AVOCAT ARBITRAJ

AVOCAT ARBITRAJ

Patrimoniul unei persoane decedate cuprinde atat active, cat si pasive, conform legislatiei in vigoare. Astfel, mostenitorii celui decedat pot prelua obligatiile acestuia.

de

Mostenirea reprezinta transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta, se mentioneaza in Noul Cod civil. Aceasta se deschide in momentul decesului persoanei, la ultimul domiciliu al defunctului.

De asemenea, patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament. Astfel ca o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala, se precizeaza in legislatia in vigoare.

Creditele bancare se pot mosteni?

„La decesul unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite pe calea mostenirii legale sau testamentare catre mostenitori. Patrimoniul unei persoane cuprinde atat un activ (bunuri, drepturi), cat si un pasiv (obligatii patrimoniale, datorii etc.). Pe cale de consecinta, cei care accepta mostenirea defunctului vor prelua inclusiv obligatii ale acestuia”, ne-a declarat avocatul.

Conform art. 1.114 si 1.115 din NCC, pasivul succesoral (adica datoriile care se mostenesc) este suportat de catre mostenitorii legali si legatarii universali (n.r. cei carora defunctul le-a lasat prin testament patrimoniul sau) si cu titlu universal

Acesta a subliniat ca legatarul cu titlu particular nu raspunde pentru pasivul succesoral, adica pentru datoriile defunctului. Totusi, NCC prevede cateva exceptii de la aceasta regula.

Mai exact, art. 1.114 alin. (3) stabileste ca legatarul cu titlul particular raspunde pentru pasivul mostenirii, insa numai cu bunul sau bunurile ce formeaza obiectul legatului (n.r. dispozitie testamentara prin care se lasa cuiva o mostenire, un bun):

testatorul, adica persoana care a facut testamentul, a dispus in mod expres in acest sens;
dreptul lasat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o mostenire culeasa de catre testator si nelichidata inca, in acest caz, legatarul raspunde pentru pasivul acelei universalitati;
celelalte bunuri ale mostenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor si sarcinilor mostenirii.
In privinta datoriilor care pot fi mostenite, Cristian Horgea ne-a precizat ca pasivul mostenirii este format din datorii si sarcini ale mostenirii, de exemplu:

orice obligatii patrimoniale ale defunctului (contractuale, delictuale, legale etc.) care exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii: credite bancare, imprumuturi, despagubiri civile pentru daune/prejudicii produse tertilor, inclusiv datorii ale defunctului fata de mostenitori;
sarcini ale mostenirii: cheltuieli de inmormantare, cheltuielile de inventariere a mostenirii, taxe si impozite pentru bunurile din mostenire etc.
Cum se impart datoriile intre mai multi mostenitori?

In cazul in care exista mai multi mostenitori, mostenitorii legali si legatarii universali si cu titlul universal raspund pentru pasivul (datorii si sarcini) mostenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proportional cu cota fiecaruia

„Este vorba de principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral intre mostenitorii universali si cu titul universal”, a continuat acesta.

De exemplu, daca intr-o familie unul dintre soti a decedat, atunci copilului ii revine 3/4 din mostenire, iar sotului/sotiei supravietuitor/supravietuitoare ii revine o cota de 1/4

„Aici trebuie mentionata noutatea adusa de NCC: mostenitorii (universali sau cu titlu universal) raspund pentru pasivul succesoral numai cu bunurile din patrimoniul succesoral. In vechea reglementare, mostenitorii (universali sau cu titlu universal), in cazul acceptarii simple, raspundeau inclusiv cu patrimoniul lor propriu pentru acoperirea pasivului. Doar in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, ei raspundeau doar cu patrimoniul succesoral”

Important! Cand unul dintre mostenitorii universali sau cu titlu universal este insolvabil, partea lui din pasivul mostenirii se imparte intre toti ceilalti in proportie cu cotele succesorale ale fiecaruia, se mentioneaza in Noul Cod civil. In plus, in cazul in care un mostenitor (universal sau cu titlu universal) a platit din datoria comuna mai mult decat partea sa, el are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori pentru partea din datoria comuna ce revenea fiecaruia

Potrivit specialistului de la Ionescu si Sava, un aspect foarte important adus de NCC este acela ca prin acceptarea unei mosteniri, mostenitorul universal sau cu titlu universal raspunde doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, astfel el este ferit de a-si diminua averea prin acceptarea unei mosteniri insolvabile.

Exista situatii in care datoriile nu se mostenesc?

O modalitate prin care se poate evita preluarea unei datorii este renuntarea la mostenire, ne-a declarat Cristian Horgea.

„Renuntarea la mostenire este un act juridic unilateral, expres si solemn (forma autentica) prin care succesibilul declara, in termenul de optiune succesorala, ca nu isi insuseste titlul de mostenitor, devenind strain de mostenire”, a continuat aceeasi sursa.

Conform Noului Cod civil, renuntarea la mostenire se realizeaza printr-o declaratie de renuntare care se incheie in forma autentica la notar. In acelasi timp, pentru informarea tertilor, declaratia de renuntare se va inscrie, pe cheltuiala celui care renunta la mostenire, in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.

Succesibilul care renunta este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor, se arata in legislatia in vigoare.

Atentie! Creditorii succesibilului care a renuntat la mostenire in frauda lor pot cere instantei revocarea renuntarii in ceea ce ii priveste, insa numai in termen de trei luni de la data la care au cunoscut renuntarea. Admiterea revocarii produce efectele acceptarii mostenirii de catre succesibilul debitor numai in privinta creditorului reclamant si in limita creantei acestuia.

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

AVOCAT ARBITRAJ ROMANIA – Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR

de

AVOCAT-ARBITRAJ-ROMANIA – Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa CCIR

 

In cadrul Regulilor de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj Comercial International se arata:

Formele arbitrajului

Partile, prin conventia arbitrala, sunt libere sa prevada:

ca litigiile lor vor fi supuse unei institutii permanente de arbitraj, caz in care arbitrajul se va desfasura in conformitate cu dispozitiile Legii camerelor de comert din Romania nr. 335/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, cu dispozitiile Codului de procedura civila in masura in care aceste norme nu contrazic prezentele reguli de procedura arbitrala, denumite in continuare reguli, cu dispozitiile art. 1 pct. 2 lit. b) si ale art. 4 alin. (1) din Conventia europeana de arbitraj comercial international, incheiata la Geneva la 21 aprilie 1961, cu Regulamentul privind organizarea si functionarea Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, aprobat prin decizia Colegiului de Conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei;
ca litigiile vor fi supuse unui arbitraj ad-hoc in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 335/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, cu dispozitiile Codului de procedura civila, cu dispozitiile din conventiile internationale la care Romania este parte si cu dispozitiile din prezentele reguli care privesc arbitrajul ad-hoc.

Nominalizarea institutiei permanente de arbitraj prin conventia arbitrala cu privire la solutionarea litigiilor determina competenta exclusiva a respectivei institutii, iar partile opteaza automat, prin aceasta desemnare, pentru aplicarea regulilor sale de procedura, orice derogare de la aceasta prevedere fiind nula. In organizarea si desfasurarea arbitrajului se vor aplica regulile de procedura ale institutiei permanente de arbitraj desemnata, in vigoare la momentul sesizarii acesteia.

In cazul in care institutia permanenta de arbitraj nu este nominalizata si partile au prevazut in conventia arbitrala solutionarea litigiilor pe calea arbitrajului institutionalizat, in lipsa altor indicii, competenta va fi determinata de regulile arbitrajului institutionalizat, unde s-a inregistrat cererea de arbitrare/actiunea arbitrala de catre reclamant.

In conditiile in care in conventia arbitrala partile au prevazut ca litigiile lor vor fi supuse unei proceduri arbitrale ad-hoc, partile vor avea dreptul:

de a-si numi arbitrii, titulari si supleanti sau de a stabili modalitatile potrivit carora vor fi numiti acestia, in caz de litigiu, numarul lor, precum si modalitatea de numire a unui supraarbitru, titular si supleant, in cazul tribunalului colegial;
de a-si stabili regulile de procedura pe care le vor urma arbitrii;
de a determina locul arbitrajului;
de a stabili limba in care se vor prezenta inscrisurile si se vor desfasura dezbaterile.

Competenta exclusiva a tribunalului arbitral

Incheierea conventiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul acesteia, competenta instantelor judecatoresti.

Organizarea arbitrajului institutionalizat

Organizarea arbitrajului institutionalizat se face de catre Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, denumita in continuare Curte de Arbitraj, si de catre curtile de arbitraj de pe langa camerele judetene, conform dispozitiilor art. 4 lit. i), art. 28 alin. (2) lit. e) si art. 29 alin. (3) din Legea nr. 335/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.

In solutionarea litigiilor, tribunalele arbitrale vor aplica prezentele reguli, care se vor completa cu normele Codului de procedura civila, dupa caz, in masura in care acestea nu contravin dispozitiilor cuprinse in reguli.

Natura juridica a litigiilor arbitrabile

Curtea de Arbitraj organizeaza si administreaza solutionarea litigiilor interne si internationale, pe calea arbitrajului institutionalizat sau ad-hoc, daca partile au incheiat, in acest sens, o conventie arbitrala scrisa si solicita acest lucru in mod expres.

Litigiu arbitral, in intelesul prezentelor reguli, este orice litigiu derivand dintr-un contract, inclusiv referitor la incheierea, interpretarea, executarea sau desfiintarea lui, ca si din alte raporturi juridice arbitrabile.

Litigiul este intern cand partile au nationalitatea sau cetatenia romana, iar raportul juridic nu contine elemente de extraneitate care sa puna in discutie aplicarea legii straine.

Litigiul este international cand decurge dintr-un raport juridic care intereseaza comertul international sau din raporturi juridice civile cu elemente de extraneitate.

Capacitatea persoanelor conventii de arbitraj

Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu a drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, in afara de acelea care privesc starea civila si capacitatea persoanelor, de a incheia relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna.

Definirea arbitrajului institutionalizat

Arbitrajul institutionalizat consta in incredintarea, prin conventia arbitrala, Curtii de Arbitraj sa judece un litigiu determinat.

Tribunalul arbitral

Arbitrul unic sau dupa caz, totalitatea arbitrilor si supraarbitrilor investiti constituie, in sensul prezentelor reguli, tribunalul arbitral al Curtii de Arbitraj.

Tribunalul arbitral constituit este abilitat sa judece un litigiu determinat si sa pronunte o hotarare definitiva executorie si obligatorie pentru parti potrivit prezentelor reguli.

Asigurarea drepturilor partilor

In intreaga procedura arbitrala trebuie sa se asigure partilor, sub sanctiunea nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii.