avocat gratuit online

avocat gratuit online

  1. Un drept fundamental pentru toți cetățenii este accesul la un avocat gratuit.
  2. Oamenii care nu își pot permite un avocat particular au dreptul la asistență juridică gratuită.
  3. Un avocat de oficiu este pus la dispoziția celor care nu își pot permite să plătească un avocat.
  4. Avocatul gratuit poate oferi consiliere juridică și asistență în instanță.
  5. Toți cetățenii au dreptul la apărare, indiferent de situația financiară.
  6. Avocatul gratuit poate asigura un proces echitabil și corect.
  7. Asistența juridică gratuită poate fi oferită în cazuri civile și penale.
  8. Cei care beneficiază de avocat gratuit pot fi reprezentați în fața instanțelor de judecată.
  9. Avocatul gratuit poate oferi asistență pentru redactarea unui act juridic.
  10. Asistența juridică gratuită poate fi acordată și în cazuri de divorț sau custodie a copiilor.
  11. Un avocat de oficiu poate oferi asistență juridică și în cazuri de discriminare sau hărțuire.
  12. Persoanele cu dizabilități sau cu probleme de sănătate mentală pot beneficia de asistență juridică gratuită.
  13. Avocatul gratuit poate ajuta persoanele care au fost victimele unui abuz sau infracțiuni.
  14. Oamenii care sunt arestați și nu își pot permite un avocat pot beneficia de asistență juridică gratuită.
  15. Avocatul gratuit poate oferi asistență în cazuri de asistență socială și ajutor public.
  16. Cei care nu vorbesc limba majoritară a țării pot beneficia de servicii de interpretare oferite de avocatul gratuit.
  17. Un avocat de oficiu poate ajuta persoanele care sunt deportate sau au probleme de imigrare.
  18. Asistența juridică gratuită poate fi acordată și în cazuri de drepturi de proprietate intelectuală.
  19. Cei care sunt implicați în accidente de mașină sau alte incidente pot beneficia de asistență juridică gratuită.
  20. Un avocat de oficiu poate oferi asistență pentru a obține dreptul de azil sau de refugiat.
  21. Cei care sunt implicați în dispute de locuințe sau chirii pot beneficia de asistență juridică gratuită.
  22. Persoanele care sunt implicate în dispute de muncă sau salarii neplătite pot beneficia de avocatul gratuit.
  23. Un avocat de oficiu poate ajuta persoanele care sunt implicate în dispute de contracte sau drepturile consumatorilor.
  24. Cei care sunt implicați în dispute de moștenire pot beneficia de asistența juridică gratuită.
  25. Avocatul gratuit

Avocatul gratuit este un serviciu care oferă posibilitatea de a discuta cu un avocat fără a plăti nicio taxă. Aceasta poate fi realizată prin intermediul telefonului sau printr-o întâlnire în persoană, în funcție de preferințele dumneavoastră.
Dacă aveți nevoie de ajutor pentru înțelegerea drepturilor dumneavoastră ca angajat sau dacă există probleme legate de contractul dumneavoastră de muncă, atunci vorbirea cu un avocat ar putea fi benefică pentru dumneavoastră. Dacă aceasta este o opțiune care vă interesează și doriți mai multe informații despre cum funcționează, citiți mai departe!

Beneficiile avocatului gratuit

Beneficiile avocatului gratuit sunt numeroase. Puteți economisi bani, obțineți sfaturi de la experți și chiar obțineți o consultație gratuită.

Ce tipuri de consultanță legală sunt disponibile gratuit?

Consultanța legală gratuită este disponibilă pentru o varietate de tipuri de cazuri. De exemplu, dacă treceți printr-un divorț sau o luptă pentru custodie, consultanța legală gratuită poate ajuta să înțelegeți drepturile și opțiunile dumneavoastră. Dacă sunteți acuzat de o infracțiune, consultanța legală gratuită poate ajuta să explice ce se întâmplă în continuare și cum să vă protejați în timpul procesului. Consultanța legală gratuită acoperă, de asemenea, problemele de dreptul muncii, cum ar fi procesele de discriminare, procesele de concediere abuzivă și disputele salariale/orare dintre angajați și angajatori. În cele din urmă, dacă există o problemă legată de un contract (cum ar fi un acord între două părți), atunci consultanța legală gratuită poate fi obținută de la avocații specializați în dreptul contractelor.

Găsirea avocatului gratuit

Dacă căutați avocatul gratuit, există multe opțiuni disponibile. Unele dintre cele mai comune locuri pentru a-l găsi sunt:

  • Firmele de avocatură
  • Clinici legale
  • Societățile de ajutor legal
  • Servicii pro bono

Cum să profitați la maximum de avocatul gratuit

Dacă căutați avocatul gratuit, iată câteva sfaturi despre cum să profitați la maximum de el:

  • Fii pregătit. Înainte de întâlnirea cu avocatul, documentați-vă și pregătiți-vă cu întrebări.
  • Nu mințiți sau exagerați. S-ar putea să credeți că exagerarea unei povești va ajuta cazul dumneavoastră, dar este mai bine să fiți onest și direct cu situația dumneavoastră decât să încercați să-l înșelați pe avocat pentru a vă ajuta mai mult decât poate (și să-i irosiți timpul).
  • Urmați după întâlnire cu avocatul – nu așteptați până în ultimul moment! Acest lucru este deosebit de important dacă există probleme legate de custodia copiilor sau probleme de dreptul familiei, deoarece aceste cazuri necesită comunicare constantă între părțile implicate, pentru a nu cădea în capcana mai târziu, când lucrurile devin mai complicate decât se aștepta.

Concluzie

Avocatul gratuit este o resursă importantă pentru oamenii care au nevoie de ea. Poate ajuta să obțineți informațiile și suportul necesare pentru a lua decizii cu privire la cazul dumneavoastră,

 

Cabinetul de avocat Coltuc Marius a fost infiintat ca urmare a unei decizii de peste 16 ani de practica in domeniul avocaturii dupa o lunga colaborare cu o echipa de avocati profesionisti din Bucuresti

 

In cadrul acestui cabinet de avocat oferim servicii juridice de asistare sau reprezentare juridica de catre avocati pentru toate instantele judecatoresti

 

Avem o experienta de peste 16 ani in domeniul juridic in diverse domenii ale dreptului penal,civil,fiscal,familiei,drept contencios administrativ

Consultanta juridica este o prioritate.Infiintam firme si srl in 2018

Consultanta gratuita este avuta in vedere in cadrului Cabinetului de avocat Coltuc

Suntem profesionisti in litigii impotriva bancilor si foarte buni avocati impotriva executarii silite

Ne gasiti pe www.coltuc.ro

Ne puteti citi articolele pe www.coltuc.ro/blog

Ne puteti urmari apartiile tv pe https://www.youtube.com/watch?v=g0Ylmb0XhTs

Ne puteti citi comunicatele de presa ale Cabinetului de avocat Coltuc https://www.agerpres.ro/ots/2017/06/06/avocat-coltuc-veste-incredibila-de-la-ccr-ati-pierdut-un-proces-cu-banca-in-2013-2017-aveti-30-de-zile-sa-depuneti-recurs-12-24-36

Cabinetul de avocat Coltuc este localizat pe google maps aici

https://www.google.com/maps?q=coltuc&biw=1422&bih=649&dpr=1.13&um=1&ie=UTF-8&sa=X&ved=0ahUKEwj5iezBhJTdAhVOKywKHfjJD9oQ_AUICygC

Puteti scrie avocatului Coltuc pe whatsapp 0745.150.894

Sau email : avocat@coltuc.ro

 

Curtea Constituțională consideră că modificările la Legea clauzelor abuzive nu acționează retroactiv și nu încalcă dreptul creditorilor la proprietate, se arată în motivarea deciziei Curții. Profesioniștii sunt obligați să invite clienții la renegocierea contractelor, în cazul în care instanțele constată că există clauze abuzive, spune CCR

Curtea Constituțională consideră că modificările la Legea clauzelor abuzive nu acționează retroactiv și nu încalcă dreptul creditorilor la proprietate, se arată în motivarea deciziei Curții. Profesioniștii sunt obligați să invite clienții la renegocierea contractelor, în cazul în care instanțele constată că există clauze abuzive, spune CCR. Soluția este relevantă nu numai pentru cele câteva zeci de procese prin care Protecția Consumatorilor a cerut instanțelor să modifice portofolii întregi de contracte de credit ale băncilor pe motiv că sunt împănate de clauze nelegale, ci oferă și indicii despre cum ar putea judeca Curtea în cazul Legii dării în plată.

După ce s-au trezit cu circa 40 de procese pe clauze abuzive cu efecte asupra contractelor de credit semnate cu clienții persoane fizice înainte de criză, băncile locale au cerut instanțelor să trimită legea 193/2000 la Curtea Constituțională.

Băncile locale au mai atacat această lege și cu alte ocazii și nu au primit înțelegere de la CCR. De această dată au contestat două articole introduse în noiembrie 2013 care extind efectele unui proces pierdut de creditor până în punctul în care problema nu mai este doar una de imagine în relația cu clienții, ci riscă să devină una financiară.

Articolele în cauză spun că în situația în care primește sesizări de la consumatori, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor trebuie să ceară în instanță modificarea tuturor contractelor care conțin nereguli prin eliminarea clauzelor abuzive. ANPC a deschis procese doar cu 13 din cele 35 de bănci locale, precum și cu operatorii telecom.

Teoretic, cele 41 de dosare deschise de ANPC care vizează băncile ar putea să aducă pierderi mai mari băncilor decât toate cele peste 11.000 de dosare cu obiectul clauze abuzive înregistrate pe portalul instanțelor. BNR estima în 2013 că gaura în bilanțurile băncilor ar putea ajunge la 1,1 miliarde de euro doar ca urmare a eliminării unor clauze.

O clauză este abuzivă, potrivit legii, atunci când este nenegociată și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile și părților, în detrimentul consumatorului și contrar bunei-credințe. Dincolo de jargonul juridic, o clauză poate fi încadrată ca abuzivă atunci când păgubește consumatorul. În contractele bancare, clauzele cel mai des declarate abuzive de unele instanțe se referă la diferite comisioane ori la modul de calcul netransparent al dobânzilor variabile.

Deși nu a fost întrebată direct cum trebuie să se aplice această lege, Curtea spune că profesioniștii, în cazul în care pierd în instanță, trebuie fie să renegocieze contractele cu consumatorii, fie trebuie să elimine pur și simplu clauzele preformulate.

“În concluzie, pentru ca un contract în derulare să își mai poată produce efecte juridice după intervenția hotărârii judecătorești (…), părțile la contract urmează să renegocieze condițiile contractuale; profesionistului îi revine, ca o consecință logică, obligația de a invita consumatorul la această renegociere și de a elimina clauzele abuzive din contract, astfel încât contractul în întregul său să respecte prevederile legale și, implicit, drepturile consumatorului”, se arată în motivarea deciziei Curții.

Această interpretare a Curții, care introduce conceptul de renegociere, care nu e stipulat nicăieri în Legea 193/2000, ar putea ajuta în special creditorii care au probleme cu clauzele privind dobânzile, acestea trebuind eliminate din contracte în eventualitatea în care ar fi declarate abuzive, dacă s-ar aplica ad literam legea.

De verificarea îndeplinirii hotărârii se vor ocupa autoritățile competente, mai spune Curtea.

Băncile spun că legea încalcă Constituția pe ici, pe colo, prin punctele esențiale

Curtea a judecat în aprilie excepțiile ridicate de Volksbank (Banca Transilvania), ING  Bank, Raiffeisen Bank și Banca Comercială Română. Valeriu Stoica, Ana Diculescu Șova și Stan Târnoveanu, avocați de top, au reprezentat băncile în fața CCR.

Avocații băncilor au susținut că modificările din 2013, introduse cu ocazia punerii în aplicare a noului Cod de procedură civilă, operează retroactiv, deoarece modifică raporturi contractuale încheiate în 2007-2008, când nu exista o prevedere legală care să permită instanțelor să modifice contractele în bloc.

“Violarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile este accentuată prin inexistența la data încheierii contractelor litigioase a vreunei prevederi legale care să permită unei instanțe să dispună modificarea globală a condițiilor contractuale de afaceri practicate de bancă”, au susținut avocații băncilor, potrivit motivării CCR.

Astfel, arată ei, s-ar ajunge în situația în care de la cinci reclamații, cum se întâmplă într-unul dintre dosare, să fie modificate sute sau mii de contracte care nu au făcut obiectul analizei instanței de judecată.

S-ar ajunge astfel la situația “absurdă” în care instanță constată caracterul abuziv și nulitatea clauzelor din toate contractele, fără ca profesionistul să aibă dreptul să se apere pe fiecare contract în parte, mai arată apărarea băncilor.

În această situație, dreptul la proprietate al băncilor asupra creanțelor izvorâte din contractele de credit în curs de executare devine “precar, incert”, mai susțin băncile.

Pe lângă drepturile și principiile de drept expuse mai sus, băncile au mai arătat că modificările din 2013 mai încalcă și dreptul la libertate economică, principiul separației puterilor în stat sau articole privind economia și statul de drept și social.

CCR: Aplicarea la contractele în derulare nu e retroactivă

CCR a avut nevoie de două ședințe de judecată pentru a ajunge la o concluzie în acest dosar, dar a respins până la urmă toate criticile băncilor.

Curtea spune că legea nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi.

“Așadar, Curtea Constituțională constată că această competență conferită instanței judecătorești învestite cu judecarea unei astfel de acțiuni nu vizează desființarea unei clauze abuzive pentru trecut, ci numai pentru viitor, astfel încât prestațiile deja efectuate în baza contractului nu pot fi desființate”.

Ce spune practic aici Curtea e că o decizie a instanței elimină efectele clauzei abuzive doar pentru viitor dar că, în cadrul aceleași acțiuni, nu poate fi vorba de returnarea sumelor încasate de la consumatori în baza clauzelor viciate. Acest lucru se întâmplă pentru că e vorba despre o acțiune în încetare, spune Curtea, în comparație cu acțiunea în anulare prin care debitorii și-au recuperat banii în procese individuale sau de grup. Această interpretare a Curții, anticipată de mai multe decizii ale Tribunalului București, arată că debitorii nu-și vor putea recupera banii decât eventual printr-un proces separat.

Magistrații Curții mai arată că băncile ar fi trebuit să-și adapteze conduita și să nu introducă clauze care contravin legii, pentru că noțiunea de clauză abuzivă a fost introdusă în 2000.

Aceste contracte sunt unele de adeziune, în care consumatorii nu au, în realitate, decât posibilitatea de a accepta sau nu semnarea lor, fără o negociere a clauzelor contractuale, mai spune Curtea.

Pe de altă parte, în chestiunea retroactivității, Curtea nu a mai reluat în motivare o parte din argumentele pe care le-a utilizat atunci când s-ar pronunțat într-o speță similară, care viza Ordonanța 50/2010 privind creditele pentru consumatori.

Avocat Drept Penal : Judecătorii CCR decid pe 5 mai dacă infracţiunea de abuz în serviciu nu este constituţională

O treime dintre cei cercetaţi de DNA ar putea scăpa de dosare penale, dacă judecătorii CCR decid că infracţiunea de abuz în serviciu nu este constituţională. Decizia va fi luată pe 5 mai, când Curtea va analiza excepţia ridicată de fosta şefă antimafia, Alina Bica. Ea a reclamat că infracţiunea, care se pedepseste cu 15 ani de închisoare, e definită prea vag în Codul Penal. Dacă CCR va accepta excepţia de neconstituţionalitate, lupta împotriva corupţiei se va transforma într-o glumă, comentează Moise Guran, realizatorul Biziday.

justitie„Păi dacă e cerere! E cerere mare. Deci să se pronunţe Curtea pe abuzul în serviciu. Eu v-am avertizat de la începutul anului, după ce a ieşit de la Curte chestia aia cu interceptările. V-am avertizat: vedeţi că acolo, la oamenii ăia… Că ştiam că ridicase doamna Bica excepţia de neconstituţionalitate. După care, vedeţi, mulţi, mulţi, mulţi, e cerere, Curtea trebuie să se pronunţe. Este o bătălie, să-i zicem juridică. Deci… Doamna Udrea poate a greşit, poate a zis ceva copilul… V-am zis! Dom’le, să fie scoasă din Codul Penal şi să fie o sancţiune administrativă, aşa… Să dea banii înapoi. Să ştiţi că şi dacă cineva ar decide acest lucru, presupunând că mâine, că asta e o altă chestiune care s-a lansat aşa, e o manipulare lansată… Nu vă spun de cine, dar ştiu de cine, de o altă televiziune, una dintre televiziunile cu patron la puşcărie. E o manipulare lansată în opinia publică, să le ia, domnule, banii, că nu ne interesează să-i vedem cu cătuşe. Doamnelor şi domnilor, eu vreau să-i văd la puşcărie, nu cu cătuşe”, a comentat Moise Guran faptul că CCR a anunţat foarte repede termenul la care va judeca dacă infracţiunea de abuz în serviciu este sau nu constituţională

Prevederile articolului 86 alineatul 6, teza intai din Legea 85/2006 privind procedura insolventei sunt neconstitutionale

Plenul Curtii Constitutionale a decis ca prevederile articolului 86 alineatul 6, teza intai din Legea 85/2006 privind procedura insolventei sunt neconstitutionale.

„De asemenea, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca prevederile art. 86 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei sunt constitutionale, in raport cu criticile formulate”, conform deciziei Curtii Consitutionale.
Surse din cadrul CC au declarat, pentru Mediafax, ca in cazul societatilor aflate in insolventa, salariatii puteau fi concediati fara a fi in prealabil consultati. Astfel, marti, judecatorii CC au stabilit ca personalul angajat are dreptul la consultare inainte de concediere.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de mai multi angajati ai Filialei Hidroelectrica Hidrosind, in cadrul a 11 dosare inregistrate pe rolul Curtii Constitutionale.Toate aceste cauze au fost reunite, judecatorii luand in discutie aceasta exceptie in sedinta de marti.

„Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare”, potrivit articolului 86 alineatul 6 din Legea insolventei. Astfel, judecatorii constitutionali au stabilit ca numai teza intai a acestui articol de lege este neconstitutionala, cea de-a doua teza respectand Legea fundamentala.

Legea privind restituirea imobilelor preluate in mod abuziv.2015-exceptia de neconstitutionalitate

Prin Incheierea din data de 21 februarie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 33.881/3/2013, Tribunalul Bucuresti — Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4,art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5) si (8), art. 22,art. 23,art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, exceptie ridicata de Gheorghe Badeci si Petra Badeci cu ocazia solutionarii unei cauze intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca multe dintre decizii/dispozitii/hotarari au fost emise de entitatile investite in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate a acestora.

Dispozitiile de lege criticate permit Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor cenzurarea tuturor actelor care contin propunerea de acordare de masuri compensatorii, emise de entitatile investite, fara ca legiuitorul sa fi prevazut vreo distinctie in sensul exceptarii de la aceasta verificare a acelor acte (decizii/dispozitii/hotarari) la baza emiterii carora a stat o hotarare judecatoreasca. Se ajunge, astfel, ca un organ fara activitate jurisdictionala. ce nu face parte dintre instantele judecatoresti enumerate laart. 126 alin. (1) din Constitutie, sa cenzureze continutul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Aceasta posibilitate conferita de dispozitiile de lege criticate Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor este neconstitutionala, incalcand principiul separatiei puterilor stipulat de prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala.

De asemenea, prin posibilitatea validarii/invalidarii acelor acte (decizii/dispozitii/hotarari) la baza emiterii carora a stat o hotarare judecatoreasca se incalca si prevederileart. 44 din Constitutie, dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca si convertit intr-un drept de creanta riscand sa fie invalidat de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor. In continuare arata ca dispozitiile criticate creeaza o situatie de extracontrol jurisdictional administrativ, obligatoriu prin prisma legii, ceea ce contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (4) care dispun asupra caracterului facultativ al acestei proceduri.

In ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie arata ca Legea nr. 165/2013sterge toate efectele produse de actul normativ anterior — Legea nr. 247/2005 — , realizand un sistem nou, cu o noua procedura si alte metode de evaluare, creand, astfel, o inegalitate intre cei ale caror dosare au fost deja solutionate si cei ale caror dosare nu au fost solutionate si carora nu li se aplica prevederile legii vechi, ci prevederile legii noi.

Referitor la dispozitiile art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 sustine ca acestea incalca prevederile art. 44 din Legea fundamentala, deoarece legiuitorul nu a prevazut actualizarea sumei (reprezentate de puncte) acordate in compensare, desi o valorificare efectiva a acesteia nu poate fi realizata decat, cel mai devreme, la 1 ianuarie 2016 prin achizitionarea de imobile din Fondul national la licitatia publica nationala sau la 1 ianuarie 2017 prin valorificarea punctelor in numerar, caz in care plata se realizeaza in termen de 7 ani.

Totodata, dispozitiile art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstitutionale, contravenind prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 21 alin. (1) si (4).

Curtea Constitutionala a decis cu unanimitate de voturi,

  • Admiterea exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de Gheorghe Badeci si Petra Badeci in Dosarul nr. 33.881/3/2013 al Tribunalului Bucuresti — Sectia a IV-a civila si a constatat ca dispozitiile art. 17 alin. (1) lit. a) si art. 21 alin. (5) si (8) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care nu se aplica deciziilor/dispozitiilor entitatilor investite cu solutionarea notificarilor, emise in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil/definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate.
  • Respingerea, ca inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 teza intai raportate la cele ale art. 22,art. 23 si art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, exceptie ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar al aceleiasi instante.
  • Cu majoritate de voturi, respingerea, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate ridicata de aceiasi autori in acelasi dosar al aceleiasi instante si a constatat ca dispozitiile art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Pronuntarea judecatorului de camera preliminara asupra plangerii „fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor“ este neconstitutionala

Prin Incheierea nr. 2 din 18 februarie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 74/32/2014, Curtea de Apel Bacau – Sectia penala, cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutionalacu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 alin. (1) lit. f) si art. 341 alin. (5)–(8) din Codul de procedura penala, si prin incheierea din 15 mai 2014, pronuntata in Dosarul nr. 266/787/2014, Judecatoria Avrig a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Marcel Savin si Mihai Leu in cauze avand ca obiect solutionarea unor plangeri formulate impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 38 alin. (1) lit. f) dinCodul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat posibilitatea ca magistratii din cadrul unei curti de apel sa fie judecati la aceeasi instanta afecteaza dreptul la un proces echitabil si aduce atingere principiilor constitutionale referitoare la nediscriminare, egalitatea in fata legii, dreptul la aparare, considerand ca „nu se poate vorbi de o cercetare obiectiva, impartiala in scopul aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei“.

Totodata, art. 341 alin. (5)–(8) din Codul de procedura penala, potrivit carora judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor, afecteaza publicitatea si contradictorialitatea ca atribute esentiale ale dreptului la un proces echitabil, justitia infaptuindu-se in mod secret si netransparent.

De asemenea, imprejurarea ca incheierea astfel pronuntata este definitiva incalca dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala, dreptul la aparare si accesul liber la justitie, intrucat, in lipsa unei cai de atac, instanta de judecata tinde sa absolutizeze prezumtia de legalitate a solutiei pronuntate de procuror.

Curtea Constitutionala a decis admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedura penala,ridicata de Marcel Savin in Dosarul nr. 74/32/2014 al Curtii de Apel Bacau – Sectia penala, cauze cu minori si familie si de Mihai Leu in Dosarul nr. 266/787/2014 al Judecatoriei Avrig, si a constatat ca solutia legislativa potrivit careia judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra plangerii „fara participarea petentului, a procurorului si a intimatilor“ este neconstitutionala.

Curtea Constitutionala a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Marcel Savin in Dosarul nr. 74/32/2014 al Curtii de Apel Bacau – Sectia penala, cauze cu minori si familie si a constatat ca dispozitiile art. 38 alin. (1) lit. f) si art. 341 alin. (6)–(8) din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Sesizarea presedintelui Traian Basescu in cazul legii de abrogare a articolului 276 din Codul Penal privind presiunile asupra justitiei va fi discutata de judecatorii Curtii Constitutionale (CC) in sedinta de marti 04.11.2014

Sesizarea presedintelui Traian Basescu in cazul legii de abrogare a articolului 276 din Codul Penal privind presiunile asupra justitiei va fi discutata de judecatorii Curtii Constitutionale (CC) in sedinta de marti.

Potrivit unor oficiali din cadrul Curtii Constitutionale, sesizarea presedintelui Traian Basescu a fost inregistrata in 10 octombrie, dupa ce seful statului a anuntat, in 9 octombrie, ca ataca la CC legea de abrogare a articolului 276 din Codul Penal privind presiunile asupra justitiei, pe motivul independentei justitiei, aratand ca sunt cazuri de “campanii furibunde” impotriva magistratilor, “declaratii ticaloase ale unora din duba”.

“Din pacate, Parlamentul si-a mentinut pozitia, pentru ca eu am trimis o data la Parlament legea, propunand sa nu se abroge acest articol. Parlamentul, Guvernul de asemenea, a incuviintat abrogarea acestui articol. Atac legea asa cum ea a fost votata de Parlament, cu acceptul Guvernului, o atac la Curtea Constitutionala. Motivul fundamental pentru care o atac este legat de independenta justitiei. Avem cazuri pe care le traim cu ochii nostri, campaniile furibunde pe care le-a dus trustul Intact impotriva procurorilor, judecatorilor, declaratiile ticaloase ale unora de prin duba: «I-am dat bani sefului DNA si presedintei Inaltei Curti». De aceea, cel putin in acest stadiu, mentinerea acestui articol pentru independenta justitiei este necesar”, a afirmat Basescu.

El a adaugat ca spera ca la Curtea Constitutionala sa aiba castig de cauza, aratand ca Guvernul sustine abrogarea articolului 276 “in numele unei iluzorii libertati de exprimare”.

Partile implicate in procese penale se pot impaca si dupa sesizarea instantei de judecata

Partile implicate in procese penale se pot impaca si dupa sesizarea instantei de judecata, a decis, marti, Curtea Constitutionala (CC), care a admis, cu unanimitate de voturi, o exceptie de neconstitutionalitate privind o prevedere din Cod penal, ridicata de Curtea de Apel Galati.

 

 

Exceptia viza articolul 159, alineatul 3, din Codul penal, care prevede ca “impacarea produce efecte numai cu privire la persoanele intre care a intervenit si daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instantei”.

In urma deliberarilor, CC a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care se aplica tuturor inculpatiilor trimisi in judecata inaintea datei intrarii in vigoare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal si pentru care la acea data momentul citirii actului de sesizare fusese depasit.

Confiscarea Extinsa In Reglementarea Codului Penal Din 1969.Decizie CCR

Prin Incheierea din 21 august 2013, pronuntata in Dosarul nr. 7.494/30/2013, Tribunalul Timis – Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1182din Codul penal din 1969.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul apreciaza ca, prin posibilitatea confiscarii extinse a unor bunuri dobandite anterior intrarii in vigoare a textului de lege, dispozitiile legale criticate contravin principiului neretroactivitatii legii. Arata ca, in masura in care confiscarea extinsa a averii se poate dispune cu privire la bunuri dobandite in urma cu pana la 5 ani, anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012,lege ce a introdus in Codul penal prevederile art. 1182, aceste dispozitii sunt neconstitutionale, intrucat permit aplicarea cu caracter retroactiv a legii penale. Or, o lege ce permite confiscarea extinsa a averii nu este o lege penala mai favorabila inculpatului si, ca atare, nu poate sa retroactiveze, ci ea se poate aplica numai pentru viitor, pentru bunurile sau averea dobandite ulterior intrarii ei in vigoare.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, in legislatia romana, masura de siguranta a confiscarii extinse a fost introdusa prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penalal Romaniei si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 19 aprilie 2012, lege care reprezinta o transpunere a Deciziei-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului Uniunii Europene. Conditiile necesare cerute de legislatia interna pentru luarea masurii confiscarii extinse se regasesc si in prevederile art. 3 alin. (2), (3) si (4) din decizia mentionata.

Chiar inainte de modificarea legislativa in domeniul penal, operata prinLegea nr. 63/2012,Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011, a subliniat ca reglementarea prezumtiei dobandirii licite a averii nu impiedica legiuitorul primar sau delegat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 148 din Constitutie – Integrarea in Uniunea Europeana, sa adopte reglementari care sa permita deplina respectare a legislatiei Uniunii in domeniul luptei impotriva criminalitatii. De altfel, acest obiectiv a fost avut in vedere si de initiatorul propunerii de revizuire a Constitutiei, in mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor si a bunurilor avand legatura cu infractiunea, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 68 din 15 martie 2005, care obliga statele membre la luarea masurilor necesare pentru a duce la indeplinire cele stabilite in cuprinsul acestei decizii, in special a unei reduceri a sarcinii probei in ceea ce priveste sursa bunurilor detinute de o persoana condamnata pentru o infractiune care are legatura cu criminalitatea organizata.

Cu privire la natura si scopul institutiei confiscarii, Curtea retine ca, in Comunicarea Comisiei catre Parlamentul European si Consiliu, COM (2008) 766 final, aceasta mentiona faptul ca pentru a descuraja activitatile de criminalitate organizata este esential ca infractorii sa fie deposedati de produsele infractiunii. Grupurile de criminalitate organizata construiesc retele internationale de mare anvergura si obtin profituri substantiale din diferite activitati cu caracter infractional. Confiscarea si recuperarea activelor detinute de infractori constituie un mod foarte eficient de a combate criminalitatea organizata, orientat in principal spre profit.

Confiscarea impiedica utilizarea averilor infractorilor ca sursa de finantare pentru alte activitati cu caracter infractional, indeparteaza pericolul de a compromite increderea in sistemele financiare si de a corupe societatea legitima. Confiscarea are un caracter disuasiv, deoarece intareste principiul potrivit caruia „criminalitatea nu aduce venituri“. Aceasta ar putea ajuta la eliminarea modelelor negative oferite de infractori comunitatilor locale. In unele cazuri, masurile de confiscare a produselor infractiunii permit urmarirea factorilor de decizie din sanul organizatiilor criminale, care sunt rareori investigati si urmariti penal.

Astfel, in cazul unor infractiuni cu efecte si consecinte grave atat pe plan national, cat si transnational, Curtea observa aparitia unui concept/principiu, potrivit caruia infractiunile nu trebuie sa genereze profit/venituri –„crimes does not pay“.De asemenea, in doctrina s-a retinut ca masura confiscarii averii nu reprezinta nimic altceva decat o optiune de politica penala si un mijloc de represiune si de reeducare a celor care comit astfel de infractiuni. Tot ceea ce reprezinta manifestare specifica crimei organizate ar trebui sa fie inclus in aceasta categorie. Aceasta confiscare se incadreaza in categoria celei de tipul fructum sceleris sau productum sceleris si are ca obiect castigurile financiare obtinute prin activitati infractionale.

Curtea observa ca, potrivitart. 1182dinCodul penal din 1969, pentru luarea masurii confiscarii extinse trebuie indeplinite urmatoarele conditii cumulative: infractiunea savarsita sa fie una din cele prevazute la alin. 1 al art. 118 din Codul penal din 1969; pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa sa fie inchisoarea de 5 ani sau mai mare; fapta sa fie susceptibila sa ii procure un folos material inculpatului; valoarea bunurilor dobandite de persoana condamnata, intr-o perioada de 5 ani inainte si, daca este cazul, dupa momentul savarsirii infractiunii, pana la data emiterii actului de sesizare a instantei, depaseste in mod vadit veniturile obtinute de aceasta in mod licit; instanta are convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale de natura celor prevazute la alin. 1 al art. 1182din Codul penal din 1969, ceea ce presupune ca nu s-a probat liceitatea bunurilor.

Curtea retine, astfel, ca dispozitiile criticate vin sa stabileasca masura confiscarii extinse in cazul condamnarii pentru comiterea unor categorii de infractiuni care au caracter grav, prezentand un pericol social relevant si a caror savarsire permite acumularea unor bunuri a caror valoare depaseste in mod vadit veniturile obtinute licit, iar judecatorul are convingerea ca bunurile respective provin din savarsirea aceluiasi tip de infractiuni.

Procedand la efectuarea controlului de constitutionalitate propriu-zis, in ceea ce priveste invocarea prevederilor constitutionale aleart. 16alin. (1), Curtea observa ca autorul exceptiei sustine ca inculpatii care au fost judecati anterior introducerii dispozitiilor criticate in legislatia nationala se afla intr-o situatie net favorabila, dar discriminatorie fata de inculpatii care au avut nesansa de a fi judecati dupa intrarea in vigoare a acestor prevederi, pentru fapte savarsite in aceeasi perioada ca si cei dintai.

Curtea constata ca, prinDecizia nr. 78 din 11 februarie 2014,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014, a solutionat deja aceasta critica. Astfel, instanta de contencios constitutional a constatat ca este posibil ca un coautor sa fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi si, pe cale de consecinta, sa nu se dispuna luarea masurii de siguranta a confiscarii extinse, pe cand cu privire la celalalt coautor, care se afla inca in faza procedurilor judiciare, sa se dispuna o astfel de masura. Drept urmare, in masura in care nu ar fi opozabila legea penala mai favorabila, acesta din urma ar fi discriminat sub aspectul tratamentului juridic fara nicio justificare obiectiva si rezonabila fata de primul. Acest rationament al Curtii are in vedere doar situatia in care faptele penale ale coautorilor au fost comise inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor legale criticate.

Curtea retine insa ca autorul prezentei exceptii nu se afla intr-o astfel de situatie, fapta safiind savarsita dupa intrarea in vigoarea Legii nr. 63/2012. Din aceasta perspectiva nu se poate afirma ca o persoana care a savarsit fapta inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor criticate se afla in aceeasi situatie cu cea care a savarsit fapta ulterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii. Este evident ca aceste persoane se afla in situatii diferite. Referitor la principiul egalitatii, instanta de contencios constitutional a decis, in mod constant, ca acesta nu inseamna uniformitate, asa incat, daca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite tratamentul nu poate fi decat diferit (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Astfel, celui care a savarsit fapta inainte de intrarea in vigoare a dispozitiilor criticate i se va aplica legea penala mai favorabila, care nu prevedea masura confiscarii extinse, pe cand celui care a savarsit fapta ulterior intrarii in vigoare a acestor dispozitii i se va aplica legea in vigoare la acel moment, adica legea ce prevede masura confiscarii extinse. Prin urmare, Curtea constata ca dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) sunt pe deplin respectate.

In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia normele legale criticate lipsesc de continut prezumtia constitutionala de dobandire licita a averii, Curtea retine ca aceste norme reglementeaza conditiile in care urmeaza sa opereze confiscarea extinsa. In aceasta imprejurare, instanta de contencios constitutional este chemata sa analizeze daca masura confiscarii extinse indeplineste cerintele constitutionalealeart. 44alin. (8) teza a doua referitor la prezumtia caracterului licit al dobandirii averii. Pentru a realiza acest control se impune o analiza a principiului constitutional invocat, pe care Curtea este indrituita sa o realizeze.

In virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, Curtea nu numai ca poate, dar este singura autoritate care are dreptul si obligatia de a interpreta un text constitutional ori de cate ori se impune si de a evidentia aspecte din legislatie in contradictie cu Legea fundamentala.(Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010). Interpretarea efectuata de Curte trebuie realizata in lumina conditiilor sociale actuale.

Este indiscutabil faptul ca societatea evolueaza, iar noile realitati politice, sociale, economice, culturale trebuie sa fie normate, sa se regaseasca in continutul dreptului pozitiv. Dreptul este viu, astfel ca, odata cu societatea, si el trebuie sa se adapteze modificarilor survenite (a se vedeaDecizia nr. 766 din 15 iunie 2011,publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

Departe de a fi doar o filosofic doctrinara, teoria „doctrina dreptului viu“(living law concept; diritto vivente)este larg acceptata si aplicata atat la nivelul Curtilor Constitutionale, cat si la nivelul Curtii Europene a Drepturilor Omului. De exemplu:Hotararea din 7 iulie 1989 pronuntata in Cauza Soering impotriva Regatului Unit – „Conventia este un instrument viu, care trebuie interpretat in lumina conditiilor actuale“; Hotararea din 29 aprilie 2002 pronuntata in Cauza Pretty impotriva Regatului Unit – „Curtea trebuie sa aiba o abordare dinamica si flexibila in ceea ce priveste interpretarea Conventiei, care este un instrument viu, orice interpretare trebuind sa fie in concordanta cu obiectivele fundamentale ale acesteia si cu coerenta sistemului apararii drepturilor omului“.

In jurisprudenta sa, concretizata prinDecizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a statuat ca „Drepturile fundamentale consacrate prin Constitutie nu au o existenta abstracta, ele exercitandu-se in corelare si coroborare cu celelalte prevederi constitutionale. Aceasta interdependenta functionala determina atat cadrul in care aceste drepturi se exercita, cat si continutul material concret al acestora“. Astfel, prevederile constitutionale trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu celelalte dispozitii constitutionale in asa fel incat sa promoveze consecventa interna si armonie intre diferitele sale dispozitii. De asemenea, dispozitiile Constitutiei trebuie interpretate sistematic si prin luarea in considerare a finalitatii lor, fara a se absolutiza una dintre acestea, pana la inlaturarea celorlalte la fel de importante (Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005).

Determinarea continutului prezumtiei dobandirii licite a averii trebuie realizata in lumina criteriilor definite de Curte. Din aceasta perspectiva, Curtea distinge in cuprinsul Legii fundamentale doua categorii de drepturi, si anume drepturi absolute (de exemplu, dreptul la viata si la integritate fizica si psihica), carora autoritatile statului nu le pot aduce atingere in nicio situatie, si drepturi relative, al caror exercitiu poate fi restrans cu respectarea unor anumite conditii.

Curtea retine ca, prin definitie, in ceea ce priveste continutul si intinderea atributelor, dreptul de proprietate nu este neingradit, ci este configurat de dispozitiile legii, care stabilesc limitele exercitiului acestuia si constituie expresia imbinarii interesului individual al titularului cu interesele colective sau generale(Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014). In acelasi timp, prezumtia dobandirii licite a averii constituie una dintre garantiile constitutionale ale dreptului de proprietate. Aceasta prezumtie se intemeiaza si pe principiul general, potrivit caruia orice act sau fapt juridic este licit pana la dovada contrarie, impunand, in ceea ce priveste averea unei persoane, ca dobandirea ilicita a acesteia sa fie dovedita. (Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008). Prin urmare, de vreme ce dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate comporta anumite limitari, nu se poate pretinde ca o garantie a acestui drept poate avea un caracter absolut. A sustine contrariul duce la situatia in care, desi dreptul principal poate fi supus unor limitari, in unele circumstante, prin aplicarea prezumtiei, el devine absolut.

Asa fiind, in contextul stabilirii faptului ca prezumtia caracterului licit al dobandirii averii nu este o prezumtie absoluta, caracterul relativ al acestei prezumtii nu determina o rasturnare a sarcinii probei, principiulactori incumbit probatioramanand pe deplin aplicabil, Curtea urmeaza sa stabileasca standardul de proba necesar rasturnarii unei prezumtii legale relative. Astfel, Curtea observa ca prezumtiile legale, din punctul de vedere al puterii lor doveditoare, pot fi relative (iuris tantum) si absolute (iuris et de iure).Prezumtiile relative nu stabilesc adevaruri categorice, sustrase oricarei posibilitati de discutie, de corectare sau infirmare, putand fi combatute, asadar, prin proba contrara. Prezumtiile absolute, neadmitand posibilitatea infrangerii lor, creeaza imaginea unor adevaruri absolute, imuabile, dobandite odata si pentru totdeauna si impuse tuturor prin forta unei rostiri legiuitoare.

In doctrina, in privinta sarcinii probei in materia confiscarii, se arata ca aceasta are trasaturi specifice in sensul ca se observa, pe de o parte, o „relaxare“ in ceea ce priveste proba faptelor specifice sau a actelor de natura celor care au atras condamnarea, iar, pe de alta parte, o „divizare“ a sarcinii probei, cel in cauza avand posibilitatea de a dovedi caracterul licit al bunurilor pe care le detine. Curtea retine, insa, ca „relaxarea“ se refera doar la probarea faptelor sau a actelor de natura celor care au atras condamnarea,art. 1182alin. 2 lit. b) din Codul penal din 1969 stabilind ca instanta trebuie sa isi formeze convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale, fara a fi nevoie de pronuntarea unei hotarari de condamnare pentru aceste fapte, si nicidecum ca aceasta „relaxare“ se refera la dovedirea caracterului ilicit al bunurilor dobandite.

Tot doctrina a subliniat ca prezumtia dobandirii licite a averii reprezinta o aplicatie a prezumtiei de nevinovatie. Din aceasta perspectiva, urmand a stabili natura masurii confiscarii extinse, Curtea constata ca institutia confiscarii extinse nu este altceva decat o forma a masurii de siguranta a confiscarii. In sistemul sanctiunilor de drept penal s-a impus necesitatea ca, alaturi de mijloacele de constrangere cu caracter represiv, sa se instituie si un cadru complementar, respectiv cel al masurilor de siguranta. Acestea sunt destinate sa preintampine savarsirea altor fapte penale prin inlaturarea starilor de pericol care au provocat luarea lor. Masurile de siguranta, intre care se regaseste si masura confiscarii extinse, au, in sfera categoriilor juridice, caracterul de sanctiuni de drept penal, in conformitate cu prevederileart. 2din Codul penal, deoarece pot fi dispuse numai fata de persoanele care au savarsit fapte penale, chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa, conform art. 107 alin. (2) si (3) din Codul penal. De altfel, si Curtea Constitutionala a statuat ca incidenta aplicarii lor nu este determinata de existenta raspunderii penale pentru fapta savarsita, ci de existenta starii de pericol relevata de acea fapta (Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul unei persoane urmarite penal de a fi prezumata nevinovata si de a obliga acuzarea sa suporte sarcina de a proba afirmatiile indreptate impotriva sa intra sub incidenta notiunii generale de proces echitabil(Hotararea din 17 decembrie 1996,pronuntata in Cauza Saunders impotriva Regatului Unit, pct. 68). Acest drept nu este insa absolut, intrucat orice sistem juridic opereaza cu prezumtii de fapt sau de drept, la care conventia nu se opune in principiu atat timp cat statele contractante nu incalca anumite limite, tinand seama de gravitatea mizei in cauza si respectand dreptul la aparare (Hotararea din 7 octombrie 1988, pronuntata in Cauza Salabiaku impotriva Frantei, pct. 28).

Astfel, in ceea ce priveste masura confiscarii extinse, in vederea stabilirii standardului de proba, Curtea Constitutionala retine ca nu trebuie plecat de la premisa ca prezumtia dobandirii licite a averii poate fi rasturnata doar prin probe, respectiv prin probarea faptului ca bunurile in cauza provin din comiterea de infractiuni. Daca aceasta ar fi abordarea, confiscarea extinsa ar fi lipsita de orice ratiune de a exista, caci daca se ajunge la probarea fiecarui act infractional din care provin anumite bunuri, se va ajunge si la condamnarea autorului pentru aceste acte, si deci la confiscarea speciala a bunurilor astfel obtinute, nemaigasindu-si utilitatea masura confiscarii extinse. Prin urmare, o prezumtie legala relativa poate fi rasturnata nu doar prin probe, ci si prin prezumtii simple, fapt statuat si in doctrina. De altfel, prinDecizia nr. 85 din 3 septembrie 1996,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie 1996, instanta de contencios constitutional a statuat ca prezumtia instituita de alin. (8) al art. 44 din Constitutie nu impiedica cercetarea caracterului ilicit al dobandirii averii, ceea ce inseamna ca aceasta prezumtie nu este una absoluta.

Daca s-ar accepta teza caracterului absolut al prezumtiei dobandirii licite a averii, contrar prevederilor constitutionale, s-ar ajunge la negarea intereselor legitime ale societatii in ansamblu, careia statul este tinut sa ii acorde ocrotire, cu consecinta ruperii echilibrului ce trebuie sa existe intre interesul general al societatii si interesele legitime ale fiecarei persoane. De asemenea, Curtea observa ca masura confiscarii extinse se poate dispune in legatura cu savarsirea unor infractiuni grave, susceptibile sa procure si sa genereze foloase materiale ilicite, infractiuni a caror savarsire reprezinta scopul grupurilor infractionale organizate si care se inscriu in fenomenul criminalitatii organizate. In acest context, absolutizarea prezumtiei dobandirii licite a averii ar presupune o veritabila„probatio diabolica“in sarcina organelor judiciare.

Curtea retine ca folosirea de prezumtii in cadrul procedurilor de confiscare este recunoscuta si la nivelul instantei de la Strasbourg, dar ea trebuie sa fie insotita de anumite garantii, ce vin sa protejeze drepturile apararii. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca fiecare sistem juridic recunoaste prezumtiile de fapt sau de drept. Conventia in mod evident nu interzice astfel de prezumtii, in principiu. Cu toate acestea, dreptul reclamantilor la respectarea bunurilor lor presupune existenta unei garantii judiciare eficiente(Decizia din 5 iulie 2001,pronuntata in Cauza Arcuri impotriva Italiei). Astfel, din jurisprudenta europeana (Hotararea din 23 septembrie 2008, pronuntata in Cauza Grayson si Barnham impotriva Regatului Unit, paragraful 45;Hotararea din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Phillips impotriva Regatului Unit, paragrafele 42 si 43;Decizia din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Arcuri impotriva Italiei; Decizia din 27 iunie 2002, pronuntata in Cauza Butler impotriva Regatului Unit) se desprinde necesitatea existentei urmatoarelor garantii: evaluarea trebuie facuta de catre o instanta in cadrul unei proceduri judiciare, ce include o audiere publica; apararea trebuie sa aiba acces la dosarul cauzei/comunicarea in avans a argumentelor acuzarii; persoanele in cauza trebuie sa aiba posibilitatea sa administreze probe, sa ridice obiectiile si sa prezinte dovezile (fie ele marturii documentare sau verbale) pe care le considera necesare; prezumtiile pe care acuzarea se bazeaza sa nu fie absolute, astfel incat ele sa poata fi rasturnate de inculpat.

Prin urmare, instanta europeana a statuat ca aplicarea practica a diverselor dispozitii nationale, care permit confiscarea extinsa, este compatibila cu notiunea de proces echitabil, cu prezumtia de nevinovatie, cu protectia proprietatii, si include confiscarea in cadrul pedepselor penale la care se referaart. 7din Conventie. A se vedea in acest sens Hotararea din 23 septembrie 2008, pronuntata in Cauza Grayson si Barnham impotriva Regatului Unit, paragraful 45, Hotararea din 5 iulie 2001, pronuntata in Cauza Phillips impotriva Regatului Unit, paragrafele 42 si 43, Hotararea din 1 martie 2007, pronuntata in Cauza Geerings impotriva Olandei, paragraful 44, precum si Hotararea din 10 mai 2012, pronuntata in Cauza Sud Fondi – S.R.L. si altii impotriva Italiei, paragraful 52.

Curtea constata ca dispozitiile privind confiscarea extinsa, introduse in legislatia romana prin Legea nr. 63/2012, reglementeaza garantiile relevate in jurisprudenta curtii europene. Astfel, masura confiscarii extinse este dispusa de catre o instanta judecatoreasca, pe baza convingerii proprii ca bunurile supuse confiscarii provin din activitati infractionale, formate in urma parcurgerii unei proceduri judiciare publice, in cadrul careia persoanele in cauza au acces la dosar si la argumentele acuzarii si au posibilitatea sa propuna probe si sa prezinte dovezile pe care le considera necesare.

Pentru considerentele prezentate mai sus, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilorart. 44alin. (8) din Legea fundamentala.

Referitor la critica autorului exceptiei, potrivit careia dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate permit aplicarea cu caracter retroactiv a masurii confiscarii extinse, cu incalcareaart. 15alin. (2) din Constitutie, atat timp cat aceasta se aplica unor bunuri dobandite in urma cu pana la 5 ani, dar anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 63/2012, Curtea retine ca prin Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014, publicata inMonitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014, a statuat ca: „sub incidenta reglementarii constitutionale consacrate de art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale sau contraventionale mai favorabile pot intra numai normele de drept penal material (substantial) si nicidecum cele de drept penal procedural care sunt de imediata aplicare. Dreptul penal cuprinde ansamblul normelor juridice prin care se stabileste ce fapte constituie infractiuni, sanctiunea ce urmeaza a fi adoptata (aplicata) in cazul savarsirii infractiunii, conditiile in care statul poate trage la raspundere penala persoanele care savarsesc infractiuni, precum si conditiile in care urmeaza sa fie executate pedepsele si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii unor fapte penale. Prin lege penala se intelege o norma de drept substantial sau material cu un continut normativ propriu-zis, adica o norma care stabileste conduite, fapte, actiuni ale subiectilor intr-un raport juridic, in timp ce prin expresia referitoare la dreptul procesual ori procedural se exprima categoria normelor juridice care cuprind in continutul lor proceduri, modalitati sau mijloace prin care se aplica normele dreptului substantial.

Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constitutionala, referindu-se la criteriile de delimitare ale normelor de drept penal de cele de procedura penala, a constatat ca «asezarea acestor norme in Codul penal sau inCodul de procedura penala nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor». Drept urmare, ceea ce prevaleaza in stabilirea acestui caracter consta in obiectul de reglementare, scopul si rezultatul la care conduce norma pusa in discutie. Astfel, daca se ia in considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constata ca art. 1182alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969 este o norma referitoare la confiscarea speciala, putand fi incadrata in categoria normelor de drept substantial si nu in categoria celor de procedura penala, deoarece in art. 2 din Codul penal din 1969 se arata ca legea penala prevede si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii de infractiuni. Or, masura de siguranta a confiscarii extinse este una dintre acestea. Totodata, nu poate fi inlaturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la inlaturarea unei stari de pericol si la preintampinarea savarsirii faptelor prevazute de legea penala. In consecinta, masura de siguranta a confiscarii extinse este o norma de drept penal material.“

Curtea constata existenta unei deosebiri intre situatia ce a stat la baza pronuntarii Deciziei nr. 78/2014 si prezenta cauza. Astfel, in prima cauza infractiunile au fost savarsite inainte de intrarea in vigoare aLegii nr. 63/2012, pe cand, in prezenta cauza, infractiunile au fost savarsite dupa intrarea in vigoare a legii referitoare la confiscarea extinsa. De asemenea, cele doua cauze difera si din perspectiva formularii criticilor de neconstitutionalitate, in cauza de fata, autorul invocand neconstitutionalitatea prevederii care permite confiscarea extinsa a bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012, chiar daca faptele pentru care este cercetat au fost comise dupa aceasta data, respectiv dupa 22 aprilie 2012.

In doctrina s-a retinut ca masura de siguranta a confiscarii extinse poate fi aplicata doar daca atat infractiunea care a determinat condamnarea, cat si actele anterioare acesteia din care provin bunurile ce fac obiectul confiscarii extinse au fost comise dupa intrarea in vigoare a dispozitiilorLegii nr. 63/2012.

Curtea retine ca principiul neretroactivitatii legii isi gaseste justificarea si are rolul de a asigura stabilitatea si securitatea raporturilor juridice. Prin urmare numai o norma previzibila poate determina in mod clar conduita subiectilor de drept, destinatari ai legii. Tocmai de aceea, doctrina a statuat ca o lege, odata adoptata, produce si trebuie sa produca efecte juridice numai pentru viitor. Aceasta pentru simplul motiv ca legea se adreseaza subiectelor de drept, permitand sau interzicand si, bineinteles, sanctionand atitudinile deviante. Este absurd sa se pretinda unui subiect de drept sa raspunda pentru comportamente si o conduita pe care a avut-o anterior intrarii in vigoare a unei legi care reglementeaza aceasta conduita. Subiectul de drept nu putea sa prevada ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul sau este normal si firesc daca se desfasoara in cadrul ordinii de drept in vigoare.

In considerarea celor de mai sus si avand in vedere jurisprudenta instantei de contencios constitutional care califica confiscarea extinsa ca institutie de drept material, Curtea constata ca norma legala criticata nu poate retroactiva nici cu privire la confiscarea bunurilor dobandite inainte de intrarea ei in vigoare, chiar daca infractiunile pentru care s-a dispus condamnarea sunt comise dupa aceasta data. Daca s-ar dispune masura confiscarii extinse pentru bunurile dobandite inainte de intrarea in vigoare aLegii nr. 63/2012,s-ar incalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.

In concluzie, Curtea constata ca normele legale criticate sunt constitutionale in masura in care confiscarea extinsa nu se aplica bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012.

Astfel, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ioan Savu in Dosarul nr. 7.494/30/2013 al Tribunalului Timis – Sectia penala si a constatat ca dispozitiile art. 1182alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969 sunt constitutionale in masura in care confiscarea extinsa nu se aplica asupra bunurilor dobandite inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 63/2012 pentru modificarea si completarea Codului penal al Romaniei si a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Infractiunile de insulta si calomnie sunt incriminate de Codul penal – Avocat penal

Infractiunile-de-insulta-si-calomnie-sunt-incriminate-de-Codul-penal – Avocat-penal

In cursul zilei de luni, 29 aprilie, Plenul Curtii Constitutionale, a decis ca dispozitiile art. 414 indice 5 alin. (4) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale.

Astfel, Plenul Curtii Constitutionale investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a solutionat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.414 indice 5 alin. (4) din Codul de procedura penala.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art.414 indice 5 alin. (4) din Codul de procedura penala si a constatat ca ”dezlegarea data problemelor de drept judecate” prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite nr.8 din 18 octombrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.416 din 14 iunie 2011, este neconstitutionala, contravenind Constitutiei si Deciziei Curtii Constitutionale nr.62 din 18 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.104 din 12 februarie 2007.

Decizia este definitiva si general obligatorie.

Argumentatia retinuta in motivarea solutiei pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale va fi prezentata in cuprinsul deciziei, care se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliului Superior al Magistraturii si Judecatoriei Iasi – Sectia penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ICCJ-Sectiile Unite,   prin Decizia 8/2010 a admis un recurs in interesul legii,  unde a stabilit ca „Normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62/2007 a Curtii Constitutionale, nu sunt in vigoare.”

Atributiile Curtii Constitutionale in procesul de suspendare a presedintelui Romaniei

In cadrul articolului 146 din Constitutia Romaniei sunt prevazute in mod limitativ atributiile care cad in competenta Curtii Constitutionale. Astfel, printre altele, lit. h) a art. 146 din Constitutie prevede ca atributie a Curtii Constitutionale oferirea avizului consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei.

Aceasta prevedere constitutionala reprezinta singurul caz in care Curtea Constitutionala este investitata sa emita un aviz.

Din punctul de vedere al indeplinirii acestei atributii, Curtea Constitutionala a fost chemata sa ofere avizul sau consultativ in doua situatii pana in prezent:

Avizul consultativ nr.1 din 5 iulie 1994 publicat in Monitorul Oficial 166/1994 si
Avizul consultativ nr.1 din 5 aprilie 2007 publicat in Monitorul Oficial 258/2007.

Constitutia Romaniei prevede la art. 95 ca presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale, in cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei.

Aliniatul 2 al art. 95 din Constitutie prevede ca propunerea de suspendare din functie poate fi initiata de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor si se aduce, neintarziat, la cunostinta Presedintelui.

In aliniatul final al art. 95 din Constitutie se prevede ca daca propunerea de suspendare din functie este aprobata, in cel mult 30 de zile se organizeaza un referendum pentru demiterea Presedintelui.

Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata si modificata prin Ordonanta de urgenta nr. 38/2012 prevede ca avizul cu privire la suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei se emite de Curtea Constitutionala in urma dezbaterii propunerii de suspendare si a dovezilor prezentate.

Conform art. 43 alin. (2) din Legea 47/1992, presedintele Romaniei va fi incunostintat asupra datei fixate pentru dezbatere si poate da explicatii cu privire la faptele ce i se imputa.

Avizul Curtii Constitutionale reprezinta un punct de vedere juridic in privinta faptelor ce i se imputa presedintelui. Acesta din urma isi va exprima pozitia cu privire la calificarea faptelor de care este acuzat drept „fapte grave” in sensul art. 95 din Constitutia Romaniei.

Efectele aviziului consultativ al Curtii Constitutionale in cazul propunerii de suspendare a presedintelui Romaniei din functie

In cazul in care Curtea Constitutionala este investita astfel cum am analizat mai sus spre a emite aviz consultativ cu privire la incidenta institutiei suspendarii presedintelui, avizul emis de Curte va avea urmatoarele efecte:

Fiind un aviz consultativ, Parlamentul poate sa nu tina cont de acesta
Avizul, nefiind unul conform, nu obliga in niciun fel Parlamentul
Avizul reprezinta o analiza juridica independenta in privinta propunerii de suspendare cat si in privinta analizei faptelor ce se imputa presedintelui

Legea pentru referendumul din 29 iulie 2012

Antonescu a anuntat luni seara ca a decis sa promulge legea de modificare a referendumului asa cum a trecut de Curtea Constitutionala, punctand ca i-a informat in aceasta privinta si pe premierul Victor Ponta si presedintii celor doua Camere ale Parlamentului.

Varianta promulgata de presedintele interimar prevede ca seful statului este demis daca majoritatea celor prezenti la vot se pronunta pentru acest fapt, cu conditia ca la urne sa se prezinte peste jumatate din totalul alegatorilor.

Sursa: Evz.ro

Presedintele Traian Basescu a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la conflictul juridic de natura constitutionala privind reprezentarea Romaniei la Consiliul European

Saptamana trecuta, presedintele Traian Basescu i-a trimis premierului Victor Ponta o scrisoare in care ii atrage atentia ca participarea la Consiliul European fara mandat din partea sefului statului echivaleaza juridic cu o insusire a unei atributii constitutionale a presedintelui.

Scrisoarea a fost trimisa dupa ce presedintele si premierul au discutat despre persoana care va reprezenta Romania la Consiliul European, fara a ajunge la o concluzie.

La 17 mai, presedintele Curtii Constitutionale Augustin Zegrean declara referitor la reprezentarea Romaniei la Bruxelles, ca la Consiliul European ar trebui sa mearga presedintele, asa cum a facut si pana acum, fapt necontestat de nimeni pana in prezent, precizand ca raspunsul se gaseste in Constitutie.

Pe de alta parte, Zegrean a spus ca, daca ar da un raspuns la aceasta intrebare, nu ar mai putea participa la judecata unei astfel de sesizari catre Curtea Constitutionala.

„Raspunsul se gaseste in Constitutie. Seful statului a fost pana acum, nimeni nu a contestat acest lucru, nu stiu de unde a aparut aceasta discutie”, a afirmat Zegrean, raspunzand unei intrebari referitoare la cine ar trebui sa participe la Consiliul European dintre presedinte si premier, reaminteste Mediafax.

Dinu Patriciu va primi de la SRI despagubiri in valoare de 50.000 de lei

Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursurile formulate de si de Serviciul Roman de Informatii si a mentinut decizia Tribunalului Bucuresti in procesul in care omul de afaceri a actionat in

 

 judecata SRI pentru ca i-ar fi ascultat ilegal telefoanele si a obligat SRI la plata unor daune de 50.000 de lei.

In 2 martie 2010, Inalta Curte de Casatie si Justitiei a sesizat din oficiu cu exceptia de neconstitutionalitate in legatura cu prevederi din Legea privind protectia informatiilor clasificate ridicata in procesul dintre si SRI si a suspendat judecata recursurilor.

a Romaniei a respins pe 4 noiembrie anul trecut exceptia de neconstitutionalitate ridicata in acest proces, care se referea la conditiile si persoanele care pot avea acces la informatiile clasificate ce constituie secret de stat sau de serviciu in cadrul procedurilor judiciare.

Sursa: Agerpres

Bancile pot renunta la actele aditionale doar cu acordul clientilor

Judecatorii Curtii Constitutionale, in decizia referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a Legii  nr. 288/2010 pentru transpunerea OUG nr. 50/2010, au aratat ca bancile trebuie sa aiba acceptul clientilor pentru a

 

 

 putea renunta la actele aditionale create pe baza OUG nr. 50/2010, privind transparentizarea conditiilor de cost la creditele de retail.

Decizia Curtii Constitutionale privind Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea ordonantei 50/2010 arata ca banca nu poate sa modifice unilateral contractele nici in cazul in care actele au fost considerate acceptate tacit, deci banca nu poate lasa clientilor dreptul de a face o alegere.

Legea a fost declarata constitutionala, judecatorii considerand ca amendamentele vizate nu aduc o modificare radicala a textului initial.

Legea de transpunere a ordonantei a eliminat insa aplicativitatea asupra creditelor in derulare, cu exceptia prevederilor privind limitarea comisionului de rambursare anticipata. Din perspectiva clientilor, aceasta era insa cea mai importanta prevedere a ordonantei.

Totodata, legea prevede ca in cazul actelor acceptate tacit, contractul se considera modificat, dar lasa un ragaz de 60 de zile celor doua parti (client sau banca) pentru a se razgandi si pentru a reveni la conditiile anterioare intrarii in vigoare a Ordonantei 50.

Bancile au avut la dispozitie trei luni, incepand din iunie 2010, pentru a modifica contractele de credit in vigoare, astfel incat acestea sa respecte prevederile Ordonantei 50, dintre care cele mai importante sunt introducerea indicilor pietei monetare interbancare in structura de cost a imprumuturilor si eliminarea comisionului de rambursare anticipata. Doar o mica parte din clienti au mers la banca pentru a semna actele respective, majoritatea actelor aditionale fiind considerate acceptate tacit.

Ana Diculescu-?ova, partener senior in cadrul casei de avocatura NNDKP – care reprezinta BCR si Volksbank in procesele intentate de clientii nemultumiti – spune ca actiunea clientilor are o mare componenta emotionala, insa din punct de vedere legal nu sta in picioare.

Sursa: ZF

Curtea Constitutionala a decis, luni, cu majoritate de voturi, ca Legea lustratiei este neconstitutionala

admitând astfel sesizarea facuta de mai multi parlamentari.  Curtea Constitutionala a solutionat, în cadrul controlului anterior promulgarii legii, sesizarile formulate de 29 de senatori si 58 de deputati referitoare la

neconstitutionalitatea Legii lustratiei, privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se arata într-un comuncat de luni al instantei constitutionale.

“Curtea Constitutionala a constatat, cu majoritate de voturi, ca Legea este neconstitutionala”, se arata în documentul citat.

Sursa: Mediafax

Magistratii din instantele din toata tara se reunesc pentru a discuta masurile de reducere a salariilor

Magistratii din instantele din toata tara se reunesc, in aceasta saptamana, in cadrul unor adunari generale, pentru a-si exprima pozitia fata de masurile Guvernului de reducere a salariilor si pensiilor angajatilor din sistemul
bugetar, prin invocarea dispozitiilor art. 53 din constitutie

1. Zona portuara amplasata de-a lungul unui chei si amenajata special pentru acostarea navelor si manipularea marfurilor.
Organ de stat care exercita puterea executiva, constituit de puterea suprema de stat.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Organ de stat care exercita puterea executiva, constituit de puterea suprema de stat.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,

Presedintele Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania (UNJR), Dana Garbovan, a declarat, pentru AGERPRES, ca aceste adunari generale au fost convocate pentru a adopta un punct de vedere unitar al judecatorilor fata de masurile luate de Guvern.

Cum se pot repeta alegerile din 6 decembrie din punct de vedere legal

Întrebat în ce condiţii ar putea fi repetate alegerile pentru prezidenţiale, judecătorul Curţii Constituţionale, Ion Predescu, a declarat pentru Gândul că PSD poate obţine câştig de cauză în acţiunea sa, doar dacă va dovedi că

fraudele au influenţat votul final şi ordinea candidaţilor. „Legea spune că, în condiţiile în care se demonstrează că, prin modalităţile în care s-a desfăşurat votul, a fost influenţat rezultatul final şi ordinea candidaţilor – şi numai în asemenea condiţii – se reia votul. Fiecare fraudă în parte trebuie dovedită prin probe indubitabile”, a afirmat Predescu.

Dovezile vor fi luate în calcul în funcţie de calitatea lor şi de forţa probantă. „Aici nu merge cu închipuiri. Raportezi la rezultatul final şi vezi dacă l-a influenţat. Condiţia legii este să influenţeze rezultatul final şi ordinea”, a precizat Ion Predescu. El spune că legea are o raţiune superioară şi nu orice fraudă poate duce la reluarea unor alegeri. „Frauda se pedepseşte, individual, conform legii, fie că e contravenţie, fie că e infracţiune. Doar dacă a fost de asemenea natură şi proporţii că a influenţat rezultatul, deci l-a făcut câştigător pe A în locul lui B, atunci da, poate duce la anulare şi reluarea votului”, a declarat judecătorul Curţii Constituţionale. „Toată lumea crede că, în materie electorală, dacă s-au săvârşit infracţiuni sau contravenţii, dacă au votat unii de două ori, alţii de nouă ori, gata, se anulează alegerile. Nu se anulează, ci se pedepsesc cei care au încălcat legea. Iar dacă aceste nereguli însumate duc la influenţarea ordinii sau au determinat câştigătorul finalei, atunci concluzia e cu totul alta. Numai în aceste condiţii Curtea poate constata şi dispune anumite măsuri”, spune Predescu.

gandul

Curtea de Apel Cluj a decis miercuri suspendarea procesului Dosarului Valiza

33323Avocaţii lui Victor Piţurcă şi George Becali au invocat în faţa instanţei două excepţii de neconstituţionalitate referitoare la Legea 78/2000, cerând sesizarea Curţii

 

 

Constituţionale a României (CCR) şi suspendarea procesului. Cererile au fost însuşite de toţi inculpaţii.

Una din excepţii se referă la competenţa Curţii de Apel Cluj de a judeca, în calitate de primă instanţă sesizată, cauze care au ca inculpaţi avocaţi, iar a doua s-a referit la faptul că infracţiunea de „fals” nu este incriminată în legea în baza căreia a fost întocmit rechizitoriu, adică Legea 78/2000.

 

realitatea

Ne puteti scrie gratuit pe whatsapp 0745150894!