Acces liber la justitie

Acces liber la justiţie

de

Acces liber la justiţie

acces liber la justiţie, principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic şi care îi conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, împotriva actelor care violează drepturile ce îi sunt recunoscute prin Constituţie sau prin lege. Accesul liber la justitie este considerat şi în dreptul european ca un principiu şi chiar ca un drept fundamental. Este consacrat şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Orice condiţionare a accesului liber la justitie ar reprezenta o nesocotire a unui principiu constituţional fundamental şi a unor standarde internaţionale universale în orice democraţie reală; pe plan procesual, accesul liber la justitie se concretizează în prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice şi juridice; accesul liber la justitie implică, în mod necesar, şi unele obligaţii importante în sarcina statului, toate destinate a garanta acest important principiu de drept; în primul rând, statul este obligat să asigure în mod efectiv şi liber accesul la un tribunal imparţial;

accesul liber la justitie implică existenţa unor structuri judiciare corespunzătoare; este esenţial ca tribunalul la care are acces cetăţeanul să aibă competenţă în plină jurisdicţie, în sensul de a i se recunoaşte dreptul de a examina cauza în fond, respectiv atât în privinţa problemelor de fapt, cât şi a celor de drept; tribunalul trebuie să fie organizat potrivit legii, să fie independent şi imparţial, pentru a garanta o judecată echitabilă; tribunalul trebuie să ţină seama şi de alte exigenţe de ordin procesual, cum sunt cele privitoare la prezumţia de nevinovăţie, la publicitatea dezbaterilor, egalitatea părţilor în faţa justiţiei, la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, garantarea contradictorialităţii etc.; accesul liber la justitie nu are şi nu poate avea un caracter absolut; exercitarea cu rea-credinţă a dreptului la acţiune poate atrage după sine obligarea părţii la plata unei amenzi civile; obligarea la plata cheltuielilor de judecată a celui care a promovat o acţiune nejustificată are şi ea un caracter sancţionator.