Executorii judecatoresti atrag atentia ca, pe fondul cresterii numarului de datornici, dosarele de la instante se vor inmulti, ceea ce înseamna ca si timpul de recuperare a bunurilor va fi mai mare.

Preturile bunurilor detinute de cei executati silit prin sentinta judecatoreasca au scazut chiar si la jumatate

Lege nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
– Versiune actualizata la data de 05.01.Textul actualizat include modificarile aduse de :

   – O.U.G. nr. 122/2004

   – Legea nr. 119/2005

   – Legea nr. 52/2006

   – Legea nr. 376/2006

   – Legea nr. 117/2007

   – Legea nr. 101/2008 publicata in MOF nr. 371 din 15/05/2008

   – O.U.G. nr. 214/2008 publicata in MOF nr. 847 din 16/12/2008

   – O.U.G. nr. 228/2008 publicata in MOF nr. 3 din 05/01/2009.

   CAPITOLUL I
  Autorizarea executarii lucrarilor de constructii

   Art. 1. – (1) Executarea lucrarilor de constructii este permisa numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiintare. Autorizatia de construire sau de desfiintare se emite la solicitarea detinatorului titlului de proprietate asupra unui imobil – teren si/sau constructii – ori a altui act care confera dreptul de construire sau de desfiintare, in conditiile prezentei legi.

   (2) Constructiile civile, industriale, inclusiv cele pentru sustinerea instalatiilor si utilajelor tehnologice, agricole sau de orice alta natura se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, emisa in conditiile prezentei legi, si a reglementarilor privind proiectarea si executarea constructiilor.

   Art. 2. – (1) Autorizatia de construire constituie actul de autoritate al administratiei publice locale pe baza caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor.

   (2) Autorizatia de construire se emite in temeiul si cu respectarea prevederilor documentatiilor de urbanism, avizate si aprobate potrivit legii.

   (3) Autorizatiile de construire pentru retele magistrale, cai de comunicatie, amenajari pentru imbunatatiri funciare, retele de telecomunicatii ori alte lucrari de infrastructura, care se executa in extravilanul localitatilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate si aprobate potrivit legii.

   (4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizatii de construire si fara documentatii de amenajare a teritoriului si de urbanism aprobate, pentru:

   a) lucrari de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare si de conservare a cladirilor de orice fel, cu conditia mentinerii aceleiasi functiuni, a suprafetei construite la sol si a volumetriei acestora;

   b) lucrari de reparare privind cai de comunicatie, dotari tehnico-edilitare si altele asemenea, fara modificarea traseului si, dupa caz, a functionalitatii acestora;

   c) lucrari de reparare privind imprejurimi, mobilier urban, amenajari de spatii verzi, parcuri si gradini publice, piete pietonale si celelalte lucrari de amenajare a spatiilor publice;

   d) lucrari de cercetare si de prospectare a terenurilor – foraje si excavari -, necesare in vederea efectuarii studiilor geotehnice, exploatarilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze si petrol, precum si altor exploatari;

   e) organizarea de tabere de corturi.

   Art. 3. – Autorizatia de construire se elibereaza pentru:

   a) lucrari de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinatie sau de reparare a constructiilor de orice fel, precum si a instalatiilor aferente acestora, cu exceptia celor prevazute la art. 11;

   b) lucrari de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum si orice alte lucrari, indiferent de valoarea lor, care urmeaza sa fie efectuate la constructii reprezentand monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protectie, stabilite potrivit legii;

   c) lucrari de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare si reabilitare privind cai de comunicatie, inclusiv lucrari de arta, retele si dotari tehnico-edilitare, lucrari hidrotehnice, amenajari de albii, lucrari de imbunatatiri funciare, lucrari de instalatii de infrastructura, noi capacitati de producere, transport, distributie a energiei electrice si/sau termice, precum si de reabilitare si retehnologizare a celor existente;

   d) imprejmuiri si mobilier urban, amenajari de spatii verzi, parcuri, piete si alte lucrari de amenajare a spatiilor publice;

   e) lucrari de foraje si excavari necesare in vederea efectuarii studiilor geotehnice, prospectiunilor geologice, exploatarilor de cariere, balastiere, sonde de gaze si petrol, precum si alte exploatari de suprafata sau subterane;

   f) lucrari, amenajari si constructii cu caracter provizoriu necesare in vederea organizarii executiei lucrarilor de baza, daca nu au fost autorizate o data cu acestea;

   g) organizarea de tabere de corturi, casute sau de rulote;

   h) lucrari de constructii cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spatii de expunere situate pe caile si spatiile publice, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, precum si anexele gospodaresti ale exploatatiilor agricole situate in extravilan;

   i) cimitire – noi si extinderi.

   Art. 4. – Autorizatiile de construire se emit de presedintii consiliilor judetene, de primarul general al municipiului Bucuresti, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, ai oraselor si comunelor pentru executarea lucrarilor definite la art. 3, dupa cum urmeaza:

   a) de presedintii consiliilor judetene, cu avizul primarilor, pentru lucrarile care se executa:

   1. pe terenuri care depasesc limita unei unitati administrativ-teritoriale;

   2. in extravilanul comunelor, cu exceptia celor de la lit. f) pct. 3;

   b) de primarii municipiilor, pentru lucrarile care se executa in teritoriul administrativ al acestora, cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1;

   c) de primarul general al municipiului Bucuresti, cu avizul primarilor sectoarelor municipiului Bucuresti, pentru lucrarile care se executa:

   1. pe terenuri care depasesc limita administrativ-teritoriala a unui sector si cele din extravilan;

   2. la constructii reprezentand monumente istorice, clasate sau in procedura de clasare potrivit legii;

   3. lucrari de modernizari, reabilitari, extinderi de retele edilitare municipale, de transport urban subteran sau de suprafata, de transport si de distributie, pentru: apa/canal, gaze, electrice, termoficare, comunicatii inclusiv fibra optica, precum si lucrari de modernizari si/sau reabilitari pentru strazile care sunt in administrarea Primariei Municipiului Bucuresti;

   d) de primarii sectoarelor municipiului Bucuresti, pentru lucrarile care se executa in teritoriul administrativ al sectoarelor, cu exceptia celor prevazute la lit. c), inclusiv bransamente si racorduri aferente retelelor edilitare;

   e) de primarii oraselor, pentru lucrarile care se executa:

   1. in teritoriul administrativ al acestora, cu exceptia celor prevazute la lit. a) pct. 1;

   2. la constructiile reprezentand monumente istorice clasate sau aflate in procedura de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, in conditiile art. 10 lit. a) si ale art. 45 alin. (4) si cu avizul arhitectului-sef al judetului;

   f) de primarii comunelor, pentru lucrarile care se executa:

   1. in intravilanul localitatilor componente, in vederea realizarii de locuinte individuale si a anexelor gospodaresti ale acestora, precum si, cu avizul structurilor de specialitate din cadrul consiliilor judetene, potrivit art. 45 alin. (3), in vederea executarii lucrarilor la celelalte categorii de constructii;

   2. la constructiile reprezentand monumente istorice clasate sau aflate in procedura de clasare potrivit legii, aflate pe teritoriul administrativ, in conditiile art. 10 lit. a) si ale art. 45 alin. (3) si cu avizul arhitectului-sef al judetului;

   3. in extravilanul comunelor pentru constructii reprezentand anexe gospodaresti, pana la 100 m2;

   4. in extravilanul comunelor pentru constructiile reprezentand anexe gospodaresti ale exploatatiilor agricole, a caror suprafata construita desfasurata este de maximum 5.000 m2.

   (2) Pentru lucrarile care se realizeaza pe amplasamente ce depasesc limitele judetelor, respectiv ale municipiului Bucuresti, in vederea armonizarii conditiilor de autorizare pentru intreaga investitie, Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor va emite un aviz coordonator in baza caruia presedintii consiliilor judetene implicate, respectiv primarul general al municipiului Bucuresti vor emite autorizatii de construire pentru lucrarile amplasate in unitatile administrativ-teritoriale din aria lor de competenta.

   (3) Autorizatiile de construire prevazute la alin. (2) produc efecte la data intrarii in vigoare a ultimei autorizatii de construire emise in conditiile prezentei legi.

   (4) Abrogat.

   Art. 5. – (1) In vederea simplificarii procedurii de autorizare, emitentul autorizatiei are obligatia sa organizeze structuri de specialitate, in vederea emiterii acordului unic, respectiv a obtinerii, in numele solicitantului, a avizelor legale necesare autorizarii, pentru:

   a) racordarea la retelele de utilitati, in conditiile impuse de caracteristicile si de amplasamentul retelelor de transport energetic sau tehnologic din zona de amplasament;

   b) racordarea la reteaua cailor de comunicatii;

   c) prevenirea si stingerea incendiilor, apararea civila, protectia mediului si a sanatatii populatiei.

   (2) Pentru asigurarea functionarii structurilor de specialitate, consiliile judetene si locale pot stabili taxe pe tipuri de lucrari, in raport cu numarul de avize necesare, in conditiile legii.

   (3) In vederea organizarii structurii de specialitate pentru emiterea acordului unic, prevazuta la alin. (1), regiile si societatile comerciale publice ori private care administreaza si/sau exploateaza utilitati urbane au obligatia desemnarii unui reprezentant cu drepturi depline.

   Art. 6. – (1) Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatile prevazute la art. 4, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, dupa caz, avizate si aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si constructiilor existente la data solicitarii si stabilesc cerintele urbanistice care urmeaza sa fie indeplinite in functie de specificul amplasamentului, precum si lista cuprinzand avizele si acordurile legale, necesare in vederea autorizarii.

   (2) Certificatul de urbanism se emite de autoritatile prevazute la art. 4, abilitate sa autorizeze lucrarile de constructii, si se elibereaza solicitantului in termen de cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii, mentionandu-se in mod obligatoriu scopul emiterii acestuia.

   (3) Certificatul de urbanism se semneaza de catre presedintele consiliului judetean sau de primar, dupa caz, de secretar si de arhitectul-sef sau de catre persoana cu responsabilitate in domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului din aparatul propriu al autoritatii administratiei publice emitente, responsabilitatea emiterii acestuia revenind semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite conform legii.

   (4) In vederea eliberarii certificatului de urbanism solicitantul – orice persoana fizica sau juridica interesata – se va adresa autoritatilor prevazute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atat elementele de identificare a imobilului pentru care se solicita certificatul de urbanism, cat si elementele care definesc scopul solicitarii.

   (5) Certificatul de urbanism nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii.

   (6) Certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, si in vederea concesionarii de terenuri, a adjudecarii prin licitatie a proiectarii lucrarilor publice in faza „Studiu de fezabilitate” si pentru cereri in justitie si operatiuni notariale privind circulatia imobiliara atunci cand operatiunile respective au ca obiect imparteli ori comasari de parcele solicitate in scopul realizarii de lucrari de constructii, precum si constituirea unei servituti de trecere cu privire la un imobil. Operatiunile juridice mentionate se efectueaza numai in baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sanctioneaza cu nulitatea actului.

   Art. 7. – (1) Autorizatia de construire se emite in cel mult 30 de zile de la data inregistrarii cererii, pe baza documentatiei depuse la autoritatile prevazute la art. 4, care va cuprinde:

   a) certificatul de urbanism;

   b) dovada titlului asupra terenului si/sau constructiilor;

   c) proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii;

   d) avizele si acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;

   e) dovada privind achitarea taxelor legale.

   (11) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), pentru constructiile reprezentand anexele gospodaresti ale exploatatiilor agricole termenul de emitere a autorizatiei de construire este de 15 zile de la data inregistrarii cererii.

   (2) Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii este extras din proiectul tehnic si se elaboreaza in conformitate cu continutul-cadru prevazut in anexa nr. 1, in concordanta cu cerintele certificatului de urbanism, cu continutul avizelor si al acordurilor cerute prin acesta, si se intocmeste, se semneaza si se verifica, potrivit legii.

   (3) In situatia depunerii unei documentatii tehnice incomplete, aceasta se restituie solicitantului in termen de 5 zile de la data inregistrarii, cu mentionarea in scris a elementelor necesare in vederea completarii acesteia.

   (4) Executarea lucrarilor de constructii se poate face numai pe baza proiectului tehnic si a detaliilor de executie.

   (5) Autoritatea emitenta a autorizatiei de construire stabileste o perioada de valabilitate de cel mult 12 luni de la data emiterii, interval in care solicitantul este obligat sa inceapa lucrarile. In aceasta situatie, valabilitatea autorizatiei se extinde pe toata durata de executie a lucrarilor prevazute prin autorizatie, in conformitate cu proiectul tehnic.

   (6) Neinceperea lucrarilor ori nefinalizarea acestora in termenele stabilite conduce la pierderea valabilitatii autorizatiei, fiind necesara emiterea unei noi autorizatii de construire. In situatia in care caracteristicile nu se schimba fata de autorizatia initiala, se va putea emite o noua autorizatie de construire, fara a fi necesar un nou certificat de urbanism.

   (7) Prin exceptie de la prevederile alin. (6), in cazul justificat in care lucrarile de constructii nu pot fi incepute ori nu pot fi executate integral la termenul stabilit, investitorul poate solicita autoritatii emitente prelungirea valabilitatii autorizatiei cu cel putin 15 zile inaintea expirarii acesteia. Prelungirea valabilitatii autorizatiei se poate acorda o singura data si pentru o perioada nu mai mare de 12 luni.

   (8) Investitorul are obligatia sa instiinteze autoritatea emitenta a autorizatiei de construire, precum si inspectoratul teritorial in constructii asupra datei la care vor incepe lucrarile autorizate. In caz contrar, daca constatarea faptei de incepere a lucrarilor fara instiintare s-a facut in termenul de valabilitate a autorizatiei, data inceperii lucrarilor se considera ca fiind ziua urmatoare datei de emitere a autorizatiei.

   (9) Autorizatia de construire se emite daca sunt indeplinite cumulativ conditiile cerute pentru prezenta lege. Autoritatea emitenta a autorizatiei nu este responsabila pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti privind imobilul – teren si/sau constructii – apartinand exclusiv solicitantului.

   (10) Lucrarile de consolidare la cladirile incadrate prin raport de expertiza tehnica in clasa I de risc seismic si care prezinta pericol public se autorizeaza in regim de urgenta, in conditiile prevazute la alin. (16).

   (11) In conditiile prezentei legi nu se emit autorizatii provizorii.

   (12) Autorizatiile de construire/desfiintare se emit numai pe baza unei documentatii complete, in conformitate cu continutul-cadru prevazut in anexa nr. 1, cu exceptia situatiilor prevazute la alin. (16).

   (13) Autorizatia de construire se semneaza de presedintele consiliului judetean sau de primar, dupa caz, de secretar si de arhitectul-sef sau de persoana cu responsabilitate in domeniul amenajarii teritoriului si urbanismului din aparatul propriu al autoritatii administratiei publice emitente, responsabilitatea emiterii autorizatiilor revenind semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite conform legii.

   (14) Valabilitatea autorizatiei se mentine in cazul schimbarii investitorului, inaintea finalizarii lucrarilor, cu conditia respectarii prevederilor acesteia si a transcrierii actelor care confera dreptul de construire.

   (15) In situatia in care in timpul executiei lucrarilor, si numai in perioada de valabilitate a autorizatiei de construire, survin modificari de tema privind constructia autorizata, care conduc la necesitatea modificarii acesteia, titularul are obligatia de a solicita o noua autorizatie, potrivit legii. Pentru obtinerea noii autorizatii de construire solicitantul va depune o documentatie, elaborata cu conditia incadrarii noilor propuneri in prevederile documentatiilor de urbanism aprobate si numai in limitele avizelor si acordurilor obtinute pentru autorizatia initiala. Nu este necesara emiterea unui nou certificat de urbanism.

   (16) Autorizatia de construire pentru lucrarile de interventie de prima necesitate in cazuri de avarii, accidente tehnice, calamitati ori alte evenimente cu caracter exceptional, inclusiv la constructiile prevazute la art. 3 lit. b), se emite imediat de catre autoritatea administratiei publice abilitata, conform legii, urmand ca documentatia legala necesara sa fie definitivata pe parcursul sau la incheierea executarii lucrarilor, cu respectarea avizelor legale.

   (17) Primariile pot dezafecta constructiile, proprietate a unitatii administrativ-teritoriale, aflate in stare avansata de degradare si care pun in pericol siguranta publica, cu exceptia constructiilor monument istoric, pe baza de autorizatie de desfiintare emisa in conditiile alin. (16), cu obligatia de a se intocmi documentatii specifice in conformitate cu prevederile cuprinse in anexa nr. 1.

   (18) Taxa pentru eliberarea autorizatiei de construire se calculeaza potrivit legii.

   (19) Taxa pentru prelungirea valabilitatii autorizatiei de construire se calculeaza la 30% din valoarea initiala a taxei de autorizare.

   (20) Institutiile abilitate prin lege sa emita avize si acorduri in vederea autorizarii lucrarilor de constructii, altele decat cele prevazute la art. 5 alin. (1), au obligatia emiterii acestora in termen de maximum 15 zile de la data inregistrarii cererii/documentatiei, dupa caz, direct structurilor organizate de consiliile judetene si locale sau, dupa caz, solicitantului.

   Art. 8. – (1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, partiala sau totala, a constructiilor si instalatiilor aferente constructiilor, a instalatiilor si utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de constructii de sustinere a acestora, inchiderea de cariere si exploatari de suprafata si subterane, precum si a oricaror amenajari se fac numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in prealabil de la autoritatile prevazute la art. 4.

   (2) Autorizatia de desfiintare se emite in aceleasi conditii ca si autorizatia de construire, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu exceptiile prevazute la art. 11.

   Art. 9. – (1) Proiectele pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, precum si proiectele tehnice, pe baza carora se intocmesc acestea, se elaboreaza de colective tehnice de specialitate, se insusesc si se semneaza de cadre tehnice cu pregatire superioara numai din domeniul arhitecturii, constructiilor si instalatiilor pentru constructii, astfel:

   a) de arhitect cu diploma recunoscuta de statul roman, pentru proiectarea partii de arhitectura pentru obiective de investitii cuprinse la toate categoriile de importanta a constructiilor supraterane si a celor subterane;

   b) de ingineri constructori si de instalatii, cu diploma recunoscuta de statul roman, pentru partile de inginerie in domeniile specifice, pentru obiective de investitii cuprinse la toate categoriile de importanta a constructiilor supraterane si subterane, precum si la instalatiile aferente acestora;

   c) de conductor arhitect, urbanist si/sau de subinginer de constructii, cu diploma recunoscuta de statul roman, pentru cladiri de importanta redusa si aflate in afara zonelor protejate, stabilite conform legii.

   (2) Prevederile alin. (1) se aplica si pentru documentatia de executie.

   (3) Semnarea documentatiilor de catre persoanele prevazute la alin. (1) angajeaza raspunderea acestora in conditiile legii.

   Art. 10. – Pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii in zonele asupra carora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de protectie prevazut in planurile de amenajare a teritoriului si in documentatiile de urbanism aprobate, se va proceda dupa cum urmeaza:

   a) in zonele construite protejate, in zonele de protectie a monumentelor istorice, definite potrivit legii, si in ansamblurile de arhitectura si siturile arheologice, solicitantul va obtine avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor, pe baza documentatiilor de urbanism avizate si aprobate conform legii;

   b) in cazul lucrarilor de interventii asupra constructiilor monumente istorice, pe langa avizul Ministerului Culturii si Cultelor se vor obtine avizele specifice cerintelor de calitate a constructiilor, potrivit prevederilor legale;

   c) in zonele naturale protejate, stabilite potrivit legii, in zonele de siguranta si protectie ale amenajarilor hidrotehnice de interes public, precum si in alte arii protejate solicitantul va obtine avizul Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor si al Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale;

   d) in zonele de siguranta si de protectie a infrastructurilor de transport de interes public, precum si in zonele aferente construirii cailor de comunicatie, stabilite prin documentatiile de amenajare a teritoriului si/sau de urbanism, se va obtine si autorizatia Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, conform prevederilor legale;

    d1) in perimetrele limitrofe constructiilor reprezentand anexele gospodaresti ale exploatatiilor agricole, delimitate prin planuri urbanistice cu respectarea distantelor prevazute de normele sanitare in vigoare, in care s-a instituit un regim de restrictie privind amplasarea cladirilor de locuit si a obiectivelor socioeconomice, solicitantul va obtine avizul directiei pentru agricultura si dezvoltare rurala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti.

   e) in zonele unde s-a instituit alt tip de restrictie solicitantul va obtine avizul organismelor competente.

   Art. 11. – (1) Se pot executa fara autorizatie de construire urmatoarele lucrari care nu modifica structura de rezistenta, caracteristicile initiale ale constructiilor sau aspectul arhitectural al acestora:

   a) reparatii la imprejmuiri, acoperisuri, invelitori sau terase, atunci cand nu se schimba forma acestora si materialele din care sunt executate;

   b) reparatii si inlocuiri de tamplarie interioara si exterioara, daca se pastreaza forma, dimensiunile golurilor si tamplariei, inclusiv in situatia in care se schimba materialele din care sunt realizate respectivele lucrari, cu exceptia cladirilor declarate monumente istorice, in conditiile legii;

   c) reparatii si inlocuiri de sobe de incalzit;

   d) zugraveli si vopsitorii interioare;

   e) zugraveli si vopsitorii exterioare, daca nu se modifica elementele de fatada si culorile cladirilor;

   f) reparatii la instalatiile interioare, la bransamentele si racordurile exterioare, de orice fel, aferente constructiilor, in limitele proprietatii, montarea sistemelor locale de incalzire si de preparare a apei calde menajere cu cazane omologate, precum si montarea aparatelor individuale de climatizare si/sau de contorizare a consumurilor de utilitati;

   g) reparatii si inlocuiri la pardoseli;

   h) reparatii si inlocuiri la finisaje interioare si exterioare – tencuieli, placaje, altele asemenea -, la trotuare, la ziduri de sprijin si la scari de acces, fara modificarea calitatii si a aspectului elementelor constructive;

   i) lucrari de intretinere la caile de comunicatie si la instalatiile aferente;

   j) lucrari de investigare, cercetare, expertizare, conservare si restaurare a componentelor artistice ale constructiilor prevazute la art. 3 lit. b), cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor si al autoritatii administratiei publice judetene sau locale, dupa caz;

   k) lucrari de foraje si sondaje geotehnice pentru constructii de importanta normala sau redusa, situate in afara zonelor de protectie instituite pentru zacaminte acvifere;

   l) lucrari de constructii funerare subterane si supraterane, cu avizul administratiei cimitirului.

   (2) Se pot executa fara autorizatie de construire si lucrari pentru amplasarea de tonete, pupitre acoperite sau inchise, destinate difuzarii si comercializarii presei, cartilor si florilor, care sunt amplasate direct pe sol, fara fundatii si platforme, precum si fara racorduri si/sau bransamente la utilitati urbane, cu exceptia energiei electrice.

   (3) Daca lucrarile prevazute la alin. (1), cu exceptia celor prevazute la lit. e) si j), se executa la constructiile mentionate la art. 3 lit. b), este obligatorie emiterea autorizatiei de construire.

   Art. 12. – (1) Autorizatiile de construire sau de desfiintare, emise cu incalcarea prevederilor legale, pot fi anulate de catre instantele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizatiilor de construire sau de desfiintare poate fi ceruta, in conditiile legii, si de catre prefect, inclusiv la sesizarea expresa a organelor de control ale Inspectoratului de Stat in Constructii.

   (2) O data cu introducerea actiunii se pot solicita instantei judecatoresti suspendarea autorizatiei de construire sau desfiintare si oprirea executarii lucrarilor, pana la solutionarea pe fond a cauzei.

   CAPITOLUL II
  Concesionarea terenurilor pentru constructii

   Art. 13. – (1) Terenurile apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vandute, concesionate ori inchiriate prin licitatie publica, potrivit legii, in conditiile respectarii prevederilor documentatiilor de urbanism si de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, in vederea realizarii de catre titular a constructiei.

   (2) Terenurile apartinand domeniului public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale se pot concesiona numai in vederea realizarii de constructii sau de obiective de uz si/sau de interes public, cu respectarea documentatiilor de urbanism aprobate potrivit legii.

   (3) Concesionarea se face pe baza de oferte prezentate de catre solicitanti, cu respectarea prevederilor legale, urmarindu-se valorificarea superioara a potentialului terenului.

   Art. 14. – Pana la reglementarea prin lege a situatiei juridice, nu pot face obiectul concesiunii terenurile libere de constructii, aflate in administrarea consiliilor locale si care pot fi revendicate de fostii proprietari.

   Art. 15. – Prin exceptie de la prevederile art. 13 alin. (1), terenurile destinate construirii se pot concesiona fara licitatie publica, cu plata taxei de redeventa stabilite potrivit legii, ori pot fi date in folosinta pe termen limitat, dupa caz, in urmatoarele situatii:

   a) pentru realizarea de obiective de utilitate publica sau de binefacere, cu caracter social, fara scop lucrativ, altele decat cele care se realizeaza de catre colectivitatile locale pe terenurile acestora;

   b) pentru realizarea de locuinte de catre Agentia Nationala pentru Locuinte, potrivit legii;

   c) pentru realizarea de locuinte pentru tineri pana la implinirea varstei de 35 de ani;

   d) pentru stramutarea gospodariilor afectate de dezastre, potrivit legii;

   e) pentru extinderea constructiilor pe terenuri alaturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia;

   f) pentru lucrari de protejare ori de punere in valoare a monumentelor istorice definite potrivit legii, cu avizul conform al Ministerului Culturii si Cultelor, pe baza documentatiilor de urbanism avizate potrivit legii.

   Art. 16. – (1) Terenurile prevazute la art. 13, ce fac obiectul licitatiei, se aduc la cunostinta publica de catre primarii unitatilor administrativ-teritoriale unde sunt situate, printr-o publicatie afisata la sediul acestora si tiparita in cel putin doua ziare de larga circulatie, cu minimum 20 de zile inainte de data licitatiei.

   (2) Publicatiile privind licitatia vor cuprinde data si locul desfasurarii acesteia, suprafata si destinatia terenului, stabilite prin documentatiile de urbanism, precum si taxa anuala minimala de redeventa.

   (3) Oferta solicitantilor va fi insotita de un studiu de prefezabilitate sau de fezabilitate, dupa caz, cuprinzand in mod obligatoriu elementele tehnice necesare pentru caracterizarea functionalitatii si a capacitatii constructiei, a gradului de ocupare a terenului, precum si a celorlalte elemente cuprinse in certificatul de urbanism. Nu vor fi acceptate decat oferte care corespund prevederilor documentatiilor de urbanism, aprobate potrivit legii.

   (4) Licitatia se efectueaza, in conditiile legii, de comisiile instituite in acest scop, prin hotarare a consiliilor locale si/sau judetene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, in conformitate cu competentele de autorizare stabilite la art. 4. Comisiile functioneaza la sediul consiliilor locale in a caror raza administrativ-teritoriala sunt situate terenurile.

   Art. 17. – Limita minima a pretului concesiunii se stabileste, dupa caz, prin hotararea consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, astfel incat sa asigure recuperarea in 25 de ani a pretului de vanzare al terenului, in conditii de piata, la care se adauga costul lucrarilor de infrastructura aferente.

   Art. 18. – Terenurile prevazute la art. 13, ce se concesioneaza pentru realizarea de locuinte si spatii construite asociate acestora, in functie de prevederile regulamentelor locale de urbanism, aprobate potrivit legii, vor avea urmatoarele suprafete:

   a) in localitatile urbane:

   1. pana la 450 m2 pentru un apartament intr-o cladire cu parter sau parter si etaj;

   2. pana la 300 m2 pentru un apartament intr-o cladire cu parter si etaj, cu doua apartamente;

   3. pana la 250 m2 pentru un apartament, in cazul cladirilor cu parter si mai multe etaje, avand cel mult 6 apartamente;

   4. pentru cladirile cu mai mult de 6 apartamente, suprafata de teren va fi stabilita potrivit documentatiilor de urbanism;

   b) in localitatile rurale, pana la 1.000 m2 pentru o locuinta.

   Art. 19. – Pentru realizarea unei case de vacanta se poate concesiona un teren in suprafata de pana la 250 m2.

   Art. 20. – Impotriva licitatiei, pana la momentul adjudecarii, se va putea face contestatie, de catre orice persoana interesata, la judecatoria in a carei raza teritoriala are loc licitatia. Contestatia suspenda desfasurarea licitatiei pana la solutionarea sa definitiva.

   Art. 21. – Pe baza procesului-verbal de adjudecare a licitatiei sau a hotararii consiliului local, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, pentru situatiile prevazute la art. 15, se va incheia actul de concesiune, care se va inregistra de catre concesionar in evidentele de publicitate imobiliara, in termen de 10 zile de la data adjudecarii sau emiterii hotararii.

   Art. 22. – Concesionarea terenurilor prevazute la art. 13-19 se face in conformitate cu prevederile legii, durata acesteia fiind stabilita de catre consiliile locale, consiliile judetene, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, in functie de prevederile documentatiilor de urbanism si de natura constructiei.

   Art. 23. – (1) Intravilanul localitatilor se stabileste prin planurile generale de urbanism – PUG -, aprobate potrivit legii.

   (2) Ulterior aprobarii Planului General de Urbanism – PUG – pot fi introduse in intravilanul localitatilor si unele terenuri din extravilan, numai in conditii temeinic fundamentate pe baza de planuri urbanistice zonale – PUZ -, aprobate potrivit legii.

   (3) Terenurile destinate construirii se scot din circuitul agricol, temporar sau definitiv, potrivit legii.

   CAPITOLUL III
  Raspunderi si sanctiuni

   Art. 24. – (1) Constituie infractiuni urmatoarele fapte:

   a) executarea, fara autorizatie de construire sau de desfiintare, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrarilor prevazute la art. 3 lit. b);

   b) continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, potrivit legii;

   c) intocmirea ori semnarea proiectelor tehnice, precum si a proiectelor pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii pentru alte specialitati decat cele certificate prin diploma universitara, in conditiile prevazute la art. 9.

   (2) Infractiunile prevazute la alin. (1) se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 1.000.000 lei la 50.000.000 lei.

   Art. 25. – In cazul savarsirii faptelor prevazute la art. 24, organele de control prevazute de prezenta lege, care au constatat fapta, sunt obligate sa sesizeze organele de urmarire penala.

   Art. 26. – (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni:

   a) executarea sau desfiintarea, totala ori partiala, fara autorizatie a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor mentionate la lit. b), de catre investitor si executant;

   b) executarea sau desfiintarea, cu nerespectarea prevederilor autorizatiei si a proiectului tehnic, a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor prevazute la lit. b), de catre investitor si executant;

   c) aprobarea furnizarii de utilitati urbane, ca urmare a executarii de lucrari de bransamente si racorduri la retele pentru constructii noi neautorizate;

   d) mentinerea dupa expirarea termenului prevazut prin autorizatie sau dupa terminarea lucrarilor autorizate ori adaptarea in alte scopuri fata de cele prevazute in autorizatie a constructiilor, lucrarilor si amenajarilor cu caracter provizoriu;

   e) neaducerea terenului la starea initiala de catre investitor, dupa terminarea lucrarilor prevazute la art. 3 lit. c), precum si nerealizarea lucrarilor de curatare, amenajare ori degajare, dupa caz, a amplasamentului si/sau a terenurilor adiacente ocupate temporar pe durata executiei, o data cu incheierea lucrarilor de baza;

   f) impiedicarea ori sustragerea de la efectuarea controlului, prin interzicerea accesului organelor de control abilitate sau prin neprezentarea documentelor si a actelor solicitate;

   g) neanuntarea datei inceperii lucrarilor de constructii autorizate, in conformitate cu prevederile art. 7 alin. (8), precum si depasirea termenului legal prevazut la art. 7 alin. (1);

   h) emiterea de certificate de urbanism incomplete ori cu date eronate, care nu contin lista cuprinzand avizele si acordurile legale necesare in raport cu obiectivul de investitii, sau eliberarea acestora cu depasirea termenului legal;

   i) emiterea de autorizatii de construire/desfiintare:

   – in lipsa unui drept real asupra imobilului, care sa confere dreptul de a solicita autorizatia de construire/desfiintare;

   – in lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentatiilor de urbanism, aprobate potrivit legii;

   – in baza unor documentatii incomplete sau elaborate in neconcordanta cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale continutului-cadru al proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care nu contin avizele si acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii;

   – in lipsa expertizei tehnice privind punerea in siguranta a intregii constructii, in cazul lucrarilor de consolidare;

   – in baza altor documente decat cele cerute prin prezenta lege;

   j) neorganizarea si neexercitarea controlului privind disciplina in autorizarea si executarea lucrarilor de constructii de catre compartimentele abilitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor judetene si al primariilor, in unitatile lor administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) si (4), precum si neurmarirea modului de indeplinire a celor dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii, potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (3);

   k) neindeplinirea, la termenul stabilit, a masurilor dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii la controlul anterior;

   l) refuzul nejustificat sau obstructionarea sub orice forma a accesului persoanelor fizice sau al reprezentantilor persoanelor juridice la documentele prevazute la art. 34 alin. (7);

   m) depasirea termenului de 15 zile pentru emiterea avizelor si acordurilor necesare in vederea autorizarii lucrarilor de constructii, conform prevederilor art. 7 alin. (20).

   (2) Contraventiile prevazute la alin. (1), savarsite de persoanele fizice sau juridice, se sanctioneaza cu amenda dupa cum urmeaza:

   – de la 1.000 lei la 100.000 lei, cele prevazute la lit. a);

   – de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevazute la lit. f);

   – de la 3.000 lei la 4.000 lei, cele prevazute la lit. c);

   – de la 3.000 lei la 10.000 lei, cele prevazute la lit. b), d) si e);

   – de la 5.000 lei la 30.000 lei, cele prevazute la lit. h) si i);

   – de la 1.000 lei la 5.000 lei, cele prevazute la lit. j) si k);

   – de la 1.000 lei la 2.000 lei, cele prevazute la lit. l) si m);

   – de 1.000 lei, cele prevazute la lit. g).

   (3) Cuantumul amenzilor se actualizeaza anual prin hotarare a Guvernului.

   (4) Sanctiunea amenzii poate fi aplicata si reprezentantului persoanei juridice.

   (5) Sanctiunea amenzii pentru faptele prevazute la alin. (1) lit. h) si i) se aplica functionarilor publici responsabili de verificarea documentatiilor care stau la baza emiterii certificatelor de urbanism si a autorizatiilor de construire sau de desfiintare, precum si semnatarilor, potrivit atributiilor stabilite conform legii.

   Art. 27. – (1) Presedintii consiliilor judetene, primarii si organele de control din cadrul autoritatilor administratiei publice locale si judetene au obligatia sa urmareasca respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor in constructii in cadrul unitatilor lor administrativ-teritoriale si, in functie de incalcarea prevederilor legale, sa aplice sanctiuni sau sa se adreseze instantelor judecatoresti si organelor de urmarire penala, dupa caz.

   (2) Arhitectul-sef al judetului si personalul imputernicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmaresc respectarea disciplinei in domeniul autorizarii executarii lucrarilor de constructii pe teritoriul administrativ al judetului, precum si respectarea disciplinei in urbanism si amenajarea teritoriului legata de procesul de autorizare a constructiilor.

   (3) Contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1), cu exceptia celor de la lit. h) – m), se constata si se sanctioneaza de catre organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, oraselor si comunelor, pentru faptele savarsite in unitatea lor administrativ-teritoriala sau, dupa caz, in teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucuresti, potrivit competentelor de emitere a autorizatiilor de construire/desfiintare.

   (4) Contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) si j) se constata si se sanctioneaza de catre organele de control ale consiliului judetean, pentru faptele savarsite pe teritoriul judetului respectiv, si, dupa caz, de catre cele ale municipiului Bucuresti.

   (5) Procesele-verbale de constatare a contraventiilor, incheiate de organele de control ale administratiei publice locale, se inainteaza, in vederea aplicarii sanctiunii, sefului compartimentului care coordoneaza activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism sau, dupa caz, presedintelui consiliului judetean ori primarului unitatii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza s-a savarsit contraventia.

   (6) Contraventiile privind executarea sau desfiintarea constructiilor fara autorizatii, prevazute la art. 26 alin. (1) lit. a), c) si e), pot fi constatate si de organele de politie. Procesul-verbal de constatare a contraventiei se trimite de indata autoritatii administratiei publice pe teritoriul careia s-a savarsit contraventia, care va aplica sanctiunea potrivit legii.

   Art. 28. – (1) O data cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de incadrare a acestora in prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, intr-un termen stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei.

   (2) Decizia mentinerii sau a desfiintarii constructiilor realizate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de catre autoritatea administratiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in conditiile legii, sau, dupa caz, de instanta. Pentru lucrari ce se executa la cladirile prevazute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si Cultelor.

   (3) Masura desfiintarii constructiilor se aplica si in situatia in care, la expirarea termenului de intrare in legalitate stabilit in procesul-verbal de constatare a contraventiei, contravenientul nu a obtinut autorizatia necesara.

   Art. 29. – (1) Controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea executarii lucrarilor de constructii se exercita de Inspectoratul de Stat in Constructii, pe intregul teritoriu al tarii, si de inspectoratele teritoriale ale acestuia, care dispun masurile si sanctiunile prevazute de prezenta lege.

   (2) Inspectoratul de Stat in Constructii si inspectoratele teritoriale pot dispune oprirea executarii lucrarilor de construire sau de desfiintare, dupa caz, atunci cand constata ca acestea se realizeaza cu incalcarea dispozitiilor legale, a cerintelor privind asigurarea calitatii in constructii, fara proiect tehnic ori pe baza unor autorizatii nelegal emise.

   (3) Inspectoratul de Stat in Constructii si inspectoratele teritoriale incunostinteaza autoritatea administratiei publice pe teritoriul careia s-a efectuat controlul asupra constatarilor si masurilor dispuse. In aceasta situatie organele de control ale consiliilor judetene sau locale, dupa caz, au obligatia sa urmareasca modul de conformare privind cele dispuse de Inspectoratul de Stat in Constructii.

   Art. 30. – (1) Cheltuielile pentru controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism si autorizarea executarii lucrarilor de constructii se suporta de catre investitori, in valoare echivalenta cu o cota de 0,1% din valoarea lucrarilor autorizate, cu exceptia celor prevazute la art. 3 lit. b) si a lacasurilor de cult.

   (2) Virarea sumelor stabilite conform dispozitiilor alin. (1) se face in contul inspectoratelor teritoriale in constructii, judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, dupa caz, o data cu transmiterea instiintarii privind data inceperii lucrarilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Intarzierea la plata a cotei prevazute la alin. (1) se penalizeaza cu 0,15% pe zi de intarziere, fara a se depasi suma datorata. Disponibilitatile la finele anului din veniturile extrabugetare se reporteaza in anul urmator si au aceeasi destinatie.

   (3) Cota stabilita la alin. (1) se aplica si diferentelor rezultate din actualizarea valorii lucrarilor autorizate, care se face o data cu receptia la terminarea lucrarilor.

   Art. 31. – Dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei.

   Art. 32. – (1) In cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:

   a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;

   b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.

   (2) In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a masurilor prevazute la alin. (1).

   (3) In cazul nerespectarii termenelor limita stabilite, masurile dispuse de instanta, in conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la indeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmand sa fie suportate de catre persoanele vinovate.

   (4) In situatiile prevazute la art. 24, organele de control vor putea cere instantei sa dispuna, prin hotararea de condamnare, masurile mentionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmarire penala sesizate si, dupa caz, instantei sa dispuna oprirea temporara a executarii lucrarilor, pe tot parcursul procesului penal.

   (5) Persoanele care au beneficiat de subventie pentru construirea unei locuinte si pentru care s-a dispus masura prevazuta la alin. (1) lit. b) vor restitui subventiile primite, cu plata dobanzilor legale pentru perioada in care le-au folosit.

   Art. 33. – (1) Prin exceptie de la prevederile art. 32, constructiile executate fara autorizatie de construire pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului vor putea fi desfiintate pe cale administrativa de autoritatea administratiei publice de pe raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla constructia, fara sesizarea instantelor judecatoresti si pe cheltuiala contravenientului.

   (2) Procedura prevazuta la alin. (1) se poate declansa din oficiu de autoritatea administratiei publice de pe raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla constructia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului apartinand domeniului public sau privat al statului.

   (3) In cazul neindeplinirii de catre autoritatea administratiei publice competente a procedurii de desfiintare, in termen de 15 zile calendaristice de la data solicitarii prevazute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului apartinand domeniului public ori privat al statului va putea trece de indata la desfiintarea constructiilor executate fara autorizatie de construire.

   (4) Prin exceptie de la prevederile art. 32, constructiile executate fara autorizatie de construire pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al judetelor, oraselor ori comunelor vor putea fi desfiintate pe cale administrativa de autoritatea administratiei publice competente, fara sesizarea instantelor judecatoresti si pe cheltuiala contravenientului.

   (5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autoritatile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societati comerciale specializate in astfel de lucrari, in conditiile legii.

   Art. 34. – (1) Studiile de teren si documentatiile elaborate pentru realizarea investitiilor de orice fel, a elementelor de infrastructura, de gospodarie comunala, precum si a lucrarilor de amenajare a teritoriului si de urbanism – studii si proiecte de sistematizare elaborate inainte de 1990 la comanda fostelor consilii populare sau a altor institutii ale statului – sunt si raman proprietate publica a judetului sau a municipiului Bucuresti.

   (2) In intelesul prezentei legi, prin studiile si documentatiile mentionate la alin. (1) se intelege exemplarul-martor compus din piesele scrise: tema de proiectare, memorii generale si pe specialitati, breviare de calcul, avizele si acordurile obtinute, precum si piesele desenate.

   (3) Arhivele cuprinzand studiile si documentatiile mentionate la alin. (1), intrate, la constituire, in patrimoniul societatilor comerciale infiintate pe structura fostelor unitati de proiectare judetene si din municipiul Bucuresti, se gestioneaza, potrivit legii, de catre consiliile judetene, respectiv de Primaria Municipiului Bucuresti.

   (4) Inventarierea arhivelor se face de catre comisii constituite in acest scop prin hotarari ale consiliilor judetene, respectiv ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

   (5) Refuzul inventarierii si/sau al predarii studiilor si documentatiilor se sanctioneaza potrivit prevederilor Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, cu modificarile ulterioare.

   (6) In situatia refuzului predarii arhivelor, consiliile judetene si/sau Primaria Municipiului Bucuresti, dupa caz, se vor adresa in termen de 90 de zile instantelor judecatoresti, care vor solutiona cererile in procedura de urgenta, potrivit legii. Actiunea in instanta este scutita de taxa de timbru.

   (7) Accesul persoanelor fizice sau al reprezentantilor persoanelor juridice la arhivele cuprinzand documentatiile prevazute la alin. (1), precum si la documentatiile de urbanism elaborate ulterior acestora si gestionate de administratiile publice locale, in vederea intocmirii documentatiilor de executie, se stabileste prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

   Art. 35. – (1) In conditiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contraventie se face cu indicarea locului, datei si orei constatarii, in conformitate cu dispozitiile art. 31.

   (2) Impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia. Plangerea suspenda executarea sanctiunii amenzii, dar nu suspenda masura de oprire a executarii lucrarilor, dispusa o data cu aplicarea sanctiunii contraventionale, in conditiile art. 28 alin. (1) si ale art. 29 alin. (2).

   (3) In masura in care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu exceptia dispozitiilor art. 28 si 29.*)

   CAPITOLUL IV
  Dispozitii finale si tranzitorii

   Art. 36. – (1) Persoanele fizice si juridice, care beneficiaza de teren in conditiile prezentei legi, sunt obligate sa solicite emiterea autorizatiei de construire si sa inceapa constructia in termen de cel mult un an de la data obtinerii actului de concesionare a terenului.

   (2) In caz de incalcare a obligatiei prevazute la alin. (1) concesionarea isi pierde valabilitatea.

   Art. 37. – (1) Persoanele fizice si juridice care realizeaza lucrari de constructii in conditiile prezentei legi au obligatia de a executa integral lucrarile pana la termenul prevazut in autorizatie.

   (2) Lucrarile de constructii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevazute in autorizatie si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor. Efectuarea receptiei la terminarea lucrarilor este obligatorie pentru toate tipurile de constructii autorizate, inclusiv in situatia realizarii acestor lucrari in regie proprie. Receptia la terminarea lucrarilor se face cu participarea reprezentantului administratiei publice, desemnat de emitentul autorizatiei de construire.

   (3) La terminarea lucrarilor, beneficiarul autorizatiei de construire are obligatia sa regularizeze taxa pentru autorizatia de construire, potrivit legii.

   (4) O data cu regularizarea taxei prevazute la alin. (3), beneficiarii autorizatiilor de construire vor regulariza si celelalte cote prevazute de lege.

   (5) Constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situatie se aplica in continuare sanctiunile prevazute de lege.

   Art. 38. – (1) Sunt de utilitate publica lucrarile privind constructiile care nu mai pot fi finalizate conform prevederilor autorizatiei de construire, inclusiv terenurile aferente acestora.

   (2) In vederea realizarii lucrarilor prevazute la alin. (1), autoritatea administratiei publice locale pe teritoriul careia se afla constructiile va aplica prevederile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, iar imobilele pot fi trecute din proprietatea publica in proprietatea privata si valorificate, in conditiile legii.

   Art. 39. – Toate constructiile proprietate particulara, realizate in conditiile prezentei legi, se declara, in vederea impunerii, la organele financiare teritoriale sau la unitatile subordonate acestora, dupa terminarea lor completa si nu mai tarziu de 15 zile de la data expirarii termenului prevazut in autorizatia de construire.

   Art. 40. – (1) In cazul cand intr-o cladire se realizeaza mai multe apartamente si suprafete locative cu alta destinatie, proprietarii acestora dobandesc si o cota-parte de proprietate asupra tuturor partilor de constructie si instalatii, precum si asupra tuturor dotarilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decat in comun, indiferent de tronsonul, scara sau etajul la care este situata proprietatea lor.

   (2) O data cu dreptul de proprietate asupra constructiilor, in situatia celor realizate in cladiri cu mai multe apartamente, proprietarul dobandeste si o cota-parte din dreptul de concesiune asupra terenului apartinand domeniului privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale.

   (3) Cotele-parti prevazute la alineatele precedente se determina proportional cu suprafata construita a locuintelor, a caselor de vacanta ori a suprafetelor cu alta destinatie din cladire, dupa caz.

   Art. 41. – Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite in caz de succesiune sau de instrainare a constructiei pentru a carei realizare acesta a fost constituit. In aceleasi conditii se transmite si autorizatia de construire.

   Art. 42. – (1) Autorizatia de construire pentru lucrarile de interventie in scopul asigurarii cerintelor de rezistenta, stabilitate si siguranta in exploatare a constructiilor asupra carora au intervenit factori distructivi de origine naturala sau umana se emite pentru consolidarea intregii constructii.

   (2) Emiterea autorizatiei de construire in vederea executarii lucrarilor de interventie pentru consolidarea constructiilor cu destinatia de locuinte, a monumentelor istorice inscrise in listele oficiale, indiferent de proprietar, cu exceptia celor in care se desfasoara activitati comerciale, precum si a lacasurilor de cult este scutita de taxa de autorizare.

   Art. 43. – Prin exceptie de la prevederile art. 4, autorizarea executarii lucrarilor de constructii:

   a) cu caracter militar se face de catre ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale interesate, in baza unor proceduri stabilite impreuna cu Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuintei;

   b) aferente infrastructurii de transport rutier de interes national se face de catre Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, prin directia de specialitate, cu respectarea prevederilor legii privind unele masuri prealabile lucrarilor de constructie de drumuri de interes national, judetean si local si ale normelor metodologice de aplicare a acesteia.

   Art. 44. – (1) In conditiile prezentei legi, in vederea realizarii unui cadru legislativ unitar privind autorizarea lucrarilor de constructii, toate reglementarile tehnice – norme, normative, instructiuni -, cu aplicabilitate in domeniul constructiilor si urbanismului, elaborate de ministere si de alte organe centrale, se transmit in mod obligatoriu spre avizare Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

   (2) Ministerele si celelalte organe centrale care au elaborat reglementari tehnice, potrivit prevederilor alin. (1), au obligatia de a le transmite Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, in vederea avizarii in termen de 30 de zile de la data publicarii prezentei legi, sub sanctiunea incetarii aplicabilitatii acestora.

   Art. 45. – (1) In termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi, consiliile judetene, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, precum si consiliile locale municipale, orasenesti si ale sectoarelor municipiului Bucuresti vor organiza, in cadrul aparatului propriu, structuri de specialitate pentru indeplinirea atributiilor aflate in responsabilitatea arhitectului-sef, functionar public cu functie de conducere, seful compartimentului/structurii de specialitate, cu atributii in domeniul urbanismului, amenajarii teritoriului si autorizarii executarii lucrarilor de constructii, si pentru:

   a) avizarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si urbanism, precum si eliberarea certificatelor de urbanism;

   b) obtinerea avizelor solicitate prin certificatul de urbanism, necesare in vederea emiterii acordului unic;

   c) intocmirea si eliberarea autorizatiei de construire/desfiintare;

   d) organizarea si exercitarea controlului propriu privind disciplina in constructii.

   (2) Consiliul local al comunei poate organiza structuri de specialitate la nivelul aparatului propriu, in conditiile prevazute la alin. (1), in baza unei hotarari adoptate in acest sens.

   (3) Structurile de specialitate constituite in cadrul consiliilor judetene acorda asistenta tehnica de specialitate, analizeaza si avizeaza documentatiile depuse pentru certificatele de urbanism si autorizatiile de construire din competenta de emitere a primarilor comunelor care nu au constituite structuri de specialitate, in conditiile prevederilor alin. (2) si ale art. 4 alin. (1) lit. f), la cererea acestora.

   (4) In cazul in care, din cauza lipsei de specialisti, nu se pot constitui structurile de specialitate prevazute la alin. (1) la nivelul oraselor sau al municipiilor se vor aplica in mod corespunzator prevederile alin. (3).

   (5) Functia de arhitect-sef, prevazuta la alin. (1), se inscrie in nomenclatorul functiilor de conducere din cadrul aparatului propriu al consiliilor judetene si locale si se echivaleaza dupa cum urmeaza:

   a) sef de departament sau director general, pentru arhitectul-sef al municipiului Bucuresti, respectiv pentru arhitectul-sef al judetului, arhitectii-sefi ai municipiilor, precum si ai sectoarelor municipiului Bucuresti;

   b) sef serviciu, pentru arhitectii-sefi ai oraselor;

   c) sef birou, pentru persoanele cu responsabilitate in domeniul amenajarii teritoriului, urbanismului si al autorizarii executarii lucrarilor de constructii din cadrul primariilor de comuna, sefi ai structurilor de specialitate organizate la nivelul acestora, in conditiile prevazute la alin. (2).

   (6) Pentru constituirea bancii de date, toti posesorii de retele tehnico-edilitare, supra- si subterane sunt obligati sa transmita administratiei publice judetene si a municipiului Bucuresti planurile cadastrale cuprinzand traseele retelelor existente pe teritoriul judetului si al localitatilor, respectiv al municipiului Bucuresti. Aceste planuri vor fi puse de Primaria Municipiului Bucuresti la dispozitie primariilor de sector.

   Art. 46. – Abrogat.

   Art. 47. – Anexa nr. 1 privind continutul-cadru al proiectului pentru autorizarea lucrarilor de constructii si anexa nr. 2 privind definirea unor termeni de specialitate utilizati in cuprinsul legii fac parte integranta din prezenta lege.

   Art. 48. – Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, Legea nr. 4/1973 privind dezvoltarea constructiei de locuinte si vanzarea de locuinte din fondul de stat catre populatie, publicata in Buletinul Oficial nr. 46 din 31 martie 1973, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 880 din 16 iulie 1973 pentru stabilirea masurilor de executare a dispozitiilor Legii nr. 4/1973 privind dezvoltarea constructiei de locuinte, vanzarea de locuinte din fondul de stat catre populatie si construirea de case de odihna proprietate personala, publicata in Buletinul Oficial nr. 108 din 20 iulie 1973, Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea eliberarii autorizatiilor de construire, reparare si desfiintare a constructiilor, precum si a celor referitoare la instrainarile si impartelile terenurilor cu sau fara constructii, publicat in Buletinul Oficial nr. 15 din 29 martie 1958, Decretul nr. 545/1958 privind reglementarea amplasarii constructiilor, precum si a trecerii in proprietatea statului a terenurilor si constructiilor necesare efectuarii unor lucrari sau unor actiuni de interes de stat, publicat in Buletinul Oficial nr. 41 din 30 decembrie 1958, Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2.490/1969 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind amplasarea si autorizarea construirii, repararii si desfiintarii constructiilor si a altor lucrari, publicata in Buletinul Oficial nr. 158 din 31 decembrie 1969, precum si orice alte dispozitii contrare prezentei legi se abroga.

   ANEXA Nr. 1

    CONTINUTUL-CADRU
al proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii

    Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii se elaboreaza de proiectanti autorizati, persoane fizice sau juridice, in conditiile prevederilor art. 9 din prezenta lege, si este extras din proiectul tehnic intocmit conform prevederilor legale in vigoare, in concordanta cu cerintele certificatului de urbanism, cu continutul avizelor si al acordurilor cerute prin acesta.

    Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii se intocmeste pentru:

   – autorizarea executarii lucrarilor de construire – P.A.C.;

   – autorizarea executarii lucrarilor de desfiintare – P.A.D.;

   – autorizarea executarii organizarii lucrarilor – P.O.E.

    Continutul-cadru al proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii cuprinde opisul pieselor scrise si desenate, necesar a fi prezentate spre autorizare.

    In situatii cu totul exceptionale, in functie de complexitatea investitiei supuse autorizarii, structurile de specialitate constituite potrivit prezentei legi vor putea cere prin certificatul de urbanism si alte elemente tehnice cu rol de precizare suplimentara, care sa fie cuprinse in cadrul Proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii – P.A.C./P.A.D.

   A. Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de construire – P.A.C.

   I. Piese scrise

   1. Lista si semnaturile proiectantilor

    Se completeaza cu numele in clar si calitatea proiectantilor, precum si cu partea din proiect pentru care raspund.

   2. Memoriu

   2.1. Date generale:

    Descrierea lucrarilor care fac obiectul proiectului pentru autorizarea lucrarilor de constructii, facandu-se referiri la:

   – amplasamentul, topografia acestuia, trasarea lucrarilor;

   – clima si fenomenele naturale specifice;

   – geologia si seismicitatea;

   – categoria de importanta a obiectivului.

   2.2. Memorii pe specialitati

    Descrierea lucrarilor de:

   – arhitectura;

   – structura;

   – instalatii;

   – dotari si instalatii tehnologice, dupa caz;

   – amenajari exterioare si sistematizare verticala.

   2.3. Date si indici care caracterizeaza investitia proiectata, cuprinsi in anexa la cererea pentru autorizare:

   – suprafetele – construita desfasurata, construita la sol si utila;

   – inaltimile cladirilor si numarul de niveluri;

   – volumul constructiilor;

   – procentul de ocupare a terenului – P.O.T.;

   – coeficientul de utilizare a terenului – C.U.T.

   2.4. Devizul general al lucrarilor, intocmit in conformitate cu prevederile legale in vigoare

   2.5. Anexe la memoriu

   2.5.1. Studiul geotehnic

   2.5.2. Referatele de verificare a proiectului, in conformitate cu legislatia in vigoare privind calitatea in constructii, intocmite de verificatori atestati de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si agreati de investitor.

   2.5.3. Fise tehnice necesare obtinerii avizelor in vederea emiterii acordului unic din competenta emitentului autorizatiei, potrivit legii, cerute prin certificatul de urbanism.

   2.5.4. Documentatiile specifice necesare pentru obtinerea, prin grija emitentului autorizatiei, a avizelor si acordurilor privind prevenirea si stingerea incendiilor, apararea civila, protectia mediului si a sanatatii populatiei.

   2.5.5. Avize specifice cerute prin certificatul de urbanism, ca urmare a conditiilor speciale de amplasament sau a functionalitatii investitiei, obtinute in prealabil de solicitant – avizul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului, Ministerului Culturii si Cultelor, Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Roman de Informatii, al altor organisme ale administratiei centrale sau ale serviciilor descentralizate ale acestora, dupa caz, conform reglementarilor legale in vigoare.

   2.5.6. Acordul vecinilor, conform prevederilor legale in vigoare, exprimat in forma autentica, pentru constructiile noi, amplasate adiacent constructiilor existente sau in imediata lor vecinatate – si numai daca sunt necesare masuri de interventie pentru protejarea acestora -, pentru lucrari de constructii necesare in vederea schimbarii destinatiei in cladiri existente, precum si in cazul amplasarii de constructii cu alta destinatie decat cea a cladirilor invecinate.

   II. Piese desenate

   1. Planuri generale

   1.1. Plan de incadrare in teritoriu

   – plansa pe suport topografic vizat de oficiul judetean de cadastru, geodezie si cartografie*), intocmita la scarile 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000 sau 1:1.000, dupa caz

    __________

   *) Conform art. 3 din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 509 din 7 iunie 2004, s-a infiintat Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, prin reorganizarea Oficiului National de Cadastru, Geodezie si Cartografie, iar oficiile judetene de cadastru, geodezie si cartografie si al municipiului Bucuresti s-au reorganizat in oficii de cadastru si publicitate imobiliara la nivelul fiecarui judet si in municipiul Bucuresti.

    Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara a fost organizata si functioneaza in temeiul Hotararii Guvernului nr. 1.210/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 718 din 9 august 2004.

   1.2. Plan de situatie

   – privind amplasarea obiectivelor investitiei – plansa pe suport topografic vizat de oficiul judetean de cadastru, geodezie si cartografie, intocmita la scarile 1:2.000, 1:1.000, 1:500, 1:200 sau 1:100, dupa caz, prin care se precizeaza:

    parcela cadastrala pentru care a fost emis certificatul de urbanism, descrisa prin totalitatea elementelor topografice determinante pentru suprafata, lungimea laturilor, unghiuri, inclusiv pozitia si inaltimea la coama a calcanelor limitrofe, precum si pozitia reperelor fixe si mobile de trasare;

    amplasarea tuturor constructiilor care se vor mentine, se vor desfiinta sau se vor construi;

    cotele constructiilor proiectate si mentinute, pe cele trei dimensiuni (cotele 0,00; cote de nivel; distante de amplasare; axe; cotele trotuarelor, aleilor, platformelor etc.);

    denumirile si destinatiile fiecarui corp de constructie;

    sistematizarea pe verticala a terenului si modul de scurgere a apelor pluviale;

    accesele pietonale si carosabile din incinta si cladiri, plantatiile prevazute.

   1.3. Planul privind constructiile subterane

    Va cuprinde amplasarea acestora, in special a retelelor de utilitati urbane din zona amplasamentului: trasee, dimensiuni, cote de nivel privind pozitionarea caminelor – radier si capac -, si va fi redactat la scara 1:500.

    In cazul lipsei unor retele publice de echipare tehnico-edilitara se vor indica instalatiile proprii prevazute prin proiect, in special cele pentru alimentare cu apa si canalizare.

   2. Planse pe specialitati

   2.1. Arhitectura

    Piesele desenate de arhitectura vor cuprinde plansele principale privind arhitectura fiecarui obiect, redactate la scara 1:50 sau 1:100, dupa cum urmeaza:

   – planurile cotate ale tuturor nivelurilor subterane si supraterane, cu indicarea functiunilor, dimensiunilor si a suprafetelor;

   – planurile acoperisurilor – terasa sau sarpanta -, cu indicarea pantelor de scurgere a apelor meteorice si a modului de colectare a acestora, inclusiv indicarea materialelor din care se executa invelitorile;

   – sectiuni caracteristice – in special pe linia de cea mai mare panta, acolo unde este cazul -, care sa cuprinda cota 0,00, cotele tuturor nivelurilor, inaltimile determinante ale acoperisului – cotele la coama si la cornisa -, fundatiile cladirilor invecinate la care se alatura constructiile proiectate;

   – toate fatadele, cu indicarea materialelor si finisajelor, inclusiv culorile, cotate si cu indicarea racordarii la nivelul terenului amenajat;

   – in situatia integrarii constructiilor intr-un front existent, se va prezenta si desfasurarea stradala prin care se va arata modul de integrare a acestora in tesutul urban existent.

   2.2. Structura

   2.2.1. Planul fundatiilor

    Se redacteaza la scara 1:50 si va releva:

   – modul de respectare a conditiilor din studiul geotehnic;

   – masurile de protejare a fundatiilor cladirilor invecinate, la care se alatura constructiile proiectate.

   2.2.2. Detalii de fundatii

   2.2.3. Proiect de structura complet

    Se prezinta pentru constructii cu mai multe subsoluri si cel putin 10 niveluri.

   2.3. Instalatii

   2.3.1. Schemele instalatiilor

    Se prezinta parametrii principali si schemele functionale ale instalatiilor proiectate.

   2.4. Dotari si instalatii tehnologice

    In situatia in care investitia urmeaza sa functioneze pe baza unor dotari si instalatii tehnologice, determinante pentru configuratia planimetrica a constructiilor, se vor prezenta:

   2.4.1. Desene de ansamblu

   2.4.2. Scheme ale fluxului tehnologic

    Fiecare plansa prezentata in cadrul sectiunii II „Piese desenate” va avea in partea dreapta jos un cartus, care va cuprinde: numele firmei sau al proiectantului elaborator, numarul de inmatriculare sau numarul autorizatiei, dupa caz, titlul proiectului si al plansei, numarul proiectului si al plansei, data elaborarii, numele, calitatea si semnatura elaboratorilor si ale sefului de proiect.

   B. Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de desfiintare – P.A.D.

   I. Piese scrise

   1. Lista si semnaturile proiectantilor

    Se completeaza cu numele in clar si calitatea proiectantilor, precum si cu partea din proiect pentru care raspund.

   2. Memoriu

   2.1. Date generale

    Descrierea constructiei care urmeaza sa fie desfiintata:

   – scurt istoric: anul edificarii, mesteri cunoscuti, alte date caracteristice;

   – descrierea structurii, a materialelor constituente, a stilului arhitectonic;

   – mentionarea si descrierea elementelor patrimoniale sau decorative care urmeaza a se preleva;

   – fotografii color – format 9 x 12 cm – ale tuturor fatadelor, iar acolo unde este cazul se vor prezenta desfasurari rezultate din asamblarea mai multor fotografii;

   – descrierea lucrarilor care fac obiectul proiectului pentru autorizarea lucrarilor de desfiintare.

   2.2. Fise tehnice cuprinzand elementele de aviz necesare emiterii acordului unic, obtinute prin grija emitentului autorizatiei si cerute prin certificatul de urbanism.

   II. Piese desenate

   1. Plan de incadrare in teritoriu

   – plansa pe suport topografic vizat de oficiul judetean de cadastru, geodezie si cartografie, intocmita la scarile 1:10.000, 1:5.000, 1:2.000 sau 1:1.000, dupa caz.

   2. Plan de situatie a imobilelor

   – plansa pe suport topografic vizat de oficiul judetean de cadastru, geodezie si cartografie, intocmita la scarile 1:2.000, 1:1.000, 1:500, 1:200 sau 1:100, dupa caz, prin care se precizeaza:

    parcela cadastrala pentru care a fost emis certificatul de urbanism;

    amplasarea tuturor constructiilor care se vor mentine sau se vor desfiinta;

    modul de amenajare a terenului dupa desfiintarea constructiilor;

    sistematizarea pe verticala a terenului si modul de scurgere a apelor pluviale;

    plantatiile existente si care se mentin dupa desfiintare.

    Pe plansa se vor indica in mod distinct elementele existente, cele care se desfiinteaza si cele propuse – plan de situatie, constructii noi sau umpluturi de pamant, plantatii etc., dupa caz.

   3. Planul privind constructiile subterane

    Va cuprinde amplasarea acestora, in special a retelelor de utilitati urbane din zona amplasamentului: trasee, dimensiuni, cote de nivel privind pozitionarea caminelor – radier si capac -, si va fi redactat la scara 1:500.

    In cazul lipsei unor retele publice de echipare tehnico-edilitara se vor indica instalatiile proprii, in special cele pentru alimentare cu apa si canalizare.

   4. Releveul constructiilor care urmeaza sa fie desfiintate

    Plansele se vor redacta la o scara convenabila – 1:100 sau 1:50 – care sa permita evidentierea spatiilor si a functiunilor existente, cu indicarea cotelor, suprafetelor si a materialelor existente:

   – planurile tuturor nivelurilor si planul acoperisului;

   – principalele sectiuni: transversala, longitudinala, alte sectiuni caracteristice, dupa caz;

   – toate fatadele.

    In situatia in care desfiintarea necesita operatiuni tehnice complexe, se va prezenta si proiectul de organizare a lucrarilor.

    Fiecare plansa prezentata in cadrul sectiunii II „Piese desenate” va avea in partea dreapta jos un cartus care va cuprinde: numele firmei sau al proiectantului elaborator, numarul de inmatriculare sau numarul autorizatiei, dupa caz, titlul proiectului si al plansei, numarul proiectului si al plansei, data elaborarii, numele, calitatea si semnatura elaboratorilor si ale sefului de proiect.

   C. Proiectul de organizare a executiei lucrarilor – P.O.E.

    Proiectul de organizare a executiei lucrarilor – P.O.E. – este necesar in toate cazurile in care se realizeaza o investitie. In situatia in care acesta nu se prezinta impreuna cu proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, se va obtine o autorizatie de construire separata de cea pentru investitia propriu-zisa.

    Proiectul de organizare a executiei lucrarilor trebuie sa cuprinda descrierea tuturor lucrarilor provizorii pregatitoare si necesare in vederea asigurarii tehnologiei de executie a investitiei, atat pe terenul aferent investitiei, cat si pe spatiile ocupate temporar in afara acestuia, inclusiv cele de pe domeniul public, dupa cum urmeaza:

   I. Piese scrise

   1. Lista si semnaturile proiectantilor

    Se completeaza cu numele in clar si calitatea proiectantilor, precum si cu partea din proiect pentru care raspund.

   2. Memoriu

    Acesta va cuprinde:

   – descrierea lucrarilor provizorii: organizarea incintei, modul de amplasare a constructiilor, amenajarilor si depozitelor de materiale;

   – asigurarea si procurarea de materiale si echipamente;

   – asigurarea racordarii provizorii la reteaua de utilitati urbane din zona amplasamentului;

   – precizari cu privire la accese si imprejmuiri;

   – precizari privind protectia muncii.

    Elementele tehnice de avizare privind racordarea provizorie la utilitatile urbane din zona, necesare in vederea obtinerii acordului unic, se vor prezenta in cadrul fiselor tehnice intocmite in Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii – P.A.C. sau P.A.D., dupa caz.

   II. Piese desenate

    Plan general

   a) la lucrarile de mai mare amploare se redacteaza o plansa realizata conform planului de situatie privind amplasarea obiectivelor investitiei, cuprinzand amplasamentul investitiei si toate amenajarile si constructiile provizorii necesare realizarii acesteia;

   b) la lucrarile de mai mica amploare elementele de organizare a executiei lucrarilor vor putea fi prezentate si in planul de situatie privind amplasarea obiectivelor investitiei al proiectului pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

    Fiecare plansa prezentata in cadrul sectiunii II „Piese desenate” va avea in partea dreapta jos un cartus, care va cuprinde: numele firmei sau al proiectantului elaborator, numarul de inmatriculare sau numarul autorizatiei, dupa caz, titlul proiectului si al plansei, numarul proiectului si al plansei, data elaborarii, numele, calitatea si semnatura elaboratorilor si ale sefului de proiect.

   ANEXA Nr. 2

    DEFINIREA
unor termeni de specialitate utilizati in cuprinsul legii

    Acord unic

    Documentul cu valoare de aviz conform, necesar pentru elaborarea si emiterea autorizatiei de construire/desfiintare, intocmit in baza concluziilor si propunerilor rezultate ca urmare a examinarii si aprobarii documentatiilor tehnice depuse in vederea autorizarii, insumand conditiile si recomandarile formulate prin:

   a) avizele si acordurile pentru utilitati urbane privind racordarea obiectivului si a organizarii executiei lucrarilor la retelele de utilitati urbane (apa/canal, electricitate, gaze, termoficare, telecomunicatii, salubritate, transport urban);

   b) avizele si acordurile specifice privind prevenirea si stingerea incendiilor, apararea civila, protectia mediului si a sanatatii populatiei.

    Acordul unic se elaboreaza de structurile de specialitate constituite sub autoritatea administratiei publice locale, in conditiile prevederilor art. 5 alin. (1).

    Autorizatia de construire/desfiintare

    Actul de autoritate al administratiei publice locale – consilii judetene si consilii locale municipale, orasenesti si comunale -, pe baza caruia se pot realiza lucrari de constructii.

    Procedura de emitere a autorizatiei de construire/desfiintare este reglementata prin prezenta lege si prin normele metodologice elaborate de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.

    Anexe gospodaresti

    Constructiile cu caracter definitiv sau provizoriu, menite sa adaposteasca activitati specifice, complementare functiunii de locuire, care, prin amplasarea in vecinatatea locuintei, alcatuiesc impreuna cu aceasta o unitate functionala distincta.

    In categoria anexelor gospodaresti, de regula in mediul rural, sunt cuprinse: bucatarii de vara, grajduri pentru animale mari, patule, magazii, depozite si altele asemenea. In mod similar, sunt asimilabile notiunii de anexe gospodaresti si garajele, serele, piscinele si altele asemenea.

    Anexe gospodaresti ale exploatatiilor agricole

    Constructiile situate in zone izolate in extravilan si indepartate de localitatea de resedinta a lucratorilor agricoli, menite sa adaposteasca masini agricole, utilaje, mici ateliere, scule, alte bunuri ale acestora, inclusiv animale, precum si spatii pentru cazare temporara pe timpul campaniilor agricole.

    Avizare/aprobare

    Avizare – procedura de analiza si de exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, a administratiei publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, avand ca obiect analiza solutiilor functionale, a indicatorilor tehnico-economici si sociali ori a altor elemente prezentate prin documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism sau prin proiectul pentru autorizarea executiei lucrarilor de constructii – extras din proiectul tehnic (P.Th.) pe baza caruia se vor executa lucrarile.

    Avizarea se concretizeaza printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) care are caracter tehnic de obligativitate.

    Aprobare – optiunea forului deliberativ al autoritatii competente de insusire a propunerilor din documentatiile prezentate si sustinute de avizele tehnice favorabile, prealabil emise. Prin actul de aprobare se confera documentatiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic in vederea realizarii programelor de dezvoltare teritoriala si urbanistica, precum si al autorizarii lucrarilor de executie a obiectivelor de investitii.

    Cladiri de importanta redusa

    Constructii cu functii obisnuite, cu un grad de risc scazut, care afecteaza un numar redus de oameni:

   a) cladiri de locuit cu S+P+1E, cu maximum 6apartamente, inclusiv anexele gospodaresti ale acestora;

   b) cladiri pentru invatamant cu cel mult 4 unitati functionale;

   c) dispensare comunale fara stationar;

   d) sedii administrative in mediul rural: primarii, posturi de politie, cooperative de credit rural, biblioteci, oficii postale si altele asemenea;

   e) cladiri pentru comert si alimentatie publica, cu o suprafata de pana la 200 m2 si cu deschideri pana la 6 m;

   f) hale si ateliere pentru activitati mestesugaresti care nu genereaza vibratii, cu o suprafata de pana la 200 m2 si deschideri pana la 6 m;

   g) dependinte si anexe gospodaresti: garaje, bucatarii de vara, grajduri, suri si altele asemenea;

   h) constructii cu caracter provizoriu.

    Constructii cu caracter provizoriu

    Constructiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul functiunii adapostite ori datorita cerintelor urbanistice impuse de autoritatea publica, au o durata de existenta limitata, precizata si prin autorizatia de construire.

    De regula, constructiile cu caracter provizoriu se realizeaza din materiale si alcatuiri care permit demontarea rapida in vederea aducerii terenului la starea initiala (confectii metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) si sunt de dimensiuni reduse. Din categoria constructiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioscuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe caile si in spatiile publice, corpuri si panouri de afisaj, firme si reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. In sensul prezentei legi realizarea constructiilor provizorii se autorizeaza in aceleasi conditii in care se autorizeaza constructiile definitive.

    Constructii speciale

    Constructiile cu caracter militar care se autorizeaza in conditiile prevazute la art. 43.

    Documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism

    Ansamblurile de documente scrise si desenate, referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizeaza situatia existenta si se stabilesc obiectivele, actiunile si masurile de dezvoltare pe o perioada determinata.

    Structura documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism cuprinde:

   a) planurile de amenajare a teritoriului;

   b) planurile urbanistice;

   c) regulamentele locale de urbanism.

    Definirea si continutul-cadru al documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism se fac prin legea amenajarii teritoriului si urbanismului.

    Drept de executie a lucrarilor de constructii

    Dreptul real sau, dupa caz, dreptul de creanta privind imobilul, care confera titularului dreptul de a obtine, potrivit legii, din partea autoritatii competente, autorizatia de construire sau de desfiintare. Dovada dreptului asupra imobilului se face prin actul, denumit titlu, prin care se atesta dreptul de proprietate (precum contractul de vanzare-cumparare, de schimb, de donatie, certificatul de mostenitor, actul administrativ de restituire, hotarare judecatoreasca) sau printr-un contract de concesiune, contract de cesiune, contract de comodat. Emiterea autorizatiei de construire in baza unui contract de inchiriere se poate face numai pentru constructii cu caracter provizoriu si cu acordul expres al proprietarului de drept.

    Firma

    Elementul constructiv aplicabil pe cladire sau independent, pe care se inscriptioneaza date de identificare a unei institutii publice, societati comerciale, fundatii, denumirea comerciala, obiectul de activitate sau orice alt text specific, sub care o persoana fizica sau juridica isi exercita activitatea intr-o cladire sau intr-o incinta.

    Instalatii aferente constructiilor

    Totalitatea conductelor si echipamentelor care asigura utilitatile necesare functionarii constructiilor, situate in interiorul limitei de proprietate, de la bransament/racord (inclusiv) la utilizatori, indiferent daca acestea sunt sau nu incorporate in constructie. Instalatiile aferente constructiilor se autorizeaza impreuna cu acestea sau, dupa caz, separat.

    Intravilanul localitatii

    Teritoriul care constituie o localitate se determina prin Planul urbanistic general (PUG) si cuprinde ansamblul terenurilor de orice fel, cu/fara constructii, organizate si delimitate ca trupuri independente, plantate, aflate permanent sub ape, aflate in circuitul agricol sau avand o alta destinatie, inauntrul caruia este permisa realizarea de constructii, in conditiile legii.

    Intravilanul se poate dezvolta prin extinderea in extravilan numai pe baza de planuri urbanistice zonale (PUZ), legal aprobate, integrandu-se ulterior in Planul urbanistic general (PUG) al localitatii.

    Extravilanul localitatii

    Teritoriul cuprins intre limita intravilanului si limita administrativ-teritoriala a unitatii de baza (municipiu, oras, comuna), inauntrul caruia autorizarea executarii lucrarilor de constructii este restrictionata, in conditiile prezentei legi.

    Imprejmuiri

    Constructiile definitive sau provizorii, cu rolul de a delimita suprafete, arii sau parcele asupra carora exista forme de proprietate, executate pentru protectie impotriva intruziunilor, realizate din diferite materiale – beton, caramida, piatra, lemn, metal, inclusiv sarma ghimpata intinsa pe bulumaci -, ori prin plantii specifice.

    Lucrari de constructii

    Operatiunile specifice prin care:

   – se realizeaza constructii de orice fel – civile, industriale, agrozootehnice, edilitare subterane si aeriene, cai de comunicatii, lucrari ingineresti, de arta etc.;

   – se desfiinteaza astfel de constructii prin demolare, dezmembrare, dinamitare etc.

    Lucrari de modificare

    Lucrari de interventii asupra elementelor constructive, structurale si/sau nestructurale, avand ca efect modificarea (totala sau in parte) a acestora, privind:

   – modificarea planimetriei interioare sau exterioare;

   – modificarea volumetriei.

    In toate cazurile este necesara emiterea unei autorizatii de construire, cu respectarea prevederilor legale privind calitatea in constructii pentru care legea prevede emiterea autorizatiei de construire.

    Lucrari specifice la caile de comunicatie, care nu necesita autorizatie de construire

    Lucrarile de intretinere care nu necesita proiect si deviz general, constand dintr-un complex de lucrari care se executa in mod permanent, in vederea mentinerii constructiilor-instalatiilor in conditii tehnice corespunzatoare desfasurarii continue, confortabile si in deplina siguranta a circulatiei, la nivelul traficului maxim.

    Mobilier urban

    Elementele functionale si/sau decorative amplasate in spatiile publice care, prin alcatuire, aspect, amplasare, confera personalitate aparte zonei sau localitatii. Prin natura lor piesele de mobilier urban sunt asimilate constructiilor daca amplasarea lor se face prin legare constructiva la sol (fundatii platforme de beton, racorduri la utilitati urbane, cu exceptia energiei electrice), necesitand emiterea autorizatiei de construire. Fac parte din categoria mobilier urban: jardiniere, lampadare, banci, bazine, pavaje decorative, pergole, cabine telefonice si altele asemenea.

    Parcelare

    Operatiunea de proiectare urbanistica prin care se determina divizarea uneia sau mai multor proprietati funciare distincte, destinate construirii, in scopul atribuirii, concesionarii sau vanzarii loturilor rezultate.

    Proiect tehnic (P.Th.)

    Documentatia – piese scrise si desenate -, care cuprinde solutiile tehnice si economice de realizare a obiectivului de investitii si pe baza careia se executa lucrarile autorizate.

    Proiect pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii

    Proiectul pentru autorizarea executarii lucrarilor de constructii, necesar emiterii autorizatiei de construire, este extras din proiectul tehnic (P.Th.) si se elaboreaza in conditiile prevederilor prezentei legi si in conformitate cu continutul-cadru cuprins in anexa nr. 1.

    Receptia lucrarilor

    Receptia lucrarilor constituie o componenta a sistemului calitatii in constructii si este actul prin care se certifica finalizarea lucrarilor executate in conformitate cu prevederile proiectului tehnic si cu detaliile de executie.

    Receptia lucrarilor de constructii de orice categorie si de instalatii se efectueaza atat la lucrari noi, cat si la interventii in timp asupra constructiilor existente, conform legii. Receptia lucrarilor de constructii se realizeaza in doua etape, potrivit prevederilor legale in vigoare, dupa cum urmeaza:

   – receptia la terminarea lucrarilor;

   – receptia finala.

    Schimbare de destinatie

    In intelesul prevederilor art. 3, este necesara emiterea unei autorizatii de construire si/sau de desfiintare, dupa caz, numai in situatia in care pentru realizarea schimbarii de destinatie a spatiilor sunt necesare lucrari de constructii pentru care legea prevede emiterea autorizatiei de construire.

    Zone protejate

    Teritoriile delimitate geografic, in cuprinsul carora se afla elemente sau ansambluri ale patrimoniului natural sau cultural cu valoare deosebita. In raport cu natura elementelor de patrimoniu, zonele protejate sunt:

   a) zone naturale protejate, instituite pentru protejarea si punerea in valoare a patrimoniului natural cu valoare deosebita;

   b) zone construite protejate, instituite pentru salvarea, protejarea si punerea in valoare a patrimoniului construit, cu valoare istorica, culturala sau memorialistica deosebita.

    Art. III. – La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga litera c) a articolului 48 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.”;

   – art. II alin. (2) din Legea nr. 199/2004:

    „(2) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului va modifica Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 1.943/2001, cu modificarile ulterioare.”

Tranzactiile imobiliare au scazut drastic, iar bunurile scoase la licitatie în urma executarilor silite nu mai prezinta interes, în ciuda preturilor mai mici.Executorii judecatoresti atrag atentia ca, pe fondul cresterii numarului

 de datornici, numarul de dosare de la instante va creste, ceea ce înseamna ca si timpul de recuperare a bunurilor va fi mai mare.  Preturile bunurilor detinute de cei executati silit prin sentinta judecatoreasca au scazut, chiar si la jumatate. În aceste conditii, notarii au si ei de suferit. Singura lor speranta este acum ca bancile sa relaxeze creditele imobiliare. Aceasta masura ar putea scoate din impas si potentialii cumparatori de terenuri sau imobile. Notarii spun însa ca abia pe la jumatatea anului se va putea simti cu adevarat criza.

Sursa: Antena3

CASA DE AVOCATURA COLTUC- LIDER IN RECUPERARI CREANTE
“Pentru noi succesul a devenit o obligatie”
DACA APELATI LA NOI PANA PE DATA DE 30.01.2009 AVETI O

REDUCERE DE 10% DIN   ONORARII

Casa de avocatura Coltuc are urmatoarele onorarii:
:: pe segmentul recuperari creante avem Principiul :”Clientul nu plateste
nimic daca nu recuperam nimic”
Pentru sumele pana in 5000 lei avem un onorariu de 25 % din valoarea
creantei recuperate ; pentru sumele mai mari de 5000 lei pana la 99999 lei
un onorariu succes total de 15%,peste 100000 lei onorariul de 7% din suma
recuperate.
.:: pe departamentul consultanta Casa de avocatura are 2 tipuri de onorarii:
a) per ora . Ora este de 50-85 euro b) per prestatie avocatiala. Onorariul
este in cazul acesta de 200 euro.
Exista posibilitatea incheierii unui contract pe baza de abonament lunar ,
care va avea valoarea de minim 200 euro.
:: pe departamentul litigii exista un onorariu de minim 1000 lei pentru
dosar.
Pe departamentul registrul comertului onorariile sunt:
Infiintari de societati comerciale (SRL; SNC; SA; SCA; SCS) – onorariu 800
lei
Inregistrarea persoanelor fizice autorizate (PFA) – onorariu 400 lei
Prelungirea duratei de functionare a societatii – onorariu 300 lei
Schimbarea sediului social al societatii – onorariu 300 lei
Infiintarea / radierea de puncte de lucru – onorariu 350 lei
Infiintarea / Radierea de Sucursale / Filiale ale societatii – onorariu
300 lei
Autorizarea sediului social si a punctelor de lucru – onorariu 300 lei
Schimbarea activitatii principale a societatii – onorariu 200 lei
Completarea obiectului de activitate al societatii – onorariu 200 lei
Cesiuni de parti sociale / actiuni – onorariu 350 lei
Majorare / diminuare de capital social – onorariu 300 lei
Transformarea statutului juridic al unei societati – onorariu 200 lei
Divizari / Fuziuni de societati comerciale – onorariu 1500 lei
Mentiuni de prelungire de contracte de sediu social / puncte de lucru –
onorariu 150 lei
Mentiuni de schimbare date de identificare ale asociatilor / – onorariu
200 lei
administratorilor
In materie imobiliara:
• verificarea titlurilor de proprietate in materie imobiliara – 100 euro
• asistenta sau reprezentare in litigii imobiliare (revendicari,
exproprieri, evacuari, recuperare investitii imobiliare, granituiri,
desfiintare lucrari, partaj–iesire din indiviziune, succesiuni) – minim
1000 lei
• operatiuni de intabulare a drepturilor reale si alte operatiuni de
cadastru – 100 euro
• orice alte activitati de consultanta juridica in materie imobiliara –
100 lei per ora
• Obtinere cartea tehnica a constructiei- 100 euro
• Obtinere fisa de date sintetice- 100 euro
• Obtinerea certificatului de urbanism si a avizelor- 400 euro
• Documentatia necesara obtinerii autorizatiei de constructie- 800 euro

PENTRU CELELALTE ONORARII CONTACTATI AVOCATII CASEI DE AVOCATURA COLTUC

Date de contact: Adresa: Str. Aleea Arutela, nr.2, sector 6, Bucuresti
Tel/fax: 021/3302376
Mobil : 0745.150.894 E-mail:avocat@coltuc.ro

Pentru mai multe informatii accesati site-ul https://www.coltuc.ro.

www.comunicatedepresa.ro

Administratorul societăţii Dealul Mare SRL Sighi- şoara, Corneliu Zelea Codreanu Brustur, a fost trimis în judecată de procurorii DNA – Serviciul Teritorial Târgu Mureş, pentru un prejudiciu de circa 173.600 de euro

cauzat Agenţiei de Plăţi, Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Potrivit rechizitoriului, Corneliu Zelea Codreanu Brustur, administrator şi asociat unic al SC Dealul Mare, este acuzat de obţinere pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţ ii Europene, în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals în formă continuată şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

Filmul unei înşelătorii ca la carte

În calitate de administrator al respectivei societăţi, inculpatul a fost şi reprezentantul legal al proiectului „Modernizare şi retehnologizare abator bovine, suine, ovine situat în Sighi şoara str. Parângului nr. 100 jud. Mureş”, proiect finanţat din fonduri nerambursabile SAPARD. Obiectivul proiectului a constat în efectuarea unor lucrări de amenajare şi modernizare a unui abator din Sighişoara prin achizi- ţionarea unor utilaje şi echipamente tehnologice moderne, având ca scop creşterea producţiei, îmbună tăţirea condiţiilor sanitare, menţinerea şi crearea de locuri de muncă. „În acest context, în scopul obţinerii cofinanţării, în perioada 2003 – 2004, inculpatul Brustur Corneliu Zelea Codreanu a prezentat Agenţiei SAPARD Alba Iulia, dosare de achiziţii şi cereri de plată conţinând documente false, inexacte sau incomplete şi înscrisuri care confirmau, contrar realităţii, că s-au făcut selecţiile de oferte. În concret, contrar clauzelor contractului, a cumpărat utilajele necesare investiţiei la preţuri supraevaluate, printr-o firmă care, prin proceduri formale de licitaţii, şi-a adjudecat şi lucrările de construcţii la preţuri mai mari decât cele prevăzute în bugetul proiectului SAPARD”, se arată în rechizitoriu.

Sute de mii de euro sub semnătură falsă

De asemenea, în scopul justificării unor achiziţii şi a unor lucrări de construcţii care în realitate nu s-au efectuat, inculpatul a depus la Agenţia SAPARD Alba Iulia mai multe documente contabile (o factură şi ordine de plată), unele dintre acestea falsificate de către o altă persoană, la cererea sa. Astfel, Agenţia de Plăţi, Dezvoltare Rurală şi Pescuit a fost prejudiciată cu suma de 677.036,43 de lei, adică aproximativ 173.599,08 euro. Pentru recuperarea prejudiciului, în cauză s-a luat măsura instituirii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile (terenuri intravilane şi casă) ale inculpatului. Dosarul a fost înaintat spre judecare la Judecătoria Sighişoara

atac

   (1) Prezentul cod reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute de Codul fiscal*).

   (2) Prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, precum si pentru administrarea creantelor provenind din contributii, amenzi si alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, in masura in care prin lege nu se prevede altfel.

   (3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat se intelege ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in legatura cu:

   a) inregistrarea fiscala;

   b) declararea, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

   c) solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative fiscale.

   ARTICOLUL 2
  Raportul Codului de procedura fiscala cu alte acte normative

   (1) Administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute la art. 1, se indeplineste potrivit dispozitiilor Codului de procedura fiscala, ale Codului fiscal, precum si ale altor reglementari date in aplicarea acestora.

   (2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

   (3) Unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de procedura civila.

   ARTICOLUL 3
  Modificarea si completarea Codului de procedura fiscala

   (1) Prezentul cod se modifica si se completeaza numai prin lege, promovata, de regula, cu 6 luni inainte de data intrarii in vigoare a acesteia.

   (2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intra in vigoare cu incepere din prima zi a anului urmator celui in care a fost adoptata prin lege.

   ARTICOLUL 4
Infiintarea si functionarea Comisiei de proceduri fiscale

   (1) In cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se infiinteaza Comisia de proceduri fiscale, care are responsabilitati de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitara a prezentului cod si a legislatiei care intra in sfera de competenta a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu exceptia cazului cand prin lege se prevede altfel.

   (2) Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei de proceduri fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

   (3) Comisia de proceduri fiscale este coordonata de presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   (4) Deciziile Comisiei de proceduri fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

   (5) Solutiile unitare adoptate prin decizii ale Comisiei de proceduri fiscale si aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala sunt aplicabile de la data publicarii acestor decizii potrivit alin. (4).

   (6) Solutiile unitare prevazute la alin. (5) sunt aplicabile si procedurilor in curs.

   CAPITOLUL II
  Principii generale de conduita in administrarea impozitelor, taxelor,
contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat

   ARTICOLUL 5
  Aplicarea unitara a legislatiei

    Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

   ARTICOLUL 6
  Exercitarea dreptului de apreciere

    Organul fiscal este indreptatit sa aprecieze, in limitele atributiilor si competentelor ce ii revin, relevanta starilor de fapt fiscale si sa adopte solutia admisa de lege, intemeiata pe constatari complete asupra tuturor imprejurarilor edificatoare in cauza.

   ARTICOLUL 7
  Rolul activ

   (1) Organul fiscal instiinteaza contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce ii revin in desfasurarea procedurii potrivit legii fiscale.

   (2) Organul fiscal este indreptatit sa examineze, din oficiu, starea de fapt, sa obtina si sa utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corecta a situatiei fiscale a contribuabilului. In analiza efectuata organul fiscal va identifica si va avea in vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecarui caz.

   (3) Organul fiscal are obligatia sa examineze in mod obiectiv starea de fapt, precum si sa indrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente, pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de cate ori este cazul.

   (4) Organul fiscal decide asupra felului si volumului examinarilor, in functie de circumstantele fiecarui caz in parte si de limitele prevazute de lege.

   (5) Organul fiscal indruma contribuabilul in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Indrumarea se face fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.

   ARTICOLUL 8
  Limba oficiala in administratia fiscala

   (1) Limba oficiala in administratia fiscala este limba romana.

   (2) Daca la organele fiscale se depun petitii, documente justificative, certificate sau alte inscrisuri intr-o limba straina, organele fiscale vor solicita ca acestea sa fie insotite de traduceri in limba romana certificate de traducatori autorizati.

   (3) Dispozitiile legale cu privire la folosirea limbii minoritatilor nationale se aplica in mod corespunzator.

   ARTICOLUL 9
  Dreptul de a fi ascultat

   (1) Inaintea luarii deciziei organul fiscal este obligat sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante in luarea deciziei.

   (2) Organul fiscal nu este obligat sa aplice prevederile alin. (1) cand:

   a) intarzierea in luarea deciziei determina un pericol pentru constatarea situatiei fiscale reale privind executarea obligatiilor contribuabilului sau pentru luarea altor masuri prevazute de lege;

   b) situatia de fapt prezentata urmeaza sa se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creantelor fiscale;

   c) se accepta informatiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat intr-o declaratie sau intr-o cerere;

   d) urmeaza sa se ia masuri de executare silita.

   ARTICOLUL 10
  Obligatia de cooperare

   (1) Contribuabilul este obligat sa coopereze cu organele fiscale in vederea determinarii starii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de catre acesta, in intregime, conform realitatii, si prin indicarea mijloacelor doveditoare care ii sunt cunoscute.

   (2) Contribuabilul este obligat sa intreprinda masurile in vederea procurarii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitatilor juridice si efective ce ii stau la dispozitie.

   ARTICOLUL 11
  Secretul fiscal

   (1) Functionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati, in conditiile legii, sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin ca urmare a exercitarii atributiilor de serviciu.

   (2) Informatiile referitoare la impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:

   a) autoritatilor publice, in scopul indeplinirii obligatiilor prevazute de lege;

   b) autoritatilor fiscale ale altor tari, in conditii de reciprocitate in baza unor conventii;

   c) autoritatilor judiciare competente, potrivit legii;

   d) in alte cazuri prevazute de lege.

   (3) Autoritatea care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul asupra informatiilor primite.

   (4) Este permisa transmiterea de informatii cu caracter fiscal in alte situatii decat cele prevazute la alin. (2), in conditiile in care se asigura ca din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

   (41) Prin exceptie de la prevederile alin. (4), cazurile de nerespectare a legislatiei financiar-fiscale pot fi facute publice prin mass-media.

   (5) Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal atrage raspunderea potrivit legii.

   ARTICOLUL 12
  Buna-credinta

    Relatiile dintre contribuabili si organele fiscale trebuie sa fie fundamentate pe buna-credinta, in scopul realizarii cerintelor legii.

   CAPITOLUL III
  Aplicarea prevederilor legislatiei fiscale

   ARTICOLUL 13
  Interpretarea legii

    Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte vointa legiuitorului asa cum este exprimata in lege.

   ARTICOLUL 14
  Criteriile economice

    Veniturile, alte beneficii si valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent daca sunt obtinute din activitati ce indeplinesc sau nu cerintele altor dispozitii legale.

   ARTICOLUL 15
  Eludarea legislatiei fiscale

   (1) In cazul in care, eludandu-se scopul legii fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate.

   (2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.

   CAPITOLUL IV
  Raportul juridic fiscal

   ARTICOLUL 16
  Continutul raportului de drept procedural fiscal

    Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin partilor, potrivit legii, pentru indeplinirea modalitatilor prevazute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor partilor din raportul de drept material fiscal.

   ARTICOLUL 17
  Subiectele raportului juridic fiscal

   (1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport.

   (2) Contribuabilul este orice persoana fizica ori juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica ce datoreaza impozite, taxe, contributii si alte sume bugetului general consolidat, in conditiile legii.

   (3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.

   (4) Unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritatile administratiei publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestora, in limita atributiilor delegate de catre autoritatile respective.

   (5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate acesteia, precum si compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt denumite in prezentul cod organe fiscale.

   ARTICOLUL 18
  Imputernicitii

   (1) In relatiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un imputernicit. Continutul si limitele reprezentarii sunt cele cuprinse in imputernicire sau stabilite de lege, dupa caz. Desemnarea unui imputernicit nu il impiedica pe contribuabil sa isi indeplineasca personal obligatiile fiscale, chiar daca nu a procedat la revocarea imputernicirii potrivit alin. (2).

   (2) Imputernicitul este obligat sa inregistreze la organul fiscal actul de imputernicire, in forma autentica si in conditiile prevazute de lege. Revocarea imputernicirii opereaza fata de organul fiscal de la data inregistrarii actului de revocare.

   (3) In cazul reprezentarii contribuabililor in relatiile cu organele fiscale prin avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

   (4) Contribuabilul fara domiciliu fiscal in Romania, care are obligatia de a depune declaratii la organele fiscale, trebuie sa desemneze un imputernicit, cu domiciliul fiscal in Romania, care sa indeplineasca, in numele si din averea contribuabilului, obligatiile acestuia din urma fata de organul fiscal.

   (5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.

   ARTICOLUL 19
  Numirea curatorului fiscal

   (1) Daca nu exista un imputernicit potrivit art. 18, organul fiscal, in conditiile legii, va solicita instantei judecatoresti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al carui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitati, batranetii sau unui handicap de orice fel, nu poate sa isi exercite si sa isi indeplineasca personal drepturile si obligatiile ce ii revin potrivit legii.

   (2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotararii judecatoresti, toate cheltuielile legate de aceasta reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

   ARTICOLUL 20
  Obligatiile reprezentantilor legali

   (1) Reprezentantii legali ai persoanelor fizice si juridice, precum si ai asocierilor fara personalitate juridica sunt obligati sa indeplineasca obligatiile fiscale ale persoanelor reprezentate, in numele si din averea acestora.

   (2) In cazul in care, din orice motiv, obligatiile fiscale ale asocierilor fara personalitate juridica nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociatii raspund solidar pentru indeplinirea acestora.

   TITLUL II
  Dispozitii generale privind raportul de drept material fiscal

   CAPITOLUL I
  Dispozitii generale

   ARTICOLUL 21
  Creantele fiscale

   (1) Creantele fiscale reprezinta drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal.

   (2) Din raporturile de drept prevazute la alin. (1) rezulta atat continutul, cat si cuantumul creantelor fiscale, reprezentand drepturi determinate constand in:

   a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adaugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creante fiscale principale;

   b) dreptul la perceperea majorarilor de intarziere, in conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.

   (3) In cazurile prevazute de lege, organul fiscal este indreptatit sa solicite stingerea obligatiei fiscale de catre cel indatorat sa execute acea obligatie in locul debitorului.

   (4) In masura in care plata sumelor reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat se constata ca a fost fara temei legal, cel care a facut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

   ARTICOLUL 22
  Obligatiile fiscale

    Prin obligatii fiscale, in sensul prezentului cod, se intelege:

   a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

   b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

   c) obligatia de a plati la termenele legale impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat;

   d) obligatia de a plati majorari de intarziere, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligatii de plata accesorii;

   e) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizeaza prin stopaj la sursa;

   f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, in aplicarea legilor fiscale.

   ARTICOLUL 23
  Nasterea creantelor si obligatiilor fiscale

   (1) Daca legea nu prevede altfel, dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza.

   (2) Potrivit alin. (1) se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscala datorata.

   ARTICOLUL 24
  Stingerea creantelor fiscale

    Creantele fiscale se sting prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.

   ARTICOLUL 25
  Creditorii si debitorii

   (1) In raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanta fiscala prevazute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligatia corelativa de plata a acestor drepturi.

   (2) In cazul in care obligatia de plata nu a fost indeplinita de debitor, debitori devin, in conditiile legii, urmatorii:

   a) mostenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;

   b) cel care preia, in tot sau in parte, drepturile si obligatiile debitorului supus divizarii, fuziunii ori reorganizarii judiciare, dupa caz;

   c) persoana careia i s-a stabilit raspunderea in conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;

   d) persoana care isi asuma obligatia de plata a debitorului, printr-un angajament de plata sau printr-un alt act incheiat in forma autentica, cu asigurarea unei garantii reale la nivelul obligatiei de plata;

   e) persoana juridica, pentru obligatiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;

   f) alte persoane, in conditiile legii.

   ARTICOLUL 26
  Platitorul

   (1) Platitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care in numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat.

   (2) Pentru persoanele juridice cu sediul in Romania, care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, cu exceptia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de catre sediile secundare ale persoanei juridice.

   ARTICOLUL 27
  Raspunderea solidara

   (1) Pentru obligatiile de plata restante ale debitorului declarat insolvabil in conditiile prezentului cod raspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:

   a) persoanele fizice sau juridice care, in cei 3 ani anteriori datei declararii insolvabilitatii, cu rea-credinta, dobandesc in orice mod active de la debitorii care isi provoaca astfel insolvabilitatea;

   b) administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin instrainarea sau ascunderea cu rea-credinta, sub orice forma, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia.

   (2) Persoana juridica raspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil in conditiile prezentului cod sau declarat insolvent daca, direct ori indirect, controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul, daca desfasoara efectiv aceeasi activitate sau aceleasi activitati ca si debitorul si daca este indeplinita cel putin una dintre urmatoarele conditii:

   a) dobandeste, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabila a acestor active reprezinta cel putin jumatate din valoarea contabila neta a tuturor activelor corporale ale dobanditorului;

   b) are raporturi comerciale contractuale cu clientii si/sau cu furnizorii, altii decat cei de utilitati, care, in proportie de cel putin jumatate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

   c) are raporturi de munca sau civile de prestari de servicii cu cel putin jumatate dintre angajatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

   (3) In intelesul alin. (2), termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:

   a) control – majoritatea drepturilor de vot, fie in adunarea generala a asociatilor unei societati comerciale ori a unei asociatii sau fundatii, fie in consiliul de administratie al unei societati comerciale ori consiliul director al unei asociatii sau fundatii;

   b) control indirect – activitatea prin care o persoana exercita controlul prin una sau mai multe persoane.

   ARTICOLUL 28
  Dispozitii speciale privind stabilirea raspunderii

   (1) Raspunderea persoanelor prevazute la art. 27 se va stabili potrivit dispozitiilor prezentului articol.

   (2) In scopul prevazut la alin. (1) organul fiscal va intocmi o decizie in care vor fi aratate motivele de fapt si de drept pentru care este angajata raspunderea persoanei in cauza. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.

   (3) Decizia aprobata potrivit alin. (2) constituie titlu de creanta privind obligatia la plata a persoanei raspunzatoare potrivit art. 27 si va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele:

   a) codul de identificare fiscala a persoanei raspunzatoare, obligata la plata obligatiei debitorului principal, precum si orice alte date de identificare;

   b) numele si prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscala; domiciliul sau sediul acestuia, precum si orice alte date de identificare;

   c) cuantumul si natura sumelor datorate;

   d) termenul in care persoana raspunzatoare trebuie sa plateasca obligatia debitorului principal;

   e) temeiul legal si motivele in fapt ale angajarii raspunderii.

   (4) Raspunderea va fi stabilita atat pentru obligatia fiscala principala, cat si pentru accesoriile acesteia.

   (5) Titlul de creanta prevazut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la plata, mentionandu-se ca aceasta urmeaza sa faca plata in termenul stabilit.

   (6) Titlul de creanta comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat in conditiile legii.

   ARTICOLUL 29
  Drepturile si obligatiile succesorilor

   (1) Drepturile si obligatiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului in conditiile dreptului comun.

   (2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul obligatiei de plata a sumelor ce reprezinta amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoana fizica.

   ARTICOLUL 30
  Dispozitii privind cesiunea creantelor fiscale ale contribuabililor

   (1) Creantele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum si sumele afectate garantarii executarii unei obligatii fiscale pot fi cesionate numai dupa stabilirea lor potrivit legii.

   (2) Cesiunea produce efecte fata de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificata.

   (3) Desfiintarea cesiunii sau constatarea nulitatii acesteia ulterior stingerii obligatiei fiscale nu este opozabila organului fiscal.

   CAPITOLUL II
  Domiciliul fiscal

   ARTICOLUL 31
  Domiciliul fiscal

   (1) In cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal se intelege:

   a) pentru persoanele fizice, adresa unde isi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, in cazul in care aceasta este diferita de domiciliu;

   b) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala;

   c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, in cazul in care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;

   d) pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, sediul acestora sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala.

   (2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, in sensul alin. (1) lit. a), se intelege adresa locuintei pe care o persoana o foloseste in mod continuu peste 183 de zile intr-un an calendaristic, intreruperile de scurta durata nefiind luate in considerare. Daca sederea are un scop exclusiv de vizita, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemanatoare si nu depaseste perioada unui an, nu se considera adresa unde locuiesc efectiv.

   (3) In situatia in care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) si d), domiciliul fiscal este locul in care se afla majoritatea activelor.

   (4) In cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.

   TITLUL III
  Dispozitii procedurale generale

   CAPITOLUL I
  Competenta organului fiscal

   ARTICOLUL 32
  Competenta generala

   (1) Organele fiscale au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, exercitarea controlului si emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale in materie fiscala.

   (2) In cazul impozitului pe venit, prin hotarare a Guvernului se poate stabili alta competenta speciala de administrare.

   (3) Impozitele, taxele si alte sume care se datoreaza, potrivit legii, in vama sunt administrate de catre organele vamale.

   (4) Asistenta si indrumarea contribuabililor privind aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala se realizeaza de catre aceasta si de unitatile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   ARTICOLUL 33
  Competenta teritoriala

   (1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, judetean, local sau al municipiului Bucuresti, stabilit prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al platitorului de venit, in cazul impozitelor si contributiilor realizate prin stopaj la sursa, in conditiile legii.

   (2) In cazul contribuabililor nerezidenti care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei prin unul sau mai multe sedii permanente, competenta revine organului fiscal pe a carui raza teritoriala se afla situat fiecare sediu permanent. In cazul in care activitatea unui sediu permanent se desfasoara pe raza teritoriala a mai multor organe fiscale, competenta revine acelui organ fiscal in a carui raza teritoriala incepe activitatea acelui sediu permanent.

   (3) Pentru administrarea de catre organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a creantelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenta poate fi stabilita in sarcina altor organe fiscale decat cele prevazute la alin. (1), prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   ARTICOLUL 34
  Competenta in cazul sediilor secundare

    In cazul in care contribuabilul are, potrivit legii, obligatii de plata la sedii secundare, competenta teritoriala pentru administrarea acestora revine organului fiscal in a carui raza teritoriala acestea se afla situate.

   ARTICOLUL 35
  Competenta teritoriala a compartimentelor de specialitate
ale autoritatilor administratiei publice locale

    Compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetelor locale ale unitatilor administrativ-teritoriale.

   ARTICOLUL 36
  Competenta speciala

   (1) In situatia in care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenta teritoriala revine organului fiscal in raza caruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale.

   (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun in cazurile de disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si in caz de executare silita.

   (3) Pentru administrarea de catre organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a creantelor datorate de contribuabilii nerezidenti, care nu au pe teritoriul Romaniei un sediu permanent, competenta revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului economiei si finantelor, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   ARTICOLUL 37
  Conflictul de competenta

   (1) Exista conflict de competenta cand doua sau mai multe organe fiscale se declara deopotriva competente sau necompetente. In acest caz organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura in derulare si va solicita organului ierarhic superior comun sa hotarasca asupra conflictului.

   (2) In situatia in care organele fiscale intre care apare conflictul de competenta nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenta ivit se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor.

   (3) In cazul bugetelor locale, Comisia fiscala centrala se completeaza cu cate un reprezentant al Asociatiei Comunelor din Romania, Asociatiei Oraselor din Romania, Asociatiei Municipiilor din Romania, Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din Romania, precum si al Ministerului Internelor si Reformei Administrative.

   ARTICOLUL 38
  Acord asupra competentei

    Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, detine competenta teritoriala, precum si al contribuabilului in cauza, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.

   ARTICOLUL 39
  Conflictul de interese

    Functionarul public din cadrul organului fiscal implicat intr-o procedura de administrare se afla in conflict de interese, daca:

   a) in cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este sot/sotie al/a contribuabilului, este ruda pana la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau imputernicit al contribuabilului;

   b) in cadrul procedurii respective poate dobandi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;

   c) exista un conflict intre el, sotul/sotia, rudele sale pana la gradul al treilea inclusiv si una dintre parti sau sotul/sotia, rudele partii pana la gradul al treilea inclusiv;

   d) in alte cazuri prevazute de lege.

   ARTICOLUL 40
  Abtinerea si recuzarea

   (1) Functionarul public care stie ca se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 39 este obligat sa instiinteze conducatorul organului fiscal si sa se abtina de la indeplinirea procedurii.

   (2) In cazul in care conflictul de interese se refera la conducatorul organului fiscal, acesta este obligat sa instiinteze organul ierarhic superior.

   (3) Abtinerea se propune de functionarul public si se decide de indata de conducatorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.

   (4) Contribuabilul implicat in procedura in derulare poate solicita recuzarea functionarului public aflat in conflict de interese.

   (5) Recuzarea functionarului public se decide de indata de catre conducatorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de administrare in derulare.

   CAPITOLUL II
  Actele emise de organele fiscale

   ARTICOLUL 41
  Notiunea de act administrativ fiscal

    In intelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.

   ARTICOLUL 42
  Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans

   (1) Solutia fiscala individuala anticipata este actul administrativ emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situatii fiscale de fapt viitoare.

   (2) Acordul de pret in avans este actul administrativ emis de Agentia Nationala de Administrare Fiscala in vederea solutionarii unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea conditiilor si modalitatilor in care urmeaza sa fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preturile de transfer, in cazul tranzactiilor efectuate intre persoane afiliate, astfel cum sunt definite in Codul fiscal.

   (3) Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans se comunica numai contribuabilului caruia ii sunt destinate.

   (4) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans sunt opozabile si obligatorii fata de organele fiscale, numai daca termenii si conditiile acestora au fost respectate de contribuabil.

   (5) Prin cerere contribuabilul propune continutul solutiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de pret in avans, dupa caz.

   (6) In solutionarea cererii contribuabilului se emite solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans. In situatia in care contribuabilul nu este de acord cu solutia fiscala individuala anticipata sau cu acordul de pret in avans emis, va transmite, in termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Solutia fiscala individuala anticipata sau acordul de pret in avans pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic.

   (7) Contribuabilul, titular al unui acord de pret in avans, are obligatia de a depune anual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor si conditiilor acordului in anul de raportare. Raportul se depune pana la termenul prevazut de lege pentru depunerea situatiilor financiare anuale.

   (8) Solutia fiscala individuala anticipata si acordul de pret in avans nu mai sunt valabile daca prevederile legale de drept material fiscal in baza carora a fost luata decizia se modifica.

   (9) Pentru emiterea unei solutii fiscale individuale anticipate, precum si pentru emiterea sau modificarea unui acord de pret in avans, emitentul incaseaza tarife care se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

   (10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat in cazul in care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea solutiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de pret in avans ori se intrerupe procedura de emitere, in conditiile aprobate prin hotarare a Guvernului.

   (11) Termenul pentru emiterea unui acord de pret in avans este de 12 luni in cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni in cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupa caz. Termenul pentru emiterea solutiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile. Dispozitiile art. 70 sunt aplicabile in mod corespunzator.

   (12) Procedura referitoare la emiterea solutiei fiscale individuale anticipate si a acordului de pret in avans va fi aprobata prin hotarare a Guvernului.

   ARTICOLUL 43
  Continutul si motivarea actului administrativ fiscal

   (1) Actul administrativ fiscal se emite numai in forma scrisa.

   (2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmatoarele elemente:

   a) denumirea organului fiscal emitent;

   b) data la care a fost emis si data de la care isi produce efectele;

   c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei imputernicite de contribuabil, dupa caz;

   d) obiectul actului administrativ fiscal;

   e) motivele de fapt;

   f) temeiul de drept;

   g) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;

   h) stampila organului fiscal emitent;

   i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestatiei si organul fiscal la care se depune contestatia;

   j) mentiuni privind audierea contribuabilului.

   (3) Actul administrativ fiscal emis in conditiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil si in cazul in care nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale aplicabile in materie.

   (4) Prin ordin al ministrului economiei si finantelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit in conditiile alin. (3).

   ARTICOLUL 44
  Comunicarea actului administrativ fiscal

   (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat. In situatia contribuabililor fara domiciliu fiscal in Romania, care si-au desemnat imputernicit potrivit art. 18 alin. (4), precum si in situatia numirii unui curator fiscal, in conditiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunica imputernicitului sau curatorului, dupa caz.

   (2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:

   a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;

   b) prin remiterea, sub semnatura, a actului administrativ fiscal de catre persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicarii fiind data remiterii sub semnatura a actului;

   c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului administrativ fiscal si confirmarea primirii acestuia;

   d) prin publicitate.

   (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afisarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, a unui anunt in care se mentioneaza ca a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. In cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevazute la art. 35, afisarea se face, concomitent, la sediul acestora si pe pagina de internet a autoritatii administratiei publice locale respective. In lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judetean. In toate cazurile, actul administrativ fiscal se considera comunicat in termen de 15 zile de la data afisarii anuntului.

   (4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator.

   ARTICOLUL 45
  Opozabilitatea actului administrativ fiscal

    Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii.

   ARTICOLUL 46
  Nulitatea actului administrativ fiscal

    Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnaturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu exceptia prevazuta la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

   ARTICOLUL 47
  Desfiintarea sau modificarea actelor administrative fiscale

   (1) Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiintat in conditiile prezentului cod.

   (2) Desfiintarea totala sau partiala, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creante fiscale principale atrage desfiintarea totala sau partiala a actelor administrative prin care s-au stabilit creante fiscale accesorii aferente creantelor principale anulate.

   ARTICOLUL 48
  Indreptarea erorilor materiale

    Organul fiscal poate indrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.

   CAPITOLUL III
  Administrarea si aprecierea probelor

   SECŢIUNEA 1
  Dispozitii generale

   ARTICOLUL 49
  Mijloace de proba

   (1) Pentru determinarea starii de fapt fiscale, organul fiscal, in conditiile legii, administreaza mijloace de proba, putand proceda la:

   a) solicitarea informatiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane;

   b) solicitarea de expertize;

   c) folosirea inscrisurilor;

   d) efectuarea de cercetari la fata locului.

   (2) Probele administrate vor fi coroborate si apreciate tinandu-se seama de forta lor doveditoare recunoscuta de lege.

   ARTICOLUL 50
  Dreptul organului fiscal de a solicita prezenta
contribuabilului la sediul sau

    Organul fiscal poate solicita prezenta contribuabilului la sediul sau pentru a da informatii si lamuriri necesare stabilirii situatiei sale fiscale reale. Odata cu aceasta solicitare, cand este cazul, organul fiscal va indica si documentele pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte.

   ARTICOLUL 51
  Comunicarea informatiilor intre organele fiscale

    Daca intr-o procedura fiscala se constata fapte care prezinta importanta pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale isi vor comunica reciproc informatiile detinute.

   SECŢIUNEA a 2-a
  Informatii si expertize

   ARTICOLUL 52
  Obligatia de a furniza informatii

   (1) Contribuabilul sau alta persoana imputernicita de acesta are obligatia de a furniza organului fiscal informatiile necesare pentru determinarea starii de fapt fiscale. In acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite informatii si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informatiile furnizate de alte persoane se iau in considerare numai in masura in care sunt confirmate si de alte mijloace de proba.

   (2) Cererea de furnizare a informatiilor se formuleaza in scris si va specifica natura informatiilor solicitate pentru determinarea starii de fapt fiscale si documentele care sustin informatiile furnizate.

   (3) Declaratia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sa furnizeze informatii va fi, dupa caz, prezentata sau consemnata in scris.

   (4) In situatia in care persoana obligata sa furnizeze informatia in scris este, din motive independente de vointa sa, in imposibilitate de a scrie, organul fiscal intocmeste un proces-verbal.

   ARTICOLUL 53
  Furnizarea periodica de informatii

   (1) Contribuabilii sunt obligati sa furnizeze periodic organelor fiscale informatii referitoare la activitatea desfasurata.

   (2) Furnizarea informatiilor prevazute la alin. (1) se face prin completarea unei declaratii pe proprie raspundere.

   (3) Natura informatiilor, periodicitatea, precum si modelul declaratiilor se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   ARTICOLUL 54
  Obligatia bancilor de a furniza informatii

   (1) Bancile sunt obligate sa comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce deschid ori inchid conturi, forma juridica pe care acestia o au si domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau inchise in perioada anterioara acesteia si va fi adresata Ministerului Economiei si Finantelor.

   (2) Ministerul Economiei si Finantelor impreuna cu Banca Nationala a Romaniei vor elabora proceduri privind transmiterea informatiilor prevazute la alin. (1).

   (3) Ministerul Economiei si Finantelor, la cererea justificata a autoritatilor publice centrale si locale, va transmite informatiile detinute in baza alin. (1), in scopul indeplinirii de catre aceste autoritati a atributiilor prevazute de lege.

   ARTICOLUL 55
  Expertiza

   (1) Ori de cate ori considera necesar, organul fiscal are dreptul sa apeleze la serviciile unui expert pentru intocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sa comunice contribuabilului numele expertului.

   (2) Contribuabilul poate sa numeasca un expert pe cheltuiala proprie.

   (3) Expertii au obligatia sa pastreze secretul fiscal asupra datelor si informatiilor pe care le dobandesc.

   (4) Expertiza se intocmeste in scris.

   (5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevazute de prezentul articol vor fi platite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, dupa caz.

   SECŢIUNEA a 3-a
  Verificarea inscrisurilor si cercetarea la fata locului

   ARTICOLUL 56
  Prezentarea de inscrisuri

   (1) In vederea stabilirii starii de fapt fiscale, contribuabilul are obligatia sa puna la dispozitie organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte inscrisuri. In acelasi scop, organul fiscal are dreptul sa solicite inscrisuri si altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.

   (2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispozitie a inscrisurilor la sediul sau ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sa le prezinte.

   (3) Organul fiscal are dreptul sa retina, in scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, documente, acte, inscrisuri, registre si documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, inregistrarii si achitarii obligatiilor fiscale de catre contribuabili, pe o perioada de maximum 30 de zile. In cazuri exceptionale, cu aprobarea conducatorului organului fiscal, perioada de retinere poate fi prelungita cu maximum 90 de zile.

   ARTICOLUL 57
  Cercetarea la fata locului

   (1) In conditiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal.

   (2) Contribuabilii au obligatia sa permita functionarilor imputerniciti de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la fata locului, precum si expertilor folositi pentru aceasta actiune intrarea acestora pe terenuri, in incaperi si in orice alte incinte, in masura in care acest lucru este necesar pentru a face constatari in interes fiscal.

   (3) Detinatorii terenurilor ori incintelor respective vor fi instiintati in timp util despre cercetare, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea in domiciliu sau resedinta.

   (4) In caz de refuz, intrarea in domiciliul sau in resedinta persoanei fizice se face cu autorizarea instantei judecatoresti competente, dispozitiile privind ordonanta presedintiala din Codul de procedura civila fiind aplicabile.

   (5) La cererea organului fiscal, organele de politie, jandarmerie ori alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa ii acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.

   SECŢIUNEA a 4-a
  Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

   ARTICOLUL 58
  Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informatii,
efectuarea de expertize si prezentarea unor inscrisuri

   (1) Sotul/sotia si rudele contribuabilului pana la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informatii, efectuarea de expertize, precum si prezentarea unor inscrisuri.

   (2) Persoanele prevazute la alin. (1) vor fi instiintate asupra acestui drept.

   ARTICOLUL 59
  Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informatii

   (1) Pot refuza sa furnizeze informatii cu privire la datele de care au luat cunostinta in exercitarea activitatii lor preotii, avocatii, notarii publici, consultantii fiscali, executorii judecatoresti, auditorii, expertii contabili, medicii si psihoterapeutii, cu exceptia informatiilor cu privire la indeplinirea obligatiilor fiscale stabilite de lege in sarcina lor.

   (2) Sunt asimilate persoanelor prevazute la alin. (1) asistentii, precum si persoanele care participa la activitatea profesionala a acestora.

   (3) Persoanele prevazute la alin. (1), cu exceptia preotilor, pot furniza informatii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informatiile.

   (4) In regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)-(3), in vederea clarificarii si stabilirii reale a situatiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale au competenta de a solicita informatii si documente cu relevanta fiscala ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, dupa caz, iar notarii publici, avocatii, executorii judecatoresti, organele de politie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea pasapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, precum si orice alta entitate care detine informatii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, dupa caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligatia furnizarii acestora fara plata.

   SECŢIUNEA a 5-a
  Colaborarea dintre autoritatile publice

   ARTICOLUL 60
  Obligatia autoritatilor si institutiilor publice
de a furniza informatii si de a prezenta acte

   (1) Autoritatile publice, institutiile publice si de interes public, centrale si locale, precum si serviciile deconcentrate ale autoritatilor publice centrale vor furniza informatii si acte organelor fiscale, la cererea acestora.

   (2) In realizarea scopului prezentului cod, organele fiscale pot accesa on-line baza de date a institutiilor prevazute la alin. (1), pentru informatiile stabilite pe baza de protocol.

   ARTICOLUL 61
  Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile
publice sau de interes public

   (1) Autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public sunt obligate sa colaboreze in realizarea scopului prezentului cod.

   (2) Nu constituie activitate de colaborare actiunile intreprinse de autoritatile prevazute la alin. (1), in conformitate cu atributiile ce le revin potrivit legii.

   (3) Organul fiscal care solicita colaborarea raspunde pentru legalitatea solicitarii, iar autoritatea solicitata raspunde pentru datele furnizate.

   ARTICOLUL 62
  Conditii si limite ale colaborarii

   (1) Colaborarea dintre autoritatile publice, institutiile publice sau de interes public se realizeaza in limita atributiilor ce le revin potrivit legii.

   (2) Daca autoritatea publica, institutia publica sau de interes public solicitata refuza colaborarea, autoritatea publica superioara ambelor organe va decide. Daca o asemenea autoritate nu exista, decizia va fi luata de autoritatea superioara celei solicitate.

   ARTICOLUL 63
  Colaborarea interstatala dintre autoritatile publice

   (1) In baza conventiilor internationale, organele fiscale vor colabora cu autoritatile fiscale similare din alte state.

   (2) In lipsa unei conventii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autoritati fiscale din alt stat pe baza de reciprocitate.

   SECŢIUNEA a 6-a
  Sarcina probei

   ARTICOLUL 64
  Forta probanta a documentelor justificative si evidentelor contabile

    Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei de impunere.

   ARTICOLUL 65
  Sarcina probei in dovedirea situatiei de fapt fiscale

   (1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal.

   (2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe baza de probe sau constatari proprii.

   ARTICOLUL 66
  Dovedirea titularului dreptului de proprietate in scopul impunerii

   (1) In cazul in care constata ca anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabila sunt detinute de persoane care in mod continuu beneficiaza de castigurile sau de orice foloase obisnuite aduse de acestea si ca persoanele respective declara in scris ca nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor in cauza, fara sa arate insa care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligatiei fiscale corespunzatoare in sarcina acelor persoane.

   (2) In conditiile legii, obligatia fiscala privind baza impozabila prevazuta la alin. (1) va putea fi stabilita in sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel acestia datoreaza despagubiri persoanelor care au facut plata pentru stingerea obligatiei stabilite potrivit alin. (1).

   ARTICOLUL 67
  Estimarea bazei de impunere

   (1) Daca organul fiscal nu poate determina marimea bazei de impunere, acesta trebuie sa o estimeze. In acest caz trebuie avute in vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare. Estimarea consta in identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale.

   (2) In situatiile in care, potrivit legii, organele fiscale sunt indreptatite sa estimeze baza de impunere, acestea vor avea in vedere pretul de piata al tranzactiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.

   CAPITOLUL IV
  Termene

   ARTICOLUL 68
  Calcularea termenelor

    Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si de alte dispozitii legale aplicabile in materie, daca legea fiscala nu dispune altfel, se calculeaza potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

   ARTICOLUL 69
  Prelungirea termenelor

    Termenele pentru depunerea declaratiilor fiscale si termenele stabilite in baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite in situatii temeinic justificate, potrivit competentei stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   ARTICOLUL 70
  Termenul de solutionare a cererilor contribuabililor

   (1) Cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare.

   (2) In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.

   ARTICOLUL 71
  Cazul de forta majora si cazul fortuit

   (1) Termenele prevazute de lege pentru indeplinirea obligatiilor fiscale, dupa caz, nu incep sa curga sau se suspenda in situatia in care indeplinirea acestor obligatii a fost impiedicata de ivirea unui caz de forta majora sau a unui caz fortuit.

   (2) Obligatiile fiscale se considera a fi indeplinite in termen, fara perceperea de majorari de intarziere sau aplicarea de sanctiuni prevazute de lege, daca acestea se executa in termen de 60 de zile de la incetarea evenimentelor prevazute la alin. (1).

   TITLUL IV
  Inregistrarea fiscala si evidenta contabila si fiscala

   ARTICOLUL 72
  Obligatia de inregistrare fiscala

   (1) Orice persoana sau entitate care este subiect intr-un raport juridic fiscal se inregistreaza fiscal primind un cod de identificare fiscala. Codul de identificare fiscala va fi:

   a) pentru persoanele juridice, cu exceptia comerciantilor, precum si pentru asocieri si alte entitati fara personalitate juridica, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

   b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;

   c) pentru persoanele fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;

   d) pentru comercianti, inclusiv pentru sucursalele comerciantilor care au sediul principal al comertului in strainatate, codul unic de inregistrare atribuit potrivit legii speciale;

   e) pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice in mod independent sau exercita profesii libere, codul de inregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   (2) Persoanele prevazute la alin. (1) lit. d) se inregistreaza fiscal potrivit procedurii speciale in materie.

   (3) In vederea atribuirii codului de identificare fiscala persoanele prevazute la alin. (1) lit. a), c) si e) au obligatia sa depuna declaratie de inregistrare fiscala.

   (4) Au obligatia sa depuna o declaratie de inregistrare fiscala si persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.

   (5) Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, pentru care platile anticipate se fac prin retinere la sursa de catre platitorii de venituri, au obligatia, in vederea inregistrarii, sa depuna la organul fiscal competent declaratia de inregistrare fiscala.

   (6) Declaratia de inregistrare fiscala se depune in termen de 30 de zile de la:

   a) data infiintarii potrivit legii, in cazul persoanelor juridice, asocierilor si altor entitati fara personalitate juridica;

   b) data eliberarii actului legal de functionare, data inceperii activitatii, data obtinerii primului venit sau dobandirii calitatii de angajator, dupa caz, in cazul persoanelor fizice.

   ARTICOLUL 73
  Obligatia inscrierii codului de identificare fiscala pe documente

    Platitorii de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat au obligatia de a mentiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscala propriu.

   ARTICOLUL 74
  Declararea filialelor si sediilor secundare

   (1) Contribuabilii au obligatia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile, infiintarea de sedii secundare.

   (2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal in Romania au obligatia de a declara in termen de 30 de zile infiintarea de filiale si sedii secundare in strainatate.

   ARTICOLUL 75
  Forma si continutul declaratiei de inregistrare fiscala

   (1) Declaratia de inregistrare fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si va fi insotita de acte doveditoare ale informatiilor cuprinse in aceasta.

   (2) Declaratia de inregistrare fiscala va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligatii de plata datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a imputernicitului, datele privind situatia juridica a contribuabilului, precum si alte informatii necesare administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.

   ARTICOLUL 76
  Certificatul de inregistrare fiscala

   (1) Pe baza declaratiei de inregistrare fiscala, depusa potrivit art. 72 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala elibereaza certificatul de inregistrare fiscala, in termen de 15 zile de la data depunerii declaratiei. In certificatul de inregistrare fiscala se inscrie obligatoriu codul de identificare fiscala.

   (2) Eliberarea certificatelor de inregistrare fiscala nu este supusa taxelor de timbru.

   (3) Contribuabilii care realizeaza venituri din activitatea de comert sau prestari de servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de inregistrare fiscala in locurile unde se desfasoara activitatea.

   (4) In cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de inregistrare fiscala, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, in baza cererii contribuabililor si a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.

   ARTICOLUL 77
  Modificari ulterioare inregistrarii fiscale

   (1) Modificarile ulterioare ale datelor din declaratia de inregistrare fiscala trebuie aduse la cunostinta organului fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea si depunerea declaratiei de mentiuni.

   (2) La incetarea conditiilor care au generat inregistrarea fiscala, contribuabilii au obligatia de a preda organelor fiscale, in vederea anularii, certificatul de inregistrare fiscala, odata cu depunerea declaratiei de mentiuni.

   ARTICOLUL 78
  Registrul contribuabililor

   (1) Organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala organizeaza evidenta platitorilor de impozite, taxe, contributii si alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj, in cadrul registrului contribuabililor, care contine:

   a) datele de identificare a contribuabilului;

   b) categoriile de obligatii fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligatii fiscale care se inscriu in vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului economiei si finantelor;

   c) alte informatii necesare administrarii obligatiilor fiscale.

   (2) Datele prevazute la alin. (1) se completeaza pe baza informatiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comertului, de serviciul de evidenta a populatiei, de la alte autoritati si institutii, precum si din constatarile proprii ale organului fiscal.

   (3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de cate ori se constata ca acestea nu corespund starii de fapt reale si vor fi comunicate contribuabililor.

   (4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatarilor facute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisa de organul fiscal competent, dupa ascultarea prealabila a contribuabilului, potrivit art. 9.

   (5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitati fara personalitate juridica ce nu isi indeplinesc obligatiile declarative la doua termene de declarare consecutive si carora, la cerere, nici nu li s-a aprobat de catre organul fiscal competent o masura privind indeplinirea obligatiilor lor fiscale vor fi declarati inactivi, fiind aplicabile prevederile art. 11 alin. (11) si (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

   ARTICOLUL 79
  Obligatia de a conduce evidenta fiscala

   (1) In vederea stabilirii starii de fapt fiscale si a obligatiilor fiscale de plata datorate, contribuabilii sunt obligati sa conduca evidente fiscale, potrivit actelor normative in vigoare.

   (2) In vederea stabilirii preturilor de transfer, contribuabilii care desfasoara tranzactii cu persoane afiliate au obligatia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sa intocmeasca si sa prezinte, in termenele stabilite de acesta, dosarul preturilor de transfer. Continutul dosarului preturilor de transfer va fi aprobat prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   ARTICOLUL 80
  Reguli pentru conducerea evidentei contabile si fiscale

   (1) Evidentele contabile si fiscale vor fi pastrate, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi incredintate spre pastrare unei societati autorizate, potrivit legii, sa presteze servicii de arhivare.

   (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), evidentele contabile si fiscale ale exercitiului financiar in curs se pastreaza, dupa caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, in perioada 1-25 a lunii urmatoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor in vederea intocmirii declaratiilor fiscale.

   (3) Dispozitiile legale privind pastrarea, arhivarea si limba folosita pentru evidentele contabile sunt aplicabile si pentru evidentele fiscale.

   (4) In cazul in care evidentele contabile si fiscale sunt tinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe langa datele arhivate in format electronic contribuabilul este obligat sa pastreze si sa prezinte aplicatiile informatice cu ajutorul carora le-a generat.

   (5) Contribuabilii sunt obligati sa evidentieze veniturile realizate si cheltuielile efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror alte documente prevazute de lege.

   (6) Contribuabilii sunt obligati sa utilizeze pentru activitatea desfasurata documente primare si de evidenta contabila stabilite prin lege, achizitionate numai de la unitatile stabilite prin normele legale in vigoare, si sa completeze integral rubricile formularelor, corespunzator operatiunilor inregistrate.

   (7) Organul fiscal poate lua in considerare orice evidente relevante pentru impunere tinute de contribuabil.

   TITLUL V
  Declaratia fiscala

   ARTICOLUL 81
  Obligatia de a depune declaratii fiscale

   (1) Declaratia fiscala se depune de catre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.

   (2) In cazul in care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Economiei si Finantelor va stabili termenul de depunere a declaratiei fiscale.

   (3) Obligatia de a depune declaratia fiscala se mentine si in cazurile in care:

   a) a fost efectuata plata obligatiei fiscale;

   b) obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform reglementarilor legale;

   c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala;

   d) pentru obligatia fiscala nu rezulta, in perioada de raportare, sume de plata, dar exista obligatia declarativa, conform legii.

   (4) In caz de inactivitate temporara sau in cazul obligatiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau conditii de depunere a declaratiilor fiscale, in functie de necesitatile administrarii obligatiilor fiscale. Asupra termenelor si conditiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   ARTICOLUL 82
  Forma si continutul declaratiei fiscale

   (1) Declaratia fiscala se intocmeste prin completarea unui formular pus la dispozitie gratuit de organul fiscal.

   (2) In declaratia fiscala contribuabilul trebuie sa calculeze cuantumul obligatiei fiscale, daca acest lucru este prevazut de lege.

   (3) Contribuabilul are obligatia de a completa declaratiile fiscale inscriind corect, complet si cu buna-credinta informatiile prevazute de formular, corespunzatoare situatiei sale fiscale. Declaratia fiscala se semneaza de catre contribuabil sau de catre imputernicit.

   (4) Obligatia de semnare a declaratiei fiscale se considera a fi indeplinita si in urmatoarele situatii:

   a) in cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sistemul electronic de plati. Data depunerii declaratiei se considera a fi data debitarii contului platitorului in baza acesteia;

   b) in cazul transmiterii declaratiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanta in conditiile art. 83 alin. (1).

   (5) Declaratia fiscala trebuie insotita de documentatia ceruta de prevederile legale.

   (6) Pentru anumite categorii de obligatii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, instructiunile de completare a acestora, alte informatii utile, precum si plicurile preadresate. In acest caz, contravaloarea corespondentei se suporta de catre organul fiscal.

   ARTICOLUL 83
  Depunerea declaratiilor fiscale

   (1) Declaratia fiscala se depune la registratura organului fiscal competent sau la posta prin scrisoare recomandata. Declaratia fiscala poate fi transmisa prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanta, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   (2) Declaratiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub forma de proces-verbal, daca din motive independente de vointa contribuabilului acesta este in imposibilitatea de a scrie.

   (3) Data depunerii declaratiei fiscale este data inregistrarii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la posta, dupa caz. In situatia in care declaratia fiscala se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanta, data depunerii declaratiei este data inregistrarii acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezulta din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaratiei.

   (4) Nedepunerea declaratiei fiscale da dreptul organului fiscal sa procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face inainte de implinirea unui termen de 15 zile de la instiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale. In cazul contribuabililor care au obligatia declararii bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligatiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Impunerea din oficiu nu se face in cazul contribuabililor inactivi sau al celor din evidenta speciala, atat timp cat se gasesc in aceasta situatie.

   (5) Declaratiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de catre un consultant fiscal, in conditiile legii, cu exceptia celor pentru care este obligatorie auditarea.

   ARTICOLUL 84
  Corectarea declaratiilor fiscale

    Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabil, din proprie initiativa.

   TITLUL VI
  Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume
datorate bugetului general consolidat

   CAPITOLUL I
  Dispozitii generale

   ARTICOLUL 85
  Stabilirea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume
datorate bugetului general consolidat

   (1) Impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:

   a) prin declaratie fiscala, in conditiile art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (4);

   b) prin decizie emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.

   (2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazurile in care impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plata conform reglementarilor legale, precum si in cazul unei rambursari de taxa pe valoarea adaugata.

   ARTICOLUL 86
  Decizia de impunere

   (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de cate ori acesta modifica baza de impunere.

   (2) Pentru creantele administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin ordin al ministrului economiei si finantelor se pot stabili si alte competente pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspectiei fiscale.

   (3) Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 89.

   (4) Declaratia fiscala intocmita potrivit art. 82 alin. (2) este asimilata cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificari ulterioare, si produce efectele juridice ale instiintarii de plata de la data depunerii acesteia.

   (5) In situatia in care legea nu prevede obligatia de calculare a impozitului, declaratia fiscala este asimilata unei decizii referitoare la baza de impunere.

   (6) Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora, in conditiile in care se stabilesc sume de plata.

   (7) Pana la 1 iulie 2005, sumele reprezentand impozite, taxe, contributii si alte sume datorate bugetului general consolidat, inscrise in deciziile de impunere, in actele administrative fiscale asimilate acestora, precum si in declaratiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere cand suma ce urmeaza a fi rotunjita este sub 500 lei si prin majorare cand aceasta este peste 500 lei1).

   ARTICOLUL 87
  Forma si continutul deciziei de impunere

    Decizia de impunere trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 43. Decizia de impunere trebuie sa cuprinda, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si categoria de impozit, taxa, contributie sau alta suma datorata bugetului general consolidat, baza de impunere, precum si cuantumul acestora, pentru fiecare perioada impozabila.

   ARTICOLUL 88
  Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere

    Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrative fiscale:

   a) deciziile privind rambursari de taxa pe valoarea adaugata si deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat;

   b) deciziile referitoare la bazele de impunere;

   c) deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii;

   d) procesele-verbale prevazute la art. 142 alin. (6) si art. 168 alin. (2);

   e) deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.

   ARTICOLUL 89
  Deciziile referitoare la bazele de impunere

   (1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, in urmatoarele situatii:

   a) cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului;

   b) cand sursa venitului impozabil se afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. In acest caz competenta de a stabili baza de impunere o detine organul fiscal pe raza caruia se afla sursa venitului.

   (2) Daca venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sa-si numeasca un imputernicit comun in relatia cu organul fiscal.

   ARTICOLUL 90
  Stabilirea obligatiilor fiscale sub rezerva verificarii ulterioare

   (1) Cuantumul obligatiilor fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare.

   (2) Decizia de impunere sub rezerva verificarii ulterioare poate fi desfiintata sau modificata, din initiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatarilor organului fiscal competent.

   (3) Rezerva verificarii ulterioare se anuleaza numai la implinirea termenului de prescriptie sau ca urmare a inspectiei fiscale efectuate in cadrul termenului de prescriptie.

   CAPITOLUL II
  Prescriptia dreptului de a stabili obligatii fiscale

   ARTICOLUL 91
  Obiectul, termenul si momentul de la care incepe sa curga termenul
de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiilor fiscale

   (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu exceptia cazului in care legea dispune altfel.

   (2) Termenul de prescriptie a dreptului prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala potrivit art. 23, daca legea nu dispune altfel.

   (3) Dreptul de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 10 ani in cazul in care acestea rezulta din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala.

   (4) Termenul prevazut la alin. (3) curge de la data savarsirii faptei ce constituie infractiune sanctionata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

   ARTICOLUL 92
  Intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie
a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale

   (1) Termenele prevazute la art. 91 se intrerup si se suspenda in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun.

   (2) Termenul de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale se suspenda pe perioada cuprinsa intre momentul inceperii inspectiei fiscale si momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale.

   ARTICOLUL 93
  Efectul implinirii termenului de prescriptie a dreptului
de a stabili obligatii fiscale

    Daca organul fiscal constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de stabilire a obligatiei fiscale, va proceda la incetarea procedurii de emitere a titlului de creanta fiscala.

   TITLUL VII
  Inspectia fiscala

   CAPITOLUL I
  Sfera inspectiei fiscale

   ARTICOLUL 94
  Obiectul si functiile inspectiei fiscale

   (1) Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor aferente acestora.

   (2) Inspectia fiscala are urmatoarele atributii:

   a) constatarea si investigarea fiscala a tuturor actelor si faptelor rezultand din activitatea contribuabilului supus inspectiei sau altor persoane privind legalitatea si conformitatea declaratiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale, in vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;

   b) analiza si evaluarea informatiilor fiscale, in vederea confruntarii declaratiilor fiscale cu informatiile proprii sau din alte surse;

   c) sanctionarea potrivit legii a faptelor constatate si dispunerea de masuri pentru prevenirea si combaterea abaterilor de la prevederile legislatiei fiscale.

   (3) Pentru ducerea la indeplinire a atributiilor prevazute la alin. (2) organul de inspectie fiscala va proceda la:

   a) examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al contribuabilului;

   b) verificarea concordantei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din evidenta contabila a contribuabilului;

   c) discutarea constatarilor si solicitarea de explicatii scrise de la reprezentantii legali ai contribuabililor sau imputernicitii acestora, dupa caz;

   d) solicitarea de informatii de la terti;

   e) stabilirea corecta a bazei de impunere, a diferentelor datorate in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala declarata si/sau stabilita, dupa caz, la momentul inceperii inspectiei fiscale;

   f) stabilirea de diferente de obligatii fiscale de plata, precum si a obligatiilor fiscale accesorii aferente acestora;

   g) verificarea locurilor unde se realizeaza activitati generatoare de venituri impozabile;

   h) dispunerea masurilor asiguratorii in conditiile legii;

   i) efectuarea de investigatii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);

   j) aplicarea de sanctiuni potrivit prevederilor legale;

   k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, intocmind in acest sens proces-verbal.

   (4) Nu intra in atributiile inspectiei fiscale efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau orice alte verificari solicitate de organele de urmarire penala in vederea lamuririi unor fapte sau imprejurari ale cauzelor aflate in lucru la aceste institutii.

   ARTICOLUL 95
  Persoanele supuse inspectiei fiscale

    Inspectia fiscala se exercita asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligatii de stabilire, retinere si plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute de lege.

   ARTICOLUL 96
  Formele si intinderea inspectiei fiscale

   (1) Formele de inspectie fiscala sunt:

   a) inspectia fiscala generala, care reprezinta activitatea de verificare a tuturor obligatiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioada de timp determinata;

   b) inspectia fiscala partiala, care reprezinta activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligatii fiscale, pentru o perioada de timp determinata.

   (2) Inspectia fiscala se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, daca acestea prezinta interes pentru aplicarea legii fiscale.

   ARTICOLUL 97
  Proceduri si metode de control fiscal

   (1) In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele proceduri de control:

   a) controlul inopinat, care consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal, ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscale, fara anuntarea in prealabil a contribuabilului;

   b) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului, in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.

   (2) La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie proces-verbal.

   (3) In realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate aplica urmatoarele metode de control:

   a) controlul prin sondaj, care consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative, in care sunt reflectate modul de calcul, de evidentiere si de plata a obligatiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

   b) controlul electronic, care consta in activitatea de verificare a contabilitatii si a surselor acesteia, prelucrate in mediu electronic, utilizand metode de analiza, evaluare si testare asistate de instrumente informatice specializate.

   ARTICOLUL 98
  Perioada supusa inspectiei fiscale

   (1) Inspectia fiscala se efectueaza in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale.

   (2) La contribuabilii mari, perioada supusa inspectiei fiscale incepe de la sfarsitul perioadei controlate anterior, in conditiile alin. (1).

   (3) La celelalte categorii de contribuabili inspectia fiscala se efectueaza asupra creantelor nascute in ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligatia depunerii declaratiilor fiscale. Inspectia fiscala se poate extinde pe perioada de prescriptie a dreptului de a stabili obligatii fiscale, daca este identificata cel putin una dintre urmatoarele situatii:

   a) exista indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat;

   b) nu au fost depuse declaratii fiscale in interiorul termenului de prescriptie;

   c) nu au fost indeplinite obligatiile de plata a impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat.

   CAPITOLUL II
  Realizarea inspectiei fiscale

   ARTICOLUL 99
  Competenta

   (1) Inspectia fiscala se exercita exclusiv, nemijlocit si neingradit prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, conform dispozitiilor prezentului titlu, ori de alte autoritati care sunt competente, potrivit legii, sa administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

   (2) Competenta de exercitare a inspectiei fiscale pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate se stabileste prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Organele de inspectie fiscala din aparatul central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala au competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intregul teritoriu al tarii.

   (3) Competenta privind efectuarea inspectiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. In cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala conditiile in care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   ARTICOLUL 100
  Selectarea contribuabililor pentru inspectie fiscala

   (1) Selectarea contribuabililor ce urmeaza a fi supusi inspectiei fiscale este efectuata de catre organul fiscal competent.

   (2) Contribuabilul nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.

   ARTICOLUL 101
  Avizul de inspectie fiscala

   (1) Inaintea desfasurarii inspectiei fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze contribuabilul in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de inspectie fiscala.

   (2) Avizul de inspectie fiscala va cuprinde:

   a) temeiul juridic al inspectiei fiscale;

   b) data de incepere a inspectiei fiscale;

   c) obligatiile fiscale si perioadele ce urmeaza a fi supuse inspectiei fiscale;

   d) posibilitatea de a solicita amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale. Amanarea datei de incepere a inspectiei fiscale se poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.

   ARTICOLUL 102
  Comunicarea avizului de inspectie fiscala

   (1) Avizul de inspectie fiscala se comunica contribuabilului, in scris, inainte de inceperea inspectiei fiscale, astfel:

   a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

   b) cu 15 zile pentru ceilalti contribuabili.

   (2) Comunicarea avizului de inspectie fiscala nu este necesara:

   a) pentru solutionarea unor cereri ale contribuabilului;

   b) in cazul unor actiuni indeplinite ca urmare a solicitarii unor autoritati, potrivit legii;

   c) in cazul controlului inopinat si al controlului incrucisat;

   d) in cazul refacerii controlului ca urmare a unei dispozitii de reverificare cuprinse in decizia de solutionare a contestatiei.

   (3) Pe durata unei inspectii fiscale pentru solutionarea unei cereri a contribuabilului, organul de inspectie poate decide efectuarea unei inspectii generale sau partiale. In acest caz, prin exceptie de la prevederile alin. (1), avizul de inspectie se comunica contribuabilului chiar in cursul efectuarii inspectiei pentru solutionarea cererii.

   ARTICOLUL 103
  Locul si timpul desfasurarii inspectiei fiscale

   (1) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in spatiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sa puna la dispozitie un spatiu adecvat, precum si logistica necesara desfasurarii inspectiei fiscale.

   (2) Daca nu exista un spatiu de lucru adecvat pentru derularea inspectiei fiscale, atunci activitatea de inspectie se va putea desfasura la sediul organului fiscal sau in orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

   (3) Indiferent de locul unde se desfasoara inspectia fiscala, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile in care se desfasoara activitatea, in prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.

   (4) Inspectia fiscala se desfasoara, de regula, in timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspectia fiscala se poate desfasura si in afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia si cu aprobarea conducatorului organului fiscal.

   ARTICOLUL 104
  Durata efectuarii inspectiei fiscale

   (1) Durata efectuarii inspectiei fiscale este stabilita de organele de inspectie fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, in functie de obiectivele inspectiei, si nu poate fi mai mare de 3 luni.

   (2) In cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspectiei nu poate fi mai mare de 6 luni.

   (3) Perioadele in care derularea inspectiei fiscale este suspendata nu sunt incluse in calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) si (2).

   (4) Conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspectii fiscale ori de cate ori sunt motive justificate pentru aceasta.

   (5) Conditiile si modalitatile de suspendare a unei inspectii fiscale se vor stabili prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor si al ministrului internelor si reformei administrative, in cazul inspectiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevazute la art. 35, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

   ARTICOLUL 105
  Reguli privind inspectia fiscala

   (1) Inspectia fiscala va avea in vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.

   (2) Inspectia fiscala va fi efectuata in asa fel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabililor si sa utilizeze eficient timpul destinat inspectiei fiscale.

   (3) Inspectia fiscala se efectueaza o singura data pentru fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul inspectiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii inspectiei fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.

   (4) Abrogat.

   (5) Inspectia fiscala se exercita pe baza principiilor independentei, unicitatii, autonomiei, ierarhizarii, teritorialitatii si descentralizarii.

   (6) Activitatea de inspectie fiscala se organizeaza si se desfasoara in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare aprobate in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale, dupa caz.

   (7) La inceperea inspectiei fiscale, inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimatia de inspectie si ordinul de serviciu semnat de conducatorul organului de control. Inceperea inspectiei fiscale trebuie consemnata in registrul unic de control.

   (8) La finalizarea inspectiei fiscale, contribuabilul este obligat sa dea o declaratie scrisa, pe propria raspundere, din care sa rezulte ca au fost puse la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate pentru inspectia fiscala. In declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.

   (9) Contribuabilul are obligatia sa indeplineasca masurile prevazute in actul intocmit cu ocazia inspectiei fiscale, in termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala.

   ARTICOLUL 106
  Obligatia de colaborare a contribuabilului

   (1) Contribuabilul are obligatia sa colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sa dea informatii, sa prezinte la locul de desfasurare a inspectiei fiscale toate documentele, precum si orice alte date necesare clarificarii situatiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.

   (2) La inceperea inspectiei fiscale, contribuabilul va fi informat ca poate numi persoane care sa dea informatii. Daca informatiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa si altor persoane pentru obtinerea de informatii.

   (3) Pe toata durata exercitarii inspectiei fiscale contribuabilii supusi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenta de specialitate sau juridica.

   ARTICOLUL 107
  Dreptul contribuabilului de a fi informat

   (1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfasurarii inspectiei fiscale asupra constatarilor rezultate din inspectia fiscala.

   (2) La incheierea inspectiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatarile si consecintele lor fiscale, acordandu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare in urma inspectiei fiscale sau a cazului in care contribuabilul renunta la acest drept si notifica acest fapt organelor de inspectie fiscala.

   (3) Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului in timp util.

   (4) Contribuabilul are dreptul sa prezinte, in scris, punctul de vedere cu privire la constatarile inspectiei fiscale.

   ARTICOLUL 108
  Sesizarea organelor de urmarire penala

   (1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.

   (2) In situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. In cazul in care cel supus controlului refuza sa semneze procesul-verbal, organul de inspectie fiscala va consemna despre aceasta in procesul-verbal. In toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

   ARTICOLUL 109
  Raportul privind rezultatul inspectiei fiscale

   (1) Rezultatul inspectiei fiscale va fi consemnat intr-un raport scris, in care se vor prezenta constatarile inspectiei din punct de vedere faptic si legal.

   (2) La finalizarea inspectiei fiscale, raportul intocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde si diferente in plus sau in minus, dupa caz, fata de creanta fiscala existenta la momentul inceperii inspectiei fiscale. In cazul in care baza de impunere nu se modifica, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.

   (3) Deciziile prevazute la alin. (2) se comunica in termen de 7 zile de la data finalizarii raportului de inspectie fiscala.

   TITLUL VIII
  Colectarea creantelor fiscale

   CAPITOLUL I
  Dispozitii generale

   ARTICOLUL 110
  Colectarea creantelor fiscale

   (1) In sensul prezentului titlu, colectarea consta in exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale.

   (2) Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.

   (3) Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii.

   ARTICOLUL 111
  Termenele de plata

   (1) Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza.

   (2) Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste in functie de data comunicarii acestora, astfel:

   a) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 1-15 din luna, termenul de plata este pana la data de 5 a lunii urmatoare;

   b) daca data comunicarii este cuprinsa in intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pana la data de 20 a lunii urmatoare.

   (3) Pentru obligatiile fiscale esalonate sau amanate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda inlesnirea respectiva.

   (4) Pentru creantele fiscale, administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, care nu au prevazute termene de plata, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   (41) Pentru creantele fiscale stabilite pe baza declaratiilor fiscale carora li se aplica prevederile art. 114 alin. (21) si care au termenul de plata diferit de data de 25, acesta se inlocuieste cu data de 25 a lunii prevazute de actul normativ care le reglementeaza.

   (5) Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevazute termene de plata, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si al ministrului economiei si finantelor.

   (6) Contributiile sociale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale in materie, se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.

   (7) Prin derogare de la dispozitiile legale in vigoare privind termenele de plata, impozitele si contributiile aferente veniturilor din salarii, precum si impozitul retinut la sursa potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se platesc astfel:

   a) trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare trimestrului, de catre contribuabilii persoane juridice platitoare de impozitul pe veniturile microintreprinderilor, asocierile fara personalitate juridica constituite intre persoane fizice, precum si de catre persoanele fizice care au calitatea de angajator;

   b) semestrial, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare semestrului, de catre asociatii, fundatii sau alte entitati fara scop patrimonial, cu exceptia institutiilor publice.

   (8) Contribuabilii prevazuti la alin. (7) au obligatia sa declare impozitele si contributiile aferente veniturilor din salarii pana la termenul de plata.

   (9) Sediile secundare platitoare de obligatii fiscale potrivit legii indeplinesc obligatiile de plata si de declarare la aceleasi termene cu cele aplicabile in cazul persoanei in structura careia functioneaza.

   ARTICOLUL 112
  Certificatul de atestare fiscala

   (1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal competent, la solicitarea contribuabilului.

   (2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta pe platitor a organului fiscal competent si cuprinde creantele fiscale exigibile, existente in sold in ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumita luna de referinta.

   (3) In primele 5 zile lucratoare ale lunii se emit certificate de atestare fiscala in care se mentioneaza creantele fiscale exigibile, existente in sold la sfarsitul lunii anterioare lunii de referinta.

   (4) Certificatul de atestare fiscala se emite in termen de 5 zile lucratoare de la data depunerii cererii de catre contribuabil si poate fi utilizat de contribuabil pe o perioada de pana la 30 de zile de la data emiterii. In cazul persoanelor fizice, perioada in care poate fi utilizat este de pana la 90 de zile de la data emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, in original sau in copie legalizata, oricarui solicitant.

   (5) In situatia in care, in conformitate cu art. 116 alin. (3), exista cereri de compensare aflate in termenul legal de solutionare, certificatul fiscal se elibereaza cu mentiunea „Cerere de compensare in curs de solutionare pentru suma de …”.

   ARTICOLUL 113
  Certificatul de atestare fiscala emis de autoritatile
administratiei publice locale

   (1) Certificatul de atestare fiscala se emite de organul fiscal competent al autoritatii administratiei publice locale, la solicitarea contribuabilului.

   (2) Certificatul de atestare fiscala se elibereaza pe baza datelor cuprinse in evidenta pe platitor a organului fiscal competent si cuprinde creantele fiscale exigibile, existente in sold in prima zi a lunii urmatoare depunerii cererii, denumita luna de referinta.

   (3) In certificatul de atestare fiscala se mentioneaza creantele fiscale exigibile, cu termene de plata expirate pana la data de intai a lunii urmatoare emiterii acestuia.

   (4) Certificatul de atestare fiscala se emite in termen de cel mult doua zile lucratoare de la data depunerii cererii de catre contribuabil si poate fi utilizat de contribuabil pe toata perioada lunii in care se emite. Certificatul de atestare fiscala emis in intervalul 25 a lunii – finele lunii este valabil pe toata perioada lunii urmatoare emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, in original sau in copie legalizata, oricarui solicitant.

   (5) Pentru instrainarea dreptului de proprietate asupra cladirilor, terenurilor si a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sa prezinte certificate de atestare fiscala prin care sa se ateste achitarea tuturor obligatiilor fiscale locale datorate autoritatii administratiei publice locale pe a carei raza se afla inregistrat fiscal bunul ce se instraineaza. Actele prin care se instraineaza cladiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu incalcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.

   (51) Prevederile alin. (5), precum si ale art. 254 alin. (7), art. 259 alin. (61) si art. 264 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt aplicabile in cazul procedurii de executare silita, procedurii insolventei si procedurilor de lichidare.

   (6) In situatia in care, in conformitate cu art. 116 alin. (3), exista cereri de compensare aflate in termenul legal de solutionare, certificatul fiscal se elibereaza cu mentiunea „Cerere de compensare in curs de solutionare pentru suma de …”.

   CAPITOLUL II
  Stingerea creantelor fiscale prin plata, compensare si restituire

   ARTICOLUL 114
  Dispozitii privind efectuarea platii

   (1) Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.

   (2) Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorari de intarziere. Dispozitiile art. 1093 din Codul civil se aplica in mod corespunzator.

   (21) Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, intr-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligatiile datorate bugetului de stat si a unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligatii de plata.

   (22) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu obligatiile datorate.

   (23) In cazul in care suma platita nu acopera obligatiile fiscale datorate, distribuirea, in cadrul fiecarui buget sau fond, pe tip de impozit, contributie sau alta suma reprezentand creanta fiscala se face mai intai pentru impozitele si contributiile cu retinere la sursa si apoi pentru celelalte obligatii fiscale, proportional cu obligatiile datorate.

   (24) Metodologia de distribuire a sumelor platite in contul unic si de stingere a obligatiilor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   (25) Plata obligatiilor fiscale, altele decat cele prevazute la alin. (21), se efectueaza de catre debitori, distinct pe fiecare impozit, contributie si alte sume datorate bugetului general consolidat.

   (26) In situatia in care plata se efectueaza de catre o alta persoana decat debitorul, dispozitiile art. 1093 din Codul civil se aplica in mod corespunzator.

   (27) Prin exceptie de la alin. (22), in cazul in care debitorii beneficiaza de inlesniri la plata potrivit reglementarilor legale in vigoare ori debitorii se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, sau debitorii se afla in executare silita si efectueaza plati dupa comunicarea somatiei, distribuirea sumelor achitate in contul unic se efectueaza de catre organul fiscal competent, potrivit ordinii prevazute la art. 115 alin. (1) sau alin. (3) ori art. 169, dupa caz, indiferent de tipul de creanta.

   (3) In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:

   a) in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;

   b) in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe mandatul postal;

   c) in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesajul electronic de plata de catre institutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice in vigoare, cu exceptia situatiei prevazute la art. 121, data putand fi dovedita prin extrasul de cont al contribuabilului;

    c1) in cazul platilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuata tranzactia, astfel cum este confirmata prin procedura de autorizare a acesteia; procedura si categoriile de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi platite prin intermediul cardurilor bancare se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   d) pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.

   (4) Pentru creantele fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua indreptarea erorilor din documentele de plata intocmite de acesta si va considera valabila plata de la momentul efectuarii acesteia, in suma si din contul debitorului inscrise in documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar.

   (5) Prevederile alin. (4) se aplica in mod corespunzator si de catre celelalte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale.

   (6) Cererea poate fi depusa in termen de un an de la data platii, sub sanctiunea decaderii.

   (7) Procedura de indreptare a erorilor va fi aprobata prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   ARTICOLUL 115
Ordinea stingerii datoriilor

   (1) Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume reprezentand creante fiscale prevazute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care o stabileste contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art. 114, de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuandu-se, de drept, in urmatoarea ordine:

   a) sumele datorate in contul ratei din luna curenta din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonare la plata, precum si majorarea de intarziere datorata in luna curenta din grafic sau suma amanata la plata, impreuna cu majorarile de intarziere datorate pe perioada amanarii, in cazul in care termenul de plata se implineste in luna curenta, precum si obligatiile fiscale curente de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii inlesnirii acordate;

   b) obligatiile fiscale principale sau accesorii, in ordinea vechimii, cu exceptia cazului in care s-a inceput executarea silita, cand se aplica prevederile art. 169 in mod corespunzator. In cazul stingerii creantelor fiscale prin dare in plata se aplica prevederile art. 175 alin. (41).

   c) sumele datorate in contul urmatoarelor rate din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonare, pana la concurenta cu suma esalonata la plata sau pana la concurenta cu suma achitata, dupa caz, precum si suma amanata la plata impreuna cu majorarile de intarziere datorate pe perioada amanarii, dupa caz;

   d) obligatiile cu scadente viitoare, la solicitarea contribuabilului.

   (2) Vechimea obligatiilor fiscale de plata se stabileste astfel:

   a) in functie de scadenta, pentru obligatiile fiscale principale;

   b) in functie de data comunicarii, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de organele competente, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii;

   c) in functie de data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil.

   (3) Pentru debitorii care se afla sub incidenta Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile ulterioare, ordinea de stingere este urmatoarea:

   a) obligatii fiscale cu termene de plata dupa data confirmarii planului de reorganizare, in ordinea vechimii;

   b) sume datorate in contul ratelor din programele de plati a obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca in plan s-au prevazut calcularea si plata acestora;

   c) obligatii fiscale datorate si neachitate cu termene de plata intre data deschiderii procedurii insolventei, pana la data confirmarii planului de reorganizare, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora, altele decat cele prevazute la lit. b).

   (4) Organul fiscal competent va comunica debitorului modul in care a fost efectuata stingerea datoriilor prevazuta la alin. (1), pana la urmatorul termen de plata a obligatiilor fiscale.

   (5) Pentru creantele fiscale administrate de autoritatile administratiei publice locale, orice plata facuta dupa comunicarea somatiei in cadrul executarii silite va stinge mai intai obligatiile fiscale cuprinse in titlul executoriu.

   ARTICOLUL 116
  Compensarea

   (1) Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Economiei si Finantelor cu creantele debitorului reprezentand sume de rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.

   (2) Creantele fiscale administrate de unitatile administrativteritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de la bugetele locale, pana la concurenta celei mai mici sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.

   (3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz. Dispozitiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile in mod corespunzator.

   (4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune de rambursare.

   (5) In cazul compensarilor efectuate de organul fiscal conform alin. (4), creantele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligatii datorate aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile datorate altor bugete, in mod proportional.

   (6) Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele debitorului reprezentand sume de restituit de aceeasi natura, in conditiile art. 115. Eventualele diferente ramase vor fi compensate cu alte obligatii fiscale ale debitorului, in ordinea prevazuta la alin. (5). Procedura de compensare va fi stabilita prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   (7) Pentru celelalte creante fiscale, ordinea prevazuta la alin. (5) se aplica de fiecare autoritate competenta pentru creantele fiscale pe care le administreaza.

   (8) Dispozitiile alin. (5) nu se aplica in cazul creantelor bugetelor locale.

   (9) Organul competent va instiinta in scris debitorul despre masura compensarii luate potrivit alin. (3), in termen de 7 zile de la data efectuarii operatiunii.

   ARTICOLUL 117
  Restituiri de sume

   (1) Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:

   a) cele platite fara existenta unui titlu de creanta;

   b) cele platite in plus fata de obligatia fiscala;

   c) cele platite ca urmare a unei erori de calcul;

   d) cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;

   e) cele de rambursat de la bugetul de stat;

   f) cele stabilite prin hotarari ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

   g) cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevazute la art. 170;

   h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotararii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.

   (2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentand diferente de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, in termen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere.

   (3) Diferentele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor ramane in evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmand a se restitui atunci cand suma cumulata a acestora depaseste limita mentionata.

   (4) Prin exceptie de la alin. (3), diferentele mai mici de 5 lei se vor putea restitui in numerar numai la solicitarea contribuabilului.

   (5) In cazul restituirii sumelor in valuta confiscate, aceasta se realizeaza conform legii, in lei la cursul de referinta al pietei valutare pentru euro, comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care se dispune restituirea.

   (6) Daca debitorul inregistreaza obligatii fiscale restante, sumele prevazute la alin. (1) si (2) se vor restitui numai dupa efectuarea compensarii potrivit prezentului cod.

   (7) In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decat obligatiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.

   (8) In cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decat suma reprezentand obligatii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta obligatiilor fiscale restante, diferenta rezultata restituindu-se debitorului.

   (9) Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobanzilor prevazute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   ARTICOLUL 118
  Obligatia bancilor supuse regimului de supraveghere speciala
sau de administrare speciala

    Bancile supuse regimului de supraveghere speciala sau de administrare speciala si care efectueaza platile dispuse in limita incasarilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentand obligatii fiscale cuprinse in ordinele de plata emise de debitori si/sau creante fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi transmisa de organele fiscale.

   CAPITOLUL III
  Majorari de intarziere

   ARTICOLUL 119
  Dispozitii generale privind majorari de intarziere

   (1) Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere.

   (2) Nu se datoreaza majorari de intarziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligatii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silita, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum si sumele reprezentand echivalentul in lei al bunurilor si sumelor confiscate care nu sunt gasite la locul faptei.

   (3) Majorarile de intarziere se fac venit la bugetul caruia ii apartine creanta principala.

   (4) Majorarile de intarziere se stabilesc prin decizii intocmite in conditiile aprobate prin ordin al ministrului economiei si finantelor, cu exceptia situatiei prevazute la art. 142 alin. (6).

   ARTICOLUL 120
  Majorari de intarziere

   (1) Majorarile de intarziere se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

   (2) Pentru diferentele suplimentare de creante fiscale rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorarile de intarziere se datoreaza incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei creantei fiscale pentru care sa stabilit diferenta si pana la data stingerii acesteia inclusiv.

   (3) In situatia in care diferentele rezultate din corectarea declaratiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative in raport cu sumele stabilite initial, se datoreaza majorari de intarziere pentru suma datorata dupa corectare ori modificare, incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii acesteia inclusiv.

   (4) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), se datoreaza majorari de intarziere dupa cum urmeaza:

   a) pentru impozitele, taxele si contributiile stinse prin executare silita, pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. In cazul platii pretului in rate, majorarile de intarziere se calculeaza pana la data intocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma ramasa de plata, majorarile de intarziere sunt datorate de catre cumparator;

   b) pentru impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat de catre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri si bunuri urmaribile, pana la data trecerii in evidenta separata, potrivit art. 176.

   (5) Modul de calcul al majorarilor de intarziere aferente sumelor reprezentand eventuale diferente intre impozitul pe profit platit la data de 25 ianuarie a anului urmator celui de impunere si impozitul pe profit datorat conform declaratiei de impunere intocmite pe baza situatiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   (6) Pentru obligatiile fiscale neachitate la termenul de plata, reprezentand impozitul pe venitul global, se datoreaza majorari de intarziere dupa cum urmeaza:

   a) pentru anul fiscal de impunere majorarile de intarziere pentru platile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plati anticipate se calculeaza pana la data platii debitului sau, dupa caz, pana la data de 31 decembrie;

   b) majorarile de intarziere pentru sumele neachitate in anul de impunere, potrivit lit. a), se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator pana la data stingerii acestora, inclusiv;

   c) in cazul in care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuala este mai mic decat cel stabilit prin deciziile de plati anticipate, majorarile de intarziere se recalculeaza, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui de impunere, la soldul neachitat in raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuala, urmand a se face regularizarea majorarilor de intarziere in mod corespunzator.

   (7) Nivelul majorarii de intarziere este de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, si poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

   ARTICOLUL 121
  Majorari de intarziere in cazul platilor efectuate prin decontare bancara

   (1) Nedecontarea de catre unitatile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat, in termen de 3 zile lucratoare de la data debitarii contului platitorului, nu il exonereaza pe platitor de obligatia de plata a sumelor respective si atrage pentru acesta majorari de intarziere la nivelul celor prevazute la art. 120, dupa termenul de 3 zile.

   (2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului si nedecontate de unitatile bancare, precum si a majorarilor de intarziere prevazute la alin. (1), platitorul se poate indrepta impotriva unitatii bancare respective.

   ARTICOLUL 122
  Majorari de intarziere in cazul compensarii

   (1) In cazul creantelor fiscale stinse prin compensare, majorarile de intarziere se datoreaza pana la data stingerii inclusiv, astfel:

   a) pentru compensarile la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;

   b) pentru compensarile din oficiu, data stingerii este data inregistrarii operatiei de compensare de catre unitatea de trezorerie teritoriala, conform notei de compensare intocmite de catre organul competent;

   c) pentru compensarile efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.

   (2) In cazul in care in urma exercitarii controlului sau analizarii cererii de compensare s-a stabilit ca suma ce urmeaza a se compensa este mai mica decat suma cuprinsa in cererea de compensare, majorarile de intarziere se recalculeaza pentru diferenta ramasa de la data inregistrarii cererii de compensare.

   (3) Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevazute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueaza compensarea prevazuta in actul normativ care o reglementeaza sau in normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   ARTICOLUL 1221
Majorari de intarziere in cazul deschiderii procedurii insolventei

    Pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolventei nu se datoreaza si nu se calculeaza majorari de intarziere dupa data deschiderii procedurii insolventei.

   ARTICOLUL 123
  Majorari de intarziere in cazul inlesnirilor la plata

    Pe perioada pentru care au fost acordate inlesniri la plata obligatiilor fiscale restante se datoreaza majorari de intarziere.

   ARTICOLUL 124
  Dobanzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

   (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor.

   (2) Dobanda datorata este la nivelul majorarii de intarziere prevazute de prezentul cod si se suporta din acelasi buget din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate de platitori.

   CAPITOLUL IV
  Inlesniri la plata

   ARTICOLUL 125
  Inlesniri la plata obligatiilor fiscale

   (1) La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligatiile fiscale restante, atat inaintea inceperii executarii silite, cat si in timpul efectuarii acesteia, inlesniri la plata, in conditiile legii.

   (2) La cererea temeinic justificata a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritatile administratiei publice locale care administreaza aceste bugete, pot acorda, pentru obligatiile bugetare restante pe care le administreaza, urmatoarele inlesniri la plata:

   a) esalonari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;

   b) amanari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;

   c) esalonari la plata majorarilor de intarziere de orice fel, cu exceptia majorarilor de intarziere datorate pe perioada de esalonare;

   d) amanari si/sau scutiri ori amanari si/sau reduceri de majorari de intarziere, cu exceptia majorarilor de intarziere datorate pe perioada de amanare;

   e) scutiri sau reduceri de impozite si taxe locale, in conditiile legii.

   (3) Procedura de acordare a inlesnirilor la plata pentru creantele bugetare locale se stabileste prin acte normative speciale.

   (4) Pentru acordarea inlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garantii.

   (5) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele fizice, garantia este:

   a) o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentand obligatii bugetare locale esalonate si majorari de intarziere calculate, in cazul esalonarilor la plata;

   b) o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amanate si majorarile de intarziere calculate si numarul de luni aprobate pentru amanare la plata, in cazul amanarilor la plata.

   (6) Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele juridice, garantia este de 100% din totalul creantei bugetare locale pentru care s-a acordat inlesnirea.

   CAPITOLUL V
  Constituirea de garantii

   ARTICOLUL 126
  Constituirea de garantii

    Organul fiscal solicita constituirea unei garantii pentru:

   a) suspendarea executarii silite in conditiile art. 148 alin. (7);

   b) ridicarea masurilor asiguratorii;

   c) asumarea obligatiei de plata de catre alta persoana prin angajament de plata, in conditiile art. 25 alin. (2) lit. d);

   d) in alte cazuri prevazute de lege.

   ARTICOLUL 127
  Tipuri de garantii

    Garantiile pentru luarea masurilor prevazute la art. 126 se pot constitui, in conditiile legii, prin:

   a) consemnarea de mijloace banesti la o unitate a Trezoreriei Statului;

   b) scrisoare de garantie bancara;

   c) ipoteca asupra unor bunuri imobile din tara;

   d) gaj asupra unor bunuri mobile;

   e) fidejusiune.

   ARTICOLUL 128
  Valorificarea garantiilor

    Organul competent, in conditiile legii, se indestuleaza din garantiile depuse, daca nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.

   CAPITOLUL VI
  Masuri asiguratorii

   ARTICOLUL 129
  Poprirea si sechestrul asiguratoriu

   (1) Masurile asiguratorii prevazute in prezentul capitol se dispun si se duc la indeplinire, prin procedura administrativa, de organele fiscale competente.

   (2) Se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, cand exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea.

   (3) Aceste masuri pot fi luate si inainte de emiterea titlului de creanta, inclusiv in cazul efectuarii de controale sau al antrenarii raspunderii solidare. Masurile asiguratorii dispuse atat de organele fiscale competente, cat si de instantele judecatoresti ori de alte organe competente, daca nu au fost desfiintate in conditiile legii, raman valabile pe toata perioada executarii silite, fara indeplinirea altor formalitati. Odata cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadenta, in cazul neplatii, masurile asiguratorii se transforma in masuri executorii.

   (4) Masurile asiguratorii se dispun prin decizie emisa de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza debitorului ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate.

   (5) Decizia de instituire a masurilor asiguratorii trebuie motivata si semnata de catre conducatorul organului fiscal competent.

   (6) Masurile asiguratorii dispuse potrivit alin. (2), precum si cele dispuse de instantele judecatoresti sau de alte organe competente se duc la indeplinire in conformitate cu dispozitiile referitoare la executarea silita, care se aplica in mod corespunzator.

   (7) Bunurile perisabile si/sau degradabile sechestrate asiguratoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de catre debitor, sumele obtinute consemnandu-se la dispozitia organului de executare.

   (8) In cazul infiintarii sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal intocmit de organul de executare se comunica pentru inscriere Biroului de carte funciara.

   (9) Inscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupa inscriere, vor dobandi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispozitie ce ar interveni ulterior inscrierii prevazute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absoluta.

   (10) Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera integral creanta fiscala a bugetului general consolidat, masurile asiguratorii pot fi infiintate si asupra bunurilor detinute de catre debitor in proprietate comuna cu terte persoane, pentru cota-parte detinuta de acesta.

   (11) Impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii cel interesat poate face contestatie in conformitate cu prevederile art. 172.

   ARTICOLUL 130
  Ridicarea masurilor asiguratorii

    Masurile asiguratorii instituite potrivit art. 129 se ridica, prin decizie motivata, de catre creditorii fiscali, cand au incetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garantiei prevazute la art. 127, dupa caz.

   CAPITOLUL VII
  Prescriptia dreptului de a cere executarea silita si a dreptului
de a cere compensarea sau restituirea

   ARTICOLUL 131
  Inceperea termenului de prescriptie

   (1) Dreptul de a cere executarea silita a creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere acest drept.

   (2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) se aplica si creantelor provenind din amenzi contraventionale.

   ARTICOLUL 132
  Suspendarea termenului de prescriptie

    Termenul de prescriptie prevazut la art. 131 se suspenda:

   a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

   b) in cazurile si in conditiile in care suspendarea executarii este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta judecatoreasca sau de alt organ competent, potrivit legii;

   c) pe perioada valabilitatii inlesnirii acordate potrivit legii;

   d) cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la executarea silita;

   e) in alte cazuri prevazute de lege.

   ARTICOLUL 133
  Intreruperea termenului de prescriptie

    Termenul de prescriptie prevazut la art. 131 se intrerupe:

   a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;

   b) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de plata a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii in orice alt mod a datoriei;

   c) pe data indeplinirii, in cursul executarii silite, a unui act de executare silita;

   d) in alte cazuri prevazute de lege.

   ARTICOLUL 134
  Efecte ale implinirii termenului de prescriptie

   (1) Daca organul de executare constata implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a creantelor fiscale, acesta va proceda la incetarea masurilor de realizare si la scaderea acestora din evidenta analitica pe platitori.

   (2) Sumele achitate de debitor in contul unor creante fiscale, dupa implinirea termenului de prescriptie, nu se restituie.

   ARTICOLUL 135
  Prescriptia dreptului de a cere compensarea sau restituirea

    Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creantelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a luat nastere dreptul la compensare sau restituire.

   CAPITOLUL VIII
  Stingerea creantelor fiscale prin executare silita

   SECŢIUNEA 1
  Dispozitii generale

   ARTICOLUL 136
  Organele de executare silita

   (1) In cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita, potrivit prezentului cod.

   (2) Organele fiscale care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.

   (3) Creantele bugetare care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri proprii si cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum si creantele care se incaseaza, se administreaza, se contabilizeaza si se utilizeaza de Banca de Export-Import a Romaniei EXIMBANK – S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se executa prin organe proprii, acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod.

   (4) Organele prevazute la alin. (2) si (3) sunt denumite in continuare organe de executare silita.

   (5) Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz. In cazul in care executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se face de catre organul de executare coordonator.

   (6) In cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile prezentului cod.

   (7) Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor urmaribile ale debitorului, organul de executare in a carui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.

   (8) Organul de executare coordonator va sesiza in scris celelalte organe prevazute la alin. (5), comunicandu-le titlul executoriu in copie certificata, situatia debitorului, contul in care se vor vira sumele incasate, precum si orice alte date utile pentru identificarea debitorului si a bunurilor ori veniturilor urmaribile.

   (9) In cazul in care asupra acelorasi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornita executarea, atat pentru realizarea titlurilor executorii privind creante fiscale, cat si pentru titluri ce se executa in conditiile prevazute de alte dispozitii legale, executarea silita se va face, potrivit dispozitiilor prezentului cod, de catre organele de executare prevazute de acesta.

   (10) Cand se constata ca domiciliul fiscal al debitorului se afla in raza teritoriala a altui organ de executare, titlul executoriu impreuna cu dosarul executarii vor fi trimise acestuia, instiintandu-se, daca este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

   ARTICOLUL 137
  Executarea silita in cazul debitorilor solidari

   (1) Organul de executare coordonator, in cazul debitorilor solidari, este cel in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul despre care exista indicii ca detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile.

   (11) Coordonarea executarii silite in cazul in care s-a dispus atragerea raspunderii solidare in conditiile art. 27 si 28 revine organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul aflat in stare de insolvabilitate sau insolventa sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz.

   (2) Organul de executare coordonator inscrie in intregime debitul in evidentele sale si ia masuri de executare silita, comunicand intregul debit organelor de executare in a caror raza teritoriala se afla domiciliile fiscale ale celorlalti codebitori, aplicandu-se dispozitiile art. 136.

   (3) Organele de executare sesizate, carora li s-a comunicat debitul, dupa inscrierea acestuia intr-o evidenta nominala, vor lua masuri de executare silita si vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate in contul debitorului, in termen de 10 zile de la realizarea acestora.

   (4) Daca organul de executare coordonator, care tine evidenta intregului debit, constata ca acesta a fost realizat prin actele de executare silita facute de el insusi si de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sa ceara in scris acestora din urma sa inceteze de indata executarea silita.

   ARTICOLUL 138
  Executorii fiscali

   (1) Executarea silita se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Acestia trebuie sa detina o legitimatie de serviciu pe care trebuie sa o prezinte in exercitarea activitatii.

   (2) Executorul fiscal este imputernicit in fata debitorului si a tertilor prin legitimatia de executor fiscal si delegatie emisa de organul de executare silita.

   (3) In exercitarea atributiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silita, executorii fiscali pot:

   a) sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului, persoana juridica, sau in alte incinte unde acesta isi pastreaza bunurile, in scopul identificarii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum si sa analizeze evidenta contabila a debitorului in scopul identificarii tertilor care datoreaza sau detin in pastrare venituri ori bunuri ale debitorului;

   b) sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului, persoana fizica, precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile;

   c) sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o proba in determinarea bunurilor proprietate a debitorului.

   (4) Executorul fiscal poate intra in incaperile ce reprezinta domiciliul sau resedinta unei persoane fizice, cu consimtamantul acesteia, iar in caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instantei judecatoresti competente potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

   (5) Accesul executorului fiscal in locuinta, in incinta de afaceri sau in orice alta incapere a debitorului, persoana fizica sau juridica, se poate efectua intre orele 6,00 – 20,00, in orice zi lucratoare. Executarea inceputa va putea continua in aceeasi zi sau in zilele urmatoare. In cazuri temeinic justificate de pericolul instrainarii unor bunuri, accesul in incaperile debitorului va avea loc si la alte ore decat cele mentionate, precum si in zilele nelucratoare, in baza autorizatiei prevazute la alin. (4).

   (6) In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in oricare dintre incaperile prevazute la alin. (3), executorul fiscal poate sa patrunda in acestea in prezenta unui reprezentant al politiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al fortei publice si a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) si (5).

   ARTICOLUL 139
  Executarea silita impotriva veniturilor bugetului general consolidat

    Impozitele, taxele, contributiile si orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmarite de niciun creditor pentru nicio categorie de creante in cadrul procedurii de executare silita.

   ARTICOLUL 140
  Executarea silita impotriva unei asocieri fara personalitate juridica

    Pentru executarea silita a creantelor fiscale datorate de o asociere fara personalitate juridica, chiar daca exista un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atat bunurile mobile si imobile ale asocierii, cat si bunurile personale ale membrilor acesteia.

   ARTICOLUL 141
  Titlul executoriu si conditiile pentru inceperea executarii silite

   (1) Executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

   (11) In titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevazut la alin. (1) se inscriu toate creantele fiscale neachitate la scadenta, reprezentand impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat, precum si accesoriile aferente acestora, stabilite in conditiile legii.

   (2) Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevazut de lege.

   (3) Modificarea titlului de creanta atrage modificarea titlului executoriu in mod corespunzator.

   (4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va contine, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: codul de identificare fiscala, domiciliul fiscal al acestuia, precum si orice alte date de identificare; cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

   (5) Pentru debitorii obligati in mod solidar la plata creantelor fiscale se va intocmi un singur titlu executoriu.

   (6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creante fiscale, se transmit in termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silita, potrivit legii, organelor prevazute la art. 136.

   (7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite in urma sanctionarii contraventionale, in termen de 90 de zile de la emiterea de catre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducatorul organului emitent al titlului executoriu are obligatia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contraventiei personalului care se face vinovat de intarziere. Termenul de 90 de zile se prelungeste cu perioada scursa in procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contraventiei.

   (8) In cazul in care titlurile executorii emise de alte organe decat cele prevazute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmatoarele elemente: numele si prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de inregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnatura organului care l-a emis si dovada comunicarii acestora, organul de executare va restitui de indata titlurile executorii organelor emitente.

   (9) In cazul in care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de catre un alt organ, organul de executare ii va confirma primirea, in termen de 30 de zile.

   (10) Institutiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silita, organelor fiscale, in baza unei conventii incheiate cu Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau cu autoritatile administratiei publice locale, dupa caz.

   (11) Pentru realizarea creantelor prevazute la alin. (10), Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau autoritatile administratiei publice locale, dupa caz, retin o cota de 15% din valoarea creantelor fiscale stinse. Sumele se utilizeaza de Agentia Nationala de Administrare Fiscala sau autoritatile administratiei publice locale, dupa caz, ca venituri proprii, in conditiile legii, pentru finantarea cheltuielilor necesare imbunatatirii activitatii de administrare a creantelor fiscale.

   (12) Prevederile alin. (11) se aplica si in cazul in care prin legi speciale se stabilesc atributii de executare silita pentru Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin unitatile sale subordonate si pentru alte venituri decat cele mentionate in prezentul cod.

   ARTICOLUL 142
  Reguli privind executarea silita

   (1) Executarea silita se poate intinde asupra veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueaza numai in masura necesara pentru realizarea creantelor fiscale si a cheltuielilor de executare. Executarea silita a bunurilor proprietate a debitorului, urmaribile potrivit legii, se efectueaza, de regula, in limita a 150% din valoarea creantelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.

   (11) Sunt supuse sechestrarii si valorificarii bunurile urmaribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta si/sau identificate de catre organul de executare, in urmatoarea ordine:

   a) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit;

   b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfasurarea activitatii care constituie principala sursa de venit;

   c) bunurile mobile si imobile ce se afla temporar in detinerea altor persoane in baza contractelor de arenda, de imprumut, de inchiriere, de concesiune, de leasing si altele;

   d) ansamblu de bunuri in conditiile prevederilor art. 158;

   e) masini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit;

   f) produse finite.

   (12) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmatoarea categorie din cele prevazute la alin. (11) ori de cate ori valorificarea nu este posibila.

   (2) Bunurile supuse unui regim special de circulatie pot fi urmarite numai cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

   (3) In cadrul procedurii de executare silita se pot folosi succesiv sau concomitent modalitatile de executare silita prevazute de prezentul cod.

   (4) Executarea silita a creantelor fiscale nu se perimeaza.

   (5) Executarea silita se desfasoara pana la stingerea creantelor fiscale inscrise in titlul executoriu, inclusiv a majorarilor de intarziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare.

   (6) In cazul in care prin titlul executoriu sunt prevazute majorari de intarziere sau alte sume, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de catre organul de executare si consemnate intr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunica debitorului.

   (7) Fata de terti, inclusiv fata de stat, o garantie reala si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileste de la momentul in care acestea au fost facute publice prin oricare dintre metodele prevazute de lege.

   ARTICOLUL 143
  Obligatia de informare

    In vederea inceperii executarii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de proba prevazute la art. 49, in vederea determinarii averii si a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sa furnizeze in scris, pe propria raspundere, informatiile solicitate.

   ARTICOLUL 144
  Precizarea naturii debitului

    In toate actele de executare silita trebuie sa se indice titlul executoriu si sa se arate natura si cuantumul debitului ce face obiectul executarii.

   ARTICOLUL 145
  Somatia

   (1) Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului executoriu.

   (2) Somatia cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), urmatoarele: numarul dosarului de executare; suma pentru care se incepe executarea silita; termenul in care cel somat urmeaza sa plateasca suma prevazuta in titlul executoriu, precum si indicarea consecintelor nerespectarii acesteia.

   ARTICOLUL 146
  Drepturi si obligatii ale tertului

    Tertul nu se poate opune sechestrarii unui bun al debitorului, invocand un drept de gaj, drept de ipoteca sau un privilegiu. Tertul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.

   ARTICOLUL 147
  Evaluarea bunurilor supuse executarii silite

   (1) Inaintea valorificarii bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectueaza de organul de executare prin experti evaluatori proprii sau prin experti evaluatori independenti. Evaluatorii independenti sunt desemnati in conditiile art. 55. Atat evaluatorii proprii, cat si evaluatorii independenti sunt obligati sa isi indeplineasca atributiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum si din actul prin care au fost numiti.

   (2) Organul de executare va actualiza pretul de evaluare tinand cont de rata inflatiei.

   (3) Atunci cand se considera necesar, organul de executare va proceda la o noua evaluare.

   ARTICOLUL 148
  Suspendarea, intreruperea sau incetarea executarii silite

   (1) Executarea silita se poate suspenda, intrerupe sau poate inceta in cazurile prevazute de prezentul cod.

   (2) Executarea silita se suspenda:

   a) cand suspendarea a fost dispusa de instanta sau de creditor, in conditiile legii;

   b) la data comunicarii aprobarii inlesnirii la plata, in conditiile legii;

   c) in cazul prevazut la art. 156;

   d) pe o perioada de cel mult 6 luni, in cazuri exceptionale, si doar o singura data pentru acelasi debitor, prin hotarare a Guvernului;

   e) in alte cazuri prevazute de lege.

   (3) Executarea silita se intrerupe in cazurile prevazute expres de lege. Executarea silita nu se intrerupe pe perioada in care un contribuabil este declarat insolvabil.

   (4) Executarea silita inceteaza daca:

   a) s-au stins integral obligatiile fiscale prevazute in titlul executoriu, inclusiv obligatiile de plata accesorii, cheltuielile de executare si orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii;

   b) a fost desfiintat titlul executoriu;

   c) in alte cazuri prevazute de lege.

   (5) Masurile de executare silita aplicate in conditiile prezentului cod se ridica prin decizie intocmita in cel mult doua zile de la data la care a incetat executarea silita, de catre organul de executare.

   (51) In masura in care creantele fiscale inscrise in titluri executorii se sting prin plata, prin poprire sau prin alte modalitati prevazute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mica sau egala cu suma creantelor fiscale astfel stinse, se ridica, prin decizie intocmita de organul de executare, in cel mult doua zile de la data stingerii.

   (6) In cazul in care popririle infiintate de organul de executare genereaza imposibilitatea debitorului de a-si continua activitatea economica, cu consecinte sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporara totala, fie suspendarea temporara partiala a executarii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioada de cel mult 6 luni de la data comunicarii catre banca sau alt tert poprit a suspendarii popririi de catre organul fiscal.

   (7) Odata cu cererea de suspendare prevazuta la alin. (6) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite in vederea sechestrarii, sau alte garantii prevazute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silita.

   (8) Dispozitiile alin. (7) nu se aplica in cazul in care valoarea bunurilor deja sechestrate de creditorul fiscal acopera valoarea creantei pentru care s-a inceput executarea silita prin poprire.

   SECŢIUNEA a 2-a
  Executarea silita prin poprire

   ARTICOLUL 149
  Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor

   (1) Sunt supuse executarii silite prin poprire orice sume urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati banesti in lei si in valuta, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, detinute si/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de catre terte persoane sau pe care acestia le vor datora si/sau detine in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.

   (2) Sumele reprezentand credite nerambursabile sau finantari primite de la institutii sau organizatii internationale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executarii silite prin poprire, in cazul in care impotriva beneficiarului acestora a fost pornita procedura executarii silite.

   (3) In cazul sumelor urmaribile reprezentand venituri si disponibilitati in valuta, bancile sunt autorizate sa efectueze convertirea in lei a sumelor in valuta, fara consimtamantul titularului de cont, la cursul de schimb afisat de acestea pentru ziua respectiva.

   (4) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

   (5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit, impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu. Totodata va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.

   (6) Poprirea nu este supusa validarii.

   (7) Poprirea infiintata anterior, ca masura asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, facuta tertului poprit, si instiintarea despre aceasta a debitorului.

   (8) Poprirea se considera infiintata din momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit. In acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atat ziua, cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi.

   (9) Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat:

   a) sa plateasca, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare;

   b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare.

   (10) In cazul in care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai multi creditori, tertul poprit ii va anunta in scris despre aceasta pe creditori si va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta prevazute la art. 170.

   (11) Pentru stingerea creantelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmariti prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicandu-se in mod corespunzator. In acest caz, odata cu comunicarea somatiei si a titlului executoriu, facuta debitorului potrivit art. 44, o copie certificata de pe acest titlu va fi comunicata bancii la care se afla deschis contul debitorului. Despre aceasta masura va fi instiintat si debitorul.

   (12) In masura in care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizarii bancii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum si cele viitoare provenite din incasarile zilnice in conturile in lei si in valuta sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii, respectiv de la data si ora primirii adresei de infiintare a popririi asupra disponibilitatilor banesti, bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale.

   (13) Incalcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) si (15) atrage nulitatea oricarei plati si raspunderea solidara a tertului poprit cu debitorul, in limita sumelor sustrase indisponibilizarii. Prevederile art. 28 se aplica in mod corespunzator.

   (14) Daca debitorul face plata in termenul prevazut in somatie, organul de executare va instiinta de indata in scris bancile pentru sistarea totala sau partiala a indisponibilizarii conturilor si retinerilor. In caz contrar banca este obligata sa procedeze conform dispozitiilor alin. (12).

   (15) In situatia in care titlurile executorii nu pot fi onorate in aceeasi zi, bancile vor urmari executarea acestora din incasarile zilnice realizate in contul debitorului.

   (16) Dispozitiile alin. (10) se aplica in mod corespunzator.

   ARTICOLUL 150
  Executarea silita a tertului poprit

   (1) Daca tertul poprit instiinteaza organul de executare ca nu datoreaza vreo suma de bani debitorului urmarit, precum si in cazul in care se invoca alte neregularitati privind infiintarea popririi, instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala se afla domiciliul sau sediul tertului poprit, la cererea organului de executare ori a altei parti interesate, pe baza probelor administrate, va pronunta mentinerea sau desfiintarea popririi.

   (2) Judecata se face de urgenta si cu precadere.

   (3) Pe baza hotararii de mentinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate incepe executarea silita a tertului poprit, in conditiile prezentului cod.

   SECŢIUNEA a 3-a
  Executarea silita a bunurilor mobile

   ARTICOLUL 151
  Executarea silita a bunurilor mobile

   (1) Sunt supuse executarii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu exceptiile prevazute de lege.

   (2) In cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse executarii silite, fiind necesare vietii si muncii debitorului, precum si familiei sale:

   a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor si la formarea profesionala, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole, cum sunt uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele si animalele de productie si de lucru;

   b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;

   c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de doua luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua recolta;

   d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarna;

   e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave;

   f) bunurile declarate neurmaribile prin alte dispozitii legale.

   (3) Bunurile debitorului persoana fizica necesare desfasurarii activitatii de comert nu sunt exceptate de la executare silita.

   (4) Executarea silita a bunurilor mobile se face prin sechestrarea si valorificarea acestora, chiar daca acestea se afla la un tert. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.

   (5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca masura asiguratorie nu este necesara o noua sechestrare.

   (6) Executorul fiscal, la inceperea executarii silite, este obligat sa verifice daca bunurile prevazute la alin. (5) se gasesc la locul aplicarii sechestrului si daca nu au fost substituite sau degradate, precum si sa sechestreze alte bunuri ale debitorului, in cazul in care cele gasite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creantei.

   (7) Bunurile nu vor fi sechestrate daca prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decat cheltuielile executarii silite.

   (8) Prin sechestrul infiintat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobandeste un drept de gaj care confera acestuia in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de gaj in sensul prevederilor dreptului comun.

   (9) De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cat timp dureaza executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decat cu aprobarea data, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea, potrivit legii, a celui in culpa.

   (10) Actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizarii prevazute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absoluta.

   (11) In cazurile in care nu au fost luate masuri asiguratorii pentru realizarea integrala a creantei fiscale si la inceperea executarii silite se constata ca exista pericolul evident de instrainare, substituire sau sustragere de la urmarire a bunurilor urmaribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicata odata cu comunicarea somatiei.

   ARTICOLUL 152
  Procesul-verbal de sechestru

   (1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:

   a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei si a orei cand s-a facut sechestrul;

   b) numele si prenumele executorului fiscal care aplica sechestrul, numarul legitimatiei si al delegatiei;

   c) numarul dosarului de executare, data si numarul de inregistrare a somatiei, precum si titlul executoriu in baza caruia se face executarea silita;

   d) temeiul legal in baza caruia se face executarea silita;

   e) sumele datorate pentru a caror executare silita se aplica sechestrul, inclusiv cele reprezentand majorari de intarziere, mentionandu-se si cota acestora, precum si actul normativ in baza caruia a fost stabilita obligatia de plata;

   f) numele, prenumele si domiciliul debitorului persoana fizica ori, in lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieste impreuna cu debitorul sau denumirea si sediul debitorului, numele, prenumele si domiciliul altor persoane majore care au fost de fata la aplicarea sechestrului, precum si alte elemente de identificare a acestor persoane;

   g) descrierea bunurilor mobile sechestrate si indicarea valorii estimative a fiecaruia, dupa aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea si individualizarea acestora, mentionandu-se starea de uzura si eventualele semne particulare ale fiecarui bun, precum si daca s-au luat masuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se afla, sau de administrare ori conservare a acestora, dupa caz;

   h) mentiunea ca evaluarea se va face inaintea inceperii procedurii de valorificare, in cazul in care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesita cunostinte de specialitate;

   i) mentiunea facuta de debitor privind existenta sau inexistenta unui drept de gaj, ipoteca ori privilegiu, dupa caz, constituit in favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;

   j) numele, prenumele si adresa persoanei careia i s-au lasat bunurile, precum si locul de depozitare a acestora, dupa caz;

   k) eventualele obiectii facute de persoanele de fata la aplicarea sechestrului;

   l) mentiunea ca, in cazul in care in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plateste obligatiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;

   m) semnatura executorului fiscal care a aplicat sechestrul si a tuturor persoanelor care au fost de fata la sechestrare. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sa semneze, executorul fiscal va mentiona aceasta imprejurare.

   (2) Cate un exemplar al procesului-verbal de sechestru se preda debitorului sub semnatura sau i se comunica la domiciliul ori sediul acestuia, precum si, atunci cand este cazul, custodelui, acesta din urma semnand cu mentiunea de primire a bunurilor in pastrare.

   (3) In vederea valorificarii organul de executare este obligat sa verifice daca bunurile sechestrate se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru, precum si daca nu au fost substituite sau degradate.

   (4) Cand bunurile sechestrate gasite cu ocazia verificarii nu sunt suficiente pentru realizarea creantei fiscale, organul de executare va face investigatiile necesare pentru identificarea si urmarirea altor bunuri ale debitorului.

   (5) Daca se constata ca bunurile nu se gasesc la locul mentionat in procesul-verbal de sechestru sau daca au fost substituite sau degradate, executorul fiscal incheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gasite cu prilejul investigatiilor efectuate conform alin. (4) se va incheia procesul-verbal de sechestru.

   (6) Daca se sechestreaza si bunuri gajate pentru garantarea creantelor altor creditori, organul de executare le va trimite si acestora cate un exemplar din procesul-verbal de sechestru.

   (7) Executorul fiscal care constata ca bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta in procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelasi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, cand este necesar, si alte bunuri pe care le va identifica.

   (8) Bunurile inscrise in procesele-verbale de sechestru incheiate anterior se considera sechestrate si in cadrul noii executari silite.

   (9) In cazul in care executorul fiscal constata ca in legatura cu bunurile sechestrate s-au savarsit fapte care pot constitui infractiuni va consemna aceasta in procesul-verbal de sechestru si va sesiza de indata organele de urmarire penala competente.

   ARTICOLUL 153
  Custodele

   (1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupa caz, ori vor fi ridicate si depozitate de catre acesta. Atunci cand bunurile sunt lasate in custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii si cand se constata ca exista pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.

   (2) In cazul in care bunurile sechestrate constau in sume de bani in lei sau in valuta, titluri de valoare, obiecte de metale pretioase, pietre pretioase, obiecte de arta, colectii de valoare, acestea se ridica si se depun, cel tarziu a doua zi lucratoare, la unitatile specializate.

   (3) Cel care primeste bunurile in custodie va semna procesul-verbal de sechestru.

   (4) In cazul in care custodele este o alta persoana decat debitorul sau creditorul, organul de executare ii va stabili acestuia o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.

   SECŢIUNEA a 4-a
  Executarea silita a bunurilor imobile

   ARTICOLUL 154
  Executarea silita a bunurilor imobile

   (1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. In situatia in care debitorul detine bunuri in proprietate comuna cu alte persoane, executarea silita se va intinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului in urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

   (2) Executarea silita imobiliara se intinde de plin drept si asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevazute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmarite decat odata cu imobilul.

   (3) In cazul debitorului persoana fizica nu poate fi supus executarii silite spatiul minim locuit de debitor si familia sa, stabilit in conformitate cu normele legale in vigoare.

   (4) Dispozitiile alin. (3) nu sunt aplicabile in cazurile in care executarea silita se face pentru stingerea creantelor fiscale rezultate din savarsirea de infractiuni.

   (5) Executorul fiscal care aplica sechestrul incheie un proces-verbal de sechestru, dispozitiile art. 151 alin. (9) si (10) si ale art. 152 alin. (1) si (2) fiind aplicabile.

   (6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile in temeiul alin. (5) constituie ipoteca legala.

   (7) Dreptul de ipoteca confera creditorului fiscal in raport cu alti creditori aceleasi drepturi ca si dreptul de ipoteca, in sensul prevederilor dreptului comun.

   (8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de indata biroului de carte funciara efectuarea inscriptiei ipotecare, anexand un exemplar al procesului-verbal de sechestru.

   (9) Biroul de carte funciara va comunica organelor de executare, la cererea acestora, in termen de 10 zile, celelalte drepturi reale si sarcini care greveaza imobilul urmarit, precum si titularii acestora, care vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la termenele fixate pentru vanzarea bunului imobil si distribuirea pretului.

   (10) Creditorii debitorului, altii decat titularii drepturilor mentionate la alin. (9), sunt obligati ca, in termen de 30 de zile de la inscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil in evidentele de publicitate imobiliara, sa comunice in scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.

   ARTICOLUL 155
  Instituirea administratorului-sechestru

   (1) La instituirea sechestrului si in tot cursul executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, daca aceasta masura este necesara pentru administrarea imobilului urmarit, a chiriilor, a arendei si a altor venituri obtinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea in litigii privind imobilul respectiv.

   (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori alta persoana fizica sau juridica.

   (3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile incasate potrivit alin. (1) la unitatile abilitate si va depune recipisa la organul de executare.

   (4) Cand administrator-sechestru este numita o alta persoana decat creditorul sau debitorul, organul de executare ii va fixa o remuneratie tinand seama de activitatea depusa.

   ARTICOLUL 156
  Suspendarea executarii silite a bunurilor imobile

   (1) Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, in termen de 15 zile de la comunicare, sa ii aprobe ca plata integrala a creantelor fiscale sa se faca din veniturile bunului imobil urmarit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.

   (2) De la data aprobarii cererii debitorului, executarea silita inceputa asupra bunului imobil se suspenda.

   (3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silita imobiliara inainte de expirarea termenului de 6 luni.

   (4) Daca debitorul persoana juridica caruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silita sau isi provoaca insolvabilitatea, se vor aplica in mod corespunzator prevederile art. 27.

   SECŢIUNEA a 5-a
  Executarea silita a altor bunuri

   ARTICOLUL 157
  Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini

   (1) Executarea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, care sunt ale debitorului, se efectueaza in conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.

   (2) Pentru executarea silita a recoltelor si a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.

   (3) Organul de executare va hotari, dupa caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese.

   ARTICOLUL 158
  Executarea silita a unui ansamblu de bunuri

   (1) Bunurile mobile si/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual si/sau in ansamblu daca organul de executare apreciaza ca astfel acestea pot fi vandute in conditii mai avantajoase.

   (2) Organul de executare isi poate schimba optiunea in orice faza a executarii, cu reluarea procedurii.

   (3) Pentru executarea silita a bunurilor prevazute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.

   (4) Prevederile sectiunii a 3-a privind executarea silita a bunurilor mobile si ale sectiunii a 4-a privind executarea silita a bunurilor imobile, precum si ale art. 165 privind plata in rate se aplica in mod corespunzator.

   SECŢIUNEA a 6-a
  Valorificarea bunurilor

   ARTICOLUL 159
  Valorificarea bunurilor sechestrate

   (1) In cazul in care creanta fiscala nu este stinsa in termen de 15 zile de la data incheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fara efectuarea altei formalitati, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu exceptia situatiilor in care, potrivit legii, s-a dispus desfiintarea sechestrului, suspendarea sau amanarea executarii silite.

   (2) Pentru a realiza executarea silita cu rezultate cat mai avantajoase, tinand seama atat de interesul legitim si imediat al creditorului, cat si de drepturile si obligatiile debitorului urmarit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate in una dintre modalitatile prevazute de dispozitiile legale in vigoare si care, fata de datele concrete ale cauzei, se dovedeste a fi mai eficienta.

   (3) In sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:

   a) intelegerea partilor;

   b) vanzare in regim de consignatie a bunurilor mobile;

   c) vanzare directa;

   d) vanzare la licitatie;

   e) alte modalitati admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitatii, agentii imobiliare sau societati de brokeraj, dupa caz.

   (4) Daca au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradarii, acestea pot fi vandute in regim de urgenta.

   (5) Daca din cauza unei contestatii sau a unei invoieli intre parti data, locul sau ora vanzarii directe sau la licitatie a fost schimbata de organul de executare, se vor face alte publicatii si anunturi, potrivit art. 162.

   (6) Vanzarea bunurilor sechestrate se face numai catre persoane fizice sau juridice care nu au obligatii fiscale restante.

   (7) In sensul alin. (6), in categoria obligatiilor fiscale restante nu se cuprind obligatiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amanari sau esalonari la plata.

   ARTICOLUL 160
  Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor

   (1) Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii partilor se realizeaza de debitorul insusi, cu acordul organului de executare, astfel incat sa se asigure o recuperare corespunzatoare a creantei fiscale. Debitorul este obligat sa prezinte in scris organului de executare propunerile ce i s-au facut si nivelul de acoperire a creantelor fiscale, indicand numele si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma va achita pretul propus.

   (2) Pretul propus de cumparator si acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decat pretul de evaluare.

   (3) Organul de executare, dupa analiza propunerilor prevazute la alin. (1), va comunica aprobarea indicand termenul si contul bugetar in care pretul bunului va fi virat de cumparator.

   (4) Indisponibilizarea prevazuta la art. 151 alin. (9) si (10) se ridica dupa creditarea contului bugetar mentionat la alin. (3).

   ARTICOLUL 161
  Valorificarea bunurilor prin vanzare directa

   (1) Valorificarea bunurilor prin vanzare directa se poate realiza in urmatoarele cazuri:

   a) pentru bunurile prevazute la art. 159 alin. (4);

   b) inaintea inceperii procedurii de valorificare prin licitatie, daca se recupereaza integral creanta fiscala;

   c) dupa finalizarea unei licitatii, daca bunul/bunurile sechestrate nu au fost vandute si se ofera cel putin pretul de evaluare.

   (2) Vanzarea directa se realizeaza prin incheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.

   (3) In cazul in care organul de executare inregistreaza in conditiile prevazute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare.

   ARTICOLUL 162
  Vanzarea bunurilor la licitatie

   (1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vanzare la licitatie organul de executare este obligat sa efectueze publicitatea vanzarii cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru desfasurarea licitatiei.

   (2) Publicitatea vanzarii se realizeaza prin afisarea anuntului privind vanzarea la sediul organului de executare, al primariei in a carei raza teritoriala se afla bunurile sechestrate, la sediul si domiciliul debitorului, la locul vanzarii, daca acesta este altul decat cel unde se afla bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vanzare, in cazul vanzarii bunurilor imobile, si prin anunturi intr-un cotidian national de larga circulatie, intr-un cotidian local, in pagina de internet sau, dupa caz, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, precum si prin alte modalitati prevazute de lege.

   (3) Despre data, ora si locul licitatiei vor fi instiintati si debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum si titularii drepturilor reale si ai sarcinilor care greveaza bunul urmarit.

   (4) Anuntul privind vanzarea cuprinde urmatoarele elemente:

   a) denumirea organului fiscal emitent;

   b) data la care a fost emis;

   c) numele si semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii, si stampila organului fiscal emitent;

   d) numarul dosarului de executare silita;

   e) bunurile care se ofera spre vanzare si descrierea lor sumara;

   f) pretul de evaluare ori pretul de pornire a licitatiei, in cazul vanzarii la licitatie, pentru fiecare bun oferit spre vanzare;

   g) indicarea, daca este cazul, a drepturilor reale si a privilegiilor care greveaza bunurile;

   h) data, ora si locul vanzarii;

   i) invitatia, pentru toti cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sa instiinteze despre aceasta organul de executare inainte de data stabilita pentru vanzare;

   j) invitatia catre toti cei interesati in cumpararea bunurilor sa se prezinte la termenul de vanzare la locul fixat in acest scop si pana la acel termen sa prezinte oferte de cumparare;

   k) mentiunea ca ofertantii sunt obligati sa depuna in cazul vanzarii la licitatie, pana la termenul prevazut la alin. (7), o taxa de participare ori o scrisoare de garantie bancara, reprezentand 10% din pretul de pornire a licitatiei;

   l) mentiunea ca toti cei interesati in cumpararea bunurilor trebuie sa prezinte dovada emisa de organele fiscale ca nu au obligatii fiscale restante;

   m) data afisarii publicatiei de vanzare.

   (5) Licitatia se tine la locul unde se afla bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupa caz.

   (6) Debitorul este obligat sa permita tinerea licitatiei in spatiile pe care le detine, daca sunt adecvate acestui scop.

   (7) Pentru participarea la licitatie ofertantii depun, cu cel putin o zi inainte de data licitatiei, urmatoarele documente:

   a) oferta de cumparare;

   b) dovada platii taxei de participare sau a constituirii garantiei sub forma scrisorii de garantie bancara, potrivit alin. (11) ori (12);

   c) imputernicirea persoanei care il reprezinta pe ofertant;

   d) pentru persoanele juridice de nationalitate romana, copie de pe certificatul unic de inregistrare eliberat de oficiul registrului comertului;

   e) pentru persoanele juridice straine, actul de inmatriculare tradus in limba romana;

   f) pentru persoanele fizice romane, copie de pe actul de identitate;

   g) pentru persoanele fizice straine, copie de pe pasaport;

   h) dovada, emisa de organele fiscale, ca nu are obligatii fiscale restante fata de acestea.

   (8) Pretul de pornire a licitatiei este pretul de evaluare pentru prima licitatie, diminuat cu 25% pentru a doua licitatie si cu 50% pentru a treia licitatie.

   (9) Licitatia incepe de la cel mai mare pret din ofertele de cumparare scrise, daca acesta este superior celui prevazut la alin. (8), iar in caz contrar va incepe de la acest din urma pret.

   (10) Adjudecarea se face in favoarea participantului care a oferit cel mai mare pret, dar nu mai putin decat pretul de pornire. In cazul prezentarii unui singur ofertant la licitatie, comisia poate sa il declare adjudecatar daca acesta ofera cel putin pretul de pornire a licitatiei.

   (11) Taxa de participare reprezinta 10% din pretul de pornire a licitatiei si se plateste in lei la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. In termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal de licitatie, organul fiscal va restitui taxa de participare participantilor care au depus oferte de cumparare si care nu au fost declarati adjudecatari, iar in cazul adjudecarii, taxa se retine in contul pretului. Taxa de participare nu se restituie ofertantilor care nu s-au prezentat la licitatie, celui care a refuzat incheierea procesului-verbal de adjudecare, precum si adjudecatarului care nu a platit pretul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu exceptia cazului in care executarea silita este organizata de organele fiscale prevazute la art. 35, caz in care taxa de participare se face venit la bugetele locale.

   (12) Pentru participarea la licitatie, ofertantii pot constitui si garantii, in conditiile legii, sub forma scrisorii de garantie bancara.

   (13) Scrisoarea de garantie bancara, constituita in conditiile alin. (12), se valorifica de organul de executare in cazul in care ofertantul este declarat adjudecatar si/sau in situatiile prevazute la alin. (11) teza a treia.

   ARTICOLUL 163
  Comisia de licitatie

   (1) Vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate este organizata de o comisie condusa de un presedinte.

   (2) Comisia de licitatie este constituita din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.

   (3) Comisia de licitatie verifica si analizeaza documentele de participare si afiseaza la locul licitatiei, cu cel putin o ora inaintea inceperii acesteia, lista cuprinzand ofertantii care au depus documentatia completa de participare.

   (4) Ofertantii se identifica dupa numarul de ordine de pe lista de participare, dupa care presedintele comisiei anunta obiectul licitatiei, precum si modul de desfasurare a acesteia.

   (5) La termenele fixate pentru tinerea licitatiei executorul fiscal va da citire mai intai anuntului de vanzare si apoi ofertelor scrise primite pana la data prevazuta la art. 162 alin. (7).

   (6) Daca la prima licitatie nu s-au prezentat ofertanti sau nu s-a obtinut cel putin pretul de pornire a licitatiei conform art. 162 alin. (8), organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a doua licitatii.

   (7) In cazul in care nu s-a obtinut pretul de pornire nici la a doua licitatie ori nu s-au prezentat ofertanti, organul de executare va fixa un termen in cel mult 30 de zile, in vederea tinerii celei de-a treia licitatii.

   (8) La a treia licitatie creditorii urmaritori sau intervenienti nu pot sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 50% din pretul de evaluare.

   (9) Pentru fiecare termen de licitatie se va face o noua publicitate a vanzarii, conform prevederilor art. 162.

   (10) Dupa licitarea fiecarui bun se va intocmi un proces-verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei.

   (11) In procesul-verbal prevazut la alin. (10) se vor mentiona, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele: numele si prenumele sau denumirea cumparatorului, precum si domiciliul fiscal al acestuia; numarul dosarului de executare silita; indicarea bunurilor adjudecate, a pretului la care bunul a fost adjudecat si a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul; toti cei care au participat la licitatie si sumele oferite de fiecare participant, precum si, daca este cazul, mentionarea situatiilor in care vanzarea nu s-a realizat.

   ARTICOLUL 164
  Adjudecarea

   (1) Dupa adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sa plateasca pretul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, in lei, in numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancara, in cel mult 5 zile de la data adjudecarii.

   (2) Daca adjudecatarul nu plateste pretul, licitatia se va relua in termen de 10 zile de la data adjudecarii. In acest caz, adjudecatarul este obligat sa plateasca cheltuielile prilejuite de noua licitatie si, in cazul in care pretul obtinut la noua licitatie este mai mic, diferenta de pret. Adjudecatarul va putea sa achite pretul oferit initial si sa faca dovada achitarii acestuia pana la termenul prevazut la art. 162 alin. (7), caz in care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitatie.

   (3) Cu sumele incasate din eventuala diferenta de pret, percepute in temeiul alin. (2), se vor stinge creantele fiscale inscrise in titlul executoriu in baza caruia s-a inceput executarea silita.

   (4) Daca la urmatoarea licitatie bunul nu a fost vandut, fostul adjudecatar este obligat sa plateasca toate cheltuielile prilejuite de urmarirea acestuia.

   (5) Termenul prevazut la alin. (1) se aplica si in cazul valorificarii conform intelegerii partilor sau prin vanzare directa.

   ARTICOLUL 165
  Plata in rate

   (1) In cazul vanzarii la licitatie a bunurilor imobile cumparatorii pot solicita plata pretului in rate, in cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din pretul de adjudecare a bunului imobil si cu plata unei majorari de intarziere stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili conditiile si termenele de plata a pretului in rate.

   (2) Cumparatorul nu va putea instraina bunul imobil decat dupa plata pretului in intregime si a majorarii de intarziere stabilite.

   (3) In cazul neplatii avansului prevazut la alin. (1), dispozitiile art. 164 se aplica in mod corespunzator.

   (4) Suma reprezentand majorarea de intarziere nu stinge creantele fiscale pentru care s-a inceput executarea silita si constituie venit al bugetului corespunzator creantei principale.

   ARTICOLUL 166
  Procesul-verbal de adjudecare

   (1) In cazul vanzarii bunurilor imobile, organul de executare va incheia procesul-verbal de adjudecare, in termen de cel mult 5 zile de la plata in intregime a pretului sau a avansului prevazut la art. 165 alin. (1), daca bunul a fost vandut cu plata in rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operand la data incheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, in cazul vanzarii cu plata in rate, biroului de carte funciara pentru a inscrie interdictia de instrainare si grevare a bunului pana la plata integrala a pretului si a majorarii de intarziere stabilite pentru imobilul transmis, pe baza caruia se face inscrierea in cartea funciara.

   (2) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (1) va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si urmatoarele mentiuni:

   a) numarul dosarului de executare silita;

   b) numarul si data procesului-verbal de desfasurare a licitatiei;

   c) numele si domiciliul sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;

   d) codul de identificare fiscala a debitorului si cumparatorului;

   e) pretul la care s-a adjudecat bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;

   f) modalitatea de plata a diferentei de pret in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata in rate;

   g) datele de identificare a bunului;

   h) mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea funciara;

   i) mentiunea ca pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza caruia se emite titlu executoriu impotriva cumparatorului care nu plateste diferenta de pret, in cazul in care vanzarea s-a facut cu plata pretului in rate;

   j) semnatura cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.

   (3) In cazul in care cumparatorul caruia i s-a incuviintat plata pretului in rate nu plateste restul de pret in conditiile si la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate in temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.

   (4) In cazul vanzarii bunurilor mobile, dupa plata pretului, executorul fiscal intocmeste in termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.

   (5) Procesul-verbal de adjudecare intocmit in conditiile alin. (4) va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art. 43 alin. (2), si elementele prevazute la alin. (2) din prezentul articol, cu exceptia lit. f), h) si i), precum si mentiunea ca acest document constituie titlu de proprietate. Cate un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator si cumparatorului.

   ARTICOLUL 167
  Reluarea procedurii de valorificare

   (1) Daca bunurile supuse executarii silite nu au putut fi valorificate prin modalitatile prevazute la art. 159, acestea vor fi restituite debitorului cu mentinerea masurii de indisponibilizare, pana la implinirea termenului de prescriptie. In cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricand procedura de valorificare si va putea, dupa caz, sa ia masura numirii, mentinerii ori schimbarii administratorului-sechestru ori custodelui.

   (2) In cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitatie, cu ocazia reluarii procedurii in cadrul termenului de prescriptie, daca organul de executare considera ca nu se impune o noua evaluare, pretul de pornire a licitatiei nu poate fi mai mic decat 50% din pretul de evaluare a bunurilor.

   (3) In cazul in care debitorii carora urma sa li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai afla la domiciliul fiscal declarat si, in urma demersurilor intreprinse, nu au putut fi identificati, organul fiscal va proceda la instiintarea acestora, cu procedura prevazuta pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3), ca bunul in cauza este pastrat la dispozitia proprietarului pana la implinirea termenului de prescriptie, dupa care va fi valorificat potrivit dispozitiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate in proprietatea privata a statului, daca legea nu prevede altfel.

   (4) Cele aratate la alin. (3) vor fi consemnate intr-un proces-verbal intocmit de organul fiscal.

   (5) In cazul bunurilor imobile, in baza procesului-verbal prevazut la alin. (4) in conditiile legii se va sesiza instanta judecatoreasca competenta cu actiune in constatarea dreptului de proprietate privata a statului asupra bunului respectiv.

   CAPITOLUL IX
  Cheltuieli

   ARTICOLUL 168
  Cheltuieli de executare silita

   (1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silita sunt in sarcina debitorului.

   (2) Suma cheltuielilor cu executarea silita se stabileste de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la baza documente privind cheltuielile efectuate.

   (3) Cheltuielile de executare silita a creantelor fiscale se avanseaza de organele de executare, din bugetul acestora.

   (4) Cheltuielile de executare silita care nu au la baza documente care sa ateste ca au fost efectuate in scopul executarii silite nu sunt in sarcina debitorului urmarit.

   (5) Sumele recuperate in contul cheltuielilor de executare silita se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu exceptia sumelor reprezentand cheltuieli de executare silita a creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, care se fac venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.

   CAPITOLUL X
  Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin executare silita

   ARTICOLUL 169
  Sumele realizate din executare silita

   (1) Suma realizata in cursul procedurii de executare silita reprezinta totalitatea sumelor incasate dupa comunicarea somatiei prin orice modalitate prevazuta de prezentul cod.

   (2) Creantele fiscale inscrise in titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), in ordinea vechimii, mai intai creanta principala si apoi accesoriile acesteia.

   (3) Daca suma ce reprezinta atat creanta fiscala, cat si cheltuielile de executare este mai mica decat suma realizata prin executare silita, cu diferenta se va proceda la compensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupa caz.

   (4) Despre sumele de restituit debitorul va fi instiintat de indata.

   ARTICOLUL 170
  Ordinea de distribuire

   (1) In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, organele prevazute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel:

   a) creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;

   b) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;

   c) creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

   d) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;

   e) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;

   f) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;

   g) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;

   h) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

   i) alte creante.

   (2) Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia.

   ARTICOLUL 171
  Reguli privind eliberarea si distribuirea

   (1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii si care indeplinesc conditia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, in conditiile prevazute la art. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vanzare fata de alti creditori care au garantii reale asupra bunului respectiv.

   (2) Accesoriile creantei principale prevazute in titlul executoriu vor urma ordinea de preferinta a creantei principale.

   (3) Daca exista creditori care, asupra bunului vandut, au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunostinta in conditiile art. 152 alin. (6) si ale art. 154 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vanzarea bunului, creantele lor vor fi platite inaintea creantelor prevazute la art. 170 alin. (1) lit. b). In acest caz, organul de executare este obligat sa ii instiinteze din oficiu pe creditorii in favoarea carora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea pretului.

   (4) Creditorii care nu au participat la executarea silita pot depune titlurile lor in vederea participarii la distribuirea sumelor realizate prin executare silita, numai pana la data intocmirii de catre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.

   (5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va face numai dupa trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, cand organul de executare va proceda, dupa caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

   (6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita se va consemna de executorul fiscal de indata intr-un proces-verbal, care se va semna de toti cei indreptatiti.

   (7) Cel nemultumit de modul in care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silita poate cere executorului fiscal sa consemneze in procesul-verbal obiectiile sale.

   (8) Dupa intocmirea procesului-verbal prevazut la alin. (6) niciun creditor nu mai este in drept sa ceara sa participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silita.

   CAPITOLUL XI
  Contestatia la executare silita

   ARTICOLUL 172
  Contestatia la executare silita

   (1) Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii.

   (2) Dispozitiile privind suspendarea provizorie a executarii silite prin ordonanta presedintiala prevazute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedura civila nu sunt aplicabile.

   (3) Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

   (4) Contestatia se introduce la instanta judecatoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta.

   ARTICOLUL 173
  Termen de contestare

   (1) Contestatia se poate face in termen de 15 zile, sub sanctiunea decaderii, de la data cand:

   a) contestatorul a luat cunostinta de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somatiei sau din alta instiintare primita ori, in lipsa acestora, cu ocazia efectuarii executarii silite sau in alt mod;

   b) contestatorul a luat cunostinta, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare;

   c) cel interesat a luat cunostinta, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contesta.

   (2) Contestatia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmarit poate fi introdusa cel mai tarziu in termen de 15 zile dupa efectuarea executarii.

   (3) Neintroducerea contestatiei in termenul prevazut la alin. (2) nu il impiedica pe cel de-al treilea sa isi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

   ARTICOLUL 174
  Judecarea contestatiei

   (1) La judecarea contestatiei instanta va cita si organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmarite ori, in cazul executarii prin poprire, isi are sediul sau domiciliul tertul poprit.

   (2) La cererea partii interesate instanta poate decide, in cadrul contestatiei la executare, asupra impartirii bunurilor pe care debitorul le detine in proprietate comuna cu alte persoane.

   (3) Daca admite contestatia la executare, instanta, dupa caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau indreptarea acestuia, anularea ori incetarea executarii insesi, anularea sau lamurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a carui indeplinire a fost refuzata.

   (4) In cazul anularii actului de executare contestat sau al incetarii executarii insesi si al anularii titlului executoriu, instanta poate dispune prin aceeasi hotarare sa i se restituie celui indreptatit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din retinerile prin poprire.

   (5) In cazul respingerii contestatiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despagubiri pentru pagubele cauzate prin intarzierea executarii, iar cand contestatia a fost exercitata cu rea-credinta, el va fi obligat si la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.

   CAPITOLUL XII
  Stingerea creantelor fiscale prin alte modalitati

   ARTICOLUL 175
  Darea in plata

   (1) Creantele fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu exceptia celor cu retinere la sursa si a accesoriilor aferente acestora, precum si creantele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricand, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea in proprietatea publica a statului sau, dupa caz, a unitatii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executarii silite.

   (2) In scopul prevazut la alin. (1), organul fiscal va transmite cererea, insotita de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului economiei si finantelor sau, dupa caz, de catre unitatea administrativ-teritoriala. Cererea va fi insotita de documentatia care se stabileste prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   (3) Comisia prevazuta la alin. (2) va analiza cererea numai in conditiile existentei unor solicitari de preluare in administrare, potrivit legii, a acestor bunuri si va hotari, prin decizie, asupra modului de solutionare a cererii. In cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent incheierea procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil si stingerea creantelor fiscale. Comisia poate respinge cererea in situatia in care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.

   (4) Procesul-verbal de trecere in proprietatea publica a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

   (41) In cazul in care operatiunea de transfer al proprietatii bunurilor imobile prin dare in plata este taxabila, cu valoarea stabilita, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adaugata, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adaugata aferenta operatiunii de dare in plata.

   (5) Bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform alin. (1) vor fi date in administrare in conditiile legii. Pana la intrarea in vigoare a actului prin care s-a dispus darea in administrare, imobilul se afla in custodia institutiei care a solicitat preluarea in administrare.

   (6) La data intocmirii procesului-verbal pentru trecerea in proprietatea publica a statului a bunului imobil inceteaza masura de indisponibilizare a acestuia, precum si calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, daca este cazul.

   (7) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate in perioada cuprinsa intre data incheierii procesului-verbal de trecere in proprietatea publica a statului a bunurilor imobile si preluarea in administrare prin hotarare a Guvernului sunt suportate de institutia publica solicitanta. In cazul in care Guvernul hotaraste darea in administrare catre alta institutie publica decat cea solicitanta, cheltuielile de administrare se suporta de institutia publica careia i-a fost atribuit bunul in administrare.

   (8) In cazul in care bunurile imobile trecute in proprietatea publica conform prezentului cod au fost revendicate si restituite, potrivit legii, tertelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceasta modalitate. Creantele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite tertului.

   (9) In cazul in care, in interiorul termenului de prescriptie a creantelor fiscale, comisia prevazuta la alin. (3) ia cunostinta despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobarii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situatiei de fapt, revocarea, in tot sau in parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creante fiscale prin trecerea bunurilor imobile in proprietatea publica, dispozitiile alin. (8) aplicandu-se in mod corespunzator.

   (10) In situatiile prevazute la alin. (8) si (9), pentru perioada cuprinsa intre data trecerii in proprietatea publica si data la care au renascut creantele fiscale, respectiv data revocarii deciziei prin care s-a aprobat darea in plata, nu se datoreaza majorari de intarziere.

   ARTICOLUL 1751
Cesiunea creantelor fiscale administrate de Agentia Nationala
de Administrare Fiscala

   (1) Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate cesiona creantele pe care le administreaza, astfel cum acestea sunt individualizate prin titluri executorii si confirmate prin certificate de atestare fiscala.

   (2) Agentia Nationala de Administrare Fiscala nu poate cesiona creantele fiscale principale si accesorii pe care le administreaza pentru un pret mai mic decat valoarea nominala a acestora. In situatia in care exista mai multi ofertanti pentru preluarea creantelor fiscale, cesiunea de creanta se va realiza ca urmare a unei licitatii organizate de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.

   (3) Cesionarul creantei fiscale preia ca urmare a cesiunii de creanta toate drepturile cedentului, inclusiv garantiile acestuia. Contractul de cesiune de creante incheiat in aplicarea prezentului articol constituie titlu executoriu, fara a fi necesara transmiterea titlurilor de creanta si a titlurilor executorii.

   (4) In situatia in care Agentia Nationala de Administrare Fiscala intentioneaza sa cesioneze creantele fiscale, notifica debitorul aspra intentiei sale. Incepand cu data de 1 a lunii urmatore lunii in care s-a facut notificarea, pana la data realizarii cesiunii de creanta, orice plata se considera a fi efectuata in contul creantelor fiscale curente sau viitoare. In situatia in care nu se realizeaza cesiunea de creanta, debitorul va fi notificat asupra acestui fapt, prevederile art. 114 si 115 aplicandu-se in mod corespunzator.

   (5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala are obligatia de a raspunde pentru existenta creantei stabilite prin certificatul de atestare fiscala si cuprinsa in contractul de cesiune de creanta. Dupa semnarea contractului de cesiune, Agentia Nationala de Administrare Fiscala va fi descarcata de orice obligatie de garantie.

   (6) In situatia in care creanta fiscala care face obiectul cesiunii este contestata, Agentia Nationala de Administrare Fiscala nu are nicio obligatie de garantie.

   (7) Cesiunea creantelor fiscale se poate realiza potrivit procedurii stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   ARTICOLUL 176
  Insolvabilitatea

   (1) In sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale carui venituri sau bunuri urmaribile au o valoare mai mica decat obligatiile fiscale de plata sau care nu are venituri ori bunuri urmaribile.

   (2) Pentru creantele fiscale ale debitorilor declarati in stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmaribile, conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei din evidenta curenta si trecerea ei intr-o evidenta separata.

   (3) In cazul debitorilor prevazuti la alin. (2), prin exceptie de la dispozitiile art. 148 alin. (3), executarea silita se intrerupe. Organele fiscale au obligatia ca cel putin o data pe an sa efectueze o investigatie asupra starii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silita.

   (4) In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile, organele de executare vor lua masurile necesare de trecere din evidenta separata in evidenta curenta si de executare silita.

   (5) Daca la sfarsitul perioadei de prescriptie nu se constata dobandirea unor bunuri sau venituri urmaribile, organele de executare vor proceda la scaderea creantelor fiscale din evidenta analitica pe platitor, potrivit art. 134. Scaderea se face si in cursul perioadei de prescriptie in cazul debitorilor, persoane fizice, decedati sau disparuti, pentru care nu exista mostenitori care au acceptat succesiunea.

   (6) Creantele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiati din registrul comertului, se scad din evidenta analitica pe platitor dupa radiere, indiferent daca s-a atras sau nu raspunderea altor persoane pentru plata obligatiilor fiscale, in conditiile legii.

   ARTICOLUL 177
  Deschiderea procedurii insolventei

   (1) In vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii care se afla in stare de insolventa, Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, vor declara lichidatorilor creantele existente, la data declararii, in evidenta fiscala pe platitor.

   (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in vederea recuperarii creantelor fiscale de la debitorii aflati in lichidare in conditiile legii.

   (3) Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii insolventei se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.

   (4) In situatia in care organul fiscal din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agentia Nationala de Administrare Fiscala de catre judecatorul-sindic se va face in cadrul primei sedinte, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificarile ulterioare.

   (5) In dosarele in care organul fiscal detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, acesta are dreptul sa verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului si sa ii solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfasurata si onorariile incasate.

   ARTICOLUL 178
  Anularea creantelor fiscale

   (1) In situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin posta sunt suportate de organul fiscal.

   (2) Creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.

   (3) In cazul creantelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevazuta la alin. (2) reprezinta limita maxima pana la care, prin hotarare, autoritatile deliberative pot stabili plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.

   CAPITOLUL XIII
  Aspecte internationale

   SECŢIUNEA 1
  Dispozitii generale

   ARTICOLUL 179
  Scopul

    Prezentul capitol stabileste norme pentru recuperarea in Romania a unor creante stabilite intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum si pentru recuperarea intr-un alt stat membru al Uniunii Europene a creantelor stabilite in Romania.

   ARTICOLUL 180
  Sfera de aplicare

   (1) Prezentul capitol se aplica tuturor creantelor aferente:

   a) restitutiilor, interventiilor si altor masuri care fac parte din sistemul de finantare integrala sau partiala a Fondului European de Garantare a Agriculturii (FEGA) si a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurala (FEADR), inclusiv sumelor datorate in cadrul acestor actiuni;

   b) contributiilor, cotizatiilor si altor drepturi prevazute in cadrul organizarii comune a pietelor din sectorul zaharului;

   c) drepturilor de import reprezentand taxele vamale si taxele cu efect echivalent prevazute la importul de marfuri, precum si taxele la import prevazute in cadrul politicii agricole comune sau in cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor marfuri care rezulta din transformarea produselor agricole;

   d) drepturilor de export reprezentand taxele vamale si taxele cu efect echivalent prevazute la exportul de marfuri, precum si taxele la export prevazute in cadrul politicii agricole comune sau in cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor marfuri care rezulta din transformarea produselor agricole;

   e) taxei pe valoarea adaugata;

   f) accizelor pentru: bere, vinuri, bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse energetice si energie electrica;

   g) impozitelor pe venit si pe capital, astfel cum sunt definite in Codul fiscal;

   h) taxelor pe primele de asigurare, inclusiv taxelor de natura identica sau similara, care completeaza ori inlocuiesc taxele pe primele de asigurare prevazute la alin. (2);

   i) dobanzilor, majorarilor de intarziere, penalitatilor si amenzilor administrative si cheltuielilor privind creantele mentionate la lit. a)-h), cu exceptia oricarei sanctiuni penale prevazute de legislatia in vigoare in statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitata.

   (2) Taxele pe primele de asigurari prevazute la alin. (1) lit. h) sunt cele prevazute de legea nationala, cunoscute ca:

   ARTICOLUL 181
  Autoritatea competenta din Romania

   (1) Autoritatile competente din Romania pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:

   a) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. a), e), f) si h), Agentia Nationala de Administrare Fiscala;

   b) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. b), Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura;

   c) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. c)-f) care se datoreaza in cadrul operatiunilor vamale, Autoritatea Nationala a Vamilor;

   d) pentru creantele prevazute la art. 180 alin. (1) lit. g), Agentia Nationala de Administrare Fiscala si autoritatile administratiei publice locale, dupa caz.

   (2) Autoritatile prevazute la alin. (1) sunt competente si pentru recuperarea dobanzilor, majorarilor de intarziere, penalitatilor si amenzilor administrative, precum si cheltuielilor prevazute la art. 180 alin. (1) lit. i), aferente creantelor principale pentru a caror recuperare sunt competente.

   SECŢIUNEA a 2-a
  Asistenta pentru recuperarea in Romania a creantelor stabilite
prin titluri de creanta emise intr-un alt stat membru

   ARTICOLUL 182
  Furnizarea de informatii

   (1) Autoritatile competente prevazute la art. 181 vor furniza, la cererea autoritatii competente dintr-un alt stat membru, denumit in prezenta sectiune autoritate solicitanta, toate informatiile utile pentru recuperarea unei creante, cu exceptia cazului in care:

   a) informatia nu poate fi furnizata potrivit dispozitiilor prezentului cod;

   b) informatia constituie secret comercial, industrial sau profesional;

   c) furnizarea informatiei ar aduce atingere securitatii sau ordinii publice din Romania.

   (2) Autoritatea competenta din Romania confirma in scris primirea cererii de informatii, de indata, sau, in cazuri justificate, in termen de cel mult 7 zile de la data primirii.

   (3) Pentru a obtine informatiile solicitate, autoritatea competenta din Romania exercita atributiile prevazute de lege ca si in cazul recuperarii unor creante similare stabilite in Romania. Prevederile prezentului cod cu privire la furnizarea de informatii se aplica in mod corespunzator.

   (4) Autoritatea competenta prevazuta la art. 181 va informa autoritatea solicitanta in legatura cu motivele care o impiedica sa furnizeze informatiile solicitate, de indata sau in cel mult 3 luni de la data confirmarii de primire a cererii.

   (5) In cazul in care considera necesar, autoritatea competenta din Romania poate solicita autoritatii solicitante furnizarea de informatii suplimentare necesare solutionarii cererii.

   (6) Autoritatea competenta din Romania transmite autoritatii solicitante informatiile pe masura ce sunt obtinute, iar in cazul in care nu au fost obtinute va informa autoritatea solicitanta cu privire la aceasta si la motivele care au determinat aceasta situatie.

   (7) In termen de 6 luni de la confirmarea de primire a cererii de furnizare de informatii, daca cererea nu a fost solutionata, autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta asupra rezultatului cercetarilor efectuate pentru obtinerea informatiilor cerute.

   (8) Daca autoritatea solicitanta cere, in scris, in termen de doua luni de la primirea informarii prevazute la alin. (7), ca cercetarile sa fie continuate, autoritatea competenta din Romania solutioneaza cererea conform prevederilor aplicabile cererii initiale.

   ARTICOLUL 183
  Comunicarea actelor emise in statul membru in care
se afla autoritatea solicitanta

   (1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea competenta din Romania comunica destinatarului toate actele si deciziile, inclusiv judiciare, privind o creanta sau recuperarea acesteia, emise in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante. Prevederile art. 182 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

   (2) Autoritatea prevazuta la art. 181 va comunica actele astfel cum acestea au fost emise, fara a pune in cauza valabilitatea acestora.

   (3) Imediat dupa primirea cererii de comunicare, autoritatea prevazuta la art. 181 ia toate masurile necesare pentru realizarea comunicarii. Dispozitiile privind comunicarea actelor administrative din prezentul cod se aplica in mod corespunzator. Daca ii sunt necesare, autoritatea competenta din Romania poate solicita informatii suplimentare, fara a periclita data limita de comunicare indicata in cererea autoritatii solicitante.

   (4) Imediat dupa efectuarea comunicarii, autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta despre aceasta si despre data la care au fost comunicate actele destinatarului, prin certificarea corespunzatoare pe verso-ul celui de-al doilea exemplar al cererii de comunicare si transmiterea acestuia catre autoritatea solicitanta.

   ARTICOLUL 184
  Recuperarea creantei si aplicarea masurilor asiguratorii

   (1) La cererea autoritatii solicitante, autoritatea competenta din Romania procedeaza, potrivit dispozitiilor privind executarea creantelor fiscale din prezentul cod, la recuperarea creantelor care fac obiectul titlului executoriu transmis de autoritatea solicitanta, precum si la ducerea la indeplinire, dupa caz, a masurilor asiguratorii.

   (2) Autoritatea competenta din Romania va confirma in scris primirea cererii, in conditiile art. 182 alin. (2), putand solicita autoritatii solicitante completarea cererii in cazul in care nu sunt mentionate informatiile si elementele prevazute la art. 192.

   (3) In aplicarea prevederilor alin. (1), orice creanta care face obiectul unei cereri de recuperare este considerata ca fiind o creanta fiscala in sensul prezentului cod, cu exceptia situatiilor in care sunt aplicabile dispozitiile art. 198. Sumele recuperate vor intra la distribuire impreuna cu creantele fiscale, dispozitiile art. 170 si 171 aplicandu-se in mod corespunzator.

   (4) Daca este cazul, autoritatea competenta din Romania va retine suma solicitata a fi recuperata din sumele cuvenite debitorului cu titlu de restituiri sau rambursari, dupa efectuarea compensarii in conditiile art. 116. Eventualele diferente urmeaza sa fie restituite debitorului sau sa fie recuperate de la acesta si transferate autoritatii solicitante, dupa caz.

   ARTICOLUL 185
  Titlul executoriu

   (1) Titlul transmis de autoritatea solicitanta, anexat la cererea de recuperare, reprezinta titlu executoriu in conformitate cu dispozitiile art. 141 alin. (2). In conditiile in care titlul executoriu anexat la cererea de recuperare nu contine elementele unui titlu executoriu necesar pentru recuperarea, potrivit prezentului cod, a creantelor fiscale, autoritatea competenta din Romania va aplica in mod corespunzator prevederile art. 141 alin. (1).

   (2) In termen de 3 luni de la data primirii cererii, autoritatea prevazuta la art. 181 va finaliza formalitatile de emitere si transmitere a titlului executoriu. In cazul depasirii termenului de 3 luni, autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta asupra motivelor care au determinat depasirea, in cel mai scurt timp si, in orice caz, in termen de 7 zile de la expirarea celor 3 luni.

   (3) Recuperarea creantei se face in moneda nationala a Romaniei. Intregul cuantum al creantei recuperate se transfera, in moneda nationala a Romaniei, autoritatii solicitante in luna urmatoare datei la care s-a realizat recuperarea.

   (4) Pentru creanta inscrisa in titlul executoriu, debitorul datoreaza majorari de intarziere, incepand cu ziua urmatoare datei comunicarii titlului executoriu catre debitor si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispozitiile prezentului cod privind stabilirea si calculul majorarilor de intarziere sunt aplicabile in mod corespunzator. Majorarile de intarziere recuperate de autoritatea competenta din Romania se transfera autoritatii solicitante, in conditiile alin. (3).

   (5) Autoritatea prevazuta la art. 181 informeaza in cel mai scurt timp autoritatea solicitanta despre cursul dat cererii de recuperare, astfel:

   a) in cazul in care, in functie de circumstantele fiecarui caz, nu este posibila recuperarea integrala sau partiala a creantei ori ducerea la indeplinire a unor masuri asiguratorii in termene rezonabile, autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta, indicand motivele care au determinat aceasta situatie;

   b) cel tarziu la expirarea fiecarei perioade de 6 luni de la data confirmarii de primire a cererii, autoritatea prevazuta la art. 181 informeaza autoritatea solicitanta asupra situatiei sau rezultatului procedurii de recuperare ori de ducere la indeplinire a unor masuri asiguratorii.

   ARTICOLUL 186
  Modificarea ulterioara a creantei

   (1) In situatia in care autoritatea competenta din Romania este informata de autoritatea solicitanta asupra modificarii in minus a cuantumului creantei a carei recuperare s-a solicitat, aceasta va continua actiunea pe care a intreprins-o pentru recuperare sau pentru ducerea la indeplinire a unor masuri asiguratorii, cu limitarea actiunii la suma ramasa de recuperat. Daca, in momentul in care este informata asupra reducerii valorii creantei, autoritatea din Romania a recuperat deja o suma care depaseste valoarea ramasa de perceput, fara sa fi initiat procedura de transfer catre autoritatea solicitanta, autoritatea competenta prevazuta la art. 181 restituie suma perceputa in plus persoanei indreptatite, potrivit legii.

   (2) Daca autoritatea solicitanta informeaza asupra modificarii in plus a cuantumului creantei, prin transmiterea unei cereri suplimentare de recuperare sau de ducere la indeplinire a unor masuri asiguratorii, autoritatea competenta din Romania va solutiona cererea suplimentara, in masura in care este posibil, impreuna cu cererea initiala. In situatia in care, tinand seama de stadiul de realizare a procedurii in curs, cererea suplimentara nu poate fi conexata cu cererea initiala, autoritatea competenta din Romania va da curs cererii suplimentare numai daca aceasta are ca obiect o creanta in valoare egala sau mai mare decat valoarea prevazuta la art. 203.

   ARTICOLUL 187
  Posibilitatea de a refuza acordarea asistentei

   (1) Autoritatea competenta din Romania nu este obligata:

   a) sa acorde asistenta la recuperare, ori de cate ori executarea silita ar implica venituri si bunuri care, potrivit reglementarilor legale in vigoare, sunt exceptate de la executare silita;

   b) sa acorde asistenta prevazuta la art. 182-186, in cazul in care cererea initiala formulata pentru furnizare de informatii, pentru comunicare sau pentru recuperare vizeaza creante pentru care perioada dintre momentul in care titlul executoriu care permite recuperarea este emis in conformitate cu dispozitiile legale, reglementarile sau practicile administrative in vigoare in statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitanta si data cererii depaseste 5 ani. Cu toate acestea, in cazul in care creanta sau titlul face obiectul unei contestatii, termenul incepe sa curga din momentul in care statul solicitant stabileste ca acestea nu mai pot fi contestate.

   (2) Autoritatea competenta din Romania informeaza autoritatea solicitanta in legatura cu motivele refuzului de a nu acorda asistenta. Refuzul motivat este, de asemenea, comunicat Comisiei Europene.

   ARTICOLUL 188
  Confidentialitatea asupra documentelor si informatiilor primite

    Documentele si informatiile comunicate autoritatii competente din Romania pentru punerea in aplicare a prezentului capitol nu pot fi comunicate de catre aceasta decat:

   a) persoanei fizice sau juridice vizate de cererea de asistenta;

   b) persoanelor si autoritatilor insarcinate cu recuperarea creantelor, numai in scopul recuperarii;

   c) autoritatilor judiciare sesizate in legatura cu cazurile referitoare la recuperarea creantelor.

   ARTICOLUL 189
  Cheltuielile privind asistenta

   (1) Cheltuielile pentru acordarea in Romania a asistentei privind furnizarea de informatii sau comunicarea prevazute de prezenta sectiune se suporta de autoritatea competenta din Romania.

   (2) Cheltuielile efectuate de autoritatea competenta din Romania ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creantei sau de masuri asiguratorii sunt in sarcina debitorului. Dispozitiile art. 168 alin. (2)-(5) se aplica in mod corespunzator.

   SECŢIUNEA a 3-a
  Asistenta pentru recuperarea intr-un stat membru
a creantelor stabilite prin titluri de creanta emise in Romania

   ARTICOLUL 190
  Solicitarea de informatii

   (1) In vederea recuperarii intr-un alt stat membru a unei creante stabilite printr-un titlu de creanta emis in Romania, autoritatile competente prevazute la art. 181 vor solicita, in legatura cu o persoana fizica sau juridica dintr-un alt stat membru, orice informatii utile pentru recuperarea acestei creante, de la autoritatea competenta a statului membru, denumita in prezenta sectiune autoritate solicitata. Solicitarea priveste atat debitorul, cat si oricare alta persoana din acel stat membru, care este obligata la plata creantei potrivit prezentului cod sau care detine bunuri apartinand debitorului ori persoanei obligate la plata.

   (2) In cererea de informatii se indica numele, adresa si orice alta informatie utila identificarii persoanelor prevazute la alin. (1), detinuta de autoritatea competenta din Romania, precum si tipul de creanta si valoarea creantei pentru care se formuleaza cererea.

   (3) Cererea de informatii va contine, pe langa elementele prevazute la alin. (2), semnatura persoanei imputernicite, precum si stampila autoritatii emitente.

   (4) In masura in care acest lucru este posibil, cererea va fi transmisa prin mijloace electronice, caz in care nu mai sunt necesare semnatura si stampila prevazute la alin. (3). Cu toate acestea, in toate cazurile in care cererea se transmite prin mijloace electronice, aceasta va fi redactata in mod obligatoriu si in scris, in conditiile prevazute la alin. (3).

   (5) Autoritatea competenta din Romania poate sa retraga in orice moment cererea de informatii pe care a transmis-o autoritatii solicitate. Decizia de retragere se comunica in scris autoritatii solicitate.

   (6) Daca autoritatea competenta din Romania a adresat unei alte autoritati o cerere de informatii similara, va mentiona in cererea intocmita in conditiile prezentului articol si numele acestei din urma autoritati.

   (7) Tinand seama de informatiile primite de la autoritatea solicitata, autoritatea competenta din Romania ii poate cere acesteia sa continue cercetarile. Cererea se face in scris, in termen de doua luni de la data comunicarii rezultatelor cercetarilor efectuate de autoritatea solicitata.

   ARTICOLUL 191
  Comunicarea actelor emise in Romania

   (1) In scopul recuperarii unei creante, precum si in scopul comunicarii oricarui act emis in Romania privind o creanta dintre cele prevazute la art. 180, inclusiv a deciziilor judiciare, in legatura cu o persoana fizica sau juridica careia, potrivit legii, trebuie sa i se comunice aceste acte, autoritatea prevazuta la art. 181 va transmite autoritatii solicitate o cerere de comunicare, insotita de documentele pentru a caror comunicare se solicita asistenta. Cererea si documentele anexate se transmit in dublu exemplar.

   (2) Cererea va cuprinde numele, adresa si orice alta informatie utila identificarii destinatarului, detinuta de autoritatea competenta din Romania, natura si obiectul actului sau deciziei care urmeaza sa fie comunicata si, daca este cazul, numele si adresa debitorului si creanta mentionata in act sau in decizie, precum si alte informatii utile.

   (3) In cerere se va face trimitere la prevederile legale in vigoare privind procedura de contestare a creantei sau de recuperare a acesteia, ori de cate ori actul administrativ comunicat nu contine acest lucru.

   (4) Cererea de comunicare va contine, pe langa elementele prevazute la alin. (2), semnatura persoanelor imputernicite de autoritatea competenta din Romania, precum si stampila acestei autoritati.

   (5) In situatia in care autoritatea solicitata cere autoritatii competente din Romania informatii suplimentare, aceasta va comunica toate informatiile suplimentare pe care le detine sau pe care le poate obtine potrivit legii.

   ARTICOLUL 192
  Recuperarea creantelor stabilite in Romania

   (1) Pentru recuperarea intr-un alt stat membru a unei creante stabilite in Romania, autoritatea competenta prevazuta la art. 181 adreseaza autoritatii solicitate o cerere de recuperare sau de ducere la indeplinire a unor masuri asiguratorii, insotita de exemplarul original sau de o copie certificata conforma a titlului care permite executarea, emis in Romania, si, dupa caz, de exemplarul original sau de o copie certificata conforma a altor documente necesare pentru recuperare sau privind instituirea masurilor asiguratorii.

   (2) Autoritatea prevazuta la art. 181 nu poate formula o cerere de recuperare decat daca:

   a) creanta sau titlul executoriu nu este contestat in Romania, cu exceptia cazurilor in care se aplica prevederile art. 198;

   b) a realizat, potrivit dispozitiilor legale in vigoare in Romania, procedurile de recuperare in temeiul titlului executoriu, iar masurile luate nu au condus la plata integrala a creantei.

   (3) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii indica:

   a) numele, adresa si orice alte informatii utile pentru identificarea persoanei in cauza si/sau a oricarei terte persoane care detine bunurile acesteia;

   b) numele, adresa si orice alte informatii utile privind autoritatea competenta din Romania;

   c) titlul care permite executarea creantei, emis in Romania, potrivit legii;

   d) natura si cuantumul creantei, cu indicarea separata a creantei principale, majorarilor de intarziere, dobanzilor si celorlalte penalitati, amenzi si cheltuieli datorate, dupa caz. Cuantumul creantei va fi indicat atat in moneda nationala a Romaniei, cat si in moneda nationala a autoritatii solicitate, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil in ziua semnarii cererii;

   e) data la care titlul a fost comunicat destinatarului de catre autoritatea din Romania si/sau de autoritatea solicitata;

   f) data de la care si perioada in cursul careia este posibila executarea, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare din Romania;

   g) orice alte informatii utile.

   (4) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii contine, de asemenea, o declaratie a autoritatii competente din Romania, prin care se confirma indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (2), precum si semnatura persoanelor imputernicite de autoritatea competenta si stampila acestei autoritati.

   (5) In situatia in care autoritatea solicitata cere autoritatii competente din Romania sa completeze cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii cu informatii suplimentare, aceasta va comunica autoritatii solicitate, imediat ce le obtine, orice informatii utile in legatura cu obiectul cererii de recuperare.

   (6) Cererea de recuperare sau de masuri asiguratorii poate privi oricare dintre persoanele prevazute la art. 190 alin. (1).

   ARTICOLUL 193
  Cheltuielile privind asistenta

   (1) Cheltuielile pentru acordarea asistentei privind furnizarea de informatii sau comunicarea prevazute de prezenta sectiune se suporta de autoritatea solicitata.

   (2) Cheltuielile efectuate de autoritatea solicitata ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creantei sau de masuri asiguratorii, transmisa de autoritatea competenta din Romania, sunt in sarcina debitorului, urmand ca autoritatea solicitata sa le recupereze de la acesta.

   ARTICOLUL 194
  Imposibilitatea recuperarii

    In cazul in care nu a fost posibila recuperarea integrala sau partiala a creantei ori ducerea la indeplinire a unor masuri asiguratorii, tinand seama de informatiile comunicate de autoritatea solicitata, autoritatea competenta din Romania ii poate cere acesteia sa redeschida procedura de recuperare sau de ducere la indeplinire a unor masuri asiguratorii. Cererea se face in scris, in termen de doua luni de la primirea comunicarii privind rezultatul procedurii.

   ARTICOLUL 195
  Modificarea sau stingerea creantei

   (1) In cazul in care valoarea creantei care face obiectul cererii de recuperare sau de masuri asiguratorii a fost modificata, autoritatea competenta din Romania informeaza de indata autoritatea solicitata, in scris, si, daca este necesar, emite si comunica un nou titlu executoriu.

   (2) In situatia in care valoarea creantei se modifica in plus, autoritatea competenta din Romania va adresa in cel mai scurt timp posibil autoritatii solicitate o cerere suplimentara de recuperare sau de masuri asiguratorii. Dispozitiile art. 192 alin. (3) lit. d) sunt aplicabile.

   (3) Daca cererea de recuperare ori de masuri asiguratorii ramane fara obiect ca urmare a incasarii creantei, a anularii ei sau din orice alt motiv, autoritatea competenta din Romania va informa de indata autoritatea solicitata cu privire la acest lucru, in scris, pentru ca aceasta din urma sa inceteze actiunea intreprinsa.

   ARTICOLUL 196
  Limba utilizata in procedura de asistenta

    Cererile de asistenta intocmite in temeiul prezentei sectiuni, inclusiv titlul executoriu si celelalte documente anexate, vor fi insotite de traducerea in limba oficiala sau in una dintre limbile oficiale ale statului membru in care se afla autoritatea solicitata ori intr-o alta limba convenita cu autoritatea solicitata.

   ARTICOLUL 197
  Formularistica

    Modelul cererilor intocmite de autoritatile competente din Romania, in conditiile prezentei sectiuni, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   SECŢIUNEA a 4-a
  Dispozitii finale

   ARTICOLUL 198
  Contestarea creantei sau a titlului executoriu

   (1) Daca, in cursul procedurii de recuperare, creanta sau titlul care permite recuperarea sa, emis in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, este contestat de o persoana interesata, aceasta depune contestatia la instanta sau la autoritatea competenta pentru solutionarea contestatiilor din statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare in statul respectiv. Autoritatea solicitanta notifica de indata autoritatii solicitate aceasta actiune. Persoana interesata poate, de asemenea, sa notifice aceasta actiune autoritatii solicitate.

   (2) De indata ce autoritatea solicitata primeste notificarea prevazuta la alin. (1) fie din partea autoritatii solicitante, fie din partea persoanei interesate, ea suspenda procedura de executare si asteapta decizia instantei sau a autoritatii competente pentru solutionarea contestatiei, cu exceptia cazurilor in care autoritatea solicitanta formuleaza o cerere contrara, in conditiile alin. (3). In cazul in care considera necesar acest lucru, autoritatea solicitata poate dispune masuri asiguratorii pentru a garanta recuperarea, in masura in care dispozitiile legale sau reglementarile in vigoare in statul membru in care se afla sediul sau permit acest lucru pentru creante similare.

   (3) In conformitate cu dispozitiile legale, reglementarile si cu practicile administrative in vigoare in statul membru in care isi are sediul, autoritatea solicitanta poate cere autoritatii solicitate sa recupereze o creanta contestata, in masura in care dispozitiile legale, reglementarile si practicile administrative in vigoare in statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitata permit acest lucru; daca acest lucru nu este permis, autoritatea solicitata informeaza autoritatea solicitanta in cel mai scurt timp si in orice caz in termen de o luna de la primirea cererii de recuperare a unei creante contestate. Daca rezultatul contestatiei este favorabil persoanei interesate, autoritatea solicitanta trebuie sa ramburseze orice suma recuperata, precum si sa plateasca orice compensatie datorata, in conformitate cu legislatia in vigoare in statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitata.

   (4) Orice actiune initiata in statul membru al autoritatii solicitate pentru rambursarea sumelor recuperate sau compensare, in ceea ce priveste recuperarea creantelor constatate in temeiul alin. (3), trebuie notificata autoritatii solicitante in scris de catre autoritatea solicitata, de indata ce aceasta din urma este informata asupra actiunii in cauza. In masura in care este posibil, autoritatea solicitata implica autoritatea solicitanta in procedurile de regularizare a sumei de rambursat si a compensatiei datorate. Pe baza unei motivari scrise a autoritatii solicitate, autoritatea solicitanta transfera sumele rambursate si compensatia platita, in termen de doua luni de la primirea cererii.

   (5) In cazul in care contestatia se refera la masurile de executare luate in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitate, contestatia este depusa in fata instantei sau a autoritatii competente pentru solutionarea contestatiilor din statul membru respectiv, in conformitate cu dispozitiile legale si cu reglementarile din acest stat.

   (6) In cazul in care autoritatea competenta la care a fost depusa contestatia, in conformitate cu alin. (1), este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestuia, daca este favorabila autoritatii solicitante si daca permite recuperarea creantei in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, constituie titlu executoriu, iar recuperarea creantei la care se refera cererea de asistenta se efectueaza pe baza acestei decizii.

   ARTICOLUL 199
  Prescriptia dreptului de a cere executarea silita

   (1) Prescriptia dreptului de a cere executarea silita opereaza in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante.

   (2) Actele de recuperare efectuate de autoritatea solicitata in conformitate cu cererea de asistenta, care, daca ar fi fost efectuate de autoritatea solicitanta ar fi avut drept efect suspendarea ori intreruperea termenului de prescriptie in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare in statul membru in care se afla sediul autoritatii solicitante, sunt considerate, in ceea ce priveste acest efect, ca fiind realizate in statul membru respectiv.

   ARTICOLUL 200
  Rambursarea cheltuielilor de recuperare

   (1) Autoritatea solicitata va cere autoritatii solicitante rambursarea cheltuielilor de recuperare in urmatoarele situatii:

   a) in situatia in care autoritatea solicitata a efectuat actiuni recunoscute ca fiind nejustificate din punctul de vedere al realitatii creantei sau al valabilitatii titlului emis de autoritatea solicitanta;

   b) atunci cand statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitata convine cu statul membru in care isi are sediul autoritatea solicitanta asupra unor modalitati specifice de rambursare, in cazul in care recuperarea creantei pune probleme deosebite, implica cheltuieli foarte mari sau se inscrie in cadrul luptei impotriva crimei organizate. In aceasta situatie, autoritatea solicitata formuleaza o cerere motivata si anexeaza o estimare detaliata a costurilor cerute a fi rambursate de autoritatea solicitanta. Aceasta confirma in scris primirea cererii de rambursare in cel mai scurt timp si in orice caz in termen de 7 zile de la primire. In termen de doua luni de la data confirmarii de primire a cererii, autoritatea solicitanta anunta autoritatea solicitata daca si in ce masura accepta modalitatile de rambursare propuse. In cazul in care autoritatea solicitata si autoritatea solicitanta nu ajung la un acord, autoritatea solicitata va continua procedurile de recuperare prevazute de legislatia in vigoare in statul membru in care aceasta din urma isi are sediul.

   (2) In cazul in care recuperarea creantelor de catre autoritatile solicitate din celelalte state membre se face in conditiile alin. (1) lit. b), aprobarea costurilor cerute a fi rambursate se face de catre conducatorii autoritatilor competente prevazute la art. 181.

   ARTICOLUL 201
  Transmiterea informatiilor pe cale electronica

   (1) Toate informatiile comunicate in scris potrivit prezentului capitol sunt transmise, in masura in care este posibil, doar prin mijloace electronice, cu urmatoarele exceptii:

   a) cererea de comunicare, precum si actul sau decizia a carei comunicare este solicitata;

   b) cererile de recuperare sau de masuri asiguratorii si titlul executoriu ori un alt act care le insoteste.

   (2) In conditii de reciprocitate, se poate conveni transmiterea/primirea pe cale electronica si a actelor prevazute la alin. (1).

   (3) Prin transmitere pe cale electronica se intelege transmiterea prin intermediul unor echipamente electronice de prelucrare a datelor, inclusiv compresie digitala, prin cablu, radio, procedee optice sau orice alt procedeu electromagnetic.

   (4) Autoritatile competente prevazute la art. 181, care prelucreaza informatiile primite conform prezentului capitol in baze de date electronice si fac schimb de astfel de informatii prin mijloace electronice, iau toate masurile necesare pentru pastrarea confidentialitatii acestor informatii si pentru ca orice transmitere pe cale electronica sa fie autorizata in mod corespunzator.

   ARTICOLUL 202
  Biroul central si birourile de legatura

   (1) In scopul transmiterii si/sau primirii pe cale electronica, in conditiile art. 201, a informatiilor privind acordarea asistentei potrivit prezentului capitol, se infiinteaza Biroul central in conditiile prevazute prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   (2) In scopul aplicarii prevederilor prezentului capitol, la nivelul fiecarei autoritati competente prevazute la art. 181, cu exceptia autoritatilor administratiei publice locale, se infiinteaza birouri de legatura.

   (3) Procedura de realizare a schimbului de informatii dintre autoritatile competente din Romania se aproba prin ordin comun al ministrului economiei si finantelor, al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale si al ministrului internelor si reformei administrative.

   ARTICOLUL 203
  Conditii de admitere a cererii de asistenta

    Cererea de asistenta poate viza fie o singura creanta, fie mai multe creante, cu conditia ca acestea sa fie in sarcina aceleiasi persoane. Nu se poate formula o cerere de asistenta daca valoarea totala a creantei sau creantelor este mai mica decat echivalentul in lei a 1.500 euro, la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei din ziua semnarii cererii de recuperare.

   ARTICOLUL 204
  Instructiuni de aplicare

    In aplicarea prezentului capitol, ministrul economiei si finantelor emite instructiuni in conditiile legii.

   TITLUL IX
  Solutionarea contestatiilor formulate impotriva
actelor administrative fiscale

   CAPITOLUL I
  Dreptul la contestatie

   ARTICOLUL 205
  Posibilitatea de contestare

   (1) Impotriva titlului de creanta, precum si impotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestatie potrivit legii. Contestatia este o cale administrativa de atac si nu inlatura dreptul la actiune al celui care se considera lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii.

   (2) Este indreptatit la contestatie numai cel care considera ca a fost lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

   (3) Baza de impunere si impozitul, taxa sau contributia stabilite prin decizie de impunere se contesta numai impreuna.

   (4) Pot fi contestate in conditiile alin. (3) si deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

   (5) In cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestatia se poate depune de orice persoana care participa la realizarea venitului.

   (6) Bazele de impunere constatate separat intr-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.

   ARTICOLUL 206
  Forma si continutul contestatiei

   (1) Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde:

   a) datele de identificare a contestatorului;

   b) obiectul contestatiei;

   c) motivele de fapt si de drept;

   d) dovezile pe care se intemeiaza;

   e) semnatura contestatorului sau a imputernicitului acestuia, precum si stampila in cazul persoanelor juridice. Dovada calitatii de imputernicit al contestatorului, persoana fizica sau juridica, se face potrivit legii.

   (2) Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat, cu exceptia contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

   (3) Contestatia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al carui act administrativ este atacat si nu este supusa taxelor de timbru.

   ARTICOLUL 207
  Termenul de depunere a contestatiei

   (1) Contestatia se va depune in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului administrativ fiscal, sub sanctiunea decaderii.

   (2) In cazul in care competenta de solutionare nu apartine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestatia va fi inaintata de catre acesta, in termen de 5 zile de la inregistrare, organului de solutionare competent.

   (3) In cazul in care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

   (4) Daca actul administrativ fiscal nu contine elementele prevazute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestatia poate fi depusa, in termen de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal, organului de solutionare competent.

   ARTICOLUL 208
  Retragerea contestatiei

   (1) Contestatia poate fi retrasa de contestator pana la solutionarea acesteia. Organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renuntarea la contestatie.

   (2) Prin retragerea contestatiei nu se pierde dreptul de a se inainta o noua contestatie in interiorul termenului general de depunere a acesteia.

   CAPITOLUL II
  Competenta de solutionare a contestatiilor.
Decizia de solutionare

   ARTICOLUL 209
  Organul competent

   (1) Contestatiile formulate impotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a deciziilor pentru regularizarea situatiei, emise in conformitate cu legislatia in materie vamala, se solutioneaza dupa cum urmeaza:

   a) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 1.000.000 lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;

   b) contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, accesoriile acestora, al caror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, cele formulate impotriva actelor emise de organe centrale, cele formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum, si cele formulate impotriva actelor de control financiar se solutioneaza de catre Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   (2) Contestatiile formulate impotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de catre organele fiscale emitente.

   (3) Contestatiile formulate de cei care se considera lezati de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se solutioneaza de catre organul ierarhic superior organului fiscal competent sa emita acel act.

   (4) Contestatiile formulate impotriva actelor administrative fiscale emise de autoritatile administratiei publice locale, precum si de alte autoritati publice care, potrivit legii, administreaza creante fiscale se solutioneaza de catre aceste autoritati.

   (5) Cuantumul sumelor prevazute la alin. (1) se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

   ARTICOLUL 210
  Decizia sau dispozitia de solutionare

   (1) In solutionarea contestatiei, organul competent se pronunta prin decizie sau dispozitie, dupa caz.

   (2) Decizia sau dispozitia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac.

   ARTICOLUL 211
  Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei

   (1) Decizia de solutionare a contestatiei se emite in forma scrisa si va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul.

   (2) Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu solutionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numarul de inregistrare a contestatiei la organul de solutionare competent, obiectul cauzei, precum si sinteza sustinerilor partilor atunci cand organul competent de solutionare a contestatiei nu este organul emitent al actului atacat.

   (3) Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de solutionare competent in emiterea deciziei.

   (4) Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata, calea de atac, termenul in care aceasta poate fi exercitata si instanta competenta.

   (5) Decizia se semneaza de catre conducatorul directiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.

   CAPITOLUL III
  Dispozitii procedurale

   ARTICOLUL 212
  Introducerea altor persoane in procedura de solutionare

   (1) Organul de solutionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, in solutionarea contestatiei, dupa caz, alte persoane ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei de solutionare a contestatiei. Inainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.

   (2) Persoanele care participa la realizarea venitului in sensul art. 205 alin. (5) si nu au inaintat contestatie vor fi introduse din oficiu.

   (3) Persoanei introduse in procedura de contestatie i se vor comunica toate cererile si declaratiile celorlalte parti. Aceasta persoana are drepturile si obligatiile partilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeaza obiectul contestatiei si are dreptul sa inainteze propriile sale cereri.

   (4) Dispozitiile Codului de procedura civila referitoare la interventia fortata si voluntara sunt aplicabile.

   ARTICOLUL 213
  Solutionarea contestatiei

   (1) In solutionarea contestatiei organul competent va verifica motivele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestatiei se face in raport de sustinerile partilor, de dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. Solutionarea contestatiei se face in limitele sesizarii.

   (2) Organul de solutionare competent pentru lamurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al directiilor de specialitate din minister sau al altor institutii si autoritati.

   (3) Prin solutionarea contestatiei nu se poate crea o situatie mai grea contestatorului in propria cale de atac.

   (4) Contestatorul, intervenientii sau imputernicitii acestora pot sa depuna probe noi in sustinerea cauzei. In aceasta situatie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupa caz, i se va oferi posibilitatea sa se pronunte asupra acestora.

   (5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.

   ARTICOLUL 214
  Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei
pe cale administrativa

   (1) Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:

   a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;

   b) solutionarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.

   (2) Organul de solutionare competent poate suspenda procedura, la cerere, daca sunt motive intemeiate. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Suspendarea poate fi solicitata o singura data.

   (3) Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent potrivit alin. (2), indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.

   (4) Hotararea definitiva a instantei penale prin care se solutioneaza actiunea civila este opozabila organelor fiscale competente pentru solutionarea contestatiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civila.

   ARTICOLUL 215
  Suspendarea executarii actului administrativ fiscal

   (1) Introducerea contestatiei pe calea administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.

   (2) Dispozitiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, in temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cautiune de pana la 20% din cuantumul sumei contestate, iar in cazul cererilor al caror obiect nu este evaluabil in bani, o cautiune de pana la 2.000 lei.

   CAPITOLUL IV
  Solutii asupra contestatiei

   ARTICOLUL 216
  Solutii asupra contestatiei

   (1) Prin decizie contestatia va putea fi admisa, in totalitate sau in parte, ori respinsa.

   (2) In cazul admiterii contestatiei se decide, dupa caz, anularea totala sau partiala a actului atacat.

   (3) Prin decizie se poate desfiinta total sau partial actul administrativ atacat, situatie in care urmeaza sa se incheie un nou act administrativ fiscal care va avea in vedere strict considerentele deciziei de solutionare.

   (4) Prin decizie se poate suspenda solutionarea cauzei, in conditiile prevazute de art. 214.

   ARTICOLUL 217
  Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale

   (1) Daca organul de solutionare competent constata neindeplinirea unei conditii procedurale, contestatia va fi respinsa fara a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

   (2) Contestatia nu poate fi respinsa daca poarta o denumire gresita.

   ARTICOLUL 218
  Comunicarea deciziei si calea de atac

   (1) Decizia privind solutionarea contestatiei se comunica contestatorului, persoanelor introduse, in conditiile art. 44, precum si organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

   (2) Deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de catre contestatar sau de catre persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei potrivit art. 212, la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, in conditiile legii.

   TITLUL X
  Sanctiuni

   ARTICOLUL 219
  Contraventii

   (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

   a) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de inregistrare fiscala sau de mentiuni;

   b) neindeplinirea la termen a obligatiilor de declarare prevazute de lege, a bunurilor si veniturilor impozabile sau, dupa caz, a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume;

    b1) nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

    b2) corectarea declaratiilor fiscale depuse la 3 termene de declarare din cadrul unui an fiscal sau consecutive, in sensul majorarii obligatiilor de plata datorate;

    b3) declararea, din eroare, de sume de plata, reprezentand obligatii fiscale la bugetele administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, mai mici decat cele datorate si care astfel ar intra sub incidenta prevederilor art. 114 alin. (8) privind acordarea bonificatiei;

   c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 56 si art. 57 alin. (2);

   d) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 105 alin. (8);

   e) neducerea la indeplinire a masurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) si art. 105 alin. (9);

   f) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 53;

   g) nerespectarea obligatiei inscrierii codului de identificare fiscala pe documente, potrivit art. 73;

   h) nerespectarea de catre platitorii de salarii si venituri asimilate salariilor a obligatiilor privind completarea si pastrarea fiselor fiscale;

   i) neindeplinirea obligatiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupa caz, la terte persoane a formularelor si documentelor prevazute de legea fiscala, altele decat declaratiile fiscale si declaratiile de inregistrare fiscala sau de mentiuni;

   j) nerespectarea de catre banci a obligatiilor privind furnizarea informatiilor si a obligatiilor de decontare prevazute de prezentul cod;

   k) nerespectarea obligatiilor ce-i revin tertului poprit, potrivit prezentului cod;

   l) nerespectarea obligatiei de comunicare prevazute la art. 154 alin. (9);

   m) refuzul debitorului supus executarii silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispozitie acestuia pentru a fi identificate si evaluate;

   n) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contributiilor datorate bugetului general consolidat, in vederea stabilirii realitatii declaratiei fiscale;

   o) neretinerea, potrivit legii, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa;

   p) retinerea si nevarsarea in totalitate, de catre platitorii obligatiilor fiscale, a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni;

   r) refuzul de a indeplini obligatia prevazuta la art. 52 alin. (1).

   (2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:

   a) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. c);

   b) cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 5.000 lei la 7.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. d);

   c) cu amenda de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. e) si f);

   d) cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. a), b), g)-m);

    d1) cu amenda intre 4% si 5% din sumele reprezentand diferente declarate in plus, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. b2);

    d2) cu amenda intre 4% si 5% din sumele reprezentand diferentele constatate ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. b3);

   e) cu amenda de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt de pana la 50.000 lei inclusiv;

   f) cu amenda de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt cuprinse intre 50.000 lei si 100.000 lei inclusiv;

   g) cu amenda de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, in cazul savarsirii faptelor prevazute la alin. (1) lit. n)-r), daca obligatiile fiscale sustrase la plata sunt mai mari de 100.000 lei;

   h) cu amenda de la 12.000 lei la 14.000 lei, in cazul savarsirii faptei prevazute la alin. (1) lit. b1).

   (3) In cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor de venit constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 10 lei la 100 lei.

   (4) In cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda prevazuta pentru persoanele fizice.

   (5) Nedepunerea la termen a declaratiilor fiscale pentru obligatiile datorate bugetelor locale se sanctioneaza potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

   (6) Sumele incasate in conditiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.

   ARTICOLUL 220
  Contraventii si sanctiuni la regimul produselor accizabile

   (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:

   a) detinerea de produse accizabile in afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse in sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;

   b) neanuntarea autoritatii fiscale competente, in termenul legal, despre modificarile aduse datelor initiale avute in vedere la eliberarea autorizatiei;

   c) detinerea in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false;

   d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de productie de alcool etilic si de distilate, asa cum a fost aprobat de autoritatea fiscala competenta;

   e) practicarea, de catre producatori sau de catre importatori, de preturi de vanzare mai mici decat costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vandute, la care se adauga acciza si taxa pe valoarea adaugata;

   f) neinscrierea distincta in facturi a valorii accizelor sau a impozitului la titeiul si gazele naturale din productia interna, in cazurile prevazute la titlul VII din Codul fiscal;

   g) neutilizarea documentelor fiscale prevazute de titlul VII din Codul fiscal;

   h) neefectuarea, prin unitati bancare, a decontarilor intre furnizori si cumparatori, ca persoane juridice, de produse accizabile;

   i) amplasarea mijloacelor de masurare a productiei si a concentratiei de alcool si distilate in alte locuri decat cele prevazute expres in titlul VIII din Codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de catre supraveghetorul fiscal si nesesizarea organului fiscal in cazul deteriorarii lor;

   j) nesolicitarea desemnarii supraveghetorului fiscal in vederea desigilarii cisternelor sau recipientelor in care se transporta alcoolul si distilatele in vrac;

   k) transportul de produse accizabile care nu sunt insotite de documentul administrativ de insotire a marfii – DAI – prevazut la titlul VII din Codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum si transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poarta sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate;

   l) fabricarea de alcool sanitar de catre alte persoane decat antrepozitarii autorizati pentru productie de alcool etilic;

   m) comercializarea in vrac, pe piata interna, a alcoolului sanitar;

   n) circulatia si comercializarea in vrac a alcoolului etilic rafinat si a distilatelor in alte scopuri decat cele expres prevazute in titlul VIII din Codul fiscal;

   o) neevidentierea corecta in registrul special a cantitatilor de alcool si distilate importate in vrac;

   p) neevidentierea la organele fiscale teritoriale a situatiilor privind modul de valorificare a alcoolului si distilatelor;

   q) nesolicitarea organului fiscal teritorial in vederea desigilarii instalatiilor de fabricatie, precum si neevidentierea in registrul destinat acestui scop a informatiilor privind capacitatile reale de distilare, data si ora sigilarii si desigilarii cazanelor sau a celorlalte instalatii de fabricatie a tuicii si a rachiurilor de fructe;

   r) comercializarea, la preturi mai mari decat preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preturi;

   s) comercializarea produselor ce nu se regasesc in listele cuprinzand preturile maxime de vanzare cu amanuntul declarate de catre operatorii economici producatori si importatori;

    s) refuzul operatorilor economici producatori de tigarete de a prelua si de a distruge, in conditiile prevazute de lege, cantitatile de produse din tutun confiscate;

   t) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum si amplasarea inaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitati de alcool sau distilate necontorizate;

    t) comercializarea in vrac si utilizarea ca materie prima, pentru fabricarea bauturilor alcoolice, a alcoolului etilic si a distilatelor cu concentratia alcoolica sub 96,0% in volum;

   u) desfasurarea activitatilor de distribuire si comercializare angro a bauturilor alcoolice si produselor din tutun fara indeplinirea conditiilor prevazute de art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

   v) comercializarea, prin pompele statiilor de distributie, a altor uleiuri minerale decat cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor si motorinelor auto, precum si a petrolului lampant, care corespund standardelor nationale de calitate;

   x) functionarea instalatiilor de producere alcool etilic si de distilate, fara program aprobat;

   y) comercializarea produselor accizabile intr-un antrepozit fiscal in perioada in care autorizatia a fost suspendata, revocata sau anulata, fara acordul autoritatii fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat in conditiile prevazute de lege, precum si nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din Codul fiscal.

   (2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum si cu:

   a) confiscarea produselor, iar in situatia in care acestea au fost vandute, confiscarea sumelor rezultate din aceasta vanzare, in cazurile prevazute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) si y);

   b) confiscarea cisternelor, recipientelor si a mijloacelor de transport utilizate in transportul produselor accizabile, in cazul prevazut la alin. (1) lit. k);

   c) oprirea activitatii de comercializare a produselor accizabile pe o perioada de 1-3 luni, in cazul comerciantilor in sistem angro sau cu amanuntul, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c), m), u) si v);

   d) oprirea activitatii de productie a produselor accizabile prin sigilarea instalatiei, in cazul producatorilor, pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), l), n) si x).

   (21) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei urmatoarele fapte:

   a) netransmiterea in termenul legal a documentului administrativ de insotire a marfii catre autoritatea fiscala competenta, la momentul expedierii produselor accizabile in regim suspensiv;

   b) primirea produselor accizabile fara prezentarea documentului administrativ de insotire a marfii la destinatie, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel.

   (3) Autoritatea fiscala competenta suspenda, la propunerea organului de control, autorizatia de antrepozit fiscal pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) si x).

   ARTICOLUL 221
  Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor

   (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre organele fiscale competente.

   (2) Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 219 si 220 se aplica persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect in raportul juridic fiscal. In cazul asocierilor si al altor entitati fara personalitate juridica, sanctiunile se aplica reprezentantilor acestora.

   (3) Constatarea si sanctionarea faptelor ce constituie contraventie potrivit art. 220 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor si al unitatilor sale teritoriale, cu exceptia sanctiunii privind suspendarea autorizatiei de antrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscala competenta, la propunerea organului de control.

   (4) Contraventiile prevazute la art. 219 alin. (1) lit. b) se aplica pentru faptele constatate dupa data intrarii in vigoare a prezentului cod.

   (5) In cazul aplicarii sanctiunii amenzii potrivit art. 219 si 220, contribuabilul are posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute in prezentul cod, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala.

   ARTICOLUL 222
  Actualizarea sumei amenzilor

    Limitele amenzilor contraventionale prevazute in prezentul cod pot fi actualizate anual, in functie de evolutia ratei inflatiei, prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei si Finantelor.

   ARTICOLUL 223
  Dispozitii aplicabile

    Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legale referitoare la regimul juridic al contraventiilor.

   TITLUL XI
  Dispozitii tranzitorii si finale

   ARTICOLUL 224
  Dispozitii privind regimul vamal

    Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datoreaza, potrivit legii, in vama atrage interzicerea efectuarii altor operatiuni de vamuire pana la stingerea integrala a acestora.

   ARTICOLUL 225
  Dispozitii privind stoparea ajutorului de stat

   (1) Stoparea acordarii ajutoarelor de stat se realizeaza, de drept, prin:

   a) emiterea unei decizii a Consiliului Concurentei in acest sens;

   b) emiterea unei decizii de catre furnizorul ajutorului de stat ca urmare a exercitarii activitatii de supraveghere, cand constata incompatibilitatea intre ajutoarele de stat acordate si dispozitiile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicata1), precum si ale actelor normative emise in aplicarea acesteia.

   (2) Deciziile emise in conditiile alin. (1) trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

   a) denumirea operatorului economic si datele de identificare a acestuia;

   b) modalitatea de acordare a ajutorului de stat;

   c) data la care se realizeaza stoparea.

   ARTICOLUL 226
  Dispozitii privind recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis

   (1) Deciziile Consiliului Concurentei, precum si deciziile furnizorilor de ajutor de stat prin care se dispune recuperarea unui ajutor de stat ilegal sau interzis constituie titlu executoriu. Dispozitiile art. 141 alin. (6)-(9) se aplica in mod corespunzator.

   (2) Recuperarea ajutoarelor de stat dispusa potrivit alin. (1) se realizeaza de catre unitatile teritoriale ale Ministerului Economiei si Finantelor – Agentia Nationala de Administrare Fiscala, respectiv de compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale, potrivit Codului de procedura fiscala, cu exceptia Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, care va aplica propria procedura de recuperare.

   (3) Pentru sumele reprezentand ajutoare de stat de recuperat se datoreaza dobanda de la data la care ajutorul de stat a fost pus la dispozitie beneficiarului si pana la recuperarea sa.

   (4) Nivelul dobanzii aferente sumelor de recuperat cu titlu de ajutor de stat ilegal sau interzis va fi stabilit anual prin hotarare a Guvernului.

   (5) Sumele recuperate reprezentand ajutoare de stat ilegale sau interzise se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz.

   ARTICOLUL 227
  Dispozitii privind functionarii publici din cadrul organelor fiscale

   (1) In exercitarea atributiilor de serviciu functionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice si beneficiaza de protectie potrivit legii.

   (2) Statul si unitatile administrativ-teritoriale raspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in exercitarea atributiilor de serviciu.

   (3) Raspunderea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale nu inlatura raspunderea functionarilor publici din cadrul organelor fiscale in exercitarea cu rea-credinta sau grava neglijenta a atributiilor de serviciu.

   (4) Ministerul Economiei si Finantelor si unitatile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al Ministerului Economiei si Finantelor si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si din unitatile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atributii in administrarea creantelor fiscale locale, dupa caz, prin retinerea unei cote de 15% din:

   a) sumele reprezentand valoarea creantelor fiscale stinse prin executare silita, potrivit prevederilor prezentului cod;

   b) sumele incasate in cadrul procedurii insolventei;

   c) sumele reprezentand impozite, taxe si contributii stabilite suplimentar ca urmare a inspectiei fiscale, stinse prin incasare sau compensare;

   d) sumele reprezentand obligatii fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin incasare sau compensare;

   e) sumele reprezentand valoarea amenzilor stinse prin incasare sau compensare;

   f) sumele reprezentand valoarea bunurilor confiscate si valorificate.

   (5) Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate retine, in conditiile legii, o cota de 75% din tarifele incasate in conditiile art. 42 alin. (9), pentru constituirea unui fond de stimulare a personalului din aparatul propriu si al unitatilor subordonate.

   (6) Aprobarea stimulentelor in cazul unitatilor administrativ-teritoriale se face de catre ordonatorul de credite, la propunerea conducatorului compartimentului de specialitate.

   (7) Sistemul de acordare a stimulentelor pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Economiei si Finantelor si al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, precum si din unitatile subordonate va fi stabilit similar sistemului de salarizare pentru personalul bugetar si va fi aprobat prin ordin al ministrului economiei si finantelor, la propunerea presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Pana la data aprobarii ordinului, reglementarile privind distribuirea fondului de stimulente raman aplicabile.

   (8) Plata stimulentelor aprobate se face in cursul lunii curente pentru luna precedenta.

   (9) Sumele ramase neutilizate la sfarsitul lunii, respectiv al anului, din fondul de stimulare constituit in conditiile alineatelor precedente se reporteaza lunar si anual, urmand sa fie utilizate in acelasi scop.

   (10) Din fondurile prevazute la alin. (4) si (5), Agentia Nationala de Administrare Fiscala poate finanta urmatoarele cheltuieli:

   a) cheltuieli pentru finalizarea obiectivelor de investitii in derulare – constructii-montaj, cuprinse in bugetul de cheltuieli al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si in bugetele unitatilor subordonate;

   b) cheltuieli cu amenajarea unor sedii ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a unitatilor subordonate;

   c) cheltuieli pentru dotari independente si achizitii de sedii ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si ale unitatilor subordonate, inclusiv pentru dotari de tehnologia informatiei si comunicatii;

   d) cheltuieli materiale si cheltuieli cu prestari de servicii, necesare imbunatatirii activitatii Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a unitatilor subordonate.

   (11) Aplicarea alin. (10) se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare.

   ARTICOLUL 228
  Acte normative de aplicare

   (1) In aplicarea prezentului cod, Guvernul adopta norme metodologice de aplicare, in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonante.

   (2) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora privind administrarea creantelor fiscale se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

   (3) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea impozitelor si taxelor locale, se aproba prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si ministrului economiei si finantelor.

   (4) Formularele necesare si instructiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creantelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aproba prin ordin al ministrului de resort sau al conducatorului institutiei publice, dupa caz.

   (5) In aplicarea dispozitiilor art. 225 si 226, Ministerul Economiei si Finantelor va emite instructiuni de aplicare, aprobate prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

   ARTICOLUL 229
  Scutirea organelor fiscale de plata taxelor

    Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea administrarii creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.

   ARTICOLUL 230
  Inscrierea creantelor la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare

    Pentru creantele fiscale administrate de catre Ministerul Economiei si Finantelor, acesta este autorizat ca operator care, prin unitatile sale teritoriale, ca agenti imputerniciti, sa inscrie creante cuprinse in titluri executorii la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

   ARTICOLUL 231
  Dispozitii privind termenele

    Termenele in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod se calculeaza dupa normele legale in vigoare la data cand au inceput sa curga.

   ARTICOLUL 232
  Confiscari

   (1) Confiscarile dispuse potrivit legii se duc la indeplinire de catre organele care au dispus confiscarea. Confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata se duc la indeplinire de catre Ministerul Economiei si Finantelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative sau, dupa caz, de catre alte autoritati publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducatorilor institutiilor in cauza, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Economiei si Finantelor, conform legii.

   (2) In situatia in care confiscarile dispuse de procurori sau de instantele de judecata privesc sume exprimate in moneda straina, sumele se vor converti in lei la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data ramanerii definitive a masurii confiscarii.

   (3) Sumele confiscate, precum si cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai putin cheltuielile impuse de ducerea la indeplinire si de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupa caz, conform legii.

   ARTICOLUL 233
  Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni

    Constatarea faptelor ce pot constitui infractiuni in conditiile art. 2961 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, este de competenta organului fiscal din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a Garzii Financiare.

   ARTICOLUL 234
  Dispozitii procedurale privind inregistrarea in cazul
unor activitati cu produse accizabile

   (1) Inregistrarea prevazuta la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, se face prin depunerea la organul fiscal competent a unei cereri de inregistrare.

   (2) Pe baza cererii de inregistrare organul fiscal competent elibereaza un atestat care da dreptul titularului sa distribuie si sa comercializeze angro bauturi alcoolice si produse din tutun.

   (3) Organul fiscal competent va elibera atestatul numai daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

   (4) Organul fiscal emitent va revoca atestatul ori de cate ori constata neindeplinirea uneia dintre conditiile prevazute la art. 2441 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

   (5) Prin derogare de la dispozitiile legale privind folosirea antrepozitelor fiscale, la cererea antrepozitarului autorizat pentru productia si imbutelierea produsului bere, comisia competenta pentru autorizarea antrepozitelor fiscale poate aproba, prin decizie, utilizarea instalatiilor de imbuteliere a produsului bere si pentru imbutelierea bauturilor racoritoare si a apei plate. Celelalte prevederi privind regimul de antrepozitare fiscala sunt aplicabile in mod corespunzator.

   (6) Prin decizie, comisia poate stabili conditiile de utilizare a instalatiilor.

   ARTICOLUL 235
  Dispozitii tranzitorii privind inregistrarea fiscala

   (1) Persoanele prevazute la art. 72 alin. (4), care sunt deja inregistrate, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod.

   (2) Codurile de identificare fiscala si certificatele de inregistrare fiscala atribuite anterior intrarii in vigoare a prezentului cod raman valabile.

   (3) Persoanele inregistrate in registrul contribuabililor la data intrarii in vigoare a prezentului cod, al caror domiciliu fiscal difera de sediul social, in cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, in cazul persoanelor fizice, dupa caz, au obligatia de a depune declaratia de inregistrare fiscala in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a prezentului cod. In caz contrar se considera valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.

   ARTICOLUL 236
  Dispozitii tranzitorii privind solutionarea cererilor
de rambursare a taxei pe valoarea adaugata

    Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adaugata, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adaugata si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentului cod, se solutioneaza potrivit reglementarilor in temeiul carora au fost depuse.

   ARTICOLUL 237
  Dispozitii tranzitorii privind inspectia fiscala

    Inspectiile fiscale incepute inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data cand au fost incepute. In aceste conditii, masurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.

   ARTICOLUL 238
  Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor

   (1) Contestatiile depuse inainte de data intrarii in vigoare a prezentului cod se solutioneaza potrivit procedurii administrativjurisdictionale existente la data depunerii contestatiei.

   (2) In situatia contestatiilor aflate in curs de solutionare formulate impotriva actelor de control prin care au fost reverificate aceeasi perioada si acelasi tip de obligatie fiscala si pentru care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele competente nu rezulta existenta prejudiciului, se vor mentine obligatiile stabilite anterior.

   ARTICOLUL 239
  Dispozitii tranzitorii privind executarea silita

    Executarile silite, in curs la data intrarii in vigoare a prezentului cod, se continua potrivit dispozitiilor acestuia, actele indeplinite anterior ramanand valabile.

   ARTICOLUL 240
  Intrarea in vigoare

    Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispozitiile titlului X „Sanctiuni” intra in vigoare la data de 10 ianuarie 2004.

   ARTICOLUL 241
  Conflictul temporal al actelor normative

    Reglementarile emise in temeiul ordonantelor si ordonantelor de urgenta prevazute la art. 242 raman aplicabile pana la data aprobarii actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevazute la art. 228, in masura in care nu contravin prevederilor acestuia.

   ARTICOLUL 242
  Abrogari

    La data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:

   a) Ordonanta Guvernului nr. 82/1998 privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare;

   b) Ordonanta Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de intocmire si depunere a declaratiilor de impozite si taxe, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

   c) Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

   d) Ordonanta Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 64/1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

   e) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 506/2001, cu modificarile si completarile ulterioare;

   f) Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creantelor bugetelor locale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 358/2003;

   g) pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare;

   h) art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 20031);

   i) art. IV alin. (1)-(5) din Ordonanta Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor masuri financiare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 116/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;

   j) art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;

   k) art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificarile si completarile ulterioare2);

   l) cap. III „Contraventii si sanctiuni” din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificarile ulterioare3).

Pentru a nu ruina efortul depus peste an şi pentru a nu vă trezi la început de ianuarie cu starea de sănătate şi imaginea alterate, nutriţionistul Lygia Alexandrescu vă sfătuieşte să controlaţi la maximum atât cantităţile, cât şi

combinaţiile de alimente consumate. Iată cum puteţi evita surplusul de kilograme depus în timpul Sărbătorilor:

♦ Divizaţi meniul pe mese programate la diferenţă de cel puţin o oră, deoarece stomacul trebuie lăsat să digere ce s-a consumat la masa anterioară înainte de a primi o nouă “avalanşă” de bunătăţi. Astfel, riscul îngrăşării va fi diminuat.

♦ Alegeţi gustări uşoare: bucăţele de carne de pui sau de curcan, brânză degresată, fructe de mare sau orez.

♦ Aveţi grijă la mărimea porţiei! Trebuie să fiţi mulţumiţi de aromele şi de calitatea alimentelor şi nu de cantitatea lor.

 E bine să evitaţi alimentele grase şi prăjite, precum şi sosurile grele (chiar şi în salate) şi să consumaţi mai ales preparate pe bază de pui, curcan şi peşte, dar şi legume ori fructe proaspete, bogate în fibre.

♦ Dacă tot aveţi mai mult timp liber, faceţi zilnic cel puţin 30 minute de mişcare, afară, în aer liber.

♦ Cine nu vrea să renunţe la “micile plăceri dulci” din preajma Sărbătorilor poate opta pentru mere coapte sau nuci glazurate. Acestea nu sunt exagerate la capitolul grăsimi.

♦ Dacă vă apucă brusc foamea, mâncaţi nişte fructe uscate sau prăjiturele cu fulgi de ovăz. Dau o senzaţie de saturaţie şi nu sunt aşa “dăunătoare”.

♦ Dacă vă place scorţişoara, o puteţi folosi cu încredere. Îmbunătăţeşte metabolismul şi scade glicemia şi colesterolul. l

Atenţie cum combinaţi alimentele!

♦ Consumaţi limitat condimentele, alimentele acide (mere, kiwi, căpşuni, portocale etc) şi cele acidifiante (carne de porc, unt, untură, margarină, zahăr, produse de patiserie, soia, fasole uscată). Acestea din urmă pot fi consumate însă fără probleme cu salate de legume verzi;

♦ Beţi apă des, pe tot parcursul mesei, în cantităţi mici, pentru a menţine sistemul digestiv activ şi pentru a evita deshidratarea. Aceasta este responsabilă pentru încetinirea metabolismului;

♦ Evitaţi băuturile carbogazoase dulci în timpul mesei şi chiar după masă, pentru că favorizează îngrăşarea;

♦ Vinul roşu, chiar dacă este considerat băutura sezonului, trebuie consumat cât mai natural, fără aditivi, pentru că poate determina apariţia migrenelor.

♦ Recuperarea după mesele îmbelşugate de Crăciun se realizează printr-o dietă uşoară, bogată în fructe, legume proaspete şi apă. De asemenea, o parte din “şunculiţe” se topesc prin plimbări prelungi în aerul tare al iernii.

libertatea.ro

Art. 1. – Fondul pentru mediu este un instrument economico-financiar destinat sustinerii si realizarii proiectelor si programelor pentru protectia mediului, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare in domeniul

protectiei mediului.

Art. 2. – Fondul pentru mediu se constituie si se gestioneaza in conformitate cu prevederile legale.

Art. 21. – Bugetul de venituri si cheltuieli al Fondului pentru mediu si al Administratiei Fondului pentru Mediu se aproba anual prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

CAPITOLUL II

Administrarea Fondului pentru mediu

Art. 3. – (1) Unitatea care raspunde de gestionarea Fondului pentru mediu este Administratia Fondului pentru Mediu, denumita in continuare Administratia Fondului, institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, in coordonarea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

(2) Administratia Fondului are sediul in municipiul Bucuresti, Splaiul Independentei nr. 294, corp A, sectorul 6.

(3) Administratia Fondului are in principal, urmatoarele atributii:

a) urmareste constituirea si gestionarea Fondului pentru mediu;

b) intocmeste planul anual de lucru si bugetul de venituri si cheltuieli;

c) analizeaza, selecteaza si finanteaza proiectele pentru protectia mediului aprobate in conformitate cu prevederile prezentei ordonante de urgenta si conform cu procedurile prevazute in Manualul de operare al Fondului pentru mediu;

d) urmareste si controleaza implementarea proiectelor aprobate si finantate din Fondul pentru mediu;

e) finanteaza lucrari destinate prevenirii, inlaturarii si/sau diminuarii efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrarile de gospodarire a apelor, conform dispozitiilor art. 13.

Art. 4. – (1) Administratia Fondului este condusa de un presedinte cu rang de subsecretar de stat.

(2) Presedintele este numit, suspendat si revocat din functie, in conditiile legii, prin decizie a primului-ministru, la propunerea conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

(3) In exercitarea conducerii Administratiei Fondului, presedintele emite dispozitii.

(4) Presedintele are calitatea de ordonator de credite pentru fondurile pe care le gestioneaza, reprezinta Administratia Fondului in relatiile cu tertii, precum si in justitie, numeste si elibereaza din functie, in conditiile legii, personalul acesteia.

(5) Administratia Fondului are personal propriu contractual care asigura functiile de conducere, de executie si de control, potrivit regulamentului de organizare si functionare propriu.

(6) Salarizarea personalului Administratiei Fondului se face conform contractului colectiv de munca incheiat la nivelul institutiei.

(7) In indeplinirea atributiilor prevazute la art. 3 alin. (3), Administratia Fondului are urmatoarele structuri de decizie:

a) Comitetul de avizare;

b) Comitetul director.

Art. 5. – (1) Comitetul de avizare are urmatoarea componenta:

a) doi reprezentanti din cadrul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, imputerniciti prin ordin al ministrului;

b) un reprezentant al Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului, imputernicit prin decizie a presedintelui;

c) un reprezentant al Garzii Nationale de Mediu, imputernicit prin decizie a comisarului general;

d) cate un reprezentant din cadrul autoritatii publice centrale pentru economie si finante, autoritatii publice centrale pentru transporturi, autoritatii publice centrale pentru dezvoltare, lucrari publice si locuinte, autoritatii publice centrale pentru sanatate publica, autoritatii publice centrale pentru agricultura si dezvoltare rurala, autoritatii publice centrale pentru intreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale, autoritatii publice centrale pentru interne si reforma administrativa, imputerniciti prin ordin al ministrului de resort;

e) Abrogat;

f) un reprezentant al confederatiei patronale din domeniul proiectului supus avizarii, desemnat de aceasta;

g) un reprezentant al organizatiilor neguvernamentale din domeniul protectiei mediului, desemnat de acestea;

h) presedintele Administratiei Fondului.

(2) Comitetul de avizare este condus de un presedinte, ajutat de un vicepresedinte. Presedintele si vicepresedintele sunt numiti de conducatorul autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

(3) Comitetul de avizare analizeaza si aproba prin vot:

a) manualul de operare, inclusiv metodologia de selectare, aprobare si finantare a proiectelor;

b) planul anual de lucru, inclusiv categoriile de proiecte eligibile pentru finantare;

c) proiectele ce urmeaza sa fie finantate din Fondul pentru mediu, dintre cele propuse de Comitetul director;

d) modalitatile de sustinere financiara a proiectelor.

(4) Membrii Comitetului de avizare, exclusiv demnitarii, primesc o indemnizatie de participare pentru activitatea desfasurata in cadrul sedintelor acestuia, in cuantumul si in conditiile stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare a Administratiei Fondului.

(5) Componenta nominala a Comitetului de avizare se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

Art. 6. – (1) Comitetul director este constituit din presedintele Administratiei Fondului si conducatorii directiilor de specialitate ale acesteia.

(2) Abrogat.

(3) Comitetul director are urmatoarele atributii:

a) avizeaza proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al Fondului pentru mediu si al Administratiei Fondului;

b) avizeaza manualul de operare elaborat de catre directiile de specialitate si il supune spre aprobare comitetului de avizare;

c) avizeaza planul anual de lucru elaborat de catre directiile de specialitate si il propune spre aprobare Comitetului de avizare;

d) avizeaza si propune spre aprobare Comitetului de avizare proiectele selectionate pentru a fi finantate din Fondul pentru mediu;

e) propune spre aprobare Comitetului de avizare modalitatile de sustinere a proiectelor;

f) aproba situatiile financiare si conturile de executie trimestriale si anuale, pe care le inainteaza autoritatii publice centrale pentru protectia mediului;

g) urmareste constituirea si gestionarea Fondului pentru mediu;

h) urmareste implementarea proiectelor finantate;

i) aproba raportul anual privind gestionarea Fondului pentru mediu, pe care il face public, conform prevederilor legale.

j) avizeaza ghidurile de finantare aferente fiecarui program si proiect pentru protectia mediului, finantate din taxa pe poluare pentru autovehicule.

Art. 7. – Cheltuielile curente si de capital ale Administratiei Fondului se asigura din Fondul pentru mediu, in limita a 3% din veniturile acestuia.

Art. 8. – (1) Operatiunile financiare ale Administratiei Fondului, care privesc constituirea, gestionarea si utilizarea resurselor financiare, se deruleaza prin Trezoreria Statului.

(2) Disponibilitatile financiare ale Fondului pentru mediu se pastreaza in Trezoreria Statului intr-un cont distinct si sunt purtatoare de dobanzi.

(3) Fondurile financiare provenite din surse externe se gestioneaza pe baza contractelor incheiate cu partenerii externi in conformitate cu scopul pentru care au fost acordate si cu destinatiile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta.

CAPITOLUL III

Veniturile Fondului pentru mediu

Art. 9. – (1) Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:

a) o contributie de 3% din veniturile realizate din vanzarea deseurilor metalice feroase si neferoase, precum si a bunurilor destinate dezmembrarii, obtinute de catre detinatorul deseurilor, respectiv detinatorul bunurilor, persoana fizica sau juridica.

Sumele se retin prin stopaj la sursa de catre operatorii economici autorizati potrivit legislatiei in vigoare pentru colectarea si/sau valorificarea deseurilor, care au obligatia sa le vireze la Fondul pentru mediu;

b) taxele pentru emisiile de poluanti in atmosfera, datorate de operatorii economici detinatori de surse stationare a caror utilizare afecteaza factorii de mediu, in cuantumul prevazut in anexa nr. 1;

c) taxele incasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea deseurilor valorificabile, in limitele prevazute in anexa nr. 2;

d) o contributie de 2 lei/kg, datorata de operatorii economici responsabili, pentru diferenta dintre obiectivele anuale de valorificare sau incinerare in instalatii de incinerare cu recuperare de energie a deseurilor de ambalaje prevazute in legislatia in vigoare si cantitatile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie;

e) o contributie de 2% din valoarea substantelor clasificate prin acte normative ca fiind periculoase pentru mediu, introduse pe piata de catre producatori si importatori, cu exceptia celor utilizate la producerea medicamentelor;

f) in cazul vanzarii de catre proprietarul sau administratorul padurii, dupa caz, a masei lemnoase pe picior sau a sortimentelor de lemn brut obtinute in urma exploatarii, contributia la Fondul pentru mediu se stabileste prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de vanzare si se achita de catre cumparatorul operator economic, care introduce masa lemnoasa intr-un proces de prelucrare;

g) Abrogat;

h) Abrogat;

i) o taxa de 1 leu (RON)/kg anvelopa, incasata de la producatorii si importatorii care introduc pe piata anvelope noi si/sau uzate destinate reutilizarii;

j) o contributie de 3% din suma care se incaseaza anual pentru gestionarea fondurilor de vanatoare, platita de catre gestionarii fondurilor de vanatoare;

k) donatii, sponsorizari, asistenta financiara din partea persoanelor fizice sau juridice romane ori straine si a organizatiilor sau organismelor internationale;

l) sumele incasate din rambursarea finantarilor acordate, dobanzi, penalitati de intarziere, alte operatiuni financiare derulate din sursele financiare ale Fondului pentru mediu;

m) sumele incasate de la manifestari organizate in beneficiul Fondului pentru mediu;

n) cuantumul taxelor pentru emiterea avizelor, acordurilor si a autorizatiilor de mediu;

o) dobanzi si penalitati de orice fel datorate de catre debitorii Fondului pentru mediu.

p) o contributie de 100 lei/tona datorata de unitatile administrativ-teritoriale incepand cu data de 1 iulie 2010, in cazul neindeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15% a cantitatilor de deseuri municipale si asimilabile, colectate si incredintate spre eliminare finala, plata facandu-se pentru diferenta dintre obiectivul anual de diminuare si obiectivul efectiv realizat;

q) o taxa, denumita in continuare ecotaxa, in valoare de 0,2 lei/bucata pentru pungile de tip sacosa – banana, cu maner aplicat, sau maieu -, din materiale care nu sunt biodegradabile, incepand cu data de 1 ianuarie 2009, incasata de la operatorii economici care introduc pe piata nationala astfel de ambalaje de desfacere. Ecotaxa se evidentiaza distinct pe documentele de vanzare, iar valoarea acesteia se afiseaza la loc vizibil in vederea informarii consumatorilor finali;

r) taxa pe poluare pentru autovehicule.

(2) Administratia Fondului gestioneaza si alte venituri aprobate prin hotarare a Guvernului.

Art. 10. – (1) In cazul utilizarii de catre operatorii economici a deseurilor industriale reciclabile, ca materii prime secundare, in proportie de cel putin 50%, sumele stabilite la art. 9 alin. (1) lit. b) nu se platesc.

(2) Taxele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. d) si i) se platesc numai in cazul neindeplinirii obiectivului de valorificare a deseurilor de ambalaje, respectiv obiectivul de gestionare a anvelopelor uzate prevazute in legislatia in vigoare, plata facandu-se pe diferenta dintre obiectivul anual si obiectivul realizat efectiv de catre operatorii economici responsabili.

(3) Operatorii economici producatori si importatori de bunuri ambalate si de ambalaje de desfacere si operatorii economici responsabili pentru gestionarea anvelopelor uzate sunt obligati sa calculeze si sa declare lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-a desfasurat activitatea, diferenta dintre obiectivul calculat utilizand procentajul stabilit prin legislatia in vigoare ca obiectiv de valorificare anual si obiectivul efectiv realizat.

(4) Nivelul contributiilor si taxelor prevazute la art. 9 alin. (1) lit. a)-j) se actualizeaza prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului.

(5) Baza de calcul la care se aplica procentele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. a), e), f) si j) reprezinta valoarea de vanzare, exclusiv taxa pe valoarea adaugata aferenta.

(6) Contributia la Fondul pentru mediu, prevazuta la art. 9 alin. (1) lit. f), nu se calculeaza si nu se plateste daca masa lemnoasa pe picior sau sortimentele de lemn brut obtinute provin din paduri certificate.

(7) Administratia Fondului publica anual, pe pagina de internet proprie, registrul operatorilor economici inregistrati ca si contribuabili la Fondul pentru mediu, care cuprinde denumirea operatorului economic si tipul de contributie si/sau taxa cu care acesta este inregistrat.

Art. 11. – (1) Sumele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c), e), f) si q) se declara si se platesc lunar de catre persoanele juridice si fizice care desfasoara activitatile respective, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care s-a desfasurat activitatea.

(2) Sumele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. d), i), j) si p) se declara si se platesc anual de catre persoanele juridice care desfasoara respectivele activitati, pana la data de 25 ianuarie a anului urmator.

(3) Declaratia se depune sau se transmite la Administratia Fondului, iar plata se realizeaza intr-un cont distinct deschis la trezorerie pe numele acesteia.

(4) Modelul si continutul declaratiilor la Fondul pentru mediu, prevazute la art. 10 alin. (3) si la alin. (1) si (2) din prezentul articol, se aproba prin ordin al conducatorului autoritatii publice centrale pentru protectia mediului in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.

   ANEXA Nr. 1

    TAXELE
pentru emisiile de poluanti in atmosfera, provenite de la surse fixe si
mobile, incasate de la operatori economici@

    __________

    @Titlul anexei nr. 1 a fost modificat prin art. unic pct. 10 din Legea nr. 105/2006.

--------------------------------------------------------------------------------
Nr.
crt.              Emisii de poluanti in atmosfera               Taxa de incasat
--------------------------------------------------------------------------------
 1.   Pulberi                                                  0,02 lei (RON)/kg
 2.   Oxizi de azot                                            0,04 lei (RON)/kg
 3.   Oxizi de sulf                                            0,04 lei (RON)/kg
 4.   Poluanti organici persistenti                              20 lei (RON)/kg
 5.   Metale grele:
      - plumb                                                    12 lei (RON)/kg
      - cadmiu                                                   16 lei (RON)/kg
      - mercur                                                   20 lei (RON)/kg
--------------------------------------------------------------------------------

   ANEXA Nr. 2

    TAXELE
incasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru
depozitarea urmatoarelor categorii de deseuri valorificabile

--------------------------------------------------------------------------------
Nr.
crt.           Categorii de deseuri valorificabile             Taxa de incasat
--------------------------------------------------------------------------------
 1.   Provenite de la extractia si prelucrarea titeiului       4 lei (RON)/m2/an
 2.   Provenite din prelucrarea primara a lemnului           1,2 lei (RON)/m2/an
 3.   Provenite de la producerea alcoolului                  0,2 lei (RON)/m2/an
 4.   Slamuri carbonifere                                      4 lei (RON)/m2/an
 5.   Zgura de furnal                                          4 lei (RON)/m2/an
 6.   Cenusa de termocentrala                                  4 lei (RON)/m2/an
 7.   Cenusa de pirita                                         4 lei (RON)/m2/an
 8.   Fosfogips                                                4 lei (RON)/m2/an
 9.   Zguri provenite din metalurgie                           4 lei (RON)/m2/an
--------------------------------------------------------------------------------

Art. 1.- Se aproba Nomenclatorul de specialitati medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistenta medicala, cuprins in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2. – Specialitatile obtinute anterior prezentului ordin, precum si cele in curs de derulare raman valabile.

Art. 3. – La concursurile pentru ocuparea posturilor vacante din reteaua sanitara, publicate, in specialitatile create sau care au asimilat specialitati sub incidenta normelor anterioare ca urmare a alinierii la normele Uniunii Europene, se pot prezenta atat medicii care si-au pastrat vechea specialitate, cat si cei care au optat pentru specialitatea creata prin asimilare sau scindare.

Art. 4. – Medicii specialisti si primari, confirmati in specialitatile a caror denumire s-a modificat sub incidenta normelor anterioare, isi pot pastra vechea denumire a specialitatii sau pot solicita schimbarea acesteia, conform prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. – (1) Medicii confirmati rezidenti in specialitatea „Chirurgie cardiaca si a vaselor mari”, aflati in pregatire la data intrarii in vigoare a prezentului ordin, sustin examen de medic specialist si se confirma specialisti in specialitatea „Chirurgie cardiovasculara”.
(2) Titularii certificatului de specialist in „Chirurgie cardiovasculara/Chirurgie cardiaca si a vaselor mari” pot desfasura activitatile de medic specialist in „Chirurgie vasculara” si pot ocupa post in specialitatea „Chirurgie vasculara”.
(3) Titularii certificatului de specialist in „Chirurgie cardiovasculara/Chirurgie cardiaca si a vaselor mari” pot obtine gradul de medic primar in specialitatea „Chirurgie cardiovasculara”, respectiv „Chirurgie vasculara”, in functie de specialitatea practicata, cu respectarea conditiilor de experienta profesionala prevazute de normele in vigoare.

Art. 6. – (1) Specialitatea „Ortopedie si traumatologie” asimileaza specialitatea „Ortopedie pediatrica”.
(2) Accesul la formare in specialitatea „Ortopedie pediatrica” este sistat.

Art. 7. – (1) De la data intrarii in pregatirea de specialitate a medicilor confirmati rezidenti in urma concursului de rezidentiat din sesiunea noiembrie 2006, formarea in specialitatea „Ortopedie si traumatologie” cuprinde si domenii din specialitatea asimilata, in proportia care sa garanteze insusirea adecvata a cunostintelor teoretice si practice necesare desfasurarii asistentei medicale de specialitate in domeniul ortopediei pediatrice.
(2) Durata de pregatire in specialitatea „Ortopedie si traumatologie” nu se modifica.
(3) Certificatul de medic specialist in „Ortopedie si traumatologie”, eliberat la sfarsitul formarii in specialitatea prevazuta la alin. (2), abiliteaza detinatorul sa exercite si activitatile de ortopedie pediatrica.

Art. 8. – (1) Medicii rezidenti in curs de specializare in „Ortopedie pediatrica” pot opta pentru reprofilarea in specialitatea „Ortopedie si traumatologie”.
(2) Formarea in specialitatea „Ortopedie si traumatologie” respecta conditia de durata prevazuta de prezentul ordin pentru aceasta specialitate si se face prin parcurgerea diferentelor de curriculum rezultate ca urmare a aplicarii procedurii de recunoastere a stagiilor comune in specialitatea „Ortopedie si traumatologie”.

Art. 9. – Medicii confirmati specialisti si primari in specialitatea „Ortopedie pediatrica” isi pastreaza drepturile castigate care decurg din titlul si gradul profesional dobandite. Acestia au acces cu prioritate la formare in specialitatea „Ortopedie si traumatologie”, fara concurs de rezidentiat, in conditiile prevazute de normele in vigoare.

Art. 10. – Pana la data confirmarii ca specialisti in specialitatea „Ortopedie si traumatologie” a medicilor confirmati rezidenti in urma concursului de rezidentiat din sesiunea noiembrie 2006, unitatile sanitare publice pot organiza concursuri de ocupare a posturilor vacante in specialitatea „Ortopedie pediatrica”.

Art. 11. – (1) Pentru specialitatea „Chirurgie orala si maxilo-faciala”, la concursurile de rezidentiat organizate de Ministerul Sanatatii Publice in sesiuni anterioare trimestrului IV al anului 2009 se pot prezenta cei care au dobandit diploma de medic, precum si cei care au dobandit diploma de medic stomatolog. In cazul specialitatii „Chirurgie orala si maxilo-faciala”, concursul de rezidentiat organizat in aceste sesiuni se va sustine pe locuri stabilite separat pentru absolventii facultatilor de medicina si pentru absolventii facultatilor de medicina dentara, pe baza tematicilor prevazute pentru specialitatile chirurgicale si, respectiv, pentru specialitatile medico-dentare.
(2) Incepand cu sesiunea concursului de rezidentiat organizat in trimestrul IV al anului 2009, in specialitatea „Chirurgie orala si maxilo-faciala” vor fi confirmati rezidenti numai medicii care au doua licente, in medicina si in medicina dentara.

Art. 12. – Rezidentii in specialitatile „Stomatologie generala”, „Farmacie generala” si „Industrie farmaceutica si cosmetica”, specialitati pentru care, sub incidenta normelor anterioare, s-a sistat formarea, isi continua pregatirea si sustin examenul de specialist in specialitatile in care au fost confirmati. Acestia au acces la formare in a doua specialitate, in conditiile prevazute de normele in vigoare.
Art. 13. – Titlurile dobandite de medicii specialisti si medicii dentisti specialisti, cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, in unul dintre aceste state, care certifica dobandirea unui grad profesional similar gradului de primar, se recunosc de catre Ministerul Sanatatii Publice.
Art. 14. – Medicii specialisti si medicii dentisti specialisti, cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care fac dovada experientei profesionale de minimum 5 ani in specialitate, insusita pe teritoriul unuia dintre statele enumerate, pot dobandi gradul de medic primar si, respectiv, medic dentist primar, dupa promovarea examenului de medic, respectiv farmacist primar, organizat de Ministerul Sanatatii Publice.

Art. 15. – (1) Farmacistii cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care fac dovada unei experiente profesionale de cel putin 3 ani, insusita in unul dintre statele enumerate, in domeniul uneia dintre specialitatile farmaceutice prevazute in anexa, la pct. III, pot fi recunoscuti ca specialisti.
(2) Farmacistii cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, care fac dovada unei experiente profesionale insusite in unul dintre statele enumerate, in domeniul uneia dintre specialitatile farmaceutice prevazute in anexa, la pct. III, cu durata similara celei necesare dobandirii gradului de farmacist primar in Romania, se pot prezenta la examenul de farmacist primar organizat de Ministerul Sanatatii Publice.

Art. 16. – Medicii, medicii dentisti si farmacistii primari isi pastreaza drepturile castigate care decurg din gradul profesional dobandit.

Art. 17. – Medicii, medicii dentisti si farmacistii specialisti si primari pot obtine a doua specialitate si pot efectua pregatire in vederea dobandirii de atestate de studii complementare, in conditiile prevazute de lege.

Art. 18.- Directia generala organizare, resurse umane, dezvoltare profesionala si salarizare, celelalte directii din cadrul Ministerului Sanatatii Publice si Centrul National de Perfectionare in Domeniul Sanitar Bucuresti vor duce la indeplinire dispozitiile prezentului ordin.

Art. 19. – La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului sanatatii publice nr. 1.142/2007 privind aprobarea Nomenclatorului de specialitati medicale, medico-dentare si farmaceutice pentru reteaua de asistenta medicala, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 17 iulie 2007.

Art. 20. – Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|Nr. |                Denumirea specialitatii                 |     Durata     |
|crt.|                                                        |  de pregatire  |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 1. |Alergologie si imunologie clinica                       |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 2. |Anestezie si terapie intensiva                          |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 3. |Boli infectioase                                        |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 4. |Cardiologie                                             |     6 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 5. |Dermatovenerologie                                      |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 6. |Diabet zaharat, nutritie si boli metabolice             |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 7. |Endocrinologie                                          |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 8. |Expertiza medicala a capacitatii de munca               |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 9. |Farmacologie clinica                                    |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|10. |Gastroenterologie                                       |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|11. |Genetica medicala                                       |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|12. |Geriatrie si gerontologie                               |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|13. |Hematologie                                             |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|14. |Medicina de familie                                     |     3 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|15. |Medicina de urgenta                                     |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|16. |Medicina interna                                        |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|17. |Medicina muncii                                         |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|18. |Medicina sportiva                                       |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|19. |Nefrologie                                              |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|20. |Neonatologie                                            |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|21. |Neurologie                                              |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|22. |Neurologie pediatrica                                   |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|23. |Oncologie medicala                                      |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|24. |Pediatrie                                               |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|25. |Pneumologie                                             |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|26. |Psihiatrie                                              |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|27. |Psihiatrie pediatrica                                   |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|28. |Radioterapie                                            |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|29. |Recuperare, medicina fizica si balneologie              |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|30. |Reumatologie                                            |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
 

+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|Nr. |                Denumirea specialitatii                 |     Durata     |
|crt.|                                                        |  de pregatire  |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|31. |Chirurgie cardiovasculara                               |     7 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|32. |Chirurgie generala                                      |     6 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|33. |Chirurgie orala si maxilo-faciala*)                     |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|34. |Chirurgie pediatrica                                    |     6 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|35. |Chirurgie plastica-microchirurgie reconstructiva        |     6 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|36. |Chirurgie toracica                                      |     6 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|37. |Chirurgie vasculara                                     |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|38. |Neurochirurgie                                          |     7 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|39. |Obstetrica-ginecologie                                  |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|40. |Oftalmologie                                            |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|41. |Ortopedie pediatrica**)                                 |     6 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|42. |Ortopedie si traumatologie                              |     6 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|43. |Otorinolaringologie                                     |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|44. |Urologie                                                |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
 

+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|Nr. |                Denumirea specialitatii                 |     Durata     |
|crt.|                                                        |  de pregatire  |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 1. |Anatomie patologica                                     |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 2. |Epidemiologie                                           |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 3. |Igiena                                                  |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 4. |Medicina de laborator                                   |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 5. |Medicina legala                                         |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 6. |Medicina nucleara                                       |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 7. |Radiologie-imagistica medicala                          |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 8. |Sanatate publica si management                          |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
 

+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|Nr. |                Denumirea specialitatii                 |     Durata     |
|crt.|                                                        |  de pregatire  |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 1. |Epidemiologie                                           |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 2. |Expertiza medicala a capacitatii de munca               |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 3. |Genetica medicala                                       |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 4. |Igiena                                                  |     4 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 5. |Medicina sportiva                                       |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 6. |Neonatologie                                            |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 7. |Neurologie pediatrica                                   |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 8. |Oncologie medicala                                      |     5 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
 

+----+---------------------------------------+---------------------------------+
|Nr. | Denumirea specialitatii de asimilare  | Durata specialitatii asimilate  |
|crt.|                                       |                                 |
+----+---------------------------------------+---------------------------------+
| 1. |Ortopedie si traumatologie             |Ortopedie pediatrica             |
+----+---------------------------------------+---------------------------------+
 

+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|Nr. |                Denumirea specialitatii                 |     Durata     |
|crt.|                                                        |  de pregatire  |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 1. |Chirurgie dento-alveolara                               |     3 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 2. |Ortodontie si ortopedie dento-faciala                   |     3 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
 

+----+--------------------------------------------------------+----------------+
|Nr. |                Denumirea specialitatii                 |     Durata     |
|crt.|                                                        |  de pregatire  |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 1. |Farmacie clinica                                        |     3 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
| 2. |Laborator farmaceutic                                   |     3 ani      |
+----+--------------------------------------------------------+----------------+
 

Art. 1. — (1) Despagubirile prevazute la art. 28 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare, se realizeaza in conditiile prezentei hotarari.

(2) Despagubirile prevazute la alin. (1) implica acordarea unor sume de bani pentru politisti sau, in cazul decesului, pentru familiile acestora, in situatia producerii riscurilor specifice activitatii de politie.
Art. 2. — In sensul prezentei hotarari, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) politist — functionar public civil, cu statut special, caruia I se aplica prevederile Legii nr. 360/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) politist ranit — politistul supus in timpul sau in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, independent de vointa lui, efectelor unor cauze vatamatoare, in urma carora ii este afectata integritatea anatomica si/sau functionala a organismului;
c) politist invalid — politistul ranit clasat inapt pentru serviciul politienesc de catre comisiile de expertiza medicala si evaluare a capacitatii de munca;
d) politist decedat — politistul care si-a pierdut viata, in urma unui accident, in timpul sau in legatura cu exercitarea atributiilor legale;
e) bun — constructii cu destinatia de locuit pentru politist si familia sa, precum si anexele acestora, vehicule aflate in proprietatea sau folosinta politistului.
Art. 3. — Ministerul Internelor si Reformei Administrative acorda despagubiri politistilor pentru urmatoarele categorii de riscuri:
a) ranirea politistului;
b) invaliditate de gradul I;
c) invaliditate de gradul II;
d) invaliditate de gradul III;
e) deces;
f) prejudicii aduse bunurilor.
Art. 4. — (1) Despagubirile acordate in situatia producerii riscului prevazut la art. 3 lit. a) acopera toate cheltuielile legate de:
a) tratamentul in tara sau in strainatate, in cazul in care acesta nu poate fi efectuat in tara;
b) tratamentul de recuperare in unitati medicale din tara sau strainatate;
c) protezele, ortezele si alte dispozitive medicale de profil din tara sau strainatate;
d) transportul dus-intors pana la/de la unitatea medicala care va asigura efectuarea tratamentului, atat pentru politist, cat si pentru insotitor, cand situatia impune.
(2) In situatia producerii unuia dintre riscurile prevazute la art. 3 lit. b) — d), politistului i se acorda despagubiri in suma de:
a) pentru invaliditate de gradul I — 10.000 euro, echivalent in lei la data platii;
b) pentru invaliditate de gradul al II-lea — 8.000 euro, echivalent in lei la data platii;
c) pentru invaliditate de gradul al III-lea — 6.000 euro, echivalent in lei la data platii.
(3) Despagubirea acordata in situatia producerii riscului prevazut la art. 3 lit. e) consta intr-o suma de 20.000 euro, echivalent in lei la data platii, si se plateste familiei politistului decedat.
(4) Despagubirea acordata in situatia producerii riscului prevazut la art. 3 lit. f) nu poate depasi suma necesara pentru aducerea bunului in starea initiala sau inlocuirii acestuia in caz de distrugere.
Art. 5. — (1) Despagubirile acordate in baza prezentei hotarari constituie forme de sprijin cu destinatie speciala.
(2) Despagubirile prevazute la art. 4 alin. (1) — (4) se acorda pentru fiecare eveniment asigurat in parte.
(3) Despagubirile prevazute la art. 4 alin. (4) nu se acorda in cazul in care prejudiciul prevazut la art. 3 lit. f) este acoperit partial sau in totalitate ca urmare a existentei unei asigurari in sistemul privat.
Art. 6. — Pentru toate sumele de bani platite ca despagubiri in temeiul prezentei hotarari, Ministerul Internelor si Reformei Administrative va initia demersuri pentru recuperarea sumelor
platite de la persoanele care se fac vinovate de producerea prejudiciilor.
Art. 7. — Modalitatile concrete de acordare a despagubirilor se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei hotarari, aprobate prin ordin al ministrului internelor si reformei administrative, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 8. — Prezenta hotarare intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2009.

NORME
privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii
produse prin accidente de vehicule

PARTEA I
Contractul de asigurare de raspundere civila pentru prejudicii produse
tertilor si autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurarii RCA

TITLUL I
Prevederi introductive

Art. 1. – (1) In conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorii care practica asigurarea obligatorie de raspundere civila a vehiculelor pe teritoriul Romaniei acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane. Nu intra sub incidenta asigurarii raspunderea decurgand din executarea unui contract de transport de bunuri sau persoane, efectuat cu titlu oneros.
(2) Contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acopera raspunderea civila delictuala a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terte parti prin intermediul vehiculului.
(3) Conditiile contractuale pentru asigurarea obligatorie RCA sunt reglementate de prevederile Legii nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si de prezentele norme.
Art. 2. – In intelesul prezentelor norme, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1. teritoriu in care stationeaza in mod obisnuit vehiculul reprezinta:
a) teritoriul statului in care vehiculul este inmatriculat/inregistrat permanent ori temporar;
b) teritoriul statului in care s-a eliberat vehiculului un semn distinctiv, in situatiile in care nu se solicita inmatricularea/inregistrarea unui anumit tip de vehicul, dar vehiculul respectiv primeste un semn distinctiv similar numarului de inmatriculare/inregistrare sau unei polite de asigurare de raspundere civila auto;
c) teritoriul statului in care proprietarul sau utilizatorul vehiculului este rezident permanent, in cazurile in care pentru anumite tipuri de vehicule nu se solicita placuta de inmatriculare/inregistrare sau nu se atribuie un alt semn distinctiv;
d) teritoriul statului in care s-a produs accidentul, in cazurile in care vehiculele care au fost implicate intr-un accident nu au numar de inmatriculare/inregistrare sau acesta nu corespunde ori nu mai corespunde vehiculului respectiv, in scopul stabilirii despagubirilor, conform prevederilor prezentelor norme;
2. proprietar/coproprietar al vehiculului – persoana fizica sau juridica inscrisa in documentele de identitate ale vehiculului sau in alte inscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate;
3. utilizator al vehiculului – persoana fizica sau juridica careia, in baza unui contract incheiat cu proprietarul/coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumita perioada dreptul de folosinta a unui vehicul;
4. polita de asigurare RCA – forma scrisa a contractului de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;
5. vigneta – autocolantul care se aplica pe parbrizul vehiculului in loc vizibil din exterior, eliberat impreuna cu polita de asigurare RCA.

TITLUL II
Autorizarea asiguratorilor si conditii privind practicarea
asigurarii obligatorii RCA

Art. 3. – (1) Asiguratorii pot practica asigurarea obligatorie RCA daca sunt autorizati pentru desfasurarea activitatii de asigurare, in conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, si indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii speciale:
a) sunt autorizati pentru subscrierea riscurilor de raspundere civila a vehiculelor, prevazute la clasa 10 lit. B din anexa nr. 1 la Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) dispun de o reprezentanta de despagubiri in fiecare stat situat in limitele teritoriale de acoperire a asigurarii RCA, definite la art. 11 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral;
c) dispun de o retea teritoriala formata din cel putin o unitate, sucursala ori agentie, inregistrata la oficiul registrului comertului, in fiecare judet si in municipiul Bucuresti, cu exceptia judetului Ilfov, atat pentru activitatea de contractare a asigurarii, cat si pentru cea de constatare si lichidare a daunelor pentru vehicule;
d) in cadrul fiecarei unitati si subunitati dispun de personal specializat pentru activitatea de constatare si de lichidare a daunelor auto si efectueaza plati de despagubiri la cel putin una dintre unitatile teritoriale din fiecare judet si din municipiul Bucuresti, cu exceptia judetului Ilfov;
e) dispun, atat pentru sediul central, cat si pentru subunitati, de o dotare cu tehnica de calcul si software adecvate si de personal care sa permita contractarea asigurarii RCA, tinerea unor evidente detaliate privind incheierea, derularea si incetarea asigurarii RCA si transmiterea in format electronic a acestor informatii catre baza de date CEDAM;
f) desfasoara activitatea privind incheierea asigurarii obligatorii RCA prin intermediari numai la:
– sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare si/sau de reasigurare ori, dupa caz, ale asistentilor in brokeraj persoane juridice;
– sediile principale sau secundare ale asiguratilor ori ale potentialilor asigurati persoane juridice;
– domiciliul sau, dupa caz, resedinta asiguratilor ori a potentialilor asigurati persoane fizice;
– domiciliul sau, dupa caz, resedinta asistentilor in brokeraj persoane fizice;
– sediile principale sau secundare ale asiguratorilor;
g) detin un program de reasigurare care garanteaza o retinere proprie prudentiala;
h) sunt membri ai BAAR, precum si ai asociatiei Fondul de protectie a victimelor strazii.
(2) Conditiile pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA, prevazute la alin. (1), trebuie indeplinite pe toata perioada de valabilitate a autorizarii de catre asiguratorii autorizati pentru practicarea acestei asigurari.
(3) Asiguratorii care au fost autorizati sa practice asigurarea obligatorie RCA isi asuma raspunderea pentru toate politele de asigurare RCA distribuite intermediarilor in asigurari, inclusiv pentru erorile sau omisiunile de redactare a politelor.
Art. 4. – (1) In vederea autorizarii pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA, asiguratorii solicitanti trebuie sa depuna o cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, impreuna cu o documentatie care cuprinde urmatoarele:
a) documentatia din care sa rezulte indeplinirea conditiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a);
b) lista reprezentantelor de despagubiri prevazute la art. 3 alin. (1) lit. b);
c) lista unitatilor teritoriale ale asiguratorului si/sau a sediilor apartinand persoanelor juridice cu care asiguratorul are incheiate contracte de mandat pentru desfasurarea activitatilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. c) si d), insotite de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului comertului, care atesta existenta acestor unitati teritoriale, pentru asiguratorii care solicita autorizarea pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA;
d) lista personalului specializat in activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, structura de lucru necesara efectuarii platilor de despagubiri, precum si alte informatii utile, centralizate, conform modelului prezentat in anexa nr. 4, pentru fiecare unitate teritoriala, sub semnatura conducatorului societatii;
e) declaratia conducatorului societatii, precum si a conducatorului compartimentului de specialitate cu privire la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. e), iar in cazurile in care activitatea de contractare a asigurarii obligatorii RCA se desfasoara si prin intermediari autorizati, documentatia va cuprinde, in completare, si copiile declaratiilor intermediarilor privind indeplinirea conditiilor prevazute la art. 3 alin. (1) lit. e), pentru zonele in care asiguratorul nu detine unitati proprii;
f) nota de fundamentare, care sa cuprinda in mod obligatoriu tarifele de prima pentru primii 2 ani si metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de prima, potrivit prevederilor art. 21, precum si o estimare a indicatorilor specifici pentru o perioada de 5 ani.
(2) In vederea mentinerii autorizatiei de practicare a asigurarii obligatorii RCA pentru anul calendaristic urmator, asiguratorii care au fost autorizati de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor sa practice asigurarea obligatorie RCA inainte de intrarea in vigoare a prezentelor norme trebuie sa depuna la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor o cerere in acest sens, insotita de urmatoarele documente:
a) declaratia semnata de conducatorul societatii si de persoanele semnificative ale departamentelor de specialitate, din care sa rezulte ca indeplinesc aceleasi conditii prezentate in documentatia pentru care au obtinut autorizarea de practicare a asigurarii obligatorii RCA;
b) limitele de despagubire stabilite de catre fiecare asigurator conform prevederilor art. 24, precum si tarifele de prima stabilite conform art. 21, ce urmeaza a fi practicate pentru anii 2009 si 2010. Aceste documente se vor prezenta in termen de 5 zile de la data publicarii prezentelor norme.
(3) Incepand cu anul 2010, in vederea autorizarii sau mentinerii autorizatiei pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA, asiguratorii solicitanti trebuie sa depuna o declaratie a conducatorului societatii privind indeplinirea conditiilor necesare respectarii prevederilor art. 20 alin. (5).
(4) Asiguratorul cu sediul social intr-un stat membru al Uniunii Europene se considera autorizat pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA pe teritoriul Romaniei de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurarilor ii transmite notificarea primita de la autoritatea competenta a statului membru al sediului social.
Art. 5. – (1) Comisia de Supraveghere a Asigurarilor decide acordarea sau mentinerea autorizatiei pentru practicarea asigurarii obligatorii RCA in urma analizei documentelor depuse, precum si a analizei indicatorilor care atesta faptul ca asiguratorul poate gestiona aceasta forma de asigurare in conditii compatibile cu reglementarile privind practica prudentiala.
(2) Autorizatia poate fi retrasa sau suspendata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, in conditiile legiiArt. 6. – (1) Asiguratorii RCA au obligatia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, in termen de 30 de zile de la data autorizarii, urmatoarele documente:
a) dovada raporturilor juridice de reasigurare;
b) copie a mandatului BAAR pentru eliberarea de carti verzi, in calitate de membru al biroului national;
c) copie a documentului care atesta afilierea la asociatia Fondul de protectie a victimelor strazii.
(2) Asiguratorii RCA au obligatia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor copia actului aditional care modifica si/sau completeaza contractul de reasigurare transmis potrivit alin. (1) lit. a), in termen de 30 de zile de la data modificarii sau completarii.
(3) Asiguratorii RCA care au notificat Comisia de Supraveghere a Asigurarilor pentru desfasurarea activitatii de asigurare de raspundere civila a vehiculelor pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, au obligatia de a-si desfasura activitatea cu respectarea prevederilor legale nationale ale tarilor respective.
(4) Asiguratorii care au dreptul de a practica asigurarea obligatorie RCA pe teritoriul Romaniei, in baza dreptului de stabilire si a libertatii de a presta servicii, isi desfasoara activitatea cu respectarea prevederilor prezentelor norme.
Art. 7. – (1) In aplicarea prevederilor art. 53 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere elaborarea si publicarea prezentelor norme, gestionarea programului de monitorizare a activitatii asiguratorilor care practica aceasta asigurare, dezvoltarea si intretinerea bazei de date CEDAM, precum si pentru protejarea corespunzatoare a intereselor asiguratilor, incepand cu anul 2009, se preleva o cota procentuala de 1,10% din volumul primelor de asigurare brute incasate lunar pentru asigurarea obligatorie RCA.
(2) Sumele determinate prin aplicarea cotei procentuale de 1,10% asupra volumului lunar al primelor de asigurare brute incasate se vireaza in fiecare luna, pana in ultima zi lucratoare a lunii urmatoare celei pentru care se face raportarea, in contul nr. RO 57 TREZ 700 50 25 XXX 000 272, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor la Activitatea de Trezorerie a Municipiului Bucuresti.
(3) Cota procentuala mentionata la alin. (1) si (2) poate fi modificata pentru fiecare exercitiu financiar viitor, in functie de realizarea obiectivelor prevazute mai sus.
Art. 8. – (1) Asiguratorii RCA au obligatia de a intocmi evidente lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
(2) Concomitent cu virarea sumelor datorate, asiguratorii RCA vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, pana in ultima zi lucratoare a lunii urmatoare celei pentru care se face raportarea, raportarile elaborate in baza evidentelor mentionate la alin. (1), potrivit modelelor prezentate in anexele nr. 5, 6a), 6b), 7 si 8.
(3) In cazul transmiterii unor situatii rectificative, acestea se vor face in forma prevazuta in anexa nr. 7a).
Art. 9. – (1) Pentru activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, asiguratorii RCA au obligatia de a dispune de personal specializat, imputernicit pentru a actiona in numele asiguratorului cu care are incheiat contractul de munca ori de mandat.
(2) Persoana juridica autorizata potrivit legii pentru desfasurarea activitatii de constatare si lichidare a daunelor poate actiona in numele a mai multor asiguratori RCA, in baza unor contracte incheiate cu acestia.
(3) Asiguratorii RCA raman direct si nemijlocit raspunzatori fata de tertele persoane prejudiciate, chiar daca regularizarea daunelor se face prin intermediul unor persoane imputernicite.
(4) Asiguratorii RCA au obligatia de a publica pe site si de a actualiza periodic toate datele necesare, care sa permita persoanelor prejudiciate accesul direct la informatiile privind procedura de avizare si constatare a daunelor, precum si informatii privind personalul cu atributii in constatarea si lichidarea daunelor.
Art. 10. – (1) Asiguratorii emitenti de polite de asigurare RCA pentru vehiculele inmatriculate sau inregistrate in Romania au obligatia de a transmite catre baza de date CEDAM informatii complete privind politele de asigurare RCA incheiate direct sau prin intermediari.
(2) Asiguratorii RCA sunt obligati sa transmita catre baza de date CEDAM prin sistem informatic, utilizand un mediu de comunicare electronica, toate informatiile privind incheierea asigurarii obligatorii RCA si data de incetare a valabilitatii sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum si informatii cu privire la daunele inregistrate in baza politelor de asigurare RCA ca urmare a unor evenimente produse pe parcursul derularii contractului de asigurare.
Reprezentantele de despagubiri
Art. 11. – (1) Asiguratorul RCA este obligat sa numeasca reprezentante de despagubiri in fiecare stat membru, cu exceptia statului membru in care a obtinut autorizatia pentru practicarea asigurarii de raspundere civila a vehiculelor. Reprezentanta de despagubiri are sediul in statul unde a fost numita, in cazul in care este persoana juridica, sau, in cazul in care este persoana fizica, aceasta este rezidenta ori se stabileste in statul membru in care este numita.
(2) Numirea unei reprezentante de despagubiri nu reprezinta infiintarea unei filiale a asiguratorului RCA.
Art. 12. – (1) Reprezentanta de despagubiri este imputernicita sa instrumenteze daunele in numele si in contul asiguratorului RCA si sa reprezinte asiguratorul RCA. In acest scop, reprezentanta de despagubiri intocmeste dosarul de dauna si ia toate masurile necesare pentru solutionarea cererilor de despagubire pretinse de partea prejudiciata, pentru prejudiciile cauzate in urma unui accident, consecinta a utilizarii vehiculului:
a) pentru care asigurarea de raspundere civila a fost emisa de catre un asigurator sau de filiala acestuia in alt stat membru decat statul in care partea prejudiciata este rezidenta sau isi are sediul;
b) care provine din alt stat membru decat statul in care partea prejudiciata este rezidenta sau isi are sediul; si
c) pentru prejudiciul produs in alt stat membru decat cel in care partea prejudiciata este rezidenta sau isi are sediul.
(2) Reprezentanta de despagubiri poate actiona pentru mai multi asiguratori RCA.
Art. 13. – (1) Reprezentanta de despagubiri trebuie sa fie autorizata sa reprezinte asiguratorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispozitie in fata partii prejudiciate, sa i se atribuie competenta necesara pentru a raspunde pretentiilor de despagubire justificate ale partii prejudiciate si sa fie apta sa examineze cazul in limba oficiala a statului membru in care partea prejudiciata este rezidenta sau isi are sediul.
(2) Numirea unei reprezentante de despagubiri nu exclude dreptul partii prejudiciate de a institui proceduri directe impotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asiguratorului acestuia, dupa caz.
Art. 14. – (1) Asiguratorul RCA este obligat sa informeze asociatia Fondul de protectie a victimelor strazii cu privire la numele si prenumele, data nasterii si adresa ori punctul de lucru ale reprezentantei de despagubiri, in cazul in care acesta este reprezentat de o persoana fizica, sau cu privire la denumire si sediu, in cazul in care este reprezentat de o persoana juridica, precum si toate modificarile in privinta reprezentantei, in termen de 7 zile de la numire sau de la producerea modificarilor respective.
(2) Asociatia Fondul de protectie a victimelor strazii va inainta imediat aceste informatii centrelor de informare nationale din statele membre.

TITLUL III
Contractul de asigurare

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 15. – (1) Se considera ca un vehicul este asigurat, daca proprietarul sau utilizatorul acestuia are incheiat un contract de asigurare obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu valabilitate in limitele teritoriale prevazute la art. 11 pct. 7 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral, denumit in continuare asigurarea obligatorie de raspundere civila auto sau asigurarea obligatorie RCA.
(2) Contractul de asigurare RCA se incheie cu un asigurator care are dreptul de a practica pe teritoriul Romaniei asigurarea obligatorie RCA.
Art. 16. – (1) La incheierea asigurarii obligatorii RCA pentru un vehicul aflat in evidenta autoritatii de inmatriculare sau, dupa caz, de inregistrare din Romania, asiguratorul este obligat sa emita asiguratului polita de asigurare obligatorie de raspundere civila a vehiculelor, denumita in continuare polita de asigurare RCA, impreuna cu vigneta si documentul international de asigurare.
(2) In baza unui act aditional, contractul de asigurare RCA poate cuprinde clauze suplimentare, in conditiile in care acestea nu reduc sau nu restrictioneaza drepturile unei parti prejudiciate, ce decurg din asigurarea obligatorie RCA, sau nu contravin prevederilor legale.
Art. 17. – (1) Dovada existentei asigurarii obligatorii RCA, in cazul controalelor efectuate de autoritatile abilitate, in conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, o constituie:
– polita de asigurare RCA emisa de asiguratorul RCA, pentru perioada de valabilitate inscrisa, precum si vigneta aplicata pe parbrizul vehiculului in loc vizibil din exterior pentru vehiculele inmatriculate sau inregistrate in Romania;
– documentul international de asigurare;
– documentele internationale de asigurare de raspundere civila a vehiculelor, eliberate de asiguratori RCA din strainatate, cu valabilitate pe teritoriul Romaniei si numai pentru perioada mentionata in acestea, sau polita de asigurare de frontiera pentru vehiculele inmatriculate/inregistrate in afara Spatiului Economic European si a Confederatiei Elvetiene.
(2) Pentru vehiculele care stationeaza in mod obisnuit intr-un stat membru, placutele de inmatriculare atesta ca biroul national din statul membru este garant al platii despagubirii catre persoana prejudiciata intr-un accident de vehicul.
(3) In cazul controalelor efectuate de autoritatile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor inmatriculate ori inregistrate, care stationeaza in mod obisnuit pe teritoriul Romaniei, au obligatia sa prezinte polita de asigurare RCA valabila sau, in afara teritoriului Romaniei, documentul international de asigurare.
Art. 18. – (1) Documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurator RCA in schimbul unei prime platite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garanteaza, pentru perioada de valabilitate inscrisa, despagubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse in limitele teritoriale de acoperire, in conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispozitiile legislatiei privind asigurarea obligatorie RCA, in vigoare la data accidentului, a statului in care acesta s-a produs.
(2) In limitele teritoriale de acoperire a asigurarii obligatorii RCA se garanteaza, pe baza aceleiasi prime, acoperirea prejudiciilor in conformitate cu legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare.
(3) In cazul prejudiciului produs unui cetatean al unui stat membru prin utilizarea unui vehicul stationat in mod obisnuit pe teritoriul Romaniei, in timpul deplasarii sale intre doua state membre in care este valabil Tratatul privind instituirea Comunitatii Economice Europene, daca nu exista birou national responsabil pentru teritoriul traversat si pe care s-a produs prejudiciul, se vor aplica prevederile prezentelor norme sau ale legislatiei statului in care isi are sediul asiguratorul emitent al politei de asigurare RCA.
Art. 19. – Asigurarea obligatorie RCA se incheie pe perioada determinata:
a) anual ori semestrial, pentru vehiculele inmatriculate ori inregistrate, dupa caz;
b) pe perioada de valabilitate a autorizatiei provizorii de circulatie, pentru vehiculele care se inmatriculeaza sau se inregistreaza provizoriu, dupa caz, dar nu mai mult de 90 de zile;
c) pe perioada inmatricularii/inregistrarii temporare, dar nu mai mult de 12 luni.
Art. 20. – (1) Polita de asigurare RCA contine in mod obligatoriu informatii despre: partile implicate in contract, perioada de valabilitate a asigurarii, limitele de despagubire, prima de asigurare si numarul de inmatriculare/inregistrare ori numarul de identificare al vehiculului, precum si statele in care acest document are valabilitate.
(2) Forma, continutul si seria politei de asigurare RCA, precum si documentul international de asigurare sunt prevazute in anexele nr. 1a) si 1b).
(3) Vignetele vor fi executate prin Compania Nationala „Imprimeria Nationala” – S.A. si vor avea forma si continutul prevazute in anexele nr. 2a) si 2b).
(4) Comisia de Supraveghere a Asigurarilor va aloca fiecarui asigurator autorizat o serie unica, prin tragere la sorti, la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, care va fi mentionata pe politele de asigurare RCA si pe vigneta, cu respectarea intocmai a prevederilor alin. (1).
(5) Incepand cu anul 2009, politele de asigurare RCA pot fi emise si in sistem electronic, iar incepand cu data de 1 ianuarie 2010 politele de asigurare RCA se vor emite numai in sistem electronic.
Art. 21. – (1) Asiguratorii RCA au obligatia de a stabili tarifele de prima pentru fiecare categorie de vehicule, pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despagubire stabilite in baza prevederilor art. 24, astfel incat sa garanteze permanent indeplinirea obligatiilor ce decurg din incheierea contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevazute in legislatia in vigoare si plata contributiilor catre fondurile stabilite in conformitate cu legislatia in vigoare, precum si acoperirea cheltuielilor de achizitie si de administrare.
(2) Sistemul de corectare a primei de asigurare de baza va permite acordarea unor reduceri cumulate/succesive pana la un nivel de maxim 25%, cu exceptia reducerilor acordate pensionarilor si persoanelor cu deficiente locomotorii.
(3) Ca masura de protectie, in contextul instabilitatii financiare, nivelul maxim al comisionului pentru contractarea asigurarii RCA nu va depasi 15 % din valoarea primelor de asigurare incasate.
(4) Limitele de despagubire stabilite de catre fiecare asigurator RCA, precum si tarifele de prima stabilite conform art. 21 alin. (1) si (2) se notifica Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor cel tarziu cu 30 de zile inainte de inceperea perioadei in care acestea pot fi practicate, impreuna cu intregul calcul actuarial ce a stat la baza stabilirii tarifelor primelor de asigurare, inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest calcul, precum si o declaratie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la corectitudinea acestuia, insusita si semnata de conducatorul societatii.
(5) Tarifele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor trebuie sa contina primele de asigurare de baza stabilite de catre asigurator, precum si intregul sistem de corectare a primei de asigurare de baza in functie de propriile criterii stabilite pentru cresterea/descresterea primelor de asigurare.
(6) Nerespectarea de catre asiguratorii RCA si de catre intermediarii in asigurari a prevederilor prezentului articol se va sanctiona cu retragerea autorizatiei de a practica asigurarea obligatorie RCA pentru asiguratori si retragerea autorizatiei de functionare a intermediarilor, conform art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si normelor emise in aplicarea legii.
(7) Incepand cu data de 1 ianuarie 2010, in tarifarea asigurarilor RCA se va introduce sistemul bonus malus. Criteriile de aplicare vor fi stabilite de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
Art. 22. – (1) Tarifele de prima notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor se publica pe site-ul fiecarui asigurator RCA si se afiseaza atat la sediul social, cat si la unitatile teritoriale ale asiguratorului.
(2) Asiguratorii RCA nu pot practica tarife de prima diferite fata de cele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor si publicate.
(3) Limitele de despagubire si tarifele de prima notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor pot fi modificate dupa minimum 3 luni de la ultima modificare, cu respectarea prevederilor art. 21 si ale prezentului articol.
Art. 23. – (1) Prima de asigurare se calculeaza pentru un intreg an de subscriere, potrivit tarifelor de prima anuale practicate de asigurator, aferente perioadei de valabilitate a politei de asigurare RCA.
(2) Prima anuala de asigurare se calculeaza prin insumarea primelor lunare aferente fiecarei luni de valabilitate a politei de asigurare RCA, prima lunara fiind calculata ca raport de 1/12 din tariful anual de prima practicat. Perioada mai mare sau egala cu 15 zile calendaristice se considera luna intreaga.
Art. 24. – (1) Limitele minime de despagubire sunt stabilite de catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.
(2) Pentru pagubele materiale produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste pentru anul 2009 la un nivel de cel putin 300.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru anul 2010 limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de cel putin 500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru anul 2011 limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de cel putin 750.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
(3) Pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste, pentru anul 2009, la un nivel de cel putin 1.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru anul 2010 limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de cel putin 2.500.000 euro, echivalent in lei, la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei. Pentru anul 2011 limita de despagubire pentru aceste riscuri se stabileste la un nivel de cel putin 3.500.000 euro, echivalent in lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a Romaniei.
Art. 25. – In cazul in care in unul si acelasi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane si valoarea totala a prejudiciilor depaseste limitele de despagubire specificate in polita RCA, despagubirea va fi stabilita in functie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecarei persoane indreptatite la despagubire pentru prejudiciile suferite in acelasi accident.

CAPITOLUL II
Riscurile acoperite si excluderile

Art. 26. – (1) Asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri, in forma baneasca, pentru:
a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube consecinta a lipsei de folosinta a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciata.
(2) Indiferent de locul in care s-a produs accidentul de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulatiei publice, in incinte si in orice alte locuri, atat in timpul deplasarii, cat si in timpul stationarii vehiculului asigurat, asiguratorul RCA acorda despagubiri pana la limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, pentru:
1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalatiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii sau atasului tractat de vehicul;
2. prejudiciul produs din culpa conducatorului vehiculului asigurat, inclusiv in cazurile in care la data accidentului conducatorul vehiculului:
– a condus vehiculul fara consimtamantul explicit sau implicit al asiguratului;
– nu este titularul unui permis care sa ii dea dreptul sa conduca vehiculul respectiv;
– nu a respectat obligatiile legale de ordin tehnic cu privire la starea si siguranta vehiculului respectiv;
3. prejudiciul produs prin fapta lucrului, cand prejudiciul isi are cauza in insusirile, actiunea sau inactiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori caderea accidentala a substantelor, materialelor sau a obiectelor transportate;
4. cazul in care persoanele care solicita despagubiri pentru vatamari corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducatorului auto sau ai oricarei altei persoane a carei raspundere civila este angajata intr-un accident de vehicul;
5. prejudiciile provocate tertilor, consecinta a deschiderii in timpul mersului sau atunci cand vehiculul este oprit ori stationeaza a usilor vehiculului de catre pasagerii acestuia fara asigurarea ca nu se pune in pericol siguranta deplasarii celorlalti participanti la trafic.
Art. 27. – Asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:
1. cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului vinovat nu are raspundere civila, daca accidentul a fost produs:
a) de un caz de forta majora;
b) din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 26 alin. (2) pct. 5;
c) din culpa exclusiva a unei terte persoane;
2. prejudiciile suferite de conducatorul vehiculului raspunzator de producerea accidentului;
3. prejudiciile produse bunurilor apartinand persoanelor fizice sau persoanelor juridice, daca au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat in proprietatea aceleiasi persoane fizice sau juridice si care este condus de un prepus al aceleiasi persoane juridice ori de o alta persoana pentru care raspunde persoana fizica sau persoana juridica;
4. prejudiciile cauzate in situatiile in care nu se face dovada valabilitatii la data accidentului a asigurarii obligatorii RCA sau asiguratorul RCA nu are raspundere;
5. partea din prejudiciu care depaseste limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA, produs in unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea prejudiciului;
6. amenzile de orice fel si cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului;
7. cheltuielile facute in procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului, chiar daca in cadrul procesului penal s-a solutionat si latura civila;
8. sumele pe care conducatorul vehiculului raspunzator de producerea prejudiciului este obligat sa le plateasca proprietarului sau utilizatorului care i-a incredintat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori distrugerea acestui vehicul;
9. prejudiciile produse bunurilor transportate, daca intre proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a produs accidentul ori conducatorul auto raspunzator si persoanele prejudiciate a existat un raport contractual la data producerii accidentului;
10. prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate in vehiculul cu care s-a produs accidentul, daca asiguratorul poate dovedi ca persoanele prejudiciate stiau ca vehiculul respectiv era furat;
11. prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalatiile montate pe vehicule, atunci cand acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalatii de lucru;
12. prejudiciile produse prin accidente survenite in timpul operatiunilor de incarcare si de descarcare, acestea constituind riscuri ale activitatii profesionale;
13. prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea prejudiciului;
14. prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul in timpul unui atac terorist sau razboi, daca evenimentul are directa legatura cu respectivul atac sau razboi;
15. pretentiile ca urmare a diminuarii valorii bunurilor dupa reparatie.
Art. 28. – (1) In situatia in care persoana prejudiciata a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la marirea prejudiciului, cel chemat sa raspunda va fi tinut raspunzator numai pentru partea din prejudiciu care ii este imputabila – culpa comuna. In astfel de situatii intinderea raspunderii fiecarei persoane va fi cea constatata prin orice mijloc de proba.
(2) In situatia in care nu se poate stabili intinderea raspunderii fiecarei persoane, aceasta se va stabili in cote egale, in raport cu numarul partilor implicate in accident, fiecare parte avand dreptul la despagubire in proportia in care nu s-a facut raspunzatoare de producerea accidentului.

CAPITOLUL III
Perioada de valabilitate a asigurarii de raspundere civila a vehiculelor

Art. 29. – (1) Raspunderea asiguratorului RCA incepe:
a) din momentul eliberarii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrarii in vigoare a asigurarii, inscrisa in document, pentru asiguratul care isi indeplineste obligatia incheierii asigurarii cel mai tarziu in ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare;
b) dupa 48 de ore de la expirarea zilei in care s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabila la momentul incheierii asigurarii;
c) din momentul eliberarii documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrarii in vigoare a autorizatiei provizorii de circulatie sau a inmatricularii/inregistrarii vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmeaza sa fie inmatriculate/inregistrate.
(2) In cazul instrainarii unui vehicul in baza unor acte civile sub semnatura privata, pentru care exista o asigurare obligatorie RCA valabila, aceasta asigurare ramane in vigoare pana la data dobandirii calitatii de titular al inmatricularii/inregistrarii vehiculului. In cazul in care noul proprietar detine o asigurare obligatorie RCA pe numele sau, aceasta va fi considerata valabila chiar daca nu s-a efectuat procedura de inmatriculare/inregistrare pe numele sau.
Art. 30. – (1) Raspunderea asiguratorului RCA inceteaza la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate inscrise in polita de asigurare RCA sau anterior acestei date in momentul radierii din evidenta circulatiei.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), pentru vehiculele pentru care se transmite dreptul de proprietate noului proprietar in perioada de asigurare ca urmare a incetarii contractelor de leasing, asigurarile obligatorii RCA raman in vigoare pana la expirarea perioadei de valabilitate inscrise in documentele de asigurare, fara modificarea primei de asigurare, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
– noii proprietari sunt utilizatorii prevazuti in documentele de asigurare; si
– asiguratorul a incasat integral prima de asigurare aferenta perioadei de valabilitate.
Art. 31. – (1) Pentru vehiculele care se radiaza din circulatie sau pentru care asiguratul nu mai are calitatea de titular al inmatricularii/inregistrarii in perioada de asigurare, prima de asigurare aferenta perioadei cuprinse intre data inceperii si data incetarii raspunderii asiguratorului RCA se calculeaza prin insumarea primelor lunare stabilite in tariful de prime al asiguratorului RCA, corespunzator numarului de luni intregi cuprinse in perioada de valabilitate a asigurarii.
(2) In situatiile mentionate la alin. (1) asiguratorul este obligat sa restituie asiguratului, la cererea scrisa a acestuia, insotita de documentele doveditoare, diferenta dintre prima de asigurare platita si cea calculata conform alin. (1), numai in cazurile in care nu s-au platit sau nu se datoreaza despagubiri pentru evenimente produse in perioada de valabilitate a asigurarii.
Art. 32. – In cazul in care asiguratul nu respecta obligatia de a instiinta asiguratorul RCA cu privire la modificarea informatiilor cuprinse in polita de asigurare, referitoare la vehicul si la proprietarul sau utilizatorul acestuia, asiguratorul RCA nu va fi obligat sa returneze diferenta de prima platita.

CAPITOLUL IV
Obligatiile asiguratului

Art. 33. – (1) Asiguratul este obligat sa instiinteze, in cel mai scurt timp, asiguratorul RCA cu privire la producerea evenimentului si sa precizeze imprejurarile cu privire la acest eveniment, iar pe parcursul investigatiilor referitoare la acest eveniment sa procedeze in conformitate cu instructiunile primite de la asigurator.
(2) Asiguratul este obligat sa instiinteze, in cel mai scurt timp, asiguratorul RCA, in scris, cu privire la faptul ca:
a) partea prejudiciata a solicitat despagubirea de la acesta;
b) procedurile penale sau administrative au fost indreptate impotriva lui in legatura cu evenimentul produs si sa informeze asiguratorul RCA imediat cu privire la demersul acestor proceduri, precum si la rezultatul acestora;
c) partea prejudiciata si-a exercitat dreptul de a fi despagubita prin inaintarea unei cereri catre o instanta judecatoreasca sau catre o alta autoritate, in situatia in care asiguratul afla despre acest lucru;
d) informatiile inscrise in polita de asigurare RCA au suferit modificari intervenite in timpul valabilitatii asigurarii.
Art. 34. – Asiguratul este obligat, in cel mai scurt timp, sa ofere partii prejudiciate, la cererea acesteia, informatiile necesare pentru formularea cererii de despagubire, in special numele si prenumele si locul de rezidenta ale persoanei care a condus vehiculul asigurat in momentul producerii daunei; numele, prenumele si locul de rezidenta sau denumirea, sediul proprietarului ori utilizatorului vehiculului; denumirea, sediul asiguratorului care a emis polita de asigurare RCA, seria si numarul politei de asigurare RCA, precum si numarul de inmatriculare/inregistrare al vehiculului asigurat ori numarul de identificare al acestuia.

CAPITOLUL V
Despagubirea

Art. 35. – Persoana prejudiciata are dreptul sa inainteze cererea de despagubire catre asiguratorul RCA, in cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau catre asociatia Fondul de protectie a victimelor strazii, in cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, potrivit art. 251 din Legea nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, ori catre BAAR, in calitatea sa de birou gestionar.
Art. 36. – (1) Despagubirea se efectueaza de catre asiguratorul RCA in maximum 15 zile de la data la care asiguratorul a definitivat investigatia necesara evaluarii sumei pe care este obligat sa o plateasca sau de la data la care asiguratorul a primit o hotarare judecatoreasca definitiva cu privire la suma de despagubire pe care este obligat sa o plateasca.
(2) Asiguratorul RCA este obligat sa desfasoare investigatia privind producerea accidentului, in termen de cel mult 3 luni de la data avizarii producerii evenimentului asigurat, in conditiile in care respectivul accident nu face obiectul unor cercetari efectuate de autoritatile publice. In termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de catre partea prejudiciata ori de catre asigurat, asiguratorul RCA este obligat fie:
a) sa raspunda cererii partii solicitante, formuland oferta de despagubire potrivit propriilor investigatii cu privire la producerea evenimentului asigurat, in cazul in care se dovedeste indeplinirea conditiilor de asigurare si producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA; fie
b) sa notifice partii prejudiciate cu privire la motivele pentru care nu a aprobat, in totalitate sau partial, pretentiile de despagubire.
(3) Asiguratorul RCA este obligat sa elibereze asiguratului, in termen de 15 zile de la inregistrarea solicitarii acestuia, un certificat privind daunele inregistrate in baza contractului de asigurare, pe parcursul ultimilor 5 ani de relatii contractuale, sau absenta acestor daune.
Art. 37. – Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenul prevazut la art. 36 sau si le indeplineste defectuos, inclusiv daca diminueaza nejustificat despagubirea, la suma de despagubire cuvenita, care se plateste de asigurator, se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere.

PARTEA A II-A
Norme tehnice privind avizarea, constatarea prejudiciilor
si plata despagubirilor

TITLUL I
Avizarea si constatarea prejudiciilor

Art. 38. – (1) Pentru acoperirea prejudiciilor suferite in urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate depun o cerere de despagubire la asiguratorul RCA cu care proprietarul sau utilizatorul vehiculului, raspunzator de producerea accidentului, a incheiat asigurarea obligatorie RCA, la reprezentanta de despagubiri sau la asociatia Fondul de protectie a victimelor strazii.
(2) Depunerea cererii de despagubire cu privire la producerea evenimentului asigurat prin polita de asigurare RCA reprezinta avizare de dauna si obliga asiguratorul RCA raspunzator sa deschida dosarul de dauna, sa efectueze constatarea pagubelor, sa comunice in scris partii prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru solutionarea cererii de despagubire si sa solutioneze cererea de despagubire in termenul legal.
Art. 39. – (1) In cazul in care, pentru recuperarea pagubei materiale, persoana pagubita se adreseaza asiguratorului sau de bunuri, constatarea avariilor, solutiile tehnologice adoptate, evaluarea si stabilirea despagubirilor sunt opozabile asiguratorului RCA al persoanei vinovate.
(2) In situatia respectarii prevederilor alin. (1), asiguratorul de bunuri al persoanei pagubite recupereaza despagubirea platita de la asiguratorul RCA al persoanei vinovate fara ca asiguratorul RCA sa fie indreptatit sa respinga o astfel de cerere.
(3) Eventuala diferenta de despagubire, daca este justificata, ramane pe contul asigurarii facultative, neputand fi recuperata de la asigurat, persoana vinovata, daca despagubirea platita din asigurarea facultativa nu depaseste limita de despagubire ce poate fi acordata de asiguratorul RCA pentru prejudiciile cauzate in unul si acelasi accident de vehicul, prevazuta in polita de asigurare.
Art. 40. – (1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semneaza de toate persoanele care iau parte la intocmirea acestuia.
(2) Eventualele obiectii ale partilor cu privire la prejudiciile constatate vor fi mentionate in procesul-verbal sau intr-o anexa la acesta.
(3) Eventualele modificari in cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura persoanelor precizate la alin. (1).
(4) Daca prin demontarea sau reparatia bunului avariat au rezultat si alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate initial, se va intocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea acelorasi persoane care au luat parte la constatarea initiala.
Art. 41. – Dupa efectuarea constatarii, asiguratorul RCA este obligat sa elibereze persoanei prejudiciate o copie a procesului-verbal de constatare a pagubelor sau o nota de constatare, in care sa se indice si numarul dosarului deschis, piesele constatate ca avariate in unul si acelasi accident si solutiile tehnice adoptate: inlocuire sau reparatie, precum si lista documentelor necesare a fi depuse de catre pagubit pentru finalizarea dosarului de dauna si efectuarea platii.
Art. 42. – Asiguratorii RCA pot acorda despagubiri si in cazul in care persoana pagubita a procedat la repararea vehiculului avariat inainte ca asiguratorii sa efectueze constatarea prejudiciului, daca imprejurarile si cauzele producerii evenimentului asigurat, precum si cuantumul pagubei rezulta din actele aflate la dosar. In asemenea situatii stabilirea marimii cuantumului pagubelor se face in baza datelor consemnate in constatarea amiabila, in actele incheiate de organele de politie, de unitatile de pompieri sau de celelalte autoritati publice competente, a documentatiilor privind costul efectiv al reparatiilor efectuate, coroborate cu preturile practicate de unitatile de specialitate, a declaratiilor scrise ale partilor implicate in accident si ale martorilor cu privire la accidentul produs, precum si a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatari ale asiguratorului, rezultate in urma examinarii reparatiilor executate la vehicul si, dupa caz, a inlocuirii eventualelor parti componente sau piese avariate, precum si cu investigatiile in legatura cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Si in aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate in procesul-verbal de constatare a pagubelor la vehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la intocmirea acestuia.
TITLUL II
Stabilirea despagubirilor

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 43. – Despagubirile se stabilesc in conformitate cu art. 43 si 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, pe baza elementelor cuprinse in formularul „Constatare amiabila de accident” ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competente sa constate accidentele de vehicule, pe baza instiintarii sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor intocmit de asigurator ori prin hotarare judecatoreasca.
Art. 44. – (1) Stabilirea despagubirilor se poate face in cazurile in care, din constatarea amiabila de accident ori din actele eliberate de persoanele care au competente sa constate accidentele de vehicule, din instiintarea sau din procesul-verbal de constatare a pagubelor intocmit de asigurator, rezulta raspunderea civila a proprietarului sau a conducatorului vehiculului asigurat in producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului suferit.
(2) In cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, daca autoritatile publice nu au competenta sa constate si/sau sa cerceteze accidentele de vehicule ori nu au retinut elemente determinante cu privire la cauzele si la imprejurarile producerii accidentului de vehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba.
Art. 45. – Despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoreasca, in cazul in care:
1. se formuleaza pretentii de despagubiri pentru lipsa de folosinta a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectiva de despagubire, cu exceptia lipsei de folosinta a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciata isi realizeaza obiectul de activitate si pentru care detine licenta si autorizare in acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuarii reparatiei pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despagubire aferenta lipsei de folosinta se determina luandu-se in calcul tarifele pentru transporturi de marfuri sau de persoane, practicate de pagubit la data producerii pagubei. Sarcina probei apartine pagubitului si se face cu inscrisuri doveditoare;
2. se formuleaza pretentii de despagubiri pentru: hartii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre pretioase, obiecte de arta, obiecte din platina, aur sau argint, marci postale, timbre, precum si pentru disparitia sau distrugerea banilor;
3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana raspunzatoare de producerea prejudiciului, la cauzele si imprejurarile producerii accidentului, precum si la cuantumul prejudiciilor produse.
Art. 46. – In cazul in care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despagubirile pot fi stabilite, daca:
1. potrivit legii, actiunea penala a fost stinsa prin impacarea partilor;
2. desi hotararea instantei penale a ramas definitiva si irevocabila, stabilirea despagubirilor civile ar urma sa se faca ulterior;
3. desi actiunea penala nu poate fi stinsa prin impacarea partilor, sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) s-a dat rechizitoriu de trimitere in judecata sau din actele incheiate de autoritatile publice, semnate fara obiectii de proprietarul, utilizatorul ori conducatorul vehiculului asigurat, raspunzator de producerea prejudiciului, rezulta cu certitudine atat raspunderea civila a acestora, prejudiciile cauzate, cat si vinovatia penala a conducatorului auto care urmeaza sa fie trimis in judecata dupa finalizarea cercetarilor aflate in curs;
b) persoana prejudiciata isi ia un angajament scris prin care se obliga sa restituie de indata, partial sau total, despagubirea primita, in functie de hotararea instantei penale in ceea ce priveste fapta, faptuitorul si vinovatia.
Art. 47. – La stabilirea despagubirii, in cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretentiile formulate de persoanele pagubite, tinandu-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fara a se depasi valoarea acestora din momentul producerii accidentului si nici limitele de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA.
Art. 48. – (1) In cazul in care cuantumul despagubirilor ca urmare a avarierii ori a distrugerii bunurilor apartinand mai multor persoane in unul si acelasi accident de vehicul depaseste, la data producerii accidentului, limita de despagubire stabilita prin polita de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile facute in procesul civil, indiferent de numarul persoanelor pagubite si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea pagubei, despagubirile se acorda, in limita acestei sume, fiecarei persoane pagubite, proportional cu raportul dintre limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare si totalul cuantumului despagubirilor.
(2) In cazul in care cuantumul despagubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane in unul si acelasi accident de vehicul depaseste, la data producerii accidentului, limita de despagubire stabilita prin documentul de asigurare RCA, exclusiv cheltuielile facute in procesul civil, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate si de numarul persoanelor raspunzatoare de producerea prejudiciului, despagubirile se acorda in limita acestei sume, proportional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana vatamata, fara insa a se depasi, la data producerii accidentului, pentru fiecare persoana accidentata, limita de despagubire pe persoana, stabilita prin polita de asigurare RCA.

CAPITOLUL II
Stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale
sau al decesului

Art. 49. – La stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au in vedere urmatoarele:
1. in caz de vatamare corporala:
a) diferenta dintre veniturile nete ale persoanei vatamate, probate cu documente fiscale, si indemnizatia primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul isi desfasoara activitatea si/sau, dupa caz, din fondurile bugetului asigurarilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii si a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activitati desfasurate de persoana vatamata, probat cu documente justificative, in cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul de baza minim brut pe economie, in cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului in ultimul an de studii sau de calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident – cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara, conform prescriptiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurari sociale prevazute de reglementarile in vigoare;
e) cheltuielile cu ingrijitori pe perioada incapacitatii de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, insa nu mai mult decat salariul de baza minim brut pe economie;
f) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania;
2. in caz de deces:
a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv pentru piatra funerara, precum si cele efectuate cu indeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea in care se face inmormantarea;
c) veniturile nete nerealizate si alte eventuale cheltuieli rezultate in perioada de la data producerii accidentului si pana la data decesului, prevazute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
d) daunele morale: in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.

CAPITOLUL III
Stabilirea despagubirilor in cazul avarierii sau al
distrugerii vehiculelor

Art. 50. – (1) Despagubirile pentru vehicule nu pot depasi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA.
(2) Prin valoare ramasa se intelege valoarea acelor parti din vehicul ramase neavariate, demontabile si valorificabile, cuprinsa intre 0,1% si cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.
(3) Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparatiilor partilor componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de inlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente reparatiilor si inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preturile practicate de unitatile de specialitate, la care se adauga cheltuielile cu transportul vehiculului, precum si cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative, potrivit art. 55. Prin unitati de specialitate se intelege persoanele juridice legal autorizate, care au in obiectul lor de activitate comercializarea de vehicule, parti componente, piese inlocuitoare si de materiale pentru acestea, cu exceptia celor in regim de consignatie, si/sau executarea de lucrari de intretinere si reparatie la vehicule.
(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia in considerare inlocuirea numai a partilor componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5) Prin parti componente sau piese care necesita inlocuirea se intelege numai cele a caror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic din cauza gradului de avariere al acestora ori, cu toate ca repararea este posibila, costul de reparatie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente depasesc valoarea de nou a partii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum si cele de demontare si montare aferente.
(6) Se considera ca a fost necesara revopsirea integrala a vehiculului atunci cand partile avariate din cauza accidentului reprezinta minimum 50% din suprafata totala exterioara a vehiculului respectiv.
(7) Preturile partilor componente, ale pieselor inlocuitoare noi si ale materialelor sunt cele practicate de unitatile de specialitate.
(8) In cazurile in care pentru repararea vehiculelor a fost necesara procurarea directa de catre detinator a unor parti componente, piese sau materiale, cu plata in valuta, costul acestora este egal cu pretul de achizitie prevazut in actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, taxe vamale, la care se adauga TVA aferenta, echivalat in lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data efectuarii platii facturii de catre pagubit, pentru piesele si materialele cumparate din spatiul Uniunii Europene. Daca piesele si materialele necesare efectuarii reparatiei vehiculului sunt cumparate din afara spatiului Uniunii Europene, costul acestora este egal cu costul de achizitie prevazut in actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport si orice alte taxe legate direct de importul acestora, in stricta conformitate cu prevederile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii, prevederi care se regasesc in actele normative emise de Ministerul Economiei si Finantelor. In aceste cazuri costul partilor componente, al pieselor sau al materialelor nu va depasi preturile de vanzare practicate de unitatile de specialitate din Romania, daca acestea sunt comercializate si in Romania.
(9) Costul reparatiilor efectuate la vehicule se stabileste pe baza documentelor eliberate de unitatile de specialitate.
(10) In cazul in care reparatiile vehiculului se efectueaza in regie proprie sau se solicita plata despagubirii inainte de efectuarea reparatiilor, costul acestora se stabileste pe baza evaluarii asiguratorului si, daca este cazul, a documentelor justificative privind platile facute, prezentate ulterior efectuarii reparatiilor. In astfel de cazuri cheltuielile cu manopera si costul reparatiilor nu pot depasi, pentru parti componente, piese sau materiale, preturile de vanzare si tarifele pentru manopera practicate de unitatile de specialitate.
(11) Daca pentru unele parti componente sau piese ale vehiculului nu exista preturi practicate de unitatile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileste pe baza preturilor din cataloagele pentru piese de schimb sau, in lipsa, prin asimilare cu preturile din cataloage ori cu cele practicate de unitatile de specialitate, pentru partile componente ori piesele unor vehicule similare. In cazul in care preturile din cataloage sunt exprimate in valuta, se va calcula echivalentul in lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data producerii accidentului.
(12) Despagubirile nu pot depasi:
a) cuantumul despagubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, in cazul unei daune totale, in situatia in care pagubitul face dovada repararii vehiculului;
b) cuantumul despagubirii, diferenta dintre valoarea vehiculului la data producerii accidentului si valoarea ramasa si nici limita de despagubire prevazuta in polita de asigurare RCA, in cazul unei daune totale, in situatia in care pagubitul nu face dovada repararii vehiculului, si in cazul daunelor partiale.
(13) Dauna totala se defineste ca fiind situatia in care cuantumul daunei, asa cum a fost definit la alin. (3), depaseste 75 % din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

CAPITOLUL IV
Stabilirea despagubirii pentru cuplul tractor-remorca/semiremorca

Art. 51. – (1) Asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente a remorcilor/semiremorcilor are acoperire doar daca acestea nu sunt atasate unui vehicul tractor.
(2) In cazul in care evenimentul se produce in timp ce remorca/semiremorca este atasata vehiculului tractor, raspunderea apartine vehiculului tractor.
(3) Asiguratorul vehiculului tractor are obligatia de a despagubi partea prejudiciata, avand totusi posibilitatea exercitarii dreptului de regres asupra asiguratorului remorcii/semiremorcii, in cazul in care poate dovedi ca dauna s-a produs ca urmare a unei defectiuni tehnice a remorcii/semiremorcii, care nu putea fi observata de catre conducatorul auto.
(4) In cazul in care evenimentul se produce in timp ce remorca/semiremorca este atasata vehiculului tractor, despagubirea va fi suportata, in functie de situatiile mai jos prezentate, de catre:
a) asiguratorul vehiculului tractor, in situatia in care vehiculul tractor este identificat si asigurat, indiferent daca remorca/semiremorca este sau nu este identificata ori asigurata;
b) asociatia Fondul de protectie a victimelor strazii, in situatia in care vehiculul tractor este identificat si neasigurat, indiferent daca remorca/semiremorca este sau nu este identificata ori asigurata;
c) asiguratorul remorcii/semiremorcii, in situatia in care vehiculul tractor este neidentificat, iar remorca/semiremorca este identificata si asigurata;
d) asociatia Fondul de protectie a victimelor strazii, in situatia in care vehiculul tractor este neidentificat, iar remorca/semiremorca este identificata si neasigurata.
Art. 52. – (1) Valoarea vehiculului la data producerii accidentului se stabileste scazandu-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzatoare.
(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou si a uzurii corespunzatoare, prevazute de prezentele norme, se aplica inclusiv in cazul despagubirii stabilite prin hotarare judecatoreasca.
Art. 53. – Prin valoarea de nou a vehiculelor se intelege:
a) pentru vehiculele de productie romaneasca, pretul de comercializare de nou, conform:
– facturilor de achizitie sau facturilor pro forma de leasing, in cazul vehiculelor achizitionate de nou de catre proprietar;
– listelor de preturi de la unitati de specialitate din Romania, valabile la data producerii accidentului;
b) pentru vehiculele de productie straina, pretul de comercializare de nou, conform:
– facturilor de achizitie sau facturilor pro forma de leasing, in cazul vehiculelor achizitionate de nou de catre proprietar de la unitati de specialitate din Romania;
– listelor de preturi de la unitati de specialitate din Romania, valabile la data producerii accidentului,
sau, in lipsa acestora,
– pe baza cataloagelor de specialitate, echivalat in lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data producerii accidentului;
c) pentru tipurile de vehicule la care nu exista preturi stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, ultimul pret de comercializare (de nou) al acelui tip/model de vehicul, comunicat de producator, sau valoarea stabilita prin asimilare cu pretul de vanzare de nou al unor vehicule care au aspect si caracteristici tehnice similare, din productia interna ori externa.
Art. 54. – (1) Uzura vehiculului avariat se stabileste in raport cu vechimea, utilizarea si starea de intretinere ale acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparatiilor curente ori capitale, inclusiv de costul de inlocuire a partilor componente sau a pieselor executate inainte de accident, pentru mentinerea starii tehnice corespunzatoare a vehiculului. Valoarea acestora se stabileste in baza documentatiilor privind costul efectiv al reparatiilor sau al inlocuirilor respective.
(2) Criteriile pentru stabilirea uzurii in cazul pagubelor produse la vehicule sunt cele prevazute in tabelele nr. 1 si 2, cuprinse in anexa nr. 3.
Art. 55. – Se acorda despagubiri si pentru:
1. acoperirea cheltuielilor facute in vederea limitarii pagubelor, daca au fost necesare ca urmare a accidentului si daca sunt probate cu documente justificative;
2. in cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forta proprie:
a) acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului, cu exceptia cazurilor de dauna totala, la unitatea de specialitate din Romania cea mai apropiata de locul accidentului care poate face reparatia sau la locul cel mai apropiat de adapostire a vehiculului;
b) cheltuielile de transport pana la localitatea de domiciliu al persoanelor care au efectuat voiajul in vehiculul avariat, fara a se putea depasi tariful prevazut pentru transportul cu avionul – clasa economic;
c) cheltuielile de transport al marfurilor aflate in vehicul, inclusiv in remorca/semiremorca tractata de acesta, pana la destinatie;
d) cheltuielile prevazute mai sus trebuie probate cu documente justificative.
Art. 56. – In cazul persoanei pagubite cu domiciliul/sediul in strainatate, detinatoare a vehiculului inmatriculat in strainatate, cuantumul despagubirii se stabileste astfel:
1. daca reparatia s-a efectuat in strainatate, despagubirile urmand a se plati in valuta, costul reparatiei este cel prevazut in documentatia de reparatie, avandu-se in vedere avariile constatate de asigurator, precum si eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuarii reparatiei, daca producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;
2. in cazul in care reparatia s-a facut in Romania si se solicita plata despagubirii in valuta, calcularea in valuta a costurilor reparatiei, stabilite in lei, se face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data la care pagubitul a efectuat plata facturii de reparatie;
3. in cazul in care se solicita plata despagubirii inainte de efectuarea reparatiilor, costul pagubelor se stabileste pe baza evaluarii facute de asigurator, avandu-se in vedere constatarile facute de autoritatile publice competente, cumulul de elemente retinute din descrierea accidentului, care rezulta din constatarea amiabila de accident, cercetarile efectuate de asigurator in legatura cu dinamica accidentului si intinderea prejudiciului, precum si, daca este cazul, documentele prezentate ulterior privind platile efectiv facute de cel pagubit. Calcularea in valuta a despagubirilor stabilite in lei se face la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data propunerii facute de catre asigurator persoanei pagubite si acceptate de aceasta;
4. in cazul in care se solicita plata in lei a despagubirii stabilite in valuta, se va calcula echivalentul in lei al acesteia, la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data propunerii facute de catre asigurator persoanei pagubite si acceptate de aceasta;
5. calcularea in valuta a limitelor privind cuantumul despagubirilor stabilite potrivit art. 24 se face la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data producerii accidentului.
Art. 57. – In cazurile in care despagubirile urmeaza sa fie recuperate potrivit art. 58 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, suma de recuperat reprezinta:
a) despagubirea stabilita in lei, in cazul in care plata acesteia s-a facut de catre asigurator in lei;
b) despagubirea stabilita si platita in valuta, echivalata in lei la cursul de schimb al pietei valutare comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data efectuarii platii externe de catre asiguratorCAPITOLUL V
Criterii pentru stabilirea uzurii in cazul pagubelor produse la vehicule

Art. 58. – (1) Pentru stabilirea valorii vehiculelor la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorica. Prin uzura valorica se intelege acea parte din valoarea vehiculului ce se pierde prin vechime, intrebuintare sau stare de intretinere.
(2) Uzura valorica se calculeaza prin aplicarea unui coeficient de uzura asupra valorii de nou a vehiculului la data producerii evenimentului asigurat.
(3) Coeficientul de uzura se stabileste in functie de gradul de intrebuintare, kilometrii parcursi cu vehiculul, precum si de vechimea in exploatare, exprimata in unitati de timp: ani, diferentiata pe categorii de vehicule, potrivit tabelelor coeficientilor de uzura nr. 1 si 2 cuprinse in anexa nr. 3.
(4) Pentru stabilirea coeficientului de uzura al unui vehicul sunt necesare:
a) data introducerii in exploatare de nou a vehiculului respectiv, mentionata in documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de inmatriculare etc. sau, in lipsa, anul de fabricatie de pe placa de origine a vehiculului;
b) parcursul in kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui in exploatare de nou si pana la data producerii evenimentului asigurat.
Art. 59. – (1) In cazul vehiculelor la care se cunosc datele mentionate la art. 58 alin. (4), pentru stabilirea coeficientului de uzura al vehiculului avariat se cauta in tabelul coeficientilor de uzura linia corespunzatoare vechimii in exploatare, in ani, si coloana corespunzatoare starii de intretinere medie, la intersectia carora se va gasi coeficientul de uzura respectiv. Coeficientii de uzura sunt determinati pentru un parcurs mediu anual de:
– 15.000 km pentru vehicule cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 t si pentru cele al caror numar de locuri pe scaune nu este mai mare de 9;
– 20.000 km pentru vehicule cu masa totala maxima autorizata mai mare de 3,5 t si pentru cele al caror numar de locuri pe scaune este mai mare de 9.
(2) In cazul in care exista diferente intre parcursul real si cel rezultat utilizandu-se media anuala, coeficientul corespunzator starii de intretinere medie se va corecta cu 0,5% pentru fiecare 1.000 km, fara a se putea depasi coeficientii corespunzatori starilor de intretinere buna sau satisfacatoare.
(3) Corectia se face prin adunare, daca parcursul real este mai mare decat parcursurile medii mentionate la alin. (1), ori prin scadere, daca parcursul real este mai mic.
Art. 60. – (1) Pentru vehiculele la care nu se cunoaste parcursul in km realizat pana la data producerii evenimentului asigurat sau acesta nu este in concordanta cu starea tehnica a vehiculului respectiv, coeficientul de uzura al vehiculului avariat se stabileste in functie de vechimea in exploatare si de starea de intretinere a acestuia, prevazute in tabelele coeficientilor de uzura nr. 1 si 2 cuprinse in anexa nr. 3.
(2) Starea de intretinere a unui vehicul se clasifica in: buna, medie si satisfacatoare.
(3) Stabilirea starii de intretinere a vehiculului se face potrivit starii acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza criteriilor de mai jos:
a) stare de intretinere buna – vehiculul prezinta: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti; vopseaua intacta, fara exfolieri sau urme aparente de rugina a tablei; tapiteria fara pete, urme de uzura prematura sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, fara sa prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul fara scurgeri de ulei pe partile laterale sau pe capotajele interioare ale spatiului afectat acestuia;
b) stare de intretinere medie – vehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie sau capacelor de roti pana la 10 dm2, insumat pe intreaga suprafata exterioara; degradari ale vopselei in ceea ce priveste luciul, cu urme de rugina aparenta pe o suprafata totala pana la 10 dm2, cu exfolieri pe o suprafata totala pana la 1 cm2; pete pe tapiteria scaunelor;
c) stare de intretinere satisfacatoare – vehiculul prezinta: deformari ale caroseriei, barelor de protectie si capacelor de roti mai mari de 10 dm2, insumat pe intreaga suprafata exterioara: degradari ale vopselei, pierderea totala a luciului, cu exfolieri pe o suprafata totala mai mare de 1 cm2, cu urme pronuntate de rugina aparenta si zgarieturi; tapiteria deteriorata si murdara; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuari pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzator al directiei; motorul cu urme de ulei pe partile superioare si laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distributiei, al chiulasei sau pe langa garniturile de etansare; joc mare la volanul directiei.
(4) Cunoscandu-se data introducerii in exploatare de nou si starea sa de intretinere justificata tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzura al vehiculului avariat se cauta in tabelul coeficientilor de uzura linia orizontala corespunzatoare vechimii in exploatare, in ani, a acestuia si se stabileste un coeficient de uzura cuprins intre cei corespunzatori starii de intretinere buna si satisfacatoare.
Art. 61. – (1) Pentru vehiculele care aveau executate inainte de data producerii evenimentului asigurat reparatii curente, inclusiv inlocuiri ale partilor componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzura se face pe baza relatiei:
Ur = U x K, in care:
Ur = coeficientul de uzura recalculat al vehiculului;
U = coeficientul de uzura rezultat din tabelele coeficientilor de uzura, in baza datelor determinate potrivit art. 59;
K = coeficientul de corectie a uzurii (A-a)/A,
in care:
A = valoarea de nou a vehiculului avariat;
a = costul total al reparatiilor curente, inclusiv al inlocuirilor de parti componente sau de piese originale executate inainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente ori a unor defecte de fabricatie, pentru mentinerea sau imbunatatirea starii tehnice corespunzatoare a vehiculului, in baza documentatiilor privind costul efectiv al acestora.
(2) Nu se pot lua in calcul coeficienti de uzura (U) inferiori coeficientilor minimali sau superiori celor maximali, pentru vechimea in exploatare, parcursul realizat si starea de intretinere a vehiculului avariat, prevazuti in tabelele coeficientilor de uzura nr. 1 si 2 cuprinse in anexa nr. 3.

CAPITOLUL VI
Stabilirea despagubirilor in cazul avarierii sau al
distrugerii altor bunuri

Art. 62. – (1) Despagubirile pentru cladiri, constructii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preturilor existente pe piata la data producerii riscului asigurat, in limitele de despagubire stabilite potrivit art. 24.
(2) In cazul in care persoanele pagubite prezinta documentatii tehnice: devize de reparatii sau alte evaluari, acestea pot fi luate in considerare la stabilirea despagubirii, dupa verificarea prealabila facuta de asigurator.

CAPITOLUL VII
Stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii sau al pieirii animalelor

Art. 63. – (1) Despagubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii de pe piata locala a animalului respectiv la data producerii accidentului.
(2) Pagubitul va prezenta actul justificativ din care sa rezulte ca este proprietarul animalului respectiv.

TITLUL III
Plata despagubirilor

Art. 64. – (1) Dupa acceptarea ofertei de despagubire, persoana prejudiciata va preciza modalitatea de plata: in numerar sau prin ordin de plata, in contul bancar personal ori in contul bancar al unitatii de specialitate care a efectuat reparatia.
(2) In cazul in care in drepturile persoanei prejudiciate s-a subrogat asiguratorul acesteia, conform prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorul RCA efectueaza plata despagubirilor astfel:
a) daca nu exista obiectii asupra sumelor solicitate, acestea se vor achita in cel mult 15 zile calendaristice de la data avizarii scrise, efectuata de asiguratorul subrogat in drepturile persoanei pagubite, insotita de documentele justificative. Avizarea de plata poate fi facuta la sediul social sau la oricare dintre unitatile teritoriale ale asiguratorului RCA care desfasoara activitati de constatare, de lichidare a daunelor auto si de efectuare a platilor de despagubiri. Actiunea in justitie impotriva asiguratorului RCA poate fi exercitata, in mod alternativ, la oricare dintre sediile asiguratorului, respectiv sediul social ori sucursala care a emis polita de asigurare RCA sau sucursala care a lichidat dauna;
b) daca exista obiectii intemeiate asupra sumelor solicitate, acestea se vor comunica asiguratorului CASCO in termenul prevazut la lit. a), urmand ca in termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la solutionarea obiectiilor sa se efectueze plata.
(3) In cazul neformularii obiectiilor in termen de 30 de zile, asiguratorul RCA nu mai poate emite obiectii, datoria devenind scadenta.
(4) Daca asiguratorul RCA nu isi indeplineste obligatiile in termenele prevazute la alin. (2) si (3) sau si le indeplineste defectuos, la suma solicitata pentru plata asiguratorului RCA se aplica o penalizare de 0,1%, calculata pentru fiecare zi de intarziere.
Art. 65. – (1) Odata cu incasarea despagubirii, partea prejudiciata va mentiona in scris ca a fost integral despagubita pentru prejudiciile suferite si ca nu mai are nicio pretentie de la asiguratorul RCA si de la asigurat in legatura cu prejudiciul respectiv, daca despagubirea platita nu depaseste limita de despagubire ce poate fi acordata de asigurator pentru prejudiciile cauzate in unul si acelasi accident de vehicul, prevazuta in polita de asigurare RCA.
(2) Declaratia de acceptare a despagubirii, prevazuta la alin. (1), va fi data de asiguratorul CASCO in cazurile de regres.
(3) In situatia efectuarii platii de catre asiguratorul RCA direct in contul indicat in declaratia de acceptare a despagubirii de catre persoana prejudiciata, aceasta se considera a fi integral despagubita daca in termen de 30 de zile de la data intrarii sumei in contul sau bancar nu a notificat asiguratorului RCA eventualele obiectii referitoare la cuantumul despagubirii, daca plata efectuata contine elementele necesare identificarii acesteia de catre creditor.

TITLUL IV
Dispozitii finale

Art. 66. – (1) In cazurile in care despagubirile se stabilesc prin hotarare judecatoreasca, asiguratorul RCA va acorda despagubiri in baza hotararii judecatoresti ramase definitiva.
(2) In cazul obligarii la prestatii banesti periodice, sumele stabilite in conditiile prevazute la alin. (1) se vor plati pana la reducerea sau incetarea starii de nevoie ori a incapacitatii de munca, tinandu-se seama de deciziile de pensionare, de certificatele medicale si de alte dovezi care stabilesc aceste situatii, cu respectarea limitelor de despagubire stabilite prin polita de asigurare RCA.
Art. 67. – In cazul in care dupa plata despagubirilor pentru vatamari corporale, stabilite prin hotarare a organului de jurisdictie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiasi accident, se va recalcula despagubirea potrivit prevederilor art. 49 pct. 2.
Art. 68. – Asiguratorii RCA sunt obligati sa comunice asiguratilor conditiile privind aceasta asigurare, prevazute de prezentele norme.
Art. 69. – Pentru respectarea intereselor asiguratilor, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, prin atributiile sale, analizeaza si rezolva eventualele reclamatii primite de la asigurati sau de la alte persoane fizice si juridice care apeleaza la serviciile societatilor din domeniul asigurarilor.
Art. 70. – Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de catre societatile de asigurare se sanctioneaza in conditiile si potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale Legii nr. 136/1995, cu modificarile si completarile ulterioare.
Art. 71. – Anexele nr. 1a), 1b), 2a), 2b), 3, 4, 5, 6a), 6b), 7, 7a) si 8 fac parte integranta din prezentele norme.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Dupa articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 191, cu urmatorul cuprins:

„Deduceri pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare
Art. 191. – (1) La calculul profitului impozabil, pentru activitatile de cercetare-dezvoltare se acorda urmatoarele stimulente fiscale:
a) deducerea suplimentara la calculul profitului impozabil in proportie de 20% a cheltuielilor eligibile pentru aceste activitati; deducerea suplimentara se calculeaza trimestrial/anual; in cazul in care se realizeaza pierdere fiscala, aceasta se recupereaza potrivit dispozitiilor art. 26;
b) aplicarea metodei de amortizare accelerata si in cazul aparaturii si echipamentelor destinate activitatilor de cercetare-dezvoltare.
(2) Stimulentele fiscale pentru cercetare-dezvoltare se acorda in conditiile elaborarii de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, cu avizul Ministerului Economiei si Finantelor, a unei scheme de ajutor de stat avand ca obiectiv cercetarea-dezvoltarea si inovarea in conditiile indeplinirii dispozitiilor prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile nationale in domeniul ajutorului de stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 137/2007, si de Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piata comuna in aplicarea art. 87 si 88 din Tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare).”

2. Articolul 47 se abroga.

3. La articolul 67, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu urmatorul cuprins:
„(21) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (2), veniturile sub forma de dobanzi pentru depozitele la termen si/sau instrumentele de economisire realizate incepand cu data de 1 ianuarie 2009 inclusiv sunt venituri neimpozabile.”

4. La articolul 117, dupa litera j) se introduce o noua litera, litera k), cu urmatorul cuprins:
„k) dobanda la depozitele la termen si/sau instrumentele de economisire, realizata din Romania de persoanele fizice rezidente in alte state decat cele ale Uniunii Europene, incepand cu data de 1 ianuarie 2009.”

5. La articolul 140, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 140. – (1) Cota standard este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotelor reduse.”

6. La articolul 140 alineatul (2), partea introductiva se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Cota redusa de 9% se aplica asupra bazei de impozitare pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri:”.

7. La articolul 140, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21) cu urmatorul cuprins:
„(21) Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare pentru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construita locuinta include si amprenta la sol a locuintei. In sensul prezentului titlu, prin locuinta livrata ca parte a politicii sociale se intelege:
a) livrarea de cladiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept camine de batrani si de pensionari;
b) livrarea de cladiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate drept case de copii si centre de recuperare si reabilitare pentru minori cu handicap;
c) livrarea de locuinte care au o suprafata utila de maximum 120 m2, exclusiv anexele gospodaresti, a caror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depaseste suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, achizitionate de orice persoana necasatorita sau familie. Suprafata utila a locuintei este cea definita prin Legea locuintei nr. 114/1996, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Anexele gospodaresti sunt cele definite prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Cota redusa se aplica numai in cazul locuintelor care in momentul vanzarii pot fi locuite ca atare si daca terenul pe care este construita locuinta nu depaseste suprafata de 250 m2, inclusiv amprenta la sol a locuintei, in cazul caselor de locuit individuale. In cazul imobilelor care au mai mult de doua locuinte, cota indiviza a terenului aferent fiecarei locuinte nu poate depasi suprafata de 250 m2, inclusiv amprenta la sol aferenta fiecarei locuinte. Orice persoana necasatorita sau familie poate achizitiona o singura locuinta cu cota redusa de 5%, respectiv:
1. in cazul persoanelor necasatorite, sa nu fi detinut si sa nu detina nicio locuinta in proprietate pe care au achizitionat-o cu cota de 5%;
2. in cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu detina, fiecare sau impreuna, nicio locuinta in proprietate pe care a/au achizitionat-o cu cota de 5%;
d) livrarea de cladiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, catre primarii in vederea atribuirii de catre acestea cu chirie subventionata unor persoane sau familii a caror situatie economica nu le permite accesul la o locuinta in proprietate sau inchirierea unei locuinte in conditiile pietei.”

8. La articolul 146 alineatul (1), literele c) si d) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„c) pentru taxa achitata pentru importul de bunuri, altele decat cele prevazute la lit. d), sa detina declaratia vamala de import sau actul constatator emis de organele vamale, care sa mentioneze persoana impozabila ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum si documente care sa ateste plata taxei de catre importator sau de catre alta persoana in contul sau. Importatorii care detin o autorizatie unica pentru proceduri vamale simplificate eliberata de alt stat membru trebuie sa detina o declaratie de import pentru TVA si accize;
d) pentru taxa datorata pentru importul de bunuri efectuat conform art. 157 alin. (4) si (5), sa detina declaratia vamala de import sau actul constatator emis de organele vamale, care sa mentioneze persoana impozabila ca importator al bunurilor in scopuri de taxa, precum si suma taxei datorate. Importatorii care detin o autorizatie unica pentru proceduri vamale simplificate eliberata de alt stat membru trebuie sa detina o declaratie de import pentru TVA si accize. De asemenea, persoana impozabila trebuie sa inscrie taxa pe valoarea adaugata ca taxa colectata in decontul aferent perioadei fiscale in care ia nastere exigibilitatea;”.

9. La articolul 1512, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(5) Persoana care il reprezinta pe importator, persoana care depune declaratia vamala de import sau declaratia de import pentru TVA si accize si proprietarul bunurilor sunt tinuti raspunzatori individual si in solidar pentru plata taxei, impreuna cu importatorul prevazut la art. 1511.”
10. La articolul 1563 alineatul (5), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care ia nastere exigibilitatea operatiunilor prevazute la alin. (1), (2) si (4);”.

11. La articolul 1563, dupa alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu urmatorul cuprins:
„(9) Importatorii care detin o autorizatie unica pentru proceduri vamale simplificate eliberata de alt stat membru trebuie sa depuna la organele vamale o declaratie de import pentru TVA si accize la data la care intervine exigibilitatea taxei conform prevederilor art. 136.”

12. La articolul 157, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu exceptia importurilor scutite de taxa, se plateste la organul vamal, in conformitate cu reglementarile in vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii care detin o autorizatie unica pentru proceduri vamale simplificate eliberata de alt stat membru trebuie sa plateasca taxa pe valoarea adaugata la organul vamal pana la data la care au obligatia depunerii declaratiei de import pentru TVA si accize.”

13. Dupa articolul 191 se introduce un nou articol, articolul 1911, cu urmatorul cuprins:
„Deplasarea unui produs accizabil in regim suspensiv dupa ce a fost pus in libera circulatie in procedura vamala simplificata
Art. 1911. – (1) Deplasarea produselor accizabile puse in libera circulatie de catre un importator care detine autorizatie unica pentru proceduri vamale simplificate, eliberata de autoritatea competenta din alt stat membru, iar produsele sunt eliberate pentru consum in Romania, se poate efectua in regim suspensiv, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) importatorul este autorizat de autoritatea competenta din statul sau pentru efectuarea de operatiuni cu produse accizabile in regim suspensiv;
b) importatorul detine cod de accize in statul membru de autorizare;
c) deplasarea are loc intre:
1. un birou vamal de intrare din Romania si un antrepozit fiscal, un operator inregistrat sau un operator neinregistrat din Romania;
2. un birou vamal de intrare in teritoriul comunitar situat in alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate si un antrepozit fiscal, un operator inregistrat sau un operator neinregistrat din Romania, miscarea produselor accizabile fiind acoperita de o procedura de tranzit care incepe la frontiera;
3. un birou vamal de intrare in teritoriul comunitar situat intr-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate si un antrepozit fiscal, un operator inregistrat sau un operator neinregistrat din Romania, miscarea produselor accizabile fiind acoperita de o procedura de tranzit care incepe la frontiera;
d) produsele accizabile sunt insotite de minimum 3 exemplare ale documentului administrativ de insotire pentru situatia prevazuta la lit. c) pct. 1 sau ale documentului administrativ unic pentru situatiile prevazute la lit. c) pct. 2 si 3.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul importatorului inregistrat in Romania care detine autorizatie unica pentru proceduri vamale simplificate, eliberata de autoritatea vamala din Romania, iar produsele sunt eliberate pentru consum in alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate.
(3) Destinatiile celor 3 exemplare ale documentului administrativ de insotire si ale documentului administrativ unic sunt cele prevazute in normele aferente art. 187 si 191 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.”

14. La articolul 211, dupa alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu urmatorul cuprins:
„(4) In cazul produselor provenite din operatiuni de import efectuate de un importator care detine autorizatie unica pentru proceduri vamale simplificate eliberata de alt stat membru, acesta are obligatia de a depune la autoritatea vamala declaratia de import pentru TVA si accize. Exigibilitatea accizei intervine la data inregistrarii declaratiei de import pentru TVA si accize.”

Art. II. – Scutirea impozitului pe dividendele reinvestite
(1) Dividendele reinvestite incepand cu 2009, in scopul pastrarii si cresterii de noi locuri de munca pentru dezvoltarea activitatii persoanelor juridice romane distribuitoare de dividende, conform obiectului de activitate al acestora inscris la Oficiul National al Registrului Comertului, sunt scutite de la plata impozitului pe dividende.
(2) Sunt scutite de la plata impozitului pe dividende si dividendele investite in capitalul social al altei persoane juridice romane, in scopul crearii de noi locuri de munca, pentru dezvoltarea activitatii acesteia, conform obiectului de activitate inscris la Oficiul National al Registrului Comertului.
(3) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) si (2) se aproba prin ordin al ministrului economiei si finantelor si al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Art. III. – Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la 1 ianuarie 2009, cu exceptia prevederilor art. I pct. 5-7, care intra in vigoare la data de 15 decembrie 2008.

Art. IV. – Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta ordonanta de urgenta, se va republica dupa aprobarea acesteia prin lege, dandu-se textelor o noua numerotare.

Prin Ordonanta de Urgenta nr. 91/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Guvernul a stabilit ca pierderea fiscala anuala realizata incepand cu anul 2009, stabilita prin declaratia de

impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 7 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua in ordinea inregistrarii acestora, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale in vigoare din anul inregistrarii acestora. 
 
Executivul a a luat aceasta masura avand in vedere ca exista domenii de activitate in care infiintarea si dezvoltarea unei afaceri necesita o perioada mai lunga de timp pana la inregistrarea veniturilor din exploatare.

In prezent, Codul fiscal prevede ca pierderea anuala, stabilita prin declaratia de impozit pe profit, se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi. In cazul persoanelor juridice straine, se iau in considerare numai veniturile si cheltuielile care pot fi atribuite sediului permanent in Romania

Cum comentati?

„De mai bine de cinci luni, angajaţilor, mai ales celor care lucrează pe bază de comision, nu li se mai respectă drepturile salariale. De exemplu, există restanţe mai mari de 4.000 de lei, în unele cazuri mult mai mult, la un singur

angajat. Sunt prezentate mai multe scuze, precum nereguli la contabilitate, dar angajaţii nu primesc decât promisiuni“, ne-a declarat George M., un agent de vânzări al operatorului, din Craiova.

La Bucureşti, aproximativ 30 de agenţi de vânzări nu şi-au mai luat banii de câteva luni. „Sunt angajat RCS&RDS de aproape doi ani şi vreau să vă spun că este cea mai mare bătaie de joc. Suntem aproximativ 30 de agenţi care nu ne-am mai luat banii de câteva luni, mai exact pe lunile februarie, iunie, iulie, august, septembrie şi octombrie. Mie îmi datorează circa 9.000 de lei“, ne-a declarat un angajat care ne-a solicitat anonimatul. El spune că nici nu îşi pot da demisia, deoarece în cazul în care pleacă sunt ameninţaţi că nu-şi mai recuperează niciodată banii.

Cine ia atitudine este dat afară

Majoritatea din cei 30 sunt studenţi şi sunt angajaţi fie cu contract de muncă, fie cu contract de colaborare.

„Eu nu am mai reuşit să plătesc taxa la facultate şi sunt pe cale de a fi exmatriculat. Abia am plătit chiria, am telefonul mobil neplătit de trei luni, iar operatorul la care am abonamentul vrea să mă dea în judecată pentru recuperarea datoriei. Iar ei nici nu vor să discute cu noi. Am avut un şef care a avut curajul să vină să se întâlnească cu noi, ne-a ascultat şi în final a spus că până de Sărbatori vom primi măcar o parte din bani. La 2-3 zile însă acesta a fost dat afară. Suntem disperaţi! Ne gândim că vin Sărbătorile şi nu avem un ban în buzunar“, ne-a mai scris acesta. El ne-a rugat să nu-i dezvăluim numele real, deoarece este convins că şefii săi, „nişte comunişti“, potrivit spuselor sale, l-ar da afară şi nu ar mai recupera niciun ban.

http://www.evz.ro

 Art. 1. – (1) Serviciile de probatiune sunt organisme specializate, fara personalitate juridica, aflate sub autoritatea Ministerului Justitiei, care au ca principale atributii reintegrarea sociala a persoanelor care au savarsit

infractiuni, mentinute in stare de libertate, supravegherea executarii obligatiilor stabilite de instanta de judecata in sarcina acestora, precum si asistenta si consilierea persoanelor condamnate, la cererea acestora.

   I. Introducere
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Numele si prenumele inculpatului/persoanei condamnate/minorului:                                       |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Data si locul nasterii:                                                                                |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Adresa:                                                                                                |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Fapta/faptele pentru care subiectul referatului de evaluare este inculpat/condamnat/sanctionat cu o    |
|masura educativa:                                                                                      |
|                                                                                                       |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Instanta de judecata care a solicitat referatul de evaluare:                                           |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Numarul dosarului penal/sentintei penale:                                                              |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Termenul de judecata:                                                                                  |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Numarul si data adresei de sesizare din partea instantei de judecata:                                  |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Perioada de supraveghere:                                                                              |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
|Numele si prenumele consilierului de probatiune:                                                       |
+-------------------------------------------------------------------------------------------------------+
   II. Sursele de informatii ............................................................................
   ......................................................................................................
   ......................................................................................................
   III. Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare ........................
   ......................................................................................................
   ......................................................................................................
   IV. Factorii care influenteaza sau care pot influenta conduita generala a
persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare ............................................
   ......................................................................................................
   V. Perspectivele de reintegrare in societate .........................................................
   ......................................................................................................

  Data intocmirii si semnarii referatului                             Consilier de probatiune,
...........................................                ..............................................
                 Intocmit.

                                              Sef serviciu,
                             ...............................................

   Consilier de probatiune,                                  Am luat cunostinta.
...............................                           Persoana condamnata/minor,
                                                  ..........................................

Astfel, potrivit actului normativ, pentru  vehiculele angajate exclusiv in operatiunile de transport intern, valoarea impozitelor va atinge nivelul de 80% din valorile minime prevazute in Directiva 1999/62/CE .

Totodata, pentru  vehiculele angajate si in operatiunile de transport international, hotararea Guvernului prevede mentinerea nivelul de 100% din valorile minime prevazute in Directiva 1999/62/CE.

Calculul valorilor impozitelor s-a facut considerand o valoare medie a monedei Euro de 3,45 lei, prognozata de Comisia Nationala de Prognoza pentru anul 2009, iar acolo unde a fost cazul, valorile in lei au fost rotunjite.

Astfel, pentru un vehicul cu masa cuprinsa intre 13 si 14 tone, ce efectueaza operatiuni de transport intern, impozitul pentru anul 2009 se va situa intre 86 si 238 lei , iar pentru vehiculele implicate si in transport international, impozitul se incadreaza intre 107 si 297 lei.  In prezent, pentru aceasta categorie de vehicule se percepe un impozit cuprins intre 72 si 198 lei , in cazul transportului intern, si un impozit cu valori cuprinse intre 102 si 282 lei, pentru vehiculele implicate si in transport international.

Hotararea adoptata de Guvern respecta prevederile impuse de Uniunea Europeana, prin Directiva nr. 1999/62/CE, potrivit careia, Romania beneficiaza de un regim derogatoriu pana in 2011,  pentru plata impozitelor pentru vehiculele care efectueaza transport intern si international .

Astfel, pana la 1 ianuarie 2011, pentru a evita o crestere brusca a impozitului pentru mijloacele de transport angajate exclusiv in operatiuni de transport intern si pentru recuperarea decalajului fata de Piata Unica, impozitul se stabileste anual, prin hotarare de Guvern, la propunerea Ministerului Transporturilor.

www.coltuc.ro