Avocat pentru românii din diaspora-Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

O solutie extrem de interesanta:obligă banca să procedeze la modificarea contractului de împrumut, în sensul stabilirii ratelor diminuate proporţional cu veniturile cumulate ale reclamanţilor până la limita a 25% din acestea

de

Tip solutie: Admite cererea
Solutia pe scurt: respinge excepţia lipsei calităţii procesiale pasive invocată de pârâta BCR SA Suc.Vaslui. admite acţiunea formulată de către reclamanţii A.C. şi A G-E. în contradictoriu cu pârâta BCR SA Suc. Vaslui. obligă pârâta să procedeze la modificarea contractului de împrumut, în sensul stabilirii ratelor diminuate proporţional cu veniturile cumulate ale reclamanţilor până la limita a 25% din acestea, începând cu data de 1.07.2010. respinge acţiunea în contradictoriu cu pârâta SC Suport Colect SA Bucureşti, ca lipsită de obiect.

sursa

http://portal.just.ro/89/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=8900000000038088&id_inst=89

In practica este diferit:ANRP explica situatia despagubirilor acordate cetatenilor romani a caror imobile au fost abandonate in Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Tinutul Herta

de

Senatul Romaniei a aprobat, in sedinta din data de data de 30.09.2014, proiectul Legii privind unele masuri pentru accelerarea si finalizarea procesului de solutionare a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 9/1998si al Legii nr. 290/2003, acte normative prin care s-au acordat despagubiri catatenilor romani care au abandonat imobile in Bulgaria, Basarabia,Bucovina de Nord sau Tinutul Herta.

Proiectul de lege a fost aprobat de Guvernul Romaniei inca din 26 iunie 2014 si urmeaza sa fie dezbatut in Camera Deputatilor. Dupa aprobare, legea va fi promulgata de catre Presedintele Romaniei, astfel incat noile prevederi sa poata fi aplicate incepand cu anul 2015.

Principalele prevederi ale proiectului de lege sunt urmatoarele:

– Unica masura compensatorie o constituie despagubirile banesti;

– Plata despagubirilor se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii hotararilor comisiilor judetene, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul 2015;

– Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va emite titluri de plata care se vor plati de catre Ministerul Finantelor Publice in cel mult 180 de zile de la emitere;

– Sumele aferente despagubirilor se vor majora/actualiza prin decizia Presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, cu suma aferenta perioadei cuprinse intre momentul emiterii hotararilor comisiilor judetene si data emiterii deciziei de actualizare;

– Comisiile judetene, respectiv cea a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003 au obligatia de a solutiona, prin hotarare, cererile de acordare a despagubirilor inregistrate si nesolutionate, dupa cum urmeaza:

  • in termen de 9 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de pana la 500 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 18 luni, comisiile care mai au de solutionat un numar intre 501 si 1.000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003;
  • in termen de 36 de luni, comisiile care mai au de solutionat un numar de peste 1000 de cereri depuse in temeiul Legii nr. 9/1998 si Legii nr. 290/2003.

Dezbateri:Cum se foloseste o caseta de valori dintr-o banca: cine are acces la ea si cum. Poate banca sa fure banii din caseta?

de

Cum se inchiriaza o caseta? Cine stie ce se depoziteaza in aceasta? Cine are acces la bunurile din caseta? In fine, poate banca sa fure bunurile dintr-o caseta, asa cum sustine clientul acestuia?

Raspunsul este: nu. Banca nu poate fura bunurile dintr-o caseta, din simplul motiv ca nu poate, efectiv, adica nu o poate deschide singura. O caseta de valori are doua chei: una tinuta de client, alta la banca, asadar nu se poate deschide decat cu ambele chei in acelasi timp. La unele banci, clientul detine cheia de la caseta, iar casierul are cheia de la dulapul in care se afla caseta.

Asadar, atunci cand detinatorul unei casete vine la bana sa depuna sau sa retraga un bun din aceasta, trebuie sa cheme si casierul bancii, care sa-i ofere acces la caseta respectiva.

Dar tot ce face angajatul bancii este sa deschida caseta, nu sa verifice ce depune sau ce retrage clientul din aceasta. Banca nu stie ce bunuri are clientul intr-o caseta si care este valoarea acestora. Banca nu gestioneaza bunurile sau banii depusi intr-o caseta de valori, asadar acestea nu apar in conturile bancii sau in alte registre. Tot ce face banca este sa ofere un serviciu de inchiriere, in schimbul careia primeste un comision, in jurul a 100 de lei lunar, in functie de banca.

Din pacate, in lipsa acestor informatii esentiale sau din rea-vointa, in mass-media apar speculatii si informatii gresite ce pot induce senzatia ca bancherul care deschide caseta cu una dintre cele doua chei ar putea fura respectivii bani.

Iata ce spune o stire de pe site-ul postului de televiziunea Realitatea TV: „Banca, la rândul său, se apără, spunând că procedurile prevăd că doar bărbatul avea cheia şi de ori câte ori ajungea la cutia sa de valori, mergea însoţit de un angajat al băncii, informează Realitatea TV.
„Nu toate băncile aplică această procedură şi ţi-o spun şi din proprie experienţă, pentru că nu toţi angajaţii băncii stau lângă tine în tot timpul cât umbli la cutia ta de valori”, a explicat jurnalistul de investigaţii Dan Bucura, acesta explicând şi că au existat cazuri în care persoanele care depuseseră bani în cutiile de valori au reclamat că le dispăruseră bani, pe termen scurt, urmând ca aceştia să apară după reclamaţia la poliţie.”

Jurnalistul citat in stire sugereaza, asadar, ca banii pot disparea din caseta intrucat angajatul bancii nu sta langa client atunci cand acesta umbla in caseta. Dar asa cum am spus, bancherul nu este responsabil de bunurile clientului dintr-o caseta si nici nu trebuie sa stie ce detine acesta acolo, cu alte cuvinte nu are niciun motiv sa stea langa client atunci cand acesta umbla la caseta. Dimpotriva, trebuie sa pastreze confidentialitatea.

De fapt, intrucat doar detinatorul casetei stie ce are el acolo, poate reclama ca i-a disparut orice, dar fara sa poata dovedi acest lucru.

Singura modalitate prin care bunurile dintr-o caseta ar putea fi furate este prin efractie, precum spargerea respectivei casete de catre cineva care a obtinut accesul in respectiva zona.  Acest lucru se poate insa verifica, intrucat in zona casetelor exista camere de supraveghere video.

Accesul la casete se face insa, conform procedurilor bancii, doar de catre titularul casetei sau de imputernicitul acestuia, legitimat de catre casierul bancii.

Care este resonsabilitatea bancii

Banca este responsabila, insa, in cazul in care cineva a furat, intr-adevar, continutul unei caste, prin diverse mijloace ilegale, ce s-ar putea descoperi in urma anchetei autoritatilor.

Iata ce prevede noul cod civil cu privire la regimul inchirierii casetelor de valori:

Art. 2.196. Obligatia prestatorului. In executarea contractului de inchiriere a casetei de valori, institutia de credit sau o alta entitate care presteaza in conditiile legii astfel de servicii, denumita prestator, raspunde fata de client pentru asigurarea unei incaperi adecvate si sigure, precum si pentru integritatea casetei. Art. 2.195-2.198

Art. 2.197. Deschiderea casetei de valori. (1) In cazul in care caseta este inchiriata mai multor persoane, oricare dintre acestea poate cere deschiderea casetei, daca nu s-a stipulat altfel prin contract .
(2) In caz de deces al clientului sau al unuia dintre clientii care foloseau aceeasi caseta, prestatorul, odata ce a fost instiintat, nu poate sa consimta la deschiderea casetei decat cu acordul tuturor celor indreptatiti sau, in lipsa, in conditiile stabilite de instanta de judecata .
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul incetarii sau reorganizarii persoanei juridice. In acest caz poate solicita deschiderea casetei de valori administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

Art. 2.198. Deschiderea fortata a casetei de valori. (1) La implinirea termenului prevazut in contract, dupa expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresata clientului, prestatorul poate cere instantei de judecata, pe cale de ordonanta presedintiala, autorizarea de a deschide caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunostinta institutiei de credit .
(2) Deschiderea casetei de valori se face in prezenta unui notar public si, dupa caz, cu respectarea masurilor de prudenta stabilite de instanta.

(3) Instanta de judecata poate, de asemenea, sa dispuna masuri de conservare a obiectelor descoperite, precum si vanzarea acestora in masura necesara acoperirii chiriei si cheltuielilor efectuate de prestator, precum si, daca este cazul, a prejudiciului cauzat acestuia.

Lista neagră a practicilor comerciale interzise întotdeauna – UE

de

Lista neagră a practicilor comerciale interzise întotdeauna – UE

Lista neagră:
practici comerciale interzise

Anumite practici comerciale din Europa sunt interzise PERMANENT în cadrul prezentei directive. Cu alte cuvinte, aceste practici comerciale sunt considerate incorecte în toate împrejurările. O evaluare individuală pe baza prevederilor directivei nu este necesară.

Pentru a garanta faptul că comercianţii, specialiştii în marketing şi consumatorii cunosc acţiunile interzise, a fost redactată o Listă neagră cu 31 de practici incorecte.

omercianţii nu au voie să promoveze produse/ servicii la un preţ foarte mic dacă stocul disponibil este insuficient. Ei trebuie să le spună consumatorilor câte articole sunt disponibile şi cât timp rămâne valabilă oferta.

Caz real

Alex a văzut un afiş care anunţa următoarea promoţie specială: „Zburaţi la Barcelona cu numai 1 euro!”

Însă, când a încercat să facă rezervarea, biletele de avion la preţul de 1 euro nu mai erau disponibile. Alex a contactat serviciul pentru clienţi al companiei în cauză şi a aflat că tariful redus s-a aplicat doar pentru câteva bilete.

El a mers şi mai departe, adresându-se centrului naţional pentru consumatori. Acesta i-a confirmat că, în mod normal, compania ar fi trebuit să ofere un număr rezonabil de bilete la preţul anunţat, în funcţie de amploarea campaniei publicitare şi/sau să anunţe numărul biletelor disponibile la preţul special oferit.

La sugestia centrului naţional pentru consumatori, compania a retras anunţul, evitându-se astfel ca şi alţi consumatori să cadă în aceeaşi capcană.

Comercianţii trebuie să comunice preţul real al bunurilor şi serviciilor pe care le oferă. Nu au voie să pretindă că oferă anumite servicii adiţionale gratuite, atâta timp cât serviciile respective sunt deja incluse în preţul normal.

Caz real

Francesca s-a abonat la un serviciu de SMS. Ea a observat în partea de jos a paginii web un chenar cu textul „5 mesaje gratuite pe zi”. A făcut clic pe chenarul respectiv şi a ajuns la o altă pagină pe care era reluat acelaşi mesaj: „5 MESAJE GRATUITE PE ZI”.

A urmat toate instrucţiunile şi i s-a comunicat că a fost înregistrată şi că poate beneficia de serviciul SMS contra sumei de 3 euro pe săptămână. Francesca s-a întors la pagina iniţială şi, după ce a citit cu atenţie condiţiile de utilizare scrise cu litere de dimensiuni mai mici, şi-a dat seama că e vorba de un serviciu contra cost.

Verificaţi cu atenţie condiţiile când întâlniţi astfel de oferte.

Vânzătorii nu au dreptul să îi încurajeze pe copii să le ceară părinţilor să le cumpere anumite produse. Sunt interzise mesajele directe de tipul „Cumpără-ţi această carte acum” sau „Spune-le părinţilor tăi să-ţi cumpere acest joc”. Interdicţia se aplică în cazul tuturor mijloacelor de comunicare, inclusiv al televiziunii şi, mai ales, al internetului.

Caz real

Cécile a fost surprinsă când fiica ei a început să-i ceară insistent să-i cumpere un set de filme cu personajul principal din cartea preferată.

Ea a înţeles comportamentul copilului când a auzit următorul mesaj publicitar: „Cartea ta preferată a apărut acum pe DVD – spune-i mamei tale să ţi-o cumpere!”

Cécile s-a adresat autorităţii pentru protecţia consumatorilor, care i-a confirmat că se află în faţa unei practici abuzive şi a făcut plângere împotriva companiei pentru a o determina să renunţe la această campanie publicitară

Ori de câte ori un produs este promovat pentru valoarea sa terapeutică (vindecă alergii, stopează căderea părului, ajută la slăbit etc.), aveţi dreptul de a şti dacă aceste afirmaţii au o bază ştiinţifică. În multe cazuri ele nu sunt confirmate medical şi, în plus, sună prea bine ca să fie adevărate.

Caz real

Mario a primit o scrisoare de la o companie din altă ţară care pretindea că produsul pe care îl vinde îi regenerează părul în numai trei săptămâni.

Mario a decis să comande produsul, din moment ce scrisoarea promitea că a fost „încercat şi testat”. În realitate însă produsul nu fusese testat şi nici nu a funcţionat. Mario a contactat autoritatea naţională pentru protecţia consumatorilor şi a aflat că şi alţi clienţi nemulţumiţi de produs depuseseră plângere. A fost sfătuit să se alăture acţiunii judiciare intentate deja împotriva companiei.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Practicile comerciale neloiale – UE

de

Practicile comerciale neloiale – UE

 

Când cumpăraţi bunuri şi servicii în UE, legislaţia europeană vă protejează împotriva practicilor comerciale neloiale, indiferent de modalitatea de achiziţionare pentru care optaţi – cumpărături on-line, de la un magazin local sau de la un comerciant din străinătate.

Când promovează, vând sau furnizează produse, companiile trebuie să vă ofere informaţii clare (a se vedea dreptul la informaţii on-line) care să vă permită să faceţi cumpărături în cunoştinţă de cauză. În caz contrar, acţiunile lor ar putea fi considerate neloiale. Consultaţi secţiunea „Căi de atac” pentru a afla ce puteţi face într-o astfel de situaţie.

Practici înşelătoare şi agresive

Consumatorii europeni beneficiază de protecţie împotriva a două categorii principale de practici comerciale neloiale:

  • practicile înşelătoare, care se manifestă prin acţiune directă (furnizarea de informaţii false) sau omisiune (nefurnizarea unor informaţii importante)

  • practicile agresive, al căror scop este să vă constrângă să cumpăraţi.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Garanţia de doi ani – UE

de

Garanţia de doi ani – UE

 

Când achiziţionaţi bunuri în UE, aveţi la dispoziţie doi ani pentru a solicita repararea sau înlocuirea acestora, dacă se dovedesc a fi defecte sau neconforme cu descrierea. Dacă produsul nu poate fi reparat sau înlocuit într-un interval rezonabil şi fără inconveniente, puteţi solicita rambursarea sumei plătite sau o reducere de preţ.

Garanţia de doi ani începe în momentul în care v-a fost livrat produsul. Dacă descoperiţi că acesta are un defect, aveţi la dispoziţie două luni pentru a-l informa pe vânzător.

Răspunderea îi revine întotdeauna vânzătorului. În unele ţări ale UE, aveţi dreptul de a solicita despăgubiri şi din partea fabricantului.

Caz real

Neconformitatea produselor nu este întotdeauna evidentă

Mirek a comandat un laptop care, la prima vedere, funcţiona bine. Totuşi, după un an, Mirek a descoperit că memoria calculatorului este mai mică decât i s-a precizat în momentul achiziţionării.

Deşi problema nu a fost descoperită imediat, iar laptopul era încă funcţional, Mirek i-a reproşat magazinului că produsul achiziţionat nu era conform cu descrierea.  Acest lucru i-a dat dreptul de a solicita o despăgubire din partea magazinului.

Garanţia adiţională a vânzătorului

Deseori, magazinele vă pot oferi o garanţie adiţională, care poate fi plătită separat sau inclusă în preţul produsului. Aceasta nu înlocuieşte garanţia de doi ani, care se aplică întotdeauna.

În mod similar, dacă un magazin vă oferă un produs nou, la un preţ mai mic, fără garanţie, aceasta înseamnă că nu beneficiaţi de protecţie adiţională. Aveţi însă la dispoziţie doi ani pentru a solicita despăgubiri, dacă produsul se dovedeşte a fi defect sau neconform cu descrierea.

Caz real

Garanţia de doi ani nu poate fi redusă în urma aplicării unei garanţii comerciale

Carla a cumpărat un uscător de păr cu o garanţie de şase luni propusă de vânzător.

Pentru că aparatul s-a stricat după opt luni, Carla l-a dus înapoi la magazin.  Vânzătoarea i-a spus că nu are dreptul de a solicita despăgubiri, deoarece garanţia a expirat.

Carla i-a explicat că, în baza legislaţiei UE, beneficiază de o garanţie de doi ani, iar garanţia oferită de magazin reprezintă doar o protecţie adiţională.

Bunuri de ocazie

În cazul bunurilor de ocazie, cumpărătorul şi vânzătorul pot conveni asupra unei garanţii mai mici de doi ani, dar nu mai mică de un an. Acest lucru trebuie precizat clar, în momentul achiziţionării bunurilor.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Reparare, înlocuire, rambursare – UE

de

Reparare, înlocuire, rambursare – UE

Aveţi dreptul de a primi produsul pe care l-aţi plătit

  • Dacă un produs pe care l-aţi cumpărat în UE nu funcţionează sau nu arată conform descrierii, vânzătorul trebuie fie să-l repare sau să-l înlocuiască fără costuri adiţionale, fie să vă restituie (o parte din) suma plătită.
  • O garanţie de doi ani se aplică din momentul achiziţionării sau livrării produsului.
  • Când achiziţionaţi bunuri sau servicii prin poştă, telefon, fax sau internet de la un comerciant cu sediul în UE, aveţi dreptul de a beneficia de reparare, înlocuire sau rambursare din partea vânzătorului, ca şi atunci când le-aţi cumpăra din magazin.
  • Nu puteţi solicita despăgubiri pentru un defect minor, cum ar fi o zgârietură pe ambalajul unui CD.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Deschiderea unui cont bancar – UE

de

Deschiderea unui cont bancar – UE

 

Drepturi de bază

Doriţi să vă deschideţi un cont bancar în altă ţară a UE? Trebuie să ştiţi că banca este liberă să decidă dacă vă acceptă sau nu solicitarea. Este vorba despre o decizie pur comercială. Înainte de a deschide un cont bancar, banca trebuie să îşi cunoască potenţialii clienţi. În cazul solicitărilor venind din partea unor cetăţeni care au reşedinţa în altă ţară, se pot impune verificări suplimentare. Unele bănci s-ar putea chiar să refuze clienţii nerezidenţi.

Aspecte legate de locul de reşedinţă

Deseori, băncile nu acceptă cererile de deschidere a unui cont formulate de cetăţeni care nu locuiesc în ţara în care este stabilită banca. Însă, există şi bănci care au oferte speciale pentru nerezidenţi şi expatriaţi. Informaţi-vă ce bănci deschid conturi pentru nerezidenţi.

Refuzul este acceptabil doar dacă există o justificare comercială valabilă. Băncile nu au voie să manifeste discriminare faţă de cetăţenii europeni, pe motiv de naţionalitate.

Caz real

Atenţie: deschiderea unui cont bancar în străinătate vă poate fi refuzată

Sándor a început să lucreze pentru o companie cu sediul în Republica Cehă, dar locuia în continuare în Ungaria. Compania i-a cerut să-şi deschidă un cont în Republica Cehă în care să i se transfere salariul.

Băncile din Cehia i-au refuzat cererea pe motiv că nu este rezident, iar compania a refuzat să-i plătească salariul în contul deschis la banca din Ungaria.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Drepturile utilizatorilor de servicii on-line – UE

de

Drepturile utilizatorilor de servicii on-line – UE

 

În UE, cetăţenii au o serie de drepturi în ceea ce priveşte accesarea şi utilizarea reţelelor şi serviciilor on-line, dintre care internetul este cel mai bun exemplu.  Aceste drepturi sunt prezentate în detaliu în Codul drepturilor on-line în UE English.

Iată câteva cazuri concrete în care acestea se pot aplica:

  • vă mutaţi şi vrei să dispuneţi de o conexiune la internet în noua locuinţă
  • întâmpinaţi dificultăţi atunci când faceţi cumpărături on-line
  • aveţi o problemă legată de contractul cu furnizorul de internet sau cu un operator de servicii on-line

În cazul în care consumatorii consideră că prestatorul de servicii le-a încălcat drepturile on-line (condiţii contractuale, calitatea serviciilor etc.) sau că au fost înşelaţi de un vânzător pe internet, aceştia pot:

  • contacta direct prestatorul de servicii/vânzătorul
  • contacta autoritatea naţională de reglementare (pentru furnizorii de servicii internet)
  • recurge la soluţionarea extrajudiciară a litigiului
  • înainta o acţiune în justiţie

Contactarea prestatorului de servicii/vânzătorului

Într-o primă etapă, contactaţi prestatorul sau vânzătorul, spuneţi-i că a încălcat legislaţia UE şi pe cea naţională şi cereţi-i să soluţioneze problema, pentru a evita intentarea unei acţiuni în justiţie.

Puteţi utiliza drept referinţă Codul drepturilor on-line English, unde sunt înscrise obligaţiile care le revin.

Caz real

Jutta, care locuieşte în Germania, nu este mulţumită de viteza conexiunii sale de internet, aceasta fiind inferioară celei prevăzute în contract.

A contactat furnizorul de internet. A fost suficient pentru ca acesta să remedieze imediat situaţia.   Jutta nu a trebuit să întreprinde nicio altă acţiune.

Contactarea autorităţii naţionale de reglementare (pentru furnizorii de servicii internet)

Acesta este următorul pas în cazul în care furnizorul refuză să remedieze situaţia. Autorităţile naţionale de reglementare English în domeniul comunicaţiilor electronice (care acoperă şi serviciile de internet) ar putea soluţiona litigiile dintre consumatori şi furnizorii de internet.

Deseori, acestea stabilesc proceduri specifice pentru prestatorii de servicii de internet, putând găsi o soluţie corectă şi rapidă în caz de probleme.

Consumatorii le pot adresa plângeri privind termenii şi condiţiile din contracte, calitatea serviciilor, accesul la reţele şi servicii etc.

Proceduri extrajudiciare de soluţionare a litigiilor

Puteţi înainta plângeri pe lângă autoritatea naţională pentru protecţia consumatorilor în legătură cu eventualele probleme privind serviciile on-line.

Dacă vânzătorul on-line în cauză este situat pe teritoriul UE, puteţi apela la o procedură alternativă sau on-line de soluţionare.

Caz real

Arvidas, care locuieşte în Letonia, a primit nota de plată din partea furnizorului său de internet, cu o sumă de achitat superioară celei înscrise în contract.

A încercat în zadar să-şi convingă furnizorul să modifice nota de plată. Totodată, ezita să iniţieze o procedură în justiţie, care ar fi luat mult timp. În final, a apelat la procedura alternativă prevăzută de normele din Lituania şi s-a putut găsi o soluţie fără prea mult deranj.

Acţiune în justiţie

În cele din urmă, puteţi intenta o acţiune în justiţie.

În cazul în care consideraţi că drepturile care vă revin în baza legislaţiei UE au fost încălcate (inclusiv drepturile on-line), puteţi beneficia de:

  • o audiere publică, în termen rezonabil, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale
  • serviciile unui avocat care să vă consilieze, să vă apere şi să vă reprezinte.

Dacă nu vă puteţi permite să achitaţi costurile necasare pentru intentarea unei acţiuni în justiţie, ar trebui să puteţi beneficia de asistenţă juridică English.

Chiar şi în cazul în care furnizorul de servicii sau vânzătorul are sediul în străinătate, cazul poate fi judecat în ţara dumneavoastră, atâta timp cât acesta desfăşoară o activitate comercială sau profesională în sau către ţara dumneavoastră.

În unele cazuri (inclusiv în cazul tranzacţiilor on-line de până la 2 000 de euro), poate fi utilizată procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă English (toate statele membre cu excepţia Danemarcei), o alternativă rapidă şi ieftină. Iniţierea unei astfel de proceduri se rezumă la completarea şi trimiterea unui formular pentru cereri cu valoare redusă English.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Pensia de întreţinere (a membrilor de familie)-UE

de

Pensia de întreţinere (a membrilor de familie)-UE

Normele privind plata pensiei de întreţinere şi cuantumul acesteia variază de la o ţară la alta. Dacă trebuie să primiţi pensie de întreţinere din partea unei persoane aflate în altă ţară din UE sau dacă, dimpotrivă, trebuie să trimiteţi pensie de întreţinere în altă ţară din UE, se aplică normele europene.

Instanţa cărei ţări este competentă să se pronunţe?

În cazuri legate de pensia de întreţinere vă puteţi adresa instanţelor:

  • din ţara în care locuieşte fostul partener/ membrul de familie
  • din ţara în care locuieşte persoana care solicită pensia de întreţinere
  • abilitate să se ocupe de cazuri care implică statutul dumneavoastră (de ex. divorţul) sau aspecte legate de autoritatea părintească – dacă acestea sunt relevante pentru situaţia în cauză.

Dacă litigiul nu se referă la obligaţii de întreţinere faţă de un minor, puteţi, în anumite condiţii şi de comun acord cu fostul partener/ membrul de familie, să alegeţi împreună instanţa care urmează să se pronunţe în cazul dumneavoastră.

Dacă sunt implicate mai multe ţări, legislaţia care reglementează acordarea pensiei de întreţinere nu este neapărat legislaţia ţării în care puteţi înainta cererea.

Aflaţi ce legislaţie se aplică în situaţia dumneavoastră, cum se poate soluţiona un conflict între legislaţii şi cu ce consecinţe.

Autoritatea centrală care răspunde de pensiile de întreţinere din ţara în care locuiţi vă poate ajuta să înaintaţi o cerere în străinătate.

Executarea hotărârilor în străinătate

Dacă doriţi ca o hotărâre judecătorească privind pensia de întreţinere să fie executată în altă ţară din UE, aveţi la dispoziţie o procedură simplificată.

Autoritatea centrală care răspunde de pensiile de întreţinere din ţara în care locuiţi vă poate ajuta să vă recuperaţi pensia de întreţinere.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Divorţ şi separare legală – UE

de

Divorţ şi separare legală – UE

 

Cauzele care pot conduce la divorţ sau separare legală, ca şi aspectele practice ale procedurii propriu-zise, diferă mult de la o ţară la alta.

Totuşi, există o serie de norme europene care se aplică în situaţiile în care sunt implicate două sau mai multe ţări – de exemplu, dacă soţii locuiesc în ţări diferite. Aceste norme precizează ce instanţe sunt competente de la caz la caz.

Partenerii pot solicita divorţul sau separarea legală de comun acord sau individual.

Unde se poate solicita divorţul/separarea legală?

Cererea de divorţ poate fi adresată instanţelor din:

  • ţara în care locuiesc partenerii
  • ţara în care aceştia au locuit împreună ultima dată – dacă unul dintre parteneri mai locuieşte acolo
  • ţara în care locuieşte unul dintre parteneri – dacă cererea se înaintează de comun acord
  • ţara în care locuieşte partenerul
  • ţara în care locuieşte reclamantul:ţara de origine a ambilor parteneri.
    • dacă acesta a locuit acolo cel puţin 6 luni înainte de a depune cererea de divorţ
    • dacă este cetăţean al ţării respective.

    dacă reclamantul nu este cetăţean al ţării respective, trebuie să fi locuit acolo timp de cel puţin 1 an înainte de a solicita divorţul

Prima instanţă judecătorească la care s-a depus cererea (în condiţiile menţionate mai sus) este cea care are competenţa de a se pronunţa în privinţa divorţului.

Instanţa care poate să transforme o separare legală în hotărâre de divorţ (în ţările în care acest lucru este posibil) este instanţa din ţara UE care s-a pronunţat în privinţa separării legale.

Instanţa respectivă se va pronunţa şi în ceea ce priveşte autoritatea părintească.

Întrebaţi un avocat!

Dacă sunt implicate mai multe ţări, legislaţia aplicabilă în cazul divorţului dumneavoastră nu este neapărat legislaţia ţării în care aţi depus cererea de divorţ. Vă recomandăm să consultaţi un avocat pentru a afla ce legislaţie se aplică în situaţia dumneavoastră, cum se poate soluţiona un eventual conflict între legislaţii şi cu ce consecinţe.

Recunoaşterea în străinătate a divorţurilor şi separărilor legale

Hotărârile privind divorţul sau separarea legală pronunţate într-o ţară a UE sunt recunoscute în celelalte state membre, fără să fie nevoie de o procedură specială.

Excepţie: Danemarca

Normele UE privind divorţul şi separarea legală (de exemplu, în materie de instanţe competente şi recunoaştere) nu se aplică în Danermarca.

Aflaţi mai multe despre procedurile din ţara/ ţările relevante:

Caz real

Divorţ fără consimţământ reciproc – instanţa competentă este cea din ţara în care cuplul a avut ultima reşedinţă comună

Jack şi Marie provenind din Irlanda şi, respectiv, Franţa s-au căsătorit şi au locuit împreună în Irlanda. Datorită cunoştinţelor lui Marie, Jack şi-a găsit o slujbă bine plătită în Franţa şi s-a mutat acolo. La o lună după ce a început munca, Jack s-a hotărât să intenteze proces de divorţ în Irlanda.

Acest lucru a fost posibil deoarece soţii au locuit împreună în Irlanda, iar Marie mai era încă rezidentă în această ţară.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Concubinaj – UE

de

Concubinaj – UE

 

Partenerii care trăiesc împreună în mod stabil şi continuu au anumite drepturi valabile în toată Europa, chiar dacă parteneriatul nu le-a fost înregistrat în faţa autorităţilor.

Dacă sunteţi într-o relaţie de concubinaj (cu dovada că locuiţi împreună şi relaţia este de lungă durată) şi vă mutaţi în altă ţară a UE, ţara respectivă trebuie să-i faciliteze partenerului dumneavoastră intrarea şi acordarea permisului de şedere. Acest drept este valabil indiferent dacă partenerul este sau nu cetăţean european.

În ţările în care concubinajul este recunoscut prin lege, cuplurile au, de asemenea, anumite drepturi şi obligaţii cu privire la proprietăţi, moştenire şi pensia de întreţinere (în cazul unei separări).

Acest fapt este extrem de important pentru partenerii de acelaşi sex, întrucât nu toate ţările UE le permit acestor cupluri să se căsătorească sau să încheie vreo formă de parteneriat înregistrat.

Din păcate, majoritatea statelor membre nu precizează cum se poate face dovada convieţuirii sau a relaţiilor de lungă durată.

Dacă locuiţi într-o ţară în care nu puteţi sau nu doriţi să vă căsătoriţi (ex. în cazul partenerilor de acelaşi sex) sau să încheiaţi vreo formă de parteneriat înregistrat, aţi putea semna un contract de coabitare.

Câteodată, însă, este dificil să vă exercitaţi drepturile, chiar dacă aţi încheiat un astfel de contract.

În general, în caz de litigiu privind bunurile deţinute, se va aplica legislaţia din ţara în care a intervenit conflictul.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Parteneriate înregistrate – UE

de

Parteneriate înregistrate – UE

 

În numeroase ţări ale UE vă puteţi oficializa relaţia fără să vă căsătoriţi, prin intermediul parteneriatului înregistrat (numit uneori şi parteneriat civil).

Parteneriatul înregistrat le permite partenerilor să-şi oficializeze relaţia în faţa autorităţilor competente din ţara de reşedinţă.

În acest domeniu, legislaţia diferă enorm de la o ţară la alta – în unele state, această formă de uniune nu există sau, dacă a fost încheiată în altă ţară, nu este pe deplin recunoscută.

Când sunt implicate mai multe ţări europene, de exemplu pentru că v-aţi înregistrat parteneriatul în străinătate sau pentru că v-aţi mutat după înregistrarea acestuia, trebuie să aflaţi care este ţara a cărei legislaţie se aplică parteneriatului dumneavoastră. Acest lucru va avea consecinţe importante asupra drepturilor şi obligaţiilor care vă revin.

În unele ţări din UE, parteneriatul înregistrat este considerat echivalent sau comparabil cu căsătoria.

Ţările UE care nu recunosc parteneriatele înregistrate:

  • Bulgaria
  • Cipru
  • Estonia
  • Grecia
  • Italia
  • Letonia
  • Lituania
  • Malta
  • Polonia
  • România
  • Slovacia

În ţările în care parteneriatul înregistrat este echivalent cu căsătoria, partenerii au aceleaşi drepturi în materie de imigrare: astfel, partenerul înregistrat vă poate însoţi dacă vă stabiliţi într-una din ţările respective.

Ţările care permit căsătoriile între persoane de acelaşi sex recunosc, în general, şi parteneriatele înregistrate încheiate în alte ţări între persoane de acelaşi sex.

În statele în care legea prevede o formă de parteneriat înregistrat, dar nu permite căsătoriile între parteneri de acelaşi sex, cuplurile de același sex care s-au căsătorit în străinătate vor beneficia, în general, de aceleaşi drepturi ca şi partenerii înregistraţi.

Cetăţenii europeni dependenţi financiar de partenerii lor înregistraţi trebuie să solicite drept de reşedinţă de la autorităţile din ţara în care se stabileşte cuplul, în baza dreptului lor de a-şi însoţi partenerul.

Pentru cetăţenii din ţări terţe, parteneriatul înregistrat este esenţial pentru obţinerea dreptului de a locui în UE.

Cuplurile care se stabilesc într-o ţară care nu recunoaşte parteneriatele înregistrate vor fi considerate ca având o relaţie de lungă durată atestată corespunzător. În consecinţă, autorităţile din ţara-gazdă trebuie să faciliteze intrarea partenerului şi obţinerea permisului de şedere de către acesta.

Drepturile în materie de proprietate şi pensie de întreţinere în cazul partenerilor înregistraţi nu se aplică la fel în toate ţările din UE: drepturile care derivă din parteneriatul înregistrat într-o ţară pot fi semnificativ diferite în alta.

Cum ar trebui să funcţioneze

Caz real

Dreptul de şedere în baza parteneriatului înregistrat

Nina (cetăţean al ţării A) vrea să se stabilească în ţara B din motive profesionale, împreună cu partenerul ei înregistrat, Hans, care este şomer.

Deşi ţara B nu recunoaşte parteneriatul înregistrat, faptul că a fost încheiat reprezintă dovada unei relaţii de lungă durată. De aceea, Hans o poate însoţi pe Nina, chiar dacă nu are venituri proprii.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Căsătorie – UE

de

Căsătorie – UE

Căsătoria civilă (legală, fără nicio legătură cu religia) este recunoscută în toate ţările UE.

Pentru alte forme de parteneriat, cum ar fi parteneriatul înregistrat şi concubinajul, se aplică alte norme.

Aspectele juridice şi practice diferă de la o ţară la alta, mai ales în ceea ce priveşte:

  • drepturile şi obligaţiile soţilor – exercitarea dreptului de proprietate, rolul de părinte, schimbarea numelui etc.
  • relaţia dintre cununia civilă şi cea religioasă – în unele ţări, cununia religioasă este considerată ca fiind echivalentă cu cea civilă, în altele nu. Dacă v-aţi căsătorit religios (nu şi civil) şi vă mutaţi în altă ţară, este important să verificaţi ce consecinţe poate avea acest lucru asupra stării dumneavoastră civile.
  • cerinţele pentru încheierea căsătoriei – de exemplu, dacă sunt permise căsătoriile între parteneri de acelaşi sex. În prezent, ţările din UE care recunosc acest drept sunt: Belgia, Danemarca, Franța, Portugalia, Spania, Suedia şi Ţările de Jos.

Formalităţi – înainte de căsătorie

Dacă sunt implicate mai multe ţări, de exemplu, pentru că vă căsătoriţi cu o persoană de altă naţionalitate sau pentru că intenţionaţi să vă mutaţi în străinătate după căsătorie, verificaţi care este ţara a cărei legislaţie reglementează căsătoria sau regimul proprietăţii matrimoniale în cazul dumneavoastră. Acest lucru va avea consecinţe importante asupra drepturilor şi obligaţiilor care vă revin ca soţ/ soţie.

Dacă nu vă căsătoriţi în ţara în care locuiţi, ci într-o altă ţară din UE, contactaţi autorităţile din ambele ţări pentru a afla ce formalităţi trebuie să îndepliniţi astfel încât căsătoria să fie recunoscută în ambele ţări. Ar putea fi vorba, printre altele, de cerinţele de înregistrare şi publicare.

Formalităţi – după căsătorie

În principiu, căsătoriile încheiate într-un stat membru al UE sunt recunoscute în toate celelalte ţări. Fac excepţie căsătoriile între parteneri de acelaşi sex.

Dacă vă căsătoriţi într-o altă ţară decât cea de reşedinţă, vă recomandăm să vă înregistraţi căsătoria la consulatul din ţara în care locuiţi.

Dacă mergeţi să lucraţi în altă ţară din UE, soţul sau soţia are dreptul să vă însoţească dacă este, la rândul său, cetăţean al unei ţări din UE. În cazul soţilor care nu au cetăţenia unui stat membru se aplică norme diferite.

Caz real

Căsătoria între parteneri de acelaşi sex – Cazuri în care legislaţiile naţionale diferă

Emma (din Belgia) şi Carine (din Franţa) s-au căsătorit în Belgia şi s-au mutat în Germania, unde Emma şi-a găsit un loc de muncă. Autorităţile nu le-au privit ca pe un cuplu căsătorit întrucât Germania nu recunoaşte căsătoria între persoane de acelaşi sex.

Însă, pentru că încheierea de parteneriate înregistrate între persoane de acelaşi sex este totuşi permisă în Germania, Emma şi Carine au aceleaşi drepturi ca şi partenerii înregistraţi în baza legislaţiei germane.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Prestaţii familiale – UE

de

Prestaţii familiale – UE

 

Prestaţiile familiale (alocaţii pentru copii, ajutoare pentru naştere şi adopţie, indemnizaţii de creştere a copiilor, concediu de maternitate/ paternitate etc.) diferă mult de la o ţară la alta.

Dacă vă stabiliţi în altă ţară a UE, veţi beneficia de prestaţiile prevăzute de ţara respectivă. De exemplu, o femeie din Spania care naşte în Polonia va avea dreptul la concediu de maternitate conform condiţiilor aplicabile tuturor persoanelor care locuiesc în Polonia.

Dacă locuiţi într-o ţară, dar lucraţi în alta, aţi putea avea dreptul la beneficiile din ţara în care lucraţi. Aceasta depinde de locul de reşedinţă al copilului şi de situaţia profesională a celuilalt părinte (dacă lucrează sau nu).

În toate aspectele legate de securitate socială, drepturile dumneavoastră sunt determinate nu în funcţie de naţionalitate, ci în funcţie de locul de muncă, de locul de reşedinţă al familiei sau de ţările care vă plătesc pensia.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Răpirea copiilor de către unul dintre părinţi – UE

de

Răpirea copiilor de către unul dintre părinţi – UE

 

Dacă fostul partener v-a dus copilul în altă ţară din UE, în mod ilegal, (fie încălcând o decizie pronunţată de instanţa judecătorească din statul membru în care locuiţi împreună cu copilul, fie fără aprobarea dumneavoastră), aveţi dreptul de a apela la justiţie pentru a vă recupera copilul.

Autorităţile centrale care răspund de răpirile internaţionale de copii vă pot ajuta să întreprindeţi acţiunile necesare.

După iniţierea procedurilor judiciare în ţara în care a fost dus copilul, instanţele din ţara respectivă vor dispune returnarea acestuia, dacă toate cerinţele legale sunt îndeplinite.

Fac excepţie situaţiile în care:

  • copilul este în pericol în ţara în care a locuit înainte de răpire
  • copilul are vârsta necesară pentru a declara că nu doreşte să se întoarcă.

Teoretic, atât copilul, cât şi părintele căruia îi este încredinţat au dreptul să fie audiaţi pe parcursul procedurilor judiciare.

Nu puteţi obţine anularea unei decizii de încredinţare dacă răpiţi copilul şi îi cereţi unei instanţe judecătoreşti din altă ţară din UE să emită o decizie diferită.

Dacă doriţi anularea deciziei de încredinţare, trebuie să vă adresaţi instanţelor din ţara în care s-a luat decizia în cauză.

Excepţii

Aceste reglementări nu se aplică în Danemarca şi în statele SEE (Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia).

Cu toate acestea, Danemarca, Islanda, Norvegia şi Elveţia au semnat Convenţia de la Haga privind răpirea copiilor (1980). Prin urmare, deciziile privind cazurile de răpiri în care sunt implicate aceste ţări se iau în baza Convenţiei de la Haga şi a altor acorduri internaţionale.

Caz real

Respectarea dreptului de exercitare a autorităţii părinteşti

Irena şi Vincenzo au locuit în Italia timp de 14 ani, dar se află acum în procedură de divorţ. În 2007, un tribunal italian i-a încredinţat-o pe fiica lor, Alessandra, lui Vincenzo. În acelaşi timp, instanţa a dispus ca aceasta să fie plasată temporar într-un cămin de copii, la Pisa. Însă, în aceeaşi zi, Irena a plecat împreună cu fiica sa în Slovenia.

Un tribunal sloven a recunoscut hotărârea judecătorească pronunţată în Italia şi a lansat procedura de returnare a copilului. Irena s-a opus acestei decizii.

Invocând interesul copilului şi posibilitatea ca plasarea în căminul de copii să fie traumatizantă, tribunalul sloven i-a încredinţat temporar copilul Irenei. Alessandra îşi exprimase de altfel, în cursul procedurilor judiciare desfăşurate în Slovenia, dorinţa de a rămâne cu mama sa.

La rândul său, Vincenzo a introdus o acţiune de recurs împotriva deciziei tribunalului sloven. Ca urmare, Alessandra a fost trimisă în Italia.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Adopţie – UE

de

Adopţie – UE

 

Dacă doriţi să adoptaţi un copil dintr-o altă ţară a UE, este bine să ştiţi că normele aplicabile nu sunt aceleaşi (fiecare ţară aplică propriile reguli).

De aceea, vă recomandăm să consultaţi autorităţile din ţara respectivă pentru a afla care sunt procedurile şi criteriile de adopţie.

Există, totuşi, o serie de principii comune, stabilite prin convenţiile internaţionale în materie de adopţii. În special, trebuie să vă asiguraţi că:

  • adopţia este pronunţată de către o instanţă judecătorească sau o autoritate administrativă
  • părinţii biologici ai copilului îşi dau liberul consimţământ (dacă aceştia sunt în viaţă)
  • decizia de adopţie respectă interesul superior al copilului.

În majoritatea ţărilor (dar nu în toate), copilul va putea prelua numele şi naţionalitatea părinţilor adoptivi şi va avea aceleaşi drepturi de moştenire ca şi un copil biologic.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Autoritatea părintească – UE

de

Autoritatea părintească – UE

 

Părinţii răspund de creşterea şi educarea copiilor şi de administrarea eventualelor lor bunuri. De asemenea, au dreptul de a reprezenta interesele copiilor în justiţie.

În toate ţările din UE, autoritatea părintească îi revine automat mamei şi, în cadrul cuplurilor căsătorite, şi tatălui. În majoritatea cazurilor, părinţii exercită în comun autoritatea părintească.

În cazul taţilor necăsătoriţi, drepturile şi îndatoririle diferă de la o ţară la alta.

Pentru detalii despre normele naţionale în materie de autoritate părintească, consultaţi linkurile de mai jos.

Încredinţarea copilului şi dreptul de vizitare

Reglementările privind încredinţarea copiilor şi dreptul de a-i vizita sunt stabilite de fiecare ţară în parte. Pe baza legislaţiei naţionale se hotărăşte cui i se încredinţează copilul, dacă autoritatea părintească se exercită de către ambii părinţi sau de către unul singur, cine ia decizii cu privire la educaţia copilului, cine îi administrează bunurile etc.

Totuşi, dreptul copiilor la relaţii personale şi contact direct cu ambii părinţi (chiar şi când aceştia locuiesc în ţări diferite) este recunoscut peste tot în UE.

În cazul procedurilor de divorţ sau separare, este important să se stabilească dacă minorul va rămâne cu unul dintre părinţi sau va locui alternativ la fiecare dintre ei. Părţile pot ajunge la un acord cu privire la acest aspect.

În caz contrar, instanţele judecătoreşti vor decide, respectând interesul superior al copilului, cărui părinte îi va fi încredinţat copilul şi vor stabili locul de reşedinţă al acestuia.

Dacă părinţii nu locuiesc în aceeaşi ţară, deciziile privind autoritatea părintească îi vor aparţine instanţei judecătoreşti din ţara în care locuieşte copilul de obicei. În anumite condiţii, puteţi solicita, de comun acord cu fostul partener, ca instanţa care judecă procesul de divorţ să ia şi deciziile legate de autoritatea părintească.

Recunoaşterea şi executarea

Hotărârile judecătoreşti cu privire la autoritatea părintească emise într-o ţară din UE sunt recunoscute în toate celelalte state membre fără să fie nevoie de o procedură specială. Executarea lor este facilitată de o procedură standard.

Aflaţi mai multe despre deciziile privind autoritatea părintească emise într-o ţară din UE care pot fi recunoscute şi executate în altă ţară.

Autorităţile centrale care răspund de aspectele legate de autoritatea părintească vă pot oferi informaţii concrete.

Excepţie: Danemarca

Normele UE privind autoritatea părintească (de exemplu, cele privind competenţa instanţelor, recunoaşterea şi executarea hotărârilor) nu se aplică în Danemarca.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Burse şi locuri de muncă – UE

de

Burse şi locuri de muncă – UE

 

Nu se aplică restricţii naţionale

Cercetătorii europeni au acces la programe de formare şi la oportunităţi de angajare finanţate din burse naţionale, chiar dacă nu sunt cetăţeni sau rezidenţi ai ţării respective.

Surse de finanţare pentru cercetători

UE sprijină formarea şi dezvoltarea profesională a cercetătorilor europeni prin:

  • finanţarea activităţii de cercetare în altă ţară din UE

  • finanţarea activităţii de cercetare în afara UE sau acordarea unui ajutor financiar pentru revenirea în Europa după o perioadă petrecută în străinătate

  • acordarea de sprijin financiar pentru cercetătorii din afara UE care vin într-un stat membru

  • finanţarea schimburilor internaţionale de personal din cercetare

  • finanţarea tinerilor cercetători (reţele care angajează şi formează tineri cercetători)

  • finanţarea parteneriatelor de cercetare (universităţi-întreprinderi).

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Şcolarizarea într-o altă ţară din UE

de

Şcolarizarea într-o altă ţară din UE

 

În calitate de cetăţeni ai UE, copiii dumneavoastră au dreptul de a fi şcolarizaţi în orice ţară din UE, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii ţării respective.

Ei au dreptul de a fi plasaţi într-o clasă care corespunde grupului lor de vârstă, la un nivel echivalent celui din ţara de origine, indiferent cât de bine cunosc limba ţării respective.

Copiii cetăţenilor UE care se stabilesc într-o altă ţară europeană pentru a munci au dreptul să beneficieze de cursuri de limbă gratuite în noua lor ţară de reşedinţă, pentru a reuşi să se adapteze la noul sistem şcolar.

Sistemele şcolare din ţările UE pot fi foarte diferite. De exemplu, în unele ţări, elevii trebuie să opteze foarte devreme pentru o formare academică sau profesională.

De aceea nu există un sistem european de recunoaştere automată a certificatelor şcolare. În unele ţări, trebuie să cereţi autorităţilor naţionale să recunoască certificatele copiilor dumneavoastră înainte de a-i putea înscrie într-o instituţie de învăţământ.

Caz real

Facilitaţi tranziţia pentru copilul dumneavoastră

Familia Owens, originară din Ţara Galilor, s-a mutat în Franţa împreună cu cei trei copiii, de 9, 12 şi 17 ani. Cel mai mare dintre ei urmase în Regatul Unit cursurile pentru nivelul A – de regulă, în acest caz, elevii englezi urmează trei specializări pe parcursul a doi ani, după care obţin certificatul de studii.

Când au aflat că sistemul şcolar francez este foarte diferit de nivelul A, pentru că presupunea examene la douăsprezece materii, părinţii au decis că ar fi mai bine ca fiica lor cea mare să continue studiile pentru nivelul A (într-o şcoală internaţională în apropiere de noua lor locuinţă din Franţa). Pe ceilalţi doi copii i-au înscris la o şcoală franceză din regiune.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Persoane aflate în căutarea unui loc de muncă – UE

de

Persoane aflate în căutarea unui loc de muncă – UE

 

M-am mutat în altă țară și îmi caut un prim loc de muncă.

M-am mutat în altă țară și îmi caut un prim loc de muncă.

În calitate de cetăţean al UE, aveţi dreptul de a vă căuta un loc de muncă în altă ţară europeană.

Cererea de părăsire a teritoriului ţării / Expulzarea

În cazuri excepționale, puteți fi expulzat pe motive de politică publică, securitate publică sau sănătate publică, dar numai dacă autoritățile pot dovedi că reprezentați o amenințare serioasă.

Decizia de expulzare trebuie să vi se comunice în scris. Ea trebuie să includă toate motivele invocate şi informaţii privind căile de atac şi data până la care se poate contesta decizia în cauză.

Egalitate de tratament

Ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă în altă ţară din UE, trebuie să fiţi tratat la fel ca şi cetăţenii ţării respective în ceea ce priveşte:

  • accesul la piaţa muncii
  • sprijinul oferit de oficiile de ocupare a forţei de muncă pentru a vă găsi o slujbă

Totuşi, noua ţară ar putea să vă acorde anumite forme de sprijin financiar pentru a vă ajuta să găsiţi un loc de muncă (de exemplu, credite cu dobândă redusă pentru şomerii care doresc să urmeze cursuri de formare) doar după ce aţi stabilit o legătură reală cu piaţa naţională a muncii. Faptul că aţi petrecut o perioadă rezonabilă de timp în ţara respectivă, căutându-vă un loc de muncă, poate constitui o astfel de legătură.

Atenție! Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă în altă țară nu au dreptul la prestații de tip necontributiv pe perioada șederii în țara gazdă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Drepturi, condiţii şi formalităţi – STUDENTI UE

de

Drepturi, condiţii şi formalităţi – STUDENTI UE

În calitate de cetăţean al UE, aveţi dreptul de a studia într-o altă ţară europeană. Pentru o şedere mai mică de 3 luni, tot ce vă trebuie este o carte de identitate sau un paşaport valabil.

În multe ţări din UE, trebuie să aveţi permanent asupra dumneavoastră cartea de identitate sau paşaportul.

În aceste ţări, aţi putea fi amendat sau reţinut temporar dacă vă uitaţi documentele de identitate acasă, dar nu puteţi fi expulzat doar din acest motiv.

Semnalarea prezenţei

În unele ţări din UE, trebuie să vă semnalaţi prezenţa într-un interval rezonabil de timp de la data sosirii pe teritoriul ţării. Cei care nu respectă această regulă pot fi amendaţi.

Egalitate de tratament

Pe durata şederii, trebuie să fiţi tratat ca şi cetăţenii ţării respective, mai ales în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, remunerarea, măsurile de facilitare a inserţiei pe piaţa muncii, înscrierea în şcoli etc.

Chiar dacă vă aflaţi în ţară ca simplu turist, nu trebuie să vi se ceară să plătiţi mai mult, de exemplu pentru biletele de intrare la muzeu sau pentru transport.

Excepţie: Unele ţări din UE pot decide să nu vă acorde, dumneavoastră şi membrilor de familie, sprijin financiar pe durata primelor 3 luni de şedere în ţară sau o alocaţie de întreţinere pentru studii decât în momentul în care îndepliniţi condiţiile necesare pentru a obţine dreptul de şedere permanentă.

Expulzare

În cazuri excepţionale, autorităţile pot decide să vă expulzeze, pe motive de ordine, de securitate sau sănătate publică, dar numai dacă pot dovedi că reprezentaţi o ameninţare serioasă.

Decizia de expulzare trebuie să vi se comunice în scris. Ea trebuie să includă toate motivele invocate şi informaţii privind modalităţile de atac şi data până la care se poate contesta decizia în cauză.

În calitate de cetăţean al UE, aveţi dreptul de a studia într-o altă ţară europeană. Pentru o şedere mai mică de 3 luni, tot ce vă trebuie este o carte de identitate sau un paşaport valabil.

În multe ţări din UE, trebuie să aveţi permanent asupra dumneavoastră cartea de identitate sau paşaportul.

În aceste ţări, aţi putea fi amendat sau reţinut temporar dacă vă uitaţi documentele de identitate acasă, dar nu puteţi fi expulzat doar din acest motiv.

Semnalarea prezenţei

În unele ţări din UE, trebuie să vă semnalaţi prezenţa într-un interval rezonabil de timp de la data sosirii pe teritoriul ţării. Cei care nu respectă această regulă pot fi amendaţi.

Egalitate de tratament

Pe durata şederii, trebuie să fiţi tratat ca şi cetăţenii ţării respective, mai ales în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, remunerarea, măsurile de facilitare a inserţiei pe piaţa muncii, înscrierea în şcoli etc.

Chiar dacă vă aflaţi în ţară ca simplu turist, nu trebuie să vi se ceară să plătiţi mai mult, de exemplu pentru biletele de intrare la muzeu sau pentru transport.

Excepţie: Unele ţări din UE pot decide să nu vă acorde, dumneavoastră şi membrilor de familie, sprijin financiar pe durata primelor 3 luni de şedere în ţară sau o alocaţie de întreţinere pentru studii decât în momentul în care îndepliniţi condiţiile necesare pentru a obţine dreptul de şedere permanentă.

Expulzare

În cazuri excepţionale, autorităţile pot decide să vă expulzeze, pe motive de ordine, de securitate sau sănătate publică, dar numai dacă pot dovedi că reprezentaţi o ameninţare serioasă.

Decizia de expulzare trebuie să vi se comunice în scris. Ea trebuie să includă toate motivele invocate şi informaţii privind modalităţile de atac şi data până la care se poate contesta decizia în cauză.

Aveţi dreptul să locuiţi în orice ţară a UE pe durata studiilor, dacă:

  • sunteţi înscris la o instituţie de învăţământ autorizată
  • aveţi suficiente venituri (indiferent din ce sursă) pentru a trăi fără a solicita sprijin financiar
  • aveţi asigurare completă de sănătate în ţara respectivă.

Autorităţile naţionale nu vă pot impune să aveţi un venit superior pragului începând de la care aţi putea avea dreptul la un ajutor pentru venitul de bază în ţara respectivă.

După încheierea studiilor, puteţi rămâne în ţara respectivă doar dacă puteţi dovedi că lucraţi sau că aveţi venituri suficiente pentru a trăi fără a solicita sprijin financiar.

Înregistrarea

Pe durata primelor 3 luni de şedere în noua dumneavoastră ţară, nu sunteţi obligat să vă înregistraţi (să obţineţi un document care să confirme că aveţi dreptul de a locui în ţara respectivă), dar puteţi face acest lucru dacă doriţi.

După 3 luni, este posibil să vi se ceară să vă înregistraţi pe lângă autorităţile locale (în general, poliţia sau primăria).

Pentru a obţine certificatul de înregistrare, veţi avea nevoie de:

  • carte de identitate sau paşaport valabil
  • dovada că sunteţi înscris la o instituţie de învăţământ autorizată
  • dovada că aveţi asigurare completă de sănătate
  • declaraţia prin care confirmaţi că aveţi venituri suficiente pentru a trăi fără a solicita sprijin financiar (veniturile pot fi asigurate de părinţi, soţ/soţie, etc.).

Acestea sunt singurele documente pe care trebuie să le furnizaţi.

Când vă înregistraţi, obţineţi un certificat de înregistrare. Acesta vă confirmă dreptul de a locui în ţara respectivă; include numele, adresa şi data înregistrării.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

 

Participarea la alegeri în altă țară din UE

de

Participarea la alegeri în altă țară din UE

 

Dacă sunteți cetățean european și locuiți în altă țară din UE, aveți dreptul de a vota și de a candida la alegerile municipale și la cele pentru Parlamentul European în țara respectivă. Trebuie să îndepliniţi aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii ţării în cauză.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Membri de familie provenind din afara UE

de

Membri de familie provenind din afara UE

 

Dacă au locuit legal în noua dumneavoastră ţară din UE, timp de 5 ani, continuu, rudele/partenerul provenind din afara UE vor obţine automat dreptul de şedere permanentă, în condiţiile în care l-ar obţine şi copiii sau soţul/soţia provenind din afara UE.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Membri de familie provenind din UE

de

Membri de familie provenind din UE

 

Partenerul sau rudele pot locui în noua dumneavoastră ţară în condiţiile valabilepentru toţi cetăţenii UE.

Verificaţi condiţiile şi formalităţile pentru:

  • lucrători/pensionari
  • studenţi

Dacă nu se îndeplinesc aceste condiţii, (de exemplu, dumneavoastră lucraţi iar partenerul stă acasă şi are grijă de copil), rudele pot solicita să stea cu dumneavoastră, în calitate de membri de familie:

  • Rudele (altele decât soţul, soţia, copiii, nepoţii, părinţii sau bunicii), dacă:Partenerul, dacă aveţi o relaţie de lungă durată.
    • sunt grav bolnave şi au nevoie de îngrijirea dumneavoastră sau
    • depind financiar de dumneavoastră.

Autorităţile din noua ţară vor lua decizii pentru fiecare caz în parte, ţinând cont de situaţia dumneavoastră personală şi de condiţiile naţionale.

Legislaţia UE vă garantează că partenerul sau rudele pe care le aveţi în întreţinere:

  • vor beneficia de sprijinul autorităţilor, care le vor evalua cererea prin care solicită dreptul de a locui cu dumneavoastră
  • vor primi o decizie scrisă cât mai repede cu putinţă
  • vor putea face recurs dacă cererea le este respinsă. În cazul unui refuz, decizia autorităţilor trebuie să conţină motivele şi implicaţiile pe care acesta le are asupra partenerului sau rudelor dumneavoastră, precum şi informaţii referitoare la modalităţile de atac şi data până la care poate fi contestată decizia.

Lucrători

Dacă lucraţi în altă ţară – ca angajat, liber profesionist, lucrător detaşat – autorităţile vor lua în considerare acest lucru în momentul în care decid dacă partenerul/rudele pot sta cu dumneavoastră.

Pensionari

Dacă sunteţi pensionar, va trebui să dovediţi că aveţi (pentru partenerul sau rudele dumneavoastră):

  • suficiente venituri
  • asigurare completă de sănătate în noua dumneavoastră ţară.

Autorităţile naţionale nu vă pot impune să faceţi dovada unui venit superior pragului începând de la care familia dumneavoastră ar putea avea dreptul la un ajutor pentru venitul de bază în ţara respectivă.

Înregistrarea

Rudele sau partenerul dumneavoastră trebuie să solicite din partea autorităţilor locale (în general primăria sau poliţia) un certificat de înregistrare, în termen de 3 luni de la data sosirii.

Aceştia pot locui cu dumneavoastră în altă ţară din UE, în condiţiile administrative aplicabile tuturor cetăţenilor europeni.

Verificaţi condiţiile şi formalităţile pentru:

  • lucrători/pensionari
  • studenţi

Membrii de familie care doresc să stea cu dumneavoastră au nevoie de o serie de documente pentru a obţine certificatul de înregistrare:

  • carte de identitate sau paşaport valabil
  • certificatul dumneavoastră de înregistrare sau un alt document care să ateste că locuiţi în ţara respectivă
  • dovada că au o legătură de rudenie cu dumneavoastră
  • dovada că sunt în întreţinerea dumneavoastră sau că au nevoie de îngrijirea dumneavoastră din considerente medicale serioase
  • în cazul partenerilor, dovada unei relaţii de lungă durată
  • dacă sunteţi pensionar, dovada că dispuneţi de venituri suficiente şi că aveţi asigurare completă de sănătate pentru partener sau rude în ţara respectivă.

Nu vi se poate cere niciun alt document suplimentar.

Autorităţile trebuie să ia o decizie cât mai repede posibil.

Dacă solicitarea este acceptată, partenerul/rudele vor primi certificatul de înregistrare. Acesta le confirmă dreptul de a locui în ţara respectivă; include numele, adresa şi data înregistrării.

Certificatul nu trebuie să coste mai mult decât cartea de identitate care li se eliberează cetăţenilor ţării gazdă.

Ar trebui să fie valabil pe termen nelimitat, ceea ce înseamnă că nu trebuie reînnoit. Cu toate acestea, titularul va trebui probabil să le comunice autorităţilor eventualele schimbări de adresă.

În unele ţări, membrii de familie trebuie să aibă permanent asupra lorcertificatul de înregistrare şi cartea de identitate sau paşaportul. Dacă le uită acasă, ar putea fi amendaţi, dar nu vor putea fi expulzaţi doar din acest motiv.

Dacă aveţi probleme cu obţinerea unui certificat de înregistrare pentru partenerul sau rudele dumneavoastră, apelaţi la serviciile noastre de asistenţă.

Egalitate de tratament

Pe durata sejurului în noua dumneavoastră ţară, membrii de familie/partenerul trebuie trataţi ca şi cetăţenii ţării respective, mai ales în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, remunerarea, măsurile de facilitare a inserţiei pe piaţa muncii, înscrierea în şcoli etc.

Cererea de părăsire a ţării / Expulzarea

Rudele sau partenerul pot locui în ţara dumneavoastră atâta timp cât îndeplinesc condiţiile de şedere. În caz contrar, autorităţile naţionale le pot cere să părăsească ţara.

În cazuri excepţionale, pot fi expulzaţi pe motive de ordine sau securitate publică, dar numai dacă autorităţile pot dovedi că reprezintă o ameninţare serioasă.

Cererea de părăsire a teritoriului sau decizia de expulzare trebuie să li se comunice în scris. Trebuie să includă toate motivele invocate şi informaţii privind modalităţile de atac şi data până la care se poate contesta decizia în cauză.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Lucrători şi pensionari – Drepturi, condiţii şi formalităţi UE

de

Lucrători şi pensionari – Drepturi, condiţii şi formalităţi UE

 

În calitate de cetăţean al UE, aveţi dreptul de a locui într-o altă ţară europeană. Pentru o şedere mai mică de 3 luni, tot ce vă trebuie este o carte de identitate sau un paşaport valabil.

În multe ţări din UE, trebuie să aveţi permanent asupra dumneavoastră cartea de identitate sau paşaportul.

În unele ţări, aţi putea fi amendat sau reţinut temporar dacă vă uitaţi documentele de identitate acasă, dar nu puteţi fi expulzat doar din acest motiv.

Semnalarea prezenţei

În unele ţări din UE, trebuie să vă semnalaţi prezenţa într-un interval rezonabil de timp de la data sosirii pe teritoriul ţării. Cei care nu respectă această regulă pot fi amendaţi.

Egalitate de tratament

Pe durata şederii, trebuie să fiţi tratat ca şi cetăţenii ţării respective, mai ales în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, remunerarea, măsurile de facilitare a inserţiei  pe piaţa muncii, înscrierea în şcoli etc.

Chiar dacă vă aflaţi în ţară ca simplu turist, nu trebuie să vi se ceară să plătiţi mai mult, de exemplu pentru biletele de intrare la muzeu sau pentru transport.

Excepţie: Dacă sunteţi pensionar, unele ţări din UE pot decide să nu vă acorde, dumneavoastră şi membrilor de familie, sprijin financiar, pe durata primelor 3 luni de şedere în ţară.

Expulzare

În cazuri excepţionale, autorităţile pot decide să vă expulzeze, pe motive de ordine, de securitate sau sănătate publică, dar numai dacă pot dovedi că reprezentaţi o ameninţare serioasă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Formalităţi şi documente – Înmatriculare UE

de

Formalităţi şi documente – Înmatriculare UE

 

Peste tot în UE, aveţi obligaţia să vă înmatriculaţi maşina în ţara în care locuiţi de obicei (sau în cea în care aveţi domiciliul permanent).

În general, nu vă puteţi înmatricula maşina în ţara în care aveţi domiciliu secundar sau o casă de vacanţă.

Nu există norme europene care să reglementeze înmatricularea autovehiculelor.  Informaţiile de mai jos reflectă realitatea din numeroase state membre.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Înmatricularea autovehiculelor şi plata taxelor aferente in UE

de

Înmatricularea autovehiculelor şi plata taxelor aferente in UE

 

Şedere temporară

Dacă vă menţineţi domiciliul permanent în ţara de origine, iar durata şederii în altă ţară din UE nu depăşeşte 6 luni, nu sunteţi obligat să vă înmatriculaţi maşina sau să plătiţi taxele aplicabile în ţara gazdă. Maşina va rămâne înmatriculată în ţara de reşedinţă.

În condiţiile în care durata şederii nu depăşeşte 6 luni, iar maşina nu este reînmatriculată, nu aveţi voie să o închiriaţi sau să o împrumutaţi unui rezident al ţării gazdă. Acesta vă poate conduce maşina doar dacă dumneavoastră sunteţi unul dintre pasageri.

Nimic nu vă împiedică însă să le împrumutaţi maşina prietenilor sau membrilor de familie care vă vizitează, atâta timp cât aceştia nu sunt rezidenţi ai ţării în care locuiţi temporar.

Dacă durata şederii depăşeşte 6 luni, ar trebui să vă modificaţi, în mod normal, domiciliul permanent. În acest caz, sunteţi obligat să vă înmatriculaţi maşina în ţara respectivă.

Şedere de peste 6 luni

Dacă vă mutaţi în altă ţară din UE şi luaţi maşina cu dumneavoastră, va trebui să o reînmatriculaţi şi să plătiţi taxele prevăzute de legislaţia noii ţări.

În mod normal, reînmatricularea trebuie făcută în termen de 6 luni. Vă recomandăm să contactaţi autorităţile din ţara gazdă înainte de a pleca, pentru a afla dacă acest termen-limită se calculează de la data părăsirii ţării de origine sau de la data la care aţi ajuns în ţara gazdă. Întrebaţi, de asemenea, ce documente trebuie să prezentaţi pentru a dovedi data respectivă.

Atenţie! În unele state membre, termenul-limită este mai mic de 6 luni. Verificaţi din timp ce obligaţii aveţi în ţara în care vă mutaţi.

Dacă îndepliniţi anumite condiţii şi respectaţi termenele-limită, aţi putea fi scutit de la platataxei de înmatriculare atunci când vă mutaţi în altă ţară din UE. Vă recomandăm să contactaţi autorităţile naţionale din ţara gazdă înainte să vă mutaţi.

Caz real

Sunteţi bine informat? Aveţi doar de câştigat.

Cristina s-a mutat din Spania în Portugalia, unde îşi găsise o slujbă. Neştiind că ar trebui să-şi înmatriculeze maşina în maxim 6 luni, s-a prezentat la serviciul înmatriculări după 8 luni de la mutare.

De-abia atunci a aflat că, dacă ar fi venit mai devreme, ar fi fost scutită de la plata taxelor de înmatriculare. În Portugalia, termenul-limită de 6 luni se calculează de la data părăsirii ţării de origine.

Excepţii de la regula reînmatriculării în termen de 6 luni

Studenţi

Dacă v-aţi mutat în altă ţară din UE doar pentru studii, aveţi dreptul să vă folosiţi maşina fără să o reînmatriculaţi sau să plătiţi taxele aferente. Acest drept încetează din momentul în care nu mai sunteţi înscris într-o instituţie din învăţământ din ţara respectivă.

Caz real

Mathieu este cetăţean francez, dar locuieşte în Belgia, unde urmează un curs post-universitar de 2 ani. Când maşina sa a suferit avarii, Mathieu s-a prezentat la Poliţie pentru a solicita un proces-verbal destinat asigurătorului. Poliţia a constatat că locuia în Belgia de peste un an fără să-şi reînmatriculeze maşina, motiv pentru care a vrut să-i dea o amendă.

Mathieu a putut dovedi însă că este student internaţional la Universitatea din Anvers, ceea ce îl scuteşte de plata taxelor de înmatriculare din Belgia.

Lucrători transfrontalieri

Sunteţi considerat lucrător transfrontalier (angajat sau independent) dacă locuiţi într-o ţară UE, dar lucraţi în alta şi vă întoarceţi acasă cel puţin o dată pe săptămână.

Dacă vă folosiţi maşina personală pentru a merge la serviciu, aceasta trebuie să fie înmatriculată (iar taxele în vigoare plătite) în ţara în care locuiţi, nu în cea în care lucraţi.

Pe de altă parte, dacă folosiţi o maşină de serviciu (înmatriculată în ţara în care lucraţi), aveţi dreptul să o utilizaţi în interes personal în ţara în care locuiţi, fără să trebuiască să o reînmatriculaţi. Întrucât veţi avea plăcuţe de înmatriculare cu numere străine, este posibil ca poliţia să vă verifice actele mai des – este de datoria lor să se asigure că cetăţenii din jurisdicţia lor şi-au plătit taxele de înmatriculare/ de drum.

Dacă aveţi probleme legate de acest aspect, nu ezitaţi să contactaţi serviciile noastre de asistenţă.

Caz real

Kiril locuieşte în Bulgaria, dar lucrează în Grecia, pentru o companie elenă. Maşina de serviciu pe care o conduce este înmatriculată în Grecia, dar el o foloseşte în Bulgaria şi în interes personal.

În timpul unui control, poliţia l-a amendat pentru că nu a înmatriculat maşina în Bulgaria. Agenţii de circulaţie nu ştiau că lucrătorii transfrontalieri au dreptul să-şi folosească maşina de serviciu în ţara în care locuiesc, motiv pentru care nu au luat în considerare explicaţiile date de Kiril. Acesta a contestat decizia şi amenda a fost ulterior anulată.

Lucrători transfrontalieri independenţi

În calitate de lucrător independent care locuieşte în ţara A şi lucrează în ţara B, aveţi dreptul să folosiţi maşina de serviciu în ţara A, fără să o înmatriculaţi acolo, doar dacă:

  • maşina a fost cumpărată pe firmă;
  • o utilizaţi în ţara A în principal în interes de serviciu şi doar rareori în interes personal;
  • aveţi sediul legal în altă ţară.

Atenţie! Maşina de serviciu trebuie să fi fost cumpărată pe firmă. Dacă aţi achiziţionat-o pe persoană fizică, trebuie să o înmatriculaţi în ţara în care locuiţi.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

M-am mutat în altă ţară din UE – ASIGURARI

de

M-am mutat în altă ţară din UE – ASIGURARI

 

Folosirea asigurării din ţara de origine în ţara gazdă

Trebuie să vă înmatriculaţi maşina în ţara în care locuiţi în mod normal.

Pentru a o înmatricula, veţi avea nevoie de dovada că deţineţi o asigurare auto.

Autorităţile ar trebui să recunoască valabilitatea poliţelor emise de orice firmă de asigurări, atâta timp cât aceasta:

  • are un sediu principal sau secundar în ţara gazdă
  • este autorizată să furnizeze servicii în ţara gazdă, chiar dacă nu are un sediu pe teritoriul acesteia.

Contactaţi asigurătorul dvs. pentru a afla dacă poliţa pe care o deţineţi este valabilă în ţara în care vă mutaţi.

Încheierea unei noi poliţe de asigurare în străinătate

Dacă poliţa pe care o deţineţi nu este valabilă în ţara în care vă mutaţi, contactaţi birourile/ centrele naţionale de informare cu privire la Cartea verde pentru a afla care sunt firmele de asigurări auto active în ţara respectivă.

Istoricul de daunalitate

Aveţi dreptul să-i solicitaţi asigurătorului dvs. să vă furnizeze un istoric de daunalitate, iar acesta trebuie să vi-l trimită în termen de 15 zile.

Atenţie! În momentul în care încheiaţi o nouă poliţă în altă ţară din UE, firma asiguratoare nu este obligată să vă ia în considerare istoricul de daunalitate atunci când vă calculează prima de asigurare.

Cu toate acestea, unii asigurători pot lua în calcul acest istoric, aşa încât nu ezitaţi să comparaţi ofertele pieţei.

Caz real

Asigurarea din ţara mea de origine este valabilă în ţara în care mă mut?

Lazlo se mută din Slovenia în Anglia şi vrea să-şi ia maşina, pentru care a încheiat o poliţă de asigurare în Slovenia.

Odată ajuns în Anglia, va trebui să contacteze autorităţile pentru a înmatricula maşina şi a afla dacă poate folosi asigurarea slovenă. Dacă autorităţile nu permit acest lucru, Lazlo va trebui să încheie o asigurare în Anglia.

Deşi nu am avut accidente în ţara de origine, asigurătorul din ţara în care m-am mutat mi-a stabilit o primă de asigurare mai mare. De ce?

Rosa s-a mutat de curând din Italia în Franţa. Întrucât nu avusese niciun accident în ultimii 10 ani, asigurătorul italian îi stabilise o primă de asigurare relativ ieftină.

Odată ajunsă în Franţa, Rosa a fost surprinsă să constate că asigurătorii de la care a solicitat oferte nu îi luau în considerare istoricul de daunalitate. În cele din urmă, a găsit totuşi o firmă de asigurări dispusă să ia în calcul acest istoric, obţinând astfel o ofertă mai avantajoasă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Accidente în străinătate – UE

de

Accidente în străinătate – UE

 

Accidentul s-a produs din cauza dumneavoastră

Declararea unui accident

Completaţi formularul european de constatare a accidentului. Documentul este standard şi are un format asemănător în cele mai multe ţări din UE. El vă permite să înregistraţi detaliile accidentului şi facilitează soluţionarea cazului din punctul de vedere al asigurării.

Vătămarea conducătorului auto şi a altor persoane

Poliţa de răspundere civilă din ţara de origine va acoperi întotdeauna prejudiciile pe care le produceţi altor persoane, în orice ţară din UE.

În schimb, ea nu acoperă, în principiu, alte tipuri de daune suferite pe durata călătoriei în străinătate (de exemplu, prejudiciile pe care le suferiţi dumneavoastră, incendiul sau furtul).

Întrebaţi asigurătorul dumneavoastră, înainte de a pleca din ţară, care sunt riscurile acoperite de poliţa pe care o deţineţi.

Asigurarea de răspundere civilă acoperă toţi pasagerii autovehiculului, cu excepţia conducătorului. În majoritatea ţărilor din UE, asigurătorul poate propune, însă, o opţiune care să acopere şi şoferul.

Despăgubiri

Limitele de despăgubire sunt prevăzute în contractul de asigurare pe care l-aţi încheiat.

Normele UE garantează un nivel minim de acoperire a răspunderii. Iată sumele minime pentru care sunteţi acoperit în cazul unui accident produs în altă ţară din UE:

pentru vătămări corporale:

  • 1 000 000 de euro/ victimă sau
  • 5 000 000 de euro/ despăgubire (indiferent de numărul de victime)

pentru prejudicii materiale:

  • 1 000 000 de euro/ despăgubire (indiferent de numărul de victime)

Dacă poliţa dumneavoastră de asigurare este emisă într-o ţară în care sumele acoperite sunt mai mari decât plafonul european, veţi beneficia de nivelul respectiv de acoperire în toate ţările din UE.

În situaţia în care prejudiciile provocate depăşesc valoarea maximă asigurată în ţara în care a avut loc accidentul, iar poliţa dumneavoastră nu acoperă nici ea sume mai mari, veţi fi nevoit să plătiţi diferenţa.

Mai multe despre reglementările naţionale privind accidentele şi sumele asigurate:

Verificaţi dacă asigurătorul dumneavoastră vă oferă acoperire nelimitată, mai ales pentru vătămări corporale.

Legislaţia europeană vă garantează nivelul cel mai ridicat de acoperire (a se vedea exemplul de mai jos).

Caz real

Normele UE şi nivelul de acoperire al asigurării de răspundere civilă

În ţara dumneavoastră, suma minimă acoperită pentru prejudicii materiale este de 1 000 000 de euro (la fel ca plafonul european). Să presupunem că aţi provocat un accident într-o ţară în care limita minimă este de 1 200 000 de euro. Daunele materiale au fost estimate la 1 100 000 de euro, cu 100 000 de euro mai mult decât suma garantată în ţara dumneavoastră.

Chiar dacă nu aţi convenit un plafon mai ridicat împreună cu asigurătorul dumneavoastră, veţi beneficia de nivelul maxim de acoperire, datorită legislaţiei europene. În acest caz, suma de 1 100 000 de euro va fi acoperită, întrucât limita de despăgubire din ţara în care a avut loc accidentul este mai mare.

Accidentul s-a produs din cauza altui participant la trafic

Depunerea cererii de despăgubire în străinătate

Aveţi posibilitatea de a solicita despăgubiri direct de la asigurătorul English français persoanei care a cauzat accidentul.

Depunerea cererii de despăgubire în ţara de origine

Dacă alegeţi această variantă, aveţi două posibilităţi:

  • să depuneţi cererea la sediul reprezentantului în ţara dvs. al asigurătorului persoanei care a cauzat accidentul.
    Pentru a afla dacă asigurătorul în cauză are reprezentanţi în ţara dvs., contactaţi birourile/ centrele naţionale de informare cu privire la Cartea verde.
  • să depuneţi cererea la sediul organismului naţional de despăgubire din ţara dvs.

Caz real

Alegeţi varianta cea mai simplă de depunere a cererii de despăgubire

Ignacio este cetăţean spaniol şi a fost victima unui accident rutier pe durata unei călătorii în Germania. Întrucât nu vorbeşte limba germană, i-a fost greu să depună o cerere de despăgubire pe teritoriul acestei ţări.

De aceea, a decis să adreseze cererea organismului spaniol de despăgubire, la întoarcerea în ţară.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Permisul de conducere UE – Pierdere, furt şi reînnoire

de

Permisul de conducere UE – Pierdere, furt şi reînnoire

 

Permis pierdut sau furat

Dacă vă pierdeţi sau vi se fură permisul de conducere, trebuie să solicitaţi unul nou în ţara în care locuiţi.

Reînnoirea unui permis

Permisul de conducere poate fi eliberat doar de autorităţile din ţara în care locuiţi.

Acestea vor înlocui permisul original cu unul local. Va trebui apoi să vă supuneţi aceloraşi reguli privind termenele de valabilitate, controalele medicale etc. ca şi cetăţenii ţării respective.

Caz real

Înlocuirea unui permis expirat cu unul local

Monica locuieşte în Belgia şi are un permis de conducere italian care este pe punctul de a expira. Ea va trebui să schimbe permisul italian cu unul belgian. Acesta va fi valabil pe o perioadă de 15 ani, spre deosebire de permisul eliberat în Italia care expiră după 10 ani.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Permisul de conducere-Valabilitatea permisului de conducere când călătoriţi în străinătate

de

Permisul de conducere-Valabilitatea permisului de conducere când călătoriţi în străinătate

 

Începând cu 19 ianuarie 2013, toate permisele noi eliberate în UE vor avea forma unui „card de credit” din plastic şi vor respecta un model european standard, cu elemente de securitate îmbunătăţite.

Permisele existente nu sunt afectate, dar vor fi înlocuite cu noul format în momentul reînnoirii lor sau cel târziu până în 2033.

Informaţii suplimentare
Validitatea în ţările din UEpdf - 148 KB

Permise de conducere europene

Înainte de a vă muta în altă ţară, asiguraţi-vă că permisul nu a expirat.

Permisele sau certificatele provizorii eliberate în ţara de origine nu vor fi recunoscute în alte ţări din UE.

Dacă vă mutaţi în altă ţară, puteţi conduce utilizând permisul actual,
atâta timp cât acesta rămâne valabil.

Categoriile recunoscute peste tot în Europa sunt: AM, A1, A2, A, B, BE, B1, B1E, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D şi DE.

Ţările UE trebuie să se asigure că toate permisele aflate în circulaţie respectă formatul european, până cel târziu în 2033.

Dacă aveţi un permis eliberat pe viaţă, veţi afla de la autorităţile din ţara de reşedinţă când trebuie să îl preschimbaţi.

Reînnoirea/ preschimbarea permiselor

Permisul de conducere poate fi reînnoit (sau înlocuit cu un permis eliberat de altă ţară) doar de către autorităţile din ţara în care sunteţi înregistrat ca rezident.

Acestea vor înlocui permisul original cu unul local. Va trebui apoi să vă supuneţi aceloraşi reguli privind termenele de valabilitate, controalele medicale etc. ca şi cetăţenii acestei ţări.

Permis UE eliberat în schimbul unui permis dintr-o ţară terţă

Dacă aveţi un permis european de conducere care v-a fost eliberat de ţara în care locuiţi în schimbul unui permis emis de o ţară terţă şi doriţi să vă mutaţi în altă ţară cu permisul preschimbat, nu trebuie să porniţi de la ideea că acesta va fi recunoscut de ţara în cauză.

Contactaţi autorităţile locale din ţara în care vă mutaţi pentru a afla ce condiţii se aplică pentru recunoaşterea permiselor eliberate de ţări terţe.

Permisul european pe care l-aţi primit în schimbul permisului provenind din afara UE trebuie să conţină un cod care indică ce ţară l-a emis iniţial (de exemplu: 70.0123456789.NL).

Caz real

Angeles este din Chile, dar s-a mutat în Spania în urmă cu câţiva ani. Întrucât Spania recunoaşte permisele eliberate de Chile, Angeles a putut obţine un permis spaniol, după îndeplinirea câtorva formalităţi administrative.

Cu noul permis Angeles poate conduce peste tot în UE. Totuşi, dacă se mută din Spania în altă ţară din UE, ea va trebui să contacteze autorităţile pentru a afla dacă acestea îi vor recunoaşte permisul spaniol.

Dacă şi ţara în care se mută recunoaşte automat permisul original, eliberat în Chile, Angeles va putea folosi în continuare permisul preschimbat în Spania. Dacă nu, va trebui probabil să solicite recunoaşterea oficială a permisului din Chile sau să îl preschimbe în noua ţară.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

TVA pentru automobilele cumpărate în străinătate

de

TVA pentru automobilele cumpărate în străinătate

 

Automobile noi

Când cumpăraţi o maşină nouă în altă ţară a UE şi intenţionaţi să o aduceţi în ţara în care locuiţi, sunteţi exceptat de la plata TVA-ului în ţara în care aţi achiziţionat maşina.

Veţi plăti TVA-ul în ţara în care înmatriculaţi automobilul.

Se consideră „nouă” o maşină cu mai puţin de 6 000 de km la bord  sau cu o vechime mai mică de şase luni.

Automobile de ocazie

Când cumpăraţi o maşină de ocazie de la o persoană fizică, nu veţi plăti TVA, nici în ţara de reşedinţă, nici în cea în care s-a efectuat tranzacţia.

Dacă vânzătorul este concesionar auto, veţi plăti TVA-ul aplicabil în ţara în care aţi cumpărat maşina. Nu veţi plăti TVA în ţara de reşedinţă.

Se consideră „de ocazie” o maşină care este mai veche de şase luni şi are peste 6 000 de km la bord.

Oricare ar fi ţara în care aţi cumpărat maşina, taxa de înmatriculare trebuie plătită în ţara de reşedinţă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Vânzarea unei maşini în străinătate

de

Vânzarea unei maşini în străinătate

 

Vânzătorii particulari pot recupera TVA-ul de la autorităţile din ţara lor dacă vând o maşină nouă unui cumpărător stabilit în altă ţară a UE. În acest fel, se evită plata dublă a TVA-ului pentru acelaşi vehicul.

Caz real

Dacă vindeţi o maşină nouă, puteţi recupera o parte din TVA

Merete şi-a cumpărat o maşină nouă în Danemarca, pentru care a plătit 20 000 de euro, plus 5 000 de euro TVA (25%). Patru luni mai târziu, ea i-a vândut maşina (considerată nouă din punct de vedere fiscal) lui Hagen, pentru suma de 16 000 de euro.

Hagen locuieşte în Austria, unde a plătit 3 200 de euro TVA (20%).

Merete, în calitate de vânzător, trebuie să ştie care îi sunt drepturile în această situaţie. Dacă TVA-ul pentru cea de-a doua tranzacţie s-ar fi perceput în Danemarca, suma plătită s-ar fi ridicat la 4 000 de euro (25% din cei 16 000). Întrucât maşina este considerată nouă, Merete are dreptul de a recupera de la autorităţile daneze 4 000 din cei  5 000 de euro pe care i-a plătit ca TVA când a cumpărat maşina.

O maşină vândută în UE este considerată nouă dacă:

  • este vândută în termen de mai puţin de şase luni de la data la care a fost pusă în circulaţie

sau

  • are mai puţin de 6 000 de km la bord.

Automobile de ocazie

Dacă sunteţi persoană fizică stabilită în UE şi vindeţi o maşină de ocazie unui cumpărător stabilit, de asemenea, în UE, nu se percepe TVA pentru această tranzacţie, nici în ţara vânzătorului, nici în cea a cumpărătorului.

O maşină este considerată de ocazie dacă:

  • este vândută într-un interval de peste şase luni de la data la care a fost pusă în circulaţie

şi

  • are mai mult de 6 000 de km la bord.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Închirieri de autovehicule în străinătate

de

Închirieri de autovehicule în străinătate

 

Când închiriaţi maşini, legislaţia europeană nu prevede o perioadă de reflecţie de 7 zile, aşa cum se întâmplă în cazul bunurilor sau serviciilor comandate on-line, prin telefon sau e-mail.

Dacă vreţi să închiriaţi o maşină şi faceţi o rezervare on-line sau prin telefon la o agenţie cu sediul în UE, nu aveţi în mod automat dreptul de a anula rezervarea şi de a solicita rambursarea sumei plătite, chiar dacă termenii şi condiţiile agenţiei de închirieri ar putea permite acest lucru.

Leasing

Leasingul – închiriere pe termen lung, cu posibilitatea de a cumpăra maşina la sfârşitul contractului – poate fi o opţiune dificilă dacă intenţionaţi să vă mutaţi în altă ţară.

Întrucât sunteţi obligat să asiguraţi şi să înmatriculaţi maşina în ţara de reşedinţă, puteţi avea probleme dacă asigurarea nu este valabilă în ţara în care intenţionaţi să vă mutaţi.

De asemenea, concesionarii ar putea fi împotriva înmatriculării maşinii în altă ţară a UE.

Valabilitatea permisului de conducere

Dacă doriţi să închiriaţi şi să conduceţi o maşină în altă ţară din UE, verificaţi mai întâi dacă permisul de conducere este valabil în ţara respectivă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Achiziţionarea unui automobil în străinătate

de

Achiziţionarea unui automobil în străinătate

 

TVA

Regulile în materie de TVA aplicabile automobilelor cumpărate în altă ţară din UE sunt diferite de cele valabile în cazul altor produse. Ele pot varia şi în funcţie de alţi factori: dacă maşina este nouă sau de ocazie, dacă vânzătorul este persoană fizică sau concesionar auto.

Informaţi-vă cu privire la regulile în materie de TVA înainte de a cumpăra un automobil din altă ţară a Uniunii.

Compararea preţurilor

Puteţi cumpăra o maşină din orice ţară a Uniunii. Pentru a afla care sunt cele mai bune oferte, consultaţi raportul cu privire la preţurile automobilelor English, publicat de Comisia Europeană.

Când comparaţi preţurile practicate în diferite ţări pentru un anumit model, asiguraţi-vă că este vorba despre aceleaşi dotări şi echipamente. Caracteristicile tehnice (aer condiţionat, încălzire etc) pot fi diferite de la o ţară la alta.

Transportarea unui automobil nou

Dacă vă cumpăraţi un automobil nou în altă ţară a UE, va trebui să vă gândiţi la modalitatea de a-l transporta, pentru că nu va fi încă înmatriculat în ţara în care locuiţi.

  • Îl puteţi remorca, dacă folosiţi în acest scop un vehicul înmatriculat şi asigurat corespunzător.
  • Puteţi apela la serviciile unei companii specializate.
  • Îl puteţi conduce chiar dumneavoastră, dar veţi avea nevoie de o asigurare valabilă în toate ţările pe care le tranzitaţi şi de un număr temporar de înmatriculare. Toate acestea pot fi obţinute în ţara din care cumpăraţi maşina – vânzătorul este în măsură să vă dea aceste informaţii. Totuşi,  verificaţi mai întâi dacă un număr temporar de înmatriculare va fi acceptat în toate ţările prin care treceţi.

 În ceea ce priveşte numărul permanent de înmatriculare, acesta va fi obţinut în ţara în care înmatriculaţi maşina.

Vânzări între particulari

Menţionăm că legislaţia privind protecţia consumatorilor nu se aplică vânzărilor între particulari, aşa încât vă recomandăm să fiţi precauţi atunci când cumpăraţi o maşină de la o persoană fizică.

Dacă sunteţi într-o astfel de situaţie, asiguraţi-vă că ştiţi cât mai multe despre vânzător, inclusiv datele de contact.

Potrivit legislaţiei, un automobil trebuie:

  • să fie satisfăcător din punct de vedere calitativ
  • să corespundă descrierii
  • să fie în stare de funcţionare.

Totuşi, calitatea automobilelor noi este mai ridicată decât cea a maşinilor de ocazie, iar legea admite că o maşină de ocazie poate avea defecte.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Înmatricularea vehiculelor în cazul lucrătorilor transfrontalieri

de

Înmatricularea vehiculelor în cazul lucrătorilor transfrontalieri

 

Şedere temporară

Dacă vă menţineţi domiciliul permanent în ţara de origine, iar durata şederii în altă ţară din UE nu depăşeşte 6 luni, nu sunteţi obligat să vă înmatriculaţi maşina sau să plătiţi taxele aplicabile în ţara gazdă. Maşina va rămâne înmatriculată în ţara de reşedinţă.

În condiţiile în care durata şederii nu depăşeşte 6 luni, iar maşina nu este reînmatriculată, nu aveţi voie să o închiriaţi sau să o împrumutaţi unui rezident al ţării gazdă. Acesta vă poate conduce maşina doar dacă dumneavoastră sunteţi unul dintre pasageri.

Nimic nu vă împiedică însă să le împrumutaţi maşina prietenilor sau membrilor de familie care vă vizitează, atâta timp cât aceştia nu sunt rezidenţi ai ţării în care locuiţi temporar.

Dacă durata şederii depăşeşte 6 luni, ar trebui să vă modificaţi, în mod normal, domiciliul permanent. În acest caz, sunteţi obligat să vă înmatriculaţi maşina în ţara respectivă.

Şedere de peste 6 luni

Dacă vă mutaţi în altă ţară din UE şi luaţi maşina cu dumneavoastră, va trebui să o reînmatriculaţi şi să plătiţi taxele prevăzute de legislaţia noii ţări.

În mod normal, reînmatricularea trebuie făcută în termen de 6 luni. Vă recomandăm să contactaţi autorităţile din ţara gazdă înainte de a pleca, pentru a afla dacă acest termen-limită se calculează de la data părăsirii ţării de origine sau de la data la care aţi ajuns în ţara gazdă. Întrebaţi, de asemenea, ce documente trebuie să prezentaţi pentru a dovedi data respectivă.

Atenţie! În unele state membre, termenul-limită este mai mic de 6 luni. Verificaţi din timp ce obligaţii aveţi în ţara în care vă mutaţi.

Dacă îndepliniţi anumite condiţii şi respectaţi termenele-limită, aţi putea fi scutit de la platataxei de înmatriculare atunci când vă mutaţi în altă ţară din UE. Vă recomandăm să contactaţi autorităţile naţionale din ţara gazdă înainte să vă mutaţi.

Caz real

Sunteţi bine informat? Aveţi doar de câştigat.

Cristina s-a mutat din Spania în Portugalia, unde îşi găsise o slujbă. Neştiind că ar trebui să-şi înmatriculeze maşina în maxim 6 luni, s-a prezentat la serviciul înmatriculări după 8 luni de la mutare.

De-abia atunci a aflat că, dacă ar fi venit mai devreme, ar fi fost scutită de la plata taxelor de înmatriculare. În Portugalia, termenul-limită de 6 luni se calculează de la data părăsirii ţării de origine.

Excepţii de la regula reînmatriculării în termen de 6 luni

Studenţi

Dacă v-aţi mutat în altă ţară din UE doar pentru studii, aveţi dreptul să vă folosiţi maşina fără să o reînmatriculaţi sau să plătiţi taxele aferente. Acest drept încetează din momentul în care nu mai sunteţi înscris într-o instituţie din învăţământ din ţara respectivă.

Caz real

Mathieu este cetăţean francez, dar locuieşte în Belgia, unde urmează un curs post-universitar de 2 ani. Când maşina sa a suferit avarii, Mathieu s-a prezentat la Poliţie pentru a solicita un proces-verbal destinat asigurătorului. Poliţia a constatat că locuia în Belgia de peste un an fără să-şi reînmatriculeze maşina, motiv pentru care a vrut să-i dea o amendă.

Mathieu a putut dovedi însă că este student internaţional la Universitatea din Anvers, ceea ce îl scuteşte de plata taxelor de înmatriculare din Belgia.

Lucrători transfrontalieri

Sunteţi considerat lucrător transfrontalier (angajat sau independent) dacă locuiţi într-o ţară UE, dar lucraţi în alta şi vă întoarceţi acasă cel puţin o dată pe săptămână.

Dacă vă folosiţi maşina personală pentru a merge la serviciu, aceasta trebuie să fie înmatriculată (iar taxele în vigoare plătite) în ţara în care locuiţi, nu în cea în care lucraţi.

Pe de altă parte, dacă folosiţi o maşină de serviciu (înmatriculată în ţara în care lucraţi), aveţi dreptul să o utilizaţi în interes personal în ţara în care locuiţi, fără să trebuiască să o reînmatriculaţi. Întrucât veţi avea plăcuţe de înmatriculare cu numere străine, este posibil ca poliţia să vă verifice actele mai des – este de datoria lor să se asigure că cetăţenii din jurisdicţia lor şi-au plătit taxele de înmatriculare/ de drum.

Dacă aveţi probleme legate de acest aspect, nu ezitaţi să contactaţi serviciile noastre de asistenţă.

Caz real

Kiril locuieşte în Bulgaria, dar lucrează în Grecia, pentru o companie elenă. Maşina de serviciu pe care o conduce este înmatriculată în Grecia, dar el o foloseşte în Bulgaria şi în interes personal.

În timpul unui control, poliţia l-a amendat pentru că nu a înmatriculat maşina în Bulgaria. Agenţii de circulaţie nu ştiau că lucrătorii transfrontalieri au dreptul să-şi folosească maşina de serviciu în ţara în care locuiesc, motiv pentru care nu au luat în considerare explicaţiile date de Kiril. Acesta a contestat decizia şi amenda a fost ulterior anulată.

Lucrători transfrontalieri independenţi

În calitate de lucrător independent care locuieşte în ţara A şi lucrează în ţara B, aveţi dreptul să folosiţi maşina de serviciu în ţara A, fără să o înmatriculaţi acolo, doar dacă:

  • maşina a fost cumpărată pe firmă;
  • o utilizaţi în ţara A în principal în interes de serviciu şi doar rareori în interes personal;
  • aveţi sediul legal în altă ţară.

Atenţie! Maşina de serviciu trebuie să fi fost cumpărată pe firmă. Dacă aţi achiziţionat-o pe persoană fizică, trebuie să o înmatriculaţi în ţara în care locuiţi.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Problemele cele mai comune pentru lucrătorii transfrontalieri – ROMANIA

de

Problemele cele mai comune pentru lucrătorii transfrontalieri – ROMANIA

 

Lucrătorii transfrontalieri se confruntă cel mai frecvent cu probleme legate de:

Diferenţele dintre sistemele de securitate socială

Sistemele naţionale de securitate socială diferă foarte mult pe teritoriul Europei.

Aflaţi informaţii despre sistemul de asigurări sociale din ţara în care vă mutaţi, pentru a evita problemele şi neînţelegerile care ar putea avea consecinţe grave:

Sistemele naţionale de securitate socială

Pensia de urmaş nu există în toate ţările din UE. Dacă soţul sau soţia dumneavoastră lucrează într-o ţară învecinată şi contaţi pe posibilitatea de a obţine o pensie de urmaş, verificaţi dacă astfel de pensii există în ţara respectivă.

Drepturi şi condiţii

Drepturile de care beneficiaţi diferă de la o ţară la alta. De exemplu, este posibil ca perioada de şomaj să fie de 24 de luni în ţara în care lucraţi şi de doar 12 luni în ţara în care locuiţi.

Parametrii principali referitori la prestaţiile de şomaj sunt:

  • perioada de muncă necesară pentru dobândirea unui drept
  • procentul folosit pentru calcularea prestaţiilor
  • durata maximă de acordare a prestaţiilor.

Suma care vi se cuvine poate varia mult când lucraţi în altă ţară, mai ales în cazul prestaţiilor familiale – de exemplu, unele ţări nici nu acordă prestaţii parentale.

Prestaţiile familiale în fiecare stat membru

Mai multe despre:

Prestaţiile familiale pentru lucrătorii transfrontalieri

Dacă aţi solicitat o pensie de invaliditate în mai multe ţări, fiecare dintre ele poate să vă solicite să efectuaţi un examen medical. În timp ce una dintre ţări v-ar putea încadra în incapacitate de muncă în proporţie de 70%, o alta ar putea să considere că sunteţi total apt de muncă.

Perioada de muncă necesară pentru dobândirea unui drept

În multe ţări, dreptul la anumite prestaţii de securitate socială se dobândeşte doar după câţiva ani de muncă pe teritoriul naţional.

Ţara în care depuneţi cererea are obligaţia să ia în calcul şi perioadele lucrate în alte ţări şi să aplice aceleaşi condiţii ca şi în cazul în care aţi fi lucrat doar pe teritoriul său.

Pensii suplimentare

Pensiile suplimentare se încadrează în sistemele de pensii (pentru limită de vârstă, invaliditate, de urmaş) destinate să completeze sau să înlocuiască sistemul de pensii publice.

Înainte de a semna un contract pentru o pensie suplimentară, verificaţi dacă drepturile de pensie pe care vi le acordă sunt afectate de o eventuală mutare/stabilire în străinătate. Dacă efectele sunt negative, contractul este ilegal!

Atunci când renunţaţi la un sistem de pensii suplimentare pentru că plecaţi în altă ţară din UE în interes profesional, aveţi aceleaşi drepturi ca şi persoanele care au rămas în ţara din care aţi plecat, dar au întrerupt plata contribuţiilor (de exemplu, pentru că şi-au schimbat locul de muncă).

Exemplu

Fred a lucrat timp de 8 ani în ţara A, pentru o firmă care îi oferea un pachet generos de pensii suplimentare.

Apoi, la noul loc de muncă pentru care a optat în altă ţară din UE, angajatorul i-a propus un alt pachet de pensii suplimentare.

Fred a renunţat la sistemul de pensii suplimentare din ţara A, însă asiguratorul i-a spus că drepturile pe care le acumulase până la momentul respectiv se pierd atunci când se mută în altă ţară.

Fred a contactat un centru european pentru consumatori şi a solicitat sprijin juridic. În cele din urmă, fostul asigurator a aprobat menţinerea contribuţiilor din ţara A.

Uneori, companiile private care gestionează pensiile suplimentare penalizează persoanele care se mută în străinătate, refuzând să le plătească pensia, adăugând costuri nejustificate sau solicitând returnarea dobânzii de care a beneficiat asiguratul pe durata contractului.

Aceste practici sunt ilegale! Dacă vă confruntaţi cu o asemenea situaţie, contactaţi cel mai apropiat centru european pentru consumatori.

Vârsta legală de pensionare

Vârsta legală de pensionare diferă de la o ţară la alta. De aceea, vă recomandăm să aflaţi din timp ce se va întâmpla, pentru fiecare ţară în care aţi lucrat, dacă schimbaţi data de la care doriţi să vă pensionaţi. Dacă nu vă pensionaţi simultan, valoarea prestaţiei s-ar putea modifica.

Pentru detalii şi consiliere, adresaţi-vă casei de pensii din ţara în care locuiţi şi/sau din ţările în care aţi lucrat.

Caz real

Vă puteţi aştepta ca vârsta de pensionare să fie mai mare în unele ţări

Louise, din Austria, a lucrat în Germania timp de 15 ani. Spre sfârşitul carierei, a revenit în Austria. La împlinirea vârstei de 60 de ani (vârsta legală de pensionare în Austria), a solicitat să iasă la pensie. A avut însă neplăcuta surpriză să constate că avea o pensie foarte mică.

Este adevărat că, la 60 de ani, Louise are dreptul la partea austriacă a pensiei. Însă partea germană i se va cuveni doar când va împlini 65 de ani, pentru că aceasta este vârsta legală de pensionare în Germania.

Conturi bancare pentru plata salariilor

Uneori, angajatorii vă pot solicita să vă deschideţi un cont bancar în ţara în care lucraţi.

  • Dacă atât ţara în care lucraţi, cât şi cea în care locuiţi se situează în zona euro, angajatorul nu vă poate obliga să faceţi acest lucru, iar contul din ţara de reşedinţă ar trebui să fie suficient.

    Nu trebuie decât să furnizaţi contul IBAN şi codul SWIFT (BIC), iar salariul vă va putea fi vărsat fără vreun cost suplimentar. Băncile nu au voie să perceapă pentru transferurile internaţionale în euro comisioane mai mari decât pentru cele interne. Fac excepţie doar transferurile internaţionale de peste 50 000 de euro.

  • Dacă locuiţi sau lucraţi într-o ţară din afara zonei euro, angajatorul are dreptul de a vă solicita deschiderea unui cont la o bancă locală, dacă poate dovedi că l-ar costa mai mult să efectueze plata salariului în străinătate.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Lucrători transfrontalieri – Domiciliul fiscal

de

Lucrători transfrontalieri – Domiciliul fiscal

 

Ce ţară vă poate impozita?

Chiar dacă sunteţi considerat lucrător transfrontalier din perspectiva sistemului de securitate socială, modul în care sunteţi impozitat este reglementat doar prin legislaţia naţională şi acordurile fiscale bilaterale – iar acestea diferă semnificativ şi nu acoperă toate situaţiile posibile.

De multe ori, tratatele privind evitarea dublei impozitări nu includ prevederi referitoare la lucrătorii transfrontalieri, întrucât normele care îi vizează diferă de la o ţară la alta. În puţinele cazuri în care astfel de prevederi există, ele sunt specifice fiecărui tratat în parte.

Contactaţi cel mai apropiat birou al parteneriatelor transfrontaliere EURES pentru a afla dacă vi se aplică vreun regim special de impozitare.

Lucrătorii care trec graniţa zi de zi trebuie să plătească impozitele în ţara desemnată competentă printr-un eventual acord privind dubla impunere încheiat între cele două ţări.

În mod normal, ţara în care lucraţi va impozita veniturile pe care le obţineţi pe teritoriul său. Uneori, veniturile obţinute în ţara în care lucraţi pot fi neimpozabile în ţara în care aveţi domiciliul fiscal (ţara în care locuiţi). Însă de cele mai multe ori, ambele ţări au dreptul să vă impoziteze veniturile, aplicând prevederile legislaţiei naţionale şi ale eventualelor acorduri privind dubla impunere. Totuşi, ţara în care locuiţi (şi în care aveţi domiciliul fiscal) vă va acorda probabil anumite scutiri, în funcţie de impozitele plătite în străinătate – dar scutirile nu compensează întotdeauna faptul că trebuie să plătiţi un impozit de două ori.

Contactaţi cel mai apropiat birou al parteneriatelor transfrontaliere EURES pentru a afla ce regim de impozitare vi se aplică.

Impozitul pe venit

Informaţii despre impozitul pe venit, date de contact pentru administraţiile fiscale şi definiţii ale domiciliului fiscal, pe ţări:

Domiciliul fiscal fictiv

Potrivit normelor europene, ţara în care vă obţineţi totalitatea sau cvasitotalitatea veniturilor trebuie să vă trateze ca şi cum aţi avea domiciliul fiscal pe teritoriul său – chiar dacă nu locuiţi acolo. Aceasta înseamnă că aveţi dreptul la aceleaşi scutiri de impozite ca şi cetăţenii săi. Totuşi, fiecare ţară are o interpretare diferită pentru „cvasitotalitatea” veniturilor obţinute.

Unele ţări din UE acordă statutul de persoană cu domiciliu fiscal fictiv lucrătorilor transfrontalieri care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor, dacă:

  • veniturile sunt obţinute în întregime (sau aproape în întregime) din activităţile desfăşurate pe teritoriul lor ŞI
  • veniturile obţinute în ţara de reşedinţă se situează sub un anumit plafon.

Vă recomandăm să analizaţi toate aceste aspecte înainte de a începe să lucraţi în regim transfrontalier.

Atenţie! Definiţia noţiunii de „cvasitotalitatea veniturilor” diferă în anumite ţări, care ar putea lua în calcul şi sumele foarte mici obţinute în alte ţări.

Vă puteţi adresa administraţiei fiscale din ţara dumneavoastră. De asemenea, consilierii europeni în domeniul ocupării forței de muncă vă pot oferi informaţii generale privind normele aplicabile la nivel naţional şi autorităţile fiscale din ţara în care v-aţi stabilit.

În calitate de persoană cu domiciliu fiscal fictiv, aveţi dreptul la acelaşi tratament ca şi rezidenţii ţării în care lucraţi. De exemplu, veţi avea posibilitatea:

  • să completaţi o declaraţie fiscală pe familie (soţ şi soţie), dacă această opţiune există în ţara respectivă
  • să obţineţi prestaţii familiale şi deduceri fiscale pentru cheltuielile ocazionate de creşterea copiilor (chiar dacă acestea au fost făcute în ţara în care locuiţi)
  • să obţineţi deduceri fiscale pentru dobânda la creditul ipotecar pe care l-aţi contractat pentru a cumpăra o locuinţă, chiar dacă aceasta se află în ţara în care locuiţi.

Caz real

Verificaţi dacă se poate considera că aveţi domiciliul fiscal fictiv în ţara în care lucraţi

Baptiste şi soţia sa, Aurélie, locuiesc în Belgia. După ce s-a angajat în Germania, Baptiste a descoperit că venitul său net este mai mic decât se aştepta.  Interesându-se care sunt motivele, a aflat că administraţia fiscală germană îi aplică un alt regim de impozitare decât cetăţenilor germani. Ea nu consideră că Baptiste are domiciliul fiscal fictiv în Germania, pentru că venitul obţinut de Aurélie în Belgia depăşeşte plafonul care ar permite încadrarea lui la acest statut.

Din păcate, acest caz nu poate fi soluţionat în favoarea lui Baptiste. În multe ţări din UE, lucrătorii transfrontalieri primesc statutul de rezident fiscal fictiv şi sunt impozitaţi ca şi cum ar locui în ţara în care lucrează, beneficiind astfel de numeroase reduceri. Însă condiţiile de acordare a acestui statut sunt foarte stricte, iar Baptiste nu le îndeplineşte.

Exemplu

Dacă aveţi statutul de rezident fiscal fictiv, iar legislaţia naţională prevede anumite deduceri fiscale (de exemplu, pentru plata unei pensii ocupaţionale sau a unor asigurări de sănătate şi invaliditate etc.), ar trebui să beneficiaţi de aceste deduceri pentru contribuţiile obligatorii pe care le plătiţi în ţara în care locuiţi

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Lucrători transfrontalieri – Prestaţiile familiale

de

Lucrători transfrontalieri – Prestaţiile familiale

 

Tipuri de prestaţii familiale

Tipurile de prestaţii familiale diferă de la o ţară la alta. Dacă vă mutaţi în străinătate, vă puteţi confrunta cu noţiuni precum:

  • alocaţii pentru copii
  • alocaţii pentru creşterea copilului
  • alocaţii pentru îngrijirea copilului
  • indemnizaţii speciale pentru orfani.

Toate statele membre oferă o formă sau alta de prestaţii familiale, dar valoarea acestora şi condiţiile de acordare variază mult. Dacă unele ţări furnizează plăţi periodice, altele acordă mai degrabă scutiri de la plata impozitelor. Odată cu mutarea în altă ţară, prestaţiile familiale la care aveţi dreptul se vor schimba, ceea ce înseamnă că vă puteţi aştepta la creşteri sau scăderi ale veniturilor.

Înainte de a pleca, vă sfătuim să contactaţi un consilier european în materie de ocupare a forţei de muncă, pentru a afla care sunt prestaţiile familiale care vi se vor cuveni. Diferenţele dintre sistemele naţionale pot avea un impact semnificativ asupra veniturilor totale.

Caz real

Faptul că lucraţi în străinătate nu anulează neapărat prestaţiile familiale din ţara de reşedinţă

Lisa şi Ole sunt cetăţeni germani şi aşteaptă un copil. Lisa lucrează în Germania şi beneficiază de sistemul de asigurări sociale al acestei ţări. Ole a primit o ofertă de muncă interesantă în Olanda, dar Lisa ar prefera să o refuze, pentru că, spre deosebire de Germania, Olanda nu acordă alocaţii de creştere a copilului.

De fapt, Ole poate prelua noua slujbă fără nicio problemă. Atâta timp cât contractul de muncă al Lisei este valabil (inclusiv pe perioada concediului de maternitate), ea se poate muta în Olanda fără să-şi piardă prestaţiile sociale la care are dreptul conform legislaţiei germane.

Ce ţară plăteşte?

Dacă dumneavoastră şi/sau celălalt părinte al copilului lucraţi în străinătate, aţi putea avea dreptul la prestaţii familiale din ţări diferite.

În astfel de cazuri, autorităţile naţionale din ţările implicate vor analiza situaţia ambilor părinţi şi vor decide ce ţară poartă responsabilitatea principală pentru plata prestaţiilor. Decizia se va lua în conformitate cu „regulile de prioritate”.

În situaţia în care prestaţiile primite de la ţara care deţine responsabilitatea principală au o valoare mai mică decât cele pe care le-ar fi acordat ţara cu responsabilitate secundară (datorită faptului că primiţi pensie/ lucraţi acolo), ţara cu responsabilitate secundară va plăti un supliment egal cu diferenţa dintre valorile prestaţiilor. Astfel, vi se garantează plata maximului de prestaţii cuvenite.

Exemplu

Să presupunem că locuiţi în ţara A, dar lucraţi în ţara B, în timp ce celălalt părinte lucrează în ţara A. Alocaţia pentru creşterea copilului este de 50 de euro pe lună în ţara A şi de 100 de euro pe lună în ţara B. Pentru că unul dintre părinţi lucrează în ţara în care locuieşte copilul (ţara A), această ţară deţine responsabilitatea principală. Dar, întrucât aveţi dreptul la suma maximă (100 de euro), ţara B, în care lucraţi dumneavoastră, va trebui să vă plătească diferenţa de 50 de euro.

Caz real

Asiguraţi-vă că primiţi drepturile care vi se cuvin.

Steve, din Luxemburg, lucrează în Franţa şi locuieşte în Luxemburg. Având în vedere că se încadrează în sistemul francez de securitate socială, Steve trebuie să solicite alocaţia pentru copii în Franţa.

Nu poate primi un supliment de alocaţie din partea Luxemburgului, doar în baza faptului că familia locuieşte în continuare acolo.

Regulile de prioritate

Scenariu: Sunteţi singurul părinte care are dreptul la prestaţii familiale, iar dreptul respectiv include prestaţii provenind din cel puţin 2 ţări, pentru că:

  • Lucraţi într-o ţară şi primiţi pensie din una sau mai multe alte ţări.

    În acest caz, ţara în care lucraţi va deţine responsabilitatea principală pentru plata prestaţiilor familiale care vi se cuvin.

    În plus, aţi putea avea dreptul la un supliment din partea ţării de la care primiţi o pensie.

În orice situaţie v-aţi afla, dacă prestaţiile familiale pe care le primiţi de la ţara care deţine responsabilitatea principală au o valoare mai mică decât cele care vi s-ar cuveni în oricare dintre celelalte ţări în care deţineţi drepturi de acest tip, ţările respective trebuie să vă plătească un supliment pentru a compensa diferenţa.

Caz real

Ce ţară plăteşte?

Emma locuieşte în Freiburg (Germania) şi a început de curând să lucreze în Franţa, la doar câţiva kilometri distanţă. Autorităţile germane i-au spus că trebuie să solicite prestaţii familiale în Franţa, pentru că această ţară răspunde acum de asigurarea ei socială.

Autorităţile au dreptate. Emma trebuie să depună cererea pentu prestaţii familiale în ţara în care lucrează (Franţa), deşi continuă să locuiască în Germania.

Scenariu: Atât dumneavoastră, cât şi celălalt părinte aveţi dreptul la prestaţii familiale din cel puţin două ţări, pentru că:

  • Lucraţi în ţări diferite.

    În acest caz, dacă ţara în care lucrează unul dintre părinţi este şi ţara în care locuieşte copilul, această ţară va plăti prestaţiile familiare, conform propriei legislaţii. Eventual, ţara în care lucrează celălalt părinte ar putea să vă plătească un supliment, dacă valoarea prestaţiilor este superioară celei din ţara care deţine responsabilitatea principală.

    Dacă niciunul dintre părinţi nu lucrează în ţara în care locuieşte copilul, prestaţiile familiale vor fi plătite de ţara care acordă prestaţii mai mari.

SAU

  • Lucraţi într-o ţară a UE, iar celălalt părinte primeşte pensie din altă ţară a UE:

    În acest caz, ţara în care lucraţi va plăti prestaţiile familiale, conform propriei legislaţii.

    În plus, aţi putea avea dreptul la un supliment din partea ţării de la care îşi primeşte pensia celălalt părinte.

Valoarea totală a prestaţiilor familiale nu trebuie să fie inferioară valorii maxime disponibile în ţările care deţin responsabilitatea pentru plata acestora, în baza faptului că părinţii lucrează/primesc pensia în ţările respective.

Dacă aţi divorţat şi fostul partener primeşte prestaţii familiale, dar nu le utilizează pentru întreţinerea copilului, contactaţi autorităţile competente în domeniul prestaţiilor familiale din ţara în care locuieşte copilul şi solicitaţi ca plata beneficiilor să fie redirecţionată către dumneavoastră, în calitate de părinte care se ocupă de fapt de întreţinerea familiei.

Unde se depune cererea?

Cererea poate fi depusă în orice ţară în care dumneavoastră sau celălalt părinte aveţi dreptul la prestaţii. Autorităţile din ţara în care depuneţi cererea o vor transmite şi celorlalte ţări responsabile de cazul dumneavoastră.

Dacă depuneţi cererea la timp într-una dintre ţări, se va considera că aceasta a fost depusă la timp în toate celelalte ţări din UE în care aveţi dreptul la prestaţii familiale. Dacă autorităţile din ţara în care aţi depus iniţial cererea nu au trimis la timp dosarele către omologii lor, ţările respective nu pot invoca acest motiv pentru a vă respinge cererea.

Contactaţi autorităţile naţionale pentru a afla care este termenul limită până la care puteţi solicita prestaţii familiale. Nerespectarea acestuia poate duce la pierderea dreptului la prestaţii.

Autorităţile naţionale au obligaţia de a coopera şi de a-şi comunica toate informaţiile necesare pentru tratarea cererii. Pentru a evita dificultăţile legate de limbă, administraţiile naţionale utilizează formulare standard (fostele formulare tip E) pentru a face schimb de informaţii.

Sistemele naţionale de securitate socială diferă foarte mult de la o ţară la alta.

Obţineţi din timp informaţii despre sistemul de prestaţii familiale din ţara în care vă mutaţi, pentru a evita problemele şi neînţelegerile care ar putea avea consecinţe grave.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Lucrători transfrontalieri – Prestaţiile sociale

de

Lucrători transfrontalieri – Prestaţiile sociale

Lucrătorii transfrontalieri (angajaţi sau independenţi):

  • Cotizează la sistemul de asigurări sociale din ţara în care lucrează, fiind aşadar afiliaţi acestui sistem.
  • Totuşi, ei pot beneficia de îngrijiri medicale şi în ţara în care locuiesc.
  • Dacă îşi pierd locul de muncă, trebuie să solicite indemnizaţia de şomaj în ţara de reşedinţă.
  • Regulile diferă în funcţie de domeniul în cauză: sănătate, şomaj, pensii, prestaţii familiale etc.

Caz real

Contribuţiile la sistemul de securitate socială trebuie plătite doar în ţara în care lucraţi

Balázs locuieşte în Ungaria şi lucrează în Austria, unde îşi achită contribuţiile la asigurările sociale. Autorităţile maghiare îi pretind să cotizeze la sistemul de securitate socială din Ungaria.

Lucrătorii transfrontalieri din UE sunt asiguraţi în cadrul unui singur sistem de securitate socială, cel din ţara în care lucrează. În acest caz, autorităţile maghiare nu au dreptate.

Indemnizaţia de şomaj

Lucrătorii transfrontalieri (angajaţi sau independenţi) care îşi pierd locul de muncă trebuie să solicite indemnizaţia de şomaj în ţara în care locuiesc.

Această regulă se aplică începând cu 1 mai 2010, dar unele oficii de ocupare a forţei de muncă nu o ştiu încă. Dacă aveţi probleme cu obţinerea indemnizaţiei de şomaj, apelaţi la serviciile noastre de asistenţă.

Valoarea

Valoarea şi durata indemnizaţiei de şomaj depind de reglementările din ţara de reşedinţă şi de perioadele lucrate în străinătate.

Formularul U1 (cunoscut anterior ca E 301)

Solicitaţi autorităţilor din ţara/ţările în care aţi lucrat să vă elibereze formularul U1 (cunoscut anterior ca E 301). Apoi, înaintaţi-l autorităţilor din ţara de reşedinţă, care vor calcula astfel perioadele în care aţi lucrat şi aţi beneficiat de asigurare în alte ţări.

Autorităţile care vă analizează dosarul pot obţine aceste informaţii direct de la omologii din alte ţări, însă formularul U1 va scurta probabil timpul de procesare.

Sprijin pentru găsirea unui loc de muncă

Dacă doriţi să căutaţi un loc de muncă în ţara în care aţi lucrat înainte de a rămâne şomer, puteţi solicita ajutorul oficiului de ocupare a forţei de muncă din acea ţară. Înscriindu-vă în evidenţa autorităţilor din două ţări, va trebui să respectaţi cerinţele ambelor sisteme. Au prioritate însă cerinţele din ţara în care locuiţi – altfel, riscaţi să pierdeţi prestaţiile care vi se cuvin.

Servicii medicale

Lucrătorii transfrontalieri au dreptul la servicii medicale în ambele ţări.

Înscrierea

Pentru a beneficia de asigurare medicală, trebuie să vă înscrieţi mai întâi pe lângă autorităţile din ţara în care lucraţi. Acestea vă vor furniza formularul S1 (fostul formular E 106), care vă va permite să vă înscrieţi şi în sistemul de sănătate din ţara în care locuiţi. În anumite condiţii, acelaşi lucru este valabil pentru membrii de familie aflaţi în întreţinerea dumneavoastră. Veţi avea 2 carduri de asigurări de sănătate, câte unul pentru fiecare ţară.

Persoanele aflate în întreţinere

Persoanele pe care le aveţi în întreţinere pot beneficia de aceleaşi drepturi ca şi dumneavoastră dacă lucraţi şi locuiţi în 2 din următoarele ţări:
Austria Grecia Republica Cehă
Belgia Letonia România
Bulgaria Luxemburg Slovacia
Cipru Malta Slovenia
Franţa Polonia
Germania Portugalia

Dacă una dintre ţări este Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Italia, Lituania, Regatul Unit, Spania, Suedia, Ţările de Jos sau Ungaria, persoanele aflate în întreţinere nu pot avea 2 carduri de sănătate. În acest caz, ele vor putea beneficia de servicii medicale în ţara în care lucraţi doar dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

  • persoana aflată în întreţinere are nevoie de îngrijiri medicale neplanificate, din cauza unor probleme intervenite pe durata şederii în ţara în care lucraţi. Se vor lua în considerare natura tratamentului şi durata preconizată a şederii
  • ţările/ autorităţile implicate au semnat un acord în domeniu
  • aţi primit o autorizaţie în prealabil – formularul S2 (fostul formular E 112), eliberat de casa de asigurări de sănătate din ţara în care locuiţi.

Îngrijirea copiilor bolnavi – dacă vă luaţi concediu pentru a vă îngriji copilul bolnav, trebuie să întrebaţi casa de asigurări dacă aveţi dreptul la prestaţii specifice. În general, nu veţi avea acest drept dacă partenerul şi copilul dumneavoastră sunt asiguraţi în ţara în care locuiţi.

Formularele necesare

  • Formularul S1 (fostul formular E 106) – certificat care atestă dreptul la servicii medicale în ţara în care locuiţi. După emiterea de către casa de asigurări de sănătate din ţara în care lucraţi, acesta trebuie depus la autoritatea omoloagă din ţara de reşedinţă.

  • Formularul U1 (fostul formular E 301) – atestat privind perioadele de asigurare care trebuie luate în calcul la stabilirea indemnizaţiei de şomaj. Pentru a-l obţine, contactaţi oficiul de ocupare a forţei de muncă din ţara/ţările în care aţi lucrat. Apoi, înaintaţi-l oficiului de ocupare a forţei de muncă din ţara în care doriţi să solicitaţi indemnizaţia. Dacă nu furnizaţi un astfel de atestat, autorităţile care vă analizează dosarul pot obţine aceste informaţii direct de la omologii din alte ţări, pe cale electronică.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Lucrători transfrontalieri – Drepturile legate de muncă

de

Lucrători transfrontalieri – Drepturile legate de muncă

 

Egalitate de tratament

În ţara în care lucraţi: ca angajat sau lucrător independent transfrontalier, aveţi dreptul la acelaşi tratament ca şi colegii care locuiesc acolo. Acest principiu vizează:

  • prestaţiile de bază – indemnizaţii în caz de boală, indemnizaţii de maternitate şi paternitate, pensii de invaliditate şi de urmaş şi pensii pentru limită de vârstă, asigurări împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, ajutoare de deces, pensii anticipate şi prestaţii familiale
  • prestaţiile suplimentare de care beneficiază lucrătorii din ţara respectivă – reduceri la transport, pensii complementare, burse de studiu, acces la instituţiile de învăţământ, indemnizaţii de şomaj pentru copiii care îşi caută primul loc de muncă,  tichete de parcare pentru persoanele cu handicap.

În ţara în care locuiţi: indiferent dacă sunteţi sau nu cetăţean al ţării respective, aveţi drept de şedere chiar dacă lucraţi în ţara învecinată, întrucât puteţi dovedi că aveţi suficiente resurse pentru a vă întreţine.

Ce legislaţie se aplică?

Lucrătorii transfrontalieri sunt supuşi, în viaţa de zi cu zi, reglementărilor din ambele ţări.

Legislaţia din ţara în care lucraţi vizează:

  • aspectele legate de locul de muncă şi impozitul pe venit
  • majoritatea drepturilor de securitate socială.

Legislaţia din ţara în care locuiţi vizează:

  • aspectele legate de impozitul pe proprietate şi de majoritatea celorlalte taxe
  • formalităţile de şedere.

Caz real

Asiguraţi-vă că n-aveţi de pierdut dacă aţi lucrat în altă ţară

Evelien a lucrat 10 ani în Germania, timp în care a continuat să locuiască în Olanda. În această perioadă, a contribuit şi la un fond privat de pensii facultative din Germania, motiv pentru care a primit un bonus de la autorităţile germane.

La pensionare, acestea i-au solicitat să returneze toate bonusurile pentru pensii facultative de care a beneficiat în cei 10 ani, pe motiv că nu mai plăteşte impozite în Germania. Însă din momentul în care şi-a încetat contribuţiile în Germania, Evelien a început să plătească impozite în ţara sa de reşedinţă, Olanda.

Evelien s-a adresat instanţelor din Germania, care au decis că, în calitate de lucrător transfrontalier, ea are dreptul la bonusurile respective (acestea având statutul de prestaţie suplimentară). În cele din urmă, Evelien nu a fost nevoită să returneze bonusul.

Dacă lucrătorii din ţara în care lucraţi beneficiază de anumite prestaţii suplimentare care dumneavoastră vă sunt refuzate, apelaţi la un consilier european în materie de ocupare a forţei de muncă sau la serviciile noastre de asistenţă şi informare.

Caz real

Prestaţiile la care aveţi dreptul în ţara în care lucraţi

Rosita locuieşte în Italia, împreună cu soţul şi cei 3 copii, dar lucrează în Franţa. A depus o cerere de abonament cu preţ redus pentru călătoriile cu trenul, acordat în mod normal familiilor numeroase. Însă cererea i-a fost respinsă, pe motiv că nici ea, nici copiii ei nu locuiesc în Franţa.

Rosita trebuie să-şi apere drepturile şi, în caz de nevoie, să contacteze serviciile de asistenţă ale UE. Toţi lucrătorii cu familii numeroase (în multe ţări, aceasta înseamnă cu cel puţin 3 copii) au dreptul la reduceri pentru transportul feroviar în ţara în care lucrează, din ziua în care încep serviciul, dacă ţara respectivă acordă propriilor cetăţeni astfel de reduceri.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Stabilirea in strainatate – Drepturi, condiţii şi formalităţi

de

Stabilirea in strainatate – Drepturi, condiţii şi formalităţi

 

În calitate de cetăţean al UE, aveţi dreptul de a locui într-o altă ţară europeană. Pentru o şedere mai mică de 3 luni, tot ce vă trebuie este o carte de identitate sau un paşaport valabil.

În multe ţări din UE, trebuie să aveţi permanent asupra dumneavoastră cartea de identitate sau paşaportul.

În unele ţări, aţi putea fi amendat sau reţinut temporar dacă vă uitaţi documentele de identitate acasă, dar nu puteţi fi expulzat doar din acest motiv.

Semnalarea prezenţei

În unele ţări din UE, trebuie să vă semnalaţi prezenţa într-un interval rezonabil de timp de la data sosirii pe teritoriul ţării. Cei care nu respectă această regulă pot fi amendaţi.

Egalitate de tratament

Pe durata şederii, trebuie să fiţi tratat ca şi cetăţenii ţării respective, mai ales în ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, remunerarea, măsurile de facilitare a inserţiei  pe piaţa muncii, înscrierea în şcoli etc.

Chiar dacă vă aflaţi în ţară ca simplu turist, nu trebuie să vi se ceară să plătiţi mai mult, de exemplu pentru biletele de intrare la muzeu sau pentru transport.

Excepţie: Dacă sunteţi pensionar, unele ţări din UE pot decide să nu vă acorde, dumneavoastră şi membrilor de familie, sprijin financiar, pe durata primelor 3 luni de şedere în ţară.

Expulzare

În cazuri excepţionale, autorităţile pot decide să vă expulzeze, pe motive de ordine, de securitate sau sănătate publică, dar numai dacă pot dovedi că reprezentaţi o ameninţare serioasă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Căutarea unui loc de muncă în străinătate-Permisul de muncă

de

Căutarea unui loc de muncă în străinătate-Permisul de muncă

Persoanele care desfăşoară activităţi independente nu au nevoie de permis de muncă în niciun stat membru.

Cetăţenii câtorva ţări au însă nevoie de un permis de muncă pentru a se putea angaja în anumite alte ţări din UE.

Dacă v-aţi propus să lucraţi într-o ţară care aplică astfel de restricţii, aflaţi din timp ce formalităţi va trebui să îndepliniţi pentru a obţine un permis de muncă. De asemenea, întrebaţi dacă restricţiile vizează şi dreptul de a vă transfera prestaţiile de şomaj în ţara respectivă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Căutarea unui loc de muncă în străinătate-Impozite

de

Căutarea unui loc de muncă în străinătate-Impozite

Impozitarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nu este reglementată la nivel european, ci la nivel naţional. Statele membre au încheiat o serie de acorduri bi-/multilaterale, dar acestea nu acoperă toate situaţiile posibile. Există, totuşi, o serie de principii de bază valabile în majoritatea cazurilor.

Impozitul pe venit în cazul indemnizaţiei de şomaj

Cele mai multe acorduri fiscale bilaterale încadrează indemnizaţia de şomaj la categoria „alte venituri”, impozabile doar în ţara de reşedinţă. Totuşi, tratamentul fiscal variază în funcţie de prevederile acordurilor, motiv pentru care vă recomandăm să vă informaţi în prealabil.

În principiu, dacă petreceţi mai puţin de 6 luni din an în altă ţară din UE fără să lucraţi, probabil nu se va considera că aveţi domiciliul fiscal în ţara respectivă. În acest caz, indemnizaţia de şomaj va fi impozitată doar în ţara care v-o plăteşte.

Exemplu

Sunteţi şomer în Spania şi plecaţi în Belgia timp de 3 luni, pentru a căuta un loc de muncă. Potrivit legislaţiei ambelor ţări, se va considera că aveţi domiciliul fiscal doar în Spania,  ceea ce înseamnă că veţi continua să plătiţi numai impozitul spaniol pe indemnizaţia de şomaj.

Dacă petreceţi mai mult de 6 luni din an în altă ţară din UE, se va considera, în majoritatea cazurilor, că aveţi domiciliul fiscal în ţara respectivă, iar aceasta vă va impozita indemnizaţia de şomaj.

Totuşi, cele mai multe acorduri fiscale bilaterale prevăd că vă puteţi păstra domiciliul fiscal în ţara de origine dacă aveţi o locuinţă permanentă şi legături economice şi personale puternice în ţara respectivă. În acest caz, cealaltă ţară nu ar trebui să vă impoziteze indemnizaţia de şomaj.

Pentru informaţii exacte, vă recomandăm să consultaţi acordurile fiscale bilaterale şi legislaţia ţărilor vizate.

Tratatele bilaterale încearcă să soluţioneze problemele legate de dubla impozitare şi dublul domiciliu fiscal, astfel încât să nu fiţi impozitat de două ori pe acelaşi venit. Dacă acest lucru se întâmplă totuşi, aţi putea avea dreptul să deduceţi impozitul plătit într-o ţară din impozitul datorat celeilalte.

Exemplu

După ce aţi rămas şomer în Islanda, v-aţi mutat timp de 10 luni în Suedia, pentru a vă căuta un loc de muncă. În această perioadă, aţi întrerupt legăturile personale şi economice cu Islanda. Veniturile vă vor fi impozitate, cel mai probabil, în Suedia. Veniturile pe care le obţineţi în Islanda ar putea fi, în continuare, impozitate acolo,  dar autorităţile suedeze ar trebui să vă micşoreze impozitul, pentru a compensa impozitele plătite în Islanda.

Exemplu

În situaţii transfrontaliere, verificaţi întotdeauna unde va trebui să plătiţi impozitele

În 2009, Ana s-a mutat din Danemarca în Suedia şi a solicitat transferul indemnizaţiei de şomaj. După 6 luni în care nu şi-a găsit un loc de muncă, a revenit în Danemarca. În 2010, autorităţile suedeze au înştiinţat-o că-i vor impozita toate veniturile obţinute în 2009, indiferent de sursă.

Pentru că a petrecut peste 6 luni în Suedia, sa poate considera că Ana a avut domiciliul fiscal în această ţară pentru anul respectiv. Însă, în condiţiile în care este dublu impozitată, Ana ar trebui să primească o compensare. De aceea, trebuie să contacteze autorităţile fiscale din ambele ţări, pentru a clarifica situaţia.

Exemplu

Adam este cetăţean polonez şi a lucrat o perioadă în Franţa. Când şi-a pierdut locul de muncă, a primit indemnizaţie de şomaj din partea acestei ţări. Având în vedere legăturile sale personale cu Polonia, Adam şi-a păstrat domiciliul fiscal în ţara de origine.

La revenirea în Polonia, a fost surprins când autorităţile i-au solicitat să plătească un impozit pe indemnizaţia de şomaj din Franţa, în baza unui acord fiscal bilateral încheiat între cele două ţări. Într-adevăr, Adam va fi nevoit să plătească impozitul în Polonia.

Totuşi, dacă Franţa i-a perceput un impozit pe indemnizaţia de şomaj, Adam ar trebui să obţină o deducere în Polonia.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Căutarea unui loc de muncă în străinătate-Recunoaşterea calificărilor profesionale

de

Căutarea unui loc de muncă în străinătate-Recunoaşterea calificărilor profesionale

În cazul profesiilor reglementate, obţinerea unui post în altă ţară necesită, în general, recunoaşterea calificărilor şi a experienţei profesionale.

Această secţiune prezintă procedura de recunoaştere a calificărilor profesionale. Ea este necesară dacă doriţi să lucraţi în străinătate, în anumite domenii, dar nu se aplică pentru cazurile în care doriţi să studiaţi în altă ţară. Pentru informaţii privind recunoaşterea diplomelor în scop academic, contactaţi centrele NARIC English.

Termene şi proceduri

În termen de 1 lună de la depunerea cererii de recunoaştere a calificărilor, autorităţile trebuie să confirme primirea cererii şi să vă solicite documentele necesare.

Apoi, trebuie să vă comunice decizia în termen de 4 luni de la data depunerii dosarului complet. Dacă decizia este negativă, autorităţile trebuie să explice motivele respingerii.

În cazul în care termenul limită a fost depăşit, vă puteţi adresa justiţiei. De asemenea, puteţi contacta serviciile noastre de asistenţă sau punctele naţionale de contact pentru recunoaşterea calificărilor profesionale English.

Traduceri autorizate

Autorităţile vă pot solicita să prezentaţi copii legalizate şi/sau traduceri autorizate ale anumitor documente esenţiale pentru analiza cererii, cum ar fi certificatele sau diplomele care vă atestă calificările. (Traducătorul autorizat garantează exactitatea traducerii.)

Totuşi, autorităţile sunt obligate să accepte traduceri autorizate efectuate în alte ţări ale UE şi nu au dreptul să vă solicite să prezentaţi traduceri autorizate pentru:

  • documentele care vă atestă calificarea în profesia de medic, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar, medic dentist, farmacist sau arhitect
  • paşaport, carte de identitate sau orice alt document care nu are legătură cu calificările.

Caz real

Dacă vă cunoaşteţi drepturile, puteţi economisi timp şi bani

Katarina este farmacist în Slovacia şi vrea să lucreze în Austria. Autorităţile austriece i-au solicitat să prezinte traduceri autorizate pentru toate documentele justificative anexate cererii de recunoaştere a calificărilor.

Katarina nu este obligată să furnizeze traduceri autorizate ale diplomelor, întrucât această cerinţă nu este valabilă pentru anumite categorii de diplome (medic, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar, medic dentist, farmacist sau arhitect).

Teste de limbă

Noua dumneavoastră ţară vă poate solicita să dovediţi că îi cunoaşteţi, într-o oarecare măsură, limba.

Cerinţele referitoare la cunoştinţele lingvistice pot servi unui singur scop, acela de a garanta că ele vă sunt suficiente pentru a vă exercita profesia în noua ţară.

Titluri/ Asociaţii profesionale

După recunoaşterea calificărilor, autorităţile trebuie să vă permită să utilizaţi atât titlul academic din ţara de origine (eventual şi forma abreviată), cât şi titlul profesional din noua ţară.

În unele ţări, anumite profesii sunt reglementate de o asociaţie sau organizaţie. Dacă acesta este şi cazul ţării în care doriţi să lucraţi, nu veţi putea utiliza titlul profesional respectiv decât în momentul în care deveniţi membru.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Căutarea unui loc de muncă în străinătate – Accesul la locuri de muncă în sectorul public

de

Căutarea unui loc de muncă în străinătate – Accesul la locuri de muncă în sectorul public

În calitate de cetăţean provenind dintr-o ţară a UE, aveţi dreptul să lucraţi în orice ţară din UE, inclusiv în sectorul public (întreprinderi de stat, organisme guvernamentale, autorităţi publice etc.).

Totuşi, unele ţări aplică restricţii temporare privind accesul liber la piaţa muncii pentru cetăţenii români, bulgari şi croaţi.

În general, statele membre pot rezerva anumite locuri de muncă pentru cetăţenii proprii doar dacă posturile respective presupun:

  • exercitarea autorităţii publice

şi

  • apărarea intereselor generale ale statului.

Este vorba, de obicei, despre posturi din serviciul diplomatic, armată, poliţie şi forţele de securitate, autorităţile judiciare şi fiscale. Totuşi, dacă funcţiile nu implică exercitarea autorităţii publice, chiar şi aceste sectoare trebuie să fie deschise cetăţenilor altor ţări din UE. De exemplu, locurile de muncă din departamentele de administraţie şi asistenţă tehnică nu presupun exercitarea autorităţii publice, ceea ce înseamnă că nu pot fi rezervate cetăţenilor unui anumit stat.

Pentru a obţine un post de funcţionar public, aţi putea fi nevoit să solicitaţi recunoaşterea calificărilor în ţara care vă interesează.

Aceasta nu are dreptul de a vă subaprecia experienţa pe care aţi dobândit-o în altă ţară din UE:

  • nici când decide posturile la care aveţi acces, dacă acestea necesită un anumit nivel de experienţă
  • nici când vă stabileşte salariul, gradul şi diferite alte condiţii.

Caz real

Experienţa dobândită în UE contează

Elisa, cetăţean francez, a lucrat în Franţa timp de 10 ani, ca profesoară.  Când s-a mutat în Italia, autorităţile i-au recunoscut calificarea, dar nu şi nivelul de experienţă, motiv pentru care au încadrat-o ca începător şi i-au acordat cel mai mic grad şi salariu.

Dacă experienţa profesională este un criteriu de stabilire a gradului şi a salariului, autorităţile italiene sunt obligate să ia în calcul anii de experienţă similară acumulată de Elisa în alte ţări din UE.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Căutarea unui loc de muncă în străinătate – Drepturi de securitate socială

de

Căutarea unui loc de muncă în străinătate – Drepturi de securitate socială

 

Dacă primiţi indemnizaţie de şomaj din ţara în care aţi devenit şomer, faptul că vă căutaţi un loc de muncă în altă ţară nu vă afectează drepturile de securitate socială (asigurare de sănătate, prestaţii familiale, pensii de drept sau de invaliditate etc.). Acest lucru este valabil şi pentru membrii familiei.

Nu uitaţi să luaţi cu dumneavoastră cardul european de asigurări sociale de sănătate. Acesta va fi dovada faptului că beneficiaţi de asigurare medicală.

Din momentul în care vă angajaţi, vi se vor aplica alte norme de securitate socială.

Sistemele naţionale de securitate socială

Dacă NU primiţi indemnizaţie de şomaj şi intenţionaţi să vă căutaţi un loc de muncă în altă ţară din UE, drepturile de securitate socială care vă revin (asigurare medicală, prestaţii familiale etc.) sunt asigurate de ţara dumneavoastră de reşedinţă.

Ţara de reşedinţă este cea în care locuiţi în mod obişnuit, altfel spus cea în care se află „centrul dumneavoastră de interes”. Instituţiile de securitate socială au la dispoziţie o listă de criterii care le ajută să stabilească ce ţară poate fi considerată loc de reşedinţă. Aceste criterii includ:

  • durata prezenţei pe teritoriul ţărilor vizate
  • starea civilă şi legăturile de familie
  • situaţia locativă şi caracterul permanent sau temporar al acesteia
  • locul în care vă desfăşuraţi activitatea profesională sau activităţile nonprofit
  • caracteristicile activităţii dumneavoastră profesionale
  • domiciliul fiscal.

În orice caz, decizia privind stabilirea locului de reşedinţă va fi luată de către instituţiile de securitate socială, nu de către dumneavoastră.

Chiar dacă nu aveţi venituri suficiente pentru a asigura traiul dumneavoastră şi al membrilor de familie, nu puteţi fi obligat să părăsiţi noua ţară atâta timp cât puteţi dovedi că vă aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi că aveţi şanse reale de a-l obţine.

Păstraţi copii după dosarele de candidatură depuse şi după invitaţiile la interviuri şi răspunsurile trimise de potenţialii angajatori.

Legislaţia europeană nu obligă statele membre să le acorde sprijin financiar sau orice tip de asistenţă socială persoanelor care îşi caută pentru prima oară un loc de muncă pe teritoriul lor.

Caz real

Aflaţi din timp dacă ţara în care vă căutaţi un loc de muncă vă poate oferi sprijin financiar

Bjorn, cetăţean german, îşi primea în Belgia indemnizaţia de şomaj din Germania. La expirarea formularului U2 (fostul formular E 303), Bjorn a decis să rămână în Belgia, unde şi-a depus dosarul de şomaj. Cererea i-a fost respinsă.

Conform legislaţiei belgiene, Bjorn nu are dreptul la prestaţii de şomaj, întrucât nu a lucrat niciodată în Belgia. Legislaţia europeană nu obligă statele membre să le acorde sprijin financiar sau orice tip de asistenţă socială persoanelor care îşi caută pentru prima oară un loc de muncă pe teritoriul lor. Bjorn nu poate decât să contacteze autorităţile locale, pentru a afla dacă are dreptul la vreo formă de sprijin în baza reglementărilor naţionale.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Căutarea unui loc de muncă în străinătate – Nu găsiţi un loc de muncă?

de

Căutarea unui loc de muncă în străinătate – Nu găsiţi un loc de muncă?

 

Revenirea în ţara de provenienţă înainte de termenul indicat în formularul U2

Dacă vă întoarceţi în ţara care vă plăteşte prestaţiile înainte de expirarea perioadei înscrise pe formularul U2, puteţi primi în continuare indemnizaţia de şomaj care v-a fost acordată. Durata şi suma care vi se cuvine rămân neschimbate.

Exemplu

Conform legislaţiei din ţara în care aţi rămas şomer, aveţi dreptul la indemnizaţie de şomaj timp de 8 luni. Presupunând că aţi primit indemnizaţia timp de 2 luni în ţara respectivă şi timp de 2 luni în altă ţară, aveţi în continuare dreptul la 4 luni de şomaj la revenirea în ţară.

Dacă nu aţi găsit un loc de muncă în prima ţară în care aţi mers, puteţi încerca în alta. Pentru a continua să primiţi indemnizaţia de şomaj în străinătate, trebuie:

  • să solicitaţi un formular U2 (fostul formular E 303), adică autorizaţia de a vă exporta indemnizaţia de şomaj, emisă de oficiul de ocupare a forţei de muncă din ţara de origine.

Contactaţi cel mai apropiat centru de ocupare a forţei de muncă pentru a afla dacă trebuie să vă deplasaţi în ţara de origine pentru a solicita noua autorizaţie sau dacă puteţi face acest lucru din străinătate.

  • să vă supuneţi controalelor prevăzute pentru solicitanţii de indemnizaţii de şomaj din cea de-a doua ţară, ca şi cum aţi primi indemnizaţia din ţara respectivă.

Durata totală a şederii dumneavoastră în străinătate (în toate ţările) nu poate depăşi 3 luni (acest termen se poate extinde la 6 luni doar cu acordul autorităţii care vă plăteşte indemnizaţia).

Depăşirea termenului de şedere în străinătate indicat în formularul U2

Dacă rămâneţi în străinătate peste 3 luni, fără să vă găsiţi un loc de muncă şi fără să obţineţi o prelungire, vă veţi pierde dreptul la prestaţiile de şomaj la finalul perioadei indicate în formularul U2. Pentru a reintra în posesia dreptului de şomaj, va trebui să parcurgeţi din nou toate etapele necesare. Aceasta înseamnă că s-ar putea să trebuiască să lucraţi o perioadă.

În cazul în care bănuiţi că nu vă puteţi întoarce în termen de 3 luni, contactaţi oficiul de ocupare a forţei de muncă din ţara în care aţi devenit şomer, înainte de împlinirea termenului, pentru a solicita o prelungire.

Vă recomandăm să solicitaţi prelungirea cât mai repede posibil, înainte de încheierea perioadei iniţiale de 3 luni.

Exemplu

Solicitaţi prelungirea din timp

Ramón, din Spania, a plecat în Ungaria pentru a-şi găsi un loc de muncă. În prealabil, a obţinut formularul U2 (fostul formular E 303), care-i permitea să primească indemnizaţia de şomaj pe durata celor 3 luni de şedere în străinătate. Dorind să participe la un interviu important, a depăşit însă acest termen, iar la întoarcerea în Spania, a constatat că şi-a pierdut dreptul la şomaj.

Pentru a evita o astfel de situaţie, solicitaţi prelungirea înainte de încheierea perioadei iniţiale de 3 luni. Oficiul competent ar putea continua să vă plătească indemnizaţia pe durata perioadei în care vă căutaţi un loc de muncă în străinătate. În cazul în care nu primiţi niciun răspuns şi nu sunteţi sigur că veţi obţine prelungirea, vă recomandăm să vă întoarceţi în ţara de origine înainte de sfârşitul celor 3 luni.

Dacă depăşiţi termenul, riscaţi să vă pierdeţi dreptul la şomaj, aşa cum i s-a întâmplat lui Ramón.

Chiar dacă nu primiţi indemnizaţie de şomaj, nu puteţi fi obligat să părăsiţi noua ţară atâta timp cât puteţi dovedi că vă aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi că aveţi şanse reale de a-l obţine.

Păstraţi copii după dosarele de candidatură depuse şi după invitaţiile la interviuri şi răspunsurile trimise de potenţialii angajatori.

Solicitarea indemnizaţiei de şomaj după o perioadă de lucru în străinătate

În general, solicitarea se depune în ţara în care aţi lucrat ultima dată.

Totuşi, dacă aţi fost lucrător transfrontalier (persoană care locuieşte în ţara A, dar lucrează în ţara B şi revine în ţara A cel puţin o dată pe săptămână) şi v-aţi pierdut locul de muncă, trebuie să depuneţi cererea în ţara în care locuiţi, în baza perioadelor de lucru petrecute în străinătate. Pentru aceasta, veţi avea nevoie de formularul U1 (fostul formular E 301), emis de autorităţile din ţara în care aţi lucrat.

Dacă aţi lucrat într-o ţară şi aţi locuit în altă ţară, în care aţi revenit mai rar decât o dată pe săptămână, puteţi solicita indemnizaţia de şomaj şi în ţara de domiciliu, şi în cea în care aţi lucrat. Dacă vă întoarceţi în ţara de domiciliu, veţi avea nevoie de formularul U1 (fostul formular E 301), emis de autorităţile din ţara în care aţi lucrat.

Autorităţile vă pot procesa cererea şi în lipsa acestui formular, comunicând cu omologii din cealaltă ţară. Însă formularul U1 va scurta probabil timpul de procesare.

Pentru informaţii despre dreptul la prestaţii de şomaj, contactaţi oficiul de ocupare a forţei de muncă din ţara în care doriţi să depuneţi cererea.

Documente necesare

  • Formularul U1 (fostul formular E 301): declaraţie privind perioadele care trebuie luate în calcul la stabilirea dreptului la prestaţii de şomaj

Odată obţinut de la oficiul de ocupare a forţei de muncă din ultima ţară/ ultimele ţări în care aţi lucrat, formularul trebuie depus la oficiul din ţara în care doriţi să solicitaţi prestaţiile de şomaj.

  • Formularul U2 (fostul formular E 303): autorizaţie care permite exportul indemnizaţiei de şomaj în altă ţară din UE

Odată obţinut de la oficiul de ocupare a forţei de muncă din ţara în care aţi devenit şomer, formularul trebuie depus la oficiul din ţara în care vă căutaţi un loc de muncă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Căutarea unui loc de muncă în străinătate – Transferul prestaţiilor de şomaj

de

Căutarea unui loc de muncă în străinătate – Transferul prestaţiilor de şomaj

În general, puteţi beneficia de prestaţiile de şomaj atâta timp cât rămâneţi în ţara care vi le plăteşte. Puteţi, totuşi, să transferaţi aceste prestaţii în altă ţară din UE, cu condiţia să vă căutaţi un loc de muncă în ţara respectivă şi să îndepliniţi anumite formalităţi.

În mod normal, şederea în altă ţară nu poate depăşi 3 luni, însă puteţi solicita autorităţilor care asigură plata indemnizaţiei o prelungire a termenului, până la 6 luni.

Aveţi această posibilitate dacă:

  • vă aflaţi în şomaj total (nu parţial sau intermitent) şi
  • aveţi dreptul la indemnizaţie de şomaj în ţara în care aţi rămas şomer.

Înainte de a pleca din ţară, trebuie:

  • să fi fost luat în evidenţa oficiului de ocupare a forţei de muncă din ţara în care aţi rămas şomer, ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, timp de cel puţin 4 săptămâni (se pot face excepţii în anumite cazuri)
  • să solicitaţi un formular U2 (fostul formular E 303), adică autorizaţia de a vă exporta indemnizaţia de şomaj, emisă de oficiul de ocupare a forţei de muncă din ţara de origine.

Această autorizaţie este valabilă pentru o singură ţară. Veţi avea nevoie de un nou formular U2 pentru fiecare ţară în care doriţi să vă transferaţi prestaţiile de şomaj. Contactaţi cel mai apropiat centru de ocupare a forţei de muncă pentru a afla dacă trebuie să vă deplasaţi în ţara de origine pentru a solicita noua autorizaţie sau dacă puteţi face acest lucru din străinătate.

La sosirea în noua ţară, trebuie:

  • să vă înscrieţi în evidenţa oficiului naţional de ocupare a forţei de muncă, în termen de 7 zile de la data la care aţi devenit indisponibil pentru oficiul din ţara pe care aţi părăsit-o
  • să depuneţi formularul U2 (fostul formular E 303) în momentul înscrierii
  • să vă supuneţi controalelor prevăzute pentru solicitanţii de indemnizaţii de şomaj din noua ţară, ca şi cum aţi primi indemnizaţia din ţara respectivă.

Vă recomandăm să aflaţi care sunt drepturile şi îndatoririle care vă revin în noua ţară, în calitate de persoană aflată în căutarea unui loc de muncă. Acestea ar putea fi foarte diferite faţă de cele valabile în ţara în care aţi rămas şomer.

Odată îndeplinite formalităţile, veţi primi aceeaşi sumă în contul bancar din ţara în care aţi rămas şomer.

Pentru a vă păstra dreptul la prestaţiile de şomaj, reveniţi în ţara care vi le plăteşte în termenul prevăzut.

Atenţie! Anumite ţări din UE aplică restricţii temporare privind accesul liber pe piaţa muncii pentru cetăţenii români, bulgari şi croaţi.

Şedere în străinătate pe o durată mai mare de 3 luni

Dacă doriţi să rămâneţi în străinătate mai mult de 3 luni, solicitaţi o prelungire a termenului, justificându-vă cererea faţă de oficiul de ocupare a forţei de muncă din ţara în care aţi rămas şomer. Este important să le dovediţi că aveţi o şansă reală de a obţine un loc de muncă în ţara gazdă. În caz contrar, oficiul vă poate refuza cererea.

Vă recomandăm să solicitaţi prelungirea cât mai repede posibil, înainte de încheierea perioadei iniţiale de 3 luni.

Egalitate de tratament

Ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă în altă ţară din UE, trebuie să fiţi tratat la fel ca şi cetăţenii ţării respective în ceea ce priveşte:

  • accesul la piaţa muncii
  • sprijinul oferit de oficiile de ocupare a forţei de muncă
  • sprijinul financiar oferit pentru a vă ajuta să găsiţi un loc de muncă.

Totuşi, noua ţară ar putea să vă acorde sprijin financiar pentru a vă ajuta să găsiţi un loc de muncă (de exemplu, credite cu dobândă redusă pentru şomerii care doresc să demareze o afacere) doar după ce aţi stabilit o legătură reală cu piaţa naţională a muncii. Faptul că aţi petrecut o perioadă rezonabilă de timp în ţara respectivă, căutându-vă un loc de muncă, poate constitui o astfel de legătură.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

112: numărul unic de urgenţă – CALATORII UE

de

112: numărul unic de urgenţă – CALATORII UE

 

112 este numărul european de urgenţă, valabil pe tot teritoriul UE, pe care îl puteţi apela gratuit de pe telefonul fix şi mobil. Veţi intra astfel în contact cu serviciile de urgenţă – poliţie, ambulanţă, pompieri.

Pe lângă 112, sunt valabile şi numerele naţionale de urgenţă. Numărul unic european (112) este însă singurul pe care îl puteţi utiliza pentru a accesa serviciile de urgenţă în toate ţările din UE.

112 este folosit şi de ţări din afara UE, cum ar fi Elveţia şi Africa de Sud.

Mai multe despre numărul 112 în ţările din UE

Caz real

Prevenirea unui dezastru

Anasthassios din Grecia a plecat la studii în Lisabona. După puţin timp, în apartamentul său s-a declanşat un incendiu. Nu ştia numerele serviciilor portugheze de urgenţă, dar şi-a amintit că poate suna la 112, ca şi în ţara sa natală sau în orice altă ţară din UE. Anasthassios a format aşadar numărul 112, iar serviciile de urgenţă din Lisabona au trimis o echipă de pompieri la el acasă.

Când călătoriţi în UE, nu uitaţi să luaţi cu dumneavoastră cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS). Dacă aveţi nevoie de îngrijiri medicale de urgenţă, cardul va ajuta la îndeplinirea formalităţilor şi la obţinerea rambursării costurilor asociate asistenţei medicale oferite în sistemul public.

Copii dispăruţi: 116000

Dacă vă dispare copilul, acasă sau în altă ţară din UE, puteţi suna la 116000, linia telefonică pentru copii dispăruţi. Acest număr poate fi apelat din majoritatea ţărilor UE.

Îl puteţi folosi pentru a semnala dispariţia unui copil. Acest serviciu telefonic a fost creat pentru a sprijini familiile copiilor dispăruţi.

Linia de urgenţă 116 000 este în prezent disponibilă în 22 de ţări din UE.

Mai multe despre numerele 116

Caz real

Semnalarea unui copil dispărut

Andreas şi Kirsten, un cuplu de cetăţeni germani aflaţi în vacanţă în Franţa, au fost devastaţi când fiica lor a dispărut în timpul unei excursii. Câteva ore s-au scurs, fără ca ei să aibă vreo veste. Au anunţat poliţia locală, dar şi-au amintit şi numărul de telefon disponibil în Germania în astfel de cazuri. Ştiind că linia telefonică 116 000 funcţionează şi în Franţa, au apelat acest serviciu şi au primit informaţii privind modul în care trebuie să gestioneze această situaţie împreună cu autorităţile franceze.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Siguranţă rutieră – CALATORII UE

de

Siguranţă rutieră – CALATORII UE

 

Normele privind siguranţa rutieră şi regulile de circulaţie pot fi diferite la nivelul UE. Aflaţi care sunt regulile de circulaţie în ţările din UE. Câteva exemple:

  • Portul centurii de siguranţă este obligatoriu în toate vehiculele, inclusiv în autocare şi microbuze, în toate ţările UE.
  • Copiii trebuie fixaţi cu dispozitive specifice în autoturisme şi camioane şi, pe cât posibil, în celelalte tipuri de vehicule.
  • În majoritatea ţărilor UE, este interzisă utilizarea la volan a telefonului mobil fără un dispozitiv „hands-free”.
  • Alcoolemia admisă la volan diferă de la o ţară la alta, iar în unele ţări este total interzisă.
  • Limitele de viteză diferă în funcţie de tipul de drum şi vehicul.
  • Sunt obligatorii echipamentele de securitate, atât în autovehicule, cât şi pentru biciclişti.
  • În unele ţări, este obligatorie utilizarea luminilor de zi şi/sau a anvelopelor de iarnă.
  • Pe şoselele din Cipru, Irlanda, Malta şi Regatul Unit se circulă pe partea stângă.

Asiguraţi-vă că dispuneţi de o asigurare validă şi adecvată care acoperă şi alte ţări din UE.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Siguranţă/Securitate aeriană – Bagajul de mână şi bagajul de cală

de

Siguranţă/Securitate aeriană – Bagajul de mână şi bagajul de cală

 

Atunci când călătoriţi cu avionul, având ca punct de îmbarcare un aeroport din UE, trebuie să aveţi în vedere anumite cerinţe de securitate referitoare la bagajele dumneavoastră:

  • Lichidele din bagajul de mână (băuturi, pastă de dinţi, creme şi geluri de uz cosmetic etc.) trebuie să fie transportate în recipiente de maxim 100 ml, ambalate într-o pungă transparentă din plastic cu capacitatea de maxim 1 l. Recipientele cu o capacitate mai mare de 100 ml trebuie transportate în bagajul de cală. Restricţia referitoare la volum nu se aplică în cazul medicamentelor şi alimentelor pentru copii.
  • Nu aveţi voie să transportaţi în cabină obiecte ascuţite care ar putea fi folosite ca armă (ex. tirbuşon, foarfece). Acestea trebuie transportate în bagajul de cală.
  • Limitele referitoare la dimensiunea bagajului de mână şi la numărul de bagaje pe care le puteţi transporta sunt stabilite de companiile aeriene. Informaţi-vă înainte de călătorie.
  • Este interzis transportul de substanţe explozive şi inflamabile (ex. artificii, vopsele în recipiente sub presiune de tip aerosol, substanţe chimice şi toxice precum acizii). Acestea nu sunt acceptate nici în bajagul de mână, nici în cel de cală.
  • Nu puteţi lua la bordul aeronavei niciun fel de arme.

Consultaţi normele referitoare la articolele interzise în bagaje.

Pentru a vedea lista detaliată a articolelor interzise, consultaţi site-ul aeroportului sau contactaţi compania aeriană.

Din motive de securitate, toate bagajele sunt scanate sau verificate înainte de a trece în zona de securitate a aeroportului.

Cabina echipajului este încuiată pe durata zborului, pentru a preveni accesul persoanelor neautorizate.

Companii aeriene interzise în UE

Toţi operatorii aerieni care asigură zboruri având ca punct de plecare sau de destinaţie o ţară din UE trebuie să respecte anumite standarde de siguranţă. Anumite companii aeriene nu respectă normele de siguranţă europene. Acestea:

  • sunt interzise în spaţiul aerian european sau

  • pot opera în spaţiul aeriean european numai în anumite condiţii

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Moneda euro, transferul de bani şi plata cu cardul bancar – CALATORII UE

de

Moneda euro, transferul de bani şi plata cu cardul bancar – CALATORII UE

 

Euro

Moneda euro este utilizată în 17 state membre ale Uniunii Europene: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ţările de Jos. Aflaţi mai multe despre moneda euro, ţările care o utilizează şi cursurile de schimb.

Toate bancnotele şi monedele pot fi utilizate în toate statele membre care au adoptat euro, inclusiv în multe teritorii de peste mări, precum insulele Azore, insulele Canare, Ceuta şi Melilla, Guyana Franceză, Guadelupa, Madeira, Martinica, Mayotte, Réunion, Saint-Barthélemy, Saint Pierre şi Miquelon.

Andorra, Monaco, San Marino şi Vaticanul utilizează euro ca monedă naţională, de comun acord cu UE. Euro este, de asemenea, folosit în Kosovo şi Muntenegru.

Transferul de numerar şi plata cu cardul

Când călătorim, evităm pe cât posibil să transportăm sume mari în numerar. De cele mai multe ori, utilizăm cardul de debit sau de credit pentru cheltuielile noastre zilnice pe durata călătoriei. Atâta timp cât plăţile pe care le efectuaţi sunt în euro şi se limitează la teritoriul UE, nu ar trebui să fiţi taxat mai mult decât dacă aţi efectua, în propria ţară, o plată electronică în euro, de acceaşi valoare.

Aceste norme se aplică, de asemenea, în cazul tranzacţiilor în euro (de ex. între conturi în euro) efectuate în ţările din afara zonei euro, precum şi în cel al plăţilor în coroane suedeze şi în lei româneşti.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Rambursarea TVA şi accize – CALATORII UE

de

Rambursarea TVA şi accize – CALATORII UE

 

Vizitatorii din afara UE pot beneficia de rambursarea TVA-ului pentru bunurile pe care le-au cumpărat pe durata şederii lor în UE, cu condiţia ca bunurile respective să fie prezentate la vamă în momentul plecării, în termen de trei luni de la achiziţionarea lor, împreună cu documentele necesare pentru rambursarea TVA-ului. În mod normal, aceste documente sunt pregătite de către vânzător, dar, întrucât sistemul nu este obligatoriu, nu a fost adoptat de toţi comercianţii. Unele ţări stabilesc o valoare minimă a cumpărăturilor care pot beneficia de rambursare.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Costuri de roaming – CALATORII UE

de

Costuri de roaming – CALATORII UE

 

Când utilizaţi telefonul mobil în alte ţări din UE (pentru a efectua apeluri, trimite mesaje sau naviga pe internet), tariful aplicat de operator nu poate depăşi un anumit prag.

Peste tot în UE, „eurotariful” pentru roaming permite stabilirea unui plafon pentru aceste servicii, astfel încât consumatorii să nu fie nevoiţi să plătească preţuri excesive.

Tarifele maxime pentru apeluri, mesaje, internet (descărcare de date) sunt următoarele:

1 iulie 2012 1 iulie 2013 1 iulie 2014
Apeluri efectuate (pe minut) 0.29 euro 0.24 euro 0.19 euro
Incoming voice calls (per minute) 0.08 euro 0.07 euro 0.05 euro
SMS-uri trimise (pe SMS) 0.09 euro 0.08 euro 0.06 euro
Internet (descărcare de date, pe MB*) 0.70 euro 0.45 euro 0.20 euro

* Plafonul este stabilit pe MB, dar veţi fi facturat pentru fiecare kilobit utilizat.
Preţurile nu includ TVA.

Aceste plafoane tarifare li se aplică tuturor consumatorilor, cu excepţia cazului în care aceştia au optat pentru un serviciu sau un pachet diferit. Desigur, furnizorul are libertatea de a oferi tarife mai avantajoase, aşa încât nu ezitaţi să comparaţi ofertele.

Informaţii despre tarife

Când treceţi frontiera unui stat membru al UE, operatorul de telefonie mobilă trebuie să vă trimită un mesaj prin care să vă informeze care sunt preţurile pe care urmează să le plătiţi când efectuaţi apeluri telefonice, când trimiteţi SMS-uri sau când vă conectaţi la internet (pentru a descărca date), în ţara respectivă.

Protecţie împotriva facturilor exorbitante

Pentru a vă proteja împotriva facturilor exagerat de mari, s-a stabilit o limită pentru volumul de date descărcate pe mobil în regim de roaming. Dacă nu contactaţi operatorul pentru a stabili o altă limită, aceasta corespunde valorii de 50 de euro. Veţi primi un mesaj de avertizare în momentul în care atingeţi 80% din limita convenită.

Caz real

Stop facturilor exorbitante

Aniko, din Ungaria, utilizează intens aplicaţiile disponibile pe smartphone: ascultă muzică pe internet, se conectează la reţele de socializare şi caută restaurante şi magazine cu ajutorul hărţilor on-line. Când a plecat în vacanţă în Grecia, a uitat să dezactiveze actualizările efectuate automat pe smartphone. Chiar dacă aceasta presupune anumite costuri, Aniko nu riscă să primească o factură uriaşă. Dacă nu solicită un plafon superior, transferul de date în regim de roaming va fi blocat automat când factura atinge valoarea de 50 de euro (plus TVA).

Ce puteţi face dacă aveţi probleme

Dacă aveţi motive să credeţi că furnizorul nu v-a respectat drepturile în în momentul în care a stabilit preţurile şi condiţiile pentru serviciile în regim de roaming:

  • contactaţi furnizorul/vânzătorul pentru a-i reaminti care sunt drepturile dumneavoastră şi obligaţiile sale şi pentru a-i cere să soluţioneze problema, înainte să fiţi nevoit să recurgeţi la alte măsuri

  • dacă nu sunteţi mulţumit de răspunsul oferit de furnizorul de servicii, puteţi contacta autorităţile naţionale de reglementare. Acestea vor fi în măsură să soluţioneze disputa, deoarece dispun, de cele mai multe ori, de proceduri speciale şi pot acţiona rapid şi echitabil. Le puteţi trimite reclamaţii privind termenii şi condiţiile, calitatea serviciilor, accesul la servicii şi reţele, serviciile în regim de roaming.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Alcool, tutun, numerar – CALATORII UE

de

Alcool, tutun, numerar – CALATORII UE

 

Alcool şi tutun

Când călătoriţi dintr-o ţară a UE în alta, puteţi transporta produse din tutun sau alcool pentru uz personal, dar nu le puteţi comercializa.

Potrivit legislaţiei UE, nu trebuie să dovediţi că bunurile sunt pentru uz personal, dacă transportaţi mai puţin de:

  • 800 de ţigarete
  • 400 de ţigări de foi
  • 200 de trabucuri
  • 1 kg de tutun
  • 10 litri de băuturi spirtoase
  • 20 litri de vin alcoolizat
  • 90 de litri de vin (din care cel mult 60 de litri de vin spumos)
  • 110 litri de bere.

Unele ţări vă permit să transportaţi o cantitate mai mare din aceste bunuri fără a dovedi că sunt pentru uz personal. Contactaţi autorităţile naţionale pentru a afla care sunt limitele în vigoare.

Dacă transportaţi tutun sau alcool în cantităţi mai mari decât cele permise, este posibil să vi se ceară:

  • să demonstraţi că sunt pentru uz personal
  • să faceţi dovada că le-aţi achiziţionat (chitanţă sau factură).

În cazul în care cantităţile de tutun sau alcool pe care le transportaţi rămân în limitele permise pentru uz personal, nu va trebui să plătiţi accize în statul membru în care mergeţi.

Reglementările nu se aplică în situaţia călătorilor sub 17 ani, aceştia neavând dreptul de a transporta alcool sau tutun. Când călătoriţi în interiorul Uniunii, nu se aplică conceptul de cumpărături fără taxe (duty-free).

Numerar

Dacă doriţi să călătoriţi dintr-o ţară a UE în alta, având asupra dumneavoastră 10 000 de euro sau mai mult, în numerar, sau echivalentul într-o altă monedă, trebuie să verificaţi pe lângă autorităţile vamale din fiecare ţară pe care o tranzitaţi dacă trebuie să declaraţi suma respectivă.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Produse de origine animală – CALATORII UE

de

Produse de origine animală – CALATORII UE

 

Nu există restricţii privind transportul produselor de origine animală în cazul în care călătoriţi în interiorul UE, având în vedere că toate statele membre ale Uniunii trebuie să respecte norme veterinare foarte stricte. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care călătoriţi din Andorra, Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi San Marino.

Anumite restricţii se pot aplica în situaţia în care apar focare localizate de boli la animale.

Dacă intraţi pe teritoriul UE din ţări aflate în afara spaţiului comunitar, altele decât cele menţionate mai sus, nu puteţi transporta în bagaje carne sau produse lactate dacă acestea nu sunt însoţite de documente veterinare oficiale. Aceste măsuri sunt menite să prevină răspândirea în UE a  unor boli grave în rândul animalelor

Totuşi, vi se permite să transportaţi lapte praf şi alimente pentru copii, precum şi alimente necesare din motive medicale – însă trebuie respectate anumite condiţii. De asemenea, puteţi transporta şi alte produse de origine animală pentru consum propriu, în cantităţi limitate – de exemplu produse din pescuit, melci şi miere.

Cetăţenii venind din Insulele Feroe, Groenlanda şi Islanda pot transporta cantităţi reduse de carne şi produse lactate pentru consum personal.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Animale sau plante – CALATORII UE

de

Animale sau plante – CALATORII UE

 

Animale de companie (câini, pisici şi dihori domestici)

Ca cetăţean al UE, puteţi călători cu pisica, dihorul domestic sau câinele, atât timp cât acesta are un paşaport european pentru animale de companie. Documentul poate fi emis de orice medic veterinar şi trebuie să ateste că animalul a fost vaccinat împotriva rabiei.

Dacă animalul dumneavoastră de companie nu a împlinit încă 3 luni şi nu este vaccinat împotriva rabiei, consultaţi legislaţia din ţara de destinaţie English.

Paşaportul european este valabil numai pentru câini, pisici şi dihori domestici. Pentru alte animale de companie (ex. iepuri, canari), verificaţi prevederile legale din ţările în care vă deplasaţi English.

Dacă transportaţi un animal de companie în Finlanda, Irlanda, Malta sau Regatul Unit, acesta trebuie tratat împotriva teniei Echinococcus. Tratamentul trebuie:

  • să fi fost aplicat de către un medic veterinar cu 24 până la 120 de ore înainte de momentul intrării pe teritoriul Finlandei, Irlandei, Maltei sau Regatului Unit
  • să fie certificat de către medicul veterinar respectiv, în secţiunea corespunzătoare a paşaportului.

Identificare

Animalul dumneavoastră de companie trebuie să aibă un microcip electronic (sau un tatuaj lizibil realizat înainte de 3 iulie 2011), care să aibă acelaşi cod cu cel indicat pe paşaport.

Plante şi alte animale

Când călătoriţi în alte ţări ale UE puteţi lua cu dumneavoastră animale, plante sau părţi din acestea. Atenţie, totuşi! În majoritatea ţărilor din UE, există reguli stricte referitoare la transportarea speciilor pe cale de dispariţie sau a produselor derivate din acestea. În cazul anumitor specii, veţi avea nevoie de o autorizaţie de transport.

Pentru informaţii detaliate despre speciile vizate, consultaţi baza de date a UE privind comerţul cu specii ale florei şi faunei sălbatice English. De asemenea, puteţi contacta autoritatea naţională CITES English español français din ţara dumneavoastră.

În cazul în care apar focare de boli ale animalelor, se pot aplica restricţii la nivel local cu privire la transportul animalelor vii şi al produselor de origine animală. Pentru a obţine informaţiile necesare, contactaţi autorităţile veterinare.

Caz real

Informaţi-vă dacă puteţi transporta în ţara dumneavoastră de origine suvenirurile cumpărate în vacanţă

Kaya şi-a petrecut vacanţa în Grecia, unde a cumpărat un colier din carapace de broască ţestoasă. La întoarcerea în Malta, un ofiţer vamal i-a solicitat să prezinte autorizaţia pentru transportul acestui produs. Deoarece nu a putut prezenta acest document, colierul i-a fost confiscat. În general, produsele pot circula liber dintr-o ţară a UE în alta. Însă, când este vorba despre anumite specii pe cale de dispariţie, există controale stricte. În viitor, Kaya va şti că trebuie să contacteze în prealabil autoritatea CITES din ţara sa pentru a afla care sunt produsele care necesită autorizaţie.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

CALATORII UE – Ce puteţi lua cu dumneavoastră?

de

CALATORII UE – Ce puteţi lua cu dumneavoastră?

 

Când călătoriţi într-o altă ţară din UE, este important să ştiţi ce aveţi voie să transportaţi în bagaje şi dacă există, de exemplu, limite maxime pentru anumite produse.

Va trebui să declaraţi la vamă suma de bani pe care o aveţi asupra dumneavoastră? Va trebui să plătiţi taxe pe suma respectivă?

Mai multe despre:

  • Animale sau plante
  • Produse de origine animală
  • Alcool, tutun, numerar

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Drepturile pasagerilor UE – Drepturile pasagerilor din transportul naval

de

Drepturile pasagerilor UE – Drepturile pasagerilor din transportul naval

 

În primul rând, nu trebuie să plătiţi un preţ mai mare pentru că aveţi o anumită naţionalitate sau pentru că achiziţionaţi biletul dintr-un anumit loc.

În al doilea rând, aveţi anumite drepturi dacă lucrurile nu merg cum trebuie (de exemplu, în caz de anulare sau întârziere).

Aceste drepturi se aplică dacă:

  • plecaţi dintr-un port din UE, indiferent de transportator
  • ajungeţi într-un port din UE, indiferent de transportator.

Reglementările nu se aplică:

  • ambarcaţiunilor care transportă mai puţin de 13 pasageri
  • ambarcaţiunilor al căror echipaj este format din maxim 3 membri
  • ambarcaţiunilor care acoperă o distanţă mai mică de 500 de metri la un singur drum
  • majorităţii tipurilor de ambarcaţiuni istorice
  • ambarcaţiunilor turistice – dacă nu dispun de facilităţi de cazare sau dacă sejurul la bord nu depăşeşte 2 nopţi.

Anulări sau întârzieri

În caz de anulare sau întârziere, aveţi întotdeauna dreptul la informaţii adecvate şi prompte cu privire la ceea ce se întâmplă pe durata aşteptării.

Dacă plecarea este anulată sau întârzie cu peste 90 de minute, aveţi de ales între două posibilităţi:

  • să vi se ramburseze costul biletului şi, dacă este necesar, să vi se asigure transport gratuit către punctul iniţial de plecare – de exemplu, dacă întârzierea sau anularea vă împiedică să vă îndepliniţi scopul călătoriei
  • să vi se asigure transportul, în condiţii similare, către destinaţia finală, în cel mai scurt timp şi fără costuri suplimentare.

Dacă plecarea se face cu o întârziere de peste 90 de minute, în cele mai multe cazuri aveţi dreptul la:

  • gustări şi băuturi răcoritoare – în funcţie de durata aşteptării
  • cazare – dacă trebuie să aşteptaţi peste noapte.

Dacă ajungeţi la destinaţie cu o întârziere de peste 1 oră, aveţi dreptul la despăgubiri. Acestea pot reprezenta între 25% şi 50% din preţul biletului, în funcţie de durata întârzierii.

Nu veţi primi nicio despăgubire dacă întârzierea este cauzată de condiţii meteorologice extreme sau de dezastre naturale.

Plângeri

În cazul în care consideraţi că nu v-au fost respectate drepturile, puteţi adresa o plângere transportatorului în termen de 2 luni de la data la care a avut loc evenimentul. Acesta are la dispoziţie o lună pentru a confirma primirea plângerii şi 2 luni pentru a vă da un răspuns definitiv.

Dacă răspunsul primit nu este satisfăcător, contactaţi organismul naţional competent English.

Accidente pe mare

Dacă sunteţi rănit în timpul unui accident pe mare, aveţi dreptul la despăgubiri din partea transportatorului sau a asiguratorului acestuia. În caz de deces, despăgubirea poate fi solicitată de către urmaşi.

De asemenea, aveţi dreptul la despăgubiri din partea transportatorului dacă bagajele, vehiculele sau alte bunuri vă sunt pierdute sau deteriorate în timpul unui accident pe mare.

În cazul persoanelor cu mobilitate redusă, despăgubirile pentru pierderea sau deteriorarea scaunelor cu rotile sau a altor echipamente vor acoperi costul total al înlocuirii sau reparării echipamentelor în cauză.

Aveţi dreptul la o sumă în avans din partea transportatorului pentru a acoperi costurile imediate în caz de rănire sau deces ca urmare a unuia dintre evenimentele următoare:

  • naufragiu
  • răsturnare
  • coliziune
  • eşuare a ambarcaţiunii
  • explozie la bord
  • defecţiune.

Plângeri

Dacă doriţi să solicitaţi despăgubiri pentru daunele suferite ca urmare a producerii unui accident în timpul călătoriei cu vaporul, trebuie să înaintaţi cererea pe lângă un tribunal din ţara:

  • în care transportatorul are sediul principal sau reşedinţa permanentă
  • în care se află locul de plecare sau destinaţia
  • în care locuiţi permanent – dacă transportatorul exercită o activitate comercială acolo şi se supune jurisdicţiei ţării respective
  • în care s-a încheiat contractul de călătorie – dacă transportatorul exercită o activitate comercială acolo şi se supune jurisdicţiei ţării respective.

În cazul în care bagajele vă sunt pierdute sau deteriorate, trebuie să informaţi transportatorul în scris. Vă recomandăm să faceţi acest lucru înainte de a părăsi vaporul sau la primirea bagajelor. Aveţi la dispoziţie o perioadă maximă de 15 zile de la debarcare sau de la primirea bagajelor pentru a informa transportatorul. Dacă depăşiţi acest termen-limită vă veţi pierde dreptul la despăgubiri.

În general, trebuie să intentaţi acţiunea pentru daune în termen de 2 ani de la data incidentului – deşi momentul exact în care începe această perioadă poate fi diferit în funcţie de natura pierderii/deteriorării.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Drepturile pasagerilor UE – Drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul

de

Drepturile pasagerilor UE – Drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul şi autocarul

 

Când cumpăraţi un bilet de autobuz sau de autocar, nu trebuie să plătiţi un preţ mai mare pentru că aveţi o anumită naţionalitate sau pentru că achiziţionaţi biletul dintr-un anumit loc.

Drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul sau autocarul se aplică în special în cazul deplasărilor pe distanţe lungi (peste 250 de km) care au ca punct de plecare sau ca destinaţie o ţară din UE. O parte din aceste drepturi se aplică tuturor serviciilor regulate.

Ţările din UE pot decide ca aceste prevederi să nu se aplice serviciilor regulate exclusiv naţionale sau celor oferite pe un traseu (inclusiv o oprire programată) care se află, în cea mai mare parte, în afara UE.

Anulări sau întârzieri

În caz de anulare sau întârziere, aveţi întotdeauna dreptul la informaţii adecvate şi prompte cu privire la ceea ce se întâmplă pe durata aşteptării.

Dacă deplasarea pe distanţe lungi (peste 250 de km), pentru care aţi făcut rezervare, se anulează sau are o întârziere de peste 2 ore, aveţi de ales între două posibilităţi:

  • să vi se ramburseze costul biletului şi, dacă este necesar, să vi se asigure transportul gratuit către punctul iniţial de plecare – de exemplu, dacă întârzierea sau anularea vă împiedică să vă îndepliniţi scopul călătoriei
  • să vi se asigure transportul, în condiţii similare, către destinaţia finală, în cel mai scurt timp şi fără costuri suplimentare.

Dacă nu vi se oferă la timp posibilitatea de a alege, puteţi înainta o plângere şi solicita atât rambursarea costurilor, cât şi o despăgubire echivalentă cu 50% din preţul biletului.

Dacă durata deplasării pe distanţe lungi (peste 250 de km) depăşeşte 3 ore, iar plecarea este anulată sau se efectuează cu o întâziere de peste 90 de minute, aveţi dreptul la:

  • gustări şi băuturi răcoritoare – în funcţie de întârziere sau de durata aşteptării
  • cazare, dacă este necesar, pentru cel mult două nopţi, la preţul maxim de 80 de euro pe noapte. Transportatorul nu este obligat să vă asigure cazarea dacă întârzierea este cauzată de condiţii meteorologice extreme sau de dezastre naturale.

Accidente: despăgubiri şi asistenţă

Aveţi dreptul la despăgubiri dacă sunteţi rănit într-un accident de autobuz în timpul unei călătorii pe distanţe lungi (peste 250 de km). În caz de deces, despăgubirea poate fi solicitată de membrii de familie pe care îi aveţi în întreţinere.

De asemenea, compania transportatoare trebuie să vă despăgubească dacă bagajele sau alte bunuri vă sunt pierdute sau deteriorate într-un accident de autobuz pe durata unei deplasări pe distanţe lungi.

Dacă este necesar, transportatorul trebuie să vă asigure asistenţă imediată: prim ajutor, alimente, haine, transport şi cazare.

Plângeri

În cazul în care consideraţi că nu v-au fost respectate drepturile, puteţi adresa o plângere transportatorului în termen de 3 luni de la data la care a avut loc evenimentul. Acesta are la dispoziţie o lună pentru a confirma primirea plângerii şi 3 luni pentru a vă da un răspuns definitiv.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Drepturile pasagerilor UE – Pasageri ai transportului aerian

de

Drepturile pasagerilor UE – Pasageri ai transportului aerian

 

În primul rând, nu trebuie să vi se ceară să plătiţi un preţ mai mare pentru că aveţi o anumită naţionalitate sau pentru că achiziţionaţi biletul dintr-un anumit loc.

În al doilea rând, în caz de probleme, trebuie să ştiţi că aveţi anumite drepturi. Acestea se aplică în situaţiile în care programul vă este perturbat din cauza întârzierilor, anulărilor şi suprarezervărilor…

Aceste drepturi se aplică dacă:

  • decolaţi de pe orice aeroport situat în UE sau
  • aterizaţi pe teritoriul UE la bordul unei aeronave aparținând unui transportator aerian din UE sau Islanda, Norvegia ori Elveţia.

Rambursarea costurilor/ Altă modalitate de transport

Nu vi se permite îmbarcarea, zborul dumneavoastră este anulat ori s-au făcut rezervări peste limita locurilor disponibile? Atunci aveţi dreptul:

  • fie să vă continuaţi călătoria folosind mijloace de transport comparabile,
  • fie să obţineţi rambursarea preţului biletului şi, dacă este cazul, să beneficiaţi de transport gratuit înapoi la punctul de plecare.

Întârzieri majore – aveţi dreptul la rambursarea costului biletului dacă zborul întârzie mai mult de 5 ore. Din momentul în care acceptaţi soluţia rambursării, compania aeriană este scutită de obligaţia de a vă asigura continuarea călătoriei sau de a vă oferi alt tip de asistenţă.

Compania aeriană are datoria să vă informeze asupra drepturilor de care beneficiaţi şi asupra motivelor refuzului îmbarcării, anulării zborului sau întârzierii prelungite a acestuia (în general, este vorba despre orice întârziere de peste 2 ore, cu excepţia zborurilor pe distanţe de peste 3 500 de km, caz în care se iau în considerare întârzieri de până la 4 ore).

Cazare şi masă

În funcţie de distanţa de zbor şi de durata întârzierii, aţi putea avea dreptul la băuturi răcoritoare, gustări, acces la mijloace de comunicare (ex. un apel telefonic gratuit) şi eventual cazare.

Despăgubiri

Dacă nu vi se permite îmbarcarea, zborul este anulat sau ajungeţi la destinaţia finală, înscrisă pe bilet, cu o întârziere de peste 3 ore puteţi primi şi despăgubiri între 250 şi 600 de euro, în funcţie de distanţă.

Zboruri în interiorul UE:

  • sub 1 500 de km: 250 €
  • peste 1 500 de km: 400 €

Zboruri între un aeroport din UE şi unul din afara UE:

  • sub 1 500 de km: 250 €
  • între 1 501 şi 3 500 de km: 400 €
  • peste 3 500 de km: 600 €

Distanţa se calculează de la aeroportul în care nu vi s-a permis să vă îmbarcaţi, care poate fi diferit de cel de pe care aţi început călătoria.

Dacă operatorul aerian vă oferă un zbor alternativ, cu un orar asemănător, valoarea despăgubirii poate să scadă cu 50%.

Nu aveţi dreptul la despăgubiri pentru anulări dacă:

  • zborul a fost anulat din motive excepţionale, de exemplu din cauza condiţiilor meteo nefavorabile
  • aţi fost informat că zborul este anulat cu 2 săptămâni înainte de ziua plecării sau
  • vi s-a oferit un zbor alternativ pe aceeaşi rută, cu un orar de zbor asemănător.

Chiar dacă nu aveţi dreptul la despăgubiri pentru circumstanţe excepţionale, operatorul trebuie să vă propună una din următoarele variante:

  • rambursarea costului biletului (întreg sau corespunzător segmentului de zbor pe care nu l-aţi parcurs)
  • o altă modalitate de transport până la destinaţia finală, cu prima ocazie
  • reprogramarea zborului la o dată aleasă de dumneavoastră (în funcţie de locurile disponibile).

De asemenea, operatorul trebuie să vă ofere asistenţa necesară pe durata aşteptării unui alt mijloc de transport.

Obţinerea unei rambursări sau despăgubiri

Completaţi formularul de plângere privind încălcarea drepturilor pasagerilor [119 KB] Deutsch español français italiano polski română şi trimiteţi-l companiei aeriene. Nu uitaţi să păstraţi o copie.

Dacă nu obţineţi niciun rezultat sau dacă răspunsul nu este satisfăcător, puteţi adresa o plângere organismului naţional competent [222 KB] din ţara UE în care a avut loc incidentul.

Dacă incidentul a avut loc într-o ţară terţă, dar a implicat o companie aeriană din UE, puteţi trimite plângerea autorităţilor competente [222 KB] din ţara europeană de destinaţie.

Bagaje înregistrate pierdute sau deteriorate

Bagaje predate

Dacă bagajele pe care le-aţi predat la check-in sunt pierdute, deteriorate sau au sosit cu întârziere, aţi putea avea dreptul la o despăgubire din partea companiei aeriene, cu o valoare de până la aproximativ 1 220 euro.

Excepţie – dacă deteriorarea se datorează unui defect al bagajului.

Bagajul de mână (inclusiv obiectele personale)

Operatorul răspunde dacă bagajul a fost deteriorat din vina sa.

Pentru aceasta, trebuie să depuneţi o plângere în termen de 7 zile de la recepţionarea bagajului (sau 21 de zile, dacă bagajul întârzie).

Eventualele acţiuni în justiţie trebuie înaintate în maxim 2 ani de la data primirii bagajului.

Dacă transportaţi obiecte de valoare, puteţi înainta companiei aeriene o declaraţie specială contra cost, cel târziu în timpul formalităţilor de check-in. Acest fapt v-ar putea permite să obţineţi despăgubiri mai mari de 1 223 €. Vă recomandăm totuşi să încheiaţi, în astfel de cazuri, o poliţă privată de asigurare de călătorie.

Nu există un formular standard pentru declaraţia specială menţionată mai sus – acesta este ales de compania aeriană.

Transparenţa preţurilor în cazul rezervărilor on-line

Companiile aeriene trebuie să afişeze preţul total al biletului încă de la începutul procedurii de rezervare on-line (incluzând toate elementele obligatorii cum ar fi taxele şi suprataxele), astfel încât să puteţi face o comparaţie cu alte oferte şi să alegeţi în cunoştinţă de cauză.

Pe lângă preţul final, site-ul trebuie să indice clar următoarele informaţii: tarif de zbor, taxe, taxe de aeroport şi alte taxe, suprataxe sau tarife (de exemplu, cele legate de securitate sau carburanţi).

Toate costurile suplimentare opţionale trebuie să fie menţionate explicit şi să apară ca propuneri pe care clientul să le poată accepta sau respinge.

Reclamaţii privind lipsa de transparenţă a preţurilor

Astfel de reclamaţii trebuie depuse la autorităţile competente [222 KB] din ţara dumneavoastră de reşedinţă din UE.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Drepturile pasagerilor – Pasageri ai transportului feroviar

de

Drepturile pasagerilor – Pasageri ai transportului feroviar

 

Când cumpăraţi un bilet de tren, nu trebuie să vi se ceară să plătiţi un preţ mai mare pentru că aveţi o anumită naţionalitate sau pentru că achiziţionaţi biletul dintr-un anumit loc.

Drepturile de pasager al transportului feroviar sunt valabile în cazul tuturor trenurilor internaţionale care circulă în UE.

Fiecare stat membru decide dacă aceste drepturi sunt valabile şi în cazul transportului intern de călători (urban, suburban, regional etc.) sau al curselor internaţionale pentru care punctul de plecare sau de sosire se află în afara UE.

Anulări sau întârzieri

În cazul anulărilor sau întârzierilor, companiile feroviare au obligaţia să vă informeze asupra evoluţiei situaţiei.

Dacă se anunţă că veţi ajunge la destinaţia finală cu o întârziere de cel puţin o oră, puteţi:

  • să vă anulaţi călătoria şi să solicitaţi rambursarea imediată a preţului biletului (integral sau doar pentru segmentul de călătorie neefectuat).

    Dacă întârzierea vă împiedică să vă îndepliniţi scopul călătoriei, aţi putea să beneficiaţi inclusiv de transport gratuit înapoi la punctul de plecare sau

  • să vă continuaţi călătoria cu prima ocazie, ori la o dată ulterioară aleasă de dumneavoastră. Această soluţie poate presupune alte mijloace de transport, dacă trenul este blocat, iar serviciile respective au fost suspendate.
  • să primiţi gustări şi băuturi răcoritoare (în funcţie de durata de aşteptare)
  • să beneficiaţi de cazare – dacă trebuie să aşteptaţi peste noapte.

Dacă alegeţi să vă continuaţi călătoria în condiţiile date sau acceptaţi propunerea de a folosi alt mijloc de transport pentru a ajunge la destinaţie, aţi putea avea dreptul la despăgubiri după cum urmează:

  • 25% din preţul biletului pentru întârzieri între 1 şi 2 ore
  • 50% din preţul biletului pentru întâzieri de peste 2 ore.

Nu aveţi dreptul la despăgubiri dacă:

  • aţi fost informat în legătură cu întârzierea înainte de a cumpăra biletul
  • întârzierea survine în circumstanţe excepţionale, independente de exploatarea feroviară, iar transportatorul nu este în măsură să evite aceste circumstanţe sau consecinţele lor
  • întârzierea a fost cauzată de o parte terţă (excepţie: dacă partea terţă este o altă companie feroviară, vă păstraţi dreptul la despăgubire).

Consideraţi că nu v-au fost respectate drepturile? Trimiteţi o plângere companiei feroviare. Aceasta trebuie să vă răspundă în termen de o lună.

În situaţia în care răspunsul primit nu este satisfăcător, contactaţi [111 KB] organismul naţional competent [111 KB] din ţara dumneavoastră.

Bagaje înregistrate pierdute sau deteriorate

Dacă bagajele dumneavoastră înregistrate au fost pierdute sau deteriorate în cursul călătoriei, aveţi dreptul la despăgubiri. Acest drept nu se aplică însă dacă bagajele erau împachetate necorespunzător, aveau o natură specială sau nu erau adecvate pentru transport.

Valoarea despăgubirilor

  • Dacă puteţi dovedi valoarea conţinutului bagajului, puteţi primi despăgubiri în valoare de până la 1 300 €/ bagaj înregistrat.
  • În caz contrar, valoarea despăgubirii este de 330 €/ bagaj înregistrat.

În cazul producerii unui accident feroviar în urma căruia un călător a murit sau a fost rănit, acesta/persoanele aflate în întreţinerea sa are/au dreptul la despăgubiri de până la 1 500 € pentru bagajul de mână pierdut sau deteriorat, indiferent dacă acesta a fost înregistrat sau nu.

Rănire şi deces

Dacă un călător este rănit sau moare în urma unui accident feroviar, acesta/persoanele aflate în întreţinerea sa are/au dreptul la despăgubiri care să acopere nevoile imediate. Compania feroviară trebuie să achite o parte din sumă în termen de 15 zile de la producerea accidentului.

În caz de deces, valoarea acestei prime plăţi este de minim 21 000 €/ persoană.

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

Drepturile pasagerilor – Călători cu mobilitate redusă

de

Drepturile pasagerilor – Călători cu mobilitate redusă

 

Transport aerian

Chiar dacă aveţi probleme de mobilitate puteţi călători cu avionul, ca şi ceilalţi pasageri.

Aveţi dreptul la asistenţă gratuită, la decolare, la aterizare, pe durata zborului, în aeroporturi.

Pentru a beneficia de cele mai bune servicii de asistenţă, contactaţi compania aeriană, vânzătorul de bilete sau operatorul de turism, cu cel puţin 48 de ore înainte de călătorie şi precizaţi tipul de asistenţă de care aveţi nevoie.

Operatorii nu vă pot refuza îmbarcarea pe motiv de mobilitate redusă, decât în cazul în care aeronava este prea mică sau din motive de securitate.

În schimb, companiile aeriene nu sunt obligate să vă ajute să luaţi masa sau să vă luaţi medicamentele pe durata zborului. Dacă aveţi nevoie de astfel de sprijin, de exemplu pe durata unui zbor mai lung, operatorul vă poate cere să dispuneţi de un însoţitor.

Dacă nu primiţi asistenţa la care aveţi dreptul, semnalaţi acest aspect autorităţilor aeroportuare sau companiei aeriane.

În situaţia în care răspunsul primit nu este satisfăcător, contactaţi organismul naţional competent [176 KB] din ţara în care a intervenit incidentul.

Transport feroviar

Chiar dacă aveţi probleme de mobilitate puteţi călători cu trenul, ca şi ceilalţi pasageri. De asemenea, compania feroviară trebuie să vă faciliteze accesul la informaţii privind accesibilitatea trenurilor.

Aveţi dreptul la asistenţă gratuită, la urcarea şi la coborârea din tren, la schimbarea trenurilor, pe durata călătoriei şi în gări.

Pentru a beneficia de cele mai bune servicii de asistenţă, contactaţi compania feroviară, vânzătorul de bilete sau operatorul de turism, cu cel puţin 48 de ore înainte de călătorie şi precizaţi tipul de asistenţă de care aveţi nevoie.

Nu vi se poate refuza îmbarcarea pe motiv de mobilitate redusă, decât dacă acest lucru este strict necesar pentru respectarea regulilor de acces ale companiei.

Dacă nu primiţi asistenţa la care aveţi dreptul, semnalaţi acest aspect autorităţilor feroviare sau companiei responsabile.

În situaţia în care răspunsul primit nu este satisfăcător, contactaţi organismul naţional competent [176 KB] din ţara în care a intervenit incidentul.

Tările din UE pot excepta anumite trenuri de la respectarea acestor cerinţe, respectiv trenurile interne care se deplasează doar pe teritoriul naţional şi trenurile internaţionale care îşi încep sau îşi finalizează călătoria într-o ţară din afara UE.

Pentru informaţii suplimentare pe această temă contactaţi organismele naţionale competente.

Transport cu autobuzul şi autocarul

Chiar dacă aveţi probleme de mobilitate puteţi călători cu autocarul şi autobuzul, ca şi ceilalţi pasageri.

Nu vi se poate interzice să cumpăraţi un bilet, să faceţi o rezervare sau să vă urcaţi într-un mijloc de transport pe motiv de mobilitate redusă – decât dacă acest lucru este strict necesar pentru respectarea cerinţelor legale în materie de sănătate şi siguranţă sau dacă infrastructura nu vă poate garanta un transport sigur.

În cazul călătoriilor pe distanţe lungi (peste 250 de km):

  • compania trebuie să îi permită unei persoane desemnate de dumneavoastră să vă însoţească în călătorie gratuit – dacă acest lucru rezolvă problemele de siguranţă şi securitate care, în caz contrar, v-ar împiedica să călătoriţi
  • aveţi dreptul la asistenţă în cadrul terminalelor desemnate (+ link către terminalele desemnate) şi la urcarea şi coborârea din autobuz sau autocar.

Asistenţa este disponibilă gratuit însă, pentru a fi siguri că beneficiaţi de ea, trebuie să contactaţi compania, vânzătorul de bilete sau operatorul de turism cu cel puţin 36 de ore înainte de începerea călătoriei pentru a preciza de ce tip de asistenţă aveţi nevoie.

Operatorul sau administratorul terminalului vă poate cere să vă prezentaţi într-un loc desemnat cu cel mult o oră înainte de plecare.

Dacă nu primiţi asistenţa la care aveţi dreptul, semnalaţi acest aspect autorităţilor sau companiei responsabile.

În situaţia în care răspunsul primit nu este satisfăcător, contactaţi organismul naţional competent din ţara în care a intervenit incidentul.

Transport naval

Chiar dacă aveţi probleme de mobilitate puteţi călători cu vaporul, ca şi ceilalţi pasageri.

Aveţi dreptul la asistenţă gratuită, la urcarea şi la coborârea de pe vapor, la schimbarea vaporului, la bord şi în porturi.

Pentru a beneficia de cele mai bune servicii de asistenţă, contactaţi transportatorul, vânzătorul de bilete sau operatorul de turism, cu cel puţin 48 de ore înainte de călătorie şi precizaţi tipul de asistenţă de care aveţi nevoie.

Chiar şi în cazul în care nu faceţi acest lucru, transportatorul şi operatorul terminalului trebuie să facă tot posibilul pentru a vă ajuta la îmbarcare, la coborâre şi pe durata călătoriei.

Dacă aveţi nevoi speciale în ceea ce priveşte cazarea, instalarea, asistenţa sau dacă trebuie să transportaţi un anumit echipament medical, informaţi vânzătorul de bilete în momentul în care faceţi rezervarea.

Transportatorii vă pot cere să aveţi un însoţitor, dacă acest lucru este necesar din motive care ţin de siguranţă, de configuraţia vaporului sau de infrastructura portuară. Însoţitorul va călători gratuit.

Dacă nu primiţi asistenţa la care aveţi dreptul, semnalaţi acest aspect autorităţilor portuare sau transportatorului responsabil.

În situaţia în care răspunsul primit nu este satisfăcător, contactaţi organismul naţional competent din ţara în care a intervenit incidentul.

 

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

 

 

Drepturile pasagerilor – CALATORII UE

de

Drepturile pasagerilor – CALATORII UE

 

Călătoria dumneavoastră a avut întârziere sau a fost anulată? Aveţi probleme de mobilitate? Când călătoriţi cu avionul, cu trenul, cu vaporul sau cu autobuzul, beneficiaţi de anumite drepturi în UE.

 

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

https://www.facebook.com/pages/Avocat-al-romanilor-din-afara-grani%C5%A3elor-%C5%A3%C4%83rii/579577265441928

 

 

 

Documente necesare calatorie UE – Membrii de familie din afara UE

de

Documente necesare calatorie UE – Membrii de familie din afara UE

 

Cine are nevoie de viză?

Dacă sunteţi cetăţean al UE, membrii de familie care provin dintr-o ţară terţă vă pot însoţi sau vă pot vizita în altă ţară din UE.

Ei trebuie să se afle întotdeauna în posesia unui paşaport valabil şi, în funcţie de ţara de provenienţă, este posibil să aibă nevoie şi de o viză de intrare.

Soţul/soţia, părinţii, bunicii, copiii sau nepoţii care provin dintr-o ţară din afara UE nu au nevoie de viză din partea ţării în care călătoresc, dacă:

  • ţara în care călătoresc face parte din spaţiul Schengen (a se vedea lista de mai jos) şi au permis de şedere ori viză eliberată de o altă ţară din spaţiul Schengen sau
  • membrii de familie călătoresc împreună cu dumneavoastră ori vin în vizită şi au un permis de şedere eliberat de orice ţară din UE (cu excepţia ţării al cărei cetăţean sunteţi).

    Permisul de şedere trebuie să precizeze clar că titularul este membru de familie al unui cetăţean al UE.
Austria Ungaria Norvegia
Belgia Islanda Polonia
Republica Cehă Italia Portugalia
Danemarca Letonia Slovacia
Estonia Liechtenstein Slovenia
Finlanda Lituania Spania
Franţa Luxemburg Suedia
Germania Malta Elveţia
Grecia Ţările de Jos

Partenerul dumneavoastră înregistrat şi familia extinsă – fraţi, veri, mătuşi, unchi etc. – pot solicita autorităţilor dintr-o ţară a UE să fie recunoscuţi ca membri de familie ai unui cetăţean al Uniunii. Ţările UE nu sunt obligate să le acorde partenerilor înregistraţi şi familiei extinse statutul de membri de familie, dar trebuie cel puţin să ia în considerare această cerere.

Pentru a evita eventualele probleme, contactaţi din timp consulatul sau ambasada ţării în care mergeţi, pentru a afla ce documente trebuie să prezinte la frontieră membrii de familie provenind din afara UE. De asemenea, este posibil ca unele ţări să aplice incorect legislaţia europeană şi, prin urmare, să nu respecte toate drepturile acestora.

Dacă aveţi probleme, puteţi oricând să contactaţi serviciile noastre de asistenţă.

Solicitarea unei vize

Dacă au nevoie de viză de intrare, membrii de familie care provin din ţări terţe trebuie să depună din timp o cerere către consulatul sau ambasada ţării în care doresc să meargă. Cererea trebuie să fie tratată rapid şi gratuit.

  • În general, ţările care fac parte din spaţiul Schengen (în care cetăţenii europeni pot călători fără paşaport) eliberează vizele în termen de maxim 15 zile. În situaţiile destul de rare în care acest lucru nu se întâmplă, autorităţile trebuie să motiveze decizia.
  • În toate celelalte ţări (Bulgaria, Cipru, Irlanda, Regatul Unit şi România) nu există un termen anume, dar viza trebuie emisă în cel mai scurt timp posibil.

Documentele care trebuie ataşate cererii de acordare a vizei pot fi diferite de la o ţară la alta. Înainte de a călători în altă ţară, contactaţi consulatul sau ambasada ţării respective pentru a afla care sunt aceste documente.

Vizele eliberate de un stat membru Schengen sunt valabile în toate celelalte ţări din spaţiul Schengen.

Caz real

Certificatul de căsătorie ar trebui să fie suficient pentru a obţine viza

Thomas este cetăţean irlandez şi locuieşte în Belarus, împreună cu Delia, soţia sa de origine bielorusă. Pentru a o vizita pe mama lui, care locuia în Spania, cei doi au solicitat eliberarea unei vize de intrare pentru Delia.

Au ataşat la cerere şi certificatul de căsătorie, însă autorităţile spaniole le-au cerut, în plus, să prezinte asigurarea de sănătate şi dovada că au rezervare la un hotel din Spania.

Totuşi, când Delia a menţionat faptul că, în baza legislaţiei europene, astfel de documente nu sunt necesare, autorităţile spaniole şi-au cerut scuze pentru greşeală şi i-au eliberat viza imediat.

La frontieră, fără viză de intrare

Este bine ca membrii de familie provenind din ţări terţe să ştie de ce documente au nevoie înainte de a-şi începe călătoria.

Totuşi, dacă ajung la frontieră şi nu au viză de intrare, autorităţile vamale ar trebui să le dea şansa de a dovedi, prin orice mijloace, că au legături de rudenie  cu un cetăţean european. Dacă reuşesc să facă acest lucru, ar trebui să primească viza pe loc.

Menţionăm că unele ţări pot aplica incorect legislaţia UE, ceea ce ar putea duce la o încălcare a drepturilor membrilor familiei dumneavoastră. Dacă aceştia au dificultăţi în obţinerea vizei, puteţi contacta serviciile noastre de asistenţă.

Situaţii în care vi se poate refuza intrarea în ţară

În cazuri foarte rare, o ţară a UE vă poate refuza dreptul de intrare, dumneavoastră sau membrilor de familie, din motive care ţin de „ordinea, securitatea sau sănătatea publică ”.

Dacă vă confruntaţi cu o astfel de situaţie, autorităţile trebuie să dovedească faptul că dumneavoastră sau membrii familiei reprezentaţi o „ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă”.

În acest sens, trebuie să vi se înmâneze o decizie scrisă, în care să se menţioneze motivele invocate, căile de atac posibile şi termenul limită pentru recurs.

Documente necesare calatorie UE

de

Documente necesare calatorie UE

 

Dacă sunteţi cetăţean al UE nu sunteţi obligat să prezentaţi cartea de identitate sau paşaportul când călătoriţi dintr-un stat membru al spaţiului Schengen către altul.

Din spaţiul Schengen fac parte:
Austria Ungaria Norvegia
Belgia Islanda Polonia
Republica Cehă Italia Portugalia
Danemarca Letonia Slovacia
Estonia Liechtenstein Slovenia
Finlanda Lituania Spania
Franţa Luxemburg Suedia
Germania Malta Elveţia
Grecia Ţările de Jos

Trebuie, totuşi, să aveţi asupra dumneavoastră o carte de identitate sau un paşaport valabil dacă vă deplasaţi înspre sau dinspre Bulgaria, Croaţia, Cipru, Irlanda, România şi Regatul Unit. Deşi aparţin UE, aceste ţări nu fac parte din spaţiul Schengen. Înainte de a porni la drum, verificaţi de ce documente aveţi nevoie pentru a călători în afara ţării de origine şi pentru a intra pe teritoriul unei ţări care nu face parte din spaţiul Schengen.

Chiar dacă nu trebuie să prezentaţi paşaportul la control în spaţiul Schengen, este recomandat să aveţi asupra dumneavoastră fie paşaportul, fie cartea de identitate. Unul dintre aceste documente v-ar putea fi solicitat, de exemplu, pentru a vă identifica la îmbarcarea în avion sau în cazul unui control al poliţiei.

Atenţie! Permisul de conducere sau cardul bancar nu sunt acceptate ca documente de călătorie sau ca dovezi ale identităţii.

Vi s-a întâmplat:

  • să vă pierdeţi sau să vi se fure paşaportul?
  • să vă daţi seama că paşaportul v-a expirat pe durata călătoriei?

Dacă vă aflaţi într-una din aceste situaţii, normele UE vă permit să călătoriţi cu o carte de identitate valabilă. Ţările UE au elaborat sisteme care vă pot veni în ajutor în astfel de cazuri.

Condiţiile şi procedurile variază mult de la o ţară la alta. Dacă vă aflaţi în UE, trebuie să contactaţi în primă instanţă consulatul sau ambasada ţării dumneavoastră. (Dacă aveţi probleme similare într-un stat din afara UE, în care ţara dumneavoastră nu are consulat sau ambasadă, aveţi dreptul de a solicita protecţie consulară din partea oricărei alte ţări a UE).

Documente pentru minori

Pe lângă paşaport sau actul de identitate, toţi copiii care călătoresc:

  • singuri sau
  • cu adulţi care nu sunt tutorii lor legali sau
  • cu un singur părinte

pot avea nevoie de un document (oficial) semnat de ambii părinţi, de celălalt părinte sau de tutorele legal, prin care li se permite să călătorească.

Pentru a afla dacă mai sunt necesare alte documente, contactaţi mai întâi ambasada ţării în care copiii dumneavoastră urmează să călătorească.

Caz real

Lars este cetăţean suedez şi merge în vacanţă în Spania. Are asupra sa un card bancar care este acceptat în Suedia ca dovadă a identităţii.

Totuşi, Lars ar putea avea neplăceri dacă autorităţile spaniole îi cer actele la control, întrucât acestea consideră drept documente de identitate doar cartea de identitate oficială şi paşaportul eliberat de autorităţile suedeze.

Acte de identitate valabile în ţările UE

Situaţii în care vi se poate refuza intrarea în ţară

În cazuri foarte rare, o ţară a UE vă poate refuza dreptul de intrare, dumneavoastră sau membrilor de familie, din motive care ţin de „ordinea, securitatea sau sănătatea publică”.

Dacă vă confruntaţi cu o astfel de situaţie, autorităţile trebuie să dovedească faptul că dumneavoastră sau membrii familiei reprezentaţi o „ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă”.

În acest sens, trebuie să vi se înmâneze o decizie scrisă, în care să se menţioneze motivele invocate, căile de atac posibile şi termenul-limită pentru recurs.

Sprijin şi consiliere pentru cetăţenii UE şi familiile lor – Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

de

Sprijin şi consiliere pentru cetăţenii UE şi familiile lor – Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

Când călătoriţi în altă ţară a UE, este important să ştiţi care sunt documentele de care aveţi nevoie la frontieră. Ce se întâmplă dacă soţul/soţia, copilul sau alte rude nu sunt cetăţeni ai Uniunii? Ce documente trebuie să aibă asupra lor pentru a intra pe teritoriul altei ţări?

 

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării – ultima intrebare

de

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării – ultima intrebare

 

Intrebare: Care sunt documentele pentru calatoria in UE? Popescu E.F.,Germania

 

Raspuns:

 

Documente necesare CALATORIE STRAINATATE

Cetăţenii UE

Dacă sunteţi cetăţean al UE nu sunteţi obligat să prezentaţi cartea de identitate sau paşaportul când călătoriţi dintr-un stat membru al spaţiului Schengen către altul.

Din spaţiul Schengen fac parte:

Austria

Ungaria

Norvegia

Belgia

Islanda

Polonia

Republica Cehă

Italia

Portugalia

Danemarca

Letonia

Slovacia

Estonia

Liechtenstein

Slovenia

Finlanda

Lituania

Spania

Franţa

Luxemburg

Suedia

Germania

Malta

Elveţia

Grecia

Ţările de Jos

Trebuie, totuşi, să aveţi asupra dumneavoastră o carte de identitate sau un paşaport valabil dacă vă deplasaţi înspre sau dinspre Bulgaria, Croaţia, Cipru, Irlanda, România şi Regatul Unit. Deşi aparţin UE, aceste ţări nu fac parte din spaţiul Schengen. Înainte de a porni la drum, verificaţi de ce documente aveţi nevoie pentru a călători în afara ţării de origine şi pentru a intra pe teritoriul unei ţări care nu face parte din spaţiul Schengen.

Chiar dacă nu trebuie să prezentaţi paşaportul la control în spaţiul Schengen, este recomandat să aveţi asupra dumneavoastră fie paşaportul, fie cartea de identitate. Unul dintre aceste documente v-ar putea fi solicitat, de exemplu, pentru a vă identifica la îmbarcarea în avion sau în cazul unui control al poliţiei.

Atenţie! Permisul de conducere sau cardul bancar nu sunt acceptate ca documente de călătorie sau ca dovezi ale identităţii.

Vi s-a întâmplat:

să vă pierdeţi sau să vi se fure paşaportul?
să vă daţi seama că paşaportul v-a expirat pe durata călătoriei?

Dacă vă aflaţi într-una din aceste situaţii, normele UE vă permit să călătoriţi cu o carte de identitate valabilă. Ţările UE au elaborat sisteme care vă pot veni în ajutor în astfel de cazuri.

Condiţiile şi procedurile variază mult de la o ţară la alta. Dacă vă aflaţi în UE, trebuie să contactaţi în primă instanţă consulatul sau ambasada ţării dumneavoastră. (Dacă aveţi probleme similare într-un stat din afara UE, în care ţara dumneavoastră nu are consulat sau ambasadă, aveţi dreptul de a solicita protecţie consulară din partea oricărei alte ţări a UE).
Documente pentru minori

Pe lângă paşaport sau actul de identitate, toţi copiii care călătoresc:

singuri sau
cu adulţi care nu sunt tutorii lor legali sau
cu un singur părinte

pot avea nevoie de un document (oficial) semnat de ambii părinţi, de celălalt părinte sau de tutorele legal, prin care li se permite să călătorească.

Pentru a afla dacă mai sunt necesare alte documente, contactaţi mai întâi ambasada ţării în care copiii dumneavoastră urmează să călătorească.
Caz real

Lars este cetăţean suedez şi merge în vacanţă în Spania. Are asupra sa un card bancar care este acceptat în Suedia ca dovadă a identităţii.

Totuşi, Lars ar putea avea neplăceri dacă autorităţile spaniole îi cer actele la control, întrucât acestea consideră drept documente de identitate doar cartea de identitate oficială şi paşaportul eliberat de autorităţile suedeze.

Acte de identitate valabile în ţările UE
Situaţii în care vi se poate refuza intrarea în ţară

În cazuri foarte rare, o ţară a UE vă poate refuza dreptul de intrare, dumneavoastră sau membrilor de familie, din motive care ţin de „ordinea, securitatea sau sănătatea publică”.
Dacă vă confruntaţi cu o astfel de situaţie, autorităţile trebuie să dovedească faptul că dumneavoastră sau membrii familiei reprezentaţi o „ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă”.

În acest sens, trebuie să vi se înmâneze o decizie scrisă, în care să se menţioneze motivele invocate, căile de atac posibile şi termenul-limită pentru recurs.

 

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

Stiri oferite de rubrica Avocat al românilor din afara graniţelor ţării –

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

https://www.coltuc.ro/blog/avocat-al-romanilor-din-afara-granitelor-tarii

 

 

Avocat pentru românii din diaspora – Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

de

Avocat pentru românii din diaspora-Avocat al românilor din afara graniţelor ţării

 

coltuc.ro  isi propune sa ofere cele mai importante si cele mai noi stiri JURIDICE din DIASPORA Sectiunea de fata este dedicata stirilor din categoria: Diaspora.

Aceasta zona va concentra cele mai noi stiri, evenimente din categoria – Diaspora, materiale multimedia si cat mai multe informatii relevante categoriei – Diaspora.

Avocat al românilor din afara graniţelor ţării VA FI O RUBRICA CARE VA ANALIZA TOATE STIRILE JURIDICE CARE AU IMPLICATII CU DIASPORA.VOM RASPUNDE SI ACESTOR PROBLEME DIN PUNCT DE VEDERE JURIDIC PRO BONO

 

„Sunt foarte multe probleme ridicate de românii din Diaspora, cum ar fi aceea a retrocedărilor, pe care ambasadele nu le au în responsabilitate şi pentru rezolvarea cărora cetăţenii români trebuie sa se descurce singuri” a declarat avocat COLTUC MARIUS VICENTIU initiatorul acestei rubrici.

PUTEM DISCUTA SI PE FACEBOOK AICI