Art. 238 Codul muncii 2014 Greva

Art. 238 Codul muncii 2014 Greva

CAPITOLUL II
Greva

Art. 238

Inspecţia Muncii are în subordine inspectoratele teritoriale de muncă, organizate în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

Art. 237 Codul muncii 2014 Greva

Art. 237 Codul muncii 2014 Greva

CAPITOLUL II
Greva

Art. 237

Aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă este supusă controlului Inspecţiei Muncii,

ca organism specializat al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Art. 236 Codul muncii 2014 Greva

Art. 236 Codul muncii 2014 Greva

CAPITOLUL II
Greva

Art. 236

Modul de exercitare a dreptului de grevă, organizarea, declanşarea şi desfăşurarea grevei, procedurile prealabile declanşării grevei, suspendarea şi încetarea grevei, precum şi orice alte aspecte legate de grevă se reglementează prin lege specială.

Art. 235 Codul muncii 2014 Greva

Art. 235 Codul muncii 2014 Greva

CAPITOLUL II
Greva

Art. 235

Participarea la grevă, precum şi organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea disciplinară a salariaţilor grevişti sau a organizatorilor grevei.

Contract de munca

TITLUL II – Contractul individual de muncă
CAPITOLUL 1 – Încheierea contractului individual de muncă
Art. 10. [definiţia legală a contractului individual de muncă]
Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.

[ 57 adnotări ]
Art. 11. [clauze prohibite]
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
[ 1 adnotare ]
Art. 12. [durata contractului individual de muncă]
(1) Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.
[ 1 adnotare ]
Art. 13. [capacitatea juridică a salariatului]
(1) Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea şi pregătirea profesională.
(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.
(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
[ 25 adnotări ]
Art. 14. [capacitatea juridică a angajatorului]
(1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.
(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.
(3) Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.
[ 9 adnotări ]
Art. 15. [cauza contractului de muncă]
Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.
[ 6 adnotări ]
Art. 16. [forma contractului de munca]
(1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.
(2) Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un exemplar din contractul individual de munca.
(4) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca.
[ 17 adnotări ]
Art. 17. [informarea cu privire la clauzele contractului de munca]
(1) Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.
(2) Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz.
(3) Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente:
a) identitatea partilor;
b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri;
c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestora;
i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
k) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
n) durata perioadei de proba.
(4) Elementele din informarea prevazuta la alin. (3) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca.
(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.
(6) La negocierea, incheierea sau modificarea contractului individual de munca, oricare dintre parti poate fi asistata de terti, conform propriei optiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7).
(7) Cu privire la informatiile furnizate salariatului, prealabil incheierii contractului individual de munca, intre parti poate interveni un contract de confidentialitate.
[ 35 adnotări ]
Art. 18. [informarea salariatului care va lucra în strainatate]
(1) In cazul in care persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainatate, angajatorul are obligatia de a-i comunica in timp util, inainte de plecare, informatiile prevazute la art. 17 alin. (3), precum si informatii referitoare la:
a) durata perioadei de munca ce urmeaza sa fie prestata in strainatate;
b) moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile de plata;
c) prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate;
d) conditiile de clima;
e) reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara;
f) obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta personala;
g) conditiile de repatriere a lucratorului, dupa caz.
(2) Informatiile prevazute la alin. (1) lit. a), b) si c) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca.
(3) Dispozitiile alin. (1) se completeaza prin legi speciale care reglementeaza conditiile specifice de munca in strainatate.
[ 1 adnotare ]
Art. 19. [efectele omisiunii de informare]
În situaţia în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută la art. 17 şi 18, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare.
[ 7 adnotări ]
Art. 20. [clauzele speciale ale contractului individual de muncă]
(1) În afara clauzelor esenţiale prevăzute la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de muncă şi alte clauze specifice.
(2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:
a) clauza cu privire la formarea profesională;
b) clauza de neconcurenţă;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidenţialitate.
[ 46 adnotări ]
Art. 21. [clauza de neconcurenţă]
(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.
[ 17 adnotări ]
Art. 22. [prelungirea efectelor clauzei de neconcurenta]
(1) Clauza de neconcurenta isi poate produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de la data incetarii contractului individual de munca.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazurile in care incetarea contractului individual de munca s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) si i), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
[ 8 adnotări ]

Contractul de munca in 2010

Nenumarati angajati au optat anul trecut sa lucreze pe baza unor contracte civile, din motive bine stiute. Fiscul a încercat sa mai puna un pic de miere în polonicul cu taxe pentru a încuraja mentinerea contractelelor de munca. „În

Codul fiscal se precizeaza ca, începând cu 1 ianuarie 2010, primele aferente contractelor de asigurare civila profesionala pentru administratori/directori, încheiate de companie, nu sunt considerate avantaje în natura impozabile“, exemplifica Nadia Oanea, supervising senior consultant la Mazars. Tot cu titlu de noutate este si posibilitatea deducerii cheltuielilor sociale expres prevazute în contractul colectiv de munca, în limita a 2% din fondul de salarii. În schimb, indemnizatiile primite de angajati la încetarea raporturilor de munca sunt impozabile din 2010.

Angajatorii nu se multumesc însa cu maruntisul primit, motiv pentru care multi cauta forme contractuale menite sa diminueze cheltuielile cu personalul. Deocamdata, Fiscul îi tine în sah pe cei care desfasoara activitatea în microîntreprinderi, neprecizând cota de impozitare care se va aplica în acest an. În schimb, persoanele fizice autorizate (PFA) au primit o mica atentie. Acestea pot deduce cheltuielile  efectuate pentru întretinerea si functionarea spatiilor folosite pentru desfasurarea afacerilor, chiar si în cazul în care documentele sunt emise pe numele proprietarului. Nu se impoziteaza nici transferul activelor, daca îsi reorganizeaza activitatea optând pentru întreprindere individuala sau asociatie familiala. Nadia Oanea atentioneaza însa ca, începând din acest an, se impoziteaza veniturile PFA din dobânzi primite de la banci pentru disponibilitatile banesti aferente afacerii sau sumele încasate dupa încetarea activitatii, în contul facturilor emise înainte de aceasta data. De unele beneficii se bucura acum si liber profesionistii, chiar daca Fiscul a lasat sa pluteasca amenintarea ca, de la anul, la o baza impozabila mai mare vor plati CAS.

4,5 milioane de contracte individuale de munca erau în derulare la sfârsitul anului 2009, dintre care 1.605.015 au fost înregistrari noi

6,3 milioane de contracte individuale de munca erau în derulare la sfârsitul anului 2008, dintre care 2.369.062 au fost înregistrari noi

Exceptii de la regula

Pentru activitati independente, care nu presupun raporturi de munca în temeiul Codului muncii, exista diferite alternative contractuale care obliga la plata impozitului pe venituri.

– Contractul de agent
– Contractul de drepturi de proprietate intelectuala
– Contractul de comision sau mandat comercial
– Contractul/conventia civila

Sursa: Capital

Cand si cum pot incheia conventii civile?

Sunt multi patroni care, în loc sa încheie contracte de munca,  încheie conventii civile cu persoane fizice neautorizate. Aceste contracte sunt ilegale, pentru ca mascheaza contractele de munca si, evident, nu ofe­ra

protectie salariatului în nicio pri­vinta. Fiind un raport de drept civil, si nu de dreptul muncii, persoana fizica neautorizata, angajata pe baza de conventie civila, nu are practic niciun drept. Chiar daca teoretic ar avea anumite drepturi, nu are in­stru­­mentele juridice pentru a si le realiza în mod eficient.

Conventiile civile încheiate cu persoane fizice autorizate

Înca de la început trebuie spus ca la aceasta sectiune  nu facem re­fe­rire la contabili, traducatori, avo­cati, consultanti fiscali, notari, pentru ca acestia exer­cita profesii independente reglementate prin legi speciale.
Persoanele fizice autorizate conform OUG nr. 44/2008 au dreptul sa încheie conventii civile (sau contracte de prestari servicii). Aceasta or­donanta reglementeaza desfasura­rea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, între­prin­derile individuale si întreprin­derile familiale.
Însa nici aceste conventii civile nu pot masca un contract de munca. Practica judecatoreasca si autori­ta­tile fiscale considera ca un asemenea contract este posibil doar pentru o prestatie unica, ocazionala, si nu pentru activitati regulate, desfasu­ra­te pe o perioada de timp nelimitata sau mai lunga decât cere prestatia respectiva.
Agentia Nationala de Adminis­trare Fiscala (ANAF) si-a exprimat clar punctul de vedere, în vara anului trecut, când a sanctionat clu­bu­ri­le de fotbal pentru ca angajau spor­tivi profesionisti, contabili, soferi, elec­tricieni etc. pe baza de conventii civile. Conform ANAF, „sportivii profesionisti nu pot fi angajati pe conventii civile, care se pot încheia doar pentru activitati ocazionale, si nu pentru cele dependente”.
Aceasta este interpretarea art. 1.471 din Codul Civil, care spune ca „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrarile sale decât pentru o întreprindere determinata sau pe un timp marginit”. Deci conditiile im­puse de lege sunt ca serviciul prestat sa fie determinat, executat prin­tr-o singura prestatie, sau timpul pentru care presteaza serviciul res­pec­tiv sa fie limitat. Însa limbajul ar­haic al Codului Civil, conce­put la 1864, face ca aceste conditii sa fie in­terpretabile, ambigue. Ce în­seamna „întreprindere determi­na­­ta” si mai ales ce înseamna „timp mar­ginit”?
În practica s-a retinut ca trebuie sa fie vorba de o singura prestatie care sa dureze exact cât este necesar pentru a o duce la bun sfârsit. De e­xemplu, pentru un electrician, exact cât sa repare sau sa instaleze ceva. Sau pentru un web designer, exact cât sa faca un site.
Tot în ideea de a nu masca raporturi de munca prin conventie civila, în practica s-a mai retinut ca nu se pot încheia astfel de conventii pentru activitati care fac parte din obiectul de activitate principal sau secundar al firmei.

Activitati independente reglementate de legi speciale

Contabilii, traducatorii, consultantii fiscali, auditorii, avocatii sau  notarii nu sunt autorizati în sensul OUG 44/1998 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, întreprin­derile individuale si întreprinderile familiale.
Aceste profesii sunt reglementate prin legi speciale, care permit expres încheierea contractelor de prestari servicii, chiar si pentru o activitate regulata, pe o perioada mai lunga. De exemplu, „contabilitatea poate fi or­ganizata si condusa pe baza de con­tracte de prestari de servicii în domeniul contabilitatii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autori­zate potrivit legii, membre ale Cor­pului Expertilor Contabili si Con­ta­bi­lilor Autorizati din România” (art. 10 alin. 3 din Legea contabilitatii nr. 82/1991). Dispozitii asemanatoare exista si pentru celelalte categorii enumerate la acest capitol.
Exista foarte multe discutii în legatura cu modul de angajare al administratorilor de bloc. HG nr. 1.588/2007 pentru aprobarea Nor­me­lor metodologice de aplicare a Le­gii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asocia­tii­lor de proprietari prevede ca admi­nistratorii pot fi angajati cu contract de munca sau conventie civila: „Co­mitetul executiv poate angaja perso­nal specializat pentru îndeplini­rea atri­butiilor ce îi revin si adopta de­cizii asupra cuantumului salarii­lor, indemnizatiilor, remuneratiilor si a eventualelor premieri care se a­cor­da personalului încadrat cu contract in­dividual de munca sau în baza unei conventii civile de prestari de servi­cii, în limita bugetului aprobat de adu­narea generala” (art. 17, alin. 5).

Avantaje si dezavantaje fata de contractul de munca

Desi, asa cum am aratat, contrac­tele de prestari servicii sunt la limita legalitatii, fiind destul de riscante pentru angajator în cazul unui control al Fiscului, acestea se practica foar­te frecvent, pentru a masca ra­porturi de munca, atât cu persoane fizice autorizate, cât si cu cele neautorizate. Angajatorului îi convine pentru ca nu plateste asigurarile, iar impozitul pe venit este de 10%  prin retinere la sursa.
Pentru angajat, daca nu este per­soana fizica autorizata, deza­van­ta­jele ar fi ca nu este asigurat pentru pen­sii, somaj sau sanatate, poate fi concediat fara preaviz si nu are niciun instrument legal eficient pentru a se apara împotriva angajatorului nici macar daca acesta nu-i plateste salariul. Fiind un raport civil, si nu de munca, el trebuie sa plateasca ta­xa de timbru si trebuie sa dove­deas­ca absolut tot ce sus­tine. Daca ar fi fost raport de mun­ca, angajatorul ar fi trebuit sa pro­be­ze ca nu este asa.
Aceste aspecte sunt valabile si pentru persoana fizica autorizata, cu exceptia faptului ca aceasta îsi poate plati toate asigurarile. Aceasta ar pu­tea avea si avantaje în sensul ca îsi poate deconta tot felul de cheltuieli si, optional, poate fi scutita de TVA daca are o cifra de afaceri sub 35.000 de euro pe an.

Sursa: Saptamana Financiara

Conventiile civile cu persoane fizice neautorizate

Sunt multi patroni care, în loc sa încheie contracte de munca,  încheie conventii civile cu persoane fizice neautorizate. Aceste contracte sunt ilegale, pentru ca mascheaza contractele de munca si, evident, nu ofe­ra

protectie salariatului în nicio pri­vinta. Fiind un raport de drept civil, si nu de dreptul muncii, persoana fizica neautorizata, angajata pe baza de conventie civila, nu are practic niciun drept. Chiar daca teoretic ar avea anumite drepturi, nu are in­stru­­mentele juridice pentru a si le realiza în mod eficient.

Conventiile civile încheiate cu persoane fizice autorizate

Înca de la început trebuie spus ca la aceasta sectiune  nu facem re­fe­rire la contabili, traducatori, avo­cati, consultanti fiscali, notari, pentru ca acestia exer­cita profesii independente reglementate prin legi speciale.
Persoanele fizice autorizate conform OUG nr. 44/2008 au dreptul sa încheie conventii civile (sau contracte de prestari servicii). Aceasta or­donanta reglementeaza desfasura­rea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, între­prin­derile individuale si întreprin­derile familiale.
Însa nici aceste conventii civile nu pot masca un contract de munca. Practica judecatoreasca si autori­ta­tile fiscale considera ca un asemenea contract este posibil doar pentru o prestatie unica, ocazionala, si nu pentru activitati regulate, desfasu­ra­te pe o perioada de timp nelimitata sau mai lunga decât cere prestatia respectiva.
Agentia Nationala de Adminis­trare Fiscala (ANAF) si-a exprimat clar punctul de vedere, în vara anului trecut, când a sanctionat clu­bu­ri­le de fotbal pentru ca angajau spor­tivi profesionisti, contabili, soferi, elec­tricieni etc. pe baza de conventii civile. Conform ANAF, „sportivii profesionisti nu pot fi angajati pe conventii civile, care se pot încheia doar pentru activitati ocazionale, si nu pentru cele dependente”.
Aceasta este interpretarea art. 1.471 din Codul Civil, care spune ca „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrarile sale decât pentru o întreprindere determinata sau pe un timp marginit”. Deci conditiile im­puse de lege sunt ca serviciul prestat sa fie determinat, executat prin­tr-o singura prestatie, sau timpul pentru care presteaza serviciul res­pec­tiv sa fie limitat. Însa limbajul ar­haic al Codului Civil, conce­put la 1864, face ca aceste conditii sa fie in­terpretabile, ambigue. Ce în­seamna „întreprindere determi­na­­ta” si mai ales ce înseamna „timp mar­ginit”?
În practica s-a retinut ca trebuie sa fie vorba de o singura prestatie care sa dureze exact cât este necesar pentru a o duce la bun sfârsit. De e­xemplu, pentru un electrician, exact cât sa repare sau sa instaleze ceva. Sau pentru un web designer, exact cât sa faca un site.
Tot în ideea de a nu masca raporturi de munca prin conventie civila, în practica s-a mai retinut ca nu se pot încheia astfel de conventii pentru activitati care fac parte din obiectul de activitate principal sau secundar al firmei.

Activitati independente reglementate de legi speciale

Contabilii, traducatorii, consultantii fiscali, auditorii, avocatii sau  notarii nu sunt autorizati în sensul OUG 44/1998 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, întreprin­derile individuale si întreprinderile familiale.
Aceste profesii sunt reglementate prin legi speciale, care permit expres încheierea contractelor de prestari servicii, chiar si pentru o activitate regulata, pe o perioada mai lunga. De exemplu, „contabilitatea poate fi or­ganizata si condusa pe baza de con­tracte de prestari de servicii în domeniul contabilitatii, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autori­zate potrivit legii, membre ale Cor­pului Expertilor Contabili si Con­ta­bi­lilor Autorizati din România” (art. 10 alin. 3 din Legea contabilitatii nr. 82/1991). Dispozitii asemanatoare exista si pentru celelalte categorii enumerate la acest capitol.
Exista foarte multe discutii în legatura cu modul de angajare al administratorilor de bloc. HG nr. 1.588/2007 pentru aprobarea Nor­me­lor metodologice de aplicare a Le­gii nr. 230/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea asocia­tii­lor de proprietari prevede ca admi­nistratorii pot fi angajati cu contract de munca sau conventie civila: „Co­mitetul executiv poate angaja perso­nal specializat pentru îndeplini­rea atri­butiilor ce îi revin si adopta de­cizii asupra cuantumului salarii­lor, indemnizatiilor, remuneratiilor si a eventualelor premieri care se a­cor­da personalului încadrat cu contract in­dividual de munca sau în baza unei conventii civile de prestari de servi­cii, în limita bugetului aprobat de adu­narea generala” (art. 17, alin. 5).

Avantaje si dezavantaje fata de contractul de munca

Desi, asa cum am aratat, contrac­tele de prestari servicii sunt la limita legalitatii, fiind destul de riscante pentru angajator în cazul unui control al Fiscului, acestea se practica foar­te frecvent, pentru a masca ra­porturi de munca, atât cu persoane fizice autorizate, cât si cu cele neautorizate. Angajatorului îi convine pentru ca nu plateste asigurarile, iar impozitul pe venit este de 10%  prin retinere la sursa.
Pentru angajat, daca nu este per­soana fizica autorizata, deza­van­ta­jele ar fi ca nu este asigurat pentru pen­sii, somaj sau sanatate, poate fi concediat fara preaviz si nu are niciun instrument legal eficient pentru a se apara împotriva angajatorului nici macar daca acesta nu-i plateste salariul. Fiind un raport civil, si nu de munca, el trebuie sa plateasca ta­xa de timbru si trebuie sa dove­deas­ca absolut tot ce sus­tine. Daca ar fi fost raport de mun­ca, angajatorul ar fi trebuit sa pro­be­ze ca nu este asa.
Aceste aspecte sunt valabile si pentru persoana fizica autorizata, cu exceptia faptului ca aceasta îsi poate plati toate asigurarile. Aceasta ar pu­tea avea si avantaje în sensul ca îsi poate deconta tot felul de cheltuieli si, optional, poate fi scutita de TVA daca are o cifra de afaceri sub 35.000 de euro pe an.

Sursa: Saptamana Financiara

Munca suplimentara

Art. 117. – (1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 109, este considerata munca suplimentara.

(2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Art. 118. – (1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 111 sau 112, dupa caz.

(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 111 sau 112, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Art. 119. – (1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia.

(2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

Art. 120. – (1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 119 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.

(2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Art. 121. – Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!