profit

Guvernul a aprobat in sedinta de joi un „set de masuri pentru sustinerea cresterii economice si limitarea efectelor crizei”,

de

Printre acestea, se numara neimpozitarea profitului reinvestit, din 2010, masura care va fi inclusa intr-o ordonanta de urgenta pentru modificarea Codului Fiscal.

Tot prin ordonanta de urgenta, Guvernul va aduce modificari in privinta Taxei pe Valoare Adaugata, si anume „posibilitatea compensarii TVA-ului de recuperat cu TVA-ul de platit sau cu alte impozite datorate bugetului de stat si in lunile ulterioare lunii in care s-au depus cererile de restituire, precum si dupa expirarea termenului legal de 45 de zile”, dupa cum a afirmat premierul Boc.

Codul Fiscal va fi modificat in termen de o luna prin introducerea unei prevederi care va permite neimpozitarea profitului reinvestit in tehnologii

de

Neimpozitarea profitului reinvestit va fi inclusa in programul anticriza care urmeaza sa fie adoptat de Guvern, a afirmat presedintele Consiliului pentru Intreprinderi Private Mici si Mijlocii, la finalul discutiilor de luni dintre

reprezentantii Ministerului Finantelor si cei ai sindicatelor si patronatelor privind pachetul de masuri anticriza.Conform Mediafax, reprezentantii Ministerului Finantelor Publice au promis partenerilor sociali, in urma cu o saptamana, ca vor rescrie Codul Fiscal cu toate modificarile, inclusiv cele privind masurile anticriza, si vor republica legea pana la 31 martie.

Impozit pe profit. Condiţiile deductibilităţii, din venitul impozabil, a cheltuielilor de deplasare în străinătate

de

Reclamanta SC „W.T.H.C.” SRL a solicitat anularea procesului-verbal din 24 februarie 2000, dispoziţiei nr.63 din 28 aprilie 2000, acte emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a judeţului Timiş şi deciziei nr.885 din 12 iunie 2000 a Ministerului Finanţelor, cu privire la obligaţia de a plăti suma de 39.166.967 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări de întârziere în sumă de 84.300.336 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate, pârâţii au apreciat în mod eronat că ar fi înregistrat ilegal, pe cheltuieli, suma de 237.402.164 lei reprezentând cheltuieli cu deplasarea în străinătate, a personalului societăţii, deşi acestea erau deductibile fiscal deoarece sunt legate de realizarea veniturilor societăţii.

Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.94/CA din 23 aprilie 2002, a admis acţiunea.

Hotărâre a fost atacată cu recurs de pârâţi, susţinând în esenţă, că suma       cheltuielilor de deplasare nu poate fi considerată deductibilă la calculul impozitului pe profit, întrucât nu sunt aferente veniturilor realizate, şi nu au fost înregistrate în contabilitate în baza unor documente legal întocmite.

Recursul este fondat.

Legea nr.82/1991 a contabilităţii prevede în art.6 alin.2 că „orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Hotărârea Guvernului nr.518/1995 privind unele drepturi ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar prevede în art.12 că, justificarea sumelor cheltuite în valută, cu excepţia celor reprezentând drepturile de diurnă, se face pe bază de documente, iar în situaţia în care, în unele ţări potrivit practicii existente pe plan local nu se eliberează documente sau acestea sunt reţinute de autorităţi, sumele cheltuite se justifică pe bază de declaraţie, pe proprie răspundere.

În cauză, reclamanta nu a depus declaraţii pe proprie răspundere pentru justificarea sumelor cheltuite în valută, admisibile numai pentru situaţiile în care reclamanta ar fi făcut dovada că în ţările în care s-au efectuat deplasările nu se eliberează, potrivit practicii locale, documente justificative sau că, aceste documente au fost reţinute de autorităţile respectivelor state.

Ordinele de deplasare, întocmite de reclamantă nu reprezintă documente justificative în sensul prevederilor art.6 din Legea nr.82/1991, în condiţiile în care la acestea nu au fost anexate documente care să conţină viza trecerii frontierei de stat, la ieşirea şi intrarea în ţară, pentru a se putea determina perioada deplasării în străinătate, la calculul diurnei în valută, faţă de datele înscrise în ordinul de deplasare, scopul  deplasării, cheltuielile de transport (bilete de avion, de tren, bonuri de benzină) şi alte cheltuieli (fax, telefon, etc.).

În lipsa justificării cheltuielilor cu transportul, cazarea şi a altor cheltuieli, pe cale de consecinţă, nu se pot justifica nici cheltuielile cu diurna.

Admiţând acţiunea cu simpla motivare că, cheltuielile cu deplasarea în străinătate a personalului se încadrează în limitele prevăzute de H.G. nr.518/1995, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică.

Se impunea ca instanţa să verifice mai întâi prin  probe suplimentare, dispuse chiar din oficiu, dacă susţinerile reclamantei sunt probate cu documente justificative, potrivit prevederilor legale.

În consecinţă, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Impozit pe profit. Limita deductibilităţii provizioanelor, conform H.G. nr.335/1995

de

Reclamanta  SC „Banca Comercială Albina” prin lichidator a solicitat anularea deciziei nr.813 din 30 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor şi exonerarea de plata sumei de 4.229.110.450 lei reprezentând impozit pe profit, TVA aferentă unor  activităţi nebancare cu majorările de întârziere aferente, precum şi anularea procesului verbal de control din 3 iunie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Bucureşti şi exonerarea de plată  a sumelor de: 5.128.826.048 lei, 53.560,35 D.U., 2.274.214,10 franci belgieni şi 8.630,82 USD.

Prin sentinţa civilă nr.1562 din 20 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea. S-a reţinut că: reclamanta a încălcat  constant dispoziţiile legale specifice bancare, constituind provizioane specifice de risc şi incluzându-le pe cheltuieli deductibile din profitul impozabil; prin recalcularea impozitului pe profit, ca urmare a provizioanelor nedeductibile a rezultat că pe 1998, ar fi virat în plus numai 1.516.602.647 şi  nu 4.000.000.000 lei cât a solicitat; că datorează TVA în condiţiile  în care nu a produs dovezi care să confirme că prestările de serviciu nu au constat în evaluări de patrimoniu şi în fine că majorările de întârziere sunt datorate integral.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, SC „Banca Comercială Albina” SA prin lichidator.

Un prim motiv de casare a vizat greşita respingere a  capătului de cerere referitor la anularea  obligaţiei de plată a  impozitului pe profit şi a deductibilităţii fiscale a provizioanelor specifice de risc. În acest sens, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat că şi-a constituit provizioane peste limita legală în condiţiile în care din raportul de audit a reieşit că trebuia să-şi constituie provizioane la un nivel superior celor deja constituite.

Un al doilea motiv de casare a avut în vedere greşita obligare a  băncii la plata TVA pentru activităţi  nebancare (evaluare de patrimoniu).  Recurenta a apreciat că în mod greşit nu s-a  considerat că verificarea garanţiilor este în fapt o componentă a  activităţii de creditare – care în final este scutită de TVA.  Tot greşit, consideră recurenta, s-a apreciat că activitatea realizată de bancă este o activitate de prestări servicii – de evaluare de patrimoniu.

Printr-un alt motiv de casare, recurenta a criticat soluţia Curţii de Apel Bucureşti şi pentru menţinerea obligaţiei de plată a majorărilor de întârziere deşi după data deschiderii producerii falimentului la creanţele existente nu se mai pot adăuga datorii sau alte cheltuieli.

În fine, o ultimă critică a vizat modul de  soluţionare a capătului de cerere  referitor la restituirea impozitului pe profit virat în plus în 1998 în sumă de 1.200.204.719 lei în loc de 4.000.394.881 lei cât s-a solicitat.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în raport de criticile formulate, urmează a se reţine că acestea sunt justificate.

Recursul este fondat, în sensul ce se va expune:

Din actul de control rezultă că în perioada 30 iunie 1997 –  31 mai 1999, Banca Comercială Albina a constituit provizioane specifice de risc şi le-a inclus pe cheltuieli  deductibile la calculul profitului impozabil fără a respecta Normele Băncii Naţionale a României nr.3/1994 şi H.G. nr.335/1995 privind regimul constituirii, utilizării şi deductibilităţii fiscale a provizioanelor  agenţilor economici şi societăţilor bancare.

Concret, s-a imputat reclamantei că: nu a luat în calcul garanţiile materiale aferente  unor credite acordate; a constituit provizioane pentru credite acordate pe baza unor contracte de credit, nesemnate de beneficiar sau pentru credite la care nu au fost respectate normele interne de creditare; a constituit provizioane fără a lua în calcul garanţiile totale,  sau pentru credite la care nu au fost semnate contractele de credit.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.335/1995 „societăţile bancare pot constitui provizioane specifice de risc potrivit Normelor B.N.R. – pentru constituirea acestora, soldul creditelor acordate fiecărui debitor al  societăţii bancare se diminuează  cu valoarea garanţiilor, ipotecilor şi a depozitelor băneşti  gajate”.

Art.5 din Normele B.N.R. nr.3/1994 – prevăd expres că la determinarea provizioanelor expunerea debitorului poate fi  micşorată numai cu valoarea  angajamentelor apărute din: garanţii, depozite gajate, colaterale acceptate de conducerea băncii”.

Conform art.5 din H.G. nr.335/1995, nu vor beneficia de deductibilitate fiscală provizioanele constituite peste limitele prevăzute de art.1 şi 2, precum şi cele constituite în alte moduri decât cele prevăzute în prezenta hotărâre”.

Reclamanta recurentă a susţinut constant că a respectat dispoziţiile legale  menţionate, precizând, în acelaşi timp, că nivelul provizioanelor de risc s-a situat sub cel necesar constatat de raportul de audit.

Or, problema ce se impune a fi rezolvată priveşte nu nivelul constituirii provizioanelor de risc ci acela al deductibilităţiilor, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, neputând fi deduse decât acele provizioane constituite în limita legală.

Pentru verificarea acestui aspect, se impunea efectuarea unei  lucrări tehnice bancare care să stabilească în ce măsură provizioanele deduse din profitul impozabil au depăşit limitele prevăzute de art.1 şi 2 din H.G. nr.335/1995 – şi în raport de aceasta care este impozitul pe profit datorat.

Lucrarea de specialitate este necesară şi pentru explicarea aspectelor legate de conţinutul activităţii de creditare, în ce măsură activitatea de verificare a garanţiilor  prezentate de clienţi poate fi asimilată acesteia şi dacă prin aceasta se realizează în fapt o evaluare a  garanţiilor.

În ce priveşte majorările de întârziere, cum soluţionarea lor este strâns legată de modul de rezolvare al celorlalte motive de  casare, asupra lor instanţa urmează a se pronunţa în raport de aceste constatări.

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Impozit pe profit. Cazul penalităţilor neîncasate

de

S.C. ”R.” SA  a solicitat anularea deciziei nr.1554/5 octombrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, prin care a fost respinsă contestaţia privind suma de 803.147.421 lei, reprezentând impozit pe profit.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, întrucât facturile de penalităţi nu erau încasate, acestea nu puteau fi considerate venit, potrivit H.G.nr.974/1994 şi H.G.nr.402/2000; că, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii  contabilităţii nr.82/1991, la “veniturile excepţionale” se înregistrează penalităţile încasate, momentul încasării fiind cel ce constituie stabilirea venitului şi a impozitului aferent; emiterea facturilor în fapt, nu consitituie momentul de stabilire a impozitului pe profit, întrucât nu este venit până la data încasării.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.862 din 30 septembrie 2002, a admis acţiunea reclamantei şi, pe cale de consecinţă, a anulat decizia nr.1554/5 octombrie 2001, precum şi procesul verbal încheiat de Administraţia Financiară Sector 1, cu nr.341095/26 octombrie 1998, în privinţa obligării la plata sumei de 799.685.280 lei impozit pe profit.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza înscrisurilor de la dosar şi a raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, că, potrivit Legii nr.82/1991 şi a regulamentului de aplicare a legii stabilit prin H.G.nr.704/1993, “penalităţile sunt “creanţe incerte”, care se înregistrează în contabilitate în partidă simplă, în contul nr.8035 al penalităţilor neîncasate din Planul de Conturi-Debitori de amenzi şi penalităţi pretinse”;  că, autorităţile de control, au încadrat greşit penalităţile neîncasate în categoria veniturilor excepţionale, unde se înregistrează numai penalităţile care au fost încasate, astfel că reclamanta nu datorează suma de 799.685.280 lei, cu titlu de impozit pe profit.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi  Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti, susţinând, în esenţă, că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât a încadrat penalităţile neîncasate de către reclamantă în categoria celor prevăzute în contul nr.8035 destinat amenzilor şi penalităţilor pretinse de la debitori, nu în categoria veniturilor excepţionale, cum corect au procedat organele de control financiar.

Recursurile sunt fondate.

Din actele dosarului, necontestate, rezultă că, în perioada 1996 – 1998, reclamanta a emis către clienţii săi facturi de penalizări ca urmare a nerespectării prevederilor contractuale, pe care nu le-a înregistrat în evidenţa sa contabilă ca venituri excepţionale, ci în contul nr.8035 destinat amenzilor şi penalităţilor  pretinse de la debitori, motivând că acestea nu au fost încasate şi, deci, nu datorează impozit pe profit pentru ele, potrivit pct. 100 lit.c din Regulamentul de aplicarea Legii nr.82/1991.

Or, potrivit Cap.II, art.5 alin.4 din O.G. nr.70/1994, contribuabilii trebuie să înregistreze în evidenţa contabilă, ca venituri, contravaloarea bunurilor mobile livrate, valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, valoarea prestărilor de servicii facturate şi câştigurilor, indiferent de sursă, din orice operaţii care duc la creşterea valorii activului, precum şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri, în scopul reflectării corecte a impozitului pe profit.

Potrivit art.5 din H.G.nr.974/1994 pentru aprobarea instrucţiunilor privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit, “la determinarea  profitului impozabil al unui an fiscal, contribuabilii vor lua în calcul totalitatea veniturilor încasate sau de încasat, indiferent de natura lor”; în venituri se include şi veniturile excepţionale, obţinute din operaţiuni de gestiune ( din despăgubiri şi penalităţi).

În aceeaşi ordine, sunt de observat şi dispoziţiile H.G.nr.704/1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a legii nr.82/1991, care stipulează că, pentru a da o imagine fidelă situaţiei financiare trebuie respectate regulile privind evaluarea patrimoniului şi celelalte norme şi principii contabile, inclusiv principiul indepedenţei exerciţiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale, pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului.

Aşadar, potrivit acestor acte normative, penalităţile neîncasate, pentru care s-au emis facturi, constituie un venit care trebuia înregistrat şi impozitat, deoarece, prin emiterea facturilor, societatea a iniţiat o operaţiune economică şi financiară, pe care trebuia să o reflecte în evidenţa contabilă ca venit  şi, pe cale de consecinţă, să stabilească şi să achite obligaţiile fiscale; obligaţia rezidă şi în faptul că la clienţi facturile emise se înregistrează în mod corespunzător pe cheltuieli deductibile, prin care se diminuează masa impozabilă.

Faţă de cele menţionate, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, iar recursurile fondate, astfel că au fost admise, s-a casat sentinţa şi, pe fond, s-a respins acţiunea.

Impozit pe profit. Contract de privatizare cu FPS prin sistemul MEBO. Reducerea impozitului reglementat prin Legea nr.77/1994. Consecinţele abrogării legii

de

Reclamanta SC”P”SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Financiară Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Braşov solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii să se dispună anularea Deciziei nr.823/2000 a Ministerului Finanţelor Publice, Hotărârea nr.3/2000 a Administraţiei Financiare şi a Deciziei nr.30/2000 a  D.G.F.P.C.F.S. ca nelegale,de stabilire, cu încălcarea Legii nr.77/1997 a obligaţiei de a plăti, printre altele, suma de 663.631.709 lei cu titlu de impozit pe profit şi 975.840.259 de lei majorări de  întârziere.

Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi contencios administrativ  a respins acţiunea, prin sentinţa nr.145/F din 12 iulie 2000, reţinând că actul de control încheiat de Administraţia Financiară Braşov ca şi soluţiile date în contestarea acestuia au stabilit legal datoriile către buget ale reclamantei, că aceasta nu mai putea beneficia de prevederile Legii nr.77/1994, aceasta fiind abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 88/ 1997.

Reclamanta a formulat recurs, susţinând, în esenţă, că nelegal nu s-a reţinut că facilităţile reglementate prin  Legea nr.77/1994 se aplică pe durata contractului, deci şi după abrogarea acestei legi.

Recursul este fondat.

Prin procesul verbal de control nr.2582 din 23.12.1999 întocmit de inspectorii Administraţiei Financiare Braşov a fost verificată societatea recurentă asupra modului în care a determinat şi virat la bugetul de stat, obligaţiile sale fiscale, în perioada iulie 1995 – 30.09.1999.

Reclamanta a încheiat contractul de vânzare cumpărare de acţiuni de la F.P.S., pentru privatizare prin sistem MEBO, la data de 8.04.1996, în conformitate cu prevederile Legii nr.77/1994. Prin actul de control, ca şi instanţa de fond, se susţine că reclamanta recurentă în anul 1996 nu putea beneficia de reducerea cu 50% a impozitului pe profit decât de la data încheierii contractului, iar în perioada anilor 1998 şi 1999 nu putea beneficia de reducerea cu 30% a impozitului pe profit în raport de reglementările O.U.G.nr.88/1997 care abroga Legea nr.77/1994.

Această interpretare a instanţei de fond nu este legală.

În conformitate cu prevederile art.50 din Legea nr.77/1994 societatea comercială care se privatizează prin transmiterea de acţiuni asociaţiei – constituite conform acestei legi – beneficiază pe toată durata achitării ratelor sau rambursării creditelor, în condiţiile prevăzute în contractul de vânzare cumpărare de acţiuni, de reducerea cu 50% a impozitului pe profit acţiunilor dobândite. Era o facilitate în scopul de a sprijini financiar societatea, în perioada achitării obligaţiilor financiare contractuale. Nu se poate reţine că acest contract, încheiat în anul 1996, care a avut la bază un studiu de fezabilitate, întocmit având ca date şi facilităţile din Legea nr.77/1994, nu va mai menţine convenţia părţilor legal încheiată, dacă în anul 1997, prin O.U.G.nr.88/1997, a fost abrogată.

Astfel fiind, nu se poate reţine că reclamanta recurentă are o datorie la buget în sumă de 690.115.989 lei care provine din nerecunoaşterea reducerii impozitului pe profit cu 50% şi respectiv 30% conform Legii nr.77/1994 şi O.U.G.nr.38/1997, ci se reţine că refuzul organelor de a recunoaşte aceaste facilităţi este nelegal. Pe cale de consecinţă nu se pot calcula majorările de întârziere la o sumă nedatorată în care sens suma de 975.840.259 lei a fost reţinută nelegal în sarcina reclamantei recurente.

In raport de aceste considerente s-a admis recursul s-a casat sentinţa numai cu privire la sumele de 663.631.709 lei şi 975.840.259 lei reprezentând impozit pe profit şi majorări aferente, sume de plata cărora a fost exonerată reclamanta. S-au  menţinut alte dispoziţii ale sentinţei.

Prohibiţii şi restricţii

de

Art. 269. – (1) Sunt considerate prohibite toate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este, potrivit legii, interzisă cu orice titlu.

(2) Sunt considerate ca restricţionate mărfurile a căror introducere pe sau scoatere de pe teritoriul vamal al României este supusă unor condiţii sau îndeplinirii unor formalităţi speciale.
(3) Când introducerea sau scoaterea nu este permisă decât cu prezentarea unei autorizaţii speciale, mărfurile sunt prohibite dacă nu sunt însoţite de un astfel de document sau dacă acesta nu este valabil.

890 de firme bulgaresti sunt inregistrate in Romania

de

Consultantul economic al Ambasadei Romaniei in Bulgaria, Radu Moldovan, a anuntat azi ca 890 de firme bulgaresti au fost inregistrate in Romania, informeaza agentia de presa Novinite.

Conform acesteia, Bulgaria a exportat catre Romania produse alimentare si de contructii, importand mobila, produse petroliere si masini industriale.

Pana la sfarsitul lui 2008 valoarea schimburilor bilaterale ar putea ajunge pana la 1,6 miliarde euro.

EFG Eurobank: Profit de 647 mil. euro in primele noua luni, sub asteptari

de
Actionarul majoritar al Bancpost, EFG Eurobank, a afisat pentru primele noua luni ale acestui an un profit net de 647 milioane euro, in crestere cu 4,6% fata de aceeasi perioada din 2007, usor sub asteptarile pietei.

Nivelul mediu al estimarilor analistilor pentru castigurile EFG Eurobank din primele trei trimestre a fost de 650 milioane euro.

EFG Eurobank este a doua mare banca din Grecia care raporteaza o incetinire a cresterii castigurilor, din cauza crizei financiare mondiale.

„In pofida conditiilor adverse de pe piata bancara si financiara internationala, care au afectat veniturile grupului din tranzactionare, administrarea activelor si brokeraj, profitul recurent a inregistrat o crestere cu 17,9%, la 560 milioane euro”, potrivit unui comunicat al EFG Eurobank.

Grupul, care are afaceri si in Bulgaria, Cipru, Romania, Serbia, Polonia, Turcia si Ucraina, a anuntat ca venitul net din dobanzi a crescut cu 23,1% in primele noua luni, la 1,77 miliarde euro.

EFG Eurobank a mai aratat ca operatiunile sale din tarile europene emergente au evoluat pozitiv, profitul net din regiune triplandu-se, la 135 milioane euro, de la 42 milioane euro in perioada echivalenta din 2007.

Depozitele clientilor au avansat cu 42,5%, la 46,1 miliarde euro in septembrie 2008, ceea ce a determinat o scadere a raportului dintre credite si depozite la 119,9%, de la 130,1% in septembrie 2007.

EFG a precizat ca depozitele au crescut mai rapid decat creditele de la inceputul anului, „ceea ce a permis ca majorarea creditarii sa fie finantata doar din depozite”.

Avansul creditarii a incetinit la o rata anuala de 30,9%, valoarea imprumuturilor ajungand la 56,5 miliarde euro in septembrie, iar 46% din creditele noi contractate in afacra Greciei au provenit din Polonia si Cipru.

In afara de Bancpost, EFG Eurobank mai detine in Romania si alte companii: Euroline Retail Service IFN, EFG Eurobank Mutual Funds Management Romania SAI, EFG Eurobank Finance, EFG Eurobank Securities, EFG Eurobank Leasing, EFG Eurobank Property Services sau EFG IT Shared Services.

Hotelierii ofera agentiilor de turism preturi apropiate celor de la receptie

de
Preturile practicate de majoritatea pensiunilor si hotelurilor romanesti in contractele cu agentiile de turism sunt foarte apropiate de cele practicate la receptie, ceea ce conduce la o colaborare neprofitabila pentru tour operatori, spun reprezentantii agentiilor de turism.
„Ofertele de tarifare ale multor hoteluri, dar mai ales ale pensiunilor pentru agentiile de turism sunt aproape la acelasi nivel cu cele de la receptie, uneori fiind egale. Semenarea unui contract in aceste conditii nu poate fi decat paguboasa pentru touroperator”, a declarat, potrivit NewsIn, Steluta Stanica, directorul agentiei Delta Best. 

Potrivit acesteia, din motivele mentionate, turoperatorii romani prefera sa incheie contracte cu hotelurile de peste granita, „care practica o politica de tarifare conforma cu industria de turism. Cum este si normal, agentiile de turism beneficiaza la hotelurile din destinatiile externe de reduceri de 20 pana la 30 la suta din tariful de la receptie”, a adaugat Steluta Stanica. 

La randul lor, reprezentantii Perfect Tour au precizat ca „diferenta dintre cele doua tarife este foarte mica. Patronii hotelurilor din Romania urmaresc sa-si amortizeze investitia foarte rapid, si nu au o cultura a turismului dezvoltata. Iar acest marketing si management al afacerii defectuos nu fac decat sa adauge o bila neagra la turismul autohton”, a spus directorul de marketing al Perfect Tour, Tatiana Bulubica.

In ce priveste contractele incheiat intre agentiile autohtone si hotelurile din destinatiile externe, „colaborarea este atat de buna, incat unitatile de cazare isi adapteaza ofertele la nevoile touroperatorilor, fidelizand astfel si agentiile si clientii lor, lucru neantalnit pana acum in Romania”, a mentionat Alexandru Donciu, consultant in cadrul Paralela 45.

Dispozitii tranzitorii si finale

de

Pierderi fiscale din perioadele de scutire

Art. 37. – Orice pierdere fiscala neta care apare in perioada in care contribuabilul a fost scutit de impozitul pe profit poate fi recuperata din profiturile impozabile viitoare, potrivit art. 26. Pierderea fiscala neta este diferenta dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire si profitul impozabil total in aceeasi perioada.

Dispozitii tranzitorii

Art. 38. – (1) In cazul persoanelor juridice care au obtinut, inainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor in zona defavorizata, scutirea de impozit pe profitul aferent investitiilor noi se aplica in continuare pe perioada existentei zonei defavorizate.

(2) Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investitii inainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilitati persoanelor care domiciliaza sau lucreaza in unele localitati din Muntii Apuseni si in Rezervatia Biosferei „Delta Dunarii”, republicata, cu modificarile ulterioare, si care continua investitiile conform ordonantei mentionate, beneficiaza in continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidentiate, facute cu investitiile respective, fara a depasi data de 31 decembrie 2006.

(3) Contribuabilii care isi desfasoara activitatea in zona libera pe baza de licenta si care pana la data de 1 iulie 2002 au realizat investitii in zona libera, in active corporale amortizabile utilizate in industria prelucratoare, in valoare de cel putin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit, in continuare, pana la data de 31 decembrie 2006. Dispozitiile prezentului alineat nu se mai aplica in situatia in care survin modificari in structura actionariatului contribuabilului. In intelesul prezentului alineat, modificare de actionariat in cazul societatilor cotate se considera a fi o modificare a actionariatului in proportie de mai mult de 25% din numarul actiunilor, pe parcursul unui an calendaristic.

(4) Cu exceptia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obtin venituri din activitati desfasurate pe baza de licenta intr-o zona libera au obligatia de a plati impozit pe profit in cota de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pana la data de 31 decembrie 2004.

(5) Contribuabilii care beneficiaza de facilitatile prevazute la alin. (1)-(4) nu pot beneficia de amortizarea accelerata sau de deducerea prevazuta la art. 24 alin. (12).

(6) Unitatile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 519/2002, cu modificarile ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit daca minimum 75% din sumele obtinute prin scutire se reinvestesc in vederea achizitiei de echipament tehnologic, masini, utilaje, instalatii si/sau pentru amenajarea locurilor de munca protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplica pana la data de 31 decembrie 2006.

(7) Contribuabilii direct implicati in productia de filme cinematografice, inscrisi ca atare in Registrul cinematografic, beneficiaza, pana la data de 31 decembrie 2006, de:

a) scutirea de la plata impozitului pe profit a cotei-parti din profitul brut reinvestit in domeniul cinematografiei;

b) reducerea impozitului pe profit in proportie de 20%, in cazul in care se creeaza noi locuri de munca si se asigura cresterea numarului scriptic de angajati, cu cel putin 10% fata de anul financiar precedent.

(8) Societatea Nationala „Nuclearelectrica” – S.A. beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit pana la data de 31 decembrie 2010, in conditiile in care profitul este utilizat exclusiv pentru finantarea lucrarilor de investitii la obiectivul Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda-Unitatea 2, potrivit legii.

(9) Societatea Comerciala „Automobile Dacia” – S.A. beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit pana la data de 31 decembrie 2006.

(10) Societatea Comerciala „Sidex” – S.A. beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit pana la data de 31 decembrie 2004.

(11) Compania Nationala „Aeroportul International Henri Coanda – Otopeni” – S.A. beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit pana la data de 31 decembrie 2006.

(12) La calculul profitului impozabil, urmatoarele venituri sunt neimpozabile pana la data de 31 decembrie 2006:

a) veniturile realizate din activitatile desfasurate pentru obiectivul Centrala Nuclearoelectrica Cernavoda-Unitatea 2, pana la punerea in functiune a acestuia;

b) veniturile realizate din aplicarea unei inventii brevetate in Romania, inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioada de 5 ani de la prima aplicare, calculati de la data inceperii aplicarii si cuprinsi in perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;

c) veniturile realizate din practicarea apiculturii.

(13) Pentru investitiile directe cu impact semnificativ in economie, realizate pana la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii, contribuabilii pot deduce o cota suplimentara de 20% din valoarea acestora. Deducerea se calculeaza in luna in care se realizeaza investitia. In situatia in care se realizeaza pierdere fiscala, aceasta se recupereaza potrivit dispozitiilor art. 26. Pentru investitiile realizate se poate calcula amortizare accelerata, cu exceptia investitiilor in cladiri. Contribuabilii care beneficiaza de facilitatile prevazute la prezentul alineat nu pot aplica prevederile art. 24 alin. (12).

(14) Facilitatile fiscale privind impozitul pe profit din actele normative mentionate in prezentul articol, precum si cele care decurg din alte acte normative date in aplicarea acestora raman in vigoare pana la termenele si in conditiile stipulate de acestea.

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!