plata

(CUM) dau in plata in 2020 ( RECOMAND coltucsiasociatii.ro)

de
(CUM) dau in plata in 2020 ( RECOMAND coltucsiasociatii.ro)

(CUM) dau in plata in 2020

Totul despre darea in plata va ajuta Coltuc si asociatii https://coltucsiasociatii.ro/

Condiții pentru aplicare

Pentru a aplica pentru Legea Dării în Plată trebuie să îndepliniți în același timp următoarele condiții:Să aveți calitatea de consumator, aceasta reprezentând „orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii. Care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale” (Codul consumului, OG 21/1992, Legea 193/2000). Se exclude societățile comerciale. Persoanele fizice autorizate, practicanții unei profesii liberale (avocați, notari, executori, etc) chiar dacă unii din aceștia nu sunt comercianți;
Să aveți un contract încheiat cu BCR pentru achiziționarea, construirea, extinderea, modernizarea, amenajarea, sau reabilitarea . Unui imobil indiferent de scopul pentru care a fost contractat dar care este garantat cu cel puțin un imobil având destinația de locuință;
Suma maximă a creditului la data semnării contractului de credit să nu depășească echivalentul în Lei a 250.000 EUR. Sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Națională a României în ziua încheierii contractului de credit;

Creditul contractat să nu fie acordat prin programul ”Prima Casă”, aprobat prin OUG nr. 60/2009;

Bunul oferit în plată trebuie să fie un imobil ipotecat în favoarea BCR în vederea garantării contractului de credit. Dacă contractul de credit este garantat cu mai multe bunuri imobile, toate acestea vor fi oferite băncii în plată;
Să aveți în prezent o datorie la BCR care să nu fi fost stinsă sau cesionată către terți;
Să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită darea în plată.
Darea în plată a unor bunuri imobile poate fi făcută atât de către dumneavoastră în calitate de împrumutat cât şi de către coplătitori sau garanţi.

Cum se desfășoară procedura?

1. Notificarea către BCR

Prin intermediul unui notar public, avocat sau executor judecătoresc ne notificați faptul că doriți să dați în plată un bun. Dacă alegeți să trimiteți notificarea printr-un avocat, aceasta trebuie să vină împreună cu împuternicirea avocațială în original. Acest document demonstrând calitatea avocatului de a vă reprezenta.

Împreună cu un notar public, stabiliți prin notificarea scrisă transmisă către BCR datele de întălnire pentru stabilirea momentului în care se va încheia actul privind transferul dreptului de proprietate. Conform legii, această notificare trebuie să conțină obligatoriu două variante de date calendaristice. (două zile lucrătoare diferite şi intervalul orar pentru fiecare zi) în care poate să aibă loc aceasta întâlnire. Prima zi propusă nu poate fi programată mai devreme de 30 de zile libere (zile libere reprezintă zile în care. în cadrul calculării termenelor nu se calculeaza prima zi, de la care începe să curgă termenul şi nici ultima zi în care se împlineşte termenul. De exemplu, un termen procedural de 3 zile libere care începe luni se încheie vineri (în aceeaşi săptămână). Dacă termenul se împlineşte într-o zi nelucrătoare. (week-end, sărbătoare legală), ultima zi din termen este prima zi lucrătoare faţă de data notificării.)

Banca vă va comunica data semnarii în baza celor două propuneri venite din partea dumneavoastră.

2. Analiza condiţiilor de eligibilitate a notificării

După ce primim notificarea, vom analiza dacă sunt respectate condițiile de admisibilitate și eligibilitate . reglementate prin legislația aplicabilă (inclusiv situaţia juridică a bunului imobil ipotecat şi oferit în plată). În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite. Vă vom informa prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire  la adresa de domiciliu sau cea de corespondenţă. Înregistrată în evidenţele noastre sau după caz, de corespondenţă indicată în notificare.

În cazul în care există astfel de condiţii de admisibilitate şi eligibilitate nerespectate. Inclusiv orice limitări de transfer a dreptului de proprietate asupra bunului imobil sau există discrepanţe între notificarea primită şi prevederile legale. Banca îşi rezervă dreptul de a contesta notificarea în condiţiile art. 7 din Lege şi a celorlalte prevederi legale aplicabile.

3. Suspendarea dreptului băncii după primirea notificării

În momentul primirii notificării care îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi eligibilitate. BCR va suspenda orice plată în temeiul contractului de credit care face obiectul notificării precum . Și orice procedură judiciară sau extrajudiciară împotriva dumneavoastră în calitate de împrumutat (debitor) .Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de BCR. De asemenea, se suspendă dreptul BCR de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari (dacă există).

Vă informăm și asupra faptului că banca are dreptul legal de a contesta notificarea privind darea în plată în termen de 10 zile de la primirea acesteia. Până la soluţionarea contestaţiei, BCR va suspenda plăţile cu privire la credit.

Dacă decizia este favorabilă pentru BCR (respectiv dacă instanţele competente admit contestaţia formulată). Părţile vor fi repuse în situaţia contractuală iniţială.

Astfel, de la admiterea contestaţiei, aveţi un termen de 30 de zile să plătiţi toate sumele care nu au fost achitate pe perioada suspendării, inclusiv cheltuielile de judecată. Restul sumelor vor fi datorate în conformitate cu graficul de rambursare aplicabil.

Mai mult, BCR are dreptul de a continua orice demersuri legale ulterior admiterii contestaţiei. Astfel că, orice procedură de executare sau recuperare a debitelor restante îşi va relua cursul.

Aşadar, până la finalizarea procedurii, vă recomandăm să aveţi în vedere economisirea sumelor datorate conform graficului de rambursare aferente perioadei în care plata a fost suspendată.

Dacă decizia este în favoarea dumneavoastră, BCR va respecta întocmai prevederile hotărârilor instanțelor de judecată.

4. Informații suplimentare importante

Pentru a putea finaliza în bune condiţii procedura de transfer de proprietate, în baza noii Legi. Vă rugăm să tineţi cont de faptul că toate obligaţiile către terţe părţi în legătură cu imobilul trebuie să fie achitate la zi .(ex: cheltuieli cu întreţinerea, energia electrică, alte utilităţi, datorii către bugetul local, asigurări, etc).

În urma analizei actelor de proprietate și verificării stării/situației actuale a imobilului, banca sau notarul public. propus de dumneavoastră în notificare poate decide să refuze semnarea actului de dare în plată. În această situaţie, vă informăm că sunteţi obligat, într-un termen de 30 de zile calculat de la data comunicată de către bancă pentru prezentarea la notar. Să plătiţi toate sumele care nu au fost achitate pe perioada suspendării şi totodată să plătiţi restul sumelor . Care vor fi datorate în conformitate cu graficul de rambursare aplicabil. Orice procedura de executare sau recuperare a sumelor restante îşi va relua cursul imediat.

În cazul în care din culpa oricărui proprietar al imobilului, actul de dare în plată nu se semnează, vă informăm că aveţi obligaţia de a efectua plăţile care nu au fost achitate pe perioada suspendării într-un termen de 30 de zile calculat de la data comunicată de către bancă pentru prezentarea la notar, iar în cazul în care banca iniţiase înainte de data notificării proceduri de executare sau de recuperare a debitelor restante, acestea vor fi reluate imediat, fără acordarea vreunui termen.

5. Eliberarea imobilului

La data încheierii actului de dare în plată, imobilul va fi transmis în proprietatea deplină a băncii, imediat. Proprietarul/chiriaşul/orice alt ocupant cu orice alt titlu va elibera imobilul  în aceeaşi zi. Imobilul va fi predat într-o stare adecvată . Folosirii conform destinaţiei sale, aşa cum este evidenţiată în documentaţia cadastrală. Imobilul nu trebuie să fie impropriu folosirii, deteriorat sau distrus parţial sau total.

Totodată, cheile şi alte mijloace de acces in imobil vor fi predate băncii la data încheierii actului de dare în plată. De asemenea, imobilul trebuie predat fără bunurile mobile care aparţin proprietarului/chiriaşului/oricărui alt ocupant cu orice alt titlu.

6. Raportarea la Biroul de Credite

Odată cu primirea notificării privind darea în plată, banca va suspenda raportarea aferenta acestui cont de credit catre Biroul de Credit S.A.

Pe perioada de suspendare generată de procedurile aferente dării în plată, informaţiile referitoare la contul de credit nu vor mai fi actualizate până la soluţionarea definitivă a cererii.

De asemenea, la data finalizării transferului dreptului de proprietate şi închiderii contului de credit, sau în funcţie de rezoluţia cererii dumneavoastră. (exemplu: în situaţia în care se va admite contestaţia formulată de bancă) se vor actualiza corespunzator informaţiile cu privire la contul de credit.

Informaţia cu privire la înregistrarea în Biroul Credit S.A. a operatiunii de inchidere cont de credit prin darea în plată reprezintă o informaţie negativa . În sensul prevederilor Deciziei nr. 105/2007 şi nu reprezintă un criteriu în sine eliminatoriu în vederea accesarii unor noi produse de creditare.

Este important să știți faptul înregistrările la Biroul de Credit S.A. sunt stocate pentru o perioadă de 4 ani de la data raportării. Mai mult, acestea vor fi raportate la Centrala Riscurilor de Credit, administrată de catre Banca Naţională a României.

Cât plătesc?

Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului, vor fi suportate de către dumneavoastră în calitate de împrumutat sau de către iniţiatorul procesului de dare în plată, conform legii.

Acte Necesare
Notificare emisă de către un executor judecătoresc, avocat sau notar (notificarea prezentată de către un avocat trebuie însoțită de împuternicire avocațială).
Actele de identitate ale participanților la rambursarea și garantarea creditului care face obiectul dării în plată (cărțile de identitate).
Ulterior, la momentul în care are loc transferul de proprietate, se vor solicita documentele de proprietate ale imobilului și dovada achitării datoriilor către Stat .(impozite și taxe locale)/alți furnizori de servicii în legătura cu imobilul (cheltuielile de întreținere, utilități, etc.).

Mii de dosare la CCR pe dare in plata – Legea privind darea în plată a fost încă de la început subiect de dispută şi a atras numeroase critici.

de

dosare la CCR pe dare in plata

Vezi https://www.coltuc.ro

Legea privind darea în plată a fost încă de la început subiect de dispută şi a atras numeroase critici.

Potrivit ştirilor juridice, recent Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a afost contestată în integrialitatea sa fiind invocată o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că legiuitorul intervine asupra unor raporturi juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti care se bucură de autoritate de lucru judecat; se arată, astfel, că prin reglementarea criticată, şi anume art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost respinse acţiunile în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale sau prin care au fost respinse contestaţii la executare formulate în procedura executării silite.

Se arată, în esenţă, că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietare în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu.

Se arată că modificarea/reaşezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea preţului agreat de părţi nu poate avea loc printr-o ingerinţă a legiuitorului în economia contractului, ci doar în ipoteze excepţionale de rupere a echilibrului contractual ce trebuie cercetate pentru fiecare contract în parte de către instanţa judecătorească. Tot în acest context se arată că art. 7 din lege stabileşte o procedură antinomică Codului de procedură civilă.

Curtea Constituţională a reţinut că, deşi creditorul obligaţiei deţine, în principiu, un bun, în sensul art. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentat de creanţa care face obiectul contractului de credit, intervenţia statului operată prin textele de lege criticate urmăreşte un scop legitim, respectiv protecţia consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situaţia de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condiţiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864.

Aşadar, scopul legitim urmărit se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente, iar suspendarea executării plăţilor este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanţa acesteia şi finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată şi finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvenţă logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat.

Prin urmare, Curtea constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 288/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 637/2018.

 

Carpatica Asigurari a intrat oficial in faliment.Ia se vedem daca se si plateste.18 mai 2017 data limita de depunere cereri de recuperare

de

18 mai 2017 data LIMITA de depunere cereri recuperare

Carpatica Asigurari a intrat oficial in faliment, dupa ce Fondul de Garantare a Asiguratilor (FGA) a anuntat ca a luat act de ramanerea definitiva a hotararii privind deschiderea procedurii de faliment si ca va incepe efectuarea platilor catre creditorii de asigurari ai societatii.

FGA mentioneaza ca sentinta a fost emisa de Tribunalul Sibiu Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal si publicata in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 4791 din data de 9 martie.

„Potrivit legii, sunt intrunite conditiile pentru ca FGA sa poata demara efectuarea platilor catre creditorii de asigurari ai Carpatica Asig SA – in faliment – care au dosare aprobate la plata de catre Comisia Speciala a Fondului.

In vederea incasarii indemnizatiilor/despagubirilor, orice persoana care pretinde un drept de creanta de asigurari impotriva asiguratorului in faliment poate formula o cerere motivata in acest sens, adresata Fondului in termen de 90 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii de deschidere a procedurii falimentului, respectiv pana la data de 8 iunie, sau de la data nasterii dreptului de creanta, atunci cand acesta s-a nascut ulterior, potrivit legii.

De asemenea, conform legii, FGA mai poate primi cereri de deschidere a dosarelor de dauna pana la data 18 mai”, se afirma in comunicat.

FGA precizeaza ca, pana joi, a primit de la potentialii creditori de asigurare ai Carpatica Asig 16.372 de cereri de plata, inclusiv cereri de plata pentru dosarele de dauna nou deschise de FGA, precum si 11.338 de cereri de deschidere dosare dauna. Fondul a preluat 27.270 dosare de dauna de la Carpatica Asig.

Esti dispus să predai casa, după ce trece legea dării în plată?

de

Esti dispus să predai casa, după ce trece legea dării în plată?

S-a decis sec:Senatorii aproba amanarea platii salariilor castigate in instanta, in 2010

de

Casa de avocatura Coltuc a reprezentat  cu succes in procese care au ca scop obtinerea salariilor cuvenite .Va asteptam sa ne scrieti pe adresa de email:avocat@coltuc.ro daca aveti astfel de probleme.

Senatorii au decis, miercuri, ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii in perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2010, sa se realizeze esalonat, in perioada 2011-2013, aproband OUG nr. 219/2010.

Sau niciodata?

Potrivit OUG nr. 18/2010, adoptate de Guvern in luna martie, plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii in perioada 1 ianuarie—31 decembrie 2010, se realizeaza astfel:
a) in anul 2011 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2013 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.

Guvernul si-a motivat decizia prin faptul ca nepromovarea unei astfel de ordonante de urgenta ar avea drept consecinta imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si, in mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Executiv, inclusiv in ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.

Totodata, Executivul apreciaza ca, pana in prezent, exista dificultati in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar si considera ca e necesara instituirea unor reglementari speciale, cu aplicabilitate limitata in timp, privind executarea silita a hotararilor judecatoresti prin care se acorda drepturi salariale bugetarilor.

In intervalul celor 3 ani prevazuti de actul normativ, orice executare silita se suspenda de drept.

In acelasi timp, sumele platite in temeiul ordonantei se actualizeaza cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul National de Statistica.

Sursa

Casa de avocatura Coltuc

www.coltuc.ro

Taxă vamală.Autoturism importat de persoană handicapată.

de

Reclamantul D. C. a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor şi Biroul Vamal Alba Iulia, solicitând scutire de taxa vamală pentru autoturismul Renault Laguna an de fabricaţie 1993 şi restituirea sumei achitate cu acest titlu.

In motivarea cererii, reclamantul a învederat că atât el, cât şi soţia sa au calitatea de persoane handicapate, fiind înscrise în gradul II cu handicap. In anul 2001 reclamantul a introdus în ţară autoturismul în litigiu, echipat din fabricaţie cu o cutie de viteze automată.

Reclamantul  a mai  arătat că refuzul pârâţilor de a acorda scutirea de plată a taxelor vamale este nejustificat, autovehiculul fiind adaptat din fabricaţie pentru persoanele cu handicap la piciorul stâng, nemaifiind necesară acea adaptare specială care se efectua la maşinile de tip mai vechi, constând în înlăturarea ambreiajului.

Curtea de Apel  Alba Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea precizată şi a dispus obligarea pârâtului să vămuiască autoturismul cu scutire de taxe vamale şi să restituie reclamantului suma de 35.045.999 lei, taxe vamale încasate.

S-a reţinut că acest tip de autovehicul, dotat cu o cutie de viteze automată, este propice utilizării de către persoanele care prezintă un handicap locomotor la piciorul stâng, neavând relevanţă împrejurarea că autoturismul poate fi folosit şi de persoane fără handicap.

Impotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj.

Pârâta a învederat că, necontestându-se concret un act administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţelor de drept comun, iar potrivit art.19 din O.U.G.nr.102/1999, adulţii cu handicap beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale pentru introducerea în ţară  o dată la 8 ani, pentru folosinţa proprie de autovehicule, printre care autoturisme, adaptate special pentru handicapul de care suferă. Or, autoturismul în litigiu, dotat din fabricaţie cu o cutie de viteze automată, nu poate fi apreciat ca fiind dotat tehnic special pentru persoanele cu handicap, neîntrunind condiţiile legale pentru a putea beneficia de facilităţi vamale, nefiind adaptat corespunzător.

Recursul este nefondat.

Primul motiv de casare invocat, necompetenţa materială  a instanţei este neîntemeiat, în condiţiile în care reclamantul a contestat legalitatea actului administrativ prin care organele vamale au impus  plata taxelor vamale în sumă de 35.045.999 lei, solicitând şi restituirea acestora.

Pe fondul pretenţiilor, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că reclamantul, având deficienţă motorie la membrul inferior stâng are dreptul de a beneficia de facilitatea prevăzută de art.19 lit.d din O.U.G.nr.102/1999 privind scutirea de la plata taxelor vamale pentru introducerea în ţară a autoturismului.

Deşi acest autovehicul, lipsit de pedala de ambreiaj care ar presupune folosirea de către conducătorul auto a piciorului stâng, nu este construit special pentru  persoanele cu handicap la acest membru, prin dotările de care dispune, poate fi condus atât de persoanele sănătoase, cât şi de cele handicapate.

In aceste împrejurări, autoturismul poate fi asimilat noţiunii prevăzută de O.U.G.nr.102/1999, maşină „adaptată special trasportului persoanelor cu handicap, pentru folosinţă proprie”, în acest sens fiind şi concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, precum şi adeverinţa emisă de Societatea Naţională de Recuperare şi Tehnologie Ortopedică „R”.

Recursul a fost respins ca nefondat.

Impozit pe profit. Limita deductibilităţii provizioanelor, conform H.G. nr.335/1995

de

Reclamanta  SC „Banca Comercială Albina” prin lichidator a solicitat anularea deciziei nr.813 din 30 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor şi exonerarea de plata sumei de 4.229.110.450 lei reprezentând impozit pe profit, TVA aferentă unor  activităţi nebancare cu majorările de întârziere aferente, precum şi anularea procesului verbal de control din 3 iunie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi exonerarea de plată  a sumelor de: 5.128.826.048 lei, 53.560,35 D.U., 2.274.214,10 franci belgieni şi 8.630,82 USD.

Prin sentinţa civilă nr.1562 din 20 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. S-a reţinut că: reclamanta a încălcat  constant dispoziţiile legale specifice bancare, constituind provizioane specifice de risc şi incluzându-le pe cheltuieli deductibile din profitul impozabil; prin recalcularea impozitului pe profit, ca urmare a provizioanelor nedeductibile a rezultat că pe 1998, ar fi virat în plus numai 1.516.602.647 şi  nu 4.000.000.000 lei cât a solicitat; că datorează TVA în condiţiile  în care nu a produs dovezi care să confirme că prestările de serviciu nu au constat în evaluări de patrimoniu şi în fine că majorările de întârziere sunt datorate integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC „Banca Comercială Albina” SA prin lichidator.

Un prim motiv de casare a vizat greşita respingere a  capătului de cerere referitor la anularea  obligaţiei de plată a  impozitului pe profit şi a deductibilităţii fiscale a provizioanelor specifice de risc. În acest sens, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că şi-a constituit provizioane peste limita legală în condiţiile în care din raportul de audit a reieşit că trebuia să-şi constituie provizioane la un nivel superior celor deja constituite.

Un al doilea motiv de casare a avut în vedere greşita obligare a  băncii la plata TVA pentru activităţi  nebancare (evaluare de patrimoniu).  Recurenta a apreciat că în mod greşit nu s-a  considerat că verificarea garanţiilor este în fapt o componentă a  activităţii de creditare – care în final este scutită de TVA.  Tot greşit, consideră recurenta, s-a apreciat că activitatea realizată de bancă este o activitate de prestări servicii – de evaluare de patrimoniu.

Printr-un alt motiv de casare, recurenta a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru menţinerea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere deşi după data deschiderii producerii falimentului la creanţele existente nu se mai pot adăuga datorii sau alte cheltuieli.

În fine, o ultimă critică a vizat modul de  soluţionare a capătului de cerere  referitor la restituirea impozitului pe profit virat în plus în 1998 în sumă de 1.200.204.719 lei în loc de 4.000.394.881 lei cât s-a solicitat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt justificate.

Recursul este fondat, în sensul ce se va expune:

Din actul de control rezultă că în perioada 30 iunie 1997 –  31 mai 1999, Banca Comercială Albina a constituit provizioane specifice de risc şi le-a inclus pe cheltuieli  deductibile la calculul profitului impozabil fără a respecta Normele Băncii Naţionale a României nr.3/1994 şi H.G. nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor  agenţilor economici şi societăţilor bancare.

Concret, s-a imputat reclamantei că: nu a luat în calcul garanţiile materiale aferente  unor credite acordate; a constituit provizioane pentru credite acordate pe baza unor contracte de credit, nesemnate de beneficiar sau pentru credite la care nu au fost respectate normele interne de creditare; a constituit provizioane fără a lua în calcul garanţiile totale,  sau pentru credite la care nu au fost semnate contractele de credit.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.335/1995 „societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc potrivit Normelor B.N.R. – pentru constituirea acestora, soldul creditelor acordate fiecărui debitor al  societăţii bancare se diminuează  cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti  gajate”.

Art.5 din Normele B.N.R. nr.3/1994 – prevăd expres că la determinarea provizioanelor expunerea debitorului poate fi  micşorată numai cu valoarea  angajamentelor apărute din: garanţii, depozite gajate, colaterale acceptate de conducerea băncii”.

Conform art.5 din H.G. nr.335/1995, nu vor beneficia de deductibilitate fiscală provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art.1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

Reclamanta recurentă a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale  menţionate, precizând, în acelaşi timp, că nivelul provizioanelor de risc s-a situat sub cel necesar constatat de raportul de audit.

Or, problema ce se impune a fi rezolvată priveşte nu nivelul constituirii provizioanelor de risc ci acela al deductibilităţiilor, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, neputând fi deduse decât acele provizioane constituite în limita legală.

Pentru verificarea acestui aspect, se impunea efectuarea unei  lucrări tehnice bancare care să stabilească în ce măsură provizioanele deduse din profitul impozabil au depăşit limitele prevăzute de art.1 şi 2 din H.G. nr.335/1995 – şi în raport de aceasta care este impozitul pe profit datorat.

Lucrarea de specialitate este necesară şi pentru explicarea aspectelor legate de conţinutul activităţii de creditare, în ce măsură activitatea de verificare a garanţiilor  prezentate de clienţi poate fi asimilată acesteia şi dacă prin aceasta se realizează în fapt o evaluare a  garanţiilor.

În ce priveşte majorările de întârziere, cum soluţionarea lor este strâns legată de modul de rezolvare al celorlalte motive de  casare, asupra lor instanţa urmează a se pronunţa în raport de aceste constatări.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Taxă judiciară de timbru. Scutire

de

Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.187/2001 a  Curţii de Apel Iaşi, susţinând că instanţa  greşit a anulat decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor, Direcţia Generală de soluţionare a contestaţiilor, prin care s-a stabilit că C.V. datorează taxă judiciară de timbru pentru acţiunea prin care a cerut actualizarea unor daune de la inculpatul C.P.

Recursul nu este fondat.

C.V. este partea civilă din dosarul penal nr.14562/1997 al Judecătoriei Iaşi şi căruia i s-a admis în parte acţiunea civilă, cu obligarea inculpatului C.P., la o prestaţie periodică de 162.876 lei lunar începând cu 12 iulie 1994 şi până la încetarea stării de  nevoie şi 54.700.000 lei daune morale.

Inculpatul C.P. a fost condamnat la 3 ani închisoare (cu aplicarea art.81 Cod penal) întrucât în ziua de 12 iulie 1994 i-a aplicat mai multe  lovituri părţii vătămate C.V., precum şi o lovitură  cu o furcă de fier în zona capului, având drept consecinţă pierderea  totală a vederii la ochiul stâng.

Ulterior partea civilă C.V. a formulat o acţiune civilă separată, şi, în această cauză, Ministerul Finanţelor, prin decizia nr.1413 din 21 septembrie 2001 (atacată în cauză), i-a impus plata unei taxe de timbru considerându-se cererea formulată o acţiune în pretenţii.

În mod corect, instanţa de fond a stabilit că: „potrivit dispoziţiilor art.24 lit.c din Ordinul Ministrului Justiţiei nr.760/C/1999 pentru aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de  timbru – sunt scutite de taxele judiciare de timbru, potrivit legii, acţiunile şi cererile  inclusiv  cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale şi morale decurgând din acestea, formulate cu prilejul soluţionării dosarului penal sau prin acţiuni civile separate introduse la instanţa civilă.

Cum intimatul C.V. a cerut actualizarea prestaţiei periodice la care a fost obligat cel ce l-a vătămat, prestaţie  neachitată de C.P., precum şi daune materiale reprezentând venituri nerealizate, acesta beneficiază de scutirea de taxă de timbru prevăzută de lege.

Toate pretenţiile intimatului în acţiunea  promovată şi pentru care i s-a cerut să plătească taxă de timbru prin actul administrativ contestat îşi au izvorul în dosarul penal în care inculpatul C.P. a fost judecat şi condamnat.

Deci, recursul declarat de Ministerul Finanţelor este  neîntemeiat şi întrucât actul administrativ atacat a fost în mod corect anulat de instanţa de fond, hotărârea acesteia fiind legală şi temeinică, recursul a fost respins.

Plata salariului

de

Art. 161. – (1) Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz.

(2) Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar, in cazul in care aceasta modalitate este prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil.

(3) Plata in natura a unei parti din salariu, in conditiile stabilite la art. 160, este posibila numai daca este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca.

(4) Intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Art. 162. – (1) Salariul se plateste direct titularului sau persoanei imputernicite de acesta.

(2) In caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate pana la data decesului sunt platite, in ordine, sotului supravietuitor, copiilor majori ai defunctului sau parintilor acestuia. Daca nu exista nici una dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt platite altor mostenitori, in conditiile dreptului comun.

Art. 163. – (1) Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.

(2) Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii.

Art. 164. – (1) Nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.

(2) Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

(3) In cazul pluralitatii de creditori ai salariatului va fi respectata urmatoarea ordine:

a) obligatiile de intretinere, conform Codului familiei;

b) contributiile si impozitele datorate catre stat;

c) daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite;

d) acoperirea altor datorii.

(4) Retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net.

Art. 165. – Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale.

Art. 166. – (1) Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) este intrerupt in cazul in care intervine o recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivand din plata salariului.

CADRUL GENERAL PRIVIND OBLIGATIVITATEA INFORMARII SI EDUCARII CONSUMATORILOR

de

Art. 6.1

Statul trebuie sa realizeze si sa încurajeze programe menite sa asigure o informare si o educare corespunzătoare consumatorilor, pentru a permite oamenilor sa acţioneze in mod distinct in vederea unei alegeri corecte bazata pe o informare corespunzătoare asupra bunurilor si a serviciilor si sa fie cunoscători a drepturilor si responsabilităţilor ce le revin..

Art. 6.2.

Statul, prin mijloacele sale, are ca scop protejarea consumatorilor la achiziţionarea de produse şi servicii, precum şi protejarea interesului public general împotriva publicităţii înşelătoare, a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă.

Art. 6.3.

Educarea consumatorilor poate deveni o parte din programul de invatamant sau o componenta a obiectelor de studii, concretizata prin colaborarea instituţiilor de invatamant cu autorităţile administraţiei publice cu atribuţii in acest sens.

Art. 6.4.

Programele de educare si informare a consumatorilor trebuie sa cuprindă aspectele importante ale protecţiei acestora, după cum urmează:

a) sănătatea, alimentaţia, prevenirea îmbolnăvirilor si prevenirea falsificării alimentelor
b) riscurile produselor
c) etichetarea produselor cu precizarea informaţiilor necesare consumatorilor;
d) legislaţia referitoare la protecţia consumatorilor, regimul compensaţiilor, agenţii si organizaţii ale consumatorilor
e) informaţii despre dificultati si masuri de rezolvare, preturi, calitate, condiţii de creditare si posibilitatea de asigurare a nevoilor fundamentale.
f) Daca este cazul, poluarea si protecţia mediului.

Art. 6.5.

Programele ce privesc educarea si informarea consumatorilor pot fi implementate si prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor.

Art. 6.6.

Agenţii economici pot contribui si colabora cu terţe parţi la realizarea unor programe reale si eficiente de educare si informare a consumatorilor.

Art. 6.7.

Având in vedere necesitatea asigurării unei informări complete, concrete si inteligibile a consumatorilor, pot fi iniţiate programe privind informarea consumatorilor prin mass-media.

Art. 6.8.

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor si serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare, oferite de către agenţii economici, astfel incat sa aibă posibilitatea de a face o alegere raţionala intre produsele si serviciile oferite, in conformitate cu interesele lor economice si de alta natura, si sa fie in măsura sa le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, in deplina siguranţa si securitate

Art. 6.9.

Informaţiile privind protejarea vieţii, sanatatii si securităţii consumatorilor trebui sa fie comunicate acestora, pe cat este posibil si prin simboluri grafice internaţionale uşor de inteles.

Art. 6.10.

Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizează, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, înscrise la vedere, in mod vizibil, lizibil si uşor de inteles, după caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vânzare sau in cartea tehnica, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, in funcţie de natura acestuia.

Art. 6.11.

Consumatorii trebuie sa fie informaţi despre riscurile in care sunt implicaţi prin folosirea normala sau previzibila a bunurilor

Art. 6.12.

Scopul etichetării este de a da consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile si uşor de comparat, astfel incat sa permită acestora sa aleagă acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilităţilor lor financiare, precum si de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.

Art. 6.13.

Informaţiile de pe etichetele produselor trebuie sa fie înscrise in limba romana, indiferent de tara producătoare, fara a se exclude prezentarea lor in alte limbi, sa fie vizibile, lizibile si inscripţionate intr-un mod care sa nu permită ştergerea lor.

Art. 6.14.

Etichetarea si metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie sa atribuie alimentelor proprietati de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau sa facă referirii la astfel de proprietati; sunt exceptate de la aceasta interdicţie apele minerale naturale, precum si orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale expres prevăzute prin acte normative.

Art. 6.15.

Pentru produsele alimentare, producătorul are obligaţia de a informa despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producătorului, adresa producătorului, cantitatea si, după caz, termenul de valabilitate sau data durabilităţii minimale, lista ingredientelor, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare sau păstrare, despre contraindicaţii.

Art. 6.16.

Pentru produsele de folosinţa îndelungata, acestea trebuie sa fie însoţite de certificatul de garanţie si, daca reglementările in vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de către producător, conform prevederilor legale.

Art. 6.17.

Vânzătorul trebuie sa informeze consumatorii despre preţul final al produsului si sa ofere acestora toate informaţiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca produsul.

Art. 6.18.

Toate informaţiile privitoare la produsele si serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, precum si contractele preformulate trebuie sa fie scrise in limba romana, indiferent de tara de origine a acestora, fara a exclude prezentarea acestora si in alte limbi.

Art. 6.19.

Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului sau agenţilor economici care prepara ori furnizează hrana pentru populaţie este cea prevăzuta de reglementările specifice alimentului respectiv.

Art. 6.20.

Marca de fabrica, marca comerciala sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut produsul.

Art. 6.21.

Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprindă categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie si postgarantie, preturile si tarifele, riscurile previzibile si, după caz, alte documente prevăzute expres de lege. In cazul serviciilor financiare, agenţii economici sunt obligaţi sa ofere consumatorilor informaţii complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligaţiilor ce le revin

Art. 6.22.

Agenţii economici sunt obligaţi sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare si funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute.

Art. 6.23.

La punerea pe piaţa a produselor, agenţii economici sunt obligaţi sa efectueze demonstraţii de utilizare, in public sau prin intermediul mass-media.

Art. 6.24.

Obligaţia informării consumatorului privind elementele referitoare la produsul achiziţionat nu poate fi înlăturata de către agentul economic care l-a comercializat prin invocarea secretului comercial sau profesional.

Art. 6.25

Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor si indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele si serviciile si care nu pot fi probate.

Art. 6.26

Comercializarea produselor si prestarea serviciilor se face numai in locuri si in spatii autorizate, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 6.27.

Este obligatorie afişarea, in mod vizibil, a denumirii unitatii, autorizaţiei de funcţionare, a avertismentelor obligatorii prevăzute de lege, precum si afişarea orarului de funcţionare.

Gigi nu se dezminte. Dorinel a primit ordin să îl ţină pe „spionul” Pedrazzini pe bancă. Ce parere ai?

de

Nu au trecut decât două săptămâni de la instalarea lui Dorinel Munteanu la Steaua şi patronul Gigi Becali deja şi-a băgat coada în treburile antrenorului principal. Nu i-a trimis bileţel cu jucătorii pe care să îi bage în teren, însă Becali a intervenit pentru ca secundul Massimo Pedrazzini să stea pe banca tehnică.

Indicaţia a venit după ce Dorinel l-a trimis pe Pedrazzini în tribună la meciul cu Lyon. Secundul s-a enervat şi într-o confruntare cu preparatorul turc Yuksel Yesilova, adus în Ghencea de Dorinel, i-a spus acestuia „lasă că o să vezi că eu o să stau pe bancă la meciurile viitoare”. După care s-a plâns şi patronului. „Nu mă interesează cine mai stă pe bancă însă, de aici înainte, Pedrazzini va fi nelipsit. Ăsta e ordinul meu”, i-a transmis Becali lui Dorinel, care s-a supus, informează Gazeta Sporturilor.

Ordinul a fost respectat duminică seara, în Giuleşti. La meciul cu Rapid, cel care a condus încălzirea jucătorilor Stelei a fost Yuksel Yesilova. Pedrazzini a stat în gura tunelului, alături de jucătorii de rezerve. Când s-a terminat încălzirea, Yuksel a urcat în tribună, alături de Ovidiu Costeşin, iar Pedrazzini a luat loc lângă Dorinel pe bancă.

Dorinel Munteanu a încercat să îl îndepărteze pe Pedrazzini de la Steaua încă de la numirea sa, însă Becali i-a spus că nu-l acceptă pe Gică Mihali pe post de secund din cauza trecutului său dinamovist şi, în plus, i-a transmis că va trebui să lucreze cu Pedrazzini. „Massimo va fi secund, indiferent de ce se va întâmpla”, a spus Becali, care va deveni naşul copilului pe care logodnica lui Pedrazzini îş va naşte în curând. Gazeta Sporturilor mai notează că italianul e privit în Ghencea ca fiind cel care îi dezvăluie lui Becali tot ce se petrece în vestiar şi la antrenamente.

Firmele româneşti riscă falimentul şi pentru că le este frică de insolvenţă. Aveti o firma intr-o astfel de situatie?

de

Numai 5% dintre firmele româneşti declarate insolvente scapă de faliment

Managerii români preferă de multe ori fali­men­tul unui plan concret de redresare a afacerii

Anul viitor va fi unul sumbru pentru Intre­prin­derile Mici şi Mij­locii (IMM-uri) din România. Presiunea dobânzilor din ce în ce mai mari, condiţiile mult mai stricte cerute de bănci pentru a acorda împrumuturi şi scăderea cererii în special din partea partenerilor economici externi vor determina multe firme să îşi închidă obloanele.

Efectele crizei se văd deja: la nivelul lunii septembrie tribunalele româneşti aveau pe rol circa 15.000 de dosare de insolvenţă, faţă de 12.000 la nivelul întregului an 2007, fiind de aşteptat ca anul viitor numărul acestora să crească şi mai mult. Înainte de a fi declarate falimentare însă, firmele pot intra însă sub protecţia, deloc de neglijat, a legii 85/2006, pentru a câştiga timpul necesar unei eventuale redresări. În SUA circa 20% dintre firmele care intră în procedura de insolvenţă reuşesc, în cele din urmă, să se salveze şi să evite falimentul. În România procentul este de sub 5%.

“În România deschiderea procedurii de insolvenţă duce în mai mult de 95% dintre cazuri la faliment. Managerii şi acţionarii acestor firme ar putea profita de legea insolvenţei. De exemplu, din momentul în care este deschisă procedura de insolvenţă în instanţă, firma respectivă nu mai poate fi atacată la tribunal prin procese”, ne-a declarat avocat Arin Stănescu, partener în cadrul firmei de avocatură Stănescu, Miloş, Dumitru şi Asociaţii, preşedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). El a precizat că în România legea veche a insolvenţei, 64/2005, s-a inspirat mai ales din cea americană, în timp ce legea mai nouă, din 2006, se apropie mai mult de practicile europene.

Americanii încearcă să-şi salveze firmele, românii le lasă să fie executate silit

Una dintre diferenţele principale între managerii şi acţionarii români şi cei americani, de exemplu, este că în România procedura de insolvenţă este pornită pe ultima sută de metri, când nu mai este timp pentru redresare, măsură care este luată, aproape integral, după cum spune Stănescu, de către creditori, adică de băncile sau companiile la care firma respectivă are datorii. Un alt beneficiu foarte important adus de intrarea în insolvenţă cu prezentarea unui plan de salvare a afacerii şi de plată ulterioară a datoriilor este faptul că după intrarea sub protecţia legii insolvenţei datoriile “îngheaţă”. Din momentul deschiderii dosarului la tribunal, la datoriile firmei respective nu se vor mai adăuga dobânzi sau penalităţi.

Info plus:

În Botswana este în continuare mai uşor să faci afaceri decât în România, conform unui top alcătuit de Banca Mondială. De fapt, Botswana se află cu nouă locuri înaintea României din punct de vedere al uşurinţei de a face afaceri, se arată în raportul “Doing Business 2009”. În 2008 ne situăm pe acelaşi loc 47 ca şi anul trecut. Cel mai mare dezavantaj al României este sistemul de plată a taxelor, unde ne aflăm pe locul 146, faţă de 134 în 2007. Ca mediu de afaceri la nivelul UE România a urcat trei locuri faţă de 2007, până pe 17, dar se află pe ultimul loc la plata taxelor.

Lista neagra a practicilor comerciale incorecte

de

La sfarsitul acestei luni va intra in vigoare legea privind combaterea practicilor comerciale incorecte. ANPC va putea amenda cu pana la 60.000 de lei agentii economici care practica publicitatea inselatoare, publicitatea agresiva, falsele oferte „gratuite”, reclamele-capcana etc. Toate modalitatile de pacalire a consumatorilor au fost incluse intr-o lista neagra pe care ANPC a dat-o ieri publicitatii.

Adoptarea acestei legi (denumita Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor, publicata in Monitorul Oficial la data de 28 decembrie 2007) vizeaza interzicerea metodelor abuzive prin care comerciantii incalca drepturile consumatorilor. Unele dintre cele mai grave incalcari ale legii sunt:
» publicitatea-capcana: practica de a convinge consumatorul sa cumpere de la o anumita societate facand publicitate unui produs la un pret foarte scazut, pentru care nu exista un stoc corespunzator;
» falsele oferte „gratuite”: crearea unei impresii false asupra unor oferte prin descrierea produselor ca fiind „gratuite”, „bonus”, „fara taxe” sau in termeni similari in cazul in care consumatorul trebuie sa plateasca orice alta suma in afara de costurile pe care le implica ridicarea sau plata livrarii articolului;
» indemnuri directe adresate copiilor de a cumpara anumite produse sau de a-si convinge parintii sa le cumpere;
» afirmatiile false cu privire la proprietatile curative ale produselor: de la alergii, caderea parului pana la pierderea in greutate;

» castigarea de premii: practica de a le crea consumatorilor falsa impresie ca au castigat un premiu in conditiile in care nu exista nici un premiu sau actiunea pe care trebuie sa o intreprinda pentru a castiga premiul este conditionata de plata unei sume de bani sau de suportarea unui cost;
» sistemele piramidale: un sistem de promovare piramidal, in cadrul caruia castigul provine in special din introducerea altor consumatori in sistem decat din vanzarea sau consumul produselor;
» reportajele publicitare: practica de a folosi continutul editorial din mass-media pentru a promova un produs, in cazul in care comerciantul a platit pentru aceasta promovare, fara a specifica acest lucru in mod clar;
» impresiile inselatoare cu privire la drepturile consumatorilor: prezentarea drepturilor de care consumatorii beneficiaza prin lege drept caracteristica distinctiva a ofertei comerciantului;

» ofertele limitate: declaratia falsa conform careia un produs va fi disponibil doar pentru un interval de timp limitat pentru a-i priva pe consumatori de posibilitatea de a face o alegere in cunostinta de cauza;
» limba in care sunt oferite serviciile postvanzare: angajamentul de a furniza servicii postvanzare catre consumatori si, ulterior, furnizarea serviciului respectiv in alta limba fara a informa in mod clar consumatorul cu privire la aceasta inainte de initierea tranzactiei;
» vanzarea nesolicitata: comerciantul solicita plata pe loc sau plata ulterioara pentru produsele pe care le furnizeaza, dar pe care consumatorul nu le-a solicitat sau solicita rambursarea sau pastrarea lor;
» garantiile valabile in intreaga Europa: care creeaza falsa impresie ca serviciul postvanzare furnizat pentru un produs este disponibil intr-un stat membru altul decat cel in care este vandut produsul.

Masuri
» Sanctiuni si justitie

Sanctiunile pe care ANPC le poate aplica sunt de la 3.000 la 30.000 lei. Neincetarea practicii incorecte atrage dupa sine sanctiuni de la 6.000 la 60.000 lei, iar ca masura complementara se poate dispune suspendarea activitatii pana la intrarea in legalitate. Practicile comerciale incorecte mai pot fi sesizate ANPC.
Orice persoana sau organizatie care, potrivit legii, are un interes legitim are posibilitatea de a-i actiona in justitie pe comerciantii care incalca legea.

Plata impozitului si depunerea declaratiilor fiscale

de

Plata impozitului

Art. 34. – (1) Plata impozitului se face astfel:

a) contribuabilii, societati comerciale bancare, persoane juridice romane, si sucursalele din Romania ale bancilor, persoane juridice straine, au obligatia de a plati impozit pe profit anual, cu plati anticipate efectuate trimestrial, actualizate cu indicele de inflatie (decembrie fata de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborarii bugetului initial al anului pentru care se efectueaza platile anticipate. Termenul pana la care se efectueaza plata impozitului anual este termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit, prevazut la art. 35 alin. (1);

b) contribuabilii, altii decat cei prevazuti la lit. a), au obligatia de a declara si plati impozitul pe profit trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozitul, daca in prezentul articol nu se prevede altfel. Incepand cu anul 2008, acesti contribuabili urmeaza sa aplice sistemul platilor anticipate prevazut pentru contribuabilii mentionati la lit. a).

(2) In cazul asocierilor fara personalitate juridica, impozitul datorat de catre contribuabilii prevazuti la art. 13 lit. c) si e) si retinut de catre persoana juridica responsabila se calculeaza prin aplicarea cotei de impozit asupra partii din profiturile asocierii, care este atribuibila fiecarui asociat. Persoana responsabila are obligatia de a declara si plati impozitul pe profit trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se distribuie rezultatul asocierii.

(3) Contribuabilii prevazuti la art. 13 lit. d) au obligatia de a declara si plati impozit pe profit trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului.

(4) Organizatiile nonprofit au obligatia de a declara si plati impozitul pe profit anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul.

(5) Contribuabilii care obtin venituri majoritare din cultura cerealelor si plantelor tehnice, pomicultura si viticultura au obligatia de a declara si plati impozitul pe profit anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul.

(6) Contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. a) au obligatia de a declara si efectua trimestrial plati anticipate, in contul impozitului pe profit anual, in suma de o patrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat cu indicele de inflatie (decembrie fata de luna decembrie a anului anterior), estimat cu ocazia elaborarii bugetului initial al anului pentru care se efectueaza platile anticipate, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului pentru care se efectueaza plata. Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza caruia se determina platile anticipate, este impozitul pe profit datorat conform declaratiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, fara a lua in calcul platile anticipate efectuate in acel an.

(7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. a) nouinfiin tati, infiintati in cursul anului precedent sau care, la sfarsitul anului fiscal precedent, inregistreaza pierdere fiscala, efectueaza plati anticipate in contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectueaza plata anticipata.

(8) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. a), care inregistreaza pierdere contabila la sfarsitul unui trimestru, nu mai au obligatia de a efectua plata anticipata stabilita pentru acel trimestru.

(9) Declararea, regularizarea si plata impozitului pe profit aferent anului fiscal 2006, in cazul contribuabililor prevazuti la alin. (1) lit. a), se efectueaza pana la data de 31 martie 2007.

(10) Contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. b) platesc pentru ultimul trimestru o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pentru trimestrul III al aceluiasi an fiscal, urmand ca plata finala a impozitului pe profit pentru anul fiscal sa se faca pana la termenul de depunere a declaratiei privind impozitul pe profit prevazut la art. 35 alin. (1).

(11) Contribuabilii prevazuti la alin. (1) lit. b), care definitiveaza pana la data de 15 februarie inchiderea exercitiului financiar anterior, depun declaratia anuala de impozit pe profit si platesc impozitul pe profit aferent anului fiscal incheiat, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator.

(12) Persoanele juridice care inceteaza sa existe in cursul anului fiscal au obligatia sa depuna, prin exceptie de la prevederile art. 35 alin. (1), declaratia anuala de impozit pe profit si sa plateasca impozitul pana la data depunerii situatiilor financiare la registrul comertului.

(13) Obligatiile fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat. Impozitul pe profit datorat pentru anul 2006 de catre regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene, precum si de catre societatile comerciale in care consiliile locale si/sau judetene sunt actionari majoritari se declara, se regularizeaza si se plateste la bugetele locale respective, pana la data de 31 martie 2007. Dobanzile/majorarile de intarziere si amenzile inregistrate de catre regiile autonome din subordinea consiliilor locale si a consiliilor judetene, precum si de catre societatile comerciale in care consiliile locale si/sau judetene sunt actionari majoritari se datoreaza si se platesc potrivit legii.

(14) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a), indicele de inflatie necesar pentru actualizarea platilor anticipate se comunica, prin ordin al ministrului finantelor publice, pana la data de 15 aprilie a anului fiscal pentru care se efectueaza platile anticipate.

Depunerea declaratiilor de impozit pe profit

Art. 35. – (1) Contribuabilii au obligatia sa depuna o declaratie anuala de impozit pe profit pana la data de 15 aprilie inclusiv a anului urmator.

(2) O data cu declaratia de impozit pe profit anuala, contribuabilii au obligatia sa depuna si o declaratie privind platile si angajamentele de plata catre persoanele nerezidente, care cuprinde scopul si suma fiecarei plati, numele si adresa beneficiarului. Nu se cuprind in aceasta declaratie sumele angajate sau platite pentru bunurile importate sau pentru transportul international.

(3) Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitului pe profit.

Cum sa eviti insolventa

de
Procedura insolventei este o procedura concursuala ( colectiva) pe care legea o instituie pentru acoperirea datoriilor debitorului aflat in insolventa, procedura la care toti creditorii sunt chemati sa participe pentru a-si putea acoperi creantele contra debitorului.

Data la care o obligatie devine exigibila si la care trebuie sa se plateasca o anumita suma, sa se presteze un serviciu,
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Colectiv format din persoane fizice avand o organizare de sine statatoare, concretizata in structura de productie, de conceptie si functionala,
(Consolidation) Fuziune a doua sau mai multe firme in urma careia se formeaza o companie complet noua.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,
Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
• Cererea /plangerea dumneavoastra va fi examinata gratuit. • Veti suporta numai propriile cheltuieli (onorariul avocatului, costurile legate de procurarea actelor necesare, corespondenta…)
Persoana fizica sau juridica care a primit o suma de bani sau alte valori de la creditor,
(Mortgager, mortgagor) Persoana care ia bani cu imprumut pentru a cumpara o locuinta cu care garanteaza imprumutul.
• Cererea /plangerea dumneavoastra va fi examinata gratuit. • Veti suporta numai propriile cheltuieli (onorariul avocatului, costurile legate de procurarea actelor necesare, corespondenta…)
Drept al uneia dintre persoanele care sunt subiect intr-un raport juridic de obligatie, denumita creditor, de a pretinde celeilalte parti, denumita debitor, indeplinirea obligatiei acesteia.
Ansamblu de masuri prevazute de lege prin care creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile.
Este un mijloc legal sau conventional de asigurare a executarii obligatiilor;
Valori de incasat din vanzari pe credit, de bunuri rezultate din exploatare (produse, lucrari, servicii). Sunt generate de ciclul de exploatare al intreprinderii
Colectiv format din persoane fizice avand o organizare de sine statatoare, concretizata in structura de productie, de conceptie si functionala,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Legea suprema a unui stat care reglementeaza relatiile sociale fundamentale privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii
Actiune diplomatica prin care un stat accepta prevederile unui tratat international, obligandu-se sa le respecte
Omul considerat in mod individual, ca membru al societatii, avand calitatea de subiect de drept.
Paguba sau prejudiciu provocata unei persoane,
In sensul legislatiei comunitare antitrust, prin „intreprindere” se intelege orice entitate angajata intr-o activitate economica, adica o activitate constand in oferirea de bunuri sau de servicii pe o piata data, independent de statutul sau juridic si de modul de finantare.
In momentul deschiderii procedurii, debitorul “ intra sub protectia Tribunalului”, fiind astfel protejat de actiunile creditorilor pentru recuperarea creantelor, inclusiv de eventualele sicane sau presiuni pe care creditorii le-ar putea exercita asupra debitorului prin executari individuale. Caracterul colectiv, concursual, al procedurii insolventei impune consecinta opririi urmaririlor silite individuale ale creditorilor contra debitorului.

Procedura insolventei este, insa, o procedura de sacrificiu, care limiteaza capacitatea juridica a debitorului si restrange drepturile creditorilor. Din aceasta cauza, ea nu se poate deschide decat daca sunt indeplinite unele conditii de fond si de forma stricte, referitoare la persoanele carora le este aplicabila procedura colectiva, caracteristicile creantei neplatite la scadenta care pot duce la aplicarea procedurii, starea de insolventa a debitorului, hotararea judecatoreasca de deschidere a procedurii etc.

Debitorul este, din momentul deschiderii procedurii, desesizat de afacerea sa. Libertatea sa de decizie asupra propriei afaceri este drastic limitata. Pe planul dreptului civil, debitorul persoana fizica sufera o adevarata capitis deminutio, intrucit el nu mai poate incheia acte juridice de sine-statator ci, ca si in cazul persoanei fizice lipsite de capacitate de exercitiu, legea ii substituie debitorului in actele sale juridice un reprezentant legal, mai precis, administratorul judiciar sau lichidatorul. Persoana juridica, desi are organe proprii care sa ii exercite drepturile, dupa deschiderea procedurii isi vede substituite aceste organe proprii fie cu administratorul judiciar/lichidatorul fie, in cazul in care si-a declarat intentia de reorganizare si dreptul de a-si administra afacerea nu i s-a ridicat, cu administratorul special. Administratorul special, atunci cind debitorul si-a pastrat dreptul de a-si administra afacerea, isi desfasoara activitatea sub supravegherea administratorului judiciar. Iar administratorul judiciar este, din punct de vedere judiciar, sub controlul judecatorului-sindic si, din punct de vedere managerial si comercial, sub controlul creditorilor, exercitat prin comitetul creditorilor. Asadar, creditorii preiau de la debitor sau, dupa caz, de la asociatii/actionarii debitorului persoana juridica practic intreg controlul activitatii acestuia. Intr-un sens larg, instituirea procedurii insolventei este, in sine, o preluare ostila a societatii in cauza, din moment ce controlul se transfera de la actionari la creditori. Intr-adevar, rolul asociatilor/actionarilor societatii aflata in insolventa este redus pina la estompare. Practic, de la data deschiderii procedurii insolventei, adunarea generala a asociatilor/actionarilor (AGA) isi vede suspendate atributiile principale. AGA se mai poate implica doar in desemnarea administratorului special ori in procedurile de majorare a capitalului, fuziune sau divizare necesare pentru implementarea unui plan de reorganizare. In cadrul procedurii, eventualele drepturi ale asociatilor/actionarilor sunt exercitate de catre administratorul special, consacrat de Legea insolventei drept mandatar al acestora. Pentru esecul afacerii, insolventa reprezinta o forma extrema de control al comportamentului managerial. Atata timp cat debitorul isi achita obligatiile la scadenta, controlul asupra afacerii ramane in mainile actionarilor si ale administratiei debitorului. Daca insa debitorul nu isi indeplineste obligatiile la scadenta, atunci controlul este transferat de la actionari la creditori, prin intermediul managerilor procedurilor de insolventa.

Actele juridice, platile si operatiunile debitorului incheiate dupa data deschiderii procedurii, cu exceptia celor curente, sunt nule daca nu sunt autorizate de judecatorul-sindic in prealabil. Sunt supuse unei potentiale actiuni in anulare si unele acte juridice ale debitorului incheiate inainte de deschiderea procedurii, in cursul “perioadei suspecte” ( perioada imediat anterioara hotararii de deschidere a procedurii).
Procedura insolventei poate antama si raspunderea, patrimoniala sau penala, a managerilor societatii debitoare, daca acesteia se fac vinovati de aducerea societatii in stare de insolventa. “Amenintarea” cu o astfel de perspectiva poate impune, sub raport psihologic, un control al activitatii manageriale, o prudenta de bonus pater familias in gestiunea afacerilor debitoarei. Legislatia romana a insolventei este insa rareori aplicata marilor companii, datorita, spre exemplu, multiplelor exceptari legale aplicabile societatilor de stat privatizabile.

La randul lor, creditorii sufera serioase limitari sau restrictii ale drepturilor atasate, in mod obisnuit, creantei lor.
In primul rand, acei creditori care nu si-au declarat in termen legal creanta contra debitorului, nu beneficiaza de niciunul dintre drepturile acelor creditori care au fost inscrisi pe tabelul creantelor ( “creditorii indreptatiti sa participe la procedura”, asa cum ii defineste Legea 85/2006 privind procedura insolventei1). Legea insolventei creeaza numai conditiile participarii creditorilor la procedura insolventei, fiind obligatorie notificarea creditorilor, cunoscuti sau necunoscuti, referitoare la deschiderea procedurii, dar creditorii care, pina la expirarea perioadei de inregistrare a declaratiilor de creanta, nu s-au inscris la masa credala, sunt straini de procedura .

In al doilea rand, creditorii ale caror creante sunt contestate sunt, practic, exclusi de la procedura, pe perioada solutionarii contestatiei acesti creditori contestati neavind plenitudinea drepturilor creditorilor indreptatiti sa participe la procedura .

In al treilea rand, ordinea de preferinta normala aplicabila intre creditorii unui debitor aflat in cursul activitatii sale normale, este serios amendata in cadrul procedurii insolventei deschisa fata de acel debitor . Spre exemplu, creantele privilegiate, chiar beneficiare de garantii reale, sunt preferite de “super-privilegiul” cheltuielilor de procedura . Creanta privilegiata a statului este preferita de “super-pivilegiul” creantelor salariale. Pe de alta parte, exista anumite creante care “scapa” procedurii, cum ar fi creantele creditorilor beneficiari de garantii reale, care pot solicita judecatorului-sindic sa-i autorizeze sa continue sau sa incepa o executare silita individuala a bunurilor asupra carora poarta garantia lor. Creantele ulterioare deschiderii procedurii, inclusiv cele rezultate din operatiuni curente, se inscriu la masa credala pe masura exigibilitatii lor, fiind trecute in tabelurile suplimentare de creante . Daca rezulta din activitatile curente ale debitorului, aceste creante pot fi achitate chiar in cursul procedurii, cu titlu de” plati curente”, indiferent de ordinea de preferinta instituita pentru eventualitatea lichidarii.

Avind in vedere aceste restrictii ale drepturilor creditorilor, restrictii care nu opereaza unitar sau egalitar, unul dintre obiectivele majore ale procedurii insolventei este acela de a media sau arbitra intre creditorii cu interese divergente. Organele procedurii au aceasta sarcina, de a media sau, dupa caz, arbitra, intre creditori. Pe de alta parte, Statul roman trebuie sa asigure egalitatea de tratament al tuturor creditorilor unui comerciant sau alta persoana juridica de drept privat care organizeaza o afacere sub forma unei intreprinderi, dar si egalitatea de tratament intre intreprinzatori. In caz contrar, Statul roman isi incalca atat obligatiile inscrise in Constitutie ( liberatea economica si protectia concurentei loiale) cat si obligatiile asumate in procesul de aderare la Uniunea Europeana.

Scopul procedurilor de insolventa este acela de a asigura modalitati de acoperire a pasivului debitorului aflat in insolventa, prin reorganizarea debitorului, acolo unde este posibil, sau prin faliment, acolo unde ideea de reorganizare este inutila.

Ca mecanism al economiei de piata, procedurile de insolventa trebuie sa asigure o rapida eliminare de pe piata a debitorilor aflati in insolventa, pentru a nu permite ca starea lor de insolventa sa contamineze mediul de afaceri si sa duca la alte falimente. Eliminarea de pe piata ii are in vedere pe debitorul – persoana fizica sau pe managerii debitorului – persoana juridica, care, incapabili sa faca fata concurentei sau care s-au facut vinovati de fraude in dauna creditorilor, vor putea fi sanctionati pecuniar, penal sau profesional. Eliminarea nu se refera, neaparat, la intreprinderea debitorului. O intreprindere viabila sau redresabila poate continua sa functioneze daca va fi separata de managerii sai actuali si incredintata unor noi manageri, care sa fie capabili sa faca fata rigorilor competitiei economice.

Functionar public. Sanctiune disciplinara. Incetarea raporturilor de serviciu. Destituire din functia publica. Actul de destituire. Conditii. Nulitate

de
Destituirea din functia publica se poate face pentru motive imputabile functionarului public, ca sanctiune disciplinara, in baza art.84 alin.(1) lit.d) si art.84 alin.(5) lit.a) din Legea 188/1999.

Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Prejudicii cauzate unei persoane, constand in suferinte de ordin psihic.
Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.
Persoana care detine functia de ministru intr-un guvern dar nu este titularul nici unui minister
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Reglementata in C. proc. pen. in acelasi cadru ca si actiunea penala.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Interval de timp in care un angajat este scutit conform legii sa lucreze si sa vina la lucru in cadrul unitatii cu care aceasta are incheiat un contract de munca.
Din punctul de vedere al dreptului civil, actul juridic prin care o persoana (delegant) insarcineaza o alta persoana (delegat) sa execute o anumita prestatie in favoarea unei terte persoane (delegatar), cu consimtamantul acesteia.
Persoana care detine functia de ministru intr-un guvern dar nu este titularul nici unui minister
Piata special organizata de catre stat, intreprinzatori sau asociatii particulare si mixte,in cadrul carora se pot incheia
1. Indicatie pe scrisori, colete, etc., ce contine numele si domiciliul destinatarului.
Foaie care evidentiaza sistematic un mijloc economic, un proces economic, o suma.
Reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Una dintre modalitatile de reparare a pagubei pricinuite prin infractiune.
Din punctul de vedere al resurselor umane, o persoana care conduce o institutie, o intreprindere, o publicatie etc. sau un sector al acestora; functie detinuta de aceasta persoana.
1. Din punct de vedere economic, o cantitate dorita dintr-un anumit bun economic, care poate fi cumparata, intr-o perioada determinata, la anumite niveluri ale pretului.
Legea privind Statutul funcţionarilor publici
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Este hotararea judecatoreasca prin care instanta de judecata solutioneaza cauza in prima instanta ori prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza.

Legea 188/1999 nu cuprinde dispozitii referitoare la forma si continutul actului de destituire din functia publica, ca sanctiune disciplinara, astfel ca, avand in vedere prevederile art.93 din lege, se face aplicarea dispozitiilor art.268 alin.(2) din Codul muncii.

In speta, prin ordinul contestat, reclamantul a fost „eliberat” din functia publica de director general, in baza art.61 lit.d) si art.64 alin.(1) din Codul muncii – referitoare la concedierea pentru faptul ca salariatul nu corespunde profesional.
Curtea a retinut ca intentia reala a autoritatii emitente a ordinului a fost de destituire din functie a reclamantului, ca sanctiune disciplinara, ordinul contestat fiind nul, intrucat nu cuprinde mentiunile, prevazute, sub sanctiunea nulitatii absolute, de art.268 alin.(2) din Codul muncii, si anume: descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile celui in cauza, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

***

Prin actiunea inregistrata la 30 octombrie 2003, reclamantul L.P. a chemat in judecata Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, solicitand anularea Ordinului nr.443 din 2 octombrie 2003, reintegrarea in functia de director general al Spitalului C.F.R. Simeria, obligarea paratului la plata diferentei de salariu, precum si plata unor daune morale de 300.000.000 lei.

In motivarea actiunii reclamantul arata ca, prin ordinul atacat a fost eliberat din functia de conducere detinuta pentru nerespectarea dispozitiilor privind achizitiile publice, reglementate de O.U.G. nr.60/2001 si Ordinul ministrului transporturilor nr.2006/2002, fara a se indica concret care dispozitii au fost incalcate.

Mai sustine reclamantul ca masura este abuziva, intrucat s-au invocat prevederile Codului muncii referitoare la concedierea salariatului, sanctiunea aplicata fiind disproportionata in raport cu fapta retinuta in sarcina sa, ca la data emiterii ordinului se afla in concediu medical, iar ordinul nu este semnat de ministru .

Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia comerciala si de contencios administrativ prin sentinta civila nr.221 din 19 noiembrie 2004 a respins actiunea .

Instanta a retinut ca reclamantul se face vinovat de faptul ca nu a dispus efectuarea achizitiilor necesare spitalului, prin licitatie, conform O.U.G. nr.60/2001; ca nu era necesar sa i se acorde preaviz deoarece nu a fost concediat din unitate, ci doar schimbat din functia de conducere si reincadrat in functia de executie detinuta anterior; ca sustinerea privitoare la faptul ca se afla in concediu medical nu este fondata, intrucat reclamantul nu a fost concediat din unitate ci doar eliberat din functia de conducere; ca ordinul atacat a fost legal semnat de secretarul de stat din cadrul ministerului, care avea delegatie de la ministru .

Impotriva acestei solutii a declarat recurs reclamantul, sustinand ca Bursa Romana de Marfuri, prin adresa din data de 17 februarie 2003 a precizat ca organizeaza proceduri de achizitii pentru marfuri cu o valoare minima de peste 40.000 Euro, ca nu exista fisa postului, ca a fost o concediere si nu o eliberare din functie .

Recursul este fondat.

La data de 2 octombrie 2003, prin Ordinul nr.443 emis de ministrul transporturilor, constructiilor si turismului, Ladariu Petru, director general al Spitalului C.F.R. Simeria a fost eliberat din functie, prevazandu-se ca urmeaza a fi incadrat pe postul detinut anterior.

In cuprinsul ordinului sunt precizate prevederile art.61 lit.d) si de art.64 alin.1 din Codul Muncii, care se refera la concedierea pentru necorespundere profesionala.

Ceea ce s-a imputat reclamantului a fost nerespectarea dispozitiilor privind achizitiile publice, conform O.U.G. nr.60/2001.

Ordinul atacat este nelegal.
Raporturile de serviciu ale recurentului in calitate de director general, nu erau reglementate de Codul Muncii, ci de dispozitiile Legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

Prin ordin, in mod nelegal cu fost invocate ca temei de drept dispozitiile art.61 lit.d) si dispozitiile art.64 alin.1 din Codul Muncii.
In dispozitivul ordinului s-a prevazut ca reclamantul „se elibereaza din functie”.

Eliberarea din functie este prevazuta de dispozitiile art.84 alin.1 lit.c) din Legea 188/1999, iar in conformitate cu art.84 alin.4 al legii, eliberarea din functie se dispune pentru motive neimputabile functionarului public in cazurile limitativ prevazute la lit.a) – f) ale textului precizat.

Intrucat actul atacat nu cuprinde aceste mentiuni, este nelegal.

Avand in vedere motivul imputat recurentului, rezulta ca intentia reala a autoritatii publice a fost aceea de destituire din functia publica a reclamantului, situatie prevazuta de dispozitiile art.84 alin.1 lit.d) din Legea 188/1999, cu referire la art.84 alin.5 lit.a) din lege, care reglementeaza destituirea din functia publica pentru motive imputabile functionarului, ca sanctiune disciplinara, aplicata pentru savarsirea unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave (incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri).

Potrivit art.93 din Legea 188/1999, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii.
Intrucat Legea 188/1999 nu cuprinde dispozitii referitoare la actul de destituire, in considerarea dispozitiilor art.93 din Legea 188/ 1999, se vor aplica dispozitiile art.268 din Codul Muncii.

Art.268 alin.2 lit.a) – f) din Codul Muncii sanctioneaza cu nulitatea absoluta necuprinderea in actul de inlaturare din munca a urmatoarelor mentiuni: descrierea faptei, motivele pentru care au fost inlaturate apararile celui in cauza, temeiul de drept in baza caruia se aplica sanctiunea disciplinara, termenul in care sanctiunea poate fi contestata, instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
Intrucat ordinul atacat nu cuprinde aceste mentiuni obligatorii, el este nul, motiv pentru care actiunea reclamantului se impune a fi admisa.

Asa fiind, se va admite recursul reclamantului, se va modifica sentinta atacata, se va anula ordinul atacat si conform art.89 alin.2 din Legea 188/1999 se va dispune reintegrarea reclamantului in functia publica din care a fost destituit.

Potrivit art.89 alin.1 din Lege, paratul va fi obligat sa-i plateasca reclamantului o despagubire egala cu diferenta dintre salariile indexate, majorate si recalculate ce i se cuveneau reclamantului pentru functia de director general si salariile pe care acesta le-a incasat, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in functia respectiva.

Capatul de cerere privind acordarea daunelor morale va fi insa respins, intrucat legislatia speciala, mai sus expusa, permite acordarea daunelor precizate in art.89 alin.1 din Legea 188/1999.

Recursul urmeaza a fi admis, va fi modificata sentinta atacata si, pe fond, admisa, in parte, actiunea formulata de reclamantul L.P.

2 milioane de firme sunt bombardate cu somatii de plata a taxei radio pe ultimii 3 ani

de

CASA DE AVOCATURA COLTUC VA AJUTA

www.coltuc.ro