrativ de restituire in urma deciziei CJUE.
De la 1 februarie 2017 nu mai primesc NIMIC!
Ce putem face?
Codul de procedura fiscala prevede la art.92
In momentul depunerii dosarului administrativ SE INTRERUPE termenul de prescriptie de 5 ani si,curge unnou termen de 5 ani
Deci,toti cei care au depus dosarele administrative de restituire a taxei auto pot chema in judecata.
Viitorul sau Fcsb poate ataca decizia TAS – Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne
Tribunalul de Arbitraj Sportiv (TAS) de la Lausanne (Elveția) este o instanță arbitrală specializată în soluționarea disputelor din domeniul sportiv. În funcțiune din 1984 și aflat sub tutela unui Consiliu Internațional pentru Arbitraj Sportiv (CIAS), TAS este o instituție independentă care reunește aproximativ 300 de arbitri din 87 de țări, reputați specialiști în arbitraj internațional și drept sportiv.
Începând cu 1 martie 2013 a intrat în vigoare o nouă versiune a Codului de Arbitraj (de aici în continuare, „Codul”) al TAS, care înglobează Statutul și Regulile de Arbitraj ale TAS[1]. Noutățile aduse de această ultimă versiune a Codului se obiectivează, în principal, în sporirea puterilor arbitrilor și ale TAS, precum și în reglementarea mai amănunțită a măsurilor provizorii și/sau asigurătorii ce pot fi luate de TAS. Nu mai puțin, de interes major pentru părțile ce recurg la arbitrajul sportiv de la TAS va fi posibilitatea de a transmite documentația aferentă actelor procedurale prin e-mail, însă, așa cum vom vedea, această posibilitate este supusă respectării unor condiții încă nepublicate de TAS.
Vom începe cu prezentarea modificărilor statutare TAS, pentru a trece apoi în revistă amendamentele aduse Regulilor de Arbitraj.
Modificări statutare TAS
Prima modificare din statut are ca obiect una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească arbitrii agreați pe listele TAS. Într-adevăr, dacă în versiunea din 2012 li se cerea acestora ca, inter alia[2], să aibă studii juridice complete, acum este suficientă o pregătire corespunzătoare din punct de vedere juridic. În lipsa unei definiri exprese a pregătirii juridice corespunzătoare menționate de art. S14, credem că, dacă înainte de 1 martie 2013 era nevoie de o licență în drept pentru a fi arbitru pe listele TAS, după această dată ar fi suficientă, spre exemplu, chiar și acreditarea provenită dintr-un program de master în drept, în măsura în care expertiza dobândită acolo ar fi relevantă pentru soluționarea unor diferende de drept sportiv pe calea arbitrajului. Scopul acestui amendament este acela de a pregăti terenul pentru o eventuală trecere în viitor la liste separate de arbitri specializați în diferite domenii ale dreptului sportiv. În sprijinul acestei idei vine și ultima teză a art. S14, potrivit căreia CIAS poate recurge la arbitri specializați în soluționarea anumitor tipuri de litigii.
Cea de-a doua modificare din statut se regăsește în art. S18, potrivit căruia, în urma numirii lor, arbitrii și mediatorii TAS semnează o declarație prin care se obligă să-și îndeplinească atribuțiile cu totală obiectivitate, independență și imparțialitate. Față de versiunea din 2012 a Codului, se remarcă includerea condiției de eligibilitate a imparțialității. Aceasta se înscrie într-o tendință relativ recentă a arbitrajului internațional modern, care, în scopul prevenirii oricărui posibil conflict de interese care ar putea constitui temei pentru recuzare, își propune să dubleze obișnuitul test al independenței arbitrilor cu acela al imparțialității acestora[3]. Distincția dintre cele două teste este următoarea: în vreme ce independența arbitrilor se stabilește în funcție de criteriul obiectiv al relațiilor (financiare, comerciale, de rudenie, etc.) care pot exista între aceștia și una dintre părți, imparțialitatea se raportează la criteriul subiectiv al prejudecăților aparente sau reale care pot caracteriza starea de spirit a celui care este chemat să soluționeze conflictul dedus arbitrajului[4]. Firește, acest amendament statutar are ecou în modificarea adusă art. 33 din Regulile de Arbitraj, care prevede că fiecare arbitru trebuie să fie și să rămână imparțial și independent pe toată durata arbitrajului, precum și în art. R34, care acum permite recuzarea arbitrilor dacă împrejurările determină apariția unor bănuieli legitime privind independența și imparțialitatea acestora.
Modificări ale Regulilor de Arbitraj TAS
R31. Notificări și comunicări
În privința hotărârii arbitrale, precum și a măsurilor și a celorlalte decizii luate de către TAS sau de către un complet de arbitri, se prevede în alin. (2) obligația acestora de a le transmite prin curier și/sau prin fax și/sau prin e-mail, dar într-o formă care să permită dovada primirii.
Pe de altă parte, cererea de arbitraj, declarația de apel, precum și orice alte cereri scrise ale părților, fie că sunt printate sau stocate pe un mediu digital, trebuie transmise prin curier către Grefa CAS, în atâtea copii câte părți cu interese contrare și arbitri sunt, plus o copie pentru TAS, sub sancțiunea necontinuării procedurii de către instituția arbitrală. Cu toate acestea, Regulile statuează că este valabilă și transmiterea prin fax a celor de mai sus, din momentul recepționării de către grefa TAS, sub condiția transmiterii și prin curier a documentelor scrise, cu respectarea termenului relevant.
Art. R31 alin. (4) introduce elementul de noutate constând în posibilitatea părților de a comunica actele procedurale menționate mai sus prin e-mail, cu respectarea condițiilor prevăzute de Ghidul TAS privind comunicările electronice. La ora actuală, acest ghid nu a fost însă elaborat și nici nu este preconizată o dată până la care ar putea fi pus la dispoziția publiculu[5].
Nu în ultimul rând, probele propuse pot fi comunicate prin curier, fax sau e-mail, dacă sunt prevăzute într-o listă și identificarea lor este facilă.
R37. Măsuri provizorii și asigurătorii
Spre deosebire de versiunea precedentă a Codului, cea intrată în vigoare din 1.03.2013 nu mai condiționează părțile care urmăresc să obțină din partea TAS măsuri provizorii/asigurătorii de introducere a cererii de arbitraj sau a declarației de apel. Prin urmare, este suficientă epuizarea căilor legale interne, oferite de federația sau organismul sportiv relevant. O astfel de prevedere prezintă un interes major pentru potențialii reclamanți la TAS, de vreme ce, în unele cazuri, necesitatea de a formula mai întâi cererea de arbitraj sau declarația de apel – documente importante prin fixarea limitelor devolutive ale arbitrajului –poate fi o piedică procedurală nejustificată de urgența care, de obicei, determină reclamantul să recurgă la așa-zisele interim measures. Mai mult, acest impediment a determinat părțile, în unele cazuri derulate sub vechea procedură, să sesizeze instanțele de judecată cu soluționarea cererilor de măsuri provizorii și asigurătorii, lucru care contravine filozofiei arbitrajului sportiv de la TAS.
Introducând o astfel de cerere, reclamantul trebuie să plătească și o taxă nereturnabilă în valoare de 1000 CHF, dar care nu se va mai percepe din nou la introducerea cererii de arbitraj sau a declarației de apel. Totodată, eventuala decizie de admitere a măsurilor cerute este desființată de drept dacă reclamantul nu introduce cererea de arbitraj în termen de 10 zile de la depunerea cererii de măsuri provizorii/asigurătorii sau dacă apelantul nu introduce apelul său în interiorul termenului prevăzut de art. R49 (21 de zile de la comunicarea deciziei apelate).
Președintele de Secție sau, după caz, supraarbitrul decide acordarea/respingerea măsurilor cerute, ținând cont de:
- Riscul producerii unor pagube irecuperabile pentru reclamant;
- Șansele reclamantului de a-i fi admise pretențiile pe fond (aparența dreptului său);
- Importanța intereselor reclamantului în raport de cele ale pârâtului.
R40.1 și R50. Numărul arbitrilor
Dacă prin convenția arbitrală părțile nu au specificat dacă preferă ca disputa lor să fie soluționată de un complet format din arbitru unic sau din 3 arbitri, Președintele de Secție va stabili el numărul de arbitri. În decizia sa, el va ține cont de circumstanțele cazului, fiind autorizat să numească un arbitru unic la cererea reclamantului, dacă pârâtul nu plătește avansul său din costurile arbitrajului până la termenul fixat în acest sens. Art. R50 reia aceleași dispoziții în cazul procedurii de constituire a completului de arbitraj în apel. O astfel de modificare este binevenită, de vreme ce sub vechiul Cod reclamanții erau deseori nevoiți să plătească în numele pârâților partea acestora, în lipsa oricărei sancțiuni în ceea ce îi privea.
R46. Hotărârea arbitrală
În noul Cod de Arbitraj al TAS se prevede posibilitatea ca hotărârea să fie validă chiar dacă este semnată numai de către cei doi co-arbitri, în lipsa semnăturii supraarbitrului.
Totodată, completul poate decide comunicarea către părți a dispozitivului hotărârii chiar înainte de comunicarea considerentelor. Înainte de 1 martie 2013, această posibilitate exista numai pentru procedura apelului în fața TAS. Pe cale de consecință, termenul de apel[6] împotriva unei hotărâri din care s-a comunicat numai dispozitivul nu poate curge decât de la comunicarea și a considerentelor. Iar dacă hotărârea face parte dintre acelea care pot fi înlăturate pe calea unui recurs în fața Tribunalului Federa[7], ca instanță de control a arbitrajelor internaționale cu sediul în Elveția – cum este și cazul celor derulate sub egida TAS – termenul de 30 de zile curge din același moment.
Tot aici se cuvine să menționăm și modificarea adusă art. R63, care prevede acum termenul în care poate fi cerută interpretarea unei hotărâri al cărei dispozitiv este neclar, incomplet, ambiguu sau contradictoriu (în sine sau față de considerente): 45 de zile de la comunicarea hotărârii a cărei interpretare se cere.
R49. Termenul de introducere a Apelului
În lipsa unei prevederi contrare în regulamentele interne ale federațiilor/organismelor naționale, termenul de apel este de 21 de zile de la comunicarea deciziei atacate, sau de la comunicarea considerentelor, în cazul în care hotărârea atacată a fost dată de TAS în primă instanță doar prin comunicarea dispozitivului.
Dacă un apel este vădit tardiv, Președintele de Secție nu va demara arbitrajul, nefiind ținut nici de consultarea părților, și va notifica refuzul său apelantului. De asemenea, dacă o procedură a fost deja inițiată, oricare dintre părți poate cere Președintelui de Secție sau supraarbitrului, dacă a fost deja format completul de arbitri, să înceteze continuarea acesteia în caz de tardivitate a apelului.
R57. Limite devolutive ale apelului și audieri
Elementul de noutate principal constă în discreția acordată completului de arbitri în a refuza probele pe care părțile le-ar fi putut propune sau pe care le-ar fi putut descoperi, cu diligențe rezonabile, în procedura încheiată cu decizia care face obiectul apelului. O astfel de prevedere este problematică din două puncte de vedere.
În primul rând, art. R57 oferă o discreție extrem de mare arbitrilor în a admite sau a respinge probele propuse de părți, ceea ce face să scadă din predictibilitatea procedurii arbitrale și, deci, din atractivitatea acesteia.
În al doilea rând, de cele mai multe ori, apelul în fața TAS este îndreptat împotriva unei decizii a unui organism sportiv național, cum ar fi o federație națională de fotbal. Este dubitabil dacă procedura în fața unui asemenea organism – având ca obiect, exempli gratia, anularea unei decizii luate de același for în contradictoriu cu reclamantul – se bucură de aceleași garanții de independență și imparțialitate cum sunt cele presupuse de procedura în fața TAS. Prin urmare, în anumite circumstanțe, părțile riscă să fie vitregite de folosirea unor probe care nu le-au fost disponibile, în adevăratul sens al cuvântului, în procedura finalizată cu decizia ce face obiectul apelului.
R65. Apeluri împotriva deciziilor date de federații internaționale în materie disciplinară
Subtitlul capitolului F din Regulament, privind costurile arbitrajului, art. R65 prevede că soluționarea apelurilor în materie disciplinară rămâne gratuită. Cu toate acestea, Președintele Secției de Apel poate impune părților plata unor sume de bani, dacă diferendul are un pronunțat caracter economic sau dacă federația care a emis decizia ce face obiectul apelului nu este semnatară a Acordului privind înființarea CIAS.
Vor urma avalanse de plangeri impotriva functionarilor de la banca
Decizia ICCJ care stabilește că funcționarii bancari sunt funcționari publici poate fi aplicată. Dacă vor încălca legea penală, funcționarii bancari vor avea parte de un tratament mai dur
Hotărârea ÎCCJ este obligatorie, ceea ce înseamnă că, în cazurile în care funcționarii băncilor vor încălca legea penală, ei vor avea parte de un tratament mai dur, specific funcționarilor publici.
Premiera in Romania – Cum imi iau banii de la Anaf pe taxa de poluare?Solutia concreta
Pasul 1 Sa gasim un executor care sa execute
Aici sunt destul de multe probleme pentru ca executorii ezita sa execute Anaf-ul pentru ca primesc imediat controale
Pasul 2 Sa cer poprirea Anaf sau Directiei de finante respective
Cum pot fi poprite conturile de salarii
Deci,asteptam 3 luni si apoi putem executa fara restrictii!
Pasul 3 S-au depus si foarte multe plangeri penale
Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa se află în curs de soluţionare dosarul penal nr. 233/P/2017 având ca obiect infracţiunile de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi abuz în serviciu cu privire la restituirea taxelor de poluare consfinţite prin hotărâri judcătoreşti definitive.
Si Iasiul este „cu noi” .Actiune clauze abuzive banci admisa. 6200 euro de restituit de BCR
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Noua lege RCA a intrat in vigoare ASTAZI -10.07.2017 Veste buna pentru soferii care asteapta sa isi repare masina pe polita
Noua lege RCA a intrat in vigoare ASTAZI -10.07.2017 Veste buna pentru soferii care asteapta sa isi repare masina pe polita
Nu puțini sunt șoferii care s-au plâns de asigurători că tărăgăne dosarele de daune și cu lunile, dar acest lucru nu se va mai întâmpla, după ce săptămâna viitoare va intra în vigoare Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.
Potrivit legii RCA, termenul de soluționare a unui dosar se va reduce de la 90 de zile la doar 30 de zile.
„În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire”, scrie în lege.
În cazul în care cel care ar trebui să îți „aibă spatele” în caz de accident nu se deranjează să rezolve în 30 de zile și nu anunță partea prejudiciată că i-a fost respinsă cererea de despăgubire, atunci acesta va fi obligat să plătească despăgubirea.
Plata, în 10 zile de la soluționare
„Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească”, potrivit legii.
Mai mult, dacă asigurătorul care vă deține polița RCA nu își bate capul să își îndeplinească obligațiile este bun de plată, dar de data aceasta la penalități.
Astfel că, printre altele, dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată.
„Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii”, potrivit noului act normativ.
Acte necesare
Pe de altă parte, în proiectului de normă privind asigurările auto din România, ce a fost pus recent în dezbatere publică, dosarul de despăgubire va trebui să aibă anumite acte. Iar aici vorbim despre dreptul de proprietate asupra bunului avariat sau orice probe pe baza cărora poate fi dovedit dreptul la despăgubire, răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, întinderea prejudiciului și legătura dintre întinderea prejudiciului și modul de producere al evenimentului.
Cum dam afara un salariat.Disciplinar
Potrivit Codului muncii, angajatorul are dreptul să constate săvârșirea unei abateri disciplinare și să aplice sancțiunile corespunzătoare, așa cum prevede legea, contractul colectiv de muncă și regulamentul intern. Un salariat nu poate să se trezească sancționat fără să știe de ce, fără să treacă printr-o cercetare disciplinară conformă cu legea și fără să aibă dreptul să dea explicații și să-și facă, cât de cât, o apărare. Singura sancțiune ce poate fi aplicată fără prea mare deranj este mustrarea salariatului.
O cercetare disciplinară care sare peste anumite proceduri poate fi contestată de salariat în instanță și, așa cum ne-au indicat mai mulți specialiști, există numeroase procese câștigate de salariați în sensul acesta. În regulamentul intern trebuie să fie prevăzute detalii cu privire la desfășurarea unei cercetări disciplinare, nu numai faptele și sancțiunile ce se pot aplica. La acest capitol, în Codul muncii scrie că e obligatoriu să se prevadă măcar următoarele: procedura de soluționare a cererilor sau a reclamațiilor individuale ale salariaților și reguli referitoare la procedura disciplinară.
În continuare sun prezentate pe scurt etapele de parcurs într-o cercetare disciplinară.
1. Sesizarea scrisă cu privire la săvârșirea unei abateri
Orice persoană din firmă poate face sesizarea, nu neapărat un superior. Dacă unul dintre salariați observă că altul a săvârșit o abatere, are posibilitatea să anunțe acest lucru, completând un document special – referatul de sesizare. E necesar ca acest lucru să se facă în scris, pentru că vorbim, de fapt, de un act care declanșează cercetarea (ca să nu mai spunem că trebuie să primească un număr de înregistrare). Faptul că cineva din firmă doar merge să-i spună șefului că un alt coleg a făcut ceva nepermis nu e tocmai suficient.
Cel care face sesizarea nu va fi ținut drept „țap ispășitor”, pentru că sesizarea trebuie să se poată face în mod anonim. Într-un material viitor, vă vom explica de ce e important ca firma să aibă un model de referat de cercetare disciplinară și ce elemente obligatorii trebuie să conțină el.
2. Numirea comisiei de cercetare disciplinară
Potrivit Codului, angajatorul (însemnând un reprezentant legal) mandatează anumite persoane pentru a face cercetarea disciplinară (comisia). Și decizia prin care sunt numiți aceștia ar trebui să fie tot scrisă, astfel încât să reiasă negru pe alb cine are dreptul să facă parte din comisie și de ce se află acolo. De ce e preferabil? Ar fi ușor de contestat apoi faptul că cercetarea s-a făcut când de X, când de Y, după bunul plac. Ideea principală e de a face lucrurile cât mai transparent și cât mai dificil de contestat de către salariat ulterior.
În momentul în care salariatul se află în fața comisiei, el trebuie să știe exact că fiecare dintre cei din comisie are dreptul să fie acolo și a fost numit special de cei din conducere. Dacă nu există un document scris privind numirea comisiei, cum s-ar putea dovedi mai clar poziția fiecăruia din comisie și faptul că avea dreptul să fie acolo? Cât despre cine poate să facă parte din comisie, nu există limitări legale, însă ar fi de preferat ca cel care face pe călăul să nu fie și cel care a sesizat fapta. De asemenea, dacă e vorba de o abatere tehnică, atunci ar fi indicat ca cineva de specialitate să facă parte din comisie.
3. Convocarea scrisă a salariatului cercetat
„(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii. (3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile”, scrie în Codul muncii.
Așadar, de aici reținem următoarele chestiuni esențiale: convocarea se faceobligatoriu în scris, iar convocatorultrebuie să precizeze exact de ce e chemat salariatul la cercetare, când și unde are loc întâlnirea cu membrii comisiei. Dacă salariatul nu știe pentru ce faptă e chemat la cercetare, atunci convocatorul ar putea să fie considerat lipsit efecte de o instanță, care va spune că angajatul nu a putut să-și pregătească apărarea, neștiind pentru ce trebuie să se apere.
Și nu în ultimul rând, potrivit prevederilor citate, nu are importanță că salariatul nu vine la întrevedere și nu oferă un motiv obiectiv pentru asta (de pildă, nu poate veni la întrevedere un salariat care e grav bolnav, internat în spital etc. pentru că, în acest caz, se va fixa o altă dată pentru întrevedere, printr-un alt convocator). Dacă absentează nejustificat, se poate consemna asta în referatul de cercetare și se poate trece mai departe la aplicarea sancțiunii.
4. Întâlnirea salariatului cu comisia de cercetare
La întrevederea propriu-zisă, salariatul are dreptul să știe toate chestiunile care i se impută și să se apere așa cum consideră, el putând să vină cu apărătorul său (avocat) și chiar cu un reprezentant sindical. De fapt, totul trebuie să decurgă ca un dialog, în care fiecare are dreptul să spună ceva și să-și susțină punctul de vedere, cu probe, poate chiar cu martori, de ce nu.
„În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”, scrie în actul normativ.
5. Raportul de cercetare și propunerea sancțiunii
Pot exista chiar mai multe astfel de întrevederi între comisie și cel cercetat. La final, cântărind în baza tuturor celor văzute și auzite, comisia poate propune aplicarea unei sancțiuni, tot așa cum poate închide cercetarea cu concluzia că fapta nu a existat sau că nu e necesară aplicarea unei sancțiuni. În orice caz, e necesar să existe un raport de cercetare la final.
6. Sancționarea propriu-zisă
Între propunerea de sancționare, pe care o face comisia, și decizia de sancționare există o mare diferență. Comisia de cercetare nu dispune sancțiuni, ci doar constată niște lucruri și propune apoi sancționarea, dacă e cazul (ar putea aplica sancțiunea doar dacă e împuternicită să facă acest lucru). Cel care emite decizia de sancționare este angajatorul (ne vom concentra pe conținutul deciziei de sancționare într-un material viitor). Totuși, nu se prevede nicăieri că angajatorul e obligat să-l și sancționeze pe salariat, chiar dacă se face propunerea de sancționare de către comisie.
„Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei„, prevede Codul muncii. Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult cinci zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
Ultimul pas: radierea sancțiunii după 12 luni
Nu am catalogat radierea ca o etapă în sine, pentru că nu face efectiv parte dintr-o cercetare disciplinară. Dar e un pas ulterior aplicării sancțiunii și obligatoriu, Codul muncii impunându-i angajatorului să șteargă sancțiunea din registrele sale în 12 luni de la aplicare. Dacă s-a aplicat o sancțiune, e obligatoriu să trecem în calendar și momentul la care trebuie să o radiem.
„Sancțiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen. Radierea sancțiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă„, potrivit actului.
Invingem Biroul de credit : Stergere din biroul de credite dosar numarul 7383/299/2017
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Pe 1 august va intra în vigoare Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice
Pe 1 august va intra în vigoare Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice
1. Ce înseamnă „insolvența persoanei fizice”?
Înseamnă că o persoană nu mai are bani să-și plătească datoriile, pe măsură ce ele devin scadente. Potrivit legii, se presupune că o persoană e insolventă dacă au trecut 90 de zile de la data scadenței unei datorii și nu a plătit-o.
2. Ce condiții trebuie să bifeze datornicul ca să poată intra într-o procedură de insolvență?
Numai un datornic cu domiciliul în România, cu reședința/reședința obișnuită de cel puțin șase luni poate intra într-o procedură de insolvență. Datornicul trebuie să fie în stare de insolvență, așa cum spuneam mai sus, și să nu existe vreo șansă reală ca el să-și revină cu banii într-un an de zile, astfel încât să-și plătească datoriile la timp și să ducă un trai decent.
3. Cât de mari trebuie să fie datoriile unei persoane ca să intre într-o procedură de insolvență?
Ca să-i fie aprobată o cerere de intrare într-o procedură de insolvență, o persoană trebuie să aibă datorii de valoarea a cel puțin 15 salarii minime pe economie. Cum salariul minim pe economie e 1.450 de lei (valoarea brută), atunci datoriile trebuie să fie de cel puțin 21.750 de lei.
4. Care e primul pas pentru a cere intrarea într-o procedură?
Datornicul depune la comisia de insolvență o cerere de deschidere a procedurii insolvenței (în perioada următoare vom afla, probabil, și cum arată o astfel de cerere și de unde o luăm). Dacă situația sa nu e chiar atât de grea, atunci el depune o cerere de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Dacă i se pare că situația sa este compromisă total, datornicul poate face cererea direct la instanța de judecată și poate cere direct intrarea în insolvență prin lichidarea de active (adică se trece la vânzarea bunurilor sale, în anumite condiții).
5. Ce e un „plan de rambursare”?
Este planul pe care-l face datornicul cu administratorul procedurii de insolvență în care a intrat. Planul include o serie de date: cât de mari sunt datoriile persoanei, către cine și ce datorează, care sunt termenele, dar și care sunt măsurile ce se vor lua pentru ca datornicul să-și revină din punct de vedere financiar și să iasă din starea de insolvență.
6. Cât costă o astfel de cerere?
Nimic, tocmai pentru că ar fi absurd să i se ceară datornicului să plătească ceva, mai ales că el are probleme cu banii. Datornicul nu va trebui să-l plătească nici pe administratorul procedurii, nici pe lichidator, pentru că ei vor fi plătiți din buzunarul statului. Nu putem compara cu situația unei firme, spre exemplu.
7. Ce presupune aprobarea cererii de intrare în procedura pe bază de plan de rambursare?
Pornim de la ideea că cererea datornicului a fost aprobată de comisia de insolvență. În continuare, administratorul procedurii se ocupă să facă toate calculele: caută să vadă ce datorii are insolventul, când sunt scadente, strânge laolaltă toate pretențiile bănești alte altora față de datornic (face un tabel de creanțe) ș.a.m.d. Foarte important e că, la momentul când se intră oficial în procedură, toate executările silite împotriva datornicului se opresc.
După ce au toate datele în față, administratorul și datornicul fac împreună un plan de rambursare, pe care-l trimit apoi și creditorilor pentru ca ei să-și spună părerea. Planul va trebui apoi votat de o parte importantă din creditori, deși e posibil să i se mai aducă, între timp, unele modificări față de forma inițial propusă.
Dacă și numai dacă acest plan e aprobat, se deschide oficial procedura de insolvență pe bază de plan și datornicul trebuie să respecte tot ce scrie în el, la fel și creditorii. Dacă nu se aprobă planul, atunci datornicul poate să ceară intrarea în cealaltă procedură de insolvență – cea prin lichidarea de active.
8. Ce ar avea voie și ce n-ar avea voie debitorul să facă în acea perioadă?
Dacă a intrat în procedura de insolvență pe bază de plan, va trebui să se țină de planul respectiv, să plătească la timp dările impuse, să nu-și piardă locul de muncă, să anunțe dacă vinde, moștenește sau primește ceva între timp, să anunțe dacă-și schimbă locuința, dacă face anumite cumpărături (i s-ar putea impune, de pildă, să nu-și cumpere anumite lucruri) etc. Dacă nu se va ține de plan, procedura va eșua și se va putea intra în procedura de insolvență prin lichidare de active.
9. Ce înseamnă lichidare de active?
În procedura aceasta se poate intra la cerere, din prima (dacă situația e fără soluții pe termen lung), dar și dacă în primul tip de insolvență lucrurile nu merg bine, așa cum spuneam mai sus. Procedura prin lichidare de active înseamnă să mergem într-o instanță de judecată, dar nu să ne judecăm cu creditorii (nu în sensul urât al termenului, în orice caz).
Practic, lichidatorul se ocupă aici să facă un inventar cu toate bunurile datornicului ce pot fi vândute (nu toate vor putea fi vândute, așa cum vă vom explica într-un material viitor). Apoi, va trece la vânzarea lor. Va rămâne datornicul fără casă? Da sau nu, depinde de situația concretă. Legea face referire chiar la o procedură mai specială de dare în plată.
La final, lichidatorul trage linie și face diferența pentru a vedea ce a mai rămas restant față de creditori. Dar lucrurile nu se termină aici, pentru că și după închiderea procedurii, lichidatorul îl va supraveghea pe datornic într-o anumită măsură.
10. Dacă, la final, mai rămân datorii ce nu pot fi acoperite cu banii/bunurile datornicului, ce se va întâmpla?
Dacă după ce se încheie vreuna dintre aceste două proceduri mai rămân încă datorii, atunci datornicul poate să ceară să scape de ele (eliberarea de datorii reziduale). Însă acest lucru nu se va întâmpla imediat, ci după anumite perioade de timp și în anumite condiții.
11. Procedura simplificată de insolvență – cui se va aplica?
Această formă mai simplă de intrare în insolvență e prevăzută pentru cei care au datorii de cel mult 14.500 de lei, pentru cei care nu au bunuri sau venituri ce pot fi vândute silit sau au peste vârsta standard de pensionare ori și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.
12. Intrarea într-o procedură de insolvență va fi o obligație? Poate cineva să-i impună datornicului să facă asta?
Nu. Intrarea într-o procedură de insolvență nu e concepută ca ceva ce-i poate fi impus datornicului. Dacă va vrea să intre într-o astfel de procedură și să-și dea o șansă la reușită în lupta cu creditorii, este alegerea sa – e de preferat însă pentru un datornic să o facă! Niciun creditor nu îi va putea impune unui datornic al său să intre în insolvență, ci eventual să-i sugereze acest lucru.
Descarcă 13 hotărâri favorabile pe DAREA ÎN PLATĂ.De data aceasta cifra 13 este favorabila
Hotarare Definitiva – Tribunalul Arges – Darea in plata – Dosar 2893-205-2016
Hotarare Definitiva – Tribunalul Ialomita – Darea in plata – Dosar 3093-312-2016
Sentinta Judecatoria Sector 5 – Darea in plata – Dosar 13259-302-2016 (nedefinitiva)
Hotarare Definitiva – Tribunalul Suceava – Darea in plata – actiune in constatare
Si la Alexandria se resping contestatiile pe dare in plata -Legea 77/2016
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Oameni rai opriti-va : peste 978172 de contestatii la executare depuse in 2017
|
||||
|
Singura hotarare din 2017 – ” Stabileşte ca plăţile în temeiul contractului de credit să fie efectuate în moneda naţională, la cursul de schimb al BNR din ziua plăţii” avocat Coltuc este „vinovat”
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Suportarea riscului valutar in cote egale intre reclamanta si parata-banca – 50 si 50
Admite in parte cererea de chemare in judecata. Constata caracterul abuziv al clauzei prevazute la art.8 pct.1 din contractul de credit bancar ipotecar nr.B0009444 din data de 16.05.2008, precum si al clauzei prevazute la art.I pct.1 lit.t din actul aditional la contract si declara nulitatea absoluta a acestor clauze. Stabilizeaza (ingheata) cursul de schimb CHF-LEU la momentul semnarii contractului, pentru toata perioada de derulare a contractului, plata ratelor lunare urmand a se face in moneda LEU, cu suportarea riscului valutar in cote egale intre reclamanta si parata. Obliga parata la restituirea catre reclamanta a 50% din sumele incasate cu titlu de diferenta intre cursul valutar de la data fiecarei plati si cursul valutar de la data incheierii contractului. Constata caracterul abuziv al clauzei prevazute la art.5 pct.1 lit.a din contrac si declara nulitatea absoluta a acesteia. Obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 2 384,56 CHF, echivalent in lei la data platii efective. Obliga parata la modificarea graficului de rambursare. Respinge in rest cererea de chemare in judecata ca neintemeiata. Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Ilfov
Vacanta judecatoreasca 2017 la noi aduce un proces castigat impotriva bancilor
REECHILIBRAREA contractului de credit în temeiul impreviziunii: O multitudine de soluții. Sentințe de împărțire a riscului valutar, în mod egal, PE TOATĂ PERIOADA CONTRACTUALĂ.
Dacă în urma deciziiilor Curții Constituționale, vizând legea dării în plată și legea de conversie a creditelor, unele instanțe de judecată au început să reechilibreze doar pentru viitor contractele de credit (adica împărțirea riscului valutar, în mod egal, de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la rambursarea integrală a creditului), ei bine, există instanțe de judecată care adaptează/reechilibrează contractele de credit în sensul că părțile sunt obligate să suporte riscul valutar existent în contractele de credit în CHF, în mod egal (50%-50%), pe întreaga perioadă contractuală, adică de la acordarea împrumutului și până la ajungerea la maturitate a acestuia.
În acest sens, există cel puțin următoarele 2 sentințe:
1. Tribunalul Ilfov, dosar 3162/93/2015
2. Judecătoria Târgu Secuiesc, dosar 756/322/2016
Dobanda de 7700%.România a devenit tărâmul făgăduinței pentru Instituțiile Financiare Nebancare
AVOCAT COLTUC
România a devenit tărâmul făgăduinței pentru Instituțiile Financiare Nebancare, adică acelea care-ți dau credite la orice oră din zi și din noapte, fără să pună prea multe întrebări. Reclamele care rulează la televizor chiar te conving că-ți vor rezolva toate problemele. Doar că acestea îți pot distruge viața. Și asta pentru că în România dobânzile impuse de aceste instituții nu sunt reglementate, așa cum se întâmplă în alte țări civilizate, unde se învârt în jurul la 10%.
Ei bine, în România ajung până la 7700%
De exemplu au luat credit de 20.000 de euro, plătibil în 5 ani și după ce au plătit lunar câte 600 de euro fiind convinși că au finalizat datoria, la final s-au trezit că mai au de plătit… încă 20.000 de euro. Clauzele abuzive sunt scrise în contract, dar consumatorul de rând nu le înțelege. Și nici nu-și poate imagina că dobânda ajunge la 7000% sau că pentru fiecare zi întârziere va plăti căte 100 de euro chiar și atunci când întregul credit a fost de doar 1000. Asta a făcut ca sute de oameni să se sinucidă pentru că și-au pierdut casele. IFN-urile i-au executat silit și le-au luat tot.
Este prezentat cazul Easy Credit, o afacere de milioane de euro, condusă de Nuțu Fonta, fost deputat, apropiat al lui Gabriel Oprea.
În mod normal, Banca Națională și Parlamentul ar trebui să oprească abuzurile IFN-urilor și să creeze un cadru legislativ care să limiteze domeniile. Dar cum să se întâmple asta când în Parlament și la BNR sunt oameni cu astfel de afaceri, care sunt uneori mai rele de camăta.
Peste 1,8 milioane de români au împrumuturi la aceste IFN-uri care fac profituri într-un an de 2 MILIARDE de euro, cât bugetul Armatei Române într-un an!
BNR și Parlamentul României sunt plătiți din banii contribuabililor și ar trebui să-i protejeze pe cei vulnerabili, pe cetățenii acestei țări, dar din păcate, pare că pun interesele propriilor afaceri sau ale băncilor în fața oamenilor care îi plătesc.
Capcanele Start Up Nation 2017
AVOCAT COLTUC EXPLICA
În primul rând, (și de la distanță) era evaluarea OMULUI care prezenta proiectul. Atitudinea, încrederea pe care o inspira, modul în care ne strângea mâna, se uită la noi și vorbea. Era important să înțelegem dacă persoană respectivă era pregătită să fie antreprenor, dacă avea educația necesară în acest sens. • Apoi, ne uitam la experiența sa. Știa domeniul în care voia să investească? Îl înțelegea? Îl studiase destul de bine? Îi știa capcanele? • În al treilea rând, ne uitam la capabilitățile sale în domeniul respectiv. Dacă dorea să deschidă un salon de frumusețe, era important să fi fost la un moment dat frizer sau cosmetician. Dacă dorea o agenție de turism, era bine să fi fost consultant și să aibă experiență la firul ierbii. • Numai dacă persoana trecea de cele trei puncte de mai sus ne uităm dacă business plan-ul este coerent, profesionist și business-ul poate produce “return of investment” corespunzător așteptărilor. • Nu în ultimul rând, există un criteriu OBLIGATORIU: co-investiția. Nu acceptăm să intrăm cu cineva alături, dacă nu punea și el niște bani. Și, dacă ne plăcea mult omul și planul de business era bun, atunci eram dispuși chiar să împrumutăm noi persoana respectivă cu partea sa obligatorie de capital social. Cam așa arătau criteriile de care țineam seama în analiza investițiilor. M-am uitat să văd ce anume dintre aceste criterii este luat în seamă de proiectul Start UP Nation și, din păcate, am ajuns la concluzia că cele care cu adevărat CONTEZĂ nu se regăsesc între criterii. Înțeleg că statului îi este destul de greu să găsească criterii de evalaure corecte la aspecte de genul “cum îmi strânge mâna, cum se uită la mine, cum vorbește“ care, pe cât de importante sunt, pe atât de subiective se arată câteodată. Dar statul ar putea, de exemplu, pune minimă condiție ca cei care primesc 45.000 euro (aceasta este suma) să pună și ei niște bani. Nu neapărat 50%, dar măcar 25%. Mai mult, statul ar putea să pună condiția ca o parte importantă din suma primită să fie investită în cursuri de formare și educare antreprenorială și mentoring. Cu toții (în afară de statul român) știm că minimum 80% dintre start-up-uri EȘUEAZĂ. Asta nu este o nenorocire și nici nu trebuie să facă statul român să nu investească. Pentru că ceilalți 20% vor contribui din plin la succesul economiei. Dar, dacă tot știm asta, hai măcar să folosim 20.000 euro în pregătire și dezvoltare personală, pentru că antreprenorii cu asta RĂMÂN ORICUM, indiferent de succesul sau insuccesul companiei. De ce spun că am putea face mai mult rău decât bine dacă nu ținem seama măcar de cele două puncte de mai sus? • În primul rând, trebuie să știm că nu toți oamenii sunt făcuți să fie antreprenori, iar lucrul asta se poate observa înainte de a investi mulți bani; • Dacă oamenii nu sunt făcuți pentru asta și nu sunt pregătiți și educați au toate șansele ca un posibil și probabil eșec (minimum 80%) să-I marcheze negativ pentru toată viața. Eșecul nu este perceput în România ca un pas înainte, ci ca o gravă descalificare. Oamenii nepregătiți pentru eșec rămân cu sechele. • Faptul că există o sumedenie de firme “nepotrivite“ în piață naște o mare problemă celorlalte companii. Nu numai că se introduce un fel de concurență nedreaptă (unii au primit bani și alții nu) dar “datul în gard“ cu o companie înseamnă de cele mai multe ori pierderi importante pentru celelalte cu care interacționează. Adică, nu o să aibă bani să plătească facturile, intră în insolvență, ei rămân cu sechele mentale, iar ceilalți cu pierderi materiale. Și, când spun ceilalți, mă refer atât la alte firme, cât și la clienți finali.
Instanța reechilibrează contractul de credit în CHF la cursul inițial + 20%. În plus, instanța intervine și micșorează dobânda
1. Împărțirea riscului valutar, în mod egal (50%-50%), doar pentru viitor, adică pentru perioada cuprinsă între momentul introducerii cererii de chemare în judecată și perioadă ajungerii la maturitate a contractului de credit.
2. Împărțirea riscului valutar, în mod egal (50%-50%), pe toată perioada contractuală, adică cu începere de la momentul semnării contractului de credit și până la momentul ajungerii la maturitate a contractului de credit.
3. Înghețarea cursului leu-chf la valoarea de la momentul acordării împrumutului + 10%, pe toată perioada contractuală.
La toate aceste 3 variante, prin încălcarea de către bănci a obligației de a-și informa clienții (deci nu în temeiul impreviziunii) cu privire la riscurile particulare ale împrumutului în CHF, instanțele au dat cel puțin 200 de decizii definitive de înghețare a cursului leu-chf la valoarea de la momentul acordării împrumutului.
La toate aceste variante se adaugă, de astăzi, o nouă soluție. În cadrul procedurii de dare în plată (în temeiul Legii 77/2016), instanța a respins contestația băncii la notificarea de dare în plată și, la solicitarea debitorului, în conformitate cu Decizia 623/2016 a Curții Constituționale, instanța de judecată a dispus adaptarea/reechilibrarea contractului de credit, pentru viitor, stabilizând cursul de schimb leu-chf la valoarea inițială + 20%. În plus, instanța de judecată a intervenit și asupra cuantumului dobânzii, aceasta urmând să se calculeze după formula 3%+LIBOR CHF la 3 luni.
Hotărârea nu este definitivă și a fost pronunțată de către Judecătoria Sector 3 București împotriva Banca Românească.
Sursa portal.just.ro
Peste 13.000 de dosare impotriva bancilor pe clauze abuzive.Proces castigat clauze abuzive banci 2017
Nr. unic (nr. format vechi) : 8322/204/2016
Data inregistrarii 11.11.2016
Data ultimei modificari: 23.06.2017
Sectie: Sectia Civila
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare clauze abuzive
Stadiu procesual: Fond
DOSARUL POATE FI CONSULTAT AICI .AVOCAT COLTUC INVINGE IAR
Părţi
Nume Calitate parte
NĂSTASE VIORICA ELENA Reclamant
PIRAEUS BANK ROMANIA SA Pârât
PIRAEUS BANK ROMANIA SA LA MUSAT SI ASOCIAŢII Pârât
Şedinţe
05.05.2017
Ora estimata: 08:30
Complet: Complet 7 Civil
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea precizată, şi în consecinţă: Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze, prevăzute în contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. XXXXXXXXX din 08.04.2008: – art. 3.2. în ceea ce priveşte calcularea dobânzii în raport de o marjă variabilă a băncii şi dreptul băncii de a modifica dobânda în orice moment, conform deciziei sale. – art. 3.3. în ceea ce priveşte considerarea ca acceptare automată, de către împrumutat/împrumutat solidar, a noii dobânzii, prin emiterea noului grafic de rambursare. – art. 4 privind comisionul de acordare de 5 % din suma acordată; – art. 8.6 în ceea ce priveşte dreptul băncii de a percepe şi a încasa penalităţi de 8% anual peste dobânda curentă pentru împrumutul restant sau alte sume restante, şi pentru dobânda restantă a căror sume se vor calcula zilnic, începând cu data scadenţei sau cu o altă dată ulterioară scadenţei, conform deciziei băncii, ca şi dreptul băncii de a revizui nivelul penalităţilor în funcţie de politica sa de creditare. – art. 12.1 în ceea ce priveşte menţionarea drept clauze de neîndeplinire de către împrumutat/împrumutat solidar a contractului a intervenţiei decesului sau pierderii capacităţii de exerciţiu a împrumutatului/împrumutatului solidar şi a oricărui eveniment care, potrivit opiniei băncii, poate afecta capacitatea împrumutatului/împrumutatului solidar de a-şi respecta obligaţiile contractuale. Dispune înlăturarea clauzelor sau părţilor de clauze constatate abuzive din contractul de împrumut. Respinge acţiunea în rest, ca neîntemeiată. Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 921,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Cu drept de apel, ce se depune la prezenta instanţă, în termen de 30 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 05.05.2017.
Document: Hotarâre 1636/2017 05.05.2017
Zicere de la domnul Isarescu despre iubitele sale banci, in stilul condescendent si duios, de tata care-si cearta copilasii care au mai facut pozne
Ce-ar fi sa vorbim CONCRET?
1. bancile sa scoata instant toate clauzele abuzive care inca sunt omniprezente in contractele de credit, mai ales in contractele de credit in franci elvetieni. Sumele incasate abuziv vor fi restituite integral impreuna cu dobanda legala.
2. bancile sa efectueze instant conversia tuturor creditelor in franci elvetieni la cursul de la data acordarii.
3. bancile vor plati despagubiri morale tuturor clientilor a caror viata si sanatate au fost grav afectate de lacomia lor, tuturor celor care au avut clauze abuzive si/sau contracte de credit in CHF. Ce greseli? Aici vorbim de premeditare si inselatorie.
4. bancile se vor ingriji ca familiile celor care s-au sinucis din cauza lacomiei si lipsei lor de scrupule sa nu duca lipsa de nimic pana la sfaristul vietii ultimului urmas. Toate datoriile vor fi sterse instantaneu.
5. bancile isi vor reduce drastic numarul si vor redeveni romanesti.
6. bancile isi vor micsora dobanzile si le vor alinia la cele ale statelor din vestul Europei ca aici s-au invatat cu jaful.
7. bancile ramase vor invata sa faca afaceri corecte si nu sa traiasca spoliind clientii, furandu-i, imprumutand statul si in acelasi timp profitand la maximum de acesta prin programul Prima Casa.
Avocat Coltuc Dreptul Muncii : Cum poate un salariat să-și retragă demisia
Deși legislația muncii nu conține prevederi referitoare la retragerea demisiei, salariatul poate reveni asupra deciziei pe care a luat-o. Însă acest lucru este posibil doar cu o anumită condiție
Demisia este, conform Codului muncii, un act unilateral de voință prin care salariatul comunică în scris angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Salariatul nu trebuie să-și motiveze decizia, iar angajatorul este obligat să o înregistreze.„Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă”, prevede actul normativ.
Totuși, dacă un salariat se răzgândește, există posibilitatea ca acesta să-și retragă demisia. Concret, chiar dacă dreptul muncii nu reglementează în mod expres această situație, singura condiție ce trebuie îndeplinită este ca angajatorul să fie de acord.
PRIMA INGHETARE LA BANCPOST PITESTI PE FOND.Avocat Coltuc
PRIMA INGHETARE LA BANCPOST PITESTI PE FOND
Nr. unic (nr. format vechi) : 404/828/2016
Data inregistrarii 11.03.2016
Data ultimei modificari: 22.06.2017
Sectie: Judecatorie
Materie: Civil
Obiect: acţiune în constatare
Stadiu procesual: Fond
Părţi
Nume Calitate parte
Reclamant
S.C. BANCPOST S.A. Pârât
S.C ERB (FOSTA EFG) NEW EUROPE FUNDING II B.V Pârât
Şedinţe
22.06.2017
Ora estimata: 09:00
Complet: C2 – marţi amânare pronunţare civil
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte cererea. Constată caracterul abuziv al clauzelor contractului de credit de consum nr.CL205831/22.06.2007 prevăzute la art.4.1 (dobânda variabilă a creditului, plata comisionului de acordare credit şi a comisionului de administrare lunară a creditului), art.4.2 (plata de dobânzi majorate), art.4.3 (modificarea dobânzilor, comisioanelor şi taxelor bancare) şi art.4.6 (dobânda anuală efectivă). Constată caracterul abuziv al clauzelor actului adiţional din data de 28.01.2011 la contractul de credit nr.132CSF2071730002 din data de 22.06.2007 prevăzute la art.I pct.2 (rata anuală a dobânzii), pct.3 (revizuirea ratei anuale a dobânzii – majorarea sau reducerea acesteia), pct.5 (dobânda anuală efectivă), pct.6 (dobânda penalizatoare). Constată caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în Anexa II pct.1 (rata anuală a dobânzii), pct.2 (marja fixă), pct.3 (dobânda anuală efectivă), pct.4 (dobânda penalizatoare), pct.5.2 (comisionul de administrare lunară a creditului) a actului adiţional din data de 28.01.2011 la contractul de credit nr.132CSF2071730002 din data de 22.06.2007. Constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind riscul valutar inserate în contractul de credit de consum nr.CL205831/22.06.2007 modificat prin actul adiţional din data de 28.01.2011, privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către reclamant a diferenţelor de curs valutar. Dispune îngheţarea (stabilizarea) cursului de schimb valutar CHF-LEU şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit de consum nr.CL205831/22.06.2007 modificat prin actul adiţional din data de 28.01.2011 la valoarea de la data încheierii contractului, calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în lei a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului. Constată nulitatea absolută a clauzelor susmenţionate şi le elimină din conţinutul contractului. Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere. Obligă pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 2040 lei. Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Topolovenii. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.06.2017.
Document: Hotarâre 22.06.2017
Ce avem noi aici ? Banca pierde definitiv pe contestatie dare in plata
Informaţii generale
|
Părţi
|
Şedinţe
|
De vineri 23 iunie 2017, familiile evacuate pentru neplata creditelor ipotecare vor putea cere o locuință de la stat, cu chirie mică
De vineri 23 iunie 2017, familiile evacuate pentru neplata creditelor ipotecare vor putea cere o locuință de la stat, cu chirie mică
Persoanele evacuate pentru că nu și-au mai putut plăti ratele creditului ipotecar vor putea cere o locuință de la stat, se arată într-un act normativ care se va aplica începând de vineri. Mai precis, autoritățile locale urmează să cumpere anumite locuințe scoase la licitație și să lase foștii proprietari să stea în ele cu chirie mică.
Este vorba de Legea nr. 143/2017 pentru completarea Legii locuinței nr. 114/1996, ce prevede introducerea locuințelor de sprijin pentru români. Documentul a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461 din 20 iunie 2017 și va intra în vigoare la data de 23 iunie 2017.
Noul act normativ prevede că autoritățile locale vor putea să cumpere, la licitație publică, locuințele executate silit, însă numai dacă acestea au o suprafață utilă de maximum 100 mp. Astfel, casele vor fi închiriate persoanelor sau familiilor evacuate pentru că nu și-au mai putut achita ratele creditului ipotecar.
„Locuințele de sprijin se repartizează de către autoritățile administrației publice locale, care le-au cumpărat prin licitație publică, pe baza criteriilor stabilite anual prin hotărâre a consiliului local (…). De aceste locuințe pot beneficia persoanele și familiile care urmează a fi evacuate sau au fost evacuate prin proceduri de executare silită din locuințe, în urma neachitării obligațiilor derivate din contractele de credit ipotecar”, dispune legea.
Cu alte cuvinte, persoanele ale căror case urmează să fie vândute la licitație publică vor putea să scape de evacuare. Asta deoarece, dacă autoritățile locale cumpără locuințele, foștii proprietari vor putea cere să stea în ele cu chirie. „Modificarea ar reglementa procedura conform căreia imobilele cumpărate de către autoritățile administrației publice locale ar putea fi transformate în locuințe de sprijin, urmând a fi date în chirie foștilor proprietari, evitând astfel evacuarea lor”, era lămurit în expunerea de motive ce a însoțit Legea nr. 143/2017 în forma sa de proiect.
În situația în care fostul proprietar nu vrea să rămână cu chirie în locuința de sprijin, aceasta va fi repartizată altor persoane care și-au pierdut casa din cauză că nu și-au plătit ratele creditului ipotecar. De asemenea, în lege scrie că regula se va aplica și dacă un chiriaș nu vrea prelungirea contractului de închiriere pentru o locuință de sprijin.
„În cazul în care numărul cererilor pentru închirierea locuințelor de sprijin la nivelul unei autorități ale administrației publice locale este, timp de cel puțin un an, constant mai redus decât numărul locuințelor de sprijin aflate în proprietatea autorității administrației publice locale, aceasta poate aproba închirierea locuințelor de sprijin și altor categorii de solicitanți, cu respectarea prevederilor prezentei legi (Legea locuinței – n. red.)”, mai prevede documentul apărut marți în Monitor.
Atenție! Locuințele de sprijin nu vor putea fi cerute de persoanele care dețin o altă locuință în afară de cea din care au fost evacuate. Totodată, restricția va fi valabilă și dacă persoanele în cauză stau cu chirie într-o altă locuință a statului.
Chiria va fi sub nivelul pieței
Atunci când se va atribui o locuință de sprijin, autoritățile vor lua în considerare și situația economică a solicitanților. Concret, Legea nr. 143/2017 prevede că persoanele evacuate trebuie să se afle într-o situație care să nu le permită achiziționarea unei noi locuințe sau închirierea uneia în condițiile pieței.
În acest sens, chiria ce va trebui plătită pentru a sta într-o locuință de sprijin va fi de maximum 10% din venitul net lunar al familiei, calculat pentru ultimele 12 luni. Contractul, ce se va încheia cu primăria, va avea o durată de cinci ani, cu posibilitate de prelungire.
„Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii pe baza declarației de venituri și a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale. Nivelul chiriei nu va depăși 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie”, este explicat în actul ce urmează să se aplice de vineri.
Trebuie precizat că persoanele care vor sta cu chirie în locuințele de sprijin nu vor putea să le subînchirieze sau să lase alte persoane în locul lor. De asemenea, acestea nu vor putea să schimbe destinația locuințelor (adică să le transforme în magazine, de exemplu). În caz contrar, contractul de închiriere încheiat cu primăria va fi reziliat, iar eventualele daune aduse locuinței și clădirii vor trebui plătite de chiriași. În afară de acest caz, contractul de închiriere va putea fi reziliat la cererea chiriașului, cu notificarea prealabilă a intenției (cel puțin 60 de zile înainte). În același timp, autoritățile locale vor putea apela la varianta rezilierii dacă chiriașul:
nu respectă clauzele contractului de închiriere;
nu plătește chiria în 90 de zile de la comunicare;
nu plătește întreținerea pentru o perioadă de 90 de zile (dacă este cazul);
are un comportament ce nu permite conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței.
Inițiatorii noilor prevederi lămureau, în expunerea de motive, că multe familii din țară se confruntă cu problema evacuării din propria locuință, rămânând efectiv pe drumuri. Acesta este motivul pentru care s-a dorit introducerea locuințelor de sprijin.
„În România, mii de familii se află în situația de a-și pierde apartamentele din cauză că nu au mai putut plăti ratele unui credit ipotecar. Fie că și-au pierdut locurile de muncă, au avut firme care au dat faliment sau au avut de suferit în urma creșterii cursului de schimb valutar, oamenii cer sprijinul autorităților locale în speranța că nu vor rămâne pe drumuri. (…) Aceste familii sunt într-o situație extrem de dificilă, întrucât rămân efectiv pe drumuri și nu primesc niciun fel de ajutor – locuință socială ori posibilitatea de obținere a unui alt credit ipotecar – în urma scoaterii locuințelor la licitație”, scria în documentul amintit.
În prezent, românii cu probleme pot folosi locuințe sociale sau de necesitate
În momentul de față, românii cu probleme pot folosi locuințe sociale. Acestea pot fi închiriate de către persoanele sau familiile cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie.
„Au acces la locuință socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința”, dispune Legea locuinței.
Concret, locuințele sociale sunt repartizate de autoritățile locale, în baza unor criterii proprii, celor evacuați sau care urmează să fie evacuați din imobile retrocedate foștilor proprietari, tinerilor în vârstă de cel mult 35 de ani, persoanelor cu handicap sau pensionarilor, printre alții. În aceste cazuri, contractul de închiriere cu primăria se încheie pentru cinci ani, cu posibilitate de prelungire, iar chiria este de cel mult 10% din venitul net lunar pe familie, calculat pentru ultimele 12 luni.
Legea nr. 114/1996 reglementează și locuințele de necesitate, care se închiriază temporar persoanelor sau familiilor ale căror case au fost afectate serios de catastrofe naturale sau accidente ori care au fost demolate pentru realizarea de lucrări de utilitate publică. Totodată, acest tip de locuințe mai este accesibil persoanelor ale căror imobile trebuie reabilitate, iar acest lucru nu este posibil atât timp cât sunt ocupate. „Contractul de închiriere se încheie de către primarul localității sau de către o persoană împuternicită de acesta, pe baza hotărârii consiliului local, până la înlăturarea efectelor care au făcut inutilizabile locuințele”, este subliniat în actul normativ.
Doar polițiștii rutieri au competența să aplice sancțiuni contravenționale șoferilor, potrivit unei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ)
Polițiștii locali nu au voie să dea amenzi șoferilor în trafic și nu le pot cere documente din care să reiasă cine le-a încredințat pentru conducere mașinile, potrivit unei decizii pronunțate astăzi de ICCJ, în completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii. Decizia a fost pronunțată în contextul în care Avocatul Poporului a cerut Curții lămurirea acestei chestiuni, însă aceasta va deveni obligatorie pentru instanțele de judecată numai de la data publicării sale în Monitorul Oficial.
„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 39, art. 102 alin. (1) pct. 14 şi art. 105 pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (…) prin raportare la dispoziţiile art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar agentul constatator din cadrul poliţiei rutiere are competenţa de a solicita proprietarului sau deţinătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice, precum şi de a aplica sancţiunile contravenţionale prevăzute de lege, în cazul necomunicării relaţiilor solicitate”, scrie în comunicatul de presă al ICCJ cu privire la decizia dată azi.
Chestiunea trebuia lămurită pentru că, așa cum arată Avocatul Poporului în actul de sesizarea ICCJ, au existat instanțe care au desființat procesele-verbale de contravenție făcute de polițiștii locali, în timp ce altele au considerat că acestea sunt perfect legale. De altfel, în textele de lege respective, sunt referiri exprese numai la poliția rutieră, iar nu și la cea locală.
Singurii care au competență pe Codul rutier în privința faptelor din trafic sunt polițiștii rutieri, referirile făcându-se doar la aceștia. Acest lucru ar putea să se schimbe însă, în viitor, deoarece la Parlament se află în dezbatere un proiect de lege care vizează tocmai acest lucru: acordarea de competențe în zona faptelor contravenționale comise de șoferi și celor de la poliția locală. La ora actuală, în baza Legii poliției locale nr. 155/2010, cei de la locală ar avea competențe în acest domeniu, dar ele nu se regăsesc și în Codul rutier.
Dacă proiectul va intra în vigoare, șoferii vor fi obligați să respecte indicațiile polițistului local, la fel ca pe cele ale polițistului rutier, vor putea fi opriți de către acesta dintâi, vor fi obligați să-i înmâneze documentele cerute și vor putea fi amendați de către acesta Totuși, poliția locală poate da amenzi pentru parcatul neregulamentar și poate să dispună în legătură cu ridicarea mașinilor.
Notă: Dezlegarea dată problemelor de drept de către ICCJ este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Avocat Coltuc : Lege promulgată: Familiile evacuate pentru neplata creditelor ipotecare vor putea cere o locuință de la stat
Noul act normativ prevede că autoritățile locale vor putea să cumpere, la licitație publică, locuințele executate silit, însă numai dacă acestea au o suprafață utilă de maximum 100 mp. Astfel, casele vor fi închiriate persoanelor sau familiilor evacuate pentru că nu și-au mai putut achita ratele creditului ipotecar.
„Locuințele de sprijin se repartizează de către autoritățile administrației publice locale, care le-au cumpărat prin licitație publică, pe baza criteriilor stabilite anual prin hotărâre a consiliului local (…). De aceste locuințe pot beneficia persoanele și familiile care urmează a fi evacuate sau au fost evacuate prin proceduri de executare silită din locuințe, în urma neachitării obligațiilor derivate din contractele de credit ipotecar”, dispune legea.
Cu alte cuvinte, persoanele ale căror case urmează să fie vândute la licitație publică vor putea să scape de evacuare. Asta deoarece, dacă autoritățile locale cumpără locuințele,foștii proprietari vor putea cere să stea în ele cu chirie. „Modificarea ar reglementa procedura conform căreia imobilele cumpărate de către autoritățile administrației publice locale ar putea fi transformate în locuințe de sprijin, urmând a fi date în chirie foștilor proprietari, evitând astfel evacuarea lor”, era lămurit în expunerea de motive ce a însoțit Legea nr. 143/2017 în forma sa de proiect.
În situația în care fostul proprietar nu vrea să rămână cu chirie în locuința de sprijin, aceasta ar putea să fie repartizată altor persoane care și-au pierdut casa din cauză că nu și-au plătit ratele creditului ipotecar. De asemenea, în lege scrie că regula s-ar aplica și dacă un chiriașnu vrea prelungirea contractului de închiriere pentru o locuință de sprijin.
„În cazul în care numărul cererilor pentru închirierea locuințelor de sprijin la nivelul unei autorități a administrației publice locale este, timp de cel puțin un an, constant mai redus decât numărul locuințelor de sprijin aflate în proprietatea autorității administrației publice locale, acestea pot aproba închirierea locuințelor de sprijin și altor categorii de solicitanți, cu respectarea prevederilor prezentei legi (Legea locuinței – n. red.)”, mai prevede documentul promulgat.
Atenție! Locuințele de sprijin nu vor putea fi cerute de persoanele care dețin o altă locuințăîn afară de cea din care au fost evacuate. Totodată, restricția va fi valabilă și dacă persoanele în cauză stau cu chirie într-o altă locuință a statului.
Chiria va fi sub nivelul pieței
Atunci când se va atribui o locuință de sprijin, autoritățile vor lua în considerare și situația economică a solicitanților. Concret, Legea nr. 143/2017 prevede că persoanele evacuate trebuie să se afle într-o situație care să nu le permită achiziționarea unei noi locuințe sau închirierea uneia în condițiile pieței.
180.000 |
Peste 180.000 de persoane figurau, la finele lunii aprilie 2016, în evidențele Băncii Naționale a României, cu credite ipotecare contractate. Soldul acestora era de 29,9 miliarde de lei. |
În acest sens, chiria ce ar trebui plătită pentru a sta într-o locuință de sprijin ar fi de maximum 10% din venitul net lunar al familiei, calculat pentru ultimele 12 luni. Contractul, ce s-ar încheia cu primăria, ar avea o durată de cinci ani, cu posibilitate de prelungire.
„Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, pe o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii pe baza declarației de venituri și a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale. Nivelul chiriei nu va depăși 10% din venitul net lunar, calculat pe ultimele 12 luni, pe familie”, este explicat în actul ce urmează să apară în Monitorul Oficial.
Trebuie precizat că persoanele care vor sta cu chirie în locuințele de sprijin nu vor putea să le subînchirieze sau să lase alte persoane în locul lor. De asemenea, acestea nu vor putea să schimbe destinația locuințelor (adică să le transforme în magazine, de exemplu). În caz contrar, contractul de închiriere încheiat cu primăria va fi reziliat, iar eventualele daune vor trebui plătite de chiriași. În afară de acest caz, contractul de închiriere va putea fi reziliat la cererea chiriașului, cu notificarea prealabilă a intenției (cel puțin 60 de zile). În același timp, autoritățile locale vor putea apela la varianta rezilierii dacă chiriașul:
- nu respectă clauzele contractului de închiriere;
- nu plătește chiria în 90 de zile de la comunicare;
- nu plătește întreținerea pentru o perioadă de 90 de zile (dacă este cazul);
- are un comportament ce nu permite conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței.
Inițiatorii noilor prevederi lămureau, în expunerea de motive, că multe familii din țară se confruntă cu problema evacuării din propria locuință, rămânând efectiv pe drumuri. Acesta este motivul pentru care se dorește introducerea locuințelor de sprijin.
„În România, mii de familii se află în situația de a-și pierde apartamentele din cauză că nu au mai putut plăti ratele unui credit ipotecar. Fie că și-au pierdut locurile de muncă, au avut firme care au dat faliment sau au avut de suferit în urma creșterii cursului de schimb valutar, oamenii cer sprijinul autorităților locale în speranța că nu vor rămâne pe drumuri. (…) Aceste familii sunt într-o situație extrem de dificilă, întrucât rămân efectiv pe drumuri și nu primesc niciun fel de ajutor – locuință socială ori posibilitatea de obținere a unui alt credit ipotecar – în urma scoaterii locuințelor la licitație”, scria în documentul amintit.
În prezent, românii cu probleme pot folosi locuințe sociale sau de necesitate
În momentul de față, românii cu probleme pot folosi locuințe sociale. Acestea pot fi închiriate de către persoanele sau familiile cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie.
„Au acces la locuință socială, în vederea închirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câștigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Național de Statistică în ultimul Buletin statistic anterior lunii în care se analizează cererea, precum și anterior lunii în care se repartizează locuința”, dispune Legea locuinței.
Concret, locuințele sociale sunt repartizate de autoritățile locale, în baza unor criterii proprii, celor evacuați sau care urmează să fie evacuați din imobile retrocedate foștilor proprietari, tinerilor în vârstă de cel mult 35 de ani, persoanelor cu handicap sau pensionarilor, printre alții. În aceste cazuri, contractul de închiriere cu primăria se încheie pentru cinci ani, cu posibilitate de prelungire, iar chiria este de cel mult 10% din venitul net lunar pe familie, calculat pentru ultimele 12 luni.
Legea nr. 114/1996 reglementează și locuințele de necesitate, care se închiriază temporar persoanelor sau familiilor ale căror case au fost afectate serios de catastrofe naturale sau accidente ori care au fost demolate pentru realizarea de lucrări de utilitate publică. Totodată, acest tip de locuințe mai este accesibil persoanelor ale căror imobile trebuie reabilitate, iar acest lucru nu este posibil atât timp cât sunt ocupate. „Contractul de închiriere se încheie de către primarul localității sau de către o persoană împuternicită de acesta, pe baza hotărârii consiliului local, până la înlăturarea efectelor care au făcut inutilizabile locuințele”, este subliniat în actul normativ.
Cum contest o amenda in 2017
Cum poți contesta o amendă de circulație
În primul rând, dacă nu ești de acord cu ceea ce-ți impută agentul de Poliție, consemnează asta în procesul verbal întocmit de acesta, la rubrica “Observații”. Apoi, în termen de 15 zile, formulează o plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei (este indicat ajutorul unui avocat).
Dacă este vorba de o contravenție pentru încălcarea unor reguli de circulație, plângerea trebuie s-o depui la judecătoria în cărei circumscripție se află localitatea/sectorul în care ai fost amendat.
Dacă este vorba de o amendă legată de rovinietă, plângerea trebuie depusă la judecătoria localității/sectorului în care ai domiciliul stabil.
Odată cu plângerea, trebuie să depui o copie a procesului-verbal de contravenţie, precum și dovada achitării taxei de timbru. Totodată, poți depune orice alte documente, care pot fi considerate probe în susținerea nevinovăției tale.
Dacă vrei să-ți probezi nevinovăția cu martori, trebuie să depui o listă a acestora, cu numele, prenumele şi domiciliul unde pot fi citați.
Aproape 13.000 de dosare impotriva bancilor pe clauze abuzive in 2017
|
||||
|
PRACTICĂ JUDICIARĂ: Hotărâri DEFINITIVE înghețare/stabilizare curs LEU-CHF pronunțate împotriva Volksbank (Banca Transilvania)
Veți regăsi în continuare 4 hotărâri DEFINITIVE, pronunțate de către instanțele de judecată, prin care s-a dispusînghețarea cursului LEU-CHF la valoarea de la momentul acordării creditului. Hotărârile au fost pronunțate împotriva băncii Volksbank – Banca Transilvania (sursa: www.rolii.ro). Descarcă hotărârile în format #PDF!
1. Tribunalul București: dosar nr. 17368/300/2015
2. Tribunalul Gorj: dosar nr. 1332/318/2015
3. Tribunalul Gorj: dosar nr. 15937/318/2014
4. Tribunalul Galați: dosar nr. 7843/233/2012 (cursul de la data acordării + 10%)
Inghetare curs CHF Tribunalul Bucuresti – 17368-300-2015
Inghetare curs CHF Tribunalul Gorj – 1332-318-2015
E un moment istoric, Dosarul Mineriadei tocmai a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Are 413 de volume şi peste 100.000 de file.Ce pedepse credeti ca vor lua?
Dosarul Mineriadei a ajuns la propriu la sediul instanţei supreme. Dar a apărut o nouă problemă: are foarte multe volume şi în actualul sediu al Curţii nu este spaţiu suficient pentru depozitare. Şefa Înaltei Curţi, care ar vrea ca procesul să se judece cât de repede posibil, cere din nou Guvernului şi Primăriei un nou sediu, corespunzător. În 13-15 iunie 1990 a fost cea mai sângeroasă dintre mineriadele care au marcat anii 90. Pe 14 iunie, acum 27 de ani, minerii ajungeau la ora 4 în Bucureşti şi au urmat violenţe teribile nu doar în centrul Capitalei, ci şi în sediile partidelor istorice, redacţiile unor ziare, locuinţele unor personalităţi ale opoziţiei.
E un moment istoric, Dosarul Mineriadei tocmai a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Are 413 de volume şi peste 100.000 de file.
Instanţa supremă nu are spaţiu suficient ca să depoziteze toate volumele din acest caz. Problema e agravată şi de faptul că săptămâna trecută, DIICOT a trimis la Înalta Curte şi dosarul Romgaz, cu 1.144 de volume ce stau depozitate pe jos, pe nişte scări. Şefa instanţei supreme, judecătoarea Cristina Tarcea, spune că a cerut Guvernului şi primăriei ,de mai multe ori, un sediu corespunzător.
După 27 de ani, procurorii militari au finalizat ancheta în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie. Fostul preşedinte al României Ion Iliescu, fostul premier Petre Român, fostul director al SRI Virgil Măgureanu şi fostul lider al minerilor Miron Cozma sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.
Bilanţul mineriadei a fost sângeros: 4 morţi, 3 răniţi, mii de persoane bătute şi arestate abuziv.
Şefa instanţei supreme a precizat că va lua toate măsurile necesare astfel încât procesul Mineriadei să se judece repede, în cel mult 1 an şi jumătate. Ar putea fi alocat un complet care să se ocupe numai de acest dosar, care să aibă termene zilnice sau săptămânale. CEDO a condamnat deja România pentru durata mare a anchetei în Dosarul Mineriadei.
Aveti o firma?Ati lucrat cu o firma inactiva?Cjue a decis
Impactul va fi resimtit atat de companiile care au pierdut dreptul de deducere a taxei, cat si de buget care ar putea fi obligat sa returneze sume importante. De ce? Pentru ca numarul de inactivi fiscal reprezinta aproape un sfert din numarul total de persoane juridice inregistrate, conform datelor publicate de ANAF in ultimii doi ani.
In aceste circumstante, o societate oricat ar fi de diligenta cu partenerii de business este expusa riscului sa incheie una sau mai multe tranzactii de acest tip. Practica ultimilor ani arata ca situatiile in care inspectorii fiscali au taiat dreptul de deducere pentru tranzactiile cu operatori economici inactivi au fost foarte frecvente.
Mai mult, exista cazuri in care autoritatile anuleaza dreptul de deducere pentru toate entitatile dintr-un circuit tranzactional care poate implica zeci de operatori, multi dintre ei neintrand vreodata in relatie directa si, evident, neavand posibilitatea de a se verifica reciproc.
Motivul invocat este ca acest tip de tranzactii cu inactivi sunt asociate cu evaziunea fiscala, respectiv cu frauda de tip carusel in care se folosesc societati fantoma pentru a sustrage taxa aferenta unor tranzactii fictive. Reglementarile legale romanesti in materie sunt, in acest context, foarte stricte. Potrivit art 11 din Codul fiscal atat societatile declarate inactive, pe baza unor criterii enumerate de Codul de procedura fiscala, cat si beneficiarii lor pierd automat dreptul de deducere a TVA si a cheltuielilor la calculul impozitului pe profit pentru tranzactiile incheiate.
Pe de alta parte, conditiile pentru declararea inactivitatii fiscale vizeaza in principal indisciplina si neconformarea fiscala care nu au de fiecare data drept cauza intentia de evaziune. Astfel, criteriile care atrag inactivitatea fiscala sunt: neindeplinirea pe parcursul unui semestru calendaristic a niciunei obligatii declarative; sustragerea de la control prin declararea unui domiciliul fiscal neidentificabil, nefunctionarea la domiciliul fiscal declarat; inactivitatea temporara inscrisa la registrul comertului; durata de functionare a societatii expirata; lipsa organelor statutare ale societatii; durata detinerii spatiului cu destinatia de sediu social expirata.
Tranzactii cu parteneri inactivi: prezumtia indiscutabila de participare la evaziune fiscala
In opinia la care fac referire, avocatul general explica de ce se opune directivei europene refuzul sistematic si definitiv al autoritatilor romane de a acorda drept de deducere a TVA persoanelor care au avut tranzactii cu parteneri inactivi fiscali.
De exemplu, acesta spune ca dreptul de deducere este regula conform directivei comunitare, iar refuzul poate aparea exceptional si ar trebui sa aiba in vedere dovezi privind evaziunea fiscala sau neplata taxei la buget.
In schimb, regulile romanesti stabilesc cu privire la toate persoanele impozabile care incheie tranzactii supuse TVA cu operatori inactivi o prezumtie indiscutabila de participare la evaziune fiscala, arata sursa citata. Prin urmare, aceste reguli nationale merg dincolo de obiectivul de a combate evaziunea si de a colecta TVA la buget.
Masura este considerata disproportionata pentru ca refuzul este definitiv. Avocatul general mentioneaza ca de la 1 ianuarie 2017 Codul fiscal a fost modificat pentru a permite deducerea taxei dupa ce contribuabilul este reactivat fiscal.
Merita precizat ca modificarea a fost introdusa in legislatie in urma deschiderii unei proceduri EU-Pilot 8399/16 de catre Comisia Europeana care a impus autoritatilor romane sa acorde dreptul de deducere. Insa prevederea este aplicabila pentru situatiile care apar dupa data de 1 ianuarie 2017 intrucat legile nu opereaza retroactiv.
La momentul initierii modificarii, autoritatile romane au admis ca sistemul TVA in cazul persoanelor care au codul de TVA anulat este deosebit de drastic, dar au solicitat limitarea efectelor temporale ale masurii, respectiv sa nu existe obligatia de a acorda dreptul de deducere pentru trecut.
Insa, avocatul general propune CJUE in opinia din 31 mai sa refuze aceasta cerere a guvernului roman explicand ca ea ar fi justificata doar daca ar exista conditii severe care ar impiedica aplicarea acesteia, nefiind cazul acestei situatii.
O alta referire a avocatului general este despre registrul contribuabililor inactivi publicat de ANAF. Desi considera ca cerinta impusa contribuabililor sa verifice lista inainte de a incheia tranzactii pentru a verifica statutul partenerilor nu este excesiva, arata ca nerespectarea acestei obligatii nu inseamna ca persoana taxabila nu ar putea sa obtina de la operatorul inactiv asigurari ca operatiunile nu au legatura cu evaziunea si ca TVA va fi varsata la buget.
Concluzii
Asa cum arata opinia citata anterior, directiva de TVA prevaleaza asupra legislatiei nationale, iar autoritatile romane trebuie sa tina seama de aceasta in demersurile lor. In caz contrar pot aparea efecte nedorite atat pentru companii, cat si pentru buget. Daca CJUE va prelua in decizie propunerea avocatului general, si este foarte posibil sa se intample acest lucru, atunci companiile vor avea de castigat pentru ca vor putea sa recupereze din sumele platite ca urmare a pierderii dreptului de deducere, iar bugetul risca sa fie afectat negativ.
Este stiut ca frauda la TVA din Romania este cea mai mare din Uniunea Europeana, conform ultimelor date disponibile in 2016 – diferenta dintre suma potentiala de colectat si cea reala (VAT gap) fiind de 40%. Astfel se explica probabil reglementarile drastice si procedurile administrative nu de putine ori contestate – de tipul formularului de inregistrare in scopuri de TVA sau refuzul sistematic al dreptului de deducere a taxei – desi intreg mediul de consultanta a avertizat, inca de la introducerea acestor masuri, ca incalca principiile europene in materie de TVA.
Avocat Coltuc – Ghid practic pentru declararea insolventei persoanei fizice 2017
Ce inseamna sa fii insolvent?
Pentru a contura in mod clar ce inseamna sa fii debitor insolvent, Legea nr. 151/2015 defineste in art. 3 punctul 12 ca stare relativa de insolventa acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor, pe masura ce acestea devin scadente.
Insolventa debitorului se prezuma atunci cand acesta, dupa trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadentei, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.
Prezumtia este relativa asa cu arata si legea, ea putand fi oricand rasturnata, in sensul caorice creditor poate indica o sursa de venit pe care debitorul o ascunde, iar atunci starea de insolventa dispare si atrage si reaua credinta a debitorului.
Cum se declara insolventa persoanei fizice?
Exista in principal trei metode de a rezolva situatia lipsei disponibilului in cadrul procedurii insolventei persoanei fizice si anume:
- Debitorul aflat in stare de insolventa poate depune la comisia de insolventa o cerere de deschidere a procedurii insolventei pe baza de plan de rambursare a datoriilor.
- In cazul in care debitorul considera ca situatia sa financiara este iremediabil compromisa si un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat si pus in executare, acesta poate solicita direct instantei judecatoresti competente deschiderea procedurii judiciare de insolventa prin lichidare de active.
- Debitorul, insa numai daca indeplineste anumite conditii, poate depune la comisia de insolventa o cerere de aplicare a procedurii simplificate de insolventa.
De aici, se desprind urmatoarele doua concluzii si anume:
In prima situatie in care debitorul are totusi venituri, insa ele sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor acesta poate sa formuleze o cerere (care ar putea fi intitulata “Cerere de deschidere a insolventei persoanei fizice <<nume>> <<prenume>>), document ce urmeaza sa fie adresat viitoarei Comisii de Insolventa, alaturi de un plan de rambursare a datoriilor ce va fi analizat in vederea validarii sau respingerii sale.
O a doua situatie se refera la posibilitatea debitorului insolvent de a formula cererea de deschidere a insolventeti direct catre instanta de judecata pentru a incepe, sub supravegherea Judecatorului Sindic, lichidarea patrimoniului persoanei fizice sub coordonarea unui lichidator judiciar.
Ultima optiune pe care legea o prevede se refera la datoriile foarte mici, insa aceasta poate fi aplicata doar de catre persoanele care nu au niciun bun sesizabil, care au peste varsta standard de pensionare.
Procedura administrativa pe baza unui plan de rambursare a datoriilor
Asa cum aminteam mai sus, exista doua proceduri concrete in cadrul legii insolventei persoanelor fizice, respectiv procedura administrativa in fata Comisiei de insolventa si procedura juridica in fata instantei.
In ceea ce priveste procedura administrativa, debitorul isi depune cererea de insolventa la Comisia de insolventa, iar alaturat cererii va depune si un plan de rambursare a datoriilor.
Cererea debitorului este un formular tipizat, care cuprinde
- date si informatii referitoare la persoana debitorului,
- cazier judiciar si fiscal,
- litigii aflate pe rol,
- raport al Biroului de credit
- alte elemente ce tin de stricta identificare a debitorului persoana fizica.
Soultiile pe care le poate da Comisia de Insolventa
In urma analizarii cererii de deschidere a insolventei pe cale administrative, Comisia, daca constata ca sunt indeplinite cerintele legale, amintite mai sus, poate sa dispunsa, admiterea in principiu a cererii de deschidere a insolventei pe baza planului de rambursare a datorii si procedeaza la desemnarea unui administrator de procedura.
De asemenea, daca se constata ca situatia debitorului este ireparabila, atunci, cu acordul debitorului, Comisia poate sesiza instanta de judecata pentru lichidarea acestuia.
Trebuie spus ca decizia poate fi contestata atunci cand Comisia respinge propunerea de deschidere a insolventei la instanta judecatoreasca competenta. In caz de admitere, Comisia este obligata sa numeasca imediat un administrator de procedura.
Planul de rambursare a creantei intra in vigoare doar cu acordul creditorilor ce detin cel putin 55% din valoarea totala a creantelor si poate fi dus catre extrem, in sensul ca se poate dispune chiar vanzarea imobilului locuinta de familie.
Daca planul nu este aprobat sau nu poate fi considerat aprobat, Comisia se desesizeaza in situatia in care debitorul nu ataca decizia in instanta pentru a confirma planul ori daca acesta nu a depus cerere de deschidere a procedurii insolventei in instanta, pentru lichidarea de bunuri.
Procedura judiciara de insolventa, prin lichidarea activelor debitorului
Procedura judiciara poate fi deschisa fie la cererea debitorului, fie la cererea creditorilor, in urma nerespectarii planului de rambursare.
Atunci cand debitorul isi depune singur cererea, instanta de judecata, conform legii, dispune deschiderea procedurii si desemneaza de data aceasta un lichidator in vederea vanzarii tuturor bunurilor pe care debitorul le detine.
In urma deschiderii procedurii, debitorul nu isi mai poate exercita dreptul de dispozitie asupra bunurilor urmaribile si veniturilor urmaribile din averea sa, adica nu-si poate gestiona singur nici macar propriul salariu sau propriile cheltuieli.
Dupa ce lichidatorul va face demersurile pentru a lichida toate bunurile debitorului in vederea acoperirii datoriilor, in cazul in care nu mai exista bunuri de lichidat, la cererea lichidatorului si dupa depunerea unui raport final privind situatia debitorului, procedura de insolventa poate fi inchisa prin sentinta judecatoareasca.
Eliberarea de datoriile reziduale
Daca, dupa inchiderea procedurii insolventei, vor mai ramane datorii de platit, instanta va preciza in sentinta si valoarea sumelor care vor fi oprite din veniturile urmaribile ale debitorului pentru acoperirea restantelor care n-au putut fi achitate dupa lichidarea bunurilor.
Totusi, Legea insolventei persoanelor fizice prevede, in art, 71, si o exceptie care se refera laposibilitatea inchiderii tuturor datoriilor, daca debitorul dupa un an de la continuarea platilor facute catre creditori, a acoperit o cota de cel putin 50% din valoarea totala a creantelor. In aceasta situatie, debitorul se poate adresa instantei sau Comisiei pentru a beneficia de eliberarea de datorie.
De asemenea, aceleasi prevederi referitoare la elibererea de datorie se pot aplica si daca, dupa 3 ani de zile de plata (post inchiderea procedurii), debitorul a acoperit 40% din datorie.
In plus, un debitor mai poate solicita elibererea de datorii si in situatia in care, cu toate diligentele sale, dupa trecerea unui termen de 5 ani de la inchiderea procedurii, el nu a reusit sa acopere cel putin cota de 40% din datoriile ramase de achitat.
Totusi, pentru a beneficia de eliberarea de datorii, in oricare dintre cazurile de mai sus, datornicul trebuie sa respecte, pe toata durata in care a efectuat platile (fie un an, fie 3, fie 5, in functie de situatia in care se incadreaza), o serie de conditii si obligatii.
Concret, in perioadele respective el trebuie sa
- sa vireze in contul de lichidare suma reprezentand proportia din veniturile urmaribile afectata platii pasivului, asa cum a fost stabilita prin hotararea de inchidere a procedurii sau prin decizia comisiei de insolventa.
- sa informeze lichidatorul sau comisia de insolventa cu privire la obtinerea oricaror venituri suplimentare fata de cele comunicate la ultima raportare, in vederea recalcularii proportiei din aceste venituri destinate acoperirii pasivului si sa vireze in contul de lichidare cel putin 40% din orice venit suplimentar ce depaseste salariul minim pe economie;
- sa comunice lichidatorului sau comisiei de insolventa, trimestrial, o situatie cu privire la viramentele efectuate;
- sa desfasoare legal o activitate producatoare de venituri sau sa caute un loc de munca mai bine remunerat, iar in situatia pierderii locului de munca sa depuna toata diligenta pentru obtinerea unui nou loc de munca;
- sa informeze lichidatorul sau comisia de insolventa, cu privire la dobandirea, cu orice titlu, inclusiv din mosteniri sau donatii, de bunuri sau servicii a caror valoare depaseste salariul minim pe economie;
- sa participe la cursuri/programe de educatie financiara organizate de comisia de insolventa;
- sa informeze lichidatorul sau comisia de insolventa, cu privire la orice schimbare a domiciliului sau a resedintei principale sau obisnuite nu mai tarziu de 5 zile de la producerea schimbarii.
De asemenea, debitorul are si cateva interdictii in aceste perioade de timp:
- nu poate contracta noi imprumuturi, cu exceptia celor necesare pentru rezolvarea unei situatii grave si urgente de pericol pentru viata sau sanatatea sa sau a persoanelor aflate in intretinerea sa, caz in care este necesar avizul prealabil al comisiei de insolventa;
- nu poate face donatii;
- nu poate refuza donatii si nu poate renunta la mosteniri.
Prin urmare, procedura insolventei persoanelor fizice va fi o procedura ce va ajuta o buna parte dintre debitori sa-si desfasoare activitatea insa, in schimb, din cauza supravegherii la care sunt supusi datornicii, va aduce un stigmat asupra lor si ii va nota pe acestia sub un asa zis “Cazier” al insolventilor.
Avocat dare in plata – Interpretarea art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată
Textul de lege este suficient de clar și nu ar trebui să dea naștere unor astfel de interpretări: Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.
În opinia noastră, jurisprudența actuală și recentă oferă interpretări solide și corecte în favoarea consumatorilor, cu privire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată.
Astfel, prin sentința civilă nr. 3450/14.03.2017, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr. 21781/4/2016, instanța a dispus atât respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității procedurii prevăzută de Legea nr. 77/2016, cât și respingerea contestației formulate de către Banca Transilvania SA, ca neîntemeiată. În speță, consumatorii au formulat notificare de dare în plată, solicitând stingerea de datorie, întrucât bunul fusese valorificat în procedura de executare silită, iar în prezent se continuă executarea împotriva lor.
Hotărârea instanței de judecată oferă o interpretare concludentă și detaliată a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, interpretare pe care o împărtășim și înțelegem să o redăm în continuare:
Cu titlu preliminar, instanța se pronunță asupra inadmisibilității unei contestații întemeiate pe art. 7 alin. (1) din lege, în condițiile în care notificarea de dare în plată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (5). Instanța apreciază că: „într-o interpretare formalistă a legii, contestația comportă un fine de neprimire, fiind inadmisibilă.”
Raționamentul instanței de judecată nu se oprește însă la această interpretare prealabilă, apreciind necesar a face observații și cu privire la modalitatea corectă de interpretare a dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Lege.
Referitor la inadmisibilitatea procedurii prevăzute de Legea nr. 77/2016 (excepție invocată de către contestatoare), instanța a respins această apărare ca nefondată, prin prisma considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 639/2016. A reținut că prin Decizia nr. 639/2016, Curtea Constituțională a statuat faptul că, în cazul în care debitorul se află în executare silită și bunul imobil a fost valorificat în cadrul procedurii de executare silită, cel din urmă nu poate pretinde stingerea de datorie, întrucât aceasta condiționează stingerea tuturor datoriilor consumatorilor de transmiterea volutară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat, din patrimoniul consumatorilor în cel al profesioniștilor.
În opinia instanței, efectul stingerii de datorie rezultă nu doar din însăși denumirea Legii nr. 77/2016 ci și din art. 3 al acesteia, potrivit căruia: consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului.
În această ordine de idei, opinia împărășită de instanță este cea potrivit căreia pot beneficia de prevederile legii și debitorii aflați în executare silită și al căror imobil a fost vândut silit, respectiv adjudecat. Argumentele instanței de judecată sunt după cum urmează:
„Potrivit doctrinei, una dintre metodele de interpretare a normelor juridice este cea gramaticală și constă în lămurirea conținutului unei norme juridice pe baza regulilor gramaticii, ceea ce presupune folosirea procedeelor de analiză morfologică și sintactică a textului legal, ținându-se cont de înțelesul termenilor utilizați în textul respectiv, de legătura dintre acești termeni, de construcția propoziției și a frazei, de particulele întrebuințate, precum și de semnele de punctuație.
În considerentul faptului că legiuitorul are proprietatea termenilor, rezultă în mod evident din conținutul articolului, că sintagma folosită de legiuitor este: consumatorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, care plasează evenimentul în trecut, cu acțiune finalizată, aspect întărit de precizările ulterioare indiferent de stadiul în care se află (executarea n.n.) ori de forma executării care se continuă contra debitorului.
(…) Ca atare, odată cu încuviințarea executării silite, creditorul are dreptul să pornească executarea în toate formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, executarea silită prin poprire, sau asupra bunurilor mobile, a fructelor și a veniturilor imobilelor, nu conferă creditorului realizarea imediată și de substanță a creanței, caz în care executarea silită imobiliară rămâne prima formă de executare în preferința creditorului.
Mai mult, în momentul în care imobilul este afectat de ipotecă, normele sunt cât se poate de clare și chiar condiționează creditorul de executarea cu prioritate a imobilului ipotecat (…). Or, așa cum am arătat, în finalul art. 8 alin. (5) din Legea 77/2016 se arată că debitorul consumator are acest drept indiferent de stadiul în care se află (executarea n.n.) ori de forma executării care se continuă contra debitorului.
Din momentul în care se face vorbire de forma executării care se continuă contra debitorului, în succesiunea logică a derulării executării silite în întregul ei, apare evident că o formă a executării poate fi deja epuizată (imobiliară, în cazul nostru) și o altă formă de executare se continuă.
(…) Instanța este de părere că, în prezent, debitorul consumator are posibilitatea să stingă datoria uzând de efectele legii dării în plată, atât în ipoteza în care transmite dreptul de proprietate asupra imobilului ipotecat, dar și în ipoteza în care executarea silită imobiliară este finalizată și alte forme de executare se continuă contra debitorului.
A lega aplicabilitatea Legii nr. 77/2016 de distincția după cum imobilul a fost adjudecat sau nu, reprezintă în opinia instanței, o discriminare a debitorilor aflați în diverse etape ale executării silite și contravine intenției legiuitorului. Cu atât mai inechitabilă apare această situație în ipoteza în care imobilul a fost adjudecat chiar de către creditor, în contul creanței, cum deseori se regăsește în practică.
În cadrul contestațiilor la executare, pentru motive temeinice, actele de executare pot fi anulate integral, chiar și actul de adjudecare precum și întreaga executare silită, motiv pentru care, distincția după cum imobilul se mai află sau nu în patrimoniul debitorului e supusă relativității până la finalizarea definitivă a executării silite.
Interpretarea sistematică implică lămurirea înțelesului unei norme juridice ținându-se cont de legăturile sale cu alte norme juridice, fie din același act normativ, fie dintr-un alt act normativ. În opinia instanței, dacă legiuitorul ar fi înțeles ca dispozițiile legii să se aplice numai debitorilor care nu mai dețin încă imobilul, pentru că doar aceștia au ce transmite cum s-a cristalizat într-o opinie, această situație este oricum acoperită de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, fără a fi necesară introducerea alin. (5).
Interpretarea istorico-teleologică constă în stabilirea sensului unei dispoziții legale ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acelei norme, eventual într-un context istoric dat.
Pentru acestă interpretare prezintă relevanță lucrările premergătoare ale actului normativ, expunerea de motive, forma inițială a proiectului, amendamentele, dezbaterile parlamentare etc., tot ce ține de nașterea acelui act, pentru a înțelege finalitatea urmărită de legiuitor.
În forma inițială, proiectul legii (art. 8) nu cuprindea alin. (5). Această formă a fost adoptată atât de Senat cât și de Camera Deputaților, după cererea de reexaminare a Președintelui României, prin amendament aprobat.
Interpretarea jurisdicțională este cea dată de instanțele judecătorești și privește numai speța respectivă, deoarece interpretarea legii se face numai în scopul aplicării ei în cazul dedus judecății.”
În continuare, instanța de judecată face apreiceri esențiale cu privire la Deciziile Curții Constituționale nr. 632/2016, nr. 638/2016 și nr. 639/2016. Consideră că se impun precizări și cu privire la considerentele nr. 35, nr. 36 și nr. 123 din Decizia nr. 632/2016, care nu lipsesc de efecte dispozițiile Legii nr. 77/2016, după ce au trecut prin filtrul Curții Constituționale.
În ceea ce privește deciziile nr. 638/2016 și nr. 639/2016, instanța în mod corect apreciază că prin aceste decizii Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare, respectiv nu sunt decizii definitive și nici obligatorii pentru instanțele judecătorești.
În cele din urmă, instanța apreciază că: “din punct de vedere al succesiunii în timp al raporturilor juridice se poate conchide că legiuitorul a reglementat expres ipoteza în care creditorul a executat silit imobilul ipotecat, iar executarea se continuă pentru debitul rămas neachitat de către client. Legea nr. 77/2016 oferă debitorului dreptul de a solicita instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit. Ipoteza prezentată oferă o perspectivă puternică asupra caracterului retroactiv al Legii nr. 77/2016. Astfel, vânzării imobilului, începută și încheiată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016, noul act normativ îi adaugă un efect care nu era prevăzut la data la care vânzarea era realizată, și anume stingerea obligației principale. Legea dării în plată atașează un nou efect unui eveniment trecut (vânzarea imobilului): astfel, la momentul la care s-a realizat vânzarea imobilului, această situație juridică nu dădea naștere unui drept la stingerea obligației; prin urmare, este imposibil ca legea să reglementeze, în realitate, un efect viitor al unei situații juridice născute anterior, tocmai pentru că regimul juridic aplicabil situației juridice trecute nu dădea naștere unui asemenea efect. Prin urmare, Legea nr. 77/2016 nu se aplică unui efect viitor al unei situații juridice născute anterior, ci înseși situaței juridice trecute atașându-i un veritabil nou efect.”
În prezent, observăm că instanțele de judecată acordă un interes corespunzător dosarelor având ca obiect contestație împotriva notificării de dare în plată sub forma stingerii de datorie, reglementată de art. 8 alin (5) din Legea nr. 77/2016. Cu titlu de exemplu, la data de 06.06.2017, Judecătoria Sector 5 București s-a pronunțat în mod favorabil consumatorilor aflați în situația unei executări continue, ulterior valorificării bunului ipotecat în favoarea creditoarei Raiffeisen Bank SA. Astfel, prin sentința civilă nr. 4112/06.06.2017, pronunțată în dosarul nr. 14096/302/2016, instanța a dispus următoarele: Respinge contestaţia, ca neîntemeiată. Obligă reclamanta la plata către pârâţi a cheltuielilor de judecată.
Banca Naţională a României (BNR) susţine că problematica cesiunii creditelor îi revine Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC)
„Potrivit cadrului normativ actual, aspectele privind cesiunea creanţelor rezultate din contractele de credite pentru consumatori sunt reglementate de Ordonanţa de Urgenţă nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Autoritatea competentă cu asigurarea respectării prevederilor ordonanţei de urgenţă menţionate şi dispunerea de sancţiuni cores¬punzătoare, pentru neconformarea la aceasta, este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”.
BNR adaugă: „Din punct de vedere legal, o interdicţie expresă în ceea ce priveşte vânzarea anumitor categorii de creanţe izvorâte din contractele de credit a fost consacrată doar începând cu anul 2009, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, act normativ care, la art. 2 alin.3, a limitat posibilitatea achiziţionării portofoliilor de credite performante numai la entităţile care pot desfăşura activitate de creditare cu titlu profesional. Textul a fost abrogat în data de 30.06.2016, odată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 (…).
Anterior intrării în vigoare a aces¬tei prevederi, instituţiile de credit au cesionat atât credite performante, cât şi neperformante, neexistând niciun alt impediment legal din perspectiva creanţelor respective, cu excepţia cesiunii creditelor ipotecare, potrivit dispoziţiilor art. 24 (în prezent abrogat) din Legea nr. 190/1990 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, care stipulează, în alin.1: «Creanţele ipotecare ce fac parte din portofoliul unei instituţii autorizate prin lege pot fi cesionate unei alte instituţii de acelaşi tip ori altor entităţi autorizate şi reglementate în acest sens prin legi speciale (…)”.
Începând cu martie 2016, ca urmare a abrogării art. 24 din Legea nr. 190/1999, prin Legea nr. 304/2015, regimul general al cesionării creditelor neperformante (încadrate în categoria pierdere) se aplică şi în cazul cesiunii creanţelor ipotecare, în condiţiile în care nu mai există nicio res¬tricţie legală cu privire la calitatea cesionarului, acestea putând fi achiziţionate inclusiv de entităţi care nu au calitatea de creditori pro¬fesionişti”.
OUG 52/2016 – legea care, potrivit BNR, reglementează cesiunea creditelor şi calitatea entităţilor ce pot achiziţiona creanţe – subliniază, la Capitolul X (Cesiunea):
„Art. 58 (2) Contractele de credit reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi creanţele rezultate din acestea pot fi cesionate numai către creditori, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 2, alţii decât creditorii nonfinanciari”.
Aceeaşi Ordonanţă arată, la articolul 3, alineatul 2: „creditor – persoana juridică, inclusiv sucursala instituţiei de credit şi a instituţiei financiare din străinătate, care acordă credite (…) pe teritoriul României (…)”.
OUG 52 are şi câteva derogări de la prevederea de mai sus, relevante fiind următoarele: ”
„(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate şi către entităţi ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente financiare securitizate în baza unui portofoliu de creanţe, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/2006 privind securitizarea creanţelor.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), creanţele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenţa anticipată ori a iniţiat procedura executării silite a consumatorului, pot fi cesionate către entităţi care desfăşoară activitatea de recuperare creanţe.
(5) Contractele de credit, contractele de ipotecă, precum şi orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfăşoară activităţi de recuperare creanţe”.
Totodată, la articolul 59 (2) din acelaşi text de lege se menţionează că cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanţei, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau, după caz, penal, în faţa autorităţilor publice.
Legea interzice, la articolul 60, cesionarea contractului de credit şi a accesoriilor, precum şi a creanţei către o entitate care nu are sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România.
Problema cesionării creditelor fără restanţe nu este nouă, debitorii reclamând, în mai multe ocazii, faptul că băncile de la care s-au împrumutat au vândut creditele fără întârzieri la plată, unele chiar din primele zile după ce au fost contractate.
Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din cadrul BNR, ne-a spus, în anul 2015, că împrumuturile care nu prezintă întârzieri la plată nu pot fi vândute.
Ghidul complet de depunere dosar Start Up Nation #startupnation #startupnationromania – Avocat Coltuc
Ghidul complet de depunere dosar Start Up Nation #startupnation
#startupnationromania
Numai vesti bune pentru consumatori in lupta cu bancile in iunie 2017
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Cheltuielile cu publicitatea,management si consultanta : Control fiscal
Ce prevede nou Codul fiscal pentru cheltuielile cu management si consultanta
Codul fiscal, intrat in vigoare la 1 ianuarie 2016, a redefinit principiul general de deducere a cheltuielilor. Deductibilitatea se acorda, pana in 2016, daca cheltuielile erau efectuate pentru a obtine venituri impozabile. Din 2016, cerinta pentru ca aceste cheltuieli sa fie deductibile este sa fie efectuate in scopul desfasurarii activitatii. Ministerul de Finante arata la data elaborarii legii ca modificarea s-a impus pentru ca, in practica, au fost necesare clarificari pentru aplicarea principiului de deducere, in cazul anumitor cheltuieli. Cu alte cuvinte, noua definitie extinsa ar avea ca scop evitarea legiferarii in viitor a diferitelor cazuri particulare de cheltuieli.
Este posibil ca mediul de afaceri sa fi perceput inlocuirea articolului din Codul fiscal drept o relaxare in analiza deductibilitatii cheltuielilor. Intr-o anumita masura, este corect. Totusi, extinderea definitiei induce riscul ca unele entitati sa fie tentate sa considere ca nu mai este nevoie de toate documentele suport pe care legea le solicita explicit pana in 2016, in vederea obtinerii deductibilitatii cheltuielilor de management si consultanta.
In acelasi timp, aceasta marja de interpretare poate duce si la abordari noi din partea autoritatilor fiscale pentru ca, odata cu schimbarea definitiei principiului general, au fost eliminate si vechile prevederi, inclusiv din normele de aplicare a legii care contineau exemple si clarificari pe care atat autoritatile de control, cat si contribuabilii le utilizau in analiza cheltuielilor de management si consultanta.
Astfel, pe langa modificarea principiului general de deductibilitate a cheltuielilor, noul Cod fiscal a eliminat doua articole foarte utilizate in practica autoritatilor fiscale: art. 21 (4) lit. f care se referea la documentele justificative (care trebuie sa contina toate elementele conform reglementarii contabile), respectiv art. 21 (4) lit. m care, indirect, punea la dispozitie regulile privind deductibilitatea cheltuielilor de management, consultanta si prestari servicii (existenta contractului scris, dovada executarii, necesitatea serviciului achizitionat, etc).
Acum, exista o singura trimitere la cazurile de nedeductibilitate, respectiv art.25, alin. (4), lit. f) din Codul fiscal care are in vedere serviciile de management, consultanta, asistenta sau altele de aceasta natura prestate de o persoana situata intr-un stat cu care Romania nu are incheiat un instrument juridic in baza caruia se realizeaza un schimb de informatii si care sunt efectuate ca urmare a unor tranzactii calificate ca fiind artificiale. Aceasta prevedere este insa destul de specifica, aplicandu-se in primul rand unor tranzactii artificiale calificate ca atare.
In acelasi timp, Codul de procedura fiscala stabileste la articolul 73 ca sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale ii revine contribuabilului. Inspectorii fiscali se pot prevala de aceasta prevedere pentru a solicita orice tip de documente suport.
Cheltuielile cu management si consultanta au generat interpretari si dispute
Ar trebui ca entitatile care au continuat sa considere aceleasi reguli ca pana in 2016 sa aiba un risc diminuat in timpul controalelor. Pe de alta parte, dispute privind intrepretarea deductibilitatii cheltuielilor si a tranzactiilor artificiale au avut loc si pe baza vechilor prevederi si este de asteptat sa apara si pe marginea noilor prevederi, nefiind exclus sa apara surprize din partea autoritatilor fiscale din acest punct de vedere.
Prin urmare, apreciez ca sunt necesare cel putin aceleasi documente ca pana in 2016 (contracte, situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare chiar daca legea nu mai prevede expres etc), pentru a proba deductibilitatea cheltuielilor, in functie de natura serviciilor din spatele acestor cheltuieli.
In general, in cazul in care autoritatile fiscale constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru deducerea cheltuielilor, modifica baza de impozitare putand impune obligatii suplimentare de plata si accesorii.
Profesiile liberale nu pot fi împiedicate în mod absolut, prin acte normative, să-și facă publicitate
Profesiile liberale nu pot fi împiedicate în mod absolut, prin acte normative, să-și facă publicitate
Chiar dacă majoritatea profesiilor liberale trebuie exercitate luând în considerare anumite cerințe privind respectarea secretului profesional ori demnitatea profesiei, aceste cerințe nu pot duce la interzicerea totală a oricărei forme de promovare comercială a activității unui liber-profesionist.
Decizia a fost luată în 4 mai 2017 de către CJUE ca urmare a unei sesizări a Tribunalului de Primă Instanță de Limbă Neerlandeză din Bruxelles (Belgia). În cauza supusă judecății instanței belgiene, medicul stomatolog Luc Vanderborght a fost pus sub acuzare în cadrul unei proceduri penale, pentru încălcarea prevederilor legale naționale ce interziceau, printre altele, orice fel de publicitate în legătură cu prestarea de tratamente stomatologice. Medicul își făcuse reclamă prin mai multe metode, inclusiv prin realizarea unui site web ce informa pe pacienții acestuia cu privire la tratamentele medicale pe care medicul le realiza.
Tribunalul belgian a sistat procedura penală, adresând instanței europene o serie de întrebări pentru a verifica în ce măsură legislația europeană relevantă (Directiva 2005/29 privind practicile comerciale neloiale și Directiva 2000/31 privind comerțul electronic) permite existența unei legislații națională care să restrângă dreptul anumitor profesioniști de a face reclamă profesiei lor.
În decizia sa, CJUE a apreciat că legislația europeană nu se opune unor acte normative naționale care ar putea interzice, în mod absolut, publicitatea referitoare la prestarea de servicii stomatologice, în măsura în care interdicția are ca scop protecția sănătății publice și a demnității profesiei. Totuși, legislația europeană prevede principiul potrivit căruia un stat membru trebuie să permită utilizarea comunicărilor comerciale de către membrii unei profesii reglementate. Astfel, membrii acestor profesii pot utiliza astfel de comunicări dacă respectă normele profesiei pe care o reprezintă – cum ar fi independența, demnitatea și onoarea profesiei ori secretul profesional și loialitatea față de clienți sau alți membri ai profesiei (Cauza C-339/15, Procedura penală împotriva lui Luc Vanderborght).
În practică: Raționamentul de mai sus ar putea fi extins către orice alte profesii liberale – avocați, medici, arhitecți – unde organele profesiei au reglementat, prin acte cu putere normativă, restricții excesive privind publicitatea comercială pe care membrii acestora trebuie să le respecte.
Noutate absoluta : S-a respins contestatia bancii pe dare in plata la un profesionist-care avea firma
|
Părţi
|
Şedinţe
|
Ghidul practic de stergere datorii catre Anaf acumulate de firme sau persoane fizice 2017
Ghidul practic de stergere datoriile catre Anaf acumulate de firme sau persoane fizice
Articol scris de #avocatcoltuc
Ca semn de multumire ,fie si tacita,dati Distribuie
Firmele vor putea să scape, în anumite condiții, de penalitățile de întârziere și de jumătate din dobânzile aferente datoriilor la stat cu termene de plată anterioare ultimei zile a lunii iunie 2017 (și care sunt administrate de Fisc). Măsura este inclusă într-un proiect de act normativ înregistrat la Senat pentru dezbatere, iar de aceasta vor putea beneficia, de asemenea, cetățenii și persoanele fizice autorizate.
Atât firmele, cât și cetățenii și persoanele fizice autorizate vor putea scăpa, dacă îndeplinesc anumite condiții, de penalitățile de întârziere și de o cotă de 50% din dobânzile aferente obligațiilor principale de plată cu termene de plată anterioare ultimei zile a lunii iunie 2017 (și care sunt administrate de Fisc). Concret, anularea penalităților și a jumătate din dobânzi se va face dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:
- toate obligațiile principale de plată cu termene anterioare datei de 30 iunie 2017 inclusiv se sting până la data de 30 septembrie 2017 inclusiv;
- o cotă de 50% din dobânzile aferente obligațiilor de plată specificate la primul punct, stabilite prin decizii comunicate și calculate până la data stingerii obligațiilor principale de plată, se stinge până la 31 decembrie 2017 inclusiv;
- sunt stinse toate obligațiile principale de plată administrate de Fisc cu termene de plată cuprinse între 1 iulie 2017 și 31 decembrie 2017, împreună cu accesoriile calculate pentru eventualele întârzieri la plata acestor obligații principale, stabilite prin decizii comunicate cu termene de plată de până la 31 decembrie 2017;
- contribuabilul vizat are depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal (condiția se va considera îndeplinită și dacă, pentru perioadele în care nu s-au depus declarații, obligațiile fiscale au fost stabilite prin decizie de Fisc);
- contribuabilul vizat depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea condițiilor specificate la punctele anterioare, dar cel târziu la 30 decembrie 2017 inclusiv.
Totodată, proiectul de lege prevede că penalitățile de întârziere și o cotă de 50% din dobânzi, aferente diferențelor de obligații de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declarație rectificativă prin care se corectează obligațiile de plată principale cu scadențe anterioare datei de 30 iunie 2017 inclusiv (administrate de Fisc), se vor anula dacă sunt îndeplinite cumulativ aceste condiții:
- declarația rectificativă este depusă între 1 iulie 2017 și 30 septembrie 2017;
- toate obligațiile de plată principale individualizate în declarația rectificativă se sting până la 30 septembrie 2017 inclusiv;
- sunt îndeplinite condițiile precizate la punctele doi, trei, patru și cinci de la prima enumerare.
Același document dispune că penalitățile de întârziere și o cotă de 50% din dobânzi, aferente obligațiilor principale de plată cu termene de plată până la 30 iunie 2017 inclusiv și stinse până la această dată (administrate de Fisc), se vor anula dacă sunt îndeplinite aceste condiții:
- penalitățile de întârziere și dobânzile ce pot forma obiectul anulării sunt datorate și nestinse la 30 iunie 2017 inclusiv;
- o cotă de 50% din dobânzile aferente obligațiilor principale de plată cu termene de plată anterioare datei de 30 iunie 2017 și stinse până la această dată se stinge până la 31 decembrie 2017 inclusiv;
- este îndeplinită condiția de la punctul al cincilea al primei enumerări.
Intenția de a beneficia de anularea accesoriilor, notificată în avans
Societățile, cetățenii și persoanele fizice autorizate care vor dori să scape de penalități și de jumătate din dobânzile aferente datoriilor accesorii vor trebui să notifice Fiscul în avans în acest sens.
„Contribuabilii care intenționează să beneficieze de anularea obligațiilor de plată accesorii potrivit prezentei legi pot notifica organul fiscal competent cu privire la intenția lor până cel mai târziu la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor”, scrie în inițiativa legislativă aflată momentan în dezbatere la Senat.
Astfel, în cazul celor care au transmis notificări, penalitățile de întârziere și jumătate din dobânzi, ce pot fi anulate, vor fi amânate la plată, executarea silită nu va începe sau se va suspenda pentru obligațiile accesorii de plată amânate la plată, iar obligațiile accesorii de plată amânate la plată nu se vor stinge până la soluționarea cererii de anulare a accesoriilor sau până la 31 decembrie 2017.
Referitor la obligațiile de plată datorate bugetelor locale, fiecare consiliu local va putea să decidă, prin hotărâre, dacă va aplica prevederile proiectului de lege.
În altă ordine de idei, actul amintit menționează și contribuabilii care la data de 30 iunie 2017 beneficiază de eșalonări la plata obligațiilor: „Contribuabilii care la data de 30.06.2017 beneficiază de eșalonare la plata obligațiilor pot beneficia de facilitățile prevăzute (…) dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, astfel ca la data de 31 decembrie 2017 sumele cuprinse în eșalonare să fie achitate anticipat.”
Pentru a aplica în mod adecvat prevederile, Ministerul Finanțelor va trebui să emită, în cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a propunerii legislative, norme metodologice. Acestea vor trebui aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Ati pierdut un proces cu banca in 2013-2017?Aveti 30 de zile sa depuneti recurs
Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art.39 alin.(1) lit.b) din Codul penal și a constatat că acestea sunt
constituționale în raport de criticile formulate.
În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că
sintagma „și împotriva aceluiași subiect pasiv” din cuprinsul dispozițiilor art.35
alin.(1) din Codul penal, care impune condiția unității subiectului pasiv în cazul
infracțiunii continuate, creează discriminare în cadrul aceleiași categorii de
persoane care săvârșesc la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași
rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași
infracțiuni, ceea ce atrage încălcarea prevederilor art.16 alin.(1) din Constituție
cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat
Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Arad – Secția penală.
II. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.XVIII alin.(2) din
Legea nr.2/2013, care au următorul cuprins „În procesele pornite începând cu
data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018
inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la
art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,
republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele
de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind
repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri
evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în
aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în
cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai
apelului”.
În urma deliberărilor, Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, a
admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „precum şi în
alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”,
cuprinsă în art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013
Puteti redeschide dosarele.Bancile pot redeschide dosarele
Atentie!
Avocat Coltuc : Noi reguli pentru receptia lucrarilor in constructii
Noul Regulament contine modificari importante cu privire la intreg procesul de receptie, cum ar fi: componenta si procedura receptiei, modalitatea de adoptare a hotararilor comisiei de receptie, recomandarile comisiei, precum si data finalizarii receptiei.
1. Receptia la terminarea lucrarilor de construire
Operatiunile premergatoare receptiei la terminarea lucrarilor debuteaza cu notificarea transmisa de executant investitorului prin care primul il informeaza pe investitor cu privire la data terminarii tuturor lucrarilor aferente partilor/obiectelor/sectoarelor din constructie si solicita efectuarea receptiei la terminarea lucrarilor.
In 5 zile de la primirea notificarii transmise de executant, investitorul informeaza entitatile implicate in procesul de receptie, urmand ca acestea sa comunice in 10 zile identitatea reprezentantului desemnat de acestea sa participe in comisia de receptie. Investitorul numeste mai apoi comisia de receptie in termen de 3 zile de la primirea comunicarilor de la entitatile implicate in procesul de receptie.
In cazul nerespectarii termenelor de mai sus de catre investitor sau a neprezentarii la data programata pentru intrunirea comisiei de receptie, executantul va repeta notificarea transmisa investitorului, acordand acestuia din urma un termen suplimentar de 10 zile pentru stabilirea unei noi date de convocare a comisiei. Nerespectarea de catre investitor a acestui termen suplimentar da dreptul executantului de a stabili data de intrunire a comisiei de receptie in 10 zile de la expirarea termenului mentionat anterior.
Componenta comisiei de receptie la terminarea lucrarilor
Comisia de receptie la terminarea lucrarilor de construire include, in mod obligatoriu: un reprezentant desemnat de investitor care indeplineste si functia de presedinte al comisiei, un reprezentant al autoritatii administratiei publice care a emis autorizatia de construire/desfiintare si intre 1 si 3 specialisti in domeniul lucrarilor de construire supuse receptiei, altii decat cei implicati in proiectarea/executia respectilor lucrari.
- un reprezentant al Inspectoratului de Stat in Constructii („ISC”), in functie de sursa de finantare a proiectului si categoria de importanta a constructiei;
- un reprezentant desemnat de inspectoratele pentru situatii de urgenta judetene/ Bucuresti – Ilfov („ISU”), pentru categoriile de constructii prevazute in Legea nr. 307/2006 privind apararea impotriva incendiilor; coroborarea Noului Regulament cu prevederile Legii nr. 307/2006 clarifica situatiile in care prezenta reprezentantului ISU este necesara la receptie si aliniaza astfel Noul Regulament cu modificarile aduse Legii nr. 307/2006 in cursul anului trecut.
- un reprezentant desemnat de catre directiile judetene pentru cultura/Directiei pentru Cultura a Municipiului Bucuresti („Directiile pentru Cultura”), in cazul constructiilor cuprinse in lista monumentelor istorice;
- un reprezentant desemnat de catre ordonatorul principal de credite bugetare, in functie de sursa de finantare a proiectului si categoria de importanta a constructiei.
Deciziile comisiei de receptie la terminarea lucrarilor
Cu toate acestea, atunci cand din comisia de receptie fac parte reprezentantii autoritatii administratiei publice care a emis autorizatia de construire/desfiintare si reprezentanti ai ISC, ai Directiilor pentru Cultura sau ai ISU si oricare dintre acestia propune respingerea receptiei, aceasta nu poate fi admisa.
Chiar daca Noul Regulament nu mai prevede prerogativa comisiei de a recomanda amanarea receptiei la terminarea lucrarilor, aceasta poate totusi sa decida suspendarea receptiei atunci cand constata:
- neconformitati, neconcordante, defecte ori deficiente care sunt de natura sa afecteze utilizarea constructiei conform destinatiei sale;
- lucrari realizate necorespunzator, nefinalizate sau neexecutate, care pot afecta cerintele fundamentale aplicabile;
- vicii a caror remediere este de durata si strict necesara pentru asigurarea utilitatii constructiei conform destinatiei preconizate;
- existenta, in mod justificat, a unor suspiciuni rezonabile cu privire la calitatea lucrarilor realizate si necesitatea unor expertize tehnice, incercari si teste suplimentare pentru a le clarifica;
- investitorul nu pune la dispozitia comisiei de receptie la terminarea lucrarilor documentele prevazute de Noul Regulament.
Comisia de receptie la terminarea lucrarilor decide admiterea receptiei la terminarea lucrarilor in cazul in care nu sunt identificate cauze de suspendare sau, daca au fost identificate, acestea au fost remediate in termenele stabilite.
Comisia de receptie la terminarea lucrarilor decide respingerea receptiei la terminarea lucrarilor in situatia in care:
- comisia de receptie nu a putut examina nemijlocit constructia;
- executantul nu remediaza aspectele ce au dus la suspendarea receptiei;
- nu au fost realizate masurile prevazute in avizul de securitate la incendiu si in documentatia de executie din punct de vedere al prevenirii si al stingerii incendiilor;
- se constata vicii care nu pot fi inlaturate si care prin natura lor implica nerealizarea uneia sau a mai multor cerinte fundamentale, caz in care se impun expertize tehnice, reproiectari, refaceri de lucrari si altele;
- reprezentantul autoritatii administratiei publice competente care a emis autorizatia de construire/desfiintare, al ISC, al Directiilor pentru Cultura sau al ISU propun respingerea receptiei;
- se constata ca lucrarile nu respecta autorizatia de construire.
Constructia poate fi data in folosinta dupa indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii: admiterea de catre investitor a receptiei la terminarea lucrarilor, preluarea constructiei de catre proprietar si obtinerea de catre acesta din urma a autorizatiilor necesare utilizarii constructiei. Este interzisa utilizarea constructiei a carei receptie la terminarea lucrarilor a fost respinsa, pana la finalizarea remedierilor, aceasta fiind pusa in stare de conservare prin grija si pe cheltuiala investitorului.
Receptia se considera a fi inceputa la data la care comisia de receptie se intruneste si isi incepe activitatea. Data finalizarii receptiei la terminarea lucrarilor este data semnarii de catre investitor a procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor. Tot aceasta va fi si data de la care se va stabili perioada de garantie a lucrarilor din contractul de executie.
Procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor are functionalitate dubla intrucat el serveste si ca document in baza caruia investitorul preia constructia de la executant.
Potrivit Noului Regulament, proprietarul trebuie sa organizeze receptia finala in termen de 10 zile de la data expirarii perioadei de garantie. Potrivit vechii reglementari, termenul era de 15 zile.
Ca si in cazul receptiei la terminarea lucrarilor, comisia de receptie finala poate decide suspendarea procesului de receptie finala daca descopera aparitia, in perioada de garantie, a unor vicii, altele decat cele rezultate din exploatarea necorespunzatoare a constructiei, care pot fi inlaturate. Termenul de remediere a acestor vicii se consemneaza intr-un proces verbal si este de maxim 90 de zile, cu posibilitatea prelungirii lui cu o durata suplimentara de pana la 90 de zile in cazuri exceptionale.
Comisia de receptie finala decide admiterea receptiei finale in cazul in care nu se descopera existenta unor vicii, altele decat cele rezultate din exploatarea necorespunzatoare a constructiei, ori, chiar daca acestea au fost identificate, ele au fost inalturate in interiorul termenelor impuse de comisie si lege.
De asemenea, comisia de receptie finala decide respingerea receptiei finale in cazul aparitiei unor vicii, altele decat cele rezultate din exploatarea necorespunzatoare a constructiei, care nu pot fi inlaturate si care prin natura lor implica nerealizarea uneia sau a mai multor cerinte fundamentale, caz in care se impun expertize tehnice, reproiectari, refaceri de lucrari etc.
Comisia de receptie finala prezinta proprietarului procesul verbal de receptie finala, urmand ca, in termen de 3 zile, proprietarul sa aprobe admiterea sau respingerea receptiei si sa semneaze procesul verbal de receptie finala in conformitate cu decizia comisiei. Data finalizarii receptiei finale este data semnarii de catre proprietar a procesului verbal de receptie finala.
Prevederile Noului Regulament intra in vigoare in termen de 60 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial, mai exact la data de 29 iulie 2017.
Efectele tehnologiei asupra copiilor in 2017
Efectele tehnologiei asupra copiilor
Fie că este vorba de tablete, laptopuri, telefoane sau ceasuri inteligente ori console video, toate fac parte din viaţa copiilor de azi. Viaţa făra internet este de neimaginat. Orice copil, puber sau adolescent are cont pe Facebook tocmai pentru ca ceilalţi copii au, iar jocurile precum Farmville, Pokemon sau Angry Birds ocupă o mare parte din timpul celor mici. Treptat, viaţa copiilor se mută în mediul virtual iar acest fapt are aspecte pozitive şi negative. Pe de-o parte copii, puberii sau adolescenţii sunt din ce în ce mai neîndemânatici la scrisul de mână tocmai pentru că scriu mai mult pe tastaturi decât folosind pixul. Folosirea tehnologiei presupune la pasivitate corporalaă ceea ce duce uneori la obezitate a copilului pentru că activitatea virtuală este interesantă, captează atenţia dar în realitate copilul este inert fizic, nu are activitate corporală. Pe lânga acestea mai există riscul de a intra în jocuri stupide precum Balena Albastră.
De cealaltă parte însă avem si asptecte pozitive ale virtualizării vietii la copii. Internetul oferă informaţii nelimitate şi oportunităţi de auto-educaţie pe care părinţii nu le-au avut la îndemână iar acum nu ştiu cum să se raporteze la ele. Viaţa viitorului va fi una a reţelelor virtuale şi a internetului de aceea nu este o idee bună să îi interzici copilului accesul la virtualizare în totalitate. Tehnologia stimulează un nou tip de inteligenţă, cea virtuală, pe care adulţii nu o au. Unii adolescenţi cu înclinaţii către IT căştigă pe internet mai mulţi bani decăt au căştigat părinţii lor toată viaţa. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, este acum unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume pentru că atunci când era încă un copil a învăţat limbajul de programare cu ajutorul căruia a creat reţeaua de socializare în succesul căreia adulţii nu credeau atunci.
Ideea este să nu îi pui stavilă la tehnologie copilului ci să îi oferi alternative să cunoască şi viaţa vie, urcatul prin copaci, mersul la ţară, scăldatul în ape naturale precum făcea Ion Creangă în Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul. Îi oferi un avantaj în viaţă copilului dacă ai măiestria să îi arăţi ambele tipuri de viaţă, naturală şi virtuală.
Ți s-a anulat zborul din cauza unei greve? Ce drepturi ai în această situație
- Dreptul la informare cu privire la motivele întârzierii sau anulării zborului
- Dreptul de a fi reprogramat pentru un alt zbor sau de a primi rambursarea biletului
- Dreptul la asistență materială, cum ar fi cazarea și alimentarea, în cazul în care este necesar
- Dreptul de a fi transportat către destinație prin intermediul unei alte companii aeriene
- Dreptul la despăgubire financiară pentru neplăcerile și costurile suferite
- Dreptul de a fi înștiințat în timp util cu privire la schimbările survenite în programul de zboruri
- Dreptul la compensații pentru pierderile de timp și de afaceri
- Dreptul de a fi transportat cu prioritate pe alt zbor dacă acesta este disponibil
- Dreptul de a fi asigurat în cazul în care bagajele sunt pierdute sau deteriorate
- Dreptul la asistență medicală în cazul în care este necesară
- Dreptul la asistență pentru persoanele cu dizabilități sau cu nevoi speciale
- Dreptul la compensații pentru pierderile financiare suferite de către pasageri sau companii
- Dreptul de a fi înștiințat cu privire la drepturile lor și la modalitățile de aplicare a acestora
- Dreptul de a cere o explicație detaliată cu privire la motivele întârzierii sau anulării zborului
- Dreptul de a fi înștiințat cu privire la posibilitatea de a primi o compensație financiară
- Dreptul de a fi transportat la destinație în cel mai scurt timp posibil
- Dreptul la o asistență rapidă și eficientă din partea companiei aeriene
- Dreptul la o abordare respectuoasă și profesionistă din partea personalului companiei aeriene
- Dreptul la o despăgubire financiară proporțională cu durata întârzierii sau cu gradul de deranj cauzat
- Dreptul de a fi despăgubit pentru orice daune materiale sau morale suferite
- Dreptul la o despăgubire financiară pentru cheltuielile suplimentare suportate
- Dreptul la o soluționare rapidă și satisfăcătoare a problemei
- Dreptul la o reîmprospătare adecvată și la o îngrijire corespunzătoare în timpul așteptării
- Dreptul la o asistență adecvată în cazul în care pasagerii sunt în imposibilitatea de a ajunge la destinație din cauza anulării
Planurile noastre de călătorie se pot strica foarte ușor atunci când compania de zbor ne surprinde cu vestea că zborul s-a anulat. S-a întâmplat de mai multe ori în ultima vreme ca astfel de anulări să fie rezultatul unor greve, fie ale controlorilor de trafic aerian, fie ale piloților sau ale altor angajați. Astăzi, controlorii de trafic aerian au declanșat o grevă generală care a dus la perturbarea mai multor zboruri programate. În astfel de situații, este bine să știm care sunt drepturile noastre ca pasageri, potrivit reglementărilor din Uniunea Europeană (UE).
Dacă zborul nostru este anulat din cauza unor circumstanțe extraordinare, precum grevele sau condițiile meteorologice nefavorabile, compania aeriană trebuie să ne acorde asistență și dreptul de a opta între mai multe soluții, așa cum vom vedea mai jos. Cu toate acestea, potrivit Regulamentului (CE) nr. 261/2004 și Orientărilor interpretative oferite de Comisia Europeană, compania aeriană nu ne datorează despăgubiri în aceste situații, dar poate să aleagă să o facă. În schimb, avem dreptul la unul dintre următoarele lucruri:
- să primim banii pe bilet, în termen de șapte zile;
- să ni se ofere o altă modalitate de transport până la destinația finală, cu prima ocazie care se ivește; cu alte cuvinte, avem dreptul de a beneficia de redirecționarea zborului, fie și pe o rută mult ocolitoare, dar în cel mai scurt timp de plecare;
- să ni se reprogrameze zborul la o dată ulterioară aleasă de noi;
- să ni se asigure transportul către și de la aeroport, dacă zborul sosește sau pleacă dintr-un aeroport diferit de cel menționat în rezervare.
Notă: Potrivit unei hotărâri recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, o problemă tehnică care apare în timpul întreținerii aeronavei sau este cauzată de lipsa de întreținere a unei aeronave nu poate fi considerată „circumstanță extraordinară”, prin urmare, în aceste cazuri, compania ne datorează despăgubiri.
În cazul în care suntem anunțați de anularea zborului când am ajuns deja la aeroport și optăm pentru redirecționarea zborului, avem dreptul, din partea companiei respective, la mese și băuturi răcoritoare, în funcție de timpul de așteptare, precum și la două apeluri telefonice, mesaje sau e-mail-uri, potrivit explicațiilor oferite pe unul dintre site-urile oficiale ale UE, Europa.eu. În orice caz, atunci când suntem reprogramați sau deviați pe alte rute către destinația finală, condițiile de zbor trebuie să fie comparabile celor pentru care am cumpărat inițial biletul.
Familiile evacuate pentru neplata creditelor ipotecare vor putea cere o locuință de la stat, au decis deputații
Inițiativa legislativă prevede că autoritățile locale vor putea să cumpere, la licitație publică, locuințele executate silit, însă numai dacă acestea au o suprafață utilă de maximum 100 mp. Astfel, casele vor fi închiriate persoanelor sau familiilor evacuate pentru că nu și-au mai putut achita ratele creditului ipotecar.
„Locuințele de sprijin se repartizează de către autoritățile administrației publice locale, care le-au cumpărat prin licitație publică, pe baza criteriilor stabilite anual prin hotărâre a consiliului local (…). De aceste locuințe pot beneficia persoanele și familiile care urmează a fi evacuate sau au fost evacuate prin proceduri de executare silită din locuințe, în urma neachitării obligațiilor derivate din contractele de credit ipotecar”, dispune proiectul de lege.
Cu alte cuvinte, persoanele ale căror case urmează să fie vândute la licitație publică vor putea să scape de evacuare. Asta deoarece, dacă autoritățile locale cumpără locuințele, foștii proprietari vor putea cere să stea în ele cu chirie. „Modificarea ar reglementa procedura conform căreia imobilele cumpărate de către autoritățile administrației publice locale ar putea fi transformate în locuințe de sprijin, urmând a fi date în chirie foștilor proprietari, evitând astfel evacuarea lor”, este lămurit în expunerea de motive a propunerii legislative.
În situația în care fostul proprietar nu vrea să rămână cu chirie în locuința de sprijin, aceasta ar putea să fie repartizată altor persoane care și-au pierdut casa din cauză că nu și-au plătit ratele creditului ipotecar. De asemenea, în proiectul de lege scrie că regula s-ar aplica și dacă un chiriaș nu vrea prelungirea contractului de închiriere pentru o locuință de sprijin.
„În cazul în care numărul cererilor pentru închirierea locuințelor de sprijin la nivelul unei autorități a administrației publice locale este, timp de cel puțin un an, constant mai redus decât numărul locuințelor de sprijin aflate în proprietatea autorității administrației publice locale, acestea pot aproba închirierea locuințelor de sprijin și altor categorii de solicitanți, cu respectarea prevederilor prezentei legi (Legea locuinței – n. red.)”, mai prevede inițiativa legislativă.
Atenție! Locuințele de sprijin nu vor putea fi cerute de persoanele care dețin o altă locuință în afară de cea din care au fost evacuate. Totodată, restricția va fi valabilă și dacă persoanele în cauză stau cu chirie într-o altă locuință a statului.
Chiria va fi sub nivelul pieței
Atunci când se va atribui o locuință de sprijin, autoritățile vor lua în considerare și situația economică a solicitanților. Concret, proiectul de lege adoptat de Camera Deputaților prevede că persoanele evacuate trebuie să se afle într-o situație care să nu le permită achiziționarea unei noi locuințe sau închirierea uneia în condițiile pieței
PRACTICĂ JUDICIARĂ: Hotărâri DEFINITIVE înghețare/stabilizare curs LEU-CHF pronunțate împotriva Volksbank (Banca Transilvania)
Veți regăsi în continuare 4 hotărâri DEFINITIVE, pronunțate de către instanțele de judecată, prin care s-a dispus înghețarea cursului LEU-CHF la valoarea de la momentul acordării creditului. Hotărârile au fost pronunțate împotriva băncii Volksbank – Banca Transilvania (sursa: www.rolii.ro). Descarcă hotărârile în format #PDF!
1. Tribunalul București: dosar nr. 17368/300/2015
2. Tribunalul Gorj: dosar nr. 1332/318/2015
3. Tribunalul Gorj: dosar nr. 15937/318/2014
4. Tribunalul Galați: dosar nr. 7843/233/2012 (cursul de la data acordării + 10%)
Inghetare curs CHF Tribunalul Bucuresti – 17368-300-2015
Inghetare curs CHF Tribunalul Gorj – 1332-318-2015