CEDO

Avocat Coltuc procese banci -Articol Curierul National

de

Toader: Instituţiile financiare se confruntă cu costuri tot mai mari legate de litigiile iniţiate de clienţi
Olteanu, BNR: Căile de atac ar trebui judecate la instanţa supremă, nu la Curţile de Apel, ca să se creeze o practică unitară
Coltuc: De fapt, băncile nu vor asta, ci vor să meargă cât mai repede cu executarea silită

Discuţiile purtate ieri de reprezentanţi ai băncii centrale pe tema litigiilor colective iniţiate de clienţi împotriva băncilor, prin care aceştia reclamă existenţa unor clauze abuzive în contractele de împrumut, par să aibă cu totul o altă ţintă, respectiv grăbirea executării silite, nicidecum înlăturarea clauzelor abuzive din contracte, a declarat ieri, pentru Curierul Naţional, avocatul Marius Coltuc
„Discuţiile purtate astăzi (ieri – n. red.) la BNR, fără reprezentanţi ai clienţilor care sunt parte în procesele colective, au vizat o aşa-zisă derogare de la lege, care prevede că instanţa unde se exercită calea de atac este Curtea de Apel. Ei vor să fie Înalta Curte, pentru că aceasta ar putea asigura o practică unitară. Nu este nevoie de nicio derogare, pentru că, potrivit noului Cod de Procedură Civilă, care a intrat deja în vigoare, avocaţii pot invoca practica unitară pentru procesele colective”, a afirmat av. Coltuc.
Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, a propus ieri ca procesele colective împotriva băncilor privind clauzele abuzive din contractele de creditare să aibă cale de atac la Înalta Curte de Casaţie, ca o excepţie de la lege, pentru că deciziile în astfel de speţe privesc o masă largă de populaţie, iar instanţa supremă poate asigura o practică unitară.
Anterior, Şerban Toader, Senior Partner şi Head of Advisory la KPMG România, afirmase că băncile se confruntă cu costuri tot mai mari legate de litigiile iniţiate de clienţii nemulţumiţi şi că instituţiile financiare ar trebui să le recâştige acestora încrederea, dar nu cu scopul creşterii profitabilităţii băncilor.
Contactat telefonic, avocatul Marius Coltuc a explicat ieri pentru Curierul Naţional că „practica unitară poate avea impact mare asupra băncilor, dar şi influenţe asupra proceselor individuale iniţiate de clienţi”. „Toată discuţia a fost legată în fapt de problemele BCR, care vrea să-şi facă un Departament de recuperare a creanţelor, unde să lucreze aproximativ 500 de angajaţi. Dacă vor să nu mai aibă probleme, ar putea să modifice contractele aflate în vigoare. De ce nu le modifică astfel încât să nu mai conţină clauzele abuzive? De fapt, băncile nu vor asta, ci vor să meargă cât mai repede cu executarea silită. Cer ca Înalta Curte să judece căile de atac în speranţa că, fiind instanţă naţională, va ţine cu ţara, adică cu ei”, a declarat pentru Curierul Naţional avocatul Marius Coltuc, de la Casa de Avocatură Coltuc şi Asociaţii.

VEZI ARTICOL AICI

 

Avocat dosare ANRP-Cab.avocat Coltuc

de

Ieri-28 februarie s-a publicat in monitorul oficial HG prin care se amana pe 10 ani plata sumelor cuvenite din legea 290.legea 9.legea 10 .(Dosare ANRP).Textul legal in gasiti in Monitorul oficial ,partea I,nr.114,ultimele 3 pagini.Textul hotararii de guvern este si mai drastic:pentru anul 2013 nu ar trebui sa se platesca nimic,iar incepand din 2014 ,10 ani sa nu primeasca nimic.

Din punctul nostru de vedere este un procedent periculos si vor urma multe procese la CEDO pe aceasta tema a declarat pentru digi 24 avocatul Marius Coltuc.

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

avocat@coltuc.ro

Formular reclamatie transport aerian – Cab.avocat Coltuc

de

Drepturile pasagerilor în eventualitatea
refuzului la îmbarcare, a declasării, a anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor
în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004.
INSTRUCȚIUNI

1) Pasagerii care consideră că au motive întemeiate pentru a depune o plângere împotriva
unei companii aeriene1 privind refuzul la îmbarcare, declasarea, anularea sau întârzierea
prelungită a unui anumit zbor, trebuie mai întâi să adreseze această plângere companiei
aeriene care operează zborul respectiv. În acest scop se poate utiliza prezentul formular. Vă
rugăm să păstrați o copie a acestui formular.

Formular- reclamatie- transport -aerian
2) În cazul în care compania aeriană nu vă răspunde în termen de 6 săptămâni de la primirea
plângerii dumneavoastră sau în cazul în care nu sunteți satisfăcut de răspunsul respectiv,
prezentul formular (se poate utiliza o copie a formularului original trimis companiei aeriene)
trebuie trimis organismului național competent2 din statul membru3 în care a avut loc
incidentul.
3) În cazul în care incidentul a avut loc pe un aeroport de plecare din afara Uniunii Europene,
puteți contacta organismul național competent din statul membru de destinație.
4) Prezentul formular de plângere poate fi utilizat numai pentru cazurile de refuz la îmbarcare,
de declasare, de anulare sau de întârziere prelungită a zborului.
5) Și alte tipuri de plângeri, precum recuperarea bagajelor, modificări ale orarului de zbor cu
mai mult de 14 zile înainte de data călătoriei sau probleme legate de emiterea biletelor,
trebuie trimise mai întâi companiei aeriene în cauză. În cazul în care nu primiți un răspuns
sau dacă nu sunteți satisfăcut de răspunsul primit, puteți contacta, pentru indicații
suplimentare, centrele europene ale consumatorilor4 din orice stat membru.
6) Vă rugăm să completați acest formular cu majuscule.
Plângere depusă de:
Prenume: Nume:
Adresa:
Codul poștal, localitatea: Țara:
E-mail:
Număr de telefon:
1 „Regulamentul 261/2004 se aplică tuturor zborurilor cu plecare de pe orice aeroport din UE,
operate de orice companie aeriană, și zborurilor cu destinație către orice aeroport din UE,
operate de orice companie aeriană din UE”.
2 Lista organismelor naționale competente și informații suplimentare referitoare la drepturile
pasagerilor în UE sunt disponibile pe site-ul http://www.apr.europa.eu/
3 sau Islanda, Norvegia, Elveția.
4 http://ec.europa.eu/consumers/redress/ecc_network/webcenters_en.htm

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

avocat@coltuc.ro

Avocat insolventa – Cab.avocat Coltuc

de

Printre societăţile de avocatură cu expertiză ridicată în insolvenţă se numără Stă­nes­cu Miloş Dumitru & Asociaţii (SMDA), Piperea & Asociaţii, Deleanu & Asociaţii, Casa de Insolvenţă Transilvania, Cionca Bidiga Godîncă, BDO Insolvency. În acest an s-au constituit TZA Insolvenţă SPRL şi Boştină şi Asociaţii Insolvency. Acestea îşi consiliază clienţii de la auditul iniţial, mana­gementul situaţiilor de criză, consultanţa în pre-insolvenţă, la servicii de elaborare de planuri şi strategii de redresare a societăţii, de la analiza dosarelor de recuperări de creanţe şi a situaţiilor de criză până la gestionarea procedurilor de reorganizare, lichidare judiciară şi lichidare voluntară.

avocat insolventa

Alături de societăţile de avocatură, mai au conexiuni cu piaţa insolvenţei firmele de audit, consultanţă fiscală şi financiară. „Ne-am propus, încă de anul trecut, crearea unei entităţi distincte, care să gestioneze proiectele curente şi viitoare în materie de reorganizări, lichidări şi insolvenţă. Având deja o practică bine dezvoltată şi o echipă sudată, scopul nostru a fost să creştem vizi­bilitatea practicienilor noştri pe această piaţă”, a precizat Managing Partner-ul Ţuca Zbârcea & Asociaţii, Gabriel Zbârcea. Coordonatorul TZA Insolvenţă SPRL, Robert Roşu, a declarat că, în ultimele luni, casa de avocatură s-a confruntat cu un număr aproape dublu de cereri de servicii de specialitate, atât în ceea ce priveşte deschiderea procedurilor de insolvenţă împotriva diverşilor debitori, dar şi pentru atacarea sentinţelor pronunţate de instanţele române.

Boştină şi Asociaţii Insolvency SPRL va oferi consultanţă privind profilaxia insolvenţei comerciale şi tratării situaţiilor de criză, în întocmirea proiectelor de accesare a finanţărilor disponibile, privind recuperarea de creanţe de la diverşi debitori, întocmirea planului de reorganizare, restructurare, lichidare parţială sau integrală şi consultanţă privind lichidarea voluntară. „Semnele de redresare ecomomică ne fac să credem că noua companie ar trebui să pună accentul în primul rând pe chestiuni de profilaxie a insolvenţei şi de tratare a situaţiilor de criză şi în al doilea rând pe chestiunile strict tehnice legate de practica insolvenţei şi a lichidărilor. Pornim şi de la experienţa acumulată într-o serie întreagă de procese de insolvenţă în care am fost implicaţi în calitate de avocaţi, de la oprirea procedurilor de insolvenţă în cazul Metro şi Timpuri Noi la respingerea pretenţiilor financiare ale Glencore UK faţă de RAFO şi până la lichidarea voluntară a celor 5 companii de pe platforma Nitramonia Făgăraş şi Fabrica de Pirite de la Turnu Măgurele”, spune Doru Cătălin Boştină, coordonatorul grupului de consultanţă.

Avocat insolventa

Creşteri semnificative ale dosarelor de insolvenţă, faliment şi lichidare

 Avocat Insolventa

Numărul firmelor intrate în insolvenţă a crescut cu 60,35% în perioada ianuarie-mai 2009, comparativ cu perioada similară a anu­lui trecut, potrivit datelor Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). Astfel, la sfârşitul lunii mai, numărul firmelor intrate sub incidenţa Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei era de 9.687, în creştere cu 3.646 (+60,35%) faţă de perioada ianuarie-mai 2008. Numărul dosarelor de faliment şi lichidare aflate pe rol la sfârşitul anului 2008 a crescut cu 35,86%, respectiv cu 21,66%, faţă de cel înregistrat în 2007, în timp ce numărul dosarelor de reorganizare a scăzut cu 17,52%. Astfel, din cele 30.289 de dosare de insolvenţă aflate pe rolul instanţelor de judecată la data de 31 decembrie 2008, 13.258 erau dosare de faliment (+35,86% faţă de 9.758 înregistrate la finele lui 2007), 13.865 erau dosare de lichidare (+21,66% faţă de 11.396 înregistrate la finele lui 2007) şi numai 405 erau dosare de reorganizare(-17,52% faţă de 491, câte erau înregistrate la finele lui 2007). Potrivit preşedintelui UNPIR, avocatul Arin Stănescu, în România este foarte greu să reorganizezi o societate, în primul rând din cauză că finanţarea pentru continuarea activităţii se acordă foarte greu, dar şi pentru că firmele aflate în reorganizare sunt margina­lizate atunci când vine vorba să participe la licitaţii privind achiziţiile publice.

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

Avocat Coltuc -Timbru de mediu

de

În ultima vreme avem un nou scandal în România şi anume timbrele de mediu 2013. Românii nu ştiu ce să mai facă. Dacă anul trecut în campania electorală Guvernul preciza că va elimina taxa de mediu, acum situaţia este un pic schimbată – taxa rămâne, se schimbă denumirea iar principiile rămân aceleaşi.

avocat coltuc

Marius Coltuc este avocat în cadrul Cab.avocat Coltuc.

La data de 9 ianuarie 2013 s-a amânat publicarea formei finale a legii privind timbrele de mediu 2013. Până atunci românii vor plăti exact ca anul trecut şi chiar mai mult pentru autoturismele înmatriculate înainte de 2007. Tendinţa în Europa – vezi Franţa, Belgia etc – este de a menţine taxa şi chiar de a o mări (de exemplu Franţa de trei ori de la 1 ianuarie 2013).

România are aproape 95% din sistemul francez de drept şi drept urmare nu poate avea o altă poziţie. Dispoziţii legale: Statul francez a decis modificarea baremului Bonus/Malus privind taxele pentru vehiculele noi, în funcţie de emisiile de carbon. Cea mai semnificativă creştere se va înregistra la vehiculele care emit peste 191 grame de CO2 pe kilometru. Astfel, pentru cele care se situează între 191-200 grame CO2 pe kilometru, taxa creşte de la 2300 euro la 5000 euro, iar pentru cele care emit peste 201 grame CO2 pe kilometru, taxe creşte de la 3600 la 6000 de euro. Bonusurile primite de cei care optează pentru maşini nepoluante se menţin la baremurile din 2012 (7000 de euro pentru maşinile full-electrice şi 4000 de euro pentru maşinile hibrid care emit sub 110 grame CO2 pe kilometru).

Avocat Coltuc

Conform noului barem, procentual vorbind cel mai afectat model va fi Lada Niva 1.7 i – motorul acesteia emite 224 grame de CO2/km şi din această cauză la preţul ei de 11.990 euro se va adăuga taxa de 6000 de euro, ajungând la 17.990 euro!

Şi modelul 4×4 de la Dacia va fi afectat: pentru Duster 1.6 L taxa de mediu va ajunge la 1500 euro.

Avocat Coltuc- Cab.avocat Coltuc

Conform unui studiu realizat de Eurotax Glass, taxa de 5000 de euro va afecta 410 de modele din gamele producătorilor auto prezenţi pe piaţa din Franţa. Procentual, taxa se situează între 4% din valoarea maşinii, în cazul unui BMW seria 7 – 750Li Exclusive individual, care costă 127.500 euro şi 18% pentru Mercedes Vito. Pentru mai mult de jumătate dintre versiunile afectate, penalizarea reprezintă mai mult de 10% din valoarea maşinii. Printre modelele puternic afectate se numără Nissan Qashqai 2.0i 140 CP, Ford Transit Kombi, Volkswagen Caravelle 2.0 TDI, Mercedes-Benz Vito 110 CDI BlueEfficiency, Honda CR-V (generatia precedenta), Mazda5, Skoda Superb Combi 1.8 TSI.

Conform Eurotax Glass însă, puţine modele franţuzeşti sunt afectate de această nouă versiune a legii Bonus/Malus. Astfel, modele precum Citroen Jumper Combi, Peugeot Boxer Combi, Peugeot Expert şi Renault Master Combi sunt afectate de această taxă, penalizarea reprezentând până la 15% din valoarea de achiziţie a acestor modele.

Se pune întrebarea este legal sau nu acest timbru de mediu?

Dacă luăm de bune declaraţiile guvernului şi anume că poluatorul plăteşte dacă are maşina veche şi capacitate cilindrică mare, am spune că nu vor schimba nimic faţă de legea 9/2012 în afara denumirii. Principiile rămân şi caracterul ilicit al acesteia rămâne. Am putea fi de acord cu varianta din Germania, unde nu există taxă de mediu, dar există impozit mai mare. Dacă timbrele de mediu care vor fi calculate în funcţie de cantitatea de noxe emisă de autoturism şi va fi plătită de absolut toată lumea care are maşină, anual, împreună cu impozitul pe vehicul ar fi rezonabil. Ideal ar fi să fie eliminate,dar România nu îşi va permite niciodată să scoată această taxă. Se mai poate ataca pentru evitare sau recuperarea timbrului de mediu? Răspunsul nu poate fi decât unul: da.Se mizează pe faptul că românii nu vor ataca aceste decizii în număr mare, ca în 2012, că durează şi că statul va învinge. Procedura de recuperare a aşa numitului timbru de mediu este următoarea. Temeiul rămâne acelaşi: Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităţii Europene (T.C.E.), nici un stat nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naţionale.

Aceste dispoziţii din T.C.E. au rolul de a asigura libera circulaţie a mărfurilor în spaţiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii faţă de produsele similare din alte state comunitare.
În contextul aderării României la Uniunea Europeană acesteia îi revenea obligaţia confirmării dispoziţiilor art. 90 din T.C.E. Cu toate acestea taxa de prima înmatriculare prevăzuta prin art. 214 alin. 1-214 alin. 3 Cod Fiscal şi aplicabilă autoturismelor şi autovehiculelor comerciale second-hand la prima înmatriculare a acestora în România constituie o masură discriminatorie a Statului Român faţă de autoturismele second-hand din alte state comunitare în raport cu cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă. în consecinţă taxa de primă înmatriculare impusă autoturismelor şi autovehiculelor second-hand constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 90 din T.C.E. Aşteptăm cu nerăbdare o formă a legii care se anunţă ilegală de acum.

avocat@coltuc.ro

www.coltuc.ro

www.coltuc.ro/blog

Recuperari creante – Cab.avocat Coltuc

de

Recuperarea creantelor se poate dovedi a fi un proces dificil aproape pentru orice afacere, indiferent de domeniul de activitate; insa, pe langa nelinistile produse de sistemul juridic roman, precum si pe langa lipsa unei intelegeri adecvate a protectiei juridice acordate creditorilor in baza legilor in vigoare, a face afaceri si, mai mult, a avea creante in Romania devine mult prea intimidant pentru cele mai multe societati – in special in vremuri tulburi din punct de vedere economic. Din fericire, sistemul juridic romanesc ofera un cadru ce instituie proceduri urgente privind recuperarea creantelor de catre creditori, iar prezentul articol descrie tocmai instrumentele juridice aflate la dispozitia creditorilor pentru recuperarea creantelor lor.

recuperare creante

Proceduri diferite privind recuperarea creantelor
Potrivit legii romane, in cazul in care un debitor nu si-a platit datoria pana la data scadenta, creditorul sau poate initia o procedura in fata instantei pentru recuperarea creantei sale, in termenul de prescriptie de trei ani. In plus, desigur, creditorii pot utiliza si prevederile stabilite de Legea 85/2006 (“Legea Insolventei”), acolo unde acestea sunt aplicabile.

Incepand din octombrie 2007, cand a intrat in vigoare Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 119/2007 (“OUG 119”), ca parte a responsabilitatilor asumate de Romania in procesul de integrare in Uniunea Europeana, coexista doua proceduri urgente privind recuperarea creantelor – procedura somatiei de plata, stabilita prin Ordonanta Guvernului nr.5/2001, si procedura ordonantei de plata, stabilita prin OUG 119. In functie de cazul lor concret, creditorii pot opta pentru oricare dintre cele doua procedure urgente, dar pot, de asemenea, utiliza si procedura generala prevazuta de Codul de procedura civila, care necesita insa mai mult timp pentru o implementare integrala.

Recuperare creante

Somatia de plata si ordonanta de plata
In cazul in care creditorul detine informatii suficiente privind solvabilitatea debitorului sau, iar creanta sa este atestata prin inscrisuri, atunci cea mai buna optiune pentru creditor este sa utilizeze una dintre cele doua procedure urgente. Atat procedura somatiei, cat si cea a ordonantei de plata se refera la creante certe, lichide si exigibile. O creanta este certa, atunci cand existenta sa este dincolo de indoiala; este lichida, atunci cand cuantumul sau este determinat sau determinabil; si este exigibila, atunci cand a devenit scadenta.

Procedura somatiei este o procedura speciala si urgenta, ce poate fi utilizata numai pentru recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, rezultand din contracte sau din alte inscrisuri, semnate de ambele parti. Ordonanta de plata detine o arie mai restransa de aplicare, in sensul ca ea reglementeaza recuperarea creantelor reprezentand sume de bani, ce decurg din contracte comerciale, definite drept acele contracte incheiate intre comercianti, ori intre comercianti si autoritati contractante.

In timp ce, in procedura somatiei de plata, facturile semnate de debitor reprezinta dovada de baza utilizata in fata instantei, procedura ordonantei de plata permite o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste furnizarea dovezilor in instanta. Astfel, un creditor ce utilizeaza aceasta procedura poate depune cu success, pe langa facturi, si alte documente care sa ateste creanta sa fata de debitor, cum ar fi corespondenta cu acesta.

Acesta este un aspect important in aceasta procedura, ce transforma ordonanta de plata intr-o procedura mai avantajoasa pentru creditori, comparativ cu somatia de plata.
Un alt avantaj al ordonantei de plata este faptul ca, in cadrul acestei proceduri, debitorul isi poate recunoaste partial datoria, in timp ce procedura somatiei nu permite o asemenea recunoastere partiala. Astfel, judecatorul poarte emite o decizie in acest sens, iar creditorul isi va putea recupera o parte a creantei sale, in timp ce, pentru restul creantei pretinse, poate introduce o cerere in instanta in temeiul procedurii generale prevazute de Codul de procedura civila.

Procedura generala
Potrivit Codului de procedura civila, care instituie procedura generala privind recuperarea creantelor, inainte de initierea unei actiuni in instanta, creditorul trebuie sa incerce sa solutioneze problema in mod amiabil cu debitorul. In acest sens, creditorul trebuie sa comunice o notificare scrisa debitorului, prin care sa-l invite in scopul solutionarii amiable a problemei. Notificarea trebuie sa includa, drept anexe, toate documentele ce atesta creanta creditorului, si trebuie transmisa cu cel putin 15 zile inainte de data propusa pentru intalnire. Daca partile reusesc sa rezolve problema in mod amiabil, atunci debitorul va plati suma datorata si nicio actiune nu va mai fi introdusa in instanta.

Insa, in cazul in care partile nu ajung la o intelegere, sau daca partile ajung la o intelegere, pe care debitorul o incalca, atunci creditorul poate introduce o actiune in instanta, la care va anexa toate documentele ce atesta faptul ca partile au incercat sa solutioneze problema amiabil inainte de introducerea respectivei actiuni. In lipsa unor asemenea dovezi, actiunea va fi respinsa de instanta.

La fel ca si in cazul procedurilor somatiei si ordonantei de plata, instanta competenta in cadrul procedurii generale este judecatoria sau tribunalul, in functie de cuantumul creantei ce face obiectul litigiului.

Avantajele si dezavantajele principale intre procedura generala si procedurile urgente
Un avantaj al procedurilor urgente este faptul ca taxa de timbru ce trebuie platita de creditori are un cuantum de doar 39 lei, reprezentand echivalentul a aproximativ 10 euro, in timp ce, in cazul procedurii generale, creditorii trebuie sa plateasca o taxa de timbru avand un cuantum ce reprezinta un anumit procent din cuantumul creantei si, in consecinta, cu cat este mai mare cuantumul creantei, cu atat mai mare va fi si taxa de timbru pe care creditorul va trebui sa o plateasca.

Cel mai mare avantaj al procedurilor urgente este tocmai acest caracter urgent, ce permite judecatorului in cauza sa dea o solutie intr-un termen de aproximativ 2-3 luni – textul OUG 119 solicita instantei sa dea o solutie in 90 de zile. In plus, procedurile urgente nu solicita partilor sa incerce solutionarea amiabila a chestiunii, ceea ce scurteaza intregul proces.

Pe scurt, dezavantajele procedurii generale sunt reprezentate de cuantumul ridicat al taxei de timbru si de durata intregii proceduri (prima instanta, apel si recurs), ceea ce face ca un asemenea proces sa dureze uneori 2-3 ani inainte ca instanta sa dea o decizie definitiva si irevocabila. Pe de alta parte, procedura generala ar trebui utilizata, in locul somatiei ori ordonantei de plata, atunci cand creditorii au nevoie de mai mult decat inscrisuri pentru a-si dovedi creanta (de exemplu, depozitii ale martorilor ori ale expertilor). Totusi, atunci cand exista dovezi suficiente privind faptul ca respectiva creanta este certa, lichida si exigibila, creditorii pot recurge la una dintre cele doua proceduri urgente, in locul procedurii generale greoaie si indelungate, prevazute de codul de procedura civila.

Procedura insolventei
Statisticile arata ca in anul 2008 au fost introduse in instanta intre 12.000-14.000 de cereri de insolventa, iar prognoza pe anul 2009 estimeaza ca numarul acestor cereri se va dubla. Intr-adevar, creditorii recurg mult prea des la procedura insolventei, chiar si atunci cand nu detin informatii suficiente privind insolvabilitatea debitorilor lor, unicul lor scop fiind acela de a pune presiune pe debitori, astfel incat acestia sa-si achite datoriile. Din pacate, in cele din urma, aceasta strategie se intoarce deseori impotriva lor.
Creditorii indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii insolventei

Legea Insolventei impune conditii permisive pentru creditorii ce intentioneaza sa introduca cereri de insolventa impotriva debitorilor lor. Acestea se refera la existenta unei creante certe, lichide si exigibile, mai veche de 30 de zile, si avand o valoare ce depaseste pragul de 10.000 de lei, in cazurile obisnuite, si pragul reprezentat de sase salarii medii pe economie, pentru salariati. Salariul mediu pe economie stabilit pentru 2008 a fost de aproximativ 350 euro.

Odata indeplinite aceste conditii ce privesc creantele, creditorul poate introduce cererea de insolventa in fata instantei. Legea Insolventei nu solicita creditorului sa demonstreze insolvabilitatea debitorului sau, ceea ce face ca initierea procedurii insolventei sa fie destul de simpla. Totusi, la solicitarea debitorului, judecatorul sindic il poate obliga pe creditor sa faca un depozit ce reprezinta maxim 10% din valoarea creantei. Un asemenea depozit va fi returnat creditorului, in cazul in care cererea sa de insolventa este admisa, sau poate fi utilizat pentru a acoperi pierderile suferite de debitor, in cazul in care cererea creditorului este respinsa.

Initierea procedurii
Atunci cand este introdusa o cerere de insolventa, debitorul poate solicita instantei aprobarea unui plan potrivit caruia debitorul sa se poata reorganiza, intr-un efort de a-si plati datoriile. Judecatorul poate confirma sau respinge acest plan. Daca judecatorul considera ca cererea creditorului sau a debitorului este temeinica, daca debitorul nu propune un plan de reorganizare, sau daca un asemenea plan de reorganizare este respins, atunci judecatorul va deschide procedura insolventei si va desemna un administrator judiciar, pentru debitorul persoana juridica.

Consecintele principale ale deschiderii procedurii insolventei sunt: suspendarea termenului de prescriptie pentru toate creantele creditorilor; faptul ca nicio penalitate ori dobanda nu se poate adauga creantelor dupa deschiderea procedurii insolventei; debitorul nu isi mai poate administra activitatea, aceasta fiind incredintata administratorului judiciar, desemnat de catre judecatorul sindic. Debitorul trebuie sa depuna toate informatiile si documentele ce atesta situatia societatii, precum bilant, lista a creditorilor, lista a activelor, a conturilor si bancilor utilizate de debitor, precum si orice alte asemenea informatii, catre administratorul judiciar.

Efectele deschiderii procedurii insolventei asupra altor litigii
Incepand cu data initierii acestei proceduri, toate actiunile judiciare ori extrajudiciare privind satisfacerea creantelor impotriva debitorului sau impotriva activelor sale sunt suspendate. Decizia privind deschiderea procedurii trebuie comunicata tuturor instantelor in jurisdictia carora se afla sediul debitorului, asa cum este acesta inregistrat la registrul comertului, precum si tuturor bancilor la care debitorul detine conturi deschise. Mai mult, dupa deschiderea procedurii, administratorul judiciar trebuie sa-i notifice pe toti creditorii care sunt inregistrati in documentele contabile ale debitorului si sa-i informeze pe acestia in legatura cu termenele pana la care ei trebuie sa-si inregistreze propriile creante impotriva debitorului in fata instantei.

Recuperari creante -Cab.avocat Coltuc

Efecte asupra actelor incheiate de debitor
Toate actele si corespondenta emise de debitor, de administratorul judiciar oride lichidator trebuie sa includa, in limbile romana, engleza si franceza, urmatoarea expresie: “in insolventa”, “in insolvency”, “en procédure collective”. Judecatorul sindic poate decide ca administrarea debitorului sa nu mai fie efectuata de catre debitorul insusi, ci de catre administratorul judiciar, care poate sa solicite judecatorului anularea actelor incheiate de debitor, daca acestea au fost incheiate in frauda drepturilor creditorilor intr-o perioada de 3 ani anterioara datei la care a fost initiata procedura insolventei.

Riscuri privind deschiderea procedurii insolventei, in scopul recuperarii de creante
Asa cum este mentionat mai sus, unii creditori utilizeaza aceasta procedura a insolventei, chiar daca nu detin informatii suficiente privint insolvabilitatea debitorilor lor, insa doar in scopul de a-i determina pe acestia sa-si plateasca datoriile. Totusi, dupa o analiza temeinica a situatiei economice a debitorului, se poate dovedi in cele din urma ca debitorul se afla totusi in insolventa si este deci incapabil sa-si achite toate datoriile, existand astfel riscul pentru creditori ca acestia sa nu-si mai poata recupera creantele de la debitorii lor.

Astfel, dezavantajul major al procedurii insolventei este faptul ca sumele de bani colectate din vanzarea activelor debitorului sunt deseori insuficiente spre a acoperi creantele tuturor creditorilor. Administratorul judiciar va efectua un inventar al tuturor activelor debitorului si poate, in baza deciziei creditorilor aprobata de judecator, sa vanda aceste bunuri, iar incasarile rezultate vor fi distribuite creditorilor si vor fi utilizate spre a acoperi costurile determinate de aceasta procedura.

Legea Insolventei stabileste ordinea in care sunt satisfacute creantele creditorilor. De exemplu, sumele obtinute prin vanzarea activelor ce fac obiectul unor garantii vor fi achitate catre creditorii in favoarea carora respectivele garantii au fost constituite si, numai dupa satisfacerea acelor creante, sumele ramase, daca acestea mai exista, vor fi distribuite catre ceilalti creditori. De asemenea, creantele apartinand institutiilor publice ori creantele salariale au prioritate fata de cele ale altor creditori. Un alt dezavantaj este durata mare a procedurii insolventei, care poate fi si de cativa ani.

Pentru mai multe detalii va rog sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro.   Vizitati  si https://www.coltuc.ro si https://www.coltuc.ro/blog

Recuperari creante -Romania

CEDO – penal

de

Proiectul „JurisClasor CEDO” reprezintă o iniţiativă a autorilor culegerii de jurisprudenţă „Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României. Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile”, iniţiativă pusă în practică de Editura Universitară, care deţine drepturile de autor asupra lucrării, protejate de legislaţia internă şi internaţională (copyright), în colaborare cu Asociaţia Magistraţilor Europeni pentru Drepturile Omului.

Proiectul cuprinde două secţiuni distincte, respectiv o revistă online în care sunt publicate articole de specialitate, hotărâri importante pronunţate de CEDO împotriva României, hotărâri relevante pentru dreptul intern, pronunţate şi împotriva altor state, decizii de inadmisibilitate, noutăţi privind drepturile omului, recenzii ş.a.m.d., precum  şi o bază de date cu motor de căutare în funcţie de diverse criterii.

Scopul bazei de date este reprezentat de publicarea online a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în limba română. În principal, vor fi introduse hotărârile în cauzele împotriva României, iar pe măsura dezvoltării proiectului, vor fi introduse şi cauze împotriva altor state, traduse în limba română.

Utilitatea practică a clasorului de jurisprudenţă online rezidă în faptul că sunt tratate toate hotărârile de condamnare pronunţate de Curtea europeană în cauzele împotriva României,  inclusiv cele nepublicate în Monitorul Oficial al României şi cele pentru care nu s-a realizat o traducere neoficială la care cei interesaţi să poată avea acces. Baza de date conţine şi hotărârile pronunţate în anul 2011, iar pe viitor jurisprudenţa va fi actualizată la câteva zile de la pronunţarea de noi hotărâri de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Avocat codul muncii – Cab.av.Coltuc

de

In cadrul cabinetului de avocat Coltuc aria de expertiza Dreptul Muncii implica urmatoarele:Consultanta raporturi de munca, litiigii raporturi de munca: obligarea angajatorului la restituirea sumelor de bani retinute din salariu, la repararea prejudiciului suferit de angajat, la recuperarea prejudiciului cauzat angajatorului, restituiri de sume incasate necuvenit; contestatii impotriva deciziei de

concediere a salariatului, contestatii impotriva deciziei de aplicare a sanctiunii disciplinare, litigii in legatura cu atragerea raspunderii salariatului de catre angajator pentru incalcarea clauzelor contractului de munca si a clauzei de confidentialitate

Popa si Tanasescu impotriva Romaniei

de

Primul reclamant a inceput sa execute o pedeapsa cu inchisoarea de 7 ani in octombrie 2007. In data de 8 ianuarie 2012, executarea pedepsei acestuia a fost intrerupta, ca urmare a liberarii conditionate. Conform celor mai recente informatii prezentate de cel de-al doilea reclamant, acesta executa o pedeapsa cu inchisoarea si este detinut la Penitenciarul Ploiesti.

In ianuarie 2000, reclamantii au fost implicati intr-o actiune care a fost intens mediatizata, numita „Afacerea Portbagajul“. R.V., prietenul reclamantilor, a fost rapit si supus unor rele tratamente, timp de aproape 5 saptamani, de catre oameni platiti de un om de afaceri, B.M., pentru a recupera bani pe care acesta i-ar fi furat din portbagajul unei masini apartinand omului de afaceri.

In seara zilei de 11 ianuarie 2000, cu putin timp inainte de miezul noptii, R.V. a primit un telefon de la unul dintre prietenii lui., D.C., care l-a informat ca este invitat la sediul firmei lui B.M. pentru a clarifica situatia banilor furati. R.V. a acceptat invitatia si a mers la locul indicat. Imediat dupa ce a ajuns, R.V. a admis sub amenintari ca el furase banii impreuna cu o alta persoana. Din acel moment, a fost tinut prizonier, sub paza permanenta a unor oameni platiti de B.M., in diferite cladiri din Bucuresti.

La 7 februarie 2000, acesta a fost dus la o vila apartinand lui B.M. din Breaza. In data de 14 februarie 2000, profitand de un moment de neatentie din partea celor care il pazeau, R.V. s-a urcat pe fereastra de la toaleta si a reusit sa fuga.
11. Imediat dupa fuga lui R.V., B.M. a parasit tara pentru a evita arestarea.

Printr-un act de acuzare emis la 25 mai 2000 de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova, reclamantii si alti 10 inculpati au fost acuzati de asociere pentru savarsirea de infractiuni in temeiul art. 323 din Codul Penal si de lipsire de libertate in mod ilegal in temeiul art. 189 din Codul Penal. S-a dispus, de asemenea, arestarea lor. Reclamantii nu au putut fi arestati intrucat se ascundeau in Moldova.

Printr-o hotarare pronuntata la 15 februarie 2002, Tribunalul Bucuresti i-a achitat pe reclamanti. Acesta i-a gasit pe ceilalti inculpati vinovati si i-a condamnat la pedepse cu inchisoarea.

Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a introdus apel pentru a obtine, intre altele, un verdict de vinovatie pentru reclamant.

Curtea de Apel Bucuresti a admis in parte apelul, dar a mentinut verdictul de nevinovatie pentru reclamanti.

Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a formulat recurs, urmarind in continuare condamnarea reclamantilor.

La 13 octombrie 2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis in parte recursul formulat de procuror, a casat hotararile primelor doua instante cu privire la achitarea reclamantilor si a retinut dosarul pentru o noua analiza fara a stabili o data pentru o noua sedinta. Aceasta i-a gasit pe reclamanti vinovati si i-a condamnat pe fiecare la o pedeapsa de 7 ani de inchisoare.

Reclamantii s-au plans ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a asigurat un proces echitabil, deoarece a reexaminat cauza si le-a inrautatit situatia fara sa ii asculte sau sa le permita sa aduca probe in apararea lor. Acestia si-au intemeiat rationamentul pe art. 6 § 1 si § 3 din Conventie.

Curtea observa ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 a) din Conventie. In continuare, Curtea subliniaza ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibila.

Curtea retine la inceput ca cerintele de la art. 6 § 3 trebuie vazute ca aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 si, prin urmare, plangerile reclamantilor in temeiul art. 6 § 1 si § 3 ar trebui examinate impreuna

Curtea reitereaza ca modul de aplicare al art. 6 la procedurile in fata instantelor de recurs depinde de trasaturile speciale ale procedurilor implicate; trebuie sa se tina seama de totalitatea procedurilor din ordinea juridica interna si de rolul instantei de recurs in cadrul acesteia.

Cu toate acestea, Curtea a sustinut ca atunci cand unei instante de recurs i se solicita sa examineze o cauza in ceea ce priveste faptele si dreptul si sa faca o evaluare completa a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului, aceasta nu poate, din perspectiva unui proces echitabil, sa stabileasca in mod corespunzator aceste probleme fara o evaluare directa a probelor prezentate in persoana de catre un inculpat care sustine ca nu a comis fapta pretinsa a fi o infractiune.

In plus, Curtea considera ca in stabilirea acuzatiilor in materie penala ascultarea inculpatului in persoana ar trebui, oricum, sa fie regula generala. Orice derogare de la acest principiu ar trebui sa fie exceptionala si supusa unei interpretari restrictive. Curtea adopta aceasta opinie in special pentru ca reclamantii riscau inchisoarea si chiar au fost condamnati la o pedeapsa de 7 ani de inchisoare, ceea ce, evident, atragea un grad semnificativ de stigmatizare.

Prin urmare, pentru a stabili daca a avut loc o incalcare a art. 6 in prezenta cauza trebuie examinat rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si natura problemelor pe care a fost solicitata sa le judece.

Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale Conventiei

Reclamantii s-au plans, in temeiul art. 5 din Conventie, de faptul ca au fost arestati in baza unui ordin emis de un procuror care, conform Constitutiei Romaniei, nu putea fi considerat magistrat.

Acestia au pretins ca arestarea lor a fost ordonata printr-un act de acuzare, contrar legislatiei romanesti. In aceasta privinta, Curtea retine ca actul de acuzare care ordona arestarea lor a fost emis la 25 mai 2000, in timp ce cererea lor a fost depusa la Curte la 5 aprilie 2004.

Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie

Curtea retine ca in prezenta cauza acordarea unei reparatii echitabile nu poate fi bazata decat pe faptul ca reclamantii nu au beneficiat de garantiile de la art. 6. Desi Curtea nu poate specula care ar fi fost rezultatul procesului daca pozitia ar fi fost alta, aceasta considera ca reclamantii au suferit un prejudiciu moral.

Cheltuieli de judecata

Potrivit jurisprudentei Curtii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecata numai in masura in care s-a stabilit caracterul real, necesar si rezonabil al acestora.

In prezenta cauza, tinandu-se seama de documentele de care dispune si de criteriile mentionate mai sus, Curtea respinge cererea pentru cheltuielile de judecata depusa de al doilea reclamant si considera ca este rezonabil sa acorde suma de 8.000 RON (echivalentul a 1.900 euro) primului reclamant pentru acoperirea cheltuielilor de judecata efectuate in actiunea in fata Curtii.

Plata despagubirilor amanata de CEDO

de

Guvernul va prelungi cu inca un an, pana la 15 mai 2013, perioada in care este suspendata emiterea titlurilor de plata aferente despagubirilor pentru imobile nationalizate, motivand ca reluarea procedurii de acordare a acestor titluri necesita circa 1,5 miliarde lei, ceea ce ar afecta deficitul.

Autoritatile vor putea identifica solutia administrativa prin care sa poata fi parcurse cele 30.000 de dosare inca neverificate, odata cu suspendarea despagubirilor, astfel cum a anuntat presedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.

In luna martie, Guvernul Ungureanu anuntase ca a decis suspendarea pentru sase luni a emiterii titlurilor de despagubire pentru proprietatile nationalizate de regimul comunist. Decizia a fost argumentata atunci prin faptul ca masura este necesara pentru „consolidarea” cadrului normativ necesar aplicarii legislatiei in domeniu si reprezinta rezultatul unui audit intern, al hotararii CEDO de rezolvare a problemei restituirilor in maximum 18 luni, termen care expira in luna iulie, si al faptului ca statul mai detine putine actiuni la Fondul Proprietatea.

Prelungirea perioadei de suspendare este prevazuta intr-un proiect de ordonanta de urgenta.

Titlurile de despagubire sunt certificate emise de Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor, in numele statului, care incorporeaza drepturile de creanta ale detinatorilor asupra statului roman corespunzator despagubirilor acordate. Acestea pot fi valorificate prin conversie in actiuni emise de Fondul Proprietatea sau prin preschimbarea in titluri de plata.

Conform legii, persoanele indreptatite pot opta pentru acordarea despagubirilor banesti in cuantum de pana la 500.000 de lei, urmand ca pentru diferenta sa primeasca actiuni la Fondul Proprietatea.

Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar din ANRP a emis pana la sfarsitul lunii ianuarie 11.354 titluri de conversie, transmise Depozitarului Central pentru inregistrarea in registrul actionarilor Fondului Proprietatea, valoarea optiunilor in actiuni totalizand 13,38 miliarde lei.

Seful ANRP spune ca nu exista resurse la buget pentru a permite o abordare „suficient de serioasa”
„Avand in vedere ca CEDO a amanat termenul limita pana la care putem modifica legea retrocedarilor, pana in aprilie 2013, am cerut ca toate procedurile privind despagubirile sa fie suspendate pana la 15 mai 2013”, a declarat George Baesu, presedintele ANRP.

Peste 200 de medici s-au adresat CEDO pentru recuperarea celui de-al 13-lea salariu anunta Casa de avocatura Coltuc

de

Peste 200 de medici si asistente medicale s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru recuperarea celui de-al 13-lea salariu, dar si cei 25% taiati de Guvern, dar si alte sporuri.

Actiunea impotriva Statului Roman a fost depusa recent, dupa ce medicii au epuizat toate caile de atac din tara. In prezent cadrele medicale asteapta sa vada daca dosarul va fi admis si daca va fi trimis spre judecare, scrie opiniatimisoarei.ro.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a interzis ascultarea convorbirilor telefonice ale jurnalistilor sau perchezitionarea locuintelor si a redactiilor pentru aflarea surselor

de

,,Cauza a privit perchezitiile realizate la sediile ziarelor L’Equipe si Le Point, precum si la domiciliile unor jurnalisti angajati la aceste ziare, acuzati de violarea secretului anchetei si de ascunderea de documente furate. Autoritatile urmareau sa descopere originea unor scurgeri de informatii care

au avut loc in legatura cu o ancheta privind o eventuala dopare a unor ciclisti. Au fost realizate o serie de perchezitii la sediul ziarelor si la domiciliile unor jurnalisti, au fost confiscate unele bunuri si au fost analizate desfasuratoarele convorbirilor telefonice ale jurnalistilor suspecti; actiunile au luat sfarsit din lipsa de probe. Curtea a ajuns la concluzia ca Guvernul nu a demonstrat pastrarea echilibrului intre interesele aflate in joc. Aceasta a invocat hotararea pronuntata in cauza Goodwin c. Marea Britanie, reamintind ca balanta dintre interesele vizate trebuie sa incline in favoarea celui al apararii libertatii presi intr-o societate democratica. Or, masurile litigioase nu au reprezentat mijloace proportionale pentru atingerea scopurilor legitime urmarite, tinand cont de interesul societatii democratice in asigurarea mentinerii libertatii presei.

In fapt, reclamantii sunt cetateni francezi, fiind jurnalisti la cotidianul sportiv L’Equipe si la saptamanalul Le Point. In anul 2004, s-a derulat o ancheta judiciara referitor la un potential dopaj al ciclistilor din echipa Cofidis. Ziarul Le Point a publicat in 22 ianuarie 2004 un articol semnat de o parte din reclamanti in care erau redate in extenso anumite pasaje din procesele verbale de transcriere a interceptarilor telefonice din cadrul anchetei. La data de 29 ianuarie 2004, a aparut un nou articol in Le Point, sub semnatura acelorasi jurnalisti, care divulga o lista de produse interzise descoperite la un vechi ciclist in urma unei perchezitii. Ca urmare a acestor publicatii, Inspectoratul general al serviciilor politiei nationale a deschis o ancheta preliminara. La data de 4 februarie 2004, Parchetul din Nanterre a solicitat Inspectoratului o ancheta vizand aceleasi fapte. La data de 8 aprilie 2004, societatile Cofidis si Cofidis Compétition au depus plangere impotriva unui articol care ar fi trebuit sa apara ziua urmatoare in ziarul L’Equipe, invocand caracterul injurios al celor scrise, existenta unei atingeri aduse prezumtiei de nevinovatie si secretului anchetei. Intre 20 octombrie si 25 noiembrie 2004, doisprezece politisti, trei dintre jurnalistii reclamanti, precum si directorul ziarului Le Point au fost audiati. La data de 10 ianuarie 2005, procurorul a ordonat o perchezitie la sediul celor doua ziare, pentru a gasi urme ale proceselor verbale deturnate.

La data de 1 iulie 2005, judecatorul de intructie a transmis dosarul parchetului. In 2-3 octombrie 2005, ziarul Le Monde a publicat o conversatie cu judecatorul care a instrumentat cazul pe tema eventualelor complicatii survenite in ancheta, acesta din urma spunand ca acest caz nu era prioritar pentru Ministerul de Justitie, ca numarul de politisti care il asistau era insuficient si ca se comisesera niste erori judiciare. In niciun moment nu mentiona articolele publicate in Le Point si in L’Equipe si nici nu amintea de potentialele repercusiuni negative ale acestora asupra anchetei in curs. La data de 2 februarie 2006, doi dintre jurnalisti au solicitat anularea actelor referitoare la perchezitionarea sediilor ziarului L’Equipe si a domiciliilor lor, precum si anularea actelor referitoare la interceptarile telefonice. La data de 13 februarie 2006, ceilalti trei reclamanti au depus aceleasi cereri. La data de 26 mai 2006, camera de instructie a Curtii de Apel din Versailles a constatat ca prin articolele publicate de jurnalisti s-a adus atingere prezumtiei de nevinovatie a persoanelor vizate in articole, incalcandu-se totodata si dreptul la viata privata prin publicarea unor convorbiri telefonice. Aceasta declara nule perchezitiile desfasurate la sediile celor doua ziare, precum si ascultarile convorbirilor jurnalistilor, estimand ca asemenea masuri nu erau, in lumina articolului 10 din Conventie, necesare in acel stadiu al procedurii. In schimb, aceasta a decis ca celelalte masuri procedurale au fost legitime, necesare si adaptate scopului vizat, constituind o ingerinta proportionata in ceea ce priveste exigentele referitoare la respectul sursei de informare

Romania risca o condamnare la CEDO pentru mentinerea in detentie a lui Sorin Apostu

de

La acest termen, Gheorghe Mateut, avocatul fostului primar al municipiului Cluj-Napoca Sorin Apostu, a cerut eliberarea acestuia sub control judiciar, sustinand ca inculpatul nu reprezinta un pericol social.

Totodata, Mateut a sustinut ca timpul de cand acesta este arestat preventiv “este mai mult decat suficient”.

“Daca inculpatul ar fi retinut in stare de detentie, exista riscul detentiei excesive prin depasirea termenului rezonabil. Acordarea eliberarii provizorii nu este o obligatie, ci o facultate”, a spus Mateut, potrivit caruia eliberarea sub control judiciar nu poate afecta buna desfasurare a cercetarii judecatoresti.

Sursa: Gandul.info

Av.Ion Cazacu a cerut amanarea executarii pedepsei lui Adrian Nastase

de

Potrivit lui Cazacu, amanarea executarii pedepsei in cazul clientului sau poate fi ceruta o singura data, pentru o perioada de maximum trei luni.

Mediafax reaminteste ca Adrian Nastase, condamnat la doi ani de inchisoare cu executare in dosarul Trofeul Calitatii, va implini vineri 62 de ani. Miercuri seara, dupa pronuntarea sentintei, fostul premier a incercat sa se sinucida si in prezent se afla la spitalul de urgenta Floreasca, unde a fost supus joi unei interventii chirurgicale.

Procedurile la CEDO si in Romania nu implica suspendarea executarii pedepsei

Ion Cazacu a mai spus ca toate procedurile facute de avocati in cazul lui Adrian Nastase, atat la CEDO, cat si la organele judiciare din Romania, nu implica suspendarea executarii pedepsei in cazul fostului premier, care poate fi pusa in aplicare si in aceste conditii. „Procedura la CEDO si celelalte proceduri folosite de noi nu inseamna o suspendare a executarii pedespei. Pedeapsa poate fi pusa in aplicare de organele abilitate din Romania, aceste proceduri merg fara suspendare”, a spus Cazacu, aflat la resedinta din Zambaccian a familiei Nastase, potrivit Mediafax.

Geleri impotriva Romaniei-hotarare CEDO

de

La 7 mai 1998, reclamantul a fost condamnat la 2 ani de inchisoare cu executare de Judecatoria Focsani pentru nerespectarea normelor privind operatiunile de import si export, fals, fals privind identitatea si trecerea ilegala a frontierei. Astfel cum reiese din copia hotararii definitive de condamnare, depusa la dosar de Guvern, pedeapsa pronuntata impotriva reclamantului a facut obiectul gratierii, in ziua in care a fost pronuntata.

La 27 noiembrie 1998, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, reclamantul a obtinut statutul de refugiat politic in Romania. Acest statut i-a fost acordat pentru o durata nelimitata, prin ordinul ministrului de interne din 15 octombrie 2001.

Reclamantul pretinde ca masura de expulzare al carei obiect l-a facut, precum si interdictia de sedere pe o perioada de 10 ani, pronuntata impotriva sa, aduc atingere dreptului sau la respectarea vietii private si de familie, garantat de art. 8 din Conventie,

Cu privire la admisibilitate

Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 paragraful 3 din Conventie. De asemenea, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

Motivarea Curtii

a) Cu privire la existenta unei ingerinte in dreptul reclamantului la respectarea vietii sale private si de familie

Curtea reaminteste ca, potrivit unui principiu de drept international consacrat, statele au dreptul, fara a aduce atingere angajamentelor care decurg pentru acestea din tratate, de a controla intrarea neresortisantilor pe teritoriul lor (a se vedea, printre multe altele, Abdulaziz, Cabales si Balkandali impotriva Regatului Unit, 28 mai 1985, pct. 67, seria A nr. 94, si Boujlifa impotriva Frantei, 21 octombrie 1997, pct. 42, Culegere’1997-VI).

CEDO s-a pronunţat într-o cauză referitoare la taxa de poluare ca fiind inadmisibila!

de

Reclamanţii au invocat art. 6, 14 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 (protecţia proprietăţii), atât ca temei principal, cât şi coroborat cu articolul 14 (interzicerea discriminării). În baza acestor temeiuri din Convenţie, reclamanţii s-au plâns, în primul rând, că taxă de poulare pe care au fost obligaţi s-o plătească este discriminatorie raportată la dreptul Uniunii europene, fiind aplicabilă (în acel moment) numai cu ocazia înmatriculării în România a maşinilor cumpărate în alte ţări membre ale Uniunii Europene.

Curtea a trebuit să stabilească, mai întâi, dacă reclamanţii aveau, atunci când au sesizat instanţele interne, o creanţă suficient de bine determinată pentru a fi şi exigibilă în sensul Art. 1 din Protocolul nr. 1, cu privire la taxa pe care aceştia au plătit-o în virtutea OUG nr. 50/2008 care a fost considerată contrară dreptului Uniunii Europene prin hotărârea Tatu a Curţii de justiţie a Uniunii Europene la 7 aprilie 2011. Jurisdicţiile interne, sesizate anterior acestei hotărâri Tatu, au apreciat contrariul.

Curtea a notat că norma aplicabilă în cauză din dreptul Uniunii Europene este art. 110 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFU) care are drept scop să asigure libera circulaţie a mărfurilor între Statele membre în condiţii normale de concurenţă şi vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care ar putea rezulta din aplicarea normelor interioare discriminatorii cu privire la produsele originare din alte State membre. Curtea a observat că, în speţă, este vorba de o normă generală privind aplicarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor.

Înaintea hotărârii Tatu, practica jurisdicţiilor din România era neunitară cu privire la stabilirea conformităţii taxei de poluare impuse de OUG nr. 50/2008 cu principiul liberei circulaţii a mărfurilor. Răspunsul la această problemă juridică nefiind evident, a fost necesară intervenţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

Pentru că hotărârile instanţelor interne au fost pronunţate înainte de 7 aprilie 2011 (data hotărârii CJUE în cauza Tatu), Curtea a apreciat că dreptul de creanţă al reclamanţilor nu îşi avea originea într-o normă comunitară perfect clară, precisă şi direct aplicabilă.

Curtea aminteşte că, exceptând cazurile arbitrare, ea nu poate cunoaşte erorile de fapt şi de drept comise de către instanţele interne, cărora le revine sarcina să interpreteze şi să aplice dreptul intern. În final, Curtea a apreciat că nimic nu îi permite să concluzioneze că deciziile pronunţate în speţă de instanţele române şi criticate de către reclamanţi erau în mod vădit inechitabile sau arbitrare. Curtea a concluzionat că Art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei nu este aplicabil în speţă.

În ceea ce priveşte plângerile privitoare la discriminări, Curtea aminteşte că Art. 14 al Convenţiei nu are existenţă autonomă, acesta coroborându-se cu celelalte condiţii ale Convenţiei şi Protocolalelor sale. Prin urmare, acest articol devine inaplicabil când faptele litigiului nu întrunesc celelalte condiţii ale Convenţiei. În fapt, reclamanţii nu pot fi consideraţi titularii unui bun sau a unei creanţe îndeajuns determinată pentru a fi exigibilă în sensul jurisprudenţei constante a CEDO.

În final, Curtea a reiterat că Art. 6 al Convenţiei nu se aplică în litigii fiscale ce au ca obiect impuneri fără caracter represiv. Această ultimă parte a plângerii invocate de către reclamanţi este deci, de asemenea, inadmisibilă. A se vedea, pentru cauze similare: Emesa Sugar N.V. c. Olandei şi Jussila c. Finlandei [GC].

Prin urmare, Curtea a constatat că plângerile în cauză sunt incompatibile ratione materiae cu dispoziţiile Convenţiei în sensul Art. 35 § 3 (a), respingându-le făcând aplicarea Art. 35 § 4.

Posibilitatea unei amanari cu minimum sase luni a termenului de modificare a legii proprietatilor nationalizate este discutata de catre Guvern cu CEDO.

de

Termenul actual impus expira in luna iulie a acestui an, interval in care Guvernul trebuie sa analizeze toate solutiile posibile de rezolvare a problemei.Transmiterea catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a

unei astfel de solicitari de derogare de la termen a fost avansata in sedinta de saptamana trecuta a Guvernului, ministrii Justitiei si Afacerilor Externe fiind responsabili pentru analizarea acestei probleme.

“Vor avea loc discutii cu CEDO si este posibila o amanare cu mai mult de sase luni a termenului in care autoritatile trebuie sa modifice legea proprietatilor nationalizate”, declarat sursele citate.

Termenul impus de CEDO in care Romania trebuie sa modifice legea proprietatilor nationalizate expira la 12 iulie.

Printr-o astfel de amanare de cel putin sase luni va fi depasita intreaga perioada electorala, cu alegeri locale si parlamentare, iar decizia ar reveni viitorului Cabinet.

Guvernul a anuntat, in urma cu doua saptamani, ca vrea sa limiteze la 15% din valoarea reala a bunului in cazul despagubirilor care vor fi platite de stat fostilor proprietari pentru proprietatile nationalizate si sa elimine posibilitatea restituirii in natura.

Romania a platit peste 800000 de euro ca urmare a condamnarilor CEDO

de

Jurisprudentacedo.com a realizat aceasta statistica pentru hotararile pronuntate impotriva Statului roman, iar in urma adunarii tuturor sumele acordate petentilor de Instanta Europeana in toate hotararile pronuntate in 2011 contra Romaniei, rezulta o suma substantiala: 770.966 euro.

 

Cele mai mari despaguri au fost acordate in urmatoarele cauze:

  • Cauza Soare s.a. impotriva Romaniei – 148.291 euro
  • Cauza Mosoiu si Pasarin impotriva Romaniei – 98.424 euro
  • Cauza – 44.420 euro
  • Cauza Asociatia 21 Decembrie 1989 s.a. impotriva Romaniei – 41.000 euro
  • Cauza Iorga s.a. impotriva Romaniei – 38.600 euro
  • Cauza Balasa impotriva Romaniei – 37.000 euro
  • Cauza Ianos impotriva Romaniei – 23.500 euro
  • Cauza – 19.300 euro
  • Cauza Fane Ciobanu impotriva Romaniei – 16.750 euro
  • Cauza – 16.000 euro

Va invatam cum sa completati cererea catre CEDO

de

Ca urmare a numarului alarmant de cereri inadmisibile formulate impotriva Romaniei la , JurisprudentaCEDO.com a realizat un chestionar care vine in sprijinul persoanelor care doresc sa se adreseze instantei europene. Chestionarul se refera la admisibilitatea cererilor CEDO si are in vedere mai multe aspecte care trebuie cunoscute de potentialii reclamanti.

 

 

 

 

Chestionarul permite potentialilor petenti sa verifice daca indeplinesc principalele conditii de admisibilitate care trebuie respectate petnru a putea sesiza Curtea. Totusi, chestiunile punctate sunt de indrumare si nu reprezinta o reprezentare exhaustiva a tuturor cauzelor de inadmisibilitate.

Atentie! 97% dintre cererile trimise de cetatenii romani catre CEDO au fost declarate inadmisibile in 2010. Afla daca cererea ta este admisibila, completand chestionarul AICI!

Ioannis Dimakos a câstigat la CEDO un proces intentat statului român anunta Casa de avocatura Coltuc

de

Unul din marii tepari ai tranzitiei, stabilit, cel putin în acte, în Satu Mare a câstigat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) un proces contra României. Grecul Ioannis Dimakos a câstigat în 6 iulie un proces intentat

 

 

statului român, care a fost obligat sa îl despagubeasca cu 6.000 de euro.

Numele grecului se leaga de Dosarul „Flota”, el fiind gasit vinovat de vânzarea „pe sub mâna”, la fier vechi, a unor nave maritime care apartineau Companiei Române de Pescuit Oceanic. El figureaza în actele oficiale ale CEDO cu domiciliul în comuna Certeze, dar niciun osan din zona nu a auzit de de el.

Ioannis Dimakos a fost arestat în anul 1998 si si-a petrecut 11 ani în detentie, fiind transferat de la un penitenciar la altul. În 10 martie 1998 el a fost introdus în arestul Inspectoratului Judetean de Politie Constanta, unde a ramas pâna pe 4 iulie 1998. În aceste luni, grecul a reclamat ca nu i s-a permis sa ia legatura cu familia lui, nici telefonic si nici în scris, neavând acces nici macar la un instument de scris. Conform CEDO, omul de afaceri a stat în celula alaturi de alte 10 persoane, care aveau de împartit trei paturi. „Nu aveau toaleta în celula, apa potabila, lumina si aer curat“, se mentioneaza în sentinta CEDO. Ulterior, el a fost transferat la penitenciarul din Jilava, unde a trait clipe de cosmar, neprimind hrana si apa.

Conform sentintei CEDO, Ioannis Dimakos si-a petrecut câteva saptamâni si la Penitenciarul Poarta Alba din Constanta, unde acuza ca a fost lasat în afara celulei doar de doua, trei ori pe luna. Mai mult, avea dreptul la o singura vizita si un singur telefon pe luna.

Ioannis Dimakos figureaza în actele oficiale ale CEDO ca având domiciliul în comuna Certeze, judetul Satu Mare, unde, însa, nimeni nu a auzit de el. Conform primarului, numele lui figureaza la un moment dat într-un raport agricol, alaturi de Maria Floare Oros, o localnica din satul Moiseni, comuna Certeze. „Stiu ca este casatorit sau sta în concubinaj cu o sateanca din Certeze, însa ambii sunt plecati de multi ani în Franta si nu am mai auzit nimic de ei“, a spus primarul Petre Ciocan.

Nici satenii din Moiseni nu au auzit de Ioannis Dimakos. „Sunt multi Oros în satul acesta, dar nicio fata nu este casatorita cu un grec. Poate stau în concubinaj sau cine stie, s-a casatorit prin Franta si noi nu stim. În orice caz, nu am auzit de acest grec, nu l-am vazut niciodata“, a spus Vasile Oros, unul din numerosii localnici cu acest nume.
Sursa: Adevarul

Raspuns favorabil pentru dosarele pe legea 10/2001:CEDO ar putea schimba legislatia în Romania obligand statul sa despagubeasca fostii proprietari într-un termen rezonabil

de

„Pentru incompetenta autoritatilor romane de a restitui imobilele nationalizate sau de a plati despagubiri pentru proprietatile care nu mai pot fi retrocedate, cu totii vom avea de achitat în cåteva zile o noua nota de plata

care vine de aceasta data de la CEDO“, sustine, într-o scrisoare deschisa, Asociatia pentru  Proprietate Privata. Astfel, pe 8 iunie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului se va pronunta în doua cauze care ar putea determina autoritatile din Romania sa ia masuri urgente pentru solutionarea adecvata a problemei proprietatilor confiscate abuziv de statul roman în perioada comunista. Este pentru a doua oara în istoria de 50 de ani a Curtii Europene cand CEDO a decis folosirea procedurii hotarårilor-pilot. Prima a fost în 2005, în cauza Broniowski împotriva Poloniei, care nu reusise pana atunci sa rezolve situatia proprietatilor unor cetateni polonezi care au fost nevoiti sa paraseasca teritoriile ce fusesera incorporate în Uniunea Sovietica. CEDO a constatat, în mai multe hotarari de condamnare a statului roman, faptul ca mecanismul de retrocedare a proprietatilor sau de acordare a despagubirilor pentru bunurile preluate în perioada comunista este extrem de lent si nu functioneaza în mod efectiv. Prin trei hotaråri pronuntate împotriva Romåniei, la sfarsitul anului 2008 (Viasu) si la începutul anului 2009 (Faimblat si Katz), CEDO a constatat ca sistemul de despagubiri instituit prin Fondul Proprietatea este ineficient, dar, în ciuda acestui semnal de alarma tras de instanta europeana, autoritatile din tara nu au realizat niciun demers pentru schimbarea acestei stari de fapt.
Statul roman, în situatia în care CEDO a constatat încalcarea dreptului de proprietate într-un anume caz, ar fi trebuit sa ia toate masurile necesare pentru ca o situatie asemanatoare sa nu mai ajunga în fata instantei europene. Fata de pasivitatea statului romån, CEDO a decis sa ia aceasta masura radicala de pronuntare a unor hotarari-pilot, care vor cuprinde dispozitii nu numai referitoare la partile din aceste cauze, ci si pentru solutionarea în acelasi mod si a altor spete similare.

Sanctiuni drastice împotriva statului român

„Prin aplicarea procedurii hotararilor-pilot, CEDO urmareste sa oblige statul roman sa ia masuri cu caracter general (n.r. – masuri legislative, administrative si bugetare) care sa asigure rezolvarea efectiva a acestei situatii care vizeaza sute de mii de persoane“, sustine Calin Ispravnic. Prin hotarârile-pilot, CEDO ar da României un termen – de regula de sase luni sau un an – pentru remedierea pe cale administrativa, legislativa si bugetara a disfunctionalitatilor semnalate, urmând ca, în caz contrar, sa se dispuna sanctiuni care pot merge chiar si pâna la excluderea din Consiliul Europei.

Sursa: Curentul

Potrivit unui comunicat de presa al CEDO, remis pe data de 25 februarie a.c., Curtea va judeca doua dosare dupa procedura pilot.

de

Aceasta este destinata cazurilor similare care, in Romania, au ca obiect restituirea proprietatilor nationalizate sau confiscate de regimul comunist. In acest moment, pe rolul CEDO se afla mai mult de 1000 de dosare avand

acest obiect.

Avand in vedere lipsa unui progres semnificativ in solutionarea acestor dosare de catre instantele romane, precum si ineficacitatea sistemului compensatoriu, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a decis sa aplice judecata-pilot tuturor acestor dosare, prin intermediul a doua dosare aflate acum pe rolul instantei. In acest fel CEDO spera sa puna capat inechitatilor si acestui sistem problematic de judecata.

Atanasiu si Poenaru impotriva Romaniei si Solon impotriva Romaniei, dosare pilot

In 15 ani de cand CEDO judeca dosarele depuse de catre cetatenii romani, curtea a constatat peste 150 de violari ale drepturilor aplicantilor, numai in dosare care privesc restituirea proprietatilor. De aceea, curtea va aplica procedura pilot cazurilor Atanasiu si Poenaru impotriva Romaniei si Solon impotriva Romaniei.

Partile din cele doua dosare au fost invitate astfel sa depuna observatiile in legatura cu intrebarile adresate de Curte, pentru a completa cadrul general de informatii de care Curtea dispune in vederea solutionarii celor dosare. Audierea in cele doua dosare a fost programata pentru data de 8 iunie 2010.

Scopul procedurii-pilot aplicata de CEDO

Procedura-pilot este aplicata in vederea solutionarii unui numar mare de dosare similare care trateaza in principiu aceleasi probleme legislative. Scopul procedurii este acela de a reduce numarul de cazuri similare de pe rolul Curtii dar si de a crea un mod rapid si concret de solutionare a acestor dosare pentru aplicantii ale caror cereri ajung la Strasbourg. Prima procedura pilot a fost folosita de CEDO in cazul Poloniei, rezultatul fiind dezvoltarea de catre Polonia a unui nou cadru legislativ.

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului intervine în cazul traficului de embrioni de la Clinica Sabyc.

de

Este un caz unic in Romania. O femeie care a acceptat sa-si conserve embrionii pentru a se asigura ca va putea avea si al doilea copil. Doar ca, în momentul începerii urmaririi penale a medicilor de la Sabyc si a descinderilor,

anchetatorii au mutat probele de la clinica la Institutul de Medicina Legala. Femeia nu a mai avut acces la propriul material genetic. A fost nevoita sa bata la usile a cinci institutii, fara succes.

Daniela Kencht a cerut ajutorul medicilor israelieni în urma cu doi ani. Iar ei i-au promis ca-i vor aduce pe lume un copil. În urma fertilizarii în vitro, au fost recoltati 19 embrioni. Doar trei au fost folositi pentru prima sarcina. Ceilalti 16 au fost conservati, pentru a putea avea al doilea copil.

Sursa: Antena3

Asa cum preciza av.Coltuc Marius la televiziunea Juridic tv :Plata retroactiva a taxei pe tranzactiile repetate cu locuinte ajunge la CEDO

de

Contribuabilii somati de Fisc sa plateasca TVA retroactiv pe locuintele tranzactionate înainte de 2008, reuniti în Asociatia pentru Prevenirea Abuzurilor Fiscale (APAF), avertizeaza ca se vor adresa forurilor europene

pentru apararea drepturilor lor.

Liderii APAF ne-au comunicat, ieri, ca în perioada 2005-2008 nu aveau cum sa plateasca TVA la momentul tranzactiilor, pentru ca nu existau reglementari fiscale în acest sens, astfel ca nici acum, în 2010, Fiscul nu are dreptul de a le cere aceasta plata retroactiv.

Mai mult, „daca noi eram într-adevar platitori de TVA, organele fiscale erau cele care trebuiau sa ne înregistreze din oficiu ca platitori, conform articolului 153 aliniatul 7 din Codul Fiscal – în vigoare si acum, ca si atunci”, precizeaza conducerea APAF. De unde reiese ca eventuala frauda (neplata la timp a TVA) este facuta la nivelul organului fiscal, nu la contribuabilul în cauza.

Sursa: Adevarul

Cei prejuciati se pot adresa si Casei de avocatura Coltuc la email avocat@coltuc.ro

Miron Cozma a ajuns la CEDO.Urmariti emisiunea Cazuri CEDO de la televiziunea Juridic Tv pentru a afla toate detaliile

de

Nici agentul guvernamental şi nici avocaţii fostului lider al minerilor nu au acceptat să rezolve amiabil disputa pentru care fostul lider al minerilor a primit deja daune morale de 10.000 de euro. Adică pentru reîntoarecerea abuzivă în

arest în urmă cu 5 ani

Miron Cozma a contestat la CEDO faptul că a fost ţinut în închisoare ilegal timp de 178 de zile, în perioada decembrie 2004 – iunie 2005. Plângerea sa a ajuns astfel în cea de-a treia cameră, iar completul de 7 judecători va decide dacă statul român şi-a compensat eroarea faţă de fostul lider al minerilor.

Cozma a fost eliberat prin decret prezidenţial în urmă cu 5 ani de fostul preşedinte, Ion Iliescu. După numai două zile, Ion Iliescu a revocat decretul, iar Cozma a ajuns din nou după gratii. El a dat statul român în judecată şi instanţa a decis în urmă cu trei ani să primească daune morale de 10.000 de euro.

Un român cu handicat locomotor caruia nu i s-a facilitat accesul la tribunal pentru a-si contesta decizia de concediere si nici nu s-a putut înscrie pentru ajutor de somaj a dat în judecata România la CEDO

de

Judecatorii au examinat, miercuri, cazul barbatului din Piatra Neamt, în vârsta de 46 de ani. Românul sufera, de la vârsta de 10 ani, de o distrofie musculara progresiva – un handicap locomotor genetic.

Barbatul a lucrat mai bine de 20 de ani ca electrician la o firma de telecomunicatii, deplasându-se în scaun cu rotile. În 2004, el a fost transferat într-un post ce presupunea executarea de reparatii exterioare la diverse firme sau institutii unde nu se gaseau facilitati pentru persoanele handicapate.

La scurta vreme, barbatul a fost concediat, însa nu a putut intra în tribunal pentru a-si contesta terminarea contractului pentru ca nu existau intrari amenajate pentru persoane cu handicap. Acelasi motiv a stat la baza neputintei lui de a contesta refuzul autoritatilor de a-i atribui un asistent personal.

Sursa: Antena3

Curtea Europeana de la Strasbourg a condamnat România pentru durata prea mare a procedurilor judiciare în solutionarea dosarului privind revolutia de la Timisoara

de

Curtea Europeana de la Strasbourg a condamnat România pentru durata prea mare a procedurilor judiciare în solutionarea dosarului privind revolutia de la Timisoara, în care au fost trimisi în judecata generalii (r) Victor Athanase

Stanculescu si Mihai Chitac.

Patru timisoreni – care fie au participat la evenimentele din decembrie 1898 din Timisoara, fie rudele lor – au reclamat în 22 iulie 2003 încalcari ale drepturilor lor prevazute de Conventia Europeana a Dreptuilor Europene, printre care si pe cel de a avea un proces echitabil într-un termen rezonabil.

CEDO consemneaza ca ancheta procurorilor militari a început în 12 ianuarie 1990, iar generalii Stanculescu si Chitac au fost deferiti justitiei abia în 1997. În 2000, generalii au fost condamnati la 15 ani de închisoare, însa în 2001, Joita Tanase, în calitate de procuror general al României, a facut un recurs în anulare, procesul s-a rejudecat. Chitac, care se afla în arest, a fost eliberat, iar Victor Atanase Stanculescu, care fugise la Londra, s-a întors în tara.

În final, în 15 octombrie 2008, Înalta Curte de Casatie si Justitie i-a condamnat pe cei doi generali la câte 15 ani de închisoare pentru implicare în masacrul de la Timisoara.

Opt ani de judecata

“În timpul acestor proceduri, examinarea cauzei de catre instantele judecatoresti a fost în mod repetat întrerupta”, noteaza CEDO, subliniind faptul ca “a durat înca opt ani pâna la solutionarea procesului”. Potrivit deciziei CEDO, majoritatea masurilor procedurale au fost puse în aplicare dupa ratificarea Conventiei de catre România în anul 1994 si, prin urmare, Curtea a avut competenta de a stabili daca s-a facut o investigatie eficace, în sensul respectarii articolului 2 din Conventia Europeana privind dreptul la un proces echitabil si într-un termen rezonabil.

“În aceasta privinta, Curtea a constatat ca procedura deschisa în ianuarie 1990 a fost finalizata în octombrie 2008″, arata CEDO, notând faptul ca faza de ancheta a fost încredintata procurorilor militari, iar acuzatii au fost ministrii de Interne si Aparare între 1990-1991.

5.000 de euro pentru sase ani pierduti

CEDO sustine ca, între aprilie 1990 si martie 1996, în cauza s-a înregistrat “o inactivitate”. “În ceea ce priveste procedura în fata instantelor, Curtea a constatat amânari repetate si întârzieri îndelungate între audieri. Daca prima procedura s-a încheiat cu arestarea generalilor în 25 februarie 2000 de catre Curtea Suprema de Justitie, întreaga procedura a fost ulterior anulata de procurorul general al României, care a amânat solutionarea definitiva a cazului pentru mai mult de opt ani”, arata Curtea de la Strasbourg.

Reclamantii, timisorenii Horia Teodor Sandru, Stefan Raducan, Silvia Benea si Daniela Grama, vor fi despagubiti cu câte 5.000 de euro.

Sursa: EvZ

CEDO a refuzat să primească fotocopiile celor 1.000 de volume din dosarul Revoluţiei, anunţă Ministerul Afacerilor Externe (MAE)

de

 „Fotocopiile documentelor din dosarul Revoluţiei au fost trimise la CEDO pentru a elimina orice urmă de suspiciune în legătură cu transparenţa şi cu corectitudinea abordării în această cauză, precum şi pentru a respecta poziţia de deschidere a autorităţilor române”, se arată într-

 

 

un comunicat de presă.

Agentul Guvernamental la CEDO a informat constant atât pe preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie, Teodor Mărieş, cât şi celelalte instituţii ale statului şi presa în legătură cu faptul că, dată fiind complexitatea cauzei, CEDO a renunţat la solicitarea iniţială privind trimiterea întregului dosar şi a cerut până în prezent doar parţial dosarul Revoluţiei, existând posibilitatea ca ulterior să mai solicite alte documente.

Toate scrisorile primite de Agentul Guvernamental, prin care Curtea informa în scris în legătură cu această poziţie au fost trimise de CEDO şi lui Teodor Mărieş. „Acesta a continuat să facă proteste publice, să lanseze acuzaţii la adresa Agentului Guvernamental şi să solicite inclusiv prin comunicate de presă, scrisori, manifestaţii de stradă şi în cadrul unor audienţe la MAE şi la alte instituţii trimiterea întregului dosar la Curte, deşi cunoştea comunicarea CEDO referitoare la faptul că aceasta nu doreşte întregul dosar”, conform comunicatului.

 

realitatea

Aproximativ 400 de judecatori au semnat o plângere care va fi trimisa, astazi, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.Casa de avocatura Coltuc sustine initiativa.

de

Potrivit presedintelui Asociatiei Magistratilor din România, semnatarii fac parte din cadrul mai multor curti de apel din tara. Mai mult, o noua plângere va fi trimisa la CEDO în septembrie, când se asteapta ca majoritatea

 

judecatorilor sa se întoarca din concedii. Motivul plângerii, a declarat Mona Pivniceru, îl reprezinta neexecutarea hotarârilor judecatoresti. “?i judecatorii au creante. Statul a invocat criza financiara, dar criza este ulterioara hotarârilor. Era obligatoriu ca drepturile sa fie executate înainte”, a explicat Pivniceru.

În alta ordine de idei, presedintele AMR a mai spus ca nu este exclus, ca ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, si ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea, “sa se trezeasca cu noi denunturi facute în nume propriu de judecatori, deoarece au umblat la leafa noastra”.

Sursa: RTV

Finanţatorul Stelei, Gigi Becali, a declarat astăzi că nu-şi face griji în ceea ce priveşte pronunţarea unui verdict nefavorabil lui în cazul „Valiza”, dar a precizat că, dacă va fi condamnat, se va adresa Curţii Europene pentru Drepturile Omului -CEDO

de

33334„Prima dată se va judeca sechestrul asigurator pentru 1,7 milioane de euro. La primul termen trebuie să-mi iau banii înapoi. Pe 25 februarie se va

judeca strămutarea procesului de la Cluj în altă parte, dar nu-mi fac niciun fel de probleme. Cazul ‘Valiza’ a fost aşa, mai mult un caz mediatic. Nu mai stau să-mi fac probleme, să judece unde vor ei. Oricum, dacă voi fi condamnat, voi merge la CEDO”, a spus Becali

 

realitatea

O realitate cruda!Ultimii din Europa la retrocedari, fruntasi în procesele de la CEDO

de

„Cum poate fi România de încredere atâta timp cât arata ca nu respecta dreptul la proprietate al propriilor cetateni?“, a conchis presedintele UIPI. Potrivit statisticilor, România se afla pe locul doi la numarul de reclamatii depuse de cetateni la CEDO, pentru nerespectarea dreptului la proprietate.

 

El a facut afirmatia în contextul în care rapoartele primite din tara noastra arata ca în procesul retrocedarilor exista implicarea unor politicieni care au cumparat proprietati revendicate.

 SUrsa: EVZ

Hotararea CEDO in cauza Schrepler impotriva Romaniei

de

Joi, 15 martie 2007, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Schrepler impotriva României, constatand încalcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor individuale.

In fapt, reclamantul s-a plans de imposibilitatea in care s-a aflat de a executa pe cale silita o hotarare judecatoreasca definitiva, prin care i se recunoscuse un drept de creanta in contradictoriu cu 4 debitori, invocand incalcarea dreptului sau de a obtine executarea unei hotarari judecatoresti ca o componenta a dreptului la un proces echitabil.
 
Curtea a retinut ca reclamantul a depus mai multe plangeri la instanta de executare, invocand lentoarea procedurii de executare, iar aceasta s-a limitat doar la a-l informa asupra stadiului acestei proceduri.

De asemenea, Curtea a retinut ca, in urma modificarilor legislative aduse prin Ordonanta Guvernului nr. 138/2000 si prin Legea nr. 188/2000, incepând cu data de 10 mai 2001, executorii judecatoresti isi exercita activitatea in Birouri independente, insa a observat ca, in speta, reclamantul nu a beneficiat de aceste prevederi, intrucat nici articolul 68 din Legea nr. 188/2000, nici Regulamentul sau de aplicare nu impuneau creditorului o obligatie expresa de a cere judecatorului sa transmita dosarul sau executorului judecatoresc in vederea executarii.

Avand in vedere lentoarea procedurii de executare silita, activitatea redusa a autoritatilor competente, care au efectuat un numar restrans de acte de executare, Curtea a concluzionat ca a existat in aceasta speta o incalcare a articolului 6 alineatul 1 din Conventie.

In consecinta, Guvernul a fost obligat sa plateasca reclamantului suma de 2.000 euro, pentru prejudiciul suferit. Curtea a refuzat insa sa speculeze asupra rezultatului procedurii de executare silita, daca nu ar fi existat incalcarea Conventiei si a respins cererea reclamantului privind repararea in natura a prejudiciului.
 
sursa: mae.ro
 

CEDO laudă România

de

PREMIERĂ. Doi judecători de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), aflaţi în vizită în România, au apreciat progresele făcute de autorităţi în implementarea hotărârilor Curţii, arătând că noile reforme legislative în domeniul justiţiei vor duce la scăderea numărului de condamnări.

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, judecătorul României la CEDO, Corneliu Bîrsan, şi preşedintele Secţiei a III-a a CEDO, Josep Casadevall, s-au întâlnit, pe parcursul vizitei, cu ministrul justiţiei, cu procurorul general, cu preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi cu magistraţi ce conduc Curtea Supremă şi instanţele de apel din ţară.

CEDO ne lauda tara in domeniul justitiei, tu crezi ca s-a schimbat ceva?

Hotararea CEDO in Cauza Sfrijan impotriva Romaniei

de
Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Sfrijan impotriva Romaniei a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 719 din 23.10.2008.

HOTARAREA
din 22 noiembrie 2007

in Cauza Sfrijan impotriva Romaniei
(Cererea nr. 20.366/04)

In Cauza Sfrijan impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), statuand in cadrul unei camere formate din: domnii B.M. Zupancic, presedinte, C. Birsan, doamnele E. Fura-Sandstrom, A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, doamna I. BerroLefevre, judecatori, si domnul S. Quesada, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la data de 23 octombrie 2007, pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 20.366/04) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, doamna Doina Sfrijan (reclamanta), a sesizat Curtea la data de 20 aprilie 2004, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, domnul R.H. Radu.
3. La data de 9 mai 2006, Curtea a decis sa comunice Guvernului cererea intemeiata pe art. 6 din Conventie. Invocand prevederile art. 29 paragraful 3 din Conventie, ea a decis sa se analizeze in acelasi timp admisibilitatea si temeinicia cauzei.

In fapt

I. Circumstantele cauzei
4. Reclamanta s-a nascut in anul 1951 si locuieste in Bucuresti.
A. Actiunea de divort si de partaj al bunurilor
5. Prin Contractul din data de 25 iunie 1993, reclamanta si sotul sau, M.G., au cumparat apartamentul nr. 17, situat in Bucuresti, Aleea Ciceu nr. 3, bl. D 11, cu plata pretului in rate. In urma despartirii in fapt a sotilor, M.G. a ramas in posesia apartamentului respectiv. La data de 1 noiembrie 1993, reclamanta i-a achitat vanzatorului intregul pret al apartamentului.
6. La data de 29 iulie 1993, M.G. a sesizat Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu o cerere de divort si partaj al bunurilor comune.
7. La data de 9 august 1993, reclamanta a introdus o cerere reconventionala, avand de asemenea ca obiect desfacerea prin divort a casatoriei si incetarea comunitatii de bunuri dobandite in timpul casatoriei.
8. Prin Sentinta din data de 20 septembrie 1994, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis in parte atat actiunea lui M.G., cat si cererea reconventionala a reclamantei si a pronuntat divortul. Dand curs cererii comune a partilor, instanta a pronuntat si disjungerea cauzei in ceea ce priveste cererile de partaj al bunurilor comune.
9. Printr-un contract de vanzare-cumparare autentic din data de 11 februarie 1997, M.G. le-a vandut apartamentul mentionat mai sus sotilor C., fara sa fi obtinut in acest sens acordul reclamantei. La data de 27 februarie 1997, aceasta a introdus o actiune in anularea contractului de vanzare-cumparare mentionat mai sus.
10. Prin Sentinta din data de 3 noiembrie 1998, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis in parte actiunea de partaj a lui M.G. si cererea reconventionala a reclamantei si a pronuntat partajul bunurilor comune. Instanta a apreciat contributiile respective ale sotilor la comunitatea matrimoniala de bunuri ca fiind egale si a statuat ca, tinand cont de faptul ca M.G. isi insusise pretul apartamentului, acesta ii datora o sulta reclamantei, majorata cu o suma reprezentand partea din pretul apartamentului achitata integral de aceasta.
11. Prin Decizia din data de 7 septembrie 2000, statuand in ultima instanta, Curtea de Apel Bucuresti a admis actiunea avand ca obiect anularea Contractului de vanzare-cumparare incheiat la data de 11 februarie 1997, introdusa de reclamanta impotriva lui M.G. si impotriva sotilor C.
12. La o data neprecizata, reclamanta a formulat apel impotriva Sentintei din 3 noiembrie 1998. Aratand ca, in urma anularii Contractului de vanzare-cumparare din 11 februarie 1997, apartamentul in cauza s-a intors in masa comuna ce trebuia partajata si ca, in ceea ce priveste contributia sa la cumpararea apartamentului si, implicit, la comunitatea matrimoniala de bunuri, aceasta era mai mare decat cea a lui M.G., reclamanta a solicitat atribuirea apartamentului in favoarea sa.
13. Prin Decizia din data de 23 aprilie 2001, Tribunalul Bucuresti a admis in parte apelul reclamantei. El a statuat ca faptul ca a avut o contributie mai mare la cumpararea unuia dintre bunurile comune nu era suficient pentru a rasturna prezumtia de egalitate a contributiilor sotilor la comunitatea matrimoniala de bunuri. Prin urmare, instanta a hotarat sa ii atribuie apartamentul lui M.G si a stabilit ca acesta ii datora o sulta reclamantei, reprezentand jumatatea valorii masei comune. Bazandu-se pe o expertiza, Tribunalul Bucuresti a stabilit valoarea sultei ce trebuia platita reclamantei la suma de 139.515.000 lei romanesti (ROL), respectiv 5.360 euro (EUR).
14. In ceea ce priveste partea din pretul apartamentului platita exclusiv de reclamanta, instanta a statuat ca reclamanta putea sa solicite restituirea acelei parti din pret prin intermediul unei actiuni intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza a lui M.G.
15. In urma recursului reclamantei, prin Decizia din data de 28 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucuresti a casat in parte decizia pronuntata in apel. Aceasta a statuat ca, datorita contributiei sale la cumpararea apartamentului, care se ridica la 82% din valoarea sa, reclamanta putea pretinde o cota-parte mai mare din masa comuna. Tinand cont de acest considerent, Curtea de Apel Bucuresti a decis atribuirea apartamentului in favoarea reclamantei si a stabilit ca aceasta ii datoreaza lui M.G., cu titlu de sulta, suma de 49.513.000 ROL, adica 1.902 EUR.
16. Prin Sentinta din data de 31 mai 2002, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis cererea reclamantei si a dispus evacuarea sotilor C. din apartamentul in litigiu. Astfel, reclamanta a dobandit posesia asupra lui.

B. Recursul in anulare formulat de procurorul general
17. La o data neprecizata, procurorul general al Romaniei, sesizat cu o cerere depusa de M.G., a formulat in fata Curtii Supreme de Justitie un recurs in anulare impotriva Deciziei din data de 28 noiembrie 2001 a Curtii de Apel Bucuresti. El a aratat ca, statuand ca contributia reclamantei la comunitatea matrimoniala de bunuri a fost mai mare decat cea a lui M.G., Curtea de Apel Bucuresti a incalcat art. 30 paragraful 1 din Codul familiei.
18. Prin Decizia din data de 21 octombrie 2003, redactata la data de 26 noiembrie 2003, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul in anulare. Aceasta a retinut ca, in temeiul art. 30 alin. 1 din Codul familiei, bunurile dobandite de soti sau de unul dintre soti in timpul casatoriei sunt, incepand cu momentul dobandirii lor, bunuri comune si ca in momentul partajului bunurilor respective in urma desfacerii casatoriei contributia personala a fiecaruia dintre soti trebuia stabilita in raport cu comunitatea matrimoniala de bunuri si nu in raport cu fiecare bun sau categorie de bunuri. Ea a statuat ca, intrucat reclamanta nu a dovedit ca, in ceea ce priveste contributia sa la comunitatea matrimoniala de bunuri, aceasta a fost mai mare decat cea a lui M.G., contributiile lor la aceasta trebuiau prezumate egale.
19. Prin urmare, Curtea Suprema de Justitie a constatat ca decizia Curtii de Apel Bucuresti fusese pronuntata in urma unei incalcari esentiale a legii, ceea ce a dus la o apreciere gresita pe fondul cauzei, a casat-o si, pe fond, a respins recursul formulat de reclamanta impotriva Deciziei din data de 23 aprilie 2001 a Tribunalului Bucuresti.

C. Evolutii ulterioare recursului in anulare
20. La datele de 11 noiembrie 2003 si 7 iunie 2005, la cererea reclamantei facute prin intermediul unui executor judecatoresc, M.G. i-a platit o parte din suma datorata cu titlu de sulta in temeiul Deciziei din data de 23 aprilie 2001 a Tribunalului Bucuresti. Restul a facut obiectul unei compensari cu o creanta pe care M.G. o avea impotriva reclamantei, reprezentand contravaloarea lipsei de folosinta a apartamentului intre data Deciziei din 21 octombrie 2003 a Curtii Supreme de Justitie si data la care M.G. a recastigat posesia asupra bunului.
21. La data de 6 aprilie 2004, reclamanta a sesizat Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti cu o actiune introdusa impotriva lui M.G., avand ca obiect restituirea unei sume care sa reflecte contributia exclusiva a reclamantei la cumpararea apartamentului in litigiu, calculata in functie de valoarea de piata a apartamentului.
22. Prin Sentinta din data de 15 decembrie 2004, judecatoria a admis in parte cererea reclamantei. Statuand ca reclamanta nu era indreptatita sa pretinda ca suma in discutie sa fie calculata in functie de valoarea de piata a apartamentului, ea a dispus ca M.G. sa ii plateasca partii interesate suma pe care aceasta o platise la data de 1 noiembrie 1993, actualizata cu rata inflatiei.
23. Prin Decizia din data de 10 octombrie 2005, Tribunalul Bucuresti a respins recursul reclamantei impotriva sentintei mentionate mai sus, a carei punere in executare nu a fost ceruta de reclamanta.

Sursa principala

Condamnat la inchisoare de Tribunalul Suceava, isi cauta dreptatea la CEDO

de

Acuzatii grave aduse judecatorilor suceveni de un detinut condamnat la un an de inchisoare pentru abandon de familie.

El sustine ca magistratii suceveni nu i-au luat in considerare chitantele care dovedesc ca a platit pensia alimentara si, in acest fel, este nevoit sa stea dupa gratii.

Vazand ca in Romania nu a reusit sa isi faca dreptate, barbatul a apelat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Povestea lui Gheorghe Oarga incepe in 2002. Omul a divortat si Instanta Tribunalului Suceava a decis ca trebuie sa plateasca o pensie alimentara de 12 milioane de lei vechi. Spune ca a inceput sa achite sumele si are chitante pentru asta.

Justitia, spune omul, nu a tinut cont de documentele prezentate. Parintii lui au strans toate chitantele care arata ca fiul lor si-a indeplinit lunar datoria fata de fosta familie.

Instanta spune ca barbatul a intarziat cu plata pensiei si de aceea ar fi fost trimis dupa gratii.

Fosta sotie este plecata acum la munca in Italia. Copilul pentru care a cerut pensia alimentara este crescut de bunici. Batranii sunt nemultumiti de tata, nu s-a interesat de cel mic, nu i-a trimis banii.

Barbatul este in inchisoare, unde va ramane pana in aprilie, anul viitor.

Sursa principala

Romania in fata CEDO in luna iunie 2008

de

In iunie 2008, Romania a inregistrat urmatoarele „rezultate” in procedurile din fata CEDO, in raport de plangerile inregistrate pe rolul Curtii ce au fost judecate in acest interval:

1. Trei proceduri s-a incheiat printr-o intelegere amiabila, statul obligandu-se la plata a 36 400 euro

2.  Romania a fost condamnata prin 17 hotarari, iar printr-o hotarare s-a stabilit valoarea despagubirilor ce vor fi acordate unei persoane a carei plangere fusese admisa anterior. Suma totala a obligatiilor de plata este de 1 887 400 euro, din care 1 841 800 euro reprezinta daune-interese materiale, 43 600 euro reprezinta daune-interese morale, iar 2 000 euro reprezinta cheltuieli de judecata. Obiectul principal al hotararilor de condamnare a fost:

– 5 condamnari pentru refuzul de a pune in executare hotarari judecatoresti irevocabile, in trei dintre ele urmand ca valoarea despagubirilor sa fie stabilita ulterior

– 6 condamnari pentru violarea dreptului de proprietate, urmare a vanzarii catre chiriasi a bunului proprietatea unei persoane, urmat de refuzul anularii contractului de vanzare cumparare

– o condamnare pentru condamnarea unei persoane in recurs, dupa achitarea sa in apel, fara ca instanta de recurs sa o audieze

– 2 condamnari arestarea ilicita a unei persoane

– 2 condamnari pentru durata excesiva a unei proceduri penale

– o condamnare pentru rele tratamente aplicate unui detinut de catre autoritati

– o condamnare pentru arestarea nejustificata a unei persoane

Astfel, suma totala de plata este de 1 923 800 euro.

Sursa principala

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!