In contextul expus, inalta Curte considera relevante concluziile la care a ajuns instanta de la Luxembourg in Cauza 106/77, Simmenthal II: ”Instanta nationala care a fost invitata sa aplice dreptul comunitar are obligatia de a aplica aceste dispozitii in plenitudinea lor si sa refuze din oficiu aplicarea
oricarei norme juridice nationale contrare, chiar daca este ulterioara si nu are nevoie ca intr-un astfel de caz sa astepte interventia prealabila a unor instrumente legislative, constitutionale sau procedurale.”
Avand in vedere faptul ca Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost promulgata si produce efecte, cu referire directa la Decizia nr. 24 a ICCJ din dosarul nr.9/2011, RIL, raportat la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constitutia Romaniei, Conventia Europeana Pentru Apararea Drepturilor Omului si libertatilor Fundamentale,Legislatie UE in primul rand dar fara a exclude si alte acte normative incidente, se pot constata urmatoarele:
Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, incalca principiul „POLUATORUL PLATESTE”, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Normele metodologice de aplicare a Legi nr.9/2012 nu au relevanta atata timp cat acestea vor fi elaborate prin Hotarare de Guvern ceea ce inseamna ca nu pot aduce modificari de substanta in contextul legii;
Elementul de discriminare sesizat de instantele de judecata nationale raportat la constatarile Instantei Europene, retinute in Decizia Inaltei Curti de casatie si Justitie nr. 24, a ramas si produce aceleasi efecte in mod indirect, efecte care favorizeaza autovehiculele deja inmatriculate pe Teritoriul Romaniei fata de cele ce urmeaza sa fie inmatriculate si respectiv importate;
Legea Legea nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este in totala contradictie atat cu legislatia UE cat si cu legislatia nationala in vigoare;
Art.4 aliniatul (2) din L.nr.9/2012: “…(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii. …”
Analizand textul acestui articol se poate observa ca „ .. unii poluatori nu platesc desi polueaza folosind autovehiculul … „ pentru o perioada nedefinita, adica pana la primul transfer de proprietate …
Cum aceasta perioada nu este definita, iar in acest timp nu exista nici o obligatie de plata pentru poluare, discriminarea este evidenta si nu este justificata ….
Principiul legii „ Poluatorul plateste „ este incalcat.
Cu alte cuvinte, tranzactiile de autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atata timp cat cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu usurinta tranferul „oficial de proprietate” astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Elementul de discriminare este evident atat fata de legislatia interna cat si de cea UE.
Un alt element de discriminare nejustificata este fata de categoria de autovehicule poluante la care face referire art. 14 din Codul Rutier, categorie necuprinsa in lege si care lasa loc de interpretari si abuzuri nejustificate, lasand Administratiile locale in postura de a „inregistra” ( pentru a strange bani la buget) diferite tipuri de autovehicule pe baza de declaratie, atata timp cat art.3 si 8 din Legea nr.9/2012 nu defineste clar si aceasta categorie.
Art.2 litera d. contine un element de discriminare nejustificata si confuz prin precizarea „ cu exceptia casarii si dezmembrarii” . Este de notorietate faptul ca un autovehicul casat si/sau dezmembrat nu mai circula. deci este scos din parcul auto national. Nu se justifica aceasta exceptie fata de dreptul pe care il confera legea pentru valoarea reziduala.
Art.2 litera h – definirea inmatricularii este diferita fata de definirea prevazuta de Codul Rutier, ceea ce poate produce confuzii si interpretari diferite sau arbitrare.
Art.2 litera j si k face trimitere la legi abrogate si ilegale ( contrare UE) care nu mai produc efecte si care de drept nu mai exista ca referinta fata de legislatia noastra. Trimiterea la aceste acte normative pot produce confuzii, abuzuri si erori.
Art.11 produce o confuzie si o deruta a cetatenului si nu numai, prin trimiterea la instanta de contencios, urmata de specificatiea „competente potrivit legii” fara o precizare clara, imperativa. Norma este eliptica si lasa loc de intrepretari mai ales din partea autoritatilor fata de cetatean.
Art.12 nu contine masura imperativa a restituirii taxei incasate nelegal prin actele normative gasite ilegale de catre instantele nationale si Instanta europeana, fiind astfel in contradictie si cu Decizia Inaltei Curti.
Art.12 alin. (2) prevede ca restituirea se va face platitorului taxei ceea ce este ilegal deoarece, autovehiculul este purtatorul taxei si nu cetateanul. Daca acesta a instrainat autovehiculul intre timp, instrainarea s-a facut cu tot cu taxa, iar daca restituirea se va face celui ce a vandut autovehiculul, acesta este favorizat nejustificat fata de cumparator. Nu se justifica interventia acestei legi intr-un acte de vanzare cumparare prin favorizarea uneia dintre parti.
Art.12 alin.(3) impune un termen de prescriptie care vine in contradictie cu decizia Inaltei Curti precum si cu Jurisprudenta Curtii Europene.
Art..13 vine in totala contradictie cu OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificarile si completarile ulterioare. Acest articol produce o confuzie totala deoarece face trimitere la cheltuieli banesti stabilite de instante si cheltuieli ocazionate de executarea silita cu norma generala si nu specifica.
Conform acestui articol ( art.13 din L.nr. 9/2012) taxa incasata nu este in drept si fapt doar venit la Fondul de Mediu ci este si un fond de despagubire pentru „ cheltuielile banesti stabilite de instantele de judecata prin hotarari definitive si irevocabile in sarcina statului, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silita, ceea ce vine in totala contradictie cu scopul principal al legii definit prin „expunerea de motive”
Art. 13 din lege, contrazice art 1 alin. (2) din aceea si lege ( L. Nr. 9/2012)
Prin Art.16 din L. Nr.9/2012 se aproga partial HG nr.686/2008 deoarece nu este specificat ca abrogarea se refera si la modificarile si completarile ulterioare, ceea ce poate produce confuzii, abuzuri si interpretari vadit deferite de aplicabilitate.
Anexele 1-3 din lege contin termenul „euro” si nu „contravaloarea in euro” cum este legal deoarece in Romania toate platile catre sistemul de stat se fac in moneda nationala cu referire la contravaloarea in euro. Acest aspect poate produce confuzii in interpretare si aplicare in defavoarea cetateanului, ori scopul acestei legi este altul”.
Aspecte generale
Legea nr.9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu poate fi aplicata deoarece la ora actuala exista mai multe categorii de autovehicule:
1. autovehicule neinmatriculate pentru care urmeaza sa se plateasca taxa
– autovehicule inmatriculate aflate in posesia cetateanului pentru care nu s-a achitat taxa si pentru care urmeaza sa se achite taxa la primul transfer de proprietate;
– autovehicule pentru care instantele au dispus inmatricularea fara plata taxei pe poluare aflate in posesia cetateanului care a sesizat instanta;
– autovehicule pentru care instantele au dispus inmatricularea fara plata taxei pe poluare care nu se mai afla in posesia cetateanului care a sesizat instanta;
– autovehicule pentru care instantele au dispus restituirea taxei pe poluare si care se afla in posesia cetateanului care a sesizat instanta;
– autovehicule pentru care instantele au dispus restituirea taxei pe poluare si care nu se afla in posesia cetateanului care a sesizat instanta;
Avand in vedere ca Administratiile Financiare Teritoriale au o firava evidenta a platitorilor de taxe pe poluare/prima inmatriculare dupa Codul Numeric Personal si nu dupa codul unic de identificare al autovehiculului, evidenta categoriilor susmentionate, nu exista.
Legea nr.9/2012 nu prevede cine este cel ce tine evidenta clara pentru aplicarea cu obiectivitate a normei de drept.
Nefiind o astfel de evidenta este cert ca „anumiti poluatori” nu platesc si poate ca nu vor plati niciodata, ceea ce vine in contradictie cu legea insasi, Constitutia Romaniei, legislatia UE si jurisprudenta CEDO.
Instanta poate constata o „atomizare a legislatiei” care produce efecte interne nedorite, confuzie, genereaza abuzuri si discriminari, coroborat cu o incalcare flagranta a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie.
Legiuitorul nu a tinut cont de faptul ca vechea legislatie in domeniu a fost gasita ilegala, contrara legislatiei UE, si care pe plan national a produs un val de actiuni in instanta, unele definitivate altele in curs de definitivare iar prin aplicarea acestei legi se incalca si dreptul la un proces echitabil.
MEREUTA (BOLOCAN)MIOARA LUCIANA la C.A.COLTUC : Reclamant
