Ce fac daca nu mai platesc ratele la leasing?

[column width=”1/1″ last=”true” title=”” title_type=”single” animation=”none” implicit=”true”]

Ce fac daca nu mai platesc ratele la leasing?

Solutie oferita de http://www.coltucsiasociatii.ro

Hotărârea CJUE din 3 iulie 2019 în cauza C‑242/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară .Formulată de Curtea Administrativă Supremă din Bulgaria. In procedura „UniCredit Leasing” EAD

Împotriva Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno‑osiguritelna praktika” . Sofia pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (NAP)

Hotărârea pe care o semnalăm priveşte chestiuni de aplicare a reglementărilor UE în materie de TVA. In cazul unui contract de leasing financiar reziliat pentru neplata ratelor. Cu precizări privind reducerea bazei de impozitare şi plata unei «indemnizații» de reziliere până la expirarea contractului.

Reţinem şi discuţia privind competenţa CJUE de a da soluţii de aplicare a Directivei pentru o perioadă anterioară aderării Bulgariei la Uniunea Europeană.

Cererea de decizie preliminară solicită interpretarea articolului 90 din Directiva nr. 112/2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între „UniCredit Leasing” EAD (denumită în continuare „UniCredit”). Pe de o parte, și directorul Direcției „Căi de atac și practică în materie de fiscalitate și de securitate socială” din Sofia al Agenției Naționale .A Veniturilor Publice (NAP) din Bulgaria (denumit în continuare „Direktor”). Pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a‑i acorda o regularizare a cuantumului taxei pe valoarea adăugată (TVA) . Achitate și referitoare la ratele neplătite ale unui contract de leasing financiar.  

Litigiul principal și întrebările preliminare

– La 6 februarie 2006, societatea „BA Kreditanstalt Bulus” EOOD (denumită în continuare „Bulus” sau „locatorul”). A cărei succesoare în drepturi este Unicredit. A încheiat cu „Vizatel” OOD (denumită în continuare „locatarul”) .Un contract de leasing financiar cu opțiune de cumpărare. In temeiul căruia locatorul se angaja să cumpere un teren desemnat de locatar. Să construiască o clădire pe terenul respectiv și să pună totul la dispoziția locatarului.

– Acest contract era încheiat pentru o durată de 11 ani care începea să curgă de la începutul lunii următoare predării materiale a bunului care face obiectul contractului  . In schimbul unei rate de leasing lunare. Acesta stipula că locatorul poate pune capăt anticipat contractului în cazul neplății a cel puțin trei rate de leasing de către locatar . Poate solicita o despăgubire egală cu suma tuturor ratelor de leasing neplătite pe toată durata contractului de leasing financiar.

– La 5 decembrie 2006, obiectul contractului a fost predat locatarului,

Iar la 28 decembrie 2007, locatorul a emis o factură cu TVA cu titlu de primă rată. Printr‑o decizie rectificativă din 14 februarie 2008. Administrația fiscală bulgară a constatat o datorie de TVA a Bulus, calculată pe o bază de impozitare .Egală cu suma ansamblului ratelor de leasing datorate pe toată durata contractului . Ulterior, a dedus‑o dintr‑o creanță fiscală pe care aceasta din urmă o deținea asupra fiscului.

– Deși locatorul a continuat să emită facturi cu TVA până la 29 octombrie 2010, iar apoi de la 4 august 2011 până la 31 august 2012. Locatarul a încetat să achite ratele datorate începând cu luna aprilie a anului 2009. Ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor sale de către locatar. Bulus a pus capăt în mod unilateral contractului de leasing financiar începând de la 6 iunie 2015.

– Acestea sunt împrejurările în care Bulus a solicitat de la administrația fiscală bulgară rambursarea TVA‑ului calculat .In decizia rectificativă din 14 februarie 2008. Cererea sa a fost însă respinsă prin decizia serviciului fiscal competent, care a fost confirmată de Direktor.

– Bulus a sesizat Tribunalul Administrativ din Sofia, cu o acțiune îndreptată împotriva acestei decizii, pe care această instanță a respins‑o.

– UniCredit, succesoare în drepturi a Bulus, a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea Administrativă Supremă). Ea susține în special că Tribunalul Administrativ din Sofia a încălcat dreptul la reducerea bazei de impozitare în scopuri .  TVA în cazul rezilierii unui contract, garantat de articolul 90 din Directiva TVA.

– Instanța de trimitere consideră că dreptul la corectarea bazei de impozitare în scopuri de TVA. Atunci când această bază de impozitare este stabilită printr‑o decizie rectificativă . Care a intrat în vigoare, iar nu printr‑o factură, nu este aplicabilă. Din moment ce este vorba despre un act administrativ de constatare a unei datorii fiscale.

În plus, chiar presupunând că acest drept la corectare este aplicabil, ar fi necesar să se facă distincție între.Pe de o parte, perioada în care ratele au fost achitate de locatar . Si pentru care nu este necesar să se efectueze o corectare a bazei de impozitare în scopuri de TVA și, pe de altă parte. Perioada în care ratele nu au mai fost achitate de locatar până la rezilierea pentru neplată parțială . Si pentru care restabilirea situației anterioare încheierii contractului este, potrivit dreptului național, imposibilă.

De asemenea, presupunând că am fi în prezența unui caz de neplată parțială

Iar nu de refuz, în sensul articolului 90 din Directiva TVA, instanța de trimitere subliniază că nicio dispoziție din dreptul bulgar .Nu reglementează modalitățile de reducere a bazei de impozitare stabilite . Printr‑o decizie rectificativă în cazul neplății parțiale sau totale.

– În sfârșit, instanța de trimitere ridică problema corectării bazei de impozitare în scopuri de TVA pentru perioada cuprinsă între rezilierea contractului .Si expirarea termenului prevăzut de acesta, din moment ce nu s‑a stabilit. Pe de o parte, că obiectul contractului a fost returnat locatorului înainte de expirarea termenului acestui contract. Pe de altă parte, că datoriile locatarului au fost definitiv achitate. Având în vedere clauza acestui contract care prevedea plata unei despăgubiri locatorului în cazul rezilierii pentru neexecutare culpabilă.

– În aceste condiții, Curtea Administrativă Supremă a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Dispoziția de la articolul 90 alineatul (1) din [Directiva TVA] permite, în cazul rezilierii unui contract de leasing financiar. Reducerea bazei de impozitare și restituirea TVA‑ului . Stabilit printr‑o decizie de impunere rectificativă care a intrat în vigoare .Asupra unei baze de impozitare constând din suma ratelor de leasing lunare aferente întregii perioade contractuale?

2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: care dintre cazurile menționate la articolul 90 alineatul (1) din [Directiva TVA] poate fi invocat de locator față de statul membru. La rezilierea contractului de leasing financiar ca urmare a neplății parțiale a ratelor de leasing datorate. Pentru a obține reducerea bazei de impozitare a TVA‑ului cu cuantumul ratelor datorate, dar neplătite . Pe perioada de la încetarea plății și până la data rezilierii contractului, dacă rezilierea nu este retroactivă. Fapt confirmat chiar printr‑o clauză a contractului?

3) Interpretarea articolului 90 alineatul (2) din [Directiva TVA] permite să se deducă. Intr‑un caz precum cel de față, existența unei derogări de la articolul 90 alineatul (1) din [Directiva TVA]?

4) Interpretarea articolului 90 alineatul (1) din [Directiva TVA] permite să se considere că noțiunea de «refuz». Utilizată în dispoziție, include cazul în care. In cadrul unui contract de leasing financiar cu transfer obligatoriu al dreptului de proprietate. Locatorul nu mai poate solicita locatarului plata ratelor de leasing. IN trucât a reziliat contractul de leasing ca urmare a neexecutării contractului de către locatar. Insă în condițiile în care conform contractului are dreptul la o despăgubire egală cu valoarea totală a ratelor de leasing neplătite. Care ar urma să devină scadente până la expirarea perioadei de leasing?”

Cu privire la competența Curții

– Curtea este competentă să interpreteze dreptul Uniunii numai în ce privește aplicarea acestuia într‑un nou stat membru începând de la data aderării acestuia la Uniunea Europeană

– Rezultă de aici în special că Curtea nu este competentă să interpreteze directive ale Uniunii în materie de TVA . Atunci când perioada de recuperare a taxelor în discuție este anterioară aderării respectivului stat membru la Uniune.

– În schimb, Curtea este competentă să interpreteze dreptul Uniunii atunci când faptele din litigiul principal .Sunt parțial ulterioare datei aderării statului membru la Uniune . Sau atunci când își au originea într‑un contract încheiat .Inainte de aderarea statului membru la Uniune, iar această situație continuă să producă efecte după această dată.

– În speță, contractul de leasing financiar a fost încheiat în luna februarie a anului 2006, iar TVA‑ul a devenit exigibil începând de la predarea materială a bunului  .Care face obiectul contractului în luna decembrie a anului 2006. Faptele din litigiul principal și perioada de recuperare sunt, așadar, anterioare aderării Republicii Bulgaria la Uniune, la 1 ianuarie 2007.

– Cu toate acestea, era vorba despre un contract cu executare succesivă care impunea locatarului . Să plătească timp de 11 ani rate de leasing supuse TVA‑ului începând cu 28 decembrie 2006. Prin urmare, situația născută din acest contract a continuat să producă efecte după data aderării Republicii Bulgaria la Uniune.

– Astfel, ținând seama de caracteristicile specifice ale acestui contract și de persistența efectelor sale juridice după data aderării acestui stat membru la Uniune. Curtea este competentă să soluționeze întrebările preliminare privind consecințele fiscale ale executării sale.

Soluţia CJUE la întrebările preliminare

1) Articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 .Privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat  . In sensul că permite, în cazul rezilierii unui contract de leasing financiar. O reducere a bazei de impozitare .In scopuri de taxă pe valoarea adăugată calculată forfetar printr‑o decizie rectificativă .Cu privire la ansamblul ratelor de leasing datorate pe toată durata contractului.Chiar dacă această decizie rectificativă ar fi intrat în vigoare . Si ar constitui astfel un „act administrativ stabil” .De constatare a unei datorii fiscale în temeiul dreptului național.

2) Articolul 90 din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal. Lipsa plății unei părți din ratele de leasing datorate ale unui contract de leasing financiar .Pentru perioada cuprinsă între încetarea plăților și rezilierea neretroactivă a contractului. Pe de o parte, și lipsa plății unei despăgubiri datorate în cazul rezilierii anticipate a contractului. Corespunzătoare sumei tuturor ratelor de leasing neplătite până la expirarea acestui contract. Pe de altă parte, constituie un caz de neplată susceptibil .Să intre sub incidența derogării de la obligația de reducere a bazei de impozitare . In scopuri de taxă pe valoarea adăugată, prevăzută la alineatul (2) al acestui articol. Cu excepția cazului în care persoana impozabilă demonstrează existența unei probabilități rezonabile . Ca datoria să nu fie onorată, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere. 

Cadrul juridic

Reglementări din Directiva TVA, reţinute de Curte :

– Articolul 2 alineatul (1) litera (a):

„Următoarele operațiuni sunt supuse TVA:

(a) livrarea de bunuri efectuată cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către o persoană impozabilă care acționează ca atare;”

– Articolul 14:

„(1) «Livrare de bunuri» înseamnă transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar.

(2) Pe lângă operațiunea prevăzută la alineatul (1), fiecare dintre următoarele operațiuni este considerată livrare de bunuri:

(a) transferul, printr‑un ordin emis de o autoritate publică sau în numele unei autorități publice sau în condițiile prevăzute de lege. Al dreptului de proprietate asupra unui bun cu plata unei compensații;

(b) predarea efectivă a bunurilor în temeiul unui contract de închiriere a bunurilor pe o anumită perioadă sau de vânzare cu plata în rate a bunurilor. Care prevede că, în condiții normale, dreptul de proprietate este dobândit cel mai târziu la plata ultimei rate;

(c) transferul de bunuri în temeiul unui contract de comision la cumpărare sau vânzare.

(3) Statele membre pot considera predarea anumitor lucrări de construcții ca o livrare de bunuri.”

– Articolul 63:

„Faptul generator intervine și TVA devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.”

– Articolul 73:

„Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la articolele 74-77, baza de impozitare include toate elementele  .Care reprezintă contrapartida obținută sau care urmează să fie obținută de către furnizor sau prestator. In schimbul livrării sau al prestării, de la client sau de la un terț, inclusiv subvenții direct legate de prețul livrării sau al prestării.”

– Articolul 90:

„(1) În cazul anulării, al refuzului sau al neplății totale sau parțiale sau în cazul în care prețul este redus după livrare. Baza de impozitare se reduce, în consecință, în condițiile stabilite de statele membre.

(2) În cazul neplății totale sau parțiale, statele membre pot deroga de la alineatul (1).”

– Articolul 273:

„Statele membre pot impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru a asigura colectarea în mod corect a TVA și a preveni evaziunea. Sub rezerva cerinței de tratament egal al operațiunilor interne și operațiunilor efectuate între statele membre .De către persoane impozabile și cu condiția ca respectivele obligații să nu genereze. In comerțul între statele membre, unele formalități în legătură cu trecerea frontierelor.

Opțiunea prevăzută la primul paragraf nu poate fi considerată ca bază de plecare pentru a impune obligații de facturare suplimentare față de cele stabilite la capitolul 3.”

[/column]