Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11286/107/2012, a fost condamnat inculpatul B.E.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană având o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate, în cursul termenului de încercare.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă, către I.P.J. Alba în vederea anulării permisului de conducere auto al inculpatului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 330 RON, din care 30 RON în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul B.E.V., funcţionar public în cadrul Penitenciarului Aiud, a fost oprit în trafic în seara de 22 mai 2012 la un control de rutină şi fiindcă emana miros de alcool, a fost testat la ora 20.00 cu aparatul alcooltest; întrucât rezultatul a fost de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipiului Aiud, unde i s-a recoltat la ora 22.00 o probă de sânge, iar la ora 22.00, a doua proba de sânge. Conform buletinului de analiza toxicologică-alcoolemie din 28 mai 20012 întocmit la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba, valoarea alcoolemiei inculpatului în momentul recoltării primei probe a fost de 1,00 g‰, iar la momentul recoltării celei de a doua, de 0,85 g‰.
Testarea inculpatului cu aparatul alcotest s-a făcut în prezenţa martorilor asistenţi, T.E. şi D.F. şi tot în prezenţa acestora, inculpatul a declarat lucrătorilor de poliţie că a consumat în jurul orelor 17.00, două sticle cu bere a câte 500 ml.
Acelaşi consum de băuturi alcoolice a fost declarat de inculpat şi la spital, în momentul examinării sale clinice, fiind consemnat de medic în buletinul de examinare clinică, însoţitor al prelevării probelor biologice.
Întrucât, ulterior începerii cercetărilor penale în cauză, inculpatul a modificat aspectele referitoare la consumul de alcool şi intervalul orar, s-a efectuat expertiza de calcul retroactiv a alcoolemiei, întocmindu-se două rapoarte de expertiză, unul conform declaraţiei iniţiale a inculpatului şi în care s-a concluzionat că la ora evenimentului rutier alcoolemia inculpatului avea o valoare teoretică aproximativ de 1,30 g‰ şi un al doilea raport de expertiză întocmit pe baza declaraţiei ulterioare a inculpatului şi în care s-a concluzionat că la ora evenimentului rutier, valoarea teoretică a alcoolemie era apropiată de 0,40 g‰.
Starea de fapt menţionată mai sus rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, probe administrate în faza de urmărire penală şi în cea a cercetării judecătoreşti, şi anume: proces-verbal de constatare a infracţiunii şi lămuririle date în instanţă de agentul constatator P.V.; rezultatul testării cu aparatul alcotest; buletinul de examinare clinică însoţitor al prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal de prelevare a probelor de sânge; buletinul de analize toxicologică alcoolemie din 28 mai 2012 întocmit la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba; rapoartele de expertiză medico-legală din 27 iulie 2012 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca; declaraţiile martorilor asistenţi; declaraţiile inculpatului.
Pe baza aceste probe instanţa a reţinut că inculpatul B.E.V. a condus în seara de 22 mai 2012 pe str. A.I. din localitatea Unirea autovehiculul marca V. în timp ce avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰.
În drept, fapta inculpatului constituie de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, de către o persoană cu o alcoolemie peste limita legală, prevăzut de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
S-a reţinut existenţa infracţiunii, luând în considerare raportul de expertiză în care calculul retroactiv e indicat pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a inculpatului mai mare de 0,80 g‰, cu o valoare teoretică aproximativ de 1,30 g‰ deoarece este ştiut faptul că valoarea alcoolemiei stabilită prin probe biologice în mg/l alcoolul pur în sânge este dublul valorii alcoolemiei stabilită cu aparatul alcooltest în mg/l alcool pur în aerul expirat, ori aparatul alcooltest a afişat valoarea de 0,64 mg/l adică 1/2 din 1,30.
Chiar dacă în niciuna dintre declaraţii, inculpatul nu a fost sincer, în prima a minimalizat cantitatea de alcool consumată, de frică, ceea ce era firesc, declarând un consum mai redus decât cel real; în cea de-a doua declaraţie, însă inculpatul dă nişte date referitoare la tipul băuturii alcoolice consumate, cantitatea acesteia, intervalul orar şi aportul alimentar care se „potrivesc” atât de bine, încât valoarea teoretică a alcoolemiei coboară mult sub limita de 0,80 g‰.
Conform menţiunii făcute de comisia medicală, rezultatul expertizei este condiţionat de verosimilitatea şi certitudinea probării datelor luate în calcul; ori inculpatul nu a putut proba consumul alimentelor şi alcoolului declarat ulterior şi, totodată, a doua declaraţie nu este nici verosimilă, deoarece este greu de crezut că într-o jumătate de oră, 19.30-20.00, a consumat un grătar din carne de porc, 3-4 mici, 2 sarmale, brânză şi un litru de vin, la ora 20.00, s-a urcat în autoturism, iar în 5 minute a ajuns de la Aiud la Unirea.
Prin urmare, cea de a doua declaraţie a inculpatului fiind neverosimilă, instanţa a înlăturat raportul de expertiză medico-legală care a avut în vedere respectiva declaraţie.
Constatând îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.E.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, şi în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acesteia conform art. 81 C. pen. apreciind că în raport de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevederilor de art. 71 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Totodată, s-a atras inculpatului atenţia asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni intenţionate, în cursul termenului de încercare şi se s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, după rămânerea ei definitivă, către I.P.J. Alba, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul B.E.V.
Prin decizia penală nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul B.E.V. împotriva sentinţei penale nr. 115/2013 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 11286/107/2012, a fost desfiinţată sentinţa penală atacată, sub aspectul laturii penale, privind durata termenului de încercare şi, procedând la o nouă judecată în aceste limite, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
S-au menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa penală atacată.
Instanţa de apel a reţinut că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei este bine proporţionalizată, fiind de natură a asigura realizarea scopului şi îndeplinirea funcţiilor pedepsei.
Între ceea ce spune hotărârea prin conţinutul ei şi piesele aflate la dosarul cauzei nu există contradicţie evidentă, de necontroversat, de natură a justifica existenţa unei erori grave de fapt, care a avut drept consecinţă greşita condamnare a inculpatului, în condiţiile în care atât rezultatul testării cu aparatul alcooltest, cât şi buletinul de analiză toxicologică, precum şi raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei stabilesc că la ora evenimentului rutier inculpatul avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰.
Luând în considerare persoana inculpatului, circumstanţele reale ale cauzei din care rezultă că inculpatul a periclitat siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 181 C. pen., fapta prezentând pericolul social al unei infracţiuni.
Ţinând seama de cele de mai sus, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 10 alin. (1) lit. b) sau b1) C. proc. pen., criticile inculpatului sunt nefondate şi nu se impune achitarea acestuia, iar critica Parchetului privind majorarea pedepsei este neîntemeiată.
S-a reţinut că în cauză, critica Parchetului privind greşita calculare a termenului de încercare, respectiv 4 ani, este întemeiată, deoarece în temeiul art. 82 alin. (1) C. pen. durata suspendării condiţionate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat şi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani. În cauză durata termenului de încercare este de 3 ani, deoarece cuantumul pedepsei închisorii aplicate este de 1 an.
În limita acestei critici, favorabilă inculpatului, apelul a fost admis.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.E.V., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul declarat, s-au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172, pct. 12 şi pct. 13 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b), iar, în subsidiar, art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Totodată, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, sub aspectul limitelor de pedeapsă.
Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 01 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În cauză, motivele de recurs invocate de apărare, deşi au fost subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 3859alin. (1) pct. 172, 12 şi 13 C. proc. pen., nu se circumscriu acestor temeiuri de casare, care au fost modificate în mod expres de Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, textul art. 3859 C. proc. pen. are următorul cuprins: pct. 172 – când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii; pct. 12- când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii; pct. 13 – când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În cauză, apărarea a solicitat, în realitate, să se constate lipsa trăsăturilor esenţiale ale unei infracţiuni, respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală sau, în subsidiar, că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Raportat la conţinutul temeiurilor de casare invocate, instanţa de recurs constată că apărările inculpatului nu pot fi analizate în limitele actualelor cazuri de casare, dat fiind că nu s-a criticat lipsa vreunui element constitutiv al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
Din perspectiva legalităţii hotărârii, instanţa de recurs constată că s-a reţinut în mod corect că fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracţiuni, fiind prevăzută de legea penală.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului B.E., prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 se regăseşte încriminată în C. pen. actual, în art. 336 alin. (1), care prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda.
În ce priveşte pedeapsa principală, este adevărat că în abstract aceasta apare mai favorabilă, sub aspectul prevederii alternative a amenzii, însă, în concret, în raport cu proporţionalitatea pedepsei aplicată inculpatului, cuantumul acesteia, de 1 an închisoare, fiind orientat la minimul special prevăzut de lege, instanţa de recurs constată că nu s-ar produce un efect favorabil în raport cu norma de incriminare actuală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.V. împotriva deciziei penale nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.E.V. împotriva deciziei penale nr. 134/A din data de 05 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 martie 2014.
https://www.google.ro/maps/uv?hl=ro&pb=!1s0x40b1ff9e0108ca45:0xe8e326b2390a235a!2m5!2m2!1i80!2i80!3m1!2i100!3m1!7e1!4shttps://plus.google.com/104580095601763669486/photos?hl%3Dro%26socfid%3Dweb:lu:kp:placepageimage%26socpid%3D1!5savocat+coltuc+-+C%C4%83utare+Google&sa=X&ei=D8YGVN7gIcK-O8e2gaAD&sqi=2&ved=0CIEBEKIqMAo
