unbr

DOSARUL VERSINI-CAMPINCHI ȘI CRASNIANSKI c. FRANȚEI

de

DOSARUL VERSINI-CAMPINCHI ȘI CRASNIANSKI c. FRANȚEI

(Cererea nr. 49176/11)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

16 iunie 2016

Această decizie va deveni definitivă în condițiile definite în articolul 44 § 2 al Convenției. Ea poate suferi modificări ale formei.

În dosarul Versini-Campinchi și Crasnianski c. Franței,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Cincea), reunită într-o cameră compusă din:

Angelika Nußberger, Președintă,
          Ganna Yudkivska,
          Erik Møse,
          André Potocki,
          Yonko Grozev,
          Carlo Ranzoni,
          Mārtiņš Mits, judecători,
și Claudia Westerdiek, grefier,

După ce a deliberat în camera de consiliu din data de 24 mai 2016,

Pronunță hotărârea de mai jos, adoptată la această dată:

PROCEDURĂ

  1. 1. La baza acestui dosar se află o cerere (nr. 49176/11) îndreptată împotriva Republicii Franceze și în care cetățenii acestui Stat, Dl. Jean-Pierre Versini-Campinchi („reclamantul”) și Dna Tania Crasnianski („reclamanta”), au sesizat Curtea pe 1 august 2011 în temeiul articolului 34 al Convenției de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale („Convenția”).
  2. 2. Solicitanții sunt reprezentați în fața curții de Domnișoara Patrice Spinosi, avocat al Consiliului de Stat și la Curtea de Casație. Guvernul francez („Guvernul”) este reprezentat de agentul său, Dl. François Alabrune, Director al Afacerilor juridice ale Ministerului Afacerilor Străine.
  3. 3. Reclamanții se plâng de interceptarea și transcrierea conversațiilor pe care le-au avut cu unul dintre clienții lor, precum și de utilizarea împotriva lor, în scopuri disciplinare, a proceselor verbale corespunzătoare. Ei invocă articolul 8 al Convenției.
  4. 4. Cererea a fost transmisă Guvernului pe data de 5 septembrie 2013.

ÎN FAPT

  1. CIRCUMSTANȚELE SPEȚEI
  2. 5. Reclamații sunt născuți în 1939 și respectiv în 1971 și locuiesc în Paris.
  3. Geneza dosarului
  4. 6. În urma decesului mai multor persoane din cauza bolii Creuzfeld-Jacob, contaminate eventual cu ocazia consumării de carne provenită de la bovine afectate de encefalopatie spongiformă bovină, o informare judiciară a fost deschisă în decembrie 2000 împotriva lui X pentru omor din culpă, atingere involuntară adusă integrității fizice și punere în pericol a altei persoane. Ancheta a dat naștere la suspiciuni în ceea ce privește încălcarea de către societatea Districoupe – o filială a lanțului de restaurante Buffalo Grill care îi furniza acesteia carne – a embargoului privind importul de carne de vită provenită din Regatul Unit, țară atinsă de o epizootie importantă. Pe 2 decembrie 2002, procurorul Republicii din Paris sesizează judecătorul de instrucție cu o punere sub acuzare suplimentară împotriva lui X privind capetele de acuzare înșelăciune privind, calitatea, originea sau cantitatea unei mărfi periculoase pentru sănătatea umană, fals și uz de fals în înscrisuri, punerea în pericol a altor persoane și complicitate la aceste delicte prin furnizarea de instrucțiuni și mijloace sau abuz de autoritate.
  5. 7. În calitate de avocat, reclamantul era atunci însărcinat cu apărarea intereselor lui Christian Picart, Președintele și Directorul General al Districoupe și președintele Consiliului de Supraveghere al Buffalo Grill. Avocată și ea, reclamanta era colaboratoarea sa.
  6. 8. În cadrul unei comisii rogatorii pronunțată pe data de 2 decembrie 2002 de către judecătorul de instrucție, linia telefonică a Domnului Picart a fost pusă sub ascultare. Anumite conversații telefonice între el și reclamanți au fost astfel interceptate din data de 16 decembrie 2002 până pe 28 Ianuarie 2003 și transcrise în procesul verbal. A existat în special o astfel de conversație cu reclamanta, din data de 17 decembrie 2002 și o conversație cu reclamantul, din data de 14 ianuarie 2003.
  7. 9. Dl. Picart a fost reținut pe data de 17 decembrie 2002. El a fost pus sub acuzare pe 18 decembrie 2002, ca și celelalte trei persoane.
  8. 10. Dl. Picart a sesizat Curtea pe 31 martie 2004 privind o plângere în care denunța o încălcare a articolelor 6 §§ 1 și 3 c) și 8 ale Convenției în contextul procedurii penale care a fost apoi derulată împotriva sa. Această plângere a fost considerată inadmisibilă printr-o decizie din data de 18 martie 2008 (Picart c. Franța (dec.), nr. 12372/04).
  9. Decizia Camerei de Instrucție a Curții de Apel din Paris din 12 mai 2003 și decizia Curții de Casație din 1 octombrie 2003
  10. 11. Pe 12 mai 2003, sesizată de judecătorul de instrucție și de Dl. Picart în scopul de a se pronunța în ceea ce privește legalitatea proceselor verbale de transcriere a interceptărilor respective, camera de instrucție a curții de apel din Paris l-a anulat pe cel al unei conversații care a avut loc pe data de 24 ianuarie 2003 între Dl. Picart și le reclamant, pe motiv că acesta se raporta la exercitarea drepturilor la apărare ale inculpatului și că conținutul, precum și natura acestuia nu erau în măsură să ducă la presupunerea că avocatul participase la o infracțiune. Ea a refuzat, în schimb, să anuleze celelalte transcrieri, estimând că observațiile făcute de reclamanți erau de natură să releve din partea lor o încălcare a secretului profesional și o sfidare a curții.
  11. 12. Printr-o decizie din data de 1 octombrie 2003, secția penală a Curții de Casație a respins apelul făcut de Dl. Picart. Ea a reținut în special că „judecătorul de instrucție deține în baza articolelor 81 și 100 din Codul de Procedură Penală, puterea de a prescrie, atunci când nevoile de informare impun acest lucru, interceptarea, înregistrarea și transcrierea corespondențelor emise prin telecomunicații de o persoană anchetată, din momentul în care nu afectează exercitarea drepturilor la apărare”. Ea a adăugat că „principiul confidențialității conversațiilor dintre o persoană anchetată și avocatul său, nu se poate opune transcrierii unora dintre ele, din moment ce este stabilit, ca în speța de față, că conținutul acestora este de natură să ducă la prezumpția de participare a avocatului respectiv la faptele constitutive ale unei infracțiuni, care au fost străine de sesizarea judecătorului de instrucție”.
  12. Procedura disciplinară derulată împotriva reclamanților
  13. 13. Între timp, pe 27 februarie 2003, procurorul general de pe lângă curtea de apel din Paris adresase o scrisoare Președintelui baroului avocaților, invitându-l să inițieze o procedură disciplinară împotriva reclamanților. Această scrisoare era redactată astfel:

„Am onoarea să vă transmit, prin prezenta, o copie a proceselor verbale de transcriere a conversațiilor telefonice de pe liniile atribuite Domnului C. Picart.

Rezultă în primul rând, că [reclamanta] ar fi comis, pe 17 decembrie 2002, o încălcare deliberată a secretului profesional și a dispozițiilor combinate ale articolelor 63-4 și 154 din codul de procedură penală care guvernează arestul preventiv telefonându-i Domnului Picart pentru a-l informa privind starea dosarului și observațiile făcute de alte persoane, la vremea respectivă arestate preventiv, pe care tocmai le întâlnise. Trebuie menționat că Dl. Picart, care nu era la vremea respectivă o parte a dosarului, făcea obiectul unei convocări a serviciilor de jandarmerie pentru a fi el însuși audiat puțin mai târziu în același dosar.

În al doilea rând, pe 14 ianuarie 2003, [reclamantul], în cursul unei conversații pe linia Domnului Picart, a făcut în mod deliberat observații deosebit de injurioase la adresa judecătoarei de instrucție care s-a ocupat de dosar.

Aceste comportamente mi s-au părut a constitui încălcări deontologice grave, v-aș rămâne recunoscător dacă m-ați informa ce pedepse intenționați să aplicați pe plan disciplinar, având în vedere că urmările penale nu sunt prevăzute, deocamdată, de ministerul public”.

  1. 14. Pe 21 martie 2003, președintele baroului avocaților a deschis o procedură disciplinară împotriva reclamantei, pentru încălcarea secretului profesional. În schimb el a procedat la clasarea faptelor de care era acuzat reclamantul pe motivul observațiilor făcute de acesta pe 14 ianuarie 2003. Acesta din urmă scrisese pe data de 5 mai 2003 pentru a-i cere să fie urmărit de asemenea pentru faptele de care era acuzată reclamanta, indicând că aceasta nu intervenise la Dl. Picart decât în calitatea sa de colaboratoare. În consecință, pe 20 mai 2003, președintele baroului de avocați inițiase de asemenea o procedură disciplinară împotriva sa pentru încălcarea secretului profesional.
  2. Decizia consiliului ordinului avocaților de la baroul din Paris, din data de 16 decembrie 2003
  3. 15. În fața consiliului ordinului avocaților de la baroul din Paris, reclamanții au solicitat mai ales ca transcrierea interceptării telefonice din data de 17 decembrie 2002 să fie exclusă din dezbateri pe motiv că era ilegală. Aceștia au susținut că are un caracter neloial și ilicit, subliniind că libertatea de comunicare între avocat și clientul său este un principiu cu valoare constituțională.
  4. 16. Pe 16 decembrie 2003, consiliul ordinului avocaților, care s-a întrunit ca și consiliu de disciplină, a respins cererea reclamanților. El a respins mijlocul susținând ilegalitatea transcrierii din următoarele motive:

„Având în vedere că consiliul Ordinului nu poate decât să deplângă practica prea sistematică care constă în interceptarea conversațiilor telefonice dintre avocați și clienții acestora sub pretextul supravegherii legale a liniilor telefonice atribuite acestora din urmă. Că această practică este cu atât mai contestabilă cu cât ascultările se fac de către serviciile de poliție sau jandarmerie care acționează prin delegare, care nu au competența de a de a stabili ce este, din punct de vedere al drepturilor la apărare, strict sub incidența secretului profesional și ce poate justifica, dacă este cazul, o excepție de la acesta, acest control nefăcându-se decât a posteriori și deci că transcrierile au fost depuse la dosarul de procedură și aduse astfel la cunoștința tuturor celor care au acces la acesta;

Pentru că, totuși, conciliul a relevat că în această speță, pentru a respinge recursul făcut împotriva hotărârii camerei de instrucție din data de 12 mai 2003, secția penală a făcut în mod expres distincția dintre transcrierile conversațiilor legate de drepturile la apărare ale Domnului Picart, anulate de camera de instrucție, și transcrierile propriilor observații menite să ducă la prezumarea de către comisie a unei infracțiuni comise de avocat; (…)

Având în vedere că (…) decizia secției penale, prin distincția care se face astfel, privează de pertinență pledoaria bazată pe pretinsa încălcare a drepturilor la apărare ale Domnului Picart prin interceptarea și transcrierea conversației vizate de urmăriri, ai cărei termeni sunt de natură să ducă la prezumarea de către comisie a unei infracțiuni [comise de reclamantă];

Încă de la începutul acestei conversații de fapt, [reclamanta] declară imediat interlocutorului său că este colaboratoarea [reclamantului] și că îl sună pentru a-l informa „despre ceea ce s-a întâmplat” în cursul reținerii lui [C. și V.], cu care tocmai s-a întâlnit și privind „întrebările care le-au fost adresate”; astfel, chiar din primele momente ale acestei conversații telefonice, [reclamanta] relevă existența întrevederii pe care a avut-o cu [C. și V.] și tot sau o parte din conținutul acesteia, în timpul desfășurării reținerii acestora, încălcând astfel dispozițiile articolului de 63-4 din codul de procedură penală (…);

(…) pentru că avocatul nu este autorizat să se întâlnească cu o persoană reținută decât în baza secretului profesional pe care are obligația să-l păstreze (…), care este general, absolut și de ordin public și îi interzice să divulge unei terțe părți orice informație de care dispune în virtutea profesiei sale, sub pedeapsa comiterii delictului de încălcare a secretului profesional (…);

Pentru că este de necontestat faptul că în calitatea sa de avocat al Domnilor [C.] și [V.] [reclamanta] a putut să se întâlnească cu aceștia în timpul detenţiei lor și în condițiile stabilite de articolul 36.4 din codul de procedură penală, și nu în calitatea sa, accesorie pentru evaluarea faptelor prezentate Consiliului, de avocat al Domnului a C. Picart cu care ea trebuia în consecință să se abțină de la orice divulgare legată de aceste întrevederi;

Pentru că, în consecință, nu poate fi invocat în mod util argumentul secretului legat de conversațiile dintre avocat și clientul său pentru a contesta legalitatea transcrierii pe care se bazează urmărirea, declarațiile făcute în cursul conversației interceptate fiind de natură să presupună o încălcare [de către reclamantă] a dispozițiilor legale specifice aplicabile în materie de reținere;

Considerând că prin încălcarea acestor prevederi, care impun în mod expres avocatului să nu divulge existența întrevederii care a avut loc cu o persoană reținută, aceasta din urmă divulgă o informație pe care legiuitorul a dorit-o secretă în termenii unei prevederi speciale, această divulgare a unei informații cu caracter secret caracterizând infracțiunea de încălcare a secretului profesional (…);

Pentru că secretul profesional și protecția aferentă, sunt limitate de încălcarea legii către avocat;

Considerând în sfârșit că valabilitatea interceptărilor nu poate fi contestată din moment ce rezultă din mențiunile care figurează în procesul verbal de transcriere a acesteia că linia aflată sub ascultare a fost supusă ascultării ca urmare a unei comisii rogatorii (…) care a dispus supravegherea abonatului C. Picart (…) și nu cea a [reclamantei], avocat; că prevederile legale privind interceptarea corespondențelor emise prin telecomunicații au fost respectate din moment ce comisia rogatorie mai sus menționată a precizat și durata interceptării și infracțiunile care o motivau; (…) ».

  1. 17. Pe fond, consiliul Ordinului a considerat că observațiile făcute de reclamantă pe 17 decembrie 2002 contravin articolelor 63-4 din codul de procedură penală și aduc atingere secretului profesional pe care avea obligația să-l respecte în calitate de avocată. Constatând că ea acționase la instrucțiunile primului reclamant, el a reținut că aceștia acționaseră în mod concertat. Considerând că comportamentul lor adusese atingere credibilității și onorabilității profesiei, el a pronunțat împotriva reclamantului pedeapsa de interdicție temporară de exercitare a profesiei de avocat timp de doi ani, însoțită de o suspendare de douăzeci și una de luni iar împotriva reclamantei, pedeapsa de interzicere temporară de exercitare a profesiei de avocat timp de un an, cu suspendare.
  2. Decizia Curții de Apel din Paris din data de 12 mai 2004
  3. 18. Pe 12 mai 2004, Curtea de Apel din Paris a respins recursul reclamanților împotriva deciziei din 16 decembrie 2003. Ea a subliniat mai ales că mijlocul legat de caracterul ilicit al probei pe care s-a bazat urmărirea disciplinară se confrunta cu autoritatea de lucru judecat a deciziei camerei de instrucție din data de 12 mai 2003 care prevedea că nu există niciun motiv de anulare.
  4. Decizia secției penale a Curții de Casație din data de 10 octombrie 2008
  5. 19. Pe 10 octombrie 2008, secția penală a Curții de Casație a casat și a anulat decizia curții de apel din Paris din data de 12 mai 2004 și a supus cauza și părțile Curții de Apel din Paris compusă în mod diferit, considerând că nu putea admite decât că decizia din data de 12 mai 2003 era acoperită de autoritatea de lucru judecat pe când „deciziile organelor de anchetă care soluționează un incident de procedură, nu se pronunță în ceea ce privește acțiunea publică”.
  6. Decizia Curții de apel din Paris din data de 24 septembrie 2009 și decizia primei camere civile a Curții de Casație din 3 februarie 2011
  7. 20. Curtea de Apel din Paris a respins recursul reclamanților printr-o hotărâre din data de 24 septembrie 2009.
  8. 21. Ea a reamintit că urmărirea în justiţie era demarată numai pe baza transcrierii unei conversații telefonice dintre Dl. Picart și reclamantă, care a avut loc pe data de 17 decembrie 2002 la inițiativa acesteia, în timp ce linia telefonică a primului era sub supraveghere în condiții conforme articolelor 100 și următoarelor din codul de procedură penală. Ea a reamintit de asemenea că aceste supravegheri nu vizau o linie telefonică ce depindea de un cabinet de avocat sau de domiciliul acestuia și în consecință, prevederile articolului 100-7 din codul de procedură penală nu se puteau aplica. Ea a evidențiat apoi că această putere acordată judecătorului de instrucție prin articolul 100 din codul de procedură penală de a prescrie, dacă necesitățile de informare impun acest lucru, interceptarea și transcrierea corespondențelor emise prin telecomunicații, se încadrează în limitele respectării dreptului la apărare, care guvernează în special confidențialitatea corespondențelor dintre persoana anchetată și avocatul pe care l-a desemnat. Elle a declarat totuși, în acest sens că, pe data de 17 decembrie 2002, Dl. Picart nu era încă anchetat, și – în consecință – nu desemnase reclamantul drept avocatul său pentru procedura penală. Ea a adăugat că o conversație telefonică între o persoană anchetată și avocatul său putea fi transcrisă și depusă la dosar din moment ce conținutul său și natura sa erau în măsură să ducă la prezumpția că avocatul respectiv a participat la o infracțiune, chiar dacă aceste fapte erau străine de sesizarea judecătorului de instrucție și că acest lucru ar trebui să se aplice a fortiori astfel unei conversații între o persoană care nu este anchetată și un avocat care fusese avocatul său obișnuit în materie non-penală.
  9. 22. Pe fond, Curtea de Apel din Paris a constatat că din transcrierea mai sus menționată reieșea că reclamanta îl informase pe dl. Picart cu privire la întrevederile pe care le avusese cu colaboratori ai acestuia din urmă atunci când aceștia erau reținuți. Ea a făcut referire la declarațiile următoare: „vă telefonez, tocmai i-am văzut pe Domnul [C.] și pe Domnul [V.] reținuți preventiv, pentru a vă informa pe scurt în privința a ceea ce s-a petrecut și a întrebărilor care le-au fost adresate”; „au fost interogați în special în legătură cu originea produselor după embargou, mai precis dacă ei înșiși avuseseră cunoștință sau știuseră de carnea de proveniență engleză după embargoul din 1996”; „încercau mai ales să cunoască relațiile care existau între ei, funcționarea Districoupe, relațiile care existau între Domnul [C.] și Domnul [B.] în raport cu stilul lui de viață; „presupun că Domnul [B.] primise mită de la furnizori”; „Domnul [V.] îmi spunea că l-au interogat în această privință”. Curtea de Apel a considerat că procedând astfel, deși articolul 63-4 din codul de procedură penală interzic avocatului desemnat de o persoană arestată preventiv să divulge oricui, pe durata arestării preventive, întrevederea sa cu persoana respectivă și în ciuda secretului profesional care îi era impus, prima reclamantă nu își respectase obligațiile și probitatea și comisese o abatere disciplinară. Ea a considerat că același lucru era valabil și pentru reclamant din moment ce-i ceruse colaboratoarei sale, care la momentul respectiva era avocată stagiară, să realizeze un astfel de demers care încălca legea.
  10. 23. Reclamanții au făcut apel la Curtea de Casație, invocând în special principiul confidențialității corespondenței dintre avocați și clienții lor și articolul 8 al Convenției. Printr-o hotărâre din data de 3 februarie 2011, prima cameră civilă a Curții de Casație a declarat recursul ca fiind inadmisibil.
  11. DREPTUL INTERN PERTINENT
  12. Codul de procedură penală
  13. 24. La vremea faptelor în cauză, articolul 63-4 din codul de procedură penală prevedea următoarele:

„După ce au trecut douăzeci de ore de la începutul arestării preventive, persoana poate solicita să se întâlnească cu un avocat. Dacă nu este în măsură să desemneze unul sau dacă avocatul ales nu poate fi contactat, ea poate solicita să i se repartizeze un avocat din oficiu de către președintele baroului.

(…)

Avocatul desemnat poate comunica cu persoana arestată preventiv în condiții care să garanteze confidențialitatea întrevederii. El este informat de ofițerul judiciar sau, sub controlul acestuia, de către un agent al poliției judiciare în privința caracterului infracțiunii cercetate.

(…)

Avocatul nu poate divulga această întrevedere nimănui pe durata arestului preventiv.

(…) ».

  1. 25. Articolul 81 din codul de procedură penală prevede următoarele:

„Judecătorul de instrucție procedează, conform legii, la toate actele de informare pe care le consideră utile pentru descoperirea adevărului. El examinează dovezile acuzării și pe cele ale apărării.

O copie a acestor documente precum și a tuturor pieselor procedurii trebuie să existe; fiecare copie este certificată de grefier sau de un ofițer de la poliția judiciară desemnat menționat în alineatul 4. Toate piesele dosarului sunt cotate de grefier pe măsura redactării sau a primirii lor de către judecătorul de instrucție.

(…)

Dacă judecătorul de instrucție nu poate proceda el însuși la toate actele de instrucție, el poate transmite o scrisoare rogatorie ofițerilor poliției judiciare pentru a le solicita să execute toate actele de informare necesare în condițiile și sub rezervele prevăzute în articolele 151 și 152.

Judecătorul de instrucție trebuie să verifice elementele de informație culese astfel. (…) ».

  1. 26. La momentul faptelor în cauză, articolele de la 100 până la 100-7 din codul de procedură penală, legate de interceptare corespondențelor emise pe prin mijloace de telecomunicații, erau redactate în felul următor:

Articolul 100

„În materie penală și în materie corecțională, dacă pedeapsa suportată este egală cu sau de peste doi ani de privare de libertate, judecătorul de instrucție poate, atunci când nevoile de informare impun acest lucru, să dispună interceptarea, înregistrarea și transcrierea corespondențelor emise prin mijloace de telecomunicații. Aceste operațiuni sunt efectuate sub autoritatea și controlul său.

Decizia de interceptare este scrisă. Ea nu are caracter jurisdicțional și poate fi supusă niciunui recurs.”

Articolul 100-1

„Decizia luată în temeiul articolului 100 trebuie să includă toate elementele de identificare a legăturii care trebuie interceptată, infracțiunea care motivează recursul la interceptare precum și durata acesteia.”

Articolul 100-2

”Această decizie este luată pentru o perioadă de maximum patru luni. Ea nu poate fi reînnoită decât în aceleași condiții de formă și durată.”

Articolul 100-3

”Judecătorul de instrucție sau ofițerul de poliție judiciară însărcinat de acesta poate solicita oricărui agent calificat al unui serviciu sau organism aflat sub autoritatea sau tutela ministrului însărcinat cu telecomunicațiile sau oricărui agent calificat al unui operator de rețea sau furnizor de servicii de telecomunicații autorizat, în vederea procedării la instalarea unui dispozitiv de interceptare.”

Articolul 100-4

”Judecătorul de instrucție sau ofițerul de poliție judiciară însărcinat de acesta redactează procesul verbal al fiecăreia dintre operațiile de interceptare și înregistrare. Acest proces verbal menționează data și ora la care a început operațiunea și cele la care aceasta se încheie.

Înregistrările sunt sigilate.”

Articolul 100-5

”Judecătorul de instrucție sau ofițerul de poliție judiciară însărcinat de acesta transcrie corespondența utilă pentru descoperirea adevărului. El redactează un proces verbal. Această transcriere este depusă la dosar.

Corespondențele într-o limbă străină sunt transcrise în limba franceză cu asistența unui interpret solicitat în acest scop. ”

Articolul 100-6

”Înregistrările sunt distruse, prin grija procurorului Republicii sau a procurorului general, la expirarea termenului de prescriere a acțiunii publice.

Un proces verbal al acțiunii de distrugere este redactat.”

Articolul 100-7

”Nicio interceptare nu poate avea loc pe linia unui deputat sau a unui senator fără ca președintele adunării de care aparține acesta să fie informat în această privință de judecătorul de instrucție.

Nicio interceptare nu poate avea loc pe o linie a unui cabinet al unui avocat sau de la domiciliul acestuia fără ca președintele baroului să fie informat în această privință de judecătorul de instrucție.

Avocati – UNBR

de

Publicăm materialul intitulat „PROBLEME DE INTERPRETARE ŞI APLICARE A LEGISLAŢIEI PROFESIEI DE AVOCAT” care va face obiectul dezbaterilor în şedinţa Consiliului UNBR din 28 martie 2013.

Publicăm Decizia nr. 45/14.12.2012 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. pentru aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Fondului de Solidaritate al Avocaţilor şi Hotărârea nr. 216 din 03 decembrie 2011 a Consiliului U.N.B.R. prin care, în baza Hotărârii nr. 11 din 11 iunie 2011 a Congresului Avocaţilor, s-a aprobat funcţionarea Fondului de Solidaritate al Avocaţilor.

Publicăm următoarele Hotărâri al Consiliului U.N.B.R. adoptate în şedinţa din 15 decembrie 2012:

– Hotărârea Consiliului UNBR nr. 552 din 15 decembrie 2012 privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în alte profesii juridice precum şi – anexat – a rezultatelor examenului.

– Hotărârea Consiliului UNBR nr. 553 din 15 decembrie 2012 privind cuantumul ajutorului de deces;

– Hotărârea Consiliului UNBR nr. 554 din 15 decembrie 2012 privind cuantumul şi modul de calcul al unor indemnizaţii şi ajutoare de asigurări sociale prevăzute de Statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor;

– Hotărârea Consiliului UNBR nr. 555 din 15 decembrie 2012 privind nivelul punctajului maxim de pensie;

– Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 648 din 15 decembrie 2012 privind: calendarul desfăşurării şedinţelor Comisiei Permanente a U.N.B.R., ale Consiliului U.N.B.R., ale examenului de primire în profesia de avocat, ale activităților din cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor – INPPA în vederea dobândirii titlului profesional de avocat definitiv, în anul 2013.

Publicăm Sinteza raportului de evaluare actuarială din noiembrie 2012, efectuat la cererea Casei de Asigurări a Avocaţilor, cu rugămintea ca Decanii Barourilor să asigure publicarea acestuia pe site-ul fiecărui Barou.

Publicăm adresa Ministerului Justiţiei nr. 96408/24.10.2012, înregistrată la Uniunea Naţională a Barourilor din România la nr. 1661/2012 din 29.10.2012 privind situaţia restanţelor la plata onorariilor avocaţilor pentru asistenţa judiciară, înregistrate la nivelul curţilor de apel.

Publicam un extras al Hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) din data de 06 septembrie 2012, pronuntata in cauza Autoritatea Poloneza de Reglementare in domeniul Telecomunicatiilor vs. Comisia Europeana referitor la reprezentarea partilor in fata CJUE de catre consilierii juridici.

Dăm publicităţii HOTĂRÂREA NR. 526 din 01 septembrie 2012 a Consiliului UNBR privind recunoaşterea orelor de pregătire profesională.

Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual (Text în vigoare începând cu data de 28 iulie 2011, actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 28 iulie 2011.)

Extras:
„ART. 43

(1) Radiodifuzorii trebuie să evite să aducă atingere dreptului la un proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile unor cauze aflate pe rol în justiţie sau în curs de cercetare, prin comentariile şi luările de poziţie proprii sau ale invitaţilor, inclusiv ale avocaţilor părţilor.
(2) Radiodifuzorii nu pot difuza emisiuni realizate sau moderate de către persoane învinuite sau inculpate în care se discută aspecte legate de cazul personal aflat în cercetare sau pe rolul instanţelor de judecată.
(3) Radiodifuzorii nu pot difuza emisiuni realizate sau moderate de către membri activi ai barourilor de avocaţi, în care se dezbat cazuri aflate în cercetare ori pe rolul instanţelor de judecată.”

Legea privind punerea in aplicare a Noului Cod de Procedura Civila incalca trei articole din Constitutia Romaniei

de

Astfel, UNBR sustine ca in art. 15 al propunerii legislative privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, se prevede ca: „In aplicarea dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in recurs, cererile si concluziile partii, persoana

juridica, pot fi formulate si sustinute de catre reprezentantul legal al acesteia sau de catre persoana desemnata de acesta, daca este licentiata in drept”. Adoptarea unei astfel de propuneri ar incalca textul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, care prevede ca „Partile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, dupa caz, asistate in conditiile legii. In recurs, cererile si concluziile partilor nu pot fi formulate si sustinute decat prin avocat sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licentiata in drept”.

Potrivit UNBR, necesitatea reprezentarii in recurs numai prin avocat ori consilier juridic este explicata in expunerea de motive ce a insotit Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila: „ca element de noutate, se propune ca redactarea cererii de recurs, precum si exercitarea si sustinerea recursului sa se realizeze numai prin avocat sau consilier juridic, urmarindu-se in acest fel, impunerea unei rigori si discipline procesuale si evitarea introducerii unor recursuri in mod abuziv, in scop de sicana, sau informale, care nu se incadreaza riguros in motivele de recurs; este o regula care corespunde, in acelasi timp, si noii viziuni propuse asupra recursului, avand in vedere specificul acestei cai extraordinare de atac, reflectat in conditiile de exercitare, in procedura, precum si in motivele de recurs, limitativ circumscrise respectarii legalitatii”.

Prin urmare, afirma UNBR, la adoptarea Codului de procedura civila, legiuitorul a apreciat ca fiind corecta pozitia Comisiei de elaborare a acestui act normativ, conform careia, fata de noua configuratie a caii de atac a recursului (tehnicitatea deosebita a acestei cai extraordinare de atac) se impune ca reprezentarea sa aiba in mod exclusiv un caracter specializat pentru a se evita recursurile informe sau neincadrabile in motivele limitativ prevazute de lege, dar si pentru a se asigura efectivitatea dreptului de a exercita aceasta cale de atac.

,,S-a apreciat, pe buna-dreptate, ca in lipsa unei reprezentari specializate, calea recursului ar fi in multe cazuri o simpla iluzie si un motiv suplimentar de dezamagire pentru justitiabil, deoarece neindicarea cu precizie si claritate a motivelor de legalitate si neincadrarea lor in limitele restrictive prevazute de lege ar conduce, inevitabil, la respingerea acestuia ca inadmisibil, fara o dezbatere in sedinta publica, asa cum se asteapta partea”, adauga UNBR.

Proiectul de lege incalca trei articole din Constitutia Romaniei

In cererea de reexaminare trimisa Administratiei Prezidentiale, UNBR invoca trei aspecte pentru care proiectul de lege nu ar trebuie sa fie adoptat. Primul aspect se refera la incalcarea a trei articole din Constitutia Romaniei. Potrivit UNBR, sunt incalcate dispozitiile art. 24 alin. (2) din Constitutia Romaniei: „In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”.

Conform UNBR, Constitutia garanteaza dreptul la aparare in forma specializata, adica realizata de un specialist in drept, care a dobandit dreptul de practica prin includerea intr-un corp profesional ale carui reguli de functionare si organizare sunt stabilite prin lege. Prin urmare, asigurarea dreptului la aparare nu poate fi realizata, in limitele constitutionale, apelandu-se la orice persoana licentiata in drept. Licenta in drept nu reprezinta in niciun stat european, deci nici in Romania, o garantie suficienta pentru exercitiul reprezentarii judiciare nici macar in fata instantelor mai mici, cu atat mai putin in cazul Inaltei Curti de Casatie si Justitie (principala instanta de recurs). Dreptul pe care legea fundamentala il recunoaste cetateanului de a beneficia de aparare specializata, prin avocat, are drept corespondent firesc o obligatie corelativa a statului: aceea de a permite implicarea in actul de reprezentare judiciara numai acelei categorii profesionale pe care Constitutia a identificat-o ca fiind apta sa asigure realizarea efectiva a  „dreptului la aparare”.

,,Daca statul, fara o justificare rezonabila, permite ca reprezentarea judiciara sa fie realizata de catre orice persoana licentiata in drept, inseamna ca permite ca principiile constitutionale sa fie nesocotite, deoarece statul trebuie, in virtutea acestora, sa se asigure nu numai de existenta dreptului la aparare in abstracto, ci si de exercitarea acestuia intr-o forma care sa asigure efectivitatea acestui drept, adica de catre avocati, deoarece acestia reprezinta categoria profesionala identificata de Constitutie ca fiind factorul calificat pentru a conferi eficienta dreptului la aparare”, mentioneaza UNBR.

De asemenea, in viziunea UNBR sunt incalcate dispozitiile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei: ,,Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept”, coroborate cu dispozitiile art. 129 din Constitutie: ,,Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii”.

UNBR afirma ca este acceptat faptul ca accesul la justitie (art. 21) presupune si accesul la exercitiul cailor de atac (art. 129). Accesul la justitie, in forma exercitiului cailor de atac este un drept fundamental. Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, statele trebuie sa se preocupe ca drepturile fundamentale recunoscute sa fie efective. Aceasta presupune ca statele sa adopte acele masuri care se impun pentru ca dreptul recunoscut sa poata fi exercitat intr-o maniera care sa dea posibilitatea realizarii efective a acestuia, iar nu intr-o forma care sa il faca iluzoriu.

,,Potrivit noii structuri a caii de atac a recursului, impusa de noul Cod de procedura civila, care implica o cunoastere profunda si temeinica a legii jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie, jurisprudentei instantelor europene si a doctrinei, reprezentarea prin persoane care nu se bucura de o garantie a standardelor profesionale realizate in mod unitar, la nivel national, se transforma intr-un simplu exercitiu formal, ineficient pentru justitiabil. De altfel, aceasta a fost si explicatia oferita in expunerea de motive la noul Cod de procedura civila”, sustine UNBR.

UNBR mentioneaza ca sunt incalcate si dispozitiile art. 75 alin. (1) din Constitutia Romaniei. Dispozitiile art. 73 alin. (3) lit. k) si lit. l) din Constitutia Romaniei prevad obligativitatea reglementarii prin lege organica a unor domenii speciale, cum este contenciosul administrativ si, respectiv, organizarea si functionarea instantelor judecatoresti iar, in acest caz, prima Camera sesizata trebuia sa fie Camera Deputatilor, situatie in care Senatul ar fi fost Camera decizionala. Propunerea legislativa a celor sapte senatori si deputati a fost respinsa de catre Senat la 15 octombrie 2012, dar adoptata, de catre Camera Deputatilor, in calitate de camera decizionala, la 23 octombrie 2012.

,,Exista deci o grava problema de constitutionalitate deoarece, fiind o propunere legislativa care viza si contenciosul administrativ, prima camera sesizata ar fi trebuit sa fie Camera Deputatilor, astfel cum prevede art. 75 alin. (1) din Constitutie, si nu Senatul, asa cum s-a procedat. Pe de alta parte, deoarece Senatul a respins propunerea, legea trebuia sa se intoarca, potrivit art. 75 alin. (4) si (5), de la Camera Deputatilor la Senat”, sustine UNBR.

Adoptarea proiectului de lege este contrara mentiunilor din ultimul raport al Comisiei MCV

Al doilea aspect invocat de UNBR se refera la tehnica legislativa. Potrivit acestuia, proiectul de lege cuprinde grave necorelari ce ar putea conduce la practici judiciare diferite, contrar mentiunilor din ultimul raport al Comisiei MCV. UNBR precizeaza ca desi art. 15 prevede ca „In aplicarea dispozitiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in recurs, cererile si concluziile partii, persoana juridica, pot fi formulate si sustinute de catre reprezentantul legal al acesteia sau de catre persoana desemnata de acesta, daca este licentiata in drept”, dispozitiile art. 21 alin. (3) teza II ale aceluiasi act normativ prevad ca „Intampinarea trebuie redactata si semnata de avocatul sau consilierul juridic al intimatului, iar raspunsul la intampinare de avocatul sau consilierul juridic al recurentului”.

,,Cele doua dispozitii intra in contradictie si nu pot fi conciliate printr-o interpretare care sa corespunda exigentelor de logica juridica. Ar trebui sa se accepte ca, in cazul persoanelor juridice, intampinarea poate fi semnata numai de avocat sau consilier juridic, in timp ce cererea de recurs (act procesual mai dificil decat intampinarea, sub aspectul tehnicii de redactare) sa poata fi redactata si de catre simpli licentiati in drept, fara drept de practica profesionala. Aceasta concluzie, desi corespunzatoare textelor legale, nu corespunde spiritului reglementarii si logicii”, mentioneaza UNBR.

Totodata, UNBR considera ca textul art. 15, care permite reprezentarea judiciara a persoanei juridice in recurs de catre orice licentiat in drept, intra in contradictie vadita cu alte acte normative existente si acceptate ca valori incontestabile ale unui sistem judiciar modern.

,,Aceasta prevedere nu este circumstantiata de faptul ca este vorba de reprezentantul persoanei juridice, care este si licentiat in drept sau macar salariat al acesteia. Absenta oricarei circumstantieri a raporturilor dintre persoana juridica si cel licentiat in drept, desemnat sa o reprezinte, deschide larg portile practicarii mascate a actelor specifice profesiei de avocat de catre persoane care, desi licentiate in drept, nu au calitatea de avocati. Textul art. 15, practic, goleste de continut, in privinta persoanelor juridice, atributiile care legal revin in mod exclusiv profesiei de avocat (si, circumstantiat de existenta unui contract de munca, consilierului juridic): asistenta si reprezentarea juridica in fata instantelor judecatoresti”, arata UNBR.

Potrivit Uniunii, propunerea legislativa intra in evident conflict cu prevederile art. 26 din Legea nr. 51/1995, potrivit carora exercitarea oricarei activitati de asistenta juridica specifica profesiei de avocat si prevazuta la art. 3 de catre o persoana fizica sau juridica ce nu are calitatea de avocat inscris intr-un barou si pe tabloul avocatilor acelui barou constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.

,,Cum mai poate fi acuzata o persoana care practica acte specifice profesiei de avocat (asistenta si reprezentare juridica in fata instantelor de recurs), daca se accepta textul art. 15 din propunerea legislativa, conform caruia, in recurs, cererile si concluziile partii, persoana juridica, pot fi formulate si sustinute de persoana desemnata de reprezentantul legal, daca este licentiata in drept? Nu cumva se merge pana la a se permite exercitiul actelor specifice profesiei de avocat oricarei persoane licentiate in drept, golindu-se astfel de continut atributiile exclusive pe care legea le recunoaste avocatilor in domeniul asistentei si reprezentarii judiciare?”, sunt doua intrebari formulate de UNBR.

Al treilea aspect invocat de UNBR se refera la oportunitate. ,,Nu in ultimul rand, trecand peste interesele legitime de aparare a profesiei noastre, va rugam sa observati ca starea sistemului de invatamant universitar in domeniul juridic din tara noastra nu ne da dreptul sa consideram ca simpla licenta in drept, indiferent unde, in ce conditii si cu ce note ar fi obtinuta, este de natura a garanta aptitudini profesionale demne de o reprezentare in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Dispozitia art. 15 din proiectul de lege este de natura a cobori reprezentarea judiciara in fata instantei de recurs la un nivel atat de scazut, incat il putem numi fara precedent, tocmai acum cand, in contextul intrarii in vigoare a noilor coduri, nevoia unei reprezentari calificate este mai mare ca oricand”, precizeaza UNBR.

Examen admitere avocat 2012

de

Examenul se va desfasura in perioada 08 octombrie 2012 – 19 octombrie 2012, conform urmatorului calendar:

  • Luni, 08 octombrie 2012 – proba scrisa tip grila pentru candidatii care vor dobandi calitatea de avocat stagiar;
  • Miercuri, 17 octombrie 2012 – proba scrisa la disciplinele: Drept civil si Drept procesual civil (doua teze distincte), pentru toti candidatii;

 

  • Joi, 18 octombrie 2012 – proba scrisa la disciplina Organizarea si exercitarea profesiei de avocat, pentru toti candidatii;
  • Vineri, 19 octombrie 2012 – proba scrisa la disciplinele Drept penal si Drept procesual penal (doua teze distincte), pentru toti candidatii.

Examenul se va desfasura la I.N.P.P.A. central precum si la centrele teritoriale ale I.N.P.P.A., conform urmatoarei arondari:

a) I.N.P.P.A. central (Bucuresti): Barourile Bucuresti, Calarasi, Giurgiu, Ialomita, Ilfov, Constanta, Tulcea, Dambovita si Maramures;

b) Centrul teritorial Brasov: Barourile Brasov, Buzau, Covasna, Harghita, Mures, Prahova si Sibiu;

c) Centrul teritorial Cluj-Napoca: Barourile Alba, Bistrita-Nasaud, Cluj si Salaj;

d) Centrul teritorial Craiova: Barourile Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Arges, Teleorman si Valcea;

e) Centrul teritorial Iasi: Barourile Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava si Vaslui;

f) Centrul teritorial Galati: Barourile Galati, Braila si Vrancea;

g) Centrul teritorial Timisoara: Barourile Arad, Bihor, Caras-Severin, Hunedoara, Satu-Mare si Timis.

Cererile de inscriere a candidatilor la examen, insotite de actele prevazute in regulamentul de examen aprobat prin Hotararea nr. 04/2011 din 08 iulie 2011 a Consiliului U.N.B.R., republicata conform art. III din Hotararea nr. 357/03.03.2012 pentru modificarea si completarea Regulamentului – Cadru privind organizarea examenului de primire in profesia de avocat si admitere in cadrul Institutului National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor  pentru dobandirea titlului profesional de avocat stagiar) si de primire in profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat in alte profesii juridice, se vor depune in intervalul 03 septembrie 2012 – 12 septembrie 2012 la secretariatul baroului la care candidatul urmeaza sa-si desfasoare activitatea in cazul in care va fi declarat admis.

Haideti sa participam la Congresul avocatilor!

de

Ordinea de zi a Congresului Avocatilor este urmatoarea:

1. Prezentarea pentru dezbatere si aprobare a raportului anual al Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (U.N.B.R.);

 

2. Prezentarea pentru dezbatere si aprobare a raportului anual al Consiliului de Conducere al Casei de Asigurari a Avocatilor;

3. Prezentarea spre aprobare a executiei bugetare pe anul 2011 si a proiectului de buget al U.N.B.R. pentru anul 2012;

4. Prezentarea spre aprobare a executiei bugetare pe anul 2011 si a proiectului de buget al Casei de Asigurari a Avocatilor pentru anul 2012;

5. Prezentarea spre aprobare a raportului anual al Comisiei de Cenzori a U.N.B.R.;

6. Prezentarea spre aprobare a raportului anual al Comisiei de Cenzori a Casei de Asigurari a Avocatilor;

7. Prezentarea raportului anual al Comisiei Centrale de Disciplina;

8. Analiza rapoartelor si a proiectelor de buget prezentate in vederea aprobarii acestora;

9. Masuri de perfectionare a organizarii si functionarii sistemului Casei de Asigurari a Avocatilor;

10. Imperative actuale privind apararea, pe baza legii, a profesiei de avocat;

11. Dezbaterea si adoptarea modificarilor si completarilor aduse Statutului profesiei de avocat;

12. Adoptarea de hotarari si rezolutii;

13. Diverse.

S-a modificat Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor

de

Avand in vedere dispozitiile art. 68 lit. a) si lit. b) din Legea nr. 51/1995 si ale art. 86 alin. (2), teza intai din Statutul profesiei de avocat, precum si ale art. 32 lit. a), lit. i) din Regulamentul de organizare si functionare a Uniunii Nationale a Barourilor din Romania pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Tinand cont de dezbaterile si votul exprimat in cadrul sedintei Consiliului U.N.B.R. din 31 martie 2012, cu privire la punctul 2 al ordinii de zi (Proiect de modificare institutionala a sistemului Casei de Asigurari a Avocatilor – C.A.A.. Dezbatere si aprobare a proiectului Statutului C.A.A.).

In raport de Situatia privind constituirea si evolutia fondului de rezerva al C.A.A. si Situatia cheltuielilor reflectate in bugetele anuale aprobate de adunarile generale ale filialelor C.A.A. si comunicate C.A.A. si masurile dispuse de Consiliul C.A.A. pentru verificarea acestora Comisia Permanenta decide:

Se confirma si se valideaza pozitia Presedintelui U.N.B.R. care a fost transmisa, prin posta electronica, tuturor membrilor Consiliului UNBR la data de 11.04.2012.

Se insarcineaza Consiliul CAA sa ia masuri de perfectionare a organizarii si functionarii filialelor C.A.A., prin intocmirea de catre Consiliul C.A.A. a unei hotarari privind organigrama – cadru a filialelor C.A.A. privind personalul administrativ si a limitele maxime ale cheltuielilor ce pot fi efectuate de filialele C.A.A. pentru personal, protocol si indemnizatii de conducere stabilite pentru membrii consiliilor filialelor C.A.A., proportional cu numarul membrilor filialelor si disponibilitatile financiare de care dispun si gradul de colectare a contributiilor la sistemul C.A.A..

Masurile stabilite de Consiliul C.A.A. in limita atributiilor prevazute de lege si Statutul C.A.A. in forma in prezent in vigoare vor fi inaintate Consiliului U.N.B.R. din 14 iunie 2012 si vor fi comunicate cel mai tarziu pana la 05 iunie 2012.

Congresul avocatilor pe data de 15-16 iunie 2012 la Hotel “JW Marriott Bucharest Grand Hotel”

de

Ordinea de zi a Congresului Avocatilor este urmatoarea:

  • Prezentarea pentru dezbatere si aprobare a raportului anual al Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (U.N.B.R.);
  • Prezentarea pentru dezbatere si aprobare a raportului anual al Consiliului de Conducere al Casei de Asigurari a Avocatilor;

 

 

  • Prezentarea spre aprobare a executiei bugetare pe anul 2011 si a proiectului de buget al U.N.B.R. pentru anul 2012;
  • Prezentarea spre aprobare a executiei bugetare pe anul 2011 si a proiectului de buget al Casei de Asigurari a Avocatilor pentru anul 2012;
  • Prezentarea spre aprobare a raportului anual al Comisiei de Cenzori a U.N.B.R.;
  • Prezentarea spre aprobare a raportului anual al Comisiei de Cenzori a Casei de Asigurari a Avocatilor;
  • Prezentarea raportului anual al Comisiei Centrale de Disciplina;
  • Analiza rapoartelor si a proiectelor de buget prezentate in vederea aprobarii acestora;
  • Masuri de perfectionare a organizarii si functionarii sistemului Casei de Asigurari a Avocatilor;
  • Imperative actuale privind apararea, pe baza legii, a profesiei de avocat;
  • Dezbaterea si adoptarea modificarilor si completarilor aduse Statutului profesiei de avocat;
  • Adoptarea de hotarari si rezolutii;
  • Diverse.

Impactul Noului Cod Civil asupra contractului de asistenta juridica

de

LUCRAREA are ca scop furnizarea unei scurte analize juridice in legatura cu impactul prevederilor Noului Cod Civil (NCC) asupra contractului de asistenta juridica, asa cum este acesta reglementat de Legea nr. 51/1995 si asupra unor

prevederi din . Se analizeaza posibilele consecinte pe care prevederile NCC le au si eventuala nevoie de modificare a modelului contractului de asistenta juridica prevazut in Anexa I a Statutului profesiei de avocat., ori a unor reglementari cuprinse in .

Analiza

  • Poate fi contractul de asistenta juridica incadrat in categoria contractului de adeziune?

NCC defineste in art. 1175 contractul de adeziune ca fiind cel in care „clauzele sale esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare”. Art. 1175 NCC este inspirat din art. 1379 din Codul Civil Québec, al carui prim alineat il preia in totalitate.

NCC consacra contractului de adeziune unele reguli speciale: stipulatiile din acesta se interpreteaza impotriva celui care le-a propus (art. 1269 alin. (2) NCC) si, de asemenea, partile nu pot modifica durata termenului de prescriptie sau cursul prescriptiei pentru actiuni care deriva din contracte de adeziune (art. 2515 alin. (5) NCC).

Pentru a stabili daca contractul de asistenta juridica este un contract de adeziune trebuie analizate cele doua componente cumulative ale definitiei legale: (i) imposibilitatea negocierii clauzelor esentiale si, respectiv, (ii) faptul ca acestea „sunt impuse ori sunt redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale”.

Imposibilitatea negocierii clauzelor esentiale

Sub primul aspect – imposibilitatea negocierii clauzelor esentiale – jurisprudenta din provincia Québec referitoare la articolul sursa a reglementarii NCC pare sa dea un sens larg notiunii de „clauze esentiale”, intelegand?o ca elementeimportante ale contractului, spre deosebire de aspectele secundare sau accesorii, care nu au un rol determinant.

Astfel, potrivit jurisprudentei mentionate, „clauzele esentiale” includ nu numai elementele esentiale ale contractului (cum ar fi pretul si scopul in contractul de vanzare), ci si alte elemente importante in acceptiunea aderentului (de exemplu garantiile asociate produsului vandut). Dispozitiile de protectie referitoare la contractul de adeziune si?ar putea pierde aplicarea practica in cazul in care „clauzelor esentiale” li s?ar da sensul strict al unor elemente caracteristice contractului la care se refera, astfel ca existenta caracterului esential al clauzelor in discutie trebuie apreciata de la caz la caz.

In cazul contractului de asistenta juridica se poate aprecia ca elementele esentiale sunt, de regula, onorariul si activitatea prestata de avocat. Alte aspecte care pot constitui clauze esentiale pot include, dupa caz, identitatea avocatului/avocatilor care vor presta serviciile, modalitatea de plata, termene pentru predarea de catre avocat a anumitor lucrari, etc. Dupa cum se poate observa din modelul contractului de asistenta juridica prevazut in Anexa I a Statutului profesiei de avocat, niciunul din aceste elemente nu este impus in substanta sa, ci este prevazuta doar obligativitatea mentionarii obiectului prestatiilor avocatiale, a onorariului, etc. in plus, prin existenta art. 5 intitulat „Alte clauze”, partile au practic posibilitatea introducerii tuturor clauzelor adaptate circumstantelor.

Clauzele care sunt impuse in integralitatea lor prin modelul contractului de asistenta juridica sunt doar cele din art. 4, „Clauze speciale”, care privesc in mare parte aspecte de buna administrare a profesiei, reglementate prin lege: caracterul executoriu al contractului, proba existentei contractului intre parti si fata de terti, dar si un pact comisoriu (de ultim grad, potrivit reglementarii anterioare). Abia in masura in care prin aprecierea la caz concret se poate stabili ca vreuna din aceste prevederi constituie clauza esentiala, trebuie stabilit daca aceasta indeplineste si cea de?a doua conditie, analizata in sectiunea de mai jos.

Apoi, in ceea ce priveste negocierea clauzelor respective, trebuie sa fie vorba de o imposibilitate reala de a negocia, iar nu de pasivitatea celeilalte parti. Sub acest aspect doctrina din Québec arata ca in cazul in care pretinsul aderent nu incearca sa negocieze, cealalta parte poate incerca sa dovedeasca faptul ca, de in realitate, exista o posibilitate de negociere si, prin urmare, contractul nu este unul de adeziune.

Impunerea clauzelor esentiale

Sub cel de?al doilea aspect, pentru existenta unui contract de adeziune clauzele esentiale trebuie sa fi fost impuse ori redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale. Sub acest aspect, prezinta interes in special aspectul daca contractele cu continut reglementat, cum este contractul de asistenta juridica, sunt contracte de adeziune, respectiv daca clauzele lor esentiale pot fi considerate ca fiind impuse de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale.

Doctrina din Québec a retinut ca in contractele cu continut reglementat clauzele nu sunt impuse de catre una dintre parti, ci de catre legiuitor sau organul de reglementare. Cu toate ca practica judecatoreasca din Québec este impartita, unele instante considerand aceste contracte ca fiind de adeziune si altele nu, autorii arata ca de fapt contractul cu continut reglementat nu indeplineste cea de?a doua cerinta a definitiei contractului de adeziune, deoarece clauzele esentiale nu au fost impuse ori redactate de catre una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale. In plus, necesitatea de a proteja partea aflata pe o pozitie mai slaba dispare chiar prin faptul ca statul sau organul de reglementare a edictat clauzele contractului pentru a o proteja.

Impartasind acelasi punct de vedere, consideram ca reglementarea modelului contractului de asistenta juridica are rolul de a transpune regulile prevazute de art. 121?132 din Statutul profesiei de avocat, clauzele contractului prevazute in model nefiind impuse ori redactate de avocat, pentru acesta ori ca urmare a instructiunilor sale ci servind tocmai la o buna informare si protejare a intereselor clientului.

Concluzie

Avand in vedere cele de mai sus, consideram ca reglementarea modelului de in Anexa I a Statutului profesiei de avocat nu atrage calificarea acestuia ca fiind un contract de adeziune. Drept urmare, prevederile contractului de asistenta nu se vor interpreta impotriva celui care le?a propus [neaplicarea art. 1269 alin. (2) NCC], iar partile vor putea modifica durata termenului de prescriptie sau cursul prescriptiei pentru actiuni care deriva din contractul de asistenta juridica [neaplicarea art. 2515 alin. (5) NCC], cu respectarea limitelor prevazute de NCC.

Existenta clauzelor neuzuale

NCC defineste clauzele standard drept „stipulatiile stabilite in prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte” [art. 1202 alin. (2)]. Anumite clauze standard nu produc efecte decat daca sunt acceptate, in mod expres, in scris, de cealalta parte – anume cele care prevad in folosul celui care le propune limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care prevad in detrimentul celeilalte parti decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii, restrangerea libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se deroga de la normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti (art. 1203). Aceasta reglementare este preluata din art.1341 alin.(2) Cod Civil Italian.

Dupa cum se poate observa in modelul contractului de asistenta juridica, acesta nu include decat un tip de clauza din enumerarea de mai sus, anume cea referitoare la derogarea de la normele privitoare la competenta instantelor de drept comun. Totusi, este posibil ca fiecare forma de exercitare a profesiei sa isi particularizeze practica in ceea ce priveste incheierea contractelor de asistenta juridica si sa includa si alte tipuri de clauze care sa se inscrie in enumerarea prevazuta la art. 1203 NCC.

In ceea ce priveste existenta clauzelor neuzuale, doctrina italiana referitoare la reglementarea care a servit drept sursa pentru art. 1203 NCC a apreciat ca aprobarea scrisa nu este necesara in urmatoarele situatii:

– in cazul in care clauza neuzuala este prevazuta intr?un act normativ sau reproduce o uzanta normativa (nu una contractuala);
– in cazul in care clauza neuzuala este rezultatul unor negocieri specifice;
– in cazul in care contractul are forma unui act autentic, in acest caz fiind necesar ca notarul sa certifice faptul ca acesta este rezultatul vointei ambelor parti contractante;
– in cazul in care continutul a fost agreat intre asociatii cu pozitii opuse, ca in cazul contractului colectiv de munca;
– in cazul unor dispozitii statutare ale unei asociatii, deoarece scopul comun exclude opozitia intereselor.

Drept urmare, avand in vedere faptul ca modelul contractului de asistenta juridica este prevazut intr?un act cu putere normativa in interiorul profesiei de avocat, rezulta ca orice clauze prevazute in modelul respectiv si care se inscriu in enumerarea art. 1203 NCC, cum este cazul celei privind solutionarea litigiilor, nu necesita aprobare separata. Spre deosebire, orice clauza neuzuala introdusa in contract de forma de exercitare a profesiei de avocat va necesita aprobare expresa in scris din partea clientului.

O diferenta notabila intre reglementarea contractului de adeziune si a clauzelor neuzuale in NCC este aceea ca, in vreme ce prima conditie a contractului de adeziune este lipsa posibilitatii negocierii clauzelor esentiale („cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare”), clauzele standard si implicit cele neuzuale par a fi definite de lipsa efectiva a negocierii acestora („sunt incluse in contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte”), interpretare intarita si de opinia autorului sus?citat. Desi diferenta de tratament nu se justifica, de vreme ce clauzele esentiale de care face vorbire art. 1175 NCC ar trebui sa beneficieze de un tratament mai sever in ce priveste mecanismul de formare a contractului decat posibilele efecte negative produse de clauzele neuzuale reglementate la art. 1203 NCC, este evident ca preluarea unor reglementari din tari diferite a condus la o reglementare necorelata. Ramane insa de vazut in ce masura practica si doctrina romana vor retine diferenta semnalata mai sus.

Pactul comisoriu

Modelul de contract de asistenta juridica include, in art. 4.6, un pact comisoriu care, potrivit reglementarii anterioare, era de ultim grad. Nu mai putin insa, acesta nu mai corespunde reglementarii pactului comisoriu reglementat de NCC si nu acomodeaza existenta rezilierii unilaterale.

Astfel, potrivit art. 1552 NCC, rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului in trei situatii:
atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla
de drept in intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia
in termenul fixat prin punerea in intarziere.
? Spre deosebire de rezilierea unilaterala, pactul comisoriu (art.
1553 NCC) produce efecte doar daca prevede, in mod expres,
obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau
rezilierea de drept a contractului. Rezilierea in temeiul unui
pact comisoriu este subordonata unei singure formalitati:
punerea in intarziere a debitorului care, daca nu s?a convenit
ca opereaza prin simplul fapt al neexecutarii, nu produce
efecte decat daca indica in mod expres conditiile in care
pactul comisoriu opereaza.
? Deosebirea fundamentala intre rezilierea unilaterala si pactul
comisoriu in reglementarea NCC este aceea ca numai
rezilierea unilaterala mai presupune notificare din partea
creditorului in sensul operarii rezilierii, in vreme ce pactul
comisoriu produce efecte automat (de drept), acesta fiind si
motivul pentru care se impune enumerarea clara a obligatiilor
care ii sunt subsumate.
? Avand in vedere cele de mai sus, consideram ca se impune
modificarea art. 4.6 din modelul contractului de asistenta
juridica, facandu?se referire la rezilierea unilaterala in loc de
pactul comisoriu, sau oferindu?se optiunea intre cele doua.
Aceasta pentru ca este preferabil ca forma de exercitare a
profesiei sa aiba posibilitatea de a alege daca intelege sa
rezilieze contractul sau nu (in special in conditiile financiare
din ultimii ani in care intarzierea platilor a fost si este des
intalnita), circumstanta incompatibila cu reglementarea
modului de operare a pactului comisoriu in NCC.
? Folosirea contractului de asisten?a juridica pentru efecuarea
de opera?iuni fiduciare.
? in situatia in care avocatul ar avea calitatea de fiduciar
potrivit art. 776 alin. (3) NCC, contractul de fiducie incheiat de
avocat cu clientul nu se poate mula pe modelul de contract
de asistenta juridica reglementat in Statutul profesiei atat din
considerente ce tin de prevederile obligatorii ale contractului
de fiducie (art. 779 NCC) – care depasesc considerabil
activitatile fiduciare reglementate in legislatia profesiei de
avocat –, cat si datorita cerintei formei autentice (art. 774
NCC). in acest caz fie partile vor incheia atat un contract de
asistenta cat si un contract autentic de fiducie, fie va fi
necesara reglementarea unui model nou de contract de
asistenta juridica avand ca obiect specific operatiunile
fiduciare.Alte chestiuni
? Reglementarea termenului de prescriptie
? Potrivit art. 2520 alin. (1) pct. 6, dreptul la actiune al
avocatilor impotriva clientilor, pentru plata onorariilor si
cheltuielilor, se prescrie in termen de un an, calculat din ziua
ramanerii definitive a hotararii sau din aceea a impacarii
partilor ori a revocarii mandatului; in cazul afacerilor
neterminate, termenul de prescriptie este de 3 ani de la data
ultimei prestatii efectuate. Pe langa faptul ca introduce un
termen de prescriptie nefiresc de scurt pentru onorariile
avocatiale, comparativ cu termenul general de prescriptie de
3 ani, prevederea citata este nesincronizata cu restul
dispozitiilor legale in materie, dar si extrem de confuza din
perspectiva stabilirii momentului de la care curge termenul
de prescriptie.
? in primul rand, contractul de asistenta juridica este titlu
executoriu (art.31 alin.(3) din Legea nr.51/1995 privind
organizarea si functionarea profesiei de avocat, in forma
actuala). Prin urmare, prescriptia platii sumelor datorate in
virtutea contractului de asistenta juridica trebuie considerata
de lege lata ca fiind o institutie procedural civila, supusa
art.405 si urm. C.proc.civ., respectiv 696 si urm. din Codul de
procedura civila adoptat prin Legea nr.134/2010 („C.proc.civ.
2010” ? neintrat inca in vigoare). Mentionam ca art.700 din
C.proc.civ.2010 trimite, in completare, la dispozitiile NCC din
materia prescriptiei extinctive.
? Pe de alta parte, momentul inceperii curgerii termenului de
prescriptie este stabilit in mod arbitrar, prin raportarea la
elemente care nu au neaparat cu legatura cu scadenta
propriu?zisa a obligatiilor de plata catre avocat. Alteori,
reglementarea este si incompleta: se face referire, de
exemplu, la „revocarea mandatului”, cu ignorarea motivelor
de incetare a contractului de mandat, altele decat revocarea,
care sunt prevazute de art.2030 NCC. Mai mult, in cazul in
care vorbim despre activitati de consultanta juridica,
momentul de inceput al termenului de prescriptie nici macar
nu poate fi stabilit cu precizie.
? Avand in vedere faptul ca (a) NCC recunoaste partilor
posibilitatea de a deroga de la termenele legale de
prescriptie, (b) prevederile din Codul de procedura civila 2010
care vor intra in vigoare in curand se completeaza cu cele din
NCC si (c) contractul de asistenta juridica nu poate fi calificat
ca un contract de adeziune, se va putea avea in vedere, odata
cu intrarea in vigoare a Codului de procedura civila 2010,
posibilitatea includerii unor clauze in contractul de asistenta
juridica care sa reglementeze in mod mai precis si echitabil
problema prescriptiei – prin aplicarea eventuala a termenului
general de prescriptie si prin stabilirea unui moment mai bine
determinat pentru inceputul curgerii termenului.
? Denuntarea contractului de asistenta juridica
? Fata de dispozitiile art.1276 – 1277 NCC, care reglementeaza
denuntarea unilaterala a contractului, se impune modificarea
terminologica a art.152 din Statutul profesiei de avocat, care refera la „renuntarea unilaterala” la contractul de asistenta
juridica.
? Patrimoniul de afectatiune
? Desi nu este legata in mod direct de contractul de asistenta
juridica, se cuvine semnalata si noua reglementare din
materia patrimoniului de afectatiune, chestiune anterior
antamata numai la nivel de legislatie secundara – a se vedea
art.171 si urm. din Statutul profesiei de avocat. Textele din
NCC care intereseaza din acest punct de vedere sunt art.31?
33 si 2324 alin.(3) si (4).
? Patrimoniul profesional al avocatului se constituie prin actul
incheiat de titular, iar bunurile care fac obiectul acestei
diviziuni a patrimoniului vor putea fi urmarite numai de
creditorii ale caror creante s?au nascut in legatura cu profesia
respectiva (incluzand aici statul si organele fiscale). Acesti
creditori nu vor putea urmari celelalte bunuri ale debitorului.
Totusi, aceste dispozitii se vor aplica numai in cazul in care
avocatul isi opereaza diviziunea patrimoniului dupa intrarea
in vigoare a NCC – art.151 alin.(1) din Legea nr.71/2011
privind punerea in aplicare a NCC. in consecinta, avocatii care
au operat deja diviziunea patrimoniala inaintea datei de 1
octombrie 2011, ar putea ajunge, in situatia unei interpretari
per a contrario a dispozitiilor tranzitorii citate mai sus, sa aiba
o situatie juridica mai putin favorabila decat avocatii care
efectueaza diviziunea patrimoniului dupa aceasta data.
? Datorita interesului practic deosebit al acestor noi
reglementari – in special cele ale art.2324 alin.(4) care privesc
drepturile creditorilor ?, consideram ca este nimerit ca
reglementarile secundare din domeniul profesiei de avocat sa
clarifice aspectele legate de implementarea lor practica,
respectiv crearea unui cadru specific prin care avocatii,
indiferent de data intrarii in profesiei sau a schimbarii formei
de exercitare a acesteia, sa poata emite in mod eficient din
punct de vedere juridic acte de constituire a unui patrimoniu
profesional in conditiile prevazute de reglementarile din NCC
si legea de punere in aplicare a acestuia.
av. dr. Gheorghe Florea
Presedinte U.N.B.R.

UNBR a publicat raspunsul MFP la Memoriul inaintat de catre institutie prin care s-a solicitat ca la elaborarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG 125/2011

de

Memoriul avea in vedere consacrarea expresa a faptului ca avocatii sunt persoane asigurate obligatoriu intr-un sistem de pensii neintegrat sistemului unitar de pensii publice, sistem recunoscut legislativ ca fiind propriu si autonom prin dispozitiile legale interne si prin legislatia Comunitatii Europene.

In raspunsul MFP se arata ca persoanele care exercita profesia de avocat nu se incadreaza in categoria persoanelor asigurate obligatoriu prin efectul legii in sistemul public de pensii si nici in categoria persoanelor prevazute de art 296 indice 21 alin. (1) din Codul fiscal.

In acelasi timp MFP arata ca avand in vedere Memoriul transmis, va tine cont de problema ridicata pentru clarificarea situatiei la umatoarea modificare legislativa.

Sursa: UNBR

UNBR a publicat pe pagina de intenet a institutiei un comunicat conform caruia, incepand cu data de 12 martie 2012 va avea loc examenul de dobandire a titlului profesional de avocat definitiv.

de

Examenul va fi sustinut de catre avocatii prevazuti la art. 341 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat si se va desfasura conform Regulamentului de examen aprobat prin Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 a Consiliului U.N.B.R. modificata si completata prin Hotararea nr. 844 din 11 septembrie 2010 a Consiliului U.N.B.R.

Examenul se va desfasura la Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor din Bucuresti. Sunt inscrisi la examen avocatii inclusi in tabelele comunicate la U.N.B.R. de barouri, in baza deciziilor de inscriere la examen aprobate de consiliile barourilor, in termenul stabilit de Regulamentul de examen.

Barourile vor comunica la U.N.B.R., cel tarziu pana la data de 24 februarie 2012, propunerile pentru comisiile de examinare si comisiile de solutionare a contestatiilor, precum si tabelele avocatilor stagiari inscrisi la examen.

Inscrierea la examen se va face prin cererea formulata conform modelului prevazut la Anexa nr. 2 – Sectiunea 3 din Decizia nr. 268/22 septembrie 2007 a Consiliului U.N.B.R., republicata, si se va depune la baroul din care face parte avocatul stagiar. Se vor inscrie din oficiu avocatii stagiari care indeplinesc conditia de vechime prevazuta de lege sau au fost declarati respinsi, in conditiile legii, la sesiunile anterioare.

UNBR a publicat hotararea CC privind neconstitutionalitatea Legii 51/1995

de

Pe site-ul a fost publicata Decizia 1519/2011 a Curtii Constitutionale cu privire la neconstitutionalitatea unor dispozitii ce se regasesc in pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

 

 

Astfel, UNBR a publicat hotararea Curtii Constitutionale si motivarea acesteia oe pagina de internet a institutiei.

Hotararea care este definitiva si general obligatorie, constata ca dispozitiile art. 21 alin. 1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.sunt neconstitutionale, fiind astfel admisa exceptia de .

Sursa: UNBR

Examenul de primire in profesia de avocat – sesiunea octombrie 2011

de

UNBR a stabilit ca examenul se va sustine in mod unitar, in cadrul INPPA si se va desfasura prin INPPA si prin centrele teritoriale ale acestuia. Tematica si bibliografia de examen sunt prevazute in Regulamentul de examen, adoptat prin Decizia nr. 4/2011 din 8 iulie 2011 a

 

 

Consiliului UNBR.

Arondarea candidatilor pentru sustinerea examenului se face in raport de baroul la care s-a depus cererea de inscriere la examen si la care, in caz de primire in profesie, candidatul care a promovat examenul este obligat sa se inscrie, fara a putea sa se inscrie in alt barou, astfel:

• INPPA (Bucuresti): candidati care au depus cereri de inscriere la examen la barourile: Bucuresti, Calarasi, Giurgiu, Ialomita, Constanta, Tulcea, Buzau, Dambovita, Prahova si Maramures;
• Centrul teritorial Brasov: Barourile Brasov, Covasna si Harghita;
• Centrul teritorial Cluj-Napoca: Barourile Bistrita-Nasaud, Cluj, Salaj, Mures, Sibiu si Alba;
• Centrul teritorial Craiova: Barourile Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Arges, Valcea si Teleorman;
• Centrul teritorial Iasi: Barourile Iasi, Vaslui, Suceava, Botosani, Bacau, Neamt;
• Centrul teritorial Galati: Barourile Galati, Braila si Vrancea;
• Centrul teritorial Timisoara: Baroul Timis, Arad, Caras-Severin, Hunedoara, Bihor si Satu-Mare.

Examinarea candidatilor la examenul de primire in profesie ca avocat stagiar si pentru persoanele care au sustinut examenul de definitivat in alte profesii juridice se va desfasura in scris la urmatoarele materii:

a) organizarea si exercitarea profesiei de avocat;
b) drept civil;
c) drept procesual civil;
d) drept penal;
e) drept procesual penal.

Calendarul examenul de primire in profesie este urmatorul:

• vineri, 7 octombrie 2011: proba scrisa grila pentru candidatii care vor dobandi calitatea de avocat stagiar;
• luni, 17 octombrie 2011: proba scrisa la disciplinele: Drept civil si Drept procesual civil (doua teze distincte), pentru toti candidatii, cu subiecte diferentiate, in functie de dobandirea/ nedobandirea calitatii de avocat stagiar;
• marti, 18 octombrie 2011: proba scrisa la disciplina Organizarea si exercitarea profesiei de avocat, pentru candidatii care au sustinut examenul de definitivat in alte profesii juridice;
• miercuri, 19 octombrie 2011: proba scrisa la disciplinele Drept penal si Drept procesual penal (doua teze distincte), pentru toti candidatii, cu subiecte diferentiate, in functie de dobandirea/ nedobandirea calitatii de avocat stagiar.

Cererile de inscriere a candidatilor la examen pot fi depuse la secretariatul baroului la care candidatul urmeaza sa-si desfasoare activitatea in cazul in care va fi declarat admis, incepand cu data de 6 septembrie 2011. Cererile vor fi insotite de actele prevazute in Regulamentul de examen. În cazuri temeinic justificate, cu aprobarea Comisiei Permanente a UNBR, dosarul poate fi completat cu actele ce nu au putut fi procurate din motive obiective, cu cel mult cinci zile inainte de data examenului.

Taxa de inscriere la examen este de 800 lei (exclusiv TVA) si se va achita in contul INPPA Bucuresti nr. RO56RNCB0082044172480001 deschis la BCR – Sucursala Unirea – Bucuresti cu mentiunea „Taxa examen primire in profesie ca avocat stagiar, sesiunea octombrie 2011”, respectiv „Taxa examen primire in profesie ca avocat definitiv, sesiunea octombrie 2011”.

Sursa: UNBR

Statutul profesiei de avocat a fost modificat

de

Consiliul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania () a adoptat Hotararea nr. 1 din 19 februarie 2011 prin care au fost aduse modificari si completari Statutului profesiei de avocat.

 

 

 

UNIUNEA NATIONALA A BAROURILOR DIN ROMANIA
CONSILIUL UNIUNII

HOTARAREA NR. 01/2011
privind modificarea si completarea Statutului profesiei de avocat
19 februarie 2011

Avand in vedere Hotararea nr. 8 a Congresului avocatilor, Mamaia, 17 – 18 iunie 2010, privind mandatarea Consiliului Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (in continuare U.N.B.R.) ca in perioada dintre Congresele avocatilor sa indeplineasca atributia prevazuta la art. 64 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile ulterioare, urmand ca deciziile Consiliului U.N.B.R. sa fie ratificate la Congresul imediat urmator;

Tinand cont de imprejurarea ca art. III din Legea nr. 270/28.12.2010 privind modificarea si completarea Legii nr. 51/1995 prevede ca dispozitiile referitoare la societatile profesionale cu raspundere limitata intra in vigoare dupa intrarea in vigoare a modificarilor Statutului profesiei de avocat,

CONSILIUL U.N.B.R.

HOTARASTE:

Art. I. – , publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 45/13 ianuarie 2005, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararile Congresului avocatilor nr. 10/2007, nr. 06/2008 si Hotararea Consiliului U.N.B.R. nr. 449 din 21 februarie 2009, ratificata prin Hotararea Congresului avocatilor nr. 07 din 03 iulie 2009, se modifica si se completeaza astfel:

1. Dispozitiile cuprinse in Subsectiunea 5 din Capitolul III “Activitatea profesionala a avocatului “, Sectiunea a IV-a “Formele de exercitare a profesiei”, astfel cum au fost adoptate prin Hotararea nr. 449 din 21 februarie 2009 se mentin si vor avea urmatorul continut:

“Subsectiunea 5. Societatea profesionala cu raspundere limitata

Art. 188. (1) Societatea profesionala cu raspundere limitata este constituita din doi sau mai multi avocati definitivi, aflati in exercitiul profesiei, are personalitate juridica si un patrimoniu propriu de afectatiune destinat exercitarii profesiei de avocat.

(11) In sensul prevederilor prezentului statut, patrimoniul propriu de afectatiune este alcatuit din bunurile corporale, in numerar sau in natura, si cele incorporale, reprezentand capitalul social, precum si din cele dobandite de societate, cu orice titlu, pe durata functionarii sale. Aportul in industrie constand in activitatea profesionala a avocatului asociat este luat in considerare numai in raporturile dintre asociati.

(12) Obligatiile si raspunderea societatii profesionale cu raspundere limitata sunt garantate cu patrimoniul de afectatiune. Avocatii asociati care isi exercita profesia in cadrul societatii profesionale cu raspundere limitata raspund personal in limita aportului social al fiecaruia.

(2) Societatea profesionala cu raspundere limitata va avea ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de avocat in conditiile art. 3 din Lege.

(3) Activitatea profesionala se realizeaza de catre avocatii asociati, avocati colaboratori si avocati salarizati in interiorul profesiei.

Art. 189. (1) Societatea profesionala cu raspundere limitata se individualizeaza printr-o denumire specifica care cuprinde numele a cel putin unuia dintre asociati, urmat de sintagma societate profesionala de avocati cu raspundere limitata (exemplu: „ION IONESCU – Societate profesionala de avocati cu raspundere limitata” sau „IONESCU, POPESCU – Societate profesionala de avocati cu raspundere limitata”).

(2) Dispozitiile alineatelor (2)-(4) ale art. 180 se aplica in mod corespunzator.

Art. 190. (1) Actul constitutiv si statutul societatii profesionale cu raspundere limitata sunt incheiate in forma scrisa, cu respectarea anexelor nr. XIV si XV la prezentul statut. Actul constitutiv se incheie in forma autentica daca printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla si teren.

(2) Statutul societatii profesionale cu raspundere limitata va cuprinde:

a) numele si prenumele, codul numeric personal, locul si data nasterii si domiciliul asociatilor;

b) data dobandirii calitatii de avocat si data definitivarii in profesie a avocatilor asociati;

c) denumirea, sediul si, daca este cazul, emblema societatii;

d) capitalul social, integral varsat, cu mentionarea aportului fiecarui asociat, in industrie, in bani sau in natura ori de clientela, valoarea aporturilor in industrie, in natura sau in clientela precum si modul evaluarii lor; aportul in numerar la formarea capitalului social nu va putea fi inferior echivalentului in lei al sumei 3.000 de EURO;

e) numarul si valoarea nominala a partilor sociale, precum si numarul partilor sociale atribuite fiecarui asociat pentru aportul sau, respectiv participarea la beneficii si pierderi a fiecarui asociat;

f) asociatii coordonatori care reprezinta si administreaza societatea impreuna cu puterile ce li s-au conferit; daca sunt mai multi administratori si ei formeaza un consiliu de coordonare, se vor preciza regulile de organizare si functionare ale acestui organism;

g) reguli privind transmiterea partilor sociale si conditiile de retragere a asociatilor;

h) durata societatii;

i) modul de transformare, reorganizare, dizolvare si lichidare, inclusiv cu privire la situatia clientelei.

(3) Actul constitutiv si statutul societatii profesionale cu raspundere limitata, incheiate in conditiile Legii si prezentului statut, sunt guvernate de legea civila.

(4) Orice modificare a actului constitutiv si/sau statutului societatii profesionale cu raspundere limitata se poate face numai in scris, cu respectarea legii si a prezentului statut.

Art. 191. (1) Societatea profesionala cu raspundere limitata dobandeste personalitate juridica la data inregistrarii ei la barou, in baza deciziei emise de catre consiliul baroului in a carui raza teritoriala se afla sediul sau principal.

(2) Dovada personalitatii juridice in raporturile cu tertii se va face in baza unui certificat de inregistrare, intocmit conform anexei nr. XVI la prezentul statut.

(3) Baroul va tine „Registrul de evidenta al societatilor profesionale cu raspundere limitata” care are caracter public. Modelul acestuia este specificat in anexa nr. XXX la prezentul statut.

Art. 192. Pot avea calitatea de asociati doi sau mai multi avocati definitivi si aflati in exercitiul profesiei, indiferent daca detin sau nu ori daca apartin sau nu unei alte forme de exercitare a profesiei, inscrisi in acelasi barou sau in barouri diferite. In acest caz societatea isi va stabili sediul principal in circumscriptia unuia dintre barourile de apartenenta al unuia dintre asociatii fondatori. Actul constitutiv al unei asemenea societati se depune spre verificare la consiliul baroului de la sediul principal al societatii. Actul constitutiv se va transmite, exclusiv in scop de informare si catre toate barourile unde sunt inscrisi asociati ai societatii profesionale cu raspundere limitata, altii decat acela sau aceia care sunt inscrisi in Tabloul avocatilor baroului de la sediul principal al societatii.

Art. 193. (1) Capitalul social al societatii profesionale cu raspundere limitata reprezentand echivalentul in lei al minimum 10.000 EURO se va varsa la momentul constituirii societatii. Consiliul baroului unde va fi inregistrata societatea este obligat sa verifice varsarea integrala a capitalului social si, daca este cazul, a evaluarii aporturilor in industrie, in natura sau in clientela.

(2) Nu va putea fi inregistrata de catre nici un barou o societate profesionala cu raspundere limitata decat in conditiile varsarii integrale a capitalului social.

(3) Clientela apartine societatii profesionale cu raspundere limitata si nu avocatilor care au calitatea de asociati.

(4) In cazul transmiterii partilor sociale, retragerii sau decesului unui asociat al unei societati profesionale cu raspundere limitata, toate bunurile impreuna cu orice alte drepturi, inclusiv clientela, aportate la capitalul societatii de catre respectivul asociat raman proprietatea societatii, daca prin lege, actul constitutiv sau statutul societatii nu se prevede altfel.

(5) Prevederile art. 181 alin. (2), (3) si (4) se aplica in mod corespunzator.

Art. 194. (1) Societatea profesionala cu raspundere limitata este condusa de adunarea generala a asociatilor. Activitatea executiva este condusa de unul sau mai multi avocati coordonatori alesi de majoritatea avocatilor asociati.

(2) Adunarea generala se convoaca de catre oricare dintre asociati prin orice mijloace care sa poata proba realizarea convocarii.

(3) Adunarea generala se va intruni la sediul principal al societatii sau cu acordul unanim al asociatilor in orice alt loc.

…

Art. 196. (1) Competentele si puterile asociatului coordonator sau, dupa caz, asociatilor coordonatori vor fi stabilite prin actul constitutiv si statutul societatii.

(2) Mandatul asociatului coordonator sau, dupa caz, al asociatilor coordonatori este de 2 ani, daca in statutul societatii nu se prevede o durata mai mare.

Art. 197. Asociatii societatii profesionale cu raspundere limitata pot hotari numirea unor cenzori sau a unui auditor.

Art. 198. (1) Asociatul care intentioneaza sa transmita partile sociale pe care le detine intr-o societate profesionala cu raspundere limitata este obligat sa notifice aceasta intentie cu minimum 30 de zile anterior transmiterii, catre toti ceilalti asociati indicand persoana sau persoanele catre care doreste sa transmita respectivele parti sociale si pretul.

(2) Transmiterea catre terti poate fi efectuata oricand cu acordul unanim, exprimat in scris, al celorlalti asociati, sau daca in termenul prevazut la alin. (1) nici un asociat nu si-a exercitat dreptul de preemtiune.

(3) Dreptul de preemptiune la dobandirea partilor sociale ale societatii cu privire la care exista intentia de instrainare apartine asociatilor ramasi in societate. Acesta urmeaza sa fie exercitat proportional cu cota de capital detinuta de fiecare dintre asociatii ramasi si care intentioneaza sa dobandeasca respectivele parti sociale.

Art. 199. (1) Asociatul se poate retrage oricand din societate, cu conditia de a notifica, in scris, celorlalti asociati si baroului din care face parte intentia de retragere, cu cel putin 3 luni inainte.

(2) La implinirea termenului prevazut in notificare consiliul baroului va lua act de retragerea asociatului, operand modificarile corespunzatoare in evidentele sale.

(3) In caz de retragere, desocotirea dintre asociati se face in mod amiabil, tinandu-se seama de prevederile din statutul societatii. In caz de neintelegere sunt aplicabile dispozitiile privind arbitrajul din prezentul statut.

Art.1991. Daca, din orice motive, in societate ramane un singur asociat, acesta nu poate detine aceasta calitate mai mult de 3 luni. In situatia in care societatea nu este transformata in cabinet individual, aceasta se dizolva de drept.”

2. Anexele nr. XIV, XV, XVI si XXX la se modifica in mod corespunzator si vor avea urmatorul continut:

„Anexa nr. XIV

CONTRACT pentru constituirea unei societati profesionale de avocati cu raspundere limitata

Intre:

1. Dl. ………………………………….. avocat definitiv inscris in tabloul avocatilor;

2. Dl. ………………………………….. avocat definitiv inscris in tabloul avocatilor;

3. Dl. ………………………………….. avocat definitiv inscris in tabloul avocatilor,

au convenit constituirea unei societati profesionale cu raspundere limitata, supusa reglementarilor prevazute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si in conformitate cu .

Art. 1. Denumirea societatii

Societatea profesionala cu raspundere limitata poarta denumirea de …………………………………………………………………………. si are sediul in ………………………………………………………… –

Art. 2. Societatea se constituie pe o durata de ……………………………………..

Art. 3. Conditiile de asociere sunt prevazute in statutul societatii profesionale cu raspundere limitata, incheiat potrivit Statutului profesiei si care face parte integranta din prezentul contract.

Localitatea …………………. Data ……………………………..

Semnatura,

Anexa nr. XV

SOCIETATE PROFESIONALA CU RASPUNDERE LIMITATA

– STATUT –

Subsemnatii:

– …………………….. domiciliat in ……………………………………. , cod numeric personal …………………., nascut in …………….., la data de ……………., inscris in tabloul avocatilor in data de ……… si avocat definitiv din data de …………..;

– …………………….. domiciliat in ……………………………………. , cod numeric personal …………………., nascut in …………….., la data de ……………., inscris in tabloul avocatilor in data de ……… si avocat definitiv din data de …………..;

– …………………….. domiciliat in ……………………………………. , cod numeric personal …………………., nascut in …………….., la data de ……………., inscris in tabloul avocatilor in data de ……… si avocat definitiv din data de …………..,

au convenit, dupa cum urmeaza, Statutul societatii profesionale cu raspundere limitata …………………………………. infiintata conform art. 51 din Legea nr. 51/1995 si prevederilor corespunzatoare din .

Titlul I. Forma, obiect, scop, denumirea (forma profesionala), sediu, durata

Art. 1. Forma

Prezenta Societate este infiintata ca o societate profesionala cu raspundere limitata si este compusa din subsemnatii avocati inscrisi pe tabloul Baroului………………………… ca avocati definitivi:

– …………………………………………………………………….. – asociat;

– …………………………………………………………………….. – asociat;

– …………………………………………………………………….. – asociat.

Art. 2. Obiect

Societatea are ca obiect exercitarea in comun a profesiei de avocat conform Legii nr. 51/1995 si Statutului profesiei de avocat.

Art. 3. Scop profesional

3.1. Fiecare asociat raspunde personal in limita aportului sau social.

3.2. Societatea este denumita ……………………………. – Societate profesionala de avocati cu raspundere limitata (S.P.R.L.).

Art. 4. Sediul

Sediul principal al Societatii este situat in ………………………………………………….

Societatea isi poate deschide birouri de lucru in circumscriptia Baroului………….. sau sedii secundare in circumscriptia altor barouri din tara si strainatate.

Art. 5. Durata

Societatea se constituie pentru o durata de ………………… ani din momentul inscrierii sale pe tabloul Baroului ……………………………. .

Titlul II. Capitalul social

Art. 6. Compunerea capitalului social

6.1. Capitalul social este compus dupa cum urmeaza:

Dl. …………………………………………………. :

– aport in industrie/numerar/natura/ clientela: ……….. lei(……………) lei;

Dl. …………………………………………………. :

– aport in industrie/numerar/natura/ clientela: ……….. lei(……………) lei;

Dl. …………………………………………………. :

– aport in industrie/numerar/natura/ clientela: ………… lei(……………) lei.

6.2. Aporturile in natura ale asociatilor sunt constituite din urmatoarele bunuri:

– …………………, evaluat de catre asociati/conform raportului de expertiza nr. ………. din data de ………………… la valoarea de …………………….lei;

– …………………, evaluat de catre asociati/conform raportului de expertiza nr. ………. din data de ………………… la valoarea de …………………….lei;

– …………………, evaluat de catre asociati/conform raportului de expertiza nr. ………. din data de ………………… la valoarea de …………………….lei.

6.3. Aporturile in industrie/ clientela ale asociatilor constau in:

– ………………, evaluat de catre asociati la valoarea de ………………… lei;

– ………………, evaluat de catre asociati la valoarea de ………………… lei;

– ………………, evaluat de catre asociati la valoarea de ………………… lei;

Art. 7. Repartizare

Capitalul social este divizat in ………… parti sociale a cate ………. lei fiecare, integral subscrise si varsate de catre asociati, potrivit aporturilor mentionate la art. 6, astfel:

– ……………………………………….. – …………………………. parti sociale;

– ……………………………………….. – …………………………. parti sociale;

– ……………………………………….. – …………………………. parti sociale.

Titlul III. Adunarea generala

Art. 8. Adunarile generale

8.1. Adunarea generala reprezinta totalitatea asociatilor. Hotararile adunarii generale sunt obligatorii pentru toti asociatii.

8.2. Fiecare parte sociala subscrisa si varsata da dreptul la un vot.

8.3. Asociatii nu pot fi reprezentati in adunarea generala decat de alti asociati.

8.4. Adunarile generale se convoaca de oricare dintre asociati prin orice mijloace care sa poata proba realizarea convocarii cu minimum 5 zile inainte de data tinerii lor.

8.5. Adunarea generala se va intruni la sediul principal al societatii sau cu acordul unanim al asociatilor in orice alt loc.

8.6. Hotararile adunarilor generale se iau prin votul asociatilor reprezentand majoritatea partilor sociale, cu exceptia situatiilor in care prevede alt cvorum.

8.7. Pentru hotararile avand ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar acordul unanim al asociatilor.

Art. 9. Atributiile Adunarii generale

Principalele atributii ale Adunarii Generale sunt:

a) aprobarea bilantului anual;

b) repartizarea rezultatelor financiare (beneficiul);

c) marirea sau reducerea capitalului social;

d) fuziunea;

e) schimbarea denumirii societatii;

f) schimbarea sediului principal, infiintarea de birouri de lucru sau sedii secundare;

g) crearea sau anularea partilor de industrie;

h) primirea de noi asociati;

i) excluderea asociatului/asociatilor;

j) alegerea avocatului coordonator sau, dupa caz, a avocatilor coordonatori, ai societatii;

k) desemnarea lichidatorului/lichidatorilor;

l) orice modificare a statutului societatii.

Art. 10. Procedura adunarii generale si procesele-verbale

10.1. Adunarile generale sunt prezidate de unul dintre avocatii coordonatori sau de asociatul desemnat de catre acestia.

10.2. Procesul-verbal va fi intocmit de secretarul adunarii, desemnat dintre asociati si va cuprinde: data, locul, prezenta, ordinea de zi, rezumatul dezbaterilor, hotararile luate, voturile exprimate pentru fiecare hotarare. Procesulverbal va fi semnat de asociatii prezenti.

10.3. Lucrarile adunarii generale se consemneaza intr-un registru numerotat si parafat de coordonatorul/coordonatorii Societatii.

Titlul IV. Coordonarea activitatii

Art. 11. Coordonarea

11.1. Societatea este coordonata de unul sau mai multi avocati coordonatori. Ei sunt numiti prin hotararea asociatilor ce detin impreuna mai mult de 1/2 din capitalul social.

11.2. Mandatul avocatului coordonator este de doi ani.

11.3. Calitatea de avocat coordonator inceteaza prin revocare, deces, demisie, retragere voluntara din Societate sau pentru motive temeinice, cu aprobarea Adunarii asociatilor.

Art. 12. Desemnarea avocatului coordonator

Dl. (d-na) …………………………………………………. este desemnat(a) incepand cu data de …………………………….. avocatul coordonator al societatii.

Art. 13. Drepturi si obligatiile avocatului coordonator

13.1. Avocatul coordonator, sau, dupa caz, avocatii coordonatori reprezinta Societatea in raporturile cu tertii.

13.2. Actele de instrainare cu privire la drepturile si bunurile Societatii se incheie numai cu autorizarea prealabila a asociatilor conform art. 8. Asociatii pot fixa un plafon maximal al valorii bunurilor care pot fi instrainate de catre avocatul coordonator fara a fi necesara autorizarea prealabila si fara ca aceasta valoare sa poata depasi 10% din valoarea capitalului social.

13.3. Raporturile dintre avocatul coordonator si ceilalti avocati ai societatii nu implica nici o subordonare in plan profesional.

Art. 14. Remunerare

Avocatul coordonator poate fi remunerat potrivit hotararii adunarii generale.

Titlul V. Conturile si informarea asociatilor cu privire la rezultatele obtinute de Societate

Art.15. Exercitiul financiar

Exercitiul financiar incepe de la 01 ianuarie si se sfarseste la 31 decembrie al fiecarui an cu exceptia primului an, cand incepe la data infiintarii si dureaza pana la 31 decembrie.

Art.16. Conturile si informarea asociatilor

16.1. Operatiunile in conturile bancare ale Societatii sunt efectuate de catre avocatul coordonator, sau, dupa caz, avocatii coordonatori, precum si de catre alte persoane desemnate prin hotararea adunarii generale. La incheierea exercitiului financiar, avocatul coordonator intocmeste bilantul, contul de profit si pierderi si raportul de activitate.

16.2. Asociatii pot lua cunostinta de bilant, de anexele acestuia, si pot consulta orice registru si document contabil al Societatii.

16.3. Societatea poate angaja cenzori si auditori pentru a verifica evidentele contabile ale Societatii si a intocmi raportul asupra gestiunii.

Art. 17. Rezultatele financiare

Adunarea generala ordinara aproba conturile, exercitiul financiar, bilantul si hotaraste cu privire la utilizarea rezultatelor financiare.

Art. 18. Repartizarea beneficiilor

18.1. Beneficiul net al societatii va fi stabilit dupa scaderea din totalul veniturilor a cheltuielilor deductibile si a sumei datorate de societate cu titlu de impozit pe profit.

18.2. Dupa deducerea tuturor celorlalte obligatii si contributii care pot greva profitul net al societatii, repartizarea rezultatelor financiare ramase, se va face astfel:

– cota alocata detinatorilor partilor sociale ………………………………………………..;

– cota alocata detinatorilor partilor de industrie …………………………………………;

– alte alocari (fond de premiere, provizioane de risc, fond de rezerva, fond de investitii, etc.) ………………………………………………………..-

Titlul VI. Cesiunea si transmiterea partilor sociale

Art. 19. Cesiunea partilor sociale

19.1. Cesiunea de parti sociale poate fi facuta numai catre avocati definitivi cu drept de exercitare a profesiei, in conditiile Legii si Statutului.

19.2. Cesiunea intre asociati este libera.

19.3. Partile sociale pot fi cesionate numai cu acordul unanim si exprimat in scris al asociatilor.

19.4. Oricare asociat isi poate exercita dreptul de preemptiune in termen de 30 de zile de la primirea notificarii ofertei de cesiune. In caz de concurs intre asociati, la pret egal, este preferat asociatul care doreste sa achizitioneze numarul total de parti sociale ofertate, sau, in lipsa, dupa caz, asociatii vor achizitiona partile sociale proportional cu cotele detinute la capitalul social.

Art. 20. Notificarea cesiunii

20.1. Asociatul care intentioneaza sa cedeze partile sociale este obligat sa notifice intentia sa cu minimum 30 de zile anterior transmiterii, catre toti asociatii.

20.2. In cazul de neexercitare a dreptului de preemptiune, cesiunea poate fi facuta catre avocat/avocati neasociat/neasociati, fara ca ceilalti asociati sa se poata opune, dispozitiile art. 19 alin. (2) nefiind aplicabile.

20.3. Oferta notificata este irevocabila pe toata durata ei de valabilitate.

Art. 21. Retragerea asociatilor

21.1. Asociatul se poate retrage oricand din societate cu conditia de a notifica, in scris, celorlalti asociati si baroului din care face parte intentia de retragere cu cel putin 3 luni inainte.

21.2. In caz de neintelegere cu privire la desocotirea consecutiva a retragerii se aplica corespunzator urmatoarele prevederi ale prezentului statut:……………………………………………………..…………………………………………………..………

……………………………………………..……………………………………………………….……

Art. 22. Incetarea calitatii de asociat

22.1. Asociatul care din orice motiv pierde dreptul de exercitare a profesiei de avocat, asociatul exclus din societate, asociatul care s-a retras din societate sau asociatul pus sub interdictie are la dispozitie un termen de 3 luni pentru cesionarea partilor sociale, in conditiile prevazute in prezentul titlu.

22.2 In cazul in care, la expirarea acestui termen cesiunea nu a avut loc, partile sociale se vor anula iar statutul se va modifica corespunzator.

Art. 23. Decesul asociatului

23.1. (1) La data decesului unui asociat, partile sociale detinute de acesta se anuleaza.

23.2. Partile semnatare convin ca desocotirea dintre asociati si succesorii asociatului decedat se va face potrivit urmatoarelor reguli: ………………………………………………………..

23.3. In termen de maxim 3 luni de la data anularii partilor sociale, asociatii vor proceda dupa cum urmeaza:

a) reducerea corespunzatoare a capitalului social;

b) emiterea de noi parti sociale in vederea reconstituirii capitalului social la valoarea existenta la momentul decesului;

c) incetarea formei de exercitare a profesiei.

Art. 24. Alte dispozitii

Cesionarii sunt obligati sa depuna la barou un exemplar original al actului de cesiune. (Se pot introduce clauze specifice privind retragerea fortata, retragerea voluntara etc.)

Titlul VII. Exercitarea profesiei

Art. 25. Activitatea si raspunderea profesionala

25.1. Asociatii, avocatii colaboratori si avocatii salarizati in interiorul profesiei exercita profesia de avocat in numele societatii.

25.2. Fiecare avocat raspunde pentru actele profesionale pe care le indeplineste.

25.3. Societatea va incheia contracte de asigurare profesionala, in nume propriu si pentru fiecare avocat care isi exercita profesia in cadrul acesteia.

Art. 26. Suspendarea asociatilor

…………………………………………………………..

Art. 27. Intervenirea cazurilor de incapacitate de exercitare a profesiei

…………………………………………………………..

Titlul VIII. Dizolvarea si lichidarea

Art. 28. Dizolvarea

Societatea se dizolva in urmatoarele situatii:

a) prin hotararea luata in unanimitate de asociati;

b) prin hotarare judecatoreasca;

c) prin radierea din profesie a tuturor asociatilor;

d) prin decesul simultan al tuturor asociatilor;

e) prin dobandirea tuturor partilor sociale de catre un singur asociat si pastrarea lor de catre acesta o perioada mai mare de 3 luni;

f) la cererea simultana de retragere din Societate formulata de toti asociatii.

Art. 29. Lichidarea

29.1. Societatea intra in lichidare din momentul dizolvarii sale. In toate actele sale se va mentiona „in lichidare”.

29.2. Asociatii vor desemna un lichidator cu votul cerut pentru numirea avocatului coordonator. In caz contrar acesta va fi numit de catre decan.

29.3. Asociatii vor fi convocati pentru a decide cu privire la rezultatele obtinute de lichidatori, a repartizarii activului net si pentru a constata incheierea lichidarii.

29.4. In situatiile in care in societate ramane un singur asociat pentru o perioada mai mare de trei luni, societatea intra in lichidare, cu exceptia cazului in care asociatul ramas decide reorganizarea acesteia.

Titlul IX. Conditia suspensiva si publicitate

Art. 30. Conditia suspensiva

30.1. Societatea este constituita intre asociati de la data semnarii statutului, sub conditia suspensiva a inscrierii sale in tabloul baroului.

30.2. Dupa inscrierea Societatii, avocatul coordonator sau, dupa caz, unul dintre avocatii coordonatori va convoca o adunare generala extraordinara pentru a se constata indeplinirea tuturor conditiilor cerute pentru inceperea activitatii.

Art. 31. Publicitate

In termen de 15 zile de la semnarea statutului, acesta va fi prezentat decanului.

Art. 32. Dobandirea personalitatii juridice

Societatea dobandeste personalitate juridica la data inregistrarii la barou a deciziei emise de catre consiliul baroului in a carei raza teritoriala se afla sediul ei principal.

Semnaturi:

Av. ……………………………….

Av. ……………………………….

Av. ……………………………….

Anexa nr. XVI

UNIUNEA NATIONALA A BAROURILOR DIN ROMANIA

Baroul ……………………………………………….

CERTIFICAT Nr. ………………………………….

de inregistrare a societatii profesionale cu raspundere limitata

1. Denumirea ………………………………………………..…………………………… „S.P.R.L.”

2. Sediul ………………………………………………..…………………………………………………….-

3. Durata de functionare ……………………………………………………..-

4. Data dobandirii personalitatii juridice (data de inregistrarea la barou a deciziei Consiliului Baroului ……………………………………………………..-

5. Semnatura si stampila ……………………………………………………..-

Semnatura decanului

L.S.

Anexa nr. XXX

UNIUNEA NATIONALA A BAROURILOR DIN ROMANIA

Baroul ………………………………..

REGISTRUL DE EVIDENTA AL SOCIETATILOR PROFESIONALE CU RASPUNDERE LIMITATA

Nr. crt.

Denumirea societatilor profesionale cu raspundere limitata

Sediul principal: Adresa, tel./Fax, email, website

Sediul secundar: Adresa, tel./Fax, email, website

Birou de lucru: Adresa, tel./Fax, email, website

Numele si prenumele asociatilor

Baroul in care asociatul este inscris

Numele, prenumele avocatilor care o compun / modalitatea in care acestia isi exercita profesia (asociat, colaborator, salarizat in interiorul profesiei)

Data inregistrarii in registru

Numarul si data eliberarii certificatului de inregistrare

Modificari ale actului constitutiv

*Alte mentiuni

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Se vor inregistra mentiuni privind notificarile cesiunilor, transformarea sau reorganizarea societatii, decesul asociatilor, situatia inscrierii in tablou etc.”

Art. II. Prezenta Hotarare intra in vigoare de la data adoptarii, conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile ulterioare si va fi adusa la cunostinta avocatilor prin publicarea ei pe site-ul www..ro si prin grija barourilor.

P R E S E D I N T E ,

Av. dr. Gheorghe FLOREA

De la 1 mai 2011 va fi pus in functiune Tribunalul Ilfov

de

Conform Hotararii nr. 371/19 iunie 2008 a Consiliului U.N.B.R., se comunica Uniunii Nationale a Barourilor din Romania la 25 ianuarie 2011 adresa nr. 6025/2 din 20 ianuarie 2011 a Ministerului Justitiei din care

 

 rezulta ca au fost initiate masuri administrative privind punerea in functionare a Tribunalului Ilfov, estimandu-se ca la data de 1 mai 2011 va incepe activitatea acestei instante.

Mentionam ca adresa a fost transmisa Baroului Bucuresti iar in baza acesteia Comisia Permanenta a U.N.B.R. si Consiliul U.N.B.R. vor lua masurile ce se impun, determinate de operationalizarea Tribunalului Ilfov.

In anexa nr,1 lit.B din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, cu modificarile si completarile ulterioare, figureaza ca instanta , cu sediul in orasul Buftea.

Prin Ordinul ministrului justitiei  nr. 3135/C/29.12.2010 a fost aprobat statul de functii al Tribunalului Ilfov.

Dupa aprobarea schemei de personal a Tribunalului Ilfov, Ministerul Justitiei a demarat toate activitatile necesare pentru punerea in functiune a acestei instante judecatoresti, estimand ca termen in acest sens, data de 1 mai 2011.

In vederea corelarii tuturor actiunilor si masurilor necesare a fi intreprinse de Ministerul Justitie, Ministerul Public si U.N.B.R. pentru operationalizarea Tribunalului Ilfov la data estimata, apreciem ci se impune ca si dumneavoastra sa procedati la luarea masurilor legale corespunzatoare in vederea asigurarii asistentei judiciare la nivelul acestui tribunal.

Hotararea nr. 371 din 19 iunie 2008

In temeiul dispozitiilor art. 63 lit. s) raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, avand in vedere ca, in prezent, avocatii din judetul Ilfov sunt inscrisi in Tabloul avocatilor din Baroul Bucuresti, iar dispozitiile legale coreleaza constituirea barourilor cu organizarea si functionarea Tribunalelor, deoarece, pana in prezent, nu este infiintat, Consiliul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania adopta prezenta hotarare:

Art. 1 – Baroul Bucuresti include atat avocatii din municipiul Bucuresti cat si avocatii din judetul Ilfov.
Art. 2 – Pana la infiintarea si functionarea Tribunalului Ilfov, avocatii din judetul Ilfov raman inscrisi in Tabloul avocatilor din municipiul Bucuresti, urmand ca dupa infiintarea si functionarea Tribunalului Ilfov sa se examineze posibilitatea infiintarii Baroului Bucuresti si al judetului Ilfov.
Art. 3 – Prezenta se publica pe site-ul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania www.unbr.ro

Sursa: UNBR

Gheorghe Florea despre onorariile avocatilor

de

Avocatul Gheorghe Florea, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR), a declarat cu ocazia manifestarii prilejuita de Ziua Profesiilor Liberale din Romania: „Avocatii romani au onorarii de cinci ori mai mici pentru cazurile care se judeca in instanta, in comparatie cu avocatii francezi.

Astfel, un avocat roman poate avea onorarii care pornesc de la 50 de lei si ajung pana la zeci de mii de dolari. Profesia este afectata de falsi avocati, care ii aduc prejudicii si zdruncina ideea de avocat.”

La randul sau, Ovidiu Silaghi, ministrul pentru intreprinderi mici si mijlocii, comert, turism si profesii liberale, a declarat: „Segmentul de profesii liberale este extrem de important in functionarea economiei romanesti, pentru ca 70% din PIB-ul Romaniei este creat de intreprinderi mici si mijlocii si ele au nevoie de profesiile liberale, nu marile companii. Marile companii pot angaja mai usor juristi si psihologi, insa firmele mici nu isi permit acest lucru. Daca contextul international ne arata ca trecem printr-o perioada de criza, nu ar trebui sa aprindem si noi fitilul si sa cerem mariri salariale de 50%.”