Rejudecare

Rejudecare

rejudecare, măsură dispusă de instanţa de control judiciar în scopul reluării activităţii procesuale ca urmare a desfiinţării hotărârii judecătoreşti. R. se dispune doar în cazul admiterii unei căi de atac şi a desfiinţării totale sau parţiale a hotărârii supuse controlului judiciar. R. se dispune: în cazul admiterii apelului şi desfiinţării în tot sau în parte a hotărârii; în cazul casării totale sau parţiale a hotărârii în urma admiterii recursului; ea are loc şi în cazul admiterii căilor extraordinare de atac de retractare. în ipoteza casării hotărârii (prin intermediul recursului) r. se face, de regulă, de instanţa de recurs şi numai în cazurile limitativ prevăzute de lege se face de instanţa care a pronunţat hotărârea casată sau de o altă instanţă de acelaşi grad; în ipoteza admiterii căilor extraordinare de atac de retractare, r. se va face de instanţa competentă a se pronunţa asupra cererii de revizuire sau asupra contestaţiei în anulare [v. şi rejudecarea fondului după casare].

rejudecare – judecarea din nou a unui litigiu a cărui decizie a fost parţial sau total desfiinţată în urma exercitării unei căi de atac

RE JUDECARE, măsură dispusă de instanţa de control judiciar în scopul reluării activităţii procesuale ca urmare a desfiinţării hotărârii judecătoreşti. Rejudecarea se dispune doar în cazul admiterii unei căi de atac şi a desfiinţării totale sau parţiale a hotărârii supuse controlului judiciar. Rejudecarea se dispune în cazul casării totale sau parţiale a hotărârii în cazul admiterii recursului sau a recursului extraordinar; ea are loc şi în cazul admiterii căilor extraordinare de atac de retractare. în ipoteza casării hotărârii, rejudecarea se face de regulă, de instanţa de recurs şi numai în cazurile limitativ prevăzute de lege se face de instanţa care a judecat cauza în fond sau de o altă instanţă de acelaşi grad; dacă hotărârea a fost desfiinţată pe calea recursului extraordinar, rejudecarea se va face de instanţa a cărei hotărâre a fost casată sau de o altă instanţă competentă a se pronunţa asupra cererii de revizuire sau asupra contestaţiei în anulare.

Dosarele păgubiţilor FNI, transferate la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecare anunta Casa de avocatura Coltuc

Volumele dosarului privind prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI) sunt încărcate, sâmbătă dimineaţa, într-un camion pentru a fi transportate la Tribunalul Bucureşti în vederea rejudecării unei părţi din această cauză. Dosarele sunt mutate de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cea care a judecat recursul în cazul procesului FNI, la Tribunalul Bucureşti, care urmează să reanalizeze

 

 

 partea referitoare la unele părţi vătămate constituite ca părţi civile în faza de urmărire penală.

ÎCCJ a decis în cadrul deciziei din 4 iunie 2009 privind dosarul FNI trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bucureşti, cu privire la unele părţi vătămate constituite ca părţi civile în faza de urmărire penală şi necitate la instanţa de fond şi de apel.

Judecătorii au casat atunci, în parte, decizia Curţii de Apel Bucureşti (CAB), constatând greşita achitare a inculpatului Andrei Marius pentru complicitate la înşelăciune, precum şi a altor inculpaţi din dosar.

Prin decizia de atunci, ÎCCJ a decis menţinerea pedepsei de 10 ani de închisoare cu executare pentru Ioana Maria Vlas, în dosarul privind prăbuşirea FNI. Instanţa supremă a stabilit că AVAS nu este parte responsabilă civilmente în proces, astfel că nu instituţia este obligată să îi despăgubească pe investitorii FNI. Ioana Maria Vlas a recunoscut că este vinovată de abuz în serviciu, însă a susţinut că a fost constrânsă moral să acţioneze în acest mod, ca administrator al SOV Invest

Contestarea unui act administrativ al unei autorităţi a administraţiei centrale, act ce are ca obiect sume sub 5 miliarde de lei. Conflict negativ de competenţă. Efectele casării

Reclamanta Societatea comercială „SG” SA Galaţi a solicitat instanţei de contencios administrativ să dispună anularea deciziei nr.2734/ 14.11.1999 a Ministerului Finanţelor Publice, ca nelegală.

Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.120 din 10.05.2000, a admis acţiunea, a anulat decizia citată mai sus şi a exonerat pe reclamantă de plata sumelor din actul administrativ anulat.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Finanţelor Publice Galaţi, pentru nemotivarea sentinţei în fapt şi în drept, astfel cum prevăd dispoziţiile art.261 alineatul 5 din C. proc. civ.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia contencios administrativ, a admis recursul, a casat sentinţa nr.120/2000 şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, întrucât suma contestată fiind mai mică de 5 miliarde lei, competenţa aparţine Tribunalului Galaţi, Secţia de contencios administrativ.

Tribunalul Galaţi a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de D.G.F.P. Galaţi şi Ministerul Finanţelor Publice şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, reţinând că cererea reclamantei priveşte acte de competenţa unei autorităţi a administraţiei publice centrale, competentă fiind Curtea de apel, ca instanţă de fond.

Curtea de Apel Galaţi a înaintat dosarul Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, pentru rezolvarea conflictului negativ de competenţă.

Prin decizia nr.3462/ 14.11.2002 Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ a admis recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, a casat sentinţa nr.120/ 10.05.2000 a Curţii de Apel Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, cu motivarea că potrivit O.U.G. nr.13/2001 şi H.G. nr.1296/2001, contestaţiile ce au ca obiect sume al căror cuantum este sub 5 miliarde lei, se soluţionează de organe specializate din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi are sediul reclamanta. Curţile de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ privind acte ale autorităţilor şi instituţiilor centrale (art.3 punctul 1 C. proc. civ.).

Aşa fiind, sub aspectul competenţei, instanţa supremă s-a pronunţat conform art.3151 C. proc. civ., astfel că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Deşi cauza a fost trimisă de Curtea Supremă de Justiţie spre rejudecare la Tribunalul Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, aceasta s-a desesizat, creându-se un conflict negativ de competenţă.

În raport de cele menţionate mai sus, s-a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Cerere de amanare pentru pregatirea apararii formulata in apel. Nediscutarea ei in contradictoriu cu partile

Tribunalul nu a pus in discutie cererea de amanare pentru pregatirea apararii si nu s-a pronuntat asupra acestei cereri ci a anulat apelul ca insuficient timbrat, ceea ce, in conditiile art. 304 pct. 10 si art. 312 alin. 2 C. pr. civ. determina casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare.

Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de paratul H. A. impotriva deciziei civile nr. 1259 din 19 mai 1998 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta.
S-a retinut, ca in mod gresit tribunalul a anulat apelul ca insuficient timbrat la 19 mai 1998, cata vreme la 11 mai 1998 paratul apelant a solicitat amanarea pentru a-si pregati apararea, iar instanta era datoare, sa puna in discutie aceasta cerere si sa se pronunte asupra ei.

Neprocedand astfel, tribunalul a pronuntat o hotarare nelegala in conditiile art. 304 pct. 5 si 10 C. pr. civ., iar in baza art. 312 alin. 2 C. pr. civ. se impune admiterea recursului si casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.

Curtea de Apel Timisoara, decizia sectiei civile nr. 2491/R din 21 octombrie 1998