dobanzi

Ce sa intampla daca nu platesti la timp la stat ?Dobânzi, penalități și majorări de întârziere 2020

de
Dobânzi penalități și majorări de întârziere 2020

Ce sa intampla daca nu platesti la timp la stat ?Dobânzi, penalități și majorări de întârziere 2020

 (COLTUC si ASOCIATII)

Dobânzi și penalități de întârziere

Dacă depășesc termenul de scadență pentru achitarea obligațiilor fiscale principale, contribuabilii datorează, după acea dată, dobânzi și penalități de întârziere, conform Codului de procedură fiscală.

„Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei”, este explicat în actul normativ.

Dobânda este o obligație fiscală accesorie – echivalentul prejudiciului creat ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor fiscale principale.

Dobânda se calculează, în esență, pentru fiecare zi de întârziere – din prima zi de după termenul de scadență și până la data plății sumei datorate. Însă există și excepții de la această regulă.

În anul 2020, nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, adică 7,3% pentru un an întreg.

Referitor la penalitățile de întârziere, Codul de procedură fiscală dispune, de asemenea, că acestea se calculează pentru fiecare zi de întârziere – din ziua de după termenul de scadență și până la data plății datoriei.

În anul 2020, nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere, adică 3,65% pentru un an întreg.

Bine de știut este că penalitatea de întârziere nu scapă contribuabilii de plata dobânzilor, însă penalitatea de întârziere nu se aplică obligațiilor fiscale principale pentru care trebuie plătită penalitate de nedeclarare.

Penalitatea de nedeclarare

În cazul obligațiilor fiscale principale nedeclarate sau care sunt declarate incorect de către contribuabili și care sunt stabilite prin decizii de impunere în urma inspecției fiscale, se datorează o penalitate de nedeclarare.

Codul de procedură fiscală prevede că această penalitate de nedeclarare este de 0,08% pentru fiecare zi – din ziua de după scadență și până la data plății sumei datorate – din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect.

Totuși, la cerere, penalitatea de nedeclarare se reduce cu 75%, însă numai dacă obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie:

  • se achită sau secompensează până la un anumit termen, după cum urmează:
    • dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 1-15 al lunii, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
    • dacă data comunicării deciziei este cuprinsă în intervalul 16-31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare;
  • sunt eșalonate la plată, reducerea fiind acordată la finalizarea eșalonării.

În orice caz, dacă vorbim de obligații fiscale principale rezultate ca urmare a evaziunii fiscale constatate de organele judiciare, penalitatea de nedeclarare se dublează.

Aplicarea penalității de nedeclarare nu anulează obligația de a plăti dobânzi, iar autoritățile nu aplică penalitatea în cazul în care aceasta este sub 50 de lei.

Exceptând situațiile în care penalitatea de nedeclarare se dublează, aceasta „nu poate fi mai mare decât nivelul creanței fiscale principale la care se aplică”, este subliniat în actul normativ citat.

Prin urmare, nivelul majorării de întârziere este, în anul 2020, de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate la timp. Aceasta este calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună – din ziua de după scadență și până la data plății sumei datorate.

Clientii rau-platnici nu vor mai fi obligati sa achite firmelor de leasing intreaga valoarea a finantarii, inclusiv dobanzile

de

Noul Cod civil confera clientilor firmelor de leasing mai multe drepturi importante care avantajeaza in primul rand debitorii ajunsi in situatia de nu mai putea plati ratele.Astfel, pe langa faptul ca noua lege exclude posibilitatea ca firma de leasing sa ceara debitorului plata intregii sume finantate(inclusiv dobanzile) asa cum se intampla pana acum, actul normativ da clientului posibilitatea de a solicita instantei returnarea unei parti din ratele deja achitate.

 

Articolul 1757 prevede: “Cand a obtinut rezolutiunea contractului pentru neplata pretului, vanzatorul este tinut sa restituie toate sumele primite, dar este indreptatit sa retina, pe langa alte daune-interese, o compensatie echitabila pentru folosirea bunului de catre cumparator”.

In acelasi articol se mai arata ca “Atunci cand s-a convenit ca sumele incasate cu titlu de rate sa ramana, in tot sau in parte, dobandite de vanzator, va putea totusi reduce aceste sume, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile referitoare la reducerea de catre a cuantumului clauzei penale”.

Bancile atacate pe internet de clientii nemultumiti anunta Casa de avocatura Coltuc

de

Aparitia Ordonantei 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care a intrat in vigoare pe 21 iunie, a dat peste cap modelul de creditare aplicat de banci si a starnit nenumarate nemultumiri in randul

 

 consumatorilor.

 

Clientii nemultumiti au creat grupuri de discutii pe internet si chiar site-uri anti-banci . Astfel, la ora actuala exista grupuri coalizate impotriva mai multor institutii bancare: BCR, BRD, ING, Bancpost, Raiffeisen, Credit Europe, Alpha Bank, Banca Romaneasca, Banca Transilvania, OTP, RBS si Volksbank.

 

Clientii sunt nemultumiti ca bancile nu vor sa le recalculeze dobanzile in sensul diminuarii lor, conform Ordonantei 50 si intentioneaza sa dea in judecata institutiile la care sunt datori, anunta C de avocatura Coltuc.

 

Cu toate acestea, bancherii au inceput sa profite de pe urma acestor grupuri de clienti nemultumiti. Astfel, cei 1.700 de clienti ai bancii Volksbank au primit oferte de refinantare a creditelor pe care le au deja din partea a trei alte banci concurente, informeaza Incont.ro.

 

„Tocmai acum am iesit de la o intalnire cu o banca pe tema refinantarii. Ne-au oferit niste date si urmeaza sa le analizam. Nu pot sa spun ca este o oferta finala, dar sunt cifre pe care deja am inceput o discutie la modul concret”, a declarat pentru incont.ro Adrian Paraschiv, liderul clientilor nemultumiti ai Volksbank.

 

Ca noutate, Ordonanta de Urgenta nr. 50/2010 prevede:

 

-comision de rambursare anticipata de maxim 1% pentru credite cu dobanda fixa; 

 

-nu se percepe comision de rambursare anticipata la credite cu dobanda variabila;

 

-se limiteaza comisioanele aferente derularii contractului de credit la: comision de administrare credit, comision de penalizare pentru intarzierea la plata, comision de rambursare anticipata daca dobanda e fixa, comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor; suplimentar, creditorul are dreptul sa perceapa doar comision de analiza dosar (numai in cazul in care accepta creditarea) si comision aferent costurilor cu asigurarea (doar pentru situatiile in care este prevazuta asigurare – excluse contractele de descoperit de cont, creditul de consum s.a.m.d.)

 

-interzicerea explicita a unor comisioane pentru operatiuni cu numerar pentru plata ratelor la credit sau tragerea transelor din credit; 

 

-obligatia de a calcula dobanda variabila in mod transparent; formula de calcul trebuie sa aiba ca referinta ROBOR/LIBOR/EURIBOR/dobanda de referinta BNR; marja fixa nu poate fi modificata de creditor pe durata contractului decat in favoarea consumatorului; intervalele de timp la care se recalculeaza dobanda sunt prevazute in contract;

 

-pentru contractele noi, creditorul trebuie sa prezinte consumatorului inainte de semnarea contractului un formular standardizat cu toate datele tehnice ale creditului, inclusiv DAE, formula de calcul a dobanzii si suma totala ce urmeaza a fi rambursata;

creditorul trebuie sa prezinte consumatorului contractul de credit cu cel putin 15 zile inainte de semnare;

 

-dreptul consumatorului de a renunta neconditionat, fara justificari, fara a invoca motive, in termen de 14 zile de la semnare, la un contract de credit.

 

Actul normativ se aplica contractelor de credit, inclusiv contractelor de credit garantate cu ipoteca sau cu o alta garantie pentru proprietatea imobiliara sau garantate printr-un drept privind proprietatea imobiliara, precum si contractelor de credit al caror scop il constituie dobandirea sau pastrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei cladiri existente sau proiectate, indiferent de valoarea totala a creditului, precum si contractelor de leasing.

Act administrativ fiscal. Contestare. Procedură administrativă specială.

de

Notă: Instanţa a avut în vedere dispoziţiile Codului de procedură fiscală în forma publicată în M.Of. nr. 863 din 26/09/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin acţiunea promovată pe calea contenciosului administrativ la 6 ianuarie 2006, reclamanta S.C. RCI SRL Craiova a chemat în  judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 204 din 17 noiembrie 2004 şi să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005 i s-au calculat, pentru perioada 9 aprilie 2004 – 6 octombrie 2004, obligaţii fiscale după cum urmează; 5.115.523.826 ROL diferenţă impozit pe profit, 748.649.655 ROL dobânzi aferente impozitului pe profit, 201.524.317 ROL penalităţi aferente impozitului pe profit, 3.887.798.106 ROL reprezentând TVA, 641.493.762 ROL dobânzi aferente TVA şi 172.743.205 ROL penalităţi aferente TVA.

Reclamanta a mai arătat că obligaţiile fiscale au fost stabilite prin înregistrarea în contabilitate a 27 facturi provenind de la S.C. RC 2000 SRL Bucureşti şi S.C. MI 2000 SRL, societăţi pe care reclamanta le-a considerat ca având calitatea de  distribuitori ai importatoarei S.C. R&F SRL, livrarea mărfii fiind efectivă, iar înregistrarea în contabilitate făcându-se pe baza notelor de recepţie.

Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 13 ianuarie 2006, a dispus suspendarea procesului-verbal şi a deciziei atacate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, iar prin sentinţa nr. 720 din 18 octombrie 2006, a admis în parte acţiunea reclamantei,  anulând decizia nr. 204 din 17 noiembrie 2005 a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pe care a obligat-o să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva procesului-verbal nr. 3470 din 21 iulie 2005 al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, urmare unei note de constatare din 31 martie 2005, s-a efectuat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj un control operativ şi inopinat de punctul de lucru al reclamantei situat în Craiova, Str. Câmpului nr.2, verificând activitatea desfăşurată în anii 2003, 2004 şi 2005.

Cu acest prilej, s-a constatat că în perioada aprilie-octombrie 2004 societatea a achiziţionat de la S.C. RC 2000 SRL Bucureşti şi S.C. MI 2000 SRL Bucureşti cantităţi de carne de pui şi peşte congelat, plata efectuându-se prin ordin de plată în contul R&F SRL Sf. Gheorghe. Aceasta s-a înregistrat în evidenţele contabile cu 27 facturi provenind de la cele două societăţi, care în realitate au fost achiziţionate de S.C. S SRL şi au fost ridicate de S.C. RC SRL de la distribuitorul autorizat al acestor documente.

În urma controlului efectuat la societatea reclamantă s-a întocmit procesul-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005, înregistrat în registrul unic de control seria nr. 466700 din 20 iunie 2005, poziţia 15, în cuprinsul căruia s-a constatat că marfa sosea la reclamantă în autocare frigorifice, fără documente de însoţire, iar primitorul mărfii semna documentele de transport fără a menţiona cantitatea primită, conform înţelegerii cu reprezentantul S.C. R&F Sf. Gheorghe, factura trimiţându-se ulterior.

Acelaşi proces-verbal din 21 iunie 2005 a constatat  încălcarea dispoziţiilor art. 21 şi 145 Cod fiscal, art. 6 din H.G. nr. 831/1997 şi art. 6 din Legea nr. 82/1991,  stabilindu-se pentru perioada 9 aprilie – 6 octombrie 2004 un impozit pe profit suplimentar de 5.115.523.826 lei şi TVA suplimentar în sumă de 3.887.798.106 lei, dobânzi şi penalităţi aferente pentru neplata în termen a acestor sume.

Prin decizia nr. 204 din 17 noiembrie 2005, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a anulat măsurile dispuse prin procesul-verbal nr. 466.700 din 20 iunie 2005 privind virarea la bugetul de stat a sumelor reprezentând impozit pe profit 511.552 RON, dobânzi aferente impozitului pe profit 74.865 RON, penalităţi aferente impozitului pe profit 20.162 RON, TVA 388.780 RON, dobânzi aferente TVA 64.169 RON, penalităţi aferente TVA 17.274 RON, urmând ca organele de inspecţie fiscală să valorifice constatările efectuate prin proces-verbal şi să emită decizia de impunere conform legii.

Curtea de Apel Craiova a constatat nelegalitatea deciziei nr. 204 din 17 noiembrie 2005 şi, apreciind natura juridică a procesului-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005 din prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. „c” din Legea nr. 554/2004 şi art. 41 din Codul de procedură fiscală a concluzionat că acesta reprezintă un act administrativ fiscal şi a obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ă soluţioneze pe fond contestaţia împotriva acestuia.

Împotriva sentinţei nr. 720 din 18 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs atât reclamanta S.C. RCI SRL Craiova, cât şi pârâtele.

Recurenta-reclamantă a criticat  sentinţa în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă, arătând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică pentru că nu a soluţionat cauza pe fond, ci a obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să facă acest lucru.

În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că textele din Codul de procedură fiscală nu reglementează o jurisdicţie administrativă, ci o cale administrativă de atac, care presupune posibilitatea  organului de soluţionare a contestaţiilor să revoce actul administrativ atacat,  pentru a preîntâmpina un proces.

În condiţiile în care procedura prealabilă a fost exercitată, a trimite cauza la autoritatea fiscală pentru a se pronunţa pe fondul contestaţiei generează, în opinia reclamantei-recurente, extinderea nejustificată a ciclului procesual, cu încălcarea principiilor contenciosului administrativ şi principiului constituţional al accesului liber la justiţie.

În motivarea recursului pe care l-a formulat în nume propriu şi ca reprezentant al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dolj a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 Cod procedură civilă, arătând că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că procesul-verbal de control este un act administrativ  fiscal.

În raport cu prevederile art. 41 şi 83 din Codul de procedură fiscală, recurenta-pârâtă a arătat că singurul act fiscal prin care se pot stabili obligaţii către bugetul de stat este decizia de impunere şi nu procesul-verbal de control, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

În opinia autorităţii fiscale, reclamanta nu a fost prejudiciată prin procesul-verbal de control, nefiind obligată la plata vreunei sume către bugetul de stat şi  şi-a întemeiat această susţinere  pe prevederile art. 106 şi 107 din Codul de procedură  fiscală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, faţă de recursul pârâtelor, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că procesul-verbal este un veritabil act administrativ fiscal, întrunind toate condiţiile prevăzute de art. 41 din Codul de procedură fiscală şi de art. 2 alin.(1)  lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Înalta Curte constată că niciunul dintre recursuri nu este fondat.

Prin procesul-verbal nr. 3470 din 21 iunie 2005, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a constatat că S.C. RCI SRL datorează bugetului de stat următoarele sume: 5.115.523.826 lei vechi impozit pe profit suplimentar, cu dobânzi aferente de 748.649.655 lei vechi şi penalităţi de întârziere de 201.524.317 lei vechi, precum şi TVA suplimentar în sumă de 3.887.798.106 lei vechi, cu dobânzi de 641.493.762 lei vechi şi penalităţi de întârziere în cuantum de 172.743.205 lei.

Contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva procesului verbal a fost soluţionată de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin decizia nr. 204 din 17 noiembrie 2005, în sensul că au fost anulate măsurile dispuse prin procesul-verbal, privind virarea la bugetul de stat a sumei totale de 1.076.722 lei noi, compuse din sumele menţionate mai sus, urmând ca organele de inspecţie fiscală să valorifice constatările efectuate prin procesul-verbal şi să emită decizie de impunere, conform legii.

În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenţă, că sumele datorate bugetului de stat consolidat se stabilesc, în toate cazurile, prin decizie de impunere, care constituie titlu de creanţă şi este susceptibilă de a fi contestată, la baza deciziei de impunere stând raportul de inspecţie fiscală.

Interpretând în acest mod dispoziţiile art. 82, 94, 105 şi 106 din Codul de procedură fiscală, organul de soluţionare a contestaţiei a considerat că nu se mai impune analiza pe fond a cauzei, făcând aplicarea art. 182 alin. (5) din acelaşi act normativ, conform căruia „Organul  de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată că acesta sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei”.

Practic, pentru un considerent formal, legat de forma şi de denumirea actului contestat, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a  analizat legalitatea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei.

Stabilind natura juridică de act administrativ fiscal a procesului-verbal, instanţa de fond a interpretat corect prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 corelate cu normele speciale instituite prin art. 41 din Codul de procedură fiscală, care definesc noţiunea de act administrativ fiscal şi prin art. 43 din Codul de procedură fiscală, referitor la conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal.

Decizia de impunere prevăzută de art. 83 şi următoarele din Codul de procedură fiscală nu epuizează sfera actelor administrativ-fiscale supuse procedurii de contestare reglementate prin Titlul IX al aceluiaşi act normativ, art. 175  alin. (1) referindu-se expres la contestarea titlului de creanţă şi a altor acte administrative fiscale.

Susţinerile recurentelor-pârâte, în sensul că procesul-verbal nu stabileşte obligaţii de plată către bugetul de stat şi nu prejudiciază interesele legitime ale recurentei-reclamante sunt contrazise de însuşi dispozitivul deciziei de soluţionare a contestaţiei, în care s-a dispus anularea măsurilor  dispuse prin procesul-verbal, privind virarea la bugetul de stat a sumei totale de 1.076.772 lei, pentru care urmează să fie întocmită şi decizia de impunere.

În calificarea juridică a unui act, esenţială este natura măsurilor dispuse în conţinutul său, iar nu forma sau denumirea.

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, care critică sentinţa sub aspectul  nesoluţionării cauzei pe fond, Curtea constată că art. 175-188 din Codul de procedură fiscală instituie o procedură administrativă specială care, fără a fi calificată drept jurisdicţie administrativă, derogă de la normele de drept  comun privind procedura prealabilă, cuprinse în art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Din prevederile art. 188 alin.(2), conform cărora „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiei pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă” rezultă că instanţa nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.

Stabilirea unor condiţii pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcarea a dreptului de liber acces la justiţie, art. 52 alin. (2) din Constituţia României prevăzând că prin lege organică se stabilesc condiţiile şi limitele exercitării dreptului la acţiune al persoanei vătămate de o autoritate publică.

În consecinţă, Înalta Curte a respins ambele recursuri ca nefondate.

Redevente si dobanzi la intreprinderi asociate

de

Sfera de aplicare si procedura

Art. 12418. – (1) Platile de dobanzi si redevente ce provin din Romania sunt exceptate de la orice impozite aplicate asupra acelor plati in Romania, fie prin retinere la sursa, fie prin declarare, cu conditia ca beneficiarul efectiv al dobanzilor sau redeventelor sa fie o intreprindere din alt stat membru sau un sediu permanent al unei intreprinderi dintr-un stat membru situat in alt stat membru.

(2) O plata facuta de o intreprindere rezidenta in Romania sau de catre un sediu permanent situat in Romania trebuie sa fie considerata ca provenind din Romania, denumita in continuare stat sursa.

(3) Un sediu permanent este tratat ca platitor al dobanzilor sau redeventelor doar in masura in care acele plati reprezinta cheltuieli deductibile fiscal pentru sediul permanent din Romania.

(4) O intreprindere a unui stat membru va fi tratata ca beneficiar efectiv al dobanzilor si redeventelor doar daca primeste acele plati pentru beneficiul sau propriu, si nu ca un intermediar pentru o alta persoana, cum ar fi un agent, un mandatar sau semnatar autorizat.

(5) Un sediu permanent trebuie sa fie tratat ca beneficiar efectiv al dobanzilor sau redeventelor:

a) daca creanta sau dreptul de utilizare a informatiei, in privinta careia platile de dobanzi sau redevente iau nastere, este efectiv legata de acel sediu permanent; si

b) daca platile de dobanzi sau redevente reprezinta venituri cu privire la care acel sediu permanent este supus, in statul membru in care este situat, unuia dintre impozitele mentionate la art. 12420 lit. a) pct. (iii) sau, in cazul Belgiei, Ťimpozitului nerezidentilor/belasting der niet-verblijfhoudersť ori, in cazul Spaniei, Ťimpozitului asupra venitului nerezidentilorť sau unui impozit care este identic sau in mod substantial similar si care este aplicat dupa data de intrare in vigoare a prezentului capitol, suplimentar sau in locul acelor impozite existente.

(6) Daca un sediu permanent al unei intreprinderi a unui stat membru este considerat ca platitor sau ca beneficiar efectiv al dobanzilor ori redeventelor, nicio alta parte a intreprinderii nu va fi tratata ca platitor sau ca beneficiar efectiv al acelor dobanzi ori redevente, in sensul prezentului articol.

(7) Prezentul articol trebuie sa se aplice numai in cazul in care intreprinderea care este platitor sau intreprinderea al carei sediu permanent este considerat platitor al dobanzilor ori redeventelor este o intreprindere asociata a intreprinderii care este beneficiarul efectiv sau al carei sediu permanent este tratat ca beneficiarul efectiv al acelor dobanzi ori al acelor redevente.

(8) Prevederile prezentului articol nu se aplica daca dobanzile sau redeventele sunt platite de catre ori catre un sediu permanent situat intr-un stat tert al unei intreprinderi dintr-un stat membru si activitatea intreprinderii este, in intregime sau partial, desfasurata prin acel sediu permanent.

(9) Prevederile prezentului articol nu impiedica Romania sa ia in considerare, la determinarea impozitului pe profit, atunci cand aplica legislatia sa fiscala, dobanzile sau redeventele primite de catre intreprinderile rezidente, de sediile permanente ale intreprinderilor rezidente in Romania sau de catre sediile permanente situate in Romania.

(10) Romania nu va aplica prevederile prezentului capitol unei intreprinderi a altui stat membru sau unui sediu permanent al unei intreprinderi a altui stat membru, atunci cand conditiile stabilite la art. 12420 lit. b) nu au fost mentinute pentru o perioada neintrerupta de cel putin 2 ani.

(11) Romania solicita ca indeplinirea cerintelor stabilite de prezentul articol si de art. 12420 sa fie dovedita la data platii dobanzilor sau redeventelor printr-o atestare. Daca indeplinirea cerintelor stabilite in prezentul articol nu a fost atestata la data platii, Romania va aplica retinerea impozitului la sursa.

(12) Romania stabileste ca o conditie pentru acordarea scutirii, potrivit acestui capitol, emiterea unei decizii privind acordarea in mod obisnuit a scutirii pe baza unei atestari in care sa se certifice indeplinirea cerintelor stabilite de prezentul articol si de art. 12420. Decizia privind acordarea scutirii va fi data intr-o perioada de cel mult 3 luni dupa prezentarea atestarii si dupa ce au fost furnizate acele informatii doveditoare pe care autoritatile locale din Romania le solicita de drept. Decizia va fi valabila pe o perioada de cel putin un an dupa ce a fost emisa.

(13) In sensul alin. (11) si (12), atestarea care va fi prezentata in legatura cu fiecare contract de plata trebuie sa fie valabila pentru cel putin un an, dar nu mai mult de 3 ani, de la data emiterii acestei atestari si va contine urmatoarele informatii:

a) dovada rezidentei, in scopul impozitarii, pentru intreprinderea care primeste dobanzi sau redevente din Romania si, cand este necesar, dovada existentei unui sediu permanent atestat de autoritatea fiscala a statului membru in care intreprinderea care primeste dobanzi sau redevente este rezidenta pentru scopuri fiscale sau in care este situat sediul permanent;

b) detinerea dreptului de beneficiar efectiv al dobanzilor sau redeventelor de catre intreprinderea care primeste astfel de plati, in conformitate cu prevederile alin. (4), sau existenta conditiilor in conformitate cu prevederile alin. (5), cand un sediu permanent este beneficiarul platii;

c) indeplinirea cerintelor, in conformitate cu prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii), in cazul intreprinderii primitoare;

d) o detinere minima, in conformitate cu prevederile art. 12420 lit. b);

e) perioada pentru care detinerea la care se face referire la lit. d) a existat.

Statele membre pot sa solicite, in plus, justificarea legala pentru platile din cadrul contractului, de exemplu pot solicita contractul de imprumut sau contractul de licenta.

(14) Daca cerintele pentru acordarea scutirii inceteaza sa fie indeplinite, intreprinderea primitoare sau sediul permanent va informa imediat intreprinderea platitoare sau sediul permanent platitor si, daca statul sursa solicita astfel, si autoritatea competenta a acelui stat.

(15) Daca respectiva intreprindere platitoare sau sediul permanent a retinut impozitul la sursa asupra venitului ce urma sa fie scutit de impozit, conform prezentului articol, aceasta poate face o cerere pentru restituirea acestui impozit retinut la sursa. Romania va solicita informatia specificata la alin. (13). Cererea pentru restituirea impozitului trebuie sa fie transmisa in perioada prevazuta in prezentul alineat. Aceasta perioada de depunere a cererii de restituire va fi de cel putin 2 ani de la data la care dobanda sau redeventele sunt platite.

(16) Romania va restitui impozitul retinut la sursa in plus intr-un interval de un an de la primirea cererii de restituire a impozitului si a informatiilor doveditoare pe care le poate solicita in mod rezonabil. Daca impozitul retinut la sursa nu a fost restituit in perioada mentionata, intreprinderea primitoare sau sediul permanent va fi indreptatit, la expirarea anului in cauza, sa solicite dobanda asupra sumei reprezentand impozitul care trebuie restituit. Dobanda solicitata se va calcula la o rata egala cu rata dobanzii interne care se aplica in cazuri similare, corespunzator prevederilor legislatiei nationale din Romania.

Definitia dobanzii si a redeventelor

Art. 12419. – In sensul prezentului capitol:

a) termenul dobanda inseamna venitul din creante de orice fel, insotite sau nu de garantii ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului si, in special, venitul din efecte publice, titluri de creanta sau obligatiuni, inclusiv primele si premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligatiuni; penalitatile pentru plata cu intarziere nu vor fi considerate dobanzi;

b) termenul redevente inseamna platile de orice fel primite pentru folosirea sau concesionarea oricarui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice, inclusiv asupra filmelor de cinematograf si software, orice patent, marca de comert, desen ori model, plan, formula secreta sau procedeu de fabricatie, ori pentru informatii referitoare la experienta in domeniul industrial, comercial ori stiintific; platile pentru folosirea sau dreptul de folosire a echipamentului industrial, comercial ori stiintific vor fi considerate redevente.

Definitia intreprinderii, intreprinderii asociate si a sediului permanent

Art. 12420. – In sensul prezentului capitol:

a) termenul întreprindere a unui stat membru înseamnã orice întreprindere:

(i) care îmbracã una dintre formele enumerate în aceastã privintã în lista prevãzutã la art. 12426; si

(ii) care, în conformitate cu legislatia fiscalã a unui stat membru, este consideratã ca fiind rezidentã în acel stat membru si nu este consideratã, în întelesul unei conventii de evitare a dublei impuneri pe venit si pe capital încheiatã cu un stat tert, ca fiind rezident în scopul impozitãrii în afara Comunitãtii; si

(iii) care este supusã unuia dintre urmãtoarele impozite, fãrã a fi scutitã de impozit, sau unui impozit care este identic ori, în esentã, similar si care este stabilit dupã data de intrare în vigoare a prezentului articol, în plus sau în locul acelor impozite existente:

– impozitul societãtilor/vennootschapsbelasting, în Belgia;

– selskabsskat, în Danemarca;

– Korperschaftsteuer, în Germania;

– φδρος εισοδηματος υομικωυ προσωπων, în Grecia;

– impuesto sobre sociedades, în Spania;

– impôt sur les sociétés, în Franta;

– corporation tax, în Irlanda;

– imposta sul reddito delle persone giuridiche, în Italia;

– impôt sur le revenu des collectivités, în Luxemburg;

– vennootschapsbelasting, în Olanda;

– Korperschaftsteuer, în Austria;

– imposto sobre o rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;

– vhteisoien tulovero/în komstskatten, în Finlanda;

– statlîn g în komstskatt, în Suedia;

– corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord;

– dan z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehã;

– tulumaks, în Estonia;

– φορος εισοδηματος, în Cipru;

– uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;

– pelno mokestis, în Lituania;

– tarsasagi ado, în Ungaria;

– taxxa fuq l-income, în Malta;

– todatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;

– davek od dobicka praznih oseb, în Slovenia;

– dan z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;

– impozitul pe profit, în România;

b) o intreprindere este o intreprindere asociata a unei alte intreprinderi daca, cel putin:

(i) prima intreprindere are o participare minima directa de 25% in capitalul celei de-a doua intreprinderi; sau

(ii) cea de-a doua intreprindere are o participare minima directa de 25% in capitalul primei intreprinderi; sau

(iii) o intreprindere terta are o participare minima directa de 25% atat in capitalul primei companii, cat si in al celei de-a doua.

Participarile in capitalul social trebuie sa fie detinute numai la intreprinderile rezidente pe teritoriul Comunitatii Europene;

c) termenul sediu permanent inseamna un loc fix de afaceri situat intr-un stat membru, prin care se desfasoara in intregime sau in parte activitatea unei intreprinderi rezidente intr-un alt stat membru.

Exceptarea platilor de dobanzi sau de redevente

Art. 12421. – (1) Romania nu este obligata sa asigure beneficiile prezentului capitol in urmatoarele cazuri:

a) atunci cand platile sunt tratate ca o distribuire de beneficii sau ca o restituire de capital, conform legislatiei romane;

b) pentru platile rezultate din creante care dau dreptul de participare la profiturile debitorului;

c) pentru platile rezultate din creante care dau dreptul creditorului sa isi schimbe dreptul de a primi dobanda contra unui drept de participare in profiturile debitorului;

d) pentru platile rezultate din creante care nu contin niciun fel de prevederi referitoare la restituirea datoriei principale sau daca restituirea este datorata pentru o perioada mai mare de 50 de ani dupa data emisiunii.

(2) Cand datorita relatiilor speciale existente intre debitor si beneficiarul efectiv al dobanzii sau redeventelor ori intre unul dintre ei si o alta persoana, suma dobanzilor sau redeventelor depaseste suma care s-ar fi convenit intre debitor si beneficiarul efectiv, in lipsa unor astfel de relatii, prevederile prezentului articol se aplica numai in aceasta ultima suma mentionata, daca exista o astfel de suma.

Frauda si abuz

Art. 12422. – (1) Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor legislatiei nationale sau a celor bazate pe tratate, la care Romania este parte, care sunt necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului.

(2) Romania poate, in cazul tranzactiilor pentru care motivul principal sau unul dintre motivele principale este frauda, evaziunea fiscala sau abuzul, sa retraga beneficiile stabilite prin prezentul capitol sau poate sa refuze aplicarea lui.

Reguli tranzitorii pentru Republica Ceha, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia si Slovacia

Art. 12423. – (1) Grecia, Letonia, Polonia si Portugalia sunt autorizate sa nu aplice prevederile privind scutirea platilor de dobanzi si redevente intre intreprinderi asociate pana la data de 1 iulie 2005, iar pe durata perioadei de tranzitie de 8 ani, incepand cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicata in aceste tari platilor de dobanda sau redevente, care se fac catre o intreprindere asociata rezidenta in alt stat membru sau catre un sediu permanent al unei intreprinderi asociate a unui stat membru, situat in alt stat membru, nu trebuie sa depaseasca 10% in timpul primilor 4 ani si 5% in timpul urmatorilor 4 ani.

Lituania este autorizata sa nu aplice prevederile privind scutirea platilor de dobanzi si redevente intre intreprinderi asociate, pana la data de 1 iulie 2005. Pe durata unei perioade de tranzitie de 6 ani, incepand de la 1 iulie 2005, cota de impozit aplicata in aceasta tara asupra platilor de redevente facute catre o intreprindere asociata rezidenta in alt stat membru sau catre un sediu permanent al unei intreprinderi asociate a unui stat membru, situat in alt stat membru, nu trebuie sa depaseasca 10%. In timpul primilor 4 ani din perioada de tranzitie de 6 ani, cota de impozit aplicata asupra platilor de dobanzi facute unei intreprinderi asociate din alt stat membru sau unui sediu permanent situat in alt stat membru nu va depasi 10%; pentru urmatorii 2 ani, cota de impozit aplicata asupra unor astfel de plati de dobanzi nu va depasi 5%.

Spania si Republica Ceha sunt autorizate, doar pentru platile de redevente, sa nu aplice prevederile privind scutirea platilor de redevente intre intreprinderi asociate, pana la data de 1 iulie 2005. In timpul unei perioade de tranzitie de 6 ani, incepand cu data de 1 iulie 2005, cota impozitului aplicata in aceste tari platilor de redeventa facute catre o intreprindere asociata din alt stat membru sau catre un sediu permanent al unei intreprinderi asociate a unui stat membru, situat in alt stat membru, nu va depasi 10%. Slovacia este autorizata, numai pentru platile de redevente, sa nu aplice prevederile privind scutirea de impozit pentru o perioada de tranzitie de doi ani, incepand cu data de 1 mai 2004.

Totusi, aceste reguli tranzitorii sunt supuse aplicarii permanente a oricaror cote de impozit, mai scazute decat cele la care se face referire mai sus, in conditiile unor acorduri bilaterale incheiate intre Republica Ceha, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia si alte state membre.

(2) Cand o intreprindere rezidenta in Romania sau un sediu permanent al unei intreprinderi a unui stat membru, situat in Romania:

a) primeste dobanzi sau redevente din partea unei intreprinderi asociate din Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia;

b) primeste redevente din partea unei intreprinderi asociate din Republica Ceha, Spania sau Slovacia;

c) primeste dobanzi sau redevente din partea unui sediu permanent situat in Grecia, Letonia, Lituania, Polonia sau Portugalia, al unei intreprinderi asociate a unui stat membru; sau

d) primeste redevente de la un sediu permanent situat in Republica Ceha, Spania sau Slovacia al unei intreprinderi asociate a unui stat membru,

Romania acorda la calculul impozitului pe profit o suma egala cu impozitul platit in Republica Ceha, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, in conformitate cu alin. (1), stabilita asupra acelui venit. Suma se acorda ca o deducere din impozitul pe profitul obtinut de intreprinderea sau de sediul permanent care a primit acel venit.

(3) Deducerea prevazuta la alin. (2) nu poate sa depaseasca acea suma mai mica:

a) fata de impozitul de plata din Republica Ceha, Grecia, Spania, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia sau Slovacia, pentru un astfel de venit, pe baza alin. (1); sau

b) a partii de impozit pe profitul intreprinderii sau al sediului permanent care primeste dobanda sau redeventele, astfel cum este calculata inainte ca deducerea sa fie acordata, care este atribuibila acelor plati, conform legislatiei nationale a Romaniei.

Clauza de delimitare

Art. 12424. – Prevederile prezentului capitol nu exclud aplicarea prevederilor nationale sau celor bazate pe tratatele la care Romania este parte si ale caror prevederi au in vedere eliminarea sau evitarea dublei impozitari a dobanzilor si a redeventelor.

Masuri luate de Romania

Art. 12425. – Procedura administrarii acestui capitol se va stabili prin hotarare a Guvernului, elaborata in comun de Ministerul Finantelor Publice si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu avizul Ministerului Integrarii Europene si al Ministerului Afacerilor Externe.

Lista societatilor acoperite de prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii)

Art. 12426. – Societatile acoperite de prevederile art. 12420 lit. a) pct. (iii) sunt urmatoarele:

a) societãti cunoscute în legislatia belgianã ca: “naamloze vennootschap/societé anonyme, commanditaire vennootschap op aandelen/societé en commandite par actions, besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid/ societé privée á responsabilité limitée“ si acele entitãti publice legislative care desfãsoarã activitate conform dreptului privat;

b) societãti cunoscute în legislatia danezã ca: “aktieselskab“ si “anpartsselskab“;

c) societãti cunoscute în legislatia germanã ca: “Aktiengesellschaft, Kommanditgesellschaft auf Aktien, Gesellschaft mit beschrankter Haftung“ si “bergrechtliche Gewerkschaft“;

d) societãti cunoscute în legislatia greceascã ca: “ανωνυμη εταιρια“;

e) societãti cunoscute în legislatia spaniolã ca: “sociedad anonima, sociedad comanditaria por acciones, sociedad de responsabilidad limitada“ si acele entitãti publice legale care desfãsoarã activitate conform dreptului privat;

f) societãti cunoscute în legislatia francezã ca: “societé anonyme, societé en commandite par actions, societé á responsabilité limitée“ si entitãti publice si întreprinderi industriale si comerciale;

g) societãti cunoscute în legislatia irlandezã ca societãti pe actiuni sau pe garantii, societãti private pe actiuni sau pe garantii, entitãti înregistrate conform legislatiei societãtilor industriale si prudentiale sau societãti de constructii înregistrate conform legii societãtilor de constructii;

h) societãti cunoscute în legislatia italianã ca: “societa per azioni, societa in accomandita per azioni, societa a responsabilita limitata“ si entitãti publice si private care desfãsoarã activitãti industriale si comerciale;

i) societãti cunoscute în legislatia luxemburghezã ca: “societé anonyme, societé en commandite par actions si societé á responsabilité limitée“;

j) societãti cunoscute în legislatia olandezã ca: “noomloze vennootschap“ si”besloten vennootschap met beperkte aansprakelijkheid“;

k) societãti cunoscute în legislatia austriacã ca: “Aktiengesellschaft“ si “Gesellschaft mit beschrankter Haftung“;

l) societãti comerciale sau societãti înfiintate conform legii civile, având formã comercialã, si cooperative si entitãti publice înregistrate conform legii portugheze;

m) societãti cunoscute în legislatia finlandezã ca: “osakeyhtio/aktiebolag, osuuskunta/andelslag, saastopankki/sparbank“ si “vakuutusyhtio/forsakrîn gsbolag“;

n) societãti cunoscute în legislatia suedezã ca: “aktiebolag“ si “forsakrin gsaktiebolag“;

o) societãti înregistrate conform legislatiei Marii Britanii;

p) societãti cunoscute în legislatia cehã ca: “akciova spolecnost“, “spolecnost s rucenim omezenym“, “verejna obchodni spolecnnost“, “komanditni spolecnost“, “druzstvo“;

q) societãti cunoscute în legislatia estonianã ca: “taisuhin g“, “usaldusuhin g“, “osauhin g“, “aktsiaselts“, “tulundusuhistu“;

r) societãti cunoscute în legislatia cipriotã ca societãti înregistrate în conformitate cu legea companiilor, entitãti publice corporatiste, precum si alte entitãti care sunt considerate societãti, conform legii impozitului pe venit;

s) societãti cunoscute în legislatia letonã ca: “akciju sabiedriba“, “sabiedriba ar ierobezotu atbildibu“;

s) societãti înregistrate conform legislatiei lituaniene;

t) societãti cunoscute în legislatia ungarã ca: “kozkereseti tarsasag“, “beteti tarsasag“, “kozos vallalat“, “korlatolt felelossegu tarsasag“, “reszvenytarsasag“, “egyesules“, “kozhasznu tarsasag“, “szovetkezet“;

t) societãti cunoscute în legislatia maltezã ca: “Kumpaniji ta’ Responsabilita’ Limitata“, “Socjetajiet în akkomandita li l-kapital taghhom maqsum f’azzjonitjiet“;

u) societãti cunoscute în legislatia polonezã ca: “spolka akcyjna“, “spolka z ofraniczona odpowiedzialnoscia“;

v) societãti cunoscute în legislatia slovenã ca: “delniska druzba”, “komanditna delniska druzba“, “komanditna druzba“, “druzba z omejeno odgovornostjo“, “druzba z neomejeno odgovornostjo“;

w) societãti cunoscute în legislatia slovacã ca: “akciova spolocnos“, “spolocnost’s rucenim obmedzenym“, “komanditna spolocnos“, “verejna obchodna spolocnos“, “druzstvo“.

Data aplicarii

Art. 12427. – Prevederile prezentului capitol, reprezentand transpunerea Directivei 2003/49/CE a Consiliului, din 3 iunie 2003, privind un sistem comun de impozitare aplicabil platilor de dobanzi si redevente efectuate intre societati asociate din state membre diferite, cu amendamentele ulterioare, se aplica incepand cu data de 1 ianuarie 2011.

Functionarea societatilor comerciale

de

CAPITOLUL I Dispozitii comune

Art. 65. – (1) În lipsa de stipulatie contrara, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatricularii ei în registrul comertului.
(2) Asociatul care întârzie sa depuna aportul social este raspunzator de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost stipulat în numerar este obligat si la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia sa faca varsamântul.
Art. 66. – (1) Pe durata societatii, creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul contabil, iar dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare.
(2) Creditorii prevazuti la alin. (1) pot totusi popri, în timpul duratei societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau pot sechestra si vinde actiunile debitorului lor.
Art. 67. – (1) Cota-parte din profit ce se plateste fiecarui asociat constituie dividend.
(2) Dividendele se platesc asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Ele se platesc în termenul stabilit de catre adunarea generala a asociatilor sau, dupa caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 8 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea comerciala va plati o penalitate aferenta perioadei de întârziere, la nivelul dobânzii legale.
(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit legii.
(4) Dividendele platite contrar dispozitiilor alin. (2) si (3) se restituie, daca societatea dovedeste ca asociatii au cunoscut neregularitatea distribuirii sau, în împrejurarile existente, trebuiau sa o cunoasca.
(5) Dreptul la actiunea de restituire a dividendelor se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuirii lor.
(6) Dividendele care se cuvin dupa data transmiterii actiunilor apartin cesionarului, în afara de cazul în care partile au convenit altfel.
Art. 68. – Aportul asociatilor la capitalul social nu este purtator de dobânzi.
Art. 69. – Daca se constata o pierdere a activului net, capitalul social va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de profit.
Art. 70. – (1) Administratorii pot face toate operatiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate în actul constitutiv. (2) Ei sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii, la consiliile de administratie si la organele de conducere similare acestora. Art. 71. – (1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât daca aceasta facultate li s-a acordat în mod expres.
(2) În cazul încalcarii prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operatiune.
(3) Administratorul care, fara drept, îsi substituie alta persoana raspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societatii.
Art. 72. – Obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute în aceasta lege.
Art. 73. – (1) Administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru:
a) realitatea varsamintelor efectuate de asociati;
b) existenta reala a dividendelor platite;
c) existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere;
d) exacta îndeplinire a hotarârilor adunarilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
(2) Actiunea în raspundere împotriva administratorilor apartine si creditorilor societatii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata.
Art. 74. – (1) În orice factura, oferta, comanda, tarif, prospect si alte documente întrebuintate în comert, emanând de la o societate, trebuie sa se mentioneze denumirea, forma juridica, sediul si codul unic de înregistrare. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia din domeniu.
(2) Pentru societatea cu raspundere limitata va trebui mentionat si capitalul social, iar pentru societatea pe actiuni si în comandita pe actiuni se va mentiona si capitalul social, din care cel efectiv varsat, potrivit ultimei situatii financiare anuale aprobate.